Riscurile în afaceri

Cuprins

Introducere – Burtea Leonard..................................3

Capitolul 1- Burtea Leonard

1. Riscul.....................................................................................................................4

1.1. Factorii generatori de risc...................................................................................5

1.2 Riscul – din perspectiva afacerilor......................................................................5

1.3 Riscul si factorul uman........................................................................................6

Capitolul 2

2. Managementul riscului- Burtea Ionut........................................7

2.1 Clasificarea riscurilor într-o afacere- Silter Manuela....................................9

2.2 Riscuri interne şi riscuri externe- Silter Manuela....................................9

Capitolul 3

3. Abordarea si gestionarea riscului in afaceri .......................................................12

3.1 Monitorizarea şi controlul riscului- Rosca Stefan ...................................12

3.2 Abordarea riscului- Rosca Stefan....................................13

3.3 Strategii de reducere a riscurilor- Burtea Ionut.....................................14

Studiu de caz Burtea Leonard, Burtea Ionut, Rosca Stefan, Silter Manuela....15

Concluzii- Burtea Leonard.................................27

Bibliografie..............................................................................................................28

2

Introducere

Este esenţial a înţelege faptul că pentru a conduce o afacere, un proiect, un sistem este

nevoie nu numai de fler şi de intuiţie dar şi de ştiinţă. Iar esenţa oricărei afaceri este riscul în sine

şi asumarea riscului. De aceea, pentru a înţelege o afacere şi procesele pe care aceasta le implică

trebuie mai întâi cuantificate posibilele riscuri cu care aceasta se poate confrunta. Aceasta este

motivaţia pentru care am ales tema, riscul în afaceri.

Lucrarea de faţă este o încercare de a înţelege riscurile în afaceri, natura acestora şi

implicatiile directe pe care le au acestea. Dar poate cel mai interesant lucru este faptul real că

riscurile, ignorate sau subapreciate, pot provoca pierderi imense indiferent de ramura de

activitate. În opinia mea, managemetul riscului este o îmbinare între artă şi ştiinţă menită să

elimine pe cât posibil pierderile de orice fel şi să potenţeze câştigurile.

Pentru a întelege mai bine riscului în afaceri, mai întâi trebuie văzut ce este riscul, o clasificare

a generatorilor de risc într-o afacere dar si riscul din perspectiva afacerilor(capitolul I). Nimic

mai simplu şi în acelaşi timp ceva mai complex de identificat şi mai ales de controlat.

Capitolul II identifică pe larg managementului riscului dar si riscurile . Cuvântul cheie

al managementului riscului este sistematic, deoarece numai o sistematizare extrem de riguroasă

şi constantă a tuturor elementelor unei afaceri poate conduce la un control eficient asupra

acesteia şi la reducerea factorilor de risc.Abordarea sistematică a proceselor afacerii poate duce

la descoperirea mijloacelor necesare pentru a corecta deciziile greşite sau neadecvate(capitolul3).

Oricât de elaborată poate părea o strategie de management de risc, aceasta este lipsită de valoare

daca nu are la baza ei importanţa factorul uman.

În ceea ce priveşte riscul, este foarte importantă abordarea acestuia: interogând totul

dintr-un punct de vedere obiectiv şi identificând oportunităţile şi provocările acolo unde

recompensa depăşeşte net costurile şi riscurile.

Riscurile ar trebui considerate elementele esenţiale ale planificării strategice.

Cel mai important lucru privind riscul este judecarea acestuia într-un mod pozitiv, fie ca

un lucru necesar în creşterea oportunităţilor pentru caştig şi/sau ca o serie de provocări care duc

la creşterea valorii afacerii respective. Înţelegerea riscului începe cu factorii de risc în

planificarea strategică.

3

1.Riscul

Riscul este inerent fiecărui proces sau sistem. Oricare ar fi misiunea, viziunea, scopurile,

obiectivele, valorile sau standardele, riscul, şi managementul acestuia, este inerent în realizarea

tuturor acestora. Riscul există în esenţa tuturor lucrurilor. Mai mult, este un lucru fundamental

uman. Îţi asumi riscuri ori de câte ori te aventurezi în necunoscut, unde probabilităţile şi

posibilităţile nu pot fi exact determinate. Fără să conştientizezi, un eveniment nesemnificativ

atrage după sine alt eveniment care declanşează un altul şi tot aşa. Alteori un risc, aparent

nesemnificativ, poate cauza un eveniment ce duce la o catastrofă. Prin urmare, nici un sistem,

nici un lucru, nici un om, şi, mai ales, nici o acţiune umană nu este lipsită de risc.

Problema nu se pune dacă să-ţi asumi sau nu riscuri. Ideea este cât de abil şi cât de încrezător

eşti în asumarea riscului potrivit pentru urmărirea scopului sau obiectivului potrivit. General şi

neştiinţific putem vorbi de mai multe feluri de ricuri.

Primul este cel mai simplu. Este riscul care nu-ţi apartine. Este vorba de decizia pe care nu

trebuie să o iei, în care nu eşti obligat să te implici. Al doilea tip de risc este riscul care nu este

necesar. Te angajezi într-un risc nenecesar când acţionezi fără informaţii suficiente sau fără să-ţi

rezervi timp să te gândeşti liniştit. Al treilea tip de risc, este riscul pe care îţi permiţi să ţi-l

asumi. Urmărind o nouă pistă, angajându-te într-un nou proiect şi explorând o nouă oportunitate

sunt riscuri pe care îţi permiţi să ţi le asumi. În aceste cazuri, costul eşecului este foarte mic, în

timp ce recompensa este foarte mare. Cel de al patrulea tip de risc este riscul pe care nu-ţi

permiţi să ţi-l asumi. Consecinţele greşelilor sunt enorme. Nu-ţi poţi permite să pariezi întreaga

ta viaţă pe o singură speculaţie. Cel de al cincilea tip de risc este cel pe care nu-ţi permiţi să nu

ţi-l asumi. Costurile pot fi destul de ridicate, dar câştigurile sunt nemaipomenite şi pentru acest

lucru merită să-ţi asumi acest risc.

Prin urmare următoarele lucruri trebuie reţinute: Riscul ne afectează pe toţi în aceeaşi

măsură. Este adevărat că există riscuri diferite şi metode de gestionare a acestora diferite.

Important este să-ţi asumi riscul potrivit în funcţie de recompensă. Riscul este indisolubil legat

de recompensă. De aceea, riscul nu trebuie înţeles ca fiind întotdeauna un element distrugător. El

poate duce la oportunităţi extraordinare pentru cei care ştiu cum să îl folosească.

Concluzionând, o definiţie a riscului ar putea fii următoarea:

„Riscul se defineşte drept un element incert dar posibil ce apare permanent în procesul

evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectînd variaţiile distribuirii rezultatelor

4

posibile, probabilitatea de apariţie cu valorile subiective şi obiective, având efecte posibil

păgubitoare şi ireversibile”.

1.1 Riscul – din perspectiva afacerilor

Riscul din pespectiva afacerilor este oarecum diferit de studiul riscului general. Aş putea

spune chiar unilateral. O afacere înseamnă risc în esenţa lui cea mai pură. Riscul în afaceri este

indisolubil legat de caştig, de recompensă.

Definiţia de dicţionar a riscului este: „ riscul este posibilitatea de a suferi pierderi”. O astfel

de definiţie are cu siguranţă conotaţii negative. O astfel de abordare a riscului în afaceri ar avea

cu siguranţa efecte devastatoare. Noile abordări, impun tratarea riscului dintr-o perspectivă mult

mai optimistă, constructivă.

O definiţie a riscului din perspectiva afacerilor o dă dicţionarul de termeni economici:

„Caracteristica permanentă a universului în cadrul căruia evoluează afacerea. Toate tehnicile de

gestionare previzională, de planificare sau de prospectare au ca obiect încercuirea şi

minimalizarea riscurilor legate de incertitudine.”.

Gestiunea riscului este însă necesara pentru a reduce întâmplările şi accidentele. Soluţia nu

este evitarea completă a riscului, care de altfel este imposibil, ci evitarea riscurilor care nu pot fi

înţelese, controlate şi monitorizarea, respectiv, utilizarea riscurilor rămase în scopul succesului.

Realizările de performanţă au impus asumarea unor riscuri deosebite. Evitarea riscurilor este o

cale sigură către eşec. Un risc mai mare poate conduce la un cîştig mai mare. Afacerile de

valoare se concentrează pe un cîştig de calitate prin evaluarea corectă şi tot mai sofisticată a

raportului dintre risc şi cîştig utilizînd tehnologia informaţiei.

Dintr-o altă perspectivă, „riscul este ameninţarea prin care o organizaţie sau companie

nu-şi poate atinge obiectivele prestabilite”.

1.2 Factori generatori de risc

Câţi decidenţi, atâtea opinii. De aceea o listă completă cu cei mai importanţi factori generatori

de risc, indiferent de afacere, nu se poate alcătui. Totuşi, elementele comune ar fi:

Factori de natură tehnologică: dezvoltarea sistemelor software, tehnicile de comunicare,

creşterea cunoştinţelor tehnologice la cumpărători

Factori de natură umană: cunoştinţele, responsabilitatea

5

Factori ce vizează mediul: nevoile mereu crescânde de protejare a mediului,cunoştinţele

cumpărătorilor despre importanţa mediului, conştiinţa investitorilor dar si cutremure, incendii,

inundatii.

Factori de ordin autoritar: legislaţia sănătăţii şi siguranţei populaţiei, influenţa campaniilor

media

Factori politici: EU-Membrii şi restul Europei, diferenţele dintre partidele politice, diferenţa

dintre politicile de guvernare a diferitelor state

Factori organizaţionali: schimbările continue în structura organizaţiilor, răspunsul rapid la

schimbare

Factori de ordin legal: complianţa cu cele mai noi legi în vigoare, taxele si impozitele, taxele

vamale.

Factori economici: schimbările de standard reflectate în puterea de cumpărare, inflatia,

dobanda, cursul valutar.

Factori financiari: profitul, indatorarea

Factori comerciali: pretul, logistica, etc.

1.3 Riscul şi factorul uman

Factorul de risc începe şi se termină cu oamenii. Oamenii înţeleg riscul şi oportunitatea.

Oamenii fac alegeri informate, aşteptând ca în schimb, caştigul pe termen lung să depăşeaşcă

costurile şi riscurile.

Oricât de bine ar fi pusă la punct o strategie de management de risc, aceasta ar putea

deveni lipsită de valoare daca nu se înţelege importanţa capitală pe care o are factorul uman.

În succesul unei afaceri, o importanţa capitală o are motivaţia şi morala. Fără acestea două,

riscul va creşte şi va avea consecinţe mult mai mari decât absenteismul motivat sau migraţia de

personal. Uneori, în organizaţii prea puţin înţelese din acest punct de vedere, subculturile pot

sabota şi cel mai bun plan de management. Multe companii au încercat să stabilească o cultură

organizaţională dezirabilă. S-au facut eforturi pentru a defini misiunea, viziunea şi valorile

companiei. Echipa de conducere depune un efort extraordinar pentru a stabili un set de valori

comune. Totuşi, la sfârşitul zilei, valorile dominante de până atunci, se restabilesc uşor, dacă sunt

destul de puternice şi, în special, dacă sunt în contradicţie sau opuse cu cele stabilite formal.

Acesta este un risc major care nu ar trebui neglijat în nici o afacere.

În timp ce conştiinţa riscului ar trebui să fie atât intuitivă cât şi conştientă, deciziile

trebuie să fie proactive, nu pasive sau neglijente. Procesul începe cu filozofia misiunii şi culturii

6

organizaţionale. În strânsă legătură cu acestea sunt percepţia investitorului, atitudinea clienţilor şi

marca, în parte bazate pe îndemânarea managerială, experienţa proprie şi cea acumulată, toate

influenţate de capacitatea de a descoperi şi judeca riscurile.

Cu alte cuvinte, riscul este fundamental planificării şi implementării în orice organizaţie, astfel

încât ar trebui să fie un lucru inextricabil vieţii afacerii.

2. MANAGEMENTUL RISCULUI

Orice activitate are un anumit grad de risc. În fiecare zi structura organizatorică din care

facem parte este abordată direct sau indirect de diverse riscuri. Totodată şi noi ca persoane fizice,

sîntem supuşi la diverse riscuri. Realizările de performanţă au impus asumarea unor riscuri

deosebite. Evitarea riscurilor este o cale sigură către eşec. Un risc mai mare poate aduce un cîştig

mai mare. Afacerile prospere sunt concentrate pe caştiguri de calitate prin evaluarea corectă a

balanţei risc-caştig utilizând tehnologia informaţiei.

Înţelegând toate acestea, se poate concluziona că managementul riscului în afaceri

însumează totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care este gestionat riscul în scopul îndeplinirii

obiectivelor afacerii având incertitudinea ca bază majora a factorilor de risc.

Înţelegerea riscului este de asemenea fundamentală pentru o strategie diferenţială. Care

sunt alegerile pe care le putem face? Care sunt recompensele potenţiale? Care sunt riscurile

potenţiale? Deciziile informate duc la procese obiective, facilitând implementarea, evoluţia şi

revizuirea strategiei.

In esenţă, managementul riscului este multidisciplinar. Managementul afacerii este arta

de a îmbina cu succes managementul riscului şi managementul prin proiecte:

MA

Afacere

MP MR1

La baza managementul riscului stau trei elemente fundamentale: evaluarea riscurilor,

planificarea răspunsului la factorii de risc, monitorizarea şi controlul riscurilor. Dintr-un alt

1 MA=managementul afacerii, MR=managementul riscului, MP=managementul proiectelor7

punct de vedere procesul managementului de risc include patru paşi: evaluare, control, transfer şi

minimizarea sau limitarea pierderilor.

• Evaluarea riscurilor – Căutarea sistematică a factorilor de risc în interiorul evenimentului de

realizat.

• Planificarea răspunsului la factorii de risc – Identificarea fiecărui risc în funcţie de tipul şi

gradul său de gravitate pentru evenimentul analizat şi găsirea unei strategii adecvate de răspuns

pentru fiecare caz în parte. Strategiile de răspuns conţin schimbări în ceea ce priveşte

responsabilităţile în cadrul evenimentului, a căilor de comunicare între elementele componente, a

modificării scopurilor evenimentului sau a specificaţiilor ce intervin asupra rezultelor finale

stabilite.

• Monitorizarea şi controlul riscurilor – Implementarea strategiilor de răspuns şi monitorizarea

efectelor pe care aceste schimbări le pot aduce în cadrul evenimentului analizat. Strategiile de

control ale riscului trebuie însă ajustate în funcţie de efectele pe care le produc, având grijă ca

toate părţile implicate în derularea evenimentului să fie de acord cu aceste modificări.

Controlul riscului începe cu un management strategic de calitate. Managementul riscului

este parte integrantă a managementului unei afaceri, o funcţie de conducere, cu alte cuvinte. De

aceea, controlul riscului începe cu alegeri şi decizii manageriale bine informate. Ce ar trebui să

facă un manager general? Care ar fii punctul de plecare al acţiunii acestuia? Schema ar trebui să

coţină următoarele:

Să creeze un plan de strategie adaptabil

Să facă alegeri informate

Să decidă asupra investiţiilor de afaceri şi asupra dezvoltării afacerii

Să împuternicească angajaţii

Să conceapă, să implementeze şi să îmbunătăţească toate procesele afacerii

Să evalueze şi să controleze riscul

Să măsoare şi să monitorizeze performanţa.

Deci, factorul de risc este valoarea incrementală concretizată în a avea un plan strategic

flexibil, care ia în calcul alegerile conştiente de consecinţe, deciziile făcute de oameni

împuterniciţi, prin procese în continuă îmbunătăţire, având ca suport sisteme excelente de

informaţii. Multe organizaţii consideră că pot delega factorul de risc. Este la fel de sigur că şi un

top management poate să-şi asume responsabilitatea riscului.

8

2.1 Clasificarea riscurilor într-o afacere

Riscul este un partener normal şi de nedespărţit al oricărei activităţi având efecte directe

şi puternice asupra rezultatelor activităţii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc.

În fiecare zi structura organizatorică din care facem parte este abordată direct sau indirect de

diverse riscuri. Totodată şi noi ca persoane fizice, sîntem supuşi la diverse riscuri. Trăim într-o

lume a riscurilor. Aceste riscuri se referă la bunurile care sînt la dispoziţia noastră, la partenerii

cu care lucrăm, la mediul în care lucrăm. Implementarea unui sistem de management al riscului

devine prin urmare un important obiectiv pentru orice structură organizatorică cît şi pentru o

persoană fizică.

Putem oare contracara efectele negative ale unor asemenea evenimente aleatoare care apar fie ca

vrem sau nu, fie că ne place sau nu? Probabil că nu în întregime, dar cu siguranţă le putem

atenua.

Riscurile apar în cadrul tuturor activităţilor socio-economice, pentru fiecare dintre acestea

îmbrăcând forme particulare, în funcţie de tipul, modul de manifestare şi mărimea acestora.

2.2 Riscuri interne si riscuri externe

Astfel o clasificare realizată de către manageri este de tipul : riscuri interne şi riscuri externe

companiei.

Riscuri interne

Riscuri legate de ambiguitatea obiectivelor sau a priorităţilor.

Riscuri datorate incoerenţei caietelor de sarcini.

Riscuri legate de imprecizia definirii unor responsabilităţi/activităţi concrete în

cadrul companiei.

Riscul tehnologic, de producţie, inovaţie-modernizare, tehnic: incompatibilitatea între

tehnologiile vechi şi noi, aplicarea greşită a rezultatelor inovatoare de modelare–simulare

folosind tehnologia informaţiei.

Riscul de produs/industrial:

Abordează următoarea problemă: ce se întămplă dacă produsul respectiv nu mai e la modă sau

dacă cererea scade din alte motive. De obicei, această schimbare se produce gradual, sau pe

tiparul „ciclului de viaţă al produsului”, lăsând timpul necesar trecerii la un alt domeniu. Uneori

însă, neprevăzutul se întâmplă şi atunci afacerea cade peste noapte.

9

Riscuri în gestionarea resurselor umane

Riscuri în gestionarea resurselor materiale, aprovizionare şi desfacere.

Riscuri de logistică- comunicaţii interne şi externe companiei.

Riscuri financiare

Aceste riscuri conduc, de obicei, la adaptarea greoaie la competitivitate. Aici se pot evidenţia

următoarele: riscul de preţ, riscul valutar, riscul de transfer valutar, risc de aplicare TVA, risc de

impozit.

Riscul de firmă/companie, etc.

Riscul operaţional, concurenţial, de implantare, risc conjunctural se combină producînd

riscul de firmă/companie. Există o contradicţie aparentă între nevoia de comunicaţii şi

conectivitate, pe de o parte şi necesitatea asigurării confidenţialităţii şi autentificării datelor la

calculatoare şi reţele, pe de altă parte.

Legea lui Murphy spune că „dacă ceva merge rău, acesta va merge din ce în ce mai rau”. Mulţi

manageri de risc operational consideră că Murphy a fost un optimist.

Riscuri externe

Factori externi de risc:

Competiţia este cel mai important factor extern. În primul rând dezvoltarea tehnologiei

într-un ritm atât de alert a redus timpul de acţiune al schimbărilor competitive. În al doilea rând,

schimbările foarte rapide în trenduri şi modă, folosirea demografiei, a sondajelor, a focus

grupurilor şi înţelegerea puterii media pot pentru multe organizaţii să influenţeze abilitatea de a

înţelege, planifica şi gestiona riscurile competitive. De altfel, diversificarea poate fi o strategie

salvatoare în unele cazuri.

Riscuri politice

Schimbările frecvente ale regimului politic şi ale structurii guvernului sunt fapte care duc la

nesiguranţă în afaceri; neîndeplinirea strategiei propuse de guvern; deficit de formare

profesională, de cultură tehnologică la nivelul celor care iau decizii politice; apariţia unor

puternici factori de risc în momentul în care decalajul dintre "imaginea ghid" şi efectul în plan

imediat devine incontrolabil. Optimismul politic se loveşte de inerţii de mentalitate sau de

acţiune, de diferenţa dintre dorinţa oamenilor de afaceri de a pune în practică politica şi legislaţia

privind dezvoltarea afacerilor şi societatea reală.

Riscurile politice includ: modul de impozitare; tarifele şi alte bariere de comerţ; modul de

angajare de personal; convertibilitatea şi schimbul valorii monetare; rata de interes; granturile;

licenţe/monopoluri; sănătate/mediu şi siguranţă; naţionalizare/expropriere etc.10

Riscuri comerciale - nivelul costurilor, al crizelor economice, al materialelor

neprelucrate, embargouri, blocade economice

Riscuri comunitare – întreruperea serviciilor esenţiale – apă, electricitate

Riscuri de reglementare – interdicţii la transferuri valutare, anulări de autorizaţii de

import

Riscuri de mediu

Riscuri sociale

Conflicte sociale în ţară; incertitudinea îmbunătăţirii semnificative a educaţiei populaţiei privind

combaterea criminalităţii economice; reticenţa de a anunţa organele abilitate să efectueze

cercetarea, pentru că numai o informaţie din partea victimei permite investigarea faptei comise,

urmărirea şi arestarea infractorului. Elementul esenţial este conştientizarea schimbărilor care se

impun la adaptarea sistemului economic concurenţial globalizat, urmat de schimbarea

mentalităţilor. Tendinţele sunt influenţate de mărirea sentimentului de nesiguranţă al oamenilor,

care se îndreaptă către servicii, produse şi comportamente care să le ofere o anumită siguranţă

cumpărând produse de apărare şi prevenire, de la arme profesionale pînă la aparatele de filtrare a

apei.

Riscuri juridice: problemele legislative care trebuie soluţionate sunt cele legate de

asigurarea securităţii muncii şi partajarea costurilor.

Riscul penal (criminal risk)

Riscul economic – influenţat de riscul financiar, inflaţie si de transfer financiar.

Economia este ciclica, cu fluctuaţii potenţiale mari în activitate. Oricum, trecerile şi schimbările

de piata, se întâmplă foarte repede, lasând de cele mai multe ori pierderi ireparabile.

Riscul de piaţă

În cea mai simplă formă acest fel de risc înseamnă expunerea la o schimbare bruscă, adversă în

preţ sau valoare a ceva în care sunt făcute tranzacţiile sau în investiţii. O disciplină importantă,

unde riscul de piaţă este devine factor principal, este practica marketingului de piaţa. Acest lucru

implică calcularea profitului sau a pierderilor în preţuri de piaţă curente. Forme ale riscului de

piaţă: riscul de inventar, riscul de lichidităţi.

Riscul în utilizarea tehnologiei informaţiei

Riscul de ţară, etc.

Riscurile adiţionale inerente în tranzacţiile cu un stat; riscul de suveranitate al statului sau alte

afaceri în străinătate; risc dat de instabilitatea legislaţiei; regimul neclar al investiţiilor,

modificări frecvente ale structurilor statale şi condiţiilor social politice în care se desfăşoară

activităţile unui proiect.

Riscul de ţară implică o multitudine de factori. Pentru fiecare ţară trebuie luat în considerare:

11

-riscul politic, incluzând controlul schimbului sau alte restricţii aplicate repatrierii/remiterii de

profit, capital sau alte plăţi

-stabilitatea economică şi socială

-costurile şi timpul alocate vizitelor în străinătate, şi angajării de personal local

-alegerea unui agent sau reprezentant local de încredere.

3. Abordarea si gestionarea riscului in afaceri

A aborda şi a gestiona riscul în afaceri este o funcţie a conducerii oricărei afaceri.

Începând cu managementul strategic al afacerii, riscul este analizat, iar posibilele lui efectele

negative sunt controlate

Beneficiile gestionării riscului se traduc prin bunul mers al afacerii: produse şi servicii mai bune,

mai puţină risipă, maximizarea profitului, continua îmbunătăţire a calităţii

3.1 Abordarea riscului

Orice afacere sau organizaţie are la baza ei o strategie. Presupunând că toţi factorii de

risc, specifici unei afaceri, au fost identificaţi, următorul pas este implementarea unei strategii

anti risc. Cei 8 factori sunt:

1. Strategia de risc perfect integrată în strategia organizaţională

2. Planificarea (acţiunea) împotriva factorilor de risc, incluzând integrarea acestora în

planul tactic al afacerii: există un plan în caz de riscuri, este acest plan documentat, este planul

integrat în planificarea generală a organizaţiei, revizuirea permanentă a planului, astfel încât

acesta să includă experienţa situaţiilor anterioare şi îmbunătăţirile făcute , includerea în plan a

scopurilor, obiectivelor şi deadline-urilor.

3. Accesul la informaţie/Circulaţia informaţiei: obţinerea de informaţii relevante în

timp util din întreaga organizaţie.

-conceperea informaţiei computerizate pentru a înlesni interpretarea

-adaptarea rapidă a informaţiei la noile circumstanţe

Fluxul informational se traduce prin indivizi cheie care au acces rapid la informaţia

privind managementul riscului, necesară pentru a face deciziile cele mai bune şi in cel mai scurt

timp.

4. Educaţie şi trainning: simularea situaţiilor de risc, trainning pentru însuşirea

strategiilor de gestionare a riscurilor.

12

5. Procesul şi structura planurilor de risc: proiectarea structurii afacerii in aşa fel

încât să suporte procesele de gestionare a riscurilor:

-existenţa unei structuri formale de gestionare a riscului, astfel încât aceasta să poată fi uşor

accesată de către management

-necesitatea unui consultant intern/extern pe probleme de risc

-alegerea persoanelor potrivite pentru identificarea şi gestionarea riscurilor

6. Evenimente precedente care implică riscul, baza de date a cazurilor specifice

Scopul bazelor de date continand categorii de riscuri, este acela de a îmbunătăţii

recunoaşterea şi minimizarea riscurilor în timp cât mai scurt.

7. Gestionarea riscului

Este vorba de procesul de decizie prin care se stabileşte dacă riscul ar trebui să fie rezolvat în

interiorul afacerii sau transferat unui al treilea partener. Tot astfel, se are în vedere cum trebuie

gestionat riscul când lucrurile nu se desfăşoară conform planului şi cum organizaţia îşi asumă

riscurile atât înainte, cât şi după apariţia incidentelor.

8. Asigurarea riscului

-existenţa auditului specializat pe probleme de risc şi managementul acestuia

- relaţia dintre funcţia de audit şi procesul de management de risc.

3.2 Strategii de reducere a riscurilor

În funcţie de situaţiile caracteristice în care pot fi aplicate, sunt cinci categorii de strategii

distincte de reducere a riscurilor:

1. Acceptarea riscurilor – se referă la modul în care managerul înţelege riscul şi

probabilitatea sa de realizare, deopotrivă împreună cu consecinţele estimate ce decurg de aici şi

ia decizia de a nu acţiona pentru îndepărtarea acestuia. O astfel de strategie este utilizată de

obicei atunci când probabilitatea de apariţie a unei categorii de riscuri este foarte mică şi/sau

consecinţele acestora pentru derularea ulterioară a activitatii sunt nesemnificative.

2. Evitarea riscurilor – reprezintă cea de-a doua strategie utilizată în anumite condiţii în

cadrul minimizării riscurilor. Este important de menţionat în cadrul acestui paragraf că

minimizarea riscurilor nu înseamnă evitarea asumării unor decizii manageriale, sau excluderea

riscului din cadrul proiectului. Această strategie este utilizată în general în situaţia schimbarii

scopului, sau anularii unei părţi a unui proiect, situaţii ce pot produce mari perturbaţii atât în

cadrul activităţilor estimate cât şi a rezultatelor finale aşteptate, în aceste situaţii considerându-se

13

un act de înţelepciune din partea managerului evitarea riscului de a accepta astfel de modificări

ce pot conduce către probleme deosebite.

3. Monitorizarea riscului şi pregătirea planului pentru situaţii imprevizibile

Aceast proces are la bază alegerea unui set de indicatori şi urmărirea evoluţiei acestora pe

întreaga durată. Planurile pentru situaţiile imprevizibile au apărut ca o alternativă la situaţiile de

risc, prin pregătirea unei strategii de răspuns înainte de manifestarea acestora

4. Transferul şi distribuţia riscurilor

În cadrul activităţilor care implică riscuri deosebite sau utilizează tehnologii foarte

costisitoare, este preferabilă asigurarea acestora la instituţii de profil specializate în asigurări.

5. Reducerea sistematică a riscurilor – reprezintă practic un complex de metode şi

strategii menite să diminueze în mod sistematic riscurile până la stabilirea acestora în cadrul unui

prag acceptabil. De obicei, deşi au fost abordate în mod distinct, aceste strategii de diminuare a

riscurilor sunt utilizate arareori individual, cea mai uzitată formă, fiind aceea de combinare a lor

în scopul utilizării unei strategii complexe, capabile să furnizeze în timp util un răspuns adecvat.

3.3 Monitorizarea şi controlul riscului

Controlul riscurilor reprezintă o componentă importantă distinctă a procesului de

management a riscului, ocupându-se atât de monitorizarea cât şi de identificarea unor noi riscuri.

Strategiile de monitorizare şi control ale riscurilor includ identificarea magnitudinii de

producere a riscurilor pe baza calculelor probabilistice, înregistrarea acestora şi inspectarea

periodică a evoluţiei lor pe baza controalelor de rutină.

O altă componentă a activităţii manageriale în cadrul controlului riscului o reprezintă elaborarea

unei strategii de permanentă identificare a unor noi categorii de riscuri ce pot interveni, în scopul

prevenirii sau minizării lor.

Riscurile gestionabile sunt acele riscuri pe care organizaţia le poate aborda făcând uz de

propriile mijloace. In această categorie poate fi inclusă planificarea deficitară a accesibilităţii

mijloacelor critice de funcţionare.

Factorii de risc strategic, pe de altă parte, sunt aceia care trebui trataţi prin efectuarea de

cheltuieli substanţiale şi/sau schimbare în direcţia strategică.

Riscurile strategice necesită un model de analiză mai detaliat. „Modelele reprezintă

incertitudinea asociată cu fiecare factor strategic de risc care indică cum şi care este gradul de

influenţă ponderată. Aceste modele pot fi integral cantitative, bazându-se strict pe date numerice,

sau integral calitative, bazâdu-se aproape integral pe experienţa cumulată. În fiecare din cele

două cazuri, obiectivul este evaluarea probabilităţii de distribuţie pentru fiecare factor. Modelele

care folosesc atât imput-uri cantitative cât şi calitative oferă cel mai mare potenţial de modelare a

14

riscurilor la care structura organizatorică/compania ar putea fi expusă – cel puţin până când

abilitatea mediului economico-social de a produce noi date se concretizează.

4. STUDIU DE CAZ

Un lucru fundamental în managementul riscului este să ştii riscul la care te expui. Cred

că acest lucru este definitoriu pentru succesul oricărei afaceri. Dar acest lucru nu este suficient.

Totodată, este important a ştii dacă riscurile sunt suficient de mari pentru a te îngrijora, dacă poţi

face ceva pentru a te proteja şi cât va costa să reduci sau să te aperi împotriva riscurilor.

Studiul de caz se bazează pe analiza factorilor de risc într-un IMM pe specific de

divertisment. Este vorba de analiza factorilor de risc a unui bar club din Gura Humorului şi

transformarea acestora în factori strategici de potenţarea a oportunităţii afacerii.

Numele clubului, Evolution, este o substituţie pentru a păstra anonimatul.

Descriere generală

Bar-clubul Evolution există pe piaţă românească de aproximativ 5 ani de zile. Numele clubului

este binecunoscut publicului fiind situat in centrul orasului , unde reprezinta un adevărat centru

de greutate al petrecerilor. Printr-o promovare susţinută în media şi pe web, clubul a reuşit să-şi

contureze o identitate bine definită şi să-şi câştige un public fidel.

Misiune şi viziune:

Clubul promovează muzică românească şi străină care nu beneficiază de heavy-rotation pe

posturile radio şi TV. Între genurile abordate amintim: rock, pop, soft, ska, reggae, ragga, acid-

jazz, dub, musique du monde etc. De asemenea, clubul promovează muzica unor trupe

insuficient cunoscute în acest moment în România. Cu alte cuvinte Evolution doreşte să

promoveze o alternativă muzicală solidă în contrast cu non-valorile susţinute public, la

momentul actual în România.

Dincolo de muzică, clubul promovează produse culturale alternative sau underground: expoziţii,

happening-uri, apariţii editoriale, site-uri web etc.

Public ţintă

- 18- 30 de ani,fiind format în cea mai mare parte din studenţi

- studii medii şi superioare

- cumpărători de muzică, consumatori de produse culturale

-preocupaţi de actualitatea culturală sau "sub-culturală", public de concerte, festivaluri de film

etc

Descrierea afacerii:

15

În acest moment, Evolution funcţionează în timpul zilei în regim de bar, iar începând cu ora 21

în regim de club. Clubul are o capacitate maximă de 400 de persoane, dintre care 100 de locuri la

mese.

Structura organizaţionala:

Managementul: Acesta este reprezentat de cei doi manageri-patroni. Sunt cei care au înfiinţat

afacerea şi o conduc în toate aspectele ei.

Financiar contabil: Firma de contabilitate angajată

Angajaţi : doi barmani , doi ajutori de barmani, sase chelneri, doi bodyguarzi, doi DJ, 2

persoane la curatenie, alti colaboratori

Riscurile afacerii

În orice afacere riscurile sunt prezente în fiecare structură sau acţiune umană. De multe

ori, managerii IMM-urilor se confruntă cu riscuri pe care nici măcar nu le definesc sau

conştientizează.

Părerea mea este că particularitatea managementului IMM-urilor constă într-o abordare a

afacerilor din perspectivă emoţională. Piaţa afacerilor mici în Romania este de dată recentă.

Majoritatea managerilor intreprinderilor mici îşi conduc afacerile bazându-se pe „simţuri”, „pe

fler”. Încă nu există o cultură managerială bine conturată pe acest segment. De aceea, foarte

multe greşeli tactice au drept cauză lipsa experienţei unei pieţe occidentale şi lacune în teoria

managerială.

În ultimii ani, datorită accelerării concurenţei şi a dezvoltării mijloacelor de comunicare, tot mai

mulţi manageri au început să simtă aceste lipsuri şi să acţioneze în consecinţă.

Piaţa divertismentului, şi mă refer aici la toată gama de baruri, cluburi, cafenele, terase etc, a

căpătat amploare în ultimii ani. Oferta este variată şi complexă. Este destul de greu să te afirmi

pe această piaţă fără o strategie bine definită şi realistă, să te poziţionezi cumva distinct, în

mintea consumatorului. Însă avantajul cel mai mare al acestui tip de afacere este faptul că piaţa

nu este încă saturată. În ciuda ofertei extrem de variate şi cuprinzătoare targetul acestui gen de

divertisment (18-30 ani) este în mare parte nefidelizat, dornic de a încerca lucruri noi.

Această afacere, funcţionarea unui bar-club, se încadreaza în piaţa de divertisment,

având un public definit.

Are un număr de 16 angajaţi permanenţi şi alţi câţiva colaboratori (în funcţie de evenimente)

încadrându-se la secţiunea: „Microintreprinderi”.

Riscurile în această afacere sunt multiple. Unele dintre ele sunt generale, încadrându-se în gen,

altele sunt specifice acestei afaceri.

Metoda dupa care am făcut analiza riscurile are următoarea componentă:16

A. Evaluarea riscurilor, incluzând aici tehnicile de evaluare

B. Planificarea răspunsului la factorii de risc: definirea riscurilor, condiţii de producere,

consecinţe ale riscurilor

B.1. Strategii pentru dezvoltarea oportunităţilor şi creşterea efectelor pozitive

C. Monitorizarea şi controlul riscului.

A. Evaluarea:

Pentru a identifica riscurile existente sau posibile, primul lucru care trebuie făcut este o

evaluare critică a afacerii în toate procesele ei. Trebuie analizate şi dezvoltate procesele specifice

acestei afaceri. Realizarea unei astfel de liste a riscurilor identificate are la bază principiul

consultării persoanelor implicate în conducere: în acest caz, cei doi manageri-proprietari ai

afacerii.

Categoriile esenţiale, în funcţie de activităţile specifice sunt:

Sistemul de management care cuprinde:

Managerul:

-activităţile specifice managerului: pregătirea, experienţa, disponibilitatea, stilul de conducere

Procesul de management: planificarea afacerii, studierea concurenţei, planul de afaceri,

elaborarea unei strategii specifice afacerii, respectarea şi aplicarea strategiei, inovaţiile

dezvoltarea şi adaptarea strategiei conform noilor cerinţe ale pieţei, evaluarea.

-continua îmbunătăţire: managementul calitaţii

Management financiar: analiza cifrei de afaceri, supravegherea cheltuielilor şi investiţiilor,

bilanţul contabil

Activităţile specifice afacerii:

Personalul: gestionarea activităţilor specifice angajaţilor, gestionarea angajaţilor, metoda şi

cerinţele angajării, pregătirea personalului, experienţa, motivare şi recompensă, cultura

organizaţională, gestionarea conflictelor între angajaţi, gestionarea conflictelor angajat-patron

Politica faţă de clienţi: definirea politicii faţă de clienţi prin reguli bine stabilite, respectarea

politicii de către angajaţi, gestionarea conflictelor

Activitaţi adminstrative: toate activităţile interne specifice care reglementează buna

funcţionare a activităţii barului: gestionarea stocurilor de marfă, managementul aprovizionării,

aprovizionarea, consumabile, dotări tehnice şi logistice: calculator, muzică, sonorizare etc,

gestionarea bunei funcţionări a barului, planul şi controlul situaţiilor de criză, împărţirea şi

asumarea responsabilităţilor, relaţia cu autorităţile şi vecinii, relaţia cu furnizorii, asigurarea şi

procurarea tuturor resurselor necesare

17

Marketing, promovare şi PR: stabilirea unui program de divertisment competitiv,

studiul constant al concurenţei, programarea şi organizarea evenimentelor, relaţia cu

media, strategia de promovare, aplicarea şi controlul strategiei de promovare, gestionarea

imaginii, relaţia cu sponsorii şi partenerii de afaceri, negocierea parteneriatelor

Alte activităţi

B. Planificarea răspunsului la factorii de risc:

Din analiza structurii şi activităţilor afacerii reies următoarele riscuri. Le-am grupat pe

categoriile analizate.

Riscuri de management şi riscuri de activităţi specifice afacerii:

1. Insuficienta planificare a afacerii

Condiţii de producere: Existenţa acestui risc este dată de lipsa de experienţă şi pregatire în

cadrul afacerii a managerilor. Este un risc asumat, care nu poate fii evitat, încercându-se

diminuarea efectelor negative ale acestuia.

Consecinţe: Consecinţele acestui risc pot fii investiţii mult mai mari decât cele iniţiale, cheltuieli

neplanificate, costuri suplimentare.

Strategie de gestionare: Un astfel de risc există în orice afacere unde managerul nu este

experimentat îndeajuns. Acest fel de risc nu poate fii evitat dar, în cazul în care se produce

trebuie aplicată o strategie de reducere sistematică a riscurilor pentru minimizarea pe cât posibil

a efectelor negative. Chiar dacă planificarea iniţială nu este corectă, se poate proceda printr-o

monitorizare foarte strictă a activităţilor. Prin monitorizarea activităţilor, cheltuielilor,

investiţiilor, greşelile pot fii identificate. Se crează astfel precedente, echivalentul unor mici baze

de date, astfel încât se pot învăţa sau însuşi modalităţi de contracarare a riscurilor având drept

bază experiente anterioare. Pierderea nu poate fii stopată de la început dar, pe parcurs se ajunge

la o învăţare metodică a modului de reacţie şi acţiune.

2. Lipsa de experienţă a managerului: în afacere, în relaţia cu angajaţii, în relaţia cu

terţe părţi (distribuitori, organe ale statului etc); negocierea de contracte

Condiţii de producere: Acest lucru este posibil datorită faptului că cei care au pornit afacerea şi

o conduc în prezent sunt foarte tineri şi nu au o experienţă de viaţă prea bogată.

Consecinţe: Efectele negative pot apărea în orice activitate a afacerii. Lipsa de experienţă se

traduce în greşeli de orice fel şi la toate nivelele.

18

Strategie de gestionare: Un astfel de risc poate fii gestionat prin transfer. Transferul de

responsabilităţi şi sarcini unor profesionişti în domeniu. În cazul în care această metodă nu poate

fi aplicată din motive diverse (lipsa de astfel de profesionişti, lipsa încrederii etc) ar mai exista o

metodă.

Managerii ar trebui să pună bine la punct o metodă personală viabilă pentru conducerea afacerii.

Există o oportunitate aici: datorită faptului că încă managerii nu sunt angrenaţii în rutina care

vine o dată cu timpul, aceştia pot găsi metode şi idei inovative salvatoare pentru afacere.

3. Lipsa autorităţii managerului:

Condiţii de producere: Este o consecinţă tot a lipsei de experienţă, de această dată o reprezentare

greşită a relaţiei patron-angajat, patron-alte persoane

Consecinţe: Greutate în impunerea punctul de vedere şi acţiunea în faţa angajaţilor sau a altor

persoane.

Strategie de gestionare: Acest risc poate fii evitat printr-o nouă abordare a funcţiei de conducere:

adoptarea unui alt stil managerial de conducere mult mai apropiat şi mai potrivit personalităţii

managerului.

4. Previziunea incorectă a investiţiilor:

Condiţii de producere: Datorită lipsei de experienţă a managerului.

Consecinţe: Pierderile pot fii semnificative. Pot apărea fie în cazul unor investiţii mai mari decât

cele prevăzute, fie în cazul unor investiţii neprevăzute până atunci. În ambele cazuri,

consecinţele se traduc prin investiţii mult mai mari decât cele preconizate.

Strategie de gestionare: Acest risc trebuie acceptat aşa cum este. În cazul în care se produce,

soluţia este o strategie de reducere sistematică a lui prin: contorizarea fiecărei investiţii în plus

sau greşite. În caz de nevoie, banii necesari pot fii împrumutaţi sau reinvestiţi din profit (cea mai

bună metodă).

5. Nesupravegherea atentă a cheltuielilor şi investiţiilor:

Condiţii de producere: Nefamiliarizarea cu practicile specifice de supraveghere şi condiţionare a

cheltuielilor. Evident, lipsa de experientă, lipsa de timp şi nedisponibilitate sau oboseala. La

acest palier funcţionează credinţa: „ţin minte” sau „notez mâine”

Consecinţe: Rapoarte de cheltuieli insuficiente, nerealizate la timp primordiale analizei pentru

identificarea/diminuarea pierderilor şi creşterea profitului.

19

Strategie de gestionare: Cea mai bună metodă de contracarare a acestui risc, care apare datorită

nedisponibilităţii managerului, este numirea unei persoane care să se ocupe cu astfel de rapoarte

şi care, în permanenţă, să gestioneze balanţa cheltuieli-profit.

6. Lipsa lichidităţilor:

Condiţii de producere: O gestionare greşită a fondurilor, cheltuielilor, investiţiilor şi priorităţilor

de plată.

Consecinţe: Lipsa de lichidităţi poate avea efecte negative strategice pentru afacere. Pierderile se

pot cuantifica în pierderi monetare până la o posibilă blocare a întregii afaceri. Lipsa

lichidităţilor mai poate avea drept consecinţă pierderi de imagine, număr de clienţi, implicit

diminuarea profitului.

Strategie de gestionare: Un astfel de risc poate fii evitat, procedând sistematic în fiecare proces

al afacerii. Trebuie notat tot ceea ce intră şi tot ceea ce iese. În cazul în care acest risc este

inevitabil, soluţia ar fii fonduri monetare păstrate special pentru acest fel de situaţii. Deci, într-o

afacere, trebuie întotdeuna să existe fonduri de back-up pentru situaţii neprevăzute.

7.Înţelegerea târzie a cerinţelor financiare ale unei afaceri în curs de dezvoltare

Condiţii de producere: Datorită lipsei de experienţă în gestionarea fondurilor

Consecinţe: Cheltuieli curente mai mari decât cele preconizate.

Strategie de gestionare: Acest risc poate evitat prin angajarea unei persoane cu experienţă.

8.Stabilirea preţurilor prea joase:

Condiţii de producere: În mod normal stabilirea preţurilor joase face parte din politica de

lansare a unui produs (aici barul). Însă, ulterior, un element strategic favorabil, politica de preţuri

joase, poate deveni un risc în cazul în care, cheltuielile nu mai pot fii acoperite eficient pentru că

profitul se diminuează.

Consecinţe: Diminuarea profitului, dar şi influenţa asupra calităţii clientelei.

Strategie de gestionare: Crearea unui plan strategic de lansare a produsului, monitorizarea lui şi

schimbarea elementelor nereale fără întârziere. Preţurile mici stabilite iniţial, pot fii crescute

până ating un prag optim, dar nu brusc, ci treptat, pentru o mai mică vizibilitate a acestui lucru.

9. Procesul decizional: amânarea luării deciziilor şi a aplicării acestora.

Condiţii de producere: Datorită faptului că managerul îşi asumă mai multe responsabilităţi şi

sarcini decât poate duce, în loc să le delege.

Consecinţe: Întârzierea punerii în practică a unor proiecte şi activităţi necesare.

20

Strategie de gestionare: Cred că cel mai eficient lucru pentru evitarea unui astfel de risc este

folosirea obsesivă a unui reminder de orice fel de tip.

10. Deficienţe în comunicarea: manager-angajat şi invers.

Condiţii de producere: Datorită neînţelegerilor provocate de orizonturi diferite de aşteptare,

personalităţi diferite, nivel de instruire.

Consecinţe: Neînţelegeri în echipa de lucru, fapt care duce la lipsa de eficienţă a angajaţilor.

Strategie de gestionare: Pentru a gestiona un astfel de risc, cred că cel mai bun lucru ar fii o

deschidere din ambele părţi şi o comunicare cât mai fluentă. Un lucru bun ar fii şedinţe periodice

(stabilite în funcţie de gravitatea lucrurilor) în care toţi să-şi expună punctele de vedere, părerile,

distruibuţia sarcinilor etc. cât mai eficient şi mai clar posibil.

Riscuri de personal

1. Lipsa de experienţă şi responsabilitate a personalului:

Condiţii de producere: Datorită metodelor de angajare. În principal, angajaţii sunt foarte tineri,

nu au experientţă în câmpul muncii, iar responsabilitatea sarcinilor este direct proporţionala cu

vechimea în muncă.

Consecinţe: Îngreunarea activităţilor şi nerealizarea unor sarcini. Pierderi de imagine.

Strategie de gestionare: Alegerea unui personal fără specializare este un risc asumat. Mai

important este faptul că desi riscul e mare(activitate defectuoasă, fraudă sau furt), caştigul este şi

mai mare. De aceea, merită asumat. Un angajat fără experientă, poate fii mult mai uşor de educat

decât unul cu experienţă. Este foarte important procesul de instruire, pentru că prin acesta îţi poţi

fideliza angajaţii sau îi poţi îndepărta de tine. Pentru ca aceste riscuri să fie pe cât posibil

diminuate soluţia cea mai eficientă este un superviser.

2. Lipsa motivaţiei de promovare şi carieră a angajaţilor:

Condiţii de producere: Datorită faptului că majoritatea posturilor (în afară de cele de Superviser

sau Event Organiser) nu oferă posibilitatea unei cariere. Mulţi dintre cei angajaţi consideră

munca de bar ceva temporar sau auxiliar.

Consecinţe: Migraţie de personal mare, efort susţinut de instruire a altor oameni şi lipsa

încrederii în angajaţi.

Strategie de gestionare: Acest risc nu poate fii evitat complet însă poate fii redus sistematic.

Motoda este tratarea angajaţilor cu mult respect şi crearea unui mediu de lucru foarte plăcut şi

21

mulţumitor. Împreună cu aceasta, o remuneraţie consistentă este foarte importantă. Cele două

elemente combinate nu exclud acest risc, însă îl diminuează foarte mult.

3. Inxistenţa unor posturi cheie gestionate în prezent ineficient de manager:

Condiţii de producere: Lipsa de personal specializat pe piaţa muncii şi mai ales lipsa încrederii

în personal.

Consecinţe: Rezultate nesatisfăcătoare în domeniile respective, pierderi de imagine, financiare şi

timp irosit.

Strategie de gestionare: Acest risc poate conduce la pierderi importante, atât finaciare cât şi de

imagine. Soluţia evidentă este angajarea unor astfel de persoane. Însă acest lucru este anevoios

pentru faptul că un om de încredre este foarte greu de găsit. De aceea acest risc rămâne deschis,

până la găsirea personalului respectiv. Între timp, sarcinile sunt preluate de manager sau delegate

către angajaţii deja existenţi.

În concluzie, într-o astfel de afacere care implică contactul permanent cu oamenii,

(clienţii) alegerea personalului este foarte importantă, poate unul dintre cele mai importante

lucruri ale afacerii. Este esenţial modul în care angajaţii tratează clienţii. Într-un anumit fel,

angajaţii sunt, as putea spune, “cartea de vizită” a unui bar.

De aceea comportamentul şi motivarea lor sunt punctele cheie. Îţi poţi motiva angajaţii în două

moduri. Primul este oferirea unui mediu de lucru foarte plăcut, cald, prietenos care sa potenţeze

insuşirile angajatului. Al doilea lucru este salariul atractiv, care în cazul afacerii de faţă, este

substanţial. Cele două elemente au maximum de efect pe angajaţii fără experienţă. Aceştia sunt

uşor de modelat şi fidelizat.

Riscuri de marketing, promovare şi PR

1. Gestionarea greşita a imaginii:

Condiţii de producere: Se poate datora, neînţelegerii importanţei imaginii brandului, lipsei de

preocupare faţă de problemă, ignorarea importanţei acesteia, lipsa personalului specializat pe

imagine etc.

Consecinte: Mesaje negative sau eronate despre propria imagine care ajung la actualii şi

potenţialii clienţi. Reducerea numărului de clienţi şi implicit diminuarea profitului.

2. Gestionarea greşită a fondurilor pentru publicitate

22

Condiţii de producere: Importanţa minoră acordată tehnicilor de promovare şi publicitate, sau

lipsa de fonduri investiţionale; investirea în metode de promovare neeficiente sau supravegherea

redusă a cestora.

Consecinţe: Lipsa vizibilităţii pe piaţă, imagine de brand neadecvată în raport cu imaginea

dezirabilă, în consecinţă pierderi şi diminuări de profit.

3. Lipsa unui PR Manager sau Event Superviser

Condiţii de producere: Interesul prea puţin acordat acestui domeniu sau lipsa de persoane

capabile pentru aceste sarcini.

Consecinţe: Gestionare ineficientă a imaginii brandului.

4. Planificarea, organizarea şi promovarea deficitară a evenimentelor

Condiţii de producere: Lipsa de personal specializat

Consecinţe: Evenimetele gestionate greşit se traduc prin pierderi la nivelul imagii, a

credibilităţii, a reputaţiei şi evident pierderi de bani. În acest caz, evenimentele nu sunt utile, ele

reprezentând surse sigure de pierdere a profitului.

5. Delimitarea incorectă a targetului

Condiţii de producere: Greşeli de planificare strategică, necunoaşterea specificului afacerii,

intuiţie greşită asupra targetului real.

Consecinţe: Limitarea clientelei la fani şi neacapararea de noi clienţi, pot duce la plafonarea

afacerii şi într-un final chiar la faliment.

Strategia de gestionare:

Promovare, PR, publicitate. Toate acestea sunt indispensabile oricărei afaceri în condiţiile

economiei de piaţă şi a concurenţei mereu crescânde. Afacerile sunt în plină dezvoltare iar o

gestionare bună a imaginii este o condiţie necesară succesului.

De asemenea, orice produs trebuie să aibă un target bine definit, atât existent cât şi potenţial.

Pentru a gestiona astfel de riscuri este foarte important să înţelegem puterea imaginii şi

identităţii unui produs (aici bar). Primul lucru: managerul trebuie să înţeleagă importanţa

practicilor de publicitate, promovare şi relaţii publice şi existenţa unui personal specializat pentru

acest gen de activităţi. Înţelegând importanţa publicităţii, managerul poate aloca bugetul necesar

mediatizării şi promovării clubului.

Riscuri externe

23

1. Concurenţa:

Condiţii de producere: Existenţa şi apariţia cluburilor pe acelaşi specific şi target

Consecinţe: Se crează o împărţire a potenţialilor consumatori iar procesul de fidelizare se

îngreunează.

Strategia de gestionare: Riscul concurenţei nu poate fii evitat în nici un gen de activitate, el doar

poate fii redus procedând sistematic. Soluţia de limitare a acestui risc este proactivitatea, adică

„fii cu un pas înaintea concurenţei tale”. Altfel spus, concurenţa este o oportunitate, este chiar

necesară. Nici un manager nu trebuie să se plafoneze datorita succeselor obţinute, el trebuie

mereu să inoveze, să gândească strategii noi, eficiente, adaptabile pieţei care are un ritm galopant

de dezvoltare. Numai aşa poţi face faţa concurenţei. Managementul calităţii trebuie să fie un

punct de pornire în orice strategie de adaptare la piaţă şi de evitare a riscului concurenţei.

2.Activitate corelată cu evenimente periodice:

Condiţii de producere: Activităţi legate de schimbările atmosferice, de sezon, de sărbători,

vacanţe, alte manifestări publice sau private.

Consecinţe: Activitatea scade foarte mult pe parcursul lunilor calde, evenimetelor sau

sărbătorilor etc. De aceea, afacerea devine mai vulnerabilă în aceste perioade necesitând eforturi

suplimentare, atât materiale, cât băneşti.

Strategia de gestionare: Activitaţile de bar-club, fiind în domeniul divertismentului, sunt

influenţate de mai mulţi factori: vacanţe, sărbători, evenimente de tot felul, concerte mari,

manifestări artistice sau culturale publice etc. În mare parte aceşti factori de risc nu pot fii evitaţi

şi nici reducerea lor nu este întotdeuana eficientă. Este importantă cunoaşterea periodicităţii

acestor evenimente pentru a ştii la ce să te aştepţi şi cum să acţionezi. În funcţie de respectivul

eveniment cu potenţial de risc, bar-clubul poate organiza acţiuni specifice acestuia sau din

contră, acţiuni contrare pentru a atrage publicul pro sau contra. Evident mediatizarea puternică

este o condiţie.

Un alt factor de risc foarte important şi de neevitat este sezonalitatea acestei afaceri. Un bar-club

funcţionează la capacitate maximă pe timpul anotimpurilor reci, scăzând până aproape de 0 vara

(vara, perioada vacanţelor şi a concediilor). Aici există două metode care pot fii aplicate. Prima,

în funcţie de un calcul al rentabilităţii (cheltuieli versus profit) clubul se poate închide parţial,

sau de tot, pe parcursul verii. A doua, aplicarea unei strategii de promovare si acţiune (în

principal concursuri specifice verii) care să menţină un trafic constant de clienţi. O astfel de

strategie trebuie foarte bine gândită. Există riscul ca oamenii să nu fie interesaţi de orice concurs

sau manifestare, aşa că planificarea ei trebuie să fie foarte minuţioasa, sistematică şi, cel mai

important, să fie reală, bazată pe cercetare. În cazul în care o astfel de strategie dă greş, trebuie

24

avut în vedere un plan de back-up: înlocuirea cu o nouă strategie sau suport financiar pentru

sistarea activitaţii pe timpul verii.

3. Calamităţi naturale:

Condiţii de producere: Necontrolabile. Poate fii vorba despre incendii, inundaţii, cutremure etc.

Consecinţe: Proportionale cu gravitatea accidentului: de la pierderi financiare minore până la

pierderea întregii afaceri.

Strategia de gestionare: Aceste riscuri nu pot fii controlate decât în mică măsură: luarea

măsurilor de siguranţă minime pentru a evita catastrofele. Cu toate acestea, unele dintre ele nu

pot fii împiedicate indiferent de masurile de siguranţă luate. Acest risc se poate atenua prin

transferul către o instituţie specializată: companie de asigurări.

Riscul de tara: mediu legislativ instabil şi ostil afacerilor mici.

Strategia de gestionare: Este un risc inerent oricărei afaceri. Nu poate fii controlat decât prin

respectarea legilor în vigoare. Decizia de a porni o afacere trebuie să aibă la bază o minimă

cunoaştere a normelor în vigoare şi să existe conştiinţa faptului ca România este o societate cu

legi instabile şi, în mare parte, ostile micilor afaceri.

Risc penal

Condiţii de producere: Existenţa mai multor factori de natură diferită. În principal, lipsa

personalului de supraveghere.

Consecinţe: Pierderi din patrimoniu

Strategia de gestionare: Acest risc poate fii evitat prin angajarea unui personal de supraveghere

şi paza suficient.

B.1. Strategii pentru dezvoltarea oportunităţilor şi creşterea efectelor pozitive

A dezvolta o afacere înseamnă a o extinde către alte domenii. Piaţa e în continuă

mişcare, iar transformarea şi adaptarea la cerinţele pieţei este o condiţie esenţială funcţionării

oricărei afaceri. De aceea, o diversificare a afacerii, este asigurarea acesteia că va merge mai

departe şi va scăpa de cel mai mare risc posibil: rigiditatea.

De aceea, oportunitatea întrezărită aici este transformarea unui bar-club, ca alternativă

culturală şi cu un target aparte, într-un club de afaceri. Aceasta este opţiunea pe care o are acest

club. Numai că, spre deosebire de profilul artistic pe care îl au majoritatea cluburilor pe acest

specific, Evolution are o nouă oportunitate. O inovaţie în domeniu, un bar-club, care în timp, cu

25

efort susţinut, poate deveni un mini-club de afaceri. Clubul să-şi păstreze programul de noapte,

însă pe timpul zilei să abordeze activităţi specifice întâlnirilor de afaceri. Noua afacere îşi

schimbă un pic structura faţă de cea veche, astfel încât strategia, departamentele şi riscurile vor fi

un pic diferite.

C. Monitorizarea şi controlul riscului:

După cum am arătat, într-o afacere mică de tip bar-club, riscurile sunt multe şi în mare

parte depind de strategia de management aplicată. Un manager trebuie să fie conştient de

riscurile afacerii sale. Strategia aplicată mai sus a dezvăluit riscuri la care, poate nimeni nu se

gândea până atunci. Este necesară însă şi o strategie de monitorizare şi control a riscurilor care

implică o inspectare periodică a evoluţiei riscurilor identificate. Trebuie alcătuit un sistem de

înregistrare a riscurilor în funcţie de severitatea şi probabilitatea lor de apariţie. O altă

componentă a monitorizării şi controlului riscului este identificarea de noi categorii de riscuri ce

pot interveni în cadrul derulării afacerii, în scopul prevenirii sau minimizării lor. De aceea,

activitatea de managementul riscului este o activitate sistematică ce implica mai multe procese

(evaluare, planificarea răspunsului la factorii de risc, monitorizare şi control) fără de care nici o

afacere nu poate avea succes şi, evident, profitul planificat.

Concluziile studiului

Prin analiza prezentată am evidenţiat factorii de risc existenţi într-o afacere de tip bar-

club. Riscurile sunt multiple şi de mai multe feluri. Am abordat atât riscurile manageriale, cât şi

cele legate de activităţile specifice de bar-club. Am propus soluţii şi strategii pentru evitarea sau

minimizarea efectelor negative. O analiză de acest gen este o analiză eficientă a proceselor

afacerii. Prin acest fel de analize nu se identifică numai riscurile sau efectele negative. O astfel

de analiză potenţează punctele tari şi scoate în evidenţă oportunităţi nebănuite. Fructificarea

oportunităţilor duce la creşterea afacerii şi a stabilităţii acesteia în timp. Cea mai buna metoda

prin care o afacere rezistă în timp este efortul susţinut şi continuu de a o adapta la noile cerinţe

ale pieţei.

26

CONCLUZII

Riscurile sunt prezente în orice afacere şi nu numai, în orice activitate. Ele nu pot fii

ocolite, nici evitate. Nici nu te poţi preface că ele nu există. Soluţiile riscurilor nu sunt inepţii

matematice sau statistici întortocheate pe care numai specialiştii le pot înţelege. Este adevărat că

organizaţiile mari nu pot exista fără departamente de managementul riscului. Dar acest lucru se

întâmplă pentru ca vorbim de afaceri de proporţii uriaşe, în care sunt implicaţi sute şi chiar mii

de oameni.

Riscurile iau naştere o dată cu decizia pornirii afacerii şi o urmăresc pe parcursul întregii

ei activităţi. De altfel, riscul este de dorit. Orice risc implică un caştig. Riscul este direct

proporţional cu posibilul câştig. Deci riscul este esenţa câştigului în afaceri.

Într-o afacere nimic nu este la voia întâmplării. A lucra haotic în economia concurenţială de

astăzi este echivalent cu falimentul.

Gestionarea riscului este principalul scop al managementului riscului. Managementul

riscului nu este un proces izolat de restul afacerii. Este mai degrabă o parte integrantă a acesteia,

o piesă importantă în puzzle. A gestiona riscul înseamnă a lucra sistematic pe toate planurile

afacerii. De cele mai multe ori, evenimente lipsite de importanţă şi fără aparentă legatură între

ele duc la catastrofe. Eşecul în afaceri nu este o urmare a întâmplărilor. De cele mai multe ori,

eşecul este rezultatul lipsei de viziune, de planificare, de organizare şi de evaluare a celui care

conduce afacerea. De aceea, mijloacele de gestionare a riscurilor sunt abordările sistematice şi

strategice ale proceselor de management.

Astfel, riscul devine un element esenţial în planificarea strategică.

Lucrarea de faţă prezintă riscul şi categoriile de risc identificate în cadrul afacerilor.

Riscurile pe care am insistat sunt acelea pe care le poţi evita, asuma sau transforma. Este vorba

de factorii de risc interni, acele riscuri care depind de managerul unei afaceri. Acesta este genul

de risc asupra căruia se răsfrânge şi are influenţă pozitivă acţiunea de management. Acest risc

este cel mai important pentru că, în ultimă instanţă, producerea şi consecinţele lui depind de

oameni. Riscul nu este numai o ameninţare pentru afacere. El nu este numai un element negativ.

Riscul este privit dintr-o perspectivă pozitivă. Abordarea sistematică şi deciziile informate a

riscurilor într-o afacere, pot transforma riscurile în oportunităţi extraordinare. Iar oportunităţile

duc la dezvoltarea afacerilor. A-ţi asuma riscuri conştient şi planificat într-o afacere, poate avea

ca rezultat recompense care depăşesc riscurile iniţiale.

De aceea, eficienţa managementului riscului constă în abordarea riscul într-o manieră

pozitivă, ca oportunitate pentru dezvoltarea şi creşterea afacerii.

27

BIBLIOGRAFIE

Burciu Aurel, Introducere în Management, Editura Economica, Bucuresti, 2008

Covey, R., Stephen, Merrill, A.Roger, Merrill R. Rebecca, Etica liderului eficient sau

conducerea bazată pe principii, Bucureşti, Alfa, 2000

Drucker, Peter, F., Managing for Results, USA, Butterworth-Heinemann, 1999

Hartley, F., Robert, Management Mistakes and Successes, New York, John Wilis & Sons, 1997

Malcom, Pell, Introducere în management, trad. Lotreanu, Laura, Bucuresti, Alternative, 1993

Moldoveanu, Maria, Emilian, M., Dobrescu; Valeriu, Ioan, Franc, Iniţiere în managementul

afacerilor mici şi mijlocii, Bucuresti, Expert, 1998

Nicolescu Ovidiu,Strategii manageriale de firma, Editura Economica , Bucuresti 2004

Nicolescu, Ovidiu, Verboncu Ion, Management, Editia III, Bucuresti, Editura Economică,1999

Olaru, Victoria, Ion, Badescu, Dicţionar al economiei de piaţă, Bucuresti, Spicon, 1991

Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul Riscului, Ec. MSc. Paraipan,

Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu.

www.clickmt.com/magazine.cfm

www.fmglobal.com/library/rmStrategies.html

www.garp.com

www.protectingvalue.com

www.risk-publications.co.uk

28