1

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ŞTI

FACULTATEA DE DREPT

ŞCOALA DOCTORAL Ă

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

REGIMUL JURIDIC AL CHELTUIELILOR

PUBLICE PENTRU SĂNĂTATE

Conducător ştiin Ńific – Prof. Univ. Dr. Dan Drosu ŞAGUNA

Doctorand – Liliana-Maria Secăreanu

BUCUREŞTI

2008

2

Cu recunoştinŃă şi respect aduc

mulŃumiri mentorilor care mi-au deschis

calea către tainele ştiinŃelor juridice.

De asemenea aduc mulŃumiri în mod

deosebit d-lui Prof. dr. Dan Drosu Şaguna

pentru ajutorul primit pe tot parcursul

efectuării tezei de doctorat, pentru

îndrumarea permanentă, exigentă şi

competentă ce mi-a fost acordată şi pentru

încurajările cu care am fost susŃinută în

dificila muncă teoretică şi practică ce mi-am

propus să o efectuez, analizând legile

sănătăŃii şi totodată sănătatea juridică a

acestor legi.

3

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1 NoŃiunea, rolul şi clasificarea cheltuielilor publice

1.1.1 NoŃiunea de cheltuieli publice

1.1.2 Rolul cheltuielilor publice

1.1.3 Clasificarea cheltuielilor publice

1.2 Structura cheltuielilor publice

1.2.1 Cheltuieli pentru cercetare – dezvoltare

1.2.2 Cheltuieli militare

1.2.3 Cheltuieli bugetare pentru funcŃionarea aparatului de stat

1.2.4 Cheltuieli publice pentru acŃiuni economice

1.2.4.1 Cheltuieli bugetare pentru dezvoltarea sectorului de stat

1.2.4.2 FinanŃarea investiŃiilor de stat

1.2.4.3 FinanŃarea protecŃiei mediului

1.2.5 Cheltuieli publice în domeniul social

1.2.5.1 Cheltuieli publice pentru învăŃământ

1.2.5.2 Sistemul asigurărilor sociale de stat

1.2.5.3 Cheltuieli publice pentru sănătate

1.2.5.3.1 Cheltuieli pentru sănătatea publică

1.2.5.3.2 Cheltuieli pentru serviciile medicale acordate în cadrul sistemului de

asigurări sociale de sănătate

1.2.5.3.3 Cheltuieli pentru serviciile medicale acordate pentru accidente de muncă şi

boli profesionale

Capitolul II CHELTUIELILE PENTRU SERVICIILE MEDICA LE ACORDATE

ÎN SISTEMELE DE ASIGUR ĂRI DE SĂNĂTATE

2.1 NoŃiunea şi beneficiarii serviciilor medicale

2.1.1 NoŃiunea de serviciu medical

4

2.1.2 Beneficiarii serviciilor medicale

2.2 FinanŃarea serviciilor de sanatate

2.2.1 FinanŃare de la bugetul de stat

2.2.2 Asigurările sociale de sănătate

2.2.2.1 Plata pe persoana asigurată

2.2.2.2 Plata pe serviciu medical

2.2.2.3 Plata pe caz rezolvat şi plata pe zi de spitalizare

2.2.2.4 Plata la nivel de preŃ de referinŃă sau preŃ de decontare

2.2.3 Asigurările private de sănătate

2.2.4 Plata directă de către consumatorul de servicii de sănătate

2.2.5 Alte mecanisme de finanŃare a serviciilor de sănătate

2.2.5.1 FinanŃare de la bugetele locale

2.2.5.2 FinanŃarea prin Fondul special pentru sănătate

2.2.5.3 Surse externe de finanŃare a sistemului sanitar

2.3 Sistemul de asigurări de sănătate

2.3.1 Conceptul şi evoluŃia asigurărilor de sănătate

2.3.2 Obiectivele sistemelor de asigurări de sănătate

2.3.3 Principiile sistemelor de asigurări de sănătate

2.3.4 Cadrul organizatoric al sistemelor de asigurări de sănătate

2.3.5 Locul sistemului de asigurări de sănătate în cadrul sistemelor de securitate socială

2.3.6 Elementele definitorii ale sistemului de asigurări de sănătate

2.3.6.1 Contribuabilii la fondurile de asigurări de sănătate

2.3.6.2 Cumpărarea şi decontarea serviciilor de sănătate acordate contribuabililor în

cadrul sistemului de asigurări de sănătate

2.4 Regimul juridic al cheltuielilor pentru serviciile de sănătate în sisteme de

asigurări de sănătate europene

2.4.1 Regimul juridic al cheltuielilor pentru serviciile de sănătate în sistemul de

asigurări de sănătate din Germania

2.4.1.1. Asigurările sociale de sănătate – principalul finanŃator al serviciilor de sănătate

2.4.1.1.1 Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate

2.4.1.1.2 Nivelul contribuŃiei plătite de asiguraŃi in sistemul de asigurări de sănătate

5

2.4.1.1.3 Cadrul organizatoric al sistemului de asigurări de sănătate

2.4.1.1.4 Cheltuielile pentru serviciile medicale acordate în cadrul sistemului de

asigurări sociale de sănătate

2.4.1.2 Asigurările private de sănătate

2.4.1.3 Co-plăŃile asiguraŃilor pentru serviciile de sănătate acordate

2.4.2 Regimul juridic al cheltuielilor pentru serviciile de sănătate în sistemul de

asigurări de sănătate din FranŃa

2.4.2.1Cadrul organizatoric al sistemului de sănătate francez

2.4.2.2Constituirea fondurilor pentru sistemul de sănătate

2.4.2.3 Cheltuielile pentru serviciile de sănătate

2.4.2.4 ModalităŃi de plată a serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări de

sănătate

2.4.2.5 Politica sanitară şi cheltuielile pentru sănătate

2.4.3 Regimul juridic al cheltuielilor pentru serviciile de sănătate în sistemul de

sănătate din Marea Britanie

2.4.3.1Cadrul organizatoric al sistemului de sănătate britanic

2.4.3.2 Constituirea fondurilor pentru sistemul de sănătate

2.4.3.3 Cheltuielile pentru serviciile de sănătate

2.4.3.4 ModalităŃi de plată a serviciilor medicale în cadrul sistemului de sănătate

2.4.3.5 Politica sanitară şi cheltuielile pentru sănătate

2.5 Sistemul de sănătate din Statele Unite ale Americii

2.5.1 Cadrul organizatoric al sistemelor de asigurări pentru boală

2.5.1.1 Sănătatea - un bun privat

2.5.1.2 Programe publice de protecŃie pentru asigurările de boală

2.5.2 Constituirea fondurilor pentru asigurările de boală

2.5.3 Cheltuielile pentru serviciile de sănătate

2.5.3.1 Nivelul cheltuielilor publice faŃă de cele rezultate din asigurările private de

sănătate

2.5.3.2 Factori care au determinat creşterea rapidă a cheltuielilor pentru serviciile de

sănătate

6

2.5.3.3 Metode de plată a serviciilor de sănătate în cadrul reformei sistemului de

sănătate

2.5.3.3.1 Sistemul de plată prospectivă

2.5.3.3.2 Plata serviciilor de sănătate în cadrul sistemului de îngrijiri medicale

coordonate

2.5.4 EvoluŃia politicilor sanitare cu privire la cheltuielile publice pentru sănătate

2.6 Regimul juridic al sistemului de asigurări sociale de sănătate din România

2.6.1 Conceptul şi evoluŃia sistemului de asigurări sociale de sănătate din Romania

2.6.1.1 Conceptul de sistem de asigurări sociale de sănătate

2.6.1.2 EvoluŃia sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.1.3 Dreptul asiguraŃilor de a beneficia de servicii medicale

2.6.1.4 Contractele de asigurări sociale de sănătate încheiate de asiguraŃi cu casele de

asigurări de sănătate

2.6.2 Obiective ale sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.3 Principiile sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.4 Cadrul organizatoric al sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.5 Elementele definitorii ale sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.5.1 Contribuabilii şi constituirea Fondului naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate

2.6.5.2 Cumpărarea şi decontarea serviciilor medicale acordate asiguraŃilor în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate

2.6.6 Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.1Constituirea Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.2 ContribuŃia pentru asigurările sociale de sănătate

2.6.6.2.1 NoŃiune, nivel şi natură juridică

2.6.6.2.2 ContribuŃia angajatorului

2.6.6.2.3 ContribuŃia persoanelor asigurate

2.6.6.2.3.1 Categorii de persoane asigurate fără plata contribuŃiei

2.6.6.2.3.2 ContribuŃia pentru persoanele care realizează venituri impozabile din

salarii

7

2.6.6.2.3.3 ContribuŃia pentru persoanele care realizează venituri impozabile din

profesii libere şi activităŃi independente

2.6.6.2.3.4 ContribuŃia pentru persoanele care realizează venituri din agricultură şi

silvicultură

2.6.6.2.3.5 ContribuŃia pentru persoanele care realizează venituri din cedarea

folosinŃei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de

proprietate intelectuală

2.6.6.2.3.6 ContribuŃia pentru veniturile realizate din pensii

2.6.6.2.3.7 ContribuŃia asiguraŃilor care beneficiază de asigurări cu plata

contribuŃiei din alte surse

2.6.6.2.3.8 Alte categorii de persoane asigurate care au obligaŃia plăŃii

contribuŃiei de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.2.3.9 ContribuŃia pentru concedii şi indemnizaŃii de asigurări sociale de

sănătate

2.6.6.3 Colectarea Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.3.1 Colectarea contribuŃiilor la Fondul naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate de către AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală

2.6.6.3.2 Colectarea contribuŃiilor la Fondul naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate de către casele de asigurări de sănătate

2.6.6.4 Utilizarea Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.4.1 Plata serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale

2.6.6.4.1.1 Contractele încheiate între casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de

servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale

2.6.6.4.1.1.1 Contractarea serviciilor medicale de către casele de asigurări de

sănătate

2.6.6.4.1.1.2 Caracterul civil al contractelor încheiate între casele de asigurări de

sănătate şi furnizorii de servicii medicale

2.6.6.4.1.1.3 Drepturile şi obligaŃiile generale ale părŃilor izvorâte din contractele

de furnizare de servicii medicale

2.6.6.4.1.1.4 Rezilierea, încetarea şi suspendarea contractelor de furnizare de

servicii medicale

8

2.6.6.4.1.2 Decontarea serviciilor medicale în asistenŃa medicală primară

2.6.6.4.1.3 Decontarea serviciilor medicale în asistenŃa medicală ambulatorie de

specialitate

2.6.6.4.1.4 Decontarea serviciilor medicale spitaliceşti

2.6.6.4.1.5 Decontarea serviciilor medicale de urgenŃă şi transport sanitar

2.6.6.4.1.6 Decontarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu

2.6.6.4.1.7 Decontarea medicamentelor cu şi fără contribuŃie personală în

tratamentul ambulatoriu

2.6.6.4.1.8 Decontarea medicamentelor acordate în cadrul programelor naŃionale de

sănătate

2.6.6.4.1.9 Decontarea dispozitivelor medicale

2.6.6.4.2 Plata indemnizaŃiilor de asigurări sociale de sănătate

2.6.6.4.3 Decontarea serviciilor medicale în baza documentelor internaŃionale cu

prevederi în domeniul sănătăŃii

2.6.6.4.3.1 Decontarea serviciilor medicale pentru asiguraŃii din sistemul de

asigurări sociale de sănătate din România în baza Regulamentului privind aplicarea

regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaŃi, cu lucrătorii independenŃi

şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul ComunităŃii nr. 1408/71 şi al

Regulamentului care stabileşte modalităŃile de aplicare a acestuia nr. 574/72

2.6.6.4.3.1.1 Decontarea serviciilor medicale pentru asiguraŃii din sistemul de

asigurări sociale de sănătate din România în baza cardului european de asigurări sociale

de sănătate

2.6.6.4.3.1.2 Decontarea serviciilor medicale pentru asiguraŃii din sistemul de

asigurări sociale de sănătate din România în baza acordului prealabil al casei de asigurări

de sănătate

2.6.6.4.3.2 Decontarea serviciilor medicale pentru asiguraŃii români în baza

documentelor încheiate cu alte state care nu sunt membre ale Uniunii Europene

2.6.6.4.3.3 Decontarea şi recuperarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale

acordate asiguraŃilor străini pe teritoriul României

2.6.6.4.4 Servicii medicale care nu se decontează din Fondul naŃional unic de

asigurări sociale de sănătate

9

2.6.6.4.5 Răspunderea juridică privind utilizarea Fondului naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate

2.6.6.5 Procesul bugetar privind elaborarea bugetului Fondului naŃional unic de

asigurări sociale de sănătate

2.6.6.6 Procedura efectuării cheltuielilor bugetului Fondului naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate pentru serviciile medicale

2.6.6.7 Controlul efectuării cheltuielilor în cadrul sistemului de asigurări sociale de

sănătate

2.6.6.7.1 Controlul efectuat de Curtea de Conturi a României

2.6.6.7.2 Controlul sumelor decontate furnizorilor de servicii medicale, medicamente

şi dispozitive medicale, precum şi pentru concediile şi indemnizaŃiile de asigurări sociale

de sănătate

2.6.7 Autonomia financiară a Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate

2.6.8 Autonomia instituŃională a Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate

2.7 Asigurările voluntare de sănătate

2.7.1 Domeniu de aplicare

2.7.2 Contractul de asigurare voluntară de sănătate

2.7.3 Asigurările voluntare de sănătate o alternativă a asigurărilor sociale de sănătate

Capitolul III CHELTUIELILE PENTRU S ĂNĂTATEA PUBLIC Ă

3.1 Conceptul de sănătate şi politica de sănătate

3.1.1 Conceptul de sănătate, definiŃie

3.1.1.1 Sănătatea un drept

3.1.1.2 Sănătatea un „bun de consum”

3.1.1.3 Sănătatea o investiŃie

3.1.2 Politica de sănătate şi performanŃa sistemelor de sănătate

3.1.2.1 DefiniŃiile conceptului de politică de sănătate

3.1.2.2 Principiile de bază pentru politicile de sănătate

3.1.3 Conceptul de sănătate publică

3.1.3.1 NoŃiunea sănătăŃii publice şi asistenŃa de sănătate publică

3.1.3.2 Principiile asistenŃei de sănătate publică

10

3.1.3.3 ModalităŃile de implementare a principiilor de sănătate publică

3.1.4 Ministerul SănătăŃii Publice autoritatea centrală în domeniul asistenŃei de sănătate

publică

3.1.5 „Taxa pe viciu ”

3.1.5.1 ContribuŃii care constituie venituri proprii ale Ministerului SănătăŃii Publice

3.1.5.2 Utilizarea “Taxei pe viciu”

3.2 Cheltuielile pentru programele naŃionale de sănătate

3.2.1 NoŃiunea de program naŃional de sănătate

3.2.2 Obiectivele şi structura programelor naŃionale de sănătate

3.2.2.1 Obiectivele programelor naŃionale de sănătate

3.2.2.2 Structura programelor naŃionale de sănătate

3.2.3 Elaborarea şi implementarea programelor naŃionale de

sănătate

3.2.4 FinanŃarea programelor naŃionale de sănătate din bugetul de stat şi din veniturile

proprii ale Ministerului SănătăŃii Publice

3.2.5 Categorii de cheltuieli care pot fi finanŃate din sumele aferente programelor

naŃionale de sănătate

3.2.5.1 Cheltuieli de personal

3.2.5.2 Cheltuieli pentru bunuri şi servicii

3.2.6 Decontarea medicamentelor şi/sau a materialelor sanitare specifice programelor

naŃionale de sănătate

3.2.7 Controlul cheltuielilor efectuate pentru derularea programelor naŃionale de sănătate

Capitolul IV CHELTUIELI PENTRU SERVICIILE MEDICALE ACORDATE

PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA ŞI BOLI PROFESIONALE ÎN CADRUL

SISTEMULUI DE ASIGUR ĂRI SOCIALE

4.1 Conceptul şi cadrul organizatoric al sistemului de asigurări pentru accidente de

muncă şi boli profesionale

4.1.1 Conceptul de sistem de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

11

4.1.2 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.1.2.1 Obiectivele asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.1.2.2 Contractul individual de asigurare

4.1.2.3 ContribuŃia pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.1.3 Constituirea fondului pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.1.4 Procedura efectuării cheltuielilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.2 Decontarea prestaŃiilor medicale acordate în caz de accidente de muncă sau boli

profesionale

4.2.1 Decontarea serviciilor medicale de către casele teritoriale de pensii

4.2.2 Recuperarea sumelor aferente serviciilor medicale pentru care nu se confirmă

caracterul de accidente de muncă sau boală profesională

4.2.3 Decontarea serviciilor medicale de către casele de asigurări de sănătate

4.2.4 Recuperarea de către casele de asigurări de sănătate a sumelor aferente serviciilor

medicale acordate în caz de accidente de muncă sau boală profesională

4.3 IndemnizaŃiile acordate în sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi

boli profesionale

4.3.1 IndemnizaŃie pentru incapacitate temporară de muncă

4.3.2 IndemnizaŃie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaŃia pentru

reducerea timpului de muncă

4.3.3 IndemnizaŃie pe durata cursurilor de recalificare sau reconversie profesională

Capitolul V POLITICA DE S ĂNĂTATE PUBLIC Ă A UNIUNII EUROPENE

5.1 ProtecŃia sănătăŃii – domeniu important pentru legislaŃia Uniunii Europene

5.2 EvoluŃia conceptului de protecŃie a sănătăŃii publice la nivelul Uniunii Europene

5.3 Acordarea prestaŃiilor în natur ă pentru boală şi maternitate, potrivit

Regulamentului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu

lucrătorii salaria Ńi, cu lucrătorii independenŃi şi cu familiile acestora care se

deplasează în cadrul ComunităŃii nr. 1408/71

5.3.1 Câmpul personal de aplicare

12

5.3.2 Determinarea legislaŃiei aplicabile pentru cetăŃenii statelor membre ale Uniunii

Europene

5.3.3 Dreptul la acordarea prestaŃiilor în natură pentru boală şi maternitate

5.3.4 Rambursarea costului prestaŃiilor pentru boală şi maternitate de către instituŃiile

competente

5.3.4.1 ModalităŃi de rambursare a costului prestaŃiilor pentru boală şi maternitate de

către instituŃiile competente

5.3.4.2 Termenele de rambursare a costului prestaŃiilor pentru boală şi maternitate de

către instituŃiile competente

5.3.4.3. Recuperarea sumelor decontate pentru prestaŃiile în natură nedatorate

5.4 Tratatul de aderare a României şi Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

13

În lucrarea „Regimul juridic al cheltuielilor publice pentru sănătate” este tratat

regimul juridic al cheltuielilor publice pentru sănătate, pornind de la definiŃia sănătăŃii de

a fi un drept, iar statul privit ca un garant şi un responsabil pentru asigurarea acestui

drept. Lucrarea are în vedere cele două momente importante traversate de sistemul de

sănătate în ultimii 10 ani, pe de o parte introducerea mecanismelor de cumpărare şi

finanŃare a serviciilor de sănătate odată cu implementarea sistemului de asigurări sociale

de sănătate, iar pe de altă parte aplicarea începând cu data de 1 ianurie 2007 a

Regulamentelor comunitare în materia securităŃii sociale.

Sănătatea este apreciată, într-o anumită opinie, a fi un drept analog cu justiŃia sau

libertatea politică. Aceste opinii au drept fundament ConstituŃia OrganizaŃiei Mondiale a

SănătăŃii care precizează că „beneficierea de cel mai ridicat standard de sănătate posibil

reprezintă unul din drepturile fundamentale ale fiecărei fiinŃe umane, fără deosebire de

rasă, religie, convingeri politice, stare economică sau socială”.Astfel, sănătatea este

privită conceptual ca un drept fundamental care implică asigurarea accesului universal la

asistenŃă medicală, iar toŃi factorii de constrângere care ar perturba sănătatea trebuiesc

îndepărtăŃi deoarece asistenŃa medicală este numai unul dintre factorii care influenŃează

sănătatea. Având în vedere că cele două noŃiuni sănătate şi asistenŃă medicală sunt

dependente, în opiniile care văd asistenŃa medicală ca un drept, statul este privit ca

garant al acestui drept şi ca responsabil pentru asigurarea acestui drept.

Sănătatea este însă considerată, în alte opinii, ca un bun de consum, fiind privită

ca un obiectiv individual important, comparabil cu aspectele materiale ale vieŃii. În

această viziune întreaga responsabilitate pentru asigurarea sănătăŃii revine individului,

statul neavând în acest caz o responsabilitate specială, având numai rol de garantare a

standardelor de calitate ca şi pentru alte bunuri.

Având în vedere impactul pe care îl are sănătatea asupra capacităŃii de producŃie a

forŃei de muncă, sănătatea este considerată o investiŃie, apreciindu-se că boala poate

influenŃa productivitatea. Urmare a faptului că de cele mai multe ori statul pune accentul

pe sectoarele productive – industrie, agricultură – menŃinerea sănătăŃii forŃei de muncă

este direct proporŃională cu creşterea producŃiei pe de o parte, precum şi cu scăderea

costurilor pentru plata indemnizaŃiilor de boală pe de altă parte.

14

Cheltuielile publice pentru sănătate alături de cele pentru învăŃământ sunt

apreciate a fi cheltuieli de investiŃii în capital uman şi sunt dimensionate funcŃie de

factorii care influenŃează atât sănătatea publică cât şi ocrotirea sănătăŃii pentru fiecare

individ în parte, respectiv mediul înconjurător, nivelul de educaŃie, efortul fizic şi psihic

la care sunt supuşi indivizii în cadrul procesului de muncă, precum şi măsurile de

securitate a muncii. În cadrul cheltuielilor publice din domeniul social, cheltuielile

publice pentru sănătate au ca şi caracteristică diferenŃierea lor în funcŃie de vârsta

beneficiarilor şi mobilul urmărit prin asistenŃa medicală, elemente care determină

perioada de timp scursă între momentul efectuării investiŃiei în capitalul uman şi acela al

valorificării acesteia.

Pornind de la premisele mai sus menŃionate, fiecare Ńară şi-a construit propria

politică de sănătate şi propriul sistem pe baza contextului politic, social, cultural şi

economic, iar punerea în practică a acestor politici s-a transpus prin mecanismele de

finanŃare adoptate şi dezvoltate cu privire la colectarea resurselor, alocarea acestora şi

plata serviciilor de sănătate. În acest sens eficienŃa cheltuielilor publice pentru sănătate se

apreciază prin raportul determinat între consumul de resurse financiare publice şi efectele

comensurabile sau estimativ obtenabile cu privire la cantitatea şi calitatea serviciilor

medicale acordate populaŃiei.

Având în vedere importanŃa sistemului de sănătate, precum şi dinamica şi

necesitatea competitivităŃii acestuia în plan european, prin această lucrare mi-am propus

a furniza date noi care să poată constitui baza fundamentării viitoarelor reglementări

legislative în domeniu, Ńinând cont de faptul că esenŃa cooperării europene porneşte de la

premisa că „solidaritatea uneşte, competiŃia stimulează, iar colaborarea ne face mai

puternici.”

FinanŃarea asistenŃei medicale în România este asigurată în special din Fondul

naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, alocându-se totodată şi sume de la bugetul

de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului SănătăŃii Publice din aşa numita „taxă pe

viciu”, din fondul pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi într-o mică

măsură de la bugetele locale. O analiză a regimului juridic al cheltuielilor publice pentru

sănătate conduce în primul rând la o analiză a cheltuielilor efectuate din Fondul naŃional

15

unic de asigurări sociale de sănătate, având în vedere că acesta constituie principala sursă

de finanŃare a sistemului de sănătate.

În contextul conceptelor primare mai sus menŃionate, teza de doctorat este

concepută şi structurată pe cinci capitole, „Sistemul cheltuielilor publice”, “Cheltuielile

pentru serviciile medicale acordate în sistemele de asigurări de sănătate”, “Cheltuielile

pentru sănătatea publică”, “Cheltuieli pentru serviciile medicale acordate pentru

accidente de muncă şi boli profesionale în cadrul sistemului de asigurări sociale” şi

“Politica de sănătate publică a Uniunii Europene”.

În capitolul I „Sistemul cheltuielilor publice” s-a definit conceptul de cheltuieli

publice, precum şi locul şi rolul cheltuielilor publice pentru sănătate în ansamblul general

al cheltuielilor publice. FuncŃie de sursele de finanŃare a serviciilor de sănătate sunt

definite şi prezentate de asemenea aspecte de ordin general cu privire la mecanismele de

finanŃare a acestor servicii în cadrul sistemului de sănătate românesc.

În cadrul capitolului II „Cheltuielile pentru serviciile medicale acordate în sistemele

de asigurări de sănătate” se analizează metodele de finanŃare a serviciilor de sănătate

utilizate în sistemele de asigurări de sănătate, având în vedere că acestea reprezintă

principalul sistem de finanŃare a sănătăŃii în România, ca de altfel şi în multe state europene.

Pornind de la faptul că pentru finanŃarea acestor servicii de sănătate nu există un model cadru

unitar, urmare a faptului că fiecare Ńară şi-a dezvoltat propriul sistem de sănătate funcŃie de

contextul politic, social, cultural şi economic, în acest capitol sunt prezentate şi analizate

mecanismele de finanŃare a serviciilor medicale în sistemele de sănătate reprezentative ale

Uniunii Europene, în sistemul de sănătate american, precum şi în sistemul de asigurări sociale de

sănătate din România. DiferenŃa de concept a sistemelor europene faŃă de sistemul american este

dată de modul de apreciere a sănătăŃii, ca un obiectiv public sau privat. Dacă la nivel european

politicile publice sanitare se transpun în modul de abordare a sănătăŃii ca un bun public, în

sistemul de sănătate american, sănătatea este apreciată ca un obiectiv privat pornind de la

încrederea acordată sectorului privat, inclusiv în domenii ce Ńin de politici publice.

Într-o secŃiune distinctă a capitolului II este tratat sistemul de asigurări sociale de

sănătate care a reprezentat schimbarea majoră a modalităŃilor de finanŃare a serviciilor de

sănătate, fiind prezentate evoluŃia acestuia de la data adoptării şi implementării, raporturile

16

juridice dintre asiguraŃi, furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate,

precum şi controversele sistemului care au determinat reformarea acestuia în ultimii ani.

Capitolul III intitulat „Cheltuielile pentru sănătatea publică” tratează noŃiunea şi

conceptul de sănătate, analizând trăsăturile acesteia de a fi un drept, un bun sau o investiŃie.

Analiza în cadrul acestui capitol are la bază premisa potrivit căreia asistenŃa de sănătate

publică reprezintă efortul organizat al societăŃii în vederea protejării şi promovării

sănătăŃii populaŃiei, precum şi faptul că aceasta se realizează prin ansamblul măsurilor

politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanŃilor stării de

sănătate, elemente care conduc la concluzia că strategia adoptată pentru sistemul de

sănătate din România şi al cheltuielilor publice aferente urmăreşte asigurarea sănătăŃii

populaŃiei în cadrul unor comunităŃi sănătoase. Pentru menŃinerea unei comunităŃi

sănătoase sunt derulate şi dezvoltate programe naŃionale de sănătate, în care nevoile de

îngrijiri medicale sunt date de gravitatea afecŃiunilor tratate şi care sunt finanŃate de la bugetul

de stat sau din contribuŃiile pentru finanŃarea unor cheltuieli pentru sănătate care reprezintă aşa

numita „taxă pe viciu”. Analiza cheltuielilor pentru sănătate publică, porneşte de la strategia

sistemului de sănătate publică care are ca scop asigurarea sănătăŃii populaŃiei în cadrul

unor comunităŃi sănătoase, iar ca obiectiv protecŃia sănătăŃii publice care constituie o

obligaŃie a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor

persoanelor fizice şi juridice.

În capitolul IV intitulat „Cheltuieli pentru serviciile medicale acordate pentru

accidente de muncă şi boli profesionale în cadrul sistemului de asigurări sociale”, este

analizat specificul mecanismelor de finanŃare a serviciilor medicale acordate în caz de

accident de muncă sau boală profesională prin prisma faptului că riscurile asigurate în

acest caz fac parte din sistemul de asigurări sociale de stat şi sunt garantate de stat. Între

cele două sisteme de asigurări sociale de sănătate şi de asigurări sociale de stat există o

permanentă interdependenŃă, materializată în cauzele care determină necesitatea acordării

serviciilor medicale şi subsecvent în compensarea dintre cheltuielile pentru serviciile

datorate accidentelor de muncă şi bolilor profesionale acordate în sistemul de asigurări

sociale de sănătate şi cheltuielile pentru serviciile datorate unei boli obişnuite acordate de

furnizori din sistemul de asigurări sociale de stat.

17

„Politica de sănătate publică a Uniunii Europene” este tratată în capitolul V având

în vedere că domeniul protecŃiei sănătăŃii este un domeniu important al legislaŃiei Uniunii

Europene, precum şi necesitatea dimensionării reale a cheltuielilor pentru sănătate de către

fiecare stat membru în parte, în vederea asigurării accesului cetăŃenilor comunitari la servicii de

sănătate pe baza principiului egalităŃii de tratament şi fără a îngrădi libera circulaŃie a acestora.

Este, de asemenea, analizat modul de aplicare al Regulamentelor comunitare nr. 1408/71

şi 574/72 privind regimurile de securitate socială pentru lucrătorii salariaŃi, lucrătorii

independenŃi şi familiile acestora care se deplasează în cadrul ComunităŃii, pornind de la

faptul că acestea constituie instrumentul juridic de coordonare a legislaŃiilor naŃionale de

securitate socială.

Aşa cum mai sus menŃionam, analiza regimului juridic al cheltuielilor publice

pentru sănătate a însemnat o analiză profundă a cheltuielilor pentru servicii medicale

efectuate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, întrucât acesta constituie în

România principala sursă de finanŃare a ocrotirii sănătăŃii populaŃiei. Mecanismul este

utilizat de asemenea şi în multe Ńări europene, iar la nivel european s-a constatat că

principalul motiv al opŃiunii pentru asigurări sociale de sănătate este că această metoda de

finanŃare a îngrijirilor medicale poate asigura o sursă de venituri stabile şi un flux

transparent de fonduri către sectorul sanitar.

Prin lucrarea „Regimul juridic al cheltuielilor publice pentru sănătate” a fost

abordat sistemul de sănătate cu finanŃarea specifică fiecărui domeniu de asistenŃă

medicală, asistenŃa medicală preventivă din bugetul de stat şi „taxa pe viciu”, asistenŃa

medicală curativă din Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, iar asistenŃa

medicală în cazul accidentelor de muncă şi bolilor profesionale din Fondul de risc pentru

astfel de evenimente. Acest sistem complex, în contextul interacŃiunii şi interdependenŃei

domeniilor mai sus menŃionate au făcut ca studiul în sine să fie unul dificil, dar foarte

important şi atractiv în acelaşi timp.

Din punctul de vedere al temporaneităŃii lucrarea a fost începută în anul 2005,

dată la care România era în procesul de integrare europeană şi este finalizată în anul

2008, dată la care se aplică reglementările comunitare cu privire la acordarea serviciilor

medicale cetăŃenilor comunitari, element care a dat posibilitatea studierii transformărilor

suferite de sistem, precum şi a modificărilor legislative adoptate şi puse în practică în

18

acest sens. În materia acordării serviciilor medicale pentru cetăŃenii comunitari, având în

vedere că sistemele de sănătate europene au caracteristici proprii specifice fiecărui stat

membru, elementul central îl constituie compatibilitatea acestor sisteme, în aplicarea

principiului egalităŃii de tratament şi al asigurării dreptului liberei circulaŃii în spaŃiul

comunitar. Pe fondul implementării şi derulării acestor noi mecanisme aferente plăŃii

serviciilor medicale, începând cu anul 2007, în ecuaŃia determinării şi dimensionării

nivelului cheltuielilor publice pentru sănătate, intervin şi serviciile medicale acordate

asiguraŃilor români în statele membre ale Uniunii Europene pe perioada în care aceştia se

află în şedere temporară. ImportanŃa şi dificultatea determinării nivelului cheltuielilor

acestor servicii medicale, este dată de faptul că, dreptul acordării serviciilor medicale pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene derivă din legislaŃia statului român în

care persoana în cauză este asigurată, iar decontarea serviciilor medicale se realizează la

nivelul tarifelor din statul membru în care se acordă.

Studiul pe larg al asigurărilor sociale de sănătate şi al fondurilor colectate şi

utilizate pentru plata serviciilor medicale a abordat problematica acestui sistem

implementat în urmă cu 10 ani, dar care a suferit multe modificări atât conceptuale cât şi

structurale care însă nu au condus către o totală autonomie financiară şi instituŃională a

acestuia. Normele juridice cu privire la alocarea fondurilor aferente plăŃii serviciilor de

sănătate reglementează atât modalitatea de alocare a sumelor către plătitorii serviciilor de

sănătate cât şi modalităŃile de plată a serviciilor pe domenii de asistenŃă medicală-

asistenŃă medicală primară, asistenŃă medicală ambulatorie de specialitate, asistenŃă

medicală spitalicească, asistenŃă cu medicamente şi dispozitive medicale, asistenŃa

medicală de urgenŃă, îngrijiri medicale la domiciliu.

Sistemele de sănătate în care finanŃarea sănătăŃii se realizează de la bugetul de

stat, respectiv din impozite şi taxe sunt „sistemele naŃionale de sănătate”. Această

caracteristică este specifică sistemelor din Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania, în

care unul dintre subiectele raportului juridic este statul printr-o autoritate definită şi

prestabilită, iar celălalt subiect este contribuabilul, ulterior beneficiar al serviciilor de

sănătate. Având în vedere caracterul obligatoriu al impozitelor, potrivit căruia plata

acestora către stat este impusă tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează un

venit dintr-o anumită sursă, precum şi faptul că plata impozitelor către stat se realizează

19

cu titlu definitiv şi nerambursabil, în schimbul căruia plătitorii nu pot solicita statului o

contraprestaŃie de valoare egală sau apropiată, rezultă că în cadrul acestor sisteme de

sănătate, statul din impozitele colectate va aloca şi sume pentru sănătate, fără ca nivelul

impozitului plătit de individ să fie determinat de nevoia de servicii medicale a acestuia.

Sistemele în care veniturile sunt generate pe baza impozitelor şi taxelor sunt apreciate

funcŃie de eficienŃa economică, echitatea impozitării şi modul de administrare a acestor

venituri.

În sistemele de sănătate în care finanŃarea serviciilor de sănătate se realizează prin

mecanismul asigurărilor sociale de sănătate, dreptul asiguraŃilor de a beneficia de servicii

medicale este corelativ obligaŃiei de plată a contribuŃiei de asigurări pentru sănătate de

către angajaŃi şi angajatori. Astfel de sisteme de finanŃare a sănătăŃii sunt în Germania,

Austria, FranŃa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Ungaria, Cehia, precum şi în România.

Raportul juridic se naşte în aceste condiŃii între persoana care se asigură pentru boală prin

plata contribuŃiei pentru asigurări sociale de sănătate şi entitatea care cumpără şi

decontează serviciile acordate contribuabilului. Având în vedere natura şi conŃinutul

acestui raport juridic trăsăturile comune acestor sisteme de asigurări sunt definite astfel:

a). elementul la care se raportează nivelul plăŃii pentru contribuŃiile de asigurări de

sănătate este venitul şi nu riscul asigurat;

b). asigurarea include aceleaşi servicii de sănătate pentru toŃi contribuabilii;

c). contribuŃiile sunt plătite atât de către angajat cât şi de către angajator;

d). fondurile sunt administrate, gestionate şi controlate public;

e). asigurările sociale de sănătate nu exclud asigurările private de sănătate.

În Ńări precum ElveŃia şi Statele Unite ale Americii, asigurările private de sănătate

reprezintă principala modalitate prin care sunt finanŃate serviciile de sănătate, dar un

sistem bazat în întregime pe asigurări private nu există. Asigurările private de sănătate

sunt rezultatul perfectării unui contract între persoana asigurată şi o firmă de asigurări,

aceasta acoperind costurile serviciilor medicale de care beneficiază persoana sau

diferenŃa costurilor dintre serviciile medicale oferite prin intermediul asigurărilor sociale

de sănătate şi tarifele percepute de furnizorii de servicii medicale din domeniu. Prin

relaŃia contractuală care rezultă din voinŃa părŃilor şi care se stabileşte în acest caz între

asiguratul, persoană fizică sau juridică, cu societatea de asigurări autorizată pentru a

20

subscrie acestui tip de poliŃe se precizează toate condiŃiile legate de asigurarea privată,

precum şi toate instituŃiile medicale şi personalul medical privat sau public care vor oferi

persoanei asigurate drepturile prevăzute prin poliŃă, materializate în servicii medicale.

Particularitatea asigurărilor private de sănătate faŃă de asigurarea celorlalte bunuri de

consum este dată de modificarea comportamentului indivizilor în momentul în care sunt

beneficiari ai unei poliŃe de asigurare, întrucât costurile pentru ei sunt foarte mici sau

inexistente în condiŃiile accesării unui serviciu medical. Astfel, asiguratul poate să-şi

sporească excesiv cererea de servicii medicale, întrucât dreptul său de a beneficia de

decontarea acestora rezultă din contractul de asigurare încheiat cu societatea de asigurări,

iar nevoia de acordare a unui serviciu este oarecum greu de neacceptat de către

asigurator, atât timp cât furnizorul de servicii medicale a recomandat-o ca necesară.

FinanŃarea din resursele băneşti ale populaŃiei este un mecanism complementar

celorlalte categorii de finanŃări prezentate şi are o pondere redusă în ansamblul resurselor

băneşti destinate ocrotirii sănătăŃii. Serviciile care nu sunt decontate de sistemul

obligatoriu de asigurări sociale de sănătate, respectiv servicii suplimentare pachetului

decontat prin acest sistem şi neasigurate printr-o poliŃă suplimentară, precum şi coplăŃile

de asemenea neacoperite printr-o poliŃă complementară sunt suportate în mod direct de

consumatorul de astfel de servicii, ori de câte ori utilizează serviciul respectiv. łinând

cont de importanŃa serviciilor de sănătate, în nici o Ńară din lume, serviciile de sănătate nu

sunt organizate doar prin acest sistem pentru că el depinde foarte mult de capacitatea de

plată a indivizilor.

Alte mecanisme de finanŃarea a serviciilor de sănătate sunt reprezentate de

finanŃarea din bugetele locale, donaŃii, sponsorizări, împrumuturi externe. În România

bugetele locale participă, de cele mai multe ori cu sume modeste, la finanŃarea unor

cheltuieli de administrare şi funcŃionare, respectiv bunuri şi servicii, investiŃii, reparaŃii

capitale, consolidare, extindere şi modernizare şi dotări cu echipamente medicale, a

unităŃilor sanitare publice de interes judeŃean sau local.

Pornind de la aceste premise în lucrarea de faŃă am avut în vedere că în România

cheltuielile pentru serviciile de sănătate au surse diferite de finanŃare, bugetul de stat,

Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate sau Fondul pentru accidente de

muncă şi boli profesionale, funcŃie de riscurile de boală acoperite.

21

Principala sursă de finanŃare a ocrotirii sănătăŃii populaŃiei o constituie însă

Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, care asigură cumpărarea şi

decontarea serviciilor medicale în caz de boală obişnuită sau accident. Aceste servicii

sunt asigurate persoanelor care îşi îndeplinesc obligaŃia de plată a contribuŃiei la Fondul

naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, iar pentru persoanele care nu fac dovada

acestei plăŃi sunt asigurate numai serviciile pentru urgenŃele medico-chirurgicale şi pentru

bolile cu impact endemo-epidemiologic.

În sistemul asigurărilor sociale de sănătate, drepturile şi obligaŃiile asiguraŃilor şi

al caselor de asigurări de sănătate sunt stabilite prin lege şi materializate prin contractul

de asigurare încheiat în acest sens, iar pentru realizarea drepturilor asiguraŃilor, casele de

asigurări de sănătate încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu furnizorii de

astfel de servicii. Dreptul asiguraŃilor de a beneficia de servicii medicale, medicamente şi

dispozitive medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate se naşte odată cu plata

contribuŃiei de asigurări sociale de sănătate la Fondul naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate, în condiŃiile în care persoana care achită contribuŃia este cetăŃean român cu

domiciliul în Ńară sau este cetăŃean străin sau apatrid care are domiciliul sau un drept de

lungă şedere în România.

Datorită faptului că raporturile de asigurare iau naştere în acest caz în baza

dispoziŃiilor exprese ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii, cu

modificările şi completările ulterioare, potrivit teoriei din materia contractelor de

asigurare, contractul încheiat între casa de asigurări de sănătate şi asigurat reprezintă o

asigurare obligatorie prin efectul legii şi se realizează de plin drept dacă sunt îndeplinite

condiŃiile prevăzute de lege. În astfel de cazuri, atât raporturile de asigurare, cât şi

drepturile şi obligaŃiile părŃilor se nasc şi se sting în virtutea legii, voinŃa părŃilor

neputând influenŃa desfăşurarea raporturilor de asigurare. În legătură cu natura juridică a

asigurărilor prin efectul legii, doctrina civilă a susŃinut că interpretarea dată de specialiştii

în drept financiar, potrivit cărora acestea ar avea un caracter administrativ – financiar dat

în principal de faptul că drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt stabilite imperativ de lege,

iar despăgubirile sunt normate şi se acordă în mod unitar şi numai în cazurile prevăzute

de lege este nefondată, aceste argumente neputând fi reŃinute, deoarece şi în domeniul

dreptului civil sau comercial există norme imperative cu privire la drepturile şi obligaŃiile

22

părŃilor, iar primele şi despăgubirile chiar trebuie să fie normate. În contextul dispoziŃiilor

actualei Legi privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi

completările ulterioare, contractul de asigurare socială de sănătate este un contract

administrativ, după cum am motivat în secŃiunea 2.6, plecând de la premisa că activităŃile

prin care se creează condiŃiile necesare pentru ca asiguratul să poată beneficia de

drepturile prevăzute de lege, respectiv activităŃile de contractare a serviciilor medicale,

medicamentelor şi dispozitivelor medicale, de colectare şi gestionare a fondului

asigurărilor sociale de sănătate, sunt activităŃi de gestionare a unor servicii publice. În

baza principiiilor care guvernează contractele de asigurare, am fi tentaŃi să precizăm că

din Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate se cumpără servicii pentru

persoanele care îşi asigură sănătatea, contribuind în acest sens la fond. Numai că nu toate

persoanele beneficiare şi consumatoare de servicii de sănătate îşi asigură sănătatea, încât

s-a ajuns ca numărul contribuabililor la Fondul naŃional unic de asigurări de sănătate să

fie mult mai mic decât beneficiarii efectivi. Legea nr. 95/2006 stabileşte un număr

însemnat de persoane asigurate fără plata contribuŃiei sau pentru care obligativitatea plaŃii

contribuŃiei a fost prorogată succesiv până la 1 ianuarie 2009, în condiŃiile în care

potenŃialii beneficiari sunt de fapt reprezentaŃi de întreaga populaŃie.

Sistemul de asigurări sociale de sănătate din România este un sistem relativ nou,

care a fost implementat în urmă cu 10 ani şi deseori reformat în această perioadă cu un

pas înainte sau nu. Un control eficient al costurilor sistemului de sănătate se

materializează pe de o parte într-un raport pozitiv între cheltuielile pentru serviciile

preventive şi sumele cu care au fost diminuate cheltuielile pentru tratarea unor boli pe

anumite segmente de asistenŃă medicală, iar pe de altă parte în acoperirea nevoii de

servicii medicale a populaŃiei cu fondurile alocate pentru această destinaŃie.

Cu toate că datele statistice în domeniu au arătat că nu există o relaŃie directă de

cauzalitate, între cuantumul cheltuielilor alocate pentru sănătate şi acoperirea reală a

nevoilor de sănătate ale populaŃiei, este de menŃionat faptul că deşi pachetul de servicii

medicale de bază pentru asiguraŃi a crescut ca şi dimensiune, categorii de persoane

consumatoare de servicii de sănătate au fost scutite de plata contribuŃiei pentru asigurările

sociale de sănătate.

23

Ca instituŃie juridică asigurările sociale de sănătate constituie un ansamblu de

norme juridice privind asigurarea de boală în limita unui pachet de servicii medicale, a

unor categorii de persoane care sunt subiecte ale unui raport juridic referitor la asigurarea

de sănătate. Se poate aprecia că mecanismul de asigurare socială de sănătate, care

presupune obligativitatea achitării unei contribuŃii de asigurări sociale de sănătate, a

ajutat la dezvoltarea sistemului de sănătate prin diferite modalităŃi. În primul rând, a

asigurat o transparenŃă mai bună asupra cheltuielilor pentru serviciile de sănătate care a

condus la o mai mare responsabilitate asupra sumelor cheltuite. În al doilea rând,

reprezentanŃii angajaŃilor şi patronilor au un stimulent pentru a monitoriza cheltuielile, iar

în al treilea rând, introducerea contractelor pentru furnizarea de servicii şi autonomia mai

mare a furnizorilor de servicii poate furniza mecanisme pentru monitorizarea eficienŃei

dimensionării cheltuielilor pentru sănătate. În cadrul asigurărilor sociale de sănătate

elementele determinante şi definitorii sunt pe de o parte contractele încheiate de asiguraŃi

cu casele de asigurări de sănătate, iar pe de altă parte contractele dintre furnizorii de

servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate. ObligaŃiile caselor de asigurări de

sănătate izvorâte din contractele încheiate cu asiguraŃii, respectiv acordarea serviciilor

medicale în caz de producere a unui risc, a îmbolnăvirii, se translatează în contractele

încheiate de casele de asigurări cu furnizorii de servicii medicale, care se obligă să acorde

aceste servicii, fiecare pe domeniul propriu de competenŃă, la tarifele convenite cu casele

de asigurări de sănătate. RelaŃiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi

dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate sunt definite a avea natură civilă,

reprezentând acŃiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract.

Modelul de contract pentru fiecare domeniu de asistenŃă medicală este prevăzut în

normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, act administrativ cu caracter

normativ, aprobat de ministrul sănătăŃii publice şi preşedintele Casei NaŃionale de

Asigurări de Sănătate. În acest context Ńinând seama de faptul că instituŃiile publice din

sistemul de asigurări sociale de sănătate care încheie contracte cu furnizorii nu pot avea

calitatea de comerciant, pornind de la definiŃia actului juridic civil şi având în vedere

faptul că nu poate fi realizată nici la momentul contractării şi nici ulterior trăsătura

caracteristică a contractelor comerciale, respectiv de revânzare a serviciilor astfel

contractate, rezultă că relaŃiile contractuale care se nasc între casele de asigurări de

24

sănătate şi furnizorii de servicii medicale în vederea acordării acestor servicii persoanelor

asigurate sunt de natură civilă.

Asigurările sociale pentru sănătate sunt un mecanism util pentru canalizarea

resurselor financiare în domeniile cu prioritate crescută şi de îmbunătăŃire a eficienŃei

furnizării de servicii medicale. Plecând de la conceptul asigurărilor sociale de sănătate şi

având în vedere scopul acestui sistem, obiectivele sunt definite după cum urmează:

a). accesul universal şi echitabil la un pachet de servicii medicale în caz de boală;

b). libertatea opŃiunilor pentru consumatorii şi furnizorii de servicii de sănătate;

c). utilizarea eficientă a fondurilor disponibile şi controlul costurilor serviciilor

medicale.

Analizând, din punct de vedere economic, sistemul de asigurări sociale de

sănătate se poate concluziona că nici un astfel de sistem nu poate atinge simultan, în

proporŃie maximă toate obiectivele mai susmenŃionate. Astfel, dacă există o libertate

mare de alegere din partea asiguraŃilor şi din partea furnizorilor, costurile cresc

considerabil. Tot odată accesul universal şi echitabil poate fi îngrădit având în vedere că

libertatea de alegere conduce la costuri foarte ridicate care de multe ori trebuie suportate

de pacienŃi. În cazul unui acces crescut la asistenŃa medicală cu o maximă echitate, acesta

conduce la opŃiuni limitate. În condiŃiile în care accesul este universal şi echitabil, cu

libertate totală de alegere a serviciilor şi furnizorilor, costurile sunt foarte mari pe care

practic nici o Ńară nu şi le poate permite şi astfel, conceptul fiecărui sistem de sănătate va

conduce la preponderenŃa unora dintre obiectivele menŃionate. DiferenŃele majore de

fond între sistemele Ńărilor din Uniunea Europeană şi cel al Statelor Unite ale Americii

sunt date prin modul de definire al sănătăŃii. Astfel, dacă la nivel european sănătatea este

considerată un drept al cărui acces trebuie garantat pentru toŃi cetăŃenii, în Statele Unite

ale Americii sănătatea este apreciată ca un bun individual privat, iar costul acestui

beneficiu trebuie plătit de cel care îl accesează.

Având în vedere costurile serviciilor medicale, sistemul de asigurări sociale de

sănătate din România a fost conceput să fie guvernat de principiul solidarităŃii. Potrivit

acestui principiu pe de o parte, stabilirea contribuŃiei pentru asigurările sociale de

sănătate se realizează în funcŃie de venitul fiecărui individ şi nu funcŃie de riscurile

individuale asociate – echitate verticală, iar pe de altă parte, serviciile medicale sunt

25

acordate funcŃie de nevoia de astfel de servicii şi independent de nivelul contribuŃiei

plătite – echitate orizontală. Acest principiu este aplicat în diverse moduri la nivel

european şi transpus în aplicarea obiectivului accesului la asistenŃă sanitară indiferent de

sănătatea individuală sau de statutul financiar al individului, obiectiv susŃinut de toate

statele membre ale Uniunii Europene.

În cazul contribuabililor salariaŃi o caracteristică a contribuŃiei plătită de aceştia o

constituie plata parŃială a contribuŃiei de către angajator. O analiză a incidenŃei

contribuŃiei plătite de angajator asupra costurilor salariale a arătat că această contribuŃie

este un cost al muncii, întrucât angajatorii au în vedere costul global al folosirii factorului

de producŃie muncă şi privesc costul asigurării medicale ca pe un cost salarial. În

condiŃiile în care are loc o creştere a nivelului contribuŃiilor putem asista fie la o scădere a

veniturilor salariale sau angajatorii vor creşte preŃurile produselor proprii pentru a putea

suporta nivelul contribuŃiilor, ceea ce conduce la transferul acestor creşteri a nivelului

contribuŃiilor către consumatori.

ExperienŃa din toate Ńările cu sisteme de sănătate a arătat că problemele din sectorul

sanitar nu pot fi abordate fără un anumit nivel de implicare guvernamentală. SoluŃii

bazate numai pe mecanismele de piaŃă, aşa cum le întâlnim de obicei în alte sectoare ale

economiei, nu funcŃionează în sistemul de sănătate, Ńinând cont de faptul că pentru orice

persoană este foarte incert dacă şi când va avea nevoie să folosească serviciile de

sănătate. Cheltuielile publice pentru sănătate scot parcă şi mai mult în vedere nivelul de

dezvoltare al unei Ńări, întrucât Ńările dezvoltate din punct de vedere economic prezintă şi

sisteme private de ocrotire a sănătăŃii, multe dintre acestea foarte bine puse la punct.

Astfel, în Statele Unite ale Americii asigurarea sănătăŃii se realizează într-o foarte mare

măsură prin intermediul pieŃei, în cadrul asigurărilor private de sănătate realizate de

societăŃile de asigurări americane. Acest sistem este foarte performant din punct de

vedere medical, însă este accesibil doar populaŃiei bogate, care poate plăti nivelul ridicat

al primelor de asigurare şi este apreciat a fi un sistem inechitabil, dar cu principii şi reguli

stricte şi unitare.

O analiză comparativă a regimului juridic al cheltuielilor publice pentru sănătate

efectuate în sistemul de sănătate românesc cu regimul juridic al cheltuielilor efectuate în

sistemele de sănătate europene reprezentative sau în sistemul de sănătate american arată

26

de ce aceste sisteme nu pot fi implementate în România sau ce lipseşte sistemului

românesc pentru a fi un sistem european competitiv şi care să poată acorda servicii de

calitate asiguraŃilor proprii, precum şi celor din Uniunea Europeană. Într-un sistem de

sănătate competitiv o sursă de finanŃare o pot constitui sumele cu titlu de decont pentru

serviciile acordate asiguraŃilor din alte state membre ale Uniunii Europene.

Sistemul de sănătate american este caracterizat de controversa dată de faptul că

deşi Statele Unite ale Americii cheltuie cei mai mulŃi bani pentru servicii de sănătate,

totuşi aici se întâlnesc cele mai multe persoane fără asigurări de sănătate, al căror acces la

serviciile sanitare este dificil şi fragmentar. Se apreciază că Statele Unite ale Americii

reprezintă excepŃia în cadrul statelor dezvoltate prin aceea că este Ńara în care, deşi se

cheltuie cele mai mari sume pentru asistenŃa medicală, nu exista practic un sistem care să

asigure universabilitatea accesului la servicii de sănătate pentru populaŃie. Acest caracter

particular este dat de sistemul politic american care face ca în structurarea politicilor de

sănătate americane să fie determinanŃi caracterul specific american, federalismul,

pluralismul şi incrementalismul. Caracterul specific american are la bază încrederea

acordată sectorului privat, inclusiv în domenii ce Ńin de politici publice. Acest aspect este

complementar cu lipsa de încredere în implicarea guvernului în domenii ce Ńin de individ,

iar asistenŃa sanitară este percepută ca un astfel de domeniu. Sănătatea este privită astfel

ca un obiectiv individual important, comparabil cu aspectele materiale ale vieŃii. În

această viziune întreaga responsabilitate pentru asigurarea sănătăŃii revine individului,

statul neavând în acest caz o responsabilitate specială, având numai rol de garantare a

standardelor de calitate ca şi pentru alte bunuri.

Deşi asigurările private de sănătate sunt principalul mijloc de asigurare a sănătaŃii

pentru americani, cheltuielile publice statale sau federale, reprezintă aproape jumătate din

totalul cheltuielilor sanitare la nivel naŃional. Trebuie precizat însă că sistemul american

are multe puncte forte şi anume, reglementează în concret şi precis obligaŃiile şi

drepturile beneficiarilor de servicii de sănătate, oferă cele mai moderne îngrijiri pentru

majoritatea populaŃiei asigurate, iar consumatorii pot alege dintr-o ofertă largă de servicii

medicale de calitate, iar dacă la nivel macro sistemul este considerat ineficient datorită

procentului ridicat din produsul intern brut alocat sănătaŃii, în schimb la nivel micro este

printre cele mai eficiente sisteme din lume, modalitaŃile de control ale costurilor la nivel

27

de spital şi ambulator fiind folosite ca surse de inspiraŃie pentru multe Ńări aflate în

procesul de reformă sanitară.

Spre deosebire de sistemul de sănătate american, sistemul de sănătate francez este

controlat de stat, care are rolul de reglementare a sistemului în planificarea furnizării

serviciilor de sănătate şi în controlul costurilor, exercitând astfel un control direct asupra

relaŃiilor dintre pacienŃi, furnizori de servicii medicale şi organismele de finanŃare. Acest

sistem este însă costisitor, cheltuielile anuale pentru sănătate reprezentând aproximativ

10% din produsul intern brut, situându-se printre Ńările cu cele mai crescute niveluri de

cheltuieli pentru sănătate din Uniunea Europeană. DistribuŃia costurilor pentru sănătate

are la bază echilibrul între solidaritatea colectivă şi responsabilitatea individuală, iar

principalele surse de constituire a fondurilor pentru sănătate sunt taxele şi contribuŃiile

obligatorii, contribuŃia statului şi a autorităŃilor locale, asigurările suplimentare şi plăŃile

directe ale populaŃiei. Taxele utilizate pentru finanŃarea serviciilor de sănătate au un nivel

stabilit anual de către Parlament, se colectează la nivel naŃional şi au statut de taxe cu

destinaŃie specială. La aceste contribuŃii pentru asigurările sociale de sănătate se adaugă

taxe naŃionale destinate sănătăŃii, respectiv cele pe tutun, alcool şi unele taxe plătite de

companiile farmaceutice. Parlamentul fixează de asemenea anual bugetul asigurărilor

sociale de sănătate. Acest buget este o Ńintă orientativă, nu un plafon fix al cheltuielilor.

Pentru un control riguros al cheltuielilor pentru sănătate Guvernul reglementează nivelul

contribuŃiilor, controlează bugetele globale pentru spitalele publice, controlează salariile

şi posturile în spitalele publice, supervizează negocierea onorariilor şi preŃurilor pentru

medici şi spitale private, planifică achiziŃiile de echipamente şi construcŃii de către

spitalele publice şi private, controlează numarul de studenŃi care intră în anul II de

facultate, plafonează numărul de farmacii/locuitor pentru a nu fi induse anumite servicii.

Între sistemele sanitare europene reprezentative, sistemul german se remarcă prin

aceea că oferă în acest moment, întregii populaŃii servicii de sănătate accesibile şi în

cantitate suficientă în cadrul unui sistem bine dezvoltat. Nivelul înalt al asistenŃei

medicale este însă considerat costisitor şi prea scump pentru calitatea oferită. Costurile

sunt în continuă creştere, iar situaŃia economică a impus noi măsuri de creştere şi

economisire a resurselor pentru menŃinerea nivelului actual al asistenŃei medicale.

AcŃiunile implementate pentru reducerea costurilor au dus la o moderare a creşterii

28

cheltuielilor medicale şi la stabilizarea cheltuielilor caselor de asigurari de sănătate ca

procent din produsul intern brut. Elementul utilizat însă de către politicieni şi angajatori

pentru creşterea fondului pentru asigurările sociale de sănătate, principalul finanŃator al

serviciilor de sănătate a fost creşterea ratei contribuŃiei, aceasta crescând încet şi regulat,

precum şi prin introducerea unei taxe fixe plătite de beneficiar pentru un număr de

determinat de servicii solicitate. Cu privire la această măsură adoptată în sistemul german,

este de menŃionat că în România nivelul contribuŃiei pentru asigurările sociale de sănătate

a scăzut însă de la 14% în 1999, la 11% la 1 iulie 2008 şi respectiv 10,7% începând cu 1

decembrie 2008.

Aşa cum a fost menŃionat şi în cuprinsul lucrării sistemul de sănătate britanic este

un sistem european reprezentativ şi totodată specific caracterului britanic conservator. În

plan intern sistemul este bazat pe colaborare şi parteneriat între organizaŃii care au

responsabilităŃi în cadrul asistenŃei sociale şi sanitare, relaŃiile contractuale dintre

trusturile furnizorilor de servicii medicale cu cumpărătorii de astfel de servicii sunt

stabilite în baza unor acorduri de furnizare de servicii pe termen lung, iar atribuŃiile

autorităŃilor sanitare sunt definite în sensul planificării strategice a serviciilor de sănătate.

Dacă contextul socio-economic face ca un sistem bazat în cea mai mare parte pe

asigurări private, cum este cel american să nu poată fi implementat în România,

elementele şi mecanismele referitoare la accesul universal sau de control pot constitui o

bază de inspiraŃie pentru reglementări viitoare. Astfel, pentru a asigura un acces universal

al tuturor americanilor la serviciile de sănătate se propune, dezvoltarea unui proiect prin

care să se acorde împrumuturi, cu dobânzi avantajoase, celor care nu au posibilitatea

plăŃii unei poliŃe de asigurări de sănătate care să fie rambursate într-o perioadă rezonabilă

de până la 5-10 ani.

Cu toate că sistemul de asigurări sociale de sănătate din România a fost conceput

iniŃial în 1997, după modelul german de tip Bismarck, în prezent diferenŃele dintre cele

două sisteme sunt date de autonomia majoră pe care o au structurile teritoriale germane

în colectarea şi utilizarea fondurilor bazată însă şi pe structura federală a Germaniei.

Sistemul francez este cel care oferă argumentele funcŃionalităŃii sistemului de

asigurări de sănătate, în condiŃiile existenŃei unei relaŃii de subordonare a instituŃiei care

gestionează sistemul de asigurări de sănătate faŃă de Parlament. Totodată în sistemul

29

francez se reglementează faptul că nivelul cheltuielilor pentru sănătate reprezintă un

obiectiv propus, dar nevoia de servicii a populaŃiei poate fi mai mare şi aceasta trebuie

satisfăcută pentru că asigurarea serviciilor de sănătate constituie un drept constituŃional.

În contextul european actual, în care principiul liberei circulaŃii şi principiul

egalităŃii de tratament sunt primordiale, cu atât mai mult cheltuielile pentru sănătate

trebuie dimensionate în România, astfel încât să fie acoperită întreaga nevoie de servicii

medicale a populaŃiei. În caz contrar pentru serviciile medicale spitaliceşti, care de altfel

sunt şi cele mai costisitoare, ne putem afla în una din situaŃiile mai jos descrise şi pentru

care sursa de finanŃare a cheltuielilor astfel rezultate, o constituie tot Fondul naŃional unic

de asigurări sociale de sănătate:

a). persoanei nu îi poate fi refuzată acordarea unei autorizaŃii pentru a primi un serviciu

medical într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, în cazul în care serviciul

respectiv se află în pachetul de servicii medicale de bază, iar perioada de timp până la

care i-ar fi acordat în România i-ar pune viaŃa în pericol. În acest caz decontarea

serviciului se realizează din Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, dacă

persoana este asigurată, însă la nivelul costurilor din statul membru unde se acordă

respectivul serviciu;

b). persoanei asigurate i se acordă serviciul pe teritoriul unui stat membru, fără a exista

autorizarea prealabilă mai sus menŃionată a instituŃiilor române competente. În acest caz

decontarea serviciului se realizează din Fondul naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate, însă de data aceasta la nivelul costurilor din România, caz care echivalează cu

acordarea serviciului în sistemul de sănătate intern şi care constituie materializarea în

concret a dreptului persoanei asigurate de a beneficia de servicii medicale în caz de

nevoie.

Calitate de asigurat a unei persoane îi conferă acesteia pe perioada deplasării pe

teritoriul Uniunii Europene, dreptul la asigurarea serviciilor medicale al căror cost este

decontat de casa de asigurări de sănătate la care persoana este luată în evidenŃă, astfel

încât să nu se îngrădească libera circulaŃie a persoanei. În cazul în care unei persoane

asigurate îi sunt necesare servicii medicale pe durata şederii temporare într-un alt stat

membru al Uniunii Europene, aceasta este îndreptăŃită la servicii medicale acordate de

30

furnizorii de servicii medicale din acel stat, dar pe cheltuiala casei de asigurări de

sănătate din România la care persoana a virat contribuŃia.

Aspectele mai sus menŃionate conduc la necesitatea dimensionării reale a

cheltuielilor publice pentru sănătate, pornind însă de la premisa că de la începutul

funcŃionării sistemului, respectiv anul 1999 au fost stabilite limite de cheltuială pentru

angajamentele ce puteau fi făcute din Fondul naŃional unic de asigurări sociale de

sănătate. Orice cheltuială suplimentară care este necesar a fi efectuată din fondul

constituit din contribuŃiile pentru asigurările sociale de sănătate, determinată de

asigurarea pachetului de servicii medicale şi a medicamentelor poate fi efectuată numai

ca urmare a unei rectificări a legii bugetului de stat. Acest mod de utilizare şi

suplimentare a necesarului de fonduri, care deja sunt colectate, este un mecanism rigid de

pus efectiv în practică, întrucât necesită modificarea unei legi, care poate fi efectuată

numai printr-un act normativ de aceeaşi forŃă juridică, respectiv lege sau în caz de

urgenŃă a măsurii printr-o ordonanŃă de urgenŃă. Rezultă, că în acest caz este necesară

stabilirea unei modalităŃi flexibile de utilizare a Fondului naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate, Ńinând cont de importanŃa sistemului de asigurări sociale de sănătate,

ca principal sistem care asigură finanŃarea ocrotirii şi promovării sănătăŃii populaŃiei.

Cadrul legal actual creează conceptual o autonomie financiară a Fondului naŃional

unic de asigurări sociale de asigurări de sănătate, în sensul că sumele colectate în contul

fondului sunt în permanenŃă la dispoziŃia Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate şi se

repartizează de ordonatorul principal de credite, proporŃional cu sumele aprobate pe

subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistenŃă

medicală. Dar această reglementare transpune prevederea constituŃională, potrivit căreia

contribuŃiile la fondurile speciale pot fi utilizate numai pentru destinaŃiile prevăzute în

mod expres de lege. Pentru a putea fi pusă efectiv în aplicare această prevedere legală

este necesar însă, să fie adoptat un act normativ de rectificare a legii bugetului de stat,

pentru a se stabili la capitolul de cheltuieli pentru Fondul naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate o nouă limită de cheltuială. În caz contrar se încalcă legea finanŃelor

publice, iar o astfel de încălcare constituie infracŃiune. Interpretând sistematic, în acest

context, prevederile din materia asigurărilor sociale de sănătate cu cele aplicabile

finanŃelor publice rezultă că sumele suplimentare colectate la bugetul Fondului naŃional

31

unic de asigurări sociale de sănătate pot fi utilizate numai după cuprinderea acestora la

capitolele de venituri şi cheltuieli şi modificarea corespunzătoare a limitelor de cheltuială

pe domenii de asistenŃă medicală.

Aşa cum menŃionam mai sus o primă problemă care necesită reglementare o

constituie limitele de cheltuială impuse prin legile bugetare anuale. În acest context este

de menŃionat că există controverse care nasc dispute an de an şi cu privire la capitolul de

venituri ale Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, am arătat în

cuprinsul lucrării că o întrebare la care de 10 ani se dau răspunsuri diferite este aceea

dacă bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate trebuie construit pe principul

anualităŃii stabilit de legea finanŃelor publice raportat la nivelul limitelor de cheltuială

pentru care pot fi efectuate angajamente legale în cadrul sistemului. Există două opinii, a

căror viziune diferă funcŃie de rolul care se apreciază a fi avut de Ministerul Economiei şi

FinanŃelor. Astfel, într-o primă opinie se apreciază luarea în calcul la constituirea

veniturilor Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, numai a veniturilor

care se prognozează a fi colectate în anul respectiv, invocându-se principiul anualităŃii

reglementat de legislaŃia finanŃelor publice, precum şi instrucŃiunile date cu privire la

modul de întocmire a bugetului de către Ministerul Economiei şi FinanŃelor. A doua

opinie, aşa cum precizam, este în contradicŃie cu prima şi este întemeiată pe faptul că

potrivit legislaŃiei specifice, în materia asigurărilor sociale de sănătate Fondul naŃional

unic de asigurări sociale de sănătate se formează din contribuŃia persoanelor fizice şi

juridice, subvenŃii de la bugetul de stat, dobânzi, donaŃii, sponsorizări şi alte venituri, iar

sumele rămase în bugetul fondului la sfârşitul anului se reportează în anul următor şi se

utilizează pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi

dispozitivelor medicale, precum şi pentru cheltuieli de administrare, funcŃionare şi de

capital în limita cotelor aprobate prin legile bugetare anuale. În continuarea

raŃionamentului se apreciază că potrivit reglementărilor în materia finanŃelor publice,

Ministerul Economiei şi FinanŃelor are doar competenŃa şi responsabilitatea aprobării

clasificaŃiei bugetare, precum şi modificările acesteia. În acest sens la indicatorul

„venituri totale”, trebuie avute în vedere şi creanŃele şi disponibilităŃile băneşti estimate la

finele anului în conturile structurilor teritoriale. SusŃinerea potrivit căreia în clasificaŃia

bugetului Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate nu există prevedere

32

distinctă pentru încasări de creanŃe, nu poate fi acceptată, întrucât enumerarea surselor de

formare a Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, stabilită de legiuitor nu

este limitativă, iar astfel pentru construirea corectă a bugetului Fondului naŃional unic de

asigurări sociale de sănătate este necesară cuprinderea tuturor veniturilor care se

colectează la fond în anul bugetar respectiv.

Existând însă totdeauna o limită de cheltuială insuficientă şi lăsând aproape întreaga

finanŃare a sistemului de sănătate a fi realizată numai din Fondul naŃional unic de

asigurări sociale de sănătate, rezultă că nu există o autonomie a fondurilor pentru

sănătate, cantitatea de servicii fiind determinată funcŃie de limitele de cheltuială aprobate

şi nu funcŃie de nevoia reală de servicii, bazată pe dreptul asiguraŃilor la servicii

medicale, medicamente şi dispozitive medicale.

Pornind de la limita de cheltuială stabilită anual prin legea bugetului de stat pentru

serviciile medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi având în vedere obligaŃia

legală a Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate, de a acoperi nevoia de servicii de

sănătate în limita fondurilor disponibile pentru această destinaŃie, rezultă că şi serviciile

medicale vor fi contractate de casele de asigurări de sănătate pentru asiguraŃii proprii în

cadrul sumelor cu o astfel de destinaŃie. În acest context, existenŃa unei valorii totale de

contract pentru spitale şi farmacii a fost una dintre reglementările controversate încă de la

începutul funcŃionării sistemului, susŃinându-se că în acest caz contractarea trebuie

realizată pe unitate de măsură, respectiv pentru fiecare caz rezolvat de spital la tariful

aferent sau pentru fiecare medicament în parte la cotele procentuale stabilite din preŃul de

referinŃă. Cu privire la valoarea de contract la farmacii, în motivarea celor care susŃin

ideea valorii totale de contract, se apreciează că într-o atare situaŃie, Ńinând cont de

experienŃa celor aproape 10 ani de funcŃionare a sistemului, nu ar exista un control asupra

fondurilor alocate cu această destinaŃie. În condiŃiile în care contravaloarea

medicamentelor eliberate de farmacii asiguraŃilor ar depăşi creditele de angajament,

diferenŃa nu ar putea fi acceptată la decontare de către casele de asigurări de sănătate,

neexistând temei legal în acest sens; dispoziŃiile legale cu privire la finanŃele publice

interzic un astfel de mecanism pe care îl definesc a fi infracŃiune. Opinia corectă, care

apreciază ca necesară eliminarea valorii totale de contract îşi motivează susŃinerile pe

următorul raŃionament: sistemul are obligaŃia faŃă de asigurat să îi asigure în caz de

33

nevoie medicamentele necesare; asiguratului îi sunt necesare medicamentele în baza

recomandării f ăcute de un furnizor agreat de casa de asigurări de sănătate, rezultă astfel

că acesta este îndreptăŃit să beneficieze de medicamente fără alte condiŃionări. Fiecare

dintre cele două abordări invocă dispoziŃii legale corecte, dar nu le abordează în contextul

general al reglementărilor în materia asigurărilor sociale de sănătate. Astfel, plecând însă

de la premisa că sistemul de asigurări sociale de sănătate are obligaŃia de a acoperi nevoia

de servicii de sănătate în limita fondurilor disponibile pentru această destinaŃie, rezultă că

în condiŃiile epuizării bugetului Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate,

pentru situaŃiile de urgenŃă este necesar să intervină bugetul de stat, iar pentru situaŃiile

programabile se vor întocmi liste de prioritate. Din punct de vedere practic, în condiŃiile

eliminării valorilor de contract din contractele încheiate cu farmaciile, având în vedere că

angajarea sumelor pentru medicamente nu vor putea depăşi la nivel global creditele

aprobate prin legea bugetului de stat, simultan va trebui implementat un mecanism de

control prin care să fie monitorizat nivelul medicamentelor prescrise de medicii.

Continuând analiza sistemului de asigurări sociale de sănătate din punct de vedere

al statutului juridic al Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate, am putea spune că

această instituŃie este autonomă. Astfel, potrivit Legii nr. 95/2006, cu modificările şi

completările ulterioare, „Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate este instituŃie publică,

autonomă, de interes naŃional, cu personalitate juridică, care administrează şi gestionează

sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor

Guvernului în domeniul sanitar”. Se observă totuşi că „limita de autonomie” este stabilită

până la nivelul aplicării politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar. Având

în vedere şi faptul că, preşedintele Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate este numit de

primul-ministru la propunerea ministrului sănătăŃii, putem aprecia că instituŃia - Casa

NaŃională de Asigurări de Sănătate - este o instituŃie autonomă, în subordinea

executivului, ale cărei politici sanitare le aplică. RelaŃia directă de numire a preşedintelui

Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate de către primul-ministru şi aplicarea politicilor

Guvernului de către Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate sunt elemente care se

circumscriu situaŃiei de subordonare directă faŃă de entitatea ierarhic superioară. Cele

două noŃiuni „instituŃie publică autonomă” şi „instituŃie care prezintă rapoarte faŃă de

activitatea sa Guvernului României” sunt antagonice, întrucât noŃiunea de „instituŃie

34

autonomă” este sinonimă cu răspunderea în faŃa Parlamentului României şi pe cale de

consecinŃă şi numirea şi răspunderea preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate va trebui să urmeze acelaşi algoritm.

Am arătat de asemenea în cuprinsul lucrării că, încă de la începutul funcŃionării

sistemului de asigurări sociale de sănătate, reglementările cu privire la utilizarea fondului

au fost stabilite în concordanŃă cu reglementările privind finanŃele publice stabilindu-se

limite de cheltuială care au fost cu mult sub nivelul veniturilor, fără a se avea în vedere

faptul că în sistemul sanitar pot apare situaŃii necunoscute mai mult decât în cadrul altor

sisteme „bugetare” la care numărul de variabile este foarte mic. Din analiza tuturor

elementelor menŃionate se observă de ce este necesară o flexibilitate în utilizarea fondului

pentru asigurările sociale de sănătate. Conceptul de autonomie financiară a Casei

NaŃionale de Asigurări de Sănătate, este apreciat în unele opinii ca nefuncŃional, întrucât

în condiŃiile unui dezechilibru major al bugetului Fondului naŃional unic de asigurări

sociale de sănătate, bugetul de stat nu ar mai fi îndreptăŃit a interveni. O astfel de opinie

abordează simplist modalităŃile de finanŃare a sistemului de sănătate şi nu este susŃinută

de argumente bazate pe principiile de funcŃionare ale sistemului.

Serviciile medicale consumatoare de sume importante sunt cele pentru tratarea

bolii, dar nu mai puŃin importante sunt cele pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi protecŃia

sănătăŃii publice, definite ca obligaŃii ale autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi

locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Toate statele europene pun

accent din ce în ce mai mult pe activitatea de prevenire a îmbolnăvirilor, întrucât este mai

uşor să previi o afecŃiune decât să o tratezi ulterior, iar din punct de vedere al

finanŃatorilor sistemelor de sănătate, costurile sunt mai mici în primul caz, iar cel mai

important aspect în acest caz este acela al cunoaşterii întinderii costurilor.

Un alt element care devine pe zi ce trece tot mai important în dimensionarea

corectă a cheltuielilor publice o constituie calitatea serviciilor acordate, de aceea la nivel

european se analizează posibilitatea introducerii unor standarde unitare de calitate al

căror nivel minim să fie asigurat de toate statele membre. Costurile induse în sistemele de

sănătate de calitatea serviciilor acordate sunt date pe de o parte de numărul mare de

servicii de calitate slabă acordate aceluiaşi pacient, iar pe de altă parte în cazul unei erori

medicale, costurile pentru repararea acesteia sunt mult mai mari decât pentru acordarea

35

unui serviciu corect încă de la început. Acesta poate fi un element determinant în

autocontrolul costurilor sistemului, prin acordarea primară a unor servicii de calitate.

În România, în contextul atragerii de noi resurse în sistemul sanitar, începând cu 1

ianuarie 2007, în scopul combaterii consumului excesiv de produse din tutun şi băuturi

alcoolice, altele decât vinul şi berea, precum şi pentru finanŃarea cheltuielilor de sănătate,

a fost instituită aşa numita „taxă pe viciu”, concretizată într-o nouă contribuŃie pentru

sănătate şi care constituie venituri proprii ale Ministerului SănătăŃii Publice. Această

contribuŃie este utilizată pentru investiŃii în infrastructură şi dotări în sistemul sanitar

public, finanŃarea programelor naŃionale de sănătate, pentru rezerva pentru situaŃii

speciale a Ministerului SănătăŃii Publice, precum şi pentru finanŃarea acordării asistenŃei

medicale publice de urgenŃă. Astfel, cheltuielile efectuate pentru sistemul de sănătate din

„taxa pe viciu” vizează tocmai acele domenii pentru care nu poate fi utilizat Fondul

naŃional unic pentru asigurări sociale de sănătate.

Un element important care induce serviciile de sănătate şi implicit costuri, este

reprezentat de condiŃiile de muncă şi securitatea în muncă. De multe ori acest aspect este

tratat superficial de angajatori, cu toate că acesta conduce la eficienŃa muncii şi creşterea

productivităŃii, pentru că randamentul maxim al forŃei de muncă activă este dat în primul

rînd de sănătate acesteia. Interesul angajatorilor ar trebui să vizeze astfel sănătatea forŃei

de muncă şi nu menŃinerea acesteia în concedii pentru incapacitate temporară de muncă

prelungite. În considerarea acestor aspecte, sursa de finanŃare pentru suportarea

cheltuielilor cu serviciile medicale în caz de accident de muncă sau boală profesională se

suportă din Fondul pentru accidente de muncă şi boli profesionale, aprobat în mod

distinct prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Modificarea, în anul 2006, a

legislaŃiei privind concediile medicale şi indemnizaŃiile de asigurări sociale de sănătate,

prin micşorarea numărului de zile pentru care indemnizaŃia de concediu medical se

suportă din fondurile proprii angajatorilor nu a constituit un stimulent pentru

îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi implicit a sănătăŃii şi securităŃii în muncă.

În contextul mai sus menŃionat, din punct de vedere al reglementării sistemului cu

privire la finanŃare şi implicit cu privire la cheltuielile pentru sănătate, dacă la începutul

lucrării precizam că voi analiza legile sănătăŃii şi sănătatea acestor legi, în concluzie se

poate aprecia că aceste legi au nevoie de un tratament juridic, prin care aşa cum spunea

36

Lucian Blaga „ să se promulge legi scrise cu prestigiu de legendă şi cu eficacitate de legi

nescrise.”

Pornind de la definiŃia dată sănătăŃii de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, ca

bunăstarea completă fizică, psihică, socială, economică, culturală şi nu doar absenŃa bolii

sau handicapului şi completând cu aprecierile potrivit cărora sistemul de sănătate este

considerat a fi ansamblul elementelor şi relaŃiilor care influenŃează starea de sănătate a

indivizilor şi populaŃiilor, lucrarea de faŃă lansează o întrebare şi de asemenea o

provocare pentru studii viitoare şi anume dacă în România există un sistem de sănătate

sau un sistem de îngrijiri medicale. Şi pentru că principala caracteristică a opiniilor

juridice este dată de faptul că acestea sunt totdeauna motivate, argumentaŃia primară cu

privire la diferenŃa dintre cele două noŃiuni o constituie faptul că mulŃi din factorii

importanŃi cu influenŃă asupra sănătăŃii sunt în afara controlului serviciilor medicale, cum

ar fi cei legaŃi de mediul înconjurător, stilul de viaŃă, ocupaŃie precum şi influenŃele

socio-economice, educaŃionale şi culturale, iar politica sanitară este văzută ca politica

întregului guvern, şi nu numai cea a unui singur minister.

37

BIBLIOGRAFIE

1. Beleiu Gheorghe, Drept civil român, Casa de editură şi presă „Şansa”-S.R.L,

Bucureşti, 1994

2. Berciu Ion; Cristian Vlădescu - LegislaŃie şi reformă sanitară în perioada de

tranziŃie, Bucureşti, 1999

3. Cărpenaru Stanciu , Drept comercial român, Editura All, Bucureşti, 2004

4. Deak Francisc, Contracte civile şi de asigurări, vol. II, Editura Actami, Bucureşti

1995

5. Gliga Ioan, Drept financiar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1975

6. Iorgovan Antonie - Tratat de Drept administrativ, Bucureşti, Editura Nemira,

1996;

7. Iorgovan Antonie - Noua Lege a Contenciosului Administrativ, 2004

8. Manole Gheorghe; GăleŃeanu Emanuel – Asigurările sociale de sănătate, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1998

9. Mărginean Ioan, Politica socială şi sistemul de protecŃie socială în România,

Bucureşti 1999

10. Stătescu Constantin, Bârsan Constantin – Teoria Generală a ObligaŃiilor, Editura

ALL Bucureşti 2000

11. NegoiŃă A., Drept administrativ şi elemente de ştiinŃă ale administraŃiei, Tratat,

Bucureşti 1981

12. Sesan A., łiplea Gh., Vasilescu N., Popa N., Impozitele şi taxele de la populaŃie,

Editura ŞtiinŃifică, Bucreşti, 1956

13. Şaguna Dan Drosu - Drept financiar şi fiscal, Bucureşti, Editura Eminescu, 2000

14. Şaguna Dan Drosu; Şova Dan - „Drept financiar Public”, Bucureşti, Editura All

Beck, 2005

15. Tănăsescu Paul; Ionescu LuminiŃa – „Asigurările sociale de sănătate din

România”, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998

16. łiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităŃii sociale, Editura Global

Lex, Bucureşti 2003

38

17. Vlădescu Cristian - Politica de reforma a sistemului de sănătate din România,

Editura Infomedica, 1999;

18. Vlădescu Cristian - Sănătate Publică si Management Sanitar. Sisteme de

Sănătate. Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate, Exclus SRL Bucureşti 2004

19. Vlădescu, Cristian - Sănătate publică şi management sanitar, Bucureşti, Editura

Cartea Universitară, 2004

20. Zamfir Cătălin, coord. - Politica socială în România, Bucureşti, Editura Expert,

1999.

21. Beligrădeanu Şerban, Ştefănescu Ion Traian, DicŃionar de drept al muncii, Editura

Lumina Lex, Bucureşti 1997

22. Mărginean Ioan - „Politica socială şi economia de piaŃă în România”, Bucureşti,

CIDE, 1994

23. Lambru M., ChiriŃoiu B., Gregoire J.– Sistemul românesc de asigurări sociale şi

aderarea la Uniunea Europeană, Institutul European Român, Bucureşti 2003

24. Barrand P., S. Ross, and G. Harrison. Integrating a Unified Revenue

Administration for Tax and Social Contribution Collections. IMF Working Paper.

Washington, D.C. IMF. 2004

25. European Commision. The Social Situation in the European Union 2004.

Overview. Bruxelles 2004

26. Europa MISSOC. Comparative Tables on Social Protection in the Member States.

2002

27. Garcia de Cortazar y Nebreda, Jorens, Y. Schulte, B. Schumacher, C. Spiegel, B.

Vonk, G. Manual privind dreptul european şi internaŃional al securităŃii sociale

28. Preda, M. şi Pop, L.M. Bocioc, F. Raport: Impactul de gen al reformei sistemului

de securitate socială în România, 2005

29. Nicolescu, O. şi Verboncu, I. Management. Editura Economica. Bucuresti. 1999

30. Rosenbloom, D. public administration. Random House. New York. 1986

31. Teresa Chovan, Hannah Yoo and Tom Wildsmith,"Individual Health Insurance: A

Comprehensive Survey of Affordability, Access, and Benefits" America’s Health

Insurance Plans, August 2005

39

32. Health Insurance.org, "Health Care and Insurance Dominate the Washington

Lobby," April 2008

33. "Health Insurance: Overview and Economic Impact in the States," America’s

Health Insurance Plans, November 2007

34. Marc L. Berk and Alan C. Monheit, "The Concentration Of Health Care

Expenditures, Revisited", Health Affairs, Volume 20, Number 2, March/April

2001

35. The Factors Fueling Rising Healthcare Costs 2006, Price Waterhouse Coopers for

America's Health Insurance Plans, 2006

36. Galiceanu Mihaela, ImplicaŃiile aderării României la Uniunea Europeană, din

perspectiva asigurărilor, Tribuna Economică, nr. 17, 2007.

37. Frunzaru Valeriu - De la statul bunăstării naŃionale la politicile sociale europene,

Revista Calitatea VieŃii nr.1–4/2002

38. Mărginean, Ioan, coord. - Analiza comparativă a finanŃării politicilor sociale din

România, alte Ńări în tranziŃie şi Ńările UE, Revista Calitatea VieŃii nr.1–4, 2001.

39. Abel – Smith, B, Mossialos E. Cost containment and health care reforma study of

the EU, Buckingham:Open University Press 1994

40. Abel Smith - An Introduction to Health: Policy, Planning and Financing.

Longman, Londres 1994

41. Bach S. – Managing a pluralist Health System: The case of health care reform in

France, International Journal of Health Services 1994

42. Barrard Peter, Ross Standford and Graham Harrison: Integrând un venit unificat –

AdministraŃia pentru colectările impozitelor şi contribuŃiilor sociale: ExperienŃe

din Ńările central şi est europene. FMI Working Paper 04/237, Washington, 2004

43. Duriez M., Sandier S., 2000, Le systeme de sante francais:organisation et

fonctionnement, Ministere des Affaires Sociales de la Sante et de la Ville, Paris

44. Elola J. - Health Care System Reformes in Western European Countries: The

relevance of health care organizations, International Journal of Health services

1996

45. Fierlbeck K., 1996, Policy and ideology: the politics of post-reform health policy

in the United Kingdom, International Journal of Health Services 26

40

46. Garpenbi P., Health Care reform in Sweden, Journal of Health Politics, Policz and

Law 1998

47. Hofmarker, M.M. Hospital Reform in Austria, Eurohealth 1998

48. Jerome Forget M., White J., Wiener J.M, 1995, Health care reform through

internal markets, The institute for research on public policy, Montreal

49. Lancry P., Sandier J., 1998, Twenty years of cures for the french health care

system, in Mossialos, Health Expenditure in the European Union – cost and

control, Ashgate Publishing, Aldershot

50. Mantovani - The reform of the Italian National Health Service 1998

51. A. Năstase, România Europeană, Editura MondoMedia – Institutul Social

Democrat „Ovidiu Şincai” - 2007

52. Maynard A., 1993, Competition in the UK National Health Service. Mission

Impossible? Health Policy 23

53. OCDEE - La reforme des sistemes de sante. Analyse comparee de sept pays,

etudes de politique des sante n0 2, n0 5, n0 7, n0 8

54. Pfeiffer K.P. - The possible effects of a new hospital financing system in Austria,

in Schwartz F.W. Glennester, H. Saltman, R.B.Busse, Fixing health budget, John

Willey, Chichester 1996

55. Pasternak – Jorgjensen, K. -New Cost containment Initiatives In Denmark,

Eurohealth 1997

56. Ross, Standorf G., Colectarea contribuŃiilor sociale: Practică curentă şi aspecte

critice – Document prezentat la ConferinŃa InternaŃională ISSA privind

schimbările în structura şi organizarea administrării securităŃii sociale, Cracovia –

Polonia 2004

57. Reforma sectorului de sănătate din România, Raport final înaintat de către

Institutul Interhealth, L.L.C., Bethesda, 1998, Maryland, USA

58. Griffith. John R. – The well-managed heathcare organisation.Healthcare

Administration Press 1999

59. Buletin luxembourgeois des questions sociales 2008, volume 23 – Le financement

de la securite sociale – une perspective europeene – Association luxembourgeoise

des organismes de securite sociale

41

60. Schieber G. şi Maeda A., „A Curmudgeon`s Guide to Financing Health Care in

Developing Countries”, in Innovotions health Care Financing” World Bank

Discussion ,1997

61. Adam G., Blondel M., 1996, Le Plan Juppe, Droit Social 3

62. Busse R, van der Grinten T, Svensson PG, Regulating entrepreneurial bahviour in

hospitals:theory and practice. In:Regulating entrepreneurial behaviour in

European health care systems. Saltman RB, Busse R, Mossialos E, Hrsg.

Buckingham:Open University Press 2002

63. Wagstaff,A., Equity in the finance of helth care, Journal of Health Economics 11,

2002

64. Busse R, Nolte E, New citizens:East Germansin a united Germany. In:Healy J,

Mc Kee, editors, Health Care and Minority Populations, Oxford University Press

65. Busse R, Worz M, Privatisation in German health care. In :Maarse H., 2004

66. Brown C.V, Jackson P.M, Public sector economics, second edition, Oxford 1982

67. Colin C., Geffroy L., Maisonneuve H, 1997, Country profile, France, Lancet

68. Hafez Afifi N, Busse R, Harding A, Regulation of health services. In: Harding A,

Preker A, Private participation in health services, Handbook, Washington

DC:World Bank, 2005

69. Audric, S Niel, X Sicart, D Vilain, Les professions de sante, elements

d’information statistiques, Solidarite et Sante,1, Paris, DREES 2001

70.Mossialos E, Citizens view on health systems in the 15 member states of the

European Union, Health Economist, 2002

71. Marc Duriez, charge de mission, Haut Comite de Sante Publique de France,

unpublished report 2000

72. Yukata Imai, Stephane Jacobzone and Patrick Lenain, The Changing health

system in France. Economist department working papers nr.269, OECD 2000

73. New B şi coautorii : RaŃionalizare, teorie şi practică, Londra King’s Fund şi

Editura BMJ, 2003

74. Anderson R.M, Rice, T.H.E Kominsky, G.F 1997, Changing the u.s Health Care

System, key Issues in Health Services, Policy and Management, San

Francisco:Jossey – Bass

42

75. Commission des Communautes europeennes, 2000, Communication de la

Commision concernant le cadre de l’action dans le domaine de la sante publique,

Bruxelles

76. Garcia – Barbero M., Goicoechea J., 1997, Health care delivery profiles and

innovations in selected european countries, OMS, Bureau regional de l’Europe

77. Hayes, 1992, Incrementalism and public policy, Longman, New York

78. Lee, R.P, 1997, Policies and strategies for health in the USA, Oxford Textbook of

Public Health, Oxford Universitz Press, New York

79. World Health Organization, The World Health Report 2000, Healzh Systems:

Improving Performance, Geneva 2000

80. World Health Organization, Health care systems in eight countries:Trends and

Challenges, European Observatory on Health Care Systems, 2002

81. World Health Organization, Health for All database, Geneva, 2002

82. World Health Organization, European Regional Office, Health in Europe, on-line

version

83. World Health Organization, European Health Care Reforms. Analysis of Current

Strategies, Summary, Copenhagen 1996

84. Cullis J. and P. Jones, Public Finance and Public Choice, Oxford University

Press, Oxford, 1998

85. World Health Organization, Health for All database, 2006

86. Saltman, Richard B. And Josep Figueras, editors, European Health Care Reform.

Analysis of current strategies, WHO Regional Office for Europe, Copenhagen

2000

87. World Bank, 2000,Romania, Health sector reform project, Project Appraisal

Document, Europe and Central Asia Region

88. World Bank, 2002, Romania, Building Institutions for Public Expenditure

management:Reforms, efficienncy and equity, a public expenditure and

institutions review

89. Departamentul SănătăŃii – Planuri de cheltuieli guvernamentale 2005-2006.

Raport departamental, Londra:The Stationery Office

43

90. Departamentul SănătăŃii - NaŃiunea mai sănătoasă, Un contract pentru sănătate,

2005 Londra:The Stationery Office

91. Studiul privind Sistemele în cele 13 Ńări candidate. Studiul de Ńară GVG -

Comisia Europeană ianuarie 2003.

92. Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate - Raport de activitate pe anii 2000 - 2007

93. Raportul CurŃii de Conturi a României, anii 2005-2006

Acte normative:

94. Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

95. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 30/1998 pentru modificarea şi completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

96. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 72/1998 pentru modificarea şi completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

97. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 155/1999 pentru modificarea art. 101 din

Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

98. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi

completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

99. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 63/2002 pentru modificarea Legii

asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997

100.OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi

funcŃionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi

completările ulterioare

101. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii

102. OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii

103. Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei,

Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica

Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda,

Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania,

Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul

44

łărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză,

Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei,

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii

Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria

şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25

aprilie 2005

104.OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi

indemnizaŃiile de asigurări sociale de sănătate

105. Codul Fiscal aprobat prin Legea nr 571/2003, cu modificările şi completările

ulterioare

106. Codul de Procedura Fiscală, republicat, aprobat prin OrdonanŃa Guvernului nr.

92/2003

107. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale, cu modificările şi completările ulterioare

108. Legea nr. 500/2002 privind finanŃele publice, cu modificările şi completările

ulterioare

109. OrdonanŃa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri financiare

110. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

111. Legea nr. 273/ 2006 privind finanŃele publice locale

112. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaŃiile de interes public

113. Hotărârea Guvernului nr. 324/2008 pentru aprobarea Contractului-cadru

privind condiŃiile medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

pentru anul 2008

114. Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

115. Hotărâre Guvernului nr. 357/2008 pentru aprobarea programelor naŃionale de

sănătate în anul 2008

116. Hotărâre Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile

comune internaŃionale ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente

de uz uman de care beneficiază asiguraŃii în sistemul de asigurări sociale de

sănătate

45

117. Hotărârea Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statului Casei NaŃionale de

Asigurări de Sănătate, cu modificările şi completările ulterioare

118. Ordinul preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate nr. 345/2006

pentru aprobarea contractului de asigurare

119. Ordinul ministrului sănătăŃii şi al preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor

OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi

indemnizaŃiile de asigurări sociale de sănătate

120. Ordinul preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate nr. 122/2007

pentru aprobarea Normelor metodologice privind rambursarea şi recuperarea

cheltuielilor reprezentând asistenŃa medicală acordată în baza documentelor

internaŃionale cu prevederi în domeniul sănătăŃii la care România este parte

121. Ordinul ministrului sănătăŃii şi al preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate nr. 154/120/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 296/2002 privind acordarea asistenŃei medicale în România

cetăŃenilor străini în baza acordurilor, înŃelegerilor, convenŃiilor sau

protocoalelor internaŃionale de reciprocitate în domeniul sănătăŃii, la care

România este parte

122. Ordinul preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate nr. 178/2008

pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de

control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

123. Ordinul ministrului sănătăŃii publice şi al preşedintelui Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor nr. 365/1/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind asigurările voluntare de sănătate

124. Ordinul preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de Sănătate nr.

559/2006 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice şi a modalităŃilor de

eliberare şi utilizare ale cardului european de asigurări sociale de sănătate şi

pentru aprobarea modelului certificatului provizoriu de înlocuire a cardului

european de asigurări sociale de sănătate, precum şi a instrucŃiunilor de

completare şi a modalităŃilor de eliberare şi utilizare ale acestuia

46

125. Ordinul ministrului sănătăŃii şi al preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate nr. 574/269/2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naŃionale de sănătate în anul 2008

126. Ordinul ministrului muncii şi solidarităŃii sociale şi al ministrului sănătăŃii nr.

450/825/ 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu

modificările şi completările ulterioare

127. Ordinul ministrului sănătăŃii şi al preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate nr. 994/354/2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru

realizarea şi raportarea activităŃilor specifice din cadrul Programului naŃional

privind evaluarea stării de sănătate a populaŃiei în asistenŃa medicală primară

128. Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea

Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanŃarea şi plata

cheltuielilor instituŃiilor publice, precum şi organizarea, evidenŃa şi raportarea

angajamentelor bugetare şi legale

129. Ordinul ministrului sănătăŃii şi al preşedintelui Casei NaŃionale de Asigurări de

Sănătate nr. 522/236/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Contractului- cadru privind condiŃiile acordării asistenŃei medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008

130. Hotărârea Parlamentului nr. 24/2004 privind acordarea încrederii Guvernului

Pagini web:

131. http://www.casan.ro

132. http://www.crj.ro

133. http://www.farmainfomed.ro

134. http://www.infoeuropa.ro

135. http://www.ms.ro

136. www.nhs.uk

137. http://ec.europa.eu/health-eu/health_problems/index_en.htm

138. http://www.euractiv.ro/