UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

COMUNICAREA ÎN SPAŢIUL VIRTUAL

DOCTORAND:

MARIA LIVIA ŞTEFĂNESCU

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. DR. IOAN DRĂGAN

ANUL 2011

INTRODUCERE 4

PARTEA I - COMUNICARE SI SOCIALIZARE PE INTERNET 6

COMUNITATE ŞI IDENTITATE VIRTUALĂ 6

MONDIALIZAREA ŞI DELOCALIZAREA COMUNICĂRII ÎN SPAŢIUL VIRTUAL 16

POSTMODERNISMUL SI NOILE TEHNOLOGII 27

SCURT ISTORIC AL REŢELELOR SOCIALE 33

ASPECTE GENERALE PRIVIND REŢELELE SOCIALE VIRTUALE 43

SITE-UL DE SOCIALIZARE FACEBOOK 47

PARTEA A II A – STRUCTURI DE GRAFURI IN RETELELE SOCIALE 57

REPREZENTAREA REŢELELOR SOCIALE 57

ANALIZĂ CANTITATIVĂ 85

ACTORI ŞI EVENIMENTE 100

ANALIZAREA COMPORTAMENTULUI LOCAL ÎNTRO REŢEA SOCIALĂ 116

PRODUSE SOFTWARE UTILIZATE PENTRU ANALIZAREA REŢELELOR SOCIALE

128

PARTEA A III A– MODELE DE SOCIALIZARE IN RETELELE VIRTUALE 135

MODELAREA PROCESELOR SOCIALE BAZATĂ PE CONCEPTUL DE REŢEA

SOCIALĂ 135

MODELAREA INTERDEPENDENŢELOR DINTRE INDIVIZI 140

EVALUAREA STRUCTURII INTERDEPENDENŢELOR DINTRE ACTORI 152

CONCEPTUL DE RECIPROCITATE 163

SELECTAREA LIDERILOR 170

TRATAREA SUBGRUPURILOR 178

DENSITATEA CONEXIUNILOR 189

DINAMICA PROCESELOR SOCIALE 192

VIZUALIZAREA REŢELELOR SOCIALE 196

PARTEA A IV A - CERCETARE : PREZENTA TINERILOR IN RETELELE SOCIALE

VIRTUALE 203

METODOLOGIA CERCETĂRII 203

CARACTERISTICI STATISTICE ALE ESANTIONULUI 205

DOTAREA ŞI ACCESUL LA INTERNET 209

NOŢIUNEA DE REŢEA SOCIALĂ 213

PRIORITĂTILE ACORDATE ACTIVITĂŢILOR INTERNET DE TINERII CU STUDII

SUPERIOARE 219

UTILIZAREA MESAGERIEI INSTANTANEE 264

SITE-URI DE REŢELE SOCIALE 288

UTILIZAREA REŢELELOR SOCIALE DE CĂTRE STUDENŢI 296

MOTIVELE UTILIZĂRII DE CĂTRE STUDENŢI A REŢELELOR SOCIALE ŞI A

INTERNETULUI 305

PREOCUPĂRILE TINERILOR PE SITE-URILE DE REŢELE SOCIALE 317

STRUCTURA LISTEI DE COMUNICARE DIN REŢEAUA SOCIALĂ VIRTUALĂ 324

BIBLIOGRAFIE 332

ANEXE 348

CHESTIONAR Cod ______ 348

PROIECTAREA BAZEI DE DATE 358

INTRODUCERE

Lucrarea prezentă incearcă să realizeze o vedere panoramică asupra noilor tehnologii de

comunicare, in special a Internetului, avand drept scop principal « plonjarea » intr-o noua formă

de comunicare pe Internet. Este vorba, asa cum sugereaza si titlul, despre reţelele sociale

virtuale. Din punct de vedere istoric, reţelele sociale ar reprezenta o a treia generatie in

comunicarea virtuala, fiind precedate de folosirea emailului si a messengerului (comunicarea

instantanee).

Principalul scop il constituie prezentarea influenţelor exercitate de noile tehnologii asupra

identităţilor şi a comunităţilor, cu referire la Internet. Acest mijloc de comunicare poate fi

privit dintr-o perspectivă strict utilitaristă, ca un simplu instrument, însă considerăm că în

acest moment această abordare este depaşită. Internetul face parte din viaţa noastră şi ne

modifică într-o anume măsura modul de a interacţiona cu ceilalţi , de a ne construi relaţiile

sociale. Am considerat ca principale capitole efectele asupra relaţiilor interumane şi

dependenţa de Internet, comunităţile virtuale şi identitatea indivizilor din cadrul comunicării

virtuale.

Drăgan(2007) atrage atenţia că, in era digitală şi a hipertextualităţii, se produce o schimbare

radicală in economia informaţiei, a suporturilor de informaţie precum şi in modurile de

producere şi acces la informaţie. În volumul său de referinţă L’intelligence des reseaux, Derrick

de Kerckhowe enunţă faptul că, în epoca Internetului şi a autorutelor informaţionale se naşte un

nou model de inteligenţă: inteligenţa conectată şi discută consecinţele comunicării digitale in

reţea.

PARTEA I - COMUNICARE ŞI SOCIALIZARE PE INTERNET

Internetul este o tehnologie în continua evoluţie şi nu este simplu de anticipat în ce direcţie se va

dezvolta. Din ce în ce mai mulţi utilizatori consideră Internetul ca pe o “autostradă” digitală pe

care se vehiculează servicii si continuturi pentru o multitudine de indivizi si organizatii. In acest

moment, Internetul se măsoară in termeni de “tranzactii” efectuate sau in numărul conexiunilor

la retea, ceea ce derutează, deoarece nu putem sti dacă o conexiune reprezintă un singur

calculator sau o retea locală. In principal, Internetul oferă patru mari grupe de servicii :

-Servicii de comunicare între persoane (one to one, one to many, many to one, etc )

-Servicii de conectare între masini ( calculatoare)

-Servicii de distribuire de informaţii

-Servicii de căutare de informaţii

Numeroase cercetări s-au derulat peentru a determina consumul de Internet, practicile de

consum, profilul utilizatorului de Internet, tipul de afaceri pe Internet.

În această lucrare vom aborda un aspect particular al comunicării pe Internet, si anume reţelele

sociale virtuale, şi analiza acestora utilizând indicatori din domenii conexe: sociologie, ştiinţele

comunicării, statistică şi teoria grafurilor.

Comunităţile virtuale sunt formate din indivizi care comunică intre ei cu calculatorul (CMC=

Computer Mediated Communication ). Însă, o asemenea comunitate se sprijină atât pe

infrastructură (conectarea calculatoatelor) cât si pe interacţiunile umane care se realizează prin

CMC. In literatura de specialitate întâlnim comunitătile virtuale sub diferite denumiri, de

exemplu : cybercomunităti, comunităti online, e-comunităti, web-comunităti , grupuri sociale

virtuale, etc. Indiferent de numele sub care le intalnim, retinem aparitia si dezvoltarea explozivă

a acestora.

Rheingold ( 1993, 2005 ) afirma că o comunitate virtuală se formează atunci cand “suficient de

multi indivizi au numeroase discutii publice, insotite de sentimente umane puternice, suficiente

pentru a forma o retea de relatii interpersonale”.

Comunităţile virtuale au avantajul unei comunicări în timp real (instantanee), indiferent de

locaţie, ceea ce nu se poate realiza în comunităţile reale. Acest tip de comunităţi facilitează o

varietate de activităţi pe care oamenii le pot face împreună, fără a se afla, geografic, alături. Un

beneficiu suplimentar il constituie sentimentul de apartenenţă la o comunitate de la care solicită

sau pentru care poate asigura asistenţă/ajutor de diferite feluri.

Principiul diversităţii este foarte important în spectrul politicilor comunicaţionale în reţeaua

globală, începând cu bibliotecile, editurile şi televiziunea digitală si terminând cu serviciile de

date electronice.

In general, considerăm că un serviciu de comunicare respectă principiul diversitătii dacă respectă

următoarele criterii: (1)serviciul reflectă diversitatea socială ; (2) serviciul este accesibil tuturor

indivizilor sau grupurilor care doresc să se exprime la nivel de valori si norme ; (3)sistemul

trebuie să asigure posibilitatea alegerilor libere, fie la nivelul intregii retele fie intro retea

partială. Problema relaţiilor sociale în această perioadă de explozii tehnologice reprezintă unul

dintre cele mai cunoscute subiecte din cadrul cercetărilor privitoare la spaţiul virtual.

O altă problemă importantă este masura în care transferul din real în virtual va limita

interacţiunile umane sau le va elimina complet prin stabilirea exclusivă de relaţii virtuale.

Teoreticienii omni-Internetului susţin transformarea tuturor activităţilor reale în activităţi

virtuale. Deşi avantajul economic al unei asemenea modificări este evident, totuşi nu

considerăm că relaţiile interumane actuale vor fi total înlocuite de cele virtuale. Tehnologia

actuală evoluează însă spre integrarea realului în virtual, dar în acest moment putem doar

extrapola efectele acestei dezvoltări . În această privinţă, Pierre Levy (apud Breton, 2001,

:100) susţine că, în prezent, oamenii ' sunt pe cale de a se aduna într-un imens oraş

virtual, acolo unde există cele mai mari posibilităţi de alegere , acolo unde te poţi întâlni cu

oricine, acolo unde se găsesc cele mai bune pieţe, şi mai ales pieţele informaţiei, ale

cunoaşterii, relaţiei şi divertismentului'.

Pentru a contracara efectele negative ale afirmaţiei precedente, conform căreia va trebui să

facem totul de la distanţă, Pierre Levy(apud Breton, 2001, :100) adaugă :' totuşi, vom continua

să ne deplasăm fizic şi să ne întâlnim în carne şi oase, probabil mai mult ca în zilele noastre,

deoarece fenomenele de relaţie şi de interconexiune de toate felurile (virtuale sau nu) vor fi

amplificate şi accelerate' .

Vom incheia cu enumerarea unor caracteristici ale comunitatilor virtuale, asa cum reies din

studiile invocate in acest capitol: diseminarea spatiala, specificitatea, accesul la informatii,

anonimatul, libertatea de exprimare, egalizarea statusului, supraveghere si control, desocializare

vs relansarea relatiilor sociale, oprirea declinului interactiunii umane.

Noile tehnologii au un efect important asupra noţiunii de identitate. Dacă postmodernismul

propune o viziune lococentrică în loc de cea egocentrică şi oferă fragmentare în loc de unitate, ne

întrebăm dacă aceste caracteristici sunt vizibile şi în spaţiul virtual.

Michel Maffesoli (2003, :92) menţionează lumea aparenţelor în spaţiul creat de internet. El

observă mitologia măştilor, considerând că o mască este:

“faţa dublă sau, mai degrabă, diversitatea fiinţei ce nu poate exista decât căpătând numeroase

expresii mundane”

In cyberspace, avem de fapt o dematerializare a corpului, o "evaporare" a suportului fizic pentru

ca indivizii să se poată contopi cu virtualul. Unii sociologi francezi (de exemplu, Philip Breton)

chiar sugerează ca în utilizarea internetului, corpul devine o adevărată povară şi că trupul este

separat de spaţiul în care se desfaşoară “acţiunea” (căutarea informaţiilor, utilizarea chat-ului,

email-ului etc). Activităţi de tipul comerţului electronic (e-commerce) sau e-work presupun ca

individul să poată lucra de la distanţă, deci prezenţa lui fizică nu mai este necesară. Am putea

astfel argumenta că virtualul este departe de a valoriza corpul şi că mai mult decat atât chiar îl

respinge .

Pe de altă parte, Marshall McLuhan (1997, cap.2) sugerează că tehnologia este o extensie a

corpului şi astfel indivizii pot ajunge mult mai uşor acolo unde altă dată le era dificil să

patrundă. Considerând tehnologia ca o parte componentă a trupului, dezbaterea noastră devine

deschisă.

O ultimă idee pe care doresc să o subliniez este aceea că “respingerea corpului” datorată

Internetului este o atitudine extremă. Deşi este imposibil ca trupul fizic să figureze pe Internet,

există mai multe tentative de a - l “digitaliza”. Un exemplu este avatarul de pe Yahoo Messenger

care permite utilizatorilor să-şi asocieze o persoanalitate digitală care le seamănă fizic . Acest

fapt ar însemna o “recompunere” a corpului şi ar valida ipoteza privind valorizarea acestuia în

virtual.

PARTEA A II A – STRUCTURI DE GRAFURI IN RETELELE SOCIALE

REPRENTAREA REŢELELOR SOCIALE

În literatura de specialitate remarcăm trei metode utilizate frecvent la reprezentarea

reţelelor sociale, si anume : listarea legăturilor dintre actori, utilizarea matricilor de adiacenţă

pentru evidenţierea raporturilor dintre actori, vizualizarea grafului ataşat reţelei sociale

respective.

În această prezentare vom evita, pe cât posibil, o formalizare matematică excesivă a

conceptelor utilizate. Cititorul interesat întro abordare matematică, riguroasă, a teoriei grafurilor

poate consulta, de exemplu, Berge (1969) , Tomescu (1972) , (1981) sau Iacob s.a. (1978),

p.193-308. Pentru operarea cu matrici şi analizarea proprietăţilor structurale ale reţelelor sociale

ataşate unor matrici de adiacenţă recomandăm lucrările : Horn, Johnson (2001) ; Golub, van

Loan (2005) ; Faure s.a. (1969).

Vom prefera utilizarea unor exemple simple pentru a prezenta conceptele importante cu

care se va opera în continuare. Nu am optat pentru o expunere riguroasă a noţiunilor respective

deoarece aceasta ar necesita o pregătire şi o exprimare matematică adecvată.

Actorii unei reţele sociale se diferenţiază adesea prin prezenţa unor “atribute”. Astfel, în cazul

unor persoane concrete aceste atribute ar putea defini diverse caracteristici individuale precum :

vârsta, înălţimea, greutatea, etc.

Lista L1 , ataşată actorilor reţelei sociale, va conţine pe lângă numele actorilor implicaţi şi

informaţia privind “intensitatea atributelor” pentru fiecare actor.

Atributele pot fi însa prezente şi pentru a desemna “nivelul” legăturilor dintre actori. De această

dată lista L2 ce enumeră legăturile din reţeaua socială respectivă va conţine noi rubrici ataşate

atributelor legăturilor dintre noduri.

Remarcăm în acest sens diferite tipuri de legături precum cele permanente, legăturile cu

repetativitate sezonieră sau acelea ce se manifestă pe o perioadă de timp limitată.

Actorii unei reţele sociale se diferenţiază adesea prin prezenţa unor “atribute”. Astfel, în cazul

unor persoane concrete aceste atribute ar putea defini diverse caracteristici individuale precum :

vârsta, înălţimea, greutatea, etc.

Lista L1 , ataşată actorilor reţelei sociale, va conţine pe lângă numele actorilor implicaţi şi

informaţia privind “intensitatea atributelor” pentru fiecare actor.

Atributele pot fi însa prezente şi pentru a desemna “nivelul” legăturilor dintre actori. De această

dată lista L2 ce enumeră legăturile din reţeaua socială respectivă va conţine noi rubrici ataşate

atributelor legăturilor dintre noduri.

Remarcăm în acest sens diferite tipuri de legături precum cele permanente, legăturile cu

repetativitate sezonieră sau acelea ce se manifestă pe o perioadă de timp limitată.

Reprezentarea grafică va deosebi tipurile de noduri sau de legături ale unei reţele sociale prin

forma, culoarea, respectiv marimea lor.

Atât în analiza exploratorie cât şi în cea confirmatorie nu trebuie înlăturată abordarea matricială

dar nici neglijată vizualizarea grafică a reţelei sociale. O întrepătrundere constructivă între

modalitatea matricială de prelucrare, adecvată calculelor, şi obtinerea unor imagini grafice,

sintetice, privind reţeaua socială respectivă sau subreţelele sale, este extrem de benefică pentru

descoperirea unor proprietăţi structurale.

În practică este deosebit de important de a descoperi structura interioară a reţelei sociale. De

regulă analiza se va desfăşura pe două planuri, unul la nivel macro ce cuprinde grupuri mari de

indivizi, iar altul ce se raportează la grupuri reduse de persoane ( de exemplu familia unui

individ, cea propriu-zisă sau cea extinsă ).

În concluzie, modul concret de reprezentare a reţelelor sociale are o importanţă majoră în

descoperirea unor structuri interne ale reţelei studiate. Prin exemplele date am urmărit definirea

unor concepte esenţiale în analizarea, prelucrarea şi interpretarea reţelelor sociale. Menţionăm în

acest context noţiunea de matrice de adiacenţă ataşată reţelei , fiind totodată prezentate mai

multe tipuri de grafe ( neorientat, orientat, cu valori, m-graf, structură circulară, arbore, etc. ).

Alegerea potrivită a unei permutări pentru actorii reţelei sociale poate conduce în final la

descoperirea aspectelor structurale ale reţelei studiate. Optarea pentru o altă permutare este în

fapt echivalentă cu o repoziţionare, în plan, a nodurilor reţelei. Ţinând seama de acest aspect, am

incercat să evidenţiem anumite proprietăţi structurale ale reţelei sociale aplicând succesiv o

procedură de poziţionare aleatoare a actorilor şi observând anumite raporturi dintre aceştia (

grupări, ierarhizări, prezenţa unor centre de influenţă, etc.). Softul destinat prelucrării reţelelor

sociale permite astfel de abordări.

Pornind de la o reţea socială ce caracterizează raporturile dintre indivizi şi impunând

anumite criterii de grupare vom construi “clase” de indivizi. Între aceste clase pot fi definite

anumite raporturi fapt ce va permite obţinerea unei noi reţele sociale, cu un număr mai redus de

actori ( de această dată actorii sunt rupuri de indivizi ) în care se evidenţiază aspecte structurale

ale reţelei iniţiale.

În continuare vom trata cazul unor grupări mici, în care indivizii se asociază “câte doi” ( diade )

sau “câte trei” ( triade ). Statistici privind tipul diadelor sau al triadelor ne sugerează o imagine

sintetică a comportamentului local din reţeaua socială studiată.

PARTEA A III A– MODELE DE SOCIALIZARE IN RETELELE VIRTUALE

MODELAREA PROCESELOR SOCIALE BAZATĂ PE CONCEPTUL DE REŢEA SOCIALĂ

În acest capitol vom căuta să evidenţiem avantajele concrete pe care le oferă reţelele

sociale în modelarea proceselor din economie, sănătate, demografie, dinamică socială, mediu,

geografie, geologie, comunicare, teoria organizaţiilor, etc. Lista domeniilor de aplicativitate a

reţelelor sociale este extrem de vastă. În general reţelele sociale pot fi practic utilizate cu succes

în orice domeniu de activitate umană.

Aplicaţiile reţelelor sociale sunt multiple. Fiecare dintre secţiunile următoare va fi axată

pe tratarea unor anumite aspecte concrete considerate definitorii. Desigur nu vom epuiza nici pe

departe posibilităţile existente de modelare oferite de reţelele sociale.

Este absolut necesar să subliniem eficacitatea reţelelor sociale în prelucrarea informaţiei

datorată în special celor două modalităţi de reprezentare a raporturilor individuale dintre actori :

- O reprezentare abstractă, bazată în mod esenţîal pe teoria grafurilor. Toate rezultatele

matematice privind teoria grafurilor pot fi translatate cu succes în domeniul reţelelor sociale. În

plus, modelarea bazată pe grafe permite şi obţinerea unor valori cantitative ce caracterizează

“intensitatea” unui anume proces.

- Tehnicile de vizualizare concretă a reţelei sociale au un impact major în depistarea unor

caracteristici individuale ale reţelei respective. O imagine concretă are o importanţă deosebită

prin faptul că putem cuprinde, dintr-o singură privire, “comportamentul global” al setului de

actori ce definesc reţeaua analizată. În domeniul reţelelor sociale au fost dezvoltate nenumărate

modalităţi sofisticate de vizualizare a reţelelor, tehnici ce presupun nu de puţine ori soluţionarea

unor probleme matematice extrem de dificile.

O problematică extrem de importantă în tehnica vizualizării o constituie tratarea reţelelor

reale ce cuprind un număr impresionant de actori. În acest caz reprezentarea grafică a tuturor

actorilor şi a legăturilor dintre ei face imposibilă distingerea unei structuri interne a reţelei

studiate. În literatura de specialitate sunt propuşi algoritmi performanţi în vederea reprezentării

bazelor de date extinse ( data mining ). Aceşti algoritmi sunt orientaţi în special pe metode de

grupare a actorilor şi apoi prin desemnarea unor reprezentanţi ai noilor grupuri astfel rezultate. În

final se va reprezenta o reţea simplificată definită prin “actorii reprezentativi” ai noilor clase.

Acest proces de grupare a actorilor poate continua în mai multe etape, prin obţinerea unor noi

clase, ultimii “actori” rezultaţi fiind grupele deja obţinute într-o etapă precedentă. În acest mod

pot fi vizualizate aspectele macro şi cele micro din reţeaua socială analizată.

VIZUALIZAREA REŢELELOR SOCIALE

Analiza sociologică presupune o interpretare concretă a reţelei sociale analizate,

interpretare ce este fundamentată pe respectarea anumitor principii generale.

Reprezentarea grafică constituie un instrument extrem de puternic de explorare şi

totodată de sintetizare întro imagine unitară a complexului de date.

Având în vedere complexitatea procedurilor de vizualizare grafică vom evita discutarea efectivă

a conceptelor matematice ce au stat la baza aplicării diverselor modalităţi de reprezentare grafică

a unei reţele. Literatura de specialitate prezintă o gamă vastă de algoritmi performanţi orientaţi

pe reprezentare grafică a reţelelor sociale.

Menţionăm în continuare numai câteva dintre tehnicile de vizualizare ce sunt adesea folosite la

interpretarea ansamblului de legături dintro reţea socială :

- Evidenţierea unei structuri arborescente în cazul în care se impune neapărat o

ierarhizare a actorilor reţelei sociale.

- Algoritmul MDS ( multidimensional scaling ) evaluează în primul rând “distanţele”

dintre actori în funcţie de numărul “paşilor” necesari pentru realizarea unei “comunicări

efective” între aceste persoane. Actorii reţelei vor fi ulterior rearanjaţi în plan astfel încât

distanţele de pe grafic să corespundă cât mai bine cu “dificultatea reală de comunicare” calculată

pentru indivizii grafului respectiv.

- Procedura “spring embedding” utilizează măsuri de similaritate sau distanţe definite

între actori în vederea poziţionării lor pe grafic în mod optim. Se urmăreşte în mod continuu

păstrarea pe căt posibil a unor substructuri arborescente.

- Folosirea diverselor metrici în aprecierea distanţelor dintre actorii reţelei studiate. În

funcţie de metrica folosită reţeaua are o altă reprezentare, de multe ori destul nde diferită.

Un loc aparte revine metricii Gower des utilizată în studiile socio-economice.

- Poziţionarea aleatoare a actorilor pe suprafaţa grafică. Prin apelări succesive ale unei

asemenea proceduri pot fi scoase în evidenţă anumite aspecte structurale ale reţelei. Această

metodă este frecvent folosită ca tehnică exploratorie a reţelei analizate.

- Aşezarea circulară a actorilor în raport cu respectarea unui anume criteriu ( de exemplu

în funcţie de atributele actorilor ). În acest mod se pot evidenţia “discontinuităţi” parţiale în

comunicare.

- Menţinerea cu prioritate a raporturilor dintre anumite părţi componente ale unei

structuri ( preserve embedding ).

- Evidenţierea componentelor conexe ale reţelei sociale şi în particular a punctelor

izolate din reţea ce au o interpretare sociologică evidentă.

- Reprezentare radială este folosită în special pentru a se urmări evoluţia unor fenomene

repetitive, sezoniere.

PARTEA A IV A - CERCETARE : PREZENŢA TINERILOR ÎN RETELELE SOCIALE

VIRTUALE

Cercetarea urmăreşte să evidenţieze abilităţile tinerilor cu studii superioare din România

privind modul de utilizare al noilor tehnologii, axându-ne în special pe aplicarea reţelelor sociale

în activitatea zilnica. Chestionarul autoadministrat s poate fi urmarit in Anexa 1.

Proiectarea bazei de date s-a realizat în SPSS, tipul, semnificaţia şi codificarea

variabilelor fiind dată în Anexa 2.

Pentru mărirea acurateţii predicţiei, în cazul unui număr apreciabil de non-răspunsuri, s-

au introdus noi variabile destinate să interpreteze absenţa răspunsurilor. De asemenea, au fost

definite variabile de selecţie pentru caracterizarea unor anumite clase de indivizi (Anexa 2). Au

fost folosite mai multe şi variabile agregate ( indicatori ).

Analiza statistică a datelor s-a bazat în principal pe interpretarea unor tabele de frecvenţă

sau a procentelor aferente, evidenţierea factorilor utilizând tehnici de analiză factorială,

selectarea atributelor dominante ale indivizilor prin aplicarea metodei componentelor principale,

diverse reprezentări grafice uni şi bidimensionale axate în special pe o reducere drastică a

dimensiunii spaţiului datelor prin metode de scalare multidimensională, stabilirea unor tipologii

folosind diverse procedee de clasificare ( propunerea unor “distanţe” variate, unele luând în

considerare funcţiile de repartiţie ale variabilelor aleatore ), ierarhizarea variabilelor prin

definirea unor relaţii de ordine ( parţială sau totală ), predicţie bazată pe corelaţie ( eventual

neparametrică, corelaţii ale rangurilor ) şi regresie ( în special regresie liniară ), validarea

rezultatelor.prin aplicarea testelor statistice clasice.

Obţinerea rezultatelor a presupus utilizarea mai multor pachete de programe din care

menţionăm în special : SPSS, Excel, SAS. Uneori, a fost necesară rescrierea unor algoritmi

utilizând un limbaj de programare.

Nu de puţine ori au fost aplicate mai multe metode statistice ( de exemplu analiză

factorială, tehnici de clasificare, scalare multidimensională ) care au condus în final la rezultate

asemănătoare. Prin acest mod de abordare s-a obţinut o validare indirectă a unor metode de

prelucrare a datelor statistice, confirmându-se totodată, din mai multe “surse”, anumite ipoteze

privind intensitatea raporturilor dintre variabilele modelelor.

Suntem cu precădere interesaţi să stabilim dacă specificul pregătirii profesionale a

tinerilor studenţi influenţează decisiv dezvoltarea unor abilităţi de folosire a noilor tehnologii, în

special utilizarea reţelelor sociale în activitatea cotidiană. A fost efectuat în acest sens un studiu

comparativ între studenţii Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială şi studenţii de la

Facultatea de Matematică şi Informatică ( comunităţile sas, respectiv fmi ).

Este necesar să subliniem că eşantionul studiat nu are o reprezentativitate la nivel

naţional. Astfel, studenţii respondenţi aparţin numai Centrului Universitar Bucureşti iar volumul

eşantionului este relativ redus, neasigurănd o foarte mare acurateţe de predicţie. Aspectele

semnalate ar putea induce o anume reticenţă privind extinderea la nivelul întregii ţări a

rezultatelor obînute din prelucrările statistice ale datelor din eşantion.

Menţionăm faptul că procedeele folosite au evidenţiat, în special valoric, aspecte intuitive ce sunt

greu de măsurat. Importanţa metodelor statistice utilizate constă tocmai în aprecierea cantitativă

a intensităţii unor fenomene reale.

Metodologia aplicată în prezentul studiu de caz poate fi însă preluată fără rezerve şi în

cazul unor eşantioane reprezentative la nivel naţional. Avem speranţa fermă că într-o asemenea

situaţie concluziile generale deja semnalate se vor menţine, cu anumite nuanţe însă, ele fiind în

plus validate indirect de multe alte studii internaţionale similare.

Actuala metodologie ar putea constitui o machetă de lucru pentru prelucrarea şi a altor

eşantioane.

În cadrul acestei cercetări am evidentiat mai multe aspecte ce prezintă un nivel ridicat de

originalitate :

- Elaborarea unui chestionar propriu orientat pe utilizarea de către studenţi a noilor

metode de informare, documentare, comunicare şi divertisment( vezi Anexa 1 ).

- Proiectarea în SPSS a unei baze de date a cărei variabile reflectă fidel întrebările din

chestionar. Au fost operate recodificarea şi s-au introdus noi indicatori agregaţi ( vezi Anexa 2 ).

- Efectuarea unor prelucrări statistice variate ce presupun cunoaşterea aprofundată a

modelelor statistice respective (analiză factorială, scalare multidimensională, corelare şi

predicţie, teste statistice ).

- S-a renunţat sistematic la o justificare matematică, riguroasă, a anumitor ipoteze ce au

fost făcute. Demonstraţiile matematice au fost întotdeauna înlocuite prin prezentări sugestive ale

unor grafice ( în spaţiul uni şi bidimensional ).

- Aplicarea unor modele statistice complementare, orientate cu precădere pe validarea

indirectă a unor ipoteze acceptate parţial şi pentru evidenţierii unor noi interacţiuni între

variabilele modelului respectiv.

- Implementarea într-un limbaj de programare a unor algoritmi orientaţi în special spre o

reprezentare grafică adecvată a raporturilor dintre diversele date.

Concluziile cercetarii sunt urmatoarele:

Pe siturile de reţele sociale sunt înregistraţi numai 63.5 % dintre studenţii ce alcătuiesc

eşantionul E.

Marea majoritate a tinerilor au în lista proprie de comunicare de pe reţeaua socială peste

100 de persoane ( Tabelul 1.2 ).

Repartiţia numărului de persoane din lista individuală de comunicare nu depinde de

nivelul de pregătire informatică a titularilor listelor, fiind aceiaşi atât pentru băieţi cât şi pentru

fete. Graficele 1.1-1.2 şi testele chi-pătrat de independenţă efectuate au validat aceste afirmaţii.

Marea majoritate a tinerilor ce sunt înscrişi în diferitele reţele sociale ( 85 % ) au pe lista

proprie de corespondenţă atât indivizii din viaţa reală cât şi personaje pe care nu le-au întâlnit

vreodată în realitate. Circa 5 % dintre studenţi întreţin o corespondenţă prioritară numai cu

persoane cunoscute pe Internet. Puţin peste 9 % dintre tineri corespondează, de regulă, pe reţeaua

socială cu persoane pe care le-au întâlnit efectiv în viaţa reală. .

Listele de comunicare în reţelele sociale conţin în primul rând prietenii ( 44.7 % ) şi apoi

cunoştinţele ( 23.3 % ). Cum era şi de aşteptat, celelalte categorii de personaje se regăsesc mult

mai rar pe aceaste liste.

În general, procentajul diferitelor categorii de persoane din lista de comunicare pe reţelele sociale

nu se modifică în raport cu subgrupurile studiate ( sas, fmi, băieţi, fete, respectiv întreg

eşantionul E ).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Babbie Earl, (1992), The Practice of social research. Wadsworth.

Barnes S.B., (2006, September), A privacy paradox: Social networking in the United

States. First Monday, 11(9), Retrieved 25 May 2010, from:

http://firstmonday.org/issues/issue11_9/barnes/index.html

Barrat, Jacques, Approche geopolitique des medias et des nouvelles technologies de

l„information et de la communication, în revista „ Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet‟,

nr.4-9/2000

Bernard Russel H., (2005), Review – Linton C. Freeman : The development of social

network analysis, Empirical Press, Vancouver, BC, 2004. Social Network, 27, 377-384.

Bigge, R., (2006, December), The cost of (anti–)social networks: Identity, agency and

neoluddites. First Monday, 11(12). Retrieved 25 May 2010, from:

http://firstmonday.org/issues/issue11_12/bigge

Bolland John M., (1988), Sorting out centrality : An analysis of the performance of four

centrality models and simulated networks. Social Networks, vol. 10, 233-253.

Bonacich Phillip, (1987), Power and centrality : A family of measures. American Journal

of Sociology, vol. 92, 1170-1182.

Borgatti S.P., (2002), Visone : Analysis and visualization of social networks. in Junger

M., Mutzel P., (Eds.), Graph Drawing Software, 321-340, Springer, New York.

Bornholdt Stefan, Schuster Heinz Georg, (2003), (Eds.), Handbook of graphs and

networks – From to genome to the Internet. Wiley-VCH, Weinheim.

Boyd D., (2004), Friendster and publicly articulated social networks. Proceedings of

Conference on Human Factors and Computing Systems – CHI2004, Vienna, Austria.

New York: ACM Press. Retrieved 25 May 2010, from:

http://www.danah.org/papers/CHI2004Friendster.pdf.

Boyd D., (2006), Friends, friendsters and top 8: Writing community into being on social

network sites. First Monday, 11(12). Retrieved 25 May 2010, from:

http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/1418/1336.

Boyd D., (2007), Social network sites: Public, private, or what?, Knowledge Tree, May

13. Retrieved 26 March 2010, from:

http://kt.flexiblelearning.net.au/tkt2007/?page_id=28.

Boyd John P., (1990), A unified theory of scaling and blockmodeling as applied to social

networks. George Mason University Press, Fairfax, VA.

Brandes Ulrik, Kenis Patrick, Raab Jörg, Schneider Volker, Wagner Dorothea, (1999),

Explorations into the visualization of policy networks. Journal of Theoretical Politics, 11(1), 75-

106.

Breiger Ronald L., (2004). The analysis of social networks. in Hardy Melissa, Bryman

Alan, (eds.), Handbook of data analysis, p. 505–526, Sage Publications, London.

Breton, Philippe, Cultul Internetului. O ameninţare pentru legătura socială? , Editura

C.N.I. "Coresi" S.A., Bucureşti, 2001

Bucchi Massimiano, (2004), Science in society – An introduction to social studies of

science. Routledge, Taylor & Francis Group, London.

Bucy Erik P., Newhagen John E., (Eds.), (2004), Media access – Social and

psychological dimensions of new technology use. Lawrence Erlbaum Associates Publishers,

New Jersey.

Burt R.S., (1976). Positions in networks. Social Forces. 55, 93-122.

Burt Ronald S., (1982), Toward a structural theory of action : Network models of social

structure, perception and action. Academic Press, New York.

Carrington Peter J., Scott John, Wasserman Stanley, (Eds.), (2005), Models and methods

in social network analysis. Cambridge University Press, Cambridge.

Carroll J.B., (1993), Human cognitive abilities : A survey of factor analytic research.

New York, NY, Cambridge University Press.

Castells Manuel, (Ed.), (2004), The network society – A cross-cultural perspective.

Edward Elgar, Cheltenham, UK.

Castells Manuel, Fernandez-Ardevol Mireia, Qiu Jack Linchuan, Sey Araba, (2004), The

mobile communication society – A cross-cultural analysis of available evidence on the social

uses of wireless communication technology. Annenberg Research Network on International

Communication, University of Southern California.

Chelcea Septimiu, (2001), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative. Editura Economică, Bucureşti.

Chelcea Septimiu, (2005), Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o teză de doctorat, un

articol ştiinţific. Editura Comunicare.ro, Bucureşti.

Cheng Donghong, Claessens Michel, Gascoigne Toss, Metcalfe Jenni, Schiele Bernard,

Shi Shunke, (Eds.), (2008), Communicating science in social contexts – New models, new

practices. Springer, Berlin.

Cho J., de Zuniga H.G., Rojas, H., Shaw, D., (2003), Beyond access: The digital divide

and the Internet uses and gratifications. IT & Society, 1(4). Retrieved 25 March

2010, from: http://www.itandsociety.org.

Clay, Rebecca A. , Linking up online. Is the Internet enhancing interpersonal

connections or leading to greater social isolation? , în Monitor of Psychology, Volumul 31,

Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

Cummings J.N., (2003), NetVis module - Dynamic visualization of social networks.

Cambridge: Massachusetts Institute of Technology.

Day Peter, Schuler Doug, (Eds.), (2004), Community practice in the network society –

Local action / global interaction. Routledge, Taylor & Francis Group, London.

DeAngelis, Tori, Is Internet addiction real? , în Monitor of Psychology, Volumul 31,

Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

D'Eca ,Teresa Almeida, Online communication tools that facilitate interaction of

participants in a virtual community and their role in language learning, TESOL 2003, 'Hearing

Every Voice' , Baltimore, 26 March 2003

Deciu, Andreea , Singuri într-o lume virtuală, în revista „ Secolul 20. Gutenberg.

Computer. Internet‟ , nr. 4 -9 /2000, pp. 319-328

Degenne Alain, Forsé Michel, (1999), Introducing social networks.Sage Publications,

London.

Demange Gabrielle, Wooders Myrna, ( Eds.), (2005), Group formation in economics :

networks, clubs and coalitions. Cambridge University Press, Cambridge.

Dinu , Mihai, În toată puterea cuvântului, în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer.

Internet.', nr. 4-9/2000 , pp.45-54

De Nooy W., Mrvar A., Batagelj V., (2002), Exploratory social network analysis with

Pajek. Cambridge University Press, Cambridge.

van Dijk Jan A.G.M., (2001), The network society – Social aspects and new media. Sage

Publications, London (second edition).

Dolman Everett Carl, (2005), Pure strategy – Power and principle in the space and

information age. Taylor & Francis e-Library, London.

Donath J., (2007), Signals in social supernets. Journal of Computer-Mediated

Communication, 13(1). Retrieved 25 May 2010, from:

http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/donath.html.

Drăgan Ioan, (1996), Paradigme ale comunicării de masă. Editura Şansa, Bucureşti.

Drăgan Ioan, (2007), Comunicarea-Paradigme şi teorii. vol. I + II, Editura Rao,

Bucureşti.

Dutton W.H., (2005). The social dynamics of the Internet: the Oxford Internet Surveys

and the World Internet Project. in Shrum W., Benson K., Bijker W., Brunnstein K., (eds), Past,

present and future of research in the Information Society, 194–198, Springer, New York.

Eastin M.S., LaRose R., (2000), Internet self-efficacy and the psychology of the digital

divide. Journal of Computer-Mediated Communication, 6(1), Retrieved 25 May 2010, from:

http://jcmc.indiana.edu.vol6/issue1/eastin.html.

Ess, Charles(2004),Moral Imperatives for Life in an international global village, in The

Internet and the moral lives

d‟Ettorre Patrizia, Hughes David P., (Eds.), (2008), Sociobiology of communication – An

interdisciplinary perspective. Oxford University Press, Oxford.

Everett M.G., Borgatti S.P., (2004), Extending centrality. in Carrington P.J., Scott J.,

Wasserman S., (Eds.), Models and methods in social network analysis. Cambridge University

Press, Cambridge.

Everton S.F., (2002), A guide for the visually perplexed: visually representing social

networks. Stanford University, Stanford.

Faure R., Kaufmann A., Denis-Papin A., (1969), Îndreptar de matematică modernă.

Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Freeman Linton C., (1977), A set of measures of centrality based on betweenness.

Sociometry, vol. 40, 35-41.

Freeman Linton C., (1979), Centrality in social networks : Conceptual clarification.

Social Networks, vol. 1, 215-239.

Freeman S.C., Freeman L.C., (1979), The networks network: A study of the impact

of a new communications medium on sociometric structure. Social Science Research Reports

No. 46, University of California, Irvine, CA.

Freeman Linton C., Roeder Douglas, Mulholland Robert R., (1980), Centrality in social

networks : II. Experimental results. Social Networks, vol. 2, 119-141.

Freeman Linton C., ( 1996 ), Visualizing social networks. Journal of Social Structure,

Carnegie Mellon, 15 pag.

Freeman L.C., (2004). Graphical techniques for exploring social network data. in Carrington P.J.,

Scott J., Wasserman S., (Eds.), Models and methods in social network analysis. Cambridge

University Press, Cambridge.

Freeman Linton C., (2004), The development of social network analysis – A study in the

sociology of science. Empirical Press, Vancouver, BC Canada.

Freeman Linton, (2006), The development of social network analysis. Empirical Press,

Vancouver.

Goffman, Erwin, Viaţa cotidiană ca spectacol, comunicare.ro, 2003 [1959]

Gomez Daniel, Gonzalez-Aranguena Enrique, Manuel Conrado, Owen Guillermo, del

Pozo Monica, Tejada Juan, (2003), Centrality and power in social networks : A game theoretical

approach. Mathematical Social Sciences, vol. 46, 27-54.

Granovetter M.S., (1973), The strength of weak ties. The American Journal of Sociology,

vol. 78, no.6, 1360-1380.

Granovetter Mark, (1974), Getting a job – A study of contacts and careers. Cambridge,

MA, Harvard University Press.

Grossek, Gabriela(2004), Virtual communities – digital participative communication tools,

Informatica Economică nr. 2(30)/2004, p37-41

Gut Allan, (2005), Probability – A graduate course. Springer Texts in Statistics, Springer,

New York.

Hagen (2003), Social Network Analysis Functional Utility (SNAFU) - version 2.0.

Innovation Insight, Wesley Chapel, Florida.

Hampton K., (2007), Neighborhoods in the network society: The e-neighbors study.

Information, Communication and Society, 10(5), 714–748.

Hanneman Robert A., Riddle Mark, (2008), Introduction to social network methods. On

line http://faculty.ucr.edu/~hanneman/nettext/

Hassan Robert, (2004), Media, politics and the network society. McGraw-Hill, Open

University Press, Berkshire, England.

Hesmondhalgh David, Toynbee Jason, (Eds.), (2008), The media and social theory.

Routledge, Taylor & Francis Group, London.

Hewson C., Yule P., Laurent D., Vogel C., (2003), Internet research methods. A

practical guide for the social and behavioural sciences. Sage Publications, London.

Holland Paul W., Leinhardt Samuel, (1970), A method for detecting structure in

sociometric data. American Journal of Sociology, vol.76, no. 3, 492-513.

Holtzman David H., (2006), Privacy lost – How technology is endangering your privacy.

Jossey-Bass, Wiley, San Francisco.

Hortulanus Roelof, Machielse Anja, Meeuwesen Ludwien, (Eds.), (2006), Social

isolation in modern society. Routledge, Taylor & Francis Group, London.

Howard Philip N., (2006), New media campaigns and the managed citizen. Cambridge

University Press, Cambridge.

Huisman Mark, van Duijn Marijtje A.J., (2003), Software for social network analysis.

University of Groningen, Netherlands Organization for Scientific Research, grant 400-20-

020/2003, 54 pag.

Jackson Matthew O., (2008), Social and economic networks. Princeton University Press,

USA.

Jones S., Millermaier S., Goya–Martinez M., Schuler J.,(2008, September), Whose

space is MySpace? A content analysis of MySpace profiles. First Monday, 13(9).

http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/2202/2024.

Kadushin Charles, (2004), Introduction to social network theory. Preprint, February 17

2004, 63 pag.

Katz L., (1952), The distribution of the number of isolates in a social group. The Annals

of Mathematical Statistics, 23 (1952), 271-278.

Katz E., Blumler J., Gurevitch M., (1973), Uses and gratifications research. The Public Opinion

Quarterly, 37, 509–523.

Katz L., Powell J.H., (1955), Measurement of the tendency toward reciprocation of

choice. Sociometry, 18 ( 1955), 659-665.

Katz L., Powell J.H., (1957), Probability distributions of random variables associated

with a structure of the sample space of sociometric investigations. The Annals of Mathematical

Statistics, 28 (1957), 442-448.

Katz J.E., Rice R.E., (2002), Social consequences of Internet use: Access,involvement, and

interaction. MIT Press, Cambridge, Mass.

Katz L., Tagiuri R., Wilson T.R., (1958), A note on estimation the statistical significance

of mutuality. The Journal of General Psychology, 58 (1958), 97-103.

Kerckhove,D.,(2000) L‟intelligence des reseaux,Odile Jacob,Paris

Kilduff Martin, Krackhardt David, (2008), Interpersonal networks in organizations –

Cognition, personality, dynamics and culture. Cambridge University Press, Cambridge.

Klotz Jerome H., ( 2006 ), A computational approach to statistics. Department of

Statistics, University of Wisconsin at Madison.

Lange P.G., (2007), Publicly private and privately public: Social networking on

YouTube. Journal of Computer-Mediated Communication, 13(1). Retrieved February 15, 2010,

from:

http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/lange.html.

Lehmann E.L., Romano Joseph, (2005), Testing statistical hypotheses. Springer Texts in

Statistics. Springer, London.

Levy, Pierre, The Second Flood. Report on Cyberculture (www.culturelink.org )

Liu H., (2007), Social network profiles as taste performances. Journal of Computer-

Mediated Communication, 13(1), URL (consulted 25 November 2009):

http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/liu.html

Lyotard, Jean-Francois, "Defining the postmodern", în " The Cultural Studies Reader",

ed. Simon During, Routledge, Londra, 1993

Lugano G., (2008, November). Mobile social networking in theory and practice.

FirstMonday, 13(11). Retrieved 25 May 2010, from:

http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/2232/2050.

Maffesoli, Michel, "Clipa eternă. Reîntoarcerea tragicului în societăţile postmoderne",

Ed. Meridiane, Bucureşti, 2003

Marcus, Solomon, Spaţiul nostru comunicaţional in revista 'Secolul 20. Gutenberg.

Computer. Internet', nr. 4-9/2000, pp.71-79

Mattelart, Armand, Noua ideologie globalitară , inclusă în volumul Mondializarea

dincolo de mituri, coord. Serge Cordellier, Editura Trei, Bucureşti, 2001,[2000], (pp.74-84)

Mattelart, Armand, Mattelart, Michele , Istoria teoriilor comunicării, Editura Polirom ,

Iaşi, 2001, [1997]

Marinetto Michael, (2007), Social theory, the state and modern society : The state in

contemporary social thought. McGraw-Hill, Open University Press, Berkshire, England.

Mărginean Ioan, (2000), Proiectarea cercetării sociologice. Editura Polirom, Iaşi.

McLuhan, Marshall, “Mass-media sau mediul invizibil”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997

[1995]

McLuhan, M, 1994, Understanding Media. The extension of Man, Cambridge, MA: MIT

Press

McQuail, Denis, Comunicarea , Institutul European Iaşi, 1999

McQuail D, Windahl S, (2001), Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de

masă, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti.

Miège, Bernard, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2000 [1989

pentru prima parte a cărţii : La societe conquise par la communication şi 1998 pentru a doua

parte: La communication entre l'industrie et l'espace public]

Mihalache, Adrian, Ideologiile ciberspaţiului, în revista „ Secolul 20. Gutenberg.

Computer. Internet‟, nr. 4-9 /2000, pp.312-318

Mihalache, Adrian , The Stylistics of Cyber-discourse , în 'Romanian Journal of

Sociology', Vol X/1999, nr. 1-2, pp. 92-109

Mihăilescu, Ioan, Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Editura

Universităţii din Bucureşti, 2000

Mucchielli, Alex, Les sciences de l'information et de la communication, a treia ediţie,

Hachette, Paris, 2001

Murray, Bridget, A mirror on the self, în Monitor of Psychology, Vol 31, Nr.4, Aprilie

2000 (www.apa.org )

Murray,Bridget, Time has taught us to build better web bonds, în Monitor of Psychology,

Vol 33, Nr.4, Aprilie 2002

Newman Mark, Barabasi Albert-Laszlo, Watts Duncan J., ( 2006), The structure and

dynamics of networks. Princeton University Press, Princeton, NJ.

Nunes Mark, (2006), Cyberspaces of everyday life. University of Minnesota Press,

Minneapolis.

Pan Long, (2007), Effective and efficient methodologies for social network analysis.

Dissertation in Computer Science and Applications, Virginia Polytechnic Institute and State

University.

Peter J., Valkenburg P., (2006), Research note: Individual differences in perceptions of

Internet communication. European Journal of Communication, 21(2). Sage Publications,

London.

Peter J., Valkenburg P., (2007), Who looks for casual dates on the Internet? A test of the

compensation and the recreation hypotheses. New Media & Society, 9, 455-474.

Rheingold, H, (1993). The Virtual Community (1st. ed.). Addison-Wesley Pub. Co.

Rheingold,H,(2005) Gasti inteligente. Urmatoarea revolutie sociala, trad. M. Popescu,

M. Radu, Andreco Educational, Bucuresti,

Robotham Don, (2005), Culture, society and economy – Bringing production back in.

Sage Publications, London.

Rotariu Traian, Iluţ Petru, (2006), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Editura

Polirom, Iaşi.

Sabidussi Gert, (1966), The centrality index of a graph. Psychometrika, vol. 31, 581-603.

Sabongui Georges A., (2007), The art of social networking. LifeSkills Network,

Montreal.

Scott John, (2000), Social network analysis – A handbook. Sage Publications, London (

second edition ).

Scott T., (1991), Network models. in Burt R.S., (Ed.), STRUCTURE – Version 4.2

Reference Manual. Columbia University, New York.

Snijders T.A.B., (2001), The statistical evaluation of social network dynamics. in Sobel

M.E., Becker M.P., (Eds.), Sociological Methodology, pages 361-395, Basil Blackwell, London.

Stephenson K., Zelen M., (1989), Rethinking centrality : Methods and examples. Social

Networks, vol. 11, 1-37.

Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2001), Asupra unei metode empirice de

localizare a mediei unei variabile aleatoare în raport cu modul densitatii de repartitie. Studii si

Cercetari de Calcul Economic si Cibernetica Economica, vol. 35, no. 4, 19-29.

Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2003), Testarea deplasarii unor estimatori. Studii

si Cercetari de Calcul Economic si Cibernetica Economica, vol. 37, no.1, 79-90.

Ştefănescu Maria Livia, Ştefănescu Şt., (2005), Măsurarea nivelului de reciprocitate a

diadelor din reţelele sociale. Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică,

vol. 39, no.1, 71-80.

Ştefănescu Maria Livia, (2006), Digital technologies and social inclusion, Romanian Journal of

Sociology,Vol. XVII/2006, No.1-2.

Ştefănescu Maria Livia, (2009), The use of the social networks by the young people for

the information and communication process. Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi

Cibernetică Economică

Tukey John W., (1977). Exploratory data analysis. Addison-Wesley Publishing

Company, Reading, Massachusetts.

Veltz, Pierre, Mondialisation villes et territoire. L'economie de l' archipel, Presse

Universitaire de France, Paris, 1996

Vlăsceanu Lazăr, (1986), Metodologia cercetării sociale. Metode şi tehnici. Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Wade, Phillip, Falcand, Didier, Cyberplanète. Notre vie en temps virtuel, Editions

Autrement, Paris, 1998

Wasserman Stanley, Faust Katherine, (1994), Social network analysis : Methods and

applications. Cambridge University Press, Cambridge.

Watts Duncan J., (1999), Small worlds : The dynamics of networks between order and

randomness. Princeton Studies in Complexity. Princeton University Press, Princeton, NJ.

Webster Frank, (2001), (Ed.), Culture and politics in the information age – A new politics

? Routledge, Taylor & Francis Group, London.

White Harrison, Boorman Scott, Breiger Ronald, (1976), Social structure from multiple

networks I: Blockmodels of roles and positions. American Journal of Sociology, 81, 730–781.

Wolton Dominique, (1998). Penser la communication, Flammarion, Paris.

Wolton Dominique, (2000), Internet et après? Une théorie critique des nouveaux médias.

Flammarion, Paris.

Wolton, Dominique, (2003), L‟autre mondialisation. Flammarion, Paris.

Wolton Dominique, (2007), Sauver la comunication. Flammarion, Paris.

Wolton Dominique, Jay Olivier, (2001), Internet - Petit manuel de survie. Flammarion,

Paris.

Zhao S., (2006), Do Internet users have more social ties? A call for differentiated

analyses of Internet use. Journal of Computer-Mediated Communication, 11(3), 844–862.