Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România · disticţie între abuzurile izolate şi politica...

Bucuriile uitate ale sărbătorilor

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România

Luptaţi şi veţi învinge!Serie nouã, nr. 349-350 / decembrie 2017

Obiceiuri de toamnă la ucraineni

Vizita preşedinteluiCongresului Mondialal Ucrainenilor pag. 3

1 Decembrie, ZiuaNaţională a României

Conferinţa Internaţională„Ucrainenii din România –istorie, contemporaneitate şiperspective“

pag. 3

pag. 4

Ziua Minorităţilor Naţionale

pag. 5

Ziua scrierii şi limbii ucrainene la Iaşi pag. 8

pag. 5-6

Întâlnirea cu rădăcinile mele

Din agenda deputatului UUR

pag. 10

pag.2

pag. 7

Dragi ucraineni,

Crăciunul şi Anul Nou suntsărbătorile care ne dau putere să fimmai generoşi, mai înţelegători şi maibuni. Trebuie să îndrăznim şi săsperăm la mai mult, să credem căanul 2018 va fi mai rodnic şi maifericit, să primim săr bătorile cu pace,căldură, armonie şi gânduri bune.

Totodată, ele oferă prilejul de aanaliza realizările şi de a le mulţumituturor pentru eforturile depuse peparcursul anului.

Toate succesele obţinute pe planadministrativ, cultural, edu ca ţional şipolitic au fost posibile datorită apor-tului dumnea voas tră şi colaborării cuUniunea Ucrai nenilor din România,care ne-au permis să susţinem pro-movarea şi păstrarea tradiţiilor, cul-turii şi limbii ucrainene.

În numele conducerii UniuniiUcrainenilor din România şi al meupersonal, vă rog să primiţi cele maisincere urări de fericire, sănătate şiîmpliniri.

Sărbători fericite! La mulţi ani!

Cu deosebită consideraţie,

Nicolae Miroslav Petreţchi,preşedintele UniuniiUcrai ne nilor din România,deputat

Curierul UCRAINEAN2

În perioada la care ne referim, activitateadeputatului UUR a fost orientată spre consoli-darea legislativă a drepturilor şi libertăţiloretnice, spre rezolvarea unor probleme, punc-tuale sau de principiu ale comunităţilor locale,către exprimarea poziţiei UUR faţă de princi-palele evenimente politice, cuprinzând, de ase-menea, acţiuni de diplomaţie parlamentară,precum şi de întărire a relaţiilor cu diasporaucraineană.

O lege semnificativă

Împreună cu alţi parlamentari din Grupulminorităţilor naţionale, deputatul nostru a ini-ţiat şi susţinut Legea pentru instituirea ZileiMinorităţilor Naţionale din România.

Legea fiind adoptată, Ziua va fi sărbătorităpe 18 decembrie, începând cu acest an. Dom -nul Nicolae Miroslav Petreţchi pregăteşte pen-tru acest eveniment şi o Declaraţie politică pen-tru a fi rostită de la tribuna Camerei Depu -taţilor.

Transportul în judeţele de graniţă

Cu prilejul unei întâlniri de lucru cu domnulMihai Tudose, primul ministru al României,deputatul ucrainenilor a ridicat în termeni fermiprobleme ale transportului public în unele din-tre judeţele locuite şi de etnici ucraineni.

Memoriul depus cu acest prilej a fost primitcu interes de şeful Guvernului, care a ţinut săremarce seriozitatea cu care domnul deputat apregătit participarea sa la întâlnirea de lucru.Cităm din memoriul înmânat premieruluiTudose:

„Etnicii ucraineni reprezintă, sub aspectnumeric, a treia minoritate din România, res-pectiv, după maghiari şi rromi. În mod specificînsă, trăim grupaţi în judeţe şi localităţi degraniţă, în bună convieţuire cu românii şi cualte minorităţi. De aceea problemele economi-co-sociale care afectează etnicii ucraineni suntprobleme comune tuturor celor care locuiesc înacele unităţi teritorial-administrative.

Din această perspectivă observăm cu uimiresemne care creează imaginea unei politiciopuse politicii de dezvoltare preconizată înPro gramul Guvernului Dvs. Mai direct spus,observăm paşi spre înapoiere, nu spre dezvol-tare.

Mă opresc asupra politicii în domeniultransporturilor. Ştie oricine: fără transporturinu putem vorbi de dezvoltare. Ne-am obişnuitcu stagnarea. Dar mai grave decât stagnareasunt strategiile în transporturi care impun înmod direct şi evident paşi înapoi.

Vă prezint un exemplu straniu şi de imediatăactualitate. Majoritatea etnicilor noştri trăiescîn zona numită Maramureşul istoric, avânddrept centru Sighetu Marmaţiei, acolo unde,cum se spune, „se atârnă harta în cui“. Ce

pers pectivă are o asemenea zonă îndepărtatăîn con diţiile infrastructurii rutiere precare?Spe ranţa stă în tren şi avion. Iată însă că, dinmersul trenurilor ce va intra în vigoare peste10 zile, dispar 4 importante trenuri interregiocare legau extremul nord al ţării de Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea-Budapesta şi,sezonier, de Constanţa. Aceşti paşi înapoi,reflectând optica spre subdezvoltare, se com-pletează, tot în domeniul feroviar, cu desfiinţa-rea unor curse locale transfrontaliere. Darsuprimarea trenurilor afectează şi accesul laaeroportul din Baia Mare, care şi aşa e modestşi neglijat, deşi ar avea potenţial să atragăpiaţă din judeţele limitrofe ale Ucrainei.

Un alt exemplu de paşi înapoi, spre izolareşi subdezvoltare prin descurajarea transportu-rilor, este judeţul Tulcea. Populaţia stabilă dincomunele Deltei Dunării depinde exclusiv detransportul naval. Toate regimurile, inclusivcel comunist, au creat facilităţi, pentru a com-pensa izolarea extremă. Încurajarea turismuluiîn Deltă a determinat un oarecare dinamism,care însă creează discrepanţe faţă de nevoilecurente ale localnicilor. Aceştia trebuie săsu por te tarifele generale, care evoluează pecriterii strict comerciale, după posibilităţileturiştilor. Localnicii au însă aceleaşi venituriscăzute, deşi pentru ei legătura cu restul lumiiţine de supravieţuire, nu de plăcere“.

Ziua României în contextul actual

Cu prilejul zilei naţionale a României, depu-tatul UUR a rostit de la tribuna Parlamentuluiurmătoarea Declaraţie politică intitulată: „ZiuaNaţională a României în actualul climat politiceuropean“.

„În calitate de cetăţeni loiali statului în caretrăiesc şi muncesc, cei peste 50 000 etniciucrai neni din România întâmpină ZiuaNaţională cu încredere în democraţie şi în par-cursul european al ţării. Nu voi insista asuprasemnificaţiilor istorice, voi spune doar că reîn-tregirea statului român s-a produs la prăbuşireaunor imperii, în contextul afirmării mai largi aidentităţilor etnice. Cum se prezintă starea con-tinentului după un secol? Am fi nesăbuiţi dacăam considera că valorile europene, exprimatefidel şi în Constituţia României, nu cunosc nicio primejdie. Dimpotrivă! Există pericole foarteactuale, şi aici numesc politica imperialistă şipolitica populistă. Ele par antagonice, dar înrealitate exprimă o frăţietate a răului îndreptatăexact împotriva idealului multicultural euro-pean.

Este un adevăr că România nu a cunoscut înultimul an emoţiile altor state în ceea ce priveş-te ascensiunea partidelor şi ideologiilor popu-liste. Acesta nu e un motiv să ne considerămimuni. Retorica şovină poate renaşte oricând.

Am să dau un exemplu ce ar putea fi consi-derat mărunt, dar mărunte sunt şi seminţele dincare ies buruienile de care nu mai scapi.

De curând, Uniunea Ucrainenilor din Româ -nia a încercat să organizeze în localitateaLun ca la Tisa, judeţul Maramureş, obişnuita„În tâl nire a fiilor satului”, populaţia de acolofiind compusă din etnici ucraineni în proporţiede 99,8%, era un prilej de afirmare a culturii şitradiţiilor noastre. Primarul comunei BocicoiuMare nu a vrut nici măcar să înregistreze cere-rea, l-a ameninţat şi pe preotul parohiei să nucumva să permită întrunirea fiilor satului încurtea bisericii.

Noi, ucrainenii din România, ştim să facemdisticţie între abuzurile izolate şi politica naţio-nală a României, dar privim atent evoluţiile dinzonă şi observăm că infiltraţiile politicilor im -periale sunt orientate în primul rând spre sub -minarea bunei înţelegeri interetnice.

Iată de ce am considerat că prilejul luminosal sărbătoririi Zilei Naţionale a României estecompatibil şi cu arătarea sinceră a unui prece-dent periculos.

La mulţi ani, România!,La mulţi ani, democraţie!,La mulţi ani, Uniunea Europeană!“.

Incidentul de la Lunca la Tisa

Incidentul fără precedent legat de „În tâl -nirea cu fiii satului” Lunca la Tisa a determinatnu numai poziţia politică exprimată în ştireaanterioară. Cu o relatare mai largă, invocândîncălcarea articolelor 8, 38 şi 51 din ConstituţiaRomâniei, domnul Nicolae Miroslav Petreţchil-a sesizat şi pe prefectul judeţului Maramureş,domnul Vasile Moldovan, de la care se aşteaptărăspuns.

În anumite cercuri politice a fost exprimatăînsă şi mirarea că localităţi cu o pondere covâr-şitoare a populaţiei ucrainene nu au reuşit pânăacum să-şi aleagă primar sau viceprimar pro-pus de UUR.

Vizita domnului Cholij

La sfârşitul lunii noiembrie, domnul EvhenCholij, preşedintele Congresului Mondial alUcrainenilor a efectuat o nouă vizită de lucru înRomânia. Prin grija domnului Petreţchi atât capreşedinte al UUR, cât şi ca parlamentar, im -por tantul oaspete a avut întâlniri de lucru cu dlministru al Educaţiei Naţionale, Liviu Pop,asis tat de doamna secretar de stat Elisabeta Ko -vacs, cu vicepreşedintele Camerei Depu taţilorBen-Oni Ardelean, asistat de dl Geor gian Pop,secretarul Camerei Deputaţilor, cu secretari destat de la MAE, MAPN, precum şi cu Exce len -ţa Sa Oleksandr Bankov, ambasadorul Ucraineila Bucureşti.

Pe parcursul vizitei, oaspetele a fost însoţitde dl deputat precum şi de doamna Lucia Mi -hoc, vicepreşedinte al Comisiei de învăţământa UUR, precum şi de dl Alexa Bout, pre şe -dintele Organizaţiei de Tineret a UUR.

Observator

Din agenda deputatului UUR

Curierul UCRAINEAN 3

În perioada 22-23 noiembrie 2017, preşe -dintele Congresului Mondial al Ucraine ni lor, dlEvhen Cholij, a efectuat o vizită de lucru în

Româ nia, în cadrul căreia, însoţit de preşedinteleUniunii Ucrainenilor din România, dl deputatNicolae Miroslav Petreţchi, de directorul filialeidin Bruxelles a CMU, dna Maryna Iarоşevyci, devicepreşedintele Comisiei de învăţământ a UUR,dna Lucia Mihoc, şi de preşedintele Organizaţieide Tineret a UUR, dl Alexa Bout, a avut o serie deîntâlniri cu vicepreşedintele Camerei Deputaţilor,dl Ben-Oni Ardelean, Excelenţa Sa Oleksandr

Bankov, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti,Liviu Pop, ministrul Educaţiei Naţionale, dnaIrina Elisabeta Kovacs, secretar de

stat în cadrul Minis -te rului Edu caţieiNaţionale, dl VasileBucur, şef adjunct alDe par tamentuluipentru Politica deApărare, Planificareşi Relaţii Interna ţio -na le din cadrulMinisterului Apă ră -rii Naţionale, dlNicolae Nasta, sec-retar de stat încadrul MinisteruluiApărării Naţionale,dl Dan Nеcolaescu,

secretar de stat din cadrul Ministerului AfacerilorExterne, dl Georgian Pop, secretarul CamereiDeputaţilor, preşedinte al delegaţiei Parla men -tului României pentru iniţierea dialogului cuinstituţiile din Ucraina în vederea asigurării pro -tecţiei drepturilor cetăţenilor aparţinând co mu -nităţii româneşti autohtone din Ucraina.

Preşedintele CMU, Evhen Cholij, a avut o în -tâl nire de lucru cu redactorii-şefi şi redactorii

pu b l i c a ţ i i l o rUUR, cu fon da -torii UUR, custudenţii şiangajaţii Uniu -nii Ucrai ne nilordin Ro mânia.

Subiec te ledezbătute auvizat: noua Le -ge a Ucrai nei«Despre în vă ţă -mânt»; răs pun -sul co munităţiiin ter na ţionalepri vind violarea

integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Ucrainei;delegarea misiunii de monitorizare în Crimeea şia unei misiuni de pace în Donbas; apărarea drep-turilor cetăţenilor ucraineni atât din Crimeea, câtşi din teritoriile de est ale Ucrainei ocupate ilegal,precum şi din Federaţia Rusă; comunicareastrategică iniţiată de Ucraina versus dezinfor-marea produsă de Federaţia Rusă; derularea pro-

cesului reformelor în Ucraina cu sprijinul activ alsocietăţii civile, incluzând, totodată, şi măsurilede luptă împotriva corupţiei; ajutorul economic şiumanitar internaţional acordat Ucrainei.

Nicolae Miroslav PetReŢChI,preşedintele UUR,

deputat

Vizita preşedintelui Congresului Mondial al Ucrainenilor

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, pro mul -gată de preşedintele Ion Iliescu şi pu blicată înMonitorul Oficial, ziua de 1 decembrie a fostadoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică înRomânia. Această pre vedere a fost reluată deConstituţia României din 1991, articolul 12,aliniatul 2.

Ziua Naţională a României are o însem -nătate specială în societatea noastră. Această zimarchează un eveniment istoric foarte impor-tant: unirea Transilvaniei cu România, în anul1918, şi va rămâne una dintre cele mai impor-tante pagini ale istoriei şi unităţii naţionaleromâneşti. Unirea românilor, adânc şi îndelungrâvnită, avea să dea naştere unui stat naţionalunitar abia la 1 Decembrie 1918.

De subliniat faptul că împlinirea acestuideziderat izvorât din însăşi fiinţa naţională aromânilor, uniţi prin limba, cultura şi istoria lor,a însemnat adoptarea la Alba Iulia a uneirezoluţii care va sta la baza viitoarei prevederidemocratice ce şi-au păstrat valoarea şi în ziuade azi. Amintim numai câteva dintre acestea:„deplină libertate naţională pentru toatepopoarele conlocuitoare; egală îndreptăţire şideplină libertate autonomă confesională pentruconfesiunile din Stat; înfăptuirea desăvârşită aunui regim curat democratic pe toate terenelevieţii publice; votul obştesc, egal, secret, pecomune, în mod proporţional, pentru ambelesexe în vârstă de 21 de ani la reprezentarea încomune, judeţe ori parlament; desăvârşită liber-

tate de presă, asociere şi întrunire; liberă pro -pagandă a tuturor gândurilor omeneşti; reformaagrară radicală“.

Multe dintre aceste deziderate s-au împlinit,altele sunt perfectibile. Important este însă catoţi cei care trăiesc în România să-şi amin teascăpe 1 Decembrie că aceasta este o zi care trebuieîntâmpinată cu aceeaşi mândrie cu care altepopoare îşi serbează ziua naţională, că ea nueste pur şi simplu o zi liberă, ci una în caredoleanţele de veacuri au prins fiinţă. Este o ziîn care trebuie doar să ne amintim de vorbelelui Eminescu: „La trecutu-ţi mare, mareviitor!“.

Ion ROBCIUC

1 Decembrie, Ziua Naţională a României

54 Curierul UCRAINEAN

Strada Radu Popescu, nr. 15, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail:[email protected]

Redactor-şef:Ion Robciuc

Redactor:Kolea Kureliuk

Tehnoredactare:Ştefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART ORGAnIZATIOn SRL“

CURIERUL UCRAINEAN

Responsabilitatea pentru opi niile ex pri -mate în paginile Curierului ucrai nean revineîn exclusivitate autorilor. Redacţia nu-şi asu -mă obli gaţiile legate de conţinutul mate ria -lelor şi nu retur nează articolele nepublicate.

Conducerea Ucrainei îşi confirmă poziţiaclară privind înfiinţarea Curţii Supreme Anti -corupţie şi a unei structuri verticale judiciareanticorupţie independente în Ucraina în confor-mitate cu Constituţia şi legislaţia Ucrai nei, pre-cum şi cu stan dardele inter na ţio nale aleConsiliului Europei.

Ucraina a efectuat deja o serie de reforme in -sti tuţionale în domeniul anticorupţie pe bazaStrategiei anticorupţie pentru perioada 2014-2017, inclusiv înfiinţarea Biroului NaţionalAnti co rupţie (NABU), a Biroului de Procu -ratură Specializată (Parchetului Specializat)pentru Com baterea Corupţiei şi a AgenţieiNaţionale pentru Prevenirea Corupţiei, precumşi adoptarea procedurilor pentru o competiţiedeschisă pentru noua Curte Supremă, procescare este acum în plină desfăşurare.

Ca urmare a activităţii NABU în prima ju -mă ta te a anului 2017, au fost deschise 371 do -sare penale, rezultatele investigaţiilor privind78 de proceduri penale au fost trimise cătreinstanţele ju de cătoreşti şi peste 136 de milioane

de UAH au fost returnate la bugetul de stat. În2016/2017, Oficiul Procurorului General alUcrainei, NABU, SBU şi Ministerul AfacerilorInterne au trimis peste 5.000 de dosare decorupţie către instanţele judecătoreşti. 433,6milioane UAH, 79,8 milioane USD, 7,1 mi -lioane euro şi proprietăţi în valoare de peste75,5 milioane USD sunt arestate în ancheteleanticorupţie.

Fără o funcţionare eficientă şi transparentă ain stanţelor judecătoreşti, implementarea cusucces a strategiei anticorupţie este dificilă. Deaceea, Ucraina consideră că reforma judiciarăeste o parte integrantă a reformei anticorupţie.

În acelaşi timp, sistemul judiciar anti co rup -ţie trebuie instituţionalizat ca o ramură sepa -rată. Autorităţile ucrainene îşi menţin angaja-mentul de a înfiinţa în Ucraina Înalta CurteAnticorupţie, aşa cum prevede Legea pri vindsistemul judiciar şi statutul judecătorilor.

Alte elemente ale sistemului judiciar spe-cializat anticorupţie ar trebui să fie o camerăanti co rup ţie în cadrul Curţii Supreme a Ucrai -

nei ca instanţă de casare şi instanţe regionaleanti co rup ţie, dacă aceasta va fi decis de cătreParlamentul ucrainean.

Preşedintele Ucrainei, ca iniţiator al preve -derilor legislative privind Curtea Anticorupţieîn Legea privind sistemul judiciar şi statutuljude cătorilor, este gata să coopereze cu toategrupurile politice din Parlamentul ucraineanpentru a elabora şi adopta un proiect de legecuprinzător pentru lansarea activităţii judiciare,cum este recomandat de Comisia de la Veneţiaîn Punctul de vedere al Comisiei nr. 896/2017,adoptat la cea de a 112-a sesiune plenară (6-7octombrie 2017).

Este un mesaj important de susţinere faptulcă Comisia de la Veneţia în Punctul de vederesus-men ţionat a salutat declaraţiile preşe din -telui Ucrai nei cu privire la necesitatea urgentăde a crea un organism judiciar special anti co -rupţie, in de pendent şi eficient, şi a recunoscutcă Ucraina a lansat o reformă cuprinzătoare asistemului judiciar, ca un „proces promiţător şilăudabil“.

Fondurile pentru asigurarea înfiinţării şifuncţionării unei instanţe judecătoreşti antico -rupţie au fost deja alocate în proiectul de bugetpentru anul 2018.

O instanţă anticorupţie trebuie să fie formatăpe bază de concurs în deplină conformitate cuConstituţia Ucrainei şi cu standardele inter na -ţionale ale Consiliului Europei. Societateacivilă ucraineană şi comunitatea de experţi vorfi pe deplin implicaţi în acest proces. Procesulde reînnoire a Curţii Supreme a Ucrainei re pr e -zin tă un exemplu pozitiv în această privinţă.

Crearea Curţii Anticorupţie este parteintegrantă a reformei judiciare şi

a procesului de combatere a corupţiei

Ambasada Ucrainei în RomâniaComunicat de presă

Ucrainenii sunt o minoritate veche în spaţiulromânesc, de aproape 700 de ani. Pe tot parcur-sul acestei îndelungate perioade istorice, ei autrăit în bună înţelegere cu populaţia majoritarăîncercând o integrare onestă şi sârguincioasă înrealităţile ţării.

Trebuie subliniat faptul că de când Româniaa devenit o ţară democratică, a crescut in te resulpentru tot ce este legat de cultura ucraineană. Înpofida descreşterii apreciabile a etniei noastre,Uniunea Ucrai nenilor din România a reuşit săsporească calitatea activităţilor culturale, nupuţine la număr, pe care le desfăşoară în Bucu -reş ti şi în ţară unde trăiesc ucrai neni. Orga ni zaţianoastră a depus şi depune în continuare eforturipentru ca, în pas cu vremurile, cu glo bali zarea şidemocratizarea lumii, să ne ma ni festăm identi-tatea ucrai nea nă în toată complexi tatea sa.

Cu sprijinul financiar al Guvernului Ro -mâniei, UUR editează, în fiecare an, cărţi consa -cra te beletristicii, criticii literare, istoriei, ling -vis ticii, muzicii, obiceiurilor ucrainene şi re -laţiilor româno-ucrainene. Au loc festivaluri,sim pozioane şi conferinţe ştiinţifice, mese ro -tun de, expoziţii.

În zilele 18 şi 19 noiembrie a.c., sub gene -ricul „Ucrainenii din România – istorie, contem-poraneitate şi perspective“, s-a desfăşurat, laFacultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Bu -cureşt, o conferinţă internaţională. Această ma -nifestare ştiinţifică a fost organizată de UniuneaUcrainenilor din România în parteneriat cu Fa -cultatea de Limbi şi Literaturi Străine, AsociaţiaSlaviştilor din România şi cu Depar tamentul deFilologie Rusă şi Slavă.

Din Comitetul de organizare au făcut parte:dl Nicolae Miroslav Petreţchi, preşedinteleUUR, deputat în Parlamentul României, dl Mi -hai Traista, preşedintele Comisiei de Cultură a

UUR, dl Miroslav Petreţchi, preşedintele Comi -siei de Relaţii Europene, cu Ucraina şi cu Dias -po ra Ucraineană, lector dr. Ioan Herbil, şefulspecializării limba şi literatura ucraineană, Fa -cultatea de Litere, Universitatea „Babeş-Bolyai“din Cluj-Napoca; prof. dr. Octavia Ne delcu,direc torul Departamentului de Filologie Rusă şiSlavă, Universitatea Bucureşti; prof. dr.Antoaneta Olteanu, preşedintele Asociaţiei Sla -viştilor din România, Bucureşti.

Printre participanţi la conferinţă au fost şispecialişti de renume din ţară şi din Ucraina(prof. dr. Volodymyr Antoficiuk de la Univer -sitatea „Iuri Fedkovyci“ din Cernăuţi, prof. dr.Veacislav Kuşnir, decan al Facultăţii de Istorie aUniversităţii de Stat „I.I. Mecinykov“ dinOdesa).

La deschiderea conferinţei au rostit alo cu -ţiuni Excelenţa Sa Oleksandr Bankov şi pre -şedintele Comitetului de organizare dl NicolaeMiroslav Petreţchi, preşedinte al UUR şi deputatîn Parlamentul României; au mai luat cuvântul şialţi membri ai Comitetului de organizare.

După cuvintele de deschidere, a urmat pre -zentarea comunicărilor pe secţiuni (Lite ra tură,Folclor/Muzică, Lingvistică/Dialog intercultu -ral, Relaţii româno-ucrainene, Istorie şi istori-ografie).

Bogata şi diversa tematică a comunicărilorprezentate a condus la numeroase întrebări şi ladiscuţii interesante. Concluzia conferinţei a fostcă generaţia de mijloc posedă energia necesarăpentru continuarea în bune condiţii a activităţiicomunitare. Conferinţa a fost un real succes. Lasuccesul ei au contribuit, deopotrivă, organiza-torii şi participanţii.

Ion ROBCIUC

Conferinţa Internaţională „Ucrainenii din România – istorie,contemporaneitate şi perspective“

55Curierul UCRAINEAN

La 18 decembrie 1992, Adunarea Generală aONU a adoptat Declaraţia cu privire la drepturileaparţinând minorităţilor naţionale, etnice, reli-gioase şi lingvistice, care prevede că „statele vorproteja existenţa şi identitatea naţională sauet nică, culturală, religioasă şi lingvistică a mino -rităţilor din interiorul teritoriilor lor şi vor fa vo -riza crearea de condiţii pentru promovarea aceleiidentităţi“. Recunoscând importanţa acestui do -cument care oferea o garanţie a drepturilor mino -rităţilor în general, mai multe state au declaratziua de 18 decembrie ca zi a minorităţilor naţio -nale. România s-a raliat acestui context in ter -naţional prin aprobarea Hotărârii Guvernului nr.881/1998 privind declararea zilei de 18 decem-brie ca fiind Ziua Minorităţilor Naţionale dinRomânia.

Astăzi există o serie de documente şi tratatecare garantează nu numai egalitatea tuturor cetă -ţenilor unei ţări, ci şi dreptul de a-şi păstra culturaproprie. De exemplu, Convenţia - cadru pentruprotecţia minorităţilor naţionale, adoptată la 1februarie 1995 de Consiliul Europei, garan tează:dreptul la egalitatea în faţa legii şi la egalaprotecţie a legii; egalitatea deplină şi efectivă întoate domeniile vieţii economice, sociale, politiceşi culturale; menţinerea şi dezvoltarea culturiiproprii, păstrarea elementelor identităţii, cum arfi limba, religia, tradiţiile şi patrimoniul cultural;utilizarea limbii materne în relaţiile cu autorităţilepublice locale; recunoaşterea oficială a numelorde persoane şi a denumirilor tradiţionale de loca -lităţi; o educaţie care încurajează cunoaşterea cul-

turii, istoriei, limbii şi a religiilor mino rităţilor;înfiinţarea şi administrarea propriilor instituţii deeducaţie şi formare, învăţarea limbii materne saueducaţia în limba minoritară; contacte liberepeste frontiere cu persoanele aparţinând aceluiaşigrup etnic.

În 2007, România a ratificat şi alte documente,cum ar fi Carta Europeană a Limbilor Regionalesau Minoritare - un tratat unic între state cares-au angajat să contribuie la crearea unui viitorfavorabil dezvoltării limbilor.

După 1991, în ţara noastră au apărut o serie deiniţiative legislative în domeniul drepturilormino rităţilor naţionale vizând, între altele, asigu-rarea reprezentării acestora în Parlament, edu ca -ţia în limba maternă, utilizarea limbii materne înadministraţia publică locală. A fost înfiinţat Con -siliul pentru Minorităţile Naţionale care este con-sultat de Guvernul României când acesta ia odecizie importantă referitoare la minorităţi.

Din nevoia de a cunoaşte profund etniile ceconvieţuiesc în România şi din dorinţa apropieriiconcetăţenilor noştri, Departamentul pentruRelaţii Interetnice a iniţiat de-a lungul timpuluimultiple acţiuni şi manifestări care au reflectatdiversitatea socioculturală cu care etniile mino -ritare însufleţesc şi completează tradiţiile şi cul-tura românească. Cel mai mare festival interetniceste ProEtnica aflat, anul acesta, la cea de-a XV-a ediţie. El reuneşte, la Sighişoara, an de an, toateminorităţile recunoscute din ţară. Prin întreaga sapaletă de acţiuni, ProEtnica contribuie la pro-movarea interculturalităţii şi la crearea păcii in -

ter etnice într-o societate pluralistă şi demo cra tică.Festivalul este deja o tradiţie valoroasă în peisajulromânesc, constituind un minunat exemplu depunere în valoare, de dezvoltare în viitor a tra -diţiilor populare ale artei şi vieţii spirituale aletuturor cetăţenilor care locuiesc pe teritoriul ţăriinoastre, un adevărat dialog cultural interetnic.

UUR a asigurat o prezenţă aproape con -secventă la acest festival, prezentând un programbogat şi variat. Pe scena din Piaţa Cetăţii auevoluat, de-a lungul anilor, corul „Vocile Ronei“,grupul vocal-instrumental „Cervona kalyna“ dinRona de Sus, ansamblul de dansuri „Kozaciok“din Bălcăuţi, formaţia „Zadunaiska Sici“ dinTulcea ş.a.

O adevărată sărbătoare a diversităţii culturaleşi lingvistice este şi Festivalul Interetnic „Con -vie ţuiri“ pe care îl organizează în fiecare an filialaSuceava a UUR. Obiectivul acestui festival esteacela de a oferi un prilej pentru schimbul de ideilegat de modalităţile de conservare, comunicareşi receptare a culturii proprii în raport cu cele alealtor minorităţi, facilitându-se astfel dialogulintercultural, care reprezintă un pas către armonialumii. Concret, manifestarea cuprinde, de obicei,o paradă a portului popular, cântece şi dansuripopulare ale minorităţilor ucraineană, poloneză,germană, ruso-lipovenească, italiană, greacă şirromă. Prin intermediul cântecului şi dansului,formaţiile artistice ale acestor minorităţi urcă pescenă şi intră într-un viu dialog intercultural.

Anul acesta, conform Planului de acţiuni cul-turale pe anul 2017 al UUR, Ziua MinorităţilorNaţionale va fi marcată prin organizarea demanifestări culturale de filialele Iaşi, Galaţi,Tulcea şi Suceava ale UUR.

Ion ROBCIUC

Ziua Minorităţilor Naţionale

Duminică, 19 noiembrie 2017, s-a desfăşuratac ţiunea „Obiceiuri de toamnă la ucraineni“, or -ga nizată de UUR Maramureş, Organizaţia lo calăRemeţi, acţiune ce se desfăşoară aici în fie carean, conform calendarului acţiunilor/proiec telorale UUR.

Din cauza programului foarte încărcat,ac ţiunea din acest an s-a amânat, de obiceiea des fă şurându-se în una din duminicilelunii octombrie.

La şedinţa filialei UUR Mara mureş dindata de 13 noiembrie 2017 s-au discutat şiaprobat toate detaliile privind aceastăacţiune: organizarea, lo caţia, for ma ţiilear tis tice invitate, nu măr de parti cipanţi şiinvitaţi etc. Cu această ocazie au fost invi-tate for ma ţiile artistice din comu neleucrai nene din Mara mureş care spre bucu-ria noastră ne-au onorat cu pre zen ţă.Mulţu mim frumos pentru participare şi înmod deosebit pentru pres taţia lor. Toatefor ma ţiile au prezentat programe bine pre -gătite, cu mult profesionalism, apreciatede publicul prezent în număr mare laspectacol.

Detaliile privind programul de desfă şurare aacţiunii „Obi ceiuri de toamnă la ucrai neni“ a foststabilit de Or ganizaţia locală UUR Remeţi, îm -preu nă cu Şcoala din Remeţi. Mulţu mim pentrusprijin dnei director, profesorilor, elevilor şi pă -rin ţilor. Oaspeţii au fost pri miţi la Şcoala din Re -meţi, unde prin cipala activitate a fost vizi tarea şiaprecierea ex poziţiei „Rapsodii de toamnă“,foarte bine pre gătite de elevi, profesori şi condu -ce rea şcolii, dar şi vizitarea şcolii, cei prezenţifiind plăcut im pre sionaţi de felul cum arată şi estegospodărită şcoala, începând cu gardul nou foarte

frumos, parcul din faţa şcolii cu gazon şi aleipietruite cu pietriş alb ornamental şi terminând cubaza sportivă, garajele pentru ma şini, magazia culemne pentru acest an şcolar şi pentru anul şcolarurmător, bineînţeles că şi clasele vizi tate, biblio -

teca şi cabinetul metodic au fost apreciate atât caaspect estetic, cât şi dotarea lor, foarte mulţi din-tre musafirii noştri fiind cadre didactice în activi-tate, dar şi mulţi pensionari care din experienţalor didactică bogată şi-au putut da seama că laşcoala din Remeţi se munceşte bine şi şcoala estefoarte bine gospodarită, având numai aprecieripo zitive şi impresii frumoase atât despre şcoală,cât şi despre expoziţia vizitată. Elevii au pregătitex poziţia foarte bine, cu mult suflet şi multăstăruinţă, expoziţia a fost excepţională, cu toatebogăţiile toamnei, coşuleţe cu fructe variate, alteproduse de toamnă, frunze, crenguţe, ornamente.

Fiind foarte aproape de sala de festivităţi, toatălumea, gazde şi musafiri, au făcut o plimbare pejos de la şcoală, beneficiind de o vreme de toam -nă puţin răcoroasă, dar foarte plăcută.

A urmat spectacolul, am spune noi foartereuşit şi acest lucru a fost confirmat şi apreciat detoţi. Deşi au evoluat formaţii deja cunoscute, înacest an parcă totul a fost mai altfel, repertoriul,evoluţia artistică, costumaţia, sonorizarea au fostla înălţime.

În sala de festivităţi frumos pregătită şi încăl -zită au luat loc invitaţii, formaţiile artistice şispectatorii în număr mare.

În deschidere, dl prof. Vasile Pasen ciuc, preşe -dintele Organizaţiei locale a UUR Re -meţi, a mulţumit tuturor celor care au con-tribuit la organizarea acestei acţiuni, con-ducerii UUR, condu cerii şcolii, cadrelordidactice, ele vi lor, părin ţilor, gazdelorcare au pregătit locaţia şi masa, invi taţilor,auto rităţilor locale, Primăriei şi Consi -liului Local din Re meţi. Au fost invitaţires pec tuos pe scenă dl Nico lae MiroslavPetreţ chi, preşedintele UUR, deputat înParla mentul Ro mâ niei, dl primar SofineţPetru, dl viceprimar Dumnici Toader, dnadirector Ştefan Maria, dl PetreţchiMiroslav, preşe dintele UUR – filialaMaramureş, care au rostit cuvinte fru-moase la adresa celor ce s-au implicat înor ga nizarea şi desfăşu rarea acţiunii.

Au deschis spectacolul, ca în toatecazurile, gaz dele. Elevii pregătiţi de ca -

drele didactice de la Şcoala Remeţi au pregătit unfoarte frumos, apreciat şi lăudat moment artistic,repertoriul fiind cu grijă ales şi adaptat specificu-lui acţiunii, toamna şi obiceiurile au fost redate încântecele şi poeziile pre gătite şi interpretate cumult talent atât în limba ucraineană, cât şi înlimba română, toţi copiii au fost la înălţime.

(Continuare în pagina a 6-a)

prof. Vasile PaseNCIUC,înv. Ileana DaN

OBICEIURI DE TOAMNĂ LA UCRAINENIRemeţi


(Urmare din pagina a 5-a)

Merită evidenţiată şi mica solistă SiminaColopelnic care a interpretat cu sensibilitate, ta -lent şi profesionalism două cântece, unul în limbaromână şi celălalt în limba ucraineană.

Mulţumim tuturor celor care i-au pregătit şicare întotdeauna au sprijinit acţiunile noastre,men ţionându-i pe dna Maria Ştefan, director, Ro -

man Livia, Simedrea Maia, Covaci Ana Maria,Neneştean Vasile, profesori şi dna Ma ciocaNatalia, documentarist care întotdeauna a partici-pat cu noi la repetiţii, organizare, întocmirea lis-telor etc.

În continuare, corul „Vocile Ronei“ a interpre-tat o suită de cântece la un nivel artistic care aatins perfecţiunea, mult apreciate şi aplaudate depublicul spectator.

Personal am avut posibilitatea să urmăresc pemicul ecran datorită televiziunii digitale aUcrainei mai multe formaţii profesioniste dinUcraina, ansambluri renumite cum ar fi CorulForţelor Armate sau ansamblul Grigori Veriovkacare au avut în repertoriul lor unele cântece inter-pretate şi de corul „Vocile Ronei“ şi am rămas cuimpresia că, păstrând proporţiile, corul „VocileRonei“ nu a fost cu nimic mai prejos decât acestecoruri renumite, constatând că acolo unde estedorinţă, voinţă, profesionalism şi afecţiune pentrucântecul ucrainean, se pot face multe.

Dansatorii din Rona de Sus, au evoluat laînălţime, oferind publicului o suită de dansuri

populare ucrainene. Coregrafia a fost asigurată dedna prof. Geta Petreţchi care este şi dirijorul coru-lui „Vocile Ronei“.

Au urmat feciorii din Poienile de sub Munte,care cu multă măiestrie au interpretat îndrăgitecântece populare delectând publicul. Meritămenţionată interpretarea la muzicuţă a unor me -lodii ucrainene şi momentul vesel în care dlMihai Macioca, consătean de-al nostru care de

mulţi ani este stabilit înPoienile de sub Munte, arecitat o poezie şi acompa-niamentul la orgă asi gu rattot de un consătean dinRemeţi, dl Steţca Mihai.

Deşi această formaţieşi-a început activitatea nucu mult timp în urmă, me -rită remarcată evoluţia eifulminantă, repertoriul alescu grijă şi adaptat mo -mentului cu cântece popu-lare, căză ceşti, patriotice,sa tirice şi contemporanein ter pretate cu mult talentşi bărbăţie.

După băr baţii din Po ie nile de subMunte au urmat fru moa sele, sensibilele,talentatele şi mereu vesele fetele dinLunca la Tisa, care cu multă afecţiune şifeminitate au interpretat mai multe cân-

tece populareucrai nene renu-mite şi îndrăgitede toţi ucraineniişi nu numai.

Au urmat fru-moasele fete dinCrasna interpre -tând cu ve se lie şitalent multe cân-tece po pularespe cifice loca li -tăţii lor natalestâr nind aplau -zele publicului.

Foarte reuşităa fost prestaţia solistuluidin Rus cova, Ostaş Mihai,

acom paniat cu mă ies trie de instru men tiştii Bum -bar Vasile şi Bumbar Mihai, care a interpretat maimulte cântece populare specifice Văii Ruscovei,demostrând că are talent şi potenţial. Considerăm

că atât el, cât şi alţi interpreţi talentaţimerită popularizaţi şi cred că ei faccinste ucrainenilor.

Au urmat, tot frumoase şi talen-tate, fetele din Va lea Vi şeului, îm bră - cate în frumoase costume po pulareucrainene, specifice zonei, având înre per toriu cântece populare specificeloca li tăţii lor.

O surpriză plă -cută a fost formaţiadin Cră ciuneşti, înnoua ei formulă,având în com po -nenţă copii, tineri şioameni maturi cu unfoarte frumos re -

pertoriu de cântece populareucrai nene.

Nu se putea încheia specta-colul fără a evolua formaţia „Cer -vo na kalyna“ . Atât in stru men -tiştii, cât şi solistul formaţiei auavut prestaţii de excep ţie, mii demulţumiri acestor băieţi tineri,frumoşi şi talentaţi, îmbrăcaţi lapatru ace, care au asigurat şisonorizarea pro fe sio nistă şi care întotdeauna aufost prompţi şi efi ci en ţi la toate acţiunile noastre,bineînţeles mulţu miri şi solistului care a fost unuldintre factorii esenţiali pentru reuşita acţiunii.

Mulţumiri şi operatorului care a filmat şi foto -grafiat acţiunea, atât la şcoală, cât şi spectacolul.

În încheierea spectacolului, domnul deputatPetreţchi a mulţumit tuturor şi a evidenţiat stră -dania celor care s-au implicat în organizarea, pre -gătirea şi desfăşurarea acţiunii, având numaicuvinte de laudă la adresa acestora.

În încheiere, domnul profesor Vasile Pa sen -ciuc, preşedintele Organizaţiei locale Re meţi aUUR a mulţumit călduros tuturor celor care aucontribuit la reuşita acţiunii: conducerii centrale aUUR, conducerii filialei Maramureş UUR, Pri -măriei şi Consiliului Local, conducerii Şcolii dinRemeţi, elevilor, profesorilor şi părinţilor, tutu rorinvitaţilor şi formaţiilor artistice, preşe din ţilororganizaţiilor locale UUR din toate localiăţileMaramureşului şi, nu în ultimul rând, gazdelorprimitoare care au asigurat condiţii optime dedesfăşurare a acţiunii şi masa, mulţumind doam-nei administrator Selever Elisabeta şi femeilorcare au ajutat-o.

A urmat masa festivă pentru toţi participanţiila acţiune, musafiri şi localnici, foarte multapreciată, unde a continuat concertul, răsunândcântece populare ucrainene într-o amosferă debună dispoziţie, veselie şi prietenie, la acesteaaducându-şi contribuţia Brânzaniuc Mihai, Bila -niuc Ivan, Heres Pavel şi alţii.

Acţiunea a fost popularizată şi în presa jude -ţeană prin grija doam-nei Dan Ileana care aafirmat printre altele:„festivalul a fost unulreuşit, poate unul din-tre cele mai reuşite depână acum. Orga ni -zatorii s-au depăşit peei înşişi, iar oaspeţiicu greu au putut să sedespartă de loca litateşi de tradiţiile ucrai -nenilor din Remeţi“.

Mulţumim pentruaceste cuvinte fru-moase. Au fost şi altefelicitări şi aprecieri.Vă aşteptăm şi toam-na viitoare, asigurân-du-vă că la Remeţi osă fiţi întotdeaunabine primiţi într-o at -

mosferă de prietenie, fraternitate, bună dispoziţie,dra goste pentru frumos, respect reciproc în spiri-tul moralei creştine.

Mulţumiri călduroase dlui prof. Mihai Brân -zaniuc, care a fost mai mulţi ani preşedintele Or -ga nizaţiei locale UUR Re meţi, fondatorul aces -teia şi care a organizat şi desfăşurat mai multeediţii ale acţiunii „Obi ceiuri de toamnă la ucrai -neni“, foarte reuşite, prezent la spectacol spre sa -tis factia şi bucuria celor care au colaborat cudom nia sa şi care s-au bucurat că i-au putut strân -ge mâna călduros, cu dragoste şi mult respect.

Încheiem cu cuvintele renumitului artist şi omde televiziune din Ucraina Ihor Kondratiuk,prezentatorul emisiunii „karaoke pe maidan“,

care mie îmi place foarte mult: „pe toţi vă îm -brăţişăm, vă sărutăm şi vă iubim! La revedere! Pecurând!“.

OBICEIURI DE TOAMNĂ LA UCRAINENI


Era demult, în timpul tinereţiimele. Chiar dacă sărbătoarea Cră -ciu nului era departe, în curţile gos -po darilor se simţea apropierea eve-nimentului. Casa trebuia gătită săr -bă toreşte. Pereţii erau proaspăt vă -ruiţi, podeaua netedă era proaspătlipită cu lut galben. Totul trebuia sămiroasă a curat. Aşa se explică dece întreaga gospodărie putea ficomparată cu un furnicar. Toţimembrii familiei ştiau că treburilecare li se încredinţaseră, trebuiauîndeplinite repede şi impecabil.

În fiecare seară, flăcăii se adu-nau la casa unuia dintre ei.Locuinţele erau mici, învelite custuf. Stuful le asigura căldură iarnaşi răcoare – vara. În bucătărie,lângă perete, se găsea un pat maredin scânduri. Pe el era aşezată osaltea de paie. Ziua, patul era aco-perit cu o cuvertură ţesută în casă.Era locul de odihnă al părinţilor.Cei mici erau culcaţi pe „lejanka“ce le asigura mai multă căl dură.Iernile erau geroase, cu zăpezimari, uneori nămeţii ajungândpână la micuţele ferestre. Tot aici,se găsea un dulap cu cele trebuin-cioase gospodinei. Deasupra sobei,pe un suport, erau atârnate oa lelece străluceau de curăţenie. Sim -plitatea emana o atmosferă cal dă,atrăgătoare. Pe laviţa aşezată lângăfereastră stăteau flăcăii. Începearepetiţia. Învăţau şi repetau celemai fru moase colinde, pentru acinsti casele celor dragi. Totul erapregătit până în Ajun.

Este prima zi a Crăciunului.Seara se umbla cu colindul. Satulvuia de colindele băieţilor, acom-paniaţi de lătratul câinilor. Seauzeau cele mai frumoase colinde:„Sfânta Varvara“, „Ieşi, Doamne“şi altele. Întunericul se lăsa devre-me peste sat. Nămeţii ce acopereaupământul, sclipeau la lumina luniişi a stelelor - adevărate felinarenaturale. Zăpada îngheţată scârţâiasub paşii colindătorilor. Gerul leşfichiuia feţele, pătrunzând uşorprin haine.

Degeaba! Acesta-i timpul săr-bătorii! Nimic nu te poate opri s-opreacinsteşti. În toate casele, prinferestre, se vedeau lămpile ceîmprăştiau întunericul. Se simţeacă e zi de sărbătoare. Se terminasepostul Crăciunului, ţinut atunci cusfinţenie. Masa era acoperită cufeţe de masă albe, era ornată cuplatouri frumos aranjate, pline cumâncăruri aburinde - toate specifi-ce acestei sărbători: răcituri, salatăde boeuf, sarmale, cârnaţi, fripturi,asezonate cu nelipsitele murături.Aşa erau aşteptaţi colindătorii.Călcând pe cărarea bătătorită, eibăteau în fereastră sau uşă şi spu-neau: „Unchiule, mătuşă, ne pri-miţi cu colindul?“.

Primind consimţământul, intrauîn casă şi, sub conducerea şefului,începeau să colinde. Gazdele eraugeneroase. Pentru ele nu era nimicmai plăcut decât să asculte frumoa-sele colinde din glasurile puterniceale tinerilor. Pentru colindători

erau pregătite din timp daruri şimărunţiş. Ei, ce vremuri au fost!...Şi acum tânjesc după acele obice-iuri. Li se dăruiau flăcăilor colaci,cârnaţi, slănină, mere şi nuci. Erau

cinstiţi cu vin. Colindele reprezen-tau felicitări, pentru cei apropiaţi,cu ocazia Sfintelor Sărbători.Acum, aceste obiceiuri atât de fru-moase au început să se uite…

Se mergea din casă în casă. Lavecini, în casa mare, se vede numaituşa Caterina. În colţ sub icoanăarde candela. Parcă împrăştie olumină tainică pe pereţi, podea, petuşica. Opriţi lângă uşă, colindăto-rii şi-au scos căciulile. Obrajii leerau îmbujoraţi de emoţie. Trecândpragul, şeful grupului îi organizea-

ză. Începe colindul urmat de toţiceilalţi. Momentul este retrăit detuşa Caterina. În faţa ochilor sederulează întreaga ei viaţă. O viaţăsimplă, dar fericită alături de fami-lia sa. Veselia copiilor ce o încon-jurau i s-a întipărit adânc în memo-rie.

Sărăcuţa! N-a văzut în viaţa eiun program de televizor, nici opiesă de teatru, nici un concert. Nuştie ce este o reprezentaţie. N-adepăşit hotarele satului. Ştia numaibiserica, colindele, auzite în pro-pria-i casă. Dacă flăcăii colindătorierau rumeni din cauza emoţiilor,pe chipul dumneaei roşeaţa apăreadin cauza înduioşării. Rămasălângă masă, mâna i se întinde invo-luntar după coşul cu daruri. Parcăsubconştientul îi şopteşte: „Nu fiizgârcită, mătuşică, oferă darurilecu inimă largă. Îi vei mai vedeadoar la anul!“.

Colindând, glasurile noastrecuprindeau întreaga casă. Nici oinimă cinstită de ţăran nu putearămâne indiferentă auzind colinde.Undeva, lângă perete s-a mişcat oumbră. A apărut unchiul Ivan.Ochii lui strălucesc de fericire. Îşiîndreaptă capul spre noi pentru aasculta mai bine. Bujorii de peobrajii mătuşii Caterina s-au prefă-cut în trandafiri roşii. Străduiţi-vă,băieţi, nu pierdeţi ocazia! Săîncheiaţi cu bine această seară! Şinoi colindam mai cu spor pentrusărbătoarea bucuriei ce vesteşte, înfiecare an, venirea pe lume a celuice s-a sacrificat pentru iertareapăcatelor noastre.

Virgil RIŢCO

Bucuriile uitate ale sărbătorilor

Cea mai proslăvită dintre peşterile Terrei seaflă la marginea oraşului Betleem. Un drumbinecuvântat îi aduce pe închinătorii pelerini depretutindeni, din Ierusalim la Betleem. Xeniei,însă, o femeie cam între două vârste, nu îi e dedrum; ea cu ochi lăuntrici priveşte la drum, iarcu gândurile gândeşte la momentul apropieriide peşteră.

De jur împrejur, stânci; la margini de drum,ceva verdeaţă, măslini, insule de vie, dar maimult peisaj stâncos. Ochii plutesc peste toateacestea, iar sufletul aşteaptă mult dorita vedere.Trece de mânăstirea Sfântului Ilie, locul undeînţelepţii de la Răsărit au înnoptat întorcându-se de la Betleem, în Bet Lehem care înseamnă„Casa pâinii“. În tainic şi plin de înţelesuri nu -me aceasta-i o locaţie a cetăţii în care S-a năs-cut Cel ce a spus despre Sine: „Eu sunt pâineavieţii“.

Oraş arab; numai pe ici, pe colo, câte un grecsau câte un evreu. Mulţi vorbesc ruseşte; auînvăţat din pricina miilor de pelerini ruşi careau venit să se închine aici, de-a lungul timpului.Xenia vorbeşte cu ei ucraineşte; cum-necum seînţelege cu toţi. Unii o îmbie cu mătănii, iconi-ţe, cruciuliţe din sidef şi diferite încrustături dinlemn de măslin; asta vând, din asta trăiesc.Multe dintre toate acestea o încântă doar trecă-tor. Lăuntrica-i vedere caută, aşteaptă reviri-mentul şi se întreabă: „Unde e slăvita peşteră?“.

Curând paşii îi sunt călăuziţi într-o bisericăsprijinită în interiorul ei pe o mulţime de stâlpide marmură. Femeia coboară, pe câteva trepte,sub pardoseala interiorului – în peşteră. Ladreapta, un altar cu candele din aur şi argint.Aici e sălaşul unde El S-a născut. La stânga, un

alt altar luminat de multe candele; aici a fostieslea. Aici a stat El, înfăşat în scutece de bum-băcel... Direct spus, întreg ansamblul slăviteipeşteri a fost cuprins, pe deasupra, de înălţareamarii biserici de către Împăratul Justinian, astacam la cinci sute de ani după naşterea lui Isus,din Preacurata Fecioară Maria.

Când înţelege la faţa locului, că Fiul luiDumnezeu, iubitorul de oameni, pogorându-Sepe pământ a ales din atâtea peşteri pe cea maisărăcăcioasă, umilindu-se de dragul nostru spreadâncă luare-aminte, pe Xenia o trec toţi fiorii;cade în genunchi şi face o serie de mătănii. I separe sau nu i se pare, că El, Domnul ÎnţelegeriiVeşnice şi al Dragostei Veşnice călătoreşte ne -văzut împreună cu ea, ca oarecând împreună cucei doi ucenici ai Săi în Emaus. Călătoreşte – eun fel de-a zice; simţea prezenţa Lui, şi sebucura de fiecare pas. Iar când, împreună cuîntreg grupul de pelerini se pomeneşte into-nând troparul Naşterii, un glas închinător stri-gă: „Hristos S-a născut!“ Şi cu toţii rostesc:„Adevărat S-a născut!“.

După aceea grupul de pelerini îşi continuăcalea spre alte obiective de pe cuprinsul ŢăriiSfinte. Spre mulţumirea Xeniei peştera toatărăsună în continuare. Puterile vederii sufleteştiau proiectat totul dincolo de ecranul orizontuluiaievea, vizibil. Percepţia femeii n-a fost o înşe-lare de sine. A rămas tot timpul limpede şi cu

judecata neştirbită.Trebuie spus că, încă de laînceput Xenia mizase pe credinţă în primulrând, apoi şi pe magia unei holograme, perce-pând totul şi prin simţuri, şi prin intelect, ceeace este cu totul deasupra simţului şi intelectului.

Era în felul ei documentată; citise că holo-grama este o imagine tridimensională, careapare cu ajutorul laserului. Conform unei teorii,celei a cercetătorului american, dr. Karl Prib -ram, de la Georgetown University din Washing -ton, creierul omenesc funcţionează ca o holo-gramă. Gândurile omului pot acţiona şi ele ca orază laser, formând imagini complexe, cu maimulte dimensiuni. Orice individ viu deţinedouă realităţi: una concretă aparţinătoare cor-pului său, având un loc fix în spaţiu şi timp, iaralta spirituală, în care eul primar se poate dis-persa fără nici o constrângere de spaţiu şi timp,asemenea unei substanţe „sensibile“. De fapt,raţiunea îm preună cu credinţa, inima laolaltă cunădejdea, iar sufletul cu dragostea alcătuiescdeja, de la face rea lumii, o imagine tridimensio-nală a omului, treipostatică, potrivit teologiei.

Xenia, la tot pasul, simte nevoia lăuntrică dea se exprima cu orice prilej, pe sine, în chip tri-dimensional; gândeşte ca o treime în unitate. Înplus de toate acestea, are darul de a-i convingeşi pe alţii de mirajul acestui adevăr trăitor, de -oa rece reprezintă, pe viu, experienţa care reu-şeşte în intenţiile sale să se vadă integrată în„treimea cerului“, căci, acum la final de poves-tire vorbind pământeşte aflăm că Xenia este,fizic, nevoită în continuare să-şi ducă zilele în -tr-un scaun pe rotile.

Mihai MateICIUC

Xenia

Curierul UCRAINEAN8

Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

Într-o frumoasă zi de toamnă, când castanii dinparcul Copou acoperă aleile cu un covor de frun-ze ruginii, când ochii noştri se mai bucură deculorile specifice anotimpului iubit şi cântat depoeţi, la Iaşi s-au adunat membrii filialei, invitaţidin partea celorlalte minorităţi, a organelor localeşi a unor organizaţii şi instituţii cu care colaborămpentru a sărbători Ziua scrierii şi limbii ucrainene.Fiind sub impresia evenimentului cese desfăşura la Bucureşti – Simpo -zionul Internaţional „Ucrainenii dinRomânia – istorie, contem pora nei ta -te şi perspective“, filiala noastră s-agândit că nu ar fi rău să sărbă torim,cu această ocazie, şi scriitorii de et -nie ucraineană din Bucovina de Sud.

Acţiunea s-a desfăşurat într-olocaţie deosebit de frumoasă, reno -vată parcă anume pentru evenimen-tul nostru, cu gazde deosebit deprimitoare şi dispuse să ne sprijine îndesfăşurarea evenimentului sus-amintit – Clubul medicilor din Iaşi.

În prima parte a acţiunii, preşe -dintele filialei Iaşi a UUR a făcut oscurtă prezentare a Zilei scrierii şilimbii ucrainene, amintind printre al -te le faptul că aceasta este o sărbătoare naţio nală,decretată ca atare la 9 noiembrie 1997 prin decre-tul prezidenţial nr. 124 la iniţiativa unor ONG-urişi având în vedere rolul important al limbiiucrainene în consolidarea societăţii ucrai nene. Eaîşi propune să sprijine limba maternă, să atragăatenţia ucrainenilor din lumea întreagă asupra

problemelor limbii ucrainene, stu diului şi dez vol -tării, promovării şi popu lari zării şi în acelaşi timpsă demonstreze frumuseţea şi bogăţia ei, respec-tiv a literaturii ucrainene. Aceas tă săr bă toareuneşte pe toţi ucrainenii pe calea renaşterii spiri-tuale şi a consolidării sta talităţii. La urma urmei,fiecare naţiune s-a realizat numai atunci când s-aregăsit în graiul nativ.

Sărbătorirea Zilei scrierii şi limbii ucrainene ladata de 9 noiembrie nu este întâmplătoare, pentrucă în această zi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte peSfântul Nestor cronicarul, care la vârsta de şapte -sprezece ani a venit la Pecerska Lavra din Kiev caînvăţăcel şi, în scurt timp, prin rugăciune şisârguinţă i-a depăşit pe preoţii cei mai în vârstă.

Apariţia scrierii a avut un mare impact asupra

omenirii, şi anume a dat semnalul că revoluţiaintelectuală se apropie. Oamenii au fost capabilisă transmită experienţa lor generaţiilor urmă -toare, iar descendenţii au avut ocazia să asculte„vo cea trecutului“. Ca urmare a acestui lucru aufost accelerate dezvoltarea ştiinţei, tehnologiei,culturii şi civilizaţiei.

Limba este una dintre principalelecaracteristici ale naţiunii, care asigurăunitatea de func ţionare şi dezvoltare agrupului etnic în dimensiunea spaţială şitemporală. Limba reprezintă un darimens al tezaurului dătător de viaţă şiinepuizabil, din care tragem concepţiadespre lume, originile noastre şi întregţinutul natal. Limba ucraineană, princonţinut, bogăţia, profunzimea şi varie -tatea trăirilor reflectate în ea prinfrumuseţe şi melodicitate ocupă unuldintre primele locuri între limbile lumii.Limba este cea care susţine conştiinţa dena ţiune şi unitate a poporului ucrai nean,iubirea de ţară şi respectul de sine.

În continuare, au fost prezentate câte-va lucruri interesante privind istoriculapariţiei limbilor şi a scrierii, în general,

şi a scrierii şi limbii ucrainene, în particular, câte-va curiozităţi despre limba şi scrierea ucraineanăşi a altor popoare, maxime şi cugetări desprelimbă.

Simpozionul a continuat cu o succintă pre zen -tare a scriitorilor de naţionalitate (origi ne)ucraineană din Bu covina, fiind pomeniţi printrealţii scriitorii, precum: Abra miuc Ioan, Arici Du -

mitru, BairacIare ma, CegaIlie, Cega Iuri,C h i d e ş c i u cIon, Clem Va -sile, Cojo caruIlie, CozmeiIon, CrecunVasile, Fra se -niuc Eu se bie,Gruia Stelian,Irod Cor neliu,Olha Ko -byleanska, Lu -can Iuri,Mihai liuc Mi -hai, Nehriuc

Ivan, Nepo hoda Ivan, Racocea Gheorghe, Re -boşapcă Ion, Rebo şapcă Teofil, Reguş Corneliu,Şandro Miroslava, Şeiciuc Adrian, Şou caliucVasile, Şoucaliuc Pav lo, Tca ciuc Ştefan, ŢapoveţVasile,Vişniec Matei, Voloş ciuc Mihai şi alţii.

Participanţii la eveniment au avut ocazia săcunoască câteva dintre operele scriitorilor sus-amintiţi de la standul organizat în acest sens.

În partea a doua a programului pregătit pentruacest eveniment invitaţii au avut ocazia săvizioneze un program literar-muzical pregătit deelevii, studenţii şi profesorii, membri ai filialeinoastre printre care amintim: dl profesor IlieGorovei, director adjunct al Colegiului Naţional

de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, lablokflote, împreună cu profesorulGavriş Vasile de la acelaşi colegiu,dna profesoară Otilia Zaharov de laacelaşi colegiu a încântat publiculspectator cu un buchet de melodiiretro folk, studentul rezident PotlogSergiu a recitat câteva poezii înlimba ucraineană şi respectiv ro -mână cu acompaniament instrumen-tal şi a cântat câteva melodii înlimba ucraineană, elevul PetrişorMarian Eduard o tânără speranţă întainele acordeonului a prezentatcâteva melodii clasice şi populare,care s-au bucurat de o primirecălduroasă din partea publicului.Partea literar-muzicală a fost des -

chisă şi închisă prin prezentarea a două dan suripopulare ucrainene în interpretarea formaţiei dedansuri „Veselka“ a filialei Iaşi a UUR sub coor-donarea profesoarei de balet Fălişteanu Rodica.

Din aprecierile participanţilor a rezultat căacţiunea s-a bucurat de un real succes şi pe viitorastfel de acţiuni merită să fie organizate.

Victor hRIhORCIUC,preşedintele filialei Iaşi a UUR

Ziua scrierii şi limbii ucrainene la Iaşi


Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

În perioada 25-28 august a.c., m-am aflat dinnou în Ucraina, împreună cu alţi colegi din con-ducerea UUR, pentru a participa la aniversarea a26 de ani de la dobândirea Indepen denţei Ucrai -nei şi la Forumul Mondial al Ucrainenilor din

Kiev, sărbătorind totodată 50 de ani de existenţă aCongresului Mondial al Ucrai nenilor (care s-anumit înainte de anul 1993 Con gresul Mondial alUcrai nenilor Liberi).

Lucrările Congresului auavut loc la Universitatea Na -ţională „Taras Şev cen ko” dinKiev şi s-au desfăşurat în zile lede 25 şi 26 august, în contextulAdunării generale anuale aCMU, conduse de preşedinteleacestuia, Evhen Cholij. Încadrul Congresului, care cu -prinde 155 de organizaţii din 33de ţări ale lumii, s-au prezentatrapoartele de activitate (inclu-siv de organizaţia noastră,Uniu nea Ucrai ne nilor din Ro -mânia, care este membră depli-nă în acest Congres). Au fostsupuse aprobării de către dele-gaţii la adunare unele schim-bări la Statut, au fost aprobaterapoartele Comisiei de Control, ale Comisiei Fi -nanciare, Economice şi altele. Au fost organizate,totodată, o serie de întruniri şi discuţii la nivel deministere, în diverse locaţii, care au culminat, îndupă-amiaza zilei de 26 august, la „Arsenalul deArtă“, o clădire im pu nătoarecare, de obicei, adăposteştemari vernisaje de expoziţii deartă. De această dată, însă,aici s-au desfăşurat fes -tivităţile dedicate celor 50 deani de la înfiinţarea CMU (darşi o mică expoziţie cu rea - lizările Congresului în aceştiani), la care a sosit „floa rea”diasporei ucrainene şi autori-tăţile de stat ale Ucrai nei, înfrunte cu însuşi pre şedinteleţării, Petro Poro şenko.

M-am bucurat să asist lacuprinzătoarele cuvântări alecelor doi: preşedintele CMUşi preşedintele Ucrainei şi săam parte de onoarea să-mi în -tindă mâna atunci când preşedintele Ucrainei afăcut baie de mulţime atât la venire, cât şi la ple-care! Iar eu, în cele din urmă, încărcată de emoţiede-abia am reuşit să-i rostesc o singură frază:„diaspora ucraineană din România vă mulţumeştepentru ajutorul acordat în deschiderea Bisericiiortodoxe ucrainene din Bucureşti”. M-a privit, aînţeles şi am avut impresia că s-a şi bucurat deaceastă veste şi apreciere.

Am reuşit să găsesc timp pentru a ne revedeaşi cu vechea mea cunoştinţă, artistul şi compozi-torul Marian Hadenko care ne-a dus, împreună cufamilia sa şi colaboratorii, într-un superb restau-rant de lângă Kiev, pentru a ne ospăta cum se

cuvine, a ne delecta spiritualşi a ne prezenta proiectelesale de viitor, în colaborarecu comunitatea noastră.

A doua zi, delegaţia UURs-a deplasat spre oraşul Lviv,în Galiţia, pentru a participala amplele manifestări, spe-cial pregătite pentru marcareacelor 50 de ani de activitate aCongresului Mondial alUcrainenilor, desfăşurate înperioada 27-29 august şi inti-tulate „Zilele diasporei ucrai-nene la Lviv“. Deschidereaoficială a avut loc, în modsugestiv, chiar la poalele sta-

tuii marelui mitropolit ucrainean, Andri Şep -tyţkyi, care se află în Piaţa „Sf. Gheorghe“. Aurmat apoi slujba religioasă la Cate drala „Sf.Gheorghe“, după care ne-am deplasat cu toţii la

seara festivă dedicată acestei frumoase aniversăria CMU, prilej cu care tot în cadrul aceleiaşi fas-tuoase clădiri a Politeh nicii lvivene, în care s-apetrecut tot evenimentul, s-a deschis şi o superbăexpoziţie de costume populare ucrainene. A fost o

seară de neuitat, de muzică presărată cu alocu-ţiuni şi în care am putut reîntâlni persoane impor-tante din diferite ţări ale Europei şi din Ucraina,cu care adesea, lucrând încă la MinisterulCulturii, am avut satisfacţia de a realiza schim-buri culturale. Bucuria revederii m-a însufleţitpentru multă vreme, mai ales că a trecut cevatimp de când nu am mai avut astfel de fericite pri-lejuri... Ţin să mulţumesc celor care au sugerat

participarea tuturor membrilor Consi liului UURla acest deosebit eveniment şi, în mod special,preşedintelui UUR, Nicolae Miroslav Petreţchi.

Manifestările aniversare au continuat la Lvivşi la 28 şi 29 august, însă marea parte a delegaţi-lor noştri au avut probleme urgente de rezolvat,trebuind astfel să ne întoarcem cu toţii înRomânia, lăsând în urmă încă multe întâlniri inte-resante, seri artistice, expoziţii şi, mai ales, confe-rinţa internaţională „CMU în cei 50 de ani şi con-textul european” la care nu am mai luat parte.

Satisfacţia vizitării Ucrainei în hainele ei desărbătoare, a Festivalului huţul şi a ForumuluiMondial al Ucrainenilor, a fost, ca de fiecare dată,extrem de mare, încărcându-ne pozitiv.

Trag nădejdea că la următoarea vi zită a patriei-mamă să o putem găsi cu adevărat înfloritoare şiliberă din toate punctele de vedere, fără război şinici o urmă de picior duşman în ea! Fiind că preamult sânge a curs în această frumoasă ţară, vecinăRo mâ niei, ca să ne poată lăsa nepăsători.

Iaroslava-Oresea COlOtelO

Forumul Mondial al Ucrainenilor

M-am întâlnit cu-n cerb în vale,Sărmanu' suspina în ger,Că ciuta lui spre mare jaleA împuşcat-o-un braconier.

Privindu-l cum ofta-n tăcereLângă-al ei sânge-mprăştiat,Cum pleca capul de durereCătre pământul îngheţat.

Se frământa, nu-şi găsea locul,Un loc de a se linişti,Oare l-a ocolit noroculCu ciuta-naltă de-a trăi?

Frumoasa ciută împuşcatăÎntr-o zi-nchisă cu mult gerA fost în sanie luatăDe nemilosul braconier.

Văzând această scenă tristăCu-o ciută moartă şi-un nătângAm scos din haină o batistăŞi-am început să strig, să plâng.

Această sumbră despărţireO, Doamne, cât m-a afectat,Simţeam de parcă mă rănirăNişte dulăi turbaţi din sat.

Credeam, că eu sunt cerbu-acelaCare-a pierdut iubirea sa,Că mă înnăduşă flanelaParcă o forţă mă-neca.

Văzând cum cerbul o petreceCu ochi loviţi de braconier,Am zis pe timpu-acela rece,O, Doamne, luminat din cer,

Dă-i cerbului puteri, tărie,Să poată trece prin suspin,Să uite-această tragedie,Scoate-i din suflet acest spin.

Iar cel ce i-a ucis iubirea,Fă totul după voia Ta,Zic după cum mă-ndeamnă fireaDă-i tot ce vrei, dar nu-l ierta.

Mihai VOlOŞCIUC

Un cerb trist


Orientări europene în domeniuleducaţiei la început de mileniu III

La sfârşitul anilor '80, în limbajulpoliticilor educaţionale din Europa aapărut termenul dimensiunea europea-nă, ca răspuns la nevoia de reformarea educaţiei la început de secol XXI. După schim-bările politice din 1989 toate ţările Europei geo-grafice au devenit membre ale Consiliului Eu ro -pei (România a aderat la data de 7 octombrie1993), dimensiunea europeană devenind o finali-tate comună a tuturor sistemelor educative dinEu ropa şi fiind marcată de cele trei valori careasigură identitatea Consiliului Europei: drepturileomului, pluralismul şi statul de drept. O altă orga-nizaţie europeană preocupată de educaţie este şiUniunea Europeană (România a devenit statmem bru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007).Coo perarea dintre cele două organizaţii europeneîn domeniul educaţional are drept scop armoniza-rea politicilor, structurilor şi instituţiilor educati-ve.

Şcoala românească s-a înscris şi ea în demer-sul de reformare, cooperând cu celelalte ţări euro-pene la crearea unor strategii educative perfor-mante. În literatura română de specialitateconceptul dimensiune europeană a fost teoretizatşi în lu crarea ,,Pregătirea psihopeda -go gi că – Manual pentru definitivat şigra dul didactic II“, coordonată deDan Poto lea, Ioan Neacşu, Romiţă B.Iu cu, Ion-Ovidiu Pânişoară.

În lucrarea citată, conf. univ. dr.Roxana Chivu consideră că ,,…ar tre - bui să evidenţiem ce înţelegem prindimensiune europeană, ce repre zin tăaceasta, care sunt elementele compo-nente, caracteristicile, modalităţile încare conceptul de dimensiune euro-peană se materializează prin interme-diul acţiunilor specifice în învăţămân-tul românesc: la nivel de finalităţi,curriculum, în realizarea orelor laclasă prin transmiterea cunoştinţelor,formarea competenţelor europene şieducarea în spiritul valorilor europene.

Dimensiunea europeană a educaţiei nu trebuiesă limiteze posibilitatea tinerilor de a-şi construiliber propria identitate. Pentru a putea alege, însă,ei trebuie mai întâi să înveţe şi să ştie care suntalternativele, în special în domeniul valorilor,unde orientarea este mai dificilă mai ales dacă serenunţă la modele pentru a nu limita libertateaindividului. În acest sens, dimensiunea europeanăfacilitează formarea identităţii culturale şi moralea individului.

Dimensiunea europeană a educaţiei se obiecti-vează în formarea cetăţenilor europeni înzestraţicu informaţii şi competenţe europene, educaţi înspiritul valorilor europene, care au cultură, con-ştiinţă şi identitate europeană“.

În acest sens, alături de domeniile educaţiona-le reprezentative (educaţia intelectuală/ este ti că/ -

fi zi că/ profesională/pentru carieră) care au suferitde-a lungul timpului schimbări importante în pla-nul finalităţilor, conţinuturilor şi modalităţilor derealizare au apărut noile educaţii: educaţia pentrucetăţenie, educaţia personală şi socială, educaţiapentru valori, educaţia globală, educaţia intercul-turală, educaţia pentru dezvoltare, educaţia pentrumediu, educaţia pentru pace.

Experienţe reformatoare ale învăţământuluiromânesc

În tendinţele inovative ale învăţământuluiromânesc se înscrie şi introducerea disciplinei Is -t o ria şi tradiţiile minorităţii ucrainene pentru cla-sele a VI-a şi a VII-a.. Disciplina este prevăzutăîn planul-cadru de învăţământ în aria curricularăOm şi societate, având un buget de timp de 1 orăpe săptămână.

Din nota de prezentare a disciplinei aflăm că,,prin statutul său, disciplina Istoria şi tradiţiileminorităţii ucrainene conturează cadrul favorabilpentru ca elevii să înţeleagă trecutul şi prezentulcomunităţii etnice din care fac parte şi să partici-

pe activ la viaţa socială şi culturală a acesteia. Eapromovează valori morale şi civice prin interme-diul cărora se construieşte identitatea şi se promo-vează dialogul intercultural.

Programa s-a construit având în vedere princi-piul coexistenţei românilor şi a minorităţilor con-locuitoare, care a marcat profund identitatea ro -mâ nească în ansamblu. Alte două principii com-plementare, care stau la baza acestei programesunt multiperspectivitatea şi interculturalitatea.Ele implică acceptarea şi asumarea unor punctede vedere diferite asupra unor evenimente comu-ne care sunt interpretate în concordanţă cu pro-priul bagaj cultural şi istoric“.

Fărâme din experienţa noastrăAm început studiul acestei discipline cu o

temă firească şi provocatoare în acelaşi timp: În -tâl nirea cu rădăcinile mele. O temă firească de -

oa rece cunoaşterea rădăcinilor este odatorie fi reas că a fiecărui om; provo-catoare pentru că în epoca în caretrăim copiii stau mai mult în faţa mo -nitoarelor şi pierd contactul cu lumeareală. Se înstrăinează tot mai mult,

chiar şi de membrii familiei. Un comportamentcare nu trebuie neglijat de familie, deoarece doarprin comunicarea cu copiii putem influenţa pozi-tiv dezvoltarea personalităţii acestora. O vorbădin popor spune că educaţia începe cu ,,cei şapteani de acasă“... deveniţi mai puţini acum deoarece

copiii sunt incluşi în diverse forme educaţionaleîncă de la vârste mult mai fragede. Oricum ar fi,educaţia începe din prima zi de viaţă a copilului.Un proverb persan spune că „Dacă prima piatră epusă strâmb, atunci peretele va fi strâmb pânăsus“. Vorbind despre educaţie şi despre rolul fa -mi liei în dobândirea acesteia, poetul germanGoethe zicea „S-ar naşte şi copii crescuţi/ De-ar ficrescuţi părinţii“.

În cadrul primei ore am încercat să găsim odefiniţie a familiei, am identificat rolul membri-lor în familie, am construit din cuvinte o casă –fiecare cuvânt reprezentând o cărămidă. Fiecarecărămidă-cuvânt conţinea un termen care poatecontribui la rezistenţa unei familii în timp şi pestetimp: fericire, armonie, înţelegere, iubire, legătu-ră, iertare, grijă, atenţie, afecţiune, devotament,sa crificiu, încredere, bucurie, înţelegere, ajutor,răbdare etc.

Pentru acasă au primit ca sarcină de lucru sărealizeze arborele genealogic al familiei, lucrucare a necesitat discuţii cu membrii familiei,documentare. Unii au săpat adânc, aducând infor-maţii şi despre străbunicii lor. Prezentarea unuiarbore genealogic a durat şi 15 minute (în cazulfamiliilor numeroase, elevii ţinând neapărat săspună şi numele înaintaşilor lor, ce ocupaţii auavut etc.) ceea ce a făcut ca cele 50 de minute aleorei să nu fie îndeajuns... aşa că la cererea eleviloram ascultat poveşti de viaţă şi în pauză.

O activitate altfel care i-a scos pe elevi dinrutina cotidiană, iar concluzia trasă a fost aceea căa descoperi urmaşul cui ai fost poate fi ceva cuadevărat fascinant.

lăcrămioara GRIGORCIUC

Întâlnirea cu rădăcinile mele

Sunt cuvintele cu care am fost întâmpinat dedoamna bibliotecară Mariana Mechno, într-onouă descindere la biblioteca Şcolii Gimnaziale,

din Izvoarele Sucevei deja familiară mie. Aici amzărit la masa dintre rafturile ordonat aranjatecopii printre care Miriam Boca, clasa a II-a,

Iasmina Boca, clasa a III-a, IulianaMoisa, clasa a V-a, Florin Drebitca,clasa a IV-a, Edi Moţco, clasa a V-a,Andreea Zinici, clasa a VIII- a, IuliaDroniuc, tot în aceeaşi clasă, ca vechicititori, dar şi alţii noi.

I-am întrebat ce fac ei aici. Mai ti -mid, dar şi cu curaj mi-au răspuns cădeprind limba ucraineană nu numaila clasă, ci şi la bibliotecă citindreviste. Studiază această limbă înce-pând din cla sa pregătitoare princomunicarea ora lă, prezentarea satu-lui şi a unor obi ec te, desene, viziona-rea unor documentare, elevii fiind

interesaţi de aceste activităţi în mod voluntar.„Biblioteca le mai oferă elevilor un refugiu

spre linişte, un sfat util sau o mângâiere pentrusfaturile primite. Unul dintre acestea este să înve-ţe limba ucraineană“, mi-a spus cu un zâmbet largdoamna bibliotecară la despărţire.

Decebal alexandru seUl

„Biblioteca dă roade, oferă gustul pentru limba maternă“

Doamna bibliotecară Mariana Mechno


„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numeleMeu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor!“

(Matei 18:20)

Cât adevăr şi cât de frumos ne învaţă Evan -ghelia să lucrăm în lume! Dar, uneori, răzbim cugreu printre vicisitudinile vieţii, pentru a împlinicuvântul de învăţătură evanghelic. Am ales să-miaştern gândurile pornind de la acest verset biblic,întrucât aceasta a fost trăirea care mi-a dat imbol-

dul să gândesc că, împreună cu o parte dintre eno-riaşii bisericii pe care o păstoresc – Parohia Orto -doxă Ucraineană „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“din Crasna-Vişeului, mai exact, cu membrii pro-cesiunii şi ai corului, aş putea să particip laHramul Bisericii Ortodoxe Ucrainene „Ador mi -rea Maicii Domnului“ din Caransebeş, din datade 24 septembrie 2017. Dar, de la gând până lafaptă, calea este uneori lungă şi, cu siguranţă,doar prezenţa voinţei divine reuşeşte înfăptuireaacestor dorinţe. Pentru a mă face înţeles în totdemersul pe care l-am făcut, se cuvine să explicmotivul pentru care am ales această parohie caprilej de odihnă şi desfătare a sufletului.

Cu toţii avem, cu siguranţă, un început căruiasufletul îi păstrează nealterată frumuseţea. Bise ri -ca „Adormirea Maicii Domnului“ din Caransebeşeste cea în care am devenit şi eu, pentru întâiadată, preot paroh. Pentru mulţi acest lucru nuînseamnă prea mult, dar când la temelia bisericii,la ctitorirea ei, jertfeşti şi o parte din sufletul tău,devine o certitudine faptul că înlăuntrul firii ră -mâne acea veşnică chemare, mai ales la ceas ani-versar. De această biserică, dar mai ales de sufle-tele ce o alcătuiesc, mă leagă atâtea amintiri fru-moase!

Aşadar, ca gândul să devină faptă, a trebuit săfac anumite demersuri. Şi, ca-n toate lucrurile încare se simte prezenţa lui Dumnezeu, evenimen-tul s-a desfăşurat mai uşor decât mi-am imaginatiniţial: Dumnezeu şi Maica Sfântă au răspunschemării noastre, împlinind cele scrise în cărţilenoastre de rugăciune: „Nimeni din cei ce aleargăla tine, nu iese ruşinat, Născătoare de DumnezeuFecioară, ci cerând dar bun, primeşte dăruireacătre cererea cea de folos“ (Paraclisul MaiciiDom nului, Carte de rugăciuni, Editura Ecclesia,Nicula, 2002). Dar oare cum lucrează Dumnezeuprin oameni?! De multă vreme îmi doream să-mibucur enoriaşii cu această drumeţie. Meritau!Drumul lung însă, solicitant, m-a determinat săgândesc un itinerariu care să permită şi locuri depopas, dar şi de a-ţi desfăta privirea cu frumuse-ţea obiectivelor turistice. Pentru a nu da prilej depoticneală şi nici de păcat niciunui posibil lector,fac precizarea că, acolo unde scopul unei iniţiati-ve este strict religios, politicul se exclude de lasine. În aceeaşi ordine de idei, fac menţiunea căam fost plăcut impresionat de felul în care a fostprivită solicitarea mea de forul căruia i-am cerutsprijinul: Uniunea Ucrainenilor din România, în

persoana domnului Miroslav Petreţchi, în calitatede preşedinte al Organizaţiei judeţene Mara mu -reş. Felicitări pentru felul în care a gestionatîntreaga situaţie pentru dorinţa de colaborare învederea bunului mers al lucrurilor! Doar un buncredincios, un om cu evlavie, un creştin care vi -brea ză la nevoile semenilor şi pe care funcţia nul-a făcut să-şi uite obârşiile, ar fi putut răspundecu atâta căldura şi să se implice cu atâta abnegaţieîn împlinirea solicitării noastre: decontarea chel-

tuielilor de transport petraseul Crasna-Vişeului –Caransebeş, pentru inter -va lul 22.09.2017 –25.09.2017. Graţie spriji -nu lui UUR, implicit adom nului presedinteMiro slav Petreţchi, amreuşit să vedem atâteaobiective frumoase, pele-rinajul fiind unul de suflet,iar finalitatea – una emo-ţionantă, sărbătoarea sfin-ţirii Bisericii OrtodoxeUcrainene „Ador -mirea MaiciiDom nu lui“ dinCaran sebeş. Ampornit la drum la

data de 22 septembrie, o zi mohorâtă detoamnă, care însă nu ne-a împiedicat săfim veseli şi optimişti, cel dintâi popasreprezentându-l Salina de la Turda, reperdevenit deja arhicunoscut, dar care,poate, ar fi rămas un nume pentru mulţidintre copiii implicaţi în acest proiect,dacă nu ar fi fost ajutaţi să-l vadă. Ade -vă rata bucurie am trăit-o la Mănăs tireaDumbrava, din localitatea Unirea, jude-ţul Alba, unde ne-am şi cazat! Ce minunede loc, ce minune de oameni! Am parti-cipat cu toţii la momentele religioase din ceas deseară, unde, în rugăciune fierbinte, i-am mulţumitlui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate. Dimi nea -ţa următoare ne-a găsit în drum spre alte locuri:Cetatea Aiudului, Muzeul de Ştiinţe ale Naturiidin Aiud, Cetatea Devei, Castelul Corvi ni lor,Grădina Zoologică din Hunedoara – toate acesteobiective strecurând nespusă bucurie în sufletulcelor prezenţi. Ne-am cazat la Caransebeş, locunde cuvântul „acasă“ a fost mai mult decât evi-

dent. Mulţumim pentru ospitalitate şi generozita-te tuturor celor care ne-au ajutat. La 24 septem-brie, am trăit un moment înălţător: SfinţireaBisericii Ortodoxe Ucrainene „Adormirea MaiciiDomnului“ de către Preasfinţitul Episcop-VicarPatriarhal Varlaam Ploieşteanul, alături de unsobor impresionant de preoţi, dar şi de un numărînsemnat de credincioşi adunaţi din Caransebeş.Revenirea spre casă a implicat şi un popas laMănăstirea Prislop, unde cu toţii ne-am închinatla mormântul părintelui Arsenie Boca, rugându-lpentru binele nostru, al celor dragi, al tuturor.

Azi, când aştern aceste rânduri, mă întreb cuemoţie dacă nu cumva un simplu mulţumesc eprea puţin, dacă nu cumva simpla pomenire înrugăciune a celor care au făcut posibil demersulnostru este infimă. Poate, din perspectiva mea,lucrurile ar putea sta şi aşa, dar, cu siguranţă, fap-tele bune sunt trecute în Cartea Vieţii, acolo unde„nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nule sapă şi nu le fură“ (Matei 6,20).

Sau, oare, cum se poate măsura bucuria dinochii unui copil care, poate, a ieşit pentru primaoară în lume, care a reuşit să păşească cu dreptulgraţie bunului exemplu văzut pe unde i-a fost datsă treacă?

Cu respect şi cu preţuire, mulţumim celor careau făcut posibilă această excursie şi nutrim spe-ranţa unei fructuoase colaborări în viitor. BunulDumnezeu să vă răsplătească în felul său truda, săvă dăruiască sănătate şi tihnă în toate ale vieţii!

Ne bucurăm pentru tot ce am trăit şi, încă odată, îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-am întorssănătoşi acasă, împlinind vrerea Sa, tot aşa cumstă scris în Sfânta Scriptură: „Căci cărările dreptele păzeşte Dumnezeu (...). El va face drepte căiletale şi mergerea ta o va face să fie în pace“ (Pilde,4, 26-29).

Pr. Vasile aRDeleaN

Când sufletul păşeşte în locuri binecuvântate de Dumnezeu, îndrăgite de oameni...

Dumitru Ciornei s-a născut în anul 1919 înMoldova-Suliţa, satul Benia, cătunul Arsanu.Era singur la părinţi. În anul 1940, timp de 4 ani,este închis în lagărul din Crimeea. Acolo a făcutfoame, păştea iarbă. În acest timp părinţii lui,Dumitru şi Irina, n-au ştiut nimic de el. Pe atuncinu erau telefoane, scrisorile se pierdeau pe drum.În anul 1944, a fost eliberat din lagăr şi 3 luni amers pe jos pe unde apuca, prin tufişuri, plin depăduchi. Ajungând acasă mama lui a leşinat,nerecunoscându-l cine este. În 1945 a cunos cut-o pe viitoarea lui soţie, Anghelina, la biserică şia întrebat-o cine este. A spus că este o fată dinCârlibaba şi slujeşte în Benia la un boier ce senumea Mehno. Mergând spre casa boierului i-amărturisit că nu are părinţi. Avea doar o lunăcând i-a murit tata şi când a împlinit 3 luni, i-adecedat şi mama. Toate cele 5 surori i-au muritcând le-a născut mama ei. A rămas orfană şi sin-gură. La înmormântarea mamei sale o femeie cuun suflet foarte bun a vrut s-o dea pe Anghelinala stat. Însă neavând copii a luat-o la ea acasă.Dar, când a împlinit 6 ani, Dumnezeu a luat-o şi

pe femeia ce a crescut-o. A stat apoi la o familiedin Cârlibaba Plete şi la una din Dorna Candrenipână ce a împlinit 10 ani şi nerezistând la aceafamilie a revenit iarăşi la boierul Mehno dinBenia unde a slujit 12 ani. La 22 de ani, ieşinddin biserică, după cum am precizat, s-a căsătoritcu Dumitru cel recent eliberat din lagărul Cri -meei stabilindu-se în cătunul Arşanu din Benia.Din căsătorie au rezultat 6 copii, toate fete dintrecare două au trecut la cele veşnice de mici. LaDomnul a fost chemată şi Veronica la vârsta de49 de ani rămânând Parasca, Ana şi Vasilena.Anghelina şi Dumitru au trăit împreună 67 deani, Dumitru a trecut în umbra pământului la 97de ani, iar Anghelina la 90 de ani. Aceşti bătrâniau avut 40 de nepoţi, strănepoţi şi stră strănepoţi.În total 5 generaţii de copii. Ne potul CornelSerediuc mi-a povestit viaţa bunicilor săi preci-zând că toţi nepoţii i-au iubit pe bunici şi buniciişi-au iubit nepoţii. Aceştia din Benia s-au mutatspre sfârşitul vieţii la casa din Izvoarele Suceveilocuind la fiica Parasca şi la cel ce vieţuia cu ea,Dumitru, care au avut grijă de ei până în ultimeleclipe. Bătrânul Dumitru s-a stins din viaţă lucid,ştiind câţi locuitori are fiecare ţară!

Decebal alexandru seUl

Două vieţi!

Curierul UCRAINEAN12

Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, filiala Mara mu -reş a Uniunii Ucrainenilor din România a organi-zat la Rona de Sus, acţiunea culturală „Toamna lastână“.

Activitatea a fost deschisă de preşedinteleOrganizaţiei locale UUR din Rona de Sus, prof.

Oprişan Elek, care a anunţat şi invitat pe scenăpersonalităţi, primite cu aplauze. Prof. MiroslavPetreţchi, în salutul său, a anunţat formaţiile par-ticipante la această acţiune culturală, precum şioaspeţii prezenţi. Primarul Romaniuc Ioan amulţumit iniţiatorilor acestui eveniment şi şi-aexprimat regretul că sala de spectacole nu estemodernă. Preşedintele UUR, deputatul Nicolae

Miroslav Petreţchi, în cuvântul său, şi-a exprimatbucuria de a se afla printre consătenii săi şi in vi -taţii la această sărbătoare, mai ales că, dimineaţaa participat la deschiderea Conferinţei Naţionalea Organizaţiei de Fe mei a UUR la Sighetu Mar -maţiei, iar apoi la activitatea din Satu Mare.

După cuvântări,prof. Oprişan Eleka prezentat activi-tatea la stâna oilordin lo calitate, dinprimăvară pânătoamna târziu, careîncă s-a păstrat. Înconsens cu aceastăcuvântare, corulmixt „Vocile Ro -nei“ a interpretatcâteva cântecededi cate oieritului,ciobanilor, cân tecevesele, pe patruvoci, primite cumulte aplau ze. Auurmat cântece de

muzică uşoa ră ucraineană, cântate de elevii dinRemeţi cu acompaniament. Apoi a urmat corulbărbătesc din Poienile de sub Munte cu cântecepe două voci. Grupul vocal din Crasna Vişeului şigrupul vocal mixt din Valea Vişeului, precum şiun solist din Ruscova au delectat publicul prezentcu cântece populare locale. Grupurile vocale dinLunca la Tisa şi Crăciuneşti au interpretat şi ei

cântece ucrainene pe două voci.Au încheiat spectacolul ansamblul de dansuri

„Sokoleata“ din Rona de Sus, conducător, ca şi lacorul „Vocile Ronei“, prof. Geta Petreţchi, şiacor deonistul Nicolae Grijac cu câteva cântecelocale.

Prof. Miroslav Petreţchi, preşedintele UURMa ra mureş, a mulţumit publicului, formaţiilorartistice, oaspeţilor (au fost prezente şi delegaţiilede femei din judeţele Suceava, Cluj, Timiş,Caraş-Severin şi Maramureş, care dimineaţa auparticipat la Conferinţa Naţională a Organizaţiei

de Femei a UUR). La fel, a mulţumit celor cares-au ocupat de pregătirea sălii de spectacole, deamenajarea scenei, ca un fel de stână şi, nu înultimul rând, preşedinţilor organizaţiilor localeale UUR din Maramureş.

Ileana DaN

Citeam într-un ziar de popularizare că pe timpul foametei din ţara noas-tră locuitorii Deltei au fost salvaţi de anumite plante care cresc aici.

Curios să aflu realitatea am stat de vorbă cu mai mulţi bătrâni din comu-na deltaică Sfântu Gheorghe şi am constatat că „adevărul e la mijloc“. Defapt, peştele i-a salvat de foamete! Comercianţii făceau schimb de produseagricole (făină, cartofi, ulei) cu peşte care era din belşug aici.

Un bătrân îmi povestea că, fiind copil, cerea părinţilor o bucată de plasă,cu care prindeau peşte şi apoi îl frigeau pe loc, astâmpărându-şi foamea.

Şi totuşi, mai ales copiii, consumau multe plante din baltă pentru a-şicompleta necesarul, nu numai în timpul foametei, ci din joacă sau din curio-zitate. Mare căutare avea o plantă banală care creşte pe sărături şi pe carelocalnicii o numesc cocicani (face parte din familia Juncaceae). Prezintă însol un rizom cu miez dulce, care era decojit şi consumat cu plăcere. Se„consumau cocicanii albi, nu cei galbeni, care nu înţepau“. O altă plantăfoarte răspândită şi cunoscută, care creşte în ape stătătoare sau lin curgătoa-re şi care se folosea nu numai la diverse împletituri, era la mare căutareprintre copiii Deltei. Este vorba de banala papură (Typha latifolia), de lacare se consumă miezul rizomului şi partea inferioară a tulpinii, după ce sedecojeşte. „Avea un gust dulce ca şi cel al cocicanilor“, a adăugat un altbătrân.

În zilele toride de la sfârşitul verii sau începutul toamnei, copiii sau adul-ţii se răcoreau cu seminţele zemoase din fructul de nufăr (Nymphaea).

O plantă la care râvneşte atât porcul mistreţ, cât şi omul este cornaciul

(Trapa natans) sau ciulinul de baltă cum îl denumesc localnicii. Fructul şisămânţa fragedă şi gustoasă sunt consummate cu multă plăcere de mistreţi,iar miezul poate fi consumat de om atât crud, cât şi fiert (la maturitate cândfructul devine lemnos).

Şi la ora actuală, când se adună 2-3 familii, cel mai tânăr este trimis înbaltă cu barca ca să adune un paner cu ciulini (fructe), care se fierb într-uncazan mare în apă cu sare. Cu nişte cuţite bine ascuţite, fiecare invitat taiefructul lemnos, scoate miezul care se mănâncă.

Seminţele presărate cu sare se pot da la cuptor, fiind mai bune şi maiconsistente decât alunele (şi ce mai merge şpriţul sau berea după aia!).

Faptul că „în Deltă nu se moare de foame“ l-am constatat încă din anul1964 când lucram în localitatea Dunavăţul de Sus.

În zilele călduroase de primăvară sau vară, obişnuiam să merg împreunăcu copiii satului cu barca prin desişurile de stuf din preajmă. Într-o zi, ca să-mi facă o surpriză, aceştia au adunat ouă din cuibarele păsărilor sălbaticedin baltă din care au preparat o omletă mare pe care am mâncat-o cu toţiicu nişte furculiţe improvizate din stuf.

Intersant este că niciodată nu luau din cuib ouă clocite deosebindu-le dininstinct de cele neclocite şi întotdeauna extrăgeau doar un singur ou, lăsândcelelalte să fie clocite în continuare, iar când mergeam la pescuit, copiii eli-berau în apă peştii mici care erau sub dimensiune.

A fost, de fapt, prima mea lecţie de ecologie practică.M-a uimit cu câtă dexteritate mânuiau barca, cum ocroteau natura, mi-

am zis atunci că „Delta e nu numai frumoasă, ci şi bogată. Aici nu se moarede foame“.

Vasile IasChIU

În Deltă nu se moare de foame

„Toamna la stână“ la Rona de Sus


Astăzi, numim „demodat“ ceeace se purta în alte epoci. Ce trist estefaptul că, de la o vreme, am inclus încategoria vechiturilor şi bunelemaniere. S-a instalat prejudecatacon form căreia nu se mai poartăpoliteţurile. Eleganţa e catalogatădrept „fiţă“ şi gesturile galante sunttra tate cu dispreţ. Astăzi toatemanierele care deosebeau un lord deun mitocan sunt renegate fără niciunregret. Tinerii, în special, simt nevo-ia să ironizeze apucăturile unui gen-tleman mai copt. Nu mai are nimenipretenţie ca domnii să umble numaiîn costume, nici ca doamnele să facăreverenţe în rochii cu jupon apretat.Dar de aici şi până la conduita actua-lă, e o cale alarmant de lungă. Lu -mea se poartă urât în cel mai clarsens al cuvântului. Primul sertar

comportamental care s-a deteriorat afost vocabularul. „Mulţumesc“ şi „terog frumos“ sunt expresii pe cale dedispariţie. Poate că ar trebui ocrotitede lege, ca zimbrii. Se vorbeşte ex -trem de vulgar, iar de multe ori astasurvine într-un cadru tixit de şampa-nie, somon fumé şi parfumuri fran-ţuzeşti. Între lexicul damelor dinînalta societate şi cel al microbiştilorîntărâtaţi pe stadion nu mai suntmari diferenţe. Dacă normele abso-lut obligatorii nu mai sunt respectate(utilizarea formulelor politicoase,eleganţa exprimării) atunci detaliilemanierelor selecte chiar că suntignorate de tot. Unui domn, carevorbeşte în termeni ce nu pot fitranscrişi pe hârtie, cum îi mai poţipretinde să se aşeze pe scaun abiadupă ce doamna a luat prima loc, să

n-o lase pe ea să trateze cu chelne-rul, să-i deschidă portiera maşiniisau uşa blocului? Dar şi în cazuldoamnelor, câte ţin cont de faptul căanumite cuvinte sună oribil în voca-bularul unei femei, câte au dedus cănu se râde în gura mare, că nu sebârfeşte şi că nu se fac gesturiobscene? Punctualitatea şi parolis-mul sunt două repere extrem deimportante în codul manierelor ele-gante, pe care din păcate le respectădin ce în ce mai puţină lume. A ajunsşic să întârzii oleacă şi să-ţi uiţi pro-misiunile. Vorba ceea „să promiţi enobil, dar să te ţii de promisiune eburghez“. Iată o spusă care le placestraşnic mai ales „aleşilor“ noştri.Dacă un om ajunge la timp la întâl-nire sau îşi respectă prompt angaja-mentul, e privit cu uluire. Vecinii nuse mai respectă între ei, soţii seinsultă, colegii se pârăsc, lumea sarela ceartă la fiecare colţ, în autobuzsau prăvălie. Unii se bagă în faţă lacoadă, alţii dau casetofonul lamaxim în orele de odihnă, alţii arun-că gunoaie oriunde. Lumea e din ce

în ce mai indiferentă faţă de confor-tul şi starea celui de alături. La aces-te gesturi grave şi respingătoare seadaugă micile carenţe ale gusturilor,în atitudinea de zi cu zi. Ţopârlăniaapare atât la periferie, cât şi în sălilede recepţii fastuoase.

Microbul lipsei de maniere seînmulţeşte rapid. Către ce fel de ati-tudine se îndreaptă societatea, defapt? E clar că, în acest ritm, gentile-ţea se va deteriora galopant. Sărutulmâinii, cuvântul „dumneavoastră“,pălăria scoasă la timp sau conversa-ţia amabilă sunt elemente din ce înce mai rare. Oamenii nu mai au chefde amabilităţi, li se par inutile.Acum se poartă mai mult maniereleipocrite, adică gesturile mieroase pecare le comiţi cu un scop practic.Politeţea dezinteresată mai circulădoar sub acoperişurile veteranilor derăzboi care au apucat vremurile cuparfum aristocratic.

artemizia GheORGhI

Dragilor „mulţumesc“ şi „te rog“, de ce aţi părăsit şi voi România?

Vestea tristă că s-a stins dinviaţă bunul meu prieten şi fostcoleg de liceu, profesorulVasile Perhinschi, m-a îndure-rat şi m-a întristat profund.Dar cel mai mare regret îl amcă această veste tristă amaflat-o abia după trei luni, eltrăind în Bucovina, iar eu înMaramureş.

Parcă adineauri am vorbitcu el, s-a întâmplat în această vară când l-am con-tactat telefonic şi i-am cerut părerea, dacă este deacord să sărbătorim 55 de ani de la absolvireaLiceului Ucrainean din Sighet odată cu aniversa-rea a 20 de ani de la reînfiinţarea acestuia, în lunaoctombrie.

Vasile mi-a spus că este un pic bolnav dar,până atunci, speră că se va face bine şi vom puteasărbători împreună cu colegii care mai sunt înviaţă această aniversare.

Înainte cu aproape o săptămână până la orga-nizarea acestui eveniment am sunat-o pe doamnaPerhinschi pe mobilul dumneaei pentru a-i anunţadespre organizarea acestui eveniment, l-am cerutla telefon pe Vasile, iar dumneaei mi-a răspuns cănu mai pot vorbi cu soţul ei pentru că Vasile a ple-cat dintre noi la cele veşnice acum 3 luni.

Profesorul Vasile Perhinschi s-a născut la datade 2 ianuarie 1943 în localitatea Dărmăneşti, ju -de ţul Suceava.

Şcoala Generală de 7 clase a absolvit-o încomuna sa natală unde, mai apoi a activat ca pro-fesor, iar soţia sa ca director.

A fost elev al Liceului „Ştefan cel Mare“ dinSuceava (Şcoala Medie pe atunci) la Secţia ucrai-neană, iar din clasa a X-a din cauza desfiinţăriiacestei secţii s-a transferat împreună cu colegiiRobciuc Olga şi Cuşnir Vasile la Secţia ucrainea-nă a liceului „Filimon Sârbu“ (acum DragoşVodă) din Sighetu Marmaţiei, liceu pe care l-amabsolvit împreună în anul 1962.

Vasile era un bun sportiv, juca bine fotbal, iarclasa noastră a avut şi o echipă de volei în caream jucat împreună fiind evidenţiaţi la nivel deliceu. Pe atunci erau 5 clase paralele, două clasela secţia română, două clase la secţia maghiară şio clasă secţia ucraineană.

Spre surpriza colegilor, Vasile a absolvit Fa -cultatea de Biologie şi Agricultură la Bucu reşti,iar apoi s-a întors în satul său natal la şcoală, undea profesat până la ieşirea la pensie în anul 2000.A fost un dascăl de excepţie, a obţinut toate gra-dele pedagogice şi şi-a sprijinit consoarta în acti-vitatea sportivă şi administrativă a Şcolii Gene -rale din comuna Dărmăneşti.

S-a căsătorit în anul 1966 cu doamna profe-soară de fizică-chimie, Cornelia Cazacu, colegăde serviciu, alături de care a trăit 51 de ani.

Am avut ocazia să vizitez familia Perhinschiîn satul Dărmăneşti, fiind plăcut impresionat de

această familie, care cuprinde doi copii, Gabriela,în prezent director economic la o firmă de con-strucţii din Suceava şi Silviu, director la o firmăde distribuţie în Bucureşti.

Familia mai este compusă din doi nepoţi,Andrei, doctorand la Facultatea de Informaticădin Essex, Marea Britanie şi Cristian, absolvent alFacultăţii de Game Design din Ruskin, MareaBritanie.

O frumoasă famile care cu durere în suflet şimult regret s-a despărţit de bunul lor soţ, tată şibunic, Vasile Perhinschi, în ziua de 12 iulie 2017,după o grea şi nemiloasă boală pe care se pare căa căutat să o ascundă pentru a nu produce suferin-ţe familiei.

Perioada în care s-a născut generaţia noastră,în plin al Doilea Război Mondial, foametea dedupă război, munca grea pe care trebuia să odepunem în timpul vieţii pentru a ne afirma caetnici în regimul totalitar şi-a pus amprenta asu-pra sănătăţii noastre.

Eu şi colegii noştri, cu durere în suflet şi pro-fund regret ne despărţim de bunul nostru prietenal cărui suflet a plecat spre veşnicie, Vasile Per -hin schi. Vei rămâne veşnic viu în memoria noas-tră!

Suntem alături de familia îndoliată şi îi trans-mitem un gând de mângâiere şi compasiune. Sin -cere condoleanţe! Sufletul lui blând şi nobil să seodihnească în pace!

Ştefan BUCIUta,preşedinte de onoare al UUR

În memoria colegului meude liceu, Vasile Perhinschi

Iată ce mi se răspundea în cotidianul „Zorinoi“ (actualmente „Crai nou”) al regiunii Suceava(acum judeţul Suceava) din data de 24 noiembrie1967: „Comitetul regional pentru cultură şi artăne informează că eliminarea unor publicaţii de labiblioteca din localitate s-a făcut conform instruc-ţiunilor nr. 231/1966 şi că acest proces a avut locîn prezenţa unui metodist al Bibliotecii RaionaleRădăuţi” (ar fi interesant dacă acel metodist armai fi în viaţă...).

Despre ce a fost vorba? Despre multe, foartemulte cărţi în limba ucraineană, cărţi care au fostîncărcate în căruţă şi duse la DCA (la maculatu-ră). Acelaşi căruţaş a făcut mai multe transporturi.

Cu toate că transporturile nu erau însoţite decineva înarmat, nici măcar de bibliotecari saucadre didactice, în zeci şi zeci de localităţi (cinele mai ştie numărul?) n-au îndrăznit să „sustragă“măcar o carte! Oare de ce? Mulţi dintre ei maisunt în viaţă şi citind aceste rânduri, poate îşi vorface niscaiva reproşuri! Deşi eu nu cred.

Totuşi, în localitatea Cândeşti – Botoşani, unOM, învăţătorul Gheorghe Moroşan, a salvat cele

peste 2000 de cărţi şi nimeni nu l-a trimis în...Siberia! Oameni şi oameni...

Aşadar, cărţile au fost eliminate, dar bibliote-cile n-au fost închise!

După ani, la o adunare pe teme culturale, s-apropus (şi culmea s-a şi votat de către „culturniciiadunaţi“) închiderea unui număr mare de biblio-teci comunale.

Au mai trecut alţi ani, şi după decembrie 1989,bibliotecile comunale au început să fie redes -chise.

Aşa ceva a fost posibil, cred eu, deoarecemajoritatea primarilor de după revoluţie (în pri-mii ani) erau intelectuali (învăţători, profesori,ingineri etc.). Mai târziu, primarii au fost aleşi dinrândul baronilor şi oligarhilor şi, încet, unele

biblioteci au avut de suferit, adică au fost „sinuci-se“!

După alegerile locale din 2016, într-o comunăde frunte, a fost ales un primar oligarh, careurgent s-a întrebat: mai citeşte cineva prin aceastăcomunitate? Hai să închidem biblioteca! Zis şifăcut!

Asta în timp ce în unele comune există câte obibliotecă la nivel de comună şi câte 2-3 filiale, înplus câte un muzeu sătesc.

Se spune că din cele 87 de biblioteci comunaledin judeţul Suceava mai bine de două duzini suntîn moarte clinică! Alo 112!

Tocmai când să dau drumul materialului, unamic îmi şopteşte, aşa de parcă ne-am afla în ile-galitate: „În comuna Delta, cineva are pregătităcartea „Istoria neromanţată a unei bibliotecicomunale“.

Se zice că abundă, cartea, de exemple dureroa-se! Ştiaţi că există oameni care urăsc cultura printoţi porii lor?

Kolea KURelIUK

După 50 de ani! Sau istoria se repetă?

Curierul UCRAINEAN14

(Urmare din numărul 345/346)

Romanul său istoric ,,Iaroşenko“ a fost scrisîn manuscris în 1903, ca să fie publicat tocmai în1905 din cauza unor impedimente obiective alecenzurii, ce se temea de provocări naţionaliste,iar cel de-al doilea romancier, Sadoveanu, scri -sese ,,Şoimii“ săi în acelaşi an, în manuscris, şidărui, cu un an mai devreme, cititorilor istoriaromanţată a sfârşitului tragic al domniei lui IoanVodă cel Cumplit (după bătălia de la Cahul,1574) şi a fraţilor săi Nicoară şi Alexandru Pot -coavă, care au încercat să răzbune moartea nemi-loasă a fratelui trădat de pârcălabul IeremiaGolia înfruntând vremurile potrivnice din istoriaMoldovei a sfârşitului de secol al XVI-lea, cândduşmanul comun al ucrainenilor şi moldovenilorera Polonia şi Imperiul Otoman. În aceste împre-jurări, ca să reziste între ciocan şi nicovală, pe unteren de bătălii nesfârşite pentru putere, moldo-venii se înfrăţeau cu cazacii zaporojeni de peNipru şi luptau deseori împreună pentru libertateşi neatârnare: ,,Moldovenii şi cazacii au avutdeseori contact prietenesc în luptele pentru fiinţalor ca neam, în această margine de lume bântuităde furtunile istoriei. Ioan Vodă cel Cumplit, înveacul XVI al Moldovei a avut sprijin căzăcimeaîn lupta lui contra împărăţiei turceşti. Potcoavă afost unul dintre fraţii lui Ioan Vodă. S-a întâmplatca primul meu roman istoric să aibă drept eroupe acest viteaz cu faimă, ieşit dintre moldoveni şiajuns hatman în Pragurile Niprului. Am avut odeosebită mişcare sufletească regăsindu-mi eroulîn opera poetului ucrainean Taras Şevcenko“,mărturiseşte cu drag Sadoveanu în relatarea sadespre corespondenţele sale sufleteşti cu marelepoet ucrainean, în care se regăsea citind şi tradu-cându-i selectiv ,,Cobzarul“ (v. prefaţa şi textulsupracopertei la volumul ,,Şevcenko – Cob -zarul“, în traducerea lui Victor Tulbure, îngrijitede Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1990).

După cronologia evenimentelor epoca ,,Fra -ţilor Potcoavă, cum îşi intitulase în prima varian-tă din 1901 Mihail Sadoveanu romanul istoric dedebut ,,Şoimii“, la baza căruia se află monografialui Bogdan Petriceicu Haşdeu ,,Viaţa lui IoanVodă cel Cumplit“, dar şi lecturile din ,,TarasBulba“ al lui V. Gogol , carte pe care Sa do veanu

o purta cu drag la el o vreme permanent. Lapublicarea primei vaiante autorul însuşi recunoş-tea prietenului său Eric Furtună, că ele miros aromantism, contrazis fiind de Nicolaie Beldi -ceanu, că cei ce luptă zilnic pentru supravieţuirenu-s tocmai romantici, iar apariţia ,,Şoi milor“ înperioada 1903-1904 prin foiletoane zilnice aleziarului ,,Voinţa naţională“ a lui V. Pârvan, careva fi şi întâiul său critic şi prefaţator, plaseazăacest roman cu tematică naţională alături deromancierii Walter Scott, V. Hugo, A. Manzoni şiG. Flaubert. Volumul, care a apărut spre sfârşitde an 1904, s-a epuizat rapid şi s-a reeditat ime-diat la cererea cititorilor, fiind captivant prinacţiune, eroi şi întâmplări amoroase pe un fundalal tragismului generat de duşmanii înverşunaţi dela sudul şi nordul Moldovei. Astfel după pierderabătăliei de la Cahul, ca urmare a trădării pârcăla-bului Ieremia Movilă, Ioan Vodă cel Viteaz seretrage la Roşcani şi nerezistând puhoiului turco-tătar, se predă cu condiţia libertăţii sale şi a oşte-nilor săi, însă este măcelărit şi ucis în chinurigroaznice fiind rupt în bucăţi de cai şi cămile.Fraţii săi Nicoară şi Alexandru se refugiază lacazacii zaporojeni şi se pregătesc să se răzbunepentru moartea domnitorului. Ei vin în ţară cu ungrup de oşteni, cazaci şi moldoveni credincioşilui Ioan Vodă, aflând că boierii patrioţi au făcutlegământ să-l înscăuneze pe Nicoară domn alMoldovei, dar planul de-a-l ucide pe trădătorulIeremia Golia de la Iaşi la Curtea domnească alui Petru Şchiopu, înţesată de turci, nu izbuteşteşi fug înspre Dăvideni, unde sunt găzduiţi deAndrei Dăvideanu, socrul pârcălabului. Aici seîndrăgostesc de frumoasa Ilinca, fiica lui IeremiaGolia, iar mezinul Alexandru, mai pătimaş n-opoate uita nici o clipă. Urmăriţi de oşteni dom-neşti fugarii trec Siretul şi Prutul spre Nistru pen-tru a se retrage în Polonia. Neputând traversaapele învolburate luptă cu iscoadele domnitoru-lui şi fug la cazacii zaporojeni de pe Nipru, prie-tenii lui Nicoară. În scurt timp pregătesc un grupde oşteni, care la intare în ţară se măreşte cu lup-tători dornici să elibereze poporul de turci. PetruŞchiopul pierde bătălia, Nicoară este ales domnal Moldovei, iar Alexandru se usucă de dorulIlincăi nemaidorind nici o răzbunare împotrivatatălui trădător. Petru Şchiopul strânge iar o oşti-

re şi-n bătălia de la Docolina e învins definitiv,iar fraţii Potcoavă continuă să-l urmărească peIeremia Golia, îl prind, însă Alexandru nu-i maidoreşte moartea, dar moşul Petrea Gânj, un lup-tător credincios fraţilor Nicoară, îl ucide, dar esteucis, la rândul său, de pătimaşul Alexandru. Dinîntâmplare este omorât şi prietenul lor de arme,bătrânul cazac Pokotilo, care, înainte de a-şi daultima suflare, destăinuie fraţilor Potcoavă că eisunt de fapt copiii lui Petre Gânj, fapt, ce-l afec-tează într-atât pe fratele cel mare, încât renunţă ladomnie plecând cu cazacii peste Nistru. Turcii îiameninţă pe polonezi să nu găzduiască pe fugari,ei îl prind, iar Ştefan Bathory, ajuns rege alPoloniei, îl decapitează pe viteazul domn publicîn piaţa din Lviv, unde eroul, prin ultimul săucuvânt, prevenea astfel urmaşii: ,,... turcul păgâncu plată a cerut regelui vostru, supusul, să facăacest lucru, iar regele a cerut călăului să ducă lacapăt această treabă, /.../ dar ţineţi minte... cel cemă dă morţii astăzi, v-ar putea ucide şi pe voi/.../capetele voastre, cele ale regilor voştri, vor fiduse la Constantinopole, de îndată ce cel ce plă-teşte o va cere!“, ceea ce s-a şi întâmplat de atâ-tea ori cu domnii români nedoriţi de turci, iarcazul martirajului Brâncovenilor, tatăl cu ceipatru fii creştini – declaraţi astăzi sfinţi de Bise -rica Ortodoxă Română, rămâne o pildă de patrio-tism şi credinţă nestrămutată, alături de Nicoarăşi mulţi alţi mucenici, ce n-au abdicat de la creş-tinism, sacrificându-se nu numai pentru ţara lor,ci şi pentru ţările vecine, apărându-le de păgâni,aici la poarta de intrare în Europa.

Peste patru decenii Moldova continua să fieteatrul de război între polonezi şi turci fiindcădupă Ştefan Răzvan (1595) Movileştii au aservitţara regatului polonez chiar din acest an prinIeremia Movilă, istorie ce-o prezintă M.Sado-veanu în ,,Neamul Şoimăreştilor“ (1915). Mare-lui regat polonez - Uniunea Polono-Lituaniană îiera supusă şi Ucraina, dornică de libertate, istoriece-o prezintă scriitorul ucrainean Osyp Makoveiîn romanul său istoric de maturitate, unic înopera sa, ,,Iaroşenko“, inclus în colecţia pagini-lor de aur ale Ucrainei.

(Continuare în numărul următor)Ioan ChIDeŞCIUC

PRIMELE ROMANE ISTORICE ALE LUI OSYP MAKOVEI ŞI MIHAIL SADOVEANU: ,,IAROŞENKO“ (1905) ŞI ,,ŞOIMII“(1904) – SIMILITUDINI ŞI DIFERENŢIERI

– Doctore, ajută-mă să slăbesc– Ocupă-te cu sportul.– Păi, merg în fiecare zi pe jos la serviciu– Încearcă transportul în comun...

Căsătorită? întreabă judecătorul.Femeia-martor suspină.– Necăsătorită, – dictează acesta secretarei

şi-l întreabă pe cel de-al doilea martor:– Căsătorit?Martorul suspină.– Căsătorit, – dictează judecătorul.

Soţia bombăne:– Vecinii şi-au cumpărat televizor nou... noi

când vom cumpăra?– Bravo! – zise soţul – dar dacă vecinii se

vor urca pe acoperiş şi vor sări de acolo, tu ceai să faci?

– Am să le iau televizorul.

La medic– Beţi?– Rar... De patru ori pe lună... Câte trei luni

la rând...

– Ioane, de ce eşti plin de vânătăi?– Păi, soţia...– Cu sucitorul?– Nu, m-a târât pe scări...

– Bădie, unde să instalăm cortul? – întreabăturiştii.

– Acolo după acele tufişuri, unde se insta-lează zeci de corturi.

– Ceva distractiv, se petrece aici?– Da. În fiecare duminică dau drumul tauru-

lui meu.

– Un cetăţean vroia din toată inima să ajun-gă deputat. Cineva l-a întrebat:

– Şi ce o să faceţi, dacă o să deveniţi depu-tat?

– Nu va fi o problemă pentru mine. Mă

macină gândul, ce mă voi face dacă nu devindeputat!

Tata către fiu:– Învăţătoarea reclamă că ai foarte multe

note de 2.– Interesant.– Ce-i aşa de interesant, se supără tatăl.– Păi ea a pus notele şi acum reclamă.

John vine să ceară mâna viitoarei soţii de lapărinţii ei. Tatăl fetei:

– O să puteţi întreţine familia?– Desigur!– Gândiţi-vă bine, noi suntem zece.

– Iubitule, explică-mi: pentru ce te-au alesdeputat?

– Simplu, există oameni care mă cunosc, caatare votează cu contracandidatul meu, iarcine-l cunoaşte pe el votează cu mine. Lanumărătoarea voturilor, reiese că eu am maipuţini cunoscuţi.

Kolea KURelIUK

Miniglume



* * *De fiecare dată, de cum dibuia poteca şi intra

în sat, în aceeaşi clipă Răţuşca era înconjurată decopiii care se jucau pe dâmbul năpădit de bălării:ba se înşirau în urma babei şi, pufnind, mergeaupe vârfuri, imitând mersul ei precaut, ba i-o luauînainte şi-i scoteau limba pentru a se convingedacă baba e într-adevăr oarbă de tot sau nu chiarde tot; ba se îndepărtau în fugă la o distanţă sigu -ră, ca să nu-i ajungă băţul babei, şi începeau s-oîntărâte:

– Mac-mac-mac-mac...– Sî-sî-sî...– Huş!Răţuşca nu se supăra pentru joaca asta, căci

ştia că altfel ar întărâta şi mai tare droaia de copiişi n-ar mai scăpa de ei, ci doar surâdea spre cersau se oprea şi întreba:

– Al cui eşti tu, ăsta aşa gălăgios şi obraznic,hă? Ia vino să-i fii babei de călăuză! – şi pleca maideparte, aproape nedezlipindu-şi picioarele depământ, ca să nu piardă cărarea.

Iar când pe drum se nimerea vreun cunoscutşi-i dădea bună ziua sau tuşea de după gard, atră -gând atenţia asupra sa, Răţuşca se oprea cu plă -cere să stea puţin de vorbă, căci ştia cu siguranţăcă va fi întrebată încotro a pornit-o şi cu ce treabă,aşa că va avea prilejul să se laude cu băieţii ei şisă se sfătuiască cu ce să-i trateze mai bine pe oas -peţi: să le dea găină fiartă cu mujdei, piftie cuhrean sau să se bazeze mai mult pe lactate, că cineştie ce le place mai mult rusoaicelor, şi încă oră -şence.

Dacă se întâmpla ca discuţia asta s-o aibă cufemei, ele o sfătuiau pe bătrână să pregătească şiuna, şi alta; bărbaţii o întrebau mai curând desprefii: unde-s ei şi ce funcţii au, la ce unitate şi celeafă primesc.

– Păi, au lefuri din care se poate trăi, – răs -pundea bătrâna cu plăcere. – Iar ce funcţii au, cesă vă spun, cine ştie... Hryţko, mezinul, în ge ne raltace dacă-l întrebi, iar pe cel mare, pe Musii, l-amîntrebat, da’ nu spune. Nu-i voie, zice, e interzis.

Aşa că nu i-am mai sâcâit.– Înseamnă că-s la rachete, – trăgeau bărbaţii

concluzia şi aduceau apoi vorba despre stagiul lor,dintre care majoritatea fuseseră şi ei „rean gajaţi“,până se ajungea la ceartă: unul susţinea că Kolkaal lui e sergent şi mecanic la tancuri, altul zicea căasta-i o minciună, căci cum poate fi Kolka, şi încăgradat, dacă el e cam tare de cap, abia a ajunstârâş-grăpiş până-n grupa a şaptea şi numai obli -

gat de comisariat. Ce se pricepe el la tancurilealea?

Ciorovăiala se termina prin aceea că bărbaţiijurau în sinea lor să nu-şi mai dea bună ziuaniciodată, iar cel care avea fântână i-a interzis afu-risitului de vecin să mai vină să scoată apă...

În timpul ăsta, Răţuşca, terminând cumpă ră tu -ri le la prăvălie, se întorcea acasă, punea cumpă -răturile în blidarul bine spălat, dregea rachiul cufire uscate de anason, cu muguri de mesteacăn şicu nişte buruieni numai de ea ştiute şi, astupândsticla cu un dop de cârpă, o punea sub laviţă lamacerat – acolo-i mai întuneric şi mai răcoare.

Aşa treceau zile şi luni, cărarea soarelui coboratot mai jos, porumbele din mica livadă a babeiîncărunţeau fumuriu în vale şi cădeau pe jos dupăprimele dimineţi cu brumă; noaptea, în casă sestrecura umezeala şi lipea de pereţi mucegai pă ros– abia atunci pricepea bătrâna că fiii nu vor maiveni şi, pentru prima dată după atâţia ani de cândera oarbă, începu să plângă, ştergându-şi albeaţacu degetele uscate şi chircite.

Mai apoi, toamna târziu, Răţuşca primi oscrisoare – ca de obicei, de la cel mare, de laMusii, pentru că mezinul, Hryţko, era leneş lascris scrisori, rar când răspundea. Musii scria căastă-vară nici el, nici Hryţko n-au reuşit să se rupăşi să vină acasă (n-a permis comenduirea), iarnurorile şi nepoţii n-au vrut să meargă singuri, că„ce interes avem noi?“.

– Ce să mai vorbim, străinătatea-i străinătate...– atât a mai spus Răţuşca, fără să mai ascultescrisoarea până la capăt şi neputând să înţeleagă:aceea se referea doar la nurori şi la nepoţi sau şi lafiii ei?...

* * *

Şi iată că iarăşi sosi primăvara şi iarăşiînfloriră porumbarii în mica livadă a Răţuştii, ade-

menind cu mireasma florilor tinere viespile şialbinele; sosiră în sat rândunelele şi berzele la ve -chi le lor cuiburi şi se apucară să le dreagă; oa me -nii tencuiau cu pământ acareturile, dincolo depoar tă dădeau foc la frunzele de anul trecut – nu -mai casa Răţuştii, care în timpul iernii se coco şăşi se înnegri şi mai mult, stătea în mijlocul aceleiagitaţii de înnoire singuratică şi parcă oarbă şi ea.

Dar într-o zi – era chiar înainte de săr bă tori –,veni la Răţuşca un oas -pete, un soldat tinerel, cuinsigne pe tot pieptul şimănuşi de piele, cu toatecă afară era de-acum caldşi soare. Salutând vesel

din prag, oaspetele tăcu câtva timp, uitându-seprobabil prin casă, apoi întrebă cu mai puţinentuziasm:

– Aici locuieşte Hanna Koşkalda?– Aici, fiule, aici, – se emoţionă Răţuşca, recu -

noscând mirosul cazon care umplu dintr-odatăcasa. – Intră mai aproape şi ia loc.

Soldatul scârţâi cu precauţie laviţa.– Eu, mătuşică, vin de la fiul dumitale Musii

Prokopovyci, îţi transmite salutări, – spuse şi oftăscurt, neîndemânatic. – Uite, mătuşică, şi niştedaruri.

– Da’... de ce n-a venit chiar el, Musii? –întrebă Răţuşca încet.

– El, mătuşică, în niciun caz nu poate veniacum. E în fanfara regimentului nostru – trompetaîntâi, o să cânte la paradă...

– Aşa... – se miră sau se întristă Răţuşca şi tăcuapoi mult timp. Când simţi că probabil pentruoaspete tăcerea îndelungată era jenantă, întrebă: –Da’ Hryţko, cel mic al meu, nu cumva ai auzitdumneata ce face?

– El s-a demobilizat de mult, – explică soldatulcu plăcere, – iar acum e paznic la o uzină, nu potsă spun exact...

Mai apoi, soldatul plecă. Iar Răţuşca a mai statmult timp în semiîntunericul casei şi, pentruprima oară după mulţi ani, simţi cum tot corpul eie cuprins de o oboseală necunoscută până acum şipare că-i amorţeşte.

Dar iată că, în sfârşit, soarele se lăsă atât dejos, că privi prin ferestrele babei, îi mângâie cublân deţe obrajii bătrâni, îi încălzi venele întune -cate de la mâini şi se ascunse dincolo de râu,înălţând peste Kneaja Sloboda un stâlp trandafi -riu.

traducere din limba ucraineanăde Corneliu IROD

Vitrina literară

hryhir tiutiunnyk

Răţuşca


Traducătorii intuiesc corect şi echivalează, cudestule reuşite, o altă caracteristică fundamentalăa stilului arghezian – dezvoltarea metaforică saugândirea metaforică a poetului, concretizată prinutilizarea metaforelor plasticizante (peisagistesau portretistice), cu ajutorul cărora cuvinteledobândesc sensuri ce sunt în măsură, cum remar-ca G. Călinescu, să deschidă „zece porţi“ deoda-tă, în vers, după expresia aceluiaşi, ele având fie„greutatea unui miligram“, fie „greutatea unuimunte răsturnat din temelia lui“. Traducătoriirelevă, de asemenea, şi categoria metaforelorargheziene revelatorii, ce scot în evidenţă laturileascunse, esenţiale, interne ale lucrurilor şi feno-menelor, cum procedează, de pildă, SofiaMaidanska în traducerea poeziilor Doină sauPăianjenul negru, M. Tkaci în Psalm (Tare suntsingur, Doamne) sau Tamara Severniuk înCâinele sufletului. Unele neîmpliniri în acest sensîntâlnim, de pildă, în versiunea ucraineană a poe-ziei Trufaşul. Mai dificile de redat în traduceres-au adeverit a fi acele metafore argheziene încare limita dintre nuanţa plasticizantă şi cea reve-latoare nici în original nu este clar demarcată (o

altă trăsătură a stilului arghezian) si, totuşi, NinaMatviciuk, în traducerea bucăţii Cuvânt înainte învolumul 1907, reuşeşte în mare măsură să redeaaceastă întrepătrundere metaforică.

Originalitatea stilului arghezian transpare pedeplin din traducerile analizate şi ca urmare aintuirii legii interne a necesităţii de moment,corelate cu gândirea poetului, necesitate ce deter-mină „desenul“, structura „ţesăturilor“ poetice aletextelor, alcătuite din versuri de diferite dimen-siuni şi corelate cu rime diferite, care, de aseme-nea, se regăsesc în traducerile analizate, de exem-plu:

1./ Rime constituite din doi termeni, unul din-tre ei cuprinzându-se integral în celălalt:

O subgrupă, de fapt, cea mai numeroasă, aacestor rime ar constitui-o acele exemple în careconsoana iniţială a termenului cuprins nu are uncorespondent exact în termenul ce îl cuprinde peprimul termen:

2./ Rime formate din termeni ce diferă doarprin consoanele iniţiale:

нас мýшу зорі дóлі вíтьмичас дýшу порі бóлі пíтьми. În încheiere, oferim un grăitor exemplu care

„vizualizează“ cele spuse aici în legătură cu echi-valarea stilului arghezian în ucraineană:

(Cuvinte stricate)

Ioan ReBUŞaPCĂ

«Cheile» geniului verbal, în ucraineană «potrivite».La a 50-a comemorare a morţii lui Tudor Arghezi (1880-1967)

бóю гýби óчі рíйтобóю згýби полунóчі мрíй

вéжі сина зíлля тіньмерéжі вершина привíлля далечінь

ToateCuvintele mele suntîntortocheate

Şi s-au îmbătat

Le vezi? Au căzut, s-au sculat

Au vrut să alerge şi să joaceDar beţia le-a prăvălitîncoace

Nu mai ştiu ce spunşi îsBolnave de râs

Всі разомСлова покрутили-

ся і втратили розум

В безглуздому ша лі

Ти бачиш? То впа -ли, то встали

Хотіли бігти, гратися з тобою Але, сп'яніли, плинуть за водою

Вже не знають, що говорятьІ від реготуаж хворі

16 Curierul UCRAINEAN16

Sfinţia Voastră, Preafericiţi şi preacinstiţi părinţi,Stimaţi oaspeţi de peste hotare,Dragi ucraineni, fraţi şi surori,Roata istoriei se învârte continuu şi, iată,

ne-am apropiat de împlinirea a 85 de ani decând istoria Ucrainei a fost marcată poate decea mai mare, sau chiar de cea mai mare neno-rocire, de una dintre cele mai înspăimâmtătoa-re tragedii din istoria secolului trecut.

După aproape 60 de ani, acest adevăr cum-plit şi şocant, ţinut sub tăcere, a devenit cunos-cut întregii lumi. Arhivele au fost deschise, iarmărturiile înregistrate… Organizatorii Holodo -mo rului, Stalin, Kaganovici, Molotov, Postişevşi mulţi alţii au fost judecaţi de instanţă jude-cătorească şi blestemaţi de popor.

Cu fiecare nouă comemorare este tot maigreu să găseşti martori oculari ai acestei trage-dii căci oricare dintre cei ce au văzut acestelucruri groaznice are peste 90 de ani. Ca atare,acum este de datoria tinerei generaţii de a nulăsa să se stingă memoria despre Holodomor,de a o transmite cu grijă generaţiilor viitoare deucraineni. Pentru ca nepoţii şi strănepoţii noştrisă nu uite niciodată că în anul 1932 Dumnezeune-a dat o recoltă, dacă nu cea mai bună, ori-cum suficientă ca să avem pâine şi ceva pelângă pâine. Şi că antihristul de la Kremlin aconfiscat milioanelor de ucraineni toată hranacondamnându-i la moarte prin înfometare. Aşaa scris depsre el Ievhen Malaniuk în poezia sa„În anul Dom nului 1933“.

Pentru ca urmaşii noştri să ştie că aceasta nua fost doar o foamete artificială, ci un Holo do -mor riguros planificat. Ba mai mult, un geno-cid după toate particularităţile recunoscute înconvenţia ONU din 9 decembrie 1948.

Pentru ca pe toate continentele să se con-ştientizeze faptul că a nu recunoaşte Holo do -morul este similar cu a contesta Holocaustul.

Cred că a venit timpul ca şi noi să adoptămo lege privind răsunderea pentru nerecunoaşte-rea celor două tragedii cumplite. Pentru ca ceice vor veni după noi să respecte legea Ucraineiprivind recunoaşterea Holodomorului ca geno-cid al poporului ucrainean.

În prezent, 14 ţări au recunoscut Ho lo d omo -rul drept genocid la nivel de parlamente…

Diplomaţia ucraineană continuă să transmi-tă adevărul despre Holodomor popoarelorîntregii lumi.

Vreau să aduc mulţumiri speciale diasporeiucrainene care, unindu-şi eforturile, îşi aduce ocontribuţie importantă în acest sens.

În luna martie a.c., Parlamentul Portugalieia recunoscut Holodomorul drept genocid. Laînceputul lunii noiembrie, după ce unele stateau recunoscut Holodomorul drept genocid,Con gresului SUA i-a fost înaintat un proiect derezoluţie în acest sens. Subliniez din nou: mul-ţumim prietenilor şi partenerilor americani şiaşteptăm un vot pozitiv pe dealurile Capi to -liului.

Aş dori ca, dacă nu noi, dar mai bine ar fi ca

noi şi nu copiii noştri să apuce un lucru inima-ginabil… Ca în Rusia să se producă asemeneaschimbări, încât noua elită rusă să recunoascăHolodomorul drept genocid. Sau măcar să secăiască pentru el. Federaţia Rusă se considerăsuccesoare a Uniunii Sovietice. Ca atare, vreinu vrei, şi-a însuşit nu numai activele fosteiURSS, ci şi responsabilitatea pentru crimeleregimului sovietic. Din păcate, deocamdată eicaută doar justificări pentru aceste crime şianume spun că confiscarea recoltei în sateleucrainene a asigurat fonduri pentru industriali-zare. Reiese, deci, că ţăranilor din Ucraina li selua cu forţa viaţa pentru a se asigura măreţiaRusiei. De fapt, asta s-a şi întâmplat.

În prezent, în Rusia renaşte cultul lui Stalin.Pentru prima dată după cel de-al 20-lea con-gres al PCUS se inaugurează statuia unuia din-tre cei mai sângeroşi dictatori ai secolului alXX-lea. Biografia lui Stalin apare în cunoscutaserie de cărţi „Viaţa unor oameni remarcabili“.Ai impresia că, în curând, Stalin va fi scos desub zidurile Kremlinului şi aşezat în mausoleualături de Lenin. Doi neoameni fac pereche.

Principala cauză a Holodomorului a fostaceea că ucrainenii, al doilea popor ca număr alfostei URSS, aveau o moştenire cultural-istori-că imensă, aveau o tradiţie proprie de creare astatului şi experienţă în ceea ce priveşte luptade eliberare naţională. Cercurile largi de inte-lectuali ucraineni şi ţărănimea independentădin punct de vedere economic nu acceptaupolitica Moscovei. De aceea, regimul şi-a pro-pus ca scop lichidarea ucrainenilor ca naţiecare urma, mai devreme sau mai târziu, să ridi-ce problema independenţei.

Ţăranii erau omorâţi prin înfometare, iarintelectualitatea cu gloanţe. Vă rog să aprindeţiastăzi o lumânare nu numai pentru victimeleHolodomorului, ci şi pentru „Renaşterea exe-cutată“. Cu 80 de ani în urmă, la 3 noiembrie1937, în Karelia a fost executat un mare grupde deţinuţi politici ucraineni consideraţi floa-rea intelectualităţii naţionale: Les Kurbas, My -kola Kuliş, Valerian Pidmohylnyi şi mulţi alţii.

„Epurările, arestările şi lichidarea istorici-lor, scriitorilor, artiştilor, muzicienilor ucrai-neni au avut un efect devastator asupra Ucrai -nei. „Oa me nii care erau patrioţi, care visau săaibă propriul stat şi care puteau să transmităurmaşilor patriotismul şi entuziasmul lor, aufost ex ter minaţi“. Sunt cuvintele care aparţinjur nalistei Anne Applebaum care a publicat, înaceastă toamnă, cartea „Foametea roşie: războ-iul lui Stalin împotriva Ucrainei“. Această car -te poate fi pusă alături de lucrările lui Ro bertConquest şi James Mace. Acum câteva zile ne-am întâlnit cu doamna Applebaum care mi-adăruit această carte cu dedicaţie. Consider căea trebuie tradusă cât mai repede şi publicată lanoi, în Ucraina.

Trăgeau în elite, însă vroiau să lichideze în -trega Ucraină. Dar, s-a dovedit că Ucraina esteprea mare şi numai aceasta, potrivit lui Hruş -ciov, i-a împiedicat să-i deporteze pe toţi ucrai-

nenii în Siberia. I-au deportat, totuşi, pe mulţiastfel că luna trecută am pomenit împreunăoperaţiunea „Vestul“. În octombrie 1947, aufost strămutaţi forţat în raioanele estice aleURSS peste 75 de mii de locuitori ai regiunilorvestice ale Ucrainei.

Acum, este uşor să acuzi Rusia, mai ales căai şi de ce. Dar nu trebuie să uităm nici de pro-pria noastră răspundere. Oare Holodomorul şimarea teroare din anii '30, deportările din anii40 şi rusificarea din anii '70 ar mai fi avut locdacă noi, ucrainenii, ne-am fi păstrat indepen-denţa proclamată acum o sută de ani? Dar noiam pierdut-o şi din cauza dezbinării noastre.Din cauza acestei dezbinări, Ucraina a devenitprada duşmanului extern. Iar Holodomorul esteun ecou înspăimântător al pierderii statalităţiişi independenţei.

Luând cuvântul, la Dnipro, în ziua împliniriia 100 de ani de la cel de-al Treilea Universal alRadei Centrale prin care a fost proclamată Re -pu blica Populară Ucraineană, am amintit cu -vin tele cu Veaceslav Lypynskyi – politician şipublicist din acea vreme care spunea că „noi nuam fost niciodată învinşi de arme străine“, ciîntotdeauna „de propria noastră dezbinare“ că -dem sub influenţe străine.

Lypynskyi ne avertiza asupra „autoincen-dierii casei noastre“ de care trebuie să fim apă-raţi.

De aceea, stimaţi lideri de partide şi frac-ţiuni am făcut şi fac din nou apel la unitateatuturor forţelor politice de dragul Ucrainei. Da,suntem toţi de acord cu împărţirea în putere şiopo ziţie, cu democraţia şi multipartitismul.Este îndeobşte cunoscut faptul că concurenţaeste motorul progresului şi aceasta se referă înmare măsură şi la sfera politică a Ucrainei. Dar,lupta politică internă nu trebuie să ajungă la otemperatură la care să-şi poată încălzi mâinileRusia. Cu atât mai mult, cu cât aşa cum scriedoamna Apple baum, frica regimului rus deUcraina rămâne extrem de mare.

Agresiunea rusă împotriva noastră este ocontinuare, prin alte metode, a aceleiaşi politicide distrugere a Ucrainei pe care o aplica Mos -cova în anii 30 ai secolului trecut.

Şi aş mai avea un apel la unii politicieni. Vărog foarte mult ca în retorica voastră politică sănu vă mai acuzaţi de genocid sau holodomor!Nu pângăriţi astfel memoria a milioane deoameni victime ale genocidului.

Vă rog foarte mult, manifestaţi respect faţăde sentimentele zecilor de milioane de oamenipentru care această tragedie provoacă o maredurere…

Dragi ucraineni,În mod tradiţional, noi aprindem astăzi lu -

mânări în memoria victimelor Holodo morului.Sufletele ucrainenilor pieriţi nevinovaţi sunt

aici, lângă noi.Pentru cinstirea memoriei victimelor

Holodomorului-genocid, declar un moment dereculegere la nivel naţional.

UCRAINA - mai aproapePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

Discursul preşedintelui Ucrainei cu prilejul cinstirii memoriei victimelor Holodomorului

din Ucraina anilor 1932-1933

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România · disticţie între abuzurile izolate şi politica...

Documents

Transcript of Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România · disticţie între abuzurile izolate şi politica...