Revista Wall-Street - Noua economie

REDACTOR ŞEF:Claudiu Vrînceanu

REDACTORI ŞEFI ADJUNCŢI:Sorina Negrilă, Diana Creţu

REDACTORI:Laura Culiţă, Alina Stan,

Cristian Gubandru, Cristina Negraru, Ionut Sişu, Marius Stanciu, Alex Goagă, Diana

Zăgrean, George Dobre, Răzvan Enache, Alice

Gheorghe, Patrick Vrabie

CREAŢIE ŞI DTP:Silviu Antohe

PRELUCRAREIMAGINE & DESIGN:Răzvan Dumitru, Marius Smolenic

FOTOREPORTER:Vali Cămară

CORECTOR:Valeriu Petrescu

REVISTĂ EDITATĂ DE: InternetCorp SRL

MANAGING PARTNER: Mihai Seceleanu

DIRECTOR GENERAL: Vlad Popa

DIRECTOR VÂNZĂRI: Raluca Mateiu

ECHIPA DE VÂNZĂRI: Andreea Gemene,

Ana Solovăstru, Bianca Tătărăscu, Doina Radicof,

Cristina Nistor

DIRECTOR HR & EVENIMENTE:

Liana Nicolae

DIRECTOR FINANCIAR: Mirela Ionescu

ADRESA REDACŢIEI:Str Puţul lui Zamfir nr. 28,

sector 1, Bucureşti

Tipărit la Qual Media Group

Cuprins

editorial

economie

antreprenoriat

top story

5

6

36

24

Să desfacem şampania! Vă propun să celebrăm finalul vechii economii şi al sfârşitului referinţelor din trecut ale businessului. Sa uităm de trecut, de cifrele raportate înainte de 2008 şi să ne concentrăm exclusiv asupra viitorului.

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern

Noul antreprenoriat în viziunea lui Florin Talpeş

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern

Revirimentul puternic al exporturilor din ul-tima perioadă a readus în atenţie discuţia despre modelurile de creştere pe care se poate susţine economia.

Dacă în urmă cu 15 ani, când spuneam „noua economie”, ne refeream în special la IT şi biotehnologie, în prezent sunt prea puţine domenii care nu au fost atinse de schimbările spectaculoase aduse de ino-vaţii şi de mentalitatea modernă.

Trăim într-o economie în care totul este schimbat şi nimic nu mai este sigur. Este o nouă economie. S-au împlinit trei ani de la căderea Lehman Brothers în care totul s-a schimbat, probabil definitiv. La ce se poate aştepta sistemul bancar în perioada următoare? Răspunsul - care se învârte în jurul cuvintelor “prudenţă” şi “în-credere”- îl oferă bancherii intervievaţi de Wall-Street.ro.

România îi aşteaptă pe noii investitori. Cu ochii larg închişi p. 8

Două curente de gândire, o singură criză. Mises şi Keynes puşi faţă în faţă p. 10

Porumboiu face noua agricultură p. 14

Euro, un obiectiv secundar: Reformele contează p.16

Tendinţe ale fiscalităţii în noua economie mondială p. 18

Greii din fiscalitate vorbescdespre taxarea băncilor şi a bogaţilor în noua economie p. 20

Noua Românie strigă catalogul Cine răspunde prezent? p. 32

O economie mai întreprinzătoare: Ce este antreprenoriatul social p. 38

De la multinaţională la antreprenoriat: Cum creşti o echipă p. 40

Noua (dez)ordine a online-ului românesc p. 42

În aplicaţii să ne batem p. 46

Reţetă pentru febra expansiunii p. 48

finanţe

editorial

business50

96

74

Contrariile se atrag în noua econo-mie: Arta şi Bursa, faţă în faţă

Avem nevoie de înnoirea pieţei de capital! Suntem cu toţii datori pieţei în care muncim şi despre care spunem, în repetate rânduri, că este prea mică, ima-tură şi subdezvoltată.

Cu frâna de mână ridicată

Când spui artă, îţi vine în minte dragoste pentru frumos, pasiune, calitate. Când spui bursă, te gândeşti la bani, cifre, grafi-ce şi adrenalină. Aparent, cele două pieţe nu au nimic în comun. În realitate, lucrurile sunt exact diferite. Aşa cum de multe ori contrariile se atrag, arta şi bursa au găsit un numitor comun.

„Nu sunt un tip deştept. Mă pricep să deschid hipermarketuri şi asta fac”, mă întâmpină Philippe Lejeune, curios să ştie ce vreau să aflu de la el. Direct şi lipsit de limbajul de lemn al multinaţionalelor, şeful hipermarketurilor Cora România preferă să lucreze cu cifrele pe masă. La propriu.Face rapid o schiţă cu evoluţia consumului în anii de criză, subliniază nervos scăderile procentuale, dar când îl întreb de retailulul la orizontul lui 2012, pixul rămâne, pentru câteva secunde, suspendat în aer.

Norii negri ai sistemului bancar: riscul de credit şi de lichiditate p. 54

Cum se schimbă bancherii în noua economie p. 56

Dependenţa vitală de fluxurile de capital. Cum va arăta anul 2012? p. 58

Economie nouă, Bursă nouă. Are dreptul BVB să viseze frumos? p. 62

Ei sunt următoarea generaţie de investitori p. 66

Fondurile de pensii: În România investim doar în poveşti de success p. 70

Dincolo de nori p. 78

Următoarea forţă economică vine de pe Venus p. 84

Dependenţa vitală de fluxurile de capital. Cum va arăta anul 2012? p. 58

Sfaturi pentru un turism atrăgător p. 86

Imobiliarele revin pe scenă p. 88

Stil de manager: Între tradiţionalism şi modernism p. 90

Cinci maşini scumpe care vor fi lansate în 2012 p. 94

Interviuri exclusive

Adrian Porumboiu:

,,Decât să stau la Monaco o săptămână, mai bine stau 3 ore pe câmp”

Dan Pascariu, UniCredit Ţiriac Bank

Nu trebuie să intrăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi”

Steven Van Groningen, Raiffeisen:

Riscul de credit rămâne important

p. 14

p. 16

p. 54

“Editorial”

Vechea economie a murit!

Dragi cititori, ne-am relansat cu un nou slogan: “Wall-Street.ro,

pentru noua economie”. Această revistă lansează o

dezbatere despre ce anume caracterizează noua economie, noul slogan Wall-Street.ro.

Să desfacem şampania! Vă propun să celebrăm finalul vechii economii şi al sfârşitului referinţelor din trecut ale businessului. Sa uităm de trecut, de cifrele raportate înainte de 2008 şi să ne concentrăm exclusiv asupra viitorului. Poate ar trebui să vedem acest final precum sfârşitul istoriei imaginat de Francis Fukuyama, scenariu care legitima democraţia liberală şi piaţa liberă, ca piloni ai reprezentării politice. Sau poate nu. Un amic tocmai ce îmi spunea că noua economie nu poate fi altceva decât o forma de capitalism social. Dar nu vom analiza noua economie ca ideologie, ci ca o stare de spirit adaptată în funcţie de domeniile specializate despre care scriem: vom avea un nou mod de a face imobiliare, orientat către piaţă, un nou model de banking, o altă atitudine faţă de antreprenoriat, o abordare în IT&C bazată pe inovaţie, un alt stil de a face afaceri în online. Despre toate aceste schimbări şi tendinţe veţi

citi în noul Wall-Street.ro şi în această revistă.

Fireşte, mă puteţi întreba dacă avem cu adevărat nevoie de o nouă economie şi, în situaţia în care se impune acest lucru, dacă există un model care aşteaptă să fie descoperit. Provocările trebuie înnoite permanent. Îmi este greu să cred că economia şi mediul de business nu se vor reinventa în anii care urmează, iar oamenii din business îmi dau dreptate: noua economie de azi nu mai seamănă cu cea din urmă cu 5 ani, înseamnă un comportament corect în afaceri şi aduce oportunităţi pentru antreprenori.

Majoritatea oamenilor de business salută iniţiativa noastră, care vine la timp, ţinând cont de evenimentele la care suntem martori pe plan mondial, dar, dragi cititori, cum arata viitorul economiei în percepţia voastră, cei care formaţi comunitatea de afaceri Wall-Street.ro?

Mergeţi cu gândul peste cinci sau zece ani şi întrebaţi-vă cum vor fi organizate companiile viitorului sau care vor fi paradigmele şi reperele economice? Ce principii noi şi inovatoare vor caracteriza organizaţiile din care faceţi acum parte? Ce înseamnă pentru voi noua economie?

Claudiu VrînceanuClaudiu Vrînceanu

redactor şef Wall-street.ro

Să desfacem şampania!

6

Wall-Street.ro

economie

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern?

Revirimentul puternic al exporturilor din ultima perioadă a readus în atenţie discuţia despre modelurile de creştere pe care se poate susţine economia noastră şi dacă este posibilă tranziţia de la un model la altul.

Economistul Florin Cîţu vede o creştere bazată pe exporturi

· Răzvan Enache

Dacă un oficial al BNR spune că orientarea către exporturi, în detrimentul

consumului, nu este o strategie care să poată fi influenţată în vre-un fel de stat sau de autorităţile monetare, cei mai mulţi analişti consideră că un model bazat pe exporturi nete ar putea să nu fie optim pentru specificul economi-ei româneşti.

Analistul economic Lucian Isar apreciază că România are şanse, în teorie, să treacă la un model bazat pe exporturi, deşi nu crede într-un astfel de scenariu. Totuşi, dacă se va încerca abordarea unui model bazat pe exporturi, va fi nevoie de o perioadă lun-gă de timp pentru reajustare şi investiţii majore.

„Creşterea potenţială va putea ajunge la nivelul anterior, dar după o perioadă lungă de timp, cu investiţii masive şi cu reîn-toarcerea românilor plecaţi la muncă în străinătate”, explică Isar.

El adaugă că România va obţine o creştere potenţială bazată pe exporturi, similară cu cea bazată pe consum, doar dacă investiţiile în infrastructură vor avea efect multiplicator pozitiv şi vor fi făcute şi investiţii în

tehnologie, dar aici vom avea nevoie şi de „creie-rele” care au migrat din ţară, nu doar de forţa de muncă slab calificată care a rămas în România, pentru că această se găseşte şi în altă parte.

Pe de altă parte, econo-mistul Florin Cîţu crede că sunt şanse foarte mari ca România să treacă la o creştere bazată pe exporturi, dar totul depinde de politicile economice.

Totuşi, un astfel de model ar putea să nu fie optim pe termen lung în România, pentru că structura economiei locale diferă de cea a unei economii asiatice şi mai este şi riscul că vom depinde totdeauna de cererea externă.

Cîţu crede că pe termen lung

„o economie bazată pe un con-sum intern, finanţat în majoritate din interior, va produce rezultate superioare unei economii bazate pe export net”. Pe termen scurt, însă, pot exista momente când o economie să crească susţinută de exporturi la fel de mult ca pe consum, aşa cum este cazul ţării noastre în ultimul an, economia

Agerpres

7

pentru noua economie

“Noi modele de creºtere economicã”Rezultatele căutării “economie”

fi ind mişcată doar de exporturi. Cu toate că este o economie

mică, România poate să se rupă de modelul bazat pe consum, este de părere Cîţu, care explică că nu mărimea contează, ci cât de deschisă este o economie. „O eco-nomie mică, dar deschisă, poate să aibă o contribuţie importantă a exporturilor nete în creşterea economică”, punctează Cîţu.

Există o cale de mijloc pentru România?

Modelele de creştere teoreti-zate până acum au fost rezultatul unor politici economice aplicate pe anumite structuri de econo-mii, dar România ar trebui să îşi găsească propriul model bazat pe resursele de care dispune, adică forţă de muncă în abundenţă şi pământ, dar mai puţin capital.

„România trebuie să creeze un mediu economic care să încu-rajeze dezvoltarea capitalului şi să împingă forţă de muncă spre acele zone”, spune Florin Cîţu.

Soluţia de mijloc pare să fi e echilibrul şi competitivitatea, în opinia lui Ciprian Păltineanu, director large corporate în cadrul UniCredit Țiriac Bank. România trebuie să se axeze pe ariile unde este competitivă, adică să avem o strategie despre sectoarele care vor avea cel mai mult de câştigat şi cu privire la care avem şansele cele mai mari să creştem.

“Trebuie să găsim un mix între diverşii poli de creştere şi, even-tual, să îi combinăm cu fondurile structurale, pentru că acestea, dacă vom maximiza absorbţia, reprezintă un motor de creştere

extraordinar”, spune Păltineanu, care adaugă că trebuie să existe un echilibru între cerere internă, exporturi, investiţii străine sau agricultură.

De aseme-nea, şi Lucian Isar crede că soluţiile al-tora nu sunt neapărat oportune pentru econo-mia autohtonă, „chiar dacă le-am înţelege şi implementa instanta-neu”, referindu-se la încercările fi ecărei ţări de a se repoziţiona în economia globală.

În plus, cu privire la modelele de creştere economică, Isar spu-ne că acestea ”nu sunt bornele în care se poate mişcă o econo-mie, ci puncte discrete într-un continuum”.

“Noi încă justificăm şi implemen-tăm măsuri de stabiliza-re, dovedite mediocre încă de acum 20 de ani şi, prin urmare, avem exponenţi ai autorităţilor cu o curbă de învăţare cu pantă lentă”, avertizează analistul economic.

El concluzionează că econo-mia îşi poate găsi propriul mo-del de creştere, dar acesta nu ar trebui să fie determinat apriori de autorităţile statului. “Statul ar trebui să intervină doar la nivel mezo-economic, lăsând nivelul microeconomic să îşi dovedească potenţialul creator, iar cel macroeconomic să fie neintruziv şi favorabil economi-ei libere”.

De aceeaşi părere este şi Lucian Croitoru, consilierul

guvernatorului BNR. El subli-niază că sugestiile de a schimbă modelul de creştere, de la con-

sum la investiţii sau exporturi, nu pot fi luate în calcul de Guvern sau de autorităţile monetare, întru-cât aceasta este „o decizie microeco-nomică”.

În plus, fără consum România nu are cum să crească la nivelul potenţial. „Cineva investeşte nu-mai pentru că există perspectiva că va creşte consumul”, spune Croitoru.

În schimb, problema econo-miei este refacerea încrederii, pentru că fără aceasta nu va fi reluat consumul, iar fără consum nu vor începe nici investiţiile.

De asemenea, trebuie create o serie de sti-mulente pentru creşterea compe-titivităţii şi atra-gerea capitalului, care este esenţial pentru creşterea economică şi productivitatea totală a factorilor de producţie.

În cazul in care capita-lul depinde de

exterior, iar economia trebuie să menţină fundamentele bune pentru a-l atrage, productivitatea factorilor depinde şi de Româ-nia. „Dacă ai un sector privat mai extins, întreprinderile de stat sunt conduse cum trebuie sau dacă sunt privatizate, atunci va creşte şi productivitatea muncii. Modelul de creştere nu are cum să se reinventeze, se ştiu toate lucrurile, trebuie doar aplicate”, conchide Croitoru.

Statul ar trebui să intervină doar la nivel

mezo-economic.

· Lucian Croitoru, BNR

CITAT“Problema României

este refacerea încrederii, pentru că fără aceasta

nu se va relua consumul.”

încrederii, pentru

8

Wall-Street.ro

economie

Operăm într-un autism economic foarte detrimentar

Doru Lionăchescu, Capital Partners: Banii sunt în altă parte

9


“Noi investitori”Rezultatele căutării “economie”

România îi aşteaptă pe noii investitori. Cu ochii larg închişi

Am intrat într-un ciclu în care expansiunea de dragul expansiunii nu mai face parte din joc. Companiile au început să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine, în condiţiile în care acce-sul la finanţare este tot mai greu. În acest peisaj, cum mai poate România să facă iarăşi cu ochiul noilor investitori?

Am intrat într-un ciclu în care expansiunea de dragul expansiunii nu mai face

parte din joc. Companiile au început să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine, în condiţiile în care accesul la finanţare este tot mai greu. În acest peisaj, cum mai poate România să facă iarăşi cu ochiul noilor investitori?

Doi oameni conectaţi la mediul de afaceri actual – Alexandra Gătej, preşedintele Camerei de Comerţ Americane (AmCham) şi Doru Lionăchescu, partener principal al casei de investiţii Capital Partners. Două voci care vorbesc despre două Românii diferite – una încă atractivă pentru investitorii străini, o alta arhaică şi care a pierdut legătura cu noile puteri ale scenei mondiale, acele ţări de unde vor veni în viitor banii. Şi totuşi unde ne aflăm pe harta noii economii?

Chiar dacă îi acordă României un zece pentru potenţialul investiţional, preşedintele AmCham nu ezită să sublinieze importanţa pe care o are competenţa la nivel decizional şi excluderea populismului pentru business. Aceste două elemente, coroborate cu o infrastructură mai bună şi o ajustare a contribuţiei pe muncă, ar putea stimula apetitul oamenilor de afaceri în zone cu potenţial – manufactură, IT, exp-loatarea resurselor, agricultură şi

energie – şi care reprezintă avantaje competitive.

„Există o mare incertitudine în ceea ce priveşte soarta Eu-ropei. Oamenii de business nu o vocalizează pentru că ei sunt obligaţi să îşi vadă de treabă. Im-portant este care va fi jocul şi ce se va întâmpla cu statele în dificultate. Dacă Europa va alege să salveze nu-mai vedetele, atunci şi corporaţiile vor urma acest joc şi nu va mai conta potenţialul României. E ca într-o familie – când este rău închidem uşile, consumăm şi cheltuim mai puţin. Cred că acum în Europa a apărut frica”, afirmă Alexandra Gătej.

O părere similară vehiculează şi Doru Lionăchescu, în a cărui viziune companiile încep să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine. În plus, marii in-vestitori nu vor mai veni din America şi Europa Occidentală, ci provin din alte lumi, pe care noi românii nu le cunoaştem sau nu le-am apreciat.

„Trebuia să ne poziţionăm de foarte mult timp către zonele în care sunt bani, ori banii

sunt în altă parte - în Asia, Orientul Mijlociu, Rusia. Noi nu am înţeles mersul geopolitic. Operăm într-un autism economic foarte detrimen-tar, nu avem antenele îndreptate corect spre lume”, consideră Lionăchescu.

Deşi este de acord că România stă sub semnul conjuncturii internaţionale, acesta vorbeşte tranşant despre cei trei ani de criză pierduţi, în care aparatul de stat nu s-a restructurat, nu s-au făcut privatizări, iar corupţia în privinţa achiziţiilor publice este îngro-zitoare.

„Economia nouă trece pe lângă noi ca acceleratul, noi suntem doar cumpărători. Când vom renunţa la iluzia că suntem buricul pământului, că toţi abia aşteaptă să vină aici, vom trece la lucruri mai realiste”, mai spune Doru Lionăchescu.

În final, totul se rezumă la a recunoaşte că avem o problemă şi în a ieşi din acest joc al negaţiei.

Oamenii de business nu vocalizează incertitudinea, crede Alexandra Gătej, AmCham

· Alina Stan

Vali Căm

ară

10

Wall-Street.ro

economie

Două curente de gândire, o singură criză. Mises şi Keynes puşi faţă în faţă

Vlad Topan, preşedintele Institutului Ludwig von Mises Româ-nia, susţine punctul de vedere libertarian. Ionuţ Dumitru, eco-nomistul şef al Raiffeisen Bank, îl readuce în actualitate pe John Maynard Keynes.

În opinia unui libertarian/keynesian, de la ce a pornit criza din 2008? Ajunseseră piețele prea puțin reglemen-tate?

Vlad Topan: Nici vorbă. Se aruncă mult prea ușor cu marota aceasta a de-reglementării când vine vorba de criza din 2007-2008 (sau o fi 2007-2012? 13? 14?). E greu să vorbim despre de-reglementare, când sectorul financiar-bancar e, peste tot, printre cele mai reglementate și controlate. Să nu uităm că cvasitotalitatea statelor moderne funcţionează sub auspiciile a ceea ce am putea numi ”social-ism monetar”, sau ”planificare centralizată în sectorul producției monetare”.

Ionuţ Dumitru: Nu mă simt deloc încorsetat într-un anume curent ideologic, mai ales într-unul radical. Nu mă consider

nici adeptul intervenţionismului, nici al libertarianismului (liber-alism radical). Cred că trebuie să dăm dovadă de pragmatism, şi, din acest punct de vedere, cred că adevărul este undeva între cele două curente de gândire. Sunt de principiu pentru pieţe libere, dar corect reglementate (deşi crizele sunt inerente şi regle-mentarea nici nu poate şi nici nu trebuie să le prevină pe toate) şi stat minimal, dar un stat puter-nic, cu capacitate de intervenţie atunci când pieţele libere creează dezechilibre. Ironic este însă că unii doresc un stat mic când e vorba de taxe, dar când e vorba de cheltuieli publice doresc un stat puternic.

Odată cu extinderea crizei financiare, răspunsul a părut să fie exclusiv keynesian. Credeţi că a fost cea mai bună abordare? Ce alterna-tive ar mai fi fost?

Vlad Topan: Da, din păcate răspunsurile la criză au fost keynesiene. Mai mult keynesi-ene într-un mod și la o scară (mă gândesc la bailout-uri și la quantitative easing) pe care, cel mai probabil, Keynes însuși ar fi dezavuat-o, dacă e să-l credem pe ultimul Hayek. Abordarea aceasta keynesiană – dincolo de problemele teoretice suficient de grave pe care le are, și care ar fi trebuit să-i asigure un loc de cinste la „clasice erori” – este nefastă, în primul rând prin aceea că prezintă drept terapie tocmai otrava (ridicată la pu-terea a zecea, pe deasupra) care a creat haosul: expansiunea creditului (laolaltă cu intensifi-carea reglementării).

Ionuţ Dumitru: Dacă îl citim cu atenţie pe Keynes, ceea ce unii nu o fac sau nu vor să o facă, o să vedem că el nu era pentru o intervenţie puternică a statului în economie întotdeauna, ci susţinea un stat care să conducă politici economice anticiclice, adică un stat care să fie capa-bil să se abţină de la stimuli

Vlad Topan, preşedintele Institu-tului Ludwig von Mises România Vali C

ămară

11


“Noua economie”Rezultatele căutării “economie”

versus persoană; per persoană versus pe categorii statistice etc.) care dau rezultate atât de diferite încât eu unul nu mai rezonez când aud de creșterea inegalităților. Mai degrabă cred că criza are implicații în sensul egalizării averilor, dacă e lăsată să-și consume cursul. Ne-ar fi mai bine dacă n-am mai avea deloc parte de retorica și acțiunea aceasta a „umaniștilor cu ghilotina” care sar, nechemați și pe seama altora, în ajutorul celorlalți.

Ionuţ Dumitru: Inegalităţile sociale au fost doar accentuate de criză. Decalajul dintre clasa bogată şi cea săracă s-a accen-tuat de decenii în economiile dezvoltate (în special în SUA), în timp ce veniturile clasei de mijloc au fost mai degrabă stag-nante.

inutili în economie în vremuri bune, acumulând „buffere” prin excedente bugetare, pentru a avea capacitatea de stimulare a economiei în vremuri de recesi-une.

Care ar fi soluţia din perspectiva unui keynesian /libertarian pentru criza datoriilor, în contextul în care capacitatea statului de a stimula economia pare să fi ajuns la limită?

Vlad Topan: Statul nu poate stimula economia în mod real. O poate doar canaliza în direcții care, până la urmă, sunt nesus-tenabile. Cred că, în România, experiența alocării etatiste a resurselor economice (cca. 45 ani de comunism cu 20 de ani de intervenționism agresiv) ar trebui să ne fie suficientă în înțelegerea acestui lucru. Prin urmare, ca peste tot, soluţia este retragerea cât mai mult posibil (total, la rigoare) a statului. Să nu se îndatoreze și să nici nu gestioneze în vreun fel (garantare, reglementare, subvenționare etc.) datoria privată.

Ionuţ Dumitru: Criza recentă a fost determinată de o multitu-dine de factori, de la acumularea unor dezechilibre macroeco-nomice în multe ţări (reflectate în deficite nesustenabile de cont curent) la „suprafinancial-izarea” economiilor (economia financiară a crescut mult mai repede decât economia reală), cauzată de procesul de deregle-mentare şi de lipsa de etică în conducerea instituţiilor financi-are.

Răspunsul autorităţilor pub-lice la nivel global, prin stim-ulii fiscali şi monetari aplicaţi, validează ideea de sorginte keynesiană că pieţele nu au

mecanisme automate de auto-corecţie şi că intervenţia statului este necesară pentru a revitaliza economia.

Unele state nu mai au capaci-tate de intervenţie din vina lor, întrucât au avut politici proci-clice şi nu mai au spaţiu fiscal.

Cum vedeţi eforturile de reglementare a pieţelor fi-nanciare şi ce efecte vor avea asupra economiei?

Vlad Topan: Reiese din intrebarea 1Ionuţ Dumitru: Dereglementarea

este un proces care a caracterizat ultimele decenii (începând cu 1970) la nivelul pieţei financiare, în încer-carea de a lăsa pieţele cât mai libere. Cred că reglementarea/deregle-mentarea vine însă în cicluri, după această criză urmând inevitabil un proces de întărire a reglementărilor, care să sperăm că nu vor fi atât de constrângătoare să conducă la compromiterea potenţialului de creştere economică.

Având în vedere că inegalităţile sociale s-au am-plificat în urma crizei financi-are, credeţi că ar trebui pus accentul pe ech-itate, în detri-mentul creşterii economiei?

Vlad Topan: Nu am prea mare respect pentru retorica aceasta a inechității. Sunt modalități diferite de evidențiere statistică a acestora (per gospodărie

Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank : Sunt pentru pieţe libere, dar co-rect reglementate

12

Wall-Street.ro

economie

Marius Ghenea, 43 de ani, subliniază că această teamă rezidă

încă în rândul românilor, fiind și o problemă culturală care pornește din anumite conside-rente istorice mai vechi, accen-tuată și agravată de comunism.

„În 1989, România nu avea niciun fel de datorii externe, dar acest lucru nu a folosit la nimic. Polonia se situa invers, avea datorii masive dar a reușit să devină o forță a regiunii, pe când România și-a crescut nivelul datoriilor. Nu trebuie însă exa-gerat, cum se întâmplă în media. Văd la televizor exagerându-se nivelul datoriei României, care nu este nici pe departe atât de

mare ca al altor țări mult mai dezvoltate”, a spus Marius Ghenea în cadrul Start-Up Wall-Street, emi-siune moderată de Claudiu Vrînceanu, redactor-șef Wall-Street.ro

Start-Up Wall-Street este un talk-show transmis în direct la Radio Lynx și pe Wall-Street.ro care se adre-

sează antreprenorilor și celor ce doresc să înceapă un proiect pe cont propriu.

Marius Ghenea subliniază că este normal ca, atunci când ai un business ce se dezvoltă, să recurgi la împrumuturi pentru a evolua. Nu este o mândrie să spui că nu datorezi nimic. „Românii ar fi ajuns mai departe dacă ar fi înțeles că există com-ponenta de capital propriu și ceea ce poți să atragi și în plus, bani care să pot facă lucrurile să se miște mai repede”.

Românii au uneori tendința să considere că unele proiect „merg bine și asa”, fără să caute excelența în afaceri, ci doar ter-menul de „bun”. „De multe ori

noi ne mulțumim cu mai puțin decât ar trebui. În loc să ne pro-punem excelența, ne mulțumim doar cu ceva bun”, explică Ma-rius Ghenea.

Tinerii antreprenori trebuie să știe clar rolul finanțărilor, să cunoască atât avantajele cât și dezavantajele. Pentru început, antreprenorul are nevoie de un

plan de afaceri cât mai efici-ent, care să conțină și proiecții financiare asociate unor cerințe bugetare. „Unii antreprenori nu sunt realiști în ceea ce privește fondurile de care au nevoie și pot cere unor investitori 10.000 de euro când de fapt au nevoie de 100.000”, subliniază Marius Ghenea importanța unui plan solid de afaceri.

Antreprenorii trebuie să ţintească spre excelenţă

Marius Ghenea, antreprenor şi preşedinte al Fit Distribution, consideră că românii preferă deseori un „job călduţ” în loc să ţintească spre excelenţă în afaceri şi antreprenoriat. În emisiu-nea Start-up Wall-Street, Ghenea a oferit mai multe perspecti-ve şi sfaturi pentru tinerii întreprinzători.

De multe ori noi, ne mulţumim cu mai puţin

decât ar trebui.

Marius Ghenea a vorbit despre antreprenoriat în cadrul emisiunii Start-up Wall-Street

· Alex Goagă

13



14

Wall-Street.ro

economie

,,Decât la Monaco o săptămână, mai bine stau 3 ore pe câmp”. Asta înseamnă relaxare totală pentru unul dintre cei mai mari proprietari români de pământuri. Adrian Porumboiu arbitrează, poate, cel mai important meci al vieţii sale – noua agricultură. Şi îi place.

Porumboiu face noua agriculturăAm ajuns la Vaslui într-o

zi foarte aglomerată pentru fostul ,,cavaler

al fluierului”. Semna, ca pe bandă rulantă, acte şi vorbea repede cu cei care fie îl sunau, fie veneau direct la biroul său.

,,O zi nebună, însă îmi place. Aşa a fost tot anul”, zâmbeşte Adrian Porumboiu, cel care deţi-ne, prin grupul de firme Racova, aproximativ 50.000 de hectare de pământ.

Tonul vocii se relaxează când vine vorba de agricultură. Pentru el este o meserie aparte, un mi-crob. Nu contează că sunt ani mai puţini favorabili sau că producţia record din acest an se vinde la preţuri care au coborât fantastic.

,,Semănatul şi recoltatul sunt două momente unice. Plăcerea este extrem de mare când vezi

câmpurile verzi sau galbene, aproape de recoltare. E singurul loc unde mă simt tare, în forţă, unde uit de nebuniile zilnice. Nu merg cu gărzi de corp, îmi iau maşina şi urmez anumite trasee preferate”, povesteşte Porumbo-iu.

Alături de Culiţă Tărâţă, Ioan Niculae sau Mihai Anghel, Adrian Porumboiu este unul dintre cei mai mari producători agricoli din România. Anual, firmele sale plătesc la bugetul de stat 42 de milioane de euro. Tot în fiecare an, investiţiile în suprafeţele deţi-nute urcă până la 30 de milioane de euro.

,,Prima întrebare pe care ne-o punem este cât vom mai rezista în lupta cu multinaţionalele, care fac jocul în agricultura românească. Peste un milion de hectare sunt

deţinute de străini. Românismul din noi dispare. Pe piaţa uleiu-rilor vegetale abia mai găseşti o firmă românească, iar concurenţa la silozuri este mare. Mi-ar plăcea să văd mai mulţi români impli-caţi în agricultura de top”, spune omul de afaceri.

România joacă un rol atât de important pe scena agriculturii europene, încât nu ne dăm seama încă de forţa pe care o avem, con-tinuă Porumboiu. Este şi unul din domeniile în care, dacă vremea ajută, cei care investesc nu cu-nosc expresia ,,criză financiară”.

,Nu trebuie să fii filozof, mân-carea se vinde oricum. Populaţia a crescut la 7 miliarde. Criza fi-nanciară este o glumă pe lângă ce va fi criza alimentară. În momen-tul în care nu vom mai avea ce cumpăra va fi o tragedie”, crede

· Alina Stan

15


“Noua agricultură”Rezultatele căutării “economie”

Adrian Porumboiu: Criza financiară este o glumă pe lângă ce va fi criza alimentară

Porumboiu face noua agricultură

Adrian Porumboiu.Omul de afaceri vasluian vor-

beşte apăsat despre două lucruri de care România are nevoie urgent – autostrăzi şi canale de irigaţii pentru agricultură. Când le va avea, va deveni ,,paradisul lumii”.

La acestea se adaugă forţa de muncă. ,,E nevoie ca de aer de micii agricultori”, spune Porum-boiu, care angajează peste 7.000 de oameni. Lucrurile nu sunt atât de simple însă, în condiţiile în care trei ani la rând a fost nevo-it să aducă forţă de muncă din Maramureş pentru a culege via de pe cele 120 de hectare pe care le deţine la Bârlad.

,,Oamenii sunt obişnuiţi să trăiască din ajutoare sociale, să stea pe marginea şanţului, să bea la bufet. Era mult mai comod aşa. Marea majoritate a angajaţilor mei stau la sat, nu la oraş. Umblă totuşi în combine de 240.000 de euro, cu aer condiţionat şi când se dau jos din ele trebuie să ştie că deja au făcut un pas spre civiliza-ţie. Lumea satului se transformă deja, însă are nevoie de mult spri-jin”, susţine proprietarul Racova.

În noua agricultură toate investiţiile sunt la fel de impor-tante – de la zootehnie, producţie vegetală, legumicultură până la depozitare sau produse bio. Pe care din ele se va concentra mai mult fostul arbitru?

,,Noi nu suntem liniştiţi, vrem să ne extindem, mai cumpărăm terenuri. Dacă anul acesta am investit modest, undeva la 10 mi-lioane de euro, pentru 2012 avem în plan investiţii de calibru”, anunţă Adrian Porumboiu.

Însă, dacă în fotbal vorbeşte înainte, în agricultură preferă să acţioneze întâi şi apoi să facă declaraţii. Lucru valabil şi pentru următorii 10-15 ani.

Agerpres

16

Wall-Street.ro

economie

Euro, un obiectiv secundar: Reformele contează

Data la care România va adopta euro reprezintă un obiectiv secundar, pe primul plan fiind reformele pe care guvernanţii ar trebui să le realizeze, astfel încât să conducă la modernizarea ţării, consideră preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Pascariu, unul dintre cei mai experimentaţi ban-cheri locali.

Bancherul admite că Ro-mânia a pierdut numeroşi investitori străini din cauza

lipsei infrastructurii, dar că prin-cipalul avantaj al ţării îl reprezintă forţa de muncă, care este relativ uşor calificabilă. Pascariu nu se aşteaptă ca nivelul creditării să înregistreze o creştere majoră anul viitor, întrucât consideră că oame-nii sunt încă temători şi reţinuţi şi nu se gândesc la investiţii pe termen lung.

Mai merită să adoptăm euro în situaţia economică actuală?

Dan Pascariu: Da, de ce să fie abandonată intenţia de a adopta euro? Sigur, o asemenea afirmaţie poate să fie riscantă, în condiţiile în care viitorul monedei unice este pus sub semnul întrebării. Ţinta de a ajunge să adoptăm euro trebuie privită prin prisma unei mobilizări. Avem un termen până la care trebuie să îndeplinim o serie de criterii de convergenţă, ceea ce înseamnă să realizăm anu-mite reforme. Acesta este cel mai important aspect legat de aderarea la euro, faptul că trebuie să faci eforturi, întrucât acele reforme fac parte din pachetul de măsuri care ar conduce la modernizarea ţării. România trebuie să se modernize-ze, indiferent dacă intră sau nu în zona euro. Devine secundar dacă aderăm în 2015, 2016 sau nicio-dată.

Sigur, dacă euro va exista în 2015-2016 şi se va dovedi viabil, că va reprezenta moneda unui grup puternic, care a aderat la

Dan Pascariu: „Nu trebuie să intrăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi.”

· George Dobre

Vali

Căm

ară

17


“Noi investitori străini”Rezultatele căutării “economie”

acelaşi set de valori politice şi economice, cred că merită să fim în interior. Dar nu trebuie să in-trăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi.

Este România atractivă pentru investitorii străini? Investiţiile străine scad în continuare, ce este de făcut?

Dan Pascariu: Să nu uităm că Ro-mânia este în competiţie, nu este singura ţară interesantă din punct de vedere al investiţiilor străine. Sunt zeci de ţări care se luptă, însă uităm mereu că suntem în concu-renţă directă cu alte ţări, ne credem buricul pământului, dar mai sunt şi alte state care se cred la fel. Cineva trebuie să valideze cine este buricul pământului, iar acest cineva este piaţa, în funcţie de anumite criterii, anumiţi indicatori.

În ultimii trei ani, România a avut căderi serioase, bâlbâieli şi, chiar dacă au fost luate măsuri de austeritate care au dus la o stabilitate economică, deciziile de investiţie nu se iau de azi pe mâine, în special cele mari. Sunt economii emergente care nu au căzut, sunt economii mai mari decât cea a României, precum Polonia, Turcia, Rusia, nu mai vorbim de China, India sau Brazilia. Există şi alte ţări care, din punctul de vedere al costului forţei de muncă, sunt mult mai avantajoase decât România. Stau şi mă întreb dacă facem efor-turi pentru îmbunătăţirea clima-tului investiţional, a legislaţiei, ori a infrastructurii? Noi am pierdut foarte multe investiţii din cauza lipsei infrastructurii.

Chiar dacă suntem o ţară euro-peană, trebuie să facem şi noi unele eforturi pentru a-i atrage pe inves-titori. Există o vorbă românească, Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă. Dacă noi nu ne punem singuri în traistă, degeaba ne-a dat Dumnezeu această aderare la UE.

Numiţi trei puncte forte ale României în atragerea investitorilor străini şi trei slăbiciuni.

Dan Pascariu: Primul lucru îl re-prezintă poziţia geostrategică, apoi mărimea ţării. Când spun mărimea ţării nu mă refer strict la popula-ţie, ca piaţă este una interesantă, pentru că este suficient de mare. În al treilea rând, există o forţă de muncă relativ uşor calificabilă, deşi nu mai este la fel de ieftină ca înainte. Această forţă de muncă poate să înveţe uşor, spre deosebire de alte ţări din regiune. Mă refer la o anumită versatilitate structurală şi culturală pe care expaţii noştri au dovedit-o de multe ori, pornind, de exemplu, de la lucruri de bază,

precum uşurinţa învăţării unor limbi străine, până la contribuţii valoroase în domenii cu un grad ridicat de sofisticare.

Ca slăbiciune, pun pe primul loc lipsa infrastructurii. Pe locul se-cund, avem birocraţia, care întârzie luarea de decizii. Al treilea handi-cap îl reprezintă o administraţie centrală şi locală de slabă calitate.

Putem să ne aşteptăm anul viitor la o creştere a credită-rii?

Dan Pascariu: Sigur că ne aş-teptăm, dar o creştere modestă, la fel ca în anii trecuţi, de 5-6%. Per total, nu estimez o majorare spec-taculoasă a creditului pentru popu-laţie. Oamenii sunt speriaţi, sunt temători, sunt reţinuţi, nu fac in-vestiţii pe termen lung pentru a-şi cumpăra case, maşini sau mobilier. Oamenii sunt încă în acea etapă

subiectivă a crizei, încă aşteaptă să vadă dacă o să fie mai bine sau mai rău. Creditarea va creşte cu 5-6% în 2012, dar nu pe seama populaţiei, mai degrabă datorită sectorului corporatist, dar nici acesta nu poa-te urca foarte mult. Dacă consumul nu creşte, atunci creditele corpora-ţiilor care deservesc consumul nu au cum să înregistreze o majorare. Pot să urce împrumuturile celor care se orientează către export, dar aici suntem dependenţi de ce se întâmpla în Europa.

Ce riscuri ameninţă siste-mul bancar românesc?

Dan Pascariu: Pe primul plan aş pune reglementările la nivel euro-pean, care pot să afecteze băncile-mamă ale filialelor din România şi care pot dicta anumite decizii legate de vânzarea de active, de capitalizare, de extindere sau nu, de vânzare de bănci sau de fuziuni.

Al doilea risc îl reprezintă pro-blema lichidităţii, care va deveni mai rară şi mai scumpă. În condiţi-ile în care depozitele interne nu au cum să crească foarte mult, pentru că nu au de unde, la un venit mediu al populaţiei de 150 euro pe lună, băncile se vor bate pe aceeaşi masă monetară. Cum vor fi bănci care vor fi mai disperate decât altele să atragă depozite, vor duce dobânzile la niveluri mai ridicate. În condiţii-le în care băncile-mamă nu vor mai fi atât de dispuse să finanţeze su-cursalele locale, acestea vor trebui să-şi majoreze baza de depozite, situaţie care va conduce la creşte-rea dobânzilor la credite.

Astfel, va fi influenţată capacita-tea debitorilor de a atrage credite, deoarece împrumutul va fi mai scump şi, aş zice eu, mai rar. A treia slăbiciune o reprezintă chiar incertitudinile privind evoluţia eco-nomiei româneşti. Nu ştim cât de bine va putea să crească economia, având în vedere că anul viitor este unul electoral.

În ultimii trei ani, România a avut căderi

serioase şi bâlbâieli.

18

Wall-Street.ro

economie

există tendinţa exacerbării protec-ţionismului, pentru că Guvernele au nevoie de bani. Aceste discuţii au apărut şi în economii foarte bogate precum Statele Unite şi Germania, care încep să îşi piardă avantajele competitive din cauza globalizării.

“Pe termen lung, însă, singura direcţie este cea a liberalizării co-merţului internaţional”, conchide Dan Badin.

Destructurarea paradisurilor fiscale este o a doua tendinţă, din ce în ce mai susţinută,în principal de către ţările bogate, pentru a elimina, sau cel puţin diminua, evaziunea fiscală şi evitarea plăţii impozitelor. În ultima perioa-dă, observăm presiunile puse pe anumite ţări (de ex. Elveţia) ca să dezvăluie datele de identificare ale clienţilor bancari, pentru ca aceştia să îşi declare toate veniturile şi în ţara de baştină; sau vedem acor-durile încheiate cu paradisurile fis-cale recunoscute pentru schimbul informaţiilor cu caracter fiscal.

“Cred că, din punctul acesta de vedere, vor creşte mult presiunile asupra acestor paradisuri fisca-le, iar avantajele acestora se vor pierde pe termen lung”, consideră Dan Badin.

O a treia tendinţă, în ceea ce pri-veşte fiscalitatea la nivel mondial, este echilibrarea impozitării între bogaţi şi săraci, datorită polarizării accentuate a veniturilor la nivel global.

“Multe ţări vor trebui să sprijine clasa mijlocie, iar acest lucru se va face prin redistribuirea venitului naţional. Probabil că unii vor fi im-pozitaţi mai mult, alţii mai puţin,

vor fi avantaje fiscale şi scutiri, dar clar trebuie să se întâmple lucrul acesta, pentru că nu văd o cale de mijloc, fără alte consecinţe nedori-te”, spune Badin.

Specialistul Deloitte aminteşte de exemplul lui Warren Buffett, care este un fervent susţinător al

Tendinţe ale fiscalităţii în noua economie mondială

Dan Badin, partener pe taxe în cadrul Deloitte, schiţează, într-un interviu acordat Wall-Street.ro, direcţiile fiscalităţii în noua economie. El identifică câteva tendinţe ale fiscalităţii la nivel mondial, strâns legate de extinderea globalizării.

· Răzvan Enache

Prima tendinţă, când vorbim de fiscalitate, este scăderea impozitelor pe comerţul

transfrontalier. Badin remarcă faptul că există din ce în ce mai multe zone de comerţ liber (cum ar fi Uniunea Europeană), unde au fost eliminate taxele specifice comerţului transfrontalier, cea mai cunoscută fiind taxa vamală.

“Nu se ştie, până la urmă, unde se va ajunge, în speţă dacă tot globul va deveni o singură uniune vamală”, apreciază specialistul Deloitte.

Liberalizarea comerţului va merge mână în mână cu libera-lizarea transferurilor de capital, datorită competiţiei globale pentru capital (spre exemplu, libera circu-laţie a capitalului este un principiu stipulat chiar în tratatul Uniunii Europene).

“Capitalul este foarte volatil prin natura lui şi vedem cum toate ţările vor să atragă capitalul către ele pentru că, într-un fel sau altul, câştigă din această investiţie”, apreciază Badin.

Totuşi, el avertizează că pe ter-men scurt, din cauza crizei actuale,

Dan Badin, Deloitte: Impozitarea ar trebui să echilibreze veniturile şi să apropie extremele

19



taxării bogaţilor, acesta făcând o afirmaţie devenită celebră, cum că secretara lui ar plăti mai multe impozite decât el, ca procent din venituri, ceea ce în opinia miliar-darului nu este corect.

“Tendinţa de impozitare ar trebui să echilibreze veniturile şi să

apropie extremele. Atâta timp cât există această discrepanţă la nivel mondial, pe de o parte toată lumea încearcă să ofere diverse facilităţi, astfel încât capitalul să rămână în ţara respectivă, dar în acelaşi timp, cred că aceste disparităţi în impo-zitare vor dispărea”, consideră Dan Badin.

Demonstraţiile recente din New York confirmă inegalităţile din ce în ce mai mari care proliferează în Statele Unite, dar şi în multe alte ţări. Totodată, Badin a remarcat că, odată cu discuţiile despre bogaţi şi săraci, Marx a revenit în actu-alitate, fiind destul de des citat în publicaţii ca Financial Times sau The Economist, ceea ce dovedeşte interesul crescut al acestui subiect şi teama de tulburările sociale care pot apărea ca o consecinţă. Parte-nerul Deloitte crede că aceste luări de poziţie şi proteste deschid calea unor măsuri de sprijinire a clasei de mijloc, care ar trebui să fie luate de cât mai multe ţări.

O a patra tendinţă ar fi contribu-ţia în creştere a impozitelor indi-recte, precum este TVA, la bugetele ţărilor şi, în special, în economiile din Uniunea Europeană.

Dar chiar şi în alte ţări, cum ar fi cazul Statelor Unite, apar opinii din ce în ce mai numeroase în favoarea introducerii unei astfel de taxe.

“Contribuţia impozitelor indi-

recte se va consolida şi va deveni chiar mai mare în noua economie”, apreciază Badin.

De asemenea, în ultima vreme se vorbeşte mai insistent despre taxa-rea băncilor, dar, în opinia partene-rului de la Deloitte, propunerile nu au fundament economic, fiind mai

degrabă un subiect politic. „Orice taxă aplicată unei bănci

sau altui jucător din domeniul eco-nomic se va aplica, în cele din urmă, asupra consumatorului prin preţ, întrucât raţionamentul oricărui actor economic este să facă profit”, explică Dan Badin.

Raţionamentul introducerii unei astfel de taxe ţine de imaginea politică, pentru că, în criză, guver-nele au deficite, iar percepţia este că băncile o duc bine şi că din cauza lor a început criza financiară.

„Guvernele trebuie să arate că merg împotriva băncilor, ca să contribuie şi ele la redresarea eco-nomiei”.

„Totuşi, istoria ne învaţă că efectele unei astfel de taxe sunt, în multe privinţe, negative, iar cazul Suediei este cel mai bun exemplu”, spune Badin. Suedia a introdus la sfârşitul anilor ’80 o astfel de taxă, dar a retras-o după aproximativ 6 ani, pentru că numărul şi valoarea tranzacţiilor care fuseseră impozita-te au scăzut continuu după introdu-cerea taxei. Practic, 90% din busine-ssul respectiv plecase din Suedia pe perioada aplicării taxei.

Sumele pe care contează UE din această impunere vor intra, în mare parte, direct la bugetul Uniunii şi va scădea contribuţia fiecărei ţări,

dar aceste beneficii nu sunt sigure: probabil că tranzacţiile financiare vor migra în alt loc de pe glob, cum ar fi New York sau Singapore.

Badin subliniază că, în principal, efectele acestei taxe se vor vedea în Marea Britanie, pentru că Londra este cel mai mare centru financiar

din Europa, şi chiar s-a vorbit că ar fi o taxă îndreptată spre împotriva City-ului londonez”. Specialistul Deloitte aminteşte că au apărut deja voci care să ameninţe cu migrarea businessurilor, chiar cel mai mare broker din Londra spunea că, dacă se va introduce această taxă, va pleca din Marea Britanie.

„Riscul ca businessul respectiv să plece este foarte mare şi chiar în propunerea de hotărâre a UE se vorbeşte de o scădere a PIB al Uniunii între 0,5% şi 1%, din cauza intoducerii acestei taxe”, menţio-nează Badin.

Singurul avantaj al unor astfel de propuneri este taxarea tranzacţiilor derivate, care ar putea să scadă într-o anumită măsură apetitul pentru risc al băncilor. Dar întrebarea pe care şi-o pune partenerul Delo-itte este “de ce este taxat cu 0,1% transferul de obligaţiuni şi cu doar 0,01% cel cu derivate”.

„Impresia mea este că o astfel de taxă ar puncta mai mult la capi-tolul imagine, decât la întărirea fiscalităţii”, concluzionează Badin. Mai mult, el consideră că cea mai bună soluţie, în cazul problemelor actuale ale sistemelor bancare, este separarea băncilor clasice de cele de investiţii.

Destructurarea paradisurilor fiscale, o tendinţă în noua economie.

cu atât este taxat tran-sferul de obligaţiuni

cu atât este taxat tran-sferul cu derivate

vs.0,1%0,01%

20

Wall-Street.ro

economie

Greii din fiscalitate vorbesc despre taxarea băncilor şi a bogaţilor în noua economie

Mihaela Mitroi, partener con-sultantă fiscală PwC România, şi Alexander Milcev, partener pe Taxe la Ernst & Young, au răspuns provocării Wall-Street.ro de a discuta despre impo-zitarea sistemului financiar, su-prataxarea bogaţilor şi excesul de reglementare.

Potrivit multor lideri mon-diali, am intrat într-o nouă economie sau, cel putin, într-o nouă fază a economiei capitaliste. Cum credeţi că ar trebui să arate sistemul fiscal mondial?

Mihaela Mitroi: Atâta vreme cât va exista diversitate în ceea ce priveşte organizarea lumii în state, va exista diversitate şi în materie de fiscalitate pe plan global şi competiţie între state, pentru atragerea de capital uman şi financiar. Cât priveş-te intrarea într-o nouă fază a economiei capitaliste, din ex-perienţa mea de consultant de peste 14 ani, aş putea spune că am mai auzit această sintagmă vehiculată după fiecare rece-siune majoră. Din câte observ din economia reală, principiile economice au rămas aceleaşi. Accentul este pus pe eficienţă, productivitate şi profitabilita-te. Nu cred că actuala criză va schimba în vreun fel semnifi-

Alexander Milcev, E&Y: Globalizarea este un fenomen cu două tăişuri.

· Răzvan Enache

21


“Noua fiscalitate”Rezultatele căutării “economie”

dacă vor fi aplicate?

Mihaela Mitroi: Pentru a fi efici-ent, un asemenea sistem de taxare a sistemului financiar ar trebui aplicat la nivel comunitar. În chestiunile de fiscalitate este nevoie de consens, în cadrul Consiliului European, pentru a putea adopta orice iniţiativă. Consensul va fi greu de obţinut, în condiţiile în care există interese divergente între statele membre. Spre exemplu, există state membre ale Uniunii Europene în care sistemul financiar are o contribuţie semnificativă la Produsul Intern Brut şi care repre-zintă centre financiare globale (aşa cum este cazul Marii Britanii), care ar avea cel mai mult de pierdut din aplicarea unor astfel de taxe. Adoptarea unei derogări pentru Marea Britanie va fi, de aseme-nea, foarte greu de tolerat de către restul statelor membre, pentru că ar duce la dezavantaje competitive pentru băncile din restul statelor europene. În plus, există concuren-ţa globală pentru atragerea celor mai profitabile şi mai complexe operaţiuni financiare (de tip hedge fund, investment banking etc.) care ar putea duce la o migrare a capitalurilor dinspre Europa spre alte continente.

În fine, există experienţa sta-telor care au aplicat un sistem de taxare a sistemului financiar. Su-edia a introdus în 1984 o taxă pe tranzacţiile de capital. Rezultatele au fost dezamăgitoare, veniturile din această taxă au fost modeste, în schimb volumele de tranzacţi-onare pe bursa suedeză au scăzut, ceea ce a afectat de fapt finanţarea economiei suedeze şi, în general, dezvoltarea economică a ţării. Drept consecinţă, această taxă a fost abrogată în 1991.

Alexander Milcev: Greu de apre-ciat impactul acestor taxe, acolo unde au fost ele deja introduse. Trebuie monitorizat impactul lor

cativ principiile de funcţionare ale economiei capitaliste.

Alexander Milcev: Problemele Greciei au demonstrat încă o dată că globalizarea este un fe-nomen cu două tăişuri. Și anu-me, azi o problemă a unui stat se propagă mult mai repede şi mult mai departe decât a fost cazul vreodată. Rezultatul este că problemele fiscale ale unui stat nu sunt numai problemele

lui, ci devin şi problemele altor state care se pot implica foarte activ în rezolvarea acestora.Astfel încât, deşi fiecare stat rămâne responsabil de situaţia sa fiscal-bugetară, ea se va afla întotdeauna şi în vizorul altor state care pot avea un cuvânt de spus.

Cum priviţi propunerile de taxare a sistemului financiar şi ce impact vor avea acestea

Mihaela Mitroi, PwC: Revenirea la impozitul progresiv este una dintre opţiunile posibile.

22

Wall-Street.ro

economie

în timp. În multe cazuri aceste taxe au fost concepute pentru a gesti-ona cantitatea de risc asumată de bănci (i.e. se aplică în funcţie de active, cu un anumit grad de risc, deţinute de o bancă) şi în acelaşi timp pentru a culege o parte din aşa numitele super-profituri ale băncilor. Nu cred însă că adminis-trarea riscului prin pârghii fiscale e un concept adecvat. Există şi alte măsuri de reglementare (e.g. politici de provizionare) ce pot crea suficiente rezerve de risc la bănci şi asta fără să existe un regim fiscal discriminatoriu al băncilor faţă de restul contribuabililor. De aseme-nea, să nu uităm că, în perioadă ce urmează, restructurarea datoriilor suverane ale Greciei o să aducă multe bănci multinaţionale pe roşu.

Franţa a introdus de cu-rând taxarea suplimentară a bogaţilor. Este aceasta o soluţie pentru echilibrarea bugetelor în ţările cu datorii sau, din contra, va frâna şi mai mult revenirea economi-că?

Mihaela Mitroi: Revenirea la impo-zitul progresiv este una dintre opţiu-nile posibile, deşi acest lucru va crea dezavantaje competitive României, având în vedere faptul că cele mai multe dintre statele vecine aplică o cotă unică de impozitare. În fapt, im-pozitul progresiv va afecta nu doar pe cei cu venituri mari, ci şi clasa de mijloc, profesiile liberale şi micii meseriaşi. Iar o viziune de dezvoltare a României pe termen lung ar trebui să plece de la încurajarea dezvoltării clasei de mijloc, care este stâlpul oricărei construcţii capitaliste şi democratice, precum şi acumularea de capital autohton. Observatia mea este că sunt puţini români dispuşi să-şi asume riscuri şi să devină antreprenori, majoritatea preferând să lucreze ca salariaţi – eventual în sistemul public. De aceea, trebuie

căutate mijloace prin care să ajutăm dezvoltarea clasei de mijloc .

De asemenea, majorarea impozi-tului pe venit pentru cei cu venituri mai mari ar putea să nu aducă veni-turile bugetare scontate pe termen lung. Sunt ţări care au introdus im-pozitul pe avere dar aceast fapt nu este prea popular, intrucât este greu de administrat şi, iarăşi, este posibil să nu aducă veniturile scontate.

Cred că în această perioadă lichidităţile sunt cheia, astfel incât concentrarea trebuie să rămână pe creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare şi pe reducerea evaziunii fiscale.

Alexander Milcev: Contează foarte mult ce se doreşte printr-o aseme-nea impozitare. Dacă se doreşte atragerea unor fonduri suplimenta-re, efectul impozitării suplimentare în România nu cred că şi-ar atinge scopul. Mai curând ar încuraja sporirea evaziunii fiscale, decât ar face diferenţă la bugetul de stat. De asemenea, impozitarea progresivă descurajează iniţiativa, investiţiile, inovaţia întrucât “sancţionează” averea suplimentară generată dato-rită lor. Pe de altă parte, problemă bugetului de stat în România nu reprezintă lipsă cadrului legislativ în domeniul fiscal, ci ineficienţa colectării taxelor şi impozitelor. Un exemplu, în prezent ANAF colectează în jur de trei sferturi din taxele şi impozitele declarate (deci, nu vorbim de evaziune), pe când în ţările dezvoltate gradul de colectare se ridica la peste 85%-90%. Dacă ne-am apropia de acest nivel de eficienţă, nu am mai avea deficitul

bugetar, fără să mărim măcar o sin-gură taxa sau impozit. Aici e soluţia sustenabilităţii sistemului fiscal pe termen lung. De aceea, consider că impozitarea în plus, în orice formă a ei, nu este binevenită şi, cu siguranţă, nu în context de situaţia economică nesigură şi precară.

Credeţi că suprareglemen-tarea şi taxarea bogaţilor/

băncilor este norma după care ar trebui să se ghideze autorităţile în noua econo-mie?

Mihaela Mitroi: În lumina actualei crize este firesc să urmeze o perioa-dă în care sistemele de reglemen-tare să fie întărite pentru a atenua riscurile la care este expusă econo-mia globală. Introducerea oricărui sistem de reglementare trebuie să pornească însă de la o analiză re-alistă, sub aspectul cost-beneficiu. Este foarte important ca eventua-lele beneficii ale unui sistem mai strict de reglementare să compen-seze costurile mai mari pe care vor trebui să le suporte companiile şi contribuabilii din implementarea acestor sisteme.

Alexander Milcev: Nu cred. Cel puţin pentru România zilei de azi, persoanele avute şi sectorul financiar sunt ţinte false. Sunt ţinte uşoare pentru că sunt vizibi-le şi supra-impozitarea lor ar fi o măsură populistă uşor de impus, dar această supra-impozitare ar fi contraproductivă şi nu ar rezolvă problemele adevărate ale sistemu-lui fiscal existent în România.

vs.

gradul de colectare în ţările dezvoltate

gradul de colectareîn România

85%-90%75%

23


“Noua fiscalitate”Rezultatele căutării “economie”

24

Wall-Street.ro

cover story

Bancherii în noua economie Trãim într-o economie în care totul este schimbat ºi nimic nu mai este sigur. Este o nouã economie. S-au împlinit trei ani de la cãderea Lehman Brothers în care totul s-a schimbat, probabil definitiv. La ce se poate aºtepta siste-mul bancar în perioada urmãtoare? Rãspunsul - care se învârte în jurul cuvintelor “prudenþã” ºi “încredere”- îl oferã bancherii intervievaþi de Wall-Street.ro.

25


“Încredere, prudenţă”Rezultatele căutării “top story”

Bancherii în noua economie Trãim într-o economie în care totul este schimbat ºi nimic nu mai este sigur. Este o nouã economie. S-au împlinit trei ani de la cãderea Lehman Brothers în care totul s-a schimbat, probabil definitiv. La ce se poate aºtepta siste-mul bancar în perioada urmãtoare? Rãspunsul - care se învârte în jurul cuvintelor “prudenþã” ºi “încredere”- îl oferã bancherii intervievaþi de Wall-Street.ro.

dreamstim

e.com

26

Wall-Street.ro

cover story

Bankingul în noua

economie

Creşterea şomajului, reducerea salariilor şi restrângerea sau încetarea activităţii unor companii au fost unele dintre realităţiile economice care au lovit sistemul bancar românesc în ultimii trei ani de criză. Rezultatul? Provizioane în urcare, cerere slabă de credite şi profitabilitate în scădere.

La ce se poate aştepta sistemul bancar din România în noua economie post-criză? Răs-

punsul este vag, dar bancherii ţin-tesc produse bancare mai robuste, mai sigure, atât pentru bănci, cât şi pentru clienţi.

Pentru instituţiile de credit, anii de criză s-au caracterizat prin-tr-o reducere drastică a consumu-lui, care a condus la temperarea activităţii de creditare, băncile schimbându-şi orientarea de la

expansiune rapidă către o strategie determinată de prudenţă.

„Băncile şi-au adaptat strategia, planurile de expansiune teritorială, portofoliul de produse şi au trecut la un control mai atent al costurilor operaţionale. În scenariul persistenţei efectelor crizei, este posibil să asistăm la creşterea creditelor neperformante, iar băncile vor fi obligate să constituie noi provizioane, ceea ce va eroda profiturile instituţiilor de credit şi

implicit aportul din impozitul pe câştig la bugetul de stat”, spune Radu Gheţea, şeful uneia dintre băncile locale din top 10, CEC Bank.

Oficialul apreciază că băncile vor continua să se confrunte cu o cerere redusă de credite din partea clienţilor solvabili persoane fizice care nu sunt îndatoraţi în prezent, principala cauză fiind contextul economic naţional şi internaţional actual.

Atunci ce le rămâne bănci-lor? „Finanţarea companiilor ar putea deveni obiectivul prioritar”, explică Gheţea. Iar realitatea din piaţă îi dă dreptate bancherului. În primele nouă luni din 2011, soldul creditelor pentru companii s-a majorat cu peste 11%, în timp

Radu Gheţea: „Este posibil să asistăm la creşterea creditelor neperformante.”

· George Dobre

Agerpres



ce împrumuturile totale pentru populaţie au cunoscut o creştere de numai 1,8%. Astfel, este pentru prima dată, în ultimii opt ani, când avansul creditării corporate l-a depăşit pe cel al persoanelor fizice.

„Anii 2001-2008, de creşte-re foarte dinamică a creditului în România, au adus şi o paletă extrem de diversificată de credite şi alte produse bancare. Deoarece majoritatea băncilor româneşti au capital străin, băncile-mamă au lansat şi la noi produse moder-ne, cu adaptările necesare pieţei noastre, dezvoltând în acelesi timp şi reţeaua de unităţi teritoriale, majoritatea fiind de mici dimen-siuni. Menţionez că piaţa bancară românească nu a fost „invadată” de produse bancare sofisticate, „exotice” sau derivative, ca pe alte pieţe mature ale lumii. Acest lucru ne-a permis să nu avem o criză mai acută determinată şi de o asemenea situaţie”, spune directo-rul general adjunct al BRD, Petre Bunescu. El adaugă că băncile locale cu capital străin au benefi-ciat şi de resurse mari provenite din ţările dezvoltate ale Europei, lucru ce a determinat o adevărată „explozie” a creditării, mai ales pentru persoanele fizice.

Pentru Sergiu Oprescu, preşe-dintele executiv al Alpha Bank, este clar că în acest moment ne îndreptăm către o noua etapă în modelul bancar românesc, mai ales prin prisma faptului că ultimii ani au fost marcaţi de impactul crizei asupra ţărilor din regiune, dar şi asupra României. „La nivel naţional deja începem să simţim o modificare a acestei paradigme a creşterii economice preponderent din creditare, către segmentul de economisire internă, economisire care să poată susţină creşterea economică”, explică Oprescu.

Bancherul consideră că mo-delul de dezvoltare economică în România a fost clădit pe mai

multe etape în perioada post-de-cembristă. „Prima perioadă este cea situată între anii 1990 – 1995, când economisirea internă era mai mare decât nivelul investiţiilor, din punct de vedere procente din PIB, apoi între 1996 – 2009, când nivelul investiţiilor excela faţă de cel al economisirii şi, ca atare, importam economisire externă şi, apoi, sfârşitul anului 2010 când, pentru prima oară, economisirea era egală cu nivelul investiţiilor, adică aproximativ 23% din PIB”, a precizat preşedintele executiv al Alpha Bank.

În schimb, preşedintele Consi-liului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Pascariu, spune că după trei ani de criză, câteva aspecte ale sistemului bancar devin esenţiale - capitalizarea, lichidita-tea şi modelul de business.

„Să nu uităm că în ultimii trei ani preţul acţiunilor băncilor la nivel mondial a scăzut absolut dramatic. A scăzut atât de mult, încât cei care au investit în siste-mul bancar, în diversele bănci din lume, se întreabă dacă reprezintă o investiţie profitabilă”, a arătat Pascariu.

Revenirea creditării, slabe şanse pe termen scurt

Bancherii consideră că în condiţiile actuale, când cererea solvabilă de credite s-a redus drastic, iar creşterea economi-că este încă firavă, creditul de consum va continua să stagneze, iar noile măsuri anunţate de BNR în această privinţă, vor determina şi mai mult o contracţie a acestor împrumuturi.

„Ca structură, produsele de creditare se vor adapta noilor con-diţii, vor prevala produsele clasice de creditare, dar cu garanţii mai solide şi cu o analiză a capacităţii de rambursare mai serioasă. Se vor reduce serios creditele în va-lută pentru consum şi se va limita durata de creditare la maximum cinci ani. Acest lucru va determi-na băncile să-şi ajusteze oferta de credite”, a adăugat Petre Bunescu.

Totuşi, bancherii nu sunt foarte

Petre Bunescu, BRD: Piaţa bancară românească nu a fost „invadată” de produse bancare „exotice”

Agerpres

Evoluþia crediteloracordate de bãnciîn ultimii aproape 10 ani

--300,000

--250,000

--200,000

--150,000

--100,000

--50,000

--0

2002

--

2003

--

2004

--

2005

--

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

mil. RONan

ul

InfograficÊrealizatÊde:

28

Wall-Street.ro

optimişti cu privire la revenirea ritmului de creditarea din anii tre-cuţi, principalul motiv fiind acela că în acea perioadă toate econo-miile mondiale erau pe creştere.

„Este foarte greu să estimezi dacă ritmul creditării din anii de boom economic va reveni, dar, după părerea mea, acele zile din 2006-2007 nu se vor mai întoar-ce”, a precizat directorul general al GarantiBank, Murat Atay.

Pe de altă parte, şeful CEC Bank, Radu Gheţea spune că, pentru a putea vorbi de creşteri de două cifre ale creditării, este necesară mai întâi temperarea efectelor crizei internaţionale, urmând ca băncile să-şi stabileas-că noile strategii. „Chiar şi aşa, ritmul de creditare din anii de boom economic, cu o majorare de peste 60% în ritm anual, nu va mai fi atins prea curând”, a expli-cat Radu Gheţea.

Cu toate acestea, gradul de in-termediere financiară în România

este încă redus, în comparaţie cu alte state europene mai dezvolta-te, ceea ce înseamnă că există loc de creştere pe segmentul credită-rii, în special pe zona corporate.

„Consider că cel puţin pe ter-men scurt vom asista la un avans destul de temperat al ritmului de creştere a creditării, date fiind distorsiunile generate de criza in-ternaţională care au impact direct asupra eligibilităţii potenţialilor clienţi - atât persoane fizice cât şi juridice - şi măsurile care se au în vedere, inclusiv la nivel european, pentru a evita expunerea debi-torilor, în special la creditele în valută straină”, mai spune Radu Gheţea.

Sergiu Oprescu arată că şi pe segmentul creditării asistăm la schimbări de paradigme. „Obser-văm de exemplu o uşoară migrare dinspre creditele de nevoi perso-nale, către segmentul cardurilor de credit”.

Sergiu Oprescu, preşedinte Alpha Bank

Agerpres

29


“Încredere, prudenţă”Rezultatele căutării “top story”Evoluþia crediteloracordate de bãnciîn ultimii aproape 10 ani

--300,000

--250,000

--200,000

--150,000

--100,000

--50,000

--0

2002

--

2003

--

2004

--

2005

--

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

mil. RON

anul


Agerpres

Advertorial P

Evoluþia sumelor restantedin sistemul bancarîn ultimii aproape 10 ani

--20,000

--18,000

--16,000

--14,000

--12,000

--10,000

--8,000

--6,000

--4,000

--2,000

--0

2002

--

2003

--

2004

--

2005

--

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

mil. RON

anul

Info

graf

ic re

aliz

at d

e:

30

Wall-Street.ro

cover story

Sistemul bancar - între maturitate şi consolidare

Bancherii sunt de acord că sistemul bancar românesc este unul tânăr, iar în comparaţie cu ţările din jur este de mici dimensiuni. Potrivit preşedintelui executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu, care citează un studiu al Băncii Centrale Europene, ponderea activelor instituţiilor de credit în produsul intern brut a fost în 2009 de 74% în România, faţă de 88% în Polonia, 117% în Cehia sau 135% în Ungaria.

„Totodată, ponderea volumului de credite în produsul intern brut a fost de 43% în România, faţă de 56% în Polonia, 58% în Cehia şi 78% în Ungaria. Există potenţial de dezvoltare”, a explicat Oprescu.

Pe de altă parte, Radu Gheţea, spune că instituţiile de credit din România au făcut faţă în condiţii rezonabile tuturor distorsiunilor generate de criza economică-financiară ce au marcat economia şi mediul social.

„Menţinerea stabilităţii financiare se datorează prevalenţei produselor bancare tradiţionale, măsurilor adoptate de Banca Naţională a României şi aportului acţionarilor băncilor. Consolidarea vizează creşterea forţei băncilor prin majorarea capitalurilor proprii. Băncile-mamă au continuat să susţină instituţiile de credit din piaţa bancară

românească, nefiind necesară acordarea de sprijin din fonduri publice, cum s-a întâmplat în alte state. În concluzie, sistemul bancar românesc este unul matur”, a adăugat Gheţea.

Băncile din România au avut de înfruntat multe provocări în ultimii trei ani de criză, iar viitorul nu pare să aducă veşti bune pentru acestea, având în vedere tensiunile care macină Europa din partea Greciei sau Italiei. Instituţiile de credit vor avea de îndeplinit noi reguli de capitalizare şi se vor confrunta în continuare cu creditele neperformante, iar ceea ce le rămâne acţionarilor din sistemul bancar este să se întrebe dacă mai merită să investească într-un domeniu care nu mai este la fel de profitabil ca în anii de boom economic.

31



Evoluþia sumelor restantedin sistemul bancarîn ultimii aproape 10 ani

--20,000

--18,000

--16,000

--14,000

--12,000

--10,000

--8,000

--6,000

--4,000

--2,000

--0

2002

--

2003

--

2004

--

2005

--

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

mil. RON

anul

Info

graf

ic re

aliz

at d

e:

32

Wall-Street.ro

economie

Noua Românie strigă catalogulCine răspunde prezent?

România poate fi uşor considerată un exportator de manageri, dacă ne uităm la numărul celor care ocupă poziţii de top în cadrul multinaţionalelor, în toate colţurile lumii. Câţi dintre aceştia vor răspunde însă „prezent”, când noua economie românească îi va striga la catalog?

Angela Creţu şi noul joc

Românca de 37 de ani conduce de la Moscova grupul est european al Avon, un portofoliu de peste un miliard de dolari. După expe-rienţa acumulată în SUA, Serbia sau Rusia, spune că, în mod cert, se va întoarce la un moment dat în România, unde oamenilor „nu

le este teamă să experimenteze şi există scânteie în generaţia actuală de lideri”.

Crede cu tărie în capacitatea ro-mânilor de a ţine pasul cu Europa şi susţine că mersul economiei va depinde şi de abilitatea liderilor de business de a se adapta la noile reguli ale jocului.

„Companiile trebuie să se redefinească şi să se gândească la impactul tehnologiei, la inovaţie, la servicii personalizate şi nu seg-mentate, la digital. Nu cei mari, ci cei mai rapizi în schimbare vor guverna piaţa de mâine”, punctea-ză Creţu.

În acest context, România va fi competitivă dacă va relaxa şi simplifica sistemul fiscal pentru investitori. În plus, o mai bună promovare a oportunităţilor de afaceri sau a turismului, în rândul unor investitori de calibrul Rusiei, este necesară.

„În Rusia nu se vorbeşte prea mult despre România. O simplă comparaţie: din Moscova către Sofia există trei zboruri directe zilnic, în timp ce către Bucureşti sunt doar două pe săptămână. Asta reflectă relaţiile economice dintre ţările noastre. Totuşi, mari companii precum Gazprom vin să investească în România şi com-panii mari din România exportă în Rusia. Poate că lucrurile vor progresa şi relaţiile economice se vor intensifica în viitor”, adaugă Angela Creţu.

Mihai Bârsan, românul optimist

Mihai Bârsan a preluat în 2009 marketingul Pivovary Topvar din Slovacia, parte a grupului SABMil-ler, după ce, timp de patru ani, a ocupat poziţia de vicepreşedinte de marketing al Ursus Breweries.

Se gândeşte la momentul în care va reveni în România, mai ales că perspectiva de a se ocupa din nou de mărci locale de bere îl atrage nu doar profesional, ci şi personal.

„Fiecare marcă românească ce îşi respectă promisiunile ne dove-deşte că suntem şi noi românii ca-pabili de profesionalism şi calitate.

· Alina Stan

Angela Creţu lucrează la Moscova: Aici nu se vorbeşte prea mult despre România

Mihai Bârsan are biroul în Bratislava.

33


“Noi paradigme economice”Rezultatele căutării “economie”

ce ai pornit pe calea asta, e greu să te mai întorci”, declară Kenin-gton.

Din Praga, evoluţia economică a României este văzută ca extrem de lentă. Însă, cu siguranţă este conectată deja la noua economie sau, mai precis, la „lumea nouă”. Conceptul, care se vehiculează de ceva vreme, o trimite cu gândul la viteza ameţitoare a schimbă-rilor.

„Mituri, monştri sacri dispar în fiecare zi! Riscul este fie să luăm decizii greşite, fie să ne panicăm şi să ne blocăm precum iepurele în lumina farurilor. Rigiditatea şi lipsa de acţiune sunt cei mai mari duşmani ai noştri, ca oameni şi profesionişti”, crede managerul român.

La nivel macro, volatilitatea le-gislativă din România, în special în domeniul fiscal, reprezintă un factor descurajant pentru me-diul de afaceri. Din acest motiv măsurile corective imediate ar trebui să fie o prioritate pentru îmbunătăţirea competitivităţii, mai spune Kenington.

Este totuşi atent şi la ce se în-tâmplă peste graniţă. Economia României nu se vede prea bine, dar situaţia nu este la fel de gravă ca cea a altor ţări membre UE, în condiţiile în care gradul de înda-torare este relativ rezonabil.

La rândul său, vorbeşte despre existenţa aceluiaşi climat econo-mic de acum cinci ani. Diferenţa constă în faptul că omenirea a realizat, în final, că datoriile suverane au atins cote alarmante pentru unele state, lucru ce a dus la o recalibrare a gradului de op-timism-confidenţă al populaţiei.

Asistăm deopotrivă la un nou tip de marketing, orientat pe ocazii de consum şi mai puţin pe cel care priveşte consumatorul în sens general. „Marketingul ocaziilor de consum va deschide apetitul oamenilor de a relua consumul, făcând ca roata ma-croeconomiei să se învârtă din nou”, mai spune Hareţ.

Marilen Kenington în patria berii

Marilen Kenington a ajuns, într-un deceniu, în prima linie de management a grupului StarBev, preluând conducerea a trei de-partamente: legal, HR şi corpora-te affairs.

S-a obişnuit uşor cu oraşul adoptiv, însă îi lipseşte spiritul latin sau energia cu care oamenii interacţionează şi se bucură de viaţă. E suficient acest argument pentru a o aduce înapoi în Româ-nia?

„Aş vrea să descopăr şi alte lo-curi, oameni, culturi. Mediile de business sunt aşa de diferite de la o ţară la alta, chiar şi în aceeaşi companie. E fascinant, iar odată

Avem nevoie de mai multe şi mai puternice asemenea dovezi. Par-că prea ne-a lovit pesimismul şi lipsa de încredere în noi înşine şi unii în alţii”, crede Mihai Bârsan.

Evoluţia economică a Româ-niei se încadrează într-o tendinţă generală a regiunii - posibilităţi mari de creştere versus depen-denţa de investitorii externi, subliniază managerul SABMiller. Ce trebuie să se schimbe?

„Cu doar câţiva ani în urmă, românii erau printre cei mai încrezători. Sper să ne reaşezăm aşteptările, să ne mai echilibrăm, pentru că încrederea nejustifica-tă a dus la aventuri şi cheltuieli nesăbuite, dar lipsa de încredere de acum pare să ne paralizeze”, afirmă Bârsan.

Personal nu simte că activează într-o nouă economie. “Viaţa este mai grea, iar riscul de a nu reuşi este mult mai mare. Pe de altă parte, ultima oară când mi-am întrebat şefii, tot creşterea veni-turilor şi a profiturilor era ideea, ca şi acum cinci ani”, punctează românul.

Andrei Hareţ şi un nou tip de marketing

Fost vicepreşedinte de vânzări şi distribuţie al Ursus Breweries, Andrei Hareţ conduce acum ope-raţiunile Dreher Breweries, parte a grupului SABMiller Ungaria.

Îi lipseşte exuberanţa specifică românilor, însă nu uită niciodată că activează, poate, pe una dintre cele mai dificile pieţe de bere din Europa. Aici, o singură zi în care îţi abaţi atenţia de la realitatea industriei îţi poate aduce prejudi-cii importante pe termen mediu şi lung.

Marilen Kenington s-a obişnuit cu viaţa din Praga.

34

Wall-Street.ro

economie

35


“Noi paradigme economice”Rezultatele căutării “economie”

36

Wall-Street.ro

antreprenoriat


Dacă în urmă cu 15 ani, când spuneam „noua econo-mie”, ne refeream în special la IT şi biotehnologie, în prezent sunt prea puţine domenii care nu au fost atinse de schim-bările spectaculoase aduse de inovaţii şi de mentalitatea modernă. România, cândva o forţă mondială a informatizării, „s-a topit” însă odată cu că-derea comunismului - cererea de pe piaţa tehnologică este mult mai mare decât oferta şi Europa are o perspectivă negativă asupra ţării.

· Alex Goagă

Puţini ştiu că România era, la finalul anilor `80, una dintre cele mai puternice ţări din

lume la nivel de informatizare, sistemul educaţional fiind foarte bine pus la punct. Ba chiar se putea vorbi de „un Sillicon Valley din Pipera”, loc unde şi Florin Talpeş lucra înainte de căderea comunis-mului.

Talpeş este unul dintre cei mai bine clasaţi anterprenori, atât în România, cât şi la nivel mondial, produsul BitDefender fiind ales de mai multe organisme independente de statistică numărul unu pe mai multe pieţe. Experienţa de peste 30 de ani în antreprenoriat îi conferă acestuia o viziune largă, cunoştinţe de business şi siguranţă deosebită în afirmaţii.

„Piaţa internă a informatizării s-a topit odată cu căderea regimu-lui comunist. În prima jumătate a anilor `90 a început primul val de migraţie din România, care s-a amplificat spre finalul deceniului”, povesteşte el, relaxat, dintr-un birou al sediului BitDefender din West Gate, Militari. În mână ţine un pix cu care, din când în când, trasează câteva informaţii succinte pe foile albe din faţa sa, ajutându-l să îşi

sintetizeze mai bine gândurile. După 1990, strategia de infor-

matizare a ţării nu a mai avansat. De-a lungul timpului, Florin Talpeş a fost chemat pentru a sprijini crearea de noi strategii însă, într-un final, niciuna nu a fost implementa-tă. „Este un obicei să avem legi şi să nu le respectăm”.

Cu toate acestea, educaţia ştiinţifică şi tehnologică s-a păstrat - diminuată puţin. Coloana verte-

Noua economie implică şi o nouă societate.

Florin Talpeş: Antreprenoria-tul înseamnă să te întâlneşti cu oportunitatea

37


“Noi antreprenori”Rezultatele căutării “antreprenoriat”


brală a tehnologiei şi IT-ului există încă, dovadă că nu se poate vorbi de şomaj în rândul absolvenţilor de informatică sau calculatoare. „Cei mai buni pot ajunge, după niciun an, la salarii la care alţii nu ar visa într-o viaţă!”.

Salariat sau antre-prenor?

Antreprenoriatul nu este o acţiune deterministă în care cineva îşi planifică să înceapă pe 2 ianu-arie şi pe 12 mai să devină faimos. Nu este ceva predictibil ci, mai degrabă, te întâlneşti cu opor-tunitatea, este un context de energie şi pasiune, rosteşte răspicat Talpeş.

„Eu aş recoman-da ca, în prima fază, tinerii să lucreze într-o echipă care deţine cunoştinţe pe un anumit domeniu. O echipă bună este o universitate excepţi-onală şi, în timp, poţi să vezi oportunităţi pe care acea echipă nu le monetizează şi nu le va monetiza. Cu aceste cunoştinţe poate, ulterior, să îşi

dezvolte ideile”, spune Talpeş. Multinaţionalele cu prezenţă în

România au, din fericire dar şi din păcate, două lucruri care „se bat cap în cap”. Este un lucru pozitiv faptul că ele sunt adevărate universităţi unde poţi să înveţi multe despre management financiar, marketing sau tehnologie. Pe de altă parte, multe dintre multinaţionale sunt centralizate, acolo se execută, „se sterilizează responsabilitatea”, se

frânează antreprenoriatul. „Este bine ca cei care au calităţi antrepre-noriale să nu stea suficient de mult ca să fie infectaţi. Eu aş recomanda 2-3 ani, până când nu prind gustul corporatist”.

Este mai greu să începi un proiect personal astăzi, decât în anii `90?

La începuturile sale ca antrepre-nor, Talpeş nu ştia ce-i aia „start-up”. Pe atunci nu exista legislaţie, infrastructură pentru întreprinzători şi, din acest punct de vedere, era mai greu. Iniţial lucra pentru companii din Franţa şi primea banii cash, lucru ciudat pentru vestici. Când a apărut sistemul bancar, s-au lovit de alte probleme, tot de logistică iar TVA-ul le-a pus, iarăşi, beţe în roate.

„Şi astăzi este la fel, sunt oportu-nităţi cu duiumul, este un mediu atât prietenos cât şi ostil. Dar, până la urmă, tot de oportunităţi ţine”.

Societatea este în schimbare rapi-dă. Trebuie să înveţi şi să te adaptezi rapid. “Acum două decenii nu existau în vocabularul românesc termeni precum „management”, „business” sau „start-up”. În Sillicon Valley este un principiu “ţi-a venit o idee, poţi să fii sigur că o mai au încă zece pe lângă tine”. Şi atunci chiar contează cine ajunge primul şi cine ajunge cel mai bine.

Noua economie înseamnă şi o nouă societate. Şi aceasta are câteva caracteristici clare: este iute, trebuie să fie spectaculos de performantă în execuţie şi precisă. „Aici contrazicem puţin spiritul balcanic, care este mai molcom, cu o filozofie de genul «timpul le rezolvă pe toate». Da, le rezolvă, dar nu neapărat bine”.

Europa este încă în urma Statelor Unite ale Americii în ceea ce pri-veşte inovaţia, unul dintre motivele

principale fiind faptul că, pe Bătrânul Continent, întreprinderile care au controlul inovaţiei sunt „matusalemi-ce”, în timp ce corporaţiile din State sunt tinere “chiar şi Microsoft, la cei 25 de ani, este „un bebeluş”, conside-ră Talpeş.

Este o legătură între tinereţe şi faptul că eşti, sau nu, jucător cheie în inovaţie.

În Europa, companiile dau faliment mai greu ca în SUA, de aici rezultând probleme cu repartiţia re-surselor umane. Ele rămân „blocate” în cadrul unor companii mult timp. De asemenea, economia vest euro-peană are un regim socialist legat de contractele de muncă, fiind foarte dificil să dai afară un om, chiar dacă nu performează, or un întreprin-zător nou are nevoie de resurse, de oameni tineri în companie.

În general, europenii sunt mult mai reticenţi în asumarea riscu-rilor. Dacă în SUA nouă din 10 companii dau faliment, dar a zecea are „super succes”, în Europa toate cele 10 companii au şanse mari de a supravieţui, dar cu creşteri mo-deste, fără a aduce schimbări esen-ţiale pieţei. „Inovaţia este legată de risc şi de eşec. Aici nu ne asumăm eşecul, deci câştigăm foarte puţin. Nu schimbăm societatea. Inovaţia vine din societăţile care îşi asumă riscurile”, consideră Talpeş.

Lucrurile însă se vor putea schimba, şi încă mai repede decât am anticipa. Tinerii români încep să se facă cunoscuţi pe plan internaţional, evoluţia rapidă a informatizării mondiale se reflectă şi în ţară. Important este ca, în noua economie mondială, să nu îţi ascunzi eşecurile, ci să ţi le asumi şi să înveţi din ele.

„Eu am început afacerea cu 200 de dolari, adică două salarii din acea vreme. Nu contează banii, ci resursele umane. Am spus şi voi spune asta întotdeauna”, încheie Florin Talpeş.

38

Wall-Street.ro

antreprenoriat

“Văd antreprenoriatul social ca fiind comple-mentar celui de afaceri.

Se face un proiect, se găsește finanțarea, o parte din ea poate proveni din donații și sponsori-zări, iar apoi se lansează o serie de activități”, a spus Radu Ioan Tudo-rache, antreprenor și adminitrator al M Grup, în cadrul emisiunii Start-Up Wall-Street.

Radu Ioan Tudorache a vorbit despre antreprenoriat social - ce înseamnă mai exact și cum a fost el pus în practică - exemple din România, dar și din străinătate, acolo unde Bill Gates (Microsoft) sau Jimmy Wales (Wikipedia) au devenit cunoscuți (și) că antrepre-nori sociali.

Este un mod de a face afa-ceri privind dincolo de profit și având drept obiectiv rezolvarea unor probleme de ordin social sau problemelor unei societăți. Tudorache a dat exemplul unei asociații din Ardeal, cu 12 angajați

full-time, care se ocupă de dez-voltarea potențialului turistic al zonei și care, de curând, a reușit să realizeze o pistă pentru biciclete, tocmai pentru a atrage mai mulți vizitatori.

“Este obligatoriu să existe, în cadrul antreprenoriatului social, activități care să genereze profit. De exemplu, asociația despre care vă vorbeam are și un centru de co-lectare și de producție de gemuri și dulcețuri, produse care sunt mai apoi vândute în localitățile mai mari”, a spus antreprenorul.

Poate fi un proiect de antrepre-noriat social un start-up? Practic, oricine își dorește să construiască un business cu impact de durată poate deveni antreprenor social.

Banii nu sunt condiția esențială, ci buna organizare și dorința de a implica o comunitate anume în rezolvarea unei probleme cu care se confruntă. “Sunt oameni născuți pentru a servi comuni-tatea. În antreprenoriatul social, banii inițiali sunt mult mai puțini. Am văzut proiecte sociale făcute de tineri care nu aveau niciun ban în buzunar. (...) Domeniul online ar putea fi o bună direcție în acest sens, pentru că acolo se pot înche-ga comunități, iar un exemplu în acest sens e Wikipedia”, este de părere Radu Ioan Tudorache.

O economie mai întreprinzătoare: Ce este antreprenoriatul social

Într-o perioadă tulbure, de reaşezare a economiei, antreprenoriatul social poate fi soluţia pentru cei care au curajul să pornească afaceri ce nu urmăresc neapărat profitul, ci mai ales generarea de “valoare socială”, adică rezolvarea problemelor comunităţilor din care fac parte.

· Laura Culiţă

Cine poate fi antreprenor social?

Întâi şi-ntâi, ce înseamnă antreprenoriatul social?

Care este relaţia dintre proiectele din antreprenoriatul

social şi profit?

Va fi bazată noua economie pe

antreprenoriatul social?

“Cred că noua economie este destul de departe. Nu mai suntem nici în vremea capitalismului sălbatic, însă în România încă nu a apărut un surplus care să fie folosit în zonele sociale şi culturale. Rata de acumulare a capitalului în România este încă destul de redusă”.

39


Advertorial P

Rentrop&Straton a lansat primul instrument foarte uşor de folosit, cu eficienţă maximă, care vă ajută să realizaţi evaluarea angajaţilor corect şi rapid.

Evident, totul conform legislaţiei în vigoare.

Ce vă oferă Softul R&S Eval – Soft de Evaluare a Angajaţilor?

• Soluţii conforme cu noua legislaţie - Fişe de Evaluare în concordanţă cu Noul Cod al muncii

• Eficienţă şi timp redus - durează maximum 10 minute evaluarea fiecărui angajat

• Arhivare electronică - toate evaluările le veţi putea salva în format electronic

• Obiectivitate - întregul proces de evaluare este extrem de corect, supervizat de un program realizat de profesionişti

“Softul de evaluare a angajaţilor”, UNICA aplicaţie software de

management informatizat al resurselor umane de acest gen, aduce următoarele avantaje:

1. reduce cu 75% timpul de evaluare a unui angajat, actualul timp de evaluare de 1 h reducându-se la 10 minute, necesare completării fişei de evaluare de către angajat

2. elimină lucrul cu dosarele3. asigură confidenţialitatea datelor4. permite arhivarea electronică5. îngăduie reutilizarea ulterioară,

fapt ce reduce şi mai mult timpul şi efortul de evaluare

6. creşte gradul de obiectivitate al evaluării

7. elimină sursele de eroare care afectează procesul de evaluare

8. elimină frustrările şi ostilitatea angajatului

9. creşte simţitor eficienţa procesului de evaluare a performanţelor profesionale

Softul reprezintă o bază de date cu multiple criterii de evaluare ce pot fi selectate în funcţie de domeniul de activitate al angajatului. Evaluarea cu ajutorul Softului de evaluare a angajaţilor are următorii 6 paşi:

1. Se instalează aplicaţia. 2. Se introduc datele companiei şi

numele angajaţilor.3. Evaluatorul selectează din baza

de date domeniul de activitate şi criteriile de evaluare a performanţelor caracteristice postului ocupat de către angajat .

4. În funcţie de criteriile alese se generează o serie de întrebări editabile.

5. Fişa se transmite automant angajatului şi superiorului acestuia.

6. După completare, rezultatele evaluării se importă în aplicaţie şi se centralizează automat. Daţi print şi adăugaţi la dosarul personal al salariatului.

Atenţie: vă oferim GRATUIT timp de 12 luni asistenţă tehnică online şi suport call-center.

Ofertă de preţ: doar 869.26 lei, preţ redus cu 50% faţă de 1738.48 lei, dacă sunaţi până pe 25 decembrie la Serviciul Clienţi, la numărul de telefon 021.209.45.45 şi comunicaţi codul “wall street 2012”

A apărut primul Soft de Evaluare a Angajaţilor

40

Wall-Street.ro

antreprenoriat

De la multinaţională la antreprenoriat: Cum creºti o echipă

Timp de 15 ani ani a lucrat în consultanţă imobiliară: s-a dez-voltat odată cu piaţa ºi a pus bazele unei echipe care a închiriat ºi a vândut cele mai importante clădiri din România. După 11 ani de management, Bogdan Georgescu s-a retras de la Şefia Colliers pentru a crea un incubator de afaceri ºi a creºte o noua generaţie de întreprinzători.

Echipa Novel Ventures, așa cum se numește incubato-rul de afaceri, este formată

în prezent din patru persoane, la care se adaugă co-fondatorii

companiei, Bogdan Georgescu și Tudor Chindea. Cei patru membri ai echipei, Flori, Daniela, Alina și Irina, au vârste cuprinse între 22 și 32 de ani, însă pe perioada ve-

rii, când au fost testate mai multe idei de afaceri, pragul a coborât până la 19 ani.

Tot o echipă tânără este și cea a Colliers, unde, în anul în care Georgescu prelua șefia companiei, cel mai „în vârstă” angajat avea 27 de ani. Tinereţea este un atu și o dovadă recentă este dată de Blake Horsley, șeful diviziei de investiţii a Colliers, care la 27 de ani a con-siliat 95% dintre tranzacţiile imo-biliare intermediate în acest an de consultanţii imobiliari. Horsley,

· Sorina Negrilă

41


“Noi iniţiative”Rezultatele căutării “antreprenoriat”

originar din Noua Zeelandă, a fost cooptat în echipa Colliers în 2008, iar rezultatele sale în cei trei ani de criză financiară confirmă flerul lui Bogdan Georgescu în alegerea oamenilor.

Capacitatea de lucru cu oame-nii este printre calităţile pe care echipa Novel Ventures o apreciază cel mai mult la Georgescu. „Crede foarte mult în oameni și îi ajută”, spune Alina, care îl știe pe Bogdan de șapte ani. Tot ea îi enumără însă și părţile slabe: judecă prea

ușor oamenii și uneori nu știe să fie empatic. Accentul prea mare pe raţiune în defavoarea intuiţiei este o bilă neagră pe care i-o atribuie și Daniela, însă la final balanţa se înclină pozitiv, susţine ea. „Cel mai mult îmi place modul în care «prinde» oamenii, cum îi convin-ge și entuziasmul lui de a avea o idee”, detaliază Daniela.

Prima idee care a fost pusă în practică în cadrul incubatorului de afaceri este proiectul social „Teach for Romania”, care recrutează absolvenţi foarte buni de faculta-te, îi pregătește într-o școală de leadership și pedagogie, iar apoi îi plasează ca profesori în școli publice timp de doi ani, după care îi menţine activi într-o organizaţie de alumni, ce își propune să ajute reforma din sistemul de educaţie din România. Programul a fost lansat în Statele Unite în urmă cu 20 de ani și, în prezent, funcţio-nează în 22 de ţări.

„Profesorii ar trebui să intre în școli anul viitor, în luna sep-tembrie. Sperăm să avem până la o mie de candidaţi, dintre care să alegem 50-60. Campania de promovare a proiectului va începe în ianuarie, iar recrutarea, după vacanţa de primăvara”, explică Georgescu. În prezent, Flori și Alina se ocupă de recrutarea can-didaţilor, Irina, de promovare, iar Bogdan și Daniela, de relaţiile cu autorităţile.

Echipa Novel Ventures mai analizează, pe lângă „Teach for Romania”, încă șase idei de afa-ceri: două pe industria telecom, una pe recrutare, și trei pe dome-niul produselor pentru copii. De al optulea proiect, singurul care are legătură cu piaţa imobiliară, se ocupă Tudor, celălalt co-fon-dator al incubatorului. Proiectul vizează dezvoltarea unui cartier rezidenţial, în Corbeanca, pe un teren de 11 hectare, construcţia fiind planificată să înceapă anul viitor.

Însă chiar și cu un proiect care ţine de real estate, activitatea No-vel Ventures este cu totul diferită faţă de cea din cadrul Colliers. „Este mai multă cercetare, filozo-făm, mai degrabă decât muncim. La Colliers era o activitate de vânzări, aici deocamdată stăm și invăţăm”, rezumă Georgescu.

O altă diferenţă constă în lipsa regulilor și chiar a amenzilor, explicaţia fiind dată de dimen-siunea redusă a echipei Novel Ventures. În cadrul Colliers, își amintește Bogdan Georgescu, existau amenzi pentru fumatul în birou, acest lucru fiind decis încă din anul 1999, timp în care

fumatul în incinta spaţiilor de birouri era frecvent întâlnit. O amendă simbolică era și pentru lipsa de punctualitate. „Dacă la ședinţe un singur angajat întârzia un minut, ne întâlneam a doua zi cu o jumătate de oră mai devreme și acest lucru se repeta, ajungând să ne întâlnim la prima oră a dimineţii”, spune managerul.

Explicaţia sa este simplă: în ca-zul echipelor mari, unde venitu-rile sunt peste medie, „biciul” are rezultate mai bune decât „zăhă-relul”, întrucât în astfel de cazuri oamenii nu pot fi motivaţi dacă le dai o sumă mică în plus la salariu.

În cele din urmă însă, motiva-ţia angajaţilor trebuie să fie strâns legată de munca acestora, încheie managerul. La motivaţie se adau-gă atmosfera din birou, plăcerea de a lucra și calitatea echipei. O echipă care va crește apoi, făcând performanţă aproape din reflex. Iar lui Bogdan Georgescu îi place să crească echipe.

„Biciul” are rezultate mai bune decât „zăhărelul” în

cazul echipelor mari.

Vali Căm

ară

42

Wall-Street.ro

antreprenoriat

Noua (dez)ordine a online-ului românesc

“Sa se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo”. Citatul din I.L. Caragiale pare să se potrivească ca o mănuşă online-ului românesc, o piaţă unde anii de criză au adus prea puţine proiecte notabile şi prea multe vorbe goale, o piaţă de publicitate suferindă, una dintre cele mai mici din Europa.

Vlad Stan, unul dintre an-treprenorii şi investitorii “cu state vechi” în online,

reuşeşte să sumarizeze starea Internetului românesc, subliniind că “lipseşte perspectiva”. Piaţa ar putea creşte mai mult dacă oamenii ar alege să nu se uite unii la alţii şi, în loc să se înghionteas-că, “s-ar avea că fraţii”. Valoarea pieţei este prea mică pentru a lasă loc orgoliilor. Rostim des cuvântul “inovaţie” când vine vorba de online. Avanta-jul celui care inovează este imens ţinând cont că va fi primul pe o piaţă nouă. Costurile şi riscurile inovării sunt însă mult mai mari decât în cazul adaptării/copierii unor concepte care şi-au dovedit fi-abilitatea, spune George Lemnaru, de la eRepublik şi, din păcate, piaţa online din România are foarte pu-ţini finanţatori vizionari şi oameni cu experienţa necesară să inoveze în acest domeniu la nivelul la care ne-am dori. “Astfel, o mare parte din proiectele lansate se concen-trează pe copierea unor concepte din afară şi adaptarea lor pentru piaţa românească. M-aş fi aşteptat ca, în ultimii ani, să fi avut mai

multe proiecte originale adresate pieţei internaţionale”, subliniază el.

Lipsind inovaţia, lipsesc şi proiectele noi, de succes. Cristi-an Manafu, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din online-ul autohton, spune că i-ar fi plăcut să vadă mai multe site-uri dedicate serviciilor, care să nu aştepte sau să se bazeze pe advertising. “Mi-ar fi plăcut să văd câte un mare proiect lansat în fiecare an. În afară de Trilulilu şi TPU.ro, ce alte site-uri mari au apărut în ultimii 3-4 ani?”, întreabă el, retoric.

Şi Călin Rotarus, şeful regi-ei ArboInteractive, are aceeaşi problemă, dorindu-şi să vadă mai multe proiecte care să nu fie bazate pe planuri irealiste de vânzări de publicitate, şi cât mai multe în zona serviciilor. El recunoaşte însă că această dorinţă este uşor nerealis-ta.

Ca lucruri importante, care scot în evidenţă “o nouă ordine”, ar fi de menţionat, bineînţeles, social media, care a evoluat aproximativ în acelaşi ritm cu ţările vestice (lucru încurajator), faptul că marile trusturi de presă s-au trezit şi au alocat cu succes resurse semnifi-

cative, spune Călin Rotarus. Un fapt mai puţin spectaculos, dar foarte important, este creşterea solidă şi constantă a cumpărătu-rilor online şi a plăţilor prin card, faptul că publicitatea online, şi nu numai, a fost pusă (cam brusc, după gustul multora) în faţa unor întrebări dure, din zona eficienţei şi ROI, precum şi faptul că publi-sherii (mai ales cei independenţi) au trebuit să-şi răspundă la cea mai veche întrebare din business şi anume “care este modelul de business şi cât de realist este”.

Pe o piaţă în care mulţi luptă pentru supravieţuire, în general nu se ajunge la un consens foarte uşor. „Cred că mai mult ca oricând şi faţă de orice disciplină a marketingu-lui, publicitatea online are nevoie de susţinere la unison. Şi aici cred că IAB a luat o atitudine corectă, care sper să se menţină”, consideră Manafu. În prezent, Ioana Anescu, CEO la IAB România, spune că atitudinea jucătorilor din online i se pare neconstructiva şi ar vrea ca relaţiile de competiţie să genereze inovaţie şi avantaje competitive cât mai clare şi în beneficiul utilizato-rilor.

· Alex Goagă

43


“Noul Internet”Rezultatele căutării “antreprenoriat”

20 milioane de euroPIAÞA DE PUBLICITATE ONLINE (IAB România - PriceWaterHouseCoopers) Datele nu includ toate cifrele realizate de Google, Yahoo sau Facebook în România.

Unde sunt tinerii antreprenori?

Răspunsul este simplu: acolo unde sunt bani. Unde sunt bani? În multe ţări din Europa sau în SUA, dar nu în România, o piaţă măcina-tă de criza economică, o piaţă unde “unicul mediu care a înregistrat creştere în criză” a reuşit în 2010 să rămână la nivelul de 20 mili-oane de euro, similar cu 2008, şi chiar să scadă pe primul semestru al lui 2011, conform studiului IAB România şi PriceWaterHouseCo-opers, care nu include însă toate cifrele realizate de Google, Yahoo

sau Facebook în România. O piaţă unde Google “tace, dar face”.

Şi întrucât tot a venit vorba de Google, circulă deja în online-ul românesc o zicală – “O carte de vi-zită Google deschide toate uşile”. Şi Google profi tă de asta, ducându-se direct la inima companiilor, direct la general manageri. Acest lucru înseamnă că gigantul american a început să “muşte” din ce în ce mai mult din bugetele agenţiilor şi re-giilor de online din România deşi, cum era de aşteptat, Dan Bulucea, şeful biroului local al compani-ei, a subliniat în toate ocaziile că urmăreşte să colaboreze cu jucă-torii locali din piaţa de publicitate online. Pe anumite segmente, chiar o face, pe altele, concurează.

Oricum, faţă de acum patru-

cinci ani, lucrurile au început “să se mişte”. Vedem din ce în ce mai multe clip-uri care devin virale, “e adevărat, tot aici, la noi în ţară, mai puţine depăşesc hotarele. Vedem agenţii noi şi încercări de proiecte .ro de la tineri antreprenori. Însă nu pot să nu mă încrunt puţin când, după mai puţin de un an de la lansarea “în forţă şi trâmbiţa-tă”, în 90% din cazuri nu mai aud nimic de “noile vedete”, sau sunt susţinute artifi cial. Şi atunci sunt nevoit să mă întorc constant către aceleaşi nume care au avut inspi-raţia şi priceperea de a intra pe Internet la începutul anilor 2000.

Din când în când, piaţa se mai dezmorţeste cu câte o tranzacţie - unde, de departe, cei mai activi au fost Marius Ghenea, şeful Fit

dreamstim

e.com

44

Wall-Street.ro

antreprenoriat

Distribution, acţionar în circa 20 de proiecte, şi Radu Georgescu, om de afaceri care caută activ investi-ţii, însă mai ales în Silicon Valley. Uneori mai avem “ştiri bombă” cu o nouă numire sau demisie şi câte o intrare pe piaţă de genul Groupon.

„Le recomand celor tineri să muncească mult (mitul succesu-lui peste noapte în online este cu siguranţă doar un mit), să citească mult şi să înveţe din experienţa celor din jur”, este o frază pe care ar trebui să o urmeze cei mai mulţi. Mulţi români sunt obişnuiţi să nu muncească şi să fie plătiţi, după cum spune şeful Softwin şi BitDe-fender, Florin Talpeş.

În rest însă, parcă fiecare an este tras la indigo. Diferă doar culoarea foii pe care imprimi.

„Ce părere ai de evoluţia pie-ţei de publicitate online?”, “Cum ţi se pare că s-au dezvoltat noile proiecte din online-ul românesc de la începutul crizei?” sau “Cum influenţează Facebook piaţa de publicitate ţi clienţii?”sunt în-trebări la care primesc, aproape invariabil, aceleaşi răspunsuri de mai mulţi ani. ”Piaţa are potenţial şi va creşte”, “Ce proiecte noi şi in-

fluenţe?! Ai văzut tu aşa ceva?” Şi, respectiv, “Advertiserii sunt din ce în ce mai interesaţi de Facebook”. Şi pot pune pariu, aici, pe print, că şi în doi-trei ani, răspunsurile vor fi similare.

În Silicon Valley, lucrurile se întâmplă. În 2-3 luni “ridici la cer sau dai de pământ cu proiectele”, spune, plastic, Radu Georgescu. În România, tergiversezi cu lunile numai lansarea şi apoi poate dura şi ani până să atingi un oareca-re succes sau, din contra, să dai faliment.

Trăim în epoca vitezei. În Româ-nia însă, ea se materializează mai ales pe străzi, în forma unor bolizi conduşi de copii “de bani gata”, şi mai puţin în online. În declaraţiile “oficiale”, sau “on the record”, cum se mai spune, aproape toţi oamenii din online spun că piaţa se dezvol-tă, creşte, evoluează şi, în general, se mişcă mai bine. „Off the record” însă, devin mai modeşti, mai puţin optimişti, mai “no comment” cu o înclinare uşoară a capului. “Multă muncă, pe bani puţini”, spunea în vara lui 2011 Dragoş Novac, şeful Metropotam.

Cum va arăta piaţa online-ului în câţiva ani?

O să crească, sunt total de acord cu asta, dar nu mă aştept la o explo-zie în acest sens. Google va domina, oficial sau nu, piaţa de publicitate. Trecerea la euro (atunci când şi dacă se va întâmpla) va invita mai puternic companii internaţionale pe piaţa locală. Bloggerii vechi se vor extinde „după cum bate vântul”, poate pe Google+, dacă reţeaua “va prinde”, unii au şi început să facă asta, cu mai mult sau mai puţin suc-ces. Poate că oamenii cunoscuţi din online îşi vor găsi timp să îi înveţe şi pe cei mai tineri “cu ce se mănâncă” segmentul acesta, să apară şi noi nume şi antreprenori, să li se ofere funcţii vizibile şi cu responsabilitate mărită. Antreprenoriatul din sânul corporaţiilor să nu mai fie doar o sintagmă “ce dă bine”, ci chiar să devină realitate.

„Aşa e, că până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri?” - I.L. Caragiale.

dreamstim

e.com

45


“Noul lifestyle”Rezultatele căutării “business”

46

Wall-Street.ro

antreprenoriat

Aplicațiile mobile sunt softuri cu ajutorul cărora utilizatorii de smartphone-

uri și tablete folosesc mai ușor diferite servicii. De exemplu, exis-tă aplicații pentru muzică, jocuri, transfer de bani, citit, căutare pe internet, mesagerie, localizare, pentru a afla când va apărea o anumită pereche de pantofi într-un magazin sau când ar putea avea loc un cutremur. Unele dintre aceste softuri sunt deja instalate pe telefon ori tabletă, iar altele se descarcă de pe internet.

Ștefan Cristian Filip și Raul Andrișan sunt doi tineri care până anul trecut lucrau de mai bine de trei ani în domeniul dezvoltării de aplicații pentru platforma Microsoft.

Însă în 2010 s-au hotărât să își înființeze propria companie, NextRoot, iar în mai anul acesta au lansat Instamap, o aplicație care le permite utilizatorilor de iPad și iPhone să vadă în timp real fotografiile postate pe servi-ciul de partajare de imagini API

Instagram. „Eram atrași de universul

Apple și am învățat în timpul liber cum se pot dezvolta aplicații pe platformă iOS (n.red.: sistemul de operare utilizat de Apple)”, afirmă Raul Andrișan.

Aplicația lansată inițial pentru iPad a fost descărcată de la finalul lui mai și până la sfârșitul lui oc-tombrie de aproape 5.000 de ori. Aceasta se vinde cu 1,99 dolari, din care comisionul Apple este de 30% (un procent practicat de ma-joritatea companiilor care își pun la dispoziție sistemul de operare pentru dezvoltarea de aplicații). Practic, cei doi antreprenori încasează în jur de 1,4 dolari pe fiecare aplicație vândută.

„Asta înseamnă în cinci luni 6.720 de dolari”, afirmă Filip. El speră ca până la jumătatea anului viitor compania va obține veni-turi de 25.000 de euro din acest domeniu mai ales că de curând cei doi tineri au lansat o nouă aplicație.

Cifrele unei pieţe care creşte şi tot creşte

La nivel global vânzările de astfel de softuri sunt estimate să ajungă în acest an la 15,1 miliar-de de dolari, mai mult cu 190% comparativ cu 2010, potrivit companiei de cercetare Gartner. De asemenea, se vor descărca 17,7 miliarde de aplicații, mai mult cu 117% față de anul trecut. Iar creșterea va continua accelerat, Gartner estimând că în 2014 nu-mărul de download-uri va ajun-ge la 185 de miliarde. Cele mai importante magazine de aplicații mobile sunt Apple App Store, Android Market, Nokia Store, Research In Motion (RIM) App World, Microsoft Marketplace și Samsung Apps.

· Cristina Negraru

În aplicaţii să ne

batem Utilizatorii de smartphone-uri şi tablete din

toată lumea au descărcat în acest an aproape 18 miliarde de aplicaţii în valoare de 15 miliarde

de dolari. Este o piaţă deschisă pentru orice furnizor de oriunde, în care cererea este imensă, iar veniturile se

dublează anual. Aici se bat şi dezvoltatorii români. dreamstime.com

47


“Noul IT&C”Rezultatele căutării “antreprenoriat”

Deocamdată, despre acest domeniu nu există date în lega-tură cu România. Sunt poate mii de astfel de dezvoltatori, mulți dintre ei fiind tineri pasionați de tehnologie, o parte studenți, alții angajați în companii, iar alții se ocupă doar de acest business.

Poate cel mai mare jucător în domeniu este furnizorul de soluții și servicii informatice iQuest, care estimează pentru anul acesta venituri de un milion de euro din vânzarea de aplicații mobile, adică în jur de 7% din cifră de afaceri a companiei. De altfel, iQapps, divizia de aplicații mobile a acesteia, a fost înființată în 2009, iar acum 30 dintre cei 400 de angajați ai Iquest lucrează pentru această divizie.

Cea mai cunoscută aplicație creată de clujeni este Trip Jo-urnal, un program care permite utilizatorilor să aibă acces la informații actualizate din locu-rile pe care le vizitează și care în urmă cu doi ani a fost desemnat de Google ca fiind una dintre cele mai bune zece aplicatii din lume pentru platforma Android. Aceasta este folosită în prezent de aproape 500.000 de utilizatori din întreaga lume.

Pe lângă aplicațiile proprii, iQuest mai lucrează pentru com-panii din retail, media, auto sau financiar- bancar, printre clienți numărându-se Banca Transilva-nia (BT) sau Jaguar.

Costuri şi investiţii

Costul pentru crearea unei aplicații mobile variază de la câ-teva mii la zeci de mii de euro, în funcție de complexitatea acesteia, dar și de cine sunt cei care o dez-voltă. Totodată, în afară de costul inițial pentru lansarea aplicației,

este nevoie de noi investiții pen-tru mentenanță și realizarea de versiuni noi.

„ Și în cazul BT, s-a adeverit regula conform căreia dezvolta-rea unei asemenea aplicații este aproape la fel de costisitoare ca dezvoltarea unui website clasic”, afirmă Anca Rarău, directorul de marketing și comunicare al Băncii Transilvania. Instituția financiară a lansat în decembrie anul trecut o aplicație care în prezent are în jur de 20.000 de utilizatori și care este disponibilă pe telefoane-le iPhone, Nokia și Android.

Realizarea unui astfel de program poate dura de la câteva zile până la mai multe luni. Însă faptul că o aplicație a fost con-struită într-un timp mai lung nu garantează și succesul acesteia.

„Dezvoltarea unei aplicații nu se oprește după lansarea în app store pentru că utilizatorii cer noi functionalități pe care dez-voltatorii le livrează în versiuni îmbunătățite ale acesteia”, afirmă Cornelius Brody, fondatorul și directorul general al iQuest.

Cum trebuie să fie o aplicație mobilă care să aibă succes? „Uti-lă. Trebuie să satisfacă o nevoie reală a clienților, fie că-i vorba de divertisment sau rezolvarea unor probleme de afaceri”, afirmă Răzvan Grigoriu, unul dintre câstigatorii ediției din 2010 a competiției Nokia Calling All Inovators.

De exemplu, pentru a atrage clienți, băncile, retailerii și chiar universitățile recurg tot mai des la astfel de metode de informare. Mai mult, a fost lansată și prima aplicație care să ne anunțe când ar putea avea loc un cutremur.

Pe lângă utilitate, un alt lucru important este ca aplicația să ara-te bine pentru a ieși în evidență fiindcă într-un magazin de aplicații sunt zeci și chiar sute de mii de programe similare, spune Raul Andrișan de la NextRoot.

„Nu în ultimul rând, trebuie ca aplicația să fie foarte bine testată pentru a obține review-uri cât mai pozitive”, adaugă Ștefan Filip de la aceeași companie.

Anul trecut, când reușea să fie între câștigătorii Nokia Calling All Inovators, Răzvan Grigoriu spunea că vrea să se întrețină doar din dezvoltarea de astfel de softuri. A început să construias-că aplicații în urmă cu un an și jumătate, iar până acum a realizat trei modele pentru Symbian, sis-temul de operare lansat de Nokia. Crede însă că cel mai bine este să lucrezi pentru cel puțin două platforme, ceea ce intenționează să și facă.

Nu spune ce venituri obține din acest domeniu, însă afirmă că o trăsătură a acestei piețe este faptul că naționalitatea nu repre-zintă un factor important pentru a avea succes.

„Piata este globală, iar accesul la ea este, în general, egal. Dar este greu să reușești. Țin minte un studiu care arăta că peste 80% dintre aplicații nu au depășit ba-riera de 100 de euro de-a lungul timpului de publicare”, explică Grigoriu.

El adaugă că o aplicație poate fi considerată de succes dacă are câteva mii de utilizatori, în cazul în care este judecată după numă-rul de descărcări, în timp ce în privința veniturilor depinde de modul de valorificare a acesteia.

„Sa luăm ca exemplu echiva-lentul unui salariu de programa-tor (n.red.: aproximativ o mie de euro net pe lună). Pentru a ajunge la acest nivel, pentru aplicațiile bazate pe publicitate (n.red.: situație în care aplicația este gratuită, iar dezvoltatorul câștigă din reclame) este nevoie de sute de mii de descărcări, în timp ce pentru cele plătite ar putea fi suficiente și 500 de descărcări lunare”, afirmă dezvoltatorul.

48

Wall-Street.ro

antreprenoriat

· Laura Culiţă

Reţetă pentru febra expansiunii

Şi-au început propria afacere de co-merţ imediat după Revoluţie, din dorinţa de a strânge bani pentru nuntă. Au vândut, pe rând, blugi, produse alimen-tare şi suc la dozator înainte de a face pasul decisiv către un business serios. Liliana şi Erghin Hagicalil, medici de profesie, şi-au depăşit de mult visul de a avea propria clinică. Acum, ei conduc o reţea de 23 de clinici şi laboratoare, cu afaceri de milioane de euro.

Ambii din Medgidia, soţii Hagicalil se cunosc din clasa a cincea. Au urmat

împreună cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, perioadă în care s-au gândit să facă un ban în plus prin comercializarea de tex-tile, în special blugi, din Turcia.

„Cererea a fost tot mai mare, aşa că apoi am dez-voltat o reţea de puncte alimentare, iar mai târziu am achiziţionat primul dozator TEC”, povesteşte Liliana Hagicalil, director medical general al grupului de firme

Romar Medical. Prin 1994 -1995, medicii Hagicalil erau antrepre-nori cu acte în regulă – aveau aproape 100 de angajaţi, iar afacerile mergeau bine. Cu toate acestea, după aproape un dece-niu de comerţ, au simţit nevoia

să facă ceva diferit faţă de ceea ce vedeau în spitalele de stat în care lucrau.

S-au mutat din oraşul natal la Bucureşti şi, împreună cu familia Şerban, au deschis în 2000 o policlinică în zona Dristor, cu o investiţie de 50.000 de dolari. Liliana Hagicalil îşi aminteş-te că, pe hârtie, planurile erau cuceritoare, dar că în fapt, după ce banii s-au terminat, antrepre-norii au constat că lucrările la prima lor policlinică nu înainta-seră foarte mult. Au fost atunci nevoiţi să ia aparatură şi echipa-mente în leasing, pentru că nu mai aveau fonduri să echipeze cabinetele medicale.

Liliana Hagicalil, antreprenor cu acte in regulă

49


“Noii întrepinzători”Rezultatele căutării “antreprenoriat”

Dacă punctul de pornire al afacerii a fost mai dificil, urmă-torii ani aveau să aducă afacerii Romar o dezvoltare explozivă. Era primul furnizor de servicii medicale private cu ambiţii de a se extinde la nivel naţional şi asta pentru a acoperi cât mai mulţi dintre clienţii organizaţi-onali. O parte din reţeaua care astăzi numără 23 de policlinici şi laboratoare exista deja prin 2003-2004, dar expansiunea a fost întărită de fondul de investi-ţii Reconstruction Capital (RC2), care în 2007 a preluat 40% din acţiunile Romar. Restul titluri-lor au rămas în mâinile familiei Hagicalil, compania trecând în 2006 printr-o scindare care a dus la plecarea din afacere a soţi-lor Georgeta şi Robert Şerban.

În permanenţă curtaţi de fondurile de investiţii, soţii Hagicalil şi-au păstrat pachetul de acţiuni, chiar dacă în ultima vreme au cochetat cu ideea unui exit parţial. Nu ar pleca de tot din compania pe care au clădit-o, dar ideea unei noi tranzacţii cu un fond de investiţii este luată în calcul. Mai mult decât atât, soţii Hagicalil şi oficialii RC2 au chiar acum discuţii cu două fonduri de investiţii.

„În momentul acesta, suntem în faza de pregătire a unor evalu-ări financiare de ambele părţi, iar apoi am putea să purtăm negoci-eri, dacă vom ajunge în această etapă”, explică Liliana Hagicalil. Până atunci însă, principala grijă este întreţinerea reţelei de centre medicale, în condiţiile în care unele dintre ele – cele din zonele mai sărace – au probleme de rentabilitate. În plus, dificultăţi sunt şi cu fluxul de lichidităţi, pentru că mulţi dintre clienţii corporate, care înseamnă aproa-pe 70% din totalul afacerilor Romar, plătesc mai greu şi mai puţin pentru serviciile medica-le. „Pe hârtie cifrele sunt OK, dar în realitate sunt blocaje în tot lanţul”, apreciază directorul medical, care se ocupă şi de ope-raţiunile curente ale reţelei de policlinici şi laboratoare.

Strategia paşilor mici

Romar avea în plan deschi-derea, anul acesta, a unui spital multidisciplinar, cu o investiţie de 10 milioane de euro, dar pro-

iectul este acum în stand-by, din pricina lipsei de perspective, după cum mo-tivează Hagica-lil. Tatonări în sensul acesta au fost şi în 2008, când Romar a achiziţionat firma Evolution Med, care avea şi un spital „la

70% Clienţii

corporate în totalul

afacerilor

roşu”. Un an mai târziu, acţio-narii reţelei medicale au vândut firma. Motivul a fost că perspec-tivele de atunci, ca şi cele de acum, arătau că investiţia în spi-tale nu este una pe care să o poţi recupera prea devreme, atât timp cât nu funcţionează asigurările

private de sănătate, iar puterea de cumpărare a populaţiei este în scădere.

De altfel, Liliana Hagicalil spune că piaţa de servicii medi-cale private se dezvoltă rapid, ca un balon de săpun, fără o fundamentare reală. „Când faci o dezvoltare atât de mare, într-o perioadă de criză, nu banii inves-tiţi sunt problema, ci întreţinerea businessului pe viitor”, afirmă antreprenoarea.

Comentariul ei vine în con-textul în care, dincolo de expan-siunea reţelelor de clinici, marii jucători din serviciile medica-le private mută tot mai mult lupta spre segmentul de spitale. Astfel, de la începutul anului şi până acum s-au deschis şase noi spitale, investiţiile aferente ridicându-se la 100 de milioane de euro. Fondatorii Romar pre-feră însă se concentreze asupra conservării reţelei pe care o au şi să crească încet, dar sigur. Cel puţin anul acesta, când afacerile grupului Romar se vor cifra la 9-10 milioane de euro, la nivelul din 2010.

Suntem în faza de pregătire a unor

evaluări financiare

50

Wall-Street.ro

finanţe

· Diana Creţu

Când spui artă, îţi vine în minte dragoste pentru frumos, pasi-une, calitate. Când spui bursă, te gândeşti la bani, cifre, grafice şi adrenalină. Aparent, cele două pieţe nu au nimic în comun. În realitate, lucrurile sunt exact diferite. Aşa cum de multe ori con-trariile se atrag, arta şi bursa au găsit un numitor comun.

Mihai Chişu este broker la IFB Finwest. De 15 ani activează în piaţa de

capital. A trecut prin toate etapele bursei româneşti, s-a dezvoltat împreună cu ea, a pierdut şi a câştigat bani.

Alexandru Bâldea este mana-

Contrariile se atrag în noua economie:

Arta şi Bursa, faţă în faţă

ging partner al casei de licitaţii Artmark din 2008. Sunt doar 3 ani, dar în care a primit din plin provocările unei pieţe noi, într-o ţară cu o cultură artistică destul de redusă.

În timp ce Mihai îşi aranjează cravata, uniforma obişnuită a

unui broker, Alexandru îşi dă jos sacoul şi adoptă o poziţie foarte relaxată.

Cei doi reprezintă industrii diferite, dar care regăsesc multe coordonate comune. De fapt, la un moment dat, pare că amândoi sunt brokeri: unul de bursă şi altul de artă. Deşi Mihai Chişu este pasionat de artă şi Alexandru Bâldea este fascinat de bursă, po-ziţiile celor doi sunt clare: primul vinde oportunităţi de a face bani, cu cifre şi calcule, iar al doilea vinde frumosul, dar care are şi valenţe investiţionale.

51


“Noile plasamente”Rezultatele căutării “finanţe”

Contrariile se atrag în noua economie:

Arta şi Bursa, faţă în faţă

Piaţa lui Chişu şi piaţa lui Bâldea

„Este o piaţă mică, dar cu un potenţial foarte mare”, îşi începe Alexandru Bâldea pledoaria des-pre industria artei.

În ultimii ani, interesul pentru artă a început să crească uşor, dar constant. Aşa cum la începuturile pieţei de capital, mulţi o conside-rau un segment elitist, accesibil doar celor cu foarte mulţi bani, şi arta a fost considerată un sector al milionarilor.

Criza din ultimii ani a adus însă în atenţia multor oameni oportunitatea investiţiei în artă. „Mulţi români au auzit că preţu-rile nu sunt chiar inaccesibile”, spune Bâldea. Aşa că licitaţiile or-ganizate de Artmark au început să primească tot mai mulţi invitaţi, numărul clienţilor noi crescând

constant, cu aproximativ 50 de persoane pe lună.

Oamenii caută active sigure şi valoaroase, în care să îşi ţină ba-nii până la vremuri mai bune sau mai apetisante la nivel de risc. Aşa au descoperit arta.

„Este o piaţă a produsului cul-tural, cu valenţe investiţionale – are consecinţa de a îşi spori rapid valoarea în timp şi în stadiul incipient actual. Dar, pe măsură ce ne vom dezvolta, nu se va mai regăsi această caracteristică”, a explicat Bâldea.

În ultimii 15 ani, randamentul

mediu anual pe piaţa artei a fost de 27,04%, în euro. Anul trecut, randamentul a crescut până la 40%.

Ce instrumente au oferit astfel de randamente pe piaţa de capi-tal, într-un singur an? Cu excepţia unor cazuri particulare de compa-nii, nicio piaţă din lume nu a avut asemenea creşteri în 2010.

Dincolo de acest aspect, Mihai Chişu semnalează imediat asemă-narea între piaţa de artă din pre-zent şi bursa în anii 1996-1998.

„Găseşti multe similitudini: şi atunci, ca şi acum, oamenii cău-tau şi descopereau o lume nouă, dădeau consistenţă acestui exer-ciţiu. Preţurile aveau discount-uri mari faţă de valorile reale, tocmai din cauza momentului de debut. De exemplu, în anii 2000 erau companii care plăteau dividen-de mai mari chiar decât preţul propriei acţiuni. Astfel de opor-tunităţi nu mai există în prezent pentru că, în ciuda vremurilor, avem o piaţă de capital matură ca

vechime”, explică brokerul.Modelul se mulează perfect pe

piaţa artei din prezent. Exemplu: Fondul Certinvest Arta Româ-nească a cumpărat un tablou de Nicolae Tonitza cu 4.800 de euro de la o casă de licitaţii şi l-a vân-dut la ultima licitaţie Artmark, cu 10.500 de euro.

„Este mai mult decât dublu şi, Doamne-Dumnezeule!, este încă puţin pentru o lucrare de Tonitza, potenţialul de creştere este mult mai mare!”, exclamă Bâldea.

Îndrăgosteşte-te de artă, dar nu de acţiuni!

Mihai Chişu explică pe larg care sunt cele trei elemente principale pe care le ia în calcul atunci când caută o acţiune: beneficiu, sigu-ranţă şi lichiditate. Extrapolând spre alte instrumente care nu sunt neapărat financiare – precum arta – apar şi coincidenţele.

Aşa cum o companie trebuie să aibă indicatori valoroşi, o dimen-siune, un istoric şi o poziţionare bună, şi în piaţa artei există active mai mult sau mai puţin valoroa-se, artişti renumiţi sau mai puţin recunoscuţi.

Pe măsură ce ascultă fascinat explicaţiile brokerului despre crite-riile principale ale deciziei investi-ţionale, Alexandru Bâldea găseşte imediat asemănările.

Însă, în aceeaşi discuţie, apare

poate una din cele mai importante deosebiri.

„Arta trebuie să îţi placă, să te îndrăgosteşti de ceea ce cumperi şi să fii sigur că o să îţi placă şi peste ani”, recomandă Bâldea.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre companiile listate pe bursă. Din contră, de fiecare dată brokerii recomandă investitorilor să nu se ataşeze de emitenţi.

„Piaţa acţiunilor este volatilă, trebuie să ai adaptabilitatea de a şti să şi vinzi. Acţiunile nu gene-rează atracţie faţă de frumos, sunt

27,04% Randamentul mediu pe piaţa artei

52

Wall-Street.ro

finanţe

dematerializate şi afectate de orice ştiri. Nu încurajăm clienţii să se îndrăgostească de titlurile în care investesc, pentru că această ata-şare poate provoca pierderi foarte mari”, explică Mihai Chişu.

O altă diferenţă majoră faţă de „piaţa lui Mihai”, semnalată de acţionarul majoritar al Artmark şi care impactează lichiditatea, este imposibilitatea artiştilor de a da faliment.

Cum se conectează arta cu piaţa de capital?

Primele conexiuni ale pieţei artei cu bursa au început în acest an, odată cu lansarea Indexului Pieţei Româneşti de Artă şi a primului fond închis cu investiţii în artă, administrat de Certinvest.

Dar proiectele nu se opresc aici. Alexandru Bâldea are mai mul-te idei, de vizibilizare a pieţei de artă şi a randamentelor acesteia, printr-o foarte bună jurisdicţie de intermediere.

Pe de altă parte, Chişu aminteş-te de faptul că, pe anumite pieţe dezvoltate, conexiunea între artă şi bursă a ajuns la un grad crescut de complexitate, s-au creat burse de artă sau chiar oferte publice (IPO-uri) pe anumite tablouri, prin care publicul poate participa agregat.

Însă, este o piaţă avangardistă şi departe de România. Important este că primul pas a fost făcut. Cei doi şi-au strâns mâna la final şi au făcut promisiuni de colaborare. Cu siguranţă, arta se va coordona mai bine cu piaţa de capital în noua economie.

Arta trebuie să îţi placă, să te îndrăgosteşti

de ceea ce cumperi. Artaîntreabă,

bursa răspunde

Alexandru Bâldea: Ce soluţii

vezi pentru legătura artei cu piaţa de capital?

Mihai Chişu: Cea mai simplă variantă este fondul cu investiţii în artă listat, ar face acest

segment foarte cunoscut în rândul investitorilor clasici şi ar ajuta la creşterea bazei

voastre de clienţi.

Bursaîntreabă,

arta răspunde

Mihai Chişu:Dacă piaţa de artă şi Artmark se vor

dezvolta, iei în calcul istarea companiei

pe BVB?

Alexandru Bâldea: Da, vreau

să profităm de aptitudinea

bursei de a oferi finanţare!

Mihai Chişu este broker la IFB Finwest

53


“Noile plasamente”Rezultatele căutării “finanţe”

54

Wall-Street.ro

finanţe

· George Dobre

Sistemul bancar românesc este ameninţat pe termen scurt de riscul de credit şi de cel de lichiditate, este de părere unul dintre cei mai respectaţi bancheri din piaţă, Steven Van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank.

Norii negri ai sistemului bancar: riscul de credit şi de lichiditate

Oficialul consideră că cerin-ţele de majorare de capital din Europa vor împărţi

băncile în două - cele care vor mai avea resurse pentru a acorda îm-prumuturi şi cele care vor lăsa pe plan secund activitatea de credi-tare, cel puţin pentru o perioadă. Preşedintele Raiffeisen Bank nu se teme că băncile străine îşi vor reduce masiv expunerea pe Româ-nia, dar recunoaşte că, în această privinţă, există un anumit nivel de incertitudine.

Cum s-a schimbat sistemul bancar după trei ani de criză?

Steven Van Groningen: Băncile au devenit mai complete. Îna-inte, acestea erau mai degrabă vânzătoare de credite. În prezent, băncile şi-au dat seama că nu poţi să fii total dezechilibrat şi pentru a avea succes trebuie să fii în stare să atragi şi depozite, să oferi şi alte produse în afară de împru-muturi şi, pe lângă aceste lucruri,

trebuie să gestionezi şi bine situaţia. Per total, cred că în această perioadă de criză sistemul bancar a făcut un pas înainte.

Cât de ameninţat este siste-mul bancar românesc de criza din Grecia?

Steven Van Groningen: Nu cred că este amenin-ţat, nu văd România neapărat în situaţia Greciei. Cred că trebuie să învăţăm o lecţie din ceea ce se întâmplă acolo. Problema, în acest moment, este legată de majorările de capital impuse

băncilor, iar situaţia nu ţine doar de Grecia, care ar putea să nu lase loc pentru creştere în sistemul bancar mondial. Băncile vor fi într-o dilemă: ori vor trebui să-şi mărească capitalul, ori să-şi redu-că activele, iar acesta va fi adevă-

Steven Van Groningen: Riscul de credit rămâne important

55


“Noul banking”Rezultatele căutării “finanţe”

Există riscul ca băncile străine să îşi reducă expune-rea masiv pe România?

Steven Van Groningen: Masiv nu cred, dar în această privinţă există un nivel de incertitudine. Sunt bănci care trebuie să vină cu mult capital la nivel de grup, iar acest lucru s-ar putea să aibă un impact asupra expunerii locale. E mai mult o speculaţie. Totuşi, România stă bine din punct de vedere macroeconomic şi are un potenţial de creştere important, cred că este relativ bine poziţio-nată.

Pentru un grup bancar, Româ-nia trebuie să aibă o importanţă strategică. Poate sunt şi bănci care consideră că nu au o masă critică în România şi mai bine nu mai alocă resurse pe plan local. Criza ne-a arătat că băncile au avut un comportament foarte diferit în trecut, acest lucru a devenit vizibil în prezent, iar în viitor băncile vor avea o aborda-re, o viziune şi un comportament diferit de la un grup financiar la altul.

Ce-i lipseşte sistemului bancar românesc pentru a deveni unul matur?

Steven Van Groningen: În-totdeauna am zis că trebuie să trecem mai întâi printr-o criză pentru a avea un sistem bancar matur, dar după această criză... Putem spune că băncile au toate produsele în portofoliu, ce ne lipseşte este piaţa de capital. Toată lumea, când vine vorba să

ratul impact asupra sistemului. Nu este exclus să asistăm, în perioada următoare, la bănci care vor avea resurse pentru credite, iar altele nu, cel puţin o perioadă, până când instituţiile financiare vor ajunge la un nivel adecvat al capitalului de nivel 1.

Banca Naţională a Româ-niei intenţionează să înfiin-ţeze o bancă-punte. Ce mesaj transmite această măsură în piaţă?

Steven Van Groningen: În prin-cipiu, un sistem este sănătos dacă este în stare să-şi rezolve pro-blemele. Probabil că sunt bănci care nu vor supravieţui pe termen lung sau care nu respectă stan-dardele impuse de supraveghetori şi nu-şi pot mări capitalul. Astfel, este mai bine ca Banca Naţională să fie pregătită. După părerea mea, este mai bine să fii pregătit şi să nu fie nevoie decât să invers. Această măsură este mai degrabă destinată băncilor mici. Este un proces corect, care nu trebuie să ne sperie. Există şi alte pieţe în Europa, unde bănci care nu au avut o importanţă sistemică au avut greutăţi şi a trebuit să fie lichidate. Este un lucru normal, care reprezintă un semn de sănă-tate a sistemului bancar.

Care sunt riscurile care ameninţă sistemul bancar românesc?

Steven Van Groningen: Riscul de credit rămâne un factor de risc important. Pe termen scurt, riscul de lichiditate va fi cel care se va manifesta, însă, pe termen mai lung, vom vedea o consolidare, iar acesta este un lucru bun. Un risc ar fi dacă am trece printr-o criză şi, pentru că nu s-a întâm-plat nimic grav, să credem că pu-tem continua la fel cum o făceam înainte de aceasta.

Trebuie să trecem mai întâi printr-o criză pentru a avea un sistem bancar matur.

acceseze o finanţare, se gândeşte la sistemul bancar, însă în alte ţări, 80% sau chiar mai mult din finanţările pentru sectorul privat trec prin piaţa de capital. Mai avem nevoie şi de creştere pe termen lung. În prezent, când vorbim despre sistemul bancar, credite, depozite, totul este pe termen scurt. Trebuie dezvoltată şi partea pe termen lung - pensii, asigurări de viaţă. Nu putem, ca sistem bancar, să finanţăm proiecte de infrastructură, pe termen de 10 - 20 de ani, cu depozite care au scadenţa de 3-6 luni.

Va încheia sistemul ban-car anul 2011 pe profit? Dar 2012?

Steven Van Groningen: Este im-posibil de spus la nivel de sistem. Sunt totuşi câteva mişcări surpri-ză, dacă ne uităm la anumite bănci.

Vor fi instituţii de credit care vor avea un nivel de profitabili-tate acceptabil şi care pot folosi profitul pentru a întări baza de capital şi atunci se pun şi baze pentru creştere, dar mai există şi bănci care cu siguranţă vor pierde bani.

Cum va fi pe ansamblu, nu ştiu. Este foarte important să ne referim la costurile din sistemul bancar. Ce vedem acum este foarte clar, dacă ai avut în trecut o anumită politică de creditare şi acum pierzi bani, atunci aceasta este problema ta ca bancă.

Sunt instituţii de credit care sunt profitabile, iar cele care au rezultate negative nu pot să re-cupereze pierderile de la clienţi, întrucât ei migrează către bănci care le oferă costuri mai avan-tajoase. Acest aspect este foarte important, deoarece sunt bănci puternice care sunt profitabile pentru că ele dictează nivelul de preţ din piaţă.

56

Wall-Street.ro

finanţe

· Răzvan Enache

Un bancher român care a lucrat pentru Credit Suisse şi Lehman Brothers la Londra şi New York vorbeşte despre maniera în care băncile de investiţii încurajau înaintea crizei, în unele cazuri, asumarea unor riscuri excesive şi despre viitorul relaţiei client-bancher.

Cum se schimbăbancherii

în noua economie

După un debut la fosta ABN AMRO în România, Ciprian Păltineanu și-a început carie-ra internațională în New York la Lehman Brothers, după ce a absolvit un MBA în Statele Unite și a coordonat o echipă de equity research la Burkenroad. Ulterior s-a mutat la biroul din Londra al Lehman Bros., pentru ca, până să revină în țară, să își completeze experiența profesională în banca elvețiana Credit Suisse.

După o experiență de peste trei ani ca director general al UniCredit CAIB, compania de consultanță de achiziții-fuziuni și piețe de capital a grupului în Ro-mânia, urmată de un an și jumăta-te la șefia activității de finanțare și consultanță din cadrul UniCredit Țiriac Bank, în prezent, Păltinea-nu este directorul departamen-tului Large Corporate din cadrul aceleiași bănci.

El s-a întors în țara în 2006, înainte de izbucnirea crizei finan-ciare, cu o experiență solidă, în special pe segmentul produselor structurate și al finanțărilor. Păl-

tineanu este în măsură să ob-serve modul în care s-a modi-ficat abordarea băncilor față de risc, ca urmare a crizei globale, care a adus sis-temul financiar pe marginea prăpastiei.

Una dintre problemele băncilor de investiții, îna-inte de criză, se rezuma la faptul că manieraa de remunerare era construită de așa natură încât încuraja riscul.

Scenariul cel mai rău pentru bancheri, traderi sau alți angajați, era să înregistreze pierderi în acti-vitatea lor profesională și, even-tual, să fie concediați, dar dacă generau profit erau recompensați cu un bonus pe măsură.

Bineînțeles, într-o perioadă de criză, bancherii intră în atenția presei și a publicului, trecând drept vinovați pentru excesele fă-cute de sistemul bancar în ceea ce privește riscurile și bonusurile.

Totuși, reglementări în acest

Ciprian Păltineanu s-a întors în ţara în 2006.

57


“Noul bancher”Rezultatele căutării “finanţe”

suprareglementării și Ungaria poate constitui un astfel de exem-plu în acest moment. Deși încă nu se pot evalua consecințele măsuri-lor restrictive luate de autoritățile

maghiare, istoria ne învață că im-pactul suprareglementării nu poate fi decât negativ pe termen lung.

În privința României, directorul din cadrul UniCredit Țiriac Bank consideră că sistemul bancar au-tohton este foarte bine reglementat și soliditatea acestuia denotă că au fost luate măsurile corecte.

„Daca ne uităm și la faptul că România a avut parte de un upgra-de de rating în perioada în care alte țări au fost retrogradate, este un semn că facem și lucruri bune, deși ne confruntăm și cu o contagiune globala”, a spus Păltineanu.

Bancherii s-au apropiat mai mult de clienţi

În opinia lui Ciprian Păltineanu, apropierea bancherului de client nu este doar o tendință, ci o necesi-tate, întrucât interesele celor două părți sunt în mare parte aliniate.

„Ca bancher trebuie să te prezinți clientului ca un trusted advisor (consilier de încredere - n.r.)”, subliniază directorul Uni-Credit Țiriac Bank. El adaugă că bancherul va deveni din ce în ce mai mult un consultant care pune la dispoziția clientului acest servi-ciu pe gratis.

Relația de încredere între client și bancher ar trebui să fie ceva normal, întrucât clientul trebuie

sens au început să fie făcute, „dar poate cam târziu pentru a evită efectele negative ale crizei globa-le”, apreciază Păltineanu.

„Să nu uităm că și concurența a avut ceva de spus pe piața mun-cii în marile centre financiare ale lumii. Degeaba introduci o serie de reglementări în momentul în care o mână de profesioniști ai investițiilor se mută dintr-o parte în alta, în goană după bonusuri mai mari”, consideră oficialul de la UniCredit Țiriac Bank.

Reglementarea este, într-un fel, doar o fațetă a problemei, ceea ce contează mai mult este menta-litatea unui astfel de profesionist și amprenta pe care vrea să o lase. „Ideal ar fi să lase o amprentă pe termen lung”, spune Păltineanu.

Un alt tip de banking?

Chiar băncile au conștientizat riscurile unui astfel de comporta-ment și au luat unele măsuri înain-te de începerea crizei, prin introdu-cerea unui sistem de bonusuri pe termen lung, planuri de pensii și de opțiuni.

„Prin acest comportament, instituțiile financiare motivau angajatul să stea în organizație și îl demotivau să creeze un bubble pe termen scurt”, explică oficialul UniCredit Țiriac Bank.

Dar, pentru a obține un efect pozitiv optim, reglementarea este întotdeauna bine să se facă într-o perioadă de boom, la fel ca măsuri-le economice contra-ciclice.

În schimb, Păltineanu crede că pot fi folosite pârghii care să îi influențeze pe oameni, felul în care percep riscurile și ce îi motivează, pentru a evita o nouă perioadă în care sistemul de remunerare și de motivare ar fi de așa natură încât ar crea un imbold de a-și asuma mai multe riscuri.

Pe de altă parte, el avertizează că întotdeauna există și pericolul

Degeaba introduci reglementări dacă

profesioniştii investiţiilor se mută în goană după

bonusuri mai mari.

să spună ofițerului bancar când are o problemă, consultându-se cu acesta cu privire la eventualele alternative, iar acesta din urmă trebuie să îl îndrume pe client, pe baza expertizei pe care o are.

Mai în glumă, mai în serios, Păltineanu spune că un bancher seamănă cu un absolvent de MBA, pentru că are o privire de ansam-blu, mai generalistă asupra econo-miei și industriilor. El poate să vină cu judecăți de valoare coroborând climatul macroeconomic și situația particulară a industriilor. Pe de altă parte, o companie poate fi compa-rată cu un doctorand superspecia-lizat, pentru că are o imagine foarte bună asupra industriei din care face parte.

„Această relație este și o moda-litate de diferențiere între bănci, pentru că la un moment dat, consi-derând că ar avea acces la lichidita-te, oricine ar putea să dea credite, dar sunt puțini cei care vin cu o soluție structurată, întrucât totul trebuie să pornească de la ce vrea clientul”, enunță Păltineanu.

El argumentează că bancherii de succes din piața locală au evoluat profesional tocmai pentru că au început cu discuții strategice cu clienții lor, au înțeles unde vor să ajungă aceștia și apoi au analizat în detaliu situația lor și au structurat soluții.

„În special pentru activitatea de vânzări, este din ce în ce mai mult nevoie și de o înțelegere foarte bună a macroeconomiei și, în plus, a in-dustriilor din care fac parte clienții. De aceea, este utilă și o specializare pe diverse industrii și înțelegerea mediului competițional”, apreciază oficialul băncii.

Întrebat dacă clienții au devenit mai pretențioși în urmă crizei, Păl-tineanu spune că remarcă un pro-ces de evoluție din partea clienților, pentru că a crescut și gradul de sofisticare a companiilor, dar nu neapărat mai multe pretenții.

58

Wall-Street.ro

finanţe

· George Dobre

Economia rămâne depen-dentă şi în 2012 de fluxurile de capital care intră în ţară, a precizat consilierul guvernato-rului BNR, Lucian Croitoru. În condiţiile actuale de incertitudi-ne, aceste fluxuri nu vor fi anul viitor la ritmuri care să conducă creşterea economică la 3-4%, aşa cum arătau estimarile iniţia-le, astfel că o rată de 2% rămâ-ne o cifră optimistă. Oficialul nu exclude ca anul viitor, când vor avea loc alegeri parlamentare şi locale, să asistăm la derapaje bugetare.

Dependenţa vitală de fluxurile de capital.

Cum va arăta anul 2012?

Care a fost cel mai dificil moment pentru economia României în ultimii trei ani?

Lucian Croitoru: Din punctul de vedere al sectorului privat, cel mai dificil an a fost 2009. Secto-rul privat a aşteptat o politică de ajustare mai fermă de la guvern, care însă nu a venit. Din per-spectiva sectorului public, anul cel mai dificil a fost 2010, când întârzierile în ajustările necesare în 2009 au trebuit să fie recupe-rate. Din această cauză, tăierea salariilor a trebuit să fie de 25%, TVA-ul a crescut cu cinci puncte procentuale, când toate aceste

măsuri ar fi putut fi evitate.

De ce credeţi că nu s-au făcut ajustări mai ferme în sectorul public în 2009?

Lucian Croitoru: În acel an a fost o coaliţie între două partide cu viziuni foarte diferite. Un partid, cel care este acum la putere, vro-ia să facă anumite ajustări, iar celălalt dorea menţinerea status quo-ului. Nu s-au luat deciziile la timp şi astfel a fost o pierdere de un an. În 2010, orice amânare s-a plătit cu un preţ în plus, iar acest lucru s-a văzut.

Ce aşteptări aveţi de la eco-nomia României în 2012?

Lucian Croitoru: Economia României în 2012, ca şi în anii an-teriori, dar şi pentru mulţi ani de acum înainte, rămâne dependentă de fluxurile de capital care intră în ţară. Având în vedere nivelul

actual de incertitudine, care încă persistă, şi care alterează încre-derea, aceste fluxuri nu vor fi la niveluri care să conducă creşterea economică la un procent de 3-4% cum se credea la începutul anului

Lucian Croitoru vorbeşte des-pre incertitudinile anului 2012 Agerpres

59


“Noua macroeconomie”Rezultatele cãutãrii “fi nanþe”

ce este sustenabil, defi citul buge-tar se va duce în 2012 către 3% sau poate mai jos, rata de schimb este stabilă, iar rezervele ţării sunt la niveluri adecvate. Nu există vreun motiv să nu subliniem faptul că s-au făcut progrese în fundamen-te. Există însă riscuri, iar acestea vin pe două rute - odată că suntem dependenţi în ceea ce priveşte creşterea economică de exterior şi, doi, pentru că avem alegeri anul viitor. Când ai aceste două riscuri, cel mai bine este să te poziţionezi prudent din punct de vedere fi scal.Trebuie găsit un bun echilibru, iar acest lucru se caută în consultare cu UE şi Fondul Monetar Interna-ţional (FMI).

Când vom adopta euro? Rămâne anul 2015 un termen viabil?

Lucian Croitoru: Este o ţintă stabilită pe plan intern, ea nefi ind

agreată cu organisme internaţio-nale. Ținta are scopul de a intro-duce mai multă coeziune în clasa politică, care ar trebui să înţeleagă că adoptarea euro înseamnă mai multă coerenţă şi disciplină în elaborarea politicilor. Dacă ne uităm din cealaltă perspectivă, dacă ar fi să substituim leul, o monedă bună, cu moneda euro, care are foarte multe şubrezenii, atunci răspunsul este nu, nu este indicată adoptarea monedei unice până când problemele din zona

2011. Dimpotrivă, incertitudinile fac ca zone întregi ale lumii să îşi revizuiască creşterea economică în jos, iar noi de asemenea. Depinde

cum va fi condus în continuare programul de restabilire a încre-derii la nivelul zonei euro şi de capacitatea noastră de a ne ţine de programul economic sprijinit de UE şi FMI. O creştere economică de 2%, care până de curând părea mai probabilă, s-ar putea să ră-mână o cifră optimistă, din cauza conjuncturii externe.

Vă aşteptaţi în 2012 la de-rapaje bugetare, având în ve-dere că este un an electoral?

Lucian Croitoru: Acest risc nu poate fi exclus într-un an electoral. După cum ştiţi, bugetul este făcut de guvern, dar, în fi nal, acesta este rezultatul amendamentelor din Parlament. Acolo se pot crea derapaje, coaliţii de facto care să altereze planurile fi scale ale guvernului.

Cum credeţi că se poziţio-nează România, din punct de vedere economic, în regiune, dar şi în Uniunea Europeană?

Lucian Croitoru: Am încredere în percepţiile celor care cheltuiesc mult timp cu studierea României, întrucât unele percepţii ale unor birouri din afară s-au dovedit complet eronate. Cred că cei care s-au aplecat destul de mult asupra ţării ştiu anumite lucruri. În pri-mul rând, România are acum fun-damente bune. Defi citul de cont curent este la un nivel de 5%, ceea

O creştere economică de 2% rămâne

o cifră optimistă.

euro nu se rezolvă. Noi trebuie să fi m pregătiţi să adoptăm euro, dar ne mai trebuie şi câţiva ani pentru a converge în termeni reali cu Uniunea Europeană. Grecia este un bun exemplu de ce nu trebuie să ne grăbim. Întrucât nu a făcut reformele în profunzime, acum plăteşte preţul.

Trebuie să fi m atenţi ca zona în care intrăm să fi e sustenabilă pe termen lung, pentru că nu vrem să dăm o monedă bună pe una care suferă. Adoptarea euro în 2015 s-ar putea să fi e amânată cu câţiva ani. România, în ansamblu, nu este pregătită să adopte euro. Dacă politica monetară se va face la Frankfurt, iar politica fi scală va fi din ce în ce mai mult mu-tată spre centru, în cazul în care România nu este pregătită, statele cele mai puternice vor înclina balanţa spre un set de politici eco-nomice care să le favorizeze. Cu alte cuvinte, ciclurile economice trebuie tot mai mult sincronizate, iar acest lucru se realizează prin convergenţă reală.

Cum vedeţi planul de sal-vare al zonei euro? Va avea vreun rezultat?

Lucian Croitoru: Planul de sal-vare trebuie să ducă la creşterea încrederii. În zona euro există o problemă, mai exact, neîncrede-rea privind perspectivele creşterii economice. Pentru că unele state sunt supraîndatorate, şi sistemul bancar are probleme, deoarece instituţiile fi nanciare au expunere pe bondurile acestor ţări. Acţiunea imediată era necesară pentru a reinstitui încrederea prin stabili-zarea pieţei bancare şi a datoriilor suverane. Pe piaţa bancară era nevoie de creşterea capitalizării pentru a stabili încrederea pe pieţele de fi nanţare, iar în zona guvernelor era nevoie de ajutarea Greciei şi de crearea mecanismu-lui EFSF (Facilitatea europeană de

EURO“România, în ansamblu, nu este pregătită să adopte euro.”adopte euro.”

60

Wall-Street.ro

finanţe

stabilitate financiară n.r.). Pieţele au nevoie de timp pentru a digera planul de salvare al zonei euro. Oricum, la nivel politic a fost un succes, iar acesta este un semnal bun.

Cum poate fi stimulată eco-nomisirea internă?

Lucian Croitoru: Poţi să econo-miseşti dacă ai un venit suficient de mare care să îţi asigure nevo-ile primare. Abia după aceea te gândeşti să economiseşti pentru diverse scopuri. În bugetul româ-nilor ponderea cheltuielilor de subzistenţă este destul de mare, ceea ce înseamnă că nu rămâne destul loc pentru economisire. În-trebarea este de ce după 20 de ani suntem în această postură? Iar eu vă răspund că timp de 20 de ani am amânat reforme structurale strict necesare. Privatizările s-au făcut cu întârziere, oamenii au rămas în întreprinderi pierzând perspective de a se muta într-un sector viabil atunci când erau ti-neri, când aveau energia necesară şi se puteau adapta la noi con-diţii. (...) Dacă am fi avut o bază mai mare de economisire, astăzi am fi avut o capacitate mult mai mare de a lupta cu criza.

Înainte de criză, se con-sidera că Europa deţine o plasă de siguranţă pentru cetăţenii săi, însă lecţia ulti-milor ani ne-a arătat contra-riul. De ce?

Lucian Croitoru: Nu există această plasă, este o iluzie. Este iluzia statului bunăstării sociale. Iată că exact această iluzie s-a dovedit a fi sursa principală a problemelor. Singura sursă de bunăstare şi de plasă de siguranţă este productivitatea. Altfel, când ai probleme, atunci plasa dispare. În Europa, ca şi la noi, s-a pus prea mult accent pe redistribuirea

veniturilor şi pe abordările pe ter-men scurt, neglijând perspectiva. Aşa s-a ajuns la amânarea unor reforme profunde, ceea ce a con-dus la un comportament pervers al statului. De exemplu, s-a sti-mulat ieşirea prematură la pensie pentru a „rezolva”problema restructurării întreprinderilor. Avem foarte mulţi pensionari, numai pentru că a fost stimulat acest proces. Politicienii au avut o abordare de genul„mai bine amân o problemă acum, decât să plătesc costul politic al rezolvă-rii problemei”. Această politică, lipsită de viziunea pe termen mediu-lung a împins o parte a populaţiei într-un colţ din care cu greu se poate ieşi.

Cum credeţi că va evolua sistemul bancar în 2012? Va fi afectată creditarea de noul regulament BNR?

Lucian Croitoru: Regulamentul BNR nu îngreunează creditarea. Scopul acestuia este de a reduce îndatorarea populaţiei în valută. El instituie un mecanism pen-

tru a evita viitoarele probleme care derivă din mişcările ratei de schimb, care se reflectă automat în bilanţurile gospodăriilor şi, implicit, în bilanţurile sistemului financiar. Dacă acesta din urmă are probleme, atunci şi sectorul real are probleme. Sistemul ban-car românesc va trebui să reînve-ţe să crediteze sectorul privat. El s-a extins în perioada de intrări

masive de capital în România, când nu era nicio problemă să găseşti clienţi şi să le oferi cre-dite. De acum încolo, creşterea economică nu va mai fi la nivelu-rile care erau pe atunci, întrucât acele intrări de capital nu vor mai fi la fel. Băncile vor trebui să redescopere modul în care să atragă business în sectorul lor.

Având în vedere criza datoriilor suverane şi im-plicaţiile pentru sistemul bancar, vor putea băncile să continue să crediteze secto-rul bugetar în România?

Lucian Croitoru: Nu va fi o sarcină uşoară. Băncile din zona euro vor trebui să caute capital pentru a creşte capitalul propriu la nivelul de 9 la sută din acti-vele medii ponderate cu coefi-cienţii de risc. Această recapi-talizare ar trebui să reinstituie încrederea, astfel încât băncile să poată să se finanţeze pe ter-men mediu-lung. Deocamdată, această perspectivă este incertă. Nu este doar o problemă de cost al finanţării, ci de însăşi acce-sarea finanţării. De aceea, este prudent ca nivelul deficitului bu-getar în România să fie cât mai mic. La începutul anului 2011, date fiind condiţiile economice interne şi externe,un deficit de 3 la sută din PIB părea optim. Cri-za datoriilor suverane şi tensiu-nile pe care le-au determinat pe pieţele de finanţare pe termen mediu-lung a băncilor din zona euro au schimbat aceste condiţii. Acum, incertitudinea este la ni-veluri foarte înalte, iar încrede-rea este la niveluri foarte scăzute în foarte multe ţări. Aceasta face să scadă nivelul optim al deficitului bugetar care, în mod concomitent, maximizează creş-terea economică şi minimizează riscurile privind sustenabilitatea datoriei publice.

Regulamentul BNR nu îngreunează creditarea. Scopul acestuia este

de a reduce îndatorarea populaţiei în valută.”

61


Advertorial P

Soluţii pentru reducerea efectelor negative ale crizei

În contextul economic actual reducerea costurilor sau blocarea investiiilor nu sunt principalele soluţii de adoptat pentru depăşi-rea acestui impas, iar managerii marilor com-panii ştiu asta.

Piaţa prezintă importante schimbări de mentalitate în ceea ce privește adoptarea soluţiilor IT, de-oarece s-a înţeles importanţa aces-tora în îmbunătăţirea activităţilor din companie. La fel a fost înţeleasă și importanţa externalizării IT, aceasta devenind tot mai atractivă pentru companii. Astfel, peste 35% din companiile românești aleg ex-ternalizarea IT pentru eficientizarea activităţilor și reducerea costurilor.

“Managerii marilor companii din ţară au înţeles că pentru menţinerea unui Cash Flow constant și a statutului companiei, nu trebuie să renunţe la investiţii și trebuie să acorde o atenţie mărită administrării bugetelor și cheltuielilor. Dacă până acum mulţi dintre manageri erau sceptici în ceea ce privește adopta-rea soluţiilor IT sau a externalizării serviciilor IT, în momentul de faţă ne-au asaltat chiar ei din dorinţa de a le oferi suport și ajutor în găsirea soluţiilor potrivite pentru proble-mele din companie”, declară Sorin

Cosmescu (foto), Director General EXE Software.

Potrivit lui Sorin Cosmescu, cea mai des adoptată măsură de către parteneri este externalizarea servici-ilor IT. Managerii apelează la aceste măsuri deoarece le sunt garantate servicii specializate, la un nivel pro-fesional ridicat, adaptate la profilul și dimensiunile companiei. Trans-ferând responsabilitatea de gestio-nare a unui departament IT, aceștia câștigă mai mult timp pentru a se concentra asupra activităţilor de bază ale companiei și elimină cheltuielile.

“Pe lângă serviciile de externa-lizare, aplicaţiile de tip ERP sunt foarte căutate de companiile care au înţeles nevoia adoptării unei soluţii IT. Acestea ajută foarte mult la creșterea productivităţii, la creșterea numărului de clienţi și la creșterea controlului asupra cos-turilor și activităţilor desfășurate în cadrul companiei.

Lipsa de lichidităţi afectează

companiile indiferent de dimen-siunea sau domeniul lor, de ace-ea, pentru cei care nu dispun de resurse financiare pentru investiţii, am creat diferite modalităţi de plată. Pe lângă cele clasice, oferim acum posibilitatea de a închiria soluţiile IT sau de a plăti în rate pentru servi-ciile primite. În acest fel, plăţile pot intra la cheltuieli deductibile, iar lichidităţile pot fi utilizate pentru alte proiecte programate”, explică Sorin Cosmescu.

EXE Software are o experienţă de peste 10 ani în dezvoltarea și imple-mentarea de aplicaţii informatice și peste 100 de proiecte realizate la cele mai înalte standarde de calitate. EXE Software este Microsoft Certified Partner și deţine certifi-care ISO 9001. Printre clienţii EXE Software se număra: JTI România, Leo Burnett, Delta Design, L’Oreal, Creditreform, Graffiti BBDO, Celmar, Lowe & Partners, Gaz Sud, Grup Dezvoltare Reţele, Congaz, Corina Gealan.

62

Wall-Street.ro

fi nanţe

· Ionuţ Siºu

Dupã un an 2011 dezamãgitor din aproape toate punctele de vedere, Bursa de Valori Bucureºti se pregãteºte pentru un nou început, aproape toate speranþele fi ind puse pe companiile ºi pachetele de acþiuni pe care statul le va aduce în piaþã.

Economie nouã,

Bursã nouã. Are dreptul

BVB sã viseze

frumos în urmãtorii

ani?

Zece oferte publice de acţiuni sunt aşteptate în piaţa românească pe par-

cursul anului 2012 sau în următo-

rii ani. Toate sunt legate, într-un fel sau altul, de Guvernul român, mediul privat rămânând clar în urmă la acest capitol, acolo unde

doar producătorul de software BitDefender a anunţat că se gân-deşte la o listare, fără a specifi ca însă niciun termen exact.

Cele mai apropiate oferte pu-blice sunt, teoretic, cele ale Tran-selectrica şi Tarom, pentru care statul a demarat sau chiar fi nali-zat procesul de selecţie al inter-mediarului. Având în vedere însă amânările obişnuite ale autorită-

drea

mst

ime.

com

63


“O nouã piaþã de capital”Rezultatele cãutãrii “fi nanþe”

ţilor, atunci când vine vorba despre privatizări şi listări, datele s-ar putea schimba radical chiar şi în câteva luni.

Reprezen-tanţii soci-etăţilor de brokeraj care activează pe Bursa de la Bucureşti declară la unison că încheierea cu succes a unor oferte pre-cum cele de la Romgaz, Transelectri-ca, Hidroe-lectrica sau a mai puţin performante-lor CFR Mar-fă şi Tarom, ar împinge BVB spre o noua etapă în istoria sa.

„Finaliza-rea cu succes a acestor operaţiuni, ca şi iniţierea unor listări din mediul privat, nu

doar vor aduce volume mai mari pe BVB, ci vor putea constitui şi un argument pro-BVB în decizia de listare faţă, de exemplu, de concurenţa puternică a Bursei de la Varşovia. Este important de menţionat că în România, indi-catorul capitalizare bursieră / produs intern brut pe anul 2010 nu depăşeşte 10%, nivel mult sub ţările din zonă”, a declarat

Ioana Tănase, Managing Director Corporate & Investment Ban-king UniCredit CAIB Securities România.

Ea menţionează că, în cazul Poloniei şi al Croaţiei, indicatorul ajunge la 33%, respectiv 40%, în vreme ce pentru Bulgaria procen-tul este de 12%.

„Listările şi ofertele derulate de stat prin bursă sunt unul din principalele motoare de creştere şi dezvoltare viitoare a bursei noastre (probabil cel mai impor-tant). Fără îndoială că infl uenţa va fi una pozitivă, aici nu există dubii. Atragerea de noi emitenţi trebuie să rămână prioritatea principală. De asemenea, nu aş neglija nici companiile interesan-te din alte ţări ale regiunii - Bul-garia, Serbia, Moldova, etc - BVB ar putea deveni o piaţă regională, aşa cum se întâmplă cu Polonia”, spune Răzvan Paşol, preşedintele societăţii de brokeraj Intercapital Invest.

Într-o eternă cursă după ru-laje, BVB ar putea să revină peste borna de 10 milioane euro/şedin-ţă care nu a mai fost depăşită în mod regulat din anul 2007, când, nu rar, lichiditatea trecea chiar şi de 20 milioane de euro într-o singură zi.

Un rulaj de minimum 10 mili-oane de euro ar fi un obiectiv mai mult decât realizabil ţinând cont că aceste listări ar putea atrage mai mulţi investitori instituţio-nali prezenţi în zonă şi care ar găsi acel minim de lichiditate pentru a justifi ca prezenţa lor şi pe piaţă romaneasca”, consideră Alin Brendea, directorul de ope-raţiuni al societăţii de brokeraj Prime Transaction.

Nu toată lumea este însă com-plet de acord cu ideea că noile listări vor garanta o adevărată renaştere a bursei, mai ales după exemplul din acest an al Fondului Proprietatea, care, după un debut cu rulaje de peste 30 de milioa-

ne euro într-o zi, a ajuns în luna septembrie la o medie zilnică de numai 3 milioane euro (incluzând şi deal-urile).

„Dacă analizăm volumele zil-nice de tranzacţionare din ultima perioadă, avem scăderi impor-tante pretutindeni, dar mai ales în România. Asta în condiţiile în care, faţă de anul trecut, avem şi Fondul Proprietatea. Ca urmare, reuşita ofertelor nu este o garan-ţie pentru o activitate în creştere, dacă sentimentul investitorilor faţă de pieţe rămâne incert”, a declarat Valerian Ionescu, direc-torul departamentului pieţe de capital din cadrul BCR.

Ce faci când acþiunile nu mai sunt profi tabile?

Cu două luni înainte de sfârşi-tul anului 2011, principalii indici ai Bursei de Valori Bucureşti erau în scădere cu procente cuprinse între 14 şi 20%. Evoluţia este cu atât mai dezamăgitoare dacă avem în vedere începutul bun de an, care generase o întreagă serie de speranţe în rândul jucătorilor din pieţe.

Ce recomandă brokerii, având în vedere că, în noua realitate economică, acţiunile nu mai par să aducă randamentele sperate? Diversifi carea portofoliilor, inves-tiţii în futures şi produse structu-rate, dar şi „vânarea” acţiunilor puternic subevaluate.

„Exista o zicală celebră care spune «cumpară când este sânge pe stradă». Este o sinteză a unei experienţe a celor care simt opor-tunităţile atunci când toţi ceilalţi, sub impulsul fricii, caută sigu-ranţă. În principiu investitorii ar trebui să caute active fi nanciare

vorba despre

brokeraj care

încheierea cu

64

Wall-Street.ro

finanţe

solide şi care sunt puternic sube-valuate pe pieţe”, este de părere Alin Brendea.

„Dacă vorbim despre investitori individuali, se pot construi portofolii cu combinaţii de investiţii în acţiuni - şi aici avem sectorul energetic, interesant în perioade dificile, băncile sau sectorul financiar - unde atât FP cât şi SIF-urile tranzacţionează la discounturi importante faţă de activul net - şi produse structurate”, menţionează Ioana Tănase.

Niciun reprezentant al intermediarilor nu îndrăzneşte să dea o estimare optimistă cu privire la evoluţia acţiunilor de pe Bursă în următorul an. Şocul crizei datoriilor este aşteptat în continuare să dicteze tendinţa pieţei.

„Am încheiat un ciclu economic şi încercăm să începem unul nou. Însă deocamdată nu este clar care vor fi motoarele economice ale noului val de

creştere. Atât timp cât nu avem o certitudine crescută din această zonă, pieţele vor funcţiona cu frâna de mână trasă. Concluzionând, sunt de un pesimist rezervat, aşteptând semnale clare privind intrarea într-un nou ciclu economic, pentru a-mi schimba starea de spirit”, spune Alin Brendea.

BVB trebuie să ridice „barierele de intrare”

Ce îi lipseşte bursei locale pentru a putea intra cu succes într-o nouă etapă a economiei? Valerian Ionescu, reprezentantul BCR, răspunde tranşant: posibilitatea ca, în maxim câteva ore, să poţi face o tranzacţie, din orice parte a lumii, prin orice

broker autorizat, cu acţiuni ale oricărei companii listate pe Bursa de Valori Bucureşti.

„Piata nu trebuie să aibă bariere de intrare. Pentru orice investitor din lume ar trebui să fie simplu să-şi sune brokerul şi, într-o perioadă rezonabilă, de cel mult câteva ore, să poată executa prima tranzacţie în România”, a declarat Ionescu.

Din punctul său de vedere, principalele aspecte unde piaţa românească încă mai are de lucrat vizează generalizarea conturilor globale, identificarea acţionarilor (pentru adunările generale), pragul de 5% în cazul operatorilor bursieri, flexibilitatea în listările duale, costurile de tranzacţionare, sistemul de impozitare, dar şi promovarea instiutiilor pieţei care sunt prea puţin vizibile.

„Exista încă o serie de diferenţe între reglementările/practicile/costurile noastre şi cele internaţionale, pe care investitorii ni le semnalează, mai ales în ce

priveşte operaţiunile mai complicate, de genul ofertelor publice”, menţionează Ioana Tănase.

Pentru BVB, anul 2012 ar putea să marcheze începutul unei revoluţionări a pieţei. „Pe hârtie” lucrurile arată bine: statul promite că vine cu marfă şi toată lumea laudă potenţialul şi perspectivele pe care piaţa le are. Rămâne însă de văzut dacă de această dată aşteptările vor fi confirmate, sau dacă Bursa românească va rămâne un jucător cu talent înnăscut, dar care a murit ca o simplă speranţă.

Petrom4,1 mld. €427 mil. € Hidroelectrica

3,81 mld. €118,7 mil. €

Romgaz1,9 mld. €154,6 mil. €

Transgaz602 mil. €87 mil. €

Nuclearelectrica1,6 mld. €3,8 mil. €

Valoare de piaþã estimatãProfit 2010Pierdere 2010

Romtelecom1,06 mld €-55,1 mil. €

Transelectrica309 mil. €2,2 mil. €

Po�ta Românã4,1 mld. €427 mil. €

TaromN/A-78,8 mil. €

CFR MarfãN/A-127,1 mil. €

Surse: BVB, Fondul Proprietatea, Companiile, Raiffeisen*În cazul companiilor listate, au fost luate în calcul capitalizãrile de la 1 noiembrie 2011

Oferte publicea�teptate pe Bursã

Info

graf

ic re

aliz

at d

e:

65


Advertorial P

66

Wall-Street.ro

finanţe

Pe scurt, lichiditate, facilităţi fiscale precum cele din pieţele dezvoltate, instituţii de reglementare care să se vadă şi... „posibilitatea de a câştiga garantat 500 de euro pe lună”.

Ei sunt următoarea generaţie de investitori. Ce îşi doresc de la o bursă modernă

Răzvan Radu, 22 de ani, student în ultimul an la Facultatea de Finanțe-

Bănci din cadrul ASE, a avut un traseu investițional oarecum opus celui pe care îl urmează de obicei începătorii. A început să investească pe Forex și deri-vate, însă după ce și-a pierdut

aproape toți banii din contul inițial, acum spune că merge pe acțiunile clasice, tranzacționate pe Bursa de la București.

Care este primul lucru pe care ar vrea să îl vadă schimbat pe BVB?

„Lichiditatea! Este groaznică în anumite cazuri. Peste unele

lucruri se mai poate trece, dar Bursa are nevoie de companii. Felul în care suntem impozitați este, de asemenea, prea compli-cat. Ar trebui ca impozitele să se facă prin stopaj la sursă. Este o piedică pentru investitori, dar totuși trebuie să fim serioși, nu acesta este motivul lipsei de in-

Seminarul de educaţie bursieră organizat în octombrie 2011 de Wall-Street.ro

· Ionuţ Sişu

67


“Noii investitori”Rezultatele căutării “finanţe”

vestitori. Cine vrea să investeas-că, va investi indiferent de felul în care este impozitat”, spune Răzvan.

El adăugat faptul că impozi-tarea cu 1% a investițiilor făcute pe termen mai mare de un an ar fi o măsură excelentă pentru mi-cii investitori. Până la jumătatea anului 2010 statul percepea o taxă de un procent, dacă dura-ta investiției pe Bursă era mai mare de un an. După această dată însă, toate câștigurile au fost impozitate cu 16%.

Laurențiu Sandu, 24 de ani, a terminat ASE cu un an în urmă, iar acum investește mai ales în acțiuni străine. Întrebat de ce nu preferă companiile românești, acesta zâmbește și răspunde cu o altă întrebare: „Care companii? Am și acțiuni românești în portofoliu, însă doar o mică parte. Prefer nume-le mari, chiar dacă mă costă mai

mult să tranzacționez pe bursele de afară”.

Cea mai mare problemă a BVB în opinia acestuia ? Lipsa promovării.

„Sigur, faptul că nu avem multe companii importante contea-ză, dar eu nu cred că aici se face diferența. Vreau să văd Bursa la TV și în media online. Anumite pagini web nu pot să le deschid din cauză că sunt inundate de reclame Forex. În schimb, de bursa românească nu cred că auzeam dacă nu aș fi făcut ASE”, spune Laurențiu.

Acesta menționează că Bursa ar trebui să urmeze două direcții clare pentru a intra cu succes într-o nouă eră: listarea marilor

companii, pentru atragerea fondurilor de investiții străine, și campanii de marketing care să vizeze în special populația cu venituri cel puțin medii.

„Bursa are nevoie de o cam-panie de publicitate agresivă, asta îi lipsește pieței românești. Spoturi TV inteligente, nu cele clasice în care o așa-zisă vedetă vine și laudă produsul. Dacă vrei să atragi gospodine care să intre pe bursă doar ’pentru că așa a zis X’, atunci e ok. Eu însă cred că publicul vizat ar trebui să fie cel activ, relativ tânăr și cu ve-nituri medii, pentru că, în ciuda imaginii care se tot promovează, tranzacțiile cu acțiuni rămân o metodă de investiție doar pentru cei care și-o permit”, consideră Laurențiu.

Un alt tânăr investitor, Mihai Vică, 24 de ani, spune că Bursa de la București ar trebui să ofere cât mai multe produse finan-

ciare, astfel încât să le permită micilor investitori să câștige bani chiar și atunci când piețele se prăbușesc.

„Eu aș vrea să am atât de mul-te opțiuni încât, indiferent de trendul bursei, să pot câștiga lu-nar garantat minim 500 de euro la un portofoliu de circa 10.000 de euro. Problema asta ar putea să fie parțial rezolvată prin realizarea fuziunii BVB - Sibex, și nu înțeleg de ce reprezentanții piețelor nu vor acest lucru”, a declarat Mihai Vică.

Ideea fuziunii este susținută și de Răzvan Radu, care menționează că mutarea ar fi, fără îndoială, una pozitivă pen-tru piața de capital românească.

„Într-o asemenea situație ar crește atât rulajele din piața spot, cât și cele făcute pe deri-vate, adică nu mă aștept ca, în cazul unei fuziuni, rulajele din prezent ale celor două piețe doar să se adune, ci mai mult, să urce peste totalul înregistrat acum”, menționează Răzvan.

Tinerii intervievați au menționat și faptul că rămâ-nerea în umbră a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM) și atitudinea indiferen-tă la anumite abuzuri din piață, contribuie la incertitudinile pe care un investitor nou le are înainte de a intra în piață.

„Personal, nu am fost nicioda-tă lovit de o decizie, sau de lipsa unei decizii a CNVM, dar când nu ai mai investit niciodată și printre primele lucruri pe care le auzi sunt cele despre anumite abuzuri rămase nesancționate, este normal să vii cu o anumi-tă teamă sau chiar să renunți la a tranzacționa pe bursă. Ar trebui să vorbim la fel de mult și despre modernizarea regulilor și a instituțiilor care ar trebui să le aplice”, a concluzionat Laurențiu Sandu.

68

Wall-Street.ro

finanţe

„Nu știam nimic despre antrepre-noriat. Am început

cu tupeu, cu foarte multă mun-că, cu ambiție, căzând de foarte multe ori și ratând foarte multe lucruri. Am luat foarte multe căzături până la primul mare succes. În permanență sunt mai multe căzături decât succese.

Atunci am avut un obiectiv copilăresc. În 1992, când am început să fac ceea ce ulterior aveam să aflu că se cheamă busi-ness, să fac programare, mi-am dorit ca la un moment să am vilă cu piscină. Era vremea când ne uitam la Dallas și asta este ceea ce mi-am dorit”, a declarat Radu Georgescu.

În cadrul emisiunii Start-Up Wall-Street, Radu Georgescu a vorbit despre felul în care a început prima afacere, despre investițiile pe care le face și des-pre ce cred elevii de liceu despre antreprenoriat.

Start-Up Wall-Street este un talk-show transmis în direct la Radio Lynx și pe Wall-Street.ro care se adresează antreprenori-

lor și celor ce doresc să înceapă un proiect pe cont propriu.

„Cel mai important a fost mutarea biroului Avangate din România în SUA. Un proiect de un an de zile care a însem-nat mutarea managementului din România în Silicon Valley, atragerea de oameni cu greuta-te care să poată genera valoare companiei.”

„Contează să ai un diferen-țiator față de competiție. Nu există să nu ai competiție. Dacă nu ai competiție, ești într-un loc greșit. Trebuie să fii altfel decât competiția. Dacă prin asta înțelegi inovație, atunci nu este foarte important, este indispensabil. Businessul de succes înseamnă să faci ceva diferit de ceilalți.”

„Probabil au mai crescut, am mai crescut noi cu toții, au apărut tot mai multe exemple de succes. Dacă până acum patru, cinci ani erau scoși doi trei oameni în față tot timpul, între timp au mai apărut nume, produse, oameni care activează în companiile lor și pe piețele internaționale. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Au apărut mai multe evenimente și oportunități de networking.”

Noul antreprenoriat: Radu Georgescu, despre inovaţie

În urmă cu aproape 20 de ani, când a lansat Gecad Net, compania care a pus bazele actualului grup Gecad, Radu Georgescu visa la o vilă cu piscină, precum văzuse în serialul Dallas. De-a lungul anilor a fost implicat în mai multe tranzacţii, iar în ultimul timp este tot mai prezent în proiecte de antreprenoriat.

· Cristina Negraru

Ce a însemnat 2011 pentru

Radu Georgescu

Despre inovaţie

Cum s-au schimbat antreprenorii

în ultimii trei ani

Te naşti sau devii antreprenor?

“Antreprenoriatul nu este despre a-ţi face o firmă, ci despre a face diferenţa. Poţi să fii antreprenor în firma ta sau ca angajat într-o companie foarte mare şi poţi face diferenţa în acea firmă. Este ceea ce se numeşte intrapreneurship.”

69



70

Wall-Street.ro

finanţe

La peste trei ani de la transferul primelor contribuţii obligatorii în conturile fondurilor de pensii - Pilon II, se pot trage o serie de con-cluzii referitoare la strategia de invesiţii urmată de administratori. Acest lucru este cu atât mai important cu cât sistemul de pensii pri-vate a rezistat efectelor crizei economice, dar şi influenţei politicului, prin faptul că a trebuit să îngheţe timp de un an contribuţia la 2%.

Fondurile de pensii: În România investim doar în poveşti de succes

În primul rând, administratorii fondurilor au căutat continuu să realizeze o expunere, în limi-

tele prevăzute de lege, pe sectoare-le capabile să asigure lichiditate şi randamente acceptabile, ponderate cu riscul specific instrumentelor vizate, într-o piaţă „înfometată de bani”.

„Structura pieţelor de capital este cea care ne dictează sectoarele în care investim - adică vom avea expunere mare pe sectoarele care au cea mai mare reprezentativita-te. Mai mult de 70% din acţiunile

care se tranzacţionează pe pieţele în care investim sunt emise de companii ce provin din sectorul financiar şi cel energetic. Relativ însă la structura pieţei, în prezent preferăm sectoarele defensive: uti-lităţi, farmaceutic”, a arătat Horia Braun, directorul de investiţii al ING Pensii SAFPAP.

Primele cinci sectoare în care fondurile au investit sunt: Finan-ciar, Energie, Utilităţi, Materiale şi Farma. Din punct de vedere al emitenţilor Fondul Proprietatea, Petrom, Banca Transilvania şi BRD

deţin supremaţia la expunerile pe bursa locală (vezi tabel).

În al doilea rând, gradul ridicat de concentrare pe obligaţiuni de Stat şi numărul redus de emi-tenţi pe bursa locală, au stimulat administratorii în căutarea unui plus de diversificare sectorială şi geografică, prin expuneri direc-te şi indirecte de jur-împrejurul globului. „Motivaţia a fost legată în primul rând de diversificarea expunerii fondului la oportunităţile economice - dar şi riscurile - ofe-rite de diferite zone geografice. În

· Marius Stanciu

Horia Braun, director de investiţii ING Pensii

71


“Noi investiţii”Rezultatele căutării “finanţe”

momentul de faţă avem o expunere mai mare spre sectoarele ciclice de-cât cele defensive”, a explicat Radu Crăciun, managerul de investiţii al

Eureko Pensii. Aşadar, fon-

durile de pensii văd oportună diversificarea prin plasamente pe pieţele regio-nale, întrucât „la BVB lipsesc din universul inves-tibil al fondurilor de pensii (BVB listate la catego-ria I-a şi a II-a) sectoare precum Agricultura, IT şi Telecomunicaţi-ile, iar sectoare precum Industria sunt foarte puţin reprezentate. Am ales pieţele vecine din CEE datorită nivelu-lui de dezvoltare superior Români-ei - sunt ţări care oferă un potenţial de creştere mai mare, comparativ cu pieţele ma-ture europene”, apreciază Simona Diţescu, CEO BCR Pensii.

În principiu, strategia de in-

vestiţii depinde de previziunile sau, mai bine zis, de aprecierile privind evoluţia viitoare a preţurilor pe piaţa financiară şi, având în vedere

evoluţiile de pe pieţele dezvoltate din ultimele luni, preţurile scăzute la care acestea se tranzacţionează creează oportunităţi bune pentru orice investitor pe termen lung, aşa cum sunt fondurile de pensii.

Romgaz, un IPO interesant

Revenind la oportunităţile locale, fondurile de pensii rămân interesate atât de emitenţii cu-renţi cât şi eventuale noi listări, în special ale companiilor de Stat, cel mai important fiind raportul dintre preţul cerut în cadrul ofertei de vânzare relativ la potenţialul respectivei companii. Însă, noi-le listări „trebuie să fie legate de numele unor firme cu o poveste de succes sau cu o istorie de guver-nanţă corporativă credibilă. Aceste condiţii sunt esenţiale, indiferent dacă firma listată va fi de Stat sau una privată”, a arătat Crăciun.

Bineînţeles că, pentru a atrage investitorii la listarea unor com-panii neprofitabile - Tarom, CFR Marfă, Poşta Română - Statul trebuie să vină cu un angajament ferm şi cu un plan de restructurare şi eficientizare credibil. Fără aces-tea, investitorii minoritari nu au nici un confort să facă plasamente în acest tip de companii.

„Credem că singura şansă ca ele să devină profitabile este restructu-

TOP 5 EMITENŢI PENTRU:ING Pensii SAFPAP Eureko Pensii BCR PensiiFondul Proprietatea SNP Petrom OMV PetromBanca Transilvania Fondul Proprietatea Fondul ProprietateaBRD Banca Transilvania BRDSNP Petrom BRD Banca TransilvaniaSicomed Bucureşti Nestle KGHM Polska Miedz (Polonia)

Radu Crăciun, Eureko Pensii

Vali Cămară

72

Wall-Street.ro

finanţe

rarea activităţii după privatizarea lor sau implementarea manage-mentului privat. Listarea acestor companii trebuie să facă parte din orice strategie de restructurare. Pe de altă parte, întârzierea sau nere-alizarea restructurărilor necesare măresc riscul investiţional aferent acestor companii, ceea ce se va traduce într-un discount mai mare faţă de valoarea activelor nete ce-rut de investitori”, afirmă Braun.

Despre listarea pachetelor din capitalul companiilor de Stat pro-fitabile, Simona Diţescu apreciază că acestea „vor conduce la creşte-rea lichidităţii pieţei, fiind foarte importantă pentru investitori. Transgaz (TGN) şi Transelectrica (TEL), din acţionariatul cărora facem deja parte, le cunoaştem. În ceea ce priveşte creşterea diversifi-cării portofoliilor noastre, aştep-tăm ca Statul să iniţieze proceduri-le de listare pentru Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Orice activ local poate fi o investiţie intere-santă dacă preţul este corect”. Ea a adăugat că Romgaz poate fi un IPO interesant, datorită expunerii noi şi pachetului relativ mai mare comparativ cu free float (n.r. titluri libere tranzactionabile în piaţă) de la TEL şi TGN.

La sfârşitul lunii septembrie, fondurile de pensii obligatorii de-ţineau active nete de 5,79 miliarde de lei, în creştere cu 49,3% com-parativ cu trimestrul III 2010. Cea mai mare pondere în activul total era deţinută de obligaţiunile de Stat (68,69%), urmate la o distanţă apreciabilă de acţiuni şi depozite bancare (vezi grafic). Aproximativ 88,7% din active erau plasate în ţară, restul de 11,3% fiind investi-ţii externe, din care investiţii UE 11,27%, iar în state terţe 0,03%.

La sfârşitul lunii septembrie din 2011 erau active nouă fonduri de pensii administrate privat:

Alico, Aripi, AZT Viitorul Tău, BCR, BRD, Eureko, ING, Pensia Viva şi Vital.

Dep

ozite

Ba

ncar

e 9,

39%

Titluri de participareOPVCM 1,20%

Instrumente de acoperirea riscului -0,17%

Titluri de Stat68,69%

Simona Diţescu, CEO BCR Pensii

73


“Noi investiţii”Rezultatele căutării “finanţe”

74

Wall-Street.ro

business

„Nu sunt un tip deştept. Mă pricep să deschid hipermarketuri şi asta fac”, mă întâmpină Philippe Lejeune, curios să ştie ce vreau să aflu de la el. Direct şi lipsit de limbajul de lemn al multinaţionalelor, şeful hipermarketurilor Cora România preferă să lucreze cu cifrele pe masă. La propriu. Face rapid o schiţă cu evoluţia consumului în anii de criză, subliniază nervos scăderile procentuale, dar când îl întreb de retailulul la orizontul lui 2012, pixul rămâne, pentru câteva secunde, suspendat în aer.

Cu frâna de mână ridicată

„Suntem la mijlocul po-dului şi nu ştim ce se va întâmpla. Acum poţi să

vezi puţin din drumul pe care îl ai de parcurs, dar nu până la capăt”, spune Philippe Lejeune.

Trecutul este clar: consumul a scăzut, anual, cu câte 5% în anii de criză, românii din străinătate au redus dramatic sumele de bani pe care le trimiteau celor de acasă, iar impactul creşterii taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus, cel puţin în

cazul Cora, la o scădere a cifrei de afaceri cu 10% - bani pierduţi în fa-voarea pieţei negre, după cum esti-mează managerul. Cu toate acestea, acţionarii Cora au decis anul trecut să dezgheţe planurile de expansiune pentru România. O mişcare ce s-a aliniat strategiei celorlalţi jucători care, spre deosebire de Cora, nu stopaseră inaugurările în perioada crizei.

În ultimii cinci ani, jucătorii din retailul FMCG (fast moving consu-

mer goods/ produse de larg con-sum) modern au deschis magazine cu o frecvenţă medie de 117 maga-zine pe an, astfel că la final de 2010 totalul ajunsese la 729 de unităţi, potrivit unui studiu al firmei Con-trast Management Consulting. În numai câţiva ani, comerţul modern a reuşit să acapareze 50% din totalul pieţei, în detrimentul comerţului tradiţional.

Până acum 10 ani, românii erau obişnuiţi să facă piaţa şi să meargă

Philippe Lejeune, Cora România


“Noul retail”Rezultatele căutării “business”

75

la buticul sau alimentara din colţ. În 2001, francezii de la Carrefour au adus în zona Militari (Bucureşti) un nou format de magazin cu auto-servire, cu zeci de mii de produse, comercializate pe o suprafaţă mare. Românii au făcut atunci cunoştinţă cu hipermarketul. Ofensiva Cora a venit la doi ani distanţă, în 2003, când a deschis un hipermarket în cartierul Pantelimon din Capitală.

În 2006, retailerul avea deja o re-ţea de trei hipermarketuri, iar până în 2010 nu a mai făcut nicio inau-gurare. Dar asta nu înseamnă că, în acest răstimp, Lejeune nu s-a uitat la oportunităţi şi competiţie. Un in-diciu sunt hărţile cu care este tapetat un întreg perete din sediul adminis-trativ al companiei. Din loc în loc, pe fiecare dintre ele, sunt lipite etichete cu numele retailerului care are un

magazin în locul respectiv. Liber la vânătoarea de terenuriDe abia în 2010 acţionarii Cora

au dat OK-ul pentru deschideri de magazine. „Vă dau un exemplu real: dacă în 2008 cumpăram un teren cu 10 milioane de euro, acum el mă costă trei milioane de euro”, arată managerul. În consecinţă, în 2010 retailerul a deschis două noi hipermarketuri, iar anul acesta încă

76

Wall-Street.ro

fi nanþe

conservare a cifrei de afaceri în ter-meni de acelaşi număr de magazine, ceea ce ar însemna un obiectiv de 342 milioane de euro.

LONGEVIV. De origine franceză, Philippe Lejeune lucrează pentru Cora de 27 de ani, iar ultimul deceniu l-a petrecut la cârma operaţiunilor din România. De fapt, până în 2010, s-a ocupat şi de afacerile din Ungaria, companie pe care o înfi inþase în 1995. Anul trecut, Lejeune a renunţat la postul din ţara vecină şi s-a mutat în România. ªi este fericit aici, după cum el însuşi declară. „Acolo, oamenii seamănă mai mult cu germanii, iar cei de aici, mai mult cu francezii”, explică directorul general al Cora România.

70Kaufland

25Real

26Carrefour

9Auchan

8Cora

Deva

Chitila

ConstantaCraiova

Arad

Drobeta Turnu Severin

Dumbrãviþa

Gheorgheni

Sighiºoara

TârguSecuiesc

Oradea

Caransebeº

Vaslui

Sebeº

Ploieºti

FãgãraºTecuci

Câmpina

Deschideri de hipermarketuriin 2011 Total hipermarketuri

la final 2011

GheorgheniGheorgheni

Vaslui

TecuciTecuci

Târgu

PloieºtiPloieºti

Fãgãraº

SighiºoaraSighiºoara

Constanta

Caransebeº

Deva

Arad

Dumbrãviþa

Oradea

Botosani

Info

graf

ic re

aliz

at d

e:

trei. În total, Cora deţine trei hiper-marketuri în Bucureşti şi câte unul la Cluj-Napoca, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin, Constanţa şi Arad.

Planurile pentru următorii doi ani prefi gurează încă şase unităţi, dintre care trei vor fi deschise în 2012. Oraşele vizate sunt Bucureşti (şoseaua Alexandriei), Bacău şi Slobozia.

Bani sunt, iar Lejeune este mereu în căutare de terenuri. Și nu orice fel, ci bine poziţionate şi de câte patru hectare fi ecare. Pentru o ima-gine completă, Cora are la dispoziţie fonduri de 210 milioane de euro din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a altor bănci comerciale. Fondurile ar fi sufi ciente pentru deschiderea a circa 10 hipermarketuri, care să aducă retailerul mai aproape de ţinta de a acoperi toate judeţele ţării în cel mult opt ani. Adică tot atâta timp până când un magazin atinge break-

evenul (punctul în care veniturile egalează cheltuielile).

„Acum lucrez la achiziţia unui teren pentru un magazin care să fi e deschis în 2013. Negocierile s-au încheiat, dar încă nu am plătit terenul”, precizează managerul, care mai spune că în zonă mai sunt alţi competitori. De altfel, mărturiseşte Lejeune, lucrurile s-au complicat progresiv faţă de acum zece ani, când a fondat Cora România. „Îna-inte era foarte, foarte simplu, pentru că erai singur pe piaţă. Dacă voiai un iaurt, te duceai la Cora, dar acum ai cinci-şase alte opţiuni”, povesteşte el, adăugând pe un ton optimist că piaţa devine mai interesantă.

Lejeune vorbeşte despre o polari-zare – sunt căutate produsele ieftine şi scumpe, pe când segmentul de mijloc aproape că nu mai există. O tendinţă care se va păstra în viitor, pentru că sensibilitatea la preţ a clienţilor este tot mai accentuată. În aceste condiţii, managerul speră la o

Criza economică a dus piaţa de retail FMCG în 2010 spre valoarea de 16 miliarde de euro, adică la nivelul din 2006, după ce în 2008 ajunsese la un maxim de 21 de miliarde de euro. Segmentul de hipermarketuri era, în 2009, lider al pieþei, cu o cotă valorică ce se apropia de 50%.

77


70Kaufland

25Real

26Carrefour

9Auchan

8Cora

Deva

Chitila

ConstantaCraiova

Arad

Drobeta Turnu Severin

Dumbrãviþa

Gheorgheni

Sighiºoara

TârguSecuiesc

Oradea

Caransebeº

Vaslui

Sebeº

Ploieºti

FãgãraºTecuci

Câmpina

Deschideri de hipermarketuriin 2011 Total hipermarketuri

la final 2011

Botosani

Info

graf

ic re

aliz

at d

e:

78

Wall-Street.ro

business

Este ca o rochie neagră pe care orice femeie şi-o doreşte”. Astfel descrie serviciile şi soluţiile de cloud computing Andre Kiehne, vice-preşedinte pentru servicii în cadrul Fujitsu Technology Solutions, unul dintre cei mai importanţi jucători în IT-ul european.

Iar aluzia la rochia neagră, nelipsită din dulapul majorităţii femeilor, nu pare deloc deplasa-

tă, dacă ne gândim că în ultimii ani s-a discutat despre cloud computing în aproape toate lansările şi confe-rinţele companiilor din IT&C.

De exemplu, la nivel global piaţa de cloud computing va ajunge la aproximativ 68 de miliarde de dolari în acest an şi la circa 150 miliarde de dolari în 2014, conform companiei de cercetare de piaţă Gartner.

Legat de România, încă nu există date despre valoarea sau evoluţia pieţei, dar creşterea va fi şi mai mare, având în vedere că aceste produse şi servicii au pătruns şi mai puţin aici.

În jur de 40% este creşterea anuală pentru acest segment între 2011 şi 2015, afirmă pentru Wall-Street.ro Eugen Schwab Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de cercetare Pierre Audoin Consultants (PAC).

„Cloud computingul reprezintă o piaţă cu un potenţial fantastic de

dezvoltare. Principa-lul motor de creştere este dat de schimbarea tot mai frecventă a cerinţe-lor consumatorilor”, spunea în urmă cu două luni Daniel Ionescu, director de strategie şi marketing la Totalsoft, când cel mai mare pro-ducător românesc de software de bu-siness lansa propriile soluţii cloud.

Iar acest nou domeniu de busi-ness a schimbat chiar şi strategia companiei. Dacă de 17 ani, de când s-a lansat, a lucrat doar cu jucători mari, din septembrie, de când a în-ceput să comercializeze soluţii cloud, Totalsoft a intrat şi pe segmentul de IMM-uri.

Practic, clienţii ţintiţi sunt compa-niile cu bugete sub 20.000 de euro, care nu au foarte mulţi bani pentru investiţii în IT.

O altă companie locală care a intrat în 2011 pe această piaţă este Teamnet Internaţional, unul dintre cei mai mari integratori locali de IT, parte a grupului Asesoft, condus de Sebastian Ghiţă.

De ce se întrec însă companiile în a lansa astfel de soluţii? „Fenomenul poate fi explicat prin faptul că există cerere, în special datorită IMM-urilor”, explică Liviu Dan Drăgan, fondatorul şi directorul general al Totalsoft.

Prin aceste soluţii, companiile îşi pot diminua costurile de IT şi cu 30-40%, comparativ cu varianta obiş-nuită, în care produsele de software şi infrastructura sunt achiziţionate definitiv.

Această metodă permite reduce-rea costurilor deoarece plata se face pe bază de abonament, în funcţie de gradul de utilizare a programelor cumpărate. Pe de altă parte, apli-caţiile, tehnologiile şi datele sunt disponibile pe un server virtual şi astfel se elimină investiţiile pentru

· Cristina Negraru

Dincolo de nori

drea

mst

ime.

com

79


“Noi tehnologii”

achiziţia şi mentenanţa hardware. Practic, prin

cloud computing antreprenorii pot

utiliza serviciile şi produsele IT pe care şi le doresc, dar la costuri mult mai mici. Ajung astfel să utilizeze pro-duse şi ser-vicii pe care până acum doar compa-niile mari, cu bugete IT de sute de mii

şi milioane de euro şi le puteau

permite. „Este demo-

cratizarea industriei de software”, spune

şi Rolf Schwirz, CEO-ul Fujitsu Technology

Solutions. Practic, se schimbă modul

de a vinde soluţii şi servicii IT. Dacă în urmă cu câţiva ani, un antre-prenor care voia să îşi lanseze o afa-cere trebuia ca, pe lângă calculatoare şi conexiune la Internet, să cumpere aplicaţii pentru acces la e-mail, servere şi soluţii pentru eficientiza-rea businessului, iar apoi să angajeze unu, doi specialişti IT pentru a avea grijă ca acestea să funcţioneze, în prezent lucrurile sunt aproape com-plet diferite. Acum, tot ce are nevoie un întreprinzător este un calculator care să fie conectat la internet. Iar de pe internet, din “nori”, antrepreno-rul va putea descărca toate progra-mele de care are nevoie şi la finalul lunii va plăti pentru ce a utilizat.

„Cererea va creşte simţitor în anii următori”, afirmă şeful Total-soft, adăugând că producătorul de software a ajuns la începutul lui noiembrie, în aproximativ o lună şi jumătate de la lansarea soluţiilor cloud, la circa 100 de clienţi pentru acestea. Cele mai bine vândute solu-

ţii sunt cele de outsourcing salarial. Sunt însă românii deschişi către

soluţii de cloud computing? De exemplu, un studiu realizat în 2010 de integratorul Brinel arată că jumă-tate dintre specialiştii IT români au utilizat sau voiau să utilieze produse şi servicii cloud. Totodată, 63% dintre cei 173 de respondenţi cred că piaţa IT din România este pregătită pentru cloud computing, datorită vitezei mari la internet, a investiţiilor făcute în retehnologizare şi a per-sonalului pregătit să implementeze astfel de soluţii.

Pe de altă parte, printre motivele principale pentru care IT-iştii cred că România nu este pregătită pentru cloud este reticenţa companiilor faţă de externalizarea serviciilor IT. Iar de cele mai multe ori, această reti-cenţă este cauzată de grija compani-ilor faţă de confidenţialitatea datelor (21%), faţă de securitate (20%) şi disponibilitatea serviciilor sau a datelor (16%).

„Deocamdată, încă, sistemele «proprietar» sunt preferate, sunt mai familiare, sunt «tangibile», oferă aparent o securitate mai bună şi nu necesită schimbări în modul de organizare şi de lucru al utilizatori-lor”, afirmă Eugen Schwab Chesaru.

Cel mai mare obstacol în vânza-rea soluţiilor de tip cloud compu-ting este faptul că oamenii cred că acestea sunt ceva revoluţionar şi nu e o evoluţie, spune şi Michal Gole-biewski, directorul de marketing al

Microsoft România, filiala locala a celui mai mare producător global de software.

Însă există diferenţe. De exem-plu, această tehnologie devine tot mai populară în rândul companiilor

mari, sub forma de cloud computing privat (in-house), caz în care soluţiile şi serviciile sunt personalizate. Acest tip de cloud computing este, în general, utilizat de companiile din domeniul bancar, telecomunicaţii, retail şi utilităţi.

Există însă şi soluţii de cloud computing public, situaţie în care furnizorul sau compania de hosting este externă, iar soluţiile sunt stan-dardizate.

„Cloudul public este mult mai timid, generează un business încă foarte mic, este aşteptat să fie «aproape gratis» şi, de aceea, presiunea pe preţ e enormă, mar-ginea de profit mică, iar perioada de amortizare a unei investiţii este foarte lungă pentru furnizor”, explică managerul PAC.

El estimează că piaţă româ-nească de cloud computing public este de sub cinci milioane de euro, în timp ce pentru zona de cloud privat nu poate fi făcută încă o estimare.

Unul dintre antreprenorii ro-mâni care folosesc soluţii de cloud computing este Marius Tudosiei, fondatorul Băcăniei Vechi, un ma-gazin în care se vând doar produse naturale.

El foloseşte serviciile de cloud computing ale Microsoft pentru e-mail, partajare de documente şi task management. Deocamdată nu plăteşte nimic, pentru că producă-torul american de software a fost sponsorul principal al unei com-petiţii de antreprenoriat, câştigate de Tudosiei.

Spune că dacă nu ar folosi soluţii cloud ar avea costuri mult mai mari. Adaugă însă că dife-renţa nu constă neapărat în suma plătită pentru a avea acces la astfel de servicii.

„Vorbesc despre timp şi efi-cienţă. Care, în cazul unor echipe mici, sunt cele mai importante. Într-o echipă mare, de exemplu, de peste 2.000 de oameni, faptul că un angajat pierde zece minute

Cloud computing-ul este democratizarea industriei

de software.

Rezultatele căutării “business”

80

Wall-Street.ro

fi nanþe

50% dintre IT-iştii români au utilizat sau vor

să utilieze cloud Reduce costurile de IT cu

30-40%

pentru cine ştie ce operaţiune nu pare o tragedie. Într-o echipă de cinci oameni acest lucru are un impact mult mai mare”, explică fondatorul Băcăniei Vechi.

Microsoft România a lansat soluţiile de cloud computing anul trecut, iar în prezent are câteva sute de utilizatori. Planurile sunt însă ca în 2012 să ajungă la câteva mii. De altfel, compania creştea în octombrie cu aproximativ 50 de clienţi noi pe lună (comparativ cu 10-15 anul trecut) şi este foarte probabil ca, până la fi nalul anului, producătorul de soft să ajungă la 100 de utilizatori noi lunar.

Și Teamnet Internaţional, integrator din grupul Asesoft, are planuri ambiţioase de creştere în acest domeniu. A lansat serviciile de cloud MORE în mai anul acesta şi, deocamdată, are 1.500 de utili-zatori. În două- trei luni, sau chiar

până la fi nalul anului, conducerea companiei speră să ajungă la circa 5.000 de utilizatori.

„Vânzarile merg în paşi mici. Este un proces de educaţie şi de prezentare a soluţiei către clienţi care face ca ciclul de vânzare să fi e destul de lung, între două şi opt săptămâni. Dar rata de semna-re este destul de bună”, afi rmă Călin Butunoi, managerul diviziei MORE din cadrul Teamnet.

Pentru a-şi mări numărul de clienţi, compania a lansat în septembrie un program pentru IMM-uri prin care oferă un laptop Fujitsu, conexiune la internet 3G de la Vodafone şi aplicaţiile de gestionare a clienţilor (CRM) şi facturare pentru 48 de euro pe lună, timp de unul şi doi ani.

„Este o ofertă bine primită de companii. Vrem să vindem până la fi nalul anului 500 de pachete”,

CLOUDCOMPUTING

Piaţa la nivel global:68 m ld. $ - 2011 150 mld. $ - 2014

40% este creşterea anuală estimată pentru

Romania între 2011 şi 2015

Clienţii ţintiţi în România: companiile cu bugete

sub 20.000 euro

mai spune managerul. Deocamdată, acest domeniu

este unul afl at abia la început în România, de sute de ori mai mic decât în Europa de Vest ori SUA, însă unul dintre elementele care ar putea favoriza dezvoltarea cloud computingului în ţara noastră este viteza mare la internet.

„România este una dintre ţările cu cele mai mari viteze la internet şi acest lucru este o oportunitate. Și acesta este un avantaj pentru că românii nu vor simţi diferenţe între a descărca programele de pe internet, comparativ cu a le avea pe toate pe calculator”, explică directorul de marketing al Micro-soft.

zatori. În două- trei luni, sau chiar la fi nalul anului 500 de pachete”,

81


Advertorial P

82

Wall-Street.ro

business

„Femeile susţin jumătate din cer”, spune un proverb chine-zesc ce multă vreme a avut un rol inspiraţional, fără să cores-pundă unei realităţi. Acum, când economia bazată pe consum seamănă tot mai mult unui colos cu picioare de lut, feminizarea managementului a fost, în cazul multor companii, o cale sigură către găsirea echilibrului. Să fie oare femeile mai buni cârmaci în ape tulburi?

Următoarea forţă

economică vine de

pe Venus

Am provocat la dialog cinci femei din businessul româ-nesc, din industrii diferite

- IT, retail, cosmetice, farmaceutice şi textile, care să ne împărtăşească din propria experienţă de mana-gement. O discuţie sinceră, care a

ocolit clişeul femeii învingătoare într-o lume a bărbaţilor şi care a încercat să găsească acele puncte de reper „feminine” într-o nouă construcţie economică.

„Trecerea la noua economie e principalul motor al schimbărilor,

ea aducând mai degrabă o demo-cratizare a industriilor din punctul de vedere al diferenţelor între genul masculin şi cel feminin”, spune Măriuca Talpeş, cofonda-toare a producătorului de software Softwin. A devenit antreprenoare imediat după Revoluţie, iar acum se regăseşte în galeria celor mai bogate femei de afaceri din Româ-nia, cu o avere estimată la câteva zeci de milioane de euro. „Cred că şi în viitor zona de top 100, adică vârful celor mai bogaţi oameni, va fi rezervată celor cu trăsături mas-culine foarte puternice”, observă Talpeş, iar explicaţia se găseşte în apetitul mai scăzut al femeilor

· Laura Culiţă

Isabelle Iacob, director general al Help Net

83


“Noul management”Rezultatele căutării “business”

Sorana Georgia, director general Billa România

pentru riscurile mari. Angela Creţu, director general în

regiunea Europei de Est din cadrul companiei de cosmetice Avon, nu-anţează ideea şi susţine că femeile cu care a lucrat au fost mai puţin sangvinice, dispuse să se gândeas-că de două ori înainte de a se lansa într-o acţiune riscantă. „Pe de altă parte, riscurile bine asumate sunt necesare pentru a ieşi din criză, aşa că barbaţii nu sunt de dat la o parte”, adaugă cea care conduce de la Moscova un business cu o cifră de afaceri de un miliard de dolari.

Isabelle Iacob, director general al Help Net, una dintre cele mai extinse reţele de farmacii la nivel

naţional, vorbeşte despre găsirea unei proporţii potrivite. „Cred că riscul şi spiritul competitiv rămân în continuare valabile în manualul

unui bun manager, fie el bărbat sau femeie, dar diferenţa stă în dozaj şi în oportunitate”, subliniază Iacob.

În plus – completează ea, femeile conduc cu mai multă sensibilita-te şi pun un accent mai mare pe intuiţie.

În definitiv, remarcă Maria Grapini, preşedintele consiliului de administraţie al producătorului de confecţii textile Pasmatex, este vorba despre un al şaselea simţ mai dezvoltat. „Femeia nu s-a născut egală cu bărbatul din punctul de vedere al trăsăturilor antropologi-ce, dar ea dă dovadă de mai multă ambiţie, tenacitate şi fler”, consi-deră Grapini. Spre deosebire de mediul privat, în cel politic discri-minarea încă este un subiect la zi, afirmă Grapini, care este şi vicepre-

Riscurile bine asumate sunt necesare pentru a ieşi din criză, aşa că barbaţii nu sunt

de dat la o parte.

84

Wall-Street.ro

fi nanþe

şedinte al Partidului Conservator.Sorana Georgia, director general

al Billa România, nu este convinsă de modelul sufragetei, cea care lup-tă pentru drepturile sale cu sabia în mână. „Cred că fi ecare trebuie să ocupe locul său. Nu cred că femeia trebuie impusă printr-un procent anume, fi ecare dintre sexe are minusurile şi plusurile sale”, spune şefa lanţului de supermarketuri. Revenită în businessul cu produse de larg consum, după o „escapa-dă” în domeniul parfumurilor, în calitate de manager de ţară a fi rmei Marionnaud, Georgia mai spune că retailul este o extensie a ceea ce a făcut femeia dintotdeauna acasă, prin drămuirea resurselor fi nancia-re. „Ea este datoare să ţină vaporul în echilibru, pentru că ea dă doi lei pe pâine şi trei pe ceapă”, arată Georgia.

Iar lista cu calităţile feminine poate continua, dar enumerarea nu ajută la nimic dacă nu se vede şi valorifi carea acestui potenţial. De ce sunt femeile încă subreprezen-tate atât în sectorul public, cât şi în cel privat, iar vocea lor este încă slabă?

Măriuca Talpeş consideră că este nevoie de timp pentru schimbări şi că dominarea middle managementului de către femei poate fi un exemplu pe plan local. „Veţi vedea, în următorii zece ani, că ponderea femeilor în funcţii decizionale, atât la nivel economic, dar şi politic, va fi mult mai mare şi, aş îndrăzni să adaug, chiar ho-tărâtoare pentru România”, spune antreprenoarea.

Este doar o chestiune de timp, explică Georgia, care mizează pe ideea că femeile de abia acum încep să aibă o contribuţie, cu toate costurile implicate, mai ales la nivel de familie. „Femeia, prin tradiţie, este cea are grijă de casă şi copii, iar acum această latură se reaşază”, susţine şefa de la Billa.

Actuala criză economică va acce-lera schimbări, inclusiv estompări

Maria Grapini, preºedinte Pasmatex

ale prejudecăţilor, iar femeile vor câştiga mai multă vizibilitate în momentul în care impactul acţiuni-lor lor aduce mai multă valoare adăugată în aria în care activează – este răspunsul Angelei Creţu. Una peste alta, nu mai sunt multe companii care îşi vor permite luxul să-şi aleagă liderii în funcţie de criterii legate de gen, vârstă, etnie sau origine.

Maria Grapini aminteşte de faptul că în reprezentarea insti-tuţională sunt puţine femei, iar multe dintre ele nici nu sunt cele mai potrivite pentru a se constitui într-o voce credibilă şi cu autorita-te. Privind dintr-o perspectivă mai optimistă, Isabelle Iacob observă că actuala criză a oferit femeilor mai multă vizibilitate şi recunoaş-tere publică, iar exemplul cel mai bun este cel al cancelarului Angela Merkel, „doamna de fi er” a Germa-niei.

Oana Băluţă, preşedinta Cen-trului de Dezvoltare Curriculară şi

Studii de Gen (Filia), afirmă că femeile au o altă listă de priorităţi în comparaţie cu bărbaţii. „Dacă ai femei în Guvern, un procent mai mare va fi direcţionat către sănătate şi educaţie. România are cel mai mic procent alocat cheltuielilor sociale în comparaţie cu alte state din Uniunea Euro-peană, deci este falsă ideea să suntem un stat asistenţial”, spune răspicat Băluţă.

Mergând spre mediul de afa-ceri, la nivelurile cele mai înalte, este greu să nu remarcăm că nu sunt femei la conducerea bănci-lor centrale ori la cele mai mari companii listate la bursă, adică tocmai în acele poziţii-cheie prin ale căror decizii sunt influenţate vieţile tuturor indivizilor.

În definitiv, după cum remarcă Isabelle Iacob, nu contează că femeile vin de pe Venus şi băr-baţii de pe Marte, atâta timp cât pot face o treabă excelentă pe Pământ.

Acţiune durabilă. Asta înţeleg clienţii noştri prin responsabilitate. Asumarea responsabilităţii în mod respectuos a reprezentat dintotdeauna obiectivul nostru. Creăm perspective pe termen lung şi armonizăm aspectele economice, ecologice şi socio-politice. Acesta este motivul pentru care acordăm o atenţie deosebită echipamentelor, produselor şi sistemelor care conservă resursele. Experimentaţi chiar dumneavoastră: GW moves.

Telefon +40.37.267.8417 www.gw-world.ro

the orange way of Sustainability

AD

V 23

1/20

11 R

O

GW231_TranzitMaga_205x264.indd 1 18.11.11 13:53

Vali Căm

ară

85


Advertorial P

Acţiune durabilă. Asta înţeleg clienţii noştri prin responsabilitate. Asumarea responsabilităţii în mod respectuos a reprezentat dintotdeauna obiectivul nostru. Creăm perspective pe termen lung şi armonizăm aspectele economice, ecologice şi socio-politice. Acesta este motivul pentru care acordăm o atenţie deosebită echipamentelor, produselor şi sistemelor care conservă resursele. Experimentaţi chiar dumneavoastră: GW moves.

Telefon +40.37.267.8417 www.gw-world.ro

the orange way of Sustainability

AD

V 23

1/20

11 R

O

GW231_TranzitMaga_205x264.indd 1 18.11.11 13:53

86

Wall-Street.ro

business

Oriunde mergem în lume, ne lãudãm cu bogãþiile pe care le are þara noastrã. Mai mult, strãinii se uitã cãtre noi ºi ne observã de la distanþã, încântaþi, însã rareori ne aleg. Ce putem face pentru a-i incuraja, atât pe români sã îºi petreacã vacanþele în þara lor, dar ºi pe strãini sã se îndrepte cãtre România? Infrastructurã, curãþenie, evenimente ºi...zâmbete.

Corina Martin, președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT)

și proprietarul agenției de turism Mistral Tours, susține că în România nu se regăsesc și ar trebui realizate parcuri turistice tematice de genul Disneyland sau Universal Studios.

„De acestea am avea mare nevoie în sudul litoralului, unde ar avea însă numai un caracter prelungit sezonier. De asemenea, ar fi utile și în alte regiuni ale României”, spune aceasta.

Ea mai spune că în România nu avem o cultură bine reglementată și viabilă a organizării și promovării de tururi și excursii locale în locațiile de cazare, care să invite turiștii să descopere regiunea, atracțiile acesteia, precum și oportunitățile de vizitare.

De asemenea, în rezervațiile naturale ne lipsesc circuitele turistice reale, care să includă indicatoare, suveniruri, indicații, informare și fi lme de prezentare cu sisteme audio în mai multe limbi străine, detalii care atrag turiștii.

„Nu avem și aș dori să introduc

chiar eu un sistem GPS care vorbeș-te, un sistem cu descrierea turistică a zonei prin care trece mașina, cu scene audio din istorie, informații despre acea zonă. Acesta ar fi desti-nat celor care închiriază mașina sau vin cu rulote și mașini proprii în cir-cuite în România, iar ei ar putea să îl închirieze. Așa am avut, de exemplu, în Noua Zeelandă sau Australia, pe care le-am vizitat în circuit cu o rulotă”, explică Corina Martin.

Ea sesizează, în același timp,

lipsa unor campinguri moderne și o organizare adecvată a acestora (doctor, magazine, restaurante, piscine, săli de jocuri etc.), precum și un sistem mai efi cient de promovare a acestora, care să le facă cunoscute doritorilor.

Dragoș Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, crede că noul

turism ar putea crește în valoare prin organizarea de evenimente după modelul Festivalului George Enescu, în majoritatea orașelor vizitate de turiști.

„Avem nevoie de evenimente în toate orașele vizitate, precum București, Sibiu, Brașov, Sighișoara și altele, în jurul cărora se se facă tu-rism. Aici se pot realiza evenimente ca Festivalul George Enescu. Fiecare oraș mai mare ar trebui să aibă un centru mare de conferințe pentru oraganizarea unor evenimente de acest gen”, spune Anastasiu.

El trage un semnal de alarmă și asupra lipsei profesionalismului în turismul românesc.

„Nu mai există școli de meserii, nu se mai învață, în adevăratul sens al cuvântului, ce trebuie făcut în in-dustria ospitalității. Se iau persoane fără pregătire și se consideră că într-o săptămână pot deveni chelneri, spre exemplu. Și asta se întâmplă în toate profesiile din breaslă. În același timp, nici măcar atitudinea nu este de natură să compenseze lipsa de profesionalism. Mă refer în primul rând la lipsa zâmbetului și a obsesiei

Un exemplu de urmat poate fi sistemul de taxiuri motocicletã din Bangkok.

Sfaturi pentru un turism atrãgãtor

Oriunde mergem în lume, ne lãudãm cu bogãþiile pe care le are þara noastrã. Mai mult, strãinii se uitã cãtre noi ºi ne observã de la distanþã, încântaþi, însã rareori ne aleg. Ce putem face pentru a-i incuraja, atât pe români sã îºi petreacã vacanþele în þara lor, dar ºi pe strãini sã se îndrepte cãtre România?

un turism atrãgãtor

· Alice Gheorghe

Corina Martin, preºedintele ANAT, a facut un circuit în Noua Zeelandã ºi Australia cu o rulotã

dreamstim

e.com

87


“Noul turism”

față de client. Marea majoritate a celor care lucrează în turism au ca focus fi e propria persoană (inclusiv partea fi nanciară)”, spune Anastasiu.

Șeful Eurolines crede că fi ecare oraș care reușește să atragă turiști ar trebui să aibă un card, după modelul București - Card, cu facilități pentru intrarea la obiective turistice și gastronomice.

Lucia Morariu, directorul general și acționar al agenției de turism Eximtur, este de părere că ceea ce ne lipsește cu adevărat și, dacă ar exista, ar schimba imaginea turismului românesc, este curățenia “în general și în stațiuni și regiuni turistice în special”.

„Aș da exemplu Austria, unde cu-rățenia în stațiuni, regiunea turistică, dar și în general este impecabilă”, spune Lucia Morariu.

Legat de partea gastronomică, ea susține necesitatea servirii în unitățile vizitate de turiști a mâncărurilor cu specifi c românesc.

„Servirea pe scară largă a prepa-ratelor cu specifi c local în unitățile de alimentație publică, iar un exem-plu de urmat poate fi Ungaria. (...) Legat de factorul uman, în ceea ce ne privește, lipsește motivația solidă a personalului care activează în

turism, acesta fi ind un sector în care salariile sunt dintre cele mai mici. Ca un contraexemplu, avem Turcia”, adaugă Morariu.

De asemenea, ea susține introducerea unui sistem de branding al fi ecărei stațiuni.

„De tipul litoral balnear (Eforie Nord și Sud), litoral de agrement (Mamaia), litoral pentru tineret (Costinești). Este necesară, totoda-tă, dezvoltarea stațiunilor în sensul brandului ales”, explică Morariu.

Cristian Frâncu, director executiv al agenției de turism Klever Travel, vorbește despre mijloacele de locomoție de invidiat din alte țări, capitol la care România este încă în urmă.

„Oricine a călătorit în străinătate, mai la Vest de Est, a descoperit cum se poate circula prin Europa, mii de kilometri, practic de la un capăt la altul al continentului, pe autostrăzi și a înțeles benefi ciile unui transport rutier rapid și sigur. (...) În orice oraș civilizat există transferuri rapide de metrou sau tren dinspre aeroport spre oraș. A fost încercată o astfel de conexiune și în București, însă trenul care pleacă din Gara de Nord spre Otopeni lasă turiștii departe de aeroport”, spune Frâncu.

Potrivit acestuia, un exemplu de urmat poate fi și sistemul de taxiuri motocicletă din Bangkok, capitala Thailandei, care efi cientizează transportul în orașele aglomerate.

„Le vezi la fi ecare colț de stradă, cel puțin în zonele centrale. Zeci de motociclete și scutere își așteaptă clienții la colț de stradă, pentru o sumă modică, pornind de la echiva-lentul unui leu. (...) Chiar și trafi cul aglomerat pare mai civilizat în străi-nătate”, încheie Frâncu.

De la lucruri simple la lucruri mărețe, sunt multe de făcut pentru turismul românesc. De la autorități la oameni simpli, trebuie să ne dorim cu toții să schimbăm ceva.

Austria, un exemplu pentru curãþenia din staþiuni

Rezultatele cãutãrii “business”

LoculDestinaþii externe pref-

erate de români în 2011

1 Grecia2 Bulgaria3 Turcia4 Spania5 Italia6 Franþa

88

Wall-Street.ro

business

În sectorul investițiilor imobiliare, trendul a fost dat de fondul sud-afri-can New Europe Property Invest-ments (NEPI), care a intrat pe piața mall-urilor din București printr-o tranzacție de tip joint venture cu ca-nadienii de la CD Capital și Benevo. Tot pe segmentul mall-urilor, recent,

omul de afaceri elen Ioannis Papa-lekas, unul dintre cei mai discreți investitori din real estate, a cum-părat înapoi centrul comercial City Mall, pentru 17,3 milioane de euro, o sumă cu peste 80% mai mică față de cea pentru care a vândut mall-ul în urmă cu cinci ani.

Pe lângă aceste achiziții, în ur-mătoarele patru luni vor fi încheiate tranzacții de investiții cu o valoare totală de 300 milioane de euro, cele mai multe având ca obiect clădirile de birouri, potrivit companiei de consultanță imobiliară Colliers. „Aceste tranzacții vor stabili repere

Imobiliarele revin pe scenă: Cine mai pariază pe investiţii şi birouri

· Sorina Negrilă

Finalul acestui an a condimentat atmosfera din piaţa imobiliară şi a adus curajul investitorilor din nou în prim plan. Unii au mizat pe achiziţia de centre comerciale, alţii pe dezvoltarea de spaţii de birouri, însă cu toţii au avut ceva în comun: dorinţa de a acţiona şi de paria din nou pe real estate.

În 2012 vom asista la cele mai scă-zute livrări de birouri din ultimii ani

--2,000,000

--1,500,000

--1, 000,000

--500,000

--0

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

2012

--

anul


Sursa:ÊTheÊAdvisers/KnightÊFrank

Evoluþiastocurilor de birouri

Livrãri noi

Stoc

drea

mst

ime.

com


“Noul real estate”

utile, atât vânzători-lor cât și cumpără-torilor, mai ales în etapa «post-Lehman Brothers», subliniază Blake Horsley, coor-donatorul departa-mentului de investiții al Colliers.

Segmentul spațiilor de birouri a revenit pe lista de agendă a dez-voltatorilor odată cu scăderea ratei de ne-ocupare în București până la 15% în ultimul an, coborând chiar până la 1% în zone precum Floreasca-Barbu Văcărescu. În acest context, după o lungă perioadă de așteptare, dezvoltato-rii au acționat: Raiffe-isen Evolution a decis

să reia construcția proiectului Sky Tower, amplasat pe Barbu Văcăres-cu, iar omul de afaceri George Copos s-a asociat cu GTC pentru a dezvolta un turn de birouri, în apropiere de hotelul Crowne Plaza.

Cu toate acestea, rata de neocupa-re în București și, în special în centru și zona de nord, continuă să scadă, astfel încât până la finele anului 2012 ar putea ajunge la 10-12%, estimează Horațiu Florescu, CEO și președinte al companiei de consultanță imobili-ară The Advisers/Knight Frank.

„În 2012 vom asista la cele mai scăzute livrări de birouri din ultimii ani. În contextul în care cererea a ră-mas constantă, iar volumul spațiilor de calitate disponibile a scăzut dramatic, nivelul chiriilor ar putea crește, acest trend fiind înregistrat cu precădere în zonele centrale sau cu bună accesibilitate și mijloace de transport în comun”, spune Flores-cu.

Pe fondul unei rate de neocupare tot mai mici și a chiriilor care dau semne de creștere, dezvoltatorii vor fi tot mai tentați să investească din nou în birouri, dar în noua economie și, implicit în noua piață imobiliară, raționamentelor jucătorilor deja s-au schimbat.

„În sectorul imobiliar, este destul de clar că un proiect nou se va naște doar dacă va avea un amplasament corect, va adresa o nevoie clar existentă în piața, iar dimensiunea sa va fi una logică în raport cu piața. Raționamentul conform căruia un proiect nou, pentru a se diferenția, trebuie obligatoriu să fie mai mare decât precedentul nu mai este valabil, prevalând logica și conceptul acelui proiect, orientarea către piață și nișa descoperită”, concluzionează Ovidiu Şandor, timișoreanul care a dezvoltat proiectul de birouri City Business Centre, cel mai mare din afara Bucureștiului.

Rezultatele căutării “business”

--2,000,000

--1,500,000

--1, 000,000

--500,000

--0

2006

--

2007

--

2008

--

2009

--

2010

--

2011

--

2012

--

anul


Sursa:ÊTheÊAdvisers/KnightÊFrank

Evoluþiastocurilor de birouri

Livrãri noi

Stoc

89

90

Wall-Street.ro

business

Doi specialişti din head-hunting, doi manageri de succes, două stiluri diferite, dar care au în comun atenţia la detalii, eleganţa şi bunul simţ, atât în afaceri, cât şi în viaţa personală. Iată ce spun George Butunoiu şi Radu Manolescu despre secretele managementului, pasiuni, gadgeturi şi petrecerea timpului liber.

Radu Manolescu, managing partner la K.M.Trust & Partners se declară adeptul

unor relaţii cordiale cu angajaţii, după un model cizelat în timp, pe care încă îl mai perfecţionează şi în momentul de faţă.

„Cred că până să ajung la stilul pe care îl am acum, am trecut prin mai multe variante şi cred că mai am mult de îmbunătăţit, prin urmare, încă mai fac „fine-tuning”. Încerc să îi respect, să

îi expun la situaţii complexe şi provocatoare (în sens pozitiv), să îi determin să se dezvolte conti-nuu. Încerc să nu îi fac să simtă că lucrează pentru mine, ci cu mine”, a declarat el.

Un set de valori comune, atenţia la nevoile angajaţilor şi clienţilor deopotrivă şi exigenţa sunt absolut necesare pentru a conduce cu succes o afacere, în opinia managerului.

„Mă bazez mult pe bunul lor

simţ, pe competenţa lor şi pe conştiinţa lucrului bine făcut, însă sunt conştient că asta se poate obţine numai dacă respiră aceleaşi valori în care cred şi pe care orice client vrea să le simtă în interacţiunea cu noi”, a spus Manolescu.

George Butunoiu, managing partner la George Butunoiu Exe-cutive Search, preferă o abordare mai clasică a relaţiei dintre mana-ger şi angajat.

· Diana Zăgrean

Stil de manager:Între tradiţionalismşi modernism câştigă bunul simţ

George Butunoiu: Ţin papionul în buzunar, pentru eventualitatea unei întâlniri

Vali Căm

ară

91



„Nu mă ghidez după un model, nu citesc cărţi de business şi nici n-o să mă inspir vreodată din ast-fel de publicaţii. Fiind un om ra-ţional, cu o gândire matematică, sunt convins că într-un business antreprenorial logica, bunul simţ şi buna credinţă sunt suficiente. Un alt aspect important este să fii un om civilizat, la modul general, cu angajaţii, cu clienţii, furnizorii, etc.”, a spus el.

Când vine vorba de implemen-tat o strategie în cadrul compa-niei, Radu Manolescu preferă uneori să renunţe la confort şi rezultatele sigure, în favoarea unei mişcări mai inovatoare şi riscante.

„Din feedback-ul primit până acum sunt destul de mult orientat pe risc însă, zic eu, nu nesăbuit. Antreprenoriatul în România demonstrează o apetenţă ridicată

pentru risc”, a mărturisit mana-gerul.

Spre deosebire de acesta, George Butunoiu se declară un om riguros şi organizat, care ia totul în calcul înainte de a pune în aplicare o strategie.

„Ca fizician, sunt un om foarte organizat şi riguros, nu numai ca manager, ci şi ca persoană priva-tă. Astfel, strategiile şi proiectele puse la punct de alţii conform unor planuri din cărţi sau cursuri, îmi vin natural (n. red.: George Butunoiu este absolvent al Facul-tăţii de Fizică, din cadrul Univer-sităţii Bucureşti)”, a precizat el.

Weekend, cărţi, vacanţe, gadgeturi: Ce fac head-hunterii în timpul liber?

Dacă în materie de carieră, cei doi manageri propun reţete dife-rite de conducere a unei compa-nii, în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber, preferinţele sunt chiar diametral opuse.

„Îmi place să ies des cu prie-tenii (cel puţin în weekenduri), dedic destul de mult timp spor-tului şi plec în călătorii în zonele cu vinuri bune, gătesc destul de mult”, a spus managerul de la K. M. Trust.

El a adăugat că în materie de cărţi, îşi împarte timpul între au-todezvoltare, de care este foarte interesat, şi beletristică.

„Cărtile de business le citesc, de cele mai multe, ori în jurul pe-rioadelor în care urmez cursuri de business sau fac coaching, pentru că am mintea focusată şi absorb uşor informaţia. În rest, în marea

Radu Manolescu: Îmi plac detaliile şi sunt, într-adevăr, foarte atras de design

92

Wall-Street.ro

business

majoritate a timpului, prefer be-leristica pentru că mă relaxează”, a precizat Manolescu.

„Îmi place să stau acasă. Nu merg nicăieri în excursii, nu-mi place să ies din Bucureşti în we-ekend, deoarece petrec mult timp pe drum şi în oraş, la restaurante, în interes de serviciu. Joia merg, în schimb, la Ateneu. Fac asta de 30 de ani şi este singura astfel de activitate pe care o practic cu re-gularitate”, a declarat Butunoiu, adăugând că în afară de posturile TV de ştiri, mai urmăreşte doar postul Mezzo, de muzică clasică.

El a mărturisit, de aseme-nea, că în studenţie, obişnuia să colecţioneze cărţi vechi, dintre care unele s-au dovedit destul de valoroase.

„Am fost bibliofil. Am cărţi valoroase acasă şi chiar la birou. Mi-ar plăcea, la un moment dat, să-mi deschid un anticariat. Un bibliofil are doar două satisfacţii majore: să aibă cartea, cu orice preţ, ori să o găsească cu 5 lei şi să fie, de fapt, foarte valoroasă”.

Despre reţelele de socializare şi gadgeturi, cei doi head-hunteri au căzut de acord asupra aspectului practic al acestora.

„Folosesc LinkedIn, e unul din-tre canalele utilizate în identifica-rea de prospecţi pentru proiectele noastre. Colegii mei sunt conec-taţi în permanenţă la el pentru că este util. Facebook utilizez strict în scop personal, însă nu petrec mult timp cu el. Cu excepţia Ipad şi Blackberry, nu sunt un împăti-mit al gadgeturilor, deşi îmi plac. Încerc să depind cât mai puţin de ele, însă e greu să mă imaginez într-o lume fără mobil şi inter-net”, a afirmat managerul K.M. Trust & Partners.

„Nu folosesc gadgeturi, nu sunt un împătimit. Tot ce ţine de tehnologie pentru organizare şi optimizare, le folosesc, dar nu din pasiune, ci din pragmatism”, a spus şi George Butunoiu.

Destinaţia perfectă de vacanţă este locul în care mergi cu priete-nii buni, e de părere Radu Mano-lescu. “Destinaţiile sunt alese în funcţie de mai mulţi factori: dis-ponibilitatea prietenilor, sezon, lipsa repetabilităţii etc. Criteriile unui concediu reuşit sunt cam aceleaşi pentru o viaţă frumoasă: companie plăcută, oameni apro-piaţi şi dragi, privelişti frumoase, locuri inedite, mâncare bună, vin bun şi muzică bună”, a afirmat managerul.

Aspect şi preferinţe culinare: Ce poartă şi unde servesc masa managerii din head-hunting?

„Îmi plac mult detaliile şi sunt, într-adevăr, foarte atras de design (atât vestimentar cât şi de inte-rior). Am preferinţe de brand, bineînţeles orientate în aceeaşi proporţie pe calitate, aspect şi pe discreţia brandului”, a spus Manolescu.

Cunoscut pentru stilul acid şi crtica dură a restaurantelor din Bucureşti şi împrejurimi, George Butunoiu recunoaşte că, în mate-rie de design vestimentar, nu are preferinţe atât de specifice.

„Nu am mărci preferate şi nu port costum decât la ocazii foarte speciale. De obicei mă îmbrac destul de comod şi papionul îl ţin în buzunar, pentru eventualitatea unei întâlniri, sau când am nevoie de o ţinută un pic mai sobră. E o soluţie genială, îl port inclusiv la Ateneu”, a precizat el.

Cât despre gastronomie şi gustul mâncării preferate, cei doi manageri cad de acord în privinţa

supremaţiei francezilor.„Încerc restaurantele cu speci-

ficul ţării respective, atunci când călătoresc. De obicei merg la restaurantele cu lista cea mai bună de vinuri, atât cu clienţii cât şi per-sonal. Dacă au vinuri bune, de cele mai multe ori mâncarea e bună sau măcar deosebită. Din păcate, preţurile la vinuri, la restaurantele din România, sunt mult mai mari decât în Franţa, Italia, Spania, iar calitatea nu este întotdeauna luată în vedere. Prefer, în consecinţă, să organizez mese şi degustări acasă, cu prietenii”, a opinat Manolescu.

„Pe primul loc e bucătăria fran-ţuzească, cea mai bună din lume. Când vorbim de haute grastro-nomie, toate felurile sunt excep-ţionale, indiferent de restaurant. Într-un restaurant cotat Michelin, nu există feluri care să nu-mi pla-că sau să le las în farfurie. La noi în ţară, Heritage şi mai proaspăt intratul pe piaţă Collage sunt prin-tre preferatele mele. Dar asta nu

înseamnă că nu îmi place să iau masa şi la restaurante mai mici, cu meniuri mai puţin pretenţioase. Numai un adevărat cunoscător poate să facă diferenţa între un re-staurant cu o stea Michelin şi unul cu două sau trei, deoarece nivelul de rafinament este foarte mare. Îmi plac şi cele cu specific libanez, grecesc, arăbesc sau chinezesc”, a spus Butunoiu.

Din păcate, preţurile la vinuri, în restaurantele din

România, sunt mult mai mari decât în Franţa, Italia, Spania, iar calitatea

nu este întotdeauna luată în vedere.

93



94

Wall-Street.ro

business

Lumea auto se schimbă, apar branduri noi de maşini în

piaţa de lux, iar constructorii de autoturisme sport cu tradiţie

deschid un nou capitol în istorie şi încep să facă SUV-uri

de peste 100.000 de euro, întrucât există cerere.

Eterniti HemeraEterniti este o marcă britanică

nouă care vrea să aducă pe piaţa în 2012 un SUV de lux, denumit Hemera, cu 620 de cai putere şi o viteză de 300 km/h.

Versiunea de serie va apărea, cel mai probabil, la Salonul Auto de la Geneva din 2012.

Echipa de ingineri responsabi-lă de dezvoltarea lui Hemera este condusă de Alistair Macqueen, dezvoltatorul lui Jaguar XJ220.

Britanicii spun că fiecare exemplar va fi construit manual

în Londra, iar interioarele vor include două iPad-uri, un sistem de răcire a băuturilor răcoritoare, precum şi scaune spate cu reglare electrică.

Se preconizează că vor fi pro-duse 100 de SUV-uri pe an, iar preţul ar putea fi de 170.000 de euro.

MaseratiMaserati vrea un SUV în gama

sa din 2012. Modelul va avea la bază conceptul Kubang şi aşteptă-rile sunt ca maşina să coste în jur

de 100.000 de euro.Italienii spun că partea tehnică

este produsă la Modena şi ne ofe-ră un singur detaliu: transmisia va fi automată, cu 8 trepte.

E-Wolf Alpha-2Constructorul german de

vehicule electrice e-Wolf va lansa în 2012 modelul Alpha-2 de 375 CP, care poate accelera de la 0 la 100 km/h în doar 3,9 secunde.

Maşina va costa între 245.000 de euro şi 375.000 de euro. Alpha-2 va fi echipat cu două motoare electrice, care oferă un total de 375 CP şi 800 Nm, ducând maşina la o viteză maximă de 230 km/h.

Autonomia modelului este de până la 300 kilometri cu o singură încărcare.

· Cristian Gubandru

Cinci maşini scumpe

care vor fi lansate în

2012

Eterniti Hemera

Aston Martin V12 Zagato

95



Aston Martin V12 Zagato

Constructorul britanic de maşini sport de lux va începe în vara anului 2012 livrările modelului Aston Martin V12 Zagato, care va avea un preţ de peste 370.000 euro.

Oficialii Aston Martin doresc ca maşina să fie o raritate, aşa că vor fi produse doar 150 de exemplare.

V12 Zagato va fi asamblat manual la sediul companiei din Gaydon, Anglia. Noul model are caroseria din fibră de carbon şi aluminiu, având la baza modelul V12 Vantage.

Motorul V12 de 6 litri produce 517 Cai Putere la 6.500 rotaţii pe minut şi un cuplu maxim de 570 Newton-metru la 5.750 rpm. Maşina ajunge la 100 km/h în 4,2 secunde şi poate atinge o viteză maximă de 305 km/h.

Aston Martin şi Zagato au realizat în urmă cu 50 de ani 19 exemplare DB4GT Zagato. În 2002, a fost lansat DB7 Zagato în 99 de unităţi.

Ferrari F152Italienii de la Ferrari vor lansa

anul viitor înlocuitorul lui 599 GTB Fiorano (foto), care are în prezent numele de cod F152,

potrivit lui Amedeo Felisa, vice preşedintele companiei.

Ferrari ţine ascuns noul model, deocamdată au apărând doar poze cu maşina camuflată. F152 va avea un motor V12 de 6,3 litri amplasat frontal ce va furniza 700 de cai putere. Caroseria va fi realizată din aliaje speciale de aluminiu. Transmisia va fi automată, cu dublu ambreiaj şi 7 trepte de viteză.

Noul model va împrumuta elemente de design de la FF şi 458 Italia, iar tracţiunea va fi pe spate.

F152 va fi prezentat anul viitor, în martie, la Salonul Auto de la Geneva. Primele maşini vor fi livrate în cel de-al treilea trimestru.

E-Wolf Alpha-2

MaseratiFerrari F152

Diana CretuDiana Creţu

redactor şef adjunct Wall-street.ro

Avem nevoie de înnoirea pieţei de capital!

În contextul repoziţionării Wall-Street.ro, am discutat cu mai mulţi oameni din piaţa de capital despre conceptul de noua economie, aplicat acestei industrii. Deci despre noua bursa.

Managerii şi brokerii îşi doresc mai puţină exuberanţă, volatilitate mai mică, speculaţie redusă, noi mentalităţi transparente şi moderne. Mi-a atras atenţia, însă, răspunsul unui broker, care spune că piaţa de capital, în noua economie, va trebui să însemne “respectarea regulamentelor de guvernanţă corporativă, accesul persoanelor inovative şi specializate în piaţă, înlăturarea erei mediocrităţii şi aşteptării aspiraţionale”.

Nimic mai adevărat! Situaţia în piaţa de capital nu este deloc bună. Vorbesc în fiecare zi cu oameni buni şi foarte buni din acest sector, dar care sunt tot mai demotivaţi. Oameni care acum 16 ani au pus bazele acestei instituţii în România şi care acum caută oportunităţi să se mute, să schimbe domeniul.

Aud în fiecare zi despre concedieri, tăieri de salariu, tensiuni şi atmosfera deloc plăcută printre brokeri - cei care acum câţiva ani erau invidiaţi şi admiraţi.

Lucrurile se schimbă în jurul nostru cu rapiditate. În bine, în rău, criză sau creştere, lumea evoluează cu o viteză ameţitoare căreia trebuie să îi facem faţă.

Privind în urmă, vedem că poziţiile cheie din piaţa românească de capital sunt ocupate în mare parte de oameni provenind din

prima generaţie de brokeri. În 1995, când s-a înfiinţat Bursa de Valori Bucureşti, s-a format o generaţie de oameni, cu studii în diverse domenii, atraşi de acest sector şi care au învăţat totul de la zero. Pe propria piele, la cursuri şi specializări în străinătate, din cărţi. Între timp, s-a acordat o atenţie mai mare studiilor în domeniu, au apărut tineri interesaţi şi atraşi de domeniu. Şi 10 ani mai târziu deja era o cerere foarte mare de joburi. Era mirajul unei pieţe interesante. Este adevărat, nu toţi au făcut performanţă, dar s-au remarcat şi destui foarte buni.

În acelaşi timp, industria în sine s-a dezvoltat, a crescut numărul de companii de brokeraj, băncile şi-au deschis departamente specializate în bursă, au recrutat oameni de calitate.

Însă, blocajul intervine la nivelurile superioare ale unor instituţii importante, şi aici mă gândesc la Bursa de Valori Bucureşti, la Societăţile de Investiţii Financiare şi lista rămâne deschisă.

Nu spun că oamenii ce conduc aceste entităţi nu sunt profesionişti sau nu îşi fac treaba. Nu spun nici că trebuie înlăturaţi (de tot) din piaţă. Majoritatea sunt personalităţi care au contribuit la formarea acestei pieţe, au pus-o pe picioare, au crescut-o aşa cum au putut şi cum au ştiut. Însă, poate a venit momentul unei înnoiri, al predării ştafetei între generaţii. Piaţa are nevoie de oameni cu mentalităţi mai tinere, mai proaspete, mai occidentale. Oameni care au crescut o dată cu piaţa, îi înţeleg nevoile, au entuziasmul şi

dorinţa de a schimba lucrurile, de a le face să funcţioneze.

Cu respectul cuvenit oamenilor care conduc şi au condus instituţiile pieţei de la înfiinţare, pentru toate lucrurile pe care le-au realizat în decursul anilor, cred că este momentul să susţinem aceste iniţiative şi să dăm pieţei o şansă de a beneficia de entuziasmul şi dorinţele unor tineri.

Sunt multe lucruri de făcut, multe dintre ele depind de forţele altor entităţi – cum ar fi statul. Dar mai sunt şi multe blocate de lupte de orgolii, personalităţi puternice, concurenţe şi altele.

Suntem cu toţii datori pieţei în care muncim şi despre care spunem, în repetate rânduri, că este prea mică, imatură şi subdezvoltată. Suntem datori să îi acordăm şansa de a creşte frumos şi organic, de a îşi depăşi propriile obstacole şi de a ne oferi mai multe oportunităţi. Suntem datori să punem acest interes mai presus de orice altceva şi să ne concentrăm împreună în aceeaşi direcţie. Într-o economie nouă, avem nevoie de o piaţă de capital nouă!

Revista Wall-Street - Noua economie

Documents

Transcript of Revista Wall-Street - Noua economie