1

2

Denumirile anterioare ale şcolii

Prima denumire a Şcolii ,,Rareş Vodă” a fost

,,Şcoala primară urbană nr. 5 de fete” şi era a treia şcoală

publică destinată instrucţiei fetelor provenite din păturile de

jos ale populaţiei oraşului. Aceasta s-a întâmplat la

1868,când şcoala s-a desprins ca o sucursală a Şcolii primare

nr.2 de fete . Ea devine unitate distinctă în anul 1873, cu

trei clase şi două institutoare.

,,Şcoala de fete nr . 5” ia fiinţă în cel mai vechi cartier al oraşului Ploieşti

cuprinzând în circumscripţia sa mahalalele: Buna Vestire, Sfântul Dumitru,Sfântul

Ilie, Sfântul Nicolae şi Sfinţii Apostoli.

După noua lege a învăţământului din 1924 , când învăţământului primar

obligatoriu i se introduce cursul supraprimar – clasele V- VII – ,,Şcoala nr. 5 de fete”

devine ,, Şcoala nr. 4 de fete” şi îşi sporeşte numărul elevelor şi al personalului didactic.

Acest eveniment a avut loc în anul 1934.

Cei dintâi dascăli ai şcolii

Primii dascăli ai şcolii au fost : institutoarea Ana Creţea, care a început

cursurile la 15 august 1868 cu 60 de eleve ale clasei I.

În 1873 , prin înfiinţarea clasei a III-a, i se alătură cea de-a doua institutoare şi

anume Eufrosina Demetrescu.

Cea de-a treia institutoare a fost Ana Sachelarie , soţia preotului protopop Petre

Sachelarie, în ale cărui case s-au ţinut cursurile în anul 1874.

Despre Zoe Rocneanu, cea de-a patra institutoare se ştie că a avut o activitate

mai îndelungată şi că a fost directoarea şcolii între 1894-1913.

3

Lor li s-au alăturat şi institutoarele : E. Lăzărescu, E. Frunză, M.Vernescu ,

iar câţiva ani mai târziu , una din elevele eminente ale şcolii, Cornelia Ionescu-Lungu,

fiica fruntaşului învăţătorimii ploieştene, învăţătorul C. Ionescu-Lungu.

Dupa ce urmează cursurile Şcolii Normale la Bucureşti, Cornelia Ionescu-Lungu

revine la Şcoala nr.5 de fete ca învăţătoare şi directoare între anii 1932 – 1943.

Obiectele de studiu

La sfârşitul secolului XIX , învăţămâtul primar era obligatoriu, iar şcoala

dispunea de programe elaborate de minister înca din anul 1869, pentru fiecare an de

studiu.

Materiile studiate erau următoarele:

La clasa a I-a se învăţau : lectura, aritmetica, caligrafia, silabism, religia şi

desenul.

La clasa a II-a erau prevăzute : lectura, religia, aritmetica, recitarea, caligrafia,

gramatica, geografia, desenul .

La clasa a III-a se studiau : religiunea, limba română, gramatica, geografia,

istoria patriei, lucrul manual.

La clasa a IV-a programa cuprindea : religiunea, limba română, matematica,

învăţământul real, geografia, istoria patriei, desen, grafica, economie domestică .

Manualele şcolare

La începutul secolului XX, cele mai importante manuale pentru uzul şcolilor

primare au fost alcătuite pentru nevoile locale , încadrându-se în condiţiile generale şi

specifice ale învăţământului din judeţul Prahova .

Şcoala primară din oraşul Ploieşti dispunea în această perioadă de manuale

întocmite de dascălii ploieşteni , care aveau o bogată experienţă didactică.

4

Iată câteva manuale din acea perioadă:

5

Sistemul de notare

În primii ani de activitate ai şcolii, notarea se aplica în sistemul 1 – 3, nota

maximă fiind nota 1, însoţită de calificativul E(excelent) şi Em(eminent).

Sistemul de notare de la 1 la 10 a fost aplicat începând cu anul şcolar 1871-

1872.

La începutul secolului XX aprecierea cunoştinţelor elevilor se stabilea în funcţie

de trei criterii esenţiale: răspunsurile la studiu, îndemânarea la lucru şi purtarea .

Notarea se aplica de la 1 la 10 în condiţii bine precizate . Notele de la 1 la 4 se acordau

pentru neştiinţă, răspunsuri slabe şi confuze. Notele de la 7 la 10 apreciau răspunsurile

bune ale elevelor . În acest caz, învăţătorul acorda fiecărei note o valoare determinată

de ,,reţinerea perfectă, teoria pătrunsă şi aplicaţia prea justă” pentru nota 8 , ,,sistemă

promptitudine şi preciziune în răspunsuri pentru nota 9 , iar pentru nota 10 se

considera că eleva dovedeşte toate condiţiunile înţelegerii şi ale expunerii.

Nota la purtare era bine gândită şi se aplica cu severitate.

Sfârşitul anului şcolar

Anul şcolar se încheia cu festivitatea

de premiere, organizată la nivelul oraşului de

preşedintele Comitetului şcolar, primarul

Ploieştiului.

Sfârşitul anului şcolar 1884-1885 a avut

loc pe 30 iunie 1885 prin desfăşurarea unei serbări

şcolare în onoarea premianţilor, organizată de

Radu Stanian, distins primar al oraşului, care a

acordat mult fast serbării pentru a-i stimula şi încuraja la învăţătură pe elevii şcolilor

publice.

6

Afişele anunţau în tot oraşul defilarea elevilor pe Bulevardul

Independenţei ,,cu stindardele fiecărei şcoli”, urmată de solemnitatea

acodării premiilor în prezenţa primarului şi prefectului, pentru elevii

şi elevele celor zece şcoli primare de băieţi şi fete .

Se acordau premii elevelor care s-au distins la studiu , lucru

de mână şi conduită .

Premii separate se atribuiau elevelor cu aptitudini la lucrul

de mână.

Şcoala de fete nr. 5 a avut o frumoasă reprezentare la această serbare :

- 14 eleve premiul I cu cunună;

- 12 eleve premiul II;

- 16 eleve premiul III . La lucrul de mână sunt acordate 14 premii.

Examenul de absolvire al clasei a VII-a din anul 1937

Elevele care au absolvit clasa a VII-a au fost examinate în scris, oral şi la proba

practică.

La examenul scris, elevele au fost examinate la Limba română unde au avut ca

subiect : ,,Străjeria şi foloasele ei” şi la aritmetică, unde au avut de rezolvat următoarea

problemă : ,,Dintr-o bucată de olandă, lungă de 2,75 m şi lată de 0,90 m se fac batiste

pătrate cu latura de 0,30 m . Câte bucăţi se vor scoate şi cât se va câştiga la toată , dacă

pentru fiecare batistă se întrebuinţează câte ½ jurubiţă bumbăcel a 5 lei jurubiţa , iar

olanda costă 180 lei metrul, ştiind că bucata se vinde cu 45 lei? “

La oral, elevele au fost examinate din materia ultimelor trei clase, iar la proba

practică s-au executat lucrari în atelierul şcolii, confecţionându-se articole de croitorie,

lenjerie, mode şi flori, la gospodărie s-au făcut prăjituri, iar în grădina şcolii s-au răsădit

flori .

În urma acestor probe trecute cu succes, toate elevele au fost declarate

absolvente.

7

Ocupaţia părinţilor elevelor

Între anii 1868-1875, majoritatea părinţilor erau meşteşugari şi comercianţi,

urmând ca mai apoi ocupaţiile să se diversifice : muncitori, lampagii, croitori, cizmari,

pantofari, comercianţi, tăbăcari, cârciumari, tâmplari, birjari, etc.

40 de ani mai târziu, părinţii elevelor declarau a practica urmatoarele meserii:

tâmplari, metalurgişti, tăbăcari, cizmari, lăcătuşi, croitori, mecanici, dogari, acari,

vizitii.

Dotarea şcolii

Localul actual al şcolii din strada Rareş Vodă a fost ridicat între anii 1895-

1896 , având două curţi , în cea din spate găsindu-se locuinţa directorului.

Localul a fost ridicat potrivit planurilor de construcţie specifice acelei perioade,

cu patru săli mari de clasă(78 mp), cu culoar spaţios de joacă pentru elevi, cu două

cancelarii, situate în holul de la intrarea în şcoală şi o cameră pentru material didactic.

În anul 1925, sălile de clasă erau utilizate în mod diferit faţă de anul 1895, potrivit

nevoilor momentului .Astfel, se poate vorbi despre existenţa a cinci săli de clasă, a unei săli

de gimnastică, a unui dispensar şcolar, a unei cantine, unde eleve organizate pe echipe

serveau zilnic masa pentru 100 de eleve, a unui muzeu şi a atelierelor de lucru aflate la

subsolul clădirii. Atelierele erau dotate în anul 1928 -1929 cu două maşini de cusut, şase

mese, foarfece, maşina de călcat, jurnale de modă, iar lucrările realizate sub îndrumarea

maistrelor erau de o reală frumuseţe şi valoare . Se lucra pentru expoziţii şi pentru vânzare

pe bază de comenzi .

Atelierul de lenjerie şi broderie al şcolii a primit în anul şcolar 1934-1935

comenzi în valoare de 12 015 lei din care , conform art.131 din regulamentul şcolar, s-au

dat elevelor 50 %, maistrelor 20% , iar restul de 30% comitetului şcolar , adică suma de

7 054,50 lei din totalul de 16 550 lei proveniţi din încasări.

8

Excursii şcolare, serbări, şezători

Activităţile extraşcolare au ocupat un loc

deosebit în preocupările corpului didactic şi al

conducerii şcolii .

Deosebit de numeroase au fost excursiile

organizate între anii 1932-1940 pe Valea

Teleajenului , pe Valea Prahovei sau pe ruta

Bucureşti – Constanţa, cu scopul bine stabilit de a lărgi orizontul de cunoaştere al

elevelor, adică de a vedea frumuseţile ţării . La aceste excursii participau şi elevele mai

sărace, pentru care se obţineau gratuităţi sau reduceri CFR .

Serbările şi şezătorile aveau o mare importanţă în viaţa şcolii şi erau organizate

în scop instructiv-educativ şi material.

În anul 1939 existau opt echipe de teatru pe clase şi corul şcolii pe trei voci,

cunoscut prin numărul ridicat de reprezentaţii şi calitatea acestora . Corul era organizat

şi condus la serbări şcolare, la Teatrul Odeon şi la Amfiteatrul Liceului Sfinţii Petru şi

Pavel de profesorul de muzică Ştefan Bontilă .

Corul a participat la Concursul de coruri organizat de Revizoratul şcolar în iunie

1934 obţinând locul I, a susţinut în acelaşi an un spectacol la Radio Bucureşti, iar la

concursul de coruri organizat în 1935 de Primăria Municipiului Bucureşti la Arenele

Romane a fost distins cu premiul I, care a constat în 2000 lei. Serbările pe clase

organizate trimestrial constituiau singurul mijloc de îmbogaţire a bibliotecilor pe clase

şi şcoală, de întreţinere a dispensarului şcolar şi de ajutorare a elevelor sărace .

Între serbările şcolare de răsunet, festivalul susţinut în sala Teatrului Odeon în

9 mai 1935 împreună cu elevii gimnaziului din localitate cu feeria muzicală ,,Fetiţa

orfană” s-a bucurat de un success deosebit, mărindu-se în felul acesta fondurile pentru

construcţia băii şcolare.

9

IUNIE 1936- DE LA DREAPTA LA STÂNGA : MAISTRA DINESCU – MODE ŞI

FLORI, ÎNV. VINTILESCU (FOSTA DIRECTOARE) , ÎNV. POPESCU, ÎNV. CORNELIA IONESCU-LUNGU (DIRECTOARE) , ÎNV. ELEONORA GHIŢESCU (ÎNVĂŢĂTOAREA CLASEI), PROF. IONESCU- SPORT, ÎNV. BORCEA, PROF. ŞTEFAN BONTILĂ-MUZICĂ, ÎNV. COSTOIU, RÂNDUL II : MAISTRA. VIŞINESCU-CROITORIE -LENJERIE .

10

Instantanee din şcoală

11

14 iunie 1936, Director C. Mazilu, Învăţătoare Ecaterina Popescu

IUNIE 1941

MULŢUMIM DOAMNEI PROFESOARE MARIA DINULESCU, FOSTĂ DIRECTOARE A ŞCOLII, PENTRU AMABILITATEA CU CARE NE-A PUS LA DISPOZIŢIE LUCRAREA DOMNIEI SALE INTITULATĂ ,,MONOGRAFIA ŞCOLII GENERALE NR. 9 PLOIEŞTI 1868-1948” , DOMNIŞOAREI PROFESOARE MIHAELA GAVRILOIU ŞI DOAMNELOR ANA LAIOŞ ŞI OLGA IONESCU, PENTRU BUNĂVOINŢA DE A NE ÎMPRUMUTA FOTOGRAFII DIN COLECŢIA PERSONALĂ.

MATERIAL REALIZAT DE PROFESOR RALUCA SLĂNICEANU

12

de Dora Alexandra Ion, clasa a VI-a A

Buna ziua, dragi copii,

Cuminţei sau mai zurlii!

Vă vom arăta în continuare

Că suntem talentaţi tare.

Mulţi copii participăm,

La revista şcolii concurăm,

Care scrie mai frumos

Sau care compune mai voios.

Noi toţi vă mulţumim

De citiţi ce noi gândim

Şi cu drag vă aşteptăm

În numărul următor!

Era seară şi am spus:

Luna Mai sărea în sus

De o bucurie mare:

Aprilie pleca la plimbare!

Am intrat în împărăţia lui…

Mai! E luna cu minuni!

Chiar din primele zile, el are

O mare, mare sărbatoare.

Să vă spun ceva frumos:

Pare-mi-se curios

Despre 4 mai, copii,

Ziua râsului! Hi! Hi! Hi!

O încheiere noi vom face,

Să îmi spuneţi de vă place !

Cred că v-am ţinut pe jar destul :

Haideţi, începeţi să citiţi acum!

13

de Ştefania Iulia Popa, clasa a VI-a A

În fiecare an, în prima duminică a lunii mai este celebrată Ziua mondială a râsului.

,,Cine a spus că râsul este cea mai bună terapie” a avut dreptate- cred locuitorii oraşului

Mumbay (India). Aici au fost deschise primele Cluburi de terapie prin râs, la ideea dr. Madan

Kataria, care este şi proprietarul acestei afaceri. Cluburile au împânzit, de câţiva ani, toată

India, la ora actuală fiind înregistrate 400 de astfel de ,,saloane” cu aproximativ 25.000 de

cursanţi. Mai mult, cluburile de râs au fost adoptate şi de alte ţări, precum SUA sau China.

Totul a început în 1995, când savantul a scris un articol intitulat “Laughter, the Best

Medicine” (,,Râsul, cel mai bun medicament”), bazat pe studii ştiinţifice care garantau

beneficiile râsului asupra sănătăţii mentale şi fizice. În loc să publice articolul, s-a dus într-un

parc şi a ţinut o prelegere pe respectiva temă, în faţa trecătorilor. A fost un fel de sondaj de

opinie privitor la înfiinţarea unui Club de râs. Cei interesaţi au fost invitaţi să se aşeze în cerc

şi fiecare să spună cea mai reuşită glumă pe care o ştia. Au hotărât să se întâlnească în acelaşi

loc, a doua zi, şi tot aşa, timp de o lună. Toti cei prezenţi au remarcat îmbunătăţirea stării de

spirit, a relaţiilor cu cei din jur, sporirea capacităţii de concentrare şi rezistenţa la efort, precum

şi creşterea încrederii în propria persoană. Acesta a fost primul Club de râs.

După o vreme, a apărut însă o problemă: glumele se cam terminaseră. Era clar că

terapia nu trebuia să depindă exclusiv de glume (e foarte greu să spui o glumă bună în fiecare zi

din cele 365 ale anului). Elevii au învăţat de la maestrul lor să râdă din te-miri-ce, sau chiar

fără motiv, antrenându-i şi pe cei din jur. ,,Râsul este molipsitor, ca şi căscatul” spune dr.

Kataria. ,,Totul depinde însă de starea interioară, care trebuie cultivată pozitiv”. Medicul

recomandă pacienţilor ,,să trăiască pozitiv” şi să aibă aceeaşi atitudine faţă de cei cu care intră

în contact: să facă multe complimente, să ierte greşelile celorlalţi etc. Medicul mai spune că

orele cele mai bune pentru râs sunt cuprinse în intervalul 6 dimineaţa şi 7 seara.

14

Cursanţii nu practică râsul terapeutic în spaţii închise, ci în aer liber, în parcuri, grădini

sau intersecţii, pentru a atrage şi alţi adepţi ai originalului mod de tratament. Întrunirile au loc

de obicei dimineaţa, când se adună 25-30 de membri ai clubului. Cu anumite variaţiuni, rutina

este aceeaşi: se începe cu o serie de exerciţii de respiraţie, după care toţi încep la unison să …

râdă. Fiecare râde în felul lui, aşa că, după câteva minute, râsul forţat se transformă într-unul

natural. Toată lumea părăseşte sesiunea relaxat şi revitalizat.

Dr. Madan Kataria a organizat, pe 11 ianuarie 1988, prima Zi Mondială a Râsului, în

cadrul căreia 10 000 de membri ai cluburilor pe care le patronează au râs timp de câteva minute

şi au arătat lumii întregi că ,,îşi iau râsul în serios”. Febra râsului a cuprins de atunci întreaga

lume, dar avându-se în vedere că terapia prin râs se practică în spaţii deschise, Ziua mondială

a râsului a fost fixată pentru prima zi de duminică din mai, când afară este mai cald.

Orice fiinţă umană, cu excepţia cazurilor patologice, este capabilă să schiţeze un zâmbet

sau să râdă. Oamenii nu profită din plin de beneficiile râsului. În prezent râdem mai puţin de 1

minut pe zi faţă de 20 de minute, cât râdeau oamenii acum un secol. Copiii râd în medie de 300-

400 de ori pe zi, în comparaţie cu adulţii, care râd cam de 15 ori pe zi. Prin atitudinea sa

permanent optimistă, tonică,veselă, plină de încredere, orice fiinţă poate resimţi în ea însăşi o

amplificare a stării de bine general. Râsul este gratuit, poate fi suportat în doze mari sau foarte

mari, nu are contraindicaţii sau efecte secundare neplăcute, este non-alergic, nu are termen de

garanţie, putând fi utilizat toată viaţa.

15

PARTEA I

de Raluca Dobroiu, clasa a VIII-a A

Oare cum o fi să iubeşti cumpărăturile şi

să nu poţi trăi fără ele nici măcar…trei zile?

Şi oare cum o fi să nu te poti abţine de la ele, astfel

încât să scapi lucrurile de sub control şi să ajungi să ai datorii

de peste zece mii de lire sterline ?

Cum s-ar putea întâmpla să te grăbeşti spre serviciu şi

totuşi să te opreşti în dreptul fiecărei vitrine din simplul motiv

că... acestea îţi ,,vorbesc”, îţi ,,zâmbesc” şi te cheamă în lumea

etichetată Prada, Ralph Lauren, Armani, Gucci...

Poate ar fi mai indicat să o întrebăm pe Rebecca Bloomwood, personajul scriitoarei

Sophie Kinsella, cea care a dat viaţă seriei de succes « Shopaholic».

Niciodată nu am putut să îmi dau seama de ce hainele sunt atât de... irezistibile !

Pentru mulţi, tot ce ţine de mall, vestimentaţie, etc poate deveni o obsesie !

Sophie Kinsella ne-o prezintă pe Becky în cinci volume. Toate au devenit bestseller-uri

atât în Londra cât şi peste graniţe !

Intenţia mea vădită este de a vă incita la lectura acestor romane.

Vă asigur că este o lectură uşoară şi din cale afară de amuzantă!

16

Mă dau în vânt după cumpărături - The Secret Dreamworld of a Shopaholic

Rebecca, o tânără ziaristă londoneză, lucrează la un ziar financiar

unde îi învaţă pe cititotri cum să-şi

gestioneze banii. Culmea ironiei este

că Becky este înnebunită după

cumpărături şi pe zi ce trece se

afundă din ce în ce mai rău în

datorii. Salvarea îi vine atunci când

scrie un articol care se pare că are

mare succes. Însă ironia continuă, aceasta ajungând

direct la o emisiune financiară, care se dovedeşte a fi una

foarte bună. Între timp, Becky îşi descoperă şi marea iubire, pe Luke Brandon, un burlac aflat

pe lista celor mai mari milionari.

Goana după cumpărături la New York - Shopaholic Abroad

Aventurile trăsnitei noastre

eroine continuă. În urma unei oferte de

muncă pe care o primeşte entuziasmată,

ea se mută alături de Luke la New York,

paradisul cumpărăturilor. Desigur, Becky

nu se poate astâmpăra, aşa că intră din

nou într-un maraton al cumpărăturilor.

Deşi ea trăieşte o frumoasă poveste de dragoste, cei din familia ei nu o cred până în momentul

în care Becky şi Luke sunt văzuţi împreună.

17

La cumpărături în rochie de mireasă – Shopaholic Ties the Knot

În aceasta carte este prezentată nunta lui Luke cu Becky. Însă

toata nebunia se declanşează chiar de la începutul volumului, în

momentul în care, atât mama lui Luke, cât şi familia Rebeccăi încep

pregătirile de nuntă : o nuntă la New York şi o nuntă în Anglia. Deşi

Becky ştie exact ce vrea, ea se afundă într-o problemă care-i provoacă

insomnii. Pregătirile de nuntă

continuă pe ambele continente.

Chiar dacă îşi doreşte o nuntă

alături de familie, în oraşul ei natal, atracţia pe care

o exercită o nuntă modernă, organizată de

,,celebrităţi’’ în domeniu, este irezistibilă.

În cele din urmă, Becky se descurcă şi avem din nou

un final fericit.

La cumpărături cu sora mea – Shopaholic & Sister

Şocul este uriaş pentru Becky

în momentul în care află că

are o soră, dar este şi mai

puternic atunci când îşi dă

seama că sora ei urăşte

cumpărăturile şi o urăşte chiar şi pe Becky din cauza dependenţei ei de

cumpărături şi de lucruri ,,de firmă’’. Cartea este plină de certuri însă,

în cele din urmă, cele două se împacă, deşi se aflau în vârf de munte, cu picioarele rupte şi ude

din cauza unei ploi torenţiale.

18

La cumpărături cu bebe – Shopaholic & Baby

După cum sugerează şi titlul, Becky este însărcinată, iar Luke o reîntâlneşte pe fosta

lui iubită din liceu, care acum este medicul ginecolog al lui Becky. Gândul că lucrul acesta ar

putea să-l îndepărteze pe Luke o înnebuneşte pe Becky. Eroina duce

o luptă în interiorul ei pentru a-şi demonstra că Luke încă o iubeşte.

Întregul volum este dedicat – cum era şi de aşteptat – cumpărăturilor

pentru viitorul copil, un veritabil maraton, care se soldează cu

cantităţi impresionante de hăinuţe, cărucioare, jucării şi alte

,,mărunţişuri”, în ambele variante – pentru fată şi pentru băiat.

Sfârşitul volumului îi prezintă pe cei doi alături de micuţa lor fetiţă,

Minnie, formând o frumoasă familie.

Sophie Kinsella este autoarea cărţilor din seria « La

cumpărături cu... ». Aceasta mărturiseşte că viaţa Rebeccăi

Blomwood este inspirată chiar din viaţa ei. Deşi nu este atât de

ahtiată după cumpărături, viaţa lui Becky a făcut-o să-şi dea

seama de situaţia cu care se confruntă tot mai multe femei

dependente de cumpărături.

Sophie Kinsella este mama a trei copii, care însă nu au

făcut-o să-şi schimbe personalitatea. Kinsella ne mărturiseşte

faptul că, în momentul în care s-a apucat de « La cumpărături cu

bebe » s-a gândit la probabilitatea ca aceasta să fie ultima carte (,,Becky însărcinată este o

modalitate bună pentru a termina o carte”). Însă Kinsella nu va renunţa la scris şi

probabilitatea apariţiei unei noi cărţi este foarte mare.

19

Confessions of a Shopaholic

� Data lansării (SUA): 13 Februarie 2009

� Data lansării (România): 03 Aprilie 2009

� Perioadă filmare: Februarie 2008 - Mai 2008

� Încasări weekend: 17,809,053 $

� Încasări totale: 43,461,723 $

Filmul, deşi amuzant, nu este la fel de

interesant ca şi cartea.. Seria te ţine într-un suspans intens, problemele Rebeccăi fiind unele

imposibile. Filmul respectă subiectul, însă unele lucruri nu sunt întocmai ca în roman, cum ar fi

faptul că Becky este în Anglia, în carte, iar în film ea

trăieşte deja în New York (lucrul acesta m-a dezamăgit,

fiind încălcat the most basic thing !)

Părerea mea este că oricând o carte poate bate filmul

şi, credeţi-mă, că atunci când citeşti o carte simţi lucruri

mult mai diferite, care îţi scapă sau care lipsesc când vezi un

film. O zi-două de tensiune, de dorinta de a afla ce se mai

petrece în paginile cărţii, sunt mult mai plăcute faţă de

nouăzeci de minute...

Ca să vă conving cât de mult ,,am intrat în pielea personajului”, iată-mă, în imaginea de

mai sus, uşor transformată, semănând cu originala Becky.

20

PARTEA a II-a

de Raluca Dobroiu, clasa a VIII-a A

Când auzi despre o carte cu vampiri şi vârcolaci te gândeşti automat la ceva morbid :

sânge, sicrie, sadism etc. Dar dacă ştii să o redactezi, o astfel de carte poate provoca

dependenţa (trust me!). La început nici măcar

nu vroiam să aud despre o asemenea carte sau

film. Nu înţelegeam de ce atâţia tineri vorbeau

doar despre ,,Twilight”, ,,Amurg” şi vampiri.

Am fost atât de indiferentă până într-o zi,

când am vrut să văd de ce e atâta vâlvă despre

film. Am descoperit ce era atât de minunat. Nu

am mai reuşit să mă desprind de film şi nici de

cărţi. Nu cred că ar exista cineva care să

plângă din cauză că a terminat o carte (doar

eu).

Autoarea, Stephenie Meyer, are un dar

înnăscut în a scrie şi de aceea poate face

ficţiunea să pară atât de reală. Povestea ne descrie viaţa unei adolescente, Isabella Swan, care

se îndrăgosteşte ,,iremendiabil şi irevocabil”de Edward Cullen, care se dovedeşte a fi un tânăr

extrem de interesant. Însă dragostea dintre cei doi îi poate dăuna Bellei. Deşi pare un subiect

destul de simplu şi foarte comercial, cartea nu are nimic în comun cu filmele hollywood-iene.

21

Cartea I, ,AMURG

de Raluca Dobroiu şi Diana Georgescu, clasa a VIII-a A

Isabella „Bella” Swan se mută din seninul Phoenix, Arizona

în înnoratul Forks, Washington ca să locuiască cu tatăl ei, Charlie.

Ea se decide asupra acestui fapt pentru ca mama sa, Renée, să poată

călători cu soţul ei, Phil Dwyer, care joacă într-o ligă minoră de

baseball. Din prima zi la noua şcoală, atenţia ei este atrasă de copiii

adoptivi ai doctorului Cullen, în special de Edward. Bella ajunge ulterior la concluzia că

Edward şi familia sa sunt vampiri, dar acest lucru nu poate stopa atracţia irezistibilă pe care o

simt unul faţă de celălalt. Ulterior, ea află chiar de la Edward că cei din familia Cullen au

decis cu mult timp în urmă să se abţină de la sângele uman, apelând în schimb la sângele

animalelor pentru a se hrăni. Când Bella devine ţinta unui vampir sadic pe nume James, ea e

nevoită să fugă din Forks. E aproape ucisă de James, dar Edward şi familia sa o salvează şi o

ajută să se întoarcă cu bine acasă.

Mărul de pe copertă simbolizează iubirea dintre Bella şi Edward, care este

interzisă, similară fructului din ,,Copacul cunoaşterii binelui şi răului” din

cartea ,,Geneza”. De asemenea, el reprezintă alegerea pe care o face Bella

Cartea a II-a, LUNA NOUĂ : Convins că pune în pericol tot timpul viaţa Bellei,

Edward hotărăşte să se despartă de ea, şi o anunţă că el şi familia lui se vor

muta din Forks. Bella insistă să vină cu el, însă Edward îi spune că nu o

mai iubeşte. Plecarea lui o aruncă pe Bella într-o depresie şi o suferinţă

profundă, din care nu izbuteşte să o scoată decât prietenia cu vârcolacul

Jacob Black. Împreună cu tribul său, Jacob o protejează pe Bella de

Victoria, iubita lui James, care e hotărâtă să îşi răzbune partenerul cu orice

preţ. Din cauza unei neînţelegeri, Edward crede că Bella a murit, şi pleacă în Italia pentru a le

cere vampirilor Volturi să îl omoare, însă este oprit la timp de Bella şi de sora lui, Alice. Volturi

cer ca Bella să fie transformată la rândul ei în vampir, ameninţând că în mod contrar o vor

ucide pentru a se asigura că secretele lor nu vor fi trădate. La final, Bella şi Edward se împacă,

22

şi familia Cullen se întoarce în Forks.Floarea de pe copertă nu are legatură cu conţinutul cărţii

însă titlul se referă la cea mai întunecată dintre fazele lunii, indicând astfel faptul că Bella

trece printr-o perioadă întunecată din viaţa ei.

Cartea a III-a, ECLIPSA: Urmându-şi planul de răzbunare,

Victoria a creat o armată de vampiri nou-născuţi în Seattle cu scopul

de a înfrânge familia Cullen şi de a o ucide pe Bella. Familia Cullen

şi vârcolacii îşi reunesc forţele pentru a distruge armata Victoriei.

Între timp, Bella termină liceul şi odată cu el se luptă cu confuzia

provocată de iubirea pentru Edward şi nou-descoperitele sentimente

de dragoste pentru Jacob Black , însă nu atât de profunde ca cele

pentru Edward. După moartea Victoriei, Bella îl alege pe Edward şi

acceptă să se căsătorească cu el.Coperta prezinta o panglica rosie destramata care reprezinta

alegerea pe care Bella trebuie să o facă între prietenia şi iubirea pentru Jacob şi iubirea pentru

Edward. De asemenea, panglica semnifică şi ideea că Bella nu se poate desprinde complet de

viaţa ei umană.

Titlul provine din cuvintele lui Jacob Black: ,,pot să mă

descurc cu norii, dar nu pot lupta cu o eclipsă” prin care el îşi

exprimă renunţarea la lupta pentru iubirea Bellei.

Cartea a IV-a, ZORI DE ZI (este împărţită în 3 părţi) : Cartea întâi: Bella

Începe cu căsătoria lui Edward şi a Bellei. După ceremonie,

Edward şi Bella se îndreaptă către Insula Esme. Ei fac dragoste,

dar acest fapt naşte un conflict între ei. Vânătăile de pe corpul

Bellei îl determină pe Edward să refuze să mai facă dragoste cu

soţia lui până când aceasta nu va fi transformată în vampir.

Rugăminţile Bellei îl fac însă să îşi schimbe părerea. La scurt

timp, Bella începe să se simtă rău şi îşi dă seama că e insărcinată.

23

Cartea a doua : Jacob

Jacob află că Bella este însărcinată. Vârcolacii, văzând în copilul nenăscut al Bellei o

ameninţare, iau decizia să omoare atât pe Bella cât şi pe copil. Simţind că aşa ceva ar fi

nedrept, Jacob se opune deciziei luate de Sam, liderul grupului, şi, invocându-şi dreptul de

Alpha, se retrage din haită. El este însoţit de fraţii Leah şi Seth Clearwater, şi toţi trei ajută

familia Cullen să o protejeze pe Bella. După aproximativ o lună de sarcină, copilul ajunge la

maturitate şi Jacob hotărăşte să îl ucidă imediat ce se va naşte. Bella aproape că moare în

timpul naşterii, însă Edward reuşeşte să o salveze

injectându-i propriul său venin în inimă. Pe parcursul

transformării lente şi dureroase a Bellei în vampir, Jacob

se „lipeşte” (proces prin care un vârcolac îşi găseşte

sufletul pereche) în mod involuntar de Renesmee, fiica

Bellei.

Cartea a treia: Bella

Prima partea a cărţii prezintă descrierea noilor abiliăţi ale eroinei în calitate de proaspăt

vampir. Lucrurile se precipită însă când Irina crede că fiica celor doi este un „copil nemuritor”,

fapt ce ar încălca grav regulile lumii vampirilor, şi pleacă să informeze clanul Volturi. Familia

Cullen adună vampiri din toată lumea pentru a le sta drept mărturie că Renesmee nu poate fi

un copil vampir. La o lună după apariţia Irinei în Forks, clanul Volturi soseşte pentru a

pedepsi familia Cullen, însă, atunci când descoperă că au fost greşit informaţi, o execută

imediat pe Irina. În cele din urmă Volturi îşi dau seama că Reneesme nu reprezintă niciun

pericol şi sunt siliţi să plece.

Coperta reprezintă o metaforă în privinţa progresului Bellei de-a lungul seriei; ea începe

prin a fi cel mai slab element din poveste, pionul, şi sfârşeşte prin a fi cel mai puternic, regina.

24

de Raluca Giuroiu, clasa a VIII-a A

Chipurile prieteniei

Vă întrebaţi vreodată câte feluri de prietenie există? Eu

cred că sunt multe, dar să o luăm cu începutul. Există tipul

,,prietenului” care va fi mereu alături de tine atunci când are nevoie să copieze o temă sau

ceva asemănător. Apoi, pentru că nu trăim într-o societate chiar civilizată, ci într-una

,,fără prinţipuri”,vorba lui Caragiale, există şi tipul de prieten care are mereu nevoie de

ajutor. Aceştia sunt uşor de recunoscut. Stau pe lângă cei mai temuţi din şcoală, doar ca să

nu păţească ceva. Mai există prietenii care par afectaţi şi interesaţi de ceea ce le

spui…păcat că doar pentru cinci minute!

Şi acum, chiar dacă sunt pe cale de dispariţie şi mulţi dintre noi cred că nu mai

există aşa ceva, o să vorbesc despre prietenii adevăraţi. Cu ei o să te înţelegi cel mai bine,

cu ei o să râzi până îţi vor da lacrimile, cu ei o să plângi de supărare până o să te

bufnească râsul şi o să îti treacă, cu ei o să faci mii de boroboaţe, cu ei o să împarţi totul şi

poate că vă veţi şi certa, dar o să vă împăcaţi după cinci minute şi o să rămâneţi prieteni

toată viaţa. Aceştia sunt prietenii de care vă veţi aminti în toate clipele, şi în cele bune, şi

în cele mai puţin bune.

Deci, cam aşa văd eu chipurile prieteniei. Şi mai cred cu tărie un lucru: atunci

când cineva vă numeşte din tot sufletul ,,prieten” ar trebui să vă consideraţi cel mai bogat

om de pe pământ. În orice caz, aveţi grijă în ce categorie vă încadrati!

25

Prin ochii lor…

Fetelor, v-aţi întrebat vreodată cum vă văd băieţii? Eu zic că e o întrebare bună. Păi, să vedem:unii

ne consideră fiţoase, lucru pe care, sincer, îl cred şi eu despre unele fete. Alţii le cred pe unele dintre noi, cele

care iau note foarte bune, tocilare. Nu contest că există şi fete de genul ăsta, dar majoritatea sunt doar

foarte deştepte.

Deci, revenind la subiect:alţii ne văd mereu preocupate cu fardatul şi nu vreau să îmi imaginez ce

gândesc atunci când ne aud spunând şocate:,,Doamne, ce tragedie!!! …mi s-a întins rimelul!” sau ,,Glossul

ăsta nu rezistă nici cinci minute!”.Sunt sigură că de multe ori îi cam speriem. Cu astfel de replici... cine n-ar

da să fugă? Dar poate că unii dintre ei ne consideră prietene bune şi ştiu că nu ne vom schimba în rău

niciodată. Dacă ar fi să ne gândim cum îi vedem noi pe ei, mai bine nu am comenta. Singurul lucru pe care îl

pot spune eu despre ei este că, uneori, sunt prieteni mai buni decât fetele.

Oricare ar fi părerea noastră unii despre alţii, eu zic că ar fi bine să ne acceptăm aşa cum suntem.

O zi din viaţa unui profesor

Întotdeauna m-am întrebat: cum e să fii profesor? Oare cum te-ai simţi dacă ai pune cuiva un

2? Dar câteodată îmi dau seama că nu e chiar bine să ai meseria asta. Imaginaţi-vă pe voi in locul lor:

Vii la şcoală cu zâmbetul pe buze pentru că e o zi frumoasă de primăvară şi ştii că nu ai un program

foarte încărcat. Intri în şcoală. Auzi urlete, buşituri şi vezi copiii alergându-se. Se sună de

intrare.Clopoţelul te zgârie pe creier.Intri în clasă. Bineînţeles că elevii tăi sunt preocupaţi să facă alte

lucruri şi numai de materia ta nu le arde.Faci prezenţa. Începi să le vorbeşti despre lecţie.Unul e prea

preocupat să se joace pe telefon, pe sub bancă, altul ascultă muzică la căştile bine ascunse sub glugă,

fetele citesc reviste, alţii îşi trimit bileţele.Când termini ce ai de spus, te trezeşti cu întrebarea:,,Doamna,

ce înseamnă…?”,chiar dacă tu ai zis acum cinci minute ce înseamnă acel lucru.Apoi,mai explici încă o

dată, ca un bun pedagog ce eşti, dar eşti mereu completat de elevi. Îi scoţi la tablă, ca să vezi ce ştiu şi

aştepţi o jumătate de oră să rezolve un exerciţiu. Între timp, alţii râd pe înfundate în băncile din spate.

În sfârşit…clopoţelul! Salvarea ta! Ieşi din clasă, fericit că s-a terminat şi constaţi că te doare foarte

tare capul. Iei un algocalmin, că poate îţi trece. Dar conştiinţa îţi aminteşte că mai ai încă patru ore şi

că durerea de cap nu o să-ţi treacă nici cu o cutie întreagă de pastile.

Nu-i aşa că e… minunat să fii profesor?

26

A Welsh Eisteddfod is a national gathering of an enormous crowd of people devoted to

music and poetry.

The Welsh are a nation of singers. Wherever you get a crowd of Welshmen, wherever

they’re down of mine, in the factory or waiting on the platform for a train, they just can’t help

bursting into song.

You could hardly find a town in Wales,

however small, that haven’t a choir. Its conductor

isn’t a trained musician; he may be only a miner, an

agricultural labourer or ”Jones the milk”; but the

university lecturer or the doctor’s daughter will be

happy to work under his leadership.

The choir will gather in the little chapel for

they are preparing for the Eisteddfod and the pieces

for competition need a lot of practice to bring them to perfection.

The National Eisteddfod is held every year in the first week of August, one year in the

North of Wales, the next year in the South and competitors come from all parts of Wales to

compete in it. For twelve months, thousands of Welsh people have been practising music; the

shepherd on the hill, the teacher in grammar school have been working at the poem that they

hope will win the prize. A housewife may be a harpist, a parson, a poet.

During the week of the competition about a hundred thousand people travel to the

Eisteddfod to hear the competitors and listen to the judges’ decisions.

The Eisteddfod is one of the oldest of all Welsh customs; the first one was held in the

6 th Century and as early as A.D. 940 the prize for the winning ”bard ” was a chair or throne.

And that is still the prize today.

27

The medieval times every chieftain used to keep a bard, and there were other bards who

wondered about the country singing songs and making poems.

There must have been quite a lot of poor singing and bad poetry then, for Queen

Elisabeth I ordered an Eisteddfod to be held every year with the object of raising the standard

of music and getting rid of the lazy worthless bards.

The most important moment of the competition is the choosing of the ” crowned bard ”,

the greatest honour the Eisteddfod can give.

The winner is brought to the platform. He is told to sit on a finely-carved chair of

”Druid’s” oak, that is to be the prize. – Druidism was a culture and a religion that existed in

Wales in the very earliest times. Druids were white-robed priests and law-givers. One of their

ceremonies was the cutting of the mistletoe that grew on the oak-trees in Anglesey – a custom

that still remember at Christmas-time. – A robe of purple with white fur at the edges is put on

the winner’s shoulders and a great sword is held over him. The ” Chief Druid ” comes forward

and puts a crown on the winner’s head. The Chief Bard reads the poem that the winner had

written. The crowd clearly agreed completely with the ” Druids” decision.

So the Eisteddfod ended.

by Cristina Brătulescu – clasa a VIII-a C

28

by Raluca Dobroiu, clasa a VIII-a A

Charlotte Smith was born on May 4, 1749, London, England and died on

Oct. 28, 1806, Tilford, near Farnham, Surrey.

She was an English novelist and poet, highly praised by the novelist Sir Walter

Scott. Her poetic attitude toward nature was reminiscent of William Cowper’s in

celebrating the “ordinary” pleasures of the English countryside.

Her radical attitudes toward conventional morality (the novel Desmond tells of

the innocent love of a man for a married woman) and political ideas of class equality

(inspired by the French Revolution) gained her notoriety, but her work belongs

essentially with that of the derivative 18th-century romantic tradition of women

novelists.

Robert Browning was born May 7, 1812. He was a noted English playwright

and poet, and wrote masterpieces such as The Ring and the Book, and Parleyings with

Certain People of Importance In Their Day.

Thomas Ruggles Pynchon, Jr. (born May 8, 1937) is an American novelist,

noted for his dense and complex works of fiction.

Hailing from Long Island, Pynchon spent two years in the United States Navy

and earned an English degree from Cornell University. After publishing several short

stories in the late 1950s and early 1960s, he began composing the novels for which he is

best known: V. (1963), The Crying of Lot 49 (1966), Gravity's Rainbow (1973),

29

Vineland (1990), Mason & Dixon (1997), Against the Day (2006) and Inherent

Vice (2009).

Pynchon (pronounced /�pinch-än/) is a MacArthur Fellow and a recipient of

the National Book Award, and is regularly cited as a contender for the Nobel Prize in

Literature. Both his fiction and non-fiction writings encompass a vast array of subject

matter, styles and themes, including (but not limited to) the fields of history, science and

mathematics. Pynchon is also known for his avoidance of personal publicity: very few

photographs of him have ever been published, and rumours about his location and

identity have been circulated since the 1960s.

Sir James Matthew Barrie, 1st Baronet (9 May 1860 – 19 June 1937),

more commonly known as J. M. Barrie, was a Scottish novelist and dramatist. He is

best remembered for creating Peter Pan, the boy who refused to grow up, whom he

based on his friends, the Llewellyn Davies boys. He is also credited with popularizing

the name “Wendy", which was uncommon (especially for girls) in both Britain and

America before he gave it to the heroine of Peter Pan. He was made a baronet in 1913;

his baronecy was not inherited. He was made a member of the Order of Merit in 1922.

John Rowe Townsend (born May 10, 1922) is a British children's author. He

was born in Leeds, and studied at Leeds Grammar School and Emmanuel College,

Cambridge. Among his popular works are Gumble's Yard (his debut novel, published in

1961), Widdershins Crescent (1965), and

The Intruder (1969), which won a 1971 Edgar Award from the Mystery Writers of

America for Best Juvenile Mystery. In Britain, The Intruder was made into a children's

TV series starring Milton Johns as the stranger.

30

Daphne Du Maurier, the English writer who proved her ability in diverse genres, including short

stories, novels, biographies, autobiographies and travel books.Daphne Du Maurier, later to become

Lady Browning, was born in London one hundred years ago on 13th May 1907. She was the daughter

of the acclaimed actress Muriel Beaumont. Her father was the actor/writer Gerald Du Maurier who

created the mad hypnotist Svengali.

Du Maurier’s education culminated at finishing school at Camposena, near Paris. On her

return she found home life stifling. Gerald adored his daughter but this attention became oppressive.

He was extremely jealous of any young men that came calling. To make things worse life was one long

round of entertaining and for the fledgling novelist this constant distraction threatened her literary

activities. Du Maurier solved this problem by convincing her parents that she should move to

Ferryside, the family’s holiday home in the Cornish village of Fowey (now occupied by her son

Christian).

Her first short story "And Now to God the Father" was published when she was 22 in the

Bystander, a magazine edited by her uncle, Willie Beaumont. Through him Du Maurier was able to

make useful contacts but, naturally, the family name helped as well!

Like all aspiring authors, Daphne Du Maurier had her heroes. Her work was strongly

influenced by many literary giants including Robert Louis Stevenson, Guy de Maupassant, Katherine

Mansfield and Somerset Maugham.

In early 1932, Du Maurier met Major Frederick Arthur Montague Browning, a devoted fan.

By June 1932 they were engaged and on 19th July 1932 they married in the Lanteglos Church, not far

from Fowey. During their thirty-three year marriage, they had two daughters and a son: Tessa in 1933

(Lady Tessa Montgomery), Flavia in 1937 (Lady Flavia Leng), and Christian in 1940.

Sir Arthur Ignatius Conan Doyle, (22 May 1859 – 7 July 1930) was a

British author most noted for his stories about the detective Sherlock Holmes, which are

generally considered a major innovation in the field of crime fiction, and for the

adventures of Professor Challenger. He was a prolific writer whose other works include

science fiction stories, historical novels, plays and romances, poetry, and non-fiction.

31

May Day Celebrations

The Jack in the Green Festival

Who is Jack in the Green?

May Day has been celebrated

as the start of summer in England since

ancient times. In the 16th and 17th

centuries, people made elaborate garlands,

competiting with each other for the

biggest and best. The chimney sweeps

garlands were so big, they covered a man.

This costume became known as Jack in

the Green, a May Day character in his

own right.

In Hastings, a Jack in the Green was paraded through the town until 1889. The

banning of boys working as chimney sweeps and the Victorians disapproval of wild drunken

festivities brought it to an end.

A 20th Century Revival:

In the mid 1980s, A Hastings Morris Dancing troup, Mad Jack's Morris revived the tradition,

inviting other Morris Dancing groups to join them. Today, Hastings' two troups, Mad Jack's and

Hannah's Cat, host a huge four day festival with Morris Dance groups joining in from all over the

UK and Europe.

32

What Happens?

There are ceilidhs, church services, the crowning of Queen of the May, all kinds of music

- traditional and contemporary. The culmination, on Bank Holiday Monday, is the Procession,

with at least 1,000 costumed participants (most of them in green make-up and leafy costumes)

accompanying the "Jack" and his attendants, "Green Bogies", to the sound of drumming, raucous

chanting, jingling bells, clapping sticks and lots of lots of Morris dancing. At the culmination of

the procession, the Jack is symbolically slain to free the summer so that it can return and warm the

land.

May is probably the sexiest month of the year in Britain. When Guinevere sings about

May in Lerner and Loewe's Camelot, she could be singing the praises of ancient pagan festivals

and traditions, celebrating the mating game, that continue to this day.

"Tra la! It's May!

The lusty month of May!

That lovely month when everyone goes

Blissfully astray."

Before May Day became entangled with international Left Wing politics, it was

associated, throughout England, with all things fertile, green and juicy. While you can usually

expect some large protest marches supporting the current crop of urgent causes in the larger cities,

in the smaller villages of England, especially those of the south and southwest, it's a time for

letting one's hair down and celebrating the most primal forces of life.

Dancing on The Rude Man The month kicks off at dawn on May 1 in Cerne Abbas, a small

village north of Dorchester in Dorset, when the Wessex Morris Men, along with various new

agers, neopagans and other mystical types dance on the Cerne Abbas Giant, the UK's most

suggestive landmark. The giant is sometimes also called The Rude Man.The procession of celebrants

then dances down to the village where, at 7a.m., there is more dancing in the square followed

breakfast at pub.

To join in: Find the tiny village, just off the A352 and follow the crowds.

33

May Day in Oxford

May Day revels among the huge student population of Oxford go back hundreds of

years. It all begins the night before with parties, some private, some in the pubs and clubs. The

biggest one is usually an open air party in Port Meadow, an area that has been park and common

land since the Middle Ages. Dancing, for those with the stamina for it, goes on all night.

Just before dawn on May 1, Morris Dancers, with their bells and ribbons, dance in the

day and the crowds move on to the area around Magdalen (pronouced maudlin) Bridge. At one

time, there was a tradition of revelers jumping from the bridge into the Cherwell River. But the

river is only six feet deep and, after several injuries, the bridge was closed.

Get to the bridge early for a good spot. At dawn the choristers of Magdalen College, a

traditional English boys choir, sing a Medieval Eucharist Hymn from the college tower and the

crowd is instantly hushed. No one knows exactly when this tradition began, but there are records

of it going back to the 1600s.

Finally, the now subdued (and probably exhausted) crowds disperse some to breakfast

picnics and ball games, others to the many Oxford pubs that have special licenses to open early on

the day.

Material realizat de profesor de limba engleză CAMELIA ANDREESCU

34

We Are Different

by Artur Simion, clasa a VII-a A

I know you from high school.

We were total different then:

You were rich,

I was poor.

You were famous,

I was a fool.

But now all that is gone.

I like to dance,

You like to sing,

I like the snow,

You like the wind,

Our lives had changed.

To Mother

by Gabriela Dinică & Cătălina Mihai,

clasa a VII-a A

You are the word that I’m looking for

When I’m trying to describe how I feel inside,

But the right one just won’t come to my mind.

You are the arm that supports me

You are my mind, my soul and my wings…

35

Câinele şi legea... nouă

de Ştefania Iulia Popa,clasa a VI-a A

Dingo, căţelul cel bălţat,Toată ziua stă culcat:Dimineaţa-n crângŞi noaptea-n pat.

Sluga lui e un viţelMititel şi rotofel.Ziua îi face mâncare,Iar noaptea îi face cântare.

Într-o zi din luna mai,Dingo sta şi trăncănea,Cu căţeluşa Peltea.Şi uite-aşa îi spunea:

– Zău aşa, măi surioară,Viaţă grea mai duci la moară!Zi şi noapte tu munceşti,Dar salariu nu primeşti!

Nici concediu, nici nimica?Sigur, lor nici nu le pasăCât trudeşti, cât te munceşti!Eu aş face-o lege nouă….

Pentru noi... şi pentru voi!Nimeni atât să nu mai muncească,Legea să ne ocrotească,Oamenii să ne iubească!

– O, stăpâne, ce bun eşti!Cât de mult adevăr grăieşti!Chiar vroiam să-ţi spun de multConcediu să-mi dai,Să mă duc să mă culc!

– Tu, taci! Nu vorbeam de tine!

Vorbeam de noi, de căţeluşi,Că foarte mult noi muncim!Aşa că tu, trândavule,Apucă-te de muncă,Altfel o să ai de furcă, cu o... ulucă!

Aşa se-ntâmplă şi la noi:Leneşii cred că muncesc,Iar muncitorii trudesc!

36

Călătoria

de Artur Simion, clasa a VII-a A

Primăvara! Ce cuvânt minunat!

Parcă ar fi fermecat!

Ne vrăjeşte cu a ei prezenţă

Şi cu a florilor existenţă.

Calcă agale, cu o eleganţă uimitoare,

Şi dă viaţă la tot ce întâlneşte în cale,

Pentru a cânta şi a zburda

Ca o privighetoare.

Nimeni nu ştie de unde a venit,

Dar ea pe toţi ne-a vrăjit.

Ne-a adus fluturi şi gândăcei,

Care o să mişune printre florile de tei.

Cu o baghetă impunătoare,

A dat viaţă şi celor necuvântatoare.

Râdeţi, cântaţi şi dansaţi,

De vremea frumoasă să vă bucuraţi!

Dor de vară

de George Neagu, clasa a VII-a A

Vara aproape a venit

Şi pe toţi ne-a-nveselit

Cu raze strălucitoare

De la prea- bunul Soare.

Păsări cântă, cântă iară

Pentru buna Prinţesă Vară,

Cu mireasma îmbietoare

De la colorata floare.

37

Numerele

de Ştefania Iulia Popa, clasa a VI-a A

Este zi,

Eu m-am trezit

Repede m-am îmbrăcat,

Am mâncat

Şi ….. m-am jucat!

Dar cu cine m-am jucat?

Cu 10 prieteni noi,

Vorbăreţi şi cântăreţi!

1 era cel mai mic,

Un pitic.

Ne-am jucat un pic, un

pic,

Că şi eu eram cam mică.

2 era mai mărişor,

cu un anişor.

Şi cu el m-am jucat

Şi împreună tare bine

ne-am mai distrat!

C

u

un

anis

3, 4 şi 5

Erau nişte comici.

Împreună noi am râs,

Râsul ne-a pătruns.

6 era un glumeţ,

Dar era cam nătăfleţ!

M-am mirat de-al lui

calibru:

Oare stă în echilibru?

7, 8 şi 9Erau ca nişte picături de rouă!Nu cumva erau timizi?Dar de ce, ei sunt pitici?Doar piticii sunt timizi!

10 era cel mai mare,Nu ca restul, ajungea până lasoare!El era cel mai deştept.M-am jucat cu el….perfect!

Ei sunt prietenii mei.

Şi vă spun:

Ei sunt vioi,

Amuzanti,

Puţin stresaţi,

Dar în general…

Ei nu sunt doar numere,

Ei sunt domni, domniţe,

Prinţi, prinţese şi crăiţe.

38

Încă o zi

de Dora Alexandra Ion, clasa a VI-a A

O linişte apăsătoare înconjoară totul.

Nu răzbate niciun zgomot… nici măcar vântul,

În întuneric se zăreşte regina nopţii

Ce veghează ca un astru al eternităţii.

De la începuturile lumii noastre

Ea apare negreşit în fiecare noapte,

Şi, odată cu apariţia zorilor, pleacă... la plimbare,

Iar pe cer răsare mândrul soare.

Strălucitor şi blând, bunul fecior

Redă lumina şi bucuria zorilor,

Zgomotul gâzelor şi al oamenilor,

Şi totul se trezeşte din somn uşor…

Ziua se scurge mult prea repede,

Orele trec parcă de cineva alergate,

Timpul nu stă nicio secundă în loc-

El se scurge ca într-un scurt joc...

Noaptea din nou peste lume se lasă

Şi tuturor ne pătrunde în casă,

Luna iar pe cer apare,

Încă o zi din viaţă prea repede moare …

39

de Evgnosia Kelesidis, clasa a V-a A

Nici nu ştia când a venit pe lume. Deasupra, avea o boltă din frunze şi chiar stătea pe una din

ele. ,,Căsuţa” aceasta a ei nu era mai mare decât o unghie şi i se părea chiar că e urâtă. Ba, mai mult,

mânca din propriul acoperiş?

Într-o zi, se agăţă de altă frunză şi, atingând pământul, se lăsă în jos. Văzu lucruri mai

frumoase decât ea şi era supărată că nu putea fi ca ele.

Trecu o săptamână. Pe frunză, omida noastră tot ţesea până ce se înfăşură într-un culcuş ca de

bumbac. În zorii unei dimineţi, găoacea s-a spart şi din ea se trase la lumină fluturica. În fiecare parte

a trupuşorului ei îi crescură aripi. Şi ce mari!

Îi veni în minte un gând îndrăzneţ: să sară de pe frunzuliţă şi să vadă dacă aripioarele sunt

folositoare sau sunt doar aşa, de ochii lumii. Cu puţin curaj... închise ochişorii... şi … gata!

Văzu că pluteşte. Zbura! A tot zburat până în dreptul unui geam, şi a

rămas uimită când şi-a văzut chipul. Avea nişte aripi diafane, iar trupşorul era de un

verde strălucitor.

S-a hotărât să zboare în

curtea întreagă. Ce minunăţii

vedea de sus! Câte culori avea

pământul! Zbură şi pe deasupra ogrăzii

găinilor, care făceau zarvă mare, mai ales cocoşul

pintenat, cu pene colorate şi creasta roşie şi mare ca o coroană.

După ce a văzut tot, s-a aşezat pe o floare, i-a gustat dulceaţa, apoi s-a întors

la ea acasă, pe frunzuliţa ocrotitoare.

40

Lumea copilăriei

de Dora Alexandra Ion, clasa a VI-a A

Lumea - un cuvânt special, un cuvânt care arată că trăim înconjuraţi de fiinţe care ne iubesc şi

care ne sunt alături.

Copilăria - un cuvânt din care ne putem da seama că în această lume sunt numai copii.

Lumea copilăriei: două cuvinte care înseamnă pentru mulţi cel mai important moment din

viaţă. Sinceră să fiu, şi pentru mine au aceeaşi semnificaţie.

Poate că unii dintre voi nu credeţi în această lume, însă, atunci când veţi fi mari, vă veţi da

seama că totul începe să se schimbe: nu mai eşti copilul de altădată, care făcea năzbâtii. Azi ai devenit

un om mare, ai trecut de clipele acelea. Acum, poate îţi pare rău.

Atunci nu îţi făceai griji pentru nimic, acum începi să iei decizii importante şi vei deveni în

curând un om cu drepturi depline.Totul s-a sfârşit.

Peste ani şi ani, atunci când tu vei fi mai mare, Lumea Copilăriei se va întoarce să îţi

mulţumească pentru că ai fost alături de ea şi ai petrecut clipe frumoase acolo, şi te va răsplăti cu

visele de atunci.

De unde ştiu eu aceste lucruri? Vă voi spune. De la bunicul meu. Aceste lucruri mi le-a spus

atunci când aveam 4-5 ani, când abia intram în această lume. Mi-a spus că aici mă voi simţi foarte

bine şi m-a sfătuit să profit de fiecare clipă frumoasă.

Dar am omis ceva:aici , în Lumea Copilăriei, nu există răutate şi toţi sunt cei mai buni prieteni.

Atunci când un copil intră în această lume, nimeni nu ştie nimic despre el, şi, cu toate acestea, după 5

minute devenim cei mai buni prieteni.

Dacă şi voi credeţi în minunata lume a copilăriei, nu vă fie teamă să recunoaşteţi acest lucru!

Eu cred în LUMEA COPILĂRIEI!!!

41

Discoteca din ghiozdanul meu

de Alexandru Călin, clasa a V-a A

De fiecare dată când îmi pregătesc ghiozdanul, îmi aşez ordonat toate obiectele necesare

desfăşurării activităţilor şcolare. Spre surprinderea mea, după ce ajung în clasă şi vreau să-mi scot

caietele si cărţile, găsesc o dezordine ce nu poate fi descrisă în cuvinte.

- Oare, ce se întamplă? Este întrebarea ce mă frământă de zile întregi

Într-o oră de matematică, când mă chinuiam să găsesc rezolvarea unei probleme dificile, am auzit

ritmuri muzicale. Am crezut că nu aud bine, dar muzica se auzea atât de tare, încât mi-am dat seama că

se întâmplă ceva în ghiozdanul meu. Curios, deschid fermoarul, ca să văd despre ce este vorba.

Nu-mi venea să cred că în ghiozdanul meu era o adevărată discotecă, cu lumini orbitoare:

Penarul dansa pe un ritm de rock and roll, întinzându-şi fermoarele din toate încheieturile. Stiloul

împreună cu rezervele se chinuiau de mama-focului să formeze grupul de balet al spectacolului. Lipsa

costumelor era o mare problemă.

Acuarelele nu se lăsau, din contră, erau cele mai frumoase. Un creion roz se înroşeste atunci

când o pofteşte la dans pe o cariocă. Ascuţitoarea, într-o rochie vaporoasă roz, împreună cu radiera în

frac negru lucios, încercau să iasă din penar pe ritmurile unui vals. Creioanele colorate precum curcubeul,

în paşi de cazacioc, încercau să găsească căciuli de gumă, presărate cu blană.

Atmosfera era incendiară! Doream din tot sufletul să particip şi eu la dans!

O riglă îmbracată într-o rochie roşie m-a invitat la dans pe ritm de cha-cha. Eu am refuzat politicos,

ştiind că peste două-trei minute va incepe ora. Dar am promis că, atunci când voi ajunge acasă, mă voi

îmbrăca într-un costum elegant şi mă voi alătura trupei mele de dans. Carnetul de note m-a invitat la un

dans pe ritm de R&B şi eu nu am putut refuza.

După o zi de distracţie ca aceasta m-am culcat liniştit deoarece, dacă mă cert cu prietenii mei

adevăraţi, am la cine apela pentru a mă distra.

Acesta sunt eu, un băiat simplu, dar... cu o discotecă în ghiozdan.

42

de Dora Alexandra Ion, clasa a VI-a A

După cum ştiţi fiecare,

Toţi aşteptăm vacanţa mare,

În care o să ne distrăm

Şi o să ne relaxăm!

După cum spune şi titlul,

Propun planuri de vacanţă-nu mituri!

Eu sugerez politicos

Să mă ascultaţi voios.

Primul plan din mintea mea

Ţi-l voi spune! Nu- nceta

Să mă asculţi cu atenţie!

Aceasta este singura condiţie!

În primul rând ,

Am de gând să cânt,

În timp ce ajung la bunici

Unde îmi revăd... gaşca de… furnici!!!

Chiar din prima zi de vacanţă,

Împreună cu prietenii de-o viaţă,

Readucem jocul pe primul plan.

Nu râdeţi, că nu e un lucru banal!

Şi, după vreo zece zile,

Când afară va fi cald,

Fii atent, dragă copile:

Nu merg la restaurant!!!

Îmi adun gaşca de furnici,

Şi vă aşteptăm aici,

Toată vara să ne distrăm,

De bălăcit să nu ne mai săturăm!

Staţi nu fiţi surprinşi!

Facem şi teme, fiţi convinşi!

Nu suntem aşa de leneşi

Să alergăm toată ziua în tenişi.

Temele le rezolvăm

Dimineaţa, când ne sculăm.

După ce le terminăm,

Începem să ne distrăm.

Cred că am expus destul

Pe hârtie, şi acum,

În loc de încheiere,

Eu vă spun: La revedere!

43

Ţara florilor

de Cosmin Gandore, clasa a VI-a A

Ieri seară am avut un vis foarte ciudat. Se făcea că eram

la un concurs de alergat. Eram pe ultima sută de metri, aveam o viteză foarte mare şi,

deodată, am căzut înr-o groapă. Am căzut în gol vreo cinci minute şi apoi m-am trezit într-o

altă ţară. Acolo erau numai flori care aveau ochi şi mâini. Cum am ajuns acolo, au venit toate

florile şi m-au legat. M-au dus într-un castel, unde slugile şi

stăpânii erau tot flori. Regina era o floare carnivoră. M-au

dus în faţa ei şi aceasta a început să se închine la mine. Pe

urmă, au început toate florile să danseze în jurul meu. Cred

că… mă iubeau. Apoi, am fost dezlegat şi floarea carnivoră

mi-a pus pe cap o coroană. În acel moment, mi-am dat seama că

destinul meu pe lume era să conduc regatul florilor. Ca prin

minune, mi-am dat seama că ştiu să vorbesc cu florile şi că le

înteleg. Ele mi-au spus că Prinţesa Nu-mă-uita este răpită şi că,

dacă o să o salvez, ea o să fie soţia mea. Iar dacă nu, capul o să-mi

stea unde-mi stau picioarele. Am înghiţit în sec şi am plecat

în căutarea prinţesei. Am ajuns la palatul balaurului Cactus, ce o

ţinea captivă. Palatul lui era foarte frumos, deoarece în grădina

erau flori. Am deschis uşor portiţa, ceea ce mi s-a părut prostesc şi

apoi am sunat la sonerie, ceea ce iar mi s-a părut bizar. Mi-a

răspuns politicos şi m-a invitat la un ceai. După ce am băut ceaiul, i-am spus că trebuie să mă

lupt cu el ca să-mi dea prinţesa. A acceptat cu bucurie şi am început să ne luptăm. Lupta a

durat o zi şi o noapte. În cele din urmă, l-am învins pe Cactus şi am salvat prinţesa. Când am

ajuns la castelul din Ţara florilor, trebuia să mă însor cu ea, dar nu am mai apucat, pentru

că… m-am trezit din somn.

44

Pozne şi pedepse… din copchilărie

de Ştefania Iulia Popa, clas a VI-a A

Nu am pretenţia de a fi

Ion Creangă, dar am să vă povestesc

amintiri din copchilăria mea, o

copchilărie, pot spune, ca oricare alta.

Născută în părţile Moldovei, într-un

sat de oameni vrednici, mă desprinsei

a fi şi eu un copchil cât de cât harnic, dar ca toţi copchiii, unul foarte… năzdrăvan.

Făceam multe pozne, dar primul şi primul lucru care îmi trece prin minte este atunci

când mămuca m-a pus să am grijă de fratele meu mai mic, Paraschiv. Da’ eu nu prea aveam

chef să am grijă de el, aşa că am zbughit-o de-acasă, drept în vie la moş Vasile. Acolo se

făceau nişte struguri buni, de te lingeai pe deşte. Şi-ncep eu a mânca struguri copţi, necopţi,

cum nimeream. Da’ tot mâncând, am adormit.

În acest timp, mămuca mă căuta disperată şi mâniată. Însă moş Vasile mă văzuse în

vie şi veni cu o jordie-n mână şi-mi spuse:

- Ce naiba cauţi în vie? ghiavol spurcat ce eşti ! Ia vin’ mătăluţă, cu Vasile, la mumă-ta!

Eu, auzind aşa ceva, o iau la fugă prin vie şi moş Vasile după mine. Da’ eu, mai sprinţară

ca el, m-am aburcat într-un măr şi am răsuflat uşurată.

45

Da’ ce credeţi? Că moş Vasile s-a lăsat atât de uşor? Nicidecum! A început a da cu

jordia-n mine! Da’ ştii ce mă durea ?????? Vai de mine şi de mine! Dar deodată, ceapcânul de

moş Vasile m-a prins de picior şi mă trăgea în jos. Da’ eu îi spuneam:

- Nu mai trage, moş Vasile, că o să caaaaad!!!!!!!!

Da’ nu am apucat să termin, că am şi căzut. Da’ ştii cum? Cu chişoarele-n sus. Iar

moş Vasile mă luă frumuşel de mână şi mă duse la mămuca.

- Ţi-am adus fata. Era la mine în vie.

- Unde? Să ai grijă de frate-tu nu vrei, da’ să furi strugurii…Na! Na! Să te saturi de

struguri!

Şi după ce m-o bătut mămuca, m-am cuminţit pentru ceva timp, dar pe la vârsta de

8 ani, vine alta la rând…

Era timpul ca şi eu să mă duc la şcoală că de, eram şi eu fată măricică de-acum. Vreo

câteva săptămâni am fost o elevă conştiincioasă, dar după aia, m-am plictisit. Ce să fac eu

acolo? Aşa că, după puţin timp, dracu m-o pus să mă duc la ţarină să mă joc, în loc să mă duc

la şcoală să învăţ.

Timpul era frumos, soarele strălucea, iar nouri nu erau. Mi-am aşezat traista jos şi

m-am dus să mă joc cu nişte plozi de lingurari ce erau pe acolo. Între timp, observ că un bour

din cireada de pi drum îmi ia trăistuţa în coarne şi pleacă cu ea. Eu atunci, ce să fac? Acasă nu

puteam să mă duc, că mă snopea mămuca în bătaie, iar la şcoală, fără cărţi….? Ei bine, aista

nu era lucru de şagă. Ce să fac?

M-am gândit ce m-am gândit şi până la urmă mi-a venit în minte să prind bourul şi

să îmi recapăt traista. Da’ în acest timp bourul se tot ducea… Şi cum cireada era a lu’ bădiţa

Ion, un megieş de-al nostru, bourul se duse drept la el. Acesta, care văzuse tot, luă trăistuţa de

pi coarnele urâtului de bour şi mi-o dete, prăpădindu-se de râs. Iau traista şi plec spre şcoală.

Da’, vezi mata, că în plimbarea pe coarnele urâtului, traista mea prinsese o mireasmă... de-ţi

muta nasul din loc. Pe drum mă întâlnesc cu moş Alexie, care mă întrebă:

- Unde te duci? La scăldat cu vacili?

- Eu? Eu mă duc la şcoală!

46

- Da?

- Da’, ce te miri? Ia vezi-ţi de treabă şi vezi că ţi-o căzut nasul …

- Ce?????

- Ce atâta ce? Ia lasă-mă-n pace!

- Eu te las, pui de drac, da’ oi videa tu, când te-oi spune amu lu’ mămucă-ta….

- Ghini! Da-n gândul meu îmi ziceam: „Ce are acela? E nebun, sau ce? Vrea să mă

snopească mămuca în bătaie? Şi cum să mă mai duc la şcoală aşe? Nu, nu-i bini!” Şi plec la

mătuşa Aglaia, care avea un gutui mare, cu gândul să petrec vreo doua ceasuri la umbra lui. Şi

stând aşe, cu gândul la moş Alexie, mă fură somnul, care dură cam mult ce-i drept…. Şi nu

m-aş fi sculat eu prea curând, dacă mătuşa nu ar fi vinit să ţipe la mine cu gura ei ca o

trâmbiţă:

- Ghiavoliţă! Bătute-ar să te bată! Ce cauţi aice? Auzi? Ce, ai început să furi?

Şi odată începe a da cu jordia în mini, de zici că era turbată.

- Nu mai da, femeie! Ce ai cu mini? Te-o muşcat un câine turbat?

- Vezi tu, câine turbat! Ia auzi! Hai cu mine la mumă-ta, să vedem dacă şi acolo ai aşa

mult grai când i-oi spune cum te duci tu la cele şcoli.

- Nu la muma, că mă bate………

- Şi bine-ţi face!

Şi nu mai ştiu cum, da’ mă apucă de păr şi mă duse aşe până la mămuca. Şi unde nu

începu mătuşa să îi spună tot ce am făcut şi tot ce am zis, iar mămuca luă aminte la mătuşa

care turuia ca moara lu’ nea Andrei şi puse mâna pe mătură şi începu a da şi a da…. Noroc cu

tătuca, ce-mi lua partea de fieştecare dată, că, venind de la câmp, mă scăpă de cea mătură şi de

gura zgripţuroaicei de mătuşa Aglaia, spunându-mi ca de fiecare dată că la viitoarea năzbâtie

n-o să mai fie aşa „cumsecade”!

Iaca, aste întâmplări mi-au bucurat copchilăria şi cred că mulţi dintre voi vă regăsiţi

măcar în una dintre ele.

47

de Dora Alexandra Ion, clasa a VI-a A

Mi-aduc aminte chiar ghine când aveam şase anişori şi eu, Măriuţa, Vasilică şi

Gheorghiţă am mers la furat de mere văratice, la tanti Florica şi la nenea Gică, nişte oameni la

locul lor şi foarte buni, dar asta până la mere. Însă noi eram precum ghiavolii şi am făcut un

plan: în timp ce tanti Florica făcea o prăjitură, iar nenea Gică era plecat după barabule, noi să

sărim gardul şi apoi după ce ajungem în grădina cu merele rumene, mari şi aromatee, să mâncăm

ghine din ele. Ce credeţi că s-a întâmplat?

Am sărit gardul în timp ce prăjitura era la cuptior – lucru ce l-am remarcat după aroma ce

ne lua de nas încă de pe uliţă – şi, ajungând în grădină…Vasilică s-a aburcat în copac, iar noi

pe lângă el, cu buzunarele pline.

După niscaiva timp, tanti Florica avea nevoie de poame pentru prăjitură, şi, venind

degrabă la măr, ne-a zărit lângă copac.

−Ei, drăcia dracului, ce căutaţi aici, grauri neruşinaţi? Aşa zicea tanti Florica, în timp ce

nea Gică se apropia cu o jordie, de la care am primit o chelfăneală…

De parcă nu ar fi fost de ajuns, ne-a spus şi lu’ mămuca şi lu’ tătuca, de la care am mai

mâncat o papară de nedescris.

−Uite, cumătră, ce pughibale ai la uşă, ce draci împieliţaţi! Amu îţi descoperi neruşinaţii?

Să nu-i mai prind pe la mine, că-i snopesc în bătaie!

Aşa am primit noi şi certuri şi bătăi, dar şi distracţie, însă şi în ziua de azi mergem după mere,

dar nu când tanti Florica face prăjitură cu poame şi nici când nea Gică e plecat după barabule.

48

Eu…Sub palida lumină

de Elena Stroe, clasa a VI-a Ade Cosmin Gandore, clasa a VI-a A

Sunt o fetiţă frumuşică, isteţică… Îmi aduc aminte

Dar nu îndrazneaţă, căci mă înrosesc imediat Când seara eu stăteam

La faţă… Şi sub ocrotitoarea umbră

Numai de mă întrebi ceva, Gânduri amestecam...

Sunt timidă şi tac.

Da’… Cum stam în palida lumină

A reginei cereşti

Ce să fac ? Ce să nu fac? Şi râul îmi spunea…

Dacă n-am leac de scăpare ? Sute de poveşti…

Să fiu o fată ca orişicare,

Mai îndrazneaţă, mai curioasă,

Că eu…sunt o fetiţă

Isteaţă..!

Sunt o fetiţă alintată,

Ely mă numesc,

Şi cu numele meu

Eu… mă mândresc!

49

O POVESTE CU PERSONAJE… NEOBIŞNUITE

de Cosmin Gandore, clasa a VI-a A

Soarele şi-a făcut apariţia pe bolta cerească. Era dimineaţă şi un aer răcoros împrospăta

natura.. Cu prima rază de lumină, mlaştina se trezi uşor. Vieţuitoarele se pregăteau pentru o

nouă zi de vară.

Broscuţa Mimi făcea parte din familia regală Broscan. Era mezina familiei şi era

instruită de la o vârstă fragedă în prinderea muştelor. Mimi era şi foarte inteligentă şi creştea

într-un an cât alte broaşte

în trei. Tatăl său, domnul

Broscănilă, era mândru să-şi

vadă singura fată cum

creşte. Într-o zi, Mimi a plecat

la cumpărături, s-a întâlnit

cu un crocodil, care era mai

deosebit, adică nu părea aşa

fioros cum sunt majoritatea

crocodililor. Era bun şi glumeţ

şi, mai presus de toate, era… vegetarian.

- Cine eşti tu ?

- Eu sunt Crocolino.

- Încântată de cunoştinţă ! Eu sunt Mimi.

Cei doi au păstrat legătura şi, după un an, s-au căsătorit. Cum Mimi era prinţesa

mlaştinii, Crocolino a devenit prinţ, iar după ce tatăl lui Mimi a murit, Crocolino a devenit

rege. Împreună au avut mulţi urmaşi, a căror înfăţişare nu v-o pot descrie, pentru că… trebuie

să încalec pe-o frunză de nufăr şi promit să nu vă mai supăr. Şi-o să-mi iau zborul şi spre soare

cândva, în speranţa că v-a plăcut povestea mea.

50

Cum se face că Origami, arta figurilor din hârtie plisată,

veche de sute de ani, este şi astăzi, în Japonia, un element

educaţional şi ocupaţional important, la rang de artă populară,

care câştigă în întreaga lume din ce în ce mai mulţi adepţi?

Un lucru este sigur: Origami este o artă prin care, cu

mijloace foarte modeste (o bucată de hârtie), pot fi create figuri

fermecătoare, mici opere de artă care nu numai că sunt un prilej de bucurie pentru privitor, dar

pot fi folosite şi ca jucării, şi ca obiecte folositoare sau decorative.

Această artă a plierii hârtiei a fost îndrăgită şi de copiii

claselor I – IV, ei având doar hârtia, dar şi o motivaţie clară:

folosirea la final a jucăriilor obţinute. Cu multă atenţie şi

îndemânare, după ce abilitatea de îndoire s-a perfecţionat, copiii

pot obţine animale, măşti, podoabe, ornamente pentru camera lor.

Origami stimulează atenţia, gândirea, imaginaţia creatoare şi

reproductivă, mobilitatea degetelor ambelor mâini. Feluritele construcţii se pot realiza la orice

vârstă, pentru că gradul de complexitate al acestora este diferit.

Aşa cum am spus, unicul material necesar este hârtia. De aceea, alegerea unei hârtii

mai deosebite şi de calitate este deosebit de importantă. Se întrebuinţează acea hârtie care

poate fi plisată fără să se rupă, să se întindă, să se fisureze sau să se mototolească : hârtie de

cadouri, hârtie de scrisori, hârtie de revistă sau hârtia veritabilă pentru Origami (unele

magazine mari de birotică oferă asemenea hârtie).

Pentru realizarea corectă a produselor trebuie respectate câteva cerinţe:

Alegeţi hârtia potrivită şi tăiaţi din aceasta forma corectă pentru figura dorită.

Prelucraţi hârtia îngrijit, cu multă atenţie.

Toate îndoiturile şi pliurile trebuie să fie executate cu precizie, de aceea se recomandă să se

lucreze pe o suprafaţă netedă şi tare.

51

Pentru ca îndoiturile să fie ferme, trebuie apăsate cu unghia degetului mare.

Cu cât vor fi executate mai ordonat îndoiturile, cu atât mai frumos va fi obiectul finit.

Toate etapele de lucru trebuie executate în ordinea indicată, fără a omite vreuna.

Trebuie respectate formele de bază iniţiale.

Spre deliciul copiilor, unele figurine sar (broasca), plutesc (barca, vaporul), pot fi umflate cu

aer (mingea, laleaua), bat din aripi când sunt trase de coadă (porumbelul), cască gura (peştele),

îşi mişcă coada sau lăbuţele (şopârla).

Cu puţină răbdare şi concentrare, se

pot obţine din hârtie figuri perfecte. O

ocupaţie creativă care aduce bucurie şi suscită

interesul, mândria şi mulţumirea celor care

reuşesc. Cine observă cu precizie lucruri din

realitatea înconjurătoare poate crea el însuşi,

cu puţin exerciţiu, multe figuri noi.

Iată câteva din lucrările elevilor mei:

CIOARĂ PANTALONI CĂMAŞĂ

CASĂ PURCELUŞ

Bucuraţi-vă de Origami!

Material realizat de institutor Georgeta Cincan

52

În spatele faimosului pseudonim, se ascunde profesorul de matematică de la

Universitatea din Oxford, Charles Lutwidge Dodgson.

S-a născut în 1832, în Daresbury, Cheshire, într-o

familie cu 11 copii. Toţi copiii erau stângaci şi aveau

probleme de vorbire. Din aceste motive, dar şi pentru

faptul că a crecut într-un mediu izolat, anglican şi

conservator, personalitatea lui Charles se va forma

într-o modalitate cu totul ieşită din tipare.

Primii ani de şcoală i-a petrecut acasă. Încă de

atunci a dovedit o inteligenţă deosebită - de la 7 ani

putea citi o carte întreagă. La 12 ani, a fost trimis la o

şcoală particulară.

În 1849 a intrat la Universitatea de la Oxford,

unde îşi petrece cea mai mare parte a vieţii.

Se stinge în casa surorii sale de la Guildford, în

1898.

Lewis Carroll este cunoscut în toată lumea ca fiind autorul celebrelor cărţi pentru copii:

Alice în Ţara minunilor şi Alice în Ţara oglinzilor.

În afară de cărţile cu Alice, a scris numeroase poeme, pamflete şi alte articole.

A fost un matematician talentat, logician şi un pionier în ale fotografiei.

Opera celebrului scriitor şi matematician poate servi drept sursă de popularizare a logicii,

chiar şi a logicii matematice, paradoxurile create de el fiind de mare interes şi astăzi.

53

Cărţile cu Alice au fost menite a o distra pe Alice, fiica decanului de la Oxford, Henry

Liddell, bucurându-se imediat de un mare succes.

Iată câteva probleme de logică propuse de Lewis Carroll :

Problema 1

1. Copiii sunt ilogici.

2. Oamenii care pot îmblânzi crocodili nu sunt dispreţuiţi.

3. Persoanele ilogice sunt dispreţuite.

Problema 2

1.Toate animalele din această casă poartă numele Jim.

2. Orice animal căruia îi place să se uite lung la lună este bun de mascotă.

3. Atunci când eu detest un animal, îl evit.

4. Niciun animal nu este carnivor, în afara celor care vânează noaptea.

5. Niciun animal cu numele Jim nu ezită să ucidă şoareci.

6. Niciun animal nu s-a ataşat vreodată de mine, cu excepţia celor din această casă.

7. Cangurii nu sunt buni de mascote.

8. Numai carnivorele ucid şoareci.

9. Detest animalele care nu sunt ataşate de mine.

10. Animalelor care vânează noaptea le place totdeauna să se uite lung la lună.

54

Problema 3

1. Orice budincă este delicioasă.

2. În această farfurie se găseşte o budincă.

3. Niciun aliment delicios nu este dăunător.

Problema 4

1. Niciun chel nu are nevoie de perie de păr.

2. Nicio şopârlă nu are păr.

Problema 5

Dacă aveţi două ceasornice, unul care nu merge deloc, iar altul care întârzie cu un minut în 24

de ore, atunci care ceasornic este mai bun ?

Răspunsurile – în numărul următor!

Viaţa este un vis , într-adevăr, dacă veţi şti

cum să faceţi ca visul să devină realitate.

Pentru aceasta, trebuie să învăţaţi cât mai

bine şi să faceţi alegerile optime pentru a vă

realiza în viaţă. Iar acest mare scriitor este o

dovadă în plus că matematica se poate

îmbina perfect cu literatura, cu logica de

care este nevoie zi de zi , nu numai la şcoală.

Aşa că, dacă doriţi să trăiţi ca Alice in Ţara

minunilor …învăţaţi matematică!

Material realizat de profesor de matematică DANIELA BADEA

55

MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ – de Manole Mihai, clasa a IV-a B

Mihai, Cosmin, Andrei şi Gina au început, în acelaşi timp, un test la limba şi

literatura română cu titlul „Chipul Primăverii”. Mihai a terminat primul testul, după

25 de minute, Cosmin a terminat al treilea, după 35 de minute, Andrei a terminat al

zecelea, după 45 de minute, iar Gina a terminat ultima, după 60 de minute.

Cât timp a durat testul? a)70 minute

b) 25 minute

c) 60 minute

d) 65 minute

CONCERTUL DIN POIANĂ

– matematică – clasa I

Institutor Daniela Oprea, sursa-Internet

Într-o zi cu soare blând,

Nişte păsări ciripind

Au propus să se distreze

Un concert s-organizeze.

Au venit în fuga mare

Două păsări cu chitare.

Vrăbiuţa cea cochetă

A cântat şi la trompetă.

Puiul Napoleon

Cânta la acordeon

Iar la tobe-ntruna bate

Vrăbioiul negru-n spate.

Doi solişti, la microfon –

Un tenor şi-un bariton –

Cip-cirip şi Cip-ciriţă

Frumos cânta-n poieniţă.

Animalele, vreo oră,

Au dansat voios o horă.

Uite-aşa ei s-au distrat,

Până noaptea s-a lăsat.

Şi acum, o întrebare: Câte păsări şi-animale au participat la concert, oare?

Răspunsurile – în numărul următor!

56

ANECDOTE CU SCRIITORI

Un pisălog, neavând altă treabă, îl întreabă odată pe CARAGIALE :

- Cum reuşeşti să realizezi nişte personaje atât de viabile?

- Simplu,răspunse dramaturgul. Mă aşez la o masă la Gambrinus, comand două-trei halbe cu

bere, nişte mititei, câteva cafele şi să vezi cum încep să apară prietenii dumitale: Farfuridi,

Brânzovenescu, Dandanache, Rică Venturiano şi mulţi alţii.

MARK TWAIN, când era copil, a lipsit de la şcoală şi tatăl său i-a dat vreo două la

fund. Apoi, ca să-l consoleze, i-a spus:

- Fiule, să nu crezi că pe mine nu mă doare când trebuie să te pocnesc!

- Cred că te doare… dar nu în acelaşi loc! răspunse micul Mark.

Domnule EMINESCU, vă rog să mă scuzaţi pentru ofensa ce v-am adus-o într-un

articol, îi spuse un ziarist marelui nostru poet.

- Domnule, răspunse strălucitul pamfletar, e bine pentru dumneata c-am aflat abia acum de

necuviinţa de a mă ataca. Recunosc, n-am citit articolul. Dacă-l citeam la timp, te înţepam

cu…vârful peniţei.

Scriitorul TUDOR ARGHEZI se afla cu un prieten la vernisajul expoziţiei unui

pictor modernist. Oprindu-se îndelung înaintea unui tablou abstract, prietenul îl intreabă pe

poet:

- Tudore, tu ai înţeles ce vrea să zică acest tablou?

- Nu, amice, zise mucalit ARGHEZI, şi nici nu caut să înţeleg. Îl consider…secret

profesional.

Material realizat de bibiotecar RAMONA TUDOR

57

SSSCCCRRRIIIIIITTTOOORRRIII RRROOOMMMÂÂÂNNNIII SSSĂĂĂRRRBBBĂĂĂTTTOOORRRIIIŢŢŢIII ÎÎÎNNN LLLUUUNNNAAA MMMAAAIII

TTTUUUDDDOOORRR AAARRRGGGHHHEEEZZZIII

(((nnn...222111...000555...111888888000,,, BBBuuucccuuurrreeeşşştttiii ––– mmm...111444...000777...111999666777,,, BBBuuucccuuurrreeeşşştttiii)))

--- PPPoooeeettt,,, ppprrrooozzzaaatttooorrr,,,dddrrraaammmaaatttuuurrrggg

PPPrrriiimmmeeennniiinnnddd llleeexxxiiicccuuulll ppprrriiinnn pppuuunnneeerrreeeaaa îîînnn ccciiirrrcccuuulllaaaţţţiiieee llliiittteeerrraaarrrăăă aaa

cccuuuvvviiinnnttteeelllooorrr şşşiii eeexxxppprrreeesssiiiiiilllooorrr tttaaabbbuuu,,, rrreeecccooollltttaaattteee dddiiinnn gggrrraaaiiiuuulll ţţţăăărrrăăănnneeesssccc

fffrrruuusssttt,,, rrrăăăsssuuuccciiinnnddd tttoootttooodddaaatttăăă fffrrraaazzzaaa îîînnn ccchhhiiipppuuurrriii iiimmmppprrreeevvviiizzziiibbbiiillleee şşşiii

aaassstttfffeeelll mmmooodddiiifffiiicccââânnnddd rrraaadddiiicccaaalll sssiiinnntttaaaxxxaaa,,, AAArrrggghhheeezzziii aaa aaaddduuusss lllooogggooosssuuulll

nnnaaaţţţiiiooonnnaaalll lllaaa uuunnn rrraaafffiiinnnaaammmeeennnttt vvvrrreeedddnnniiiccc dddeee mmmaaarrriiillleee llluuuiii rrreeesssuuurrrssseee... DDDaaarrr

pppoooeeetttuuulll nnnuuu rrrăăămmmââânnneee dddoooaaarrr uuunnn „„„gggeeennniiiuuu vvveeerrrbbbaaalll”””,,, cccuuummm aaa fffooosssttt dddeeefffiiinnniiittt,,, îîînnn ooopppeeerrraaa sssaaa îîînnntttâââlllnnniiinnnddduuu---ssseee

ccceeellleee mmmaaaiii aaadddââânnnccciii,,,mmmaaaiii rrrăăăssscccooollliiitttoooaaarrreee ssseeennntttiiimmmeeennnttteee eeettteeerrrnnn ooommmeeennneeeşşştttiii,,, mmmaaarrriii dddrrraaammmeee dddeee cccooonnnşşştttiiiiiinnnţţţăăă ,,,

nnneeellliiinnniiişşştttiii mmmeeetttaaafffiiizzziiiccceee...

DDDiiinnntttrrreee ooopppeeerrreeellleee ccceeellleee mmmaaaiii cccuuunnnooossscccuuuttteee şşşiii îîînnndddrrrăăăgggiiittteee dddeee cccooopppiiiiii::: ,,, ,,,CCCaaarrrttteeeaaa cccuuu jjjuuucccăăărrriiiiii””” şşşiii

pppoooeeezzziiiiiillleee::: ,,, ,,,PPPaaazzzaaa bbbuuunnnăăă”””,,, ,,, ,,,GGGaaarrriii---GGGaaarrriii”””,,, ,,, ,,,IIInnniiimmmăăă dddeee cccâââiiinnneee”””,,, ,,, ,,,MMMâââţţţaaa”””,,, ,,, ,,,IIIaaadddaaa”””,,, ,,,,,,TTTâââlllhhhaaarrruuulll

pppeeedddeeepppsssiiittt”””,,, ,,, ,,,BBBiiibbbiiiooottteeecccaaa”””...

GGGAAARRRAAABBBEEETTT IIIBBBRRRĂĂĂIIILLLEEEAAANNNUUU

(((nnn...222333...000555...111888777111,,,TTTââârrrggguuulll FFFrrruuummmooosss –––mmm...111000...000333...111999333666,,,BBBuuucccuuurrreeeşşştttiii)))

––– CCCrrriiitttiiiccc llliiittteeerrraaarrr,,, ppprrrooozzzaaatttooorrr

JJJuuudddeeecccăăă llliiittteeerrraaatttuuurrraaa îîînnn fffuuunnncccţţţiiieee dddeee uuunnn iiidddeeeaaalll aaalll dddiiissscccrrreeeţţţiiieeeiii şşşiii

mmmooodddeeessstttiiieeeiii... VVVeeerrriiidddiiiccc,,, ssspppeeeccciiifffiiiccc,,, cccuuu sssiiimmmpppaaatttiiieee pppeeennntttrrruuu llluuucccrrruuurrriiillleee

nnnaaatttuuurrraaallleee,,, ssscccrrriiiiiitttooorrruuulll tttrrreeebbbuuuiiieee sssăăă tttrrrăăăiiiaaassscccăăă dddiiissscccrrreeettt îîînnn ssspppaaattteeellleee ooopppeeerrreeeiii

llluuuiii...

AAA ssscccrrriiisss rrrooommmaaannnuuulll ,,, ,,,AAAdddeeelllaaa”””...

58

CCCOOONNNSSSTTTAAANNNTTTIIINNN DDDOOOBBBRRROOOGGGEEEAAANNNUUU---GGGHHHEEERRREEEAAA

(n. 21 mai 1855, în satul Slavianka-Iekaterinoslav, azi în Ucraina –

d. 7 mai 1920, Bucureşti) a fost un scriitor şi fruntaş socialist român de

origine evreiască. Numele lui real era Solomon Katz, în limba ucraineană

Mihail Nikitici Kass.

În cele trei volume de studii critice publicate i se reţine meritul de

a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de

Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească.

A deţinut în proprietate restaurantul gării din Ploieşti, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu

Maiorescu să lanseze ironii la adresa competenţelor sale critice, spunând că lui Gherea îi

reuşesc mai bine sandvişurile decât articolele de critică literară, în timp ce Haşdeu, cu

umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era

,,mai presus de orice critică".

A fost unul din apropiaţii lui Ion Luca Caragiale şi a scris un articol foarte

incitant despre pesimismul lui Mihai Eminescu, unul dintre primele studii de receptare a

operei marelui poet, încercând să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului

său.

EEEMMMIIILLL IIISSSAAACCC (((nnn...111777...000555...111888888666,,,CCCllluuujjj ––– mmm...222555...000333...111999555444,,,CCCllluuujjj ))) --- pppoooeeettt şşşiii pppuuubbbllliiiccciiisssttt...

A debutat în 1903 cu poezia ,,La umbra plopilor” în data de 25

noiembrie, în revista „Familia” , apoi a colaborat la „Viaţa nouă”, „Noua

revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viaţa

românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără

,,Mama”, ,,Ochii tăi albaştri” şi ,,Pe lângă apa care trece”.

59

LUCIAN BLAGA

(n. 9 mai 1895,Lancrăm, judeţul Alba - d. 6 mai 1961,Cluj)

A fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor

universitar şi diplomat român.

Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice,

Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate

compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri ,,Poemele luminii” (reeditată în acelaşi an la

,,Cartea Românească”, în Bucureşti), precum şi culegerea de aforisme ,,Pietre pentru templul meu”.

Prima sa dramă, ,,Zamolxe”, îi apare în ziarul ,,Voinţa”(1920)

Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921).

Universitatea din Cluj îi premiază piesa ,,Zalmoxe” (1922).

I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană ,,Die Brucke”

(1922) (Podul).

A fost redactor la ziarele Voinţa si Patria, membru in comitetul de direcţie al revistei

,,Cultura”, colaborator permanent la publicaţiile ,,Gândirea”, ,,Adevărul literar şi artistic” şi

,,Cuvântul”.

În anul 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării

noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A

fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (’26–’36), subsecretar de stat la Ministerul

de Externe (’36–’38) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (’38–’39).

În anul 1956, Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu,

pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.

Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil

Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în

niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost

interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că

paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un

emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Material realizat de bibliotecar RAMONA TUDOR

60

CĂRŢI NOI ÎN BIBLIOTECA

ŞCOLII :

J. K. Rowling – Harry Potter

J. London - Căutătorii de aur

J. Verne - Fratii Kip

K. May – Banditul din Llano

Estacado

H.G. Wells - Omul invizibil

A.Sewell – Aventurile lui Black Beauty

M.Sintimbreanu – Recreaţia mare

C.Chirita – Cireşarii

G. Naum – Cartea cu Apolodor

V. Alecsandri – Chiriţele

Relaţia profesor-elev:blocaje şi deblocaje

Enciclopedia pentru copii

Atlas botanic şcolar

Codul bunelor maniere pentru copii

Umor şcolar

Micile vietăţi de pe Terra

Almanahul curiozităţilor naturii

Vreau să ştiu mai multe despre…

Galeria animalelor

Capodopere din literatura universală

100 de savanţi

Atlasul oceanelor

Japonia contemporană

Material realizat de bibliotecar RAMONA TUDOR

61

2 7 mai - 8 iunie 2009

Incursiune în viaţa şi opera criticului literar G. Călinescu –

,,inteligenţă subtilă, percepţie critică fină, fantezie aprinsă,

sensibilitate mobilă şi talent plastic abundent” – cu ocazia împlinirii a

110 ani de la naşterea acestuia.

„În lumea cărţilor...” – poezii şi eseuri ale elevilor şcolii noastre.

Vizionarea unor filme româneşti, ecranizări dupa opera romancierului

G. Călinescu – ENIGMA OTILIEI – şi a altor scriitori.

Ce reprezintă „drepturile de autor”?

Noi publicaţii în biblioteca şcolii- expoziţie.

Topul cititorului - pe clasă

- pe şcoală

Bibliotecar Ramona Tudor

62

Berbecul: preferă florile mari, în tonuri de roşu. Printre preferinţe se află lalelele,trandafirii.

Taurul: este adeptul buchetelor modeste, dar oferite cu dragoste. Florile preferate sunt liliacul, lăcrimioarele, crinii.

Gemenii:persoana din această zodie iubeşte aproape orice floare, depinzând de starea sa foarte schimbătoare. Printre preferate se află trandafirul, narcisa, muşcata.

Racul: florile albe sunt preferatele sale. Dintre acestea liliacul, nufărul, crizantema îl atrag în mod special.

Leul: adoră buchetele luxoase, în nuanţe de roşu, galben şi oranj. Floarea de referinţă a zodiei este floarea-soarelui.

Fecioara: preferă florile în ghiveci, în special de culoare albastră. Crizantema,margareta, crinul, gladiola se numără printre preferinţele sale.

Balanţa: buchetele cu multe flori, aranjate cu gust sunt ceea ce doreşte. Printre preferinţe se pot enumera margareta, trandafirul, hortensia, frezia.

Scorpionul: nuanţele de roşu aprins îi fac fac mare plăcere. Dacă acestea sunt bujori,gerbera, gardenia succesul este asigurat.

Săgetătorul: roşii ca inima sunt florile pe care le iubeşte. Lalelele,

garoafele, trandafirii sunt printre preferinţele sale.

Capricornul: garoafe, ghiocei, violete, panseluţe, magnolii sunt florile care îi plac în mod special.

Vărsătorul: iubeşte florile exotice: orhideele, dar şi gladiolele.

Peştii:florile albastre sau violet sunt preferatele sale. Printre ele se află: liliacul, violetele, irişii dar şi crinii.

Material realizat de institutor Georgeta Cincan

63

SOLUŢII – ghicitori, rebus, probleme – luna aprilie

GHICITORI CREŞTINE :

MIEL, SFINŢI, POST, SFÂNTUL GHEORGHE

REBUS :

1. Vasile ALECSANDRI

2. I.L. CARAGIALE

3. Emil G ÂRLEANU

4. Mihai EMINESCU

5. Ion CREANGĂ

6. Mihail SADOVEANU

7. Cezar PETRESCU

8. Ioan SLAVICI

9. Costache NEGRUZZI

10. G. CĂLINESCU

BASM ORIENTAL:

Planul de construcţie al isteţului Kabir a fost următorul:

64

ÎN LOC DE EPILOG... O PROBLEMĂ DE PE LA 1900!

Cum distanţa dintre cele două oraşe este parcursă într-o săptămână (7 zile), în

momentul când un tren pleacă din Bucureşti, pe traseu sunt deja 6 trenuri, la interval

de 24 ore unul faţă de altul.

După 12 ore de la plecarea din Bucureşti, trenul nostru întâlneşte primul tren, din sens

opus.

După alte 12 ore, întâlneşte cel de-al doilea tren.

În acest mod, deducem că pe parcursul distanţei până la Viena, trenul nostru va întâlni

în total 13 alte trenuri ce se deplasează spre Bucureşti (pe cel de-al 14-lea îl va întâlni

în gară la Viena şi nu pe traseu!).

VienaBucureşti1

VienaBucureşti1

65

ÎNTREBĂRI GLUMEŢE PENTRU MINŢI ISTEŢE

DRUMUL

Nu poate exista vreo explicaţie, deoarece timpul este acelaşi:o oră şi 20 de minute

înseamnă, de fapt, 80 de minute . Cât face la dus, tot atât face şi la întors.

FLUXUL

Nu e nimic de calculat, deoarece apa nu va ajunge niciodată la treapta a 15-a, căci

odată cu ridicarea nivelului apei în timpul fluxului, se ridică evident şi vaporul şi odată

cu el, şi scara!

DOI CĂLUGĂRI

Notăm cu ,,x” vârsta călugărului tânăr din acest moment.

Prin urmare vârsta celui bătrân acum este 2x.

În urmă cu 18 ani vârsta celui tânăr era de x-18,iar a celui bătrân 2x-18, acesta

fiind pe atunci de trei ori mai mare decat celălalt.

Deci avem ecuaţia : 3(x-18)=2x-18 de unde rezultă x=36.

Prin urmare, acum vârsta celui tânar este 36, iar a celui batrân 72( de două ori mai

mult).

În urmă cu 18 ani, tânărul avea 18 ani, iar bătrânul 54 (de trei ori mai mult).

66

INSTANTANEE SEPIA......................................................................................................................1

POEZIA REVISTEI..........................................................................................................................11

4 MAI – Ziua mondială a râsului........................................................................................................12

CARTEA BATE FILMUL! – SOPHIE KINSELLA....................................................................14

CARTEA BATE FILMUL! – STEPHENIE MEYER..................................................................19

GÂNDURI DE ADOLESCENTĂ...................................................................................................23

THE EISTEDDFOD..........................................................................................................................25

ENGLISH AND AMERICAN WRITERS BORN IN MAY.....................................................27

EXPLORE UNITED KINGDOM – MAY DAY CELEBRATIONS………………….……30

DIN CREAŢIILE NOASTRE…………………………………………….............................33

TEHNICA ORIGAMI…………………………………………………….............................49

LEWIS CARROLL – MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ……………………………………..51

ANECDOTE CU SCRIITORI...........................................................................................................55

SCRIITORI ROMÂNI SĂRBĂTORIŢI ÎN LUNA MAI............................................................56

CĂRŢI NOI ÎN BIBLIOTECA ŞCOLII.........................................................................................59

ZILELE BIBLIOTECII....................................................................................................................60

FLORILE ŞI ZODIILE...................................................................................................................61

SOLUŢII – ghicitori, rebus, probleme – luna aprilie............................................................................62

EVGNOSIA KELESIDIS – clasa a V-a A; DORA ION, ŞTEFANIA POPA – clasa a VI-a A;

ANA COSTEA, CĂTĂLINA MIHAI – clasa a VII-a A;

RALUCA DOBROIU, RALUCA GIUROIU – clasa a VIII-a A

institutori: GEORGETA CINCAN, DANIELA OPREA, bibliotecar RAMONA TUDOR.

profesor religie RALUCA SLĂNICEANU,profesor matematică DANIELA BADEA,

profesori limba engleză CAMELIA ANDREESCU, NICOLETA CHIŢANIUC,,

profesor informatică MIHAELA GAVRILOIU.

profesor limba şi literatura română ANDREEA ŞERBAN

MULŢUMIM PENTRU REALIZAREA COPERTEI DOMNULUI CRISTIAN FOFIRCĂ.