DIN CUPRINS:

- ARGUMENT

- POEZII

- ARTICOLE DESPRE LICEU

- ARTICOLE DESPRE ADOLESCENȚĂ ȘI TOT CEEA CE

PRESUPUNE ADOLESCENȚA

- SĂ RÂDEM CU GURA PÂNĂ LA URECHI

ÎNDRUMĂTOR

Prof. Lavinia Gîm

1

”Salvați de clopoțel” nu este un simplu titlu pentru o revistă școlară. Este o sintagmă

alcătuită dintr-un adjectiv provenit din verb la participiu și un substantiv, care unite pot spune

mult mai multe decât vă puteți imagina.

Clopoțelul este doar un obiect care sună neîntrerupt. Cum poate el să-i salveze pe

copii? Simplu. Poate. La fiecare zgomot produs de clopoțel, inima elevului tresare gata să sară

din piept de emoție, de fericire, de tristețe sau altele. Sentimentul produs este de nedescris.

Dar să nu vă lăsați păcăliți de sintagma ”Salvați de clopoțel ” și astfel să-i interpretați greșit

sensul. Ea se referă, de fapt la viața elevului ”dincolo de clopoțel”, la activitățile extrașcolare,

la hobby-uri , la viziunea asupra școlii. Liceul este cea mai frumoasă parte din viața întreagă.

Locul în care ne maturizăm, unde învățăm concret ce este viața, unde se leagă cele mai strânse

prietenii, se petrec cele mai multe întâmplări haioase, locul unde trebuie să te hotărăști ce vrei

de la viață și ce cale alegi. În liceu te transformi dintr-un copil într-un om matur. Pe lângă

acestea, un licean are viață personală, timp liber în care face tot ceea ce-i place.

Prin această revistă, ”Salvați de clopoțel”, vă vom

prezenta viața din timpul liber a patru liceeni care își

vor exprima sentimentele direct și indirect în articole

care le reprezintă.

Cei patru liceeni sunt de fapt patru fete: Irina Apetrii,

Emanuela Crăciun, Georgiana Dranca și Gabriela

Tironeac și sunt deja în anul trei de liceu.

Așadar, vom descoperi împreună ce activități și ce

gânduri ne transmit ele de ”dincolo de clopoțel”.

de Irina Apetrii

Îmi amintesc cu drag și nostalgie Chiar de e al treilea an

Când am pășit spre liceu, Prima zi nu e schimbată.

Purtam cu mine-o bucurie Deși cunosc toți copiii

Ce mi-o voi aminti mereu. Mă simt ca și prima dată.

Am deschis sfios o ușă, Repede vor trece anii

Am trecut de-un prag înalt, Ca un vânt de primăvară,

Priveam dulce toți copiii Și n-am să-mi mai văd colegii

Și zâmbeam la ei cu drag. După vacanța de vară.

2

Nimeni nu pretinde că a fi părintele unui

adolescent ar fi ceva uşor sau lipsit de

provocări.

Adolescenţa reprezintă una dintre cele mai

provocatoare, intense şi în acelaşi timp,

decisive perioade ale vieţii oricărei persoane.

Adolescenţii traversează o perioadă

paradoxală: au foarte mare nevoie de părinţi,

dar ceva îi opreşte să arate acel lucru, ba chiar

îi determină să se comporte ca şi cum şi-ar dori

contrariul.

Numeroasele mijloace moderne de comunicare

(internetul, telefoanele ) îi fac pe adolescenţi să

devină mai puţin comunicativi cu persoanele

alături de care locuiesc. Se izolează în lumea

lor, îşi pun căştile şi nu-i mai desprinzi de acolo

ore bune. Inutil să le interzici,

acest lucru este o greşeală şi, oricum, nu va da

rezultatele.

Adolescenţii trebuie să comunice în stilul

specific vârstei. Implicarea părinţilor în viaţa

personală trebuie să fie atât cât le este permis.

Fireşte că este necesar şi obligatoriu ca

părintele să fie la curent cu ce se întâmplă, însă

anumite decizii ar trebui să fie luate fără

influenţa lor. Adolescentul are o curiozitate din ce în ce mai

crescută, dorinţa de a fi mare, de a cunoaşte,

de a experimenta.

Însă acestea pun adesea în dificultate părinţii,

care nu ştiu cum să abordeze copilul şi cum să

înţeleagă aceste transformări ale lui mult prea

timpurii.

Georgiana Dranca

Sfaturi pentru boboci: Nu lăsați anii de liceu să treacă pe lângă voi pentru că o să vă

pară rău ! Legați cât mai multe prietenii deoarece prieteniile din liceu sunt

cele mai sincere ! Mergeți în excursii ! Formați-vă o cultură generală bogată ! Fiți mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze ! Respectați profesorii ! Profitați la maxim de cei patru ani de liceu pentru că sunt

binecuvântați !

Un adolescent este un minor care

devine uneori o problemă majoră.

3

Elevii din ziua de azi merg la școală pentru a-și

asigura un viitor cât mai bun. Primul pas este acumularea

cât mai multor cunoștințe într-un anumit domeniu.

Profesorul încearcă să ajute elevul, împărtășind din

cunoștințele lui la clasă. Profesorii sunt de fapt părinții de la școală. Ei trebuie respectați și ascultați.

Nici un profesor nu vrea rău copilului, doar binele. Modul în care noi ne comportăm arată educația pe

care am primit-o de acasă și de la școală. Relația dintre profesor și elev ar trebui să fie una specială,

profesorul să îți fie mamă, tată, ajutor și de ce nu și prieten.

Georgiana Dranca

Părinţii ţi-au dat viaţă, iar profesorii

îţi dăruiesc cunoaştere. Cunoaşterea

este ca viaţa deoarece ai la fel de multă

nevoie de ea ca de viaţă.

Relaţia dintre un profesor şi elevul său

este asemănătoare celei dintre părinţi şi

copii. Elevul trebuie să-şi respecte

profesorul în acelaşi mod în care îşi

respectă părinţii.

Relaţia dintre profesor şi elev este foarte

asemănătoare cu cea de maestru-

discipol. Elevii trăiesc, cresc şi se

dezvoltă în şcoli şi odată cu relaţiile de

prietenie care se leagă între ei, se

încheagă şi legătura cu oamenii mai în

vârstă, adică profesorii.În liceu se pun

bazele unor relaţii ce implică sentimente,

respect, admiraţie.

Pentru a fi un elev bun există trei condiţii

care trebuie îndeplinite: sinceritatea, modestia

şi onestitatea.

Raporturile dintre profesor şi elev nu prezintă

numai o latură intelectuală. Factorul afectiv are

o importanţă deosebită asupra randamentului

intelectual al elevului.

Fiecare lecţie se desfăşoară într-un climat

afectiv particular, dispoziţia clasei variază în

funcţie de cea a profesorului.

4

Mă aflu în sala oglinzilor…e o tăcere apăsătoare ce mă face să cred că mă aflu într-o încăpere de meditație. Deși am împlinit de curând 20 de ani, sunt un copil cu suflet zburdalnic și trăiesc ca un copil ce abia descoperă lumea. Îmi place să mă joc, să fiu înconjurată de copii. Privesc în jur, dar nu e nimeni…doar eu și gândurile mele. Mă apropii de oglinda cea mai mare și mă privesc atent. Revin în anii copilăriei, în care credeam că viața e o joacă, că orice dorință poate deveni realitate dacă o dorești din tot sufletul. Credeam că voi fi copil pentru totdeauna, însă mai târziu am realizat că suntem copii o dată în viață și trebuie să trăiesc fiecare clipă ca fiind ultima.Timpul tace şi trece, nu iartă pe nimeni. În oglindă îmi privesc chipul de copil gingaș, pur, inocent și sufletul îmi tresare de bucurie. Am stăruit să pricep ce se ascunde în spatele imaginii reflectate în oglindă. Mi s-a înfăţişat copilăria, floarea de colţ ce aşteaptă să fie descoperită, atinsă, protejată. O putem reînvia în sufletul nostru retrăind amintirile şi readucând în prezentul nostru efemer bucuriile trăite. Acum mă aflu în camera mea şi îmi transpun gândurile în jurnalul cu multe pagini ce descriu întâmplările din viaţa mea. Imaginea din oglindă mi-a rămas în gând, iar acum mă întreb dacă peste ceva timp voi vedea aceeaşi imagine. Ce poate fi mai frumos?

Copilăria este o lume de vis, un basm în care copilul este eroul ce dobândeşte puteri miraculoase, el schimbă lumea presărând în sufletul oamenilor bunătatea şi blândeţea.Camera oglinzilor este labirintul din care nu doream să evadez. Am simţit că acolo sunt copil și îmi pot reaminti minunatele clipe ale copilăriei.

„Copilăria este ca o oglindă care reflectează

în viața de mai târziu primele imagini.”(S.

Smiles)

”Copiii găsesc totul în nimic iar cei mari nu

găsesc nimic în tot. ”

Emanuela Crăciun

5

Cea mai frumoasă călătorie a fost în

București sau „micul Paris”, cum a fost numit

între cele două Războaie Mondiale, datorită

arhitecturii elegante pe care o înfățișa. Am auzit

atât de multe lucruri despre „micul Paris” încât

întreaga mea ființă era pregătită să-l cunoască.

Bucureștiul, un loc încărcat de istoria poporului

român, locul marilor personalități ale țării

noastre mi-a atras atenția încât mi-am dorit să

pășesc pe străzile acestuia.

Ziua în care am plecat la București a fost

una plină de emoții…o zi în care soarele timid

de toamnă îmi urmărea fiecare pas. Trenul

sosise de câteva minute, iar eu, cu pași repezi

am ajuns în vagonul trenului. Trenul a anunțat

plecarea, iar eu, cu o carte în mână m-am

așezat liniștită pe bancheta compartimentului.

Peisajul era mirific, culorile naturii îmi

încântau privirea și sufletul. Cartea, care îmi era

tovarăș ilustra câteva imagini din București,

Calea Victoriei, Centrul Vechi, Muzeul Satului,

Muzeul Antipa. Inima îmi sălta de bucurie, iar

gândurile erau deja ajunse în București.După o

călătorie lungă, trenul ajunse în Gara de Nord.

Agitația era infernală. Oamenii se mișcau de

colo-colo, urcau și coborau. Era o vreme

călduroasă, iar oamenii aveau vestimentații

multicolore.

Am coborât din tren, îndreptând privirea spre tot

ce era în jurul meu. Mă aflam pentru prima oară

pe străzile Bucureștiului. Am pornit spre Muzeul

Satului, un loc fascinant în care am descoperit

vechile locuințe ale strămoșilor noștri. Acele

case, unele construite în pâmânt m-au făcut să

mă simt într-un loc desăvârșit, într-un spațiu

istoric. Muzeul Antipa a fost o încântare, iar

cele văzute mi-au rămas în suflet și în gând.

Bucureștiul înfățișa o eleganță

încântătoare, dar în același timp

simplitate.Clădirile impunătoare te duceau cu

gândul într-o altă lume. Imaginea Bucureștiului

mi-a rămas în suflet, iar astăzi îmi aduc aminte

cu drag momentele în care am pășit pentru

prima oară pe străzile „micului Paris”.

Mi-am însemnat această călătorie într-un

jurnal de suflet, pe care îl păstrez și astăzi și îl

deschid ori de câte ori îmi doresc să „mă aflu în

București”.

Emanuela Craciun

6

Anul acesta, la data de 15 ianuarie am comemorat 164

de ani de la nașterea marelui poet, prozator și jurnalist român,

Mihai Eminescu.

La inițiativa doamnei diriginte Gabriela Heidel, care ne-a

îndrumat mereu și am făcut lucruri frumoase împreună, de care

ne mândrim cu toții, ne-am organizat repede și am depus

candele la bustul poetului situat în Parcul Central al orașului

Vatra Dornei.

Ne-am simțit foarte mândrii pentru că am săvârșit un gest

demn de aprecierea tuturor. Sperăm ca pe viitor,inițiativa

noastră să fie luată și de ceilalți.

Gabriela Tironeac

”Geniul, în

zdreanță sau în

veșminte aurite,

tot geniu

rămâne.”

M. Eminescu

”Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu

voivodează ca un sfânt. Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.” Copil Gheorghe Gavrilă

”A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a

se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii neamului său şi a-şi schiţa

fără pic de pudoare portretul ideal.”

Nicolae Steinhard

7

Bună Ema! Ne permiți să-ți adresăm câteva întrebări?

”Bună! Da, bineînțeles!”

Ce te-a determinat să participi la olimpiade?

”Consider că participarea la cele două olimpiade este o modalitate de a

evalua cunoștințele dobândite prin muncă. Este o nouă experiență ce îți

dezvoltă spiritul de competiție.”

Cine te-a îndrumat?

”Profesorii sunt cei care ne îndrumă pașii, influențându-ne evoluția morală

și intelectuală, însă alături de implicarea profesorului este necesară

motivația și munca elevului. Pregătirea presupune lectură suplimentară și

acumularea unor noi cunoștințe.”

Ai avut încredere în tine?

”Da, încrederea în propriile forțe este motivul pentru care am ajuns la acest nivel.”

Uau! Locul 1 la olimpiada județeană la religie. Ce ai de spus despre asta?

”La aflarea rezultatelor am fost foarte entuziasmată și încrezătoare.”

Ai vrea să repeți experiența?

”Da, mi-aș dori să repet experiența și să obțin aceleași rezultate.”

Ce ți s-a părut a fi cel mai greu ?

” Cel mai greu a fost momentul așteptării rezultatelor.”

Ce mesaj ai pentru elevi?

” Este o experiență ce merită trăită, ce îți aduce multe satisfacții și îi sfătuiesc să aibă încredere în

forțele proprii și să îndrăznească să încerce noi experiențe.”

Gabriela Tironeac Irina Apetrii

Sufletul- o taină

Ascunde sentimente și trăiri

Ce nimeni nu le poate ști.

E tăcut și singuratic

Acum și-n timpuri viitoare.

E singurul ce simte

Și bucurie și-ntristare.

Emanuela Craciun

E ultimul gând,

O ultimă clipă,

E ultimul cuget,

O ultimă frică,

E ultimul zâmbet

Și ultima lacrimă.

E ultimul suspin

Și ultima strigare.

E ultima dorință...

Să mai fiu tânăr odată.

Emanuela Craciun

8

Motto: “Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai

capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.”

– John Waters

Cartea este prietenul credincios la nevoie. Spun asta pentru că de fiecare dată

când nu am ce face sau când nu am o stare de spirit potrivită, mă refugiez în cărți.

Cărțile ne sunt adevărații prieteni, sunt mereu acolo pentru noi și nu ne vor dezamăgi

niciodată.

Cartea este învățătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să

plângi. Ea îți oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să

te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simți nevoia să revii, să

meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea

oricând doreşti. O carte te trimite la alte cărți şi toate împreună formează baza

trainică a culturii noastre. Nu sunt motive mai mult decât suficiente pentru care ar fi

potrivit să ne alegem și prieteni ’’cărți’’?! Eu așa consider.

Claudiu Ovidiu Tofeni spune despre lectură că este „muzica gândurilor scrise”.

Într-adevăr, lectura este un proces de comunicare.

Și pentru că tot spun cât este de importantă lectura în viața noastră, am întocmit o

mică listă cu beneficii ale lecturii:

Cititul îmbogățește vocabularul. Mi s-a mai spus că această

afirmație este un clișeu. Și totuși, de ce ar fi un clișeu, dacă

lectura ne ajută să ne exprimăm cât mai bine, să învățăm cuvinte

noi, noi sensuri și informații?!

Cititul face bine sufletului și psihicului. Lectura unei cărți

aduce liniște interioară, aduce odihnă, deconectarea de la

gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru

oameni. Dacă aceștia suferă, să spunem, cititul îi va ajuta să se

sustragă de la zbucium. Vor descoperi noi posibilități.

Citind,oamenii își eliberează creierul de stres și vor găsi soluții.

Cititul vindecă. Cartea înseamnă relaxare și plăcere.

Lectura lărgește orizonturile. În momentul în care citești mai

multe cărți, afli lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le

trăiești, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști.

Lectura îmbogățește cultura generală. Foarte mulți dintre cei

care citesc au o cultură generală demnă de invidiat. Școala nu

reușește să acopere tot ceea ce noi ar trebui să știm, ea nu va

putea niciodată să ne aducă la cunoștință tot, de aceea este

esențial să citim cărți.

9

Lectura educă și disciplinează. În toate cărțile sunt personaje

bune și personaje negative. Și aproape în orice carte vedem că

oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc

rău. Pe principiul binele învinge răul, învățăm că prin răutate nu

ajungem nicăieri.

Cititul evidențiază omul. Un tânăr care citește se va putea

integra oriunde și în orice grup. Datorită cunoștințelor sale va

putea să poarte orice discuție și va reuși să se facă plăcut și

apreciat. Cartea oferă tânărului o strălucire aparte.

Cărțile formează. Lectura formează un om fără doar și poate.

Face dintr-un tânăr cu multe temeri, un matur de toată isprava.

Face omul inteligent, romantic, respectuos, tandru, luptător,

încrezător, curajos, bun, milos și așa mai departe. Practic îi arată

care sunt adevăratele valori ale vieții.

Lectura înseamnă bogăție. Un tânăr care citește mult va fi un

om împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din

comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul

reușitei.

De final...citate celebre despre cărți

“Cărţile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău.”– Carlos Ruiz

Zafón

“O carte este un dar pe care îl poţi deschide iar şi iar.”– Garrison Keillor

“O carte bună este plăcută. O carte extraordinară detonează o bombă în

interiorul tău.”– Ned Hepburn

“Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea

mai mare nevoie de ele.”– Emma Thompson

“Cititul este pentru minte ceea ce exerciţiul este pentru corp.”– Sir Richard

Steele

“Citeşte o mie de cărţi şi cuvintele tale vor curge ca un râu.”– Lisa See

“Atunci când colecţionăm cărţi, colecţionăm fericire.”– Vincent Starrett

“O carte adevărată nu este o carte pe care o citim, ci o carte care ne citeşte pe

noi.”-W. H. Auden

Gabriela Tironeac

10

Liceul este locul unde vei găsi prima iubire sau unde îți vei da seama că lumea

este un pic diferită de cum credeai. Cel mai important este locul unde îți formezi

personalitatea. Printre cele mai "râvnite" obiceiuri se numără absențele.

În acești 4 ani vei învăța și ce înseamnă spiritul de echipă, pe care îl vei aplica în

cele mai neobișnuite situații. Această caracteristică se aplică în special la teste și

teze. Faci parte dintr-un colectiv, așa că ar fi bine să te comporți ca atare. Dacă

cineva îți cere ajutorul, nu ezita, pentru că mai mult ca sigur în viitor vei fi

recompensat.

Nu uita că liceul nu înseamnă doar distracție. Trebuie să îmbini utilul cu

plăcutul, mai exact atunci când este vorba de învățat fii sigur că altă alegere nu ai. La

început e greu, însă în ultimul an de liceu vei realiza că nimic n-a fost în zadar.

Probabil unul din cele mai grele aspecte ale vieții de liceu este acomodarea cu

persoanele din jur, care să recunoaștem, nu sunt întotdeauna cele mai plăcute. Totul

ține de mentalitate și intimidare. Nimic din toate acestea nu contează, atâta timp cât

îți vezi de treaba ta,totul va merge perfect. Anii de liceu nu se compară cu nimic

altceva!

Peste câțiva ani vei spune: "Anii de liceu...

scumpii ani de liceu...cât de repede au trecut". Adu-ți

aminte de colegi, profesori, ora de sport, testele, orele

chiulite, fete și chiar de colegii pe care nu i-ai suportat

niciodată. Și nu uita, ai doar 4 ani așa că folosește-i cu

grijă!

Georgiana Dranca

11

Una dintre marile probleme ale umanității a constituit-o violența și agresivitatea umană. Violența poate fi rezultatul unor contexte sociale, ea penetrează în formă manifestă sau latentă, numeroase relații sociale, nefiind un mijloc de rezolvare a conflictelor, ci o însușire negativă a omului. Aceasta are cauze diverse, inclusiv frustrarea, expunerea la mass-media violente, violența în casă sau în vecinătate și tendința de a vedea acțiunile altor oameni la fel de ostilă, chiar și atunci când nu sunt. Cel mai adesea, persoanele acționează violent din cauza nervozității. Acestea greșesc fără să se gândească la consecințe, refuzând orice formă de comunicare. Manifestarea violenței se poate ameliora odată cu promovarea unei atitudini nobile, înțelepte: „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”. Acest

citat poate constitui un îndemn adresat umanității violente. Nu ești niciodată suficient de inteligent, dacă nu încerci să adopți o atitudine conciliantă, diplomatică și cuviincioasă, respectând principii de viață, sănătoase. Sunt de acord cu faptul că lipsa inteligenței duce, în unele cazuri, la violență. Nu este întotdeauna ușor să aplanezi un conflict, îți trebuie tact, răbdare, însușirea unor noțiuni teoretice menite să ducă la înțelegerea cauzelor și găsirea soluțiilor și nu în ultimul rând, dorința de a crea o atmosferă plăcută, în jurul tău. Un lucru cert este că inteligența unei persoane depinde de capacitatea de gândire și intelectualitate. Nonviolența înseamnă nu numai evitarea violenței fizice externe, ci și a violenței interne, asupra spiritului. Nu doar refuzi să împuști un om, ci refuzi și să-l urăști, deoarece nonviolența este egal cu inteligența. Ea

modelează interacțiunea noastră cu ceilalți și înțelegerea propriei persoane, este o latură complexă a personalității ce reiese din modul ei de abordare în conflicte și neînțelegeri, apărând ca o calitate a întregii activități mintale. Când vorbim despre oameni inteligenți, nu spunem neapărat minți sclipitoare, capabile de lucruri mărețe, ieșite din comun, ci inși care reușesc să întrețină frumos relațiile de prietenie, cunosc adevăratele valori și reușesc să dizolve eventualele conflicte sau să găsească soluții nonviolente la problemele cu care se confruntă. Inteligența trebuie hrănită toată viața și este cea mai bună armă împotriva violenței. Ar fi bine să ne opunem violenței, pentru că și atunci când pare să facă bine, binele e doar temporar. Răul pe care îl produce e permanent. Consider că așa cum lipsa luminii duce la întuneric, absența cunoașterii duce la prostie, tot astfel, lipsa inteligenței aduce violență și odată cu ea, ura, discriminarea, răul.

Emanuela Crăciun

„Violența este ultimul refugiu al incompetenței”

„Nonviolența conduce la cea mai înaltă moralitate, care

reprezintă ținta evoluției; până nu ne oprim din rănirea

tuturor ființelor vii, suntem încă sălbatici.”

( Thomas Alva Edison)

12

MAKE-UP

Pasiunea pentru make-up a început

acum câțiva ani, după ce am urmărit

diferite tutoriale despre machiaj. Am

început să achiziționez produse și să

împărtășesc această bucurie cu

prietenele.

FOTOGRAFIA

O altă pasiune la care nu aș renunța

este fotografia. Îmi place să păstrez

multe amintiri si să fac poze la ceea ce

vizitez sau mi se pare interesant.

Toți oamenii, indiferent de

vâstă au pasiuni pe care le

împărtășesc sau nu cu ceilalți.

Pentru mine pasiunea este ceva

ce faci din plăcere, este acel

lucru ce nu te poate împiedica

nimeni să nu îl faci. În general ,

pasiunile sunt : muzica, dansul ,

fotografiile, lectura , arta.

Eu sunt o persoană care se

dedică în întregime pasiunilor.

Mă implic în tot ce înseamnă

artă, pentru că așa mă simt bine.

Mă regăsesc în toate cele

menționate mai sus, dar în

special în muzică. Îmi place să

cânt cu vocea, la chitară și pian.

Când am de timp liber îl folosesc

pentru a perfecționa această

pasiune. Dar iubesc și dansul,

fotografia, călătoriile, lectura,

make-up-ul. Fără toate acestea

viața mea ar fi monotonă și

plictisitoare.

Tinerii ar trebui să-și urmeze

pasiunile și să profite de tinerețe

și de ceea ce le oferă viața la

această vârstă minunată.

13

MUZICA

Muzica este mai mult decât o pasiune. Muzica este ceea ce nu aș înceta să fac

niciodată. Nimeni nu mă poate opri să nu mai cânt. Pasiunea am descoperit-o încă

de mică deoarece îmi plăcea foarte mult să ascult muzică. Așa am început și eu să

cânt și am prins drag și de instrumente. În acest an am luat acest lucru în serios și

am început să fac cursuri. Alături de muzică nu poate lipsi și dansul, o altă activitate

pe care o fac din plăcere de fiecare dată când aud muzică.

DANSUL

Irina Apetrii

14

Fotbalul este o altă pasiune fără de care viața mea ar fi diferită. Iubesc să

vizionez meciurile de fotbal, iar echipa mea favorită este Steaua București.

Această pasiune am descoperit-o în urmă cu trei ani, când am început să mă uit la

meciurile de fotbal din admirație pentru portarul Stelei de atunci, Ciprian Tătărușanu.

Acum urmăresc cu mare drag toate

meciurile Stelei și am prins drag de toți

jucătorii, interesându-mă despre

povestea de viață a fiecăruia dintre ei.

Visul de a-i vedea jucând chiar pe terenul de fotbal s-a transformat în realitate în

mometul în care Steaua București a jucat cu Universitatea Cluj. Părinții mi-au oferit

șansa de a fi chiar în tribună. Țin minte că eram foarte emoționată și încântată. Nu

am mai trăit așa ceva niciodată. Mi-aș dori să mai merg de câte ori am ocazia pentru

că este un sentiment ce nu poate fi descris. Mii de oameni care își susțin echipa

favorită, imnul echipelor cântând cu putere în boxe, jucătorii la încălzire, toate

acestea sunt momente ce depășesc imaginația. Cel puțin, eu nu mă așteptam să fie

atât de frumos. O să țin minte toată viața.

15

Nu cunosc un fapt mai încurajator decât incontestabila abilitate a omului de

a-și făuri o viață mai elevată prin propriile străduințe.

HENRY DAVID THOREAU

O mare greșeală, să te crezi mai mult decât ești ori să te prețuiești mai mult

decât faci.

GOETHE

În fiecare persoană sunt cel puțin doi oameni: omul ideilor și omul simțurilor.

TITU MAIORESCU

Un om sărac nu înseamnă un om fără bani. Un om sărac este acela care nu

are nici un vis.

HENRY FORD

IRINA APETRII

Din dragoste pentru

fotbal și pentru

Steaua București am

început să-mi

personalizez lucrurile

și să achiziționez

diferite lucruri în

cinstea echipei iubite.

DIN GÂNDURILE ÎNȚELEPȚILOR LUMII

DESPRE CARACTER

Caracterul este precum un copac, iar reputația precum umbra lui.

Totul se poate dobândi în singurătate, în afară de caracter.

Ne rugăm în fiecare zi pentru sănătate, reușită, noroc, etc. Unii ar trebui să se

roage pentru caracter.

16

Adolescența este timpul în care luăm universul prea în serios. – MIHAI RALEA

Orice adolescent simte nevoia de a face o cură de îmbătrânire: câteodată a

citi filozofie este modul cel mai recomandabil. –LUCIAN BLAGA

Cât de monotonă ar fi adolescența, fără sumedenia de amoruri ratate.-VASILE

GHICA

GEORGIANA DRANCA

Este greu să vorbeşti despre cei care, uneori, par a nu

fi înţeleşi de nimeni. Sunt frumoşi şi tineri. Sunt teribili. Au fost

întotdeauna. Dar acum, mai mult ca oricând, îşi cer dreptul de

a rămâne ei înşişi.

Zâmbet. Iubire. Bucurie. Explozie. Mândrie.

Zgomot. Frumuseţe. Sinceritate. Libertate.

Erupţie. Timiditate. Agitaţie. Vis. Curiozitate.

Zbor. Atracţie. Puritate. Ambiţie. Speranţă.

Adulţii au tendinţa de a subestima adolescenţii, obisnuiţi fiind cu poziţia lor de până

în acel moment, când copilul avea nevoie de ajutorul lor pentru a îndeplini aproape orice

îşi dorea să facă. Totuşi, de la această vârstă, capacităţile încep să fie bine definite,

acţiunile să aibă motivaţii puternice şi să fie complexe, iar adolescentul să aibă nevoie de

apreciere.

Aprecierea poate avea multe înţelesuri, depinzând de persoana care discută despre

ea. Putem să numim apreciere lauda profesorului faţă de elevul care a învăţat, privirea

admirativă a mamei, atunci când priveşte un desen al fiului, comentariile cititorilor la un

articol scris pe un blog.

Nevoia de apreciere, pe de altă parte, este o noţiune mai puţin idealistă şi mult mai

complexă decât pare la prima vedere, contribuind, sub multe forme, la dezvoltarea

noastră ca om, ca şi complex de valori, filosofii, trăsături de caracter şi fapte.

17

Valorificând una dintre cele mai complexe teme ale literaturii și culturii române

din toate epocile, România între Orient și Occident, colectivul clasei a XI-a E a

desfășurat o dezbatere în care au fost analizate influențele care și-au pus amprenta

asupra literaturii și culturii române.

În desfășurarea dezbaterii și-au adus contribuția cele două echipe de elevi –

afirmatorii și negatorii, care au susținut sau au negat moțiunea prin argumente ce

reflectă documentarea asupra temei propuse. Argumentele au fost elaborate pe baza

studiului și a îndrumării profesorului, constituind un punct de plecare în desfășuraea

unei dezbateri ample. Prin prezentarea argumentelor, elevii au dat dovadă că

stăpânesc cunoștințele legate de tema supusă dezbaterii.Fiecare discurs a fost

supus evaluării ce urmărește calitatea argumentelor, calitatea argumentării și limbajul

utilizat.

Profesorii prezenți au fost care cei care

au avut ultimul cuvânt în aprecierea

argumentelor prezentate, acestea fiind

supuse votului final. Aceștia și-au exprimat

punctul de vedere în ceea ce privește

prestația echipelor.

La finalul dezbaterii atât profesorii cât și

elevii echipelor au fost mulțumiți de

realizarea acestei dezbateri și de rezultatele

obținute, devenind pentru colectivul clasei o

experiență din care s-au dobândit noi cunoștințe și cu ajutorul căreia s-a intrat „în

contact” cu Orientul și Occidentul.

EMANUELA CRĂCIUN

18

,,Pianistul’’ este un film extraordinar,

care a reușit să mă impresioneze până la

lacrimi. Înainte să-l văd, urmăream multe

comedii și filme romantice. Trebuia să

realizez o recenzie a unui film artistic. Nu

am vrut ca recenzia mea să cuprindă

comedii sau ,,dulcegării’’, cum le numesc

eu. Așa că, am căutat filme pe Google.

,,The Pianist’’ suna interesant. Nu mă

așteptam să ,,mă prindă’’ atât de tare. Mi-a

plăcut enorm și până să scriu recenzia

l-am mai văzut de vreo trei ori. ♡ Și după

ce am văzut ,,The Pianist’’ am început să

urmăresc și alte drame de orice natură, precum: A beautiful mind,The Shawshank

Redemption(Închisoarea îngerilor) sau Good Will Hunting.

„The Pianist“ („Pianistul“) este un film regizat de Roman Polanski în anul 2002,

bazat pe o carte scrisă de Wladyslaw Szpilman. Adrien Brody, Emilia Fox şi Frank

Finlay sunt doar câteva nume ale actorilor talentaţi, care au contribuit la obţinerea a

trei Oscaruri de către această minunată combinaţie de istorie şi dramă. Soundtrack-ul

reprezintă o alternare între legătura sa cu timpul acţiunii (vremurile ȋngrozitoare ale

celui de-al doilea război mondial, cu precădere ȋn Polonia) şi cum este descrisă atât

ocupaţia, cât şi personalitatea personajului principal (un pianist sensibil, pasionat de

muzica clasică).

Ordinea evenimentelor are o importanţă deosebită, întrucât ne prezintă

momentele agitate ale celui de-al doilea război mondial. Personajul principal,

Wladyslaw Szpilman și familia sa, sunt supuşi unei violenţe de necrezut, fiind ţinuţi în

captivitate de către nazişti. În cele din urmă, reuşeşte să scape, în timp ce familia lui

nu este atât de norocoasă şi suferă cu adevărat de pe urma ghinionului de a trăi

într-o perioadă atât de dură. Ȋn timp ce alţi evrei sunt torturaţi şi condamnaţi la

moarte, nu numai că supravieţuieşte, dar are şi oportunitatea de a impresiona un

soldat nazist printr-o interpretare care ȋţi taie răsuflarea. Căpitanul Wilm Hosenfeld,

cum se numea soldatul, nu îl omoară, ba mai mult, chiar îl ajută pe Wladyslaw să

supravieţuiască.

Cu privire la personajul principal, acesta joacă un rol fundamental atât în

dezvoltarea filmului, cât şi în înţelegerea noastră asupra acţiunii. Wladyslaw

Szpilman este un pianist talentat care cântă la un radio polonez, susţinând recitaluri

remarcabile de Chopin. Stilul de a prezenta, continua luptă pentru supravieţuire a

acestui artist fugar ne face să reflectăm mai mult asupra modului ȋn care o fiinţă

umană face faţă izolării, umilinţei şi terorii la cel mai înalt nivel.

GABRIELA TIRONEAC

19

Profesoara pune o întrebare tuturor celor din clasă:

- Copii, cum iese un negru din Marea Roşie?

Un elev răspunde: Roşu!

Alt elev răspunde : Negru!

Bulă: Roşu-închis?!

Ce capitală are Marea Britanie?

Linişte.

O voce din spate:

- Dar ne-aţi spus să învăţăm capitale de ţări, nu de mări!

Oră de dictare în clasa a patra. Mircea îi şopteşte colegului:

- Auzi, Alecule, scriem deja de un sfert de oră. Nu crezi că ar fi cazul să mai

punem şi vreo virgulă?

Mamă, un băiat m-a bătut azi la şcoală!

- Da? Şi poţi să-l identifici?

- Sigur că da, am o ureche de-a lui în ghiozdan.

Profesoara:

- Bulă, conjugă verbul a merge!

- Eu merg... tu mergi... el merge...

- Mai repede!

- Eu fug... tu fugi... el fuge...

Doamnă învăţătoare, să ştiţi că fiul meu nu poate veni azi la şcoală! se auzi o

voce de copil.

- Dar cu cine vorbesc?

- Cu tatăl meu!

Un student e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:

- Măcar ştii ce-i ăla examen?

- Da, este atunci cînd doi oameni inteligenţi vorbesc între ei.

- Şi dacă unul dintre ei este idiot?

- Celălalt nu ia examenul.

La ora de gramatică, se analizează propoziţia "Iată, vaca are coadă". Cum

analizeaza Bulă:

- Iată este subiect pentru că este scris cu literă mare şi este început de

propoziţie. Vaca este atribut pentru că aşa îi zice mama fiicei ei. Are este

conjuncţie pentru că leagă cuvântul vacă de coadă. Coada este predicat pentru

că se mişcă.

20

Apetrii Irina

Crăciun Emanuela

Dranca Georgiana

Tironeac Gabriela

SALVAȚI DE CLOPOȚEL - argument .............................1

NOSTALGIE ..................................................... 1

PROBLEMELE ADOLESCENȚILOR ............................ 2 RELAȚIA PROFESOR-ELEV .................................... 3

COPILĂRIA ÎN OGLINDĂ ........................................ 4

”MICUL PARIS” .................................................. 5

EMINESCU, PRIETENUL ADOLESCENȚILOR ................. 6 INTERVIU CU EMANUELA CRĂCIUN, OLIMPICĂ ............. 7

ULTIMA DORINȚĂ .................................................7 SUFLETUL ........................................................ 7

DESPRE CĂRȚI ȘI IMPORTANȚA LECTURII .................... 8

VIAȚA DE LICEU ................................................. 10

VIOLENȚĂ VS INTELIGENȚĂ .....................................11

PASIUNILE NOASTRE ............................................12

O IUBIRE ”ROȘ-ALBASTRĂ” .....................................14

DIN GÂNDURILE ÎNȚELEPȚILOR LUMII .........................15

GÂNDURI DESPRE ADOLESCENȚI .............................16

LA LIMITA DINTRE ORIENT ȘI OCCIDENT .....................17

FILMUL CARE M-A IMPRESIONAT ..............................18 SĂ RÂDEM CU GURA PÂNĂ LA URECHI .......................19

COLECTIVUL DE REDACȚIE ................................... 20

Liceul Teoretic ’’Ion Luca’’ Vatra Dornei,

Decembrie 2014

IRINA APETRII EMANUELA CRĂCIUN

GEORGIANA DRANCA Decembrie 2014 GABRIELA TIRONEAC

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

Liceul Teoretic

,,Ion Luca’’

Vatra Dornei

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel

salvați de clopoțel salvați de clopoțel