Revista Roua Cerului nr. 7

Anul 3. Numărul 7. 25 01 2013Director fondator: Roxana Vac

REVISTĂ DE CULTURĂ, ATITUDINE CIVICĂ, JURIDICĂ ȘI SPIRITUALITATE

APARE SUB EGIDA FUNDAȚIEI GRĂDINA MAICI I DOMNULUI DIN ORADEA .

REVISTĂ DE CULTURĂ, ATITUDINE CIVICĂ, JURIDICĂ ȘI SPIRITUALITATE

APARE SUB EGIDA FUNDAȚIEI GRĂDINA MAICI I DOMNULUI DIN ORADEA.

Analizând sărbătoarea strămo-șească a dragobetelor, care are rădăcini etimologice în eposul popular românesc, fără a aduce vreun prejudiciu acestei sărbători similare cu alte țări și state din lumea occidentală gen „Sfântul Valentin”, considerăm de bun augur să ne întoarcem la tradițiile și obiceiurule populare ale românilor, tocmai pentru a cuantifica legătura spirituală ce se înfiripă între tineri la vârsta considerată apropiată apariției primilor fiori ai dragostei în vederea întemeierii căsătoriei, obiceiuri care etimologic analizate provin din perioada strămoșilor noștri geto-daci. Dragobetele este o sărbătoare cu radacini slave de rit vechi celebrată pe teritoriul tarii noastre pe 24 (Glovo¬Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete ( Vobritenia ) este considerată echivalentul sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi,

propunându-se variante și explicații pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ nouă, avand o “vechime” in jurul a 170¬180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord¬estul, sudul¬estul și sud¬vestul României.

Etimologie

Chiar dacă Constantinescu Nicolae, etnologul Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”, putem afirma fapul că lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. În același timp etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea

denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat¬o, astfel apărând sub diverse nume: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” în perioada Evului mediu, până când s¬a impus în unele zone (sudul și sud¬estul României) ca Dragobete. Sărbătoarea dragobetelor ne-definită cu dată exactă pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie a creat confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Știut este faptul că în sudul României există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care stă sub semnul Dragobetelui. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan

Dragobetele

Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.

Tradiția Dragobetelor în România Este recunoscut faptul că în preajma acestei sărbători fetele și flăcăii îmbrăcați de sărbătoare se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Flori de fragă/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. Astfel, la ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Iar dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Hora de Dragobete . Dragobetele sărută fetele! Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mulți ani, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității. Din cercetările întrepinse asupra etnologiei reiese că unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc.

Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”. În această perioadă nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. De asemeni, există o serie de obiceiuri în zona rurală legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine tot anul. În același timp, tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor.

Marius V. Pop

Paladiul Național al Neamului Românesc A rosti câteva cuvinte despre drapel, stindardul și Paladiul Național al Neamului Românesc reprezintă pentru noi o mândrie, o cinste pentru toți câți s-au născut români și sunt vorbitori ai fagurelui limbii române, oriunde s-ar afla pe orice meridian al lumii; românul planetar oriunde ar fi este mândru și știe să-și cinstească neamul în care s-a născut și mai mult drapelul românesc care în anumite momente de cumpănă ale vieții l-a ridicat la rang de cinste între marile civilizații ale lumii. Cu mândrie vă pot informa că mi-am slujit țara sub faldurile tricolorului o viață de om – și nu în puține momente am avut emoții puternice de trăiri sufletești – amintindu-mi în același timp de tot atâtea ori, imboldul dat de marele nostru istoric Nicolae Iorga, care consemna în ziarul Neamul Românesc din 11 octombrie 1940:„Când s-a produs o înfrângere, steagul nu se predă ci pânza lui se înfășoară în jurul inimii. Inima luptei noastre a fost ideea culturală națională.” Același Nicolae Iorga reitera referitor la Paladiul Național: „Deci, sus steagul vieții! Și pe mormânt încă să mi-l împlântați pe acela, și nu sălciile care plâng. Nu văd în moarte nici groapa de umbra mormântului, nici poarta de lumină deschisă asupra cerului: nu văd, nu vreau sa văd decât clipa supremă a judecății proprii asupra felului cum ți-ai pus puterile în serviciul umanității. Dacă răspunsul e mulțămitor, poți să adormi pentru totdeauna. Mergi înainte: la capătul vieții tale, vei găsi cu siguranță, alt drumeț, care va merge mai departe…”(N. Iorga- Cugetări) Marile momente istorice care au pus în grea cumpănă neamul românesc de-a lungul veacurilor, au fost puse sub sigiliul faldurilor tricolorului, care au creat momente unice și memorabile în istoria neamului nostru, care deși n-au fost consemnate real de către istorici – pentru că istoria a fost scrisă întotdeauna de către învingători, sens în care nu ne putem lăsa pasivi și iertători. Considerăm că a sosit momentul ca destinul de excepție al neamului nostru, care se află sub drapelul național, să se facă cunoscut și să se facă cunoscută victoria luminii divine de pe această gură de rai – România. Este impardonabil faptul de a nu ne

lupta sub faldurile tricolorului pentru trezirea conștiinței tuturor românilor și pentru valorificarea tainicelor simțăminte înscrise cu sângele macilor înflorați pe cămășile moșilor și strămoșilor noștri care au murit pe glia străbună pentru un crez, pentru că numai astfel sufletul tainic al neamului primește o inefabilă comuniune cu un suflet nou, pregnant și regenerator de viață. Desigur că simbolurile naționale ale neamului nostru nu trebuiesc uitate; noi le considerăm sfinte și cu împietate trebuie să fie materializate pe pânza acestuia încă de la Daci, fără a uita momentele epocale ale istoriei din vremea lui Mircea cel Mare, Ștefan cel Sfânt și Mihai Viteazul, care în contextul încercării reînscăunării lui Sigismund Bathory prin victoria de la Guruslău din 30 august 1601, prin alungarea acestuia și recucerirea teritoriilor românești – Mihai Viteazul scăpând stindardul, ne spune poetul: Noaptea se întinde și din geana sa/ Argintoase lacrimi peste flori vărsa/ Dar setos de lupte, în văi depărtate, / Un erou în noapte încă se mai bate./ Singur el în luptă în acele văi, / Unde mâna morții i-a culcat pe-ai săi. / Dar sub mii de brațe trebuia să cadă; / Trece printre unguri, fără ca să-i vadă, / Și stindardul țării el înfășurând / Către sân îl strânge înapoi cătând. / Și în urma morții armăsaru-i zboară / Ca o închipuire albă și ușoară. […] Simbolistic, de facto și drept, portretul inegalabilului Mihai Eminescu – trebuie imprimat pe drapelul național pentru faptul că în anul 1886 – prin crearea organizației pro-românești a Societății Matei Basarab spunea:„ Organizare între români. Pretutindeni oameni care să ție registre de tot sufletul românesc. Cel

slab trebuie încurajat pentru ca să devie bun. Sa se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ținta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică și intelectuală a întregului popor românesc.” Pentru aceste cuvinte Eminescu a fost omorât. Adevărata lui dorință a fost să-și vadă neamul liber „unit în cuget și simțiri”, a simțit nevoia trezirii spirituale de libertate a întregii Românii. Și acum la încheierea acestor câtorva cuvinte despre drapelul neamului românesc, stindardul mult iubit și drag inimilor și sufletelor noastre – permiteți-mi să lacrăm din suflet prin chintesența câtorva versuri:

Pe tricolor e scris unireUnire-n cuget și simțiri,E’al nostru steag și fericire,Simbol al marilor martiri. Sub faldurile sale sfinteCurg roșii valurile-n sânge;Și-n galben cresc câmpii spre munte,Și albastru cer din munți se scurge. Acesta-i steagul nemuririi…Din moși - strămoși, chiar de la daciSub el dorm somnul trist martiriiIar de-ai uitat – te rog să taci. În tricolor cuprinsă-i țaraȘi libertatea noastră sfântă.Din Olt la Criș și până-n Mara,Tu Doamne bine o cuvântă. S-a ridicat la Alba – vulturul dreptățiiȘi și-a rotit privirea către deal…Și strânsu-sau pe Câmpul LibertățiiToți spânzurații Iancului de prin Ardeal. Eminescu… e stindardul !E suflet, în sufletul neamului său,Cu mare iubire cinstește ArdealulȘi floarea căzută-n livezi în părău. Iar cei ce-s nesătui și n-au o țară,Și tot vâslesc din vremuri către deal,Când vor simți tăișul o să-i doarăCu tricoloru-nfipt în inimă-n Ardeal !

Ing. Mircea Vac, Marius V. Pop

Mun. Oradea 28 11 2012

2

TENDENŢE DE CUCERIRE

Situaţia persistă a rămâne nehotărîtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre răsboiu. Intr’adevăr dacă Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, dacă ar supune deliberării Europei tratatul dela San-Stefano în întregul lui, ar renunţa la foloasele materiale, în a cărora prevedere a declarat războiu. Căci cine va mai lucra acum în serios declaraţiile diplomatice, făcute înaintea trecerii Prutului? Erau declaraţii îmbunătoare, de cari noi credem că nimeni n’a fost înşelat, decât acel care a voit să fie. Aceasta o spunem despre guvern, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească şi ţintele ce ea le urmăreşte de-o sută şi mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenţei omeneşti, lipsind-o de mlădioşie şi dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mândriei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilor apusene sunt acolo înlocuite prin şesuri fără de capăt. În tendenţele de cucerire. În aşa numitele misiuni istorice, care-şi caută marginile naturale, nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neştiinţa şi gustul de spoliare. In zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cucereri, în răsboaie ceea ce-i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nicio zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat, sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multor generaţii dedate la lucru. Căci stă oare destoinicia unei naţii în vr’un raport cu întinderea teritoriului pe care ea îl ocupă ? Mica Veneţie era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocraţiei ei. Dar toate aceste condiţii de mărire erau câştigate prin muncă îndelungată — deprinderea şi priceperea se moşteneau apoi din neam în neam, înâct chiar astăzi ciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor de cum au mulţi profesori de estetică. Un rol analog l-a avut Olanda în istorie şi astăzi sunt încă State mici, cari se bucură de-o înflorire extraordinară;

pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai uşor decât mica Belgie.

De aceea ni se pare că din nefericire, Ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urât, care-i face

să caute în cuceriri ceea ce n’au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare, că cercurile culte în loc de a stăvili acest horror -vacui, în loc de a-l împlea prin muncă şi cultură, îl asmuţă contra Europei pe care o numesc îmbătrânită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţie rusească. Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanţul la apariţiunea unui neam asemenea mongolic, a Turcilor. In locul civilizaţiei grece, înflorit-a în Bizanţ o cultură turcească? De loc. Tocmai aşa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse Ruşilor, pentrucă lipseşte rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. In Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland şi în cele trei provincii baltice, în mâinile şi capetele a poate două sute de mii de oameni de origină germană, pe când populaţiile străvechi a acelor provincii, Leţii, Livii, Crevinii, şi cum îi mai chiamă nu se vor fi aflat cu mult mai sus, de cum îi va fi găsit episcopul Albrecht în anul 1200. Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă, nu-i o misiune care-şi are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuşi, a unui deşert care de-ar stăpâni pământul, tot nu s’ar împle. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul marea trecând-o. Pot să treacă şi Dunărea şi Carpaţii

şi Adrianopol, să ia Roma veche, precum ameninţă pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenuşe şi cadavre, nu se va naşte din milioanele de oameni, niciun Rafael, niciun Beethoven, niciun Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înţelepciune şi de un adânc sentiment pentru bunurile ce înobilează omenirea, este cauza acelui gol sufletesc, care-şi caută compensaţie în glorii sângeroase şi în cuceriri. De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ţinta cuceririlor ruseşti sunt ţările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvântul d-lui Aksakof, care vede întinzându-se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice până la marea Adriatică. C’un cuvânt, în loc de-a desfăşura activitatea înăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiţi cu flămângiune asupra apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge dela Sibir până sub zidurile Veneţiei apoi mai departe... tot mai departe. Şi această misiune tainică o împlinesc apoi diplomatii şi baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători, cari dau tonul in Rusia. Răsboiul a fost declarat Porţii, pentru a elibera pe creştini — în formă — în fond însă pentru a cuceri întreg imperiul otoman într’un mod, care să poată fi înghiţit mai de voie, mai de nevoie de Europa. După Turcia urmează imperiul habsburgic, după dânsul cine mai ştie cine. Scopul fictiv al răsboiului şi scopul adevărat sunt diametral opuse. Astfel se dărue un regat splendid celui mai neînsemnat popor din peninsula balcanică, Bulgarilor. Se stabileşte în tratatul dela San-Stefano independenţa României şi c’un rând după aceea se stabileşte c’un al treilea, fără de noi, dreptul de a-şi trece trupele prin ţara noastră, de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile.

[continuarea în numărul următor]

România și Panslavismul

3

TRECUT Şl PREZENT DIN ISTORIA MINERITULUI

[continuare din numărul anterior]

Producţia de aur şi argint realizată în minele din Ardeal a fost în anul 1937 de 5465 kg aur şi 25.645 kg argint, România fiind în anul 1938 a doua ţară producătoare de aur din Europa. Situaţia asociaţiilor miniere auro-argentifere din Roşia Montană şi Coma în primul semestru al anului 1948 era următoarea:

a. Roşia Montană:

-137 mine, din care:-34 în producţie, cu 960 asociaţi şi 55 concesionari-103 în stagnare (nu se lucrau la 11 iunie)Repartizate:-101 asociaţii miniere-15 concesiuni-7 societăţi pe acţiuni-7 proprietăţi cu 10 proprietari-1 corporaţie cu 6 corporatori-5 mine (de sine-stătătoare) particulare-1 mină a statului (acţionar statul)

Numeric:-3176 asociaţi (unii la mai multe asociaţii) cu 1983,29 părţi- 136 concesionari ....87,96-6 corporatori .... 6-9 proprietari .... 24 - societăti anonime .... 151 Total: 2252,25

b. Coma:- 53 mine, din care:- 17 în producţie, cu 277 asociaţi şi 18 concesionari- 36 în stagnare (nu se lucrau la 11 iunie)

Repartizate:-34 asociaţii miniere-3 concesiuni- societăţi pe acţiuni-10 proprietăţi cu 17 proprietari-1 corporaţie cu 10 corporatori cu 3 părţi-4 mine de sine-stătătoare Numeric- 817 asociaţi (unii la mai multe asociaţii) cu 833,56 părţi- 18 concesiuni - 10 corporatori - 17 proprietari Total 836.56

Aurul a fost râvnit de-a lungul istoriei de multe popoare dornice de îmbogăţire. Băieşii aurari au trudit în subteran din tinereţe, cu speranţa de a găsi un filon sau cuiburi de aur nativ care să le facă viaţa mai uşoară, mai bună şi fericită. Cu toate că locuiau pe o imensă bogăţie, moţii Apusenilor, aurarii, trăiau în lipsuri şi sărăcie. Semnificative sunt versurile: “Munţii noştri aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă” sau zicala “Moţul pleacă la ţară nu pentru că n-are ce mânca, ci pentru că n-are după ce bea apă”. Mult aur din Munţii Metaliferi, în perioadele istorice, a luat drumul Romei, Budapestei, Vienei şi, ultima dată, al Moscovei. Aurul, “regele metalelor”, a provocat în timp multe dureri şi vărsări de sânge. Profesorul de mineralogie Victor Stanciu de la Universitatea din Cluj scria: “în tot locul unde a lucit vreodată aurul, au apărut şi strălucitoarele arme ale zeului Marte. Ţinuturi paşnice, edenuri ale patriarhalelor linişti, se umplu de zgomote de armă îndată ce chimirurile lor sunt aurite.” Acest tablou al mineritului particular şi de stat din Roşia Montană

se menţine până la 11 iunie 1948, când regimul comunist naţionalizează principalele mijloace de producţie. Toate proprietăţile miniere particulare trec în proprietatea statului, organizându-se o singură unitate, întreprinderea Minieră Roşia Montană, care sub diferite denumiri funcţionează până la 1 iunie 2006. După 1948 minerii trăiesc o mare tragedie. Băieşul aurar este despuiat de aur şi proprietăţi, minele sunt închise, şteampurile demolate şi dinamitate. A început o prigoană groaznică împotriva lor pentru a le lua ultimul gram de aur produs de ei cu atâta sudoare. În acest scop s-a înfiinţat poliţia aurului, care teroriza populaţia. Au urmat ani grei de chinuri, bătăi, schingiuiri şi condamnări. Unii au pierit în închisori pentru simplul motiv că au fost proprietari de mine, că au avut aur şi au avut altă orientare politică. Mulţi băieşi au rămas cu traume pentru toată viaţa după un astfel de tratament. în urma acestui act criminal, existenţa minerilor era periclitată. Majoritatea pleacă în ţară pe diferite şantiere ca să câştige o bucată de pâine. O parte se îndreaptă spre mina de uraniu din Munţii Bihorului, unde condiţiile de lucru au urmări grave asupra sănătăţii lor.

Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean

[continuarea în numărul viitor]

Roșia MontanăSăraci în țară bogată

4


De asemenea vizibile şi cu un ecou răsunător fiind aceste măsuri coercitive şi de reprimare, n-au rămas nepercepute de către fraţii de acelaşi sânge din cele două principate care, prin domnii munteni şi moldoveni, au asigurat protectorate pentru populaţia ortodoxă din Ardeal (pentru că stăpânii politici erau catolici), făcând danii bisericilor româneşti din această provincie, realizând în acest fel o unitate tacită între forurile de conducere bisericeşti de dincoace de munţi. Astfel a fost creat precedentul că arhiereii români din Ardeal primeau binecuvântarea păstorească de la forurile bisericeşti de dincoace de munţi, care astfel pe deplin conştienţi au înţeles rolul şi misiunea ce le-a fost dată de-a conduce populaţia românească din Transilvania în locul nobililor care au subscris trecerii la catolicism şi care au fost maghiarizaţi, fiind în acelaşi timp în relaţii de amiciţie şi prietenie cu domnii de peste munţi. Este cunoscut faptul că în acea perioadă a crescut rivalitatea dintre domnii Transilvaniei care a devenit autonomă după dezastrul de la Mohaci, iar Casa de Austria a provocat intervenţia Domnilor români şi le reiterează ideea anexării Transilvaniei la Principatele Române. În anul 1529 voivodul Moldovei, Petru Rareş, cucereşte Transilvania dar, datorită impedimentelor ce i-au fost impuse nu reuşeşte

să-şi finalizeze opera, urmând ca în anul 1599, voivodul Munteniei – Mihai Viteazul – să reuşească, prin voinţa naţiei române, să împlinească visul milenar de veacuri al românilor, „să-i unească”, şi să se încoroneze ca Domn al acestor Provincii la Alba Iulia, apoi cucereşte Moldova, înfăptuind astfel, la 1600, realizarea unităţii politice a poporului român. Cu toţi laurii recunoştinţei această realizare în găseşte pe voivodul român la diferenţă de numai un an căzând sub intrigile ingratitudinii curţii habsburgilor din Praga pe care, de altfel, acesta îi slujise vitejeşte, iar prin complotul urzit la 22 August 1601, marele voievod căzu victimă pe câmpia Turdei, prin cel mai laş asasinat ce-a fost cunoscut în periodicitatea istoriei, astfel că „capul său a fost adus în Muntenia – iar trupul i-a rămas îngropat în Transilvania.” Putem astfel considera că „Unirea Principatelor a fost testamentul politic lăsat de Mihai Viteazul generaţiilor viitoare” – ea găsind în acelaşi timp expresia simbolică în aducerea corpului acolo unde se afla şi capul marelui Domnitor. Continuând algoritmul istoric al faptelor şi-al evenimentelor se poate afirma că stăpânirea Habsburgilor asupra Transilvaniei a fost caracterizată printr-o politică de divizare religioasă a Românilor, astfel: o parte dintre aceştia au trecut la catolicism, prin actul Unitaţiei de la 1700 – realizând astfel un zid între ei şi domnii ţărilor române, iar la 1794 subjugaţi fiind se răzvrătesc încă o

dată împotriva asupritorilor maghiari. Este cunoscut faptul că şi de această dată, răzvrătirea românilor a sfârşit ca şi celelalte, cu toate că căpetenia de frunte, ţăranul Horia, a avut legături tainice cu împăratul reformator Iosif al II-lea, astfel că Horia şi locotenenţii săi au fost osândiţi la cea mai groaznică moarte: la tragerea pe roată. La începutul secolului al XIX-lea, românii îşi continuă lupta, cu aspiraţiile de libertate, organizându-se metodic sub scutul politic al căpeteniilor bisericeşti, primordiali fiind aceia care şi-au făcut studiile şi ucenicia armelor la Roma de unde s-au întors cu mândria conştiinţei latine, reuşindu-se astfel revigorarea sentimentului românesc de continuare a luptei sub imboldul intelectualităţii, acţiune întreruptă pe-o perioadă de-un secol, reuşindu-se astfel întemeierea Principatelor în plin avânt de dezvoltare a erei fanariote. Un rol hotărâtor în îndeplinirea acestor deziderate l-au avut profesorii ardeleni nutriţi de cultura latină a Romei prin însuşi curentul zămislit ce-a trecut munţii, determinându-i în acelaşi timp să treacă în vechile Principate unde, sub euforia bunului român, au deschis noi şcoli româneşti, ocazie cu care au înlocuit cultura grecească ce predomina în Principate prin cea latină. A fost un moment de euforie, de trezire a conştiinţei, de deşteptare a poporului român din letargia de care era cuprins. Astfel ungurii simţind eminent pericolul şi primejdia redeşteptării naţionale a

românilor, prin măsurile impuse de-un şovinism care n-a găsit egal la nici un popor până atunci, au creat premisa maghiarizării forţate a tuturor popoarelor aflate sub stăpânirea lor. Astfel la 1848 izbucneşte revoluţia maghiară, moment în care se măreşte prăpastia ce s-a creat între cele două naţiuni, ocazie cu care Kossut s-a ridicat împotriva dominaţiei austriece cerând libertate pentru unguri, dar refuză în acelaşi timp să recunoască aceleaşi drepturi şi pentru români, faţă de unguri.Creat fiind precedentul revoluţiei, românii se adună la Blaj pe Câmpia Libertăţii şi, în prezenţa refugiaţilor politici veniţi de peste Carpaţi şi din toate părţile Ardealului, îşi proclamă voinţa lor de-a trăi ca naţiune liberă şi neatârnată, care să-şi hotărască singură soarta. Desigur că până la acest moment de a participa la măreaţa adunare de pe Câmpia Libertăţii, atrocităţile comise de către gărzile ungureşti şi secuieşti au cunoscut o amploare fără precedent. În multe sate au avut loc „execuţii militare” pentru potolirea răzvrătiţilor care erau pedepsiţi cu lovituri de la 30–100 de beţe sau, în alte situaţii, erau duşi în fiare în temniţele comitatelor şi scaunelor sau chiar executaţi.


Ing. Mircea VacMembru al Uniunii Ziariștilor

Profesioniști din România

Oameni și locuri Monografia localității Săcuieu

5

Făcând o analiza asupra denumirilor antice, a așezărilor rurale din Tabula Peuntin-Geriana – din geografia lui Ptolemeu și cea a anonimului autor de la Ravena, precum și asupra tăblițelor cerate de la Roșia Montană și din alte locuri; și-a inscripțiilor pe piatră, vom observa că se cunosc mai multe sau mai puțin și au fost studiate de către arheologi sau n-au ajuns să fie cercetate încă; mai multe nume de localități care în epoca preromană – nefiind sub apanajul caracterului militar, nu au ajuns la rangul de municipii. Din acestea amintim doar câteva: Alburnus Maior, Germisara, Emonuasum Maius, Vicus Pirustarum, Deusara, Salinae, Certiae, Petris, Cedonia, Masclianis, Brucla, Aquae, Pons Augusti, Capul Bubali, Blandiana, Maschianis, etc. locații care sunt cunoscute dar necercetate arheologic în întregime. Amintim faptul că în epoca preromană, locuințele geto-dacilor din așezările rurale de deal sau câmpie erau preponderent așezate de jur-împrejurul cetăților dacice, fiind de altfel amintite și de Ovidius exilat la Tomis, fiind reprezentate însuși chiar și pe columna lui Traian. Făcând o analogie asupra prezentărilor descriptive a așezărilor autohtone cunoscute în Dacia romana vom constata o multitudine de elemente de natură socio-economică și etno-culturală cu reală semnificație istorică care reliefează adevărul incontestabil că băștinașii acestui pâmânt românesc, trăiau nu numai în locuri retrase cu pământ neproductiv, de parte de marile centre și orașe, ori de principalele căi de comunicație romane, căci ar fi un neadevăr. S-a constatat de către cercetători că preponderent strămoșii noștri geto-daci își aveau sălașurile pe văile și terasele râurilor, precum și în regiunile de deal și câmpie, fie

aparținând unor unități militare sau orașe, unde erau condiții prielnice de trai și unde natura oferea pământ bun și mănos pentru agricultură și pășunatul animalelor. Este cunoscut faptul că administrarea comunelor din Dacia în zonele în care dreptul roman era în vigoare, nu se aplica principiul eligibilității – ci se recurgea la principiul în vicii – denumire a unei singure persoane (Princeps) care era îndrituită cu puterea de administra acea comună și acel teritorium (Princeps Loci) de care cetate sau loc depindeau administrativ mai multe sate. Alți cercetători au afirmat că administrarea teritoriului se făcea de către funcționari (Magistrii) care primeau instrucțiunile de arondare a comunităților direct de la orașe, iar pe de altă parte se crede că satele încorporate în teritoriul unui castru roman de legiune (Territorium Militare) erau administrate și conduse de regulile stabilite de comandantul garnizoanei, ajutat de sfatul unui consiliu format din proprietari rurali – care erau percepute ca oameni de încredere ai administrațiilor romane. Din cercetările întreprinse asupra zonei anterior reiterate, a dealului – Petris – cu numele de azi Petrani din județul Bihor putem afirma că această locație se află la 516 metri de localitatea dacică Vălani – în perimetrul circumferențial de 72600 metri a fostei cetăți dacice – denumit Vallahonorum – situată pe dealul Cocoșul sau Izvorul Rece, cum reiese din documentele cercetate. Această cetate dacică datează din cercetările istorice din secolul II e.n. și a fost construită din piatră de granit, sub forma unei ogive trapezoidale, terminată în zona de sud vest de rămășițele pietrei sub forme de creastă de cocoș de unde provine și numele dealului, unde a fost amplasată. Tot din cercetările întreprinse rezultă că în zona centrală a cetății se afla un izvor puternic cu apă rece, care a fost folosit de strămoșii noștri daci pentru

nevoile zilnice, dar mai mult izvorul având un debit deosebit de mare, a fost folosit și în scop strategic. În perimetrul circumferențial de la punctul central al construcției cetății, la o distanță de 40 de metri presupuși de zidurile acesteia și azi se poate foarte bine observa, definirea a 3 rânduri de șanțuri pe o lățime de 4 metri fiecare, dispuse circumferențial în scop de apărare. Am făcut această precizare tocmai pentru argumentarea toponimului „Izvorul Rece” anterior amintit. Această așezare dacică cu un toponim atât de răsunător și astăzi „Dealul Petranilor” a fost hărăzită de Dumnezeu în acest loc celest dimprejurul căreia se află 48 de localități. Ar fi greu de crezut că în asemenea așezări ar fi locuit exclusiv coloniști (negustori, meseriași, agricultori, veterani și funcționari) care s-ar fi stabilit în Dacia dornici de îmbogățire, cum îi caracteriza marele nostru istoric Vasile Pârvan. Putem aprecia faptul că cetățile împrejmuite de localitățile și satele autohtone spre deosebire de cele înființate de coloniști au avut un evident caracter agricol – păstoresc, motivație exclusivistă rezultată din materialele arheologice cercetate. Dar în același timp, putem afirma că din cercetările întreprinse asupra așezărilor băștinașe s-a dovedit faptul că produsele romane au pătruns pe scară largă în subsidiul celor autohtone la scurt timp după cucerirea Daciei, sub forma de civilizație a noilor stăpâni. În acest sens elementele de cultură dacică în forma lor erau mai cunoscută și dezvoltată cvasi-oppidauă, au fost descoperite în Munții Orăștiei, Sebeșului, Munții Apuseni și în zona câmpiei Crișanei din Transilvania. Constatarea reală a lucrurilor ne duce la concluzia că „ceea ce viața urbană a reușit să absoarbă din lumea satelor băștinașe – este imposibil dacă nu chiar greu de identificat”.

PE URMELE STRĂMOȘILOR NOȘTRI DACI – LA CETATEA PETRIS (PETRANI) DIN BIHOR

6

STONEHENGE-UL ROMÂNESC - ALTARUL DACIC STRĂBUN DIN DEALUL PETRANILOR JUDEȚUL BIHOR

Analizând cu multă răbdare și înțelepciune pericopa evanghelică carene spune: „Nu tulburați somnul morților pentru a putea stăvili vijelia vremurilor viitoare” mă face să mă simt tot mai aproape de sufletul distinsului preot Teofil Bradea, care prin mărinimia înțelepciunii inimii sale, a căutat sub auspiciul întregirii „ținutului Preafericiților Înțelepți” să facă, o conexiune între tainele spirituale care au înnobilat din vremuri acest popor sfânt cu simbolurile care transmit mesaje de înțelepciune divine – prin construirea acestui altar dacic în Cetatea Petranilor. Deși se află la o altitudine de numai 552 de metri față de nivelul mării, această așezare și cetate dacică a cărei vechime n-a fost exact stabilită, tocmai datorită întârzierii, a neinteresului vădit din partea cercetătorilor și a istoricilor noștri, constatare care de altfel s-a mai observat și în alte locuri din țară ne dă convingerea din studiile efectuate asupra acestor lucrări: Auxilia D.A.p. 586 – 589; col. 2618 – 2622 (Domoszewski) G.L. Cheesman, Auxilia; W. Wagner, Dislocation; Kraft, Rekrutierung. Cohors: DA, II – 1287 – 1289; A. Alfoldi, Daci e Romani în Transilvania, Budapest 1940; că în urma procesului de cucerire și transformare a Daciei în Provincie Romană o mare parte a populației băștinașe a fost înrolată în armată pentru sporirea potențialului militar roman. Rezultă din cercetările efectuate că această cetate dacică – Castru Roman devenit după organizarea militară de pe timpul lui Hadrian sub formă de cohorte – făcea parte din însuși Cohors II Augusta Dacorum pia fidelis miliaria equitata, cunoscută de altfel dintr-o atestare la Teutoburgium care a fost înființată de Marcus Aurelius, și a fost dusă ulterior în Panonia, care de altfel sub numărul de ordine Coh. II presupunea și existența unei Cohors I, Aurelia Dacorum – care nu a fost încă atestată documentar. Revenind asupra elementelor de sinteză a Stonehenge-ului Românesc din Cetatea Petranilor, vă informez că construcția acesteia constă din 12 stâlpi din beton armat, fiecare stâlp având un diametru de 60 cm și o înălțime de 6 m, dispuși circular sub formă de cerc cu un diametru de 6 metri; iar în interiorul acesteia se află 4 stâlpi centrali, unde urmează a fi construit altarul dacic.

La partea de jos a construcției urmează a fi ridicată Piatra de Altar; din piatră de granit – iar pământul dimprejurul mesei altarului va rămâne doar acoperit cu nisip; fără padiment. De asemeni, în părțile laterale ale Mesei Altarului vor fi amplasate 2 suporturi din piatră cioplită pentru lumânări. Slujbele în acest altar dacic vor fi efectuate de către preoți vârstnici și călugări care cunosc Sfintele Taine și sunt în măsură să aducă ofrandă lui Dumnezeu pentru întreg Neamul Românesc, și care cunosc taina jertfei pentru pomenirea strămoșilor noștri daci, care se află în subsolul acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. La o înălțime de 3.5 metri de la pământ, în interiorul construcției megalitice a Altarului Dacic, a fost turnat un planșeu pe care urmează să fie amplasată o cruce cu o înălțime de 38 de metri; și acoperișul circular al altarului din șindrile. De asemeni în apropierea altarului se va ridica o clopotniță cu 2 clopote Perimetrul circumferențial al Altarului Dacic va fi zidit din piatră de granit pe o suprafață de 1700 metri la o înălțime de 2 metri, și o grosime de 50 centimetri; efectiv se va reface în dimensiuni reduse Polul Cerului Cetății Petranilor; lucrare care incubă necesarul a 83 de mașini de blocuri de piatră. Lucrările acestei construcții masive se află sub coordonarea preotului Teofil Bradea, și au fost începute în urmă cu 2 ani fiind în același timp sub pavăza cuviosului călugăr Visarion, care își duce viața duhovnicească sub grija lui Dumnezeu - fie sub arsița verilor toride, fie sub vaierile vântului tăios al toamnei și al zăpezilor ce îmbracă cu mantia-i lucioasă credința străbunilor noștri daci, care-și dorm somnul veșniciei sub porțile cerului – unde și-au lăsat săbiile și buzduganele ca semn al dăinuirii Neamului Nostru Românesc pe acest pământ sfânt al străvechii Transilvanii.

Ing. Mircea Vac

7

Familia Corvineştilor

Eroi de Legendă

IOAN CORVIN CAP XII

Fără îndoială că întâiul Habsburg care e ridicat pe tronul Ungariei, Albert, ajunge la o grea moştenire. A avut însă un mare noroc: isteţimea de a şti să-şi aleagă oamenii cărora le încredinţa rol în stat. Iar norocul cel mai mare a fost că soartea i-a adus în cale pe loan Corvin (Huniade), unul dintre cei mai străluciţi beliduci din câţi a dat neamul românesc, iar în istoria statului ungar fără pereche, atât ca răsboinic, cât şi ca talent de organizare, devotament şi bun sâmţ. Bărbat de calibru mare, el însuşi a produs evenimente şi a pus stavilă celui mai puternic curent al veacului XV: turcilor cuceritori, împedecând astfel cel puţin cu o sută de ani domnia semilunei în Ungaria. Ca ostaş se distinsese deja sub Sigismund, aşa că regele îl luase cu sine în suita de încoronare la Aachen, la sinodul dela Constanţa şi- în alte călătorii în străinătate. Primele succese de arme le-a avut în luptele contra husiţilor. Aşa se esplică faptul, că în Mai 1439 noul rege Albert, îi încredinţează cheia regatului ungar: cetăţile dună-rene Orşova, Severin, Mihaldul şi Goreny, — şi peste câteva luni, văzând ce organizator escelent este, îl numeşte Ban al Severinului, împreună cu fratele său loan, fapt prin care nepoţii fostului cnez valah — scrie contele Teleky Jozsef — ajunge între aristocraţii ţării. Papa Calixt III îi zice atlet a lui Hristos („Unicus Christi fortissimus athleta loarines Vayvoda de Hunyad“), iar istoricul Bonfinius scrie despre el: „Hic enim Valacho patre, matre vero Graeca natus, in dustra et virtute stipra omniutn opinionem, suum genus ilustravit: parentibus nequagum obscuris editum tradjdere. Pater namque inter valaclios, qui Getarum Dacorumque loca nune incolunt, et e Romanis superfuisse colonis, veluti lingue similitudo testatur, sane

creduntur, plurimutn apud eam gentem potuisse dicitur. Şi să se noteze, acest istoriograf eră amicul regelui Mateiu, petrecuse timp mai îndelungat la curtea din Buda. Monumentul cel mai mare l-a ridicat Corvinilor contele Teleky Jözsef, în vasta sa operă „Hunyadiak kora Magyarorszagon“. Despre talentul lui ca strateg a scris Kuppelwieser. „Era econom escelent — scrie Acsâdy — şi astfel despre însemnătatea iobagilor din punct de vedere a politicei de stat, precum şi despre valoarea muncii acestora avea idei mai cristalizate de cât cei mai mulţi dintre contimporanii săi. Pe vremea, când ideile de castă se valorau în cea mai rigidă formă, Huniade a judecat s’a şi exprimat părerea, că naţiunea politică nu consistă dintr’un ordin ori două, ci din totalitatea locuitorilor“. Un nepot de cnez, străin şi prin naştere şi prin in sânge de cercul în care ajunsese, să poată profesa astfel de principii în lumea aceea feudală, fără indoială că a trebuit să fie o individualitate marcantă, bărbat care face epocă. Deja nainte de a fi magnat al ţării, ca simplu nobil, determină o măsură proprie a lecui situaţia: în sfatul ţinut de rege la Titel, unde primise ştirea că turcii au cuprins Semen-dria, se decide mărirea oştirei regale, angajându-se şi străini, cu soldă, pentru care scop decide strângerea unei dări escepţionale, 100 denari pentru fiecare poartă de iobag, şi anume să se plătească nu numai după iobagii de pe moşiile nobililor, ci şi pentru cei de pe moşiile regelui şi reginei, precum şi după proprietăţile oraşelor regeşti. Incontestabil, primejdia presio-na şi ea. A fost însă la mijloc şi spiritul democratic şi de egalitate, propagat de Huniade, altfel nu ne putem închipui ca ordinele şi casa regală să se fi învoit aşa lesne la noui şi atât de mari sarcini. Este adevărat, de altă parte, că tot atunci Albert emite decretul (1439) prin care întreaga nobilime este scutită de plăti rea zeciuielii, aşa că de aci încolo dijmă, pe lângă orăşeni, plăteic numai iobagii (art. 28), nedreptate pe care

nici regele nici Huniade n’ar fi putut s’o împiedece, grosul armatei fiind tocmai nobilimea, şi fiind supremă necesitate de banderiile nobilimei. Arhiepiscopul Szecsy l-a şi încoronat. Ioan Corvin însă, prevăzând primejdia unui regim cu rege copil şi, regină văduvă intrigantă, a luptat pentru candidatura lui Wladislav, rege al Boemiei, care a şi fost ales şi în urmă încoronat tot de arhiepiscopul dela Strigoniu. Fiindcă sfânta coroană era în mânile Elisabetei, Wladislav s’a încoronat cu o altă coroană, (în Alba-Regală) decretându-se de reprezentanţii ţării că „puterea coroanei rezidă în voinţa ordinelor“, dar spunându-se, că se va încorona şi cu sfânta coroană, când vor ajunge în posesiunea ei. Arătat recunoscător, punându-şi încrederea în el şi însărcinându-I la 1441 cu paza Belgradului. El a şi isgonit pe turcii cari năvăliseră în părţile de sud ale ţării, bătând pe begul Isac de la Semendria. In anul viitor in Martie îl bate begul Mezit la St. Imre, aproape de Alba-Iulia, dar Corvin se resbună în scurtă vreme în lupta de la Sibiu (unde Kemeny Simon se jertfeşte pentru loan Corvin şi pentru asigurarea isbândei. Atunci s’a înfiinţat, spre amintire, claustrul paloşilor, aproape de Teiuş). Fiind vorba să se facă pace între Elisabeta şi Wladislav, luând regele în căsătorie pe fiica ei mai mare, ca zestre dândii-i-se 15 oraşe din Sepuş, — iar fratele regelui dândii-i-se 15 oraşe din Sepuş, — iar fratele regelui, prinţul Cazirnir luând în căsătorie pe fiica mai mică şi zestre dându-i-se Silezia.


Ioan Rusu Șirianu

Iobăgia - Arad 1908 Tipografia Diecezană

Greco-Orientală Română

8

335 de ani de la înființarea Școlii Superioare de Litere - București


Pe lângă aceasta, începătorii vor fi iniţiaţi în «gramatică şi ortografie, pentru accente şi acorduri». După amiază, preparaţii, în vulgară, în acelaşi fel, cu gramatica lui Daskaris, simplificată, căci restul aparţine celui de-al doilea profesor. Nu lipsesc nici Evangheliile şi Faptele Apostolilor. Elevii vor face parafrase în vulgară. Unele discursuri elenice ale studenţilor, în care glorifică pe Domn, protectorul lor, au fost publicate. In 1714, după o experienţă îndelungată de unsprezece ani, un Grec, Alexandru Helladius, număra la Bucureşti, unde Academia, spune el, îşi merită numele, doi profesori de filosofie şi teologie, un episcop, doi «hipodidascali”, pe lângă trei medici ai lui Brâncoveanu, dintre cari un Italian ca şef (Pilarino). Studenţii întreceau numărul de o sută cincizeci, sau, câte odată, şi două sute . După cum se vede, nu e decât o parte comună cu orânduirea studiilor în Marea Şcoală din Constantinopol, înfiinţată în aceiaşi vreme şi după acelaşi model de la Padova de un vechiu elev al instituţiilor italiene, Marele Interpret Alexandru Mavrocordat, şi cu alte instituţii asemănătoare. Aceasta e de sigur o Facultate, căci în aceasta luntră creştină a Orientului şcoala secundară, întotdeauna publică, de Apuseni numită «trivială», cuprindea, pe timp mai mult de cinci ani, numai cetirea Octoihului, Sf. Ioan Damaschin, Psaltirea, Faptele Apostolilor, Triodul, Antologhiul, Pentateucul şi Profeţii, cu caligrafia şi „logaritmetica”.

Document al lui Şerban Cantacuzino şi pecetea cu vulturul bizantin

Într’o măsură mai mare, „gimnasiul” impune să se înveţe pe de rost, în timpul unui trimestru, faimoasa Gramatică a lui L,askaris, să se explice Sentinţile lui Manuel Chrysoloras, pentru a trece apoi, de la fragmente din Isocrate, la Esop, la Batrahomiomahia, scrisorile Sf. Vasile (către tineri) şi ale lui

Grigore din. Nazianz (contra lui Iulian). Retorica e predată după Aftonius. La urmă se imită autorii scrisorilor mai sus menţionate. Se ajunge apoi la Aristofane, Euripide, Sofocle, Pin-dar, Teocrit (cu Enchiridionul lui Hephaistion pentru a învăţa să scandeze), ajungând în trei ani până la Homer, — ceia ce dă zece ani de studii. Ceia ce se spune în lecţiile de „retorică, logică, fisică, metafisică, etică”, vine de la modelul italian. Presintându-se cărţile de şcoală obişnuite, dintre care, în rândul întâiu, cele publicate în Anglia, la începutul secolului alXVII-lea, de către Teofil Korydalleus, Helladius observă că, dacă se învaţă aritmetica de Nicomah Gherasen, rar se ajunge la Euclid şi Arhimede. O astfel de negligenţă se permite la fisică şi metafisică. In toate aceste privinţi e mai sus Bucureştiul. De asemenea trebuie să se observe că, dacă toate aceste studii ar fi putut fi făcute la Adrianopol în 1665, pe când Constantin Cantacuzino se afla aici, sau chiar la Constantinopol, unde a stat şi mai mult, n’ar fi trebuit să se mai ducă el la Veneţia ca să reînceapă logica, retorica, fisica şi metafisica.

Constantin Cantacuzino şi soţia sa. Ceia ce s’a spus în 1714 de către savantul grec, re-presintă starea de lucruri resultată atunci după adoptarea programului dela Padova. La Praga chiar Helladius nu găseşte la Universitate decât lecţii de logică, fisică, metafisică şi teologie timp de trei ani.

N. Iorga

UNIVERSITARIA

9

EMINESCU – UN VIS NEÎMPLINIT

N-a reușit în viață să împlinească un visLuceafăru-ntre astre așa cum a fost scris,Să facă-o Românie emancipată-n lumeSub mintea generoasă a nației române;Cu floarea de elită – a tinerilor juniNu a putut dreptatea s-o aducă între lumiCăci s-au opus mai marii eternelor palate,Ascunși sub umbra tristă, a masonilor din spate,Ce n-au vrut libertate și unire între frațiCu toate că-i despart doar fruntea în Carpați.Și uite-așa mai frate – un gând etern apusA perimat iubirea luceafărului dus...Și-a rămas ideea ca tinerimea jună,Să-nfăptuiască voia în patria română.Veniți deci, dragi români, cât mai sunteți români,Și nu sunteți cuscriți cu nații sub furtuni,Să împlinim un gând voit de EminescuCă ne va ajuta și Tatăl Cel Cerescu;Să nu mai fim săraci în țara cea bogatăVândută la străini bucată cu bucată.Să ne-nfrățim gândirea cei mari și-nvățațiSă rupem pod de flori și ura dintre frați,Că plânge și acuma eterna BucovinăȘi Basarabia întreagă și-acuma mai suspină...Cu-al său pământ ce-i rupt din glia strămoșească,Nu poate suflet trist nici azi să-l împlineascăVeniți dar cu iubire, cu gândul cel cerescu,Să ne unim de-apururi sub domnul Eminescu !Să fie el chezașul bătrânelor uniriCe macină-ne gândul în inimi peste firi,Să fim uniți acasă pe vatra-ne străbunăToți cei ce azi vorbesc – dulcea limbă română.Iar gândul neputinței din Milcov la CarpațiSă-l șteargă liber vântul la cei ce vă sunt frațiSub tricolor uniți în cuget și simțire,Să împlinim un gând de taină în unireȘi împreună apoi cu hărnicie plinăSă facem bunăstarea în patria română.Și moșii și strămoșii să doarmă lin sub glieCă-nfăptuim nou vis în Marea RomânieȘi suntem toți acasă pe vatra strămoșească,Așa cum și-au dorit românii să trăiască;Și bunăstare-apoi reverse-și iarăși gliaȘi liniștea și pacea să umple România.

Ing. Mircea Vac

EMINESCU - ĦOLMA MA NTLAĦAQX

I kienet f’pożizzjoni li tissodisfa ħolma ħajjinLuceafăru-bejn stilel kif miktub,Emanċipaw lil Rumanija-nlumeTaħt ġenerużi nazzjon Rumen moħħ;Il elite fjura - il juni żgħażagħHuma ma setgħux iġibu ġustizzja bejn DinjietGħal mexxejja kuntrarju palazzi dejjiemaMoħbija taħt l-dell imdejjaq, l-Masons lura,Dak li ridt libertà u l-unità fost aħwaGħalkemm I biss ras separat fil-Karpazji.U ħarsa-hekk brother - ħsibt estinzjoni eternA star jum imħabba marret friska...Huwa baqa idea flapper Żgħażagħ,Pajjiż riedu biex tlesti bir-Rumen.Come allura, għażiż Rumen, Rumena kif inti,U int mhux l-nazzjon-liġijiet taħt maltempata,Ħsieb volontarjament biex jissodisfaw EminescuDan Missier heavenly tagħna se jgħin ukollȘ;M’għandhomx ikunu foqra fil-pajjiż għaniMibjugħa lill-barranin minn biċċa biċċa.Ejjew nfrăţim ħsieb dawk il-kbar u tgħallemBiex tkisser il-pont ta ‘fjuri u l-mibegħda bejn aħwaDan cry u Bucovina issa dejjiema,U Bessarabia sħiħa u miżgħuda issa...Bil tiegħu earth dak kissru l-glia qedem,Ruħ Sad ma tistax anke llum biex jissodisfawCome iżda bl-imħabba, mal-ħsibijiet heavenly.Ejjew ningħaqdu għall-apururi taħt Mr Eminescu !Be hija unità qodma rahan onorevoliLiema grinds qlub moħħ tagħna fuq naturi,Ejjew ningħaqdu dar antenati tagħna fuq is-sitDawk kollha li llum jitkellmu - ħelu lingwa RumenaU ħsibt inabbiltà Milcov tal-KarpazjiĦieles li titħassar mir-riħ kif int aħwaTaħt tricolor magħquda fil-ħsieb u tħossok,Ħsieb il-misteru kienet sodisfatta fl-unjoniU mbagħad diliġenti bi sħiħRumen patrija tagħmel benesseri.U antenati torqod tajjeb bħala artHija xi ħaġa kbira ġdida ħolma nfăptuim ġdidaU aħna kollha dar fuklar antenatiPeress li riedu Rumeni jgħixu;U l-benesseri, imbagħad reverse darb’oħra u gliaU l-paċi u kwiet biex jimlew Rumanija.

Traducere în Malteză T. G.

10

EMINESCU PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI

Dacia Mare” a constituit un proiect etno-po l i t i co -stata l elaborat la începutul secolului al XlX-lea de către boieri patrioţi. El a fost reluat de către revoluţionarii paşoptişti şi continuat de patrioţii români în a doua jumătate a secolului al XlX-lea. A eşuat atât din cauza obedienţei puterii politice faţă de Marile Puteri, cât şi a presiunilor acestora. Denumirea proiectului ar putea constitui o enigmă, în contextul în care se atribuise ţării numele de România. Promotorii săi au considerat că redescoperirea şi asumarea identităţii, dar şi recuperarea unor părţi din vatra originară de vieţuire, smulse dc imperiile vecine, constituie o datorie naţională şi o problemă de conştiinţă. Mihai Eminescu, cel mai important dintre promotori, a înţeles că refacerea unităţii spaţiului străvechii Dacii era pentru români o problemă de renaştere naţională, iar nu o simplă ,,afacere”, aşa cum încercau să o exploateze marile imperii vecine în folos propriu. Precum se cunoaşte, începând din secolul al X VlII-lea, când trei mari imperii (otoman, ţarist şi habsburgic) înconjuraseră, practic, vatra de vieţuire a neamului românesc şi se confruntau pentru acest spaţiu chiar în interiorul său, în marile cancelarii s-au făcut proiecte, unele oculte, care vizau reconstituire Daciei, ca stat-tampon între acestea. Ideea constituirii unui stat (regat) cu numele „Dacia”, care să cuprindă teritorii ale străvechii Dacii, a devenit problemă de negociere între imperiile europene, în contextul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XLX-lea. Boierii români patrioţi visau la unirea Principatelor în „Dacia” sau „Valahia Mare”, iar imperiile vecine se târguiau, să obţină foloase din unirea Ardealului cu Principatele Dunărene, formând „regatul Dacia”. Atât imperiul habsburgic, cât şi cel ţarist, au dorit, în anumite contexte geopolitice. formarea unui stat-tamon, cu numele Dacia, însă fiecare voia să-l ia sub tutelă proprie: „Dacia austriacă” urma să încorporeze Ardealul unit cu Principatele, iar ,,Dacia rusească” urma să încorporeze Ţara Românească (Valahia), Moldova şi Dobrogea. Deci, fiecare imperiu vecin voia o Dacie a lui, şi nu o Dacie românească. Numele „Dacia” a constituit premisa pe fundamentul căreia, începând de la revoluţia paşoptistă, a fost gândită refacerea statalităţii româneşti în vatra ancestrală a neamului. 0 pleiadă de filosofi, istorici, sociologi sau revoluţionari reprezentând

aşa-numita ,,generaţie paşoptistă”, s-au apucat cu înflăcărare revoluţionară de o activitate laborioasă pentru redefnirea naţiunii române. Este important de menţionat că Mihai Eminescu a cunoscut aceste proiecte, unii dintre autorii lor, îndeosebi învăţaţii ardeleni, fiindu-i mentori îndeosebi în perioada studiilor sale la Cernăuţi şi Viena. Pregătirea proiectului „Dacia Mare”, în care Mihai Eminescu s-a implicat cu mintea şi cu fapta, a parcurs două etape: asumarea şi recunoaşterea identităţii naţionale şi acţiunea pentru restaurarea istoriei naţionale. Unirea Principatelor, în anul 1859, sub conducerea lui Alexandru loan Cuza, a constituit, pe fond, primul mare pas vizând realizarea, prin cuget şi faptă românească, a proiectului Daciei Mari. Pentru imperiile vecine, numele „Dacia ”, ca entitate socio-politică creată exclusiv din perspectivă românească, era considerat un atentat la ordinea stabilită prin tratatele pe care le semnaseră de curând. De asemenea, instalarea unui prinţ german pe tronul României, în anul 1866, a fost percepută ca intrare a acesteia în aşa-numita „ ordine germană La vârsta de 17 ani, Mihai Eminescu, simţind nevoia reînvierii mândriei naţionale, a publicat în revista „Familia” (2 aprilie 1867) poema patetică: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie’’ şi a devenit principalul promotor al punerii în aplicare a devizei „în unire e tăria”. Aşa s-a născut ideea organizării la Putna - nume cu cea mai adâncă semnificaţie istorică a unei manifestări sprituale a întregii sale vetre de vieţuire a neamului, sub forma unei serbări prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la tâmosirea mănăstirii Putna de către Ştefan cel Mare. Serbarea respectivă, desfăşurată în zilele de 15-16 august 1871, a constituit, în fapt, cel dintâi congres al românilor de pretutindeni. Cu acel prilej, la mormântul voievodal, Eminescu a recitat poezia „Doină populară” -prima variantă

a cunoscutei poeme „Doina”-, primită, precum se cunoaşte, cu multă însufleţire de către cei prezenţi, întrucât reflecta dorinţa fierbinte de eliberare a teritoriilor româneşti „de la Nistru pân la Tisa” de sub dominaţie străină.

Propagarea şi răspândirea ideii de

„Dacia Mare”

După revenirea în ţară şi stabilirea la Iaşi, Mihai Eminescu a militat cu o energie nemaiîntâlnită pânăatunci pentru recon-strucţia unităţii etno-politico-statale româneşti. Însă, la

demararea proiectului de reconstrucţie a statalităţii româneşti a constatat că în calea acestuia existau două piedici fundamentale: „ elementul de disoluţiune ”, „ demagogia României ”, căruia i se alătura aşa-numita ,,pătură superpusă”, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi occidentale, fără tradiţii, fără patrie sau naţionalitate hotărâtă ”. Posibilitatea iniţierii noului proiect etno-politico-statal românesc a fost întrevăzută odată cu înfiinţarea, la Cernăuţi, în octombrie 1875, a Societăţii „Arboroasa ” în contextul izbucnirii „ crizei orientale “, Mihai Eminescu a crezut că s-au ivit condiţiile pentru reconstrucţia etno-politico-statală românească şi a trecut la ofensivă. El a atras atenţia că cea mai mare piedică în calea realizării proiectului „Daciei Mari ” era Austro-Ungaria. În conlucrare cu conducerea Societăţii „Arboroasa”, Mihai Eminescu a gândit şi proiectat acţiuni menite să atragă atenţia asupra situaţiei românilor încorporaţi în Imperiul austro-ungar. Astfel, a intrat în atenţia serviciilor de informaţii ale Austro-Ungariei, fiind urmărit potrivit canoanelor activităţii serviciilor secrcte. În octombrie 1877, în plin război ruso-româno-turc, când cea mai mare parte a intelectualităţii române era angajată cu condeiul şi cuvântul scris în susţinerea războiului cu turcii, Societatea arboroasă şi-a asumat riscul de a înfrunta pe faţă autorităţile austro-ungare. Drept urmare, autorităţile imperiale austro-ungare au arestat cinci membri ai acesteia, între care s-a aliat şi Ciprian Porumbescu, iar societatea a fost desfiinţată.

Dr. Aurel V. David Profesor universitar, Bucureşti


11

SĂRUT MÂNA MIHAIL EMINESCU ȘI BINECUVÂNTĂ POPORUL ROMÂN

[...]

Privirea’i era dusă, obrajii palizi şi căzuţi, glasul tărăganat şi somnoros. Avea mai mult aerul unui om ostenit din calea-afară. Ochii, obrajii, partea trupească era afectată de medicamentele administrate. Cele ale trupului se ofileau, obosiseră. Lăuntrul nevăzut, spiritual lui Eminescu era din ce în ce mai acoperit de neputinţa sistemului nervos, a creierului, afectate , frânate, amorţite de tratamentul medicamentos. Se ştie că mercurul i se administrase într-o cantitate total neindicată, având astfel un efect distructiv, de otrăvire, zbuciumându-i întregul organism până la epuizare. Dar Eminescu avusese o sănatate de invidiat, dovadă că mai rezista. Nu voia să moară. Îmi spuse cu un tom important despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult,-o lucrare colosală, care îl munceşte şi-i dă nopţi de insomnie şi dureri de cap ucigaşe. Se ştie, Eminescu a reuşit să ajungă la Viena pentru tratament.Mai degrabă să scape din chingile captivităţii. Eminescu îşi revine complet, fără medicamente. Redobândindu-şi libertatea, şi-a regăsit sănătatea. Atat Carp, cât şi Maiorescu îl vizitează la Viena. Erau printre căpeteniile trecerii lui Eminescu în captivitate. Par totuşi nişte unelete care se conformează, nişte executanţi. Constată că Eminescu şi-a revenit complet de sub loviturile medicamentoase şi de sub ostracizarea internării lui ca nebun, între nebuni. Constată că nu va renunţa la idealurile sale. De fapt Carp şi Maiorescu au fost în misiune de spionaj, ca să afle la ce se pot aştepta de la Eminescu, acum liber. Acesta pleacă în Italia, într-un voiaj de şase săptămâni- vizitează Veneţia, Padua şi Florenţa. Poate că cei doi români ar fi respirat uşuraţi dacă Mihai Eminescu nu s-ar mai fi întors în ţară. Cauzele captivităţii lui Eminescu fuseseră idealurile sale de unificare a ţării şi de reorganizare socială-de articulare a vieţii sociale în vederea propăşirii naţiunii române. Exact aceste idealuri i se refuză şi acum şi astfel soarta lui Eminescu este pecetluită. Întors în ţară a fost vânat iar, internat, umilit şi tratat cu mercur cu doze ucigaşe. Ca la Viena, fugind de la Botoşani, cu Veronica Micle, la Bucureşti, scăpat de sub supraveghierea oficialităţilor şi de tratamentul cu mercur şi de sub continua umilire ca întreţinut pe bani prin colete publice, îşi revine, încât are iar o activitate normală, ca ziarist. Nici acum, din nou captiv, nu renunţă la binele social pentru ţara sa. Un plan al lui de reorganizare socială la care se gândeşte de mult, ne mărturiseşte Vlahuţă. Drumul până la scoaterea lui Eminescu din viaţă, prin asasinare, e foarte scurt. Trei luni. Nici umilirile, nici torturile, nici tratamentul nu-l pot schimba. El nu-şi va trăda neamul pentru nimic în lume. De aceea este viu în

sufletele noastre şi de nebiruit. A intrat în Cetele Sfinţilor Români. O lucrare colosală, care-l munceşte şi-i dă nopţi de insomnie şi dureri de cap ucigaşe. Este o diferenţa între a citi o carte plăcută, între a privi natura, sau a purta o convorbire agreabilă şi între concentrarea minţii într-un act de creaţie. In acesta din urmă situaţie consumul de energie e mare. Creierul e solicitat. Ori tratamentul medicamentos aplicat avea ca ţinţa tocmai anularea capacitătii de gândire, de elaborare. Dar mintea lui Eminescu lucra şi încă foarte bine. Capacitatea creatoare nu se voia anulată. Dar creierul era în blocaj, în adormire, lovit de medicamente şi Eminescu avea dureri de cap ucigaşe. Vlahuţa nu este contrariat de planul de reorganizare socială. Era bine construit în mintea lui Eminescu şi coerent expus. Cu toate elementele din viată economică, politică şi socială din articolele publicate de Mihai Eminescu pâna la 28 iunie 1883 şi din ultimele luni petrecute în Bucureşti. Când ai pe cineva care te ascultă, cu care ai unele afinităţi sufleteşti, bateriile tale sufleteşti se încarcă şi te desfăşori comunicând din ce are sufletul tău mai mult, mai frumos, din ceea ce doreşti să spui, conform temperamentului şi pregătirii tale intelectuale. Aşa ceva s-a întâmplat cu Eminescu în prezenţa lui Vlahuţă. De la dizertaţia sa cu conţinut social-politic-economic, cu rigorile de ordin ştiinţific, Vlahuţa mută convorbirea lor pe planul creaţiei poetice. Lui Eminescu i se crease astfel posibilitatea să se desfăşoare ne constrâns de rigorile unor cercetări ştiinţifice, de un subiect mai arid. Şi Eminescu profită din plin şi de această posibilitate, dând un recital poetic la care Vlahută nu mai asistase niciodată în viaţa sa. Şi nici dupa aceea. Este ca un spectator răpit de recitalul maestrului. A fost răpit şi înălţat pe culmi nebănuite. Adusei vorba de poezii. Atunci cu o bucurie de creator copilăreşte arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie şi aşezându-se pe scaun începu să citească…un şir lung de strofe, de o sonoritate şi de un efect ritmic fermecător. Rostirea lor îl încălzia, şi ochii şi glasul i se înviorau. Pe acel petec de hârtie nu erau scrise decât două vorbe: gloriosul voivod. El improviza. Am ascultat uimit pestedouă-zeci de strofe sonore, dar lipsite de sens şi

de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasa. Mi-aduc aminte de două vorbe: foc şi aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am putut reţinea decât aceste patru versuri de pe la mijloc, care au un început de înţeles mistic:

“Atâta foc, atâta aur,Ş’atâtea lucruri sfintePeste’ntunericul vieţeiAi revărsat părinte”…

Dar în toată acea armonie de sunete se vedea perfect tehnica maestrului, limba lui aleasă şi muzicală, care se supunea şi se mlădia mecaniceşte sub ultimele tremurări ale acelui suflet întunecat. Gloriosul voivod. Pentru Eminescu este de ajuns sa priveasca spre cele doua cuvinte, pentru a fi inspirit, aşa cum nu se mai termină izvorul cel pururi viu din cuvintele Noului Testament. Variantei oficiale cum că Eminescu a înebunit îi căzuse pradă şi Vlahuţa. Dar suflet întunecat nu se potriveşte decloc cu cele relatate de acesta, dimpotrivă, iese din context. Titlul Eminescu bolnav are logică doar dacă bolnav se aplică trupului suferind, care fără doar şi poate , sub loviturile mercurului, administrate de dr. Itzac, în cantitate distrugătoare, era în suferinţă, era îmbolnăvit. Mercurul pătruns în sânge, îi zbuciuma întregul organism, îi producea, uneori, stări delirante, ceea ce a dat apă la moară şi celor care nici nu bănuiau că varianta oficială asupra arestării lui Eminescu era un fals. Eminescu nu înebunise, doar că nu făcuse nici un compromis asupra idealului şi activităţii sale pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat-Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului cu România. Imperiul Austro-Ungar, care mai ţinea Ardealul în captivitate, a facut presiuni puternice pentru scoaterea lui Mihai Eminescu din viaţa publică. Scenariul şi executarea acestuia aparţin oficialităţilor româneşti de atunci. Atâta foc, atâta aur-din planul ideal, celest. Intunericul vieţii-planul material. Acest plan material, cu întunericul lui, este sub darurile divinităţii. Focul Sfântului Duh, aurul bogăţiilor spirituale ale raiului. Ai revărsat-generozitatea făra margini a darurilor divine. Lucruri sfinte-învăţăturile Noului Testament, Fecioara Maria, sfinţii, liturghia şi altele. Peste-ntunericul vieţii… Şi toate acestea de la Dumnezeu, pe care, în poemul Luceafărul, îl numeşte Părinte şi Doamne, iar, în acest poem, Fecioara Maria este idealul suprem de frumuseţe. Cu strălucirile ei dumnezeieşti, între cetele de sfinţi. Se impune să precizăm, situaţia vorbeşte de la sine până la evidenţa, că părinte, din strofa memorată de Vlahuţă, trebuia scris cu literă mare, Părinte.

[continarea în numărul următor]

Prof. Gheorghe Gavrila Copil

12

Mihai Prepeliţă (19 octombrie 1947, Bahrineşti, raionul Cernăuţi, Ucraina) este un poet, prozator şi dramaturg. Este fiul unor ţărani întorşi în locurile de baştină după ani de deportare în Siberia şi Kazahstan. Învaţă la Bahrineşti, apoi la Cernăuţi şi urmează Facultatea de Filologie a Universităţii din Chişinău, pe care o va absolvi în 1970. Concomitent, este student la Univer-sitatea de Arte din Moscova (1969-1971), funcţionând ulterior ca secretar literar şi pictor-scenograf la Teatrul „A.S. Puşkin” din Chişinău (1972-1976) şi ca pictor-scenograf la Teatrul „ Vasile Alecsandri” din Bălţi (1978-1979). Îşi face aspirantura în cadrul Institutului de Artă Dramatică „A.V. Lunacearski” din Moscova (1979-1982). Din 1994 acest „pelerin disperat” (cum îl defineşte Adrian Dinu Rachieru) are cetăţenie română şi se stabileşte la Bucureşti. Potrivit mărturisirilor proprii, Prepeliţă debutează „furtu-nos” cu versuri prin 1969, împreună cu Leonida Lari, la o şedinţă de cenaclu a Universităţii din Chişinău. Publică mai târziu volu-mele de poezie Peste Carpaţi, peste cutremure... (1989), 101 po-eme haiku (1994), cuprinzând versuri aforistice de un drama tism incisiv, ca şi cele din cartea Necropole pentru suflet (1996). Proza, îndeosebi romanul îmblânzirea curcubeului (1981), conţine pagi-ni memorabile despre viaţa tragică a părinţilor săi, a consătenilor pierduţi în „Siberii de gheaţă”. O lucrare valoroasă sub aspect is-torico-literar este evocarea docu mentară Za gorizontom (1986), ca şi romanul Tânguiosul glas de clopot... (1989), care reconsti-tuie perioada cernăuţeană a lui Mihai Eminescu. „Cultivând cu uşurinţă toate genurile posibile de artă”, acest „peregrin romantic incurabil” (Mihai Cimpoi) semnează şi o carte de interviuri, Dialoguri de sânge (1995), piesele Îndu-rarea norocului şi Ţipăt fără drept de apel, în limba rusă, intrate în anii ‘80 în circuitul samizdatului, adaptări dramatice (după Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Druţă etc.), cărţi pentru copii, monografii (Constantin Constantinov, 1982), eseuri despre te-atru, muzică, cinema, literatură, numeroase traduceri (inclusiv o carte de transpuneri în ruseşte din poezia optzeciştilor români, realizată în colabo rare), în fine, în 2003, publică volumul de te-atru Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naşte copii, agaţă un român... Pregăteşte pentru tipar o amplă antologie (în şase limbi) intitulată 500 poeţi români de pe glob.

Opera • Mama noastră - pasăre albastră, Chişinău, 1980;• Îmblânzirea curcubeului, Chişinău, 1981; ediţia I-II, Bucureşti, 1997;• Constelaţia tinerelor talente, Chişinău, 1982;• Constantin Constantinov, Chişinău, 1982;• Za gorizontom, Moscova, 1986;• Tânguiosul glas de clopot..., I, Chişinău, 1989;• Peste Carpaţi, peste cutremure..., Chişinău, 1989;• 101 poeme haiku - 101 poemes haiku - 101 Haiku Poems, ediţie trilingvă,Bucureşti, 1994;• Dialoguri de sânge, Bucureşti, 1995;• Necropole pentru suflet, Bucureşti, 1996;• Altarul muzelor, Bucureşti, 1997;• La casa cu nebuni, Bucureşti, 1997;• Ucenic la Eminescu, Bucureşti, 1997;• Din gulagul românilor..., Bucureşti, 1998;• Eu sunt născut în Bucovina..., Bucureşti, 1999;• Codrii Cosminului, Bucureşti, 1999;• Poem nocturn sau Testamentul unui poet postmodernist, Timişoara, 2000;• 111 poeme haiku, Bucureşti, 2001;• Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naşte copii, agaţă un român..., Bucureşti, 2003.

23 Mai 1999 - Mihai Prepeliță, Stelian Vasilescu în vizită la fam. M. Vac

Unde-i dulcea Bucovinã, unde-s codrii de aramã?

Ostatic am rămas la fraţi – de un blestem desperecheaţi...Trăiesc în Tara Nimănui, născut în cuibul cucului...Şi vai de trist pământul meu de până hăt la Movilău!Şi vai de biata maică-mea trimisă în Siberia...

Unde-i dulcea Bucovină, care-i partea mea de vină?Unde-s codrii de aramă? De ce plâng din vamă-n vamă?...

Cei străini tot vin şi vin peste Codrii lui Cosmin...Vin cu “drujbele” în spate – creaturi înaripate...Vai de fraţi, vai de surori, risipiţi ca nişte noriDe furtuna cea cerească, de prostia românească...

Unde-i dulcea Bucovină, care-i partea mea de vină?Unde-s codrii de aramă? De ce plâng din vamă-n vamă?....

Nici nu ninge, nici nu plouă... Iar se lasă Lună nouăPeste dulcea-mi Bucovină - floare rară de sulfină...Nici tu vie, nici tu moartă... Viitor? Speranţă? Soartă?Pe pământul vechii Dacii se desfată haidamacii!


Nici Ştefan şi nici Mihai, nici tu paloş, nici tu nai...Unul zace cu mormânt, la Putna, cu legământ...Altul pe boltă tresare de dorul Veronei sale...Paradis fără icoană? Trunchi de tei fără coroană?


Doamne, Doamne, Sfinte Tată, mântuieşte-ne odată!Românul de la o vreme nici de tine nu se teme...Capul cel plecat nu-l taie... Filosofie de paie!Sabia cât străluceşte – neam după neam nimiceşte...

Unde-i dulcea Bucovină, care-i partea ta de vină?Unde-s codrii de aramă? De ce plâng din vamă-n vamă!?...

Mihai PREPELIŢĂ

PORTRET DE SCRIITORScriitorul basarabean Mihai Prepeliță

13

In timp ce mulţi români şi-au părăsit Neamul şi Ţara, până la 1989, şi mai mulţi au dat bir cu fugiţii după evenimentele sângeroase din Decembrie 1989, scriitorul român Mihai Prepeliţă, imediat după căderea regimului dictatorial din Patria sa Istorică, se desprinde de imperiul sovietic, abandonează marele centru de cultură Moscova şi se stabileşte în România, declarând sus şi tare, că A VENIT SĂ OFERE, NU SĂ CEARĂ... Să lucreze PENTRU România şi nu ÎMPOTRIVA României... Născut la 19 (18) octombrie 1947, în satul Bahrineşti (sat de pe graniţă, tăiat în jumătate de frontiera nedreaptă dintre români şi români), fostul judeţ Rădăuţi, România (în prezent satul Bagrinivka, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina), într-o familie de ţărani români, persecutaţi de regimul sovietic de ocupaţie, foşti deportaţi în Kazahstan, Siberia, Onega, Donbass; supuşi la foamete organizată, colectivizaţi cu forţa, rusifîcaţi şi ucrainizaţi, din fragedă copilărie a cunoscut toate umilinţele, la care au fost osândiţi românii din teritoriile ocupate... „SUNT ROMÂN ŞI M-AM NĂSCUT CA SĂ LUPT CONTRA HOARDEI BOLŞEVICE, CARE MI-A INVADAT ŢARA Şl O JUMĂTATE DIN EUROPA!” - şi-a declarat mai întâi în gând, apoi în faţa autorităţilor sovietice. Avea să fie internat, de trei ori, într-un spital-închisoare psihiatrică şi supus procedurii de SPALARE A CREIERILOR, de unde s-a salvat (caz rar!), mai matur, mai puternic, înarmat cu un stoicism ieşit din comun, alegând PANA şi PENELUL întru realizarea idealului său de libertate... A trecut prin toate instituţiile sovietice de învăţământ (avea să le numească „şcolile mankurtismului”!), dar a studiat, mai ales, singur, cu „osârdie prusacă”... Debutează simultan în domeniul literaturii, picturii, teatrului şi cinematografiei; a fost expulzat din Basarabia rusificată (RS.S. Moldovenească) „pentru naţionalism şi unionism”, după care pe parcursul a 9 ani s-a ascuns prin pădurile din jurul Moscovei... S-a căsătorit-recăsătorit şi a făcut 3 copii (de la trei soţii diferite, când a înţeles, că o singură mamă nu era în stare să-i nască mai mulţi prunci, din frica de a fi sortiţi să moară de foame...); s-a trezit expulzat şi din Moscova, „pentru încălcare gravă a regimului de paşapoarte”, pe Volga, în regiunea Iaroslavl... A devenit scriitor bilingv: a publicat 55 de cărţi originale, în limbile română şi rusă, la editurile din Moscova, Chişinău, Bucureşti, Timişoara etc., 13 traduceri (din limba rusă în română şi din română în rusă), i s-au montat 7 spectacole de teatru etc. A organizat expoziţii personale de artă plastică, a fondat „Grupul 17+1” (Maeştri şi ucenici), a iniţiat „Mişcarea Conceptualistă în pictură”, s-a produs, ca actor, în câteva filme de artă... S-a încadrat în MIŞCAREA PENTRU DREPTURILE OMULUI din fosta Uniune Sovietică; i-a contactat pe Andrei Saharov şi pe Aleksandr Soljeniţîn... În România a aderat la MIŞCAREA EUROPEANĂ... Pentru activitatea sa multilaterală, dar, mai întâi, pentru rezultatele excepţionale ÎN DOMENIUL LITERATURII, Senatul Academiei Dacoromâne l-a propus pentru PREMIUL NOBEL, acum, în ajunul celor 200 de ani de la răpirea Basarabiei (a. 1812). Preşedintele Academiei Dacoromâne

Dr. Geo Stroe (Bucureşti, România).

LISTA OPERELOR LUI MIHAI PREPELIŢĂ, propuse pentru PREMIUL NOBEL

1. LA CASA CU NEBUNI, „SAMIZDAT”, a. 1977 (din volumul cu acelaşi titlu, Editura „VASILE CÂRLOVA”, Bucurcşti (România), a. 1997, pag. 177-277. KRIK BEZ PRAVA NA EHO (în limba rusă); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2010, 98 pag.

2. ÎMBLÂNZIREA CURCUBEULUI, roman în 2 părţi; Editura „VASILE CÂRLOVA”, Bucurcşti (România), a. 1997, 794 pag.

3. BUCOVINA CEA MARTIRĂ, poeme (prima parte a trilogiei); Editura » „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2006, 136 pag.

4. BASARABIA MARTIRĂ, poeme (partea a ll-a a trilogiei); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2007, 140 pag.

5. OCHIUL LUI DUMNEZEU, poeme (partea a lll-a a trilogiei); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2008, 144 pag.

6. DIN GULAGUL ROMÂNILOR..., spovedanii; Editura „VASILE CÂRLOVA”, Bucurcşti (România), a. 1998, 476 pag.

7. DRAGOSTE Şl MOARTE LA SFÂRŞIT DE MILENIU, roman; Editura „DACOROMÂNĂ T. I). C.”, Bucurcşti (România), a. 2010, 150 pag.

LIUBOVI I SMERI I V KONŢE TÎSEACELETIIA (în limba rusă); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2008, 148 pag.

8. SOMNAMBULIADA sau MANIFESTUL UNUI POET POSTMODERNIST, poem; Editura „DACOROMÂNĂ T. I). C”, Bucureşti (România), a. 2010, 32 pag.

9. EU SUNT NĂSCUT ÎN BUCOVINA..., confesiuni; Editura „VASILE CÂRLOVA”, Bucurcşti (România), a. 1999,450 pag.

10. DINCOLO Şl DINCOACE DE MOARTE, publicistică (volumul I din serialul „Românii uitaţi în Imperiul Răului”); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2004, 250 pag.

11. DINCOLO Şl DINCOACE DE VIAŢĂ, publicistică (volumul II din serialul „Românii uitaţi în Imperiul Răului”); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a.2005, 290 pag.

12. DINCOLO Şl DINCOACE DE SÂRMA GHIMPATĂ, publicistică (volumul III din serialul „Românii uitaţi în Imperiul Răului”); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2007,284 pag.

13. DINCOLO ŞI DINCOACE DE ADEVĂR, publicistică (volumul IV din serialul „Românii uitaţi în Imperiul Răului”); Editura „PRINTECH”, Bucurcşti (România), a. 2008, 252 pag.

14. DINCOLO ŞI DINCOACE DE NEPUTINŢELE UNIRII, publicistică (volumul V din serialul „Românii uitaţi în Imperiul Răului”); Editura „PRINTECH”, Bucureşti (România), a. 2009, 260 pag.

15. DOI PLUS UNU Şl UN CAL, piesă de teatru în 2 părţi; Editura „FĂT-ERUMOS”, Bucureşti (România), a. 2004, 60 pag.

MIHAI PREPELIŢĂ, candidat Ia Premiul Nobel în domeniul literaturii- O VIAŢĂ JERTFITĂ PE ALTARUL NEAMULUI ŞI AL CREAŢIEI -

14

De la dezideratele de apropiere a reţelei de bănci din Regatul român

şi Transilvania ale lui Visarion Roman la realizările concrete ale

lui Cornel Diaconovics

Dezvoltarea economiei de piaţă, încadrarea ţărilor româneşti în mersul general a! economiei moderne, le-a impus, în mod obiectiv, creerea unui nou sector de activitate, legat de un stadiu mai avansăt al capitalismului, acela al activităţilor financiar-bancare. Situaţia specifică a românilor a impus însă creerea unei reţele bancare româneşti în Regatul român şi a alteia în Transilvania, fiecare cu individualitea sa, cu specificul său, dar ceea ce era mai rău, fiecare era supusă unor legislaţii diferite, care le frâna apropierea. Faptul că între România şi Transilvania existau legături economice multilaterale, determinate de unitatea teritoriului românesc, a impus conducătorilor băncilor din cele două ţări româneşti să caute forme de apropiere şi colaborare şi în sistemul bancar, ştiut fiind că un bun sistem în acest domeniu accelerează, intensifică toate celelalte activităţi. Apropierea dintre sistemele bancare din România şi a românilor din Imperiul Austro - Ungar apare deci de la început ca o necesitate. Vom vedea însă că această necesitate s-a transformat cu greu în posibilitate şi realitate. Multipli factori au frânat-o, rezultatele practice fiind multă vreme sub aşteptări. Încercările de apropiere dintre sistemele financiare au fost din ambele părţi ale Carpaţilor. Spre deosebire de alte domenii de activitate unde dezvoltarea vieţii economice reale impunea concluzii cu privire la unitatea economiei româneşti, de data aceasta ideea unităţii s-a impus înaintea existenţei unui sistem bancar realmente dezvoltat. Dar una a fost înţelegerea realităţii şi alta a fost posibilitatea realizării ei. Oricum, bucureştenii s-au interesat de banca “Albina” încă din momentul când au luat cunoştinţă de înfiinţarea ei. Ca şi în alte cazuri, G. Bariţiu este cel care încearcă să mijlocească legătura dintre românii de pe ambele versante ale Carpatilor El îi solicita, într-o scrisoare, lui Visarion Roman, la 5 ianuarie 1872 (când “Albina”

practic încă nu funcţiona), să-i trimită în Bucureşti, lui A. Treboniu Laurian, câteva exemplare din statutul băncii. El scria că : “în Bucureşti voiesc să ştie unii oameni, dacă Albina cugetă a-şi întinde activitatea sa şi pe acolo.”207 în anul 1873, între Societatea de asigurare “Dacia” din Bucureşti şi Banca “Albina” din Sibiu se încheie o convenţie în care se stipulează condiţiile în care prima încredinţa celei de-a doua reprezentanţa sa generală pentru Transilvania şi Banat. Convenţia a fost încheiată în urma călătoriei din acel an a lui Visarion Roman la Bucureşti în vederea unor convorbiri pentru obţinerea din partea “Daciei”a dreptului de reprezentanţă generală pentru Transilvania şi Ungaria. După promulgarea noii legi comerciale maghiare din 15 mai 1875 a fost nevoie ca legăturile dintre “Dacia” şi “Albina” să se aşeze pe baza acestei legi. După o deplasare a lui Visarion Roman la 11 decembrie 1876 la Bucureşti s-a încheiat o nouă convenţie în care s-au prevăzut noi forme de colaborare aprobate de şedinţa extraordinară a direcţiunii Băncii “Albina” din 30 decembrie 1876. Războiul de independenţă al României a întrerupt însă aplicarea în viaţă a noilor forme de colaborare. Dar Visarion Roman nu se mulţumea cu o simplă colaborare între o instituţie financiară de asigurări din România şi Banca ”Albina” din Sibiu. El vedea o colaborare mult mai largă, dorea creerea unor punţi de legătura mult mai puternice cu România. El dorea legături atât de puternice încât toate celelalte soluţii cădeau pe plan secundar. După ce organizează în 1872 banca românească “Albina” din Transilvania, Visarion Roman se pregătea să treacă frontiera şi să se stabilească la Bucureşti pentru a contribui la organizarea şi întărirea reţelei de credit din România. Într-o scrisoare datată 16 septembrie 1878, Visarion Roman îi scria lui George Bariţiu că a discutat cu losif Bologa şi cu Eugen Brote problema propunerilor ca institutele financiare “Dacia” şi “România” să înfiinţeze filiale la Sibiu, iar “Albina” din Sibiu să înfiinţeze o filială la Bucureşti. Ambele chestiuni, atât filiala Albina din Bucureşti, cât şi reprezentanţa din Sibiu a societăţii Dacia ori România - scria Visarion Roman - sunt după mine de mare importanţă şi de

urmări binefăcătoare în interesul nostru economic [...].Într-o altă scrisoare tot către George Bariţiu datată 13 iunie 1879, Visarion Roman scria: “în ultima şedinţă a direcţiunii Albina D. Măcelariu face propunerea că nu în Braşov ci în Bucureşti să înfiinţăm filiala; anume în decursul acestui an avem să facem pregătirile noastre prin tragere de informaţiuni şi prin esoperarea concesiunii, iar la adunarea generală viitoare să modificăm paragraful 3 al statutelor şi atunci îndată să deschidem filiala Dumneavoastră - îi aminteşte Visarion Roman lui Bariţiu - aţi fost cel dintâi, carele îmi spuneaţi că, în România nimic nu este mai necesar şi care să promită un mare succes sigur ca o Sparcassa în Bucureşti, după modelul celor din Austria şi Germania. [...] Eu - îşi ia angajamentul directorul executiv al “Albinei” - aşi primi cu multă plăcere compunerea unui statut pentru o casă de economii în Bucureşti şi când ni s-ar oferi la aceasta şi postul de director sau de alt funcţionar cu mai bună plată cum am astăzi, m-aş decide a trece cu totul în România unde aşi găsi desigur o sferă mai largă de activitate [...]. După ştiinţele şi după experienţele mele de până aici aşi putea garanta cu viaţa mea că voi întocmi Sparcassa proiectând-o astfel încât s-o poată vedea şi lăuda orice specialist din Europa [...]. Dacă e însă în această sesiune a Camerei să se prezenteze statutul atunci - propuse Visarion Roman - rog a fi chemat şi luîndu-mi un concediu de o lună, în două luni promit proiectul de statut şi de întreaga organizare gata.

Prof. Univ. Dr. Constantin RADA

CORNEL DIACONOVICI UN OM, UN DESTIN, O VOCAŢIE

15

Citind şi recitind din opera poetică a lui George Elliot Clarke, aş fi vrut să-i găsesc un apropiat printre poeţii români, că vorba ceea, sunt şi la noi destui robi ai universului poeziei în ceea ce are aceasta mai definitoriu. Ştiu că adevărata cheie pentru varianta furnizată în limba română, cea a Flaviei Cosma, ea însăşi o subtilă poetă, o pot intui la francezul Georges Poulet, cel care leagă fenomenul literar de tiparele minţii. Or, la poetul George Elliot Clarke, conştiinţa de sine fiind una dominatoare, nu este greu să ne folosim de instrumentarul critic oferit de Poulet în definirea unei conştiinţe singulare şi exemplare în evoluţia sa de până acum. Notele definitorii ale poeziei lui G. E. C. le-am putea reţine desigur între limitele date de simplitate şi puritate dar într-o spirală a demersului poetic mereu aducătoare de nou, de măsura exactă a copilăriei cu al cărei ochi este inventariat volumul bilingv Poeme Incendiare. Un volum cuprinzând fragmente din Execution Poems, urmate de poeme culese din Gold Indigoes, Blue şi Illuminated Verses, reprezintă, iată, o sinteză a existenţei negrului baptist şi poetului George Elliot Clarke. Trecut între timp şi prin România, pe la Satu – Mare, acolo unde se purifică românii după 45 de ani de comunism impus, dar şi asimilat, George Elliot Clarke şi-a putut face o imagine de cum se prezintă poezia şi literatura la noi. Negaţie, primul poem al cărţii, un prea sincer autoportret conchide ferm: „le nègre, respins, negat şi costeliv, c’est moi:/ un provincial de culoarea wiskey-ului, necioplit; gura mea searbădă scuipând doar minciuni, vomă poetică,/ (…) În ochii voştri obrazul meu trebuia să prefaţeze asasinatul.” De altfel, poemele Copilărie 1 şi Copilărie 2 fac un rechizitoriu cu asupra de măsură rânduielilor din această lume în care se judecă încă omul după culoarea pielii. „Rue: De sânii ei înfricoşaţi, în formă de lacrimă/ Tata gândea că ea fiind mulatră/ însemna o mutilare./ (Ce dor îmi e de biscuiţi cu unt de arahide, de maşina ei de cusut, de mânuşile gri pe care mi-a dat voie să le dăruiesc unei fete la şcoală, de volumele de versuri de Shakespeare ale tatălui ei preotul, de Biblia ei făcută ferfeniţă, din care m-a învăţat să citesc, de sânii ei ameţitori coloraţi ca smântâna, pe care-i zăream prin rupturile cămăşii ei negre de noapte, în timp ce-mi întindea să mănânc cu lingura fulgii de ovăz)./ Geo: Tata o bumbăcea pe mama de parcă era Joe Luis,/ Îi apăsa lama de ras în beregată. Odată a aruncat-o pe jos, / tăbăcindu-i pielea moale cu pumni şi pietre// Rue: Atunci m-am repezit şi eu la el cu parul,/ i-am despicat faţa în două şi i-am dat un picior”. Ceea ce se poate reţine din aceste două exemplificări nu are nimic tainic, ascuns, contra naturii umane, ci dimpotrivă evidenţiază o stare de fapt, o jalnică sângerare a naturii divine. O natură în care, din întâmplare, „ani de zile singura noastră emoţie a fost foamea;/ Burţile noastre flămînde trebuiau să înghită în loc de pâine apă de ploaie”. Stilul în care se naşte poezia lui George Elliot Clarke este unul desprins din zbaterea trupului, a cărnii şi a frumuseţii divinului în general. Consoarta descinzând din mitul plăcerii de a exista regăsindu-se în toate momentele de impact ale vieţii personale cu cea a colectivităţii religioase. Dialogul cu Isus, cu Timpul, cu Rue şi Geo, cu Zodia fericirilor şi nefericirilor, cu Cuvintele şi cu Stelele, cu partea cealaltă a lumii, este ca o înviere perpetuă prăznuită în altarele imaginare ale fiinţei.”Rue: ce-i aici? Grădinile suspendate din Babilon?” – zice poetul, ca imediat să afirme răspicat: „Nici gând! E spânzurătoarea de negrii din Frederickton!/ Vom muri spânzuraţi cum a fost Cristos răstignit”. Triumful lui George este un clar exemplar de trăire poetică în spaţiul şi timpul concret: „Poate să-i fie pielea de mandarină, seacă precum vinul alb/, să-i fie părul vopsit blond intenţionat” că oricum poetul va linge Sodoma de pe buze şi-i va lipăi Gomora din bucăţică. Unghii ascuţite este o altă exemplificare a cerului poetic sub care se împlineşte iubirea poetului, că dincolo de iubirea sa nici nu mai contează ce este. Duet, Cântece triste de-ale lui Rue, Biografie: Negru Bapitst/ Bastard, şi desigur şi multe altele, fac dovada peremtorie a stilului cu adevărat unic al poetului. Varianta a doua din Duet punctează subtil trăirea mereu nocturnă a poetului, mereu înfocată de focul heraclitian, atât de preţios în lumea faptelor.„Rue: Deschide-ţi inima de aur pentru mine, coridorul suav întunecos, umezit de preţioasa iubire.

Abandonează-te în braţele mele:/ vreau să-ţi explorez adâncurile, să sap/ aprig să-mi verific drepturile asupră-ţi/ sărutările tale irosindu-se frenetic peste faţa mea.// India: De ce vorbele noastre răsună/ ca două păsări surghiunite în colivii separate?” Fantezia poetului învăţată să zburde prin timp şi adunând, ca în poemul 1933, „oase terminale”, „scări dărăpănate”, „sticle sparte”, „cărămizi”, „ruine rămase de la explozia din ̀ 17, când coridoarele au fost terciuite/ de maşinile grele prăbuşindu-se din etaj în etaj” este o convingătoare dovadă că numai „un canon sifilitic:Halifax”, ar putea să mai îndrepte ceva din această involuntară evoluţie: „ Ciuma roşie, precum bruma roşie, şi precum „săptămâna roşie” a lui Paul Goma, ar fi putut mistui crimele de la un Somme*, unde „ Maţe se legănau nebuneşte pe stâlpi de gard,/ şi dinţi nemiloşi de şobolan mărunţeau o inimă de copil”. Tipul de astăzi, poetul poate fi toxic, şi el chiar este, poate fi ’zdrenţăros’ şi prea surexcitat” şi, la fel, el chiar este, încât securea poate doar face uşor „să pută si sângele vostru”. Cu sângele condamnat, „împrăştiat pe foaia asta de hârtie”, poetul iscodise lumea şi găsise că era vinovat. Din secţiunea a doua ni se impun Exil, Tobego,(lui M. NurbeSe Philip) La Castelul Frontenac (lui Ander Alexis) şi multe, multe altele, cântece de suflet ale negrilor. Poemul Pentru XX I, ne incită cu memoria sa, unde poeţii obscuri suspină a rom acrit, scriind poeme anemice şi parcă „întârziate mintal”. Or fi cei de teapa unui „Negru neghiob din Noua Scoţie,/ Poet de mâna a doua, care cântă imnuri despre tristeţi provinciale”. În acelaşi poem, II, G.E.C mărturiseşte că ar vrea s-o rupă cu Europa…”Să adulmec bogăţia primăverii prin zăpada de aprilie,/ Să regret că trebuie să irosesc romul urinând/… Să-i castreze pe toţi Membrii din Parlament/ Să-i vorbesc de rău pe literaţii noştri duioşi/Să cânt cântecul despre maestrul adevărat din Three Mile Polins”. În fine, în al treilea poem „Diva trăieşte lacom precum aurita Godiva/ Ocoleşte Kitsch-ul deşi dă cancer tuturor,/ …Omoară materia în minţile ce urăsc Poezia/ Fă din fiece vers o trădare/ Un cod criminal, un cântec incendiar./ Geniul este hidos, degenerat:Lasă-ţi poemele, această cloacă, să acuze.” Poezia lui George Elliot Clarke este o măsură potrivită cu inima sa, care distinge în jur tot ceea ce Dumnezeul nostru, al tuturora, ne-a dat din plin, nevoia de dragoste. Colette traducere imaginară, Poem pentru Henri Dumas (1934-1968) în maniera lui Cheney-Cower, Palm Breeze, Dantelă Albă. Donne e poesia sono qui la sola occasione, Layton, sunt doar câteva din poemele publicate de autor în anii 2000,2001 şi 2005. Le-am nominalizat în credinţa că poezia şi poetul nu are patrie, că patria este iubirea cea dăruită de Dumnezeu, Cel ce ne cheamă în iubirea sa fără cusur… Poemul Noima este din acest punct de vedere sublimul omagiu adus celui ce a înţeles culorile de frumuseţe ale acestei vieţi. Mi-am amintit aici că recent poetul iranian Kazem Shahryari, născut în ţara Mezilor şi vieţuind de mai bine de 20 de ani la Paris, a propus un proiect teatral Culeur de femmes, pe care să-l ilustreze concret în ţări din Est şi din Vest, prin Teatrul Jean Vilar din Paris.

[ Continurea în numărul următor ]

Dr. Ioan Țepelea

Istoria - o imensă bătaie de cap

16

Primește omule, ca făptură divină și creație a Mea, pe care te-am creat și te-am pus stăpân pe pământ asupra tuturor viețuitoarelor și asupra tuturor lucrurilor ce le vei face de-a lungul șir al anilor viețuirii tale pe pâmânt, aceste rânduieli care să-ți fie pavăză și povață de îndreptare și de purtare câte zile îți vor fi rânduite să viețuiești.

• Adu-ți aminte de primii Părinți despre care vei auzi de-a lungul vieții tale, căci chiar dacă ei au căzut de la Tronul Împărăției pentru neascultare – și au vrut să cunoască mai mult decât le-a fost îngăduit, să nu purcezi și tu pe calea deșertăciunilor lumești pentru că îți voi fi aproape la toate cele ce mintea ta le va izgodi și nu te voi lăsa de îmi vei da ascultare să cazi în neputință; iar zilele vieții ce ți le-am dat să nu-ți fie un puhoi de lacrimi în Valea Plangerii.

• Mintea zămislirii tale să nu te ducă la lucruri necugetate pentru a aluneca pe calea pierzaniei, iar faptele tale să însemneze buna cuviință a trăirii după rânduielile ce vi le dau, iar plăcerile păcatelor să nu-ți întunece mintea și să nu-ți amorțească sufletului pentru a nu muri trupește înaintea vremii; căci toate-ți vor fi socotite și ținute în bună rânduială până plinirea vremii când vei fi chemat să dai socoteală pentru toate cele ce le-ai făptuit pe vremea trăirii tale pământești.

• Ia aminte la corabia vieții care va aluneca pe valurile înspumate ale lumii și-ți va aduce toate cele rânduite traiului tău și nu te lăsa amăgit de puterea minciunilor ce se vor țese în jurul tău căci numai adevărul pe care ți-l dau va fi cheia împlinirii faptelor tale și numai așa vei fi în stare să purcezi pe calea mântuirii – dacă îți vei putea duce crucea credinței oricât de grea îți va părea; iar dacă nu vei asculta de aceste sfaturi, semne vei primi de la Mine prin Puterea celor Nouă Ceruri sub a căror baiere te-am lăsat să trăiești.

• Fulgere și tunete te vor scoate din tâlcul fărădelegilor dacă vei avea urechi de auzit și ochi de privit, dar să nu mânii puterea Proniei Cerești – cu perseverența îndărătniciei și trufiei tale; căci dreaptă este legea zămislirii tale pentru care ai fost rânduit să trăiești pe pământ și nu te lăsa rob răzvrătirii furtunilor istoriei de-a lungul veacurilor, pentru că astfel viața ta va fi un chin dacă-ți vei lăsa sufletul înecat în rugina pământeților pământești și se va pârpăli în prigoanele cuptoarelor celor veșnice până când va sosi momentul biruitorilor muncenici să te cheme în fața mea la dreapta judecată.

• Nu te lăsa pradă veacului viclean al lumii, ci rânduiește-ți viața și trăirea în perceptele adevărului și a dreptății după aceste legi care ți le dau și după alte legi care le vei primi de la Marii Apostoli ai Neamului Românesc, pe care le voi da spre a fi aduse ție la cunoștință, pentru că oricâte vei rândui în viață, toate îți vor fi neorânduite, și mulți vrăjmași ți se vor ridica împotrivă și-ți vor căuta gâlceavă prin fărădelegile lor, căci oricât îți vei îndrepta sufletul spre facere de bine, mulți vor cârti împotriva ta și nu te vor ierta dacă numai cu un pas vei îndrăzni să păsești împotriva lor; deci ia aminte și înțelege bine ce-ți spun „Binele făcut de tine îi arde, iar din invidie și prostia lor s-ar dori să-ți fie cei care să-ți caute vină, pentru că viclenia îi paște în fărădelegile trupurilor și a minților lor bolnave”.

• Nu îndrăzni să judeci nedrept pe nimeni și nici să bei paharul judecăților mele, și nicidecum să-ți hulești Ziditorul

pentru că nu ești vrednic de aceasta, pentru că cel ce vrea să biruie lumea îi vine fără îndemânare să ridice arma folosită a iertării, pentru a pătrunde tainele întunericului necunoștinței, iar răbdarea răului și a celor ce îți sunt împrejur sunt fapte care îmi întăresc puterea și numai astfel vei putea pătrunde în tainița mânturii când va sosi vremea.

• Omule să fii chivernisit la toate cele care ți le dau din bunurile și plăcerile poftei inimii pe pământ, dar să nu fi împăcătoșit sub trufia mândria și nici rob al păcatelor trupului care de cele mai multe ori te va îndemna la patimi și pofte nebănuite, la desfrânări și-ți va pune în răzmeriță mintea împotriva sufletului și atunci cu deșertăciune vei mai încerca să intri în templul Zămislirii Divine – căci locul tău nu mai este acolo, și numai prin înfrânare, post și rugăciuni vei mai putea intra în lupta mânturiii.

• Mândria, orgoliul, pisma și prostia să nu-și facă salaș în mintea ta – omule și să nu le învrednicești să-ți acapareze trupul și nici să se chivernisească sub acoperișul casei tale, căci altfel nu vei putea păși afară din împărăția ispitelor pentru că tu însuți nu faci parte din lumea aceasta decât temporar, ești un biet străin călător care deși încearcă prin săbuința minții toate relele posibile de a agonisi mai mult decât îi este necesar – vei rămâne fără ele, chiar dacă vei birui lumea și pe tine însuți, greu vei găsi adăpost și grea îți va fi calea spre Împărăția Cerurilor.

• Dau loc asupra dăinurii tale Neam Ales de către Mine pe malul Alutusului „De la facerea veacurilor unde se va naște din fire plămadă din neam de păcurari Fiul Meu – sub piatra cetății unde împărații și regii lumii își vor căuta sălaș sub trufia rădvanelor, dar cu timpul în veacurile viitoare îi voi spulbera spre pieire pentru că trufia lor îi va pierde și vor rămâne de pomenire în veacul, veacurilor căci pentru împlinirea Legii, păgânii vor fi mai mulți decât firele ierbii, iar necredința lor nu-i va lăsa să domnească sub furia trufiei din orice seminție a pământului vor fi”.

• Vremuri de răstriște, de foc și de pară te vor încerca omule și furia veacurilor necredinței vor trece peste tine – seceri și ciocane de foc îți vor bate tâmpla capului, și sărăcia se va cuibări la adăpostul sălașului tău până când cârmaciul cel necredincios va fi stăpânul cetății, care prin neputință și viclenie îți va spulbera și cenușa vetrei sălașurilor tale și te va amăgi și va aduce sărăcie și foamete printre voi, până la zorii luminei viitoare ce va străluci la lumina noianului lumii.

Dr. Ec. Lucia Pojoca

CODUL LEGILOR BELAGINELegile Omenirii

17

Stihuri pentru mama

Mamă, mamă, suflet cald, suflet de pâine, slugă am ajuns şi câine, muncesc azi să mănânc mâine....mai e de răbdat, Stapane?..

Mamă, mamă, ochii tăi plâng în năframă,varsă picuri mari de rouă ce-ţi frâng inima în două ce departe sunt de tine...! mamă, te stingi în suspinesi priveşti prin geam departesi aştepţi să-ţi vină carte;două rânduri doar sa-ți scriescumpul tău fiu Vasilie?,două vorbe şi un cuvânt şi un sărut trimis pe vant...

Plânge-mă, mamă, în pace, n’am avut noroc şi pace,singur m’ai avut pe mine şi-am plecat în lumi străine, am plecat voios, curat ca laptele strecurat; azi, mamă sunt sdranța udă faţa crapă şi asudă, oasele pocnesc sub munca ...s’a dus traiul bun din luncă...

muncesc greu, ca să-mi ajungăziua ’ntreagă... şi e lungă... şi muncesc şi mai suspin şi cu dorul tău m’alin;

dar nici că am tăcut bine maică, dorul iar îmi vine, arunc sapă şi plaivas toate’n urma mea le las şi plec vânt, să te găsesc trupul să mi-l odihnesc... nu-i hodină’n lumea toată ca în poala ta curată şi ori unde eu m’aş duce nu-i somn ca la tine dulce...

Pita neagră de secară vremurile o uscară apa-i rea, hainele rele... unde-s visurile mele.. ?

Mamă, mamă, scumpă mamă, mai de sus de cătăramă pieptul e uscat ca paiul, mi la uscat, mamă, traiul; numai inima mi-e tare numai sufletul mi-e mare iar în colo, ochi şi gură funingine sunt şi sgură, degetele sunt surcele, vai de braţe ca acelei...

Mamă mamă, dulce mamă,cu drag mă priveşti din ramă parc’ai vrea să plângi deodată că-s fecior, de ce nu-s fată?să ţiu mândră lângă tine nu slugă pe mâini străine...

Doamne ’ntoarce lumea iară să cânt dor cu limb’amară să plec, drum lung sub picioare iar sus, stele lună, soare şi să merg cântând, plângând dus de doruri şi de gând, dus de dorul tău, măicuţă, scumpa mea maică, Măriuţă...

de Ion Tudose

MAMEI MELE

Ţi-aş aduce jar de stele-n casăLa veghea ta de ani ca un răspunsLa pasul tău de viaţă furtunoasăFocul iubirii mele e de-ajuns ? De-aş face din zăpezi un cuib fierbinteDe-aş plânge în poeme pe ascunsCu mâinile postind printre cuvinteTăcutul meu omagiu e de-ajuns ? De ţi-aş întoarce boarea mângâieriiDe ţi-aş pătrunde gândul nepătrunsMă-nchin în faţa ta la focul seriiDar ştiu că toate-acestea nu-s de-ajuns.

Mircea Beluwww.mirceabelu.com

8 MARTIE

18

Mamei

Mamă scumpă, mamă dragă,Nu-i ca tine ’n lumea ’ntreagă!Tu mi-ai dat a ta vieaţă,M’ai purtat pe-a tale’ braţe,

M’ai cuprins cu duioşie,M’ai iubit cu gingăşie.Când ţi-am rîs mai desmierdat;Când am plâns m’ai mângâiat,

Începui a mea vieaţă,Spriginit pe-a tale braţe; Mi-ai fost razim şi putere,Mi-ai fost scut şi mângâiere.

Tu mi-ai spus iubită mamă,Că din cer Tatăl .ne cheamă.El ne dă vieaţa, pâinea,Şi-i stăpân a toată lumea.

In genunchi am stat cu tine,Te-ai rugat, ca prunc, cu mine,Domnul sfânt fie cu tine,Că m’ai învăţat la bine!

Mamă bună, mamă dragă,Nu te uit vieaţa ’ntreagă.

JP. Lucian Pop

Mama-i una - numai una

De cunoști cuvântul mamăȘi-l șoptești de când ești mic, Știi și plânsul din năframăBine-ori rău - e un nimic

Prea îndurătoare-i mamaCe pe braț te ținea des...Ea de-a pururi ține seama,Vorbelor fără-nțeles...

Ea îți dă graiul și cântulȘi te leagănă-n copaie,Și te ține-n holzi cu vântul, Și în Siloș-faceți baie

Blânzi căpițele de grâuÎți dau umbră și răcoare,Spală-ți fața în pârâuȘi te-nfșură-n ștergare.

Mama-i una, numai una, Este cel mai scump cuvânt, Ea e soarele și lunaMaica-i sfântă pe pământ.

Mircea Arineanul

E ziua ta

O lacrimă de primăvarăÎngeamănă în vremuri vântul...Pe pajiști iar încep s-apară,Noian de flori umplând pământul.

E ziua ta măicuță dragă,În zi de opt, de mărțișor, Îți dărui azi iubirea-ntreagă,Iar tu mă strângi la piept cu dor.

În dar îți dau sărutul dulceȘi-ți mângâi chipul tău bălai,Și-un ghiocel ce-ar vrea să-și culceFiravul chip pe-un colț de rai.

Nu știu prea bine să vorbesc, Dar chipu-ți sfânt mă scaldă-n soare,Tu vezi că abia de gânguresc,Nu-ți spun mai mult că nu sunt mare.

Dar vreau din gându-mi să-ți șoptesc, De ziua ta azi dragă mamă;Să mă-nțelegi cât te iubescȘi ce mult țin pe tine seamă

Mircea Vac

8 MARTIE

19

Oşanul e mândru şi de sine, şi nu se lasă uşor mai pe jos decât altul, nici la luptă nici la joc.

Io-s cocon făcut aşa:Cu cuţit şi cu curea,Şi cu gură mititea,Ca să pot striga cu ea.

Şi iară:

Câtu-i Ţara oşenească,Nu-i fecior să-mi poruncească, Numai unul cât un ghem,Nici de ala nu mă tem,

Chiar dacă e mai mic de statură, el ne asigură:

Mititel îs mititel,]umătate-s de oţel.

Oşanul nu se doreşte afară nici din Ţara lui nici din tagma în care se află. După domnie nu se doreşte’ nici nu o iubeşte.

Fa-m’aş domn de m’aş putea, Aş mânca şi tăt aş bea,Da zice a mea Irincă:Mai mândru eşti în opincă.

Şi iară:

Când am fost tânăr cocon,Am vrut să fiu şi io domn.Mi mai bine c’am rămas,Nu-mi dă nime peste nas.

De traiul domnesc îsi bate joc:

Dimineaţa mâne cavei,Până seara stau să piei.

Îşi bate joc de cei ce vreau să se facă peste noapte domni renegând »oşenia«:

Mers-o mândra-n Bucureşti,La drăguţi de cei domneşti.Nouă amu nu ne treabă,Că nu pute a ai şi ceapă

Poporul oşan, în general sărac, îşi poartă jugul satirizându-şi propria sărăcie:

Bine-i la cel cu Lei Io-s sărac, n’am nici căţei,De-aş avea o pisicuţă,M’aş lăuda de găzduţă.

Şi iară:

Nu mi bine nice rău,Da mi bai: n’am nici un Leu,Leu-i rotiţa dracului,Nu stă ’n straiţa săracului.

Mai ales când a rămas şi orfan de părinţi, simte tot amarul părăsirii şi al lipsurilor:

Am rămas de sărăndic,Nu mâne numa pălăndic, Pălăndicu-i fără sare,Şi beau lacrime amare.

Şi iară:

Bine-i Doamne când nu-i rău,Ca la păstrăv în părău,Da-i rău Doamne când nu-i bine,Şi n’ai ajutor la nime.

„Toată averea lui se reduce de multe ori la o căsuţă, ba nici la atâta:

Săracu-s şi n’am nimică,Num-o casă ’ntr’o urzică,Vine vântu şi mi-o strică.

Când vin, pe lângă sărăcie, şi alte amărăciuni, el nu are cui se plânge:

Frunza verde,Nu mă crede,Da mă crede cea uscată,Că-i de mai multe mâncată.

Şi se roagă lui Dumnezeu amărît:

Doamne, nu mă bate tare,Cum ai bătut frunza ’n vale,Şi pe faţă şi pe dos,Pân-o ai doborît jos.

Desigur, trăind în sărăcie, el are oarecare pic pe cei bocotani, pe cari, când îi vede şi sgârciţi, îi satirizează foarte muşcător:

lo-s fecior de bocotan,Da nu m’am hrănit şohan,Aş vrea să hiu rău sărac,Să rod pe Ia morţi colac.

Vră dacă bocotanul sgârcit e şiprimar, iată ce-şi aude:

Birăul nost îi sgârcit,Umblă cu clop găurit,Poartă un rău sumănuş, Ti stă bine coldăuş. Viaţa oşanului e plină de multe necazuri, dar trăind în mijlocul naturii, îşi are filosofia lui, şi de multe ori se mângăe ori se întăreşte din cele ce-l împrejmue. Văzând binele altora şi nenorocul său, îşi zice:

Păsăreaua păsărea,Creanga verde o ferea,Pe uscată hodinea.

Vasile PopCandidat de Advocat

BIXADUL din Țara OașuluiIzvor nesecat de cultură

20

Ritualul funerar facilitează transformarea relaţiilor socialedintre vii şi morţi, precum şi diferenţierea relaţiilor dintre corp şisuflet, deosebind manifestările fizice ale vieţii de imortalizarea eipostumă. Rigiditatea morţii întrerupe continuitatea temporarăcerută de ontologie a individului şi a colectivului prin care societatea se reasigură de existenţa sa. Moartea sfidează procreerea şi reproducerea umană. Proiectarea experienţei umane, dincolo de sine (adică în viaţa de dincolo) depăşeşte problemele ridicate de o concepţie strictă asupra mamologilor, genealogiilor şi istorile redau ,,viaţa” temporalităţii unui timp imemorial. În Oaş - Bixad, vieţile lui Hristos şi a Fecioarei Maria, paradigme care motivează limitarea forţelor amintite, sunt strictlegate de practicile rituale şi credinţele cosmologice asociate morţii ,,nevârstnice”- adică a unei persoane necăsătorite aflate la vârsta căsătoriei în prima parte a lucrării şi a altora. O astfel de moarte timpurie poate să survină devreme în raport cu ,,vremea morţii specifice în ciclul vieţii” (sexul şi moartea au propriul lor ,,timp” așa după cum evidenţiază versurile de la începutul unui bocet din Bixad:

Uă,uă, uă, o, o!Nu ţ-o vreme să mori,Ţ-o fo vreme să te-nsori!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Scoală-te şî te uită,Că la noi îi lume muută,C-o gândit că facem nuntăUă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!

Tu bine te-ai însurat,Ţ-ai luat fată de-mpărat!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!N-am văzut aşă mnireasă,Să zie popa acasă!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Să te cunune pe masă,Mnireasa-i în copârşău,Mnirile-i la Dumnezău!Uă,uă, uă, o, o!

A muri o fată fecioară necăsătorită reprezintă o moarte periculoasă, deoarece nu s-a realizat aspectul cel mai important al vieţii și în consecinţă are loc o cununie simbolică a mortului, practică complexă care are menirea de a îmblânzi sufletul mortului. Aceasta este una din numeroasele practici considerate a fi de folos atât celor vii, cât şi morţilor, moartea fiind un pericol pentru toţi cei implicaţi în viața trăită a defunctei. Se crede că persoana care lasă în urmă un duşman de moarte, o dragoste neîmplinită sau alte probleme nesoluționate vor reveni în trupurile celor care nu le mai locuiesc. În cazul morţilor aflaţi la vârsta căsătoriei se crede că dacă nu se realizează o nuntă simplă a defunctului în timpul funeraliilor ,,persoana” se va întoarce în căutarea unei perechi, pentru a-şi împlini destinul social şi dorinţele sexuale frustrate, legate de durerile sufltetești trăite. Dacă sufletul nu este satisfăcut el nu-şi găseşte odihna, şi rămâne o ameninţare pentru cel rămas în viață. Nunta mortului are rolul de a tempera tensiunea produsă de împerecherea paradoxală a sexualităţii cu moartea. Sexualitatea şi moartea sunt dimensiuni fizice şi sociale fundamentale ale ciclului vieţii şi ale crizelor existenţiale asociate acesteia. Ele fac continuu obiectul religiei, politicii,medicinii, filozofiei, jurisprudenţei, literaturii şi culturii populare. Se spune căbocitoarele (femeile care se cântă) se află în comunicare cu mortul, iar vorbele lor tânguite sunt de obicei adresate anumitor persoane. Adresarea pe nume presupune implicit participarea acelei persoanela ,,conversaţie”. Cele mai frecvente forme de adresare includ nume personalizate: Mări, Iri, Dumi, Ghiorghi, precum şi termeni deînrudire – mamă, tată, frate, soră, văr, etc. Dar pentru nuntă există un alt set de termeni care subliniază statutul social al mortului, precum şi relaţia metaforică dintre moarte şi căsătorie. Bocitoarele se referă la mort ca mireasă sau mire. Asemenea tuturor mirilor sau mireselor, şi mortul a fost

cununat într-o ceremonie ,, la biserică”, de mult. Versurile următoare sunt tipice pentru această temă.

Uă,uă, uă, o, o!N-am văzut aşe mnire,Măi Dumni ca şî pe tine!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Să zie popa acasă,Să te cunune pe masă!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Mnirele stă-n copârşău,Mnireasa-i la Dumnezău!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Cu haine aube-nbrăcată,N-om vede-o niciodată!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!N-am văzut aşe mnireasă,Să zie popa acasă,Să te cunune pe masă!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Mnireasa-i în copârşău,Mnirile-i la Dumnezău!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Tătă lume a-ntrebaZine mnirele,ori ba!Uă,uă, uă, o, o!Uă,uă, uă, o, o!Mnirele-i fecior de crai,Te-a duce de mână-n rai!Uă,uă, uă, o, o!

Așa după cum rezidă din versuri, alesul decedatului este fiul sau fiica lui Dumnezeu, în funcţie de sexul celui mort. Soţul unei mirese moarte este întotdeauna Fiul lui Dumnezeu (Domnul Isus Hristos, Împărat în Glorie) sau un Prieten (ambii termeni invocând imagini de putere şi divinitate).

Cultul morțilorObiceiuri și tradiții din Țara Oașului

21

Colindele fac parte din zestrea spirituală a românilor. Iarna, în preajma Crăciunului, acestea se constituie într-un uriaş covor literar-muzical-folcloric, laic şi religios,ce se întinde până dincolo de hotarele actuale ale ţării, ca un superb liant al românităţii. Colindul este specia literar-muzicală cea mai frecventă şi mai variată, atât ca text cât şi melodic. De asemenea, urmărind la TV-uri în săptămâna ce precede naşterea Domnului Isus Cristos, surprinde varietatea costumelor populare (ţăranii spun „haine româneşti” !) .Acele imagini TV constituie o superbă etalare de desen şi culoare izvodite prin gândirea şi hărnicia ţărăncilor, probată, în fiecare an şi de Paşti, căci mamele au ambiţia (la concurenţă) să facă pentru odraslele lor (mai ales pentru fete) costume noi, demne de o expoziţie textilă superbă,mai ales prin ii, cămăși, străiţi, desagi, uneori înşirate pe rude în casă (camera) ai dinainte, ca podoabe de preț. La o vestită cusătoreasă din Bixad(Oaş), până şi învelitoarea de butelie de aragaz este ţesută cu motive tradiţionale... Începutt de an. E vremea colindelor... retrageţi-vă o clipă în puritatea copilăriei şi atunci veţi putea imagina cerul de sticlă albastră cernut cu făină de lună,în senine nopţi de iarnă în dulcele colind, când stelele de ghiaţa picură scântei în pocalele cu vin. Şi în acea linişte ancestrală se aude zăpada protestând sub pasul colindătorilor, uneori păziţi de lătratul câinilor, deranjaţi din aţipirea lor letargică, ca mai apoi intră în dialog cu luna. Vocile se dreg la prispa caselor, în târnaț şi colindul venit parcă din alte mirifice lumi, amplificat de colindători pătrunde direct în suflet, asemeni florilor de cireş ce-ţi învăluie retina, primăvara: cald, domol, liniştit şi mult aşteptat...Coboară pacea prin colind în case. Nimeni nu doarme. Copiii,bătrânii şi mai ales fetele aşteaptă cu înfrigurare blândă.Oare vor-veni?-se întrebă în gând nerostit, dar cu emoţie. Câţi feciori le vor trece pragul să le cinstea că prin colind. Fumul coşurilor de la case trădează asiduitatea pregătirilor gazdelor, boacele cu păsat (sarmale) stau calde și decente pe plite în oluri pântecoase aşteptâmdu-şi sfârşitul în gâtlejuiile înfometate de umblet şi cântat ale colindătorilor. La fel cratiţele aburinde cu cârnaţi,costiţe aşteaptă resemnate.Pe masă, în aşeptare se oferă graţioase prăjiturile,cozonacii, colacii, care au o solemnitate festivă, dialogând zâmbitoare cu sticlele cu pălincă şi ghin. Oamenii se cinstesc pe alese, conform generoasei ospitalităţi ţărăneşti tradiţionale. E vremea hodinei, a colindelor,a petrecerii...încă de la orele dimineţii, coconii, atârnaţi de străiţi pântecoase in

care se vor strâge în devălmăşie daruile primite(caţiva lei, de-ale gurii,colacei, ca răsplată a bucuriilor pricinuite) încep pe toate vocile colindatul specific, uneori sfârşindu-l hilar:”Suflă vântu’ pin târnaţ/Scoală babă dă-mi cârnaţ/ Puică albă bagă-n sac/Soală babă dă-mi colac/Cât rotiţa plugului/Umple straiţa pruncului/Dă colacu de mi-i da/Că mi scurtă gubiţa/Şi-mi îngheaţă puţuca !/Iar de nu mi-i da cârnaţu/ Noi tăt ţ-om câca târnaţu’!”... Gazdele râd, se amuză copios, străiţile pruncilor câştigă în greutate.Colindătorii fericiţi îşi continue, pelerinajul pe la casele gospodarilor. Am văzuţ prin satele oşeneşti, şi la orele amiezii zeci şi zeci de cete de copii, incat întregul sat devenise un uriaş colind de o magnitudine indescriptibilă. Când noaptea s-a lăsat peste sat, alunganuu-i pe micii trubaduri, apar mult aştepatele cete de feciori al căror ritual continuă până-n zori: Colo-n dealul după deal/ieste-on munte cu oi multe/Da la iele cine şede?/ Șede de doi păcurăroi/Da’ unui mare altu-i mnic/Ăl mai mare pe cel mnic/Tât îl mână şi-l aduna/Oile sa le înturne/Oile când l-oi turnat / Lejea lui i s-o gătat/Din puşcă să îl puşcăm/Ori în săbii să-l tăiem !/Pe mine cân mi-ţ îngropa/Pune-ţ’ Luieru-n gură/Trâmbița alăture/Şî de-a întreba mamuca/Une-o rămas Griguţa/Dinapoi cu doauă ştioape/Până-i lume nu să-ntorne ! ” Bine-nţeles, flăcăii zăbovesc prin casele gospodarilor, după cum îi ține inima, bucatele şi băutura gazdelor,ori ochii îmbietori ai codanelor în casă colindă şi ele apoi rămân să aştepte alţi colindători).După ce feciorii ascultă mulţămita colindelor îşi continuă pelerinajul pe la alte case...La rândul lor bătrânii încep de cu seară colindul în cet sfârşinu-l la miezul nopţii:”O,doamne,împărate sfinte/primeşte şi-a noastă cinste/primeşte o de la noi/Că săm crescători de oi”... Desigur, repertoriul colindelor diferă de la o localitate la al în satul Boineşti-Oaş am trăit o noapte magică. În’biserică, unde venisem, mai multe cete de feciori, care se deosebeau prin costumaţie: sfeterce colorate diferit: albe, sure, negre. Toţi colindau acelaşi colind dar nu comitent. Era ceva de neimaginat de o forţă de comunicare extraordinară de te treceau fiorii. Cetele au ieşit apoi din biserică, pe rând, doi câte doi purtau pe umeri ceteraşul care cânta la instrumentul său. Afară câteva maşini şi-au proiectat farurile’peste acest mirific spectacol. Din fericire am imortalizat momentul cu o cameră video...

Ovidiu Suciu

Dor de colind

Acum mi-aduc aminte și mă cuprinde-un dorDe toată veselia, din seara de CrăciunCe-mi cuprindea ființa cu dulcele-i fiorȘi răsuna în glasul, colindului străbun.

Noi săptămâni în șir, ne pregăteamȘi ne rugam lui DumnezeuSă învățăm colindul, ce din neam în neamNe-aduce pace și liniște, mereu.

În bucurie, liniște și paceColindul vine, pe–același drumÎn fiecare an, la noi în caseCu glasu-i lin și un gând bun.

Dar dintre multele amintiriCe sufletul mi-l răscolescColindul glasurilor de copiiMă înfioară și mă-nveselesc.

Mă văd și-acum ca și atunciCu traista, țesută din lînăPrimind în dar mere și nuciPentru colindul dat la o vecină.

Și mi-amintesc mai bine ca oricândCând ajungeam acasă-n miezul nopțiiÎmi admiram recolta de colindȘi mă mândream cu ea la toți.

Acele mere, nuci sau pereCe le primeam la colindatRămân în anii vieții meleUn dar nespus, sfânt și bogat.

Trecură anii, rând pe rândȘi vremurile, multe se schimbarăÎncât, trăiesc un dor nebun,Copiii, colindând în prag de seară.

Și astăzi, mă-ntorc în satul dintre văiCu gândul la colindul de copiiPe care cetele, de fete și flăcăiLe-au moștenit din mamă-n fii.

Toate de-atunci sunt o fărâmăCopii au ajuns și ei bătrâniBătrânii au ajuns țărânăIar satul ca o stână fără câini.

Plutește-n aer un regret tăcutCe inima adânc mi-o înfioarăLa fel ca și colindul a trecutCopilăria mea pe-o ulicioară. Și dacă aș avea numai un gândAș vrea pe veci să-mi fie datulSă fiu copil la mine-n satȘi să pornesc cu colindatul.

Viorel Lacatus

Cluj-Napoca, 03 decembrie 2012

Ninge peste țară cu colinde

22

Epistola Sfintei Fecioare Maria către râmleni căci toţi de la Râm suntem şi ne tragem

[...]

Când a împlinit vârsta de douăzeci şi şase de ani, înţeleptul Iisus a părăsit India în periplul său de-a cunoaşte lumea pentru a se îndrepta spre Alexandria pentru a cunoaşte şi învăţa tainele vechilor egipteni, ocazie cu care a desluşit tainice învăţături în Marea Piramidă de la Gizeh, unde Marii preoţi aveau ritualuri specifice asupra păstrării în credinţa lor a vieţii după moarte a faraonilor. Spun de asemenea dovezile aflate în manuscrisele de pe malul Indului că Bunul Iisus, la vârsta de 29 de ani, s-a înapoiat în Palestina, urmându-şi calea spre împlinirea destinului, cunoscut fiind faptul că Iisus ar fi trăit mulţi ani în India şi Egipt, unde au ars cele mai puternice focare de spiritualitate ale omenirii, dar prin însuşi ce făcea şi prin propovăduirea învăţăturilor Marelui Dascăl, nu se simţea mulţumit văzând că preoţii ce-l înconjurau nu erau creştinaţi;† Puhoiul de lume adunat în jurul Său spunea că este Mântuitorul, iar pentru cei ce-l urmau Mântuitorul era pentru toţi cei ce-şi înălţau sufletul peste tot ce este mic, neajutorat şi cu neputinţă spunându-le astfel: “Eu am fost aici cu voi, aproape, acum şi am venit dar trebuie să-mi îndeplinesc poruncile“.

APARIŢIA CREŞTINISMULUI LA DACO-ROMÂNI ŞI A CREDINŢEI ÎN IISUS HRISTOS

Originea apostolică a creştinismului românesc

În analiza gnostică zamolxiană se specifică că gnosticismul creştin a apărut la c vremea lui Zamolxe ( c. 1300 î.d.Hr.) reiese şi din adnotările studiului lui f care afirmă că “Zalmoxis ar fi regel anul 1402 î.d.Hr.). Rezultatele obţinute în urma descoperirilor arheologice, a urnelor funerare descoperite pe pământul Daciei, atestă dovezi indubitabile ale gnosticismului dacic. Strămoşii noştri daci credeau în Pliroma - care reprezenta însuşi împărăţia Cerurilor, despre care a vorbit Domnul Nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care de altfel s-a născut în gnosticismul creştin. Este, de asemeni, bine cunoscut faptul că traco-dacii au îmbrăţişat creştinismul înaintea celorlalte popoare, putându-se afirma că creştinismul daco-român este de origine apostolică, element paternal conferit de Apostolul Andrei, care a adus creştinismul în Dobrogea, potrivit unor izvoare străvechi, urmat de Apostolul Pavel, aşa cum a specificat însuşi marele preot Dumitru Stăniloaie în lucrarea “Originea apostolică a creştinismului românesc”: “Poporul român a fost adus la credinţa autentică în Hristos direct de Apostoli, înaintea tuturor popoarelor din

Occident. Potrivit unor străvechi tradiţii, creştinismul a fost adus în Dobrogea de Apostolul Andrei, întâiul chemat la apostolat de Mântuitorul Hristos, şi de fratele său mai mic, Petru. Se cunosc episcopi în Tomis (Constanţa) încă înainte de anul 300 d. Hristos. Din izvoarele istorice reiese că românii din nordul Dunării au avut vocabularul lor originar, diferenţiat de cel macedonean, aspect relevat în Faptele Apostolilor, ceea ce conduce la ideea că creştinismul n-a venit de la Roma, unde vocabularul creştin s-a format după aceea. Din scrierile marelui savant Stăniloaie reiese că “Traco-daci erau o populaţie latină originară, care în Balcani se numeau Beşi, iar dincolo de Bosfor - Bitii, ce aveau drept capitală Troia”.Secvenţial, mai notăm, din spusele marelui sa¬vant Stăniloaie: “Un nepot al lui Priam, regele Troiei, a plecat după cucerirea acesteia, de greci, în Italia şi a întemeiat Roma. De aceea, singurele ţinuturi din Balcani şi de la nordul Dunării ocupate de români, au rămas după retragerea acelora latine. Şi de aceea limba română e cea mai apropiată de limba latină scrisă prin corectitudinea şi claritatea sonorizării - până târziu limba besă sau traco-română a rămas practicată numai de ţinuturile traco-românilor din Balcani şi din nordul Dunării, ci chiar în unele mănăstiri din Orient, alături de liturghia în alte limbi” (La Mănăstirea Sf. Sava de lângă Bethleem, la Mănăstirea din Constantinopol şi la cea din Muntele Sinai). Se poate vedea dovada la Karl Holl, Das Fortleben de Valksprachen in Klein asien in nachshrisilecher zeit din volumul Gesamelte Aufsatze der Kirchen gheshicte, Tubingen, 1921, p. 234-249

Ing. Mircea Vac

FAMILIA SFÂNTĂ - PORTAL CERESC SIDERAL AL NEAMULUI ROMÂNESC

23

Culegere de FolclorDe pe Valea Tarnei MariProf. Doina Molnar

Tara Oaşului a fost înzestrată în acest an cu încă o carte. Se numeşte “Culegere de folclor de pe Valea Tarnei Mari” (Editura Citadela, Satu Mare, 2012) şi este semnată de profesoara de limba română Doina Molnar. Născută la 15 august 1947 în localitatea Cicârlău, judeţul Maramureş, autoarea a lucrat timp de patru decenii în învăţământ, legându-şi destinul de Tarna Mare, localitate situată la extremitatea nord-vestică a României. A publicat, după cum aflăm de pe coperta IV a volumului, “Paşi prin biografii tărnărene” şi a colaborat alături de Ovidiu Dacian Molnar, Vasile Conioşi Mesteşanu şi Mariana Popa Bota la monografia “Tarna Mare – un sat din Ţinutul Tisei Superioare”, volum deosebit de important pentru cunoaştereaacestei părţi a lumii româneşti. Doina Molnar şi-a pregătit pentru tipar piesele pe care le-a adunat împărţindu-se între munca didactică şi aceea de depozitară a frumuseţilor folclorice din zona vestică a Oaşului, de care s-a ataşat cu toată fiinţa şi pe care a cunoscut-o foarte bine. Volumul este fructul mai multor decenii de muncă, o lucrare complexă care oferă un adevărat caleidoscop al năzuinţelorartistice, al bucuriilor şi al durerilor unei generaţii, este “poza de grup” a unei comunităţi vii şi puternice, cu o viaţă spirituală bogată, moştenită din adâncuri de vremi, tulburată de istorie,limpezită de aspiraţiile spre frumos. De aceea, autoarea merită preţuire şi reprezintă un model demn de urmat în lumea dăscălimii. Volumul se înscrie într-un şir lung de cărţi dedicate Ţării Oaşului Volumul poate fi aşezat în lungul raftal cărţilor dedicate Oaşului, întregind tezaurul cercetărilor etnofolclorice şi lingvistice din zonă, începând cu Eugen Barbul de la finele sec. al XIX-lea, de la studiul lui I. A. Candrea realizat la începutul secolului trecut, continuând cu cercetările complexe făcute în diferite domenii de Béla Bartók, Ion Muşlea, C. Brăiloiu, Vasile Scurtu, Gheorghe Focşa, de grupul Jacques Bouet, Bernard Lortat-Jacob, Speranţa Rădulescu, de alţi cercetători mai depărtaţi sau mai apropiaţi de zilele noastre. Se părea că Oaşul nu mai are nimic de oferit pentru a fi consemnat în file de carte, că aici nu mai există folclor literar, că oşenii nu mai au ce să spună.

Iată că aceste păreri sunt contrazise de noua culegere. Materialul folcloric foarte bogat pe care îl cuprinde este un indiciu al faptului că grupul compact nord-vestic continuă să-şi dezvăluie comorile. Forţa sa creatoare se manifestă şi azi, iar cartea e un argument că se poate continua atât cercetarea, cât şi înregistrarea culturii populare. Ce aduce nou? Mai întâi observăm că ţâpuritura e productivă şi nu are de gând să se stingă. Textele adunate sunt frumoase, semn al unui gust estetic remarcabil. Tematica este diversă. Merită exemplificate câteva aspecte mai importante. Se remarcă aspiraţia spre valoare, competiţia dintre frumuseţe şi sluţenie, dintre hărnicie şi delăsare, moralitate şi imoralitate. Iar sentimentul pur al iubirii este dezvăluit cu sinceritate, este “strigat” şi apărat cu străşnicie. Ironiile sunt îndulcite de umor şi de inteligenţă, dar săgeata transmite cu precizie mesajul: “Ce te ţii mândruţ măreţ / Cu o raţă în coteţ / Dacă raţa ţ-a peri / Cu ce doamne ti-imândri.” (p.137). Competiţia fetei cu viitoarea soacră, pentru a reteza sentimentele filiale ale flăcăului şi a le deturna în totalitate spre sine este tăioasă, dar transmite convingător mesajul< “Auzât-am măi mândruţ /Că-ţ fă mă-ta legănuţ / Să te legene pe tine / Să nu d’ii sara la mine”. (p137)De asemenea, cântecul de leagăn este bine reprezentat şi el vizează inclusiv realităţi ramatice contemporane< „Păsăruică galbână / Haida de mă leagănă / Păsăruică roşie / Du-mă in Italie / Şî mă du cu mare dor / La tătuca în pridvor / Că de iel mńi tare dor” (p. 25). O pondere mare are ţâpuritura cu miez moral, filosofic, reflectând atitudini şi concepţii despre lume şi viaţă, specifice grupului< “Supărare, supărare / Pune-teoi de-a moi (“la muiat”, n. m. I. N.) în vale /Şi-oi pune pietre pe tine / Să nu mai superi pe nime.” (p.107).Spectacolul nunţii păstreazăforme tradiţionale Printre piesele de rezistenţă, deosebit de active, se numără oraţiile de nuntă (bulciugurile). Se observă că, deşi în ultimii ani mutaţii s-au produs, în rău şi în bine, o nuntă autentică în Oaş nu este deplină fără momente ca acestea. Bulciugurile susţin buna dispoziţie prin umor, prin sugestia erotică. Iată două fragmente referitoare

la găina miresei< “Săracă găina mę / Rău v-am păcălit cu ię / O-am aflatlângă fântână / Moartă de o săptămână /De nu-ţ place găina / Dă cu ochii pe sub masă / Că la mńireasă-i mai grasă.” (p.88). Sau< “Uiu-iu găina mę / Rău îm pare după ię / C-o ouat câte-un ouţ / De rătotă la drăguţ / Că mńi-o ouat sările / Să-i cumpăr ţâgările / Uiu-iu găina mę / Nici să oauă nici clocę / Numa tăt să cocoşę”(p. 89) Bulciugurile sunt adevărate radiografii ale vieţii de familie, ale vieţii în general care înregistrează alături de faţa ei frumoasă şi aspecte neplăcute< neînţelegerea celuilalt, zâzania posibilă, violenţa. Dialogul socăciţelor cu naşii e un fascinant ospăţ de ironii, de ziceri cu tâlc, de rime inspirate. Sunt scăpărări ale talentului şi ale inspiraţiei celui ce improvizează în nişte forme date. Aici limbile sunt slobode. Sugestiile licenţioase sunt abia mascate şi atenuate de umor, de fiorul artei, dar sensul nunţii chiar acesta este< perpetuarea vieţii. Strigăturile cuprind avertismente glumeţe în atmosfera nupţială concretă, dure în realitatea posibilă. Desigur, nu sunt invocate situaţii pe deplin imaginare, ci ecouri ale experienţei. Viaţa, condiţia femeii, caracterele, toate acestea îşi au complexitatea lor. În momentul sărbătorii, aluziile sunt gustate ca fiind doar de domeniul imposibilului, deşi de atâtea ori pot deveni reale. O ţintă a săgeţilor este soacra. În apetitul de căpcăun al soacrei nimeni nu crede. Să vezi o noră măturând bătătura cu soacra e prilej de râs.

[...]

Lucrarea doamnei Doina Molnar merită toată atenţia noastră, având multe piese de valoare care vor rămâne în tezaurul literaturii populare din această parte a ţării. Este o culegere bogată, o ediţie riguroasă, după modelul culegerii lui Ion Muşlea din 1932. O carte a cărei valoare va fi descoperită treptat şi va însemna peste ani un punct de reper. Folclorul oşenesc face parte din zestrea diversităţii europene într-o Europă care, iată, (nici ea!) nu crede în lacrimi, dar va trebui să ţină seama de diversitatea valorilor spirituale.

Ioan Nistor

24

Barsana este una din comunele mari ale Maramureşului aşezate pe malul drept al râului Iza, la o distanţă de 20 km. de Sighetul Marmaţiei. Prima atestare documentară despre comuna Bârsana este în 1326 când printr-o diplomă regele Carol Robert I de Anjou, recunoaşte şi întăreşte în aceste locuri pe cneazul Stanislau, iar in alt document acelaşi cneaz este numit fiul lui Bârsan. Atoponimul Bârsan (a) vine de la tradiţia păcurarilor care creşteau oi (bârsane) adică cu lână deasă, moale şi lungă. Urmaşii cneazului Stan Bârsan reprezintă şi astăzi familiile de bază ale satului. într-un document din 21 iulie 1390 privind posesiunile Drăgoşeştilor - voievozi ai Maramureşului, nepoţi ai lui Dragoş Vodă descălecătorul în Moldova - este amintit un drum a cărui bifurcare ducea încă de atunci la mănăstire şi, respectiv, în satul Bârsana. Tradiţia aminteşte începuturile mânăstirii de la Bârsana peste râul Iza, pe Valea Slatinii, de unde a fost mutată aici, în dreapta râului, pe locul numit mai târziu Podurile Mănăstirii. Se mai amintesc o Vale a Mănăstirii şi Dealul Popii, iar un document de hotărnicie din 6 noiembrie 1405, pomeneşte un “câmp al mănăstirii”; menţionat şi în alte acte privind proprietăţile Drăgoşeştilor, dintre anii 1408 - 1480, ultima dată privindu-l pe Bartolomeo Dragffy, voievod al Transilvaniei. Mănăstirea Bârsana a fost construită, se pare, pe la mijlocul veacului al XVI-lea de Drăgoşeşti, pe una din proprietăţile lor, lăcaşul de închinare fiind astfel contemporan cu vestita mănăstire de la Peri, cu cea din Biserica Albă, având aceiaşi ctitori şi binefăcători. Vechiul aşezământ monahal, cu hramul Sfântul Nicolae, era unul dintre cele mai însemnate ale Maramureşului, de vreme ce, la 1738, rezida aici ultimul episcop ortodox, Gavril Ştefanca - localnic căruia tradiţia satului îi mai păstrează numele - înaintea desfiinţării episcopiei, prin extinderea oficială a unirii religioase a românilor cu Biserica Romei. Chiar în condiţiile presiunilor asupra lăcaşelor de cult ortodox din zonă, mănăstirea va rezista până la 1791. Documente din secolul al XVIII-lea amintesc numele unor călugări: Pahomie, preot în 1745, Grigoraş, preot în 1757, Atanasie în 1769, 1776, 1777, Varava (grec) şi Partenie în 1776, lerotei împreună cu alţi trei călugări în 1777; numărul acestora se reduce însă mereu şi,

în anul 1787, la Bârsana mai sunt menţionaţi doar doi vieţuitori. Averea lăcaşului a fost confiscată de statul austriac, în 12 iulie 1791 şi predată aşezământului greco-catolic de la Cernoc (Munkaci), ultimii călugări mutându-se la mănăstirea Neamţ. Vechiul lăcaş monahal din Bârsana a însemnat, totodată, o şcoală pentru preoţii satelor din zonă. De aici se procurau şi cărţi de cult româneşti, tipărite şi aduse din Moldova şi Ţara Românească - de la laşi, Târgovişte, Râmnic etc. - şi icoane, poate pictate chiar în ateliere proprii. După 600 de ani de la menţionarea mănăstirii şi după 200 de ani de la încetarea existenţei sale, la Bârsana renaşte viaţa monahală, în anul 1993, PS Justinian Chira, episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a binecuvântat acest loc încărcat de rugăciunea strămoşilor, pentru o nouă mănăstire. Ansamblul monahal este construit din lemn, în tradiţia locală, numai cu meşteri din Bârsana, sub îndrumarea arhitectului Cordoş Dorel; cuprinde poarta maramureşeană, turnul-clopotniţa, biserica (12 x 12,20 m, înaltă de 57 m ), altarul de vară, casa cu chilii şi paraclis (pe mai multe niveluri), casa meşterilor, casa artiştilor, casa voievodală şi mainou, muzeul care vă oferă o imagine de ansamblu asupra istoriei, culturii şi civilizaţiei maramureşene.

Obştea este condusă în prezent de stareţa Monahia Filoftea Oltean şi este alcătuită din 14 monahii şi un preot duhovnic. In fiecare an pe data de 30 IUNIE MĂNĂSTIREA BÂRSANA dă SLAVĂ şi CINSTE CELOR 12 APOSTOLI care sunt ocrotitorii acestui SFÂNT LĂCAŞ. Pentru grupuri organizate, pelerini şi copii se poate asigura cazare în spaţiile mănăstirii, iar pentru turişti există în apropierea mănăstirii Vila Bârsana. FIE ca rugăciunea înaintaşilor noştri să fie sfinţitoare şi mântuitoare pentru ctitorii mănăstirii, vieţuitorii ei şi toţi cei care vor trece pragul acestui Sfânt locaş închinat DUMNEZEULUI CELUI SLĂVIT IN TATĂL, FIUL SI DUHUL SFÂNT. AMIN.

25

Viorel LacatusTU, AZI EȘTI PE PĂMÂNT... O ZEE

Nu pot a te uita vreodată...Că ai aprins a inimii scânteieEști floarea de mușcată înfloratăÎn multe ipostaze ești idol nu femeie.

Ai mult, prea multe nelipsite hibeȘi știi cu lege iubirile stinghere,Ești floare ce încinge a nopții urbeȘi știi să șlefuiești orice durere.

Nevinovată pari în axiomăȘi-nstrengăreasca ta privire;Cunună de luceferi fără formă,Pe frunte îmi așezi din fericire.

Sub ambra toamnei cea târzie,Ciorchinii rubinii din vie-ți copțiCând îi privesc cu drag mă-nbieSă îi culeg în miez de nopți.

Nu vreau să-ți tulbur mersul viețiiNici idealurile micii înălțimi...Dar vreau sub soare să privesc scaiețiiCe mușcă autumnal ai tăi ciulini.

Iar trandafirul dulcilor plăceri,Cu chip îmbătător – boboc nedesfăcut;Pierdutu-și-a petalele de ieri...Sub focul pătimirii nenăscut.

Îmi pot închipui de multă vremeDe când mă ții în vis încătușatCă patima lumească o să te chemeLa umbra mărului cel înflorat.

Dar poate ești un vis iscoditor,Ești pătimirea ceasului cel greu;Ce-ncarci doar inima cu dorSau ce mai ești – nu știi doar Dumnezeu.

Nu știu ce e în mintea ta femeieȘi care sunt cărările viețiiTu, azi ești pe pământ o zee,Madonă ești – odor al frumuseții.

SATUL MEU

Satul meu de altădată Unde-i azi - nu se mai vede ..?Când eram fecior și fată Sub poale de codru verde. Acum când venim în tine Tu ești trist și supărat...Și nu-ți mai oferă nimeniVremi ce-au fost de altădat. Ce frumos era ... atunci ...Când eram cu toți copiiCând trăiau părinți, buniciZburdau mieii pe câmpii. Vremi au fost, s-au perindatȘi în satul de pe vale ... Totul pare neschimbat,Amintirile îți ies în cale. Astăzi când venim în tineTot gândind la locu-mi drag ...Vedem că nu mai e nimeni,Să aștepte în al casei prag. Că tot plecară câte unul,În țintirimul de pe dealLăsându-te să porți destinulLa toți fii, sfânt Ardeal. Au rămas la câte-o casă Ici și colo vre-un bătrân, Iarba nu plânge sub coasă Și nu mai are stăpân Satule trist și bătrâniiSunteți tot ce-a mai rămas ...Latră-un câine-n dosul stânii.Și-și cată loc de pripas Anii trec, grei și în tăcere,Lasă satul făr’ de fiiJalnic, trist și în durereCa stejarul din Amfii. Iar apoi de sărbătoriPruncii trag la casa lor,Să-și vadă părinți, surori,Ce îi așteaptă cu mult dor. Din depărtări privescu-te cu dorSătucul meu, străin și părăsitSub glasul vântului ușorEu vreau să-ți spun cât te-am iubit. De-a pururi îmi rămâne aici casa Și școla în care-am învățatPădurea, pomii și aleasa,Of satule iubit mă simt înstrăinat.

AIEVEA

Degeaba mai încearcă azi poeții Ce se mai cred iscoditori de filăCă ceasul bate miezul nopțiiȘi-adorm pe pieptul tău copilă.

Se face că pe vreme odinioară, Cânta și naiul, cânta și ciocârliaȘi când eu te țineam de subțioarăMă inunda în amurguri veselia.

Și-mi picura lumina tristă Vărsată dintr-un vârf de lumânareCând chipul tău de ametistăPrivea stâlparul nopții-nerăbdare.

Eram atunci mai răbdător cu tine, Sub foșnetul pădurii sfinte...Când sângele coboară-nvineȘi în poieni s-ar bate cerbi cu ciute.

Și înmuiat precum e cânepa-n topilăSimțeam suflarea-ți caldă-nscăfârlieSimțind că ți-am furat din viața ta o filăȘi tu mi-ai fost eterna poezie.

Când am sorbit din lacrima fântâniiÎngenunchiat lângă ciutura-nflorată,Abia târziu aflat-au și stăpânii ...Că au în bătătură o floare de muscată

Era târziu să-ți mai cunoști greșala,Când râsul, peste plâns, vestea o bucurie,Și vântul sturlubatic furatu-ția sfialaIar tu rugându-mă să nu-ți jur ție

Ei, nu e chiar povestea peste legi,Să-nham caleașca la fluturii iubirii;Dar știu că acuma - ești păvaza vieții-ntregiȘi țelul meu suprem în calea fericirii

Mircea Vac Marius V. Pop

26

VREMEA TRECE, VREMEA VINE

Cu a tinereții patimiVrei durerea mea s-o curmi..?Și cu ochii plini de lacrimi porți gâlceavă între lumi...?

Cine crezi că înțelege Ochi-ți zglobii pătimașiCe promit să calce o legePun iubire-ntre vrăjmași.

Ești vicleană odaliscăTu promiți, promiți mereu...Un sărut care nu mușcăGândul sufletului meu.

Languroasă întinzi coarda, Când pe umăr luna plinăÎn sărut își prinde prada-nLiniștea nopții senină.

Poate ai vrea în intimitateSă-ți devin o noapte mireDar a trece peste poate...E interzisă de simțire!

Lumea asta-i zămislităDin iubiri nepătimașe,Ce se-ntorc într-o clipităÎn regrete dureroase.

Tu ai vrea să-ți verși veninul Neîmplinirilor din vis...Dar nu crezi că preaplinulVa rămâne în viață scris?

Chiar nu pot a înțelege Joaca ta copilărească...Ce iubirea ar vrea s-o legeCe noroc să întâlnească...?

Vremea trece, vremea vine...Ne iubim doar din priviri, Cine ar pătimi cu tinePeste legea blândei firi.

SĂ NU MAI RĂSTIGNIM IUBIREA

Să nu mai răstignim iubirea Ce Ţi-o purtăm cât vom trăi,Că n-om percepe fericirea Ce Ne-ai lăsat-o-n a iubi

Te cer să-mi fii părtaş în viaţăSă-mi porţi amiezile din vis Şi-n zorii noi de dimineaţă Să-mi dai orânda ce mi-ai scris

Să nu greşesc cu voia, Doamne,Să port cununa Ta de spini,Născută-n vremi de alte toamne,Mereu stingheră-ntre străini

Căci doar iubirea Ta măreaţă Mă ţine-n lanul de grâu sfânt Şi-ndeamnă-mă să fur în viaţă Un gând curat din zborul frânt

AFLA-VOR ADEVĂRUL

Prea buni părinţi de nobilă obârşie.Ce aţi purtat în vremi a naţiei dureri. Şi v-aţi zidit altarul bisericii-n moşie. Acasă în Ardeal zidit-aţi noi puteri

iar prunciivoştrimai rumenidecât mărul,mai mulţidecât nisipul din Mureş de pe Criş afla-vor adevărul, cunoaşte-vor călăulce v-a ascuns sub cruci la Trăsnea şi la Ip

LA FÂNTÂNĂ

Stă cumpăna fântânii sub razele de lunăŞi-ascultă clipocitul mirific din adâncuri,Iar chipul meu cu apa înaltă se cununăŞi cu oglinda nopţii şi-albastrele parânguri.

Semeţ revarsă-şi vârful sequoia cel bătrânCu stele spânzurate în ramuri care ard,Sub dulcele balsam al florilor de fânÎn liniştile sparte de îngerii ce cad.

Aici, eu mă cunun cu tine-n noaptea neagră,Şi-Ţi jur credinţă, Doamne, neobosită, Ţie,Sub sfântul Tău altar şi-ţi dau viaţa-ntreagăMărire Ţie, Doamne, Doamne, mărire Ţie.

ÎN VINEREA ACEASTA

În vinerea aceastaimi vor luaplânsulşi-l vor aruncaîn lada amintirilorȘi-l vor ducedeparte de casăîmi vor mutilasufletulpână la ultimulstrigăt de libertateiar păsările ceruluitravestite în porumbeicu ramuri de măslinîn ciocse vor îmbătacu sângele meu.

Mirela Barbu Roxana Vac Simona Pop

27

Democraţia reflectată prin intermediul presei post-comuniste.

Conceptul de democraţie. O perspectivă istorico-teoretică

Democraţia este Guvernarea poporului, pentru popor, de către popor. La baza guvernării democratice se afla ideea că omul este o fiinţă raţională, care îşi cunoaşte dorinţele, interesele şi nevoile şi care îşi poate evalua priorităţile politice şi candidaţii în funcţie de interesele lui. Unul dintre cele mai remarcabile elemente ale politicului în lumea contemporană este uimitoarea popularitate a democraţiei. Există astăzi puţini oameni, fie lideri politici, fie simpli cetăţeni care care să nu predice democraţia şi să nu se pretindă a fi democraţi. Cu toţii par a fi de acord că democraţia reprezintă o finalitate politică dezirabilă, chiar dacă aceşti oameni împărtăşesc ideologii diferite, cum ar fi liberalii şi socialiştii, comuniştii şi conservatorii. Cuvântul democraţie a fost utilizat ca propagandă în sens pozitiv, sloganul To make the world safe for democracy era răspândit şi utilizat pretutindeni. Democraţia începe să se răspândească în majoritatea statelor, devine populară, iar politicienii vor încerca să-şi lege propria ideologie (oricare ar fi aceasta) de acest concept, pentru a obţine susţinerea cetăţenilor. Astfel democraţia a ajuns să reprezinte un ideal pe care îl îmbrăţişează majoritatea ideologiilor. Francois Guizot în De la democratie en France susţine că toate partidele politice vorbesc despre democraţie şi o invocă precum un talisman politic. Cuvântul democraţie are o putere atât de mare încât nici un guvern nu se poate menţine fără a face aluzie la democraţie În această lucrare obiectul de studiu îl va constitui modul în care este reflectat termenul de democraţie politică prin intermediul presei, acesta reprezentând condiţia indispensabilă, instrumentul fundamental pentru realizarea oricărui scop democratic. Democraţia în sens politic este o macrodemocraţie, în timp ce democraţia grupurilor (grupurile pot fi şi politice, de exemplu partidele) presupune o microdemocraţie. Cu alte cuvinte, democraţia politică, în accepţiunea termenului care a persistat timp de secole, este democraţia suverană, supraordonată,

în timp ce celelalte democraţii sunt inevitabil democraţii subordonate. Atâta timp cât sistemul politic este unul democratic şi celelalte sisteme se vor adapta la modelul respectiv. În caz contrar, când sistemul politic nu este unul democratic, nu va îngădui celorlalte sisteme să îmbrăţişeze un comportament bazat pe principii democratice.Acesta este motivul pentru care lucrarea de faţă se va ocupa în primul rând de democraţie în înţelesul politic al termenului, democraţie analizată din perspectiva presei, deoarece presa şi libertatea acesteia susţin o societate democratică. Democraţia nu poate fi disociată de existenţa unei prese libere. Dacă sistemul principal, nu este un sistem politic democratic, atunci democraţia socială, industrială sau economică nu au autenticitate, nu pot fi clasate ca sisteme democratice. Prin urmare, când folosim termenul de democraţie, desemnăm democraţia politică. Democraţia este în primul rând şi într-un sens esenţial un concept politic din care derivă în continuare principiile democratice ale celorlalte sisteme.

Evoluţia termenului de democraţie de la origini şi până în prezent

Democraţia ca termen şi ca formă a vieţii politice îşi are originea în Grecia antică. Termenul provine de la combinarea substantivului demos, însemnând oameni sau oameni obişnuiţi, şi verbul kratien, a stăpâni. Pentru greci, demokratia însemna guvernarea de către oamenii obişnuiţi, dintre care mulţi erau needucaţi, fără experienţă şi săraci. Aceştea fiind majoritatea, democraţia a fost identificată cu guvernarea de către majoritate. În ceea ce priveşte Atena, pe cât era de democratică, pe atât reuşea să-şi întărească puterea. În orice sistem democraţia duce la întărirea lui. Atena s-a distins ca fiind cel mai inovator şi sofisticat polis. Ceea ce a cultivat un mod democratic de viaţă a fost formarea unei categorii de cetăţeni independenţi economic. Evoluţia democraţiei ateniene a constituit o importantă sursa de inspiraţie pentru gândirea politica modernă, dar termenul a suportat modificări de-a lungul timpului, în funcţie de evoluţia societăţii. Idealurile sale politice – egalitatea între cetăţeni, libertatea, respectul legii şi dreptatea, toate acestea vor constitui un fundament pentru dezvoltarea ulterioară a gândirii politice occidentale .

Tucidide ne spune că sistemul atenian de guvernare se bazează pe egalitate, domnia legii, fiecare individ este interesat de problemele statului, cetăţenii sunt foarte bine informaţi asupra problemelor de politică generală, iau ei înşişi hotărâri politice proprii. Aici toţi cetăţenii pot participa şi participă într-adevăr la crearea şi protejarea unei vieţi în comun. Principiul de guvernare era principiul unui mod de viaţa: participarea directă. Legea statului era legea cetăţeanului. Se pare că atenienii se mândreau cu o viaţă politică liberă şi deschisă, în care cetăţenii puteau să-şi dezvolte şi să-şi împlinească capacităţile şi calităţile lor. Prin independenţă, statut, educaţie , arta, religie şi, mai presus de toate, prin participare la viaţa comună a cetăţii, individul îşi poate desăvârşi calităţile sale care ţin de binele comun. Viziunea lui Platon, unul din marii filosofi ai Greciei Antice, referitoare la democraţie este una negativă. Platon aduce acuze democraţiei în lucrarea sa, Republica, în care afirmă că fiecare individ este liber sa facă ceea ce îi place. Platon afirmă că poporul acţionează din impuls, sentiment şi prejudecăţi. Nu are nici experienţa nici cunoştinţele necesare pentru o judecată corectă din punct de vedere politic. Democraţia îl marginalizează pe cel înţelept care, conform opiniei sale, ar trebui să conducă statul. Pretenţiile la libertate şi egalitate politică sunt incompatibile cu menţinerea autorităţii, ordinii şi stabilităţii. Platon susţine că democraţia înseamnă conducerea de către incompetenţi, considerând că aceasta este constant ameninţată de demagogie.


Felixa Florentina MICLEA

Atitudini Civice Democrația ... o eroare la români

28

BRAZDA ÎNFLORITĂ

Ţărani cu palmele bătătorite,Cuvântul meu e simplu şi curat Eu scriu tăcerea ploilor trecute Când voi vă-ntoarceţi de la arat.

Un car cu boi mai scârţâie pe drum,Pe faţa voastră brăzdată e câmpia În liniştea-nserării de acum,Cântaţi un cântec vechi, contemporan cu glia.

Nu mai sunteţi singuri şi pierduţi.Că Ion şi Moromete au fost cu voi.Nu mai sunteţi flămânzi şi desculţi Că brazda voastră a-nflorit în noi.

Eu sunt feciorul tău ţăran român Şi setea de pământ nestinsă e în mine.Cu sufletul şi braţul meu în sat rămân Şi-ţi jur în toate să fiu lângă tine.

LA UMBRA PRUNILOR BĂTRÂNI

La umbra prunilor bătrâni Îşi dorm strămoşii somnul Pe rădăcini ei sunt stăpâni Iar sus în cer e Domnul

Un cer senin deasupra casei mele, Peste sat ecou de clopot slânt.O fântână cu oglindiri de stele Ce-mi pot dori mai mult decât atât?

Peste întuneric nască-se lumina,Să pot distinge frumosul de urât. Din lanuri aurite să plivesc neghina Ce-mi pot dori mai mult decât atât?

Sub brazde boabele să învie, Strămoşii aibă pace în mormânt.Şi pace pe pământ să fie.Ce-mi pot dori mai mult decât atât?

Coconii sănătoşi să crească,Să văd, să văd bătrânii surâzând.Iar prunii veşnic să-n florească. Ce-mi pot dori mai mult decât atât?

CROCHIU

Sub bice reci de ploaie aleargă armăsarii trăgând prin, ceaţa vremiiun prea fantast landou Lovind pământul negru sub asprele copite-într-un blestem- al nopţiiun uriaş banjou Şi văile răsună de nechezat sălbatic iar clipele se sparg sub luna ca o zdreanţă înfiptă într-un sobru şi uriaş catarg.

DOMNIŢĂ DALBĂ

Domniţă dalbă - fată basarabăcu chip de înger - trup păgân ivită dintr-o frescă bizantină sau dintr-o floare de salcâm Cum treci aşa cu line păsuri pe lângă un moldav pridvor Pari visul unei albe sonatine aripă răzvrătită de cocor.

ORGA CLEPSIDREI

Orga clepsidrei plânge căderea sub umerii zilei umil contrafort Un sânge hepatic ne năruie vrerea sub stânca strivită — carpatic fiord

Agonic ne surpă clipa.Ca hoituri seci pe drumuri ne-mpresoară vechi amintiri - garoafe far’ de preţ-sub sân virgin de clopote de seară

Amurguri haşurate prin hăţiş subtile arcuri îşî strecoară când neiubirea — grea de moarte şi pieziş ucide pescăruşul din vioară.

OF...DOAMNE, DOAMNE, EMINESCU

[...]

Atâta foc, și-atâta ură...Pusese regii-n lucruri sfinte, Că numai Dumnezeu se-ndurăȘi-arată-ne calea ‘nainte !

În memorandum vrură răzvrătițiiSă lege unirea între frați...Și-n temniți puse-i iezuiții,Pe toți preasfinții din Carpați.

A tremurat pre vremi regatul,Cu Transilvana pe cruce...Când Maica Sfântă din ÎnaltulȘ-albastrul cer - la Alba - o duce.

Aici e’ altarul nemurii...Aici e’ altarul cel cerescu;Aici e legănul unirii...Cum spus-a domnul Emienscu.

În vremuri nu voim elogii...Doar liniște-n altar și-n țară;Tu blând Luceafăr să te-apropiiSub bolta cerului - fii iară.

Ai pavăză întregul neam,Ce-i dat din ceruri...românescu, Așa cum de la Daci știam, Of.. Doamne, Doamne Eminescu.

Eu cred în nimbul nemuririiLa voia Tatălui Cerescu...La suflet tainic al iubirii,Nemuritor ești .. Eminescu !

29

I O BĂG I A Până la finea sec XV - Cnejii şi voivozii români

După cum registrul de la Oradia ne dă preţioase indicaţiuni privitoare la justiţie sub primii regi ungari, tot aşa chartularium-ul de la Oradia este o netăgăduită probă despre situaţia escepţională a românilor din cnejiile bihorene. Reiese anume, din acest chartularium, ca pe teritorul capitlului de la Oradia se aflau numeroşi români. Aceştia însă se bucurau de un regim escepţional, mai favorabil de cât cel aplicat iobagilor unguri, zis creştini. Pe când iobagii unguri plăteau adecă zeciuială şi taxă de ştini [keresztenypenz], un fel de dare bisericească pe care noi o plătim acum de bunăvoie, precum, făceau şi diferite servicii, p’atunci iobagi români plăteau numai cincizeciuială și la Sfânta Mărie câte o oaie de’fiecare casă. Iar românimea întreagă, da la anul nou un cal, drept semn că recunoaşte drepturile feudale, precum cnejii dau şi ei o jumătate de veliuţă, o pătură sub şea ş’un caşcaval [pe lângă zecimala de miei şi porci, care mai târziu s’a impus tuturor iobagilor români], drept recunoştinţă pentru privilegiile lor deosebite. Nu trebue să fii preocupat, pentru a te întrebă: de ce această escepţiune cu iobagii români ? lubitu i-a capitlul mai mult pe români, decât pe unguri [singurii pe cari Îi consideră creştini,] ori s’a interpus cineva la capitlu, pentru menajarea deosebită a românilor ? Desigur că nu. Cauza este alta : Ungurii deci si capitlurile catolice dela Oradia, n’au găsit p’acolo nişte pribegi , păstori români, ci un popor organizat şi conştient de drepturi strămoşeşti, încât nici după sute de ani vecinătate cu ungurii, aceşti români n’au slăbit, ci capitlul din Oradia i-a lăsat în pace să trăiască sub şefia cnejilor lor şi s’au mulţumit dacă, drept semn că recunosc supremaţia ungurească, la anul nou dau un cal ş’o pătură sub şeaua calului. Abia sub Sigismund, pe la sfârşitul veacului XIV, românii din aceste părţi şi din Ardeal, ajung supuşi d’abinele ai regimului feudal. Şi atunci numai o parte ajung iobagi de rând. Ceilalţi se aplică în organizarea militară a ţării. Era şi greu, să mai poată rezista cu tot talentul său de a şti folosi toate puterile vii din ţară şi cu toată grija ce o avea de altfel regele pentru popor, feudalii se întăresc şi sub Sigismund, şi ajung să supună tot mai mult pătura de jos a poporului. Zadarnic decretează regele la 4 August 1347 că „fiind fiecare om coborîtor din o păreche de părinţi, oamenii sunt egali şi liberi şi sclavia nu , firea, ci oamenii au făcut-o“, — feudalii tratează cu iobagii atât de crud, încât ei se plâng că au soarte mai rea decât a sclavilor cumpăraţi. Până şi în armată, care sub Sigismund se compune şi din iobagi, feudalii ajung să fie favorizaţi şi să se tragă linie despărţitoare între nobili şi iobagi. Nobilul care dezerta, scăpă plătind amendă; pentru aceeaşi crimă, iobagului i se luă viaţa. Intr’un regim condus de asemeni principii, bine înţeles că situaţia privilegiată a românilor din cnezate era o sfidare. Au resistat, cât au resistat, românii oamenilor, dar vremea n’au mai putut s-o înfrunte.

In privinţa rolului militar al românilor, găsim preţioase mărturisiri chiar în documentele maghiare. De pildă în Fejer, care arată că românii din Bresc, „un mic popor aşezat în partea orientală a Transilvaniei, constituiau încă din vechime o garnizoană permanentă la pasul Oituzului“. Kemeny mărturiseşte acelaşi lucru despre românii din jurul Devei şi Hunedoarei, observând că şi regele Sigismund numise asta „o vechie şi lăudabilă consvetudine. Lovitura cea mai grea le-a dat-o Românilor Ludovic cel mare, care printr-un decret dispune ca numai valah (ori rus) de legea catolică poate să aibă proprietate nobilitară şi să fie cnez, iar această dizpoziţie este reînouită şi de Sigismund, la 1422. Tot atunci ordonă ca franciscanii să se ocupe îndeosebi cu readucerea schismaticilor valahi la confesa catolică. Ludovic cel mare, pentru a-i cunoaşte mai de aproape şi a-i supune pe români unui regim escepţional, s’a dus între ei, în Ardeal. Privitor la petrecerea în Ardeal a regelui Ludovic, în primăvara anului 1366, când oligarhii l’au influinţat să decreteze asuprirea românilor, Kovâry Laszlo scrie: „La 24 Iunie este în Marosvasarhely, între secui şi în 28 Iunie subscrie un decret pentru înfrănarea îndeosebi a valahilor agitaţi din afară, pe temeiul căruia dacă prind pe cineva comiţând crimă, pe lângă aprobarea a şepte ţărani admite să fie executat sumar, prin spânzurătoare; iar cine este numai acuzat, dacă e nobil, pe lângă aprobarea a 50 nobili, dacă e ţăran pe lângă aprobarea a 50, să fie spânzurat, se: lărgeşte astfel cercul de autonomie a autorităţilor, deschizându-se, în acelaşi timp, calea ce duce mai târziu la dreptul de paloş al proprietarilor“. De altminteri sunt mai multe dovezi despre situaţia escepţională pe care o aveau românii şi în alte părţi.


Ioan Rusu Șirianu

ADEVĂRATA ISTORIE A TRANSILVANIEI

30

ADEVĂRATA ISTORIE A DACIEI: CAMPANIA MILITARĂ 105 - 106: DACII LE-AU FĂCUT ROMANILOR ZILE GRELE!

După cum vedem toată lumea adopta atitudinea potrivită, tracii se făceau că nu aud, iar romanii se făceau că nu văd. Dar din toate astea tracii erau în avantaj, deoarece cu cât se uitau mai încruntat la soldaţii romani şi mai neguros, cu atât beneficiau de avantaje mai mari de la Traian: „...am fost permanent grijuliu să nu le dăm nici un motiv de nemulţumire.” După cum vedem, împăratul ştia că nu e de glumit cu tracii aceştia. Ce or fi căutat romanii să se bage singuri şi de bună voie în aceste situaţii complicate şi să stea în coasta atâtor popoare? Răspunsul este bineînţeles unul singur: lăcomia după aur. Doar, banchetele şi orgiile conducătorilor romani trebuiau plătite din ceva şi de către cineva şi luxul palatelor lor trebuia întreţinut de undeva... Dacă prima dată romanii au trecut în Dacia pe un pod de vase în dreptul localităţii Baziaş, în această a doua campanie Traian şi şi-a căutat un alt loc de a trece Dunărea cu trupele sale şi se hotărăşte pentru localitatea Egeta, actualmente în Serbia. Aici el ceruse arhitectului Apoi Ioni us să-i construiască un pod, care să lege Egeta de localitatea Drobeta de pa malul dacic, încă după prima sa retragere din Dacia. Toate acestea el le făcea dintr-o dorinţă arzătoare de răzbunare şi nu dintr-o dorinţă arzătoare civilizatoare: „Toate aceste lucrări erau impuse de intenţia de a preface definitiv Dacia în provincie romană.” Rândurile de mai sus, mai dovedesc din nou dacă mai era necesar, că după primul război cu dacii Traian nu rămăsese cu nici un fel de stăpânire asupra Daciei şi că abia de acum avea de gând să o cucerească. Este încă o dovadă că în primul război 101-102 nu a existat de nici un fel nici o victorie romană, că a fost o farsă de ochii supuşilor şi că Dacia nu era sub nici o formă sub stăpânire romană. A fost categoric o victorie a Daciei împotriva Romei!

La ce îi trebuia lui Traian un pod?

Localitatea Egeta era o localitate antică exact în faţa Drobetei. Aici a hotărât împăratul după cum s-a văzut, construirea unui pod pe care trupele romane urmau să treacă Dunărea spre a pătrunde din nou în Dacia. De ce voia Traian acest pod, că doar prima dată trecuse fără acest pod maiestos al lui Apollodor? Dacă o să citiţi, n-o să vă vină să credeţi:

„Am primit mai multe solii, care ceruseră să fie primite şi cărora le-am fixat întâlnirile înaintea plecării noastre. Voiam ca în acelaşi timp să vadă geniul poporului roman, care aşternuse peste Danubiu, aici la Egeta, un pod cum nu mai făcuseră alte popoare în lume, dar şi forţa invincibilă arătată de scurgerea fără sfârşit a legiunilor noastre pe acest pod.“ Traian voia să epateze, să

impresioneze delegaţiile străine pe care le ţinea pe aproape. Voia să-şi creeze un ascendent psihologic asupra celor pe care voia să-i cotropească şi asupra vecinilor lor, care văzând astfel puterea Romei să stea cuminţi sub ascultarea lor. însetat de faimă şi glorie orgoliul traian nu se mulţumea cu puţin, el voia totul, să fie considerat cel mai capabil între regii lumii, iar poporul lui roman să fie considerat genial. Dar după cum a arătat istoria, nu a fost aşa Pe cine a impresionat împăratul cu podul lui grandios? Pe ia-zigi şi pe un neam germanic care erau fraţi cu burii. Pe aceştia împăratul îi impresionează cu puterea lui şi îi determină să nu-1 mai ajute pe Decebal în lupte. Referindu-se la discuţiile diplomatice cu delegaţia populaţiei iazigilor aflaţi dincolo de Tisa, aflăm din nou lucruri surprinzătoare pentru noi şi foarte clar expuse: „In primul rând am primit solia iazigilor, aliaţii noştri, care mi-au prezentat un potop de reclamaţii şi cereri, îndreptate împotriva dacilor. Intre altele, cereau cu tărie dreptul de a lua vamă de la oierii daci care îşi aduceau turmele la iernare în ţinutul fluviului Tisa. Deşi ştiam că iazigii se aşezaseră de curând în acest ţinut, unde dacii îşi duceau din timpuri imemoriale turmele la iernat, le-am promis sprijinul, fără să mă angajez concret faţă de ei.“ După cum vedem din nou, ţinuturile de la Tisa şi de dincolo de râul Tisa, au fost ale dacilor din vremuri imemorialei Aceasta arată cât de mare şi de puternică a fost seminţia dacilor şi pe ce teritoriu întins locuiau. Mă întreb care rege ulterior, oricare o fi el, poate contesta această mărturie antică şi poate revendica pentru vre-un alt popor prioritatea asupra acestor regiuni. într-adevăr ele au fost dorite cu ardoare de celţi după cum se ştie deja, acum erau dorite de iazigi, dar toate astea nu potriveau cu planurile lui Traian:„în fapt nu puteam fi de acord cu această cerere, întrucât plănuisem să cuceresc ţara dacilor şi nu intenţionam să le schimb modul de viaţă. Pentru stăpânirea ţinutului amintit, ştiam că dacii cu regele lor Burebista luptaseră si-i zdrobiseră pe celţi, care se aşezaseră aici ca şi iazigii.“ În aceste paragrafe împăratul face cea mai ,,tare“ mărturisire a lumii antice, care nouă ne vine ca o mănuşă când spune: şi nu intenţionam să le schimb modul de viaţă! Domnilor istorici, unde sunteţi?

Auziţi şi vedeţi ce scrie aici? Nu intenţiona să schimbe romanul nimic din Dacia, nici măcar viaţa oierilor şi transhumanţa lor! Nimic, nici limba, nici portul, nici tradiţiile, nimic! Dar dacă Traian nici nu avea de gând şi nici nu voia, cui i-o fi venit ideea năstruşnică să vrea pacostea asta cu romanizarea, că după cum am văzut mai sus, nici pe iliri n-a vrut împăratul să-i romanizeze, lăsân-du-i în legea lor? Multe întrebări fără răspuns. ..Aceste „falseturi“ au fost atât de mult repetate însă în cărţile de istorie încât, au fost apoi preluate ca adevăruri şi unii au scris sute de cărţi, lucrări, au făcut conferinţe şi simpozioane mereu pe aceiaşi temă, romanizare, latinizare, etc... Din păcate o eroare repetată insistent, în final ajunge să fie percepută de populaţie ca şi cum ar fi un adevăr. Acum este un alt pericolul care planează, ca aceia care vor spune adevărul să fie consideraţi ... anormali! Ar fi bine ca măcar acum în al 12-lea ceas să se ia aminte şi să se restudieze istoria, iar cei care au greşit să se retragă din viaţa universitară, publică şi culturală şi să mediteze la propria lor naţiune şi unde au adus-o, deformându-ne istoria naţională. Probabil că ar fi necesară o lege a lustraţiei şi în domeniul istoriei. Traianul acesta a fost tenace, viclean, corupt, imoral şi cu podul său şi-a atins scopul:„Pe acest pod am trecut cu legiunile şi cohortele de auxiliari. Plecarea noastră din Egeta a fost urmărită nu numai de localnici, dar şi de soliile despre care am amintit mai înainte şi asupra cărora cred că forţa romană a făcut o deosebită impresie, favorabilă nouă.“ Probabil că impresia asupra delegaţiilor străine o fi fost puternică, dar nu credem că şi asupra localnicilor daci, care nu puteau fi impresionaţi chiar aşa de uşor.

Dacii le-au făcut romanilor zile grele!

Traian voia să fie sigur de victoria lui de data aceasta, în noua sa campanie militară. După ce i-a impresionat pe toţi vecinii lui Decebal, astfel ca aceştia să nu încheie nici o alianţă cu dacii, orgoliosul împărat care suferise aşa o înfrângere ruşinoasă în prima campanie, de data aceasta mai cheamă în ajutor pe toţi zeii lui organizându-le şi oficiindu-le sacrificii. Cu armata lui numeroasă, el caută apoi să ocupe toate punctele strategice dintre Dunăre şi munţi Carpaţi şi se apucă apoi să repare fostele lui castre pe care le părăsise în retragerea din prima campanie.

Maria Pirtea

[continuare în numărul viitor]

31

[...]

Intreaga viaţă şi activitate a Dr. Vasile Lucaciu, a constituit o legătură indispensabilă între concepţie şi acţiune şi având calităţile unei personalităţi istorice „s-a dovedit un cărturar luminat, un luptător dârz pentru drepturile poporului român, şi un om politic având ca ţel câştigarea libertăţii şi egalităţii românilor din Transilvania. Dr. Vasile Lucaciu a fost „ Omul drapel”,cum foarte bine l-a numit poetul Octavian Goga. Patriotul Vasile Lucaciu, era convins ca şi loan Raţiu şi învăţatului Simion Bărnuţiu, că: „Libertatea oricărui popor e bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă, ca şi Mihai Kogălniceanu, care zicea, eu privesc la patria mea toată acea întindere de loc,unde se vorbeşte româneşte, ca şi învăţatul blăjan Timotei Cipariu care spunea,...„Precum toţi suntem de un sânge, toţi suntem fraţi, oricât ne despart munţii şi văile,oricât ne despart stările politice şi confesionale religioase, tot una să fim,una naţiune,una limbă, una literatură. Ca om politic Dr. Vasile Lucaciu, va organiza şi prezida întruniri, va combate prin cuvântul său poltica reacţionară de oprimare a naţiunii române, promovată de cercurile guvernante,cu asentimentul Curţii de la Viena, va demasca sistemul dualist austro-ungar, precum şi procedeele la care recurgeau în cadrul acestora clasele dominante (discriminări, corupţii, abuzuri electorale şi administrative, procese, deznaţionalizări prin şcoală şi biserică, deposedarea de pământ a ţărănimii etc.). Memorandumul în forma lui finală (în redactarea doctorului Iuliu Coroianu şi Dr. Vasile Lucaciu) a avut următorul cuprins: Introducere, A. Legea electorală; B. Legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor; C. Articol de lege privitor la organizarea Municipiilor; D. Legea presei; E. Politica agrară. Activitatea şi faptele lui Dr. Vasile Lucaciu, se înscrie pe dimensiunile mediului social politic Transilvan

de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în care un rol important l-a avut lupta poporului român pentru realizarea Unirii Transilvaniei cu România. La acest măreţ ideal au contribuit şi locuitorii comunei Apa, din judeţul Satu Mare, ideal ce s-a realizat la sfârşitul anului 1918, la 1 Decembrie, în cadrul Marii Adunări de la Alba Iulia. Dintre locuitorii comunei Apa care au contribuit sub o formă sau alta în lupta pentru realizarea unităţii naţionale amintim pe Apan Gheorghe, Cosma Vasile, Bărbuş Gheorghe, Tătaran Vasile etc. dar cel mai eminent luptător pentru idealul de libertate şi unitate al românilor din Transilvania a fost Dr. Vasile Lucaciu, a cărui imagine este vie în inima şi conştinţa locuitorilor din Apa, unde este amenajată şi o Casă Memorială. Persevesenţa cu care Dr. Vasile Lucaciu, a apărat idealurile românilor este cu totul remarcabilă. Un effort deosebit depune Dr. Vasile Lucaciu, Ia conferinţa electorală a alegătorilor români din comitatul Satu Mare, si-a desfăşurat lucrările în ziua de 12 mai 1884, la Seini, pentru a face faţă adversarilor săi care-l acuză de propagandă daco-română şi pentru a dezvălui falsurile societăţii „Szechenyi”, care-l acuză ca autor al unor scrisori provocatoare. Într-o şedinţă a Consiliului municipal Satu Mare din 3 Nov. 1899 se propune ca profesorul Vasile Lucaciu, ce funcţiona la Liceul Regesc, să fie destituit din post şi să se cerceteze dacă e necesară predarea limbii române în liceul din Satu Mare, ceea ce era de altfel scopul principal al învinuirilor aduse lui Vasile Lucaciu din partea autorităţilor acelei vremi. Alături de George Bariţiu, care a constatat că în pofida metodelor de oprimare ale claselor dominante, românii şi maghiarii duc lupta comună împotriva asupritorilor lor, şi că românii şi maghiarii pot să petreacă în bună pace şi linişte ca şi până acum peste tot unde se află amestecaţi, la sate şi la oraşe, căci jugul ce-l poartă ambele popoare este acelaşi iar Dr. Vasile Lucaciu, militant de seamă al mişcării naţionale a românilor din Transilvania, accentua că: „Românii se vor lupta pentru vot universal şi că nu au nici o duşmănie împotriva poporului maghiar, „lupta lor e împotriva claselor

dominante care apasă pe români. Fruntaşii mişcării pentru drepturile românilor din Transilvania, văzând cârdăşia claselor dominante, au hotărât să facă din problema românească din Ungaria, o problemă de interes european. În acest sens, Dr. Vasile Lucaciu, într-un discurs ţinut la Viena, după ce Memorandul nici nu a fost citit, ci trimis guvernului de la Budapesta, a declarat: „De vom pieri noi care am venit la Viena ca reprezentanţi în număr de 300 de oameni, naţia noastră nu va pieri,pentru că acasă mai sunt încă două milioane două sute nouăzeci şi nouă de români...Azi vorbim înaintea Europei. Soarta Memorandumului s-a finalizat cu un inuman proces al autorilor lui, iar cea mai grea pedeapsă a fost pronunţată de către Dieta din Cluj, lui Dr. Vasile Lucaciu, condamnându-i la cinci ani de închisoare. în ciuda hotărârii Dietei, patriotul Dr. Vasile Lucaciu a ajuns în culmea puterii sa ie de cuvântător cu glas de tunet. El a prevăzut înt-ro scrisoare adresată lui Gheorghe Pop de Băseşti, că „acest proces (al memorandiştilor) trebuie să aibă un răsunet istoric”, şi l-a avut. Militantul pentru cauza comună a celor din Transilvania, în şedinţa Dietei din Budapesta din 30 octombrie 1907, Dr. Vasile Lucaciu, alături de alţi românia cerut cu hotărâre,înfăptuirea drepturilor românilor, luând atitudine combatantă faţă de Legea Apponyi, arătând că: „popoarele nu sunt pentru aceea create ca să se mănânce unul pe altul, ci, trăind ele în iubire să muncească împreună la mărirea şi gloria patriei”... Întrucât Programul P.N.R., din Transilvania şi Ungaria nu mai corespondea exigenţelor naţionale, impuse de noile împrejurări, în care se ducea lupta pentru realizarea ideii de unitate a poporului român, Dr. Vasile Lucaciu, secundat de Octavian Goga, demisionează din conducerea P.N.R., la 31 decembrie 1914, şi se avântă cu tot elanul în lupta pentru eliberarea Ardeaiului şi desăvârşirea unităţii naţionale a românilor din Transilvania. Profesor Nicolae Pop

Dr. Vasile Lucaciu - militant de seamă pentru cauza românilor din Transilvania, la sfârșitul seolului al IX-lea și începutul secolului al XX-lea

32

„MINUNAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU SFINŢII LUI”

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră şi orice lacrimă ieşită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim şi avem credinţă, Dumnezeu ne împlineşte cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos şi spre mântuirea sufletului nostru. Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei asemenea minuni. Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică la piciorul stâng care, cu timpul, se acutiza şi se întindea pe întreg piciorul. Am încercat diferite medicamente, dar fără niciun rezultat pozitiv. în timp, durerea creştea şi se formase o crustă dureroasă pe talpa piciorului, încât aproape nu mai puteam merge. Intr-o zi, mergând la Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, am luat o sticluţă cu mine şi după terminarea slujbei am umplut-o cu ulei din candela care străju¬ieşte moaştele Sfântului. Am mers la chilie si m-am uns pe locul dureros, după care am făcut Acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat să mă ajute. A doua zi, când m-am trezit şi am călcat pe pământ, mi-am dat seama că durerea dispăruse şi am cercetat locul care acum era curat, fără urmă de rană sau vreun semn că fusese o problemă de ordin medical. Atunci am conştientizat că Sfântul Nectarie, marele făcător de minuni, făcuse şi cu mine o minune. Impresionat, şi în acelaşi timp recunoscător, am mers în biserică, mulţumindu-i sfântului pentru ajutorul acordat şi rugându-l să mă ocrotească în continuare.

Protosinghel Ipolit Lazăr Mănăstirea Radu Vodă

Diagnosticată cu „metropatie hemoragică, fibrom uterin”

Pentru mine, care aveam patruzeci şi trei de ani, anul 2001 a fost foarte greu, deoarece în luna noiembrie am fost diagnosticată cu „metropatie hemoragică, fibrom uterin”. Am urmat tratamentul prescris de medicul de la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central din Bucureşti şi la Policlinica Elias (C.M.D.T.A.), dar starea mea de sănătate se înrăutătea din zi în zi. Am făcut foarte multe ecografii la doamna doctor Tatomir Adina - Maria şi de fiecare dată mi se spunea că nu este bine. Simţeam şi eu acelaşi lucru şi nu ştiam dacă voi mai trăi. Dar Bunul Dumnezeu, care lucrează prin sfinţii Săi „doctori fără de arginţi”, m-a tămăduit într-un mod miraculos. După un an mi s-a produs o hemoragie care a durat optsprezece zile, nu mai puteam merge pe picioare, şi atunci am intrat în panică. Am apelat la o salvare de la Policlinica Elias. Mi s-a spus că nu pot să-mi trimită salvarea pentru că atunci, în noiembrie 2002, sosise preşedintele Americii şi trebuiau să-i asigure securitate şi asistenţă medicală. Am rugat-o pe verişoara mea, care lucra şi ea la o policlinică, să vină cu un taxi pentru că mă simţeam foarte, foarte rău. Dar, spre bucuria mea, ea a venit însoţită de salvare pentru că persoana la care trebuia să ajungă salvarea îşi rezolvase cazul. Am mers la Policlinica Elias cu salvarea şi când am intrat în cabinet doctoriţa m-a certat, spunându-mi că se mira cum de mai trăiesc după atâta hemoragie. Am fost consultată şi mi-a zis că trebuie urgent să fac operaţie pentru că dau în septicemie şi mor. Mi-a făcut biletul de trimitere la Spitalul Elias, dar eu, ştiind că nu

am posibilităţi financiare pentru a face această operaţie am

întrebat-o ce consecinţe are şi dânsa mi-a spus că îmi va scoate totul eliminând fibromul. Am mulţumit bunului Dumnezeu pentru tot, am luat biletul de trimitere şi m-am îndreptat spre casă, gândindu-mă ce voi face. Seara, cu credinţă şi nădejde în Bunul Dumnezeu şi în Sfânta Fecioară Maria, m-am rugat din tot sufletul. „Doamne, ştiu că mă iubeşti, dar te rog să ai milă şi de mine, păcătoasa, să-mi alini durerile şi, dacă mai am treburi pe pământ, te rog să mai îngădui să trăiesc, iar dacă nu, să mor făcând voia Ta!” Am adormit şi la ora 3 noaptea m-am trezit cu o lumină puternică în cameră şi cu un miros de bună mireasmă. Am constatat că hemoragia se oprise, semn că nu trebuia să mai fac această operaţie. Mai târziu am ajuns Ia Mănăstirea Curtea de Argeş, la Sfânta Muceniţă Filofteia, cu o prietenă, la Maslu şi la plecare am luat Acatistul Sfinţilor doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian şi pe al Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie şi vineri’ am mers la Mănăstirea Radu Vodă, la moaştele sfântului, să mă rog. „Sfinte Nectarie, te rog să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, Iisus Hristos şi Sfânta Fecioară Maria să fiu şi eu ajutată în această suferinţă grea. Nu ştiu cine eşti, dar te rog să faci şi tu cu mine ce a făcut Dumnezeu cu tine.” Am fost miruită cu ulei din candela Sfântului Nectarie şi am simţit o pace, o linişte şi o bucurie deplină. Vineri seara mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis. M-a mângâiat şi mi-a spus: „Gheorghiţa, în această noapte te-am operat eu, a fost de faţă Măicuţa Domnului, ţi-am scos afară tot ce era mai rău (fibromul). Te rog să mergi la doctoriţa Maria Adina să-ţi facă o ecografie şi ai să vezi că nu mai ai nimic”. Am rămas foarte mirată pentru că într-adevăr,mă simţeam foarte bine. Am mers la Policlinica Elias şi, urmând Sfântului Nectarie, am rugat-o pe dânsa (pe doctoriţa Maria Adina) să-mi facă o ecografie, dar nu i-am spus ce mi s-a întâmplat în vis. A început să-mi facă ecografia şi să-mi spună că se bucură că m-am operat pentru că operaţia este cicatrizată şi NU MAI EXISTĂ ACEL FIBROM. Nu mai am nimic. Am început să plâng şi să-I mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Fecioare şi Sfântului Nectarie pentru tot ajutorul primit. Deşi au trecut opt ani de când s-a petrecut acest miracol cu mine, încă nu mi-am revenit - pentru că nu mai am nimic! Bun este Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile Lui, prin sfinţii Săi aleşi. Slăvit să fie Domnul întru sfinţii Săi!

Gheorghiţa Ozunu Bucureşti

Sfântul Nectarie - Minuni în România, Ed. Ecumenita, 2010 Galaţi

MINUNILE SFINŢILOR PE PĂMÂNT

Sfântul Nectarie - Minuni în România

33

FLORILE BIHORULUI

Otilia Haragoș - Szegedi-Răsfăț cu iasomie și crini -

De la poale de Pădurea Craiului, de pe dealuri dulci şi domoale şi ape încă zglobii de Criş Repede, aduce cântecul - când bătrânesc sau îmbătrânit, molcom şi învăluitor ca un amurg cu tei în floare, când mai nou, mai tineresc, zvăpăiat sau incendiar -, totdeauna, însă, de bună calitate, o tânără cu nume oarecum ciudat, frumoasă foc, dar modestă şi sociabilă, Otilia Haragoş-Seghedi! Ea vine dintr-un sat cu oameni celeşti, deprinşi a sluji cu devotaţiune atât lucrurile divine, cât şi cele pământene, buni gospodari şi harnici truditori întru ziua de mâine, care nu s-au depărtat de tot de tradiţiile şi obiceiurile înaintaşilor, de portul, credinţa şi mentalităţile acestora. Otilia vine, aşadar, dintr-un sat de la începutul cursului mijlociu al Crişului Repede, Birtin, locul, pare-se unde se făcea vama sării. Ea vine cu frumuseţea şi desagii de cântec ai ţăranilor români din această zonă de excepţie (a Crişului Repede), care a dat interpreţi de mare valoare melosului bihorean (Florica Ungur, Cornel Borza) şi care promite la fel de mult prin ea şi prin tinerii ei colegi (Corina Lele, Ioana Urs etc.). Cântecele ei sunt cele ale vieţii rurale cotidiene, cu necazurile şi sărbătorescul satului tradiţional - de muncă, de dragoste şi dor, de nuntă, dar, mai ales de joc. în repertoriul Otiliei Haragoş, doinele (trăgănatele, gorile), chiar dacă nu ocupă un loc central, îşi au şi ele importanţa cuvenită, configuraţia lor melodică găsindu-şiun suport potenţator în emisia naturală a vocii interpretei, ceea ce sporeşte şi dramatismul şi profunzimea trăirilor din aceste inegalabile zbucniri muzicale ale dorului. De remarcat, de altfel, opacitatea Otiliei Haragoş la ‘‘făcăturile”, la melodiile în stil popular, care cultivă “excentricităţile”, în general, confraţilor mai vârstnici, în căutarea de succes şi notorietate, după o carieră “insipidă, incoloră şi inodoră”. Având ca suport o cultură muzicală şi foclorică solidă, Otilia Haragoş preferă să dea glas valorilor consolidate, să le revitalizeze prin particularităţile personalităţii sale interpretative, prin modul ei propriu de a înţelege şi promova muzica populară. Aici se află. desigur, şi motivul pentru care Marioara Murărescu, la Televiziunea Română, o răsfaţă, alături de alte certitudini ale cântecului bihorean (Antonela Ferche-Buţiu, Corina Lele, Ionel Ban, Ciprian Zopota). Dar cum să nu răsfeţi vraja cântecului, cum să nu răsfeţi o fată frumoasă care dă glas - ca sensibilitate şi har - trăirilor omului de la ţară, în fond -de oriunde, cum să nu răsfeţi bucuria regăsirii de sine în prezenţa unei interprete care ştie ce-i cântecul şi-l infuzează şi celor din jur, unei interprete care are ştiinţa portului popular în toate componentele

ei?! Priviţi-o la un spectacol (sauîntr-o fotografie) şi veţi fi impresionaţi de autenticitatea pieselor, de armonia culorilor, de grija pentru detalii! Indiscutabil, Otilia Haragoş are ceva din ţinuta şi distincţia Floricăi Bradu. după cum. de la Florica Ungur, pare să fi împrumutat sentimentul profunzimilor cântecului, iar de la Florica Duma-variaţia de tonalitate şi atempoului. Să ne oprim, însă. asupra câtorva versuri dintr-un cântec de dragoste: ,.Cât îi Vadu Crişului/ Fecior ca bădiţa nu-i/ Cât ar fi Vadu de mare/ Fecior ca bădiţa n-ar e/ ...IA mneu bade-i tânăruţ/ Nu l-aş da pe alt drăguţ/.../ Dragu-mi-i, bată-l norocu” ... Sau asupra altor câtorva, dintr-un cântec de joc: ,.Bihoreană-s, bine-mi şede/ Aşa zâci cin’ mă vede/ Da şi la cântec şi la joc/ Şi la vorbă şi la port/ Mă cunosc că-s din Bihor/Pă-ncreţitul poalelor/ Pă-ncreţitul poalelor/Pă jocul picioarelor/ M-o făcut măicuţa bine/ Să fiu dragă la oricine/ Da m-a făcut maica, făcut/ Să am gură de horit/ Să am gură de cântat/ Şi picioare dejucat/ Şi picioare de-nvârtit/ Şi ochii de celuit/ Mi-o pus maica nume Floare/ Şi-mi petrec la sărbătoare/ Şi-mi petrec cu horile/ Şi uit supărările/ Mulţumesc la măicuţa/ M-o făcut să ştiucânta/ La cine cu drag m-ascultă/ Cât triieşte nu mă uită/ Mi-i drag lumii şi horesc/ Mi drag porftr bătrânesc/ Portu ce l-am căpătat/ Dă la a mnei bătrâni din sat/ Poale mândre şi spăcel/ Cum să poartă-n satu’ mneu/ Poalele cu tivitură/ La feciori mintea le-o fură”... Melodia, cântecul care-a impus-o pe Otilia Haragoş, un adevărat şlagăr bihorean, este Dragu-mi-i danţu-aista: “Dragu-mi-i danţu-aistaJ Când îl joc cu bădiţa/ C-a meu bade joacă bine/Nu mă face de ruşine/ Joacă-mă. bădiţă, bine/ Şi mă pot ţinea cu tine” ... Toate aceste versuri, de o simpliate dezarmantă, comunică lucruri la fel de simple, stilistic insa fiind inexpresive şi aproape insignifiante. Rolul lor, în joc (dans), este de-a rotunji vocal melodia, dându-i culoare şi viaţă, mai ales prin virtuţile vocale ale interpretei. Şi iată, cum, din aproape nimic, se nasc câteva cântece remarcabile şi aura unui interpret! N-am vrea să spunem că avem de-a face cu un caz singular, dimpotrivă: majoritatea interpreţilor de talent şi cu o solidă pregătire muzicală reuşesc să salveze piese mediocre, alteori nesemnificative de la uitare sau chiar de la „moarte”. Interpretă cu har, să sperăm că Otilia Haragoş-Seghedi va face, împreună cu Antonela Ferche-Buţiu, Corina Lele-Ionescu, Ioana Urs etc. ceea ce Floricile Bihorului au făcut pentru cântecul acestei extraordinare zone, redându-i autenticitatea şi sonurile inconfiindabile. O merită, în primul rând, cântecul popular

românesc, iar apoi această extraordinară „generaţie 2000”. Care, dincolo de promisiuni , trebuie să vină cu certitudini. Otilia Haragoş-Seghedi este solist vocal la Ansamblul artistic profesionist „Crişana” (din 2009), cu zeci de spectacole în ţară şi în străinătate la activ şi o traistă plină cu lauri la diferite festivaluri şi concursuri naţionale, între care nu lipsesc premiile I la „Tinere talente”, „Varietăţi bihorene” şi „Mândru-i cântecu-n Bihor”. De asemenea este laureată a Tezaurului folcloric „Moştenitorii” (2000) şi deţinătoare a unui premiu „pentru înaltă ţinută artistică”, la Turda. S-a născut în 16 decembrie 1982 în Vadu-Crişului. Copilăria şi-o petrece în Birtin (comuna Vadu-Crişului), unde urmează şi primii ani de şcoală. Liceul îl face în Vadu-Crişului, urmează apoi Colegiul de Institutori-Muzică- din Oradea. In aceeaşi perioadă frecventează şi cursurile Şcolii Populare de Artă „Francisc Hubic” din Oradea, clasa prof. Marcu Leţ. În 1997, urcă prima dată pe scenă ca interpret, alături de sora ei, într-un spectacol de Crăciun, cântând două colinzi şi impresionând prin acurateţea interpretării. A lucrat trei ani ca educatoare la Grădiniţa nr. 54 din Oradea. Este căsătorită.Prezentă pe mai toate posturile naţionale şi locale TV, pe mai multe casete audio, CD-uri şi filme realizate cu colegii de la „Francisc Hubic” şi „Lioara”, Otilia Haragoş-Seghedi pregăteşte pentru înregistrare un album muzical propriu, care să-i definească rolul şi locul în cadrul unei generaţii de excepţie, profilul individual inconfundabil şi un repertoriu original, dar autentic, din care nu vor lipsi, desigur, Bihoreană-s, bine-mi şede, Cât îi Vadu-Crişului, Dragu-mi-i danţu-aista, La izvoru Teacului etc. Cu predipsoziţia ei naturală pentru cântec, cu tenacitatea şi seriozitatea ei deosebite in realizarea construcţiei spre care tinde. Otilia Haragoş poate procura satisfacţii deosebite iubitorilor de frumos, de melos popular. Fiindcă atunci când ea cântă, doar frunza-n codru şi astrele cerului îşi permit s-o îngâne!

Prof. Miron Blaga

34

Studiile arata ca in Romania se consuma in medie 1.5 tuburi de pasta de dinti /an /persoana .Acest rezultat pune intrebari si probleme serioase despre ceea ce inseamna nivelul de igiena oro-dentara la noi si despre motivatia pe care romanii o au in ceea ce priveste periajul dentar. Si asta deoarece cavitatea orala ar trebui considerate mai mult decat 32 de dinti. In primul rand gura reprezinta primul segment al aparatului digestiv. Aici are loc maruntirea si tocarea alimentelor.In lipsa dintilor, alimentele sunt inghitite doar partial maruntite ,ceea ce poate conduce la afectiuni ale sistemului digestiv cum ar fi gastritele sau ulcerul gastric. De asemenea gura are un rol important in prima impresie pe care o persoana o face in societate. In cazul complicatiilor infectioase orodentare, bacteriile patrund in circulatia sanguina ducand astfel la diseminarea infectiei in tot organismul,cu localizari extrem de periculoase ale microorganismelor la nivelul articulatiilor, rinichilor sau chiar al inimii. Exista numeroase cazuri in care pacientii prezentau simptome ale unei infectii generalizete, sau analize anormale de sange, in absenta unui diagnostic evident. In momentul in care tratamentele stomatologice corecte au indepartat in totalitate focarele inflamatorii dento-parodontale ,aceste simptome au incetat sau analizele de sange au revenit la valori normale. Adesea infectiile peri-radiculare ale dintilor superiori se pot propaga spre sinusurile maxilare cu aparitia sinuzitei,extrem de neplacuta si destul de complicat de tratat. S-au mai facut, de asemenea, corelari intre igiena proasta dentara si afectiuni frecvent intalnite la populatie: infarct miocardic, avort spontan, respingere de organe transplantate si altele mai putin cunoscute.Iar daca riscul complicatiilor infectioase nu conving, se pune problema implicatiilor psiho-sociale pe care o cavitate orala neingrijita le creaza. Lipsa dintilor frontali, sau prezenta unor dinti cu o estetica deficitara, sau cariati, creaza adesea complexe grave celor in cauza, ajungand pana la refuzul de a zambi sau a vorbi in public, pentru a nu face vizibil acest defect. De asemenea o respiratie neplacuta poate crea un efect de respingere din partea anturajului, accentuand starea de inhibitie.

In societate suntem judecati dupa infatisare si nu este de condamnat in conditiile in care, de exemplu, un angajator isi pune toata nadejdea intr-o persoana pe care o face responsabila de afacerea lui. Acea persoana, daca pe sine nu se ingrijeste, inclusiv dantura, cum poate avea grija de ceva ce nu este a lui?! Si toate astea in conditiile in care drumul pana la o dantura grav deteriorata este lung, situatia putand fi prevenita cu ajutorul unor manopere mult mai putin complicate si, nu in ultimul rand, mai putin costisitoare. Asadar.cavitatea orala trebuie privita ca un intreg al organismului , a carei stare de sanatate sau de boala se reflecta in starea de sanatate sau de imbolnavire la nivel general. Toate complicatiile afectiunilor dentare sunt mult mai greu de tratat decat de prevenit. Prezentarea periodica la stomatolog pentru controlul de specialitate e calea cea mai simpla,mai sigura ,mai eficienta si mai ieftina de a ne pune la adapost de suferinte inutile. Una dintre cele mai frecvente intrebari intalnite in cabinetul stomatologic legate de profilaxia buco-dentara este:ce pasta de dinti sa folosim? Din punct de vedere a medicului intrebarea cu o importanta mult mai mare ar fi: ce periuta de dinti sa alegem si ce tehnica de periaj sa folosim? Deoarece igenizarea corecta a cavitatii orale tine in primul rand de periuta de dinti. Astfel, dimensiunile periutei trebuie sa fie concordante cu varsta celui ce o foloseste si cu marimea arcadelor dentare.Din punct de vedere al duritatii perilor se recomanda cea medie(M), deoarece cea aspra (H) risca sa lezeze gingiile si cea moale(M) poate fi ineficienta. In continuare, in functie de nevoile individuale, se poate opta pentru una dintre variatele modele si marci prezente pe piata. După ce primul pas l-am realizat,vom trece la urmatorul: realizarea periajului printr-o tehnica corecta si eficientao Vă recomandam ca periajul sa fie efectuat cel putin de doua ori pe zi, dimineata si seara, dupa masa.o Inainte de periaj se recomanda scoaterea resturilor alimentare dintre dinti cu ata dentara(scobitoarea nu e eficienta si raneste gingia si osul).o Apoi urmeaza periajul propriuzis care durează aprox. 3-5 minute.o Mişcările sunt totdeauna dinspre gingie spre dinte, şi nu invers si se incepe cat mai sus de pe gingie(astfel masam

gingia si activam circulatia).o Periuta de dinti este inclinata la un unghi de 45o faţă de suprafaţa dinţilor si gingiei.

o Se incepe periajul cu arcada superioara, apoi se continua cu arcada inferioara.o Pe suprafetele dinspre obraz si buze se efectueaza miscari verticale, din aproape in aproape, pana ce toti dintii sunt curatati.o Pe suprafata dentara cu care mestecăm, se realizeaza miscari circulare si de dute-vino, tot din aproape in aproape pana ce toata portiunea respectivă este parcursa. o Pe suprafata interna a dintilor(spre cerul gurii si spre limba) se executa din nou miscari verticale din aproape in aproape.o Se periaza apoi limba, cerul gurii si partea interna a obrajilor.o Se clateste cu apa din abundenta si, optional cu apa de gura. Pentru a raspunde totusi si intrebarii puse de pacienti vom expune si cateva aspecte privitoare la pastele de dinti. Asadar, principala calitate pe care o pasta de dinti trebuie s-o indeplineasca este cea de a indeparta placa bacteriana(resturile alimentare lipite de suprafata dintilor, gingiei si limbii). De aceea este de ajutor ca pasta de dinti sa contina microparticule abrazive(siliciu) pentru indepartarea petelor de cafea, ceai, tutun de pe dinti. Mai ales pastele de dinti pentru albire contin siliciu, nefiind o albire propriuzisa, ci o curatare cosmetica mai puternica. Albirea reala a dintilor se realizeaza dupa sfatul dentisului, cel mai eficient este combinatia dintre o sedinta de albire in cabinet si apoi albire cu produse pentru acasa.Un alt aspect ar fi prezenta in compozitie a substantelor anticarioase (fluorul), indicate mai ales in pubertate si adolescenta cand are loc “o explozie de carii”, copilul fiind in crestere, dinti au de suferit mai ales daca alimentatia nu e corespunzatoare.. Insa nu toate produsele de pe piata au rezultatele promise. De aceea cel mai indicat ar fi ca in timpul vizitei periodece la stomatolog sa hotarati impreuna cu acesta ce periuta si pasta de dinti sa folositi precum si ce alte metode de igiena si profilaxie buco-dentara v-ar putea ajuta sa va pastrati un zambet sanatos.

Stomatologul Redacției

SFATUL DENTISTULUI

35

OMUL CARE VEDE PRIN OAMENIBiotearapeuta LIUDMILA RAEȚCAIA

SFATURILE LIUDMILEI

[continuare]19. Pentru dureri reumatice, 100 gr. mugurel de mesteacăn se amestecă cu 0,5 l votcă, care se ţine la macerat, la cald, timp de 10 zile, apoi se strecoară şi cu soluţia obţinută se fac masaje pe locul dureros, dar nu mai mult de 2-3 minute;20. Pentru osteoporoză şi dureri de încheieturi şi articulaţii se aplică alternativ, o noapte comprese cu frunze de varză albă, noaptea următoare frunze de brusture, acoperite cu un celofan şi apoi cu un prosop din in sau bumbac;21. Hemoroizii dispar dacă se aplică o alifie din untură de porc nesarată în care se arnestecă muguri de mesteacăn pisaţi;Majoritatea femeilor sunt preocupate la inceputul primăverii cum să dea jos măcar câteva kilograme din greutate. Nu este greu de loc: 3 plicuri de sunătoare se fierb timp de 5 minute în 250 ml de apă, se împarte în trei pahare şi la fiecare pahar se adaugă 200 ml apă. Consumând zilnic, înaintea meselor principale acest ceai, veţi constata că veţi ajunge la greutatea dorită.Bărbaţii şi copiii aflaţi în perioada de dezvoltare nu este indicat să consume ceai de sunătoare, mentă sau tei.22. Copiii cu deficienţe de creştere sau rahitism trebuie să consume şorici de porc, fiind foarte bogat în calciu şi vitarnina A. Li se poate pregăti o masă din carne şi grăsime fiartă – nu prăjită – în care amestecaţi şorici tocat mărunt şi îl serviţi lângă cartofi natur. Este un remediu excelent pentru combaterea hipoca1cemiei, dar şi foarte gustos!23. Pentru tratarea stomatitei la sugari, se pun câteva picături de untură de porc pe suzetă, după ce au fost alăptaţi, iar a doua zi suzeta li se înmoaie în puţină miere de albine;24. Diareea nou născuţilor se remediază dacă li se dă un strop de untură de porc în guriţă sau se răzuieşte un măr de grădină, fără coajă, pe răzătoarea de sticlă, măruntă;Pentru a ne menţine în formă, este indicat să consumăm zilnic 6 mere fără coajă. De ce fără coajă? Vă las să decideţi singuri! Mâncaţi într-o zi două mere pe stomacul gol cu coajă cu tot, iar a doua zi consumaţi două mere fară coajă. Veţi vedea cât de uşor de digerat au fost cele fără coajă!25. Consumând zilnic 6 mere verzi, de grădină, fără coajă, veţi scăpa de ulcer, aciditate, creşte performanţa intelectuală; copiii vor avea un randament crescut la

şcoală dacă vor bea zilnic un pahar de suc natural de mere de gradină şi morcov;26. Pentru a combate insomnia se recomandă să mâncaţi două mere seara, şi pe lângă un somn liniştit, uşurează durerile reumatice şi spondiloza;27. Nou născuţii ce dau semne de răceală se vor vindeca dacă le puneţi peste noapte, în urechi, două tampoane mici de vată învelite în tifon, pe care aţi picurat două picături de lămâie.Şi adulţii, după baie este bine să îşi pună în urechi tampoane de vată, pentru a se feri de curent.Bunica imi povestea cum, în timpul războiului soldaţii nemţi se tratau de răceală – curent – ţinând timp de cinci zile, încontinuu tampoane în urechi!28. Pentru a opri curgerea sângelui, pe orice rană se pune scrum de ţigară, şi sângerarea se va opri instantaneu; în caz că nu aveţi la îndemână scrum, puneţi pământ sau lut – argilă – pentru o cicatrizare rapidă;29. În caz că v-aţi ars sau opărit, puneţi pe rană pieliţa subţire din interiorul cojii de ou, care se desprinde uşor dacă oul e spart proaspăt. Veţi observa că nici cicatrice nu va rămâne!30. Dacă se consumă carne de peşte o dată sau de două ori pe săptămână, va scădea simţitor riscul de infarct miocardic;31. Îţi vei îmbunătăţi activitatea inimii şi vei avea o vedere mult mai bună dacă vei consuma zilnic fructe, legume, varză, lapte, 4 nuci şi 1-2 mere de gradină fără coajă;32. Sucul proaspăt de struguri negri întăreşte vasele sanguine, se recomandă a se bea un pahar înainte cu 20 de minute de masa de prânz;33. Unii pacienţi vin la cabinet şi mă întreabă cum să se trateze de albeaţă la ochi. Sucul de ceapă se lasă să stea 10 minute după care, în fiecare ochi se picură câte două picături şi se masează timp de 2-3 minute, în sensul acelor de ceasornic; tratamentul se aplică o dată pe zi, timp de 2 săptămâni;34. Sucul de castravete ajută la dizolvarea acidului uric, este depurativ şi dezintoxicant; sucul de mere este un puternic tonifiant al sistemului nervos, al muşchilor; este diuretic, antireumatismal, antigutos, antiseptic intestinal, depurativ;35. Sucul de lămâie curăţă sângele, şi este bine să fie consumat zilnic; este indicat şi în ulcer gastric şi ca protector sanguin. Pentru rezultate mai bune se va folosi şi coaja;

36. Sucul de morcovi este bogat în fier, calciu, m a g n e z i u , fosfor şi este indicat a se consuma zilnic în anemii, ulcer gastric sau duodenal, colite, enterite, diaree, afecţiuni ale ficatului şi bilei, dermatoze, boli de ochi;37. Sucu1 de sfeclă roşie este indicat pentru întărirea globulelor roşii, pentru îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, în stări de ameţeală, vomă, vertij; este bine să se înceapă cura cu suc de morcovi după care să se continue cu suc de sfeclă roşie;38. Sucu1 de coacăze negre este foarte bun în tratarea bolilor de stomac, intestin gros şi hipovitaminoze;39. Sucu1 de roşii contribuie la dizolvarea şi evacuarea toxinelor, scade ureea, fluidifică sângele, dă elasticitate vene1or;Secretul bunicii mele: culegea coacăzele negre dimineaţa, nicidecum la amurgul zilei şi prepara următorul tonic: 20 gr. frunze de coacăz se amestecă cu 1 litru vin alb, se lasă la macerat 15 zile,la loc cald şi întunecos. După macerare se bea de trei ori pe zi,înainte cu 20 de minute de mesele principale, câte 100 ml din acest tonic foarte bun în gastrite şi hiperaciditate;40. O lingură mare de crenguţe de coacăz negru se lasă la decoct timp de 3 ore în 50 m1 apă fiartă, se strecoară şi se beau 2-3 linguriţe, de 2-3 ori pe zi, pentru dureri de cap;41. O linguriţă de muguri de coacăz negru se fierbe 7-8 minute în apă, se lasă o oră să se răcească, se strecoară şi se iau din acest ceai câte 2 linguriţe de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale, având efect de oprire a hemoragiilor interne genitale;42. Ceaiul făcut din 2 linguri de rădăcini şi frunze de coacăz fierte 10 minute în 300 m1 apă, se împarte apoi în trei părţi care se beau dimineaţa, la amiază şi seara, şi este foarte bun la eliminarea apei din corp şi la încetarea durerilor la rinichi şi la vezica urinară;43. Ceaiul de coacăze negre este indicat să se aplice sub formă de cataplasme pentru tratarea alergiilor la faţă şi a herpesului;44. Pentru stări febrile, se amestecă 3 linguri de frunze uscate de coacăz cu 0,5 1 apă fiartă, se lasă 2-3 ore, se strecoară şi se bea de 3 ori pe zi câte 100 ml, în caz de tuberculoză, boli limfatice, reumatism;

http://liudmilaraetcaia.wordpress.com/Tel.: 0745 850 883

36

Rep: Domnule Florian Begher, în calitate de patron al SC Fado Trade Srl Oradea, îmi aduc aminte că ați afirmat în unul dintre cotidianele locale, că energia acumulatorilor va fi enrgia viitorului. Vă rog să faceți precizări în acest sens.FB: O dată cu perfecționarea automobilelor, se impunea ca și acumulaotiii utilizați să țină pasul cu noile tehnologii. Astfel pe piața autovehiculelor a apărut și sunt într-o continuă dezvoltare mașinile dotate cu sisteme START-STOP ceea ce duce la economisirea combustibililor și reducerea poluării.Rep: Pentru îmbunătățirea procesării și construitii unur noi tipuri de acumulatori, necesari funcționalității autovehiculelor, ce noi prototipipuri se preconizează a se introduce pe piață ?FB: Începând cu anul 2012 și continuând în 2013, singurul producător de acumulator din România – ROMBAT Bistrița, a lansat pe piață ultimele tipuri de acumulatori, printre care amintim cele din clasa TERRA, EFB și AGM pentru doatrea mașinilor cu instalație START-STOP. Produce de asemeni peste 70 de sortimente de acumulatori pentru toate tipurile de autovehicule și utilaje, motociclete, locomotive, iluminatul de rezervă, case devacanță, panouri solare, semaforizare, iar energia furnizată pentru astfel de utilități este mult mai ieftină față de alte surse. Rep: Excluzând desfacerea pe piața internă, vă rog să faceți precizări asupra desfacerii acumulatorilor pe piața externă.FB: Peste 50% din producția acumulatorilor ROMBAT se livrează la export în țări cu vechi tradiții în producțile de componente auto, inclusiv acumulatori. Ținem sema de multitudinea acumulatorilor comercializați, un studiu opertiv indică faptul că acumulatorii ROMBAT dețin peste 58% din piața românească, fiind astfel lider incontestabil, iar raportul preț-calitate- durata de funcțioanare este în mod cert în favoarea bateriilor ROMAT.Rep: Cât de importantă este recuperarea acumulatorilo utlizați li ce impact ar avea nerecuperarea acestora asupra mediului?FB: Problema acumulatorilor uzați este reglemantată prin HG 1132/2008, în sensul că odată cu achiziționarea unui acumulator nou, în mod obligatoriu se predă cel uzat. Prevedera este atât de natură economică, recuperâdu-se în acest fel conținutul materialelor componente cât și determinate de necesitatea protejării mediului. După cums e conoasște, în componența lor există un lichid, în conținutul căreia există și acid sulfuri deosebit de dăunător și periculos pentru mediu înconjurător.Rep: În încheiere susțieți ipoteza că energia acumulatorilor va reprezenta energia viitorului?FB: Pe piața automobilelor a apărut mai recent așa-zisele mașini hibride, care vor utiliza energia electrică fiind în același timp mai economicoase și mai puțin dăunătoare mediului.

Ing. Mircea Vac

Fado Trade srl a fost fondata in 1994 la Oradea, iar in scurt timp a devenit unic distribuitor al produselor Rombat in judetul Bihor. Din 1994 pana azi Fado Trade si-a construit viitorul pas cu pas, cu multa grija si cu multa atentie pentru clientii si partenerii sai. O dovada a bunei reputatii si a bunelor relatii cu clientii si partenerii sai o indica faptul ca an de an cifra de afaceri si profitul companiei au fost in creste, inclusiv in perioada 2011-2012, ani de crizia profunda si devastatoare pentru multe companii. Grija noastra pentru clienti si parteneri ne-a permis o dezvoltare naturala, organica, culminand cu deschiderea in 2010 a CENTRULUI ROMBAT ORADEA un ansamblu comercial, de service si prezentare dupa cele mai inalte standarde de calitate si arhitectura. Aici dispunem de un spatiu generos de prezentare cu vanzare, unde clientii nostri sunt intotdeauna bineveniti.

La CENTRUL ROMBAT ORADEA detinut de Fado Trade, consilierii nostri va vor intampina intotdeauna cu o cafea fierbinte sau o apa racoroasa si proaspata, in functie de preferinte sau anotim, urmand a va conduce si consilia cu profesionalism, explorand impreuna intrega gama de baterii ROMBAT, fie ca sunteti interesati de baterii auto, baterii pentru motociclete sau stationare, colegii nostri va vor consilia in vederea alegerii bateriei optime pentru masina sau nevoile dumeavoastra. Ori de cate ori intrati in contact cu oamenii de la FADO TRADE, unic distribuitor Rombat in judetul Bihor, veti constata ca acestia vor fi incantati sa va primeasca si serveasca cu caldura, iar la final sa plecati multumiti de solutia oferita de ei.

Oradea, Stefan Zweig Nr.19/A.T/F: 0040-259-435768

Depozit: Calea Santandrei 16/B. T/F: 0040-259-455554.

e-mail: [email protected]

ENEGRIA ACUMULATORILOR - energia viitorului -

37

ŞARPELE

23 X 21-22 XI 22 XII 20 I 19 II 20 III

Persoanele reprezentative acestei zodii sunt tipurile de oameni iluminaţi, care sunt frumoşi fizic, au un intelect deosebit; de invidiat de multă lume cărora le place să fie flataţi şi lăudaţi pentru înţelepciunea lor. Le place să trăiască în armonie şi luptă pentru acest deziderat, au putere de concentrare mare, sunt nedecişi în luarea unor decizii, dar odată porniţi pe un drum sunt foarte excentrici şi greu de întors. În unele situaţii pot să devină orgolioşi şi încăpăţânaţi, znobi şi altruişti- simţind permanent o chemare lăuntrică pentru realizarea unui simţ al perfecţiunii. Sunt caracterizaţi de o inteligenţă forte, şi au viziuni parţiale asupra realităţii şi a lucrurilor reale cu care vin în contact, dornici de a tinde spre cunoaşterea adevărului suprem, absolut, ignoră minciuna şi iartă foarte greu pe cei care vor să le ascundă ceva. În multe situaţii se decid foarte greu în luarea unor decizii importante pentru viitorul lor şi chiar pentru propria persoană, însă sunt foarte labili, caută mai multe tipuri de soluţii pentru realizarea scopurilor propuse. În acelaşi timp sunt plini de modestie, sunt miloşi şi devin milostivi, degrabă săritori a-şi ajuta aproapele, pe cei mai slabi şi săraci, fac daruri şi dau cadouri din suflet, fiid dirijaţi în acest sens de mentalul divin, împăcându-se mai greu cu lait motivul că oamenii trebuie să fie răspunzători unii faţă de ceilalţi- iar fericirea s-ar cuveni tuturor locuitorilor Pământului de-o-potrivă. Rar se întâmplă să facă confidenţe, iar dacă totuşi le fac- sunt convinşi că şi-au găsit sufletul pereche, pentru că în anumite situaţii nimeni nu poate ştii ce gândesc, ei au viziune amplă asupra tuturor lucrurilor, au văzul foarte bine dezvoltat încă de la naştere, iar pe perimetrul lor vizual prin colateral sfere de-o imensitate inimaginabilă percepţiei umane.

SĂNĂTATEA

De la naştere beneficiază de un statut de om sănătos tun, zdravăn, plin de energie, fiind conceput dintr-un aluat bun şi copt, care simte permanent nevoia unei curăţenii exemplare, atât asupra corpului, cât şi locului unde-şi desfăţoară activitatea. Atât membrele inferioare cât şi cele superioare pot suferi de o circulaţie periferică insignifiantă, devenind slabă cu timpul, din cauza consumului excesiv de toxine. Au tendinţa în raport cu vârsta să aleagă un regim de mâncare cumpătat,cu toate că în unele cazuri devin gurmanzi şi s-ar putea să sufere de depresii, deranjamente nervoase şi tulburări de circulaţie şi vor trăi mult, cu toate că beneficiază de o tensiune arterială mică şi scăzută. Dispun de o minte ageră, o siluetă graţioasă, sunt de înălţime medie, cap frumos împodobit cu păr moale şi ondulat-natural. Femeia născută în zodia Şarpelui este de o frumuseţe aparte, are un câmp magnetic intangibil şi fascinează lumea prin tot ceea ce face; este intelectual desăvârşită, dornică de a cunoaşte în fiecare clipă tot ce se petrece în jurul său, dornică să cunoască o diversitate de oameni pentru a-şi forma şi a-şi alege un anturaj, dar este în acelaşi timp maleabilă şi uşor influenţabilă spre negativism.

MUNCA

În principiu celor năcuţi în zodia Şarpelui le place să desfăşoare o muncă folositoare, marcată de cultură şi idealism; iar cu înaintarea în vârstă obţin capacităţi extrasenzoriale şi intelectuale desăvârşite, dar vor urmări în acelaşi timp dacă activităţiile

desfăşurate le vor aduce nu numai satisfacţii morale, ci şi materiale, şi o vor desfăşura numai dacă vor obţine bani suficienţi care să le garanteze securitatea financiară plauzibilă intereselor impuse. Sunt prin natura lor oameni capabili care-şi asumă responsabilităţi în toate domeniile de activitate, iar mintea lor lucrează permanent pentru o invenţie originală, le place să desfăşoare activităţi de cercetare, grele, de care alţii se feresc şi caută să ducă orice greutate pe umerii lor chiar dacă ar fi să ţină întreaga planetă. În cele mai multe cazuri preferă să fie deschizători de drumuri, renunţă la rutină căci aceasta îi epuizează şi în principiu preferă să facă de multe ori un lucru neobişnuit, indiferent de complexitatea lui, lucru la care unii nu ar accede, l-ar ocoli sau ar renunţa din start. Pot fi foarte potriviţi în desfăşurarea unei munci în domeniul socialului, pentru că le pasă mai puţin de ei decât de ceilalţi, deşi sunt intelectuali, pot deveni buni scriitori, căci au un ascuţit simţ al dramaticului, de asemeni pot deveni buni educatori şi profesori pentru motivaţia răbdării de care dispun şi a metodologiei prin care ştiu să se facă înţeleşi în faţa celorlalţi. Nu sunt tipul de oameni pe care să-i sperie munca, preferă să înceapă de jos ascensiunea urcuşului, care deşi este greu, au garanţia nativă că se vor realiza prin efortul şi munca lor, cu toate că succesul este mai lent şi mai dificil, vor pricepe mai târziu că de fapt nu te poţi realiza altfel decât prin muncă. Laurii recunoştinţei efortului depus în procesul muncii nu vor întârzia să apară, cu toate că invidia celorlalţi îi va deranja, iar fruntea lor va fi încununată într-un diadem de stele care prin puterea minţii îi va răpune pentru necredinţa lor, fiind convinşi că au făcut prin efortul muncii mult bine la foarte mulţi care în timp îi vor privi cu scepticism.

BANII

Banii nu-i consideră un mijloc prin care să realizeze un scop, dar în schimb le place să-i cîştige uşor. Îşi doresc să aibă o siguranţă financiară, nu par să fie tipul de oameni economi, le place să cheltuiască banii pe lucruri mărunte, dar dacă le consideră frumoase şi necesare sufletului lor, sunt dispuşi să dea orice sumă pentru obţinerea oricăror chiţibuşerii. Le place bogăţia şi onorurile, dar trebuie să chibzuiască bine asupra dobăndirii acestora; iar în cazul în care le primesc fără eforturi deosebite, trebuie să strângă baierile pungii şi să devină buni chivernisitori şi să se gândească cătotuşi cineva, cândva, la vremea lui a transpirat şi muncit pentru obţinerea lor. În acelaşi timp îi mai caracterizează aspectul nevoii de a se gândi şi la viitor „ bani albi pentru zile negre” dar aceasta numai după ce vor trece de vârsta de 26 de ani, până atunci fiind doar simpli risipitori. Probabil mai târziu când situaţia familiară şi financiară le va asigura o siguranţă, atitudinea lor se va schimba, iar din generoşi cum sunt vor deveni mai generoşi cu cei care-i ajută şi sunt în jurul lor. Natura lor constitutivă, talentul de care dispun, i-ar sprijini în obţinerea banilor, dar ambiţia lor este foarte slabă şi aşteaptă să fie permanent impulsionaţi. Le-ar place să se lăfăie în bani şi bogăţie, dar consideră că obţinerea lor merită prea mult efort şi-n această situaţie mai bine renunţă, şi îşi trăiesc idealul iluzoriu de care sunt frământaţi.

CASA

„ Zideşte-ţi casă în inima ta”- ar fi lait motivul care caracterizează corespondenţii acestei zodii, care de altfel simt tot mai pregnant necesitatea căminului, ca o siguranţă care este indispensabilă succesului, şi care este condiţionată de anumite adaptări în obţinerea acestuia; dar în acelaşi timp – tu simţi mai mult nevoia obţinerii necesarului minim pentru a realiza planurile afective, materiale, spirituale, cât şi cele ideatice care te vor caracteriza în viaţa şi munca ta. Simţi nevoia unui cămin, a unei familii, dar nu cu mulţi copiii, pentru că responsabilităţile tale în calitate de părinte sunt exagerat de mari, şi nu prea ai timpul necesar pe care ţi l-ai dori pentru creşterea şi educarea copiilor. Eşti promotorul unor idei inovatoare, eşti gata întotdeauna să te sacrifici pentru interesul general, cu toate că multă lume vine să-ţi ceară sfatul în soluţionarea anumitor probleme, nimeni nu va

Horoscop Dacic

38

vei stabili cauza care depăşeşte condiţia şi încalcă anumite reguli care sfidează realul. Prin caracterul tău excentric, demonstrezi că viaţa însuşi prin lucrurile şi cei care te înconjoară vor scoate în relief dragostea ta pentru artă şi frumos, îţi vei primi întotdeauna prietenii cu mare drag în căldura căminului tău – unde se vor putea purta discuţii plăcute, demonstrând că eşti un auditor înţelegător pentru necazurile lor, încercând în acelaşi timp să împaci pe toată lumea, şi de la tine, din casa ta să nu plece nimeni nemulţumit şi cu mâna goală, neîmpăcat sufleteşte - pentru căci casa te e în sufletul tău.

PRIETENIA Eşti o persoană care prin căldura sufletului tău reuşeşti să-ţi formezi un larg anturaj de cunoştiinţe, eşti foarte prietenos, deşi pari o companie plăcută, îţi faci mai greu prieteni – tocmai datorită faptului că ai crescut şi trăit în anturajul familiei tale mai închistat, sărăcăcios şi ai suferit prea mult până la vârsta majoratului din cauza prea multor lipsuri sau a neînţelegerilor familiale. În această zodie se naşte omul singuratic – şi nu este greşit de afirmat „ marele singuratic”, nu singuratic la propriu din lipsa afecţiunii sau a fraţilor, ci a independenţei ce ţi-o creezi în familie şi datorită faptului că-ţi place să te înconjori de persoane excentrice, care vin şi plâng pe umărul tău pentru a obţine unele avantaje, dar care mai târziu te vor minţi şi înşela în încredere – iar când te-ai hotărât să acorzi prietenia cuiva, apoi acea persoană va rămâne bine fixată cu chipul în inima ta, chiar dacă ulterior vei constata că te-ai înşelat şi în anumite circumstanţe tot tu eşti cel care tragi ponoasele. Cei care reuşesc să te cunoască îţi apreciază prietenia, eşti gata întotdeauna să dai mai mult de la tine, ceea ce-ţi creează avantajul de a dispune de calităţi remarcabil de înalte – păstrând în acelaşi timp prietenii adevăraţi toată viaţa. Eşti persoana care devine loială prietenilor, dar mai cu greu, tocmai datorită faptului că dispui de anumite percepţii superioare celor din anturaj şi le înţelegi prea bine sentimentele şi slăbiciunile personale, creezi armonia şi accepţi tacit să te supui dorinţelor altora. Oamenii te vor aprecia dacă vei şti să te impui mai mult, iar adevăraţii prieteni nu te vor jigni, cunoscându-ţi sensibilitatea corzilor inimi.

DRAGOSTEA

Eşti tipul de persoană mai puţin romantică,dar care se poate îndrăgosti „lulea” dacă şi-a găsit perechea cu nivelul intelectual reciproc, altfel prin viaţa ta pot trece mulţi săgetători şi cupidoni fără să-şi lase amprenta iubirii în inima ta. Vei fi permanent în căutarea „sufletului pereche”, cauţi persoana ideală pentru că eşti atrăgător sexului opus, şi vei avea multe idile, chiar dacă nu eşti excesiv de afectuos şi dacă persoana iubită nu se va ridica la nivelul standardelor pe care ţi le doreşti – te vei despărţi de ea. În cele mai multe situaţii inima îţi este condusă de raţiune şi nu ai timp de flirturi, pentru că pari foarte rece, eşti o persoană greu de reţinut şi de posedat, iar dacă partenerul tău nu dispune de necesarul de resurse intelectuale şi emoţionale care să le epateze pe ale tale, încet şi treptat te vei distanţa de el fără să laşi impresia că faci o ruptură sau că renunţi la el. Nu eşti echitabil în dragoste, nu-ţi place să conduci – dar nici nu-ţi place să fi condus, eşti foarte molatec, dar vrei totuşi ca partenerul tău să depună eforturi substanţiale, iar în final să te împăunezi cu satisfacţia şi cu eforturile altora, chiar dacă ai depus eforturi minime. Rodul dragostei tale poate fi o persoană, un copil mai puţin afectuos, care la o anumită vreme să nu-ţi acorde satisfacţia pe care o vei aştepta ca şi părinte, dar totuşi milostenia lui te va ajuta să-ţi mai îndulceşti bătrâneţele care oricum vor fi precare.

SOŢUL

Soţul născut în zodia Şarpelui este extrem de afectuos faţă de soţia sa, iubitor, dar şi gelos în acelaşi timp, iar disciplina impusă în cadrul familiei poate să ducă la rutină – dar nu neaparat la o căsătorie fericită. Are tendinţa contemplaţiei, de a privi în afara căsniciei, este atras de tentaţii exterioare, dar nu va fi un bun amant niciodată. Este tipul de om studios căruia îi place să fie preocupat permanent de nou, de creativitate, este îndemânatic în a şti să câştige existenţa pentru ai lui şi să-şi facă familia fericită. Viaţa bărbatului născut în zodia Şarpelui poate fi foarte frumoasă şi împlinită, dacă îşi găseşte o soţie cu preocupări

intelectuale a cărui muncă şi viaţă să fie la fel de importantă ca şi activitatea lui, căci altfel în anumite ipostaze va da dovadă că trăieşte într-o lume a fantomelor, fapt ce va îngreuna sarcinile soţiei care trebuie să ţină casa.

SOŢIA

Soţia născută în zodia Şarpelui este o femeie frumoasă, cu mult magnet pentru sexul opus, expresie a feminităţii lascive, care iubeşte cu mult patos şi ştie să se facă iubită. Este tipul de femeie ideală pentru bărbatul care ştie să imprime vieţii de familie un stil riguros, ordonat, plin de afecţiune şi ăldură emoţională, fiind în acelaşi timp credincioasă, blândă şi drăguţă care va încerca să imprime întregii familii o viaţă spirituală şi credincioasă. Fiind o fire debordantă şi pragnmatică va încerca să se impună în conducerea casei, şi bine ar fi să găsească înţelegere din partea soţului pentru că în foarte mute cazuri are o tărie de caracter impunătoare, cu toate că dispune de o sănătate delicată, simte nevoia de ajutor şi sprijin din partea soţului – ea simţindu-se permanent slujbaşul care trage din greu pentru bunăstarea şi fericirea familiei.

COPIII

Copiii sunt binefacerea familiei, care reunesc şi întregesc familia din toate punctele de vedere. Deşi nu vei avea mulţi copii, cu toate că-i doreşti, starea ta de sănătate nu ţi-o va permite, de multe ori te vei bucura de copiii altora, nu le subestimezi nici sentimentele şi nici inteligenţa şi vei munci din greu ca să le poţi oferi o creştere şi o educaţie sănătoasă compatibilă cu cerinţele mediului social în care trăieşti. Poate că faţă de alţi parteneri de căsătorie iubeşti mai mult copiii, pentru că undeva în inima ta a mai rămas ceva copilăresc, chiar dacă sunt traume ale unei copilării nefericite – te străduieşti şi faci eforturi supra omeneşti pentru copiii tăi – viitorii fii ai luminii – care te vor împlini spiritual, chiar dacă tu nu ai reuşit să o faci. Copiii născuţi în această zodie reprezină conglomeratul de stele ce-şi revarsă binefacerea în Calea Luminii, pentru luminarea drumului sinos al celor mulţi şi răi, care la rândul lor îi vor răsplăti cu duşmănie şi ură, cu toate că inimile şi sufletele lor sunt încărcate de spiritualitate, bunătate, seninătate şi lumină. Sintagma Pericopei Evanghelice rostită de domnul Iisus Hristos: „ Lăsati copiii să vină la mine...!” – spune foarte multe şi face referire şi trimitere directă la sufletele copiilor nevinovaţi care trebuiesc şlefuite în limpezimea răului şi a cristalului, care să lumineze calea înţeleaptă pentru toată făptura umană.

CALITĂŢI

Lupţi în această lume pentru a îndeplini o misiune divină; iar personalitatea sa se adaptează unor cauze înflăcărate. Eşti purtătorul de torţă al multora care cred în „Rugul Aprins” dispunând în acelaşi timp de-o răbdare şi o perseverenţă de fier, de multe ori chiar de invidiat. Respecţi cu evlavie tot ce este vechi, ai gusturi rafinate, crezi cu tărie în tradiţii, în obiceiuri şi în perpetuarea acestora precum cea a neamului din care te tragi, simţi etnogeneza neamului tău, şi-ţi va părea foarte rău dacă nu vei avea urmaşi de parte bărbătească care să-ţi poarte numele familiei de-alungul vremilor. Te bucuri de orice lucru bine făcut, chiar dacă nu eşti beneficiarul acestora, crezi cu tărie în devăr şi sinceritate, care sunt punctele tale forte, care-ţi împlinesc ambiţia şi-ţi crează satisfacţia cu orice prilej, pentru că stă în natura ta constitutivă să faci mult bine, pentru toată lumea, convins fiind că vei fi răsplătit în timp oportun.

COMPATIBIL CU: TAUR, GEMENI, LEU, FECIOARĂ, BALANŢĂ, SCORPION, CAPRICORN. INCOMPATIBIL CU: PEŞTI, BERBEC, RAC, SĂGETĂTOR ŞI VĂRSĂTOR .

Mircea Vac - Patricia Vanca

STĂPÂNUL DESTINULUI - ZODIAC DACIC FUNDAŢIA GRĂDINA MAICI DOMNULUI ORADEA 2009

39

Printre vetrele de rugăciune ce împodobesc ţinuturile Banatului se numără şi Mănăstirea Acoperământul Maicii Dom-nului de la Luncanii de Sus. Aşezată într-un loc de o frumuseţe deosebită, ascunsă parcă în codrii munţilor Banatului, vatra călugărească de la Lun-canii de Sus, aduce aminte pelerinului de frumuseţea şi liniştea sihăstriilor athonite. Este, într-un fel anume spus, spaţiul unde se creează o adevărată interacţiune şi simbioză între lumea văzută şi cea nevăzută, între cer şi pământ. Ca orice mănăstire, şi aşezământul călugăresc de la Luncanii de Sus, are această menire de a uni cerul cu pământul de a descoperi tuturor minunea întrupării lui Dumnezeu, taina vieţuirii împreună cu Hris-tos. Găsindu-ne în răstimpul ce pre-merge sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, gândul ne poartă la peştera de la Bethleem, la îngerii ce preamăreau pe Dumnezeu binevestind pastorilor şi lu-mii întregi naşterea Mântuitorului. Acolo, la Bethleem, se descoperă lumii chipul sme-reniei dumnezeieşti, dragostea cea mân-tuitoare împlinită prin Iisus Hristos. Acolo era şi Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, minunându-se de lucrul ce s-a săvârşit într-însa, de micşorarea lui Dumnezeu cea pentru noi. Pelerinul ce poposeşte la Mănăstirea pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, de la Luncanii de Sus, se împărtăşeşte de taina întrupării lui Hristos şi de smerenia Maicii Domnului reprezentată prin virtuţile ce încununează viaţa călugăriţelor, iar prin aşezarea mănăstirii pe

o culme împădurită a munţilor, cheamă la înălţare duhovnicească, la desăvârşire prin har, smerenie şi dragoste. Astfel, s-a binecu-vântat întemeierea mănăstirii de la Lunca-nii de Sus, căutând ca prin întreaga lucrare duhovnicească ce se împlineşte în acest locaş de rugăciune, cerul văzut, dar mai ales cel nevăzut să fie mai aproape de noi, să ne îm-bie pe toţi la curăţie sufletească, la bucurie îngerească, la slujire şi dragoste desăvârşite în Hristos Domnul nostru. Cu bucurie frăţească şi iubire creştină, ne exprimăm satisfacţia pentru iniţiativa şi re-alizarea acestei cărţi ce se constituie în mon-ografia „Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului” de la Luncanii de Sus şi a locurilor înconjurătoare, binecuvântând pe cei care s-au ostenit cu redactarea ei.

La Praznicul Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României, 30 noiembrie

2011.NICOLAE, Mitropolitul Banatului

Redacţia:Redactor Şef: Ing. Mircea Vac.Secretar general de redacţie: Prof. Miron BlagaRedactori: Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Vereş, Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica, Prof. Univ. Dr. loan Constantin Rada, Prof. Nicolaie Şteiu, Jurist Marius V. Pop.Consilier editorial pentru limba engleză: Conf. Univ. Dr. Dan Popescu.Redactori asociaţi: Dr. Zoia Bitea, Politolog Felixa Miclea, Marina Mercea.Tehnoredactare: Student Mirela Victoria Barbu.Grafică: Marius V. Pop

ww.rouacerului.euResponsabilitatea opiniilor, ideilor şi atitudinilor exprimate în articolele publicate revine exclusiv autorilor lor.

Vitrina cărților

ISSN 2247-8280

Accesări156945

40

Revista Roua Cerului nr. 7

Documents

Transcript of Revista Roua Cerului nr. 7