BE SMART

BE SMART

Poveste în alb şi negru

Daniela Eftimie

Ninge… Fulgi mari de zăpadă se

izbesc de geamurile candide, îngheţate.

Ultima părticică de uscat găzduieşte, şi ea,

câţiva fulgi rătăciţi. Nimeni nu mai poate

face faţă gerului care deja a stăpânit

întreg ţinutul. Doar spiritul sărbătorilor

să mai poată… El e totdeauna cald, aprins.

Pe fiecare horn iese miros de lemn ars, care, târziu se pierde în zare. Nelipsitul

cozonac se rumeneşte în cuptor şi înmiresmează pretutindeni cu miros de

sărbătoare. Din peisaj nu poate lipsi nici bradul, simbolul sărbătorilor de iarnă.

Fiecare crenguţă are cate un globuleţe. Acolo se oglindeşte fericirea Naşterii

Domnului.

Nimic nu poate fi mai frumos decât să stai împreună cu familia şi să te bucuri

de sărbători. Tabloul perfect, am crede…Dar, oare aşa e? Eu cred ca nu…De fapt,

este pentru mine, pentru tine si pentru mulţi alţii,dar nu îndeajuns de mulţi, nu toţi.

El nu aşteaptă sărbătorile. El nu ştie cum este să se simtă iubit şi să zâmbească.

Cine este ,,el”? E copilul care trăieşte între patru pereţi… abandonat de părinţi

într-o cameră de orfelinat. În inima lui nu există cuvintele ,,mamă” şi ,,tată”.

Încearcă să se obişnuiască cu ideea că viaţa e crudă, nedreaptă şi că indiferent de

vârstă, viaţa dă palme. El este acel copil inocent, cu privirea pierdută. Se simte

singur, părăsit, cazut la pământ, dar are şi zile în care ştie că e cineva acolo Sus care

îl iubeşte şi care într-o zi îl va ajuta să se ridice.

Ce suflet să ai să îşi poţi lăsa propriul copil, un înger nevinovat într-o astfel de

lume … O lume mare şi neiertătoare, pururi tristă şi rece ... o lume în alb şi negru.

Emoţie de iarnă

Irina Modoran

Este dimineata. Mă trezesc visand la veri frumoase si soapte de iubire, dar

stiu ca e doar un vis din care nu as mai vrea sa ma trezesc curand. Nu mai stiu nimic

de tine si nu mai stiu daca iti este bine sau esti nelinidstit in lumea aceasta agitata,

care alearga dupa interes si false virtuti. Tu, esti inca un copil cu un chip angelic,

dar cu sufletul mereu cald si mereu faci lucrurile sa para ca nu te afecteaza. Esti

puternic, iar doza ta de optimism ma face sa cred ca totul ti se cuvine; nu te

condamn pentru asta, caci simplul tau zambet sterge orice urma de incruntare de pe

fata oricui. Mereu reusesti sa iti exprimi latura externa, latura puternica, cu care

esti inzestrat. Nu stiu daca umila mea prezenta te face sa te simti apreciat, dar cred

ca eu iti pot fi un compatriot de nadejde prin calatoria aceasta fara de intoarcere ,

numita "Viata".

Timpul a trecut, iar oamenii au venit si au plecat din vietile noastre, ca si

frunzele uscate care se pierd usor in vantul rece de iarna. Poate imi este dor de

amintiri si de simplul "noi ", poate si tu gasesti lucruri interesante de abordat in

doi. Cursul firesc al vietii iti ofera un spectacol fascinant de intamplari aleatorii, la

care viata te supune exact ca o marioneta dirijata de Dumnezeu. Destinul fiecaruia

dintre noi este stiu doar de Cel de sus, dar noi trebuie sa luptam pana la capat

pentru a nu ne pierde increderea proprie.

Te vad mereu si de foarte multe ori imi doresc sa stiu daca iti este bine si

daca ai nevoie de o mana calda care sa-ti mangaie chipul tau frumos. nu contesc

faptul ca ai putea sa iti petreci timpul cu persoane mult mai abile ca mine, dar cu ce

folos atata teorie cand practica ne omoara si cand atatea oferte devin neinteresante.

Iti scriu simplu caci stiu ca nu iti place sa ma complic cu multe fraze fara

sens, ti se par inultie si doar tu reusesti sa intelegi ceea ce ai de zis doar cu un

zambet. Esti o persoana deosebita cu un chip perfect si cu o personalitae de fier,

peste care rare ori poti sa treci. Vreau sa scriu pasaje noi din viata mea alaturi de

cineva ca tine , ma inspiri in tot ce fac si respir aer de incredere cand stiu ca cineva,

ma impulsioneaza sa merg mai departe pe calea mea. Voi putea naviga pe mari mult

mai tulburi cand stiu ca cel care imi conduce vasul esti tu! De asemena oricat de rea

ar fi lumea din jurul nostru stiu ca vom redeveni modelul care odinioara eram atat

de invidiat si de apreciat. Inchei pentru ca vreau ca aici sa se termine gandurile

mele, ganduri despre tine si momente pana in prezent .

Craciunul de altă dată ...Alina Boarcăş

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o

sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în

calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul

iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice

împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de

Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea

sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a

doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o

sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul

de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre

aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş

Crăciun”.

Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai importante

sărbători creştine. Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a

merge cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea,

o veche tradiţie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către

preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi

creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi

Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând

momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei

regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă

cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului

începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, casele frumos împodobite îşi

primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi

chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică

cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste

minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleţ şi Domn în cer” de Gheorghe Cucu.

Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu

colindele. Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creştinii respectă Postul

Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în

ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipeaza Crăciunul.

Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca,

toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de

Crăciun. Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel

mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia

creştină. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile

Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului

Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia.

De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care

obişnuiau să-şi împodobească casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomul de

Crăciun a pătruns mai târziu şi în Orient, prin intermediul catolicismului. În Rusia

europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales

unul ca cel mai frumos dintre toate şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane,

jucării etc.

Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în oraşele din

Germania sfârşitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a

răspândit pe întreg teritoriul acestei ţări.

În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit unul dintre cele

mai iubite datini atât în mediul urban cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în

seara de Ajun, a unui personaj nou, Moș Crăciun, o variantă americanizată a

Sfântului Nicolae.

Superstiţii de Crăciun

Corina Bichiru

Iată câteva superstiţii de care trebuie să ţinem cont în perioada sărbătorilor de

iarnă:

Copilul născut în ziua de Crăciun va fi norocos toată viaţa

Dacă  ninge în ziua de Crăciun  înseamnă că va fi vreme frumoasă de

Paşte

Niciun Crăciun nu se poate numi astfel fără crenguţe de vasc, iar lipsa

lor reprezintă ghinion pentru anul care urmează

Un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor

Daca răstorni cutia cu chibrituri, dacă verşi vin pe masă, dacă îţi ţiuie

urechea, dacă dai de pomană sau dacă atingi cocoaşa unui cocoşat vei

avea noroc tot anul .

Dincolo de cuvinte…Iulia Scorţanu

Colegiul Economic a continuat parteneriatul cu Şcoală Specială de Arte şi

Meserii Buzău şi în acest an şcolar. În ultima parte a semestrului I câţiva elevi au

mers în vizită la copii cu deficienţe de auz şi vorbire care învaţă la unitatea

educativă amintită anterior. Dorinţa de incluziune a spart orice barieră de

comunicare, elevii arătându-se foarte dornici să înveţe unii de la ceilalţi, să

experimenteze şi să cunoască.

Sărbătorile de iarnă au creat un context favorabil realizării activităţii dintre

cele două şcoli. Astfel, elevii de la Colegiul Economic au luat iniţiativă şi s-au gândit

să fie ei Moş Crăciun pentru colegii lor de la şcoală specială. Zis şi făcut! Fie că au

venit cu hăinuţe, dulciuri sau podoabe pentru brăduţ, gestul lor a fost apreciat. La

şcoală specială au cântat colinde şi au împodobit împreună brăduţul. Fericirea se

citea pe chipul copiilor de acolo, chiar dacă unii nu pot vorbi sau nu pot auzi, au un

suflet bun şi apreciază până şi cel mai nesemnificativ lucru.

Bucuria le-a dat satisfacţie colegilor noştri. Aceştia au primit de la elevii de la

şcoală specială câte un mic săculeţ confecţionat de ei. Elevii de la Şcoală specială de

Arte şi Meserii îşi doresc ca munca lor să fie apreciată. Chiar dacă au aceste

probleme sunt oameni ca şi noi.

Am confecţionat împreună felicitări de Crăciun, iar elevii de la Şcoală

specială de Arte şi Meserii i-au învăţat pe colegii noştri cum să folosească limbajul

semnelor. Au putut schimba impresii, ba chiar au făcut schimb de adrese de

messenger, activitatea fiind una foarte plăcută. Ar fi bine ca cei din jur să nu îi

considere inutili dacă nu pot auzi sau vorbi. Ei sunt nişte minunaţi, dornici să

înveţe lucruri noi şi merită toată încrederea noastră. Merită tot respectul nostru iar

societatea ar trebui să le acorde şanse egale.

Ne uneşte adolescenţa

Alina Boarcăş

Dacă cineva de aceeaşi vârstă cu noi nu poate vedea, nu poate auzi sau are o

anumită deficienţă l-am trata diferit sau l-am considera egal nouă?

Probabil că unii dintre noi l-am cataloga ca fiind un ,,ciudat” şi l-am alunga

din grupul nostru. Dar ştim noi oare că acel tânăr are un suflet la fel ca noi sau

poate mai bun? Calităţile unei astfel de persoane pot fi extraordinare. Simţurile lui

sunt mult mai dezvoltate, ceea ce îl face să înţeleagă lucrurile la fel sau chiar mai

bine decât noi.

În cadrul proiectului ,,Ne uneşte adolescenţa” am ajuns să cunosc elevi cu

dizabilităţi şi mi-am dat seama că sunt într-adevar extraordinari. Faptul că am

petrecut ceva timp alături de ei m-a ajutat să-i cunosc mai bine şi să-mi dau seama

că avem preocupări comune. Nu trebuie să-i considerăm diferiţi deoarece nu sunt cu

nimic mai prejos faţă de noi. Sunt foarte curajoşi, au reuşit să depaşească temerile

împotriva problemelor pe care le au şi pentru asta ei trebuie admiraţi! Dau dovada

de voinţă şi de o ambitie incredibilă.

,,Ne uneşte adolescenţa” este proiectul care a făcut dovada faptului că

incluziunea nu înseamnă doar o vorbă aruncată pe o hârtie. Realizarea proiectului a

venit ca un răspuns la nevoia de incluziune a tinerilor cu deficienţe de auz şi

comunicare verbală, adesea marginalizaţi din cauza dizabilităţii pe care o au.

Premisa a fost următoarea: cunoaşterea înseamnă înţelegere, înţelegerea înseamnă

toleranţă iar toleranţa înseamnă acceptare. În acest an şcolar unităţile educative

partenere implicate în proiectul iniţiat de Colegiul Economic Buzău sunt Centrul

Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,Elena Doamna”, Focşani, Liceul Special pentru

Deficienţi de Vedere, Buzău şi Şcoala Specială de Arte şi Meserii Buzău.

Şi Moş Crăciun are poveşti

Radu Mădălin

A fost odată, nu foarte demult, când lumea avansase, tehnologia era in floare, imaginaţia şi copilăria se rezuma doar la un joc pe calculator şi cultura cu arta erau văzute ca o pierdere de timp.

Era in acea perioadă a anului când Soarele işi ia vacanţă şi trece peste cerul al zilei

doar in vizită,iar noaptea Luna, eterna mireasă cu sclipirile si razele sale argintii, păzeşte ţinuturile îngheţate, cu o străjnicie de fier.Peste aceste ţinuturi domnea necruţătorul şi sadicul vânt ce joacă aprig peste tot şi urlă sălbatic pe la colţurile caselor.

În acest decor cu o ninsoare calmă si melancolică pe fundal, casele cu acoperişurile acoperite de zăpadă, împodobite cu ţurţuri cristalini pe la streşini, sute de oameni de zăpadă trufaşi şi mândri, peste tot, pe străzi, în curţile oamenilor... zărim un bătrânel ce şade pompos in sania sa trasă de reni.Dar renii aceştia nu sunt cum vă imaginaţi voi, ei sunt solizi şi zvleţi, mândri şi indiferenţi.

Printre ei,celdintâi este Rodolf, inalt şi bine clădit, coarnele-i sunt ţurţuri de gheaţă, hăţurile-i sunt suflate cu aur,potcoavele de argint şi de gât îi este atârnată o platoşă ce-i acoperă pieptul cu solzi de diamant.

Şi cum mergeau ei, linistiţi cel dintâi dintre reni rupe tăcerea.

-Moş Crăciun!Cum se face că noi în fiecare an, în seara de Ajun trebuie să împărţim cadouri fiecărui copil cuminte?Nouă cine ne dă ceva?

-Eii!Dragul meu..,bătrânelul vorbindu-i pe un ton vesel şi prietenesc, dar în acelaşi timp îmbibat de înţelepciune.Este o poveste lungă, ai să înţelegi mai bine in curând...

Rudolf parcă mai tare se afundă-n întrebări şi necunoştinţă, continuându-şi drumul cu sufletul cât un purec si ochii mici cu clipiri rapide si gânditoare.

Renii mei!Iată că ajungem la o familie foarte dragă mie.Sunt oameni foarte harnici şi cinstiţi cu doi copii frumoşi şi deştepţi, Raluca si Andrei.

Toţi renii îi răspund parcă intr-o singură voce, mai puţin Rudolf ce trăgea sania mândru,dar cu mintea indoită de întrebări fără răspuns...

-Ştim!Abia aşteptăm să ajungem la ei..

Acestia ajung in curtea casei,zâmbăreţ şi ţanţoş, cu o oală pe post de pălarie, căzută pe un ochi,c-un fular bine aranjat in jurul gâtului, cu nasul său, un morcov degerat, intr-o parte, îi întâmpină cu braţele-i, nişte nuiele de mătură, larg deschise.

-Dragii mei reni vă rog să mă aşteptaţi afară.

Toţi, in afară de Rudolf , îi răspund in cor cu un aer de copil supărat

-Bine moşule!..

Moşul se dă rapid jos din sanie cu o singură miscare şi se duce încet spre uşa casei ,ciocănind serios de trei ori, în tot acelast timp, Rudolf al nostru îşi scoate căluşul din gură cu ajutorul copitelor şi-şi desface subtil hăţurile ....Moşului îi răspund doi copii, aceştia la vederea sa îi sar in braţe tipând de bucurie si fericire, acesta îi duce părinteşte in casă şi după ce inchide uşa, Rudolf se apropie încetişor de fereastra casei.În casă bătrânul găseşte familia ce stătea cuminte lângă bradul frumos impodobit,cu beteală roşie împrejur si galbenă ce se scurgea din vârful său.

Că tot veni vorba de vârf, vârful bradului era decorat cu o stea strălucitoare cu cinci capete.Atmosfera era de basm, ceai si ciocolată caldă, colinde la radio şi o căldură primitoare ce nu te mai lăsa parcă să pleci.

-Ho ho ho!Dragii mei, ce faceţi voi?

Mama copiiilor îi răspunde:

-Bine Moş Crăciun, te-am aşteptat tot anul, ne era foarte dor de tine şi acum ca ai venit, parcă totul este complet..

Bătrânelul trage cu coada ochiului la tatăl copiilor, ce era foarte abătut, ba chiar trist si îngândurat, se vedea după fruntea sa ce nu avea dorinţa de a se ridica din pămînt şi mâna sa ce-i masa tâmpla dreaptă...

-Eiii, Raluca şi Andrei, voi aţi fost cuminţi anul acesta?

Copiii îi răspund intr’o voce:

-Daaaaa moşule...Moşul uitandu-se subtil la mama acestora ce îi aproba cu o mişcare

uşoară, de sus în jos a capului.

-Eeee! Vă cred...şi ce aţi dori voi anul acesta?Tu Andrei ce ai vrea?

- Moşule aş vrea o maşină de poliţie şi un infractor ca să’l bag mereu la închisoare

- Hooo!Foarte frumos se rezolvă puştiule,dar tu Raluca ?

- Păi moşule aş vrea o păpuşică blondă ca mine,cu hăinuţe de schimb şi...cam atât.

- Hoho !Dragii mei copii, se rezolvă că meritaţi!

Rudolf cum aude acestea, se grăbeşte către sanie, îşi pune căluşul in gură şi hăţurile superficial...Bătrânul iese gânditor din casă..şi un ren îl intreabă:

-Ce ai, Moşule, s-a întâmplat ceva?

Acesta îi observă hăţurile bine ancorate ale lui Rudolf ce se prefăcea ca numără stelele.

-Eii...dragul meu ren, cred că s-a întâmplat ceva rău, tatăl copiilor nu e aşa fericit că mă vede...

- Nu cred, Moşule, poate nu a dormit bine, dar nu are cum să nu fie fericit că te vede ...

du-te şi vezi ce a păţit.

- Asta am să fac..Moşul ia cadourile din sacul său frumos ornat şi se duce-n casă, Rudolf

l-a urmărit cu privirea ca un prădator nemâncat şi cum a intrat bătrânul in casă acesta se smuceşte din spinarea sa mare, îi cad hăţurile ce erau foarte bine ancorate si se îndreaptă din nou, subtil spre fereastra casei...Acesta intră in casă şi le oferă micuţilor cadourile bine meritate; pe chipul acestora se putea citi fericirea copilărească si mulţumirea.

-Aşaaa, acum că am satisfăcut dorinţele celor mici să vedem cei mari ce şi-ar dori...

Atunci mama copiiilor surâde uşor şi îi spune moşului dorinţa cu vocea înceată şi calmă:

- Eu ce să-mi doresc, Moşule, pace şi linişte şi cred eu, mai presus de toate sănătate, cred eu ca dacă am sănătate le voi face pe toate celelalte.După aceasta femeia işi aruncă o scurtă privire sceptică asupra soţului său şi Moşul o observă.

- Dar tu domnule ce ţi’ai dori de sărbători?

Acesta işi ridică fruntea imediat şi parcă vroia sa ceară marea cu sarea, începe bâlbâindu-se:

- Păi aş vrea..., dar nu din aia, una mai aşa ....şi incă ceva.

- Mai bine lasă ..cred ca ar fi mai bine ca tu să-mi spui ce-ţi doreşti in particular, in camera cealaltă...

- Foarte bine, Moşule...

Acestia se ridică incet şi se indreaptă spre cealaltă cameră ,unde vor putea discuta in linişte,in acest timp Rudolf se mută şi el de la fereastra aceea la cea care avea vedere in camera in care urma să discute cei doi.Cei doi ajung in cameră ,bărbatul işi aprinde o tigară ,parcă in dorinţa de a arde toate relele din lume,trage un fum ,îl dă afară in scârbă şi o lasă in scrumieră.

-Ei bine, dragul Moşului,ce ţi-ai dori anul acesta de la mine?

-Păi, Moşule, mi-aş dori bani, mulţi bani, foarte mulţi bani.Deşi am o stare financiară bună, parcă tot nu’mi ajunge...vreau tot mai mult.

Moşul cade pe gânduri, cu fruntea-n jos sprijinită de palmele sale, oftează lung si îndurerat şi grăieşte:

- Eee..dragul meu, am să-ţi spun o poveste, sper ca o să te ajute să inţelegi mai bine anumite lucruri.Bărbatul tace,dar parcă ar vrea sa audă povestea.

Eram demult, intr-o altă lumea şi nu aveam ocupaţie, toată ziua stăteam pe bănci prin parcuri si crânguri hrănind porumbeii si câinii făr’ de stăpân.Din când in când îmi mai aruncam câte o privire spre lumea voastră, aţi evoluat si crescut sub ochii mei.Nu-ţi spun că la inceput lumea era mai bună decât cea de acum.Oamenii erau binevoitori, se înţelegeau perfect şi se ajutau intre ei.

Era o plăcere să vă privesc, dar intr’o zi...îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri, unul dintre voi, se plimba şi se gândea....atunci a exclamat...’’Asta-i bucata mea de pământ!’’.E... de atunci nu-ţi spun că totul a luat o întorsătură groaznică şi nedorită.În toţi s-a născut acel blestemat sentiment şi anume invidia.Acesta a crescut şi a evoluat în diferite forme...ură, lăcomie, răutate şi alte cele.În fiecare zi mă uitam la voi in speranţa ca poate poate vă veţi reveni...dar degeaba.Într-o bună zi cineva mi-a grăit:

’’Tu cel ce priveşti cu dragoste si milă asupra oamenilor, tu vei fi cel care le va sădi in inimi bunătatea si in minţi înţelepciunea...”

De atunci in fiecare noapte de Ajun merg pe la fiecare casă pentru a impărţi bucurie şi fericire.Este adevărat că micuţilor le împart jucării si alte cele, dar lor nu le pot explica că totul se rezumă la trăirea şi fericirea sufleteasca, in schimb de la voi am pretenţii.Vreau sa întelegeţi ca lumea aceasta este trecătoare, doar faptele si sentimentele rămân.Aşa ca e inutil să alergăm după lucruri materiale că oricum la un moment dat vor dispărea.

Ţigara omului uitată in scrumieră se fumase singură şi omul îşi pune

mâinile in cap exclamând încet:

‘’Moşule...povestea ta, da ai dreptate’’atunci copii săi dau buzna in cameră şi-şi imbrăţişează tatăl ce avea lacrimi in ochi.Mama copiilor stând in prag rezemată de tocul uşii cu o privire fericită şi satisfăcută îi mulţumeşte moşului făcându-i un semn cu ochiul, iar acesta îi răspunde în aceeaşi manieră.

- Eii, dragii Moşului, eu plec, mai am si alte familii de bucurat in aceasta seară.Atunci tatăl copiilor îl îmbrăţişeaza cu aceeaşi ardoare cu care işi îmbraţişeaza un copil mic tatăl dupa ce face ceva rău.

Moşul iese din casă.Afară stătea Rudolf cu ochii mari, din ochiul drept îi se scrugea o lacrimă a sufletului...

-Moşule..tu...

-Eii, renul meu scump, sper ca ţi-ai găsit răspunsurile la întrebări.Haide nu mai sta!

Atunci Moş Crăciun il inhamă pe Rudolf la sanie si pleacă mai departe cu aceeaşi veselie susţinută de înţelepciune:

“Eii, dragii Moşului, sper că aţi înţeles şi voi ceva precum Rudolf si tatăl copiilor , vedeţi ca bate cineva la uşă !!!”

Ştiaţi că ...◊ Fluturii au 12.000 de ochi.

◊ Dimineaţa esti cu un centimentru mai ȋnalt decȃt seara.

◊ Atunci cănd strănuţi, inima ta se opreşte pentru o milisecundă.

◊ Lunile care ȋncep duminica au ȋntotdeauna ziua de 13 vinerea.

◊ Leonardo Da Vinci a pictat buzele Monalisei in 12 ani de zile.

◊ 15 minute de râs sunt echivalentul a 2 ore de somn.

◊ Limba unui cameleon este mai lungă decȃt tot corpul său.

◊ Numărul 2520 se ȋmparte exact la 1,2,3,4,5,6,7,8,9, şi 10.

◊ Elefantul este singurul mamifer terestru care nu poate să sară.

◊ Un elefant matur poate mȃnca pȃnă la 225 kg de hrană pe zi.

Corina Bichir

Ştiaţi că…

Zebrele sunt defapt negre cu dungi albe.

O veche superstiţie Japoneză susţine că primul vis dintr-un an nou va deveni realitate.

Părinţii chinezi işi pot da în judecată copii dacă nu îi vizitează des.

Există un sat în Ţara Galilor cu numele de Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch

Primul cuvant spus pe lună a fost “Okay”.

Distanţa dintre Europa şi Africa e de 58 km şi se vorbeşte despre creearea celui mai lung pod din lume.

Există un pod din lego gigantice în Germania, creeat de artistul MEGX.

Suprimarea unui strănut poate produce rupturi ale vaselor de sânge şi poate provoca răni serioase ale gâtului.

Este ilegal să fii supraponderal în Japonia.

Nu există KFC în Tibet pentru că Dalai Lama le-a scris o scrisoare în care explica că uciderea în masă a găinilor viola valorile tradiţionale ale Tibetului.

Există o casă în Rockport, Massachusetts, USA făcută în totalitate din ziare.

Carnea de capră e cel mai consumat tip de carne din lume.

Până în anii 1850 nu existau pantofii stângi sau drepţi, toţi erau identici.

Folosirea micilor lumânări în pomul de Crăciun datează din secolul al XVII-lea. Mai târziu, asistentul lui Thomas Edison, Edward Johnson, a venit cu ideea de a folosi luminilor electrice în pomul de Crăciun în anul 1892,

În 2013 poţi refolosi calendare din anii 2002, 1991, 1985, 1974, 1963, 1957, 1946, 1935, 1929 şi 1918,

Un artist a creeat un ceas care tricotează câte un fular în fiecare an. Se numeşte 360 knitting clock

Rădăcina cuvântului “pasiune” vine de la Latinescul “passio” care înseamnă “suferinţă”

Creeatorul plasturelui l-a făcut pentru a-i proteja şi vindeca rănile soţiei lui, care se tăia sau se ardea des când gătea.

Stephen Hawking s-a căsătorit cu fosta soţie a omului care i-a construit sintetizatorul de voce.

Blugii strâmţi pot provoca distrugeri neuronale.

În Evul Mediu li se dădea copiilor bere la micul dejun.

Există un pod cu apă de-a ungul râului Elba, în Germania. Are 1 km lungime şi 34 m lăţime şi permite navelor de transport să treacă râul.

Potrivit unei teorii ştiinţifice, Universul probabil există într-o gaură neagră.

Pagină realizată de Georgiana Niţu

Să râdem …

Glume cu Chuck Norris

Chuck Norris poate să dea foc la furnici cu lupa. Noaptea!

Chuck Norris a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.

Sa nu vă puneţi cu Chuck Norris. Se zice ca a înnecat odată un peşte

Pagină realizată de Andrei Şerban şi George Mladin

COLEGIUL ECONOMIC BUZĂU

AN ŞCOLAR 2012 - 2013

REVISTA ,,BE SMART”

ESTE REALIZATĂ ÎN CADRUL PROIECTULUI

,,DINCOLO DE ETICHETE”

CASUTA REDACŢIONALĂ

REDACTORI:

ALINA BOARCĂŞ, CORINA BICHIRU, DANIELA EFTIMIE, GHEORGHE

VALENTINA, RADU MĂDĂLIN, GEORGE MLADIN, IRNA MODORAN,

GEORGIANA NIŢU, IULIA SCORŢANU, ANDREI ŞERBAN

PROFESORI:DIANA BODESCU, IRINA COSTIANU , JANINA NEDELCU,CĂTĂLINA POŞTOVEI