Revista Pescarul Luna Feb

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORULȘI

ROMÂNPESCARULVÂNĂTORULȘI

ROMÂN

Cine favorizează,braconajul?

5

Rațe mici,atrape mari

16

„Mărunțiș” pecristalul gheții

36

Peștii simtdurerea?

30

FEBRUARIEANUL MMXII • NR. 2

REDACȚIA

Director generalDr. Ing. Neculai Șelaru

Redactor-șefIng. Alin-Codru Manu

RedactorArh. Mugurel Ionescu

Art DirectorAurel Neagu

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFIC

Acad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALSezoane de vânătoare5 LA ZICine favorizează braconajul?7 ARMECarabinele Blaser R88 MUNI}IEGloanțe de carabină Brenneke10 OPINIECa la noi la nimeni12 CHINOLOGIETratații pentru juniori (II) 14 CHINOLOGIEConcursurile canine (II)16 DE SEZONRațe mici, atrape mari18 ETOLOGIEComportamentul jderilor20 PRACTIC~Iarna, sezonul de deparazitare a vânatului21 RECENZIECerbul lopătar în România22 REPORTAJPe culmi cu fag și cu brădet24 REPORTAJGâștele sălbatice canadiene26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIComisia de pescuit Sportiv și Competiții a AGVPS30 PESCUIT LA CRAPPeștii simt durerea?32 PESCUIT LA R~PITORȘtiuci smucite34 PESCUIT DE SEZONȘtiuci în iarnă36 PESCUIT DE SEZON„Mărunțiș pe cristalul gheții38 REPORTAJItinerarii cu bibani39 ECHIPAMENTMinciogul40 MAPAMONDCultură halieutică în Norvegia41 Noutăți de prin magazine

10

38

363 30

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

Nr. 2 /FEBRUARIE 2013ANUL MMXIII • Serie nouă

Greșeala creșterii fără exigență anumărului de vânători, condi-țiile de mediu alterate progre-

siv pentru vânat și, nu în ultimul rând,comportamentul nestăpânit al multoradintre colegii vânători au impus, subpresiunea agresivă a protecționiștilor,măsuri mai dure de ocrotire a vânatu-lui, printre care scurtarea sezoanelor devânătoare. Uneori justificat, alteori exa-gerat și contraproductiv. Ca, de exem-plu în cazul rațelor și gâștelor sălbatice.

Inițiații în cinegetică sunt de acordși nu comentează introducerea unoradintre specii sub protecție strictă, dincauza statutului acestora de speciiamenințate (gârlița mică, rața roșie,rața arămie, rața cu ciuf etc.). Sunt deacord și nu comentează nici necesita-tea interzicerii vânării celorlalte speciimigratoare din momentul declașăriimigrației spre locurile de nidificare.Dar nu pot accepta exagerările susți-nute și impuse până la urmă de pre-tinși ornitologi, „păsărari” după cum îicataloga un distins vânător și ornito-log, care și-au făcut un titlu de gloriedin a clama interzicerea vânării multorspecii migratoare (în interesul cui?) șiscurtarea, peste limitele DirectivelorEuropene, a sezoanelor pentru cele-lalte.

Și iată de ce!Până în anul 1996, sezonul de vâ-

nătoare la gâște și rațe începea în 15august, după ce și puii scoși târziu de-veneau zburători, și se încheia în 15martie, când perechile erau deja for-mate.

În anul 1996, ca reprezentanți ai in-tereselor vânătorilor, am reușit să con-vingem parlamentarii în privințamenținerii datei de început a sezonuluide gâște și rațe, argumentând că puiisubdezvoltați la 15 august erau excepțiiși oricum nu mai aveau timpul necesarpregătirii pentru migrație. Nu am pututtotuși, să nu fim de acord cu scurtareasezonului de vânătoare, la gâște și rațămare, până la 28 februarie. Ne impu-nea acest lucru Directiva Europeanădenumită „Păsări”.

După 10 ani, Legea protecției fon-dului cinegetic nr. 103/1996 a fost în-locuită, din motive străine protecțieifaunei cinegetice, prin Legea vânătorii

FEBRUARIE 2013 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

La zi - Braconajul 5Chinologie 12

De sezon - Rațe mici 16Etologie - Jderul 18

Reportaj - Jurnal vânătoresc 22Gâștele sălbatice canadiene 24

Sezoanede vânătoareNECULAI ȘELARU

S-au dus vremurile bune și sub acest aspect. Vremuri încare vânătorii erau mai cumpătați, vânatul maiabundent, iar sezoanele de vânătoare suficient de lungi. Acum, sezoanele de vânătoare se suprapun, încep maitârziu și se termină mai devreme, generând o frenezieriscantă pentru multe specii de interes vânătoresc.Riscantă din cauza dorinței vânătorilor de a nu pierdeultima șansă. Șansă indiscutabil sporită în condițiiletehnicii moderne (în vânătoare), discutabilă însă dinpunct de vedere etic și chiar legal.

EDITORIAL

februarie

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN4 |

și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006, ocazie cu care au fost re-luate disputele referitoare la întindereasezoanelor de vânătoare. De aceastădată, sezoanele de vânătoare la gâște șila rațe au fost stabilite între 1 august și28 februarie. Categoric nejustificat înceea ce privește începutul sezonului (la1 septembrie), dar de necomentat înprivința finalizării acestuia la 28 fe-bruarie, data la care migrația majorită-ții speciilor de gâște și rațe estedeclanșată.

Beneficiind de o conjuctură politicăfavorabilă – determinată de căutareaunui motiv plauzibil pentru modifica-rea în regim de urgență a Legii vânăto-rii și protecției fondului cinegetic, înscopul creeri premizelor unor atribuiriforțate și interesate a gestiunii fonduri-lor cinegetice – „păsărarii” noștri, cu re-prezentanți în preajma ministrului, augenerat cunoscuta stare de infrigimenta României, invocată ulterior de minis-tru pentru a impune, absolut neconvin-gător, reprobabila Ordonanță deurgență nr. 102/2010.

Făcând jocurile ministrului, păsăra-rii au reușit să-și atingă scopul, neți-nând seamă de înțelegerile la care seajunsese anterior și de sezoanele de vâ-nătoare mai lungi din Ungaria și Bul-garia, obținând încă o scurtare,exagerată și contraproductivă, a sezoa-nelor de vânătoare la gâște și rațe. Așas-a ajuns ca sezonul de vânătoare să seînchidă la 20 ianuarie pentru gâsca

mare și gârlița mare, spre dosebire degâsca de semănătură, la care sezonulrămâne deschis până la 28 februarie, șila 31 ianuarie pentru rața mare, rațasulițar și rața sunătoare, spre deosebirede celelalte rațe admise la vânătoarepână la 28 februarie.

Irațiunea și lipsa de pragmatism areglementărilor criticate rezidă din fap-tul că autorizații de vânătoare pentrugâște de semănătură și pentru diversespecii de rațe se eliberează până în 28februarie, după începerea migrațieimultora spre locurile de nidificare, va-labile în același locuri în care gâscamare, gârlița mare și rața mare suntprezente în număr ridicat, dar interzisela vânătoare (din 20 ianuarie și respec-tiv 31 ianuarie). Într-o atare situațiegârlița mare poate fi deosebită ușor degâsca de semănătură, chiar și în zbor,dar probabilitatea confundării gâșteimari cu gâsca de semănătură repre-zintă o certitudine. Iar gâștele de semă-nătură sunt rarități în multe zone alețării în această perioadă. Chiar și fe-mela de rață mare poate fi ușor confun-dată, îndeosebi la pasajul de seară, cufemelele altor specii de rațe. Iată unprim argument pentru susținerea lipseide pragmatism și eficientă protecție areglementărilor actuale.

Un altul ar fi că la adăpostul auto-rizațiilor obținute pentru vânarea gâș-telor de semănătură și a speciilor derațe, admise la vânătoare după 20 ia-nuarie și respectiv 31 ianuarie, se poate

cădea în greșeala „braconajului”, cubună știință sau din culpă, împuș-cându-se și specii de gâște și rațe inter-zise în această perioadă.

Având în vedere cele prezentate șicertitudinea migrării spre nord a câr-durilor de gârlițe mari doar după 20februarie, precum și începerea ame -na jării cuiburilor de gâște și rațe mari,doar după 1 martie, am opinat și opi-năm pentru data de 15 august ca datăde deschidere a sezonului de vână-toare și data de 15 februarie ca datăde închidere a acestui sezon, pentrutoate speciile de gâște și rațe sălba-tice admise la vânătoare. O soluție decompromis, care împiedică însă vână-torii să mai vâneze unele specii derațe care sosesc târziu în țara noastră,cum ar fi de exemplu rața cârâitoare.Dar soluția de compromis, în concor-danță deplină cu prevederile Directi-vei „Păsări” ar asigura, cu siguranță,o protecție reală și credibilă pentrutoate gâștele și rațele sălbatice. Atâtpentru gâsca mare, gârlița mare șirața mare,cât și pentru celelalte speciide rațe și gâște la care sezonul s-arscurta (de la 28 februarie la 15 fe-bruarie)

Eventuala modificare a legii vână-torii în acest sens, și nu doar pentrugâște și rațe, ar demonstra seriozitateapreocupărilor generale pentru o protec-ția reală a speciilor cinegetice, nu cuportițe conștient lăsate pentru creareapremizelor de braconare a unora dintreele sau pentru împușcarea interzisă (deDirectiva Europeană „Păsări”) pe dru-mul de întoarcere către locurile de ni-dificare a altora.

Decizia, care aparține exclusiv par-lamentarilor, depinde totuși și de pozi-ția prealabilă a ministrului de resort înaceastă chestiune.

Sperăm totuși, ca toți factorii res-ponsabili în domeniul cinegetic să deadovadă de maturitate și înțelepciune înscopul adoptării unor reglementări cuadevărat raționale și real protecțio-niste.

Sezoane de vânătoare

Dacă ne referim la braconajulpiscicol, principalii răspunză-tori de amploarea fenomenu-

lui sunt, în opinia noastră, autoritateapublică centrală care răspundea depiscicultură (MADR) și actuali admi-nistratori ai resursei acvatice vii(ANPA, ARBDD și RNP Romsilva).Aceste instituții publice, nu numai cănu s-au achitat de obligațiile legale înfața societății, ci au favorizat direct șiindirect braconajul piscicol, prin:

• „reușita” eliminării celor cca.1500 paznici ai asociațiilor care auca obiect de activitate pescuitul

recreativ/sportiv – școlarizați,echipați corespunzător și dotați cuarme de pază - din rândulpersonalului abilitat de lege săconstate faptele ce contravinacesteia și să aplice sancțiuni;

• constituirea unui corp propriude pază al ANPA la nivelulRomâniei, absolut ineficient, compusdin mai puțin de 80 de persoane dediverse profesii, fără abilități șiinstruire în acest sens, fără uniformeși fără dotarea cu arme de pază și altechipament necesar;

· metamorfozarea celor mai puțin

de 80 inspectori piscicoli, din corpulpropriu de pază al ANPA, în„vânzători” de permise de pescuitrecreativ-sportiv;

• „legalizarea” pescuituluicomercial abuziv, prin autorizareafoștilor braconieri piscicoli ca pescariprofesioniști;

• tolerarea unei evaziuni fiscalecolosale în domeniu, comisă prinvânzarea „la negru” a peste 90% dinpeștele capturat industrial, ca sursăde finanțare ocultă a inactivității pelinie de combatere a braconajuluipiscicol.

Dacă ne referim la braconajul ci-negetic, răspunzători de amploareafenomenului sunt, în opinia noastră,autoritatea publică centrală care răs-punde de silvicultură (MMP) și struc-turile acesteia din teritoriu (ITRSV-urile). Aceiași responsabili care nu aurăspuns, nu răspund și probabil că nu

FEBRUARIE 2013 | 5

LA ZI

Cine favorizeazăbraconajul?

NECULAI ȘELARU

Iată o întrebare care frământă lumea vânătorilor șipescarilor sportivi, în condițiile în care avem legi aspre,dar organisme ineficiente, retribuite din bani publici,pentru combaterea fenomenului.Fiindcă răspunsurile colportate sunt relativ confuze,incomplete și de foarte multe ori nedrepte, ne asumămriscul abordării principalilor vinovați de această stare delucruri, în mod cât se poate de deschis și concis.

vor răspunde niciodată pentru dezas-trul acceptat, prin furt ordinar sauprofesionist, în pădurile din România.Dezastru al fondului forestier națio-nal, căruia îi urmeză, sub oblăduireaacelorași responsabili, fondul cinege-tic național.

Conform prevederilor imperativeale legii, autoritatea publică centralăcare răspunde de silvicultură și struc-turile acesteia din teritoriu răspunddirect de combaterea braconajului ci-negetic și de coordonarea luptei anti-braconaj (art. 6 alin. 1 lit. m dinLegea 407/2006).

Dar au făcut ceva sau fac ceva înacest sens?

Absolut NIMIC! Ba din contră, aufavorizat fenomenul prin inacțiune șiuneori prin obstrucționarea activitățiiasociațiilor vânătorești cu tot felul decontroale „în hârtii” și cerințe birocra-tice peste lege. Și prin unele interven-ții stânjenitoare, în cazurileinstru mentate de acestea pentru în-călcarea evidentă a legii. Dacă maiadăugăm și implicarea deschisă, dininterese materiale arhicunoscute, lapromovarea abuzivă a mii de noimembri-vânători insuficient pregătițidoar în ultimii 3 ani, precum și con-tribuția avută la dezorganizarea acti-vității asociațiilor vânătorești dinRomânia, concluzia favorizării directeși indirecte a fenomenului braconaju-lui se conturează.

Celelalte cauze îndeobște vehicu-late, precum lipsurile materiale dinsocietate și inactivitatea sau incorec-titudinea reprezentanților altor orga-nisme ale statului în materie, suntsecundare. Fiindcă celelalte orga-nisme ale statului cu atribuții de com-batere a braconajului (poliție,procuratură, judecătorie) au și altefapte antisociale, infinit mai nume-roase și mai grave, de soluționat. Bi-neînțeles că nu pot fi scuzate întotalitate nici acestea, mai ales în ca-zurile în care pactizează cu braco-nieri și îi fac, într-un fel sau altul,scăpați.

Iată așadar, foarte pe scurt, opinianoastră privind actorii principali ai fa-vorizări braconajului piscicol și cine-getic, care proliferează pe zi ce trece.

Nu trebuie să uităm însă, să privimși în”ograda noastră”, la proprii paz-nicii și la alți angajați cu atribuții depază, care sunt vinovați adeseori, în șimai mare măsură, de braconajele făp-tuite în terenurile pe care le au în res-ponsabilitate. Braconaje care dacă nu

se constată direct, se reflectă în pră-bușirea, fără nici un fel de justificare,a populațiilor locale de vânat.

Nu trebuie să uităm deasemenea,nici vânătorii noștri, mai ales pe ceipromovați incorect, în cârdășie cu re-prezentanții autorității publice cen-trale care răspunde de silvicultură șiai Facultății de Silvicultură din Bra-șov. Și ei pot greși, din neștiință sauvoit, de multe ori ca o reacție la ceeace văd că se întâmplă în societateacontemporană.

Cum „peștele de la cap se strică”,tot de acolo, de la nivelul autoritățilorpublice centrale care răspund de pes-cuit și silvicultură, se impune a fi cu-rățat, prin luarea unor măsuriadecvate, de natură a eficientiza com-baterea fenomenului braconajuluipiscicol și cinegetic, împotriva celorindrituiți și retribuiți să facă, dar carenu au făcut acest lucru. Dar nu numai.

Ieșirea din expectativă a majori-tății vânătorilor și pescarilor sportivi

corecți poate crea o opinie de masăfavorabilă purificării morale a celor-lalți vânători, pescari sportivi, ai an-gajaților asociațiilor acestora și, maiales, a funcționarilor publici retribuițide societate pentru a face totuși cevaconcret pe linie de combatere a bra-conajului. Ne gândim, deasemenea, șila impulsionarea activității funcționa-rilor altor organisme ale statului, in-drituiți legal să cerceteze, să judece șisă soluționeze cu exigență cazurile debraconaj descoperite. Puține saufoarte puține dintre cele făptuite.

Ieșirii din expectativă și afirmăriiunei opinii deschise de masă împo-triva braconajului îi poate urma unpunct critic (zero), de unde să în-ceapă reîntoarcerea la normalitate. Caurmare a schimbării concepției și mo-ralității, precum și a măsurilor clare,exigente și egale pentru toți, impuseprin lege și luate de cei indriduiți deaceasta să le ia. Dar cât va mai durapână atunci?


Cine favorizeazăbraconajul?

FEBRUARIE 2013 | 7

Acuratețea carbinelor Blaser R8este dată de o serie de ele-mente care, fiecare în parte și

toate în ansamblu, contribuie la defini-rea și stabilirea calității carabinei întotal. Aici putem include trăgaciul,țeava și camera cartușului, țeava și în-chizătorul ca sistem compact, mecanis-mul de încărcare și, bineînțeles, patulcarabinei.

Trăgaciul, sau mai bine spus de-clanșarea precisă a acestuia, contribuiela precizia și constanța tragerilor repe-tate.

Țeava și închizătorul formează uncorp compact, astfel că poziția țevii varămâne neschimbată în raport cuacesta chiar și în eventualitatea, puținprobabilă, a deformării patului dinlemn, din cauza unor temperaturi ex-treme. Încărcarea carabinei se face li-niar, fără nici o mișcare de rotație, faptce constituie un real avantaj deoarecenu este afectată stabilitatea armei șinici linia generală de ochire, vânătorulputând păstra ținta constant în cătare.Avantajul devine cu atât mai evident încazul tragerilor repetate la distanță,unde ce-a mai mică oscilațe a armeipoate duce la pierderea din obiectiv avânatului.

Patul carabinelor Blaser din seriaR8 este confecționat fie din lemn denuc, masiv, fie din material sintetic, înfuncție de model. Designul patuluicontribuie substanțial la păstrarea sta-bilității armei epolate și implicit a con-stanței și acurateții, mai ales în cazulfocurilor repetate. Patul din lemn denuc aduce un plus de personalitate șiornament prin desenul specific al lem-nului. Patul sintetic, tot mai des prefe-

rat în ultimul timp de vânători, duce lareducerea, adesea semnificativă, agreutății pe ansamblu a armei și areavantajul că este mult mai ușor de cu-rățat și întreținut.

Carabinele din seria R8 se remarcăde asemena prin rapiditatea mânuiriiîn particular și în general. Încărcarea li-niară și încărcarea și schimbarea maga-ziei de cartușe sunt două dintreelementele cu o contribuție substan-țială în acest sens. Încărcarea magazieise poate face fie când magazia este de-tașată fie pe deasupra, fără a mai fi ne-voie să o detașăm.

Magazia pentru cartușe se scoate

odată cu trăgaciul, fapt ce constituie unelement de siguranță extrem de util,mai ales în cazul în care arma estetransportată sau pusă la păstrare și arputea fi folosită de persoane neautori-zate. Trecera piedicii-siguranței în po-ziția off nu este doar o simplă barierămecanică, ci dezamorsează practicarcul de declanșare a cuiului percutor,element deosebit de apreciat când estevorba despre sigurnața armei. De altfel,acest sistem este considerat în prezentdrept unul dintre cele mai sigure exis-tent pe piața armelor de vânătoare.

Un element foarte apreciat de vână-tori este lungimea redusă a armei peansamblu și, implicit, reducerea greu-tății acesteia. De asemenea, carabineledin seria R8 pot fi folosite cu sau fărălunetă. Cătarea și înălțătorul sunt fabri-cate din oțel rezistent, sunt perfect ar-monizate cu designul general al armeiși pot constitui un real avantaj în cazulîn care vânăm la distanțe mici și/sau înteren cu vegetație deasă.

Confecționate din materiale de ca-litate excepțională, inoxidabile sau tra-tate împotriva ruginii, carabinele Blaserdin seria R8 se întrețin ușor și nu nece-sită condiții speciale de păstrare sautransport. Varietatea de calibre dispo-nibile ( de la .222 - .223 Rem. la versa-tilul .30-06 și 8X57 până la .458 Win.Mag.), le recomandă pentru o gamălargă de specii de vânat, de la prădă-toarele mici la carnivorele mari, mer-gând pînă la uriașele erbivore africane.Calitatea carabinelor Blaser R8 vine înîntâmpinarea cerințelor reale ale vână-torilor, rezultate din experiența dejaacumulată, fiind în același timp o ga-ranție pentru noile provocări ce aparnecontenit în vânătoare.

Carabinele Blaser R8COSTIN ALEXANDRESCU

Carabine ARME

Dacă ar fi să enumerăm câteva din caracteristicile șicalitățile armelor de vânătoare produse de Blaser artrebui să avem în vedere acuratețea, rapiditatea mânuirii,siguranța și siguranța folosirii și nu în ultimul rând faptulcă sunt arme de încredere, rezistente, pe care te poțibizui indiferent de timpul și condițiile exterioare. Toateacestea sunt perfect valabile și în cazul carabinelorBlaser R8.


P rimele gloanțe TOG lansate aufost de calibrele .308 Win., .30-06 Springf. și .300 Win. Mag.,

dar până în anul 2012 au ajuns să fieproduse de la calibrul .243 Win. pânăla calibrul .375 H&H Mag. (doar cali-brele .280 Rem. și 7 mm Rem.Mag. aunumai glonț TIG, iar .30 R Blaser -numai glonț TUG).

După câștigarea procesului împo-triva holdingului RUAG Ammotec, alecărui cauze și efecte le-am prezentatmai amănunțit în articolul precedentdespre proiectilele unice, firma Bren-neke a preluat producerea în uzinelesale și a gloanțelor „Original Brenneke”TIG (Torpedo Ideal Geschoss ) și TUG(Torpedo Universal Geschoss). În artico-lul Firma Brenneke își continuă evoluția(V.P.R. nr.10/2007, pp. 12-13) ammenționat producerea primelorgloanțe TIG de calibrele 7x64, 7x65 R,

7 mm Remington Magnum, 8x57 IS,8x57 IRS, 8x64 Brenneke și 8x68 S, cași cea a primelor gloanțe TUG de cali-brele .308 Win., .30-06 Springf.,9,3x62 și 9,3x74 R.

Tot acolo anunțam și lansarea nou-lui model TAG (Torpedo Alternativ Ges-choss), un glonț din cupru, acoperit cuun lac verde ce împiedică depunereacuprului în țeavă. Coafa ogivală dinaluminiu, înfiptă în canalul pornit dinvârf până la 1/3 din lungimea glonțu-lui, îi asigură o traiectorie razantă, darinițiază și fragmentarea treimii ante-rioare. Cel dintâi calibru a fost .30-06Springf. de 10 g. A fost urmat în 5 anide toate calibrele dintre .308 Win. și9,3x62 (fără .300 Win. Mag.). ArticolulDin nou despre evoluția firmei Brenneke(V.P.R. nr. 11/2009, p. 16-17) anunțălansarea noului model de glonț netoxiccu fragmentare parțială TIG nature, ce

are corpul cu două nuclee din staniu(cositor) și mantaua din oțel placat cunichel. Întâi a fost produs cel decal.7x64 de 8,3 g, după care au apărut7x57, 7x65 R și 8x57 IS. În anii urmă-tori a fost produs și TUG nature, neto-xic(două nuclee din staniu, manta dinoțel acoperit cu nichel), tot cu fragmen-tare parțială, calibrele fiind bune pen-tru un vânat mai solid decât cele de TIGnature: .308 Win., .30-06 Springf., .300Win.Mag., 9,3x62 și 9,3x74 R. ArticolulPlumbul va fi exclus și din gloanțele devânătoare? (II) (V.P.R. nr.9/2012,p.16-17) include și gloanțele netoxiceBrenneke TAG, TIG nature și TUG na-ture.

La târgul IWA din anul 2012, Bren-neke a lărgit paleta de gloanțe netoxiceTAG cu unul de cal. 8x57 IS greu de11,3 g, precum și cu unul de cal. .308Win. greu de 10 g.

În Tabelul nr. 1 sunt prezentate toategloanțele de carabină ce conțin plumb,produse chiar de firma Brenneke în ul-timii 9 ani, cu datele lor balistice pânăla distanța de 200 m.

În Tabelul nr. 2 sunt prezentategloanțele netoxice de carabină produsede Brenneke în ultimii 6 ani, cu datelelor balistice până la distanța de 200 m.

Mai multe detalii asupra acestormodele de gloanțe puteți găsi în artico-lele citate mai sus.

Concluzia noastră este că efortul„bătrânei firme” nu poate fi decât deadmirat, dacă privim rezultatele obți-nute. Nu numai că a ținut pasul cu ten-dințele moderne de a produce noigloanțe netoxice, dar a continuat șiproducerea celor „Original Brenneke”,la prețuri competitive, rivalizând cu pu-ternicele firme germane și din alte țărieuropene incluse în holdingul RUAGAmmotec. Să sperăm că în condițiileeconomice actuale, uzinele din Langen-hagen vor reuși să reziste.

GlonțMUNI}IE

În ultimii 9 ani am mai publicat câteva articoledespre gloanțele de carabină produse de firmaBrenneke în uzinele sale din Langenhagen. Primularticol, intitulat Noi gloanțe de vânătoare germane(Vânătorul Român, nr. 3/2004, p.10-11) prezentași noul model Brenneke TOG (prescurtareanumelui Torpedo Optimal Geschoss), un glonț cumiez din plumb, cu manta groasă din tombac și odeformare controlată, ce păstrează în final cam90% din greutatea sa inițială.

Gloanțe de carabinăproduse de BrennekeMATEI TĂLPEANU

FEBRUARIE 2013 | 9

Tabelul 1 • Balistica gloanțelor Brenneke cu miez din plumb pentru carabine de vânătoare produse în anul 2012

Tabel 2 • Balistica gloanțelor Brenneke netoxice pentru carabină de vânătoare produse în anul 2012N.A.: Datele balistice actuale ale gloanțelor le-am preluat – cu simplificări – din Catalogul anual Frankonia 2012/2013,iar figurile din site-ul firmei Brenneke.


Î n primul rând, reglementarea atranșat, greșit din punctul nostrude vedere, dilema folosirii terme-

nului de „capcană” sau „cursă”. „Cap-cană”- denumită local și prinzătoare,cursă, clucsă, clapcă, silță, mreajă saualtfel – definește un dispozitiv saufileu destinat capturării vânatului, pecare-l poate ucide ori imobiliza, cusau fără rănire. Chiar și atunci cândnoțiunea este utilizată cu alt înțeles,face trimitere tot la capcană. Deexemplu, expresia „i-a întins o cap-cană”. Cursa, o noțiune oarecum simi-lară, are mult mai multe înțelesuri. Deexemplu, de întrecere între oameni,cai, câini, biciclete și automobile, deîncurare a cailor, de alergat la o anu-mită distanță, de drum efectuat la odestinație, de autobuz pentru trans-port local, de distanța dus-întors par-cursă de pistoane etc.

Cele mai sus precizate, limbajulconsacrat, inclusiv în literatura despecialitate și, mai ales, noțiunea cucare operează legea vânătorii, ne-adeterminat să susținem, în contradic-ție cu reprezentanții reformatori aidicționarului cinegetic, utilizarea ter-menului de „capcană” în reglementa-rea la care facem referire (subsidiarălegii).

Degeaba. Prin ordinul mentionat„pentru aprobarea caracteristicilor teh-nice ale curselor și capcanelor care sefolosesc în scopul capturării exemplare-lor din speciile de faună de interes cine-getic” a fost impus, doar pentru a nufi de acord cu noi, termenul de„cursă”, cu o singură excepție, a„Capcanei Collarum”.

Trecând peste căpoșenia, încăodată demonstrată, a reprezentanțilorautorității, nu putem să nu reliefăm șialte câteva aspecte inacceptabile alereglementării, pe care autorii proiec-tului au reușit să obțină, motivat de oanume precipitare după mai bine de 5ani de letargie, semnătura d-nei minis-tru. Unde o fi fost consilierul DomnieiSale în specialitate la acel moment?

Astfel, constatăm că autorii ano-nimi ai reglementării au izbutit, ne-luând în seamă multe din observațiiletransmise de noi, performanța impu-nerii propriilor susțineri novatoare,printre care:

• folosirea succesivă a sintagmelor„curse și capcane”, în titlul și conținu-tul ordinului, și „curse sau capcane”,

Ca la noi la nimeniN. STORESCU

OPINIE

Recentul Ordin nr.44/11.01.2013, al MinisteruluiMediului și Schimbărilor Climatice, ne-a surprins dinnou, cât se poate de neplăcut, prin forma sa finală,promovată fără respectarea întocmai a legii. Și fărăluarea în considerare a observațiilor noastre de bun simț,transmise în timp util, pe marginea proiectuluireglementării.

în textul anexei, în condițiile în carecele două noțiunii exprimă acelașilucru;

• descrierea extrem de lapidară aanumitor tipuri de capcane pentrucare nu s-au prezentat figuri, precumcursa pentru capturarea caprelornegre (de fapt o plasă/fileu), cursacutie, cursa cu capac basculant, cursavârșă și cursa demontabilă din pa-nouri de lemn sau metal, și exagerat

de laborioasă, prezentându-se figuri șiuneori detalii inutile de construcție(chiar greșite), pentru alte tipuri decapcane, precum cursa tip curte, cap-cana de reținere Collarum, cursa pen-tru prinderea iepurilor vii (de faptplasa/fileu) etc.

• prezentarea unor „caracteristici”aproape imposibil de realizat în prac-tică, cum sunt dimensiunile irațio-nale ale „cursei tip curte”, cu o incintăexagerat de întinsă (de 0,3-0,7 ha) șiun coridor exagerat de lung (de fix 69m), ambele amplasabile într-o poianăneîncăpătoare (de 0,5-1,0 ha);

• limitarea folosirii anumitor ti-puri de capcane, ale căror caracteris-tici tehnice trebuiau aprobate deautoritate (?), doar la unele specii, ui-

tându-se cu totul de altele (mistrețul,jderii etc);

• precizări concrete în textul re-glementării, din care rezultă că pâlniaar fi un trapez (art. 3 alin. 3), cursa arfi o incintă de teren (art. 2 alin. 1),cursa coș ar avea caracteristicile relie-fate în fig. 4, în care nu observămdecât un simplu desen fără precizareavreunei dimensiuni, etc.

Nu mai continuăm cu alte exem-

plificări de acest gen, concluzionândcă Ordinul și anexa la acestea au fostconcepute de funcționari publici fărăsuficiente cunoștințe și experiențăpractică, puțin familiarizați cu termi-nologia în profil, care nu au reușit nicimăcar să plagieze constructiv anumitedescrieri din lucrări anterioare, foartebine cunoscute vânătorilor, cum ar fiVânatul României, de V. Cotta și M.Bodea. Lecturați reglementarea și vețiconstata singuri și alte lacune oriinepții, care vin în susținerea conclu-ziei trase.

Pentru noi este cât se poate de clarcă autorii persistă în vechea lor me-teahnă a novării termenilor de specia-litate și intrării în amănuntedes criptive inutile, dar numai pentru

unele tipuri de capcane, neglijândtotal prezentarea inteligibilă a altora,ceea ce reliefează, pe lângă o slabăpregătire în specialitate și o inconsec-vență gravă de concepție. Grav saugreșit este și faptul că limitează utili-zarea anumitor tipuri de capcane laanumite specii, deși s-ar putea folosi,așa cum sau mai folosit până acum, șila capturarea altora. De exemplu, cap-cana tip curte pentru prinderea cervi-delor s-ar putea folosi foarte bine șipentru capturarea caprelor negre șimistreților.

În plus, intrarea în detalii de am-plasare și folosire a capcanelor excedeobiectului reglementării. Nici culimba română nu par să fie foarte binefamiliarizați autorii reglementării.

În final, suntem obligați să mai re-marcăm, pentru cei interesați, un as-pect esențial: legea stabilește caatribuție și obligație a autoritățiipublice centrale care răspunde de sil-vicultură, aprobarea (avizarea) pro -du cerii, procurării, comercializăriiși deținerii capcanelor destinatecapturării vânatului (art. 1, lit. d șiart. 23, lit. ț) și aprobarea caracte -risticilor acestor capcane prin ordinal autorității precizate (art. 33 alin.2). Or, Ordinul în discuție și anexa laaceasta nu răspunde, în nici un caz,acestor cerințe ale legii.

În concluzie, LA NOI CA LA NI-MENI, din nou din cauza nivelului depregătire, responsabilitate și morali-tate până la urmă, a decidenților ac-tivității cinegetice actuale.

FEBRUARIE 2013 | 11

Ordinul și anexa la acestea au fost concepute defuncționari publici fără suficiente cunoștințe și

experiență practică, puțin familiarizați cu terminologiaîn profil, care nu au reușit nici măcar să plagiezeconstructiv anumite descrieri din lucrări anterioarefoarte bine cunoscute vânătorilor…


„Șezi” și „culcat” sunt două comenzipe care trebuie să le exersăm cât maidevreme posibil, două comenzi ce folo-sesc atât în terenul de vânătoare cât șiîn viața de zi cu zi.

Pentru „șezi” nu avem decât săavem în mână o „tratație” și să o ținem

deasupra capului cățelului avansândspre el, astfel încât să-l obligăm să seașeze pe codiță. Când s-a așezat dați-i„tratația”. Repetați de câteva ori și apoisimultan cu mișcarea dați comanda„șezi”! Repetați gestul cu darea comen-zii de câteva ori în două, trei reprize pe

zi și veți observa progresul. Se va așezasingur, uneori chiar și înainte de dareacomenzii. După câteva zile de practică,după darea comenzii, nu-i mai dați tra-tația, ci doar o mângâiere pe cap. Al-ternați mângîierea cu oferirea tratațieiși încercați să vă depărtați câțiva metride el la darea comenzii. Când vă as-cultă fiind și la distanță, este semnul căa învățat lecția.

Pentru „culcat” procedeul estefoarte asemănător. Atât doar că ne vomașeza într-un genunchi alături de tână-rul elev și vom ține tratația în palma în-chisă după ce în prealabil l-am lăsat sămiroasă „promisiunea” acoperită înpumn. Lăsați apoi pumnul strâns sprepământ și îndpărtați-l spre înainte. Că-țelul se va lăsa spre înainte și în față,urmărind pumnul strâns cu promisiu-nea îmbietoare. Când ajunge cu labeledin față la nivelul solului desfacețipumnul și oferiți-i răsplata. Reptați decâteva ori până ce învățăcelul va prindeideea. La fel ca în cazul „șezi” repetațide câteva ori în două, trei reprize pe zi.Urmează la fel ca mai înainte, alterna-rea tratației cu mângâierea pe cap șiapoi executarea comenzii de la dis-tanță.

Poate veți fi surprinși, dar și aici re-pețiția este mama învățăturii. Avețiînsă grijă și nu forțați nota pentru că,nu uitați, intervalul de concentrare aatenției cățelului nu depășește 7-10 mi-nute, după care el pierde interesul, iarnoi putem să pierdem timpul și, posibil,și progresele acumulate!

Tratații pentru juniori (II)ALECSANDRU CODRIN

Considerați tratațiile drept o modalitate de motivarepentru tânărul cățel. Natura l-a înzestrat genetic cupasiunea pentru vânătoare, iar noi îl învățăm sărăspundă comenzilor controlate.

DresajCHINOLOGIE

R eguli și regulamente, stan-darde și teste - datele lor teh-nice, chiar dacă pot părea

plictisitoare pentru mulți, ele nu aratădecât un singur lucru: cât de complexăși variată este lumea canină. Micul uni-vers canin, născut în pridvorul caselorce trebuiau protejate, în jurul vânăto-rului ce trebuia susținut, în jurul stau-lelor și turmelor, s-a mărit încetul cuîncetul contopindu-se cu universuluman. Sunt atâtea activități și profesiiîn care lucrul fără partenerul patrupednici nu mai poate fi conceput: câinele-militar care descoperă materialul ex-plozibil, câinele-polițist care-șiconduce coechipierul către criminal,câinele-ajutor în salvamont și salva-mar, câinele-însoțitor ce își conducestăpânul fără vedere către casă, câi-nele-vânător ce scotocește, pontează,stârnește, caută și aportează pentrustăpân, câinele-paznic de care nu poțitrece, câinele de sanie fără de care ex-plorarea, viața și supraviețuirea în tun-

drele din Siberia, Alaska, Groenlanda,Canada sau Scandinavia par imposi-bile… Pentru aceste echipe om-câineîncrederea și profesionalismul suntesențiale, și de cele mai multe ori, vi-tale, omul își pune încrederea în acțiu-nile și reacțiile câinelui. Aceștia suntriguros aleși în urma unor probe dureși stricte. Cu siguranță, fiecare din pro-bele de lucru specifice domeniului încare sunt folosiți merită a fi descrise.Dată fiind totuși apropierea noastră delumea cinegetică, mă voi opri la pro-bele de lucru dedicate vânătoarei.

În ceea ce privește regulamentelede lucru pentru câinii de vânătoare,ele sunt întocmite pentru a testa apti-tudinile naturale specifice ale câineluipontator-prepelicar, scotocitor, hăr-țuitor, limier, vizuinar, aportor-retrie-ver.

În cazul pontatorilor există maimulte tipuri de probe și examene delucru, în funcție de modul de selecțiepracticat.

Metoda de selecție engleză – „field-trial” - a apărut pe la începutul seco-lului al XIX-lea în Anglia, pătrunzândcu timpul și în restul Europei. Probase desfășoară strict în câmp și urmă-rește evaluarea aptitudinilor și calită-ților de vânătoare în vedereaidentificării celor mai valoroși repro-ducători. Aceste probe se desfășoarăprimăvara (TAN și FIELD-TRIAL dePrimăvară) și toamna. Examenul TAN(Test de Aptitudini Naturale) pentrucâini pontatori insulari sau continen-tali a fost elaborat cu scopul de a pro-


Concursurile canine (II)MARIA SĂVULESCU

Revin în paginile revistei continuându-mi încercarea, ușor îndrăzneață, de a văintroduce în atmosfera concursurilor canine. O numesc încercare îndrăzneață pentru cădomeniul este atât de vast, încât cu greu poți atinge toate aspectele tehnice șiinformale legate de acesta și pentru că încercarea de a aduce multe detalii, în câtevarânduri, are marele risc de a transforma scrierea într-o înșiruire didacticistă.

CompetițiiCHINOLOGIE

FEBRUARIE 2013 | 15

mova câini care reunesc calitățile devânătoare, pe care orice pontator in-sular sau continental trebuie să le po-sede la un nivel cel puțin minim, înspecial în ce privește menirea lor de„câini de aret”. Examenul TAN se des-fășoară pe un teren suficient de aco-perit, care să permită, pe de o partevânatului, să se ascundă și pe de altăparte câinelui, să evolueze la capaci-tate maximă (lucernă, miriște, pâr-loagă etc.).

Terenurile dificile (vegetație preaînaltă, mărăcinișuri etc.) se evită pecât posibil. În astfel de probe, evoluțiacâinelui este apreciată după trei crite-rii: instinctul de căutare al vânatului,comportamentul în prezența vânatu-lui-instinctul de aret, echilibrul nervosși comportamentul general pe timpullucrului. Sunt definite probe de lucrupentru câinii de aret insulari, și probede lucru de mare chetă pentru câiniipontatori insulari.

Metoda de selecție germană se ba-zează pe mai multe examinări efec-tuate câinilor tineri și a celorconsiderați adulți. Astfel, examinărilede primăvară sunt destinate câinilortineri, fiind evaluate calitățile trans-mise de părinți, iar examinările detoamnă urmăresc calităție de vânătorefectiv. Pentru a obține dreptul de avâna alături de stăpân, în multe țărieste necesar ca să se mai susțină încăo examinare mult mai severă.

Unul dintre cele mai complexe șidificile concursuri de vânătoare esteconcursul Sf. Hubertus: vânătorul sin-gur cu câinele efectuează un parcursde 20 de minute. Un câine poate efec-tua un singur parcurs, alt conducătorcu același câine nu poate porni. În li-mitele posibilităților, fiecărui partici-pant trebuie să i se asigure unasemenea teren, încât acesta săajungă pentru efectuarea întreguluiparcurs, fără întreruperi.

Între limitele stabilite, concurentulpoate alege porțiunile de teren pecare le va căuta. Dacă este necesară oschimbare a locului, timpul necesarschimbării nu se consideră în timpulparcursului. Vânătorul duce cu el 4cartușe și poate folosi doar o pușcă cudouă focuri, în armele semi-automateputând fi introduse doar două car-tușe. Pot fi împușcate și recuperatemaximum două piese din speciile devânat autorizate.

Dacă vânătorul lovește vânatul,dar nu îl poate găsi, este permis, o sin-gură dată, să întrerupă căutarea pie-sei căzute și să încerce să împuște oaltă piesă, dar arbitrii trebuie să aibăîn vedere, cu mare exigență, pierde-

rea vânatului rănit. Dacă vânătorul aridicat cele două piese vânate și i-aumai rămas cartușe, este interzis să lemai folosească, dar trebuie să conti-nue căutarea cu pușca încărcată. Înacest concurs sunt punctați atât câi-nele cât și vânătorul, punctajul finaldepinzând de cei doi membri ai echi-pei și de legătura care există între ei.

Universul canin atât de vast șiofertant a născut astfel domeniul chi-nologiei. Concursurile de frumusețe șiprobele de lucru nu fac decât să nereamintească și să ne reintroducă în

lumea canină. Organizate cu iubirefață de câini, cu atenție față de ne-voile și puterile lor, ele nu pot decâtsă ne îmbogățească viața.

Arbitra se uita cu drag la frumosulCollie Rough din ringul de prezen-tare. Cățelușa, cu o privire plină deblândețe, afectuoasă și ascultătoareurma indicațiile stăpânei. Un singurdefect - aplombul incorect. După ar-bitrare, înainte de acordarea califica-tivului, arbitra i-a spus stapânei:„Iubiți-vă câinele, este un cățel deose-bit, indiferent de calificativul pe careîl primește” și i-a dat calificativul me-ritat… Important este să ne iubim câi-nele.

„Prin comportarea lui, câineleamintește, fără răgaz, oamenilor căomenia înseamnă în primul rând șineapărat iubire (…) Pentru om, pen-tru omenire, câinele va fi, în tot-deauna, un tăcut și reconfortantîndemn la umanitate!” (Aristide N.Popescu – Semper Fidelis)

Decizia scurtării sezonului larațele mari pare să contravinătotal realității din teren. Mă

gândesc la începutul lunii februariecând, cu numai doi ani în urmă, vână-

toarea la rață mare și sulițar se desfă-șura normal, fără a fi vreun semn călucrurile sunt în neregulă și acestespecii ar necesita vreo intervențiepentru a fi protejate suplimentar prin

scurtarea sezonului de vânătoare. Darsă revenim la vânătoare și să sperămcă legiuitorii în drept vor primi infor-mațiile realității din teren și vor co-recta schimbările făcute.

Observații din trecut folosite în prezent

Deci, rațe mici. Cu siguranță fie-care dintre noi a avut ocazia să vâ-neze și rațe mici dar, cel puțin pentrumine, a fost doar ocazional, când,printre suratele mari, apăreau în că-tare și cele mici. Formațiile de atrapeerau concepute și așezate pentru rațamare cu majoritatea siluetelor mari,la care mai adăugam câte doi, poatetrei sulițari. Mi s-a părut firesc să vădcă uneori apărea și câte un lingurarsau o rață cu cap castaniu dar, la vre-mea aceea nu le acordam atenție.Acum însă, când lista rațelor permisela vânătoare după finalul lui ianuaries-a restrâns, mi-am amintit de obser-vațiile din acel timp. O concluzie arputea fi aceea că rațele mici nu evităgrupurile rațelor mari, simțindu-seprobabil în siguranță în compania lor.Am putem încerca și modifica un picstructura formațiilor de atrape vizândde data aceasta prioritar rațele mici,permise la vânătoare până la finele luifebruarie.


Rațe mici, atrape mariMAC

Vânat cu peneDE SEZON

Chiar dacă de la 31 ianuarie sezonul la rațele mari, rața mare și sulițarul, s-a închis, au rămas deschise lavănătoare rațele cunoscute generic drept rațe mici, dintrecare amintim câteva: rața mică, rața cârîitoare, rața cu cap castaniu.

FEBRUARIE 2013 | 17

Formații cu vino-ncoa’ Putem experimenta atât cu numă-

rul siluetelor din formație cât și cumodelul lor. La un total să zicem de10-15 atrape putem folosi 5-7 rațemari, și tot atâtea siluete mici. Pentrua da varietate putem adăuga atrapelorde rață mare și unul sau doi sulițari șicompletăm cu siluete de rațe mici.Aici, este drept, poate fi un inconve-nient, pentru că siluetele acestora dinurmă se găsesc mai rar prin maga-zine, iar varietatea lor este chiar res-trânsă. Până la închiderea sezonuluinu mai este prea mult timp, dar neputem pregăti cum trebuie pentru se-zonul următor. În ce privește așezareape apă, vom avea grijă ca, de obicei sălăsăm o zonă liberă pentru aterizare,iar siluetele le vom plasa cât mai na-tural posibil, amestecând relativ și câ-teva exemplare din specii diferite. Înnici un caz nu este recomandat săfacem grupuri distincte, ci mai de-grabă să creăm senzația de natural șiatractiv. Varietatea și naturalețea potfi „sarea și piperul” unei formații deatrape cu vino-ncoa’!

Glasul chemătorilorDacă siluetele de rațe mici sunt

greu de găsit, chemătorile care să leimite glasul sunt și mai rare. Nu aș in-clina însă spre deziluzie totală, ci maidegrabă aș experimenta cu cele pecare le avem. Doi vânători cu douăchemători de rață mare, bine plasațiși dialogând permanent, pot imita gla-

sul unui cârd de rațe așezat pe apă.De fapt în formație avem și rațe maricare, atunci când sunt liniștite și con-fortabile, comunică permanent. Vomfolosi deci avantajul prezenței atrape-lor de rață mare în formație pentru ada contur și a crea cadrul sonor în de-plină concordanță cu imaginea de pesuprafața apei. Dacă se întâmplă săavem și o chemătoare ce imită glasuluneia din rațele mici prezente în for-mație, putem considera că avem dejași un bonus!

Nu uitați camuflajulNu în ultimul rând trebuie să

avem în vedere și echipamentul ca-muflaj. Ochii suratelor sunt la fel deageri, indiferent de vreme și de datadin calendar. Fața, și dacă se poate șimâinile, trebuie acoperite pentru căaltfel formează adevărate ținte pentruvederea din înalturi.

Aș mai aminti aici, doar ca o pre-cizare, atenție la corecția tirului lazbor, rațele sunt ele mai mici, darsunt și mai rapide, așa că, puțin an-trenament în poligon poate fi o ideecât se poate de binevenită. Înapoi pemalul apei, vom avea cu siguranțăalte și alte lucruri de învățat și apoi depovestit. De fapt nu este decât o altăieșire în mijlocul naturii, o ocazie dea ne bucura din nou de farmecul vâ-nătorii la baltă, la rațe mici, cu atrapemari. Cătare plină!

Friptura de rață sălbatică afost totdeauna apreciatăîntre mâncărurile gătite cucarene de vânat. Un motivîn plus de a o pregătipentru o ocazie deosebită,cu oaspeți distinși.

Ingrediente necesare: o rață săl-batică bine curățată, cu piele, și tăiatăîn patru, 8 linguri de sake, 8 linguride sos de soia, două linguri de zahărbrun, un pahar de sos de carne, douălinguri ulei de măsline, sare, piper.

Preparare: amestecați ingredien-tele – sosul de soia, sake-ul, zahărul și

sosul de carne și puneți bucățile derață la marinat timp de cel puțin ooră în frigider. Într-o cratiță cu puținulei de măsline, puneți carnea cu pie-lea în jos, la foc mediu, până ce pielease rumenește bine și devine crocantă.Întoarceți carnea și lăsați-o la foc mic.După 10 minute adăugați sosul mari-nat, tot la foc mic, și așteptați până

scade la jumătate. Scoateți apoi bucă-țile de carne pe farfurii și lăsați-le săse răcească câteva minute, după carestropiți cu sosul marinat. Se poateservi cu vegetale sau orez fiert și bro-coli dat la aburi. Un pahar de vin roșudemisec/sec, shiraz/cabernet, va daun plus de savoare bucatelor. Poftăbună!

Rață marinată cu sos TeriyakiGastronomie vânătoreascăNANA NINA

D iferențierile morfologice pecare le semnalăm, sunt maimulte, dar vom insera doar

pata de culoare din zona de sub gâtulanimalului, gălbuie, spre portocaliudeschis, cu o formă oarecum triun-ghiulară la jder, iar la beică este de re-gulă bilobată, cu prelungiri pe fațainternă a membrelor anterioare, pu-tând avea o varietate de forme, iar cu-loarea este albă-strălucitoare. Vârfulbotului, este colorat în roz la beică șinegru-brun la jder. Restul diferenție-rilor morfologice nu formează obiec-tul rândurilor de față.

„Rubedenii”: nurca, dihorii, nevăs-tuicile și viezurele, aceeași familie, dar

genuri diferite.

Pretenții față de habitatJderul preferă pădurile de mari în-

tinderi, de rășinoase pure sau cele înamestec, mai rar în zona sub colinarăși mai frecvent în cele montane. Evităspațiile largi deschise. Beica înschimb, pare a avea o amplitudineecologică mai mare, fiind întâlnită șiîn zonele deschise, chiar pe malurileunor ape, dar poate apare frecvent șiîn localități rurale (și uneori urbane).Fără a fi neapărat legată de mediulacvatic, la nevoie înoată bine. Ambelespecii se cațără bine, dar jderul estemult mai arboricol decât beica.

Ritm circadian, comportament de hrănire, dietă

Jderul are activitate crepusculară –nocturnă și în perioada de creștereapuilor, inclusiv matinală, uneori însu-mând 2/3 din cele 24 de ore, iar beicaexclusiv nocturnă, cu principala moti-vație, procurarea hranei. Dieta este for-mată din hrană animală în principal(80% mamifere mici, în special șoareci,dar și păsări și ouăle din cuiburile aces-tora, când șoarecii devin periodic mairari), iar sezonier, toamna mai ales, sehrănesc și cu fructe (fragi, zmeură, sco-rușe), când proporția fructelor în dietazilnică, atinge un procent ridicat (pânăla cca. 70%). În anii cu fructificație lafag și stejar, șoarecii se găsesc în numărmare și, ca urmare și jderii. („Ani de jir,ani de jderi”, proverb vânătoresc.)Beica, fiind adaptată și la un trai înapropierea omului, atacă și păsările decurte. Ambele specii vânează de regulăla sol, dar jderul, când vânează veverițesau păsărele pe cuib, își caută prada înarbori. Urmărirea unei veverițe este odesfășurare de cățărări și „înșurubări”


Comportamentul jderilorDr. Ing. MITICĂ GEORGESCU, Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

Etologie vânătoreascăETOLOGIE

Deoarece în fauna noastră, din temuta familie aMustelidelor există două specii de jder – cel de copac,Martes martes, Linné, 1758 și cel de piatră (beica),Martes foina, Erxleben, 1777, vom încerca să leprezentăm împreună – dar comparativ – căutându-leasemănări, dar și deosebiri, în ceea ce priveștecomportamentul și modul lor de viață. Îi vom numisimplu, jderul și beica, iar pentru economie de spațiu,vom folosi o formulare nu telegrafică, ci concisă.

FEBRUARIE 2013 | 19

pe trunchiul arborilor și salturi de la unarbore la altul, care se petrec cu o iu-țeală amețitoare. Nu mănâncă din hoi-turi, dar jderul cade ușor pradă acelorcapcane-teasc (pătule), înșirate pe câteun plai, cu câte o gaiță moartă, perpe-lită la flacără, drept momeală. În cap-turarea prăzii se pot ivi următoarelesituații: reperarea prăzii, prin sistemulsău senzorial foarte dezvoltat, care de-clanșează o scurtă urmărire și saltulfinal completat de mușcătura la gât(specifică jderilor). O altă situație estepânda în locuri cunoscute de jderi capotențiale furnizoare de prăzi, urmatăde acel salt final cu mușcătura la gât.Prăzile mici (de ex. șoareci) sunt con-sumate pe loc, cu excepția epocii dehrănire a puilor, când le cară la adăpos-tul acestora. La prăzile mai mari (ie-pure, cocoș de munte), consumulîncepe de la cap, apoi din cavitatea to-racică, viscerele și în final mușchii. Înzilele de iarnă excesivă, ritmul de cău-tare a hranei se reduce în intensitate.Regimul de hrană și ritmul de activitatepentru procurare, sunt înfluențate desezon. De altfel ambele specii au obice-iul să se retragă în adăposturi – perma-nente sau ocazionale – pentru scurtăvreme, în situații de intemperii, sau înzilele de vară, cu călduri excesive. Jde-rul mai ales, poate avea mai multe ast-fel de adăposturi neamenajate, îndiferite puncte ale teritoriului său.

Comportament teritorial, de împerechere, de creșterea puilor

Ambele specii sunt solitare, cu in-stinct teritorial, delimitându-și un „do-meniu vital” (cca. 100 ha/mascul șicca. 30 ha/femelă la jder și cca. jumă-tate din aceste valori la beică) prin in-termediul secrețiilor glandelorperianale, a urinei și lăsăturilor cumiros puternic, depuse în diversepuncte mai ridicate (cioate, pietroaie,movilițe de pământ). Acest marcaj, estedestinat avertizării congenerilor mas-

culi, dar un teritoriu delimitat de o fe-melă se poate intersecta cu cel al unuimascul. Jderul atinge maturitatea se-xuală la finele celui de al doilea an deviață (masculul) și în al treilea an, fe-mela, iar beica între 15 și 27 luni. Am-bele specii sunt poligame. Femela estecea care face „primul pas”, atrăgândmasculul prin emiterea unor sunetescurte și prin „semnale” olfactive cucare își anunță disponibilitatea sexuală,inclusiv cu dese reprize de eliminare deurină, deasemeni puternic mirositoare.Înainte de împerechere, care se desfă-șoară în intervalul iunie-iulie, au re-prize de parade nupțiale, cu lupte întremasculi și cu un fel de „jocuri tandre”cu femela curtată. Acuplarea propriuzisă, se face la sol, durează zeci de mi-nute, timp în care femela este înșfăcatăde ceafă de către mascul, deoarece deșieste în faza estrală, opune rezistențăformală. În acest timp, masculul excitatemite sunete molcome de „satisfacție”,fără semnificații de amenințare. În des-fășurarea jocului nupțial, mascululzbârlește părul de pe spinare și facemișcări circulare cu coada. Femela sepoate împerechea de mai multe ori înaceeași zi, dar și de mai multe ori în

timpul perioadei de rut. Cele două spe-cii prezintă o particularitate unică, însensul că după copulație, ovulele fe-cundate rămân în repaus cca. 220-240zile și abia apoi se fixează în pereteleuterin, gestația propriu zisă durândcca. 44 zile la jder și 28-30 zile la beică.Puii (3-7 la jder și 2-5 la beică) se nasccu pleoapele lipite timp de 30 zile șifără păr. Sunt alăptați timp de 45 zilela jder și 60 zile la beică. La vârsta de 5luni ei ating talia unui adult. La ambelespecii, de creșterea puilor se ocupănumai femela.

Simțuri. Comunicare intraspecificăVăz, auz, miros, excelente. Conge-

nerii comunică între ei în special olfac-tiv, dar și prin glas. Cercetăriamănunțite, au distins câteva tonalitățiîn comunicările sonore, corespunză-toare stării animalului. O mormăiturăguturală, fără să deschidă botul, ar în-semna o neliniște incipientă, înpreajma unei potențiale primejdii și ocomunicare de avertizare din partea fe-melei către pui. Un mic țipăt repetat decâteva ori, ar însemna o avertizare și oamenințare pentru congenerii masculiîn perioada de rut, iar un țipăt ascuțit,plângător și prelungit, poate însemna osuferință corporală a animalului.

Alte atitudiniAtât jderul cât și beica, în situația în

care sunt surprinși ori speriați de un pe-ricol iminent și apropiat, într-o primăreacție își coboară spre spate micul pa-vilion al urechii și coboară pleoapeleîntr-un clipit repetat, după care ur-mează reacția finală și firească în func-ție de situație, sau atac, toate acestefaze derulându-se extrem de rapid.Adăugăm și reacția prin care animalulîși zbârlește părul de pe spinare și zgâ-rie precipitat solul cu unghiile, care aresemnificația unei acțiuni de atac asupraunui congener.

„Invadatorii” orașului Sf. GheorgheO știre de presă din toamna anului

trecut, anunța că orașul amintit ar fifost „asediat de jderi”. Nu cunoaștemintensitatea „asediului”, dar este clar căera vorba de apariția în parcul orașuluia jderului-de-piatră, beica, și care aprobat și cu acest prilej, o trăsătură deantropofilie și o dovadă a unei mari ca-pacități de adaptare la biotop. De fapt,în Roma antică, era chiar crescută înscop utilitar, de stârpire a șobolanilor.

N.A. Jderul și beica sunt specii devânat, cu sezonul 15 septembrie –31martie.


Iarna, sezonul dedeparazitare a vânatuluiDR. VADIM NESTEROV, DR. I.C. SABĂU - Balc

Sfatul veterinaruluiPRACTIC~

L a vremea aceea medicamentelede tratare a vânatului din libererau aproape inexistente, iar

cele utilizate la animalele domestice seadministrau individual și majoritateaaveau o doză terapeutică aproape de

cea toxică. Astăzi dispunem de medica-mente ce se administrează în furaje, îndoze terapeutice echilibrate prezentateîn tabelul alăturat.

Iarna, datorită surselor naturale re-duse de hrană, vânatul se concentreazăși se stabilizează la instalațiile de fura-jare, fapt ce permite observarea exem-plarelor (numărul lor, greutateacorporală aproximativă) precum și con-sumul de uruială – concentrate.

După stabilirea dozelor colective,toate medicamentele se „diluează” cumălai cernut, 10-15 părți mălai la oparte medicament, fapt ce asigură odispersare mai bună a substanței înuruielile administrate la cervide, mu-flon, mistreț.

La iepure, medicamentul antipara-zitar, calculat la o greutate corporalăde 3,5-4 kg, se administrează pe unștiulete de porumb de 15-18 cm care sepensulează cu sirop de zahăr pentru omai bună aderare a substanței. Știulețiise plasează pe traseele circulate, pe unstart de paie, fân sau frunze uscate.

La fazan, potârniche, cocoș demunte, medicamentele antiparazitarese administrează pe boabele de cerealeumectate cu sirop de zahăr. Se va luaîn calcul un consum mediu de cerealede 70-80 grame pentru fazan, 40-50grame pentru potârniche și ieruncă șide 100-120 grame pentru cocoșul demunte.

Administrarea medicamentelor an-tiparazitare la vânat se efectuează timpde 3-4 zile consecutiv, cu excepția Iver-mixului, în care tratamentul, 100grame substanță activă înglobată în300 kg uruieli, se desfășoară timp de 8-10 zile. La unele preparate se reco-mandă în prospect și reluarea tra ta -mentului după o pauză de 12-14 zile,timp de două zile consecutiv. Prepara-tul Romparasect 5% se aplică prin pul-verizare cu o pompă vermorel îninteriorul vizuinilor de vulpe, viezure șipe suprafețele culcușurilor de stațio-nare a vânatului din jurul instalațiilorde furajare.

Administrarea pe timpul iernii amedicamentelor antiparazitare contri-buie la menținerea unui vânat sănătosși viguros, sporindu-i rezistența la con-dițiile vitrege ale anotimpului rece.

Marele scriitor cinegetician, Ionel Pop, menționa învolumul „Instantanee din viața animalelor”, editat în1968, că „Epizotiile care izbucnesc deodată sunt în staresă golească un teritoriu întins de mistreți, iepuri,căpriori, capre negre, fazani și altele. O listă întreagă deparaziți le chinuiesc, le slăbesc și pe unele le omoară”.

Nr. Preparatul Acțiunile Vânatul tratatCrt.1. Rombendazol 10% Paraziți cu localizare Căprior, cerb, muflon,

digestivă iepure2. Rombendazol F 10% Paraziți cu localizare Fazan, potârniche,

digestive și pulmonară cocoș de munteMistreț, ieruncă

3. Helmix - „ - - „ -4. Pyratel PX Paraziți cu localizare Mistreț

digestivă5. Triclofon Hipodermoza Căprior, cerb carpatin,

cerb lopătar6. Ivermix Paraziți cu localizare Mistreț, cervide,

digestivă, pulmonară. muflonHipodermoza

7. Vermizol A-100 Paraziți cu localizare Toate mamifereledigestivă și pulmonară

8. Ivotan Premix - „ - - „ -9. Panacar 4% - „ - Mistreț10. Romparasect 5% Ectoparaziți Pulverizarea viziunilor

și a culcușurilor stabile

Pricipalele medicamente recomndate in deparazitarea vanatului

D upă un lung șir de articole(dintre care multe dedicatecerbului lopătar), după volu-

mul Dinamica populațiilor de cervide șibovide din fauna României (publicatăîn 2011), Sorin Geacu oferă celor in-teresați de biologia și managementulspeciilor de mamifere cu valoare cine-getică un nou și consistent volum careare ca subiect cerbul lopătar. Știm cutoți că acest frumos cervid nu estebăștinaș, că a fost colonizat pe terito-riul actual al țării noastre încă din se-colul XVI, că el există azi pe puținefonduri de vânătoare, că menținereasa în fauna țării (în condiții de mediucare nu îi sunt foarte prielnice și încontextul în care este și specie devânat) necesită anumite eforturi șimultă grijă din partea celor care gos-podăresc terenurile pe care cerbul lo-pătar este trăitor.

Autorul începe lucrarea cu prezen-tarea „fișei biologice” a speciei, dupăcare prezintă acțiunile de colonizareîntreprinse după anul 1918, rezulta-tele lor, evoluția efectivelor (sau invo-luția, după caz), structura lor,valoarea exemplarelor, trofee vânate.Sunt analizate succesiv populațiile li-bere din țară, apoi cele aflate în țar-curi, dar și cele care pe parcursultimpului s-au stins (din păcate, nu pu-ține). Analizele includ descrierea con-dițiilor locale ale terenului, sursanucleului colonizat, dinamica efecti-velor pe parcursul anilor, proporțiadintre sexe, exemplare vânate, totulfiind expus cu minuțiozitate prin text,tabele și grafice.

Înțelegem că autorul a consultatarhivele a zeci de ocoale silvice și fi-liale de vânătoare, alte arhive, a făcutinvestigații personale în teren, a ex-tras datele, le-a ordonat și a tras con-cluzii. A rezultat astfel o veritabilămonografie a cerbului lopătar „româ-nesc”.

Într-o vreme când la noi organiza-rea vânătorii, așa cum o știam și opractic de mai multe zeci de ani, dăîngrijorătoare semne de degringo-ladă, supusă presiunii din partea mul-tor neaveniți, lucrarea lui Sorin Geacuvine ca un senin semn de competență,seriozitate și profesionalism în dome-niul cinegeticii, a cunoașterii vânatu-lui nostru. Deși autorul nu estevânător. Cu atât mai mult el merită săfie felicitat!

FEBRUARIE 2013 | 21

Cerbul lopătar în RomâniaDAN MUNTEANU

Lansare de carte RECENZIE

Literatura biologică și cinegetică din țara noastră s-aîmbogățit de curând (decembrie 2012) cu o nouă lucrarede o deosebită valoare docu mentară, datorată domnuluiSorin Geacu, cercetător principal la Institutul deGeografie din București. Plecând pe căile științei de lageografie, Sorin Geacu a luat-o pe căile biogeografiei(fondată la noi de un alt geograf, prof. Raul Călinescu),de aici a făcut pași temeinici (și un al doilea doctorat) pecele ale biologiei, de unde a cotit-o ușor spre cinegetică.Și astfel, s-a aplecat cu sârg, dăruire și competență sprespecii de animale dintre cele care sunt importantedeopotrivă pentru biologi și pentru cinegeticieni șivânători.

–Editura Academiei Române, București 2012 – 387 pg., 117 figuri, 259 tabele

O colectivitate născută din na-tura Ardealului, plină de obi-ceiuri străvechi și de respect

pentru oaspeți și unde, cu sigurnță, pelangă păhărelele cu „tăria” zonei, se fu-rișează, mângâind vibranta atmosferăa ospeției, un cânt vânătoresc cu rezo-

nanța de cristal, doinit ușor precum oadiere de frunze de cel care este și or-ganizator de vânătoare, Silaghi Gavril.

„Hoinar” în dulcele ArdealParcă-i văd mustața-i tremurând cu

țepi ca de arici pe buzele-i din care,

precum aburul ieșit din proaspăta șifierbintea mămăligă, viersul ne cu-prinde pe toți și ne pătrunde în vine, lafel ca un vin vechi așa cum este și cân-tecul cules de la octogenarii vânători.

Mă îndrept spre acolo unde turmelede mistreți s-au mai înmulțit cu o ge-nerație, așa cum pretutindeni se întâm-plă. Sunt mari deacum. Vânătorulcunoaște acest lucru și-n suflet are oîmpăcare dar și o mulțumire de sinepentru hrana asigurată de EL în locurilede obișnuință.

Este sfârșit de ianuarie. Habitatulciudat stă ascuns sub zapadă. Și acoloviața continuă. Închipuiți-vă peisaje submantia alba a zăpezii. Vietăți hiber-nând, altele pline de mișcare. Cât echi-libru… De mii de ani nimic nu seschimbă. Ciudățeniile naturii sunt su-biecte de cercetare, de admirație, denelimitată cunoaștere. Câte minuninativ transmise într-o astfel de lumeperfectă!

La începutul partiedei de vânătoare

Cu o noapte înainte, a nins bogat!Punctuali, vânătorii sunt prezenți în di-mineața următoare. Este o zi de iarnăplină de iar măreția peisajului înconju-rător. Ninsoarea s-a oprit, gerul s-a maidomolit iar pe bolta cerului se dă oluptă crâncenă între nori și soarelemult așteptat. Minunăția naturii a în-vins și exprimă starea de spirit a celorprezenți. Se mai spune că este și după


Pe culmi cu fag și brădetCONSTANTIN RĂDAN

Jurnal de vânătorREPORTAJ

Drumul mă poartă către acele locuri unde voi reîntâlni,doi buni prieteni, Valer și Cornel, unul pasionat devânătoare, iar celălalt de pescuit. Gândul aleargă spreacea oază de liniște și prietenie a zonelor împădurite cufalnicul fag și semețul brad veșnic verde, sprereîntâlnirea cu mereu aceeași căldură sufleteascăizvorâtă din inima și privirile vânătorilor.

FEBRUARIE 2013 | 23

inima omului. Într-adevăr, va fi o zi cufinalul dorit de fiecare dintre noi.

Am ascultat instructajul obligatoriucu toate precizările făcute de organiza-torul de vânătoare. Alături de noi erauși dl inginer Sorin Bronț, directorulAJVPS Bihor și secretarul Asociației, in-giner Sorin Țenghea. După ce s-a pusla punct planul zilei, bătăiașii cu câiniși purtătorii armelor de foc s-au îmbar-cat în mașini. Parcurgem un drum deiarnă, pe alocuri ușor desfundat de apascursă de pe înalțimi, dar mijloaceleauto fac față fără prea mult efort . Dupăcirca 3-4 km de urcuș, pe un culoarstrăjuit deoparte de copacii martori aimultor aventuri vânătoresti, iar de cea-laltă parte de descurajanta pantăabruptă a reliefului marcat de stâncicolțuroase, amenințătoare, oprite în că-derea lor de dantela de rădăcini fanto-matic crescute, se ajunge pe un platou,benefic moment de respiro și eliberaredin încordarea firească a fiecăruia din-tre noi, unde, „caii putere” sunt parcațiordonat iar organizatorul încheie așe-zarea în teren a ultimilor vânători cucarabine și cu arme cu țeavă lisă.

Liniștea standurilorOdată ajunși în stand, urmărim

fără zgomot locul ocupat de vecinul dinstânga și din dreapta noastră pentru omai sigură conformare cu terenul și si-guranța utilizarii armelor de vânătoarela momentul apariției vânatului

E liniște. Din când în când vântul,în neastâmpărul lui, scutură zăpada de-pusă pe crengile fagilor și pe tulpiniledesișurilor, ajutându-ne să privim maiclar în adâncimea pădurii. Jocuri deumbre negre și pete albe ne amețescochii, luînd forme dintre cele mai ciu-date: când de fiară neagră stând în as-cultare, când a unei vietățimiș cându-se. Bruma de căldură nemenține tonusul. Deodată, ecoul unorcrăci rupte ne deșteaptă simțurile, îm-pietrindu-ne ființa bine mascată de tul-pinile robuste ale arborilor și alepăienjenișului ramurilor unei tinereplantații de stejăriș.

În față se înalță pieptiș o ridicăturăde teren peste care șerpuiește o potecămarcată de urme și folosită numai desălbăticiuni. Sunt proaspete, semn cămistreții stau undeva în apropiere, înhățișuri numai de ei știute. Din depăr-tare vin zgomote de voci în amestec culătratul câinilor, semn că bătăiașii aupornit la scotocirea desișurilor. Se au-torizase vânătoarea la mistreți, maipuțin scroafele conducătoare, și vulpi.Voci afirmau că, izolat, unele scroafeau fătat, retrase în zone mai ferite, cuclimă mai blândă.

Începe vânătoareaPrimele mișcări ale necuvântătoa-

relor deranjate s-au făcut simțite pelinia trăgătorilor. Două focuri de armăau rupt liniștea înălțimilor și două vulpi

au căzut în bătaia puștilor. O turmă de7-8 mistreți a fost zărita în fața gonaci-lor. Câinii porniți pe urmă încercau săle zădărnicească încercările de a se în-toarce prin goană spre locurile de undefuseseră hăituiți.

Buna organizare dovedită de price-putul Silaghi, cunoscător înzestrat allocurilor dar și abilitatea, devenită pro-fesie, a paznicului de vânătoare NicuPopa , s-a finalizat cu împușcarea a doivieri tineri de pană într-un an și jumă-tate. În numai 3-4 ore vânătoarea aluat sfârșit. Finalul a fost anunțat chiarde prâslea vânător Andrei, fiul pazni-cului, aflat la locul cuvenitei ceremoniipentru cinstirea vânatului răpus

Sunetul cornului adună toți partici-panții pentru a imortaliza momentulîntr-o fotografie de grup. Pentru câtevaore, ieșirea din convențiile de zi cu ziale vieții, mișcarea în mediul sănătos alnaturii și nu în ultimul rând ispititorulbobgulaș, ne-au împlinit ființa păs-trându-ne vie dorința de aventură.Până la o altă vânătoare, să ne bucu-răm de ziua de mâine și să fim mândride tradiția vânătorii în România.

Gâștele sălbatice canadienesunt una dintre cele mai im-punătoare specii de păsări mi-

gratoare. Le identificăm ușor dupăgâtul complet negru și după petelealbe de pe obraji. Efectivul lor este es-timat la circa 3 milioane de exemplarecu mici variații de-a lungul ultimilorani. Încep migrația de primăvară înluna februarie, treptat, din sud spregolful Hudson și extremitatea nordicăa Canadei, pe mai multe culoare dezbor situate spre mijlocul continentu-lui și de-a lungul coastelor Atlanticu-lui și Pacificului.

O privire de ansamblu Zboară în formă de „V”, forma-

țiune bine cunoscută. Pe vreme cu ceracoperit se deplasează la numai câ-teva zeci de metri de pământ, pe cândpe cer senin se pot ridica la 1.000 șichiar la 2.500 de metri și pot atinge oviteză de chiar 40 – 50 km pe oră.

Gâștele sosesc la locurile de cuibă-rit in jurul lunii aprilie. Perechile seformează în timpul migrației și rămânstabilite pe viață. Dacă însă unul dinparteneri moare, pasărea rămasă îșigăsește adesea un nou partener. Cui -bul se construiește în apropierea apei,cu o vizibilitate bună și acces ușor la

apă, fapt important mai ales pentrupuii proaspăt eclozați. Gâsca depune5-8 ouă, câte unul pe zi, pe care le clo-cește singură. Gâscanul nu clocește,dar stă de pază cu strășnicie în apro-pierea cuibului mai ales când gâscapleacă pentru a se hrăni. La 4 săptă-mâni puilor le apar primele pene, iarla 6 săptămîni culoarea începe să seapropie de cea a părinților și “obrajii”albi încep să se contureze. După 8-10săptămâni au penajul bine conturat șiîși vor urma de acum părinții în depla-sările zilnice, dimineața spre locurile

de hrănit iar seara înapoi, spre linișteași siguranța bălților unde înnoptează.

Vara se destramă încet în culoriletoamnei și, din senin, diminețile devinreci în lumina soarelui rămas parcăfără putere. Hrana s-a împuținat, iarruginiul frunzelor și ploile tot mai recianunță apropierea iernii. Gâștele seadună în stoluri tot mai mari, pregă-tindu-se pentru migrația de toamnăspre locurile de iernat din sud. Glasullor se aude acum zi și noapte pe cerulce parcă le îmbie la călătorie. Unelevor zbura doar până în centrul conti-nentului, altele vor ajunge până înGolful Mexic. Puii tineri din vară îșivor urma acum părinții în prima lorcălătorie, pentru ca mai târziu sătreacă, la rândul lor, tradiția și cunoș-tințele acumulate, generațiilor vii-toare….

Vânătoarea la gâște canadieneÎn provincia Ontario sezonul de

vânătoare se deschide în luna sep-tembrie, etapizat de la nord spresud, și durează, cu unele mici excep-ții, pănă la finele lui decembrie. Vâ-nătoarea cu atrape este cea maipracticată, iar arta folosirii chemăto-rilor a fost însușită de majoritateavânătorilor pasionați. Echipamentulmodern pentru vânătoare aduce unplus de profesionalism, iar folosireaalicelor non-toxice este obligatorie.Vânătoarea este permisă pe bazaunui permis federal și a unui timbruspecial emis în acest sens, separat depermisul general de vânătoare, emisde fiecare provincie canadiană înparte.

Pentru că în ultimii ani efectivelede gâște canadiene au crescut simți-tor, pentru un mai bun managemental populațiilor, s-a decis extindereasezonului de vânătoare prin adăuga-rea unui „sezon de primăvară” pe pe-rioada ultimei săptămâni dinfebruarie, perioadă ce coincide cu în-ceperea migrației gâștelor spre zonelede cuibărit. A fost o decizie luată deguvernul federal, bazată pe studii șicercetări științifice, pe o perioadă de-terminată. Salutată de vânători, maipuțin agreată de organizațiile excesivprotecționiste, măsura a fost pusă înpractică iar anii trecuți de la aplicareaei, au dovedit justețea și efectul pozi-tiv al deciziei. De ce oare la ei sepoate…?


Gâștele sălbatice canadieneALIN MANU

Vânătoare pe mapamondCANADA

Sânt mari, sânt gălăgioase și sunt puternice. Sunt gâștelesălbatice canadiene. Le regăsim pe tot cuprinsul conti-nentului nord american, de la golful Hudson și până lagranița Statelor Unite cu Mexicul.

Într-un articol apărut în revistaTackle Trade World – Februarie 2013,în secțiunea Noutăți despre Mediu, esteanunțat faptul că Ministrul mediuluidin Republica Cehă a semant un actcare scoate cormoranul mare de pelista speciilor strict protejate și permiteînpușcarea legală a lor începând cu 1aprilie 2013, dacă vor cauza daunemediului înconjurător.

Efectivele de cormorani mari aucunoscut o dezvoltare explozivă în ul-timii 20 de ani astfel încât pescarii șimai ales piscicultura au înregistrat pa-gube uriașe. Guvernul ceh este printreprimele care a identificat creștereaexagerată a numărului de cormorani

mari, fapt ce cauzează daune exten-sive efectivelor pisciole. Ministrul cehal mediului a adăugat că aceste păsărivor fi în continuare protejate alături detoate păsările, respectând directiveleși legile UE, dar că nu vor mai fi pelista păsărilor amenințate strict cu dis-pariția. Odată cu această măsură, gu-vernul ceh va înceta să mai plăteascădaunele provocate de cormoranii maripis ci cul torilor, sume care au ajuns lazeci de milioane de dolari pe an.

Măsura luată este privită ca o ini-țiativă ce ar putea încuraja și guvernelealtor state europene, unde situația cor-moranilor mari este similară, să ia mă-suri în această direcție.

FEBRUARIE 2013 | 25

CE VÂNĂM ÎN FEBRUARIE

Cormoranii sco[ide pe lista speciilor

strict protejate

REPUBLICA CEHĂ

În data de 24 ianuarie 2013, o dele-gație a AGVPS, formată d-nii ing. AlinManu și ing. Valeriu Bolgiu, a participatla reuniunea Grupului tehnic de lucrupentru carnivorele mari, TechnicalGroup for Large Carnivores - TGLC, or-ganizat de Federația Europeană a Aso-ciațiilor pentru Vânătoare și Conservarea Faunei Sălbatice din Comunitatea Eu-ropeană – FACE, cu participarea repre-zentanților țărilor membre FACE.Reuniunea a avut drept scop aducereala zi a datelor referitoare la evoluția po-pulațiilor de carnivore mari, ursul șilupul, în țările membre ale ComunitățiiEuropene și pregătirea unui material desinteză convingător pentru susținere la

nivelul Comisiei Europene. Opinia una-nimă este de deschidere a posibilitățiireale de management rațional al popu-lațiilor acestor specii, la niveluri care sănu afecteze interesele populației ruraleși să nu reprezinte un pericol pentruviața și integritatea oamenilor.Discuțiile s-au axat pe trei direcții:• Organizarea managementului carni-

vorelor mari cu implicarea vânători-lor în acest proces precum și înrezolvarea problemelor ridicate deconser varea celor două specii;

• Monitorizarea carnivorelor mari șiraportarea datelor la nivel național,paralel cu implicarea vânătorilor înprocesul de evaluare a efectivelor

acestor specii;• Realitatea percepției publice asupra

carnivorelor mari la nivelul comuni-tăților locale, urbane și rurale.

În urma datelor prezentate și a dis-cuțiilor purtate, Grupul tehnic de lucru– TGLC, va pregăti un chestionar deta-liat privind monitorizarea, manage-mentul și monitorizarea carnivorelormari la nivel național, precum și impli-carea vânătorilor locali în acest proces,chestionar ce va fi transmis membrilorFACE pentru completare la zi. Va urmare-evaluarea situației generale la niveleuropean și prezentarea sistematizată aacesteia Comisiei Europene, astfel încâtsă existe posibilitatea luării unei deciziiargumentate, la nivelul UE, în privințastatutului celor două specii, în prezent,strict interzise la vânătoare prin anexanr. IV a Directivei Europene Habitate.

Participarea AGVPS la lucrările Gru-pului tehnic de lucru – TGLC asigură re-prezentarea opiniei și a pozițieivânătorilor din Romania și a asociațiilorafiliate ale acestora și, prin acesta, prac-tic participarea și implicarea acestora îndezbaterile aspectelor ce vor conduce laelaborarea materialelor ce urmează a fiprezentate și susținute în fața ComisieiEuropene.

–Alin ManuDelegat din partea AGVPS Romania

DELEGAȚIA A.G.V.P.S. LA BRUXELLES

MAMIFERE: bizam, câine enot, dihor comun, hermelină, jder, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe; până la 15 februarie: căprior(femelă), cerb comun (femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel), mistreț.

PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță,găinușă de baltă, gâscă de semănătură, graur, graur dobrogean, lișiță, porumbel de scorbură, porumbel gulerat, rață mică,rață fluierătoare, rață cu cap castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață cârâitoare, rață cucap negru, sitar de pădure, sturzul viilor, turturică; până la 15 februarie: guguștiuc, stăncuță.

Costumul de vânătoare Jahti Jakt SUPREMEa fost conceput pentru a răspunde exigențelorimpuse de condițiile de vreme, dar și de terenîn timpul partidelor de vânătoare și nunumai. Este confecționat dintr-un materialcomplet nou ce combină două tehnologiiinovatoare și anume mebrana AIR-TEX șisistemul SCENTECH, ambele conceputepentru a oferi confort dar și aplicabilitatepractică în teren.

Membrana Air-Tex este laminată directîn materialul de fabricație și conferăimpermeabilitate la ploaie concomitent cu orespirabilitate corespunzătoare, conservândcăldura corpului și eliminând vaporii detranspirație. Membrana Air-Tex asigură oimpermeabilitate la apă testată de până la 10.000 mm și o respirabilitate deasemenitestată de 11.000 g/mp/24 ore.

Tehnologia Scentech a fost conceputăpentru a reține și împidica dispersareamirosului corpului uman în exterior, astfel căvânatul nu ne va simți după miros.

Jacheta are o croială pe cât de elegantă pe atât de practică șiconfortabilă. Este prevăzută cu fermoar dublu – cu două capete, și are oglugă de ploaie și una din plasă pentru țânțari, ambele detașabile. Pentruventilație jacheta este prevăzută la sub-braț cu deschideri cu fermoar și plasă,un sistem deosebit de practic pentru perioadele de efort prelungit.

Pantalonii au o croială concepută pentru a oferi confort și lejeritate înmișcare. Pe interior sunt dublați, la fel ca și jacheta, cu un material de plasăce asigură îmbrăcarea ușoară peste orice alt tip de îmbrăcăminte de corp dinfibre naturale sau sintetice. Materialul silențios din care este confecționateste un alt avantaj extrem de important la vânătoare, atât atunci când nedeplasăm și dorim să apropiem vânatul cât și în stand la pândă sau înașteptarea goanei.


noutăți

Laser Genetics – dispozitive de identificat și iluminat cu laser suntinstrumente optice de precizie având tehnologie avansată patentată cu laserde culoare verde.

De ce cu laser verde? Cercetările au dovedit că spectrul verde este cel maivizibil pentru ochiul uman. Ochii animalelor sunt intens luminate de luminalaser verde și în mod clar vizibile la distanțe lungi atunci când folosim acesteinstrumente. Fiecare Laser Genetics are incluse monturi suplimentare pentrufixarea pe alte instrumente optice. Sunt ideale pentru observarea pe timp denoapte, semnalizări în timpul operațiunilor de salvare.

Modelele ND-5 Long Distance Laser Illuminator, ND-3 Subzero, ND • 3 x40Subzero® și ND • 3 x50 Subzero® sunt variante concepute pentru diversesituații specifice din teren. Toate modelele sunt echipate cu garnituri O-ringcare feresc de praf și umezeală, azotul din interior evită aburirea lentilelor.Conul luminous reglabil - concentrat dă valoarea exactă a luminii pentrucazul specific în care aveți nevoie de ea.

de prin magazine

LASER GENETICS

CARTUȘELE B&PF2 LONG RANGEModelul F2 Long Range estedisponibil pentru calibrele 12, 16 și20. Dimensiunile variate ale alicelorpermit folosirea acestor cartușepentru o gamă variată de specii devânat mic cu păr și cu pene. Variantacu alice de plumb nichelate a fostconcepută special pentru tirul ladistanțe mari cu menținerea grupăriiadecvate a focului și a puterii delovire a țintei. Cartușele folosescpulberea F2 apărută încă din anul1962 și perfecționată de-a lungultimpului special pentru tirul precis ladistanțe mari.

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

COSTUMULJAHTI JAKTSUPREME

FEBRUARIE 2013 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la crap 30Pescuit la răpitor 32

De sezon 36Echipament 39Mapamond 40

FOT

OG

RA

FIE

: ALI

N C

OD

RU

MA

NU

CE PESCUIMFEBRUARIE

De regulă, în această lună,încălzirea progresivă a vremiiprovoacă topirea sau subțiereagheții pe lacuri, iazuri și bălți,pescuitul la copcă devenindpericulos sau imposibil.

Peștii pașnici – oblețul, babușca,roșioara, plătica, chiar și crapul,încep să se hrănească mai intens,pregătindu-se pentru perioada dereproducere care se apropie.

Peștii răpitori răspund bine lamomeli naturale, dar și la artificiale.

Așteptăm reglementarea pescui -tului știucii pentru anul 2013.

Pescuitul dă rezultate și pe râuri,în zona colinară, fiind interzis înapele de munte.

februarie


La zi din activitateaComisiei de Pescuit Sportivși Competiții a A.G.V.P.S.MUGUREL IONESCU

COMPETI}II

T ot în acest timp continuă co-respondența dintre secretaria-tul comisiei și secretariatele

CIPS și FIPS pentru actualizarea infor-mațiilor, rezolvarea unor problemetehnice sau informarea reciprocă asu-pra unor evenimente care urmează săse desfășoare pe parcursul anului carea început.

Rezultatele controlului anti-doping efectuat în perioadaCampinatului Mondial de Pescuitla Crap-România 2012

Ca urmare a condițiilor impuse deFIPS-ed, conform regulamentelorsportive internaționale, A.G.V.P.S. dinRomânia, în calitate de organizator, acomandat AGENȚIEI NAȚIONALEANTI-DOPING efectuarea a patruteste asupra concurenților participanțiîn competiție.

La recomandarea secretariatuluiFIPS-ed, testele au fost efectuate laterminarea competiției și validarea re-zultatelor, asupra componențilorechipei câștigătoare în clasamentul in-dividual, românii Ștefan Fășie și FelixRoman și a componenților uneia din-tre primele zece echipe clasate la in-dividual.

Prin tragere la sorți, au fostdesem nați croații Yosip Pecigos șiMarko Belosevic.

Recoltarea probelor s-a făcut încadrul fermei piscicole Corbu, gazdacompetiției.

Pe data de 10 ianuarie, secretaria-tul FIPS-ed a contactat secretariatulcomisiei AGVPS pentru a urgentatransmiterea rezultatelor controluluianti-doping efectuat, cu specificareanumărului testelor efectuate, a dateiefectuării testelor și a buletinelor deanaliză.

În urma demersurilor efectuate,documențatia tehnică a fost obținutăși transmisă solicitantului.

Rezultatul analitic al probelor, pri-mit de la laboratorul de control do-ping, a fost negativ.

Deși sezonul competițional oficial este întrerupt, hibernândsub plapuma de zăpadă și sub cleștarul gheții, activitățileconexe acestuia continuă să se desfășoare cu aceeașiintensitate. Este perioada în care subcomisiile se întrunescpentru a-și creiona calendarele competiționale pentrudisciplinele și categoriile respective, la nivelul entiăților pecare le reprezintă. De asemenea, se discută modificările șicompletările propuse pentru actualizarea regulamentelorde organizare și desfășurare a competițiilor pe discipline șicategorii, conform reglementărilor adoptate de comisiiletehnice ale Confederației Internaționale de Pescuit Sportivși ale federațiilor internaționale care o compun.Subcomisiile vor prezenta propunerile lor în cadrulComisiei de Pescuit Sportiv si Competiții, unde vor fidiscutate, analizate, și propuse spre aprobare Consiliului A.G.V.P.S.

FEBRUARIE 2013 | 29

A.G.V.P.S. din România a primit invitația oficială de a participa, camembru cu drepturi depline, la cel de-al 34-lea Congres InternationalC.I.P.S., convocat la Lisabona – Portugalia, în perioada 25-28 aprilie 2013.

Congresul va fi organizat de Federatia Portugheză de Pescuit Sportiv.Toți membrii afiliați au dreptul să participe cu câte un delegat pentru fie-

care federație internațională la care este afiliată.A.G.V.P.S. din România este afiliată la FIPS – apă dulce și FIPS – muscă ar-

tificială.

Pentru a avea drept de vot:• organizațiile sportive naționale trebuie sa aibă cotizația achitată la zi;• delegatul să dețină o procură din partea organizației pe care o repre-

zintă;• dacă un membru afiliat este în imposibilitatea de a participa la Congres, acesta poate delega un alt membru

afiliat pentru a-l reprezenta; acesta din urmă va prezenta o procură scrisă și nu poate reprezenta mai mult de unmembru absent;

• canditaturile pentru posturile de Președinte,Vicepreședinte și Trezorier, care vor fi supuse atenției Prezidiului,trebuie să parvină Secretariatului General cu cel puțin 40 de zile înainte de începerea Congresului, însoțite de acor-dul scris al organizației pe care le reprezintă.

Invitația este semnată de domnul Gianrodolfo Ferrari, secretarul general al C.I.P.S.

INVITA}IA DE PARTICIPARE LA CEL DE-AL 34-LEA CONGRES INTERNA}IONAL C.I.P.S.

D in fericire, ultimele studiiarată că, în momentul în carecârligul penetrează buza peș-

telui, el nu este capabil să simtă dure-rea. Acest ultim studiu ce a fost condusde către șapte oameni de știință a con-cluzionat faptul că reacția peștilor dinmomentul în care sunt înțepați esteuna inconștientă mai degrabă și nu tre-buie interpretată ca un răspuns la du-rere.

Cu toate acestea, cea mai recentăcercetare arată că simpla prezență areceptorilor nu înseamnă că animalelesimt durerea, ci că rolul lor este acelade a declanșa o acțiune inconștientă înmomentul în care se simt amenințate.Profesorul James Rose de la Universi-tatea din Wyoming care a condusaceste studii a descoperit, de aseme-

nea, că peștii nu au în creier neocorte-xul atât de mult dezvoltat încât săpoată simți durerea. El a concluzionatfaptul că peștii sunt capabili de a aveareacții din instinct, dar acestea nu suntcauzate de către o senzație de durereconștientă.

Totodată, ca un subiect ce suntsigur că îi interesează pe toți pescarii,este faptul că o parte din acest studiua avut drept obiectiv acela de a ob-serva comportamentul peștilor după ceau fost prinși și eliberați. Curând dupăce au fost eliberați, aceștia și-au reluatactivitatea lor favorită, aceea de a sehrăni.

Chiar dacă această temă abordatăva stârni și în continuare multe părericontradictorii, trebuie spus faptul că,în ultimul timp, pescuitul modern s-a

concentrat foarte mult asupra echipa-mentului menit să protejeze peșteledin momentul în care a ajuns în min-ciog. Au apărut astfel, în număr foartemare, saltele de recepție cu dimensiuniși protecții ce asigură că peștele nu vafi rănit pe parcursul ședinței foto și oserie de antiseptice menite să dezinfec-teze rănile cauzate de cârlig și să ajuteca acestea să se vindece mult mai re-pede. De asemenea, au fost scoase pepiață și saltele pentru cântărire, conce-pute special pentru momentul în carepeștele este cântărit, pentru ca apoi săfie eliberat.

Din nefericire, chiar și cu toateaceste noi echipamente pentru prote-jarea peștilor, tot există greșeli cecrează răni peștilor, făcute fie din reavoință, din neatenție sau din neștiință.Aș vrea să mă opresc asupra celui dinurmă aspect, adăugând acestui articolși câteva sfaturi în legatură cu ce ar tre-bui făcut după ce crapul a ajuns înminciog. Atenție, mai întâi de toate,plasa minciogului trebuie să fie îndea-juns de mare încât să nu fiți suprinși căpeștele prins este prea mare pentruminciogul pe care-l aveți. (Foto 1).

În primul rând, asigurați-vă căaveți mereu o galetușă cu apă lângăsalteaua de primire. Atenție, dacă estevară, schimbați apa suficient de despentru a evita încălzirea ei excesivă.


Pescuit la crapTEHNIC~

Peștii simt durerea?MIRCEA GHERAN

De-a lungul timpului, majoritatea pescarilor și-au pusmăcar o dată întrebarea: „Oare peștii simt durerea?” șidacă, nu cumva, ceea ce fac nu este, într-un mod multmai diminuat, un fel de vânătoare, chiar dacă peșteleeste eliberat imediat după ce a luat parte la ședința foto.

După ce ați ajuns cu crapul pe sal-teaua de primire - care trebuie udatăîn prealabil, trageți deasupra lui plasade la minciog până pozitionați lansetape pământ/ponton și încercați săscoateți cârligul fără a-i cauza peșteluirăni suplimentare. (Foto 2 și 3).

Scoateți peștele din minciog și, întimpul în care mutați minciogul, aco-periți peștele cu folia superioară a sal-telei, dacă aceasta vă permite să facețiacest lucru. Mai udați încă o dată peș-tele și, dacă vedeți că încă se agită, nu

începeți imediat ședința foto. În mo-mentul fotografierii încercați să ținetipeștele cât mai aproape de salteauade primire. Astfel, în cazul în care vascăpa din mâini, să ajungă pe saltea șinu pe pământ.

Puteți pune deasupra capului săuun sac de primire ud, acest lucru ajutăpeștele să se calmeze. Nu uitați, sco-pul principal este acela de a nu-icauza răni peștelui.

După ce ați făcut fotografiile,udați salteaua de cântărire, puneți

peștele în ea, trageți fermoarele late-rale și cântăriți-l.

Aplicați lichidul antiseptic atăt înlocul în care a fost înțepat, cât și în lo-curile în care prezintă solzi lipsă saulovituri. (Foto 4).

Acum puteți elibera captura. Ațifăcut tot ce era posibil pentru a o pro-teja și veți putea fi siguri că acordațiși celorlalți pescari posibilitatea de aprinde din nou peștele și de a simți șiei bucuria pe care ați trăit-o pe malulapei.

1 2

3

4

PUBLICITATE

C e înseamnă toate acestea? Pes-carii bătrâni îi spun „simțulapei” sau „a citi apa”. De fapt

trebuie să coroborați toți acești vectoride mediu, împreună cu proprile voastrecunoștințe, - practic, cu tehnicile pe carele stăpâniți, pe care le-ați învățat sau pecare le aveți în cap și în mâna care țineși animează lanseta. Uneori, după 10lanseuri pe un singur culoar descoperitprintre pâlcurile de brădiș, se întâmplăca știuca să atace la a 11-a trecere a nă-lucii, fie pentru că ați intervenit (con-știent sau nu) în prezentarea nălucii saupentru că ați schimbat puțin traiectoriasau chiar năluca.

Din cutia cu năluciDacă din trusa mea de știucă nu lip-

sește cutia cu linguri, ce conține anu-mite modele de care nu mă despartniciodată, în ultimii 10 ani am descope-rit diverse năluci care dau rezultate ex-cepționale la știucă, în anumite situații.Nu sunt universale, însă atunci când ti-nichelele sau alte năzbâtii nu par săfuncționeze, am rămas deseori uimit deeficiența acestor năluci. Una dintre eleeste jerkbait-ul. Nu mă refer la cele re-cent inventate și popularizate în Europa,cu pornire din Țările Baltice, ci la așa-zi-sele voblere cu barbetă, fusiforme, carepurtau denumirea de jerkbait și îndepli-

neau funcția respectivă cu zeci de ani în-ainte de apariția glider-elor si a slider-elor. Pescarii americani de bass și chiarde știucă sau muskie le folosesc de zecide ani pentru a declanșa atacurile dereacție ale acestor prădători, atuncicând și acolo unde restul nălucilor se în-tâmplă să eșueze. Dintre vechii repre -zentanți ai acestei clase cu totul speciale

trebuie să amintesc modele precum Ra-pala Husky Jerk, Smithwick Rogue sauBomber Long A.

Practica ne omoarăToamna trecută am fost la un con-

curs de pescuit pe Snagov, un fel decupă a Ligii, nu din dorința de a mă în-trece cu cei care participă frecvent laconcursurile din campionat ci, în primulrând, pentru că îmi era dor de acea apăfrumoasă. Snagov e lacul pe care amprins prima știucă, acum mulți ani, și nuo să uit asta niciodată. E un ecosistemcare se încăpățânează să supraviețuiascătuturor mizeriilor pe care ființa umanăși le aruncă zilnic în față - de la poluareabiologică la șalupele de sute de cai pu-tere care îl măcelaresc de la cap lacoadă.

Nu fusesem nici măcar la un antre-nament înainte, un coleg de club îmispusese doar că apa e tulbure, deci m-am pregătit în consecință, însă din celetrei combo-uri pe care le-am luat, unula fost montat, prevăzător, cu fir dinfluorcarbon, pentru orice eventualitate.Pe lângă strunele de titan, clasice,aveam și fluorcarbon de 0,50 mm, pen-tru „strune invizibile”.

Când am ajuns la Complexul Asto-ria, ce să vezi? Cam totul, pentru că apa,pe Coada Vulpii și nu numai, era lim-pede „cristal”. După ce am tatonat ozonă cu combo-ul de cranking (lansetădin fibra de sticlă, mulinetă cu raport de5.0:1, dar cu fir textil), apoi cu cel de lin-guri și năluci medii (grafit, mulinetă5.7:1 și, din nou, textil de 20 lbs.), amrealizat că așa bat apa-n piuă și am tre-cut pe ansamblul cu fluorcarbon. O lan-setă Evergreen Temujin TMJC-66M TheCobra, renumită pentru acțiunea „Regu-lar” foarte versatilă (adică mode rat-rapidă), cu putere de aruncare de 1/4 -3/4 oz. (7 - 21 grame), combinată cubătrâna, dar credincioasa, Team DaiwaTD-Z 103ML, mulineta bună la toate, pecare aveam un tambur ușor, din magne-ziu, de la „Office ZPI”, cu vreo 40 demetri de fluorcarbon Sunline Super FCSniper de 12 lbs. (0,28 mm diametru).

Știam că Snagovul, mai ales în ceazonă de platou, cu apă mică, este supuspresiunii zilnice a pescarilor localnici,care trag lingurile prin apă de dimineațapână seara. Ploaia, care începuse odatăcu manșa, se întețise. Nu mai conta, pes-cuiam, eram fericit. După ceva încercăricu plastice montate pe cârlige offset,ceva micro-linguri de 5-6 grame prezen-tate printre brădișuri, nimic. Dacă existavreo mârliță prin zonă, atunci bănuiamla ce avea să-și trădeze prezența: un jerkbait de dimensiuni mici, de nici 9 cmși 7 grame în greutate, năluca pe care o


Pescuit la răpitorTEHNIC~

Pescuitul la știucă nu-i matematică sau „rocket science”pentru că, dacă ar fi, nici nu s-ar mai povesti atâteaîntâmplări frumoase despre răpitorul care ne bântuietoamnele târzii și primăverile timpurii. Când mă duc laștiucă, știu că nu știu nimic, îmi iau bagajul limitat decunoștințe, trusele cu năluci și încerc să-i găsesc „tiparulcomportamental” din acea zi, care ține de factori precumcondițiile atmosferice, zonele pe care pescuiesc(adâncimi, turbiditate, prezența vegetației submerse saua oricăror alte structuri), perioada din zi și din an.

Știuci smuciteJerkbait-ul pe înțelesul tuturorANDREI ZABET

folosesc întotdeauna când prospectezapele sau zonele noi. Dacă știi să-l folo-sești, Jackall Tiny Magallon nu are cumsă dea greș, mai ales când pescuiești peape cu adâncimi mici, de 1-1,5 metri, cumultă vegetație.

Datorită corpului, barbetei și anco-relor de dimensiuni reduse, precum șiflotabilității neutre, aproape că nu seagață în vegetație, deci poate fi lăsat însuspensie și câte 10-20 de secunde.După numai câteva lanseuri, a venit șiprima știucă, apoi și următoarea, câtevaratate la înțepare - trebuia să le las maimult timp, deoarece nu atacau convinsși m-am grăbit, smulgându-le, astfel, nă-luca din față…. Și astfel, la finalul man-șei, am ajuns la 14 știuci prinse, din caream punctat cu 11 și vreo doi bibani, careau intrat pe aceeași nălucă, Jackall TinyMagallon.

Practic toată ziua am pescuit cu osingură lansetă și o singură nălucă. Amprins vreo „4 metri și ceva” de știucă din11 pești. Ceilalți s-au axat pe biban,voind să câștige concursul. Însă, în pri-mul rând, eu voiam să-mi testez teoriași eficiența tiparului descoperit mai de-mult și aplicat în acea zi, să văd câteștiuci pot prinde. Din același motiv amrevenit la Snagov după numai o săptă-mână, încercând să prind peste 20 deștiuci. Nu am reușit decât 15, dar și con-dițiile au fost mai vitrege, în special dincauza vântului. Însă tiparul aplicat afuncționat relativ asemănător - cândștiuca a fost mai activă la primele ore,am punctat și pe linguri, însă după-amiază, când activitatea devenise ine-xistentă, fratele mai mare al lui TinyMagallon, adică Jackall Magallon (11cm și vreo 14 grame), a dat rezultatenesperate. În special dacă îl țineam peloc, în suspensie, câte 10 secunde, apoireluam recuperarea cu una-două smu-cituri discrete.

Acțiunea „Smuciți știuca”Care a fost tiparul prezentărilor?

Simplu: acțiunea sau evoluția unui jerkbait se află în însăși denumirea aces-tei familii de năluci. Recuperați cu vârfullansetei orientat înspre apă (de aceeaeste bine să folosiți o lansetă de până în6’6’’, adică 1,98 metri lungime). Smucițimâna nu mai mult decât vă permite în-cheietura mâinii, adică nu folosițiDELOC antebrațul (dacă țineți pumnulstrâns ușor, veți vedea că amplitudineamișcării nu depășește 15-20 cm). Smu-cituri scurte și în niciun caz violente, ur-mate de recuperarea firului. Puteți faceserii de câte două-trei-patru smucituride mică amplitudine și apoi recuperațifirul, sau smucitura și recuperarea. Al-ternați, schimbați ritmul și nu uitați că

pauzele dintre smucituri sunt la fel deimportante precum evoluția imprimatănălucii.

De cele mai multe ori, atacul răpito-rului survine după o astfel de pauză, lareluarea recuperării. Când știuca esteslab activă, ca în cazul partidelor de peSnagov, atacul se va petrece întot-deauna după o perioada de pauză, carepoate fi de la 1-2 secunde la peste 10 se-cunde. Să zicem că lansați 20 de metri,pe un culoar observat în vegetația dinapă. Scopul nu este să aduceți jerkbait-ul cât mai repede cu putință înapoi labarcă. Din contră, ideea este să maximi-zați cât mai mult acel lanseu, evoluțianălucii în apă, să o întârziați pe cât sepoate, pentru ca la fiecare nou impulsdin vârful lansetei sau după fiecare

pauză se poate arăta o știucă. Jerkbait-ul pe care îl folosesc este articulat, dindouă secțiuni, iar evoluția sa sub apă, înprimii 30-50 de cm, imită sau exacer-bează mișcările unui pește-pradă careagonizează.

Evoluția sacadată, cu multe pauze,medie spre lentă, nu face decât să oferenăluca în zona de atac a știucilor inac-tive, dându-le suficient timp să atace, fieși anemic, jerkbait-ul. Culoarea năluciiare cea mai mică importanță, în acestecazuri. Însă evoluția sa în mediul acvaticcontează enorm. Evident că pe o apălimpede sunt de preferat modelele colo-rate cât mai natural, însă Matte Tiger(un fel de Firetiger mat) este tiparul cucare nu veți da greș niciodată. Pentru căTiny Magallon și chiar Magallon au o flo-tabilitate neutră foarte precară, fiecaredetaliu contează în a face jerkbait-ul câtmai „suspendat” în coloana de apă. Deaceea, strunele ușoare, testate înainte,sunt obligatorii.

Când pescuiți pe ape limpezi pre-cum Snagovul sau japșele din Deltă, „in-vizilbilitatea” prezentării vă va răsplătiîntotdeauna precauțiile. Adică, nu e su-ficient ca doar firul sa fie din fluorcar-bon, ci și struna.

FEBRUARIE 2013 | 33

Jerkbait-urile sunt năluci creativeîn adevăratul sens al cuvântului,pentru că vă lasă să experimentaținoi moduri de prezentare. Singuralimitare este propria voastră imagi-nație. Folosite cu atenție și o minimăîndemânare, după ce le învățați, maiîntâi evoluția, produc surprize lafiecare partidă. Cu condiția să avețiîncredere în ele și să nu le aruncațiînapoi, în cutie, după 10 lanseuri!

JERKBAIT

E xistă metode de a pescui știucaiarna, în apele neînghețate,mai mult sau mai puțin spor-

tive, dintre care cea mai productivăeste cea cu „peștișor viu”, la plută sau

cu plumbul pe substrat, sau cu celebramontură Drachkovic. Vom păstra prin - cipiile sportivității și ne vom referi lapescuitul cu năluci. Se apropie pe-rioada de reproducere a știucii, fapt de

care trebuie să ținem cont în adoptareaunui stil de pescuit personalizat, în con-cordanță cu comportamentul și modulde hrănire specific. Încercăm să răspun-dem la câteva întrebări.

Unde?Vom avea în vedere, în primul

rând, zonele care îndeplinesc condițiileideale pentru perpetuarea speciei.Adică o adâncime a apei relativ mică,pentru oxigenare, structuri submerse,pentru adăpost și suport pentru icre,apropierea malurilor, pentru o tempe-ratură a apei aflată, teoretic, în creștereși pentru stuful din apă care, în absențavegetației, va asigura protecția alevini-lor. Abundența hranei contează maipuțin în această perioadă, deși orga-nele sexuale, în plină dezvoltare,impun o hrănire adecvată.

Cu ce?Echipamentul utilizat va fi ales pe

aceleași considerente, suplu, sensibil,capabil să amăgească un prădător carenu este dispus să atace în forță, dar nicinu refuză o pradă facilă.

Lanseta de putere medie, cu lungi-mea de 2,10 – 2,40 m, va fi echipată cufir „fluo”, preferabil monofilament, iarnăluca se va atașa prin intermediulunei strune, de această dată din kevlar,mai maleabil, permițând evoluția de fi-nețe.

Alegerea nălucii trebuie să țină contde tehnica utilizată, colaborând îm-


Pescuit de sezonR~PITORI

Știuci în iarnăMUGUREL IONESCU

Anotimpul hibernal, din ce în ce mai nonconformist,inconstant și imprevizibil, a devenit o provocare pentrupasionații apelor, obligați, în mare parte, să înlocuiascătehnicile tradiționale atât de îndrăgite. Celebra „copcă”este pe cale de dispariție, iar gerurile năpraznice șizăpezile abundente ale copilăriei au devenit, în anumitezone geografice, amintiri nostalgice. În aceste condiții,trebuie să ne orientăm către pescuitul în ape curgătoaresau în zonele fără gheață ale bălților, iazurilor șiheleșteelor. Și pentru a respecta, totuși, tradiția, vomcăuta peștii răpitori, cei mai activi în această perioadă, înmod special spectaculoasa știucă!

preună la imitarea mișcărilor peștișori-lor – pradă în această perioa dă. Nă lu -cile, atât cele metalice, cât și cele dinbalsa, plastic sau cauciuc siliconic, tre-buie să fie de dimensiuni mici saumedii, să acționeze bine la viteze micide recuperare, în special pe cădere.

Cum?Tehnica utilizată va fi asemănă-

toare cu cea specifică pescuitului șalău-lui: dandinat pe substrat, cu pauzeîntre recuperări, mișcări lente, alter-nate cu scurte pauze pentru cădereanălucii și reluarea ciclului.

De ce?Din sportivitate, bineînțeles!, ar răs-

punde unii. Alții, mai pragmatici, ar re-cunoaște prioritatea aprovizionării cucelebrele icre, foarte gustoase și cubobul mare.

Este bine de știut că știuca arefoarte mulți paraziți interni, dintre careunii au stadiile intermediare în ovareleei. Așa sunt cestodele, ca Botriocepha-lus, care se transmit uneori și la om,atunci când se consumă icre de știucăcrude. Așa că, dacă doriți să consumațiicre crude de știucă, acordați mareatenție înlăturării resturilor de țesuturiovariene, deoarece pot exista larve decestode și în țesut.

Când?A existat o perioadă în care știuca

se putea pescui oricând, oriunde șioricum, fiind considerată dăunătoareca prădător.

Când s-a constatat scăderea verti-ginoasă a efectivelor și periclitareaexistenței speciei, au fost instituitemăsuri speciale de protecție vizând, înprimul rând, perioada de reprodu-cere, decalată față de cea a majoritățiispeciilor, apoi dimensiunile minime la

care poate fi reținută.Prin Ordin de ministru privind

prohibiția pescuitului, știucii i s-aacordat, prin excepție de la prohibițiagenerală, o perioadă de prohibițiespecifică.

Urmăriți publicarea în MonitorulOficial a Ordinului privind prohibițiapescuitului în anul 2013, Secțiunea –specii și perioade de prohibiție, pentrua afla perioadele și condițiile în careputeți pescui știuca în acest an.

FEBRUARIE 2013 | 35

Ciorbă cu perișoaredin știucăGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

Din păcăte, știuca, foarteapreciată ca partener înpartidele de pescuit sportivcu năluci –spinning, lider în categoria răpitorilor, nubeneficiază de o carne cu deosebite calitățigastronomice. Lipsităcomplet de grăsime, fibroasăși fadă, cu un număr destulde mare de osicule, pune la încercare imaginațiacreatoare a maeștrilor arteiculinare pentru valorificareasuperioară, prin rețetesofisticate, precum cea de față.

Ingrediente: o știucă de 1 - 1,5 kg,trei cepe mari, doi cartofi, doi morcovi,o rădăcină de pătrunjel, o rădăcină depăstârnac, o țelina potrivită, doi ardei

grași verzi și doi roșii, două felii depâine, două ouă, oțet, ulei, condi-mente, pătrunjel și leuștean proaspăt.

Preparare: peștele se curață desolzi și se eviscerează, se îndepărteazăcapul, coada și coloana vertebrală.Aceste „tacâmuri” se vor fierbe, în prea-labil, până la dezmembrarea completă.

Carnea se dezosează cu grijă, setrece prin mașina de tocat de două oriși se amestecă cu pâinea muiată înprealabil în lapte sau apă rece. Se maitrece încă o dată pasta rezultată prinmașina de tocat, se condimentează cusare și piper și se amestecă cu ouăle bă-tute spumă. Se lasă amestecul pentruomogenizare și se pregătește zeama.

Ceapa, cartofii, morcovii, păstârna-cul, rădacina de pătrunjel și ardeii grașise toacă mărunt și se călesc în oala pre-gătită, în ulei încins. După ce s-au ru-menit ușor, se adaugă sare și se

acoperă cu un capac pentru ca legu -mele să se înmoaie, amestecând dincând în când. Când au căpătat consis-tența dorită, se adaugă zeama rezultatăîn urma fierberii „tacâmurilor”, dupăstrecurarea acesteia și se lasă la fiert.

Când legumele s-au înmuiat sufi-cient, se adaugă, pe rând, perișoareleformate cu vârful unei linguri, în zonaîn care zeama clocotește, așteptând săapară, una câte una, la suprafață.

Adăugăm oțet, după gust, și mai aș-teptăm un ultim clocot.

Servire: se servește fierbinte, în far-furii adânci, 4-5 perișoare împreună cuzeama și legumele tocate. Într-un bolalăturat vom pune leușteanul și pătrun-jelul proaspăt, care se vor presăra pesteamestecul din farfurie.

Nu uitați ardeii iuți, proaspeți saumurați și păhărelul de „tărie”, țuică bă-trână sau palincă.Poftă bună!

Practic, am avut o perioadă des-tul de scurtă de timp în caream putut ieși pe gheață, în bă-

taia gerului, pentru ca să ne încercămșansele și îndemânarea în căutarea„mărunțișului” de sub cristalul gheții.

Temperaturile scăzute din ianua-rie au înghețat apa pe lacuri și bălți și

după câteva zile cu ger bunicel gheațaa ajuns în multe locuri la peste zececm grosime, suficient de sigură pentrua ieși la pescuit la copcă. Nu a trebuitmult pentru ca cei dedicați copcăritu-lui să-și facă apariția pe gheață. I-amgăsit pe lacurile și bălțile din jurul șidin apropierea orașului, solitari sau în

grupuri restrânse, uneori înghesuițipe marginea gheții spre șuvoiul cecurgea dinspre ecluză. Înarmați fie-care cu ce a găsit la îndemână, de lafrezele de gheață la binecunoscuteleși mai puțin eficientele topoare tradi-ționale, pescarii s-au așezat la guracopcii cu speranțe susținute adesea culicori calde din termsul adăpostit cugrijă.

Minilansete scurte, vîrfuri de lan-sete modificate anume pentru copcă,dispozitive cu semnalizator meșteritecu migală sau simplele bețe improvi-zate în grabă, toate erau pregătitepentru a scoate capturile prin cerculdecupat în gheață. Momeli de totfelul, de la „libelule”, la viermuși albiși roșii, de la tradiționalul „carcalete”- viermuși și „libelule” și până la pastamodelabilă ce simulează momelile na-turale, toate au fost scoase de prin cu-tiuțe pentru a ademeni peștii de sub


Pescuit de sezonTEHNIC~

„Mărunțiș”pe cristalul ghețiiMAC

Începutul lunii februarie a adus o vreme mult mai caldădecât de obicei pentru această periaodă a anului. Mai binede o săptămână temperaturile au fost la peste 0 grade,staționând undeva la plus 3-5 grade Celsius. Acest fenomennu a făcut nici un bine gheții formate și așa cu destul demultă greutate pe bălțile și lacurile din sudul țării.

gheață. Mormâștele simple sau garni-site cu momeală vie și dandinetele ju-cate cu îndemânare formau unadevărat arsenal pregătit pentru aatrage atenția „arginților” din adân-curi. Din când în când câte o sclipirevioaie ajungea pe gheață aducând sa-tisfacție „maes trului” și admirația, edrept tăcută, a celor din jur.

De cele mai multe ori peștii facmofturi, iar capturile mari sunt excep-ții ce întăresc regula. În timp ce răpi-torii sunt foarte lenți și selectivi chiarși la cele mai alese „delicatese”, „mă-runțișul” este mai vioi și poate facedeliciul unei zile friguroase. Îl găsimde regulă în preajma structurilor sub-merse, praguri, arbori sau buturugiscufundate sau movile.

Mulți pescari preferă să meargă înlocurile cunoscute din timpul anotim-pului cald, unde au mai pescuit șiunde cunosc deja profilul adâncurilor

de sub ape. Cei mai îndrăzneți seaventurează spre locuri noi, necunos-cute, unde caută peștii făcând copcidupă copci, extrapolând configurațiamalurilor sau urmând pur și simpluspusele altora. Satisfacția este cu atâtmai mare cu cât, după căutări care le-au pus răbdarea și rezistența fizică laîncercare, în final, găsesc „acunzătoa-rea”, iar peștii încep să vadă luminazilei unul câte unul. Satisfacția oferităde câteva babuște sau roșioare scoasepe albul zăpezii nu are egal.

Toate fac parte din pasiunea pes-cuitului la copcă. Acum, când februa-rie întoarce filele calendarului, poatecă vom mai avea câteva zile cu ger șigheață sigură, pentru încă o ieșire lacopcă. Și chiar dacă nu vor fi capturicapitale, „mărunțișul” adus pe crista-lul gheții va face diferența într-o zi fri-guroasă de iarnă. Apoi…, poate săvină primăvara!

FEBRUARIE 2013 | 37

C u toate că majoritatea zonelor sunt braconate din plin, cuplase și curent electric, de cele

mai multe ori bibanii și-au făcut sim-țită prezența iar peisajele au avut o fru-musețe dumnezeiască. Prietenii șicunoștințele îmi spun în modul cel maiserios, și, din păcate, le dau dreptate,că dacă se continuă așa o să merg lapescuit doar să admir peisajele, încazul în care nu dispar și acestea. Esteo realitate tristă și dureroasă, care sperdin tot sufletul, prin legi și măsuriaspre împotriva celor vinovați, să se în-cheie cât mai curând.

La bălți am putut să pescuiesc doarprimăvara și toamna, deoarece pe tim-pul verii sunt opace, având un coloritmaron-verzui foarte intens, astfel încâtvizibilitatea este aproape nulă. Pe râuriam avut posibilitatea să pescuiesc și petimpul verii, binențeles atunci când nuau fost viituri. La fiecare din aceste lo-cații am încercat cu mai multe tipuri denăluci, după care am ales una sau douămodele de anumite dimensiuni, în func-ție și de mărimea bibanilor.

La balta din Valea Fetii, cele maibune rezultate le-am avut la rotative cupaleta ovala nr. 0 și nr. 00 precum și la

voblere tip fat și flat micro, cu lungimide maxim 2,5 cm. Exemplarele de bi-bani de aici au avut greutăți cuprinseîntre 20-40 grame bucata, deci foartemici. De cele mai multe ori, la capturi,media era cam 5-6 bucăți pe oră.

La balta de la Hanul Doctorului ci-cadele mici și rotativele nr. 1 și nr. 0 audat rezultate bune la bibanii ce au avutgreutățile cuprinse între 50-60 g bu-cata. Aici, uneori timp îndelungat, se în-tâmpla să am rezultate foarte slabedupă care, de cele mai multe ori spreas fințitul soarelui, vreme de o oră și ju-mătate sau două, să prind bibani laaproape fiecare lansare, undeva la 40-50 de bucăți. Unii spun că au prins și bi-bani mult mai mari dar eu nu am reușit.

La Preajba am pescuit la balta nr.1și la balta nr. 3. La balta nr.1, cele maibune rezultate le-am avut la twistere de4 și 6 cm, pe jig-uri de 5 și 7 grame, șila cicade de 3,5 și 4 cm lungime. Aicibibanii prinși au fost de obicei din ceimari, cu greutăți de la 300-350 grame,până la 700-800 grame bucata. Reu-șeam însă să prind doar 2-3 bucați în 5-6 ore de pescuit. La balta nr. 3, foartebune rezultate am avut la monturaPater-Noster cu două mormâște, în câr-ligele cărora agățam micro-twistere.Am reușit să prind în medie 8-10 bibanipe oră, dar în general mici, cu greutățilecuprinse între 50-70 grame bucata.

La Fărcașele și Rusănești, pe râulOlt, cicadele de 4 cm și voblerele tip fatși flat mini au dat bune rezultate la bi-banii de 100-150 grame, și mult mai rarde 200 grame bucata. La Turceni și Gâr-bovu, pe râul Jiu, au dat bune rezultateaceleași năluci ca și pe râul Olt, dar aiciunii dintre bibanii prinși au avut și pestejumătate de kilogram. Un fapt intere-sant este acela că, atât pe Olt cât și peJiu, odată ce se apropia seara, capturiledeveneau din ce în ce mai rare.

Atunci când vântul avea viteza maimare de 12-14 km pe oră, sau sufla mo-derat ori cu putere, atât pe bălți cât șipe râuri, capturile erau din ce în ce mairare sau dispăreau complet. Vremea în-norată dar fără vânt, de multe ori, erafavorabilă pentru pescuit, nu numaivara, ci și primăvara și toamna.

Colindând în mijlocul naturii, pemalurile apelor, cu echipamentul despinning, de cele mai multe ori bibaniine vor oferi satisfacții, iar noi, ca pescaripasionați, avem datoria să nu ne lăco-mim niciodată .


Jurnal de pescarREPORTAJ

Itinerarii cu bibaniDORU DINEA

De-a lungul anului am desfășurat mai multe partide de pescuit la spinning la bibani. Locațiile au fost bălțileValea Fetii, Hanul Doctorului și Preajba din și de pe lângă municipiul Craiova precum și zonelelocalităților Fărcașele și Rusănești de pe râul Olt și deasemenea Turceni și Gârbovu de pe râul Jiu.

Un minciog bun trebuie să-șipăstreze calitățile cel puțincâțiva ani chiar și dacă este

folosit intens. De aceea atunci cândalegem unul, este recoandat să ținemseamă de o serie de aspecte în ceea ceprivește cănstrucția, materialele dincare este confecționat și nu în ultimulrând dimensiunile și forma acestuia.Să trecem în revistă câteva dintreacestea.

Mânerul - coada trebuie să fieconfecționat din material rezistent șidurabil. Fie că este vorba de aluminiu,carbon sau fibră de sticlă, telescopicsau cu lungime fixă, mânerul trebuiesă aibă greutate redusă și să fie rigid.Un mâner rigid și ușor permite uncontrol mai bun și mai precis al min-ciogului, în special atunci când sun-tem nevoiți să folosim doar o mânăpentru a-l manevra. Mânerele telesco-pice au avantajul că se pot strânge șitransporta mai ușor. Atenție însă lamaterialul din care sunt confecționateși mai ales la finisajul tronsoanelor.

Zonele de îmbinare sunt de regulăcele care cedează primele. Mânerul culungime fixă este mai rezistent, dareste mai greu de transportat. Lungi-mea va fi aleasă în funție despecia/speciile de pești pe care levizăm. O lungime acoperitoare, uni-versală dacă am putea-o numi așa,este undeva la 1,80 – 2,10 metri, su-ficientă chiar și când pescuim la crapmare și rezonabil de manevrabilădacă pescuim din barcă.

Plasa minciogului trebuie să fieconfecționată dintr-un material carenu reține apa și să nu fie foarte deasă.Plasa cu ochiuri mari opune o rezis-tență redusă atunci când tragem min-ciogul prin apă la scoaterea capturii.De asemena materialul și țesătura pla-sei trebuie să ofere o protecție cât mairidicată capturii, să nu se agațe însolzi și să nu distrugă mucusul protec-tor al peștilor. În ceea ce privește des-chiderea plasei și forma cadruluiacesteia părerile sunt împărțite. Ale-gerea trebuie să aibă în vedere spe-ciile preponderente la care sepescuiește, dar înclin să consider căține și de preferința și experiența per-

sonală. Să nu uităm însă că putemavea și mai multe cadre cu plase,montabile pe același mâner, dacă ale-gem un bloc central cu diametru uni-versal de înfiletare.

Blocul central asigură îmbinareacadrului plasei cu mânerul-coadaminciogului. Acesta trebuie să fie re-zistent și să asigure rigiditatea ansam-blului. Partea centrală, care intră încoadă, și brațele, care fac legătura cucadrul plasei, este de preferat să fieun corp comun, care să asigure solidi-tate și rezistență. Blocul central arti-culat, cu brațe pliabile sau cu filete,facilitează transportul și rapiditateadeschiderii/închiderii minciogului,dar este mai puțin rezistent și de re-gulă cedează la suprasolicitări repe-tate. Un bloc central confecționat dinaluminiu sau inox este de preferatunuia din materiale plastice.

Fără a avea pretenția de a fi epui-zat subiectul, voi încheia amintind căși aici prețul este pe măsura calității.De regulă primești pentru cât plătești.Un minciog bun va rezista cel puțin 5-6 ani și cu siguranță va merita efortulinvestiției!

FEBRUARIE 2013 | 39

Pescuit staționar ECHIPAMENT

Când vine vorba despreaccesoriile de pescuit,minciogul poate fi plasatpoate printre primeleustensile de care avemnevoie pe malul apei și înbarcă. Dacă la răpitori, șimărefer aici la știucă șișalău în principal, avem șialternativa lip-grip-ului, încazul peștilor pașnici, iaraici mă gândesc mai ales lacrap, minciogul devinepractic indispensabil dacăvorbim de exemplare depeste 3-4 kilograme.

MinciogulCRISTI MANOLESCU

M uzeul Colecțiilor IstorieiCulturale este unul dintrecele mai mari din țară, fiind

structurat pe mai multe secțiuni. Unspațiu important este alocat istoriei, îndesfășurare, a pescuitului. Aceasta esteilustrată prin expo nate autentice, careprezintă evoluția, de-a lungul timpu-lui, a uneltelor și tehnicilor de pescuit,de la cele mai arhaice până în epocamodernă. Vitrine și diorame, iluminatepersonalizat, pun în valoare obiecte șitehnici în cronologia evoluției lor.

Pescuitul sportiv constituie o preo-cupare foarte răspandită în Norvegia,atât printre localnici, cât și pentru nu-meroșii turiști care vizitează țara. Osursă importantă de venit pentru locui-tori o constituie turismul halieutic - fis-hing trip -, acesta fiind încurajat prinreglementări simple și accesibile, la ni-velul elementarului bun simț.

Principala regulă constă în respec-tarea dimensiunilor minime pentru re-ținerea peștilor capturați, pe specii și

locații. Informațiile în această privințăse regăsesc într-un mic ghid practic debuzunar, pus la dispoziția doritorilorgratuit, în toate magazinele cu specificpescăresc, prezentat în limba autoh-tonă, dar și în engleză, germană, cehă,poloneză și rusă.

Umorul nu îi lipsește acestui popornordic, considerat rece și distant.Această evaluare eronată este contra-zisă și prin grafica și mesajul unor ma-teriale promoționale, cum ar fi aceastăcarte poștală, conținand o muscă arti-ficială confecționată manual, din peneîn culorile naționale, pe un cârlig pla-cat cu aur de 24 de carate, alături depeștele emblematic, somonul, care re-prezintă, plină de haz, „RugăciuneaPescarului”.

O, Doamne, ajută-mă să prind un peșteatât de mare încât chiar eu,

când voi povesti despre el peste vremuri,să nu fiu niciodată nevoit să mint.

Amin!


Pescuit pe mapamondNORVEGIA

Cultură halieuticăîn NorvegiaMUGUREL IONESCU

Întinsă, ca o înotatoare dorsală a Peninsulei Scandinave,de-a lungul Mării Nordului și Mării Norvegiei, cudeschidere spre Oceanul Arctic, acolo unde seprelungește prin arhipelagul Svalbard, țara cu țărmuldantelat a inspirat și a creat locuitorilor ei un adevăratcult pentru ființele acvatice. Simbolurile acestora seîntâlnesc pretutindeni în localitatea Bergen și înîmprejurimi. La loc de cinste se află peștii și pescuitulcare, împreună cu acvacultura, constituie una dintreactivitățile tradiționale ale populației.

FEBRUARIE 2013 | 41

LIP GRIP ENERGOTEAMDispozitiv pentru scoaterea în siguranță din apă a peștilor cu greutate de pânăla 12 kg. Lungimea gripului este de 28 cm, iar corpul este metalic, cu rezistențăla coroziune, putând fi folosit atât în apă dulce cât și sărată. Mânerul esteconfecționat din duplon, un material conceput special pentru antialunecare, ceoferă o priză excelentă chiar și atunci când este ud. Fălcile gripului sunt dinoțel inoxidabil. Gripul are un șnur de siguranță ajustabil. Gripul poate fi folositatât de pe mal, cât și din barcă.Avantajele lip grip-ului ET: scoaterea din apă, manipularea și eliberarea însiguranță a peștilor, fără a-i răni, decroșarea facilă a nălucilor din gurapeștelui precum și protejarea acestuia, dar și a mâinilor pescarului, deascuțimea cârligelor ancorelor și a dinților răpitorilor.

Cutie plute ETO cutie în formă de cilindru extensibil, destinată pentru păstrarea șitransportul plutelor wagler sau a altor modele de plute cu sau fără tijă lungă. Cutia esteconstruită din plastic rezistent, transparent și este compusă din două părți ce se pot roti una îninteriorul celeilalte cu ajutorul unui filet. Prin înșurubarea/deșurubarea celor două părți putem ajustalungimea cutiei. Diametrul cutiei este de 55 mm, lungimea maximă este de 62 cm, iar cea minimă de 35 cm.Filetul cutiei funcționează și ca un dispozitiv de blocare, lungimea cutiei rămânând fixă chiar dacă presăm capetelecutiei unul spre celălalt. Plutele pot fi păstrate și transportate în siguranță, la adăpost de lovituri sau șocuri care le-arputea deteriora.

Lampa ET outdoor53 de leduri

Un dispozitiv pentru iluminare foarteutil pe timp de noapte sau în condițiide vizibilitate scăzută. Lampafuncționează cu 3 baterii tip AA ce semontează într-un suport special cughidaj. Lampa are 3 faze defuncționare cu luminozitate crescândăși o a patra cu lumină intermitentăpentru semnalizare. Lampa esterezistentă la ploaie, iar ledurile au odurată de funcționare de până la 100.000 de ore. Lampa este prevăzutăcu benzi elastice ajustabile pentru aputea fi montată pe cap sau pesteșapcă. Fasciculul luminos poate fireglat la diferite unghiuri pe verticală.Lampa ET Outdoor 53 leduri asigurăun câmp luminos larg atât pe timp denoapte cât și în condiții de vizibilitatescăzută, fiind și un bun sistem desenalizare în situații de urgență.

ENERGOFISH

noutăți de prin magazine

ENERGOFISH

ENERGOFISH

ENERGOFISH

Valigeta Fishing Box 307Este o valigetă concepută pentru păstrarea cu preponderență a accesoriilornecesare în pescuitul la răpitori, dar nu numai. Valigeta 307 este prevăzută cudouă sertare retractabile și 10 compartimente ce permit stocarea atât a strunelor,cât și a nălucilor, fie ele linguri oscilante sau rotative, ori năluci moi din siliconsau plastic. Dimensiunile valigetei sunt 32x18x15 cm. Închiderea se face cu oclapetă special concepută pentru a evita deschiderea accidentală. Valigeta asigurăpăstrarea și transpotul în deplină siguranță a accesoriilor de pescuit.


Vând carabină calibrul .22 Hornetmarca Cugir. Preț: 1.500 lei. Tel: 0766-449.471

Începând cu luna ianuarie 2013 puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român.Completați cuponul alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din Romania, București,Calea Moșilor nr. 128, Sector 2.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEI

DA! Doresc să mă abonez la revista VPR pe o perioadă de 12 luni (2013).

NUME ................................................................ PRENUME ...........................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este

Strada .................................................................... Număr .......... Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ............................................................... Județ/Sector ............... Telefon .......................................

Data .......................................... Semnătura ............................................

Am achitat suma de ......................................... în data de ........................................... cu ..............................

Ordin de plată, Nr. ......................................................................................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................................................................................

VÂNZ~RI

CUMP~R~RICumpăr reviste și cărți vechi de vâ-nătoare, în special Revista Carpațiiși Revista vânătorilor (înainte de1950). Ofer prețuri avantajoase.Contact: Alexandru Bârsan. Tel: 0727-228.121

mica publicitate

A apărut volumul „Cerbul lopătar înRomânia”, autor Sorin Geacu. Pentrucomenzi sunați la 0726-503.305

1 V 2.03 6.45 13.29 19.07 2 S 2.49 7.28 14.08 19.483 D 3.26 8.09 14.51 20.274 L 4.07 8.48 15.28 21.08 U. P. 6.54 18.105 M 5.09 9.25 16.09 –6 M 0.25 5.52 11.36 18.147 J 1.19 6.44 12.21 19.018 V 1.48 7.29 13.15 19.539 S 2.35 8.25 14.05 20.4710 D 3.27 9.16 15.01 21.4211 L 4.24 10.11 15.54 22.37 L. N. 6.42 18.2112 M 5.18 11.05 16.49 – 13 M 0.02 5.14 11.54 17.4114 J 0.57 6.09 12.49 18.3515 V 1.29 6.54 13.37 19.2216 S 2.17 7.45 14.29 20.1017 D 2.59 8.31 15.14 20.5818 L 3.37 9.23 16.08 21.4919 M 4.31 10.18 16.47 22.36 P. P. 6.29 18.2820 M 5.17 11.12 17.21 –21 J 0.21 5.34 11.18 18.0222 V 1.02 6.35 12.17 19.0423 S 1.56 7.44 13.24 20.1324 D 2.43 8.49 14.29 21.1625 L 3.31 9.45 15.31 22.1426 M 4.19 10.41 16.12 22.5427 M 4.48 11.12 17.05 23.31 L. P. 7.10 19.4228 J 5.31 11.43 18.01 –29 V 0.56 5.49 12.19 18.1730 S 1.37 6.36 13.25 19.0231 D 2.14 7.18 14.29 19.49

MARTIE 2013ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZA LUNII SOARE

FAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

DIVERSE

Anunțurile pentrumica publicitatese fac până în data de 20 ale luniicurente, pentru luna următoare!

Revista Pescarul Luna Feb

Documents

Transcript of Revista Pescarul Luna Feb