Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului...

20
1

Transcript of Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului...

Page 1: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

1

Page 2: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

2

♦ Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de Metrologie

„Traian Vuia”, „Traian Vuia”, „Traian Vuia”, „Traian Vuia”, Bucureşti

♦ Nr. 31 / 2012

Colectivul de redacţie:

Florina Nicoleta Ciobanu, Florentina-Georgiana Grigorescu, Eduard Andrei Simion, Alexandru Ionuţ Şerban, Mihnea Vintileanu (redactor şef)

Coordonator: prof. Mihai Floarea

Cuprinsul:

Cuvînt de învăţătură: Mihai Floarea, Anul Caragiale!..................................................3 Interviu neconvenţional: Prof. Marilena Bercea, Graniţa dintre pedagogie şi umor, (Mihnea Vintileanu)……………………………………………..4 O lansare de carte: Dan Lucinescu, Sfîrşit întunecat de ev. Căderea Imperiului Bizantin, Mihai Floarea…………………………………………………….7 Încercări literare: Marius Ghimpeţeanu, Casa bunicilor……………………………..10 Laura Ştefania Voicu, Drumul spiritualizării……………………..11 Proiect la istorie: Radu Matei, Maşina de cusut a familiei mele…………………….12 O pasiune: Eduard Andrei Simion, Fotografia……………………………………….13 Pregătirea pentru examenul de bacalaureat: Eseul structurat (III): Florentina-Georgiana Grigorescu, Psalm, de Tudor Arghezi..15 Textul argumentative (II): Florina Nicoleta Ciobanu, Maxima săptămînii………...16 Cronica sportivă a anului 2012: Alexandru Ionuţ Şerban…………………………......17 Umor… involuntar (Mihai Floarea)..………………………………………………….19

Page 3: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

3

Cuvînt de învăţătur ă:

Anul Caragiale!

La un secol de la trecerea în eternitate a celui mai cunoscut dramaturg al lor,

românii au avut parte de un an-spectacol ca la teatru; e drept, jucată la scară naţională, a fost vorba despre o piesă (supra?/extra?/infra?)realistă pe care cred că a aplaudat-o încîntat însuşi Nenea Iancu, de acolo unde e: o încăpăţînată şi îndelungă persiflare a ceea ce credeam a rămîne un simbol al democraţiei; o consternantă şi fulgerătoare tentativă de suspendare a preşedintelui ţării ales pe şase ani (de aici un inutil şi costisitor referendum) şi – tichia de mărgăritar! – alegeri parlamentare cîştigate majoritar de aceiaşi indivizi etern eşuaţi profesional, fraţi buni cu activiştii comunisto-securişti („cu mapa“) aproape „ca-n vremurile bune“, adică totalitare... Descoperind deci aceeaşi Mărie sub pălărie, zece milioane de „cetăţeni turmentaţi“ (sau, dacă preferaţi, Mitici) s-au trezit că n-au cu cine vota! Madam Zoe, luminoasa, salvatoarea – nicăieri! Aşa că... n-au mers la urne!

Rîsu’-plînsu’ – mai vizibil, mai pe-nfundate – care a cuprins naţiunea după consumarea acestor evenimente, tinde însă a se extinde la scară continentală, căci criza economică e departe de a se fi terminat: zona euro e în recesiune, Grecia se află tot pe buza prăpastiei, Italia are cea mai mare datorie publică din toată istoria ei etc. etc. etc.

Dar, ca apolitic, mă preocupă dacă mai e cu putinţă vreo întoarcere la normalitate în ţara noastră, din moment ce, de exemplu, 80% dintre alegătorii din Botoşani au votat cu Verginel Gireadă, după ce el a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel din Cluj la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu (pe mine m-a impresionat îndeosebi exprimarea lui cacofonică „Pentru că nu am fost în banca care a trebuit“)?... Evit un răspuns, deocamdată...

Stînjenit de aceste anomalii caragialiene ale realităţii neaoşe contemporane, rîsul îmi îngheaţă pe buze; totuşi, îmi mărturisesc public „vina“ de a-mi continua pledoaria de la catedră, privind spre viitorul apropiat, pentru pregătirea cît mai bună a elevilor, căci la examenul de bacalaureat nu vor dispărea camerele de luat vederi din săli! Chiar dacă din anul şcolar 2012-2013 subiectele vor fi, s-ar părea, diferenţiate (unele pentru liceele teoretice şi altele pentru liceele tehnologice?), exigenţa evaluării nu va fi diminuată. Spre exemplu, la limba şi literatura română întrebările ultime (7-9) de la subiectul I vizînd un text „la prima vedere“ nu vor fi mai uşoare; de asemenea, nu va fi eliminat nici eseul argumentativ pe o temă dată (o maximă comentată) şi nici acela structurat referitor la materia studiată în clasele a IX-a – a XII-a: nuvelistica, romanul, lirica, dramaturgia...

Aceeaşi situaţie se conturează la toate materiile destinate pregătirii amintitului examen; aşa încît conluzia se impune de la sine...

Spre a încheia nu numai în ton formal-mimetic caragialian, ci şi în fond, îmi justific printr-un citat opţiunea de a apropia treburile publice de îndeletnicirile noastre cotidiene în relaţie cu educaţia din Şcoală (...) „politica aceea care n-ar pretinde decît să descurce sau să încurce de azi pe mîine doar nevoi materiale, ar fi abia vrednică de o seminţie primitivă, o seminţie ce nu ar putea avea vreodată o istorie, ci numai o istorie naturală.

Un popor, ca să aibă o istorie, are mai întîi o poezie populară, apoi cronicari, pe urmă un Alescandri, un Bălcescu, un Eminescu“ (...)(I. L. Caragiale, Literatura şi Politica, în vol. Publicistică şi corespondenţă, ediţie îngrijită de Marcel Duţă, Bucureşti, Editura „Grai şi Suflet – cultura naţională“, f. a., p. 390).

Prof. Mihai FLOAREA

Page 4: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

4

_________________INTERVIU NECONVEŢIONAL__________

Prof. Marilena Bercea GRANIŢA DINTRE PEDAGOGIE ŞI UMOR

Toată lumea din acest liceu a auzit de doamna profesoară Marilena Bercea. Nu ştiu câţi au avut ocazia să o cunoască dincolo de aparenţe. Asta am vrut prin acest interviu: ca printre aceste rânduri să întâlniţi o altă parte a personalităţii sale. Până acum aţi cunoscut profesorul şi directorul ; dar în cele ce urmează să parcurgeţi vă invit să faceţi cunoştin ţă cu omul Marilena Bercea. Mihnea Vintileanu: Sunteti un brand pentru acest liceu, iar alăturarea numelui dumneavoastră de acest liceu este inevitabilă. Când spui Liceul „Traian Vuia“ spui doamna Bercea Marilena. De câţi ani predaţi aici? Marilena Bercea : E prima dată când aud foarte clar relaţia dintre numele meu şi liceu. Nu am avut niciodată de gând sa realizez o astfel de relaţie. Chiar m-am gândit dacă aşa şi este. Eu sunt aici din anul 1977. Adică am intrat în al 35 lea an de învăţământ în aceeaşi unitate şcolară. M. V.: Mulţi ani înainte! Nu ştiu de ce, dar văd că nu se mai respectă atât de mult longevitatea lucrurilor. Aţi avut momente când v-ati plictisit? M. B.: Da, m-am plictisit uneori, am depăşit momentul. Am avut să trec la o alta profesie, dar ar fi fost foarte complicat. Eu am terminat şi Facultatea de drept şi am încercat în anii ’85 să trec în sistemul juridic. Dar era foarte complicat să intri în barou şi atunci şi acum. M-am decis să-mi dau gradele, deci am rămas în învăţământ, dintr-un soi de inerţie până la urmă. M. V.: Mă întorc puţin la primul an în învăţământ. Multă lume este destul de timorată în prezenţa dumneavoastră, la ore. În primul an la catedră cum i-aţi simţit pe elevi şi cum v-aţi simţit dumneavoastră? Aţi avut emoţii? M. B.: Emoţii am avut. Aveam 23 de ani iar elevii mei aveau 22 pentru că pe vremea aceea se făcea clasa a -XIII-a curent în liceul acesta. A fost foarte greu să intru în relaţie cu ei. Pot sa spun că directorul de atunci a vrut să râdă puţin de mine şi m-a încadrat la o clasă numai de băieţi. Pe vremea aceea erau clase de fete şi clase de băieţi. Mi-a fost foarte greu, dar cred că m-am impus. Neexistând probleme de disciplină la clasă. Prin temperament, prin educaţie sau prin amândouă am reuşit să mă impun, dar emoţii am avut. De altfel, am emoţii ori de câte ori intru la clasă. M. V.: Aţi spus cândva că ,,liceul fără elevi-problemă ar fi plictisitor…“. Era o glumă?… M. B.: Nu, nu era o glumă. Nu ştiu dacă expresia aceasta „elevi problemă“ este cea mai potrivită. Sunt tineri; şi eu am fost în contexte diferite „elev-problemă“. Dacă aş sta să povestesc sau să scriu câte probleme mi-am creat eu, mie însămi în liceu ori părinţilor, ori profesorilor, ar fi o listă destul de lungă. Dar nu erau „probleme“, era o atitudine de adolescent pe care şi voi o aveţi faţă de adulţi: aceea de răzvrătire, de neacceptare a regulilor. Până am învăţat că regulile trebuie respectate, a durat destul de multă vreme… Cam cât durează şi la voi (râde). M. V.: Familia are un rol important în atitudinea unui adolescent?

Page 5: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

5

M. B.: Categoric. Eu am fost crescută într-o familie adaptată în Transilvania. Părinţii mei nu sunt de acolo, dar am trăit într-un mediu habsburgic; într-un mediu foarte punctual şi subordonat regulilor. În toată şcoala tot aşa a fost. În zona de unde vin eu aşa este normal, anormalitatea aproape că nu exista sau era pedepsită foarte sever. Şi când am venit în Regat, în timpul facultăţii mi-a fost greu să mă adaptez, pentru că spiritul era puţin mai balcanic. M. V.: Nu sunt gândite regulile sau nu vrem noi să le respectăm? M. B.: Este spiritul specific locului balcanic. Nu spun că cel de dincolo de munţi este mai corect sau că adevărul ne aparţine nouă. Da, este o diferenţă de educaţie. Personal, nu am putut să pierd acea educaţie primită în copilărie. M. V.: Folosiţi adesea umorul şi ironia. Sunt moduri de a vă face mai bine înţeleasă? M. B.: Sunt fericită că mă înţeleg cei din jurul meu mai bine prin umor. Şi cred că este singura tehnică pedagogică pe care o pot folosi dezinvolt. Oricum, nu mă mai pot schimba. Îmi place foarte mult umorul şi îmi plac oamenii care răspund umorului. Asta doar până în momentul în care devin obraznici. M. V.: În profesia dumneavoastră lucrurile se învaţă pe parcurs sau este un „har“ pe care îl ai sau nu? M. B.: Şi una şi cealaltă. Dacă nu ai „har“ poţi să înveţi o mulţime. Este aşa un fel de actorie ceea ce facem noi. Dacă o facem cu „har“, dacă o facem fără har devine plictisitor. Eu, personal, nu cred că am „har“. M. V.: Eu cred că aveţi! M. B.: Eu nu cred! M. V.: Dar aţi avut în postura de elevă un professor cu „har“? M. B.: Da, era profesorul meu de limba română de la Liceul ,,Radu Negru“ (din Făgaraş). Era genul de profesor academic, punea mâna în buzunar şi spunea. Dar vorbea cu nişte cuvinte speciale încât te făcea să citeşti. De la el am învăţat că, dacă ai chef de lectură, te doare stomacul. Trebuie să te duci să citeşti ceva pentru că altfel suferi fizic. Fără acest om, toată clasa noastră ar fi avut de suferit. Profesorul de istorie din liceu (Traian Gravu) era un model. Dar nu pentru ca preda istorie, ci ca om era un model. De la el am învăţat un lucru foarte simplu şi anume că, dacă doreşti să obţii ceva, mai întâi îţi propui un obiectiv şi după aceea lupţi pentru acel obiectiv. Mai ales când eşti tânăr şi eşti tentat să ai mai multe ţinte. Trebuie să ai o ţintă, una singură. Iar în facultate am avut un profesor de la care am învăţat că, dacă eşti în contact cu oameni care nu sunt ca tine, de la ei înveţi mai multe decât de la cei care îţi seamănă. Deci, am avut modele. Am avut, din fericire, o generaţie de modele, profesori de excepţie. M. V.: Unde au dispărut oamenii aceştia? M. B.: Nu ştiu. Cei din facultate au dispărut natural: cei mai mulţi nu mai trăiesc. Iar cei din liceu mai sunt dar foarte puţini. A dispărut generaţia. M. V.: Dar nici nu se mai vrea. Când vine profesorul cu ,,har“ şi cu pasiune pentru profesie la clasă parcă nu mai este atât de bine primit de elevi!… M. B.: Eu nu am mai văzut de mult oameni care să devină profesori pasionaţi. Ci devin profesori conjunctural. Adică nu au altundeva unde să se ducă şi intră în învăţământ. Ca la „Crucea Roşie“: să se salveze, material vorbind. Acest fenomen este naţional, din păcate. M. V.: Profesorii generaţiei trecute aveau o pregătire pedagogică specială înainte de a profesa? M. B.: Nici vorbă de aşa ceva. În general meseria de la catedră se fură. Nu îi pregătea în vremea aceea nimeni să devină profesori. Îi pregătea doar partea ştiinţifică. M. V.: Partea ştiinţifică mai este cum mai este. Dar partea pedagogică?… M. B.: Pedagogia poate fie ştiinţa pe care o citeşti la masa ta de lucru dar dacă nu o şi aplici…

Page 6: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

6

M. V.: Deci, asta nu se învaţă? M. B.: Nu. Asta îţi vine sau nu îţi vine. M. V.: Omul Marilena Bercea e diferit faţă de profesorul pe care îl vedem în fiecare zi la liceu? M. B.: Da. Aproape că uneori nu au legătură unul cu celălalt. Uneori te duci la serviciu şi îţi pui o mască. Este mare deosebire între cum sunt eu în realitate şi cum sunt eu la serviciu. M. V.: Cum sunteţi? M. B.: Dacă la serviciu sunt într-un fel, în realitate sunt fix în felul celălalt. M. V.: 2012 a fost numit ,,Anul Caragiale“!… M. B.: Pentru mine nu există ,,Anul Caragiale“. Caragiale petru mine e „un Caragiale“. Eu când eram mică nu citeam poveşti. Eu citeam nuvele şi schiţe; pe unele le ştiu pe dinafară. Şi i le-am spus în continuare şi copilului meu. Iar mai târziu, în liceu, citeam piesele de teatru şi îmi plăcea să citesc mai ales indicaţiile de regie, care sunt, de altfel, savuroase. Eu pe Caragiale nu îl iubesc ca om, pentru ca l-a aruncat pe Bubico din tren şi asta nu îmi place deloc. Pe timpul facultăţii am fost în cercul de teatrul al Universităţii Bucureşti şi am jucat în „Năpasta“; am jucat rolul Anei; şi am luat premiul întâi pe ţară. M. V.: Chestia asta cu actoria v-a urmărit şi în meserie!… M. B.: Da, mi a plăcut însă trebuie să ai talent; şi eu nu am. M. V.: Dar aveţi talent!… M. B.: Da, dar puţin… M. V.: La ore va descurcaţi!… M. B.: Da, dar nu pe scenă. M. V.: Cum aţi simţit anul Caragiale? M. B.: Nu s-a marcat aproape deloc. M. V.: În România noastră Caragiale abia s-a născut. Scrierile sale se potrivesc acum foarte bine. Ce poate să urmeze? Dacă noi la 100 de ani (anul 2012) de la moartea lui suntem cum vedem. Va urma un progres sau un regres? M. B.: Nu pot să răspund pentru ca nu ştiu. Dar Caragiale nu a scris despre timpul său, poate a scris despre timpul nostru. Poate este un fel de Jules Verne care scrie despre ce va să se întâmple. El şi-a propus să spună naţiunii române ce se va întâmpla peste 100 de ani. Şi iată că a avut dreptate (râde). M. V.: Din opera lui Caragiale ce replică vă place mai mult? M. B.: „Zoe, fii bărbată!“ M. V.: Asta vă spuneţi dumneavoastră însevă? M. B.: Da, asta îmi spun tot timpul când îmi încep ziua. M. V.: Şi când se termină ziua? M. B.: Nu ştiu dacă îmi spun ceva… Eu sunt „Miţa Baston“! „Sunt de la rivoluţie; mă numesc Miţa Baston.“ Şi pe aceasta o folosesc foarte des. M. V.: În lumea asta „nebună, nebună, nebună“ cum ne menţinem pe linia de plutire? M. B.: Izolându-ne; eu ca generaţie. Voi, nu ştiu; e problema voastră. Generaţia mea se izolează. M. V.: Se izolează dar tot „se loveşte“ de lucrurile actuale care se întâmplă? Trebuie să intrăm în „hora“ asta! Nu ştiu dacă putem să ne izolăm! M. B.: Atunci să se adapteze, încercăm să ne adaptăm unii cu ceilalţi. Pentru mine este foarte complicat, pentru că societatea acţionează într-un ritm şi într-un fel care pe mine, deseori, ca generaţie, mă depăşesc. M. V.: Şi pentru cei de vârsta mea (17 ani)? Care este soluţia?

Page 7: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

7

M. B.: Cred ca o soluţie este o împăcare cu sine. Eu aşa vă văd pe voi, cei din generaţia ta, neîmpăcaţi cu voi înşivă. Nu ştiţi cine sunteţi. Nu aveţi sens. Nu vă indentificaţi cu nimic. Şi soluţia cam asta ar fi, să îşi găsească fiecare calea. Dar nu în sens religios, ci în sens profesional. Să ştiu ce am de făcut şi ce vreau să fac. M. V.: Având în vedere că sunteti profesor de istorie, dacă ar fi să creionaţi istoria ce aţi schimba? Acum sau pe vremea lui Caragiale sau în general?… M. B.: Nu aş schimba nimic. Ce s-a întâmplat, s-a intamplat nu se mai poate schimba nimic. Cel mult dacă aş mai avea timp în faţă suficient de mult, să îmi adâncesc toate cunoştinţele, să înţeleg mai mult din ce s-a întâmplat în „spatele“ nostru. Deci, nu aş schimba nimic din ce a fost, iar din ce ar trebui să fie e foarte greu de spus.

Dan Lucinescu, Sfîrşit întunecat de ev. Căderea Imperiului Bizantin (Bucureşti, Editura Siaj, 2012).

În „Sala oglinzilor“ a Uniunii Scriitorilor s-a lansat la 4 octombrie 2012 un nou tiraj al cărţii de istorie publicate în 2005 de Dan Dumitru Lucinescu (n. 21 mai 1927), fost deţinut politic – autor despre care s-a mai scris în revista noastră, cu prilejul vizitei domniei sale în urmă cu doi ani în liceu (a se revedea numărul 26/2010).

Am participat, alături de elevii care au răspuns invitaţiei

Fundaţiei Creştine „Părintele Arsenie Boca“, la acest vibrant eveniment cultural şi înfăţişăm cititorilor noştri cîteva imagini grăitoare.

Page 8: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

8

La prezidiu, de la stînga la dreapta: Ionel Rusei, Cristian Filip, Dan Lucinescu, Radu Cârneci, Rodica Smaranda Vulcănescu

Elevi ai liceului nostru prezenţi la manifestare

Page 9: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

9

Imagine de ansamblu cu participanţii

Cartea Sfîrşit întunecat de ev. Căderea Imperiului Bizantin, prezentată elogios de vorbitori, dezvăluie un spirit scrutător şi profund cunoscător al istoriei: Este uluitoare asemănarea dintre intoleranţa turcilor, care nu acceptau decît capitularea necondiţionată şi preşedintele Roosevelt, care după cinci secole de civilizaţie, a adoptat şi a impus tuturor ţărilor din răsăritul Europei, acelaşi condiţii barbare şi intolerante, pe baza cărora România a fost pusă pe tavă, necondiţionat, marelui prieten al Americii, Stalin. La un moment dat se poate constata cu durere şi cu stupoare, că istoria nu evoluează sub raporturi etice, timpul schimbînd doar decorurile, sau eventual faţadele şi sloganurile, confirmînd amara constatare că „nu este nimic nou sub soare“, sau mai moderna locuţiune, preluată de români sub forma „aceeaşi Mărie cu...“ (op. cit., p. 221).

Prof. Mihai FLOAREA

Page 10: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

10

Încercări literare Casa bunicilor

Casa bunicilor este într-un sătuc departe de aglomeraţia oraşului, unde pacea şi lini ştea

domnesc. Până a ajunge la acest sat trebuie să trecem printr-un tunel creat de pădurea care

înconjoară drumul. Arbori cu coroane imense acoperă cerul ca nişte gardieni la marginea satului, ca şi

cum ar trebui să fii unul de-al lor pentru a te lăsa să treci. Odată ieşit din rândurile armatei pădurii, ajungi în vârful unui deal de unde poţi vedea

tot satul cu casele în ale căror sobe arde focul şi îţi poţi da seama de asta după fumul care iese pe coşuri ca un duh dintr-o lampă.

După ce ai aruncat o privire asupra satului, este imposibil să nu fi văzut biserica al cărei turn se înalţă protector asupra satului, iar în faţa acesteia este ea, Casa Bunicilor.

O casă nu foarte mare cu ferestre mici prin care dimineaţa razele soarelui pătrund şi te umplu de energie. Odată intrat în casă, căldura sobei te loveşte ca un zid, iar sunetul de lemn arzând parcă îţi aduce aminte de trecut.

După ce te obişnuieşti puţin cu căldura ieşi uşor în hol şi ajungi în odaia puţin prăfuită unde stă bunica şi întotdeauna croşetează câte ceva, cu ochelarii săi mari aşezaţi pe vârful nasului.

De îndată ce intri la ea, te întâmpină cu braţele deschise şi cu un zâmbet larg, iar bunicul venind în urma ta de afară şi văzându-te se luminează la faţă şi de îndată, ca un împărat, porunceşte bunicii să pună repede mâncarea la încălzit, deoarece ştie că drumul pînă aici este lung şi obositor.

După revederea bunicilor mergem mai departe în camera în care întotdeauna voi găsi patul aşezat lângă fereastra prin care razele soarelui mă trezesc în fiecare dimineaţă. Lângă pat este aşezată masa pe care stau aşezate cărţile, pe care nimeni nu a îndrăznit să le atingă. În colţul camerei, ca o stâncă mohorâtă, stă soba, care parcă mă aşteaptă pentru a o readuce la viaţă.

Fiind cufundat în lumea mea, nici nu am auzit-o pe bunica intrând în cameră şi aducând un braţ de lemne pentru a pune soba la treabă cât mai repede şi în acelaşi timp, cu un glas cald ca o mângâiere, îmi spune că masa este gata.

Trezindu-mă la realitate, observ că, fără să îmi dau seama, seara s-a aşternut peste sat. Iată cum se sfârşeşte o zi în casa bunicilor în care întotdeauna voi găsi un loc liniştit

alături de cei dragi.

Marius Ghimpeţeanu Clasa a XII-a F

Profesoară: Maria Munteanu

Nu am o definiţie concretă asupra realităţii mele interioare, dar pot spune că mă aflu pe drumul spiritualizării şi îmi doresc să aprofundez mai mult această cale, să-mi depăşesc limitele. Pe drumul desăvârşirii am început să cunosc fericirea absolută pe care o pot dobândi cunoscându-mă pe mine şi să fac din trăirile, sentimentele mele o întreagă capodoperă a fiinţei mele.

Page 11: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

11

Citind şi aprofundând, am început să-mi pun întrebări despre persoana mea, despre oamenii din jurul meu şi despre realitatea interioară pe care nu o cunoşteam sau nu eram interesată să o aflu. În sufletul meu se zbăteau anumite sentimente şi evenimente pe care am început să le percep altfel datorită arderii interioare de a afla cine sunt şi cum pot ajunge pe drumul spiritualizării. Căutând această cale, mi-am dat seama că trebuie să renunţ la micile plăceri ale vieţii pentru a birui în căutarea fericirii. Acest drum nu a fost unul foatre uşor ci plin de obstacole în care întâmpinăm oameni şi prin faptele lor mă înlăturau de la ţelul meu făcându-mă să uit ceea ce căutam. În anumite momente, aspecte din trecutul meu nu-mi dădeau pace, mă zbăteam să le alung axându-mă pe drumul pe care am pornit şi să cred în Dumnezeu: El nu mă poate părăsi lăsându-mă cu toate întrebările legate de persoana mea. În realitatea interioară, am simţit cum îmi pot depăşi condiţia pe care nu o puteam desluşi în exterior şi încă rămâne un mister, dar odată cu înaintarea în vârstă, sper să-l descopăr, să-l conturez. Drumul către spiritualizare trebuie străbatut în timp şi avem nevoie de ambiţie, de dorinţă mare de a-l atinge, de a-l valoriza şi de a şti cine suntem. Încă nu am ajuns să desăvârşesc acest drum în totalitate, dar sper ca în curând să pot spune ca scopul meu a fost atins şi că valorile în viaţă sunt altele decât cele trăite în realitatea exterioară.

Laura Ştefania Voicu Clasa: a XII-a H

Profesoară: Munteanu Maria

Proiect la istorie MAŞINA DE CUSUT A FAMILIEI MELE

Page 12: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

12

Acest obiect datează de pe vremea străbunicului meu. Ea a intrat în posesia familiei, atunci când străbunicul meu i-a făcut-o

cadou străbunicii mele de ziua acesteia. Ea a fost folosită timp îndelungat, iar mai apoi a fost transmisă bunicii mele drept zestre, la nunta acesteia.Bunica o mai foloseste chiar si in ziua de azi.Masina este în aceeaşi stare ca şi atunci când a fost cumparată. A fost foarte bine îngrijită şi va fi la fel şi de acum încolo. Deoarece o asemenea bijuterie trebuie păstrata şi transmisă din generaţie în generaţie.

Radu Matei Clasa a XI-a A

Fotografia

Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă: fotos care se traduce „lumină“, evident (în cazul de faţă se foloseşte termenul de lumină) şi grafein care se traduce „desen, scris“. Cu alţi termeni, fotografia este o pictură folosind lumina, iar aparatul de fotografiat este pânza care dă naştere imaginilor şi mâna care apasă obturatorul în momentul esenţial este pensula.

Camerele de fotografiat au o istorie foarte largă, însă construcţia lor are la bază principiul de ,,cameră obscură“ care este analoga ochiului uman. Asta înseamnă că imaginea primită este răsturnată şi reîntoarcerea imaginii ,,cu capul în sus“ este făcută de către creier în cazul omului şi la aparatetele foto-video digitale de către un procesor.

Page 13: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

13

Astăzi toate aparatele au o funcţie de automat care calculează setările diafragmei, obturatorului şi ale timpului de expunere precum şi sensibilitatea imaginii care este notată cu ,,ISO“.

Următoarele poze sunt facute de mine folosind un aparat de fotografiat FUJI şi au fost realizate în Bucureşti, oraşul care îmi oferă inspiraţia pentru foarte multe din creaţiile mele…

Fotografia a fost făcuta la Piaţa Muncii şi am folosit un timp de expunere de 8.

Realizată în intersecţie la „Ambrozie“, folosind aceeaşi metodă.

Page 14: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

14

Staţia de metrou de la Piaţa Muncii cu ¼ timp de expunere

Şi ceva special pentru sfârşit …

Eduard Andrei Simion

Clasa a XI-a C

Eseul structurat (subiectul de tip III):

Psalm de Tudor Arghezi

Page 15: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

15

Tudor Arghezi a scris 18 ,,Psalmi” , dintre care 9 apar în volumul de debut ,,Cuvinte potrivite” (1927). Poezii religioase dar şi filosofice, aceste creaţii au ca temă căutarea Divinităţii şi relevă trăirile sufleteşti ale omului modern: neliniştea, singurătatea, înstrăinarea, chinul, setea de absolut, incertitudinea, sentimental limitelor. Criticul Şerban Cioculescu scria: ,,Psalmii” lui T. Arghezi sunt mărturia unei stări agonice: a luptei interioare, in căutarea lui Dumnezeu, pe calea certidunii materiale sau a revelaţiei. Chiar când domină sentimentul îndoielii, nevoia credinţei se afirmă impetuoasă, ca o recunoaştere indirectă a lui Dumnezeu. (Cf. vol. Argheziana, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985). Într-adevăr ,,Psalm” [,,Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!”], inclus în primul volum arghezian are ca temă drama poetului-om pe care Dumnezeu l-a părăsit, lăsându-l singur. Considerată drept ,,psalmul singurătăţii, al părăsirii” părând a se referi la cuvintele evanghelice ,,Eli, Eli, lama sabahtani?”, adică ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?”, poezia începe cu strigătul desnădăjduit al omului măcinat de conştiinţa că Dumnezeu l-a dat uitării, l-a părăsit: Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!/ Copac pribeag uitat în câmpie,/ Cu fruct amar şi cu frunziş/ Ţepos şi aspru-n îndârjire vie. Din această conştiinţă tragică se naşte un acut sentiment al solitudinii (tare sunt singur) şi al inadaptării (pieziş), adică altfel decât oamenii obişnuiţi. Poetul pare un ,,heruvim bolnav” care tânjeşte după paradisul pierdut. În versul al doilea apare metafora centrală a textului, cea a copacului pribeag, crescut în câmpie. Având la bază comparaţia subînţeleasă între om şi copac, copacul simbolizând atît viaţa într-o continuă evoluţie, cît şi comunicarea între cele trei niveluri ale lumii văzute: cel subteran (prin rădăcinile sale), suprafaţa pământului (prin trunchi) şi cerul (prin roata crengilor), observăm relaţia de asemănare dintre cele două planuri uman şi vegetal, care se întrepătrund sau chiar se confundă. Simbolic, copacul înălţat spre cer ar putea reprezenta dorul chinuitor al psalmistului, neistovita lui sete de divin. Din acest dor se naşte imboldul pribegiei, exprimat prin epitetul personificator (copac) pribeag, singur şi străin în spaţiul gol al ,,câmpiei”, ca un nou Adam izgonit din Rai. Poetul pare gata să-şi înceapă odiseea spre poarta cerului. Metafora copacului este îmbogăţită prin două determinări, anume prin epitetele ornante (cu fruct) amar şi (cu frunziş) ţepos. Ambele îl caracterizează pe omul uitat de Dumnezeu, condamnat să-şi poarte singur crucea. În strofele a II-a şi a III-a, sentimentul solitudinii se îmbină cu o anume tânjire metafizică. Se întrevede aici ,,neliniştea patimă cerească” – adusă în discuţie într-o altă poezie similar intitulată, trăsătură care îl deosebeşte pe psalmist de oamenii obişnuiţi, reprezentaţi prin metafora pomilor cu rod. Imaginile crâmpeie-n zbor de gingăşie, cântece mici de vrăbii şi lăstun caracterizează universal existenţial al oamenilor netulburaţi de întrebări. Metafora copacului peste care nu se lasă nici păsările, nici omizile, câştigă noi semnificaţii în strofa a IV-a: lipsit de aroma primei agurizi, copacul (adică omul-poet) trăieşte şi o altă suferinţă: prins adânc între vecii şi ceaţă”, el poartă blestemul timpului veşnic curgător şi al impreciziei cunoaşterii. Strofele a V-a si a VI-a exprimă oboseala celui care îl caută pe Dumnezeu. Copacul, care şi-a făcut din ramuri altare pentru focurile sfinte, rosteşte o întrebare învecinată cu revolta, exprimată, de asemenea, metaforic: Şi te slujesc; dar, Doamne, până când? Imaginea dramatică a omului părăsit şi singur ca Iisus pe cruce (În rostul meu Tu m-ai lăsat uitării ) este impresionantă prin imaginea dinamică situată la limita suportabilului: Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.

Page 16: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

16

Această sfâşiere lăuntrică va conduce la rugămintea adresată în ultimele versuri Trimite, Doamne, semnul depărtării,/ Din când în când, câte un pui de înger. Din punct de vedere compoziţional, poezia este alcătuită din şapte catrene şi un distih final, având rimă încrucişată (pieziş – frunziş, câmpie – vie etc.) şi măsura versului variabilă (7-11 silabe). La nivelul limbajului se remarcă asocierile surprinzătoare între termeni: Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!, Copac pribeag, Să bată alb din aripă. Poezia este construită ca monolog. Întregul monolog indică o atitudine care vine în contradicţie cu perceptele dogmatice limitate. Nevoia exprimată imperativ de poet, în final, de a primi un semn al existenţei divinităţii este expresia unei sfâşieri lăuntrice devenite insuportabile, care se cere exprimată, chiar şi unui interlocutor absent. După cum considera un reputat critic, ,,Psalmii” sunt o luptă a poetului cu sine însuşi, cu evidenţa sentimentului de solitudine ce-l copleşeşte. (Nicolae Manolescu).

Florentina-Georgiana Grigorescu Cl. a XII-a A

Eseul argumentativ (subiectul de tip II)

Maxima săptămâniiMaxima săptămâniiMaxima săptămâniiMaxima săptămânii „Între adevărat şi fals nu e o prăpastie, ci o lamă de brici.” (John Murray) Precum se ştie, adevărul este un concept general uman care poate fi determinat numai la nivelul conştiinţei. Omul caută această valoare cu un anumit scop. Adevărul nu poate avea o definiţie fixă. Consider că nu ne putem simţi liberi dacă nu cunoaştem adevărul despre lumea în care trăim, indiferent dacă este vorba de oamenii cu care intrăm în contact sau de evenimente. Numai pe această bază putem înţelege realitatea, care nu este altceva decât o oglindire a adevărului. Perceperea greşită a realităţii modifică modul de a gândi şi de a acţiona. Nu înţelegem, sau nu ne dăm seama la timp de riscurile şi consecinţele faptelor noastre. Încă de la vârste fragede, copiilor trebuie să li se spună adevărul, pe măsura înţelegerii lor. Uneori, adevărul este spus pe jumătate sub motivul că „vor afla ei când vor fi mari şi vor înţelege mai bine”. De exemplu, atunci când unui copil îi moare un părinte, apropiaţii acestuia încearcă să-i apropie adevărul şi, pe înţelesul lui, să-i spună că a plecat în ceruri la „Doamne-Doamne” şi că are grijă de el de acolo de sus.

Consider că nu există o vârstă de la care să începem să aflăm întregul adevăr. El este unul singur, iar oamenii ar trebui să suporte adevărul aşa cum e, chiar dacă uneori este dureros. Altfel, ei ar fi consideraţi nişte oameni falşi, care se mint singuri. După cum ştim, „adevărul iese la lumină precum untdelemnul deasupra apei“. Prin adevărul rostit răspicat, omul devine sincer şi curat, iar viaţa lui devine demnă şi liberă.

Page 17: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

17

În schimb, falsitatea este lipsa adevărului. În acest citat de la care mi-am început eseul putem înlocui „fals“ cu minciună, deoarece înseamnă acelaşi lucru. Nu cred că există scuză pentru minciună, indiferent de natura şi de mărimea ei. Încă de mici suntem învăţaţi că minciuna nu e o soluţie prin care să ne motivăm greşelile. De exemplu, atunci când un copil sparge un bibelou şi nu recunoaşte, dând vina pe fratele lui mai mic, este clar că unul dintre ei minte şi până la urmă adevărul va ieşi la iveală. Atunci când ascunzi adevărul nu înşeli doar persoana pe care o minţi, te înşeli chiar pe tine însuţi, căci de cele mai multe ori ajungi să crezi în propria minciună.

Un eufemism pentru falisitate este astăzi manipularea. Literatura poate fi adusă ca argument în acest sens. De pildă, în nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul“ de Costache Negruzzi, personajul principal eponim reuşeşte să manipuleze masele sau pe boieri ca să-şi atingă scopul. El se taie în „lama de brici“, murind otrăvit pînă la urmă. Un alt exemplu contemporan ar fi campaniile electorale care promovează falsuri sau promisiuni mincinoase. Curînd, anumiţi votanţi vor putea avea ocazia să se taie în aceeaşi „lamă de brici” separatoare a adevărului de falsitate. Uneori ne este greu să spunem adevărul şi atunci îl ascundem, considerând că este mai putin grav, ceea ce mi se pare greşit, deoarece chiar şi atunci când facem greşeli grave, trebuie să le recunoaştem, căci „greşeala recunoscută e pe jumătate iertată“. Cel care minte îşi pierde credibilitatea şi nu mai poate privi deschis în ochii celorlalţi.

Consider că sunt câteva cauze importante pentru care mint oamenii: din dorinţa de a-şi acoperi o greşeală, din ruşinea de a-şi recunoaşte fapta, din dorinţa de a părea altfel decât sunt în realitate, din răutate având plăcerea de a înşela, considerându-se mai inteligenţi ca ceilalţi. Calea cea mai bună pentru a ne motiva faptele şi spusele rămâne adevărul! Adevărul odată spus uşurează sufletul, în timp ce minciuna şi falsitatea îl ucid. În concluzie, este o diferenţă foarte mare între a spune adevărul şi a rosti ori susţine falsitatea sau minciuna, deoarce din prăpastia în care ai căzut mai poţi ieşi nevătămat, dar de „lama de brici“ la care se referea metaforic John Murray nu poţi scăpa: ea te taie înainte să ai timp de regrete sau să te fereşti a nu fi rănit.

Florina Nicoleta Ciobanu Clasa a XI-a B

CRONICA SPORTIVĂ A ANULUI 2012

Page 18: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

18

Dupa cum bine ştiţi, în decursul acestui an în ţara noastră şi în lume au avut loc o serie de evenimente sportive notabile cum ar fi: La 9 mai: finala Europa League, Naţional Arena, Bucureşti. În jurul mult aşteptatei finale a „Europa League“ s-a iscat o adevarată mobilizare naţională, fie la nivelul autorităţilor care au ajutat la construirea Arenei Naţionale acolo unde s-a desfăşurat evenimentul, atît la nivelul hotelurilor, barurilor, aeroporturilor, cît şi al cetăţenilor bucureşteni care au aşteptat cu braţele deschise fanii spanioli direct implicaţi în fenomen prin intermediul echipelor simpatizate de aceştia: „Atletico Madrid“ si „Atletic Bilbao“. Deşi fanii clubului din Bilbao au fost prezenţi într-un număr mai mare în capitala noastra, aceştia nu au putut schimba rezultatul partidei de fotbal care s-a încheiat cu un incontestabil scor de 3 la 0 în favoarea madrilenilor. Aşteptările noastre, ale românilor şi ale întergii Europe nu au fost nejustificate, acest eveniment fiind, după cum mulţi au spus, cel mai important eveniment sportiv desfăşurat pe teritoriul ţării noastre în epoca post decembristă. La 8 iunie-1 iulie: Campionatul European de Fotbal, Ucraina şi Polonia. Deşi naţionala de fotbal a României nu a fost prezentă la acest turneu final, lucru de care nimeni nu se mai miră, având în vedere condiţiile în care se practică fotbalul şi sportul în general, în ţara noastră. Campionatul european de fotbal din Ucraina şi Polonia a reconfirmat la nivel fotbalistic şi sportiv dominaşia Spaniei, care a cucerit al doilea titlu european consecutiv. Acest turneu final european a impresionat din pricina absenţei publicului din ţările organizatoare, oamenii fiind mai degrabă ocupaţi să învinovăţească autorităţile din cauza risipei de bani create de eveniment. Spiritul vestic regăsit şi în ţara noastră, acela al grabei după profit, a fost aici bine reprezentat de hotelierii ucraineni şi polonezi, care au înzecit costurile la cazere, iscând astfel o adevărată controversă în jurul acestor acţiuni anormale. La 27 iulie-12 august: Jocurile Olimpice de vară, Londra. Jocurile Olimpice, un adevărat festival dedicat sportului, au fost în această vară găzduite pentru a treia oară de către Marea Britanie, gazdele acestui eveniment confirmând aşteptările din punct de vedere al organizării. Confruntarea sportivă la nivel de medalii a fost câştigată de către Statele Unite ale Americii cu un total de 104 medalii dintre care 46 de aur. Ţara noastră a fost reprezentată la aceste jocuri olimpice de un număr de 105 sportivi, aceştia izbutind să câştige nouă medalii dintre care două de aur prin Alin Moldoveanu şi Sandra Izbaşa la tir, respectiv la gimnastică, cinci medalii de argint şi două de bronz.

La11 august: meciul dintre FC Dinamo Bucureşti şi cea mai mare echipă din istora fotbalului aşa cum o consideră mulţi pe FC Barcelona. Meciul dintre cele două echipe a fost unul amical, acesta reprezentând ultimul examen al formaţiei catalane înainte de

Page 19: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

19

începerea sezonului competiţional. Rezultatul a fost unul aşteptat având în vedere sumele investite şi valoarea loturilor celor două echipe: FC Barcelona a câştigat cu scorul de 2 la 0. Formaţia bucureşteană Dinamo a doua cea mai titrată echipă de fotbal din România, a reuşit să facă o figură frumoasă având în vedere valoarea adversarilor.

Alexandru Ionuţ Şerban Clasa a XII-a A

Umor... involuntar: Din cele descrise nai sus, reiese tiranitatea şi barbaritatea de care dădea dovadă, dar cu toate acestea soţia sa, doanna Ruxanda îi este o soţie credincioasă, loială şi supusă

spunând-ui ”Viteazul neu donn, iubitul neu soţ”. (A M.-O.) *

Poezia „Flori de mucigai“ este scrisă de Tudor Arghezi, în care opera se află în deschiderea volumului omonim şi care constituie o artă potică care exprimă concepţia lui despre efortul artistului şi implicaţiile acestuia în acitul de creaţie costituind aşadar. (T. M.)

* Imediat de ordin spiritual este realizat prin aspectul versificaţiei, Lucian Blaga, cultivând versul liber, cu metrica variabilă şi ritmul interior determinat de gândirea sa profund metafizică. (B. M.)

* Picturile murate vechi dateară încă din anul 1699, fiind cea originală, realizată prin pânză. (B. A. D.)

* Poezia meditează în continuare asupra propriei existenţe, utilizând persoana a-II-a singular, ca şi când s-ar adresa unui interlocutorsugerândcapacitatea eului liric de a se detaşa de omul muritor. (N. B. & V. R. & S. P.- I.)

* Nuvela, Alexandru Lăpuşneanu, narată de Costache Negruzzi, este o nuvelă cît se poate de romantică (S. M. L.)

Culese de prof. Mihai Floarea

Page 20: Revista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului ... · PDF fileRevista Liceului Tehnologic de Metrologie Revista Liceului Tehnologic de ... Cronica sportiv ă a anului ...

20

Traian Vuia (1872 - 1950)