Revista IUVENTA - Nr. 1

51

description

http://revistaiuventa.blogspot.comhttps://www.facebook.com/RevistaIUVENTAhttp://twitter.com/RevistaIUVENTA

Transcript of Revista IUVENTA - Nr. 1

Page 1: Revista IUVENTA - Nr. 1
Page 2: Revista IUVENTA - Nr. 1

3

Membrii redacției

Elena Ungureanu – Iaşi- redactor- șef

Dragoş-Andrei Preutescu – Iaşi- redactor- șef adjunct

Irina Ivanov – Iaşi-responsabil editare și tehnoredactare

Denis-Iuliana Diaconu – Iaşi- responsabil desen și grafică

Ilie Istrati – Iaşi

Lia Bolte - Cluj-Napoca

Alice-Ina Dănilă - Oneşti

Simina Renţea - Constanţa

Roxana Lixandru - Argeş

Andreea Zoderu - Iaşi

Cornelius Ioan Drăgan - Vaslui

Adina Mălina Netcă - Vaslui

Carmen-Ana Rotaru - Iaşi

Cristina Sava - Baia-Mare

Daniela-Teodora Pop - Bucureşti

Mihaela Popa - Iaşi

Sergiu Andrei Flondor - Iaşi

Membrii redacției

Page 3: Revista IUVENTA - Nr. 1

4

CuprinsEditorial Tinerețe pag. 5

Persoana XInvitație la vis În căutarea frumuseții pag. 10 Apusului zeului pag. 11 Mai are rost pag. 11

Floare de latinitateOriginea poporului și a limbii pag. 8

Dorin Olteanu: „Pentru a fi lider trebuie să ai cunoşţinte şi pasiune“ pag. 12

Democrația coordonată pag. 14Cu ce ne asemănăm la „Jurnalul rusesc” pag. 15Calea lui Nicolae Iorga pag. 16 Regenerarea națiunii pag. 18

Recenzie

Omul din oglindăLucruri simple pag. 20 Unde ești, femeie? pag. 21Să speri e o fitză pag. 22Ia-ți mireasă ziua bună... Interviu cu Silvia Ciubotaru pag 23Cătălin D. Florescu este: Un conglomerat de dragoste care nu înseamnă praline şi trandafiri Interviu cu M. Bărbulescu pag. 25

Trei poduri peste Prut pag. 19Trei poduri peste Prut

Compoziția frumosuluiLumea ca o „ livadă de vișini” pag. 26Copilărie pag. 27Tu, parfum suav pag. 27De ce-ai plecat? pag. 28Iubire pag. 28Acasă pag. 29Un fel de a fi pag. 29Când eram mic mă priveam conducând lumea pag. 30Inimi de praf pag. 30

Domenii de interesCentrul de excelență pag. 33Ai grijă de viață, ai grijă de apă pag. 34

Moi, l’automne... pag. 37Eu, toamna... pag. 38Σπουδάζοντας στο τμήμα Βαλκανικών, σλαβικών και ανατολικών σπουδών pag. 39Stying Balkan, Slavic and Oriental studies pag. 40

Multiculturalism

Sunt doar unu pag. 45

Pasiuni

Drept și societateMedierea pag. 46Noile reglementări în domeniul achizițiilor publice pag 49

Eseu argumentativNoi „Strivim corola de minuni a lumii” pag. 32

Ea este Olea pag. 41

Dansul visului

CredințaCredința naște artă pag. 42O istorioară adevărată pag. 43Nicolae Steinhardt- supravieţuitor la limita dintre religios şi literar pag. 44

Cuprins

Page 4: Revista IUVENTA - Nr. 1

5

Editorial

Tinerețe

Dulci, răzleţe sentimente,

Tu în cale ni le pui,

Şi răzbaţi în lung şi-n lat cu ele,

Tinereţe.

Ne ridici în pas cu tine

Şi ne duci pe culmi înalte,

Încercând să ne agăţi

De orice pată de frumos.

Şi apoi, din propria-ţi esenţă,

Te mai naşti încă o dată,

Tinereţe.

Jocul tău e pururi vesel,

Iar în el mereu trăi-vom,

Cu amintiri de neuitat

Şi idealuri de urmat,

Pentru a ne împlini menirea,

Şi-a simţi nemărginirea,

Într-un cadru de poveste,

Pentru tine,

Tinereţe.

Tu ne mişti cu energie,

Ne conduci în fericire,

Spre o tainică prietenie

Veşnică şi tolerantă,

Într-o viaţă unitară

Şi în pas mereu spre tine,

Tinereţe.

Elena UngureanuDragoș- Andrei Preutescu

Page 5: Revista IUVENTA - Nr. 1

Întreaga revistă îşi propune să fie

un ghid inovator de valoare care să

pună la îndemână cunoştinţe

necesare formării tale ca intelectual,

ca om hotărât să lupte pentru

cunoaşterea adevărului şi pentru

menţinerea lui la suprafaţă. Într-o

societate marcată de furibunda

politică de discreditare a culturii şi

civilizaţiei naţionale, de susţinere a

exodului imparabil al tineretului, de

etalare a non-valorii, trebuie să

persiste, mai presus de orice,

speranţă în viitor şi consecvenţă în

aplicarea binelui în fiecare zi. Vom

aborda prin conţinutul revistei,

art ico le ce v izează et ica ş i

p r o f e s i o n a l i s m u l , r e l a ţ i i l e

6

Editorial

TINERE care iubeşti cultura şi aspiri în viaţa ta la o carieră intelectuală, care

urmăreşti pas cu pas drumul în această direcţie, ţie îţi dedicăm Revista IUVENTA.

Elena Ungureanu- redactor-şef(Iași)- Studentă la Facultatea de Psihologie, UAIC, Iași

interumane, cunoaşterea de sine şi a

societăţii în care trăim, aspecte ale

domeniului tehnic şi al cercetării

ştiinţifice, opinii ale unor mari oameni

de cultură, etc., vom încerca să

demonstrăm faptul că „Tinereţea

î n seamnă a rde re , v i b ra ţ i e ,

dinamism”. (Gheorghe Tomozei)

Prin intermediul acestei reviste, a

acestui „buchet de flori” care a prins

viaţă cu ajutorul unor tineri talentaţi

şi iubitori de cultură, dorim să

încurajăm cunoaşterea în general.

Fiecare dintre noi trebuie să

conştientizeze importanţa deosebită

pe care o avem în construirea

imaginii de sine, în alegerea

activităţilor pe care le întreprindem,

în proiectele pe care le demarăm. În

funcţie de opţiunile noastre, acestea

devin un resort sau un obstacol în

acţiunile şi relaţiile cu cei din jur.

Trebuie să construim, să ne acordăm

încredere în noi, să ne asumăm

responsabilităţi, să fim mândri de

succes dar în acelaşi timp să şi învăţăm

din greşeli, să ne exprimăm ideile, să

le susţinem și să fim pregătiţi pentru a

învăţa în fiecare zi ceva nou, care să

contribuie la dezvoltarea noastră

personală şi profesională.

De aceea îndemnul meu pentru

început de drum este să ne păstrăm

mereu vie curiozitatea în faţa culturii.

Doar aşa putem avea acces la

înţelepciunea acumulată în timp de

umanitate. Sperăm ca pasiunea

noastră să fie încununată de sprijinul şi

căldura cititorilor, iar fiecare articol

scris să contribuie la modelarea unei

societăţi mai educate, mai bune, mai

umane.

Tinerețe

Page 6: Revista IUVENTA - Nr. 1

7

Editorial

Tinerețe

În discuţiile pe care le-am avut cu diferite persoane,

printre care şi profesori, ni s-a spus că suntem neghiobi,

proşti ş.a.m.d pentru că dorim să lansăm o revistă în

această ţară în care nu mai există sens şi valori. Acceptăm

aceste realităţi, dar nu trebuie omis faptul că şi marii

intelectuali români, precum M. Kogălniceanu, V.

Alecsandri, B.P.Haşdeu etc. au avut aceeaşi condiţie când

au lansat reviste culturale în lumea dezordonată a

României.

Orice „revoluţie" culturală, socială, orice artă, a avut

un punct de plecare şi au apărut atunci când au fost

tipărite scrierile unor oameni, iar prin lansarea acestei

reviste dorim să încercăm realizarea aceluiaşi lucru.

Oamenii, tinerii în special trebuie să citească. Scrisul,

Dragoş-Andrei PreutescuRedactor adjunct

„Revista Iuventa doreşte să scoată în evidenţă, în timp, şi cu multă

răbdare, toate aceste caracteristici cu ajutorul lor şi al unor profesori

pasionaţi şi profesionişti.”

opiniile, punctele de vedere, stau ascunse şi pot fi

scoase la vedere dacă tinerii pasionaţi de scris, de ceea

ce înseamnă drept şi societate, cu experienţe şi

realizări personale, vor şi trebuie să transmită

informaţii şi cunoştinţe pentru publicul larg. Educaţia,

dezvoltarea societăţiii, spiritul critic şi liber, se nasc prin

citire, prin scriere, prin argumentare. Cum se spune,

„Prin cultură, la libertate."

Tinerii sunt o categorie aparte a fiecărei comunităţi,

ţări, iar ei deprind cu adevãrat tainele iniţiativei,

imaginaţiei şi creaţiei autentice pentru a construi şi

dezvolta.

Page 7: Revista IUVENTA - Nr. 1

Poporul român este urmaşul direct al

vechilor colonişti romani şi al

legionarilor romani pe care ilustrul

nostru împărat roman Marcus Ulpius

Traianus i-a adus şi colonizat în Dacia,

Moesia Dardania, Pannonia inferior.

Poporul român îşi trage originea de la

poporul Roman, iar limba română îşi are

originea de la frumoasa limbă latină.

Astfel, Romulus şi Remus, fii zeului

Marte şi ai prinţesei troiene din Alba

Longa, Rhea Silvia, sunt fondatorii

oraşului ROMA. Sunt părinţii spirituali ai

neamuului nostru românesc. Romulus a

fondat Cetatea Romei pe colina

Palatinus conform legendei, la 12 aprilie,

anul 753 a.Chr. Numai poporul român

dintre toate popoarele neolatine de

astăzi continuă vechiul nume al

Poporului Roman de altădată. ROMA îşi

trage numele de la Romulus. De la

numele etnic al romanilor, Populus

Romanus, provine numele poporului

român. Componenţa etnică a poporului

român este următoarea: 80% -Latini,

15% -Geto-daci, 5% influenţe străine.

Peninsula Italică a fost locuită încă

din timpuri foarte străvechi. La începutul

mileniului II sosesc în Italia primele

populaţii italice care au adus cu ei

bronzul şi fierul. Acestea erau populaţii

de origine indo-europeană şi erau

înrudiţi cu grecii, şi s-au aşezat la sud

de râul Pad, locuind în aşezări rurale. Ele

îşi construiau casele în formă

rectangulară(1).

În sec.X a. Chr. soseşte în Italia al

II- lea val de populaţii italice, care s-a

aşezat în centrul Italiei. Conform

legendei, sosesc în Italia etruscii, o

populaţie de origine ne-italică şi

ne-indo-europeană. Aceştia şi-au făcut

o confederaţie de oraşe state etrusce

care se numea Etruria, ţară care se află

la nord de Latium.

Populaţiile italice erau următoarele:

veneţii, ligurii, umbrii, sabinii, samniţii,

pelignii, volscii, hernicii, aequii, marsii,

ausonii, auruncii, oscii, campanii, apulii,

lucanii, brutii, italii, sicanii, siculii,

sarzii. Dintre toate aceste populaţii

italice pe noi românii ne interesază mai

ales istoria poprului latin şi a celui

roman, de la care noi românii ne tragem

originea noastră nobilă.

Voi relata pe scurt cine a fost

poporul latin, de unde îşi trage originea

limba latină şi cine au fost strămoşii

poporului latin. Limba latină îşi are

denumirea de la regele Latinus care a

domnit în Latium în sec.XIII-lea a.Chr.

Latium îşi are denumirea de la o formă

mai veche Latinium, prin căderea

consoanei intervocalice –n- care

înseamnă ţara regelui Latinus. Capitala

regelui Latinus era oraşul Laurentinum,

din Latium. Strămoşul poporului latin a

fost zeul Saturn, zeul agriculturii şi al

pământului. Saturn, ne spune legenda,

după ce a fost alungat din cer de către fiii

săi, zeii Jupiter, Neptun, Pluton s-a

refugiat în Italia unde a fondat un oraş,

pe colina Capitoliu, numit Saturnia după

numele său. Locuitorii s-au numit

Saturnieni, iar ţara se numea « Saturnia

terra » adică ţara regelui Saturnus. Multe

secole la rând s-a numit poporul

Saturnian, iar ţara 'Saturnia', până

când în timpul regelui Latinus şi-a

schimbat denumirea în Latium, adică

ţara regelui Latinus(2). Iată care au fost

strămoşii poporului latin în ordine

cronologică(3): zeii şi regii: zeul Ianus,

Saturnus, Picus, Faunus, Latinus,

Italus, Sabinus.

Pe scurt voi prezenta strămoşii iluştri

ai poporului latin şi roman.

Zeul Ianus era un străvechi zeu

roman şi era zeul protector al oraşului

Roma.

Luna Ianuarie este numită în onoarea

sa. El arată sfârşitul vechiului an şi

începutul noului an. Zeul Ianus avea

oraşul său pe colina Ianiculum. Pe când

Ianus era rege în Latium l-a primit pe

zeul Saturn surghiunit, care a instaurat

8

Floare de latinitate

Originea poporului latin şi a limbii latine

Page 8: Revista IUVENTA - Nr. 1

aici vârsta de aur a omenirii. Zeul

Saturn, era zeul agriculturii, identificat

de romani cu zeul grec Cronos. Saturn a

avut cu zeiţa Cybelle şase copii: zeiţa

Vesta, zeiţa Ceres, zeul Neptun, zeul

Pluton, zeul Jupiter, zeiţa Iunona. În

luna Decembrie se celebra un festival

închinat zeului şi regelui Saturn, care se

numea Saturnalia. La aceste sărbători

se făceau schimb de daruri, iar sclavii

erau pentru o perioadă de timp egali cu

stăpânii. Picus era rege şi fiul zeului

Saturn. Acesta a fost preschimbat în

ciocănitoare de vrăjitoarea Circe pentru

că i-a ignorat dragostea. Faunus era

rege în Latium şi era fiul lui Picus.

Faunus era un străvechi rege latin, care

i-a învăţat pe Latini agricultura şi

creşterea vitelor. Acesta după moarte a

devenit zeu al agriculturii şi păstorilor.

Latinus era rege în Latium şi era fiul

zeului Faunus şi al nimfei Marica din

oraşul Minturnae. Acesta avea capitala

în oraşul Laurentinum. În sec.XIII a.

Chr. în urma incendierii oraşului Troia,

după zece ani de călătorii pe mare

soseşte în Latium legendarul erou troian

Aeneas, fiul troianului Anchise şi al

zeiţei Venus, zeiţa frumuseţii, împreună

cu fiul său Ascanius-Iulus şi cu o mare

parte de troieni, în căutarea unei noi

patrii. În Latium, Aeneas îl învinge în

luptă pe Turnus, regele rutulilor, o

veche populaţie italică şi se căsătorește

cu Lavinia, fiica regelui Latinus şi a

reginei Amata. În timpul luptei cu

rutulii moare regele Latinus. Apoi

Aeneas, în cinstea soţiei sale fondează

oraşul Lavinium în care îi aşează pe

troienii săi. Aeneas decide să-i

unească pe troieni cu latinii aborigeni

prin aceleaşi legi și prin acelaşi nume.

El dă celor două popoare numele de

latini(4). După aceea a urmat războiul

dintre latini şi etrusci. Aeneas piere în

lupta cu etruscii în câmp deschis şi este

înmormântat pe malul râului

Numicius. Aeneas după moarte este

zeificat cu numele de Jupiter Indiges,

adică Jupiter băştinaş, prin dispariţia

cultului zeului protector al regiunii

date. Aeneas şi Lavinia au avut un fiu

care s-a numit Silvius. Silvius a

moştenit domnia tatălui său, Aeneas,

în oraşul Lavinium. Acesta a fondat

câteva colonii care au căpătat

denumirea de vechii Latini. Numele lui

Silvius s-a dat tuturor acelora care au

domnit după el în Alba Longa. Ascanius

Iulus, fiul lui Aeneas, va fonda oraşul

Alba Longa, care va deveni capitala

Latiumului timp de mai multe secole.

În acest oraş se vor naşte doi gemeni,

Romulus şi Remus, fii zeului Marte şi a

prinţesei Rhea Silvia, gemeni care vor

fonda oraşul Roma, viitoarea capitală a

statului roman. Roma va uni sub

sceptrul său toate popoarele italice și

va face o singură naţiune latino-

romană care va duce flacăra civilizaţiei

în întreaga Europă şi lume antică.

LITERATURA

1 .Manual de limba latină clasa a VIII-A,

de Elena Muşetescu, Editura Polrom

Iaşi –Romania 2006 P8-9 .

2.Publius Vergilius Maro, “Eneida”,

cartea a VII-A,P.175-176

3.Publius Vergilius Maro, “Eneida”,

cartea I-A ,p.30

4.Titus Livius, “Ab urbe condita”, cartea

I-a , cap II,.p 8

9

Floare de latinitate

Ilie Istrati – profesor de limba latină şi greacă veche

Page 9: Revista IUVENTA - Nr. 1

Sunt femeie. Toţi porii fiinţei mele

respiră feminitate, delicateţe, romantism.

Sunt o femeie care caută. Mă atrage ca un

magnet ideea de "dincolo". Caut

Frumuseţea de dincolo de frumuseţe. Caut

eternitatea Frumuseţii, cea dincolo de

elegante veşminte, de strălucitoare

podoabe, de farmecul tinereţii, de miracolul

pasiunii, de împlinirea maturităţii; caut

adevărata Frumuseţe, cea care nu e

înghiţită de vârtejul nemilos al timpului, cea

care nu depinde de tratamente cosmetice,

de diete, de alergat; sunt o căutătoare de

Frumuseţe! În drumul căutării mele mă

impregnez cu frumuseţea colorată şi

parfumată a florilor, mă îmbrac în

efemeritatea petalelor lor, mă învelesc în

mol ic iunea lor cat i fe lată. . .câteva

se cunde . . . t r e că toa re f r umuse ţe ,

fermecătoare frumuseţe! Vreau mai mult!

Cu trandafiri roşii prinşi în părul meu

lung merg mai departe spre idealul propus.

Zâmbesc soarelui şi el mă mângâie cu aurii

raze, întind braţele în vânt şi el mă atinge cu

şoapte de dragoste culese din depărtate

zări, înfiorându-mă. Ridic ochii spre cer şi el mă cuprinde albastru, senin, intim.

M-am obişnuit ca cerul să fie albastru, iar la apus să se picteze magic în violet.

Înlătur din privire vălul obişnuinţelor de tot felul şi răsar stele în ochii mei rotunzi,

uimiţi de atâta frumusețe...ore de frumuseţe... .înălţătoare frumuseţe... totuşi

trecătoare! Vreau şi mai mult!

Cu trupul înmiresmat de stele călătoresc spre înălţimi de munte, îmi afund

paşii în albeaţa zăpezilor de pe creste, în verdele nepieritor al brazilor, în apa

cristalină a izvoarelor; roua ierbii îmi răcoreşte tălpile încinse de îndelunga

căutare, cântecul voios al păsărilor trezeşte vocea inimii mele şi simfonii la

început abia gângurite răsar pe buzele mele într-un surâs. Câtă frumuseţe! S-au

deschis spre frumuseţea plină, fecundă a vieţii simţurile inimii mele. Aud acum şi

cântecul tainic al mării ce mă cheamă să-i admir frumuseţea vălurită. Cât durează

frumuseţea naturii? "E totuşi efemeră" îmi răspund într-un glas ecoul muntelui şi

curcubeul ce se întinde misterios până la mine. Cât mă pot îmbăta cu seva

frumuseţii vieţii? "Cât de mult poate să încapă în cupa inimii tale" îmi răspunde

şăgalnic gura surâzătoare a lunii. Mă simt frumoasă aşa cu flori în păr, cu lumina

stelelor în ochi, zâmbind cu rouă pe faţă, cu picioarele spălate de albastre ape;

mă simt şi mai frumoasă găsindu-mi cântecul propriu, poezia iubirii ce-mi

deschide fiinţa spre Frumuseţea profunzimilor de suflet. Acum ştiu. Frumuseţea

pe care o caut, cea nepieritoare, este în mine, în adâncurile de taină ale inimii

mele. Dumnezeu mi-a dăruit-o de la începuturi. Acea Frumuseţe abia aşteaptă să

fie găsită, să o scot ca pe cel de preţ diamant şi să trăiesc etern îmbăiată în lumina

ei. Cu toţii putem, dacă vrem, să facem aceasta, să trăim adevărata Frumuseţe.

Doar de noi depinde!

În încheiere vă doresc tuturor cititorilor acestei noi reviste, "Revista

Iuventa" să vă umpleţi spiritul tânăr cu bogăţii pe care să le puteţi lua cu voi în

lumea de "dincolo" şi vă dăruiesc câteva versuri desprinse din frumuseţea

dragostei ce înfloreşte în mine: Liniştea albastrului

10

Invitație la vis

În căutarea Frumuseţii

În mine cerul începe să fie albastru.

Nu m-aş mira dacă într-o zi

ochii mi-ar deveni albaştri.

Albaştri ca tine-cer al inimii mele!

Închid ochii

şi lumina ochilor tăi

îmi umple fiinţa de linişte.

E liniştea albastrului!

Dr. Simina Renţea (Constanţa) http://poeziaiubirii.blogspot.com

Page 10: Revista IUVENTA - Nr. 1

11

Invitație la vis

Apusul zeului

Se lăsase înspre mare-un zeu

Sarcastic şi supus

Într-un apus,

Din templu sfânt în elizeu.

Era doar prima dată când zeul de lumină

Spărgea ca o săgeată

Marea suspendată.

Pe alt cer făcea o dragoste senină.

Lumina lui platonică, savantă,

Din cerul lui oripilant,

Vânt sibilant,

Arunca ultima rază irelevantă.

Şi se stinsese zeul nostru înspre mare,

Ploua apusul

Universul,

În ultima lui fermă sublimare.

Aşa a fost apusul

Prima dată.

Roxana Lixandru (Argeş) – elevă clasa a VII-a Şc. Nr. 3 ”Nanu Muscel” http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com

Mai are rost ?...

Mai are rost să avem timp?

La ce ne mai trebuie

Timpul?

Aşa cum vulturul bleu

Are cerul,

Trandafirul are culoarea,

Şi un gândac

Are iarba,

Aşa avem noi ploaia.

Atât de bine semănăm cu ploaia

Tu, eu!

Încât, la ce ne mai trebuie timpul?

Haide să uităm.

Să fim fericiţi când suntem

Nefericiţi,

Restul e tăcere.

Page 11: Revista IUVENTA - Nr. 1

Teodora Pop: Cum ai ajuns să fii

membru în organizaţia AIESEC?

Dorin Oltean: În primăvara anului

trecut, când eram în al doilea semestru

din anul I vroiam să mă implic în

activităţi extra-şcolare. Am dat peste o

persoană care mi-a povestit despre un

proiect ( IT Challenge), organizat de

AIESEC Cluj-Napoca, proiect la care mi

s-a promis o echipă cu care urma să

lucrez trei luni, oportunitatea de a fi

Team Leader, oportunitatea de a

dezvolta un website, urmând un proces

bine definit şi nu în ultimul timp şi

posibilitatea de a avea o experienţă

internaţională. Internship internaţional

sună foarte bine: experienţa culturală,

experienţa de muncă în domeniul meu

de activitate, un mediu necunoscut plin

de provocări. Am participat la o

conferinţă internaţională de pregătire

culturală organizată de AIESEC. În

cadrul conferinţei am ajuns să cunosc

valorile organizaţiei, să înţeleg viziunea

pe care aceasta o are ( “Peace and

fulfilment of human kind potential” ) şi

am ajuns să înţeleg cum experienţa prin

care urma eu să trec contribuie la viziunea

organizaţiei. Din motive subiective nu am

mai reuşit să plec într-un astfel de

internship, din diferite alte motive doar

două persoane din 10 participanţi în

proiect au reuşit să plece în acest

internship. Mi-am dat seama că ceea ce

pot să fac în continuare este să mă asigur

că un număr cât mai mare de persoane

implicate în organizaţie ajung să aibă parte

de o experienţă internaţională.

T.P. : Care crezi că este rolul unei

astfel de organizaţii în cultura unei

societăţi? Care sunt beneficiile şi

avantajele pe care AIESEC le aduce

sau formează în cadrul societăţii

româneşti?

D. O. : Pornind de la una din valorile

o rgan iza ț ie i A IESEC, ”Acţ ionăm

sustenabil”, pot afirma că fiecare membru

în organizaţie este conştient de importanţa

unei gândiri sustenabile. Fiecare proiect pe

care îl organizăm, fiecare activitate pe care

o desfăşurăm creează un impact pe

termen lung, iar noi ne asigurăm că

impactul este unul benefic pentru

societeatea de mâine. Creştem în acest

fe l în menta l i tatea membr i lor

organizaţiei şi astfel în cultura societăţii

din care facem parte importanţa unei

gândiri pe termen lung. AIESEC, ca

organziaţie internaţională, prin

proiectele sale urmăreşte să contribuie

la înţelegerea multiculturalităţii şi la

stimularea înţelegerii şi acceptării

diferenţelor culturale. Astfel, încercăm

ca în proiectele noastre să implicăm cât

mai mulţi voluntari străini pentru a oferi

o perspectivă internaţională proiectelor

noastre. Cultura unei ţări se defineşte şi

prin interacţiunea cu celelalte culturi.

T.P.: AIESEC este o organizaţie

condusă de tineri pentru tineri. Cum

reușeşte o comunitate globală de

studenţi să mişte lumea şi să aducă

schimbări vizibile acesteia într-o

manieră responsabilă?

D. O.: Cred că succesul şi, implicit,

impactul organizaţiei este în mare parte

12

Persoana X

Dorin Oltean:

"Pentru a fi lider trebuie să ai cunoştințe şi pasiune"Voluntariatul nu e o muncă uşor de făcut şi lipsită de interactivitate. Cei care îşi imaginează

că dacă eşti voluntar înseamnă doar să petreci timpul într-un azil de bătrâni sau strângând

deşeuri la marginea pădurilor, au o imagine eronată asupra acestei activităţi. Există numeroase

organizaţii care pun la dispoziţie tinerilor oportunitatea unei bogate experienţe culturale şi le

oferă îndrumare spre formarea calităţilor de lider sau la exploatarea propriilor talente. Dorin

Oltean, Vicepreşedinte Comunicare AIESEC Cluj-Napoca, ne împărtăşeşte din experienţa lui de

a fi membru într-un ONG şi ne arată care sunt avantajele unui voluntar.

Page 12: Revista IUVENTA - Nr. 1

datorat reţelei globale pe care încearcă

să o creeze, reprezentând totodată o

p la t formă internaţ iona lă care

urmăreşte facilitarea dezvoltării

potenţialului de leadership al tinerilor.

Suntem de părere că liderii sunt cei care

pot să aducă o schimbare pozitivă în

societatea de azi, iar deprinderea

acestor abilităţi de leadership ar trebui

să înceapă de la o vârstă cât mai

fragedă. Prin programele noastre

încercăm să încurajăm tinerii să-şi

asume poziţii de lider, să se implice activ

şi să îşi facă cunoscut punctul de

vedere. Schimbarea pe care dorim să o

aducem în lume ţine în mare parte de

înţelegerea multiculturală, de implicare

socială şi responsabilitate în acţiunile pe

care noi, ca tineri, le întreprindem. Ca şi

comunitate globală ne dorim să avem

un impact la scara largă, încercăm să

răspundem atât nevoilor specifice

d i fe r i te lor comuni tă ţ i , câ t ş i

provocărilor globale. Iar, AIESEC ca

platformă internaţională facilitează

schimbul de experienţă, implicarea

tinerilor în proiecte internaţionale şi

schimbul de voluntari (prin programul

de exchange). Însă impactul nostru nu

se opreşte aici, prin intermediul

alumnilor organizaţiei noastre se aduce

o schimbare în mod indirect.

T.P.: Din perspectiva ta ce avantaje

poate avea un student (sau elev)

care face parte dintr-o organizaţie

de acest fel?

D. O. : Beneficiile pe care un student le

poate avea într-o astfel de organizaţie

sunt foarte mari. Crearea unei reţele de

contacte cu oameni din domeniul

c o r p o r a t e ş i d i n t r - u n m e d i u

internaţional, dezvoltarea abilităţilor

într-un domeniu specific (comunicare,

resurse umane, management, financiar)

sunt doar câteva beneficii practice pe

care un membru le poate avea. Din

punctul meu de vedere cel mai mare

avantaj este acela că într-o organizaţie

precum AIESEC ai ocazia să încerci orice

vrei tu, poţi să incerci un stil de

management despre care doar ai citit,

poţi să încerci să creezi un mesaj de

promovare pentru un proiect într-un mod

propriu, poţi să încerci să schimbi cursul

unei organizaţii, iar dacă eşuezi

consecinţele nu sunt aşa de grave

precum într-o afacere în care investeşti

mult mai mult din punct de vedere

financiar iar consecinţele unui eşec ar fi

mult mai mari. Ba chiar din contră, din

cauză că cele mai multe lucruri le

învăţăm din greşeli, aici avem chiar de

câştigat dintr-un eşec.

T.P.: Care crezi că sunt obstacolele

peste care un tânăr dornic de

afirmare profesională, trebuie să

treacă ca să reuşească să intre sau

să se menţină în câmpul muncii pe o

poziţie de leader în România?

D. O. : În opinia mea, o persoană are

nevoie de perseverenţă pentru ca atunci

când întreprinde ceva să aibă parte de o

reuşită. Să ajungi să conduci o echipă, să

conduci nişte oameni să atingă nişte

obiective ai nevoie de perseverenţă şi

dorinţă de a te îmbunătăţi pe tine în

munca pe care o faci şi în al doilea rând

de-ai ajuta pe ceilalţi să facă acest lucru.

Atunci când vorbeşti de leadership

vorbeşti de abilităţi de conducere a

oamenilor. Pentru a conduce oameni

trebuie să îi faci tot mai buni, acesta este

un lucru important pe care un lider trebuie

să o ia în calcul. Trebuie să ai şi cunoştinţe

şi pasiune. Mă pot gândi la muzică , ceea

ce îi face pe aceşti artişti să fie persoane

extraordinare este tocmai faptul că au

cunoştinţe, au dorinţă şi pasiune.

T.P. : AIESEC promovează ideea de

împlinire a potenţialului omenesc. Ce

valori ar trebui să caracterizeze un

om care aspiră la atingerea acestui

obiectiv?

D. O. : Prin împlinirea potenţialului uman

în AIESEC înţelegem dezvoltarea unor

indivizi care să aibă cunoştinţe, skill-uri şi

determinarea de a dezvolta societatea şi

de a aduce o schimbare pozitivă în lume.

Ţinând cont de asta aş putea spune că o

persoană care tinde la împlinirea

potenţialului uman trebuie întodeauna să

dea dovadă de integritate, întodeauna să

îşi dorească mai mult, să îşi dorească să

atingă excelenţa şi să facă acest lucru din

plăcere.

13

Persoana X

Pop Teodora (Bucureşti / Bistriţa)

Page 13: Revista IUVENTA - Nr. 1

14

Recenzie

Recenzie carte “Jurnal rusesc” de Anna Politkovskaia-1-

„Jurnalul rusesc” este cartea prin care

Anna Politovskaia prezintă o adevărată

Hiroşima politică, care debutează cu

alegerile parlamentare din Rusia, din

decembrie 2003. Totul se concentrează

î n j u r u l u n u i p a r l a m e n t

pseudo-pluripartit, a unor alegeri

pseudo-libere şi corecte, a unui sistem

judiciar pseudo-imparţial şi a unei

mass-media pseudo-independentă.

„Întregul sistem este o făcătură de tip

Potemkin, un fals”.

Adevăratul preţ al cinismului politic şi

al „democraţiei coordonate” gravitează

în jurul unei figuri reprezentative pentru

istoria Rusiei, şi anume preşedintele

Vladimir Vladimirovici Putin, care „În cea

mai mare parte a timpului, asculta ce i se

spunea şi atunci când vorbea, se declara

a fi de partea lor. Simula că este un

apărător al drepturilor omului. [...]”, „Ştia de minune să se ascundă în spatele

unor măşti şi mulţi se lăsau induşi în eroare de spectacolul pe care-l oferea.”

Dacă, prin definiţie, democraţia este un sistem politic care acordă posibilitatea

cetăţenilor unui stat să ia parte la guvernare prin reprezentanţii lor (aleşi în urma

votului exercitat de cetăţeni) şi îi face responsabili pe conducători în faţa

colectivităţilor, la Putin, consolidarea democraţiei are o importanţă practică pusă

în aplicare printr-un amplu proces de manipulare în masă. Iată ce afirma Putin:

„Situaţia a evoluat în aşa măsură, încât ne va permite să creăm un sistem

pluripartit, cu o formaţiune de centru-dreapta puternică, cu social-democraţi de

stânga, cu aliaţi de ambele părţi, dar şi cu reprezentanţi ai grupărilor şi partidelor

marginale.” Ori, acest ţel a fost realizabil?

Treptat, parcurgând paginile jurnalului, se conturează imaginea de ansamblu:

tabloul devastator al Rusiei contemporane, al politicii „democratice” corupte, a

unui expozeu nemilos în care trăiesc milioane de ruşi.

De ce generaţiile tinere resping viaţa politică? Răspunsul acestei întrebări îl

putem extrage din realismul unei cărţi precum „Jurnalul rusesc”. În Rusia, cel mai

bun mod de a-i subjuga chiar şi pe cei mai recalcitranţi cetăţeni nu sunt banii, ci

abilitatea de a ţi-i apropia cât mai mult.

„Reprimarea libertăţii cuvântului, a libertăţii de expresie atinge punctul culminant

al sălbăticiei în asasinarea unui scriitor. Anna Politovskaia a refuzat să mintă în

scrierile sale; asasinarea ei este un act abominabil şi un atac asupra literaturii

mondiale”.(Nadine Gordimer)

„Este o lovitură pentru întreaga presă independentă, democratică. Este o mare

crimă împotriva ţării, împotriva noastră, a tuturor.”(Mihail Gorbaciov)

Democraţia coordonată

Elena Ungureanu(Iași)-Studentă la Facultatea de Psihologie UAIC

Page 14: Revista IUVENTA - Nr. 1

15

Recenzie

O carte ce a fost citită şi tratată foarte

mult în ultima vreme, a scos la iveală

sistemul care domină şi conduce Rusia.

Mi s-a spus că ceea ce se întâmplă în

fosta Uniune Sovietică, seamănă cu ceea

ce se petrece la noi în ultimii ani. Îi pot

contrazice, asta pentru că noi nu avem

conflicte armate directe, aşa cum are

Rusia în acest moment cu Georgia (vezi

“istoria” numelui Saakaşvili pentru a

înţelege acest conflict), Osetia,

Inguşetia, Abhazia, Cecenia etc., unde

tinerii sunt pur şi simplu luaţi de pe

stradă şi omorâţi, fie de serviciile

secrete, fie de “revoluţionarii” care

conduc aceste mici teritorii unde există

conflicte.

Putin se arată un adevărat succesor al

fostelor servicii secrete KGB, şi foloseşte

forţa şi populismul televizat, “încălzirea”

oamenilor cu vorbe şi fapte dulci, care de

fapt sunt nişte falsuri, aşa cum redă în

cartea sa Anna Politkovskaia. România

nu seamănă cu Rusia (Putin vs. Băsescu)

nici măcar în lupta cu mass-media. În

Rusia se moare pentru acest serviciu

făcut de marii jurnalişti, iar în România

încă cele două televiziuni manipulează la

scară mare (prin Realitatea TV şi Antena

3), psihologic, evenimentele de la noi, iar

jurnalişti de doi bani şi care se vând

repede şi ieftin nu ducem lipsă. La

capitolul în lupta contra mogulilor, sau

a oamenilor de afaceri, am văzut că

tot Putin conduce în faţa lui Băsescu,

Mihail Hodorkovski fiind la închisoare

de ceva vreme, iar noi românii îi

apărăm cu vehemenţă pe ai noştri

(vezi Voiculescu, Patriciu, Vântu).

E clar, în Rusia, ori eşti cu Putin, ori

mori încercând să fii împotriva lui

(opoziţia şi celelalte partide au

renunţat de multe ori să mai lupte, s-

au au făcut o alianţă cu preşedintele

rus). În România, opoziţia îşi face de

cap, criticând singurul lor duşman

declarat de vreo 8 ani, pe Traian

Băsescu, şi cu această idée paranoică

încearcă să “îndrepte” lucrurile în

România. Totuşi am găsit o

asemănare, şi anume “Operaţiunea

Trandafirilor şi Revoluţia Trandafirilor

de la Tbilisi” (cuvântul de trandafir se

pare că e folosit des de poliţiile politice

ale unui stat): “ Pe vremea Uniunii

Sovietice, mediatorul între stat şi

societate era KGB-ul, care le furniza

autorităţilor informaţii denaturate

despre evenimentele care aveau loc,

ceea ce a şi dus, în ultimă instanţă, la

prăbuşirea URSS-ului.

FSB-ul de azi denaturează şi el

informaţiile care ajung la forurile

superioare, dar Putin nu are încredere

în nicio altă sursă. Aorta va fi din nou

înfundată. Să sperăm că nu vom fi

nevoiţi să aşteptăm alţi 70 de ani.”

(pag.237)

Aşadar nu prea ne asemănăm, sau

evenimentele nu sunt deloc identice cu

ceea ce se petrece în Rusia, aşa cum au

menţionat unii oameni publici din ţară.

Revenind la situaţia Rusiei şi la ceea

ce a scris Anna Politkovskaia, populaţia

este total într-un blocaj de curaj şi

iniţiativă: “Familia mea a renunţat să

mai voteze. Ai mei nu mai cred deloc în

alegeri. Acestea nu îi vor fi de folos

preşedintelui. Toţi politicienii promit să

ne facă viaţa mai bună, dar din

păcate...mi-ar plăcea să existe mai

multă sinceritate în declaraţiile lor...

Alegerile sunt o pierdere de vreme.

Nu contează cine va fi ales să facă parte

din Dumă, pentru că oricum nu se va

schimba nimic, pentru că nu alegem

oameni dispuşi să schimbe ceva în bine

în ţară, ci oameni care fură. Aceste

alegeri nu-i vor fi nimănui de folos – nici

preşedintelui. Nici muritorilor de rând.

Guvernul nostru este pur şi simplu

ridicol. Mi-aş dori ca oamenii lui să nu

fie atât de obsedaţi de bani, să existe

Cu ce ne asemănăm la “Jurnal rusesc”Recenzie carte “Jurnal rusesc” de Anna Politkovskaia-2-

Page 15: Revista IUVENTA - Nr. 1

16

Recenzie

măcar o urmă de moralitate în guvern şi

reprezentanţii acestuia să ne înşele cât

mai puţin posibil.Guvernul trebuie să fie

în slujba poporului. Noi îl alegem pe el,

nu invers.” (pag.17, răspunsuri date de

cetăţenii Rusiei în urma unei serii de

eseuri scrise de elevii din Sankt-

Petersbug pe tema „cum vede familia

mea alegerile” sau „Alegerea unei noi

Dume îl va ajuta pe preşedinte în

activitatea lui?”)

Cât despre putere, ştim cum domină

autoritatea în această ţară şi cum

rezolvă Putin unele situaţii pentru a nu-l

defavoriza: „De schimbare. Autorităţile

de stat acţionează în virtutea propriilor

interese colective. Nu vor să piardă

puterea. Asta i-ar pune într-o conjuctură

foarte periculoasă, şi ei ştiu asta.”

(pag.29) „Coruperea poporului continuă,

iar poporul nostru doreşte să fie corupt.”

(pag.275). Astea chiar seamănă bine cu

România noastră.

Cât despre modul cum Putin doreşte

să aibă alături de el oameni fideli şi care

să îndeplinească ordinele sale, pot fi

asemănate cu cele ale lui Băsescu, doar

că preşedintele rus poate încerca o

construcţie de tip sovietic, iar Băsescu se

află la capitolul să „vedem ce mai

merge”, democraţie, autoritate, semi-

dictatură (vezi Elena Udrea): „O

posibilitate ar fi ca, în cazul în care Putin

ar construi un adevărat sistem

neosovietic, acesta să se prăbuşească, la

fel ca înainte, din pricina ineficienţei

economice.Emblema administraţiei lui

Putin este construirea capitalismului de

stat, crearea unei oligarhii birocratice

loiale, prin preluarea controlului asupra

principalelor bogăţii naţionale (care sunt

în cea mai mare parte, delegate şefilor

din administraţia prezidenţială.)”

(pag.366)

Calea lui Nicolae Iorga

Editura: Humanitas

ISBN: 978-973-50-1985-3

Anul publicarii: 2008

Format: 13 x 20 cm/ Nr. pagini: 268

Limba: Română

„Un popor nu se înalţă şi nu devine

puternic prin munca sa proprie, nu prin

bacşişurile azvărlitei sale ospitalităţi”.

Cartea lui Nicolae Iorga, „Opinii sincere şi

pernicioase ale unui rău patriot” se

remarcă prin critica argumentată adusă

asupra nevoilor şi abaterilor de la regula

logică a celor ce se întâmplau şi existau în

România anilor 1899. În scrierile sale

găsim dovezi că importante instituţii ale

statului de pe vremea aceea, sau până în

acea vreme, precum arhivele statului,

muzeele, teatrele, universităţile nu

funcţionau după nişte reguli „sigure” ce

puteau da naştere unei evoluţii coerente şi

consecvente în societatea românească.

Vorbeşte despre nehotărârea românilor de

a participa şi a completa sufletul spre

devenire a unei naţiuni prospere: „Am spus

că dispreţul românilor din România față

de ţara lor în general şi faţă de viaţa

intelectuală a patriei lor în special este o

crimă; adaug: una dintre acele mari

crime care atrag câteodată dispariţia

unui popor.”(p.31) „ se remarcă prin

critica argumentată adusă asupra

nevoilor şi abaterilor de la regula logică

a celor ce se întâmplau şi existau în

România anilor 1899. În scrierile sale

găsim dovezi că importante instituţii ale

statului de pe vremea aceea, sau până

în acea vreme, precum arhivele

s t a t u l u i , m u z e e l e , t e a t r e l e ,

universităţile nu funcţionau după nişte

reguli „sigure” ce puteau da naştere

Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie, Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”

Page 16: Revista IUVENTA - Nr. 1

unei evoluţii coerente şi consecvente în

societatea românească. Vorbeşte despre

nehotărârea românilor de a participa şi a

completa sufletul spre devenire a unei

naţiuni prospere: „Am spus că dispreţul

românilor din România fată de ţara lor în

general şi faţă de viaţa intelectuală a

patriei lor în special este o crimă; adaug:

una dintre acele mari crime care atrag

câteodată dispariţia unui popor.”(p.31)

Eu am să mă raportez în special la

oraşul Iaşi, unde monumente sacre în

istorie şi în conştiinţa noastră stau în

paragină şi schele metalice aşteptând

parcă trezirea din nemernicie şi pot fi

foarte critic şi dur cu cei ce le apostrofează

utilitatea culturală şi istorică.

Nicolae Iorga tratează foarte bine şi

acea dorinţă, aproape infinită a românilor

de a studia în străinătate, sau de a aduce

profesori străini în ţară care să susţină

cursuri tinerilor ce pot fi viitori intelectuali

şi binefăcători ai ţării. Această manie de a

studia şi de a cheltui bani, uneori din

propriile buzunare, în special în zilele

noastre, se regăseşte la citoplasma

gândirii cumva împrumutate, copiate din

minţile celor care nu au legătură cu

“paginile despre sufletul românesc”, ci

caută doar să ne inducă o anumită stare a

lucrurilor, nu şi o regăsire a noastră ca

popor şi naţie. Se pare că noi românii vom

avea o mare surpriză despre ce suntem şi

ce putem fi în Europa în primul rând

studiindu-ne cu atenţie istoria şi cultura

noastră. Ţin să îl îndreptăţesc pe Iorga

pentru cele ce spune în carte şi tare

mult mi-ar plăcea să existe şi azi un

istoric, un filosof care să facă astfel de

cercetări şi să ne regăsească sufletul

pierdut în inconştiinţele noastre de

neam: „Din parte-mi, eu înţeleg studiul

acestui trecut ca un cult, ca o religie, de

care cineva trebuie să se apropie cu

mâinile curate, desprins de orice altă

preocupare omenească.”(p.93)

Acei numeroşi ani în care o

multitudine de oameni superculturali,

aşa trebuie să îi tratăm în comparaţie

cu ce se întâmplă acum, purtau

„războaie” infernale pe idei şi studii

aprofundate şi asta se remarcă prin

miile de pagini scrise şi argumentate,

unele cu mare dreptate, ca cele scrise

de Iorga, dar nu m-aş grăbi să aprob în

totalitate, pentru că am spus, s-ar

putea să existe şi alte surprize venite

de la aceste cărţi din arhive, dar care

ele cu siguranţă mă vor ajuta şi ne pot

ajuta pe noi să ne descoperim, să ştim

„unde e România acum? Şi de ce?”

Nicolae Iorga vorbeşte şi despre

junime, tinerimea acelor vremuri, dar

face o remarcă în care ne regăsim cu

siguranţă: „Printre numeroasele lor

defecte, tinerii au şi sentimentul

propriei lor demnităţi.”(p.73) Dar oare

la ce suntem noi buni tinerii în ziua de

astăzi?

Tratarea activităţii partidelor

politice din acea vreme şi cum au luat

ele fiinţă, în ce împrejurări, ne arată

17

Recenzie

aceşti mediocri conducători ai

vremurilor noastre ce doar fură din

ideile, memoriile, culorile celor ce au

luptat la un moment dat pentru o

Românie mare şi dreaptă în lume.

Trebuie să medităm la astfel de cărţi şi

să le studiem, altfel vom fi doar nişte

minţi încuiate la uşile profesorilor străini

vânduţi către alte popoare dornice de

cucerirea unei lumi ce este autentică,

România.

„Multe lipsesc în această ţeară a

noastră. Bătrâni muncitori şi modeşti

cari să n-aibă nevoie de munca de rob şi

de adularea de câne a unor tineri

perverşi, trândavi sau naivi, şi, mai ales,

căci aceasta ne va hotărâ viitorul, tineri

idealişti, răbdători, respectuoşi, dar

neatârnaţi, cari să aibă cultul muncii,

chiar fără răsplată, şi nu religiunea

răsplătirii pentru cât se poate mai puţină

muncă.”(p.24) „Trebuie complet

schimbat spiritul învăţământului nostru

superior, iar viitorul intelectual al ţării se

află numai în mâinile profesorilor

universitari. Statul trebuie să intervie cu

curaj în universităţile noastre...”(p.127)

„Celebra frază: Românul s-a născut

poet (el noare totdeauna om de afaceri)

explică singură continua înflorire a

grupurilor literare. Românul nu e

niciodată cititor, dar este poet, cine n-a

fost?”

Page 17: Revista IUVENTA - Nr. 1

Sunt multe dovezi care atestă că

România nu este o simplă ţară ataşată pe

harta Europei, în forma unui buchet de

flori sau a unui peşte, sau că aici se

întâmplă la momentul actual toate

comicăriile sociale, toate experimentele

ps ihologice de masă, pol i t ice,

economice, culturale, atunci trebuie să

mai citim o carte în acest sens, „Despre

regenerarea şi...degenerarea unei

naţiuni”, sub coordonarea domnului

Octavian Buda.

Veţi găsi aici discursuri celebre de

mari români ai istoriei, ce au luptat

pentru ţară prin idei şi educaţie, medici

de profesie, în perioada anilor 1872-

1912, unde se tratează diverse probleme

de care trebuie să se ţină seama pentru o Românie modernă. Adevărul spus în acele

timpuri, pare foarte real acum. Constatările lor de atunci sunt foarte valabile astăzi.

Şi totuşi România nu s-a îndreptat. Ne putem da seama de ce România poate deveni

o putere europeană prin vocaţia ei ca poziţie geografică şi îndeletnicirilor intelectuale

ale oamenilor ce o populează. Vom afla ce mari bogăţii se găsesc în solurile şi munţii

Carpaţi şi cum putem avea acces la o economie puternică. Resursele naturale ne

reprezintă cel mai bine. Acum putem să ne dăm seama de ce „contăm” pentru unele

mari puteri ale lumii şi ne poate duce cu gândul la o întrebare: nu cumva suntem

„storşi” de alte ţări în beneficiul lor? Un exemplu este proiectul Roşia Montană.

În carte se mai tratează teme ca migraţia şi emigraţia, rolul femeii în societate şi

nivelul de avuţie la care trebuie să ne limităm („luxul exagerat duce la pieirea unei

naţiuni”.) Şi după constatările dumnealor de acum mulţi ani, ne dăm seama că noi

suntem o ţară consumatoare, fără a produce ceva: „Omul care nu lucrează nu-şi face

rău numai lui însuşi, ci vatamă şi societatea din care face parte, căci consumă fără a

produce”. Că pentru a evolua avem nevoie de o „junime” igienizată. Educaţia este

cea care stă la baza unei societăţi civilizate (“civilizaţia este iuţeala progresului”), iar

oamenii care au afaceri, sunt bogaţi, ar trebuie să fie mult mai implicaţi şi ar trebui să

susţină această „junime”, tinerii pasionaţi, tinerii cu abilităţi, geniile de mâine

(„oamenii bogaţi să încurajeze artele frumoase şi industria ca să contribuie la

cultivarea şi dezvoltarea bunului simţ, ca să se bucure de acele plăceri care ridică

moralul, care înalţă sufletul”.)

Se mai punctează şi problemele de insalubritate a oraşelor, care datorită unei

ineficienţe în a găsi soluţii de amenajare şi dezvoltare a spaţiilor publice a fost şi va fi

o altă problemă importantă ce ne influenţează viaţa.

Chiar dacă în carte sunt dezbătute mai multe probleme din domeniul medical ,

vom găsi elemente esenţiale si idei deosebite care ne vor face să medităm la

România pe care o avem acum, la societatea în care trăim şi la oamenii pe care

trebuie să îi creştem.

18

Recenzie

Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie, Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”

Editura: Tritonic

An apariție: 2009

Numar de pagini: 320

ISBN: 9786069228982

Română

Dimensiuni carte: 23x16

Limba:

Regenerarea naţiunii

Page 18: Revista IUVENTA - Nr. 1

Relaţiile dintre România şi Republica

Moldova au avut o evoluţie de multe ori

neaşteptată în ultimele două secole.

Podurile s-au construit şi s-au dărâmat

de-a lungul timpului.

Ca două fiice ale aceleiaşi mame,

aceste două ţări au crescut mai mult sau

mai puţin împreună, dar şi-au urmat

propr ia soar tă , despăr ţ i te de

circumstanţele istorice. Ultimii douăzeci

de ani au fost destul de dureroşi pentru

ambele state. După revoluţia din 1989,

România s-a dezvoltat şi s-a orientat

spre marea familie europeană. Acest

parcurs nu a fost deloc uşor şi nu este

încă finalizat. Republica Moldova a

încercat să-şi croiască un drum spre

aceeaşi familie, dar încercările ei au fost

zădărnicite de unele forţe proruseşti.

Mulţi au fost cei care au încercat să ne

convingă că, de fapt, nimic nu ne leagă.

Şi totuşi, trecând peste toate influenţele

şi forţele care au încercat să ne separe,

am reuşit să păstrăm câteva legături

între malurile Prutului.

Primul şi, probabil, cel mai trainic pod

care ne leagă este Limba Româna! Cu ea

am crescut, cu ea ne identificăm. Limba

Româna este parte din identitatea

noastră naţională. Ea a fost cântată şi

preamărită de poeţi şi artişti care ne-au

lăsat-o moştenire. Tendinţele forţelor

proruseşti de a ne face să uităm limba

română au fost şi rămân direct

proporţionale cu încercările statului

român de a susţine şi promova valorile

românismului pe malul stâng al

Prutului. Pe lângă proiectele pe care

România le finanţează în Republica

Moldova, extrem de importante sunt

bursele pe care statul român le oferă

tinerilor basarabeni care doresc să-şi

continue studiile liceale sau universitare

în România. An de an se observă o tot

mai mare dorinţă în rândul tinerilor de

pe malul stâng al Prutului de a beneficia

de o astfel de oportunitate şi de a studia

în unul din oraşele româneşti. Cei mai

buni liceeni se orientează spre

universităţile române pentru a primi

studii de calitate, pe care să le poată

apoi implementa în ţara de baştină.

Poate că nu ne stă în putinţă să ne

unificăm din punct de vedere politic şi

poate chiar economic, dar unificarea

prin cultură o putem face. Iar limba

română a fost şi rămâne acel firicel care

leagă sufletele fiecărui român,

indiferent de cetăţenia pe care o deţine.

Un alt pod care rezistă tuturor

furtunilor şi vijeliilor îl reprezintă

relaţiile de rudenie care s-au format

de-a lungul anilor între locuitorii celor

două state. Iar odată cu evoluţia

acestora, apar tot mai multe lucruri care

ne leagă. Ultimul an a fost marcat de

construcţia câtorva poduri reale şi

tangibile peste Prut, precum şi de

îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două

state. Liderii ambelor state s-au întâlnit

cu diverse ocazii la Bucureşti şi la Iaşi,

iar sprijinul acordat Republicii Moldova a

crescut considerabil. Ca reprezentant al

tinerilor care îşi fac studiile în România,

consider că ambele state au de câştigat

de pe urma dezvoltării unor relaţii

bilaterale normale între aceste două

state.

Indiferent de tendinţele vremurilor şi

ale politicienilor, există lucruri care ne-

au unit şi ne unesc şi astăzi. Depinde de

noi dacă vom reuşi sau nu să facem

Prutul, nu un râu care ne separă, ci unul

care ne leagă.

19

Trei poduri peste Prut

Trei poduri peste Prut

Olga Bondari (Rep. Moldova) – Preşedinte Asociaţ ia Tinerilor Basarabeni din Iaşi

Page 19: Revista IUVENTA - Nr. 1

Le mulţumesc celor care m-au ghidat

şi mi-au dat o parte din ei. O parte din

aceşti oameni extraordinari au plecat

dintre noi, alţii sunt închişi pe viaţă, alţii

au ani buni de inchisoare, alţii continuă

să dăruiască celor din jurul lor. Azi nu

eram aici, şi nu aşa cum sunt dacă ei nu

ar fi existat în viaţa mea.

Dar cel mai greu lucru a fost după ce

am terminat facultatea şi a trebuit să mă

ghidez singură. Până atunci a fost foarte

uşor, în clasa a VII-a ştiam că vreau să

învăţ la un liceu cu profil uman, în clasa a

X-a am ştiut că vreau asistenţă socială,

adică lucrurile erau simple rău de tot.

Însă după facultate nu am ştiut încotro

să mă îndrept, busola mi s-a dereglat şi

am plutit în derivă, confuzie, lacrimi,

lamentări, fără a avea curajul de a-i da

un nume Necunoscutului. Greutatea a

reprezentat-o faptul că a trebuit să mă

constitui într-un întreg, din ceea ce am

primit şi din ceea ce eram deja. A fost

momentul în care a trebuit să iau o

decizie, să aleg un drum, să spun ce

Vreau, să am încredere în vocea din

mine. M-am complăcut mult în această

confuzie, derivă, fără să văd oamenii

extraordinari din jurul meu, fără să

trăiesc experienţele fantastice prin care

treceam. Eram o simplă călătoare prin

viaţa mea. Însă în cele din urmă m-am

regăsit pe mine. Am văzut farul.

Am găsit un punct de pornire.

Acum un an am luat o decizie, să Fiu

Am învăţat să mă iubesc aşa cum

sunt şi să mă apreciez.

Am învăţat că nu pot să fac ceva

care nu mă motivează.

Am învăţat că percepţia mulţimii, a

« prietenilor », nu reflectă întotdeauna

ceea ce suntem cu adevărat. Invidia,

răutatea te fac subiectiv.

Am învăţat că am foarte puţini

prieteni, şi multe cunoştinţe (asta a fost

tare dureros).

Am învăţat că foarte mult timp am

încercat să fiu ceea ce vroiau alţii şi nu

ceea ce eram, doar pentru a fi iubită,

acceptată. Şi n-am fost iubită, nici

apreciată, ci doar judecată aspru,

invidiată, şi pentru ce? Multă vreme mi-

am făcut rău, şi m-am cenzurat să fiu Eu

doar pentru a mă integra.

Am învăţat că sunt un om

extraordinar şi că nu sunt eu problema –

îţi dă un sentiment de libertate fantastic.

Am învăţat să mă construiesc ca om

din experienţele şi învăţămintele

trecute, dar să trăiesc în prezent.

Am decis că nu sunt perfectă şi că nu

vreau să fiu perfectă. Dacă aş fi perfectă

aş fi foarte tristă că nu aş mai avea nimic

de învăţat.

Eu Însămi, adică un om Extraordinar. Nu e

şi nici nu a fost un drum uşor. Am urcat

culmi, am căzut în gol de multe ori. Am

ales să rămân singură, m-am plâns prea

mult, m-am judecat prea aspru, am luat

multe lovituri sub centură, am pierdut

experienţe extraordinare, dar toate

acestea m-au făcut un om puternic.

Am învăţat că POT fie că am vrut eu, fie

că a trebuit. Deşi nu am avut încredere în

mine,am realizat lucruri importante din

care învăţ zi de zi să fiu mândră. De multe

ori ne judecăm aspru greşelile, dar

rezultatele le minimalizăm şi ne întrebăm

de ce suntem nefericiţi şi nemulţumiţi de

noi şi de munca noastră.

Am învăţat să nu-mi fie greu să stau

singură cu mine, ci să apreciez superbele

momente când sunt doar eu cu mine si să

fac ce-mi place, în linişte.

Am învăţat să îmi asum greşelile dar

mai ales rezultatele.

Am învăţat să admit că pot să greşesc

şi că face parte din ceea ce sunt eu.

Am învăţat să fiu puternică când alţii

nu credeau în mine.

Am învăţat că sunt în momentul,

locul potrivit în care trebuie să fiu ACUM.

În viaţă rolul nostru e să fim atenţi la

semne, să fim prezenţi la viaţa noastră să

ne dăm jos din tribună şi să Jucăm în viaţa

noastră, să trăim viaţa, nu să o anticipăm

20

Omul din oglindă

Lucruri simple

Page 20: Revista IUVENTA - Nr. 1

În ziua de azi e foarte greu, dacă nu

chiar imposibil să găseşti o femeie

adevărată. Printr-o magie ieşită de sub

control, femeia timpurilor noastre, care

şi-a înţeles prost egalitatea ei cu

bărbatul, s-a transformat în modelul

androgin, în cel emo-depresiv-

neînţeles, sau modelul înecat în sclipici

şi pretenţii de mari divă.

Femeia reprezentativă a zilelor

noastre e fie roz, artificială şi

superficială, certată cu decenţa, bunul

simţ şi gramatica limbii române, fie

neagră, depresivă şi tristă, un fel de

relicvă a unor vremuri de mult apuse, în

care, femeie fiind nu îţi trebuiau prea

multe lucruri complicate ca să fii

fericită. Femeia pierdută a timpurilor

noastre e încâlcită între iţele unei

existenţe compl icate, în care

feminitatea ei pare inutilă şi căzută

pradă vremurilor de veşnică tranziţie şi

metamorfoză. Femeia zilelor noastre e

prizoniera a prea multor haine şi prea

puţin timp,încât a devenit amnezică.

O femeie adevărată e prietenă la

cataramă cu rochiile şi tocurile, cu

fineţea şi rafinamentul, şi-a scos din

vocabular de foarte mult timp adjective

precum: grosolan, bârfitor şi vulgar. Şi a

învăţat foarte bine lecţia despre decenţă

şi despre frumuseţea care se

volatilizează dacă nu e susţinută de un

caracter frumos. O femeie adevarată

vorbeşte puţin şi spune multe, e

sensibilă, romantică şi sentimentală. Ea

ştie că valoarea ei nu e dată de numărul

paharelor de vin, de numărul zilelor în

care şi-a îngenunchiat bărbatul sau

rivalele, de cifra pretenţiilor, ţipetelor şi

figurilor pe secundă, ci de numărul

momentelor în care trebuia să fie rea şi a

fost bună, în care trebuia să fie slabă şi

fadă şi ea a fost puternică şi interesantă.

O femeie adevarată ştie că respectul

unui bărbat nu se impune, ci se câştigă,

ştie că sexualitatea ei nu e definită de

lungimea unei fuste sau de numărul XY-

lor care o abordează frontal, pe străzile

României dimineaţa, când se duce la

serviciu, cu eterna replică : “-Ce faci,

păpuşă?”

Aşa că, oriunde ai fi, femeie pierdută

în spaţiu mioritic şi timp, revino în

cotidian şi ia-ţi în primire locul pe care l-

ai părăsit şi atributele tale uitate!

21

Omul din oglindă

Unde eşti, femeie?

Mihaela Antoce (Iaşi)

sau să o regretăm. Lucrul asta l-am

învăţat de la fiecare om cu care am

interacţionat în munca mea sau în viaţa

mea. Din fiecare training iau cu mine

lucruri care să mă conducă la alt fel de A

FI, de a face alt fel de training. E ca şi

cum m-aş duce la şcoală din nou, şi aş

lua notiţe despre viaţa mea, despre

mine, pe care apoi să le încerc în viaţa

mea.

Sunt lucruri simple pe care le-am

învăţat în timp, conştientă sau nu,

lucruri simple care sunt parte din mine.

Aleg în Fiecare Moment, din viaţa mea

cum să fie aceasta.

Bolte Lia (Cluj-Napoca) - Trainer

Page 21: Revista IUVENTA - Nr. 1

„Singur, mă plimb printre vremuri..

. Mi-am luat traista în spate, povara

mea, şi mi-am părăsit timpul. Obosit,

îmi fac loc printre mormintele

eternităţilor adormite. E un miros greu

aici, duhneşte a veşnicie. La fiecare colţ

de univers mă aşteaptă câte un timp

bandit ce vrea să-mi fure orele ce vin.

Mă feresc de străzi pustii şi întunecate

de iluzii pentru ca hoţii veşniciei să nu

mă fure. Dar în zadar e tot, căci prea

antrenat e timpul criminal ca să mă

rateze, aleargă şi-mi calcă pe urme,

încetinindu-mi visele grăbite; îi simt

respiraţia tuturor timpurilor moarte în

ceafă. Aş vrea să mă întorc şi să-i

înfrunt amintirile ţepoase, dar mi-e

frică... .

Rătăcit în timpul îmbătrânit de

gânduri zburătoare, m-am pierdut aici

în lumea voastră. Mă caut printre tonele

de măşti reciclate, caut o nouă viaţă

într-un magazin de speranţe second-

hand. Se vând cumva vise la reducere

sau chiar şi pentru amintiri trebuie să

plătesc cu multe vieţi în schimb? Nu mai

înţeleg nimic din lumea voastră...unde

aş putea să găsesc un schimb valutar

care să-mi tranzacţioneze viitorul şi să-l

dau pe un prezent mai bun?

Şi la ce coş să-mi arunc nefericirea?

Nu, lumea voastră e greşită, toate sunt

pe dos. Credeam că barurile sunt

construite ca să-mi pun sufletul pe masă,

să mănânc din viaţă, să mă îmbăt cu

aburii cunoaşterii care ies din sticlele

umplute cu iubire. Unde sunt parcurile

pe care care ies din sticlele umplute cu

iubire. Unde sunt parcurile pe care se

plimbau năuciri singuratice, în căutare

de noi gânduri pe care să-şi aşterne

şezământ? Ce s-a întâmplat cu bisericile

prin care spiritele noastre ar fi trebuit să

se urce până în abisurile cereşti, în

căutare de droguri divine? Iar băncile

voastre nu ar fi trebuit să stocheze

sentimente, să conserve iubiri pe care

cei singuratici să le scoată pe credite de

sacrificiu?

Nu vă mai recunosc... sunteţi voi,

aceeaşi îngeri nevăzuţi ce se băteau cu

bulgări de lumină, sau nişte bufoni în

căutare de un alt rol pe o altă scenă?

Printre voi, mă simt străin. Mă întreb de

ce această transformare... nu am promis

noi oare că vom scrie o lume pe o bucată

de vis, pentru noi, pentru suflete cu aripi

de bunătate dantelată? Nu trebuia ea

construită cu iubiri, întărită cu pietre de

prietenie? Unde e planul pe care

arhitectul divin a fost plătit să-l

întocmească? Trebuia să aprindă stele, el

ne-a stins speranţele .. .”

Atât am putut extrage din tumultul de

gânduri ce mă năpădise ieri, în timp ce

mă plimbam pe străzile ciuruite de vreme

ale Bucureştiului. M-am oprit în faţa unui

magazin de haine de pe Lipscani, numit

sugestiv „FITZE”. Şi mă gandesc: asta e

tot ce a rămas din Lipscani, tot ce mai

avem din Bucureşti şi din lume - fitze.

Desigur, fitzele îmbracă şi ele mai multe

forme. Există terase de fitze, străzi de

fitze, bănci de fitze, fete de fitze...şi o

eternitate de fitze, veşnicia stătută a unei

Românii în paragină.

22

Omul din oglindă

Să speri e o fitză

Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism ş i Ş t i i n ţ e l e Comun i c ă r i i , Universitatea Bucureşti

Page 22: Revista IUVENTA - Nr. 1

Carmen Rotaru: Volumul Obiceiuri

nupţiale din Moldova face parte din

colecţia Ethnos. Care este scopul

acestei colecţii?

Silvia Ciubotaru: În primul rând, scopul

acestei colecţii este de a publica materiale

din arhiva de folclor a Moldovei şi

Bucovinei care a pornit din 1970.

C.R.: Aţi mai lansat o carte şi în 2000

cu referire la acest subiect, nunta.

S.C.: Da. Nunta în Moldova era lucrarea

mea de doctorat pe care am susţinut-o la

Cluj cu domnul profesor Dumitru Pop.

Sigur că pe lângă lucrarea de doctorat

există şi un compediu de texte.

C.R.: Nunta în Moldova este

continuată de acest volum?

S.C.: Unele capitole din acea lucrare le-am

reluat aici pentru că altfel s-ar fi ştirbit

subiectul de nuntă, dar, sigur, era mult mai

limitată. În primul rand nu erau tipologii.

C.R.: Cât a durat documentarea?

S.C.: Depinde ce înţelegem prin

documentare. Noi avem o arhivă care s-a

f ă cu t d i n '70 până a cum. Dec i

documentarea în sensul larg a fost 40 de

ani. Şi au lucrat patru persoane, cele din

colectiv plus câteva anchete care au fost

făcute de profesori universitari în acel

moment în care ei trebuiau să-şi facă o

normă suplimentară în cercetare. Şi atunci

am avut câţiva colaboratori. Deci aceasta

este marea documentare. Cealaltă

documentare, adică a volumului a fost în

circa 4 ani pentru că tipologia din volumul

de faţă se bazează pe sistemul de mape.

C.R.: Ce este o mapă?

S.C.: Răspunsul la o întrebare. De pildă,

care sunt zilele cele mai potrivite pentru a

face nunta? Ştim că nu vor fi nici marţi,

merge de-a hoarţa, şi nici vineri pentru că

este o zi rea, de rău augur. Este un obicei.

Sunt mentalităţi universale. Italienii spun:

di venere, di marte, deci nici ziua de vineri,

e ziua zeiţei Venus, nici ziua de marţi, a lui

Marte, nu te căsătoreşti şi nu pleci la drum

pentru că sunt zile nefaste.

C.R.: De asemenea volumul s-a bazat

şi pe 85 de chestionare. Puteţi detalia?

S.C. : Chestionar indirect trimis la

Documentarea – un proces de durată

23

Omul din oglindă

intelectualii satelor şi la preoţi pentru că

am avut sprijinul mitropolitului Moldovei

de atuncea, şi care era un fel de testare a

terenului, adică o pregătire pentru

organizarea reţelei de puncte. Deci un sat

din care venea un chestionar bogat şi

foarte bine completat indica prezenţa

unor lucruri de valoare, mai deosebite

acolo şi deci era în mod automat trecut.

Sigur că nu am rămas numai la asta

pentru că aici intervin aceste probleme

pe care le ai cu oameni care nu sunt

întotdeuna vizaţi. Şi atunci am adăugat la

acest număr de puncte altele. Unele

apăreau pe parcursul anchetelor directe

de teren.

C.R.: La ce tip de probleme vă

referiţi?

S.C.: Unii intelectuali au anumite

prejudecăţi faţă de medicina populară

sau de descântece. Şi atuncea ei, de

multe ori, fie le ignorau, fie nu reuşeau să

ajungă la un consens cu o informatoare

foarte bună în domeniile astea. Să nu

uităm că atunci descântătoarele erau

persecutate şi nu era vorba de preotul

satului neapărat, ci era vorba de

autorităţile politice, locale, mă rog,

ignoranţa şi aşa mai departe.

CR.: Ne puteţi face o scurtă

Ia-ţi mireasă ziua bună…Mireasa este de fapt personajul principal al nunţii

Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”

din Iaşi şi Institutul de Filologie Română “A.

Philippide” al Academiei Române-Filiala Iaşi au

lansat volumele “Obiceiuri nupţiale din

Moldova”, de Silvia Ciubotaru şi “Trasee

iniţiatice în folclorul literar românesc” de Adina

Hulubaş. Volumele fac parte din Colecţia Ethnos

coordonată de profesor universitar doctor Ion

Ciubotaru.

Interviu cu Silvia Ciubotaru, doctor cercetător

Page 23: Revista IUVENTA - Nr. 1

prezentare a volumului?

S.C.: Este alcătuit din trei părţi. O parte,

Studii introductive, face relaţii cu obiceiuri

similare din întreaga Românie, din Europa,

din întreaga lume. Obiceiuri mai deosebite,

forme arhaice, forme specifice numai

Moldovei, deşi sunt rare. Partea a doua este

această tipologie. Ce înseamnă tipologie?

Este organizată pe principalele părţi,

secvenţe ale nunţii. De fapt făcută pe

structura unui rit de trecere. În partea a

treia este vorba de texte. Repet încă o dată,

la acea lucrare din 2000 am dat culegerea

de texte. Aceasta de faţă este exhaustivă.

Începe cu cântecele de dragoste. Apoi cu

descântecele şi apoi intră în tipicul nunţii

propriu-zise. Adică este vorba de oraţie, de

crăcărie, de iertăciune, de schimburi la

daruri, oraţia la darul pentru naşi, special.

Şi apoi sunt strigăturile de nuntă, sunt

cântecele miresei care sunt foarte

impresionante. Mireasa este de fapt

personajul principal al nunţii.

C.R.: De ce spuneţi că mireasa este

personajul principal?

S.C.: Ea se schimbă cel mai mult prin

această nuntă. De foarte multe ori flăcăul

rămâne la casa părinţilor şi-şi aduce nora

acolo. Deci el practic nu se înstrăinează de

părinţi. Încă din vechime, ştim de la romani

când venea nora în casa socrilor ei, ea îşi

schimba religia. Ea adopta zeii familiei

respective, erau zei casnici. Era ca şi cum s-

ar fi rupt total de familia ei şi devenea

precum o fată născută acolo. Este chiar şi în

acest ocol al mirelui o dovadă a spuselor

mele. De foarte multe ori dacă îi întrebi de

ce ocolesc pe drumul ăla la cununie sau

pe drumul spre casa mirelui, deoarece nu

aleg drumul cel mai apropiat şi ocolesc tot

satul. Păi ca să uite de unde a plecat. Ca

să nu mai ştie fata cum să se întoarcă

acasă. Scopul este să devină pentru

totdeauna soţia soţului ei, să formeze o

nouă familie.

C.R.: Ce urmează în Colecţia Ethnos?

S.C.: Avem de gând să facem trei

volume. Vor mai urma riturile de naştere,

probabil că se va ocupa de asta colega

noastră Adina Hulubaş. Deja are

pregătită o parte din lucrare. Şi vor mai

urma riturile funerare pe care le va face

Ion Ciubotaru.

C.R.: Dumneavoastră mai sunteţi

implicată în alt proiect?

S.C.: Da. Probabil că va fi vorba despre

riturile calendaristice pe care le vom

împărţi în două părţi. Probabil mă voi

ocupa de Anul Nou, de perioada asta sau

a întregii ierni, de fapt.

C.R.: Câte dintre obiceiurile pe care

dumneavoastră le-aţi descris în

carte, consideraţi că se mai menţin în

satele din Moldova?

S.C.: Foarte multe. De fapt acestea au

fost culese. Aceasta este mărturie. Aici

avem de fapt sinteza a 800 de localităţi.

Colecţia Ethnos – proiect amplu al

Institutului de Filologie

24

Omul din oglindă

Arată clar unde se găseşte, practică şi,

sigur, se mai poate face o comparaţie cu

obiceiurile din alte zone ale ţării.

C.R.: Aţi vrea să vă ocupaţi şi de alte

zone?

S.C.: Nu. Pentru că arhiva noastră se

cheamă Arhiva de Folclor a Moldovei şi

Bucovinei. Şi din păcate nu a putut fi şi a

Basarabiei pentru că astea au fost

condiţiile. Nici nu am avut voie într-o

vreme să pomenim. Există Atlasul

Etnografic al României care are hărţi pe

domenii. Şi pentru fiecare atlas există un

volum de tipologie privind Moldova,

Oltenia, etc. Adică, de pildă, eu am putut

compara la Moldova pentru că există un

capitol de nuntă în acel volum. Reţeaua de

puncte este foarte mică. Nu-şi puteau

permite pentru toată ţara, dar pentru

Muntenia sau altă zonă sigur că nu putem

face o astfel de lucrare. Ar trebui să

cunoşti foarte bine terenul. Este o muncă

de-o viaţă.

C.R.: Credeţi că tinerii mai sunt

interesaţi de aceste obiceiuri?

S.C.: Eu cred că da şi uneori nu

întotdeauna în zona cea mai fericită. Dar

trebuie să vă spun că divinaţiile şi

descântecele atrag în mod deosebit,

pentru că toate fetele vor să se mărite,

toţi băieţii vor să aibă noroc în dragoste şi

în căsătorie. Şi atunci în mod inevitabil

asta ţine de natura umană. Nu mai ţine de

instrucţie sau de pregătirea profesională.

Page 24: Revista IUVENTA - Nr. 1

25

Omul din oglindă

Cătălin Dorian Florescu este:Un conglomerat de dragoste care nu înseamnă praline şi trandafiri

Cătălin Dorian Florescu a poposit la

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din

Iaşi. Scopul a fost lansarea şi în capitala

Moldovei, a noului său roman Zaira, deja

publicat de editura germană Beck în anul

2008. Dincolo de prezentarea

romanului, auditoriul a mai avut parte şi

de lectura paginilor de început, lectură

efectuată de Mariana Bărbulescu, cea

care a tradus volumul din germană în

română.

Interviu cu Mariana Bărbulecu

C.R.: Vi s-a părut dificilă traducerea

romanului?

M.B.: Dificilă în măsura în care se

întâlnesc în el două lumi şi două situaţii

cu totul diferite. Limba de graţie fiind

germana şi fiind vorba în mare parte

despre o Românie pe care o vedeam

altfel, cu alţi ochi.

C.R.: Ce variantă preferaţi: cea

română sau cea germană?

M.B.: Sunt diferite. Inclusiv autorul a

spus că textul german are alt ritm pe care

i-l dă limba germană faţă de limba

română care are altă melodicitate.

C.R.: Vă leagă o prietenie de

Cătălin Dorian Florescu?

M.B.: Îl cunosc de când am început

să-i traduc cărţile şi am impresia că îl

cunosc de o viaţă. E unul dintre puţinii

oameni care pot să dea nişte lecţii

extraordinare celor care îl înconjoară.

C.R.: Cum l-aţi descrie, în puţine

cuvinte, pe Cătălin Dorian Florescu?

M.B.: E un om… un conglomerat de

căldură, de iubire, de pasiune, de

dragoste de viaţă, dar iubire care nu

înseamnă praline şi trandafiri, ci părţile

bune, rele; urât, frumos. Să poţi reda

toate lucrurile astea înseamnă să iubeşti

de abia cu adevărat.

C.R.: Vă veţi ocupa şi de

traducerea următorului său roman?

M.B.: Sper… Am spus că da.

C.R.: Care dintre autorii pe care i-

aţi tradus până acum v-a plăcut în

mod special?

M.B.: Fiecare impresionează prin

altceva. Vorbim de generaţii diferite, de

regiuni diferite. Nu aş putea să-i compar

între ei pe nici unii. Nu sunt comparabili.

Poate că tocmai asta e interesant că poţi

să treci dintr-o lume într-alta, una mai

diferită de cealaltă.

Carmen Rotaru: V-am văzut

impresionată de lectura cărţii. Ce

anume v-a impresionat la romanul

Zaira?

Mariana Bărbulescu : Este vorba de un

substrat al cărţii, de căldura pe care o

emană romanul ăsta în mod special şi

simţirea care se citeşte printre rânduri.

Nu atât acţiunea în sine care este o

ACŢIUNE, ci tot ce se ascunde în spatele

ei, faţa nevăzută.

C.R.: Prin ce se distinge Zaira de alte

personaje?

M.B.: Fiecare personaj are propria sa

individualitate.Nu avem cum să

comparăm.

Carmen Ana Rotaru (Iași)- Studentă la Facultatea de Jurnalism, UAIC

Page 25: Revista IUVENTA - Nr. 1

De câte ori trec pe lângă Teatrul

Naţional Bucureşti mă întreb care este

piesa de teatru ce m-a impresionat

într-atât, încât să o recomand fără

ezitare celui care mi-ar cere un sfat. Şi

una singură îmi trece prin minte:

„Livada de vişini”, în regia lui Felix

Alexa.

Piesa Livada de vişini de A.P Cehov,

jucată în stagiunea septembrie-iunie

2009, la Teatrul Naţional Bucureşti, nu

este altceva decât punerea în scenă a

unui sfârşit. O lume se destramă pentru

a crea o alta, modernă, în acord cu

Timpul. În universul dominat de o livadă

de vişini atemporală şi o casă anistorică,

în acelaşi timp şi închisoare şi Rai pentru

locatarii săi, personajele se luptă pentru

a prelungi cu câteva clipe un stil de viaţă

muribund: aristocraţia. Personajele

sunt, de fapt, livada cu vişini, nişte

petice de ordine şi armonie aparentă,

într-un spaţiu aflat sub hegemonia

capitalismului haotic. Totul se năruie,

regulile existenţei se schimbă sub

influenţa mercantilismului şi a

pragmatismului, dar personajele se

încăpăţânează să trăiască în sfera

iluzorie a ideilor înalte.

Livada de vişini se situează la o

răscruce de ideologii, unde se întâlnesc

două existenţe: capitalismul şi

feudalismul. Lupta tacită dintre cele

două concepte este transpusă în

conflictul mascat dintre cele două

personaje principale ale piesei: Liubov

Andreevna (Maia Morgenstern),

proprietara moşiei, şi Ermolai Alexeevici

(Marius Manole), negustorul care îi

cumpără moşia. Liubov Andreevna este

întruparea vechii ordini, a aristocraţiei

hedoniste, care refuză să abdice de la

viaţa întru abundenţă şi desfătare, iar

Ermolai Alexeevici este capitalistul

arhetipal, preocupat să transforme

orice valoare simbolică în capital

material. Liubov Andreevna nu are

exerciţiul vieţii trăite în realitate, nu se

poate adapta şi, prin urmare, este

învinsă. Ermolai Alexeevici îi cumpără

moşia, un adevărat blazon al familiei şi

al aristocraţiei, livada este tăiată şi

capitalismul devine lege universală.

Scena în care Maia Morgenstern şi

Marius Manole se îmbrăţişează, cu

feţele crispate şi ochii împietriţi,

îndreptaţi spre public, anunţă

momentul de cumpână în care cele două

ideologii stăpânesc lumea simultan,

generând confuzie şi haos.

Ania (Ioana Anastasia Anton), fiica

moşieriţei, este o reprezentare a Noului.

Tânăra actr i ţă conferă rolului

prospeţime, inocenţă şi vesela naivitate

a Veşnicul Început care apare după orice

demolare. Irina Movila imprimă

personajului său, Varia, fiica vitregă a

Liubov Andreevnei, forţa şi demnitatea

unui om care se adaptează la schimbare,

nerenunţând la principiile care îl

ghidează: Munca şi Demnitatea. De un

tragism absurd este, însă, Charlotta

Ivanovna, care, prin interpretarea Anei

Ciontea, capătă dimensiunile unui destin

eşuat. Guvernantă rămasă fără elev,

Charlotta îşi descoperă propria inutilitate

şi se refugiază în irealitate. Bătrânul

lacheu Firs (Mircea Albulescu), ipostază a

unui timp aflat pe moarte, a rămas doar

un fel de memento care reaminteşte

oamenilor lucruri pe care ei ar dori să le

uite. În cele din urmă, Firs este uitat în

casa părăsită, iar Timpul se suspendă,

personajele nu-l mai lasă să treacă

pentru că le e frică de noua ordine pe care

el o aduce. La finalul piesei, Firs, cu

gravitatea şi autoritatea lui Mircea

Albulescu, îşi mărturiseşte sieşi: „Acum

totul s-a destrămat, nu mai înţelegi

nimic”, atenţionând spectatorii că orice

existenţă are un sfârşit.

Spectacolul lui Felix Alexa este o

„Livadă de vişini” în care vişinii se

transformă în borcane de compot, din

care personajele se înfruptă cu lăcomie,

pentru a distruge şi ultima reminişcenţă a

26

Compoziţia frumosului

Lumea, ca o „livadă de vişini”

Page 26: Revista IUVENTA - Nr. 1

Şi ştiu, eram copil

Purtam un răsărit pe pleoape.

Eram copil

Şi îmi crescuse-un trandafir aproape

Lângă suflet.

Eram copil, mi-aduc aminte

Ghiceam cuvinte strânse-n pumn

Le şuieram

În vers nebun

Şi le uitam.

Eram copil. N-aveam viitor

Trecutul n-are viitor.

Ca o clepsidră colorată

Spărgeam în clipe

Viaţa toată.

Copil eram, şi clipa mea

Ovală-n mare se rupea

Un înger fără timp credeam

C-aşa eram.

Copil fiind, pe cer zburam

Eram nimic,

Erai nimic,

Nebun, un fluture de mai,

Copil eram, copil trăiam.

27

Compoziţia frumosului

Copilărie

Roxana Lixandru (Argeş) – elevă clasa a VII-a Şc. Nr. 3 ” N a n u M u s c e l ”

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com

Tu, parfum suav

Tu, parfum, suav! Tu, rază de soare!

Eşti al meu luceafăr, eşti a mea splendoare.

Eşti mare albastră şi cer aurit,

Eşti munte şi deal şi câmp înflorit.

Eşti noian de stele şi lună pe cer,

Eşti iubirea vieţii şi supremul ţel.

vechiului sistem şi pentru a uita de

imperfecţiunile şi nedreptăţile celui nou.

Suntem aşadar invitaţi la o reflecţie.

Această piesă propune o nouă viziune a

unei lumi dominate de principiul

schimbării, al transformării continue,

în care cei ce nu se adaptează

regulilor părăsesc realitatea pentru

un univers lui Cehov este şi lumea

noastră. Livada de vişini poate fi,

până la urmă, o Românie pendulând

între o democraţie de faţadă şi un

comunism de fond, o Românie situată

între sărăcie şi speranţa unui viitor mai

bun.

Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Bucureşti

Page 27: Revista IUVENTA - Nr. 1

De ce-ai plecat?

Mi-e aşa de dor de tine

De ce-ai plecat?

De ce n-ai mai rămas?

Căci codrii, freamătă, adânc suspină

Izvorul te-aşteaptă-nvolburat,

Iar lunca ce-i privită trist de lună...

Te-aşteaptă. De ce n-ai mai rămas?

Te-așteaptă păsările în dumbravă

Şi cerul plânge dupa-al tău cuvânt

De ce te-ai dus aşa degrabă?

O! înger sfânt, de pe acest pământ!

Iubire, tu ce-mi dai speranţă să trăiesc

Şi tot mai des eu plâng de fericire...

Iubire, tot ce am îţi dăruiesc

Şi n-am să mor nicicând, vreau

nemurire!

Vreau ca să strig la cer şi la câmpie

Şi vreau să mă audă fiecare,

Să cânt din veac în veac o melodie

Şi să răsune de iubire tot mai tare.

De ce-ai plecat fără să dai de ştire?

Naturii care te-a iubit nespus

Ai dus cu tine, în mormânt, acolo

Cuvântul care veşnic n-a apus.

Te-ai stins şi ai lăsat doar întuneric

Pe-acest pământ atâta de murdar

Dar totuşi o fărâmă de lumină

S-a scurs în sufletul meu, trist, amar.

Să râdă soarele şi norii să danseze

Pe-acest refren ce plin e de căldură,

Copacii să îngâne şi toţi să fredoneze:

„Iubire, tu dai viaţă chiar şi la natură!”

Să cânte valea şi izvorul să îngâne

Cu murmure şi glasuri mişcătoare,

Să cânte şi pădurea cea cu zâne

Şi marea cu suspine stătătoare,

Am stat şi-am meditat adesea:

„De ce-i atâta nedreptate pe pământ?

De ce se scurg atâţia?

Din lume-aceasta fără de cuvânt?”

...................................................

Anii trec iute ca un gând

Nu rătăciţi pe-al vieţii drum

Caci viaţa trece ca un fum

Se duce iute,cu avânt.

Şi lacul care noaptea se-odihneşte,

Şi luna care doarme zâmbitoare,

S-anine şi salcâmul ce luceşte

Şi noaptea care e fremătătoare.

Şi toate-n cor să cânte de iubire,

Căci cupa dragostei pe toate le-a cuprins;

Seduc eternitatea şi mor de fericire,

Căci fără de IUBIRE sunt învins.

28

Compoziţia frumosului

De ce-ai plecat?

Iubire

Cristina Estera Sava – elevă în Baia Mare la Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu”

Page 28: Revista IUVENTA - Nr. 1

Felurite feluri de a fi,

Felurite idei,

Felurite femei,

Felurite felurile în care se vede noaptea în zi,

Şi dansul celui care se iubeşte,

Care se iubeşte prea tare, prea adânc,

Care se împacă în sine.

În ochiul cerc al durerii de nemişcare,

În timp fară spaţiu,

Felul său se trădează şi se zbate

în pasul de dinainte care ar fi fost,

în osul care s-ar fi ridicat

de mii şi sute de ori,

în sculpturi creionate cu sare,

-ceruită sare cu plâns de copil albastru-

şi sunetul mării de mediterană.

cuvinte mici

care-şi spun singure adevărul,

se sărută din dragoste.

29

Compoziţia frumosului

Un fel de a fi

Când închid ochii uneori seara

îmi amintesc de pământul cald de vară

secetoasă, vară răpusă-n mine,

odată demult în marea copilăriei mele.

Mama mă săruta de fiecare dată înainte de culcare,

tata mă încuraja cu felul lui de a fi-

oamenii aveau feţe şi mai presus de orice,

zâmbeau, zâmbeau cu gura plină.

Casa mea, casa ta, casa noastră...

când închid ochii parcă trăiesc din nou paşii,

primii paşi spre şcoală,

iubirea bunicii mele.

Când închid ochii, mai ales seara,

îmi amintesc de liberatate şi soare,

soare arzător al copilăriei mele,

care acum a devenit o lacrimă lunecoasă spre buză.

Trăim într-o lume minunată, îmi spunea bunelul,

citindu-mi poezii şi basme

şi oamenii mergeau pe străzile vii, printre blocurile vii,

ca într-un joc puzzle.

Acasă

Page 29: Revista IUVENTA - Nr. 1

Blocat.

Pana stiloului scrijeleşte hârtia îngălbenită de atâtea încercări,

De parcă inimile oamenilor se vor încălzi vreodată.

Praf.

Semne de toamnă ameţesc privirile încrucişate,

Încercuit.

Drumul către infinit sperie multe suflete,

Lovit.

Inimi de praf pregătesc un asediu,

Nu există vreun remediu

La norii gri plini de fum,

De noroi şi râsete pustii.

30

Compoziţia frumosului

Inimi de praf

Sergiu Andrei Flondor – Student la Facultatea de Litere, UAIC

Cornelius Ioan Drăgan - masterand în Drept European, UAIC.

Eram jos cu gândul în altă parte,

poate în fumul ţigării amicului meu rudimentar,

mai devreme ca mulţi, trezit din vise,

cu ochii cât cepele victoriene clipocind a zi proaspăt născută.

Eram jos în adormirea-mi generală

şi conduceam pământul cu mâinile mici de altădată,

cu ţeasta tunsă scurt şi geaca nespălată de mult la mâneci,

cu timpul alături de mine, mereu aproape-mi.

Niciodată să nu întorci capul! niciodată!

De ce? am întrebat-o pe zâna copilăriei mele.

- Pentru că acolo unde vei întoarce capul nu va mai răsări soarele!

Şi ce dacă! am spus. Şi ce dacă!!

Când eram mic mă priveam conducând lumea

Page 30: Revista IUVENTA - Nr. 1

Copii ai Universului, apăruţi în urma evoluţiei sau poate

din mâinile unui Creator genial, venim pe lume plângând şi

căutând dragostea şi afecţiunea până ce dispărem. Acestea

două sunt, se pare, constantele vieţii noastre. Cautăm

afecţiunea şi dragostea veşnică, ca un fel de Sfânt Graal al

existenţei noastre, care o dată descoperit, ne va asigura

veşnicia şi fericirea într-o lume gri, lipsită de sens. Vrem cu

toţii o dragoste mare, care să nu dispară niciodată, şi, în lipsa

ei privim cu invidie la poveşti de dragoste ecranizate,

televizate, romanizate sau nu, şi visăm, uitând că acestea nu

reprezintă şi nu vor reprezenta niciodată realitatea.

În viaţa reală, care pare guvernată de legi care sfidează

logica, Romeo şi Julieta de ar fi trăit, ar fi ajuns sigur la divorţ.

Prinţul pe cal alb se dovedeşte un alcoolic cu tulburări de

personalitate şi accese de furie, iar Cenuşăreasa va ajunge să

lucreze în Italia sau Spania.

N-am înţeles niciodată, de ce mintea umană, posesoare

de raţionalism, simte nevoia să se arunce, din când în când,

în braţele unei utopii de sâmbătă seara, o lume perfectă,

inocentă şi magică, care ştim cu toţii că nu e reală, dar care,

până şi cel mai sceptic şi mai cerebral dintre noi şi-ar dori să

existe.

Şi filmul de sâmbătă seara se termină şi ne întoarcem la

viaţa noastră reală, în căutarea afecţiunii pierdută. Şi

uităm....Uităm că lumea noastră atât de ciudată, crudă şi

rapidă, are atât de multă magie în ea, are stele, are ape

albastre, scoici pe nisip, lanuri de floarea soarelui, îngheţată,

rochii colorate, copaci care înfloresc, apusuri şi răsărituri de

soare. Şi uităm, că afecţiunea pe care o căutăm ca în cântec

„from the cradle to the grave”, poate nu o găsim în formă

completă, ci o construim, ca un puzzle din frânturi: din

dragostea părinţilor, bunicilor şi fraţilor, din iubirile

adolescenţei, din emoţia nunţii prietenei tale din copilărie,

din bucuria şi norocul de a fi în preajma oamenilor la care ţii,

din lucruri bune pe care le dai şi nu aştepţi să se întoarcă

niciodată înapoi, din „friends you've lost along the way”.

Şi viaţa e mai fascinată şi mai seducătoare decât orice

film, pentru că aici, deşi în final, Romeo şi Julieta divorţează,

există o şansă foarte mare să se recăsătorească, cuprinşi de

regrete.

31

Compoziţia frumosului

Julieta nu e reală.....

Mihaela Antoce (Iaşi )

Page 31: Revista IUVENTA - Nr. 1

Faptul că nouă românilor ne place să

fim foarte deschişi, oamenii să ştie totul

despre viaţă noastră privată, ce am făcut,

ce am mâncat etc.etc., e mai important şi

cu mai multe fanfaronade decât să ne

găsim liniştea în elementele simple ce

apar în mediul înconjurător şi alături de

oamenii mai puţini atrofiaţi de metodele

manipulatoarea ale unei “societăţi ce

trebuie modernizată”. Ne place să

pierdem din vedere lucrurile importante

ce apar în mediul nostru personal. După

cum spunea şi o doamnă pe care am

întâlnit-o la un eveniment: “Exista două

verbe, a fi şi a avea. A fi a fost, acum nu

mai există decât a avea.” Depinde ce vrei

să deţii: averi, puteri nemărginite,

control, sau doar vrei să fii un om simplu,

care mai ţine cont şi de factorii externi

importanţi pentru o călătorie în tainele

vieţii, nu perfecte, dar cel puţin o

călătorie conştiincioasă pentru tot ce vrei

să faci, să ai credinţă, să iubeşti, să

gândeşti mai mult uneori, să îi ajuţi pe

ceilalţi, să fii fericit şi să îi faci şi pe alţii

fericiţi.

Natura, razele soarelui, care acum par

să ne ajute să ne descreţim frunţile, ne

pot sprijini să trecem peste perdeaua

“neagră” a imposibilităţii de a mai fi

oameni, de a mai judeca după propriile

gândiri, idei. Totul se întâmplă “în masă”,

“colectivism”. Să te gândeşti doar la tine,

individualismul despre care se vorbeşte

în această epocă, e important, sunt

convins, dar totuşi, faptul că te gândeşti

doar la tine te mulţumeşte? Nu aş crede.

Ne place să tăiem din elanul viselor şi

uneori a speranţelor, poate rătăcite în

periculoasele tunuri de prostii omeneşti,

dar trebuie să găsim o cale să le oprim,

să le micşorăm ampl i tud inea.

Sedentarismul pe care îl provocăm

propriilor minţi ne cataloghează ca fiind

nişte măscărici de societate nouă, nişte

clovni ce ne punem zeci de măşti în

fiecare zi ca “totul să fie pentru mine”,

„toți să mă aprecieze”. Nu mai deţinem

control asupra propriilor sentimente, ne

frustrăm în fiecare zi tot mai mult, ne

batem gândurile şi ne afundăm în

străvechi şi antice poveşti de genul:”aşa

a fost să fie”, “dacă nu se poate, asta e”,

„nu mai există speranţă”, “suntem

pierduţi” şi multe altele.Ei pe bune?

Pierdem cultura pe scheletele ce

împodobesc c lăd i r i le de mare

importanţă istorică şi parcă ne place să

le vedem murind sub ochii noştri

acoperiţi de cataracta iresponsabilităţii

şi a fricii de a acţiona.

Să va spun ceva, noi suntem lumea,

noi suntem corola minunilor, iar dacă noi

nu vom fi în stare să o alimentăm cu

bunul omenesc ne vom pierde în viitorul

tehnologiilor aglomerate de imprecizii şi

32

Eseu argumentativ

Noi “strivim corola de minuni a lumii”După poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, de Lucian Blaga

tipurilor de oameni carnivori ce vor doar

să supună nu să şi asculte, îndrume, să

construiească şi mai ales să iubească.

Totuşi trebuie să ascultăm şi de Lucian

Blaga şi trebuie să nu strivim corola de

minuni a lumii.

Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie,

Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”

Page 32: Revista IUVENTA - Nr. 1

Centrul de excelenţă Regional

pentru tineri capabili de performanţe îşi

propune să lucreze cu tineri capabili de

performanţe ce trebuie priviţi ca o

avuţie naţională, cu nevoi specifice de

instruire pe durata şcolarizării. În plan

educativ este esenţial pentru aceşti

tineri formarea convingerii că pasiunea

şi preocupările lor se bucură de

aprecierea şi respectul societăţii,

capabile să le ofere, la timpul potrivit,

sprijin pentru dezvoltare şi căreia să-i

ofere, apoi, o parte din rezultatele

muncii lor.

Printre disciplinile la care se întâlneşte

un înalt nivel de acumulare de

informaţii se număra următoarele:

biologia pentru clasele IX - XII;

chimia pentru clasele VIII - XII;

fizică pentru clasele VII - XII;

geografie pentru clasele IX - XII;

informatică pentru clasele IX - XII;

matematică pentru clasele V - XII;

filosofie;

română;

istorie;

engleză;

germană;

Pregătirea elevilor se realizează în

cadrul unor şedinţe săptămânal

organizate ce durează 2 sau 3 ore, care

de obicei sunt sâmbătă dimineaţa. La

unele obiecte, profesorul împreună cu

elevii stabilesc de comun acord o zi în

cursul săptămânii pentru a ţine cursul.

Orele au loc în diverse licee, stabilite însă

de inspectorat, şi sunt susţinute de

profesori cu rezultate deosebite la

Olimpiadele Naţionale. Deseori, mai ales

în cazul ştiinţelor exacte se realizează o

colaborare cu Universităţile din judeţ

spre oferirea accesului în laboratoare, în

funcţie de specificul obiectului studiat. O

parte din ore pot fi susţinute chiar de

cadre didactice din învăţământul

superior.

Elevii pot participa la maximum două

discipline în cadrul centrului de

excelență.

Iniţial, cei care doresc să participe la

CEx, sunt supuşi unui examen întrucât

aici primează interesul acerb şi

capabilitatea de a primi şi asimila cât mai

multă informaţie la un nivel ridicat faţă

de cel de la clasă. Spre binele elevilor, în

cadrul acestor ore de la CEx, aplicaţiile

practice se îmbină cu cele teoretice prin

fişe de lucru, experimente, raportări la

diverse situaţii reale. Atmosfera de lucru

este una ambiantă, “incomparabilă cu

33

Domenii de interes

Centrul de excelenţă

Andreea Zoderu (Iaşi) - clasa a XII-a A Colegiul Naţional “Costache Negruzzi”

cea de la şcoală” spune colega mea,

Andreea. Exprimarea este liberă,

dialoguri etern prezente între profesori

şi elev şi între elevi. Tot colega mea îmi

aminteşte că “CExul nu este doar

pentru olimpiadă! ci pentru cei care vor

să înveţe ceva mai mult, pentru cei care

consideră că simpla oră de la şcoală îi

deschide doar apetitul”.

Într-o grupă sunt aproximativ 16

elevi dar şi aici se aplică motto-ul

Junimiştilor: “Intră cine vrea, rămâne

cine poate”. Nimeni nu este obligat, ci

doar invitat. Astfel, rămâne la

latitudinea elevului să fie prezent sau

nu.

“Suntem ceea ce facem în mod

repetat. Excelenţă, deci, nu este un

act, ci un obicei.” notează Aristotel. Tu

te conformezi acestui obicei?

”Excelenţa este rezultatul gradual al strădaniei permanente de a face mai bine” -Pat Riley

Page 33: Revista IUVENTA - Nr. 1

„Iubita mea are virtuţile apei: un zâmbet luminos,

gesturi molcome, o voce limpede care îţi picură în

ureche.” (Victor Segalen).

Oricum i-ai spune apei: water, eau, wasser, agua,

isvattnet, vann, sattva, prakrltl, wuji, prana, yin,

diwân, ea rămâne origine a vieţii, mijloc de purificare

şi centru de regenerescenţă. Apa este prezentă în

toate mitologiile lumii, fie sub formă de principiu

vitalizator (ploaia), principiu fecund, al iubirii (apele

stătătoare), principiu al morţii (marea), apa are un rol

mai mult decât central.

Apa este privită, prin urmare, în diverse

ipostaze:

1. Apa, ca element al genezei (omul a fost făcut

din lut, apă plus pământ, naşterea Afroditei din

spuma mării);

2. Apa, ca element vital, al regenerării şi al

învierii (conceptul de apă vie din basme);

3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereţii veşnice, al

invincibilităţii (mitul lui Ahile din mitologia greacă, fântânile tinereţii

din basme, puţurile şi izvoarele din Biblie care dau naştere unor

frumoase poveşti de iubire);

4. Apa, ca element al distrugerii (relevant este mitul lui Noe);

5. Apa, ca element al metamorfozei (mitul lui Narcis);

6. Apa, ca element transcendental (râul Styx care era graniţa

dintre lumea oamenilor şi Infern).

Apa reprezintă aşadar VIAŢĂ. Ea dă naştere nu numai vieţii

în sensul pragmatic, ci şi unor personaje fabuloase rămase în

memoria oamenilor în ciuda trecerii vremii. Astfel, în mitologia greacă

şi cea romană apar numeroase fiinţe acvatice, atât cu valoare pozitivă

(nereidele şi naiadele), cât şi cu valoare negativă (gorgonele,

sirenele, Hidra, Caribda, Scyla şi Triton). De asemenea, apa îşi are

zeităţile proprii. Dacă ne întoarcem la mitologia greacă este vorba

despre celebrul Poseidon (fratele mai mare al lui Zeus, regele zeilor

din Olimp) şi soţia sa, Amphitria. În mitologia nordică, zeu al apelor

este Aegir (mitul spune că el se ridică periodic la suprafaţă pentru a

lua nave maritime şi încărcătură şi pentru a le duce pe tărâmul său de

pe fundul oceanului), iar Ran, soţia lui, este zeiţa mării. În mitologia

egipteană, Sobek este fiul zeiţei apelor Neith, căsătorit cu Hathor

(zeiţa dragostei, a familiilor şi a recoltelor). În mitologia persană, Apo

era considerată zeiţa apelor. În mitologia aztecă, Chalchiuhtlatonal

reprezenta personificarea apelor Variaţiunile diferitelor culturi pe

aceste teme esenţiale ne vor ajuta să înţelegem mai bine şi să

adâncim, pe un fond aproape identic, dimensiunile şi nuanţele acestei

simbolistici a apei. În Asia, apa este forma substanţială a manifestării,

origine a vieţii şi element al regenerării trupeşti şi spirituale, simbol al

fertilităţii, ca şi al purităţii, înţelepciunii, harului şi virtuţii. Fiind fluidă,

tinde spre dizolvare, dar, fiind totodată omogenă, tinde spre

coeziune, spre coagulare. Din acest punct de vedere ar corespunde

34

Domenii de interes

Ai grijă de viaţă, ai grijă de apă

Page 34: Revista IUVENTA - Nr. 1

noţiunii de sattva, dar, fiindcă se scurge în jos, spre abis,

tendinţa ei este tamas; pe de altă parte, întrucât se întinde pe

orizontală, tendinţa ei este şi rajas.

Apa este materia primă, Prakrltl: Totul era apă, spun

textele hinduse; întinderile de ape nu aveau ţărmuri…, spune

un text taoist. Brahmanda, oul lumii, este clocit la suprafaţa

apelor. La fel, în Facerea, Suflul sau Dumnezeu se poartă pe

deasupra apelor. Apa este Wuji, spun chinezii, Cea-fără-

culme, haosul, nedeterminarea primordială. Apele,

reprezentând totalitatea posibilităţilor de manifestare, se

împart în Ape superioare, care corespund posibilităţilor cu

formă; în Cartea lui Enoh, această dualitate este transpusă în

termenii unei opoziţii sexuale; în iconografie, ea este adesea

reprezentată prin dubla spirală. (…) .

Apa este de asemenea un mijloc de purificare rituală; din

Islam până în Japonia, trecând prin riturile vechilor fushuai

taoişti (stăpânii apei sacre) şi făra a uita stropirea cu apă

sfinţită la creştini, abluţiunea joacă un rol esenţial. În India şi

sud-estul Asiei, abluţiunea statuilor sfinte şi a credincioşilor

(în special de Anul Nou) înseamnă în acelaşi timp purificare şi

regenerare. (…)

Este de remarcat şi faptul că, în ceremoniile tibetane de

iniţiere, apa este simbolul dorinţelor, al anganjamentelor

luate de postulant.

Drept concluzie, la enumerarea miturilor şi mitologiilor în

care apa este fie pomenită tangenţial, fie element central,

este faptul că în absolut toate culturile, apa este element

primordial, cel mai important în oricare mit al creaţiei. Astfel

în mitul biblic, apa este creată întâi de Dumnezeu, învăluind

întreg Pământul (ca planetă) şi abia apoi iese la iveală uscatul,

tot la porunca Divinităţii.

Întorcându-ne acasă la literatura română, exemplele de

opere literare valoroase unde apa este elementul care

defineşte personajul sau marchează contextul operei, ar fi

numeroase. Pe de o parte la romantici, la Mihai Eminescu, apa

sub forma lacului din codrul verde sau al mării, este fie locul de

întâlnire cu iubita, fie locul de reverie, apa reprezentând o

poartă între cele două lumi. (Lângă lacul cel albastru. /

Încărcat cu flori de nufăr). De asemenea, la Bacovia, în

poezia Lacustră, cadrul fiind unul acvatic, trist şi apăsător,

exprimă starea de spirit a eului liric. La Mircea Eliade se face

trimitere în nuvela La ţigănci la numeroase personaje

fabuloase, printre care şi luntraşul Charon, inspirat din

mitologia greacă, cel ce traversa peste râul Styx sufletele

morţilor.

În folclor, există numeroase zicale şi proverbe care

prefaţează natura sacră a apei. Exemplele fiind numeroase,

vom enunţa doar câteva: Toată apa stinge focul; Va veni apa

şi la moara mea; Sângele apă nu se face; Poţi opri vântul, apa

şi gurile oamenilor?; Pentru corabie mare trebuie apă multă.

Din punct de vedere ştiinţific, apa are un rol la fel de

important precum în mitologie, religie, filosofie, literatură şi

folclor. O teorie, general acceptată de către specialişti,

enunţiată în 1953 şi reiterată în 1970, spune că aminoacizii

(AND, ARN), care sunt agenţii vieţii, nu au putut lua naştere

decât într-un mediu apos, adică în apa oceanelor. Cu alte

cuvinte, orice fiinţă vie, plante, animale sau fiinţe umane, a

avut antecesor o mică celulă care s-a dezvoltat în apă. Ştim

cu toţii că peste 70 la sută din organismul omenesc este

compus din apă. Pe de altă parte, tocmai casa noastră,

Planeta Pământ sau Terra (cum vreţi să o numim), este

denumită şi Planeta albastră. 70,8 la sută din planeta noastră

este acoperită de apă.

După tot acest amalgam de informaţii din diverse

domenii, amalgam care doreşte să demonstreze că apa este

elementul primordial al vieţii, apare întrebarea: De ce, încet-

încet, ucidem, murdărim, ne batem efectiv joc de acest

element atât de important şi de noi înşine? Poluarea apei

continuă, ne vom spăla oare pe obraz scuipându-ne unii pe

alţii? (Vasile Ghica).

Cum reuşim să poluăm acest lichid atât de important

pentru propria noastră supravieţuire?

35

Domenii de interes

Page 35: Revista IUVENTA - Nr. 1

1. Scurgeri accidentale de reziduri de la fabrici;

2. Deversări deliberate de poluanţi (mercur, azotaţi,

plumb, zinc, hidrocarburi, pesticide, insecticide);

3. Scurgeri petroliere;

4. Îngrăşăminte chimice;

5. Deşeuri şi reziduri menajere;

6. Sare presărată în timpul iernii pe şosele, care este

purtată prin sol de apa de ploaie şi de zăpada topită;

7. Ploi acide.

Exemplele ar putea să continue la nesfârşit.

Ce soluţii ar trebuie avute în vedere pentru ca acestă

problemă să fie măcar parţial soluţionată?

1. Construirea de baraje;

2. Epurarea apelor reziduale;

3. Construirea de bazine speciale de colectare a

deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă

a acestora în apele de suprafaţă;

4. Construcţia de zone de protecţie a apelor.

Soluţiile de mai sus sunt un semnal de alarmă pentru

autorităţi. Ele ar trebui să se ocupe de aceste construcţii.

Personal, consider că ne putem lipsi de concerte sau alte

manifestări de acest gen, dacă banii respectivi ar merge în

direcţiile arătate mai sus şi cred că nu mai este nevoie să

menţionez ca exemple Lacul Ciric şi Râul Bahlui care au ajuns

într-o stare deplorabilă.

Pe de altă parte, nu ar trebui să facem responsabile doar

autorităţile de găsirea sau punerea în practică a unor soluţii.

Noi înşine, ca tineri locuitori ai acestei planete, ne putem

responsabiliza personal. Ce am putea face noi? Iată:

1. Duşuri mai scurte;

2. Să avem grijă să curăţim în urma noastră (mă refer

aici la celebrele grătare la iarbă verde sau la distracţiile pe

plajă);

3. Să responsabilizăm oamenii din jurul nostru;

4. Să participăm sau chiar să iniţiem acţiuni de

ecologizare.

Ca o ultimă menţiune, NASA a anunţat pe data de 14

noiembrie 2009 că o cantitate semnificativă de apă îngheţată

a fost descoperită pe satelitul Pământului (conform

Antena3.ro). Aceasta reprezintă o posibilitate ca oamenii să

poată extrage, în viitor, apă potabilă sau oxigen de pe Lună,

însă nu este o scuză pentru neglijarea propriei planete.

În concluzie, apa este importantă. Fără ea nu există viaţă

şi deci nu am exista nici noi. Prin urmare ai grijă de viaţă, ai

grijă de apă, ai grijă de tine!

36

Domenii de interes

Carmen Ana Rotaru (Iași)- Studentă la Facultatea de Jurnalism, UAIC

Page 36: Revista IUVENTA - Nr. 1

Et le temps se dissipe en feuilles mortes... . Aujourd'hui,

j'ai pensé la chute d'une feuille pour la première fois. Son

saut courageux, je l'ai senti par toutes mes blessures et j'ai

entendu son vol silencieux par tous mes sens. Cependant,

son contact avec le sol m'a frappé : Voilà, le temps s'écoule...

.

Pressé, je me glisse parmi les rêves filants, je m'enfuis

des arbres mourants pour que j'arrive ainsi à temps à mon

rendez-vous : j'ai hâte de me rencontrer avec moi-même.

Je pourrais monter au bord du tramway construit par des

connaissances rouillées, le véhicule éternel qui circule

chaque automne par-dessous des fênetres embuées de ma

pensée... .Toutefois, je désire marcher en tenant par la main

mon temps aimé.

Ainsi, je m'achemine sur la voie dorée et toutes les

feuilles s'obstinent à me porter à travers l'air flottant jusqu'à

ce que je m'entrecroise avec moi-même. Bientôt, toute la

nature participe à mon voyage : les arbres se déracinent pour

dévoiler la beauté de mon âme tandis que les gouttes de la

pluie me lavent les illusions. Le vent souffle pour endormir la

soif aveugle de mon cri de désespoir, les rayons scintillent de

sorte qu'ils m'allègent le fardeau des souvenirs que je porte

dans mon sac à dos. Même la terre se reinvente de manière

que je ne m'ennuie jamais pendant ma recherche. Tel fut le

début de ma migration vers moi-même, une migration qui

commence en même temps que les oiseaux commencent la

leur. Nous volons ensemble vers un endroit plus chaud, plus

accueillant : eux, vers le Sud, moi, vers le Nord, vers mon

coeur.

Pendant notre défilé aérien, nous errons parmi les étoiles,

entourons le Soleil et nous poursuivons une comète

hivernale.

Tout ce vide est si étourdissant que nous sommes sur le

point de confondre la Terre avec la matérialisation rocheuse de

notre inquietude. Pourtant, on l'a trouvée sur-le-champ car

c'est le seule monde où naît l'automne qui dessèche

l'opression fanée des désirs mêlés de nostalgie.

Tour à coup, les oiseaux et moi, nous arrivons à une borne

du ciel où nous devons nous séparer. Les larmes aux yeux, je

me prépare à leur dire au revoir, mais où sont-ils ? Au lieu

d'eux j'ai maintenant devant moi mes propres pensées

fugitives qui se sont armées avec des ailes... . je les laisse

derrière moi, les abandonne à un carrefour des universes pour

qu'elles dédient des odes à mon passé vieilli... je continue mon

voyage... . Finalement, j'arrive au lieu de rencontre où

mon être fatigué doit m'attendre déjà : un vieux tilleul

enraciné dans mon futur qui maintenant ombrage ma

conscience rougeâtre. Mon existence n'est pas arrivée

encore... je l'attends un peu et puis je la vois nager dans la

mer dansante des feulles chanteuses, en s'approchant du

tronc du ciel impregné de rêves crépusculaires. Elle s'est

métamorphosée car au lieu des mains, elle a des branches

pensives et ses pieds sont devenus des potirons remplis des

souvenirs du paradis perdu. Où naguère était placé son nez, il

y a maintenant un Soleil ensommeillé, prêt de se coucher

derrière l'immensité embaumée de ses yeux perdus.

Que s'est-il passé? Je l'ignorait, mais le temps, mon ami,

vient de me le dire : Je me confonds depuis ce moment avec

l'automne... une automne de mes rêves... .

37

Multiculturalism

Moi, l'automne…

Page 37: Revista IUVENTA - Nr. 1

Şi timpul se risipeşte în frunze moarte... . Astăzi, am

conştientizat pentru prima dată căderea unei frunze. I-am

simţit saltul curajos prin toate rănile şi i-am înţeles zborul

silenţios prin toate simţurile. Totuşi, contactul său cu solul m-

a şocat: iată, timpul curge... .

Grăbit, mă strecor printre visele căzătoare, fug de arborii

muribunzi pentru a putea ajunge la timp la întâlnire: mă

grăbesc ca să mă întâlnesc pe mine. Aş putea să mă urc în

tramvaiul construit din cunoaştere ruginită, vehiculul etern

care circulă în fiecare toamnă pe sub ferestrele aburite ale

gândirii mele. Dar îmi doresc să mă plimb ţinând de mână

timpul meu iubit.

Astfel, merg pe aleea aurită şi toate frunzele se

încăpăţânează să mă poarte prin aerul plutitor, până când mă

voi intersecta cu mine însumi. După un timp, toată natura a

început să participe la călătoria mea: arborii îşi smulg

propriile rădăcini pentru a dezvălui frumuseţea sufletului

meu, în timp ce stropii de ploaie îmi spală iluziile. Vântul suflă

pentru a adormi setea oarbă a ţipătului meu deznădăjduit,

razele strălucesc şi îmi uşurează povara de amintiri pe care o

port în spate. Până şi pământul se reinventează pentru ca eu

să nu mă plictisesc pe parcursul căutării mele. Acesta a fost

începutul migraţiei mele către mine însumi, migraţie ce se

desfăşoară odată cu cea a păsărilor. Zburăm împreună spre

un loc mai cald, mai primitor: ele, către sud, eu, către nord,

către inima mea.

În timpul defilării noastre aeriene, rătăcim printre stele,

înconjurăm Soarele şi urmărim o cometă hibernală. Tot acest

vid este atât de ameţitor, că suntem pe punctul de a confunda

Terra cu materializarea pietroasă a neliniştii noastre. Oricum,

ne-am găsit Pământul imediat, căci aceasta e singura lume în

care se naşte toamna ce seacă opresiunea ofilită a dorinţelor

amestecate cu nostalgie.

Dintr-odată, păsările şi cu mine ajungem la un capăt de

cer unde trebuie să ne despărţim. Cu ochii în lacrimi, mă

pregătesc să le spun „adio”...dar unde au dispărut? În locul

acestora, găsesc în faţa mea propriile mele gânduri fugitive,

care s-au înarmat cu aripi. Le las în urma mea, le abandonez

la o răscruce de universuri, astfel încât ele să dedice ode

trecutului meu îmbătrânit. Eu îmi continui călătoria.

În cele din urmă, ajung la locul întâlnirii, unde fiinţa mea

obosită mă aşteaptă deja: un tei înrădăcinat în viitorul meu

care acum îmi umbreşte conştiinţa roşiatică. Existenţa mea

nu a ajuns încă...o aştept puţin şi apoi o văd înotând în marea

dansantă a funzelor ce cântă. Se apropie de trunchiul cerului,

impregnat cu vise crepusculare. Existenţa mea se

metamorfozează, căci, în loc de mâini, are ramuri gânditoare,

iar picioarele i-au devenit dovleci umpluţi cu suvenirurile unui

paradis pierdut. Unde înainte era aşezat nasul, există acum

un Soare adormit, gata să se culce în spatele imensităţii

îmbălsămate a unor ochi rătăciţi.

Ce s-a întâmplat? Nu ştiu, însă timpul, prietenul meu,

tocmai mi-a mărturisit: Din acest moment, mă confund cu

toamna...o toamnă a visurilor mele... .

38

Multiculturalism

Eu, toamna- traducere în limba română

Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism ş i Ş t i i n ţ e l e Comun i că r i i , Universitatea Bucureşti

Page 38: Revista IUVENTA - Nr. 1

Στην εποχή μας, η οικονομική ανάπτυξη στην «Κεντρική»

και «Βόρεια» Ευρώπη παραμένει στάσιμη ή και έχει πτωτικές

τάσεις ενώ παράλληλα γίνεται ένα νέο άνοιγμα. Το νέο άνοιγμα

στην Ευρώπη, λοιπόν, δε βρίσκεται πουθενά αλλού παρά στην

αποκαλούμενη «Ανατολική» Ευρώπη και τα Βαλκάνια.

Σπουδάζοντας στο τμήμα βαλκανικών σλαβικών και ανατολικών

σπουδών είναι πλέον πιο επίκαιρο από ποτέ.

Το τμήμα αυτό στεγάζεται στο πανεπιστήμιο Μακεδονίας, το

οποίο βρίσκεται στην Ελλάδα και όχι στην Πρώην

Γιουγκοσλαβική Δημοκρατία της Μακεδονίας, και είναι σχετικά

μικρό σε αριθμό. Πρόκειται για μία πολιτικοοικονομική σχολή η

οποία επικεντρώνεται στα βαλκάνια και την ανατολική Ευρώπη

ενώ παράλληλα μαθαίνουμε δύο βαλκαν ικές ή

ανατολικοευρωπαϊκές γλώσσες. Εγώ αυτή τη στιγμή μαθαίνω

ρώσικα και σκέφτομαι να ξεκινήσω ρουμάνικα.

Οι λαοί αυτών των περιοχών παρουσιάζουν ενδιαφέρουσες

ιδιομορφίες και μελετώντας την ιστορία και τον πολιτισμό τους

κάθε άλλο παρά βαρετό είναι. Στην περιοχή της ανατολικής

Ευρώπης εξάλλου έχουν γίνει μερικές από τις σφοδρότερες

μάχες του 20ου αιώνα, ενώ από τα βαλκάνια ξεκίνησε ο

πρώτος παγκόσμιος πόλεμος. Μερικά από τα κράτη είναι

νεοσύστατα, όπως η Βοσνία-Ερζεγοβίνη, ενώ άλλα όπως η

Ελλάδα και η Ρωσία έχουν μία μακραίωνη ιστορία. Αυτή η

ποικιλομορφία είναι αυτό που κάνει αυτή τη μεριά της

Ευρώπης τόσο ξεχωριστή.

Οι παραδόσεις και τα έθιμα σε αρκετές περιοχές

παρουσιάζουν ομοιότητες όπως και μερικές λέξεις μπορεί να

είναι ίδιες ή παρόμοιες. Οι παραδοσιακοί χοροί είναι πολλοί σε

κάθε χώρα και μερικά βήματα μπορεί να είναι κοινά σε αρκετές

χώρες. Εγώ είχα την τύχη να επισκεφθώ τη Ρουμανία στα

πλαίσια ενός παγκόσμιου συνεδρίου και ανακάλυψα με μεγάλη

μου χαρά ότι έχουμε αρκετές ομοιότητες. Κοινές λέξεις, κοινά

χορευτικά βήματα, κοινή νοοτροπία, παραδείγματος χάρη, η

λέξη παπούτσι στα ελληνικά είναι παπούτσι, στα ρουμάνικα

είναι παπούτς, έχουμε κ εμείς σαρμαδάκια σαν φαγητό και το

χασάπικο μας μοιάζει με ένα χορό της χώρας αυτής.

Το να μελετώ την ιστορία, τον πολιτισμό, τις γλώσσες και

την οικονομία των χωρών που βρίσκονται στην ανατολική

Ευρώπη και τα βαλκάνια με κάνει να ανακαλύψω ένα τόσο νέο,

διαφορετικό και ενδιαφέροντα κόσμο που με κάνει να θέλω να

επισκεφτώ όλες αυτές τις χώρες και να ζήσω έστω και για λίγο

εκεί για να ζήσω όλα όσα μαθαίνω.

39

Multiculturalism

Σπουδάζοντας στο τμήμα Βαλκανικών, σλαβικών και ανατολικών σπουδών

Page 39: Revista IUVENTA - Nr. 1

Nowadays, the economic growth at the Central and Western

Europe becomes stable or has downward trend while a new

economic opening appears. This new opening exists nowhere else

but at the Oriental (East) Europe and the Balkans. So, choosing at

the Balkan, Slavic and oriental studies is more updated than ever.

I am a student at the department of Balkan, Slavic and oriental

studies at the University of Macedonia, which is located at Greece

not at the Former Republic of Macedonia. It combines both

economical and political studies that are concentrated at the

Balkan and east European area while learning 2 Balkan or east

European languages. I am currently studying Russian and I am

thinking to choose Romanian as my second language.

The people from these countries present strong and interesting

diversity while having at the same time many similarities. Studying

about their history and their culture is nothing but boring. What is

to say, in the east Europe area there were many conflicts during the

20st century and the First World War started from the Balkans.

Furthermore, most of the countries are newly established while

others existed for many centuries like Russia or Greece. The

diversity combined with the similarities is what makes this area so

interesting and magical.

The traditions and the customs in many countries present some

similarities. Even the languages, which sound so unique each one

of them, can have same or similar words. In every country there

are many traditional dances and some of the steps are the same in

many countries. I had the chance, and the luck!, to visit Romania

this summer because I went at an international conference and I

was really happy discovering the similarities our two countries

have. We share common words, common languages, common

beliefs. For instance, the word for the shoe in Greece is papoutsi in

Romania is papouts(don't know how to write it), we

both include sarmale (a kind of food) in our diet and

we are both really hospitable. Not to mention that our

traditional dances share many common steps.

Studying the history, the culture, the languages

and the economy of these countries leads me to

discover a new, interesting, different and tempting

world that makes me want to visit every sing country

that I am studying about and experience, even for a

while, all the things I am studying about.

40

Multiculturalism

Studying Balkan, Slavic and Oriental studies- traducerea în limba engleză

F a y O r k a ( G r e c i a -Thessaloniki) – studentă la Universitatea Macedoniei, Fa c u l t a t e a d e s t u d i i balcanice, slave şi orientale

Page 40: Revista IUVENTA - Nr. 1

Ea este Olea. Dar pentru planurile ei

de viitor rămâne Bondari Olga. Când a

venit la Iaşi, acum 6 ani, avea deja 16

ani. Talentul ei intelectual şi farmecul ei

moldovean nu au lipsit-o de glumele

colegilor când punea accentul altfel

pentru Pitagora. Toţi prietenii ei erau

acasă, în Republica Moldova. La fel şi

îngerul ei păzitor care deja face 22 de ani

de când stă de gardă: mama ei, doamna

profesoară de limba franceză Bondari

Stela.

La sfârşit de clasa a XII-a, a luat

surprinzătoarea decizie de a urma

Facultatea de Matematică din cadrul

Universităţii Alexandru Ioan Cuza, deşi

toţi profesorii vedeau în ea un medic

renumit. Aici nu a încetat să se facă

apreciată prin capacităţile ei matematice,

ajungând să fie considerată un mic geniu.

La facultate şi-a dat seama că

“MATEMATICA E MINUNTATĂ ŞI

FASCINANTĂ”. Deşi crede că nu va urma

o carieră în domeniu, nu regretă cu

nimic decizia de a fi un mic

matemat ic ian. “Mi-a dezvoltat

gândirea, mi-a deschis o cale şi, ca

bonus, mi-a oferit prieteni.” A

pa r t i c i p a t l a I SCOPAM 2010

(International Student Conference on

Pure and Applied Mathematics), a mers

în CARAVANA CUZA de două ori, a

participat la numeroase traininguri şi a

ţinut chiar şi un Workshop. Nu e genul

de persoană care să stea în faţa

calculatorului pe reţelele de socializare;

o vezi în cameră abia seara, după ce

termină de alergat toată ziua “pe la

munci”, cum le spune ea grămezilor de

cursuri, şedinte şi meditaţii zilnice.

A fost greu în aprilie 2009 când

“acasă a venit revoluţia şi nu mă puteam

duce să-mi petrec Paştele cu familia”. A

participat la manifestările de la graniţa

Ungheni, cu lacrimi în ochi pentru ce se

întâmpla în Chişinău. De la ea am

învăţat şi eu că “IMPLICAREA FACE

DIFERENŢA”.

După revoluţie a intrat ca simplu

membru în Asociaţ ia Tineri lor

Basarabeni din Iaşi, dar în scurt timp a

devenit secretar general. Toţi au

plăcut-o şi, când a expirat mandatul

preşedintelui asociaţiei, ghici cine a fost

41

Dansul visului

Ea este Oleaales în unanimitate: OLEA. Pentru că

Olga nu mai era printre străini demult;

din contra, peste tot pe unde umbla,

lăsa în urmă o mână de prieteni. În

cadrul asociaţiei a realizat numeroase

proiecte, pe care doar o fată cu un

caracter puternic ar fi ştiut să le

conducă. Unul dintre cele mai

importante evenimente a fost

organizarea vizitei celor doi preşedinţi:

Mihai Ghimpu şi Traian Băsescu.

A dat atâtea interviuri la televiziuni şi

radio, a participat la conferinţe de presă,

încât spune ea că „a dispărut tracul”. A

rămas acea emoţie care mă motivează

să fiu mai bună în ceea ce fac.”

În planurile ei de viitor se află

urmarea unei cariere politice de succes

pentru că ştie că Moldova e o ţara cu

mult potenţial.

Dansul ei spre un viitor de

succes abia a început şi deja e

minunat!

Mihaela Popa (Iași)-Studentă la Facultatea de Matematică, UAIC

Page 41: Revista IUVENTA - Nr. 1

Unul dintre evenimentele care mi-a

plăcut şi mi-a atras atenţia, a fost

Expoziţia „Iubire Creştină”, prezentată la

„Galeria de artă sacră a Bisericii Adormirii

Maicii Domnului”, din cartierul Galata,

Iaşi. Expoziţia a fost realizată de Daniel

Murgu, absolvent al Facultăţii de Arte

Plastice şi Decorative „George Enescu",

pasionat de arta sacră, aceasta fiind

prima expoziţie personală.

Dragostea pentru pictură sau pentru

artă în general face din oamenii pasionaţi

de aceste domenii să le ofere puritatea

omenească şi pasiunea pe care o depun

pentru a realiza frumosul. Orice artist

pasionat depune o muncă asiduă,

migăloasă, dedicată şi iubitoare, care

oferă dragoste celor care doresc şi ştiu să

aprecieze arta sacră şi nu numai. Un artist

„transpune ceea ce trebuie să fie, nu ceea

ce este”, iar expoziţia pregătită de

Daniel Murgu este un exemplu.

În deschiderea acestui vernisaj a

fost un recital de muzică clasică unde

tineri artişti au făcut o trecerea a celor

prezenţi în sală către lumea sfântă şi

creştină. Au interpretat Otilia David –

pian, Ridiche Renato – voce, Marius

Alungarite – chitară clasică. Am rămas

impresionat de mesajele transmise de

invitaţii la această expoziţie. În prima

parte a vernisajului, părintele Mircea

Stoleriu a vorbit despre importanţa pe

care trebuie să o acordăm picturilor

sacre şi mesajul pe care acestea le

transmit către sufletul oamenilor. Cum

iubirea pentru credinţă trebuie să fie

sinceră şi înţelegătoare.

Biserica poate deveni un factor

foarte important în educaţia tinerilor, a

populaţiei dacă se implică în

problemele comunităţii, pentru că prin

credinţă oamenii mai uşor urcă spre

treptele bunătăţii şi a iubirii faţă de

aproapele său.

La „Galeria de artă sacră a Bisericii

Adormiri i Maici i Domnului” se

organizează periodic întâlniri sub

denumirea de „Convorbiri spirituale”.

Am dat exemplul acesta ca să vedeţi

cum poate Biserica să aducă educaţie şi

înţelegere între oameni. Lector Univ.

42

Credința

Credinţa naşte din artă

Drd. Octaviana Marincaş din cadrul

Facultăţii de Arte Plastice şi Decorative

„George Enescu" a punctat prin câteva

pasaje citite, că dragostea este curăţire,

jertfă, cunoştinţă şi lumină, este cea mai

profundă rugăciune pentru iertare, iar

fără cunoştinţe dragostea este prostie.

Icoanele pictate de Daniel Murgu ne pot

îndrepta atenţia către meditaţie şi a

reflecta despre ceea ce este religia şi

credinţa pentru rugăciune, pentru

Dumnezeu, chiar dacă trăim într-o

societate în care vedem tot mai multe

bariere către o educaţie umană. Şi aş

vrea să amintesc aici discuţiile aprinse de

prin ziare şi televiziuni atunci când se

dorea scoaterea icoanele din şcoli.

Icoana reprezintă lumina de care avem

noi oamenii nevoie în aceste vremuri

şubrede şi lipsite de inspiraţie culturală,

sufletească, prietenească faţă de viaţa pe

care vrem să o trăim. „Creştinul este cel

care face ca o icoana să-şi îndeplinească

taina, minunea, împlinirea”.

În final, artistul Daniel Murgu

vorbeşte în special despre oamenii mari

ai istoriei noastre, despre câtă iubire

creştină există în acest neam. A fost

menţionat Mircea Vulcănescu, torturat de

“matahale comuniste” aşa cum îi

numeşte Daniel, cei ce i-au chinuit pe

Page 42: Revista IUVENTA - Nr. 1

oamenii care aveau alte idei decât cele ale

sistemului. Exemplu dat arată iubirea faţă

de aproapele său, iar Mircea Vulcănescu

înainte de a fi închis la Aiud avea întâlniri

unde discuta despre sprijinul creştin. Pe

patul de moarte Mircea Vulcănescu a spus

“să nu mă răzbunaţi”.

Biserica poate face ca România să

fie altceva decât este prin iubire,

credinţă, cultură. Asta am dedus cât

timp am fost prezent la această

expoziţie şi am ascultat păreri ale unor

oameni simpli şi eterni în cuvintele şi în

43

Credința

ceea ce sunt ei. Artiştii trebuie să fie

sprijiniţi pentru că prin artă reuşim să

câştigăm iubire, credinţă, oameni

valoroşi. Ei pot deveni o parte din

elitele româneşti în viitor.

Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie,

Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”

“Un preot, mergând pe stradă,

întâlneşte un copilaş, ca de cinci-şase

ani, cu picioarele crăpate de glod, părul

încâlcit în cap, zoios, nespălat, cu mâinile

c r ă p a t e , ş i - l î n t r e a b ă :

- Măi copile, de unde vii tu?

- Din iad vin!

Preotul s-a minunat de copilul acesta.

- Cum îl cheamă pe tatăl tău?

- Satana!

- Dar pe mama ta?

- Aripa satanei!

- Dar fraţi şi surori ai?

- Da.

- Cum îi cheamă?

- Diavoli.

Şi atunci preotul a spus:

- Unde stai, copile?

- Hai, ca eu ştiu unde!

Şi a mers cu preotul. Şi în marginea

satului îi arată o căsuţă stricată, veche şi

o ogradă cu gardurile rupte. Preotul ia

copilaşul de mâna şi intră acolo. Aude

sfădindu-se în casă, tatăl cu mama sa.

Bărbatul o înjura pe femeie groaznic,

iar femeia îi spunea: "Du-te de-aici,

satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa

satanei!" Au trecut nişte copii pe acolo:

"Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga

pe urmă: "Vai de mine, casa asta este

iad!"

Preotul a auzit de afară. Şi atunci şi-a

dat seama de ce spune copilul că vine din

iad. El nu ştia cum să spună. A auzit pe

mama-sa că este iad în casa ei; că pe

tatăl său îl cheamă satana şi pe mama-

sa, aripa satanei, şi pe fraţii lui îi cheamă

diavoli. Aşa auzea grăind în casa.

Dar ştiţi voi de ce se face casa iad? Unde

nu-i post, unde nu-i rugăciune de

dimineaţă şi de seară, unde nu-i viaţă

curată, unde nu merg oamenii la

biserică, unde se apucă şi beau de

dimineaţă, fumează şi înjură, casa aceea

se face cu adevărat iad. Şi diavolul vine

acolo şi apoi, vai de zilele care le mai

O istorioară adevăratătrăieşte omul pe Pamânt!

Toată ziua înjurături, toată ziua bătăi,

toată ziua suferinţă. A intrat diavolul!

Diavolul aduce ură, sfadă, mânie, iuţime,

ocară, blestem, înjurături, bătăi, morţi,

beţii, desfrâuri. Aşa! Unde a intrat el,

distruge. Casa o face iad! Iar unde

oamenii se scoală dimineaţa şi se închină

lui Dumnezeu şi merg la lucru cu

rugăciunea în minte şi postesc sfintele

posturi de peste an, şi fac milostenie şi

citesc sfintele cărţi, şi

rabdă scârbele si necazurile cu

bucurie, acolo este si binecuvântarea lui

Dumnezeu şi toate se rânduiesc după

iconomia Lui pentru folosul sufletului şi

pentru mântuirea noastră.”

Ne vorbeşte Parintele Cleopa - vol. 1-10

Editura Episcopiei Romanului 1995-2000.

Text selectat de Gâlcă Mihai Cornel (Iaşi) - Profesor de matematică

Page 43: Revista IUVENTA - Nr. 1

44

Credința

...”Ce înseamnă credinţa? Încrederea

în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda

nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că

de pretutindeni nu vin decât semnale

negative”…

Din timpuri istorice, religia şi-a găsit

rezonanţe în literatură, metafizică sau

psihologie. Aceste ecouri se manifestă pe

cât posibil din punct de vedere

teologal, încercând a schiţa lumea

dogmelor opusă normelor. Acest ultim

Univers trasat de prea multe limite este

încă depăşit de centrul de greutate al

creştinismului, situat în viaţa sufletească

a oamenilor.

Dacă extindem sfera vieţii sufleteşti,

ea se împlineşte în sfera spirituală. Aici

acţionează învăţătura creştină. Dar tot în

suflet şi în spirit îşi are sediul şi cultura.

Este de neimaginat o viaţă în suflet şi în

spirit conformă cu demnitatea umană,

care să nu simtă nevoia unei ancorări

religioase.

Creştinismul grupează dogme, cu

obligativitatea de a crede în ele şi

precepte obligatorii de îndeplinit. Dublă

dimensiune care îl face să fie în acelaşi

timp şi credinţă şi morală îi dă

posibilitatea creştinismului să opereze

în om şi în societate, transformări care

conduc la crearea unei vieţi noi.

Această viaţă câştiga în superioritate,

în nobleţe şi desăvârşire. Ea se

hrăneşte dintr-o continuă tensiune de

apropiere şi contopire cu fiinţa divină.

Unul dintre cei mai pregnanţi

oameni de legătură între carnal şi

spiritual este Nicolae Steinhardt (n. 29

iulie 1912 – d. 30 martie 1989), ce

marchează existenţa dumnezeiască în

literatura cu iz realist-obiectiv.

Un evreu obişnuit? Da şi nu. Un

creştin obişnuit? Da şi...totuşi deloc.

Citându-l pe părintele de la Rohia nu

poţi să nu zâmbeşti savurând stilul

inteligent, sobru şi haios, cu care ştie să

scrie despre Dumnezeul “vânător” de

pe cruce, care l-a miluit şi pe el, un

evreu, cu o chemare: să spună cât la

iubit Hristos şi pe el. În acelaşi timp, nu

Nicolae Steinhardt- supravieţuitor la limita dintre religios şi literar-

poţi să nu te înfiori de uimire şi de

reverenţă pentru felul cum Steinhardt ţi-L

pictează înaintea ochilor pe Iisus Hristos:

leul-miel al lui Dumnezeu, Iubitorul de

oameni “până la Dumnezeu”.

Părintele de la Rohia a lăsat României

şi lumii o operă unică: “Jurnalul fericirii”-

cartea despre o fericire iscată din sânge,

bătăi şi un botez cu apă viermănoasă.

Celelalte cărţi ale sale, “Dăruind vei

dobândi: cuvinte de credinţă” sunt

frânturi din gândirea şi simţirea unui om

ce aparţine credinţei paradoxale şi al

literelor iscusit aşezate în pagină pentru a

descoperi c i t i torului frumuseţea

creştinismului autentic. Un creştinism

vivace, senin şi zâmbitor, dar profund şi

suferind.

Ieşind din tipare şi totuşi cuminte,

evreul care a plătit cu închisoarea tupeul

de a fi lipsit de teamă în fața ameninţărilor

ateismului comunist, el, Nicolae

Steinhardt, este un scriitor creştin de

mare stil şi profunzime, care gustând din

fericirea suferinţelor pentru Dumnezeu,

ştie să te cucerească pentru Cruce.

Andreea Zoderu (Iaşi) - clasa a XII-a A Colegiul Naţional “Costache Negruzzi”

Page 44: Revista IUVENTA - Nr. 1

Sunt 1.

Cei din jurul meu s-au născut cu toţii până la 31.

Eşti lângă mine şi nu te pot schimba: rămâi ce eşti pentru

că 1 nu fură libertăţi şi nu oferă iluzii. Orice număr împărţit la

1, rămâne număr de sine stătător. Timpul tău nu se împarte,

puterea ta nu scade, dar nici durerile trecutului nu se pot

schimba. Doar tu ai putea să arunci pătura uitării peste

tristeţe, altfel nu se stinge. Rămâne lângă tine până lupţi

împotriva ei. Aş putea să-ţi fiu aproape când simt cum

sufletul ţi se stinge încet, dar pentru asta tebuie să mă

chemi.

Cu 1 alături, fericirea nu ţi se dublează, credinţele nu

cresc. Pentru că orice necunoscută înmulţită cu 1, rămâne

tot necunoscută. Bogăţia din suflet creşte cu puterile din

tine. NIMENI ALTCINEVA nu te poate face fericit dacă tu nu

reuşeşti.

Am cunoscut cândva un 12 căruia îi povesteam planurile

mele şi sensul meu în viaţă. Şi-mi creştea inima în suflet

când mă îmbrăţisa; îmi dădea impresia că sunt fericită. Apoi

i-am vorbit de durere şi nu-mi era aproape; mai tare mi-o

amplifica prin cuvinte şi indiferenţă. Totul era prea intens

pentru un simplu 1…

Acum lânga mine eşti tu, tot unu. Suntem singuri amândoi

şi-mi este bine când mă trezesc dimineaţa lângă tine. Simt că

mă îndrăgostesc poate la gesturi simple; când bem cafeaua

dimineaţa, când ne zâmbim marţi după-amiaza, sau când

alergăm prin ploaie spre casă. Ce avem noi e perfect… când

ne extragem de sub radical, suntem prea complecşi, dar nouă

ne place aşa...

În braţele tale simt armonie şi linişte: nimic nu mă

tulbură, nici un dor nu mă doare. Pentru că lângă tine nu am

nicio mască; iar dacă mă împart la infinit ajung să fiu nulă. Mă

uit în ochii tăi şi-mi citeşti gândurile de parcă le-aş spune cu

voce tare…; bănuiesc că aşa ai aflat cât ţin la tine.

Şi dacă crezi că şi tu 1 mă iubeşti…spune-mi!

Cu nimeni altcineva n-aş fi putut fi într-un cuplu

pentru că doar 1+1 fac 2.

45

Pasiuni

Sunt doar unu

Mihaela Popa (Iași)-Studentă la Facultatea de Matematică, UAIC

Sunt doar unu pag. 45

Page 45: Revista IUVENTA - Nr. 1

În contextul economico-social şi al

armonizării legislaţiei interne cu

reglementările internaţionale şi al

integrării României în structurile

Uniunii Europene, au început să apară

în legislaţia română reglementări

specifice a noilor metode de soluţionare

a conflictelor printre care şi medierea,

care este reglementată în prezent de

Legea nr. 192/2006 privind medierea şi

organizarea profesiei de mediator, cu

modificarile şi completările ulterioare.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr.

192/2006, ” Medierea reprezintă o

modalitate facultativă de soluţionare a

conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul

unei terţe persoane specializate în

calitate de mediator, în condiţii de

neutra l i tate, imparţ ia l i tate ş i

confidenţialitate”.

În ceea ce priveşte natura

conflictelor/cauzelor care poate fi

supus medierii menţionăm: conflictele

civile (revendicări, succesiuni, pretenţii,

etc.), conflicte comerciale, conflictele

individuale de muncă, conflicte de

familie (divorţuri, încredinţare de minori,

partaje de bunuri comune, pensii de

întreţinere, etc.), conflicte penale în care

legea dispune că părţile se pot împăca,

iar ancheta judiciară se pune în mişcare

numai la p lângerea persoanei

prejudiciate. Nu pot fi supuse medierii

conflictele colective de muncă,

identitatea persoanei şi cauzele penale

pentru care acţiunea penală se pune în

mişcare din oficiu, de exemplu, în cazul

unui accident de circulaţie, în cazul unui

omor din culpă.

Avantajele acestei proceduri

Fiind o instituţie nou reglementată în

România şi rar utilizată şi cunoscută ca

atare de către justiţiabili, voi prezenta

avantajele acestei proceduri de mediere

care în statele puternice din Uniunea

Europeană, de exemplu Germania, este

o procedură prealabilă obligatorie în

cazul conflictelor minore, un real fine de

neprimire pentru instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte instanţa de judecată,

principalul avantaj al medierii constă în

degrevarea instanţelor de numărul mare

46

Drept și societate

Medierea

de cazuri. În acest sens se poate vorbi

despre eliberarea instanţelor de cauzele

cu caracter minor, ceea ce permite o

atenţie sporită asupra cauzelor mai

complicate, o schimbare a priorităţii

abordării cauzelor de către judecători şi

implicit de a creşte calitatea actului de

justiţie. Din punct de vedere financiar,

efectul medierii ar fi scăderea costurilor

presupuse de organizarea unui proces în

instanţă, costuri ce pot fi redirecţionate

spre beneficiul justiţiabililor. Pentru

părtile în conflict, medierea prezintă

numeroase avantaje. În primul rând,

costuri în bani mai mici decât la instanţa

de judecată deoarece în cazul medierii

nu se plătesc taxe de timbru, expertize

etc., iar onorariul unui mediator este

suportat solidar de către părţi, fiind

considerabil mai mic decât al altor

profesii juridice. Dacă pe parcursul unui

proces civil, părţile ajung la o înţelegere

pe calea medierii, taxele de timbru

plătite pentru investirea instanţei li se

returnează acestora. În al doilea rând,

se face o importantă economie de timp.

Dacă un proces poate dura luni sau chiar

ani, prin mediere părtile pot ajunge la o

soluţie în câteva ore sau în câteva zile.

Nu în ultimul rând, medierea are

avantajul major de a nu crea învingători

şi învinşi într-un conflict. Dacă într-un

Page 46: Revista IUVENTA - Nr. 1

proces, judecătorul este cel care dă

dreptate uneia din părţi, şi inevitabil

cealaltă parte cade în pretenţii, într-o

mediere părţile găsesc prin negociere

directă şi cu facilitatea comunicării de

către mediator o soluţie care să le

servească interesele şi nevoile,

urmărind principiul câştig-câştig. În

plus, soluţia nu va fi impusă, ca în cazul

unei hotărâri judecătoreşti, ci liber

consimţită de către părţi şi are şanse mai

mari să fie susţinută pe termen lung. În

cazul în care părţile nu se înţeleg, iar

medierea se încheie fără semnarea

vreunui acord, părţile pot recurge la

instanţă pentru rezolvarea conflictului,

însă şi în acest caz se poate spune că s-a

câştigat un lucru important: înţelegerea

mai bună a poziţiei celeilalte părţi.

Părţile au controlul maxim asupra

procesului şi rezultatului, putând

oricând să renunţe la mediere în mod

unilateral, fără restricţii în situaţia în

care doresc acest lucru. Astfel,

recurgerea la calea medierii este lăsată

la libera apreciere a părţilor care pot

denunţa contractul de mediere în orice

fază a procesului. De asemenea

important de menţionat este faptul că

părţile îşi pot alege mediatorul şi că pot

lucra cu el la structurarea unui proces

conform nevoilor fiecăruia, mediatorul

ajutând părţile să-şi clarifice nevoile

reale şi să ia în consideraţie toate

optiunile.

Mediatorul îşi va păstra pe tot

parcusul procedurii neutralitatea faţă

de obiectul medierii şi imparţialitatea

faţă de părţi. La acestea se mai

adaugă şi confidenţialitatea, în sensul

că sesiunile nu sunt publice şi nu poate

fi dezvăluit nimic din ceea ce se spune

sau se notează în timpul medierii.

Notiţele pe care mediatorii le iau în

timpul medierii sunt distruse în

prezenţa părţilor la finalul procesului

de mediere.

În cazurile penale, avantajele

medierii pentru făptuitor sunt:

sesizarea consecinţelor reale ale

faptei ilicite comise, determinarea

gradului de responsabilitate pentru

comiterea infracţiunii, posibilitatea

manifestării căinţei sincere în legătură

cu fapta comisă, posibilitatea evitării

încarcerării şi păstrarea curată a

cazierului judiciar. Dacă făptuitorul nu

respectă condiţiile acordului de

mediere semnat cu partea vătămată,

ş i c on t r i b u i e l a e l u c i d a r ea

circumstanţelor comiterii infracţiunii,

poate obţine încetarea procesului

penal şi chiar absolvirea de

răspunderea penală. În ceea ce

priveşte termenul, acesta este unul

redus faţă de procesul penal, existând

p o s i b i l i t a t e a e v i t ă r i i f a z e i

judecătoreşti sau accelerarea

desfăşurări i procesului penal.

Dificultatea pentru făptuitor o poate

reprezenta doar starea financiară

47

Drept și societate

precară ca re poa te îng reuna

posibilitatea de a recupera prejudiciile

materiale şi morale cauzate de

infracţiunile săvârşite părţii vătămate,

pretinse de aceasta şi acceptate de

făptuitor.

Pentru victima infracţiunii, medierea

asigură respectarea principiului

egalităţii în drepturi a victimei şi a

infractorului, victima ocupând o poziţie

activă şi deteminată. Aceasta are

posibi l i tatea de a-ş i recupera

prejudiciile materiale şi morale (în

limitele acordului) cauzate de infractor

prin infracţiune dar şi de a-l ierta pe

infractor manifestându-şi umanismul şi

nobeleţea prin hotărârea sa.

Pentru avocaţi: spiritul combativ pur

juridic poate fi manifestat în timpul

medierii (în sesiunea comună), fără

constrângeri sau sancţiuni ca în cazul

sedinţei de judecată; un verdict negativ

în faţa instanţei de judecată poate

însemna pierderea unor clienţi şi

potenţiali clienţi, pe când, în mediere,

nici un caz nu poate fi pierdut. Un succes

în mediere rapid şi ieftin pentru client,

înseamnă păstrarea unui client care

poate aduce noi clienţi. La mediere

onorariul poate fi mai mare decât în

instanţă, negocierea făcându-se în

funcţie de raportul costuri în

instanţă/şanse de câştig/durata unui

Page 47: Revista IUVENTA - Nr. 1

proces, pentru tot ciclul procesual cât şi

pentru executarea unei hotărâri

judecătoreşti. În cazul pierderii unui

dosar este imposibil de recuperat un

onorariu de succes, dar la mediere, unde

ambele părţi câştigă, se poate negocia şi

primi un astfel de onorariu. Medierea

oferă avocaţilor un control asupra

întelegerii, a încheierii conflictului,

control de care nu dispune în instanţa de

judecată. Avocatul evită sălile de

judecată supraglomerate şi formaliste în

favoarea unei săli de mediere ce oferă un

cadru intim şi plăcut. Avocatul poate

finaliza un dosar în foarte scurt timp

incomparabil cu durata unui proces în

instanţă, având astfel mai mult timp

pentru restul clienţilor sau chiar timp

liber. Mulţi avocaţi sunt în situaţia de a

refuza cauze mici, pentru care onorariul

pentru volumul de muncă în instanţă

este egal sau mai mare decât suma sau

valoarea obiectului în dispută. La

mediere timpul se reduce semnificativ, la

fel munca depusă pentru avocat şi, deci

permite avocaţilor să se angajeze şi în

aceste cauze. De asemenea, nu există

acte urgente de redactat, termene

procedurale de respectat etc.. Medierea

oferă cel puţin aceeaşi satisfacţie ca şi

câştigarea unui proces în instanţă, fără

riscurile exercitării unei căi de atac.

Medierea- comunicare directă

între părți

Din punct de vedere procedural,

medierea presupune o comunicare

structurată, dar informală. La începutul

şedinţei, mediatorul, explică părţilor

care este rolul şi atribuţiile sale în acel

conflict, procedura după care decurge

întregul proces cât şi caracterul

confidenţial şi privat al acesteia. În

cadrul sesiunii comune, mediatorul

ascultă poziţia părţilor, care pot fi

asistate de către un avocat, în care

acestea dezvoltă faptele cu precizarea

că fiecare are posibilitatea de a-şi

expune cazul fără a fi întrerupt şi

clarifica poziţiile iniţiale ale părţilor,

după care decide cu care parte se va

întâlni prima dată în sesiune separată.

Tot în această sesiune, fiecărei părţi i se

dă posibilitatea de a se adresa direct

părţii celeilalte. După sesiunea

comună, mediatorul poate introduce

fiecare parte în sesiuni separate în care

va obţine informaţii suplimentare,

explica realităţi, şi ajuta fiecare parte

să dezvolte interesele pe care le

urmăreşte în acel conflict şi opţiunile pe

care le poate oferi celeilalte părţi. La

final, obţine o poziţie pe care o va

transmite celeilalte părţi care va intra

în sesiunea următoare. Un alt element

important al unei şedinţei separate

este faptul că de regulă mediatorul, pe

perioada cât se va afla cu partea

cealaltă în sesiune, va da o „sarcină”

părţii cu care tocmai a finalizat o

sesiune separată, în scopul de a o

48

Drept și societate

canaliza în găsirea unor noi opţiuni

privind alternativele prin care s-ar putea

ajunge la o înţelegere. Dacă se ajunge

la punctul în care s-ar putea genera un

consens, mediatorul va introduce părţile

într-o nouă sesiune comună în care se

va prezenta în mod pozitiv şi clarifica

opţiunile generate de părţi în sensul

obţinerii unui acord, urmând ca la

sfârşitul procedurii să se semneze

acordul de mediere, dacă părţile ajung

la acest acord.

În concluzie, medierea este o

alternativă viabilă la procesul de justiţie

care nu implică nici un risc pentru părţi,

care păstrează controlul procedurii pe

întreaga ei durată, păstrează imaginea

părţilor şi restabileşte relaţiile dintre

parteneri, economiseşte timpul şi mai

ales banii lor.

Alina Ionescu (Iaşi) – Masterandă, Facultatea de Drept, Specializarea “Dreptul Afacerilor”, UAIC

Page 48: Revista IUVENTA - Nr. 1

Dacă până nu de mult ne întrebam

cum răspund instituţiile statului în

privinţa achiziţiilor şi contracte publice

iar răspunsul era unul evaziv, acum

reglementările sunt mai clare şi permit

cetăţenilor o mai bună cunoaştere a

acestora. De aceea emiterea O.U.G. nr.

76/2010 care a modificat şi completat

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziţie publică, a

contractelor de concesiune de lucrări şi

a contractelor de concesiune de servicii

reprezintă un pas în reformarea

sistemului de achiziţii publice.

Printre modificările de substanţă ale

legislaţiei achiziţiei publice, menţionez

modificarea pragurilor valorice de la

cerere la ofertă astfel: - pentru

contractele de lucrări, de la suma de 5

milioane euro la 4.845.000 euro, -

pentru contractele de furnizare sau de

servicii, de la 400.000 euro la 387.000

euro, iar - pentru contractele de

publicitate media de la 20.000 euro la

15.000 euro din necesitatea armonizării

legislaţiei naţionale cu prevederile

Regulamentului CE nr. 1177/2009 de

modificare a Directivelor 2004/17/CE,

2004/18/CE şi 2009/81/CE ale

Parlamentului European şi ale

Consiliului în ceea ce priveşte pragurile

de aplicare a acestora în cazul

procedurilor de atribuire a contractelor

de achiziţii. Pentru realizarea cadrului

juridic naţional şi cu scopul de a evita

confuzii în interpretare, dispoziţiile

celor două Directive 2004/17/CE şi

2004/18/CE aşa cum au fost modificate

cu privire la pragurile valorice au fost

transpuse în cazul procedurilor de

atribuire a contractelor de achiziţii

publice prin diminuarea acestora.

De asemenea, s-a instituit obligaţia

autorităţii contractante de a solicita

ofertanţilor, constituirea unei garanţii

de participare, fiind vorba deci despre

49

Drept și societate

Noile reglementări în domeniul achiziţiilor publice

o garanţie a cărui cuantum este de

maxim 2% din valoarea estimată a

contractului. Aceasta este o măsură

stabilită de legiuitor în sarcina

ofertantului în scopul de a proteja

autoritatea contractantă faţă de riscul

unu i e ven tua l c ompo r t amen t

necorespunzător al ofertantului dar şi

indirect, o măsură împotriva celor ce

care nu au nici o intenţie de a câştiga

licitaţia, ci doar de a bloca lichidităţile

prin proceduri şicanatorii cu speranţa că

vor obţine anumite avantaje de natură

patrimonială din partea ofertantului

declarat câştigător, indiferent dacă au

sau nu legătură cu obiectul procedurii de

atribuire. De aceea consider că este

importantă luarea unor măsuri în sensul

Page 49: Revista IUVENTA - Nr. 1

întocmirii unei “liste negre”, aşa cum

există la Banca Mondială, cu firmele şi

persoanele fizice care nu sunt eligibile

deoarece au încălcat dispoziţiile

referitoare la fraudă şi la corupţie, şi

eventual şi la alte măsuri de natură

fiscală care să descurajeze astfel de

practici.

S-a mai urmărit prin aceste recente

modificări şi eliminarea cazurilor de

utilizare abuzivă a căilor de atac,

respectiv a contestaţiilor, prin

reglementarea dreptului autorităţii

contractante de a reţine contestatorului,

în cazul în care Consiliul Naţional de

Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C)

respinge contestaţia, din garanţia de

participare, sume în raport de valoarea

estimată a contractului şi taxarea

cererilor de chemare în judecată, având

ca obiect contractele de achiziţie publică

sau repararea prejudiciului, în funcţie de

valoarea estimată a contractului sau în

funcţie de valoarea contractului dacă

acesta a fost încheiat. Răspunderea

contestatarului pentru utilizarea abuzivă

a căilor de atac, respectiv a contestaţiilor

se angajează în mod direct prin utilizarea

dreptului autorităţii contractante de a

reţine contestatorului, în cazul în care

Consiliul respinge contestaţia, din

garanţia de participare, sume în raport

de valoarea estimată a contractului şi

taxarea cererilor de chemare în

judecată, având ca obiect contractele de

achiziţie publică sau repararea

prejudiciului, în funcţie de valoarea

estimată a contractului sau în funcţie de

valoarea contractului dacă acesta a fost

încheiat, iar în cazul în care prejudiciul

depăşeşte acest cuantum, autoritatea

contractantă are deschisă calea

instanţe i de judecată pentru

recuperarea integrală a pagubei

cauzate.

Toate procedurile de atribuire a

contractelor de achiziţie publică

finanţate din fonduri europene,

indiferent de valoarea estimată şi de

modul de atribuire, vor fi verificate

preventiv în materie de legalitate pe

planul anual de achiziţii de către

Unitatea pentru Coordonarea şi

Veri f icarea Achiz i ţ i i lor Publ ice

(U.C.V.A.P.) din subordinea Ministerului

Finanţelor publice, permiţând-se

autorităţilor contractante să remedieze

în timp real neconformităţile constatate

de observatorii U.C.V.A.P. prin aplicarea

recomandărilor acestora. Totuşi trebuie

semnalat faptul că atribuţiile celor două

instituţii şi anume cea a administraţiei

publice centrale - U.C.V.A.P., din

subordinea Ministerului Finanţelor

Publice se suprapun, substituie în

atribuţiile de control/verificare a unei

instituţii administrative autonome

(Curtea de Conturi), putând genera un

conflict constituţional de separaţie a

puterilor în stat.

Dacă, până acum procedura de

50

Drept și societate

achiziţie a fost considerată de

participanţii la procedură excesiv de

birocratică, prin noile modificări s-a

prevăzut obl igaţ ia autor ităţ i lor

contractate de a se înscrie în Sistemul

Electronic de Achiziţii Publice (S.E.A.P.)

şi să publice anunţurile de intenţie,

part ic ipare ş i atr ibuire pentru

procedurile proprii, acest lucru

asigurând o reducere a birocraţiei şi un

nivel ridicat de eficienţă şi transparenţă,

în ceea ce priveşte utilizarea banilor

publici.

S e d i m i n u e a z ă v a l o a r e a

contractelor/actelor adiţionale

pentru lucrări/servicii suplimentare

la 20%, urmând ca în situaţii

excepţionale, care se referă la aprobarea

expresă a ordonatorului principal de

credite, precum şi la existenţa aceloraşi

membri în comisia de evaluare, care au

decis iniţial atribuirea contractului, se

poate a junge la 50% pent ru

suplimentarea de lucrări. Aceasta

apărând însă şi ca o putere discreţionară

nejustificată, la nivelul ordonatorului

principal de credite pentru că nu este

însoţită de introducerea unor criterii pe

baza cărora să se poată face aprecierea

majorărilor de preţuri/costuri prin acte

adiţionale evitând astfel mărirea

corupţiei.

Un aspect important îl reprezintă

procedura de soluţionare a

Page 50: Revista IUVENTA - Nr. 1

contestaţiilor. Este el iminată

posibilitatea persoanei vătămate de a

se mai adresa instanţelor de drept

comun ceea ce contravine prevederilor

din art. 21 din Constituţie privind liberul

acces la justiţie alături de cele din art. 6

d i n C . E . D . O . . S o l u ţ i o n a r e a

contestaţiilor făcându-se de C.N.S.C.

ce deţine competenţa exclusivă în

materia achiziţiilor publice, cu excepţia

contestaţiilor privind procedurile de

atribuire aferente infrastructurii de

transport de interes naţional unde

competenţa aparţine Curţii de Apel

Bucureşti. Această măsură de a elimina

procedura administrativă, extrem de

rapidă, la marile contracte şi de a o

înlocui cu cea în faţa instanţelor este

una absurdă deoarece pe rolul

instanţelor ea poate dura pana la 5

ani, ceea ce contravine scopului de a

mişcora timpii de soluţionare a

contestaţiilor şi de a accelera

introducerea banilor de investiţii în

economie.

În ceea ce priveşte termenele

de soluţionare a contestaţiei de

către C.N.S.C. prevăzute de O.U.G.

nr. 76/2010, reprezintă o punere în

acord cu practica. Astfel pentru

soluţionarea fondului, termenul este

de 20 de zile calculate de la data

primirii dosarului achiziţiei publice de

la autoritatea contractantă, iar

pentru excepţiile care impiedică

analiza pe fond, termenul este de 10

51

Drept și societate

zile, existând şi posibilitatea de

prelungire a termenului o singură dată

cu încă 10 zile, în cazuri temeinic

justificate.

Piaţa achiziţiilor publice este un

domeniu amplu cu o serie de

reglementări specifice, fiind vorba

despre banii publici al cărui iniţiator

principal al acestor reglementări este

A.N.R.M.A.P., instituţie desprinsă din

cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Alina Ionescu (Iaşi) – Masterandă, Facultatea de Drept, Specializarea “Dreptul Afacerilor”, UAIC

Page 51: Revista IUVENTA - Nr. 1

Părerea ta contează!

Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi susţine punctele de vedere, de a-

şi face simţită prezenţa în vârtejul ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA. Orice

articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail

[email protected] îţi stă la dispoziţie!

De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la startul către un nou drum spre

cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale pe blogul revistei http://revistaiuventa.blogspot.com/

sau ne poţi contacta la următoarele numere de telefon:

Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor şef;

Dragoş-Andrei Preutescu -0741.540.172 – redactor şef-adjunct.

Vă dorim mult succes în drumul spre cultură!

Cu drag,

Echipa IUVENTA.

52

Drept și societate