Revista "Hai pe Munte" nr.01

Anul 1, numarul 1, iulie-septembrie 2009

Revista trimestriala de turism montan si drumetieISSN: 2067 - 0842

hai pe munte

Foto coperta: Adrian Herghelegiu

1

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Anul 1, numarul 1

CUPRINS De ce si pentru cine o noua revista?.....3 Creasta Muntilor Rodnei: Un vis devenit realitate.................................................5 Suhard magia Carpatilor Orientali...15 Splendorile unei erori..........................26 HaiPeMunte in Fagaras (creasta de la vest la est)............................................41 Ciucas la sfarsit e vara.........................54 Prin luminisurile si umbrele Ceahlaului............................................62 Zapezile de pe Suhard (Miniconcert cameral, in doua acte, pentru 2 viori, viola si pian)........................................68 Vin fiert si tocinei................................72 Floarea reginei (Leontopodium alpinum)..............................................71 Mont Blanc august 2009.....78 Remember 80 (Editia I Suhard)..... 85 Orice persoana care doreste sa devina colaborator este binevenita, iar materialele sunt asteptate pe adresa [email protected]. Redactor: Mihai Cibotaru Identitate grafica: Elena Cibotaru Colaboratori: Aurica Scriitoru Costel Asandei Ionut Toncu Radu Zabulica Claudiu Barliba Gabriel Lupu Elena Cibotaru Marius Ciobanu Adrian Herghelegiu Ramiro Matei Tudor Ghioc Contact: [email protected] ISSN: 2067 - 0842

Revista trimestriala de turism montan si drumetie realizata cu sprijinul membrilor Asociatiei de Turism Montan Hai pe Munte! Iasi WWW.haipemunte.roReproducerea oricarui material din revista este interzisa fara acordul individual al autorilor. Foto coperta (Floarea reginei Ceahlau): Adrian Herghelegiu (Piatra Neamt)

2

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru

De ce si pentru cine o noua revista?A doua parte cu pentru cine este mult mai usor de explicat; ne dorim sa fie o revista adresata oricarui iubitor al potecilor Carpatilor, oricarui iubitor al potecilor montane oriunde s-ar afla acestea, oricarui viitor sau actual om care iubeste muntele. De ce? Atat timp cat mergem pe munte doar de placere si nu la competitii (cu noi sau cu alti oameni), atat timp cat avem in comun doar dragostea fata de munte, inseamna ca orice incercare editoriala care nu face decat sa prezinte locurile prin care umblam, nu face decat sa aduca un plus de informatie sau de zambete intr-o zona destul de saraca (referindu-ne la aparitii editoriale). Stim ca au fost destul de multe incercari si proiecte pe aceasta tema; ca mai toate fie au murit fie sunt la limita existentei si doar pasiunea unei mani de oameni inimosi tin pe linie de plutire actualele aparitii cu tematica montana. Pentru ca fiecare dintre noi a avut o prima zi in care s-a hotarat sa mearga pe munte. O zi in care a pasit pe cararile muntelui plin de voiosie si speranta, stiind sau nu ce il asteapta acolo sus, pe varfurile cele mai semete sau in sala de mese a cabanei. Si poate pentru ca neavand suficienta informatie, unii dintre noi nu au mai urcat a doua oara, sau si-au dorit mai mult de la munte. De aceea ne dorim a prezenta in aceste pagini informatie nou privitoare la munte, amintiri ale noastre legate de locurile pe unde am mers, sfaturi mai mult sau mai putin stiintifice dar practice, testate pe pielea noastra sau carora a trebuit sa le facem fata in diferite conditii. Vom incerca ca in fiecare numar al acestei reviste ce va aparea trimestrial sa avem un editorial. O sinteza a unui eveniment montan deosebit sau mai degraba o suma de atitudini, trairi, pilde si exemple. Ghidul turistic si itinerariile turistice vor incerca sa va aduca din fata calculatorului direct pe crestele Carpatilor. Impresii si descrieri din ture in care am ajuns, combinate cu sfaturi sau experiente de-ale noastre; punctate cu asa nu si asa da. Speram sa avem si un interviu. Nu neaparat si mereu cu oameni cunoscuti, cu oameni celebri sau specialisti in domeniu. Vor fi interviuri si cu alte categorii de oameni ce iubesc muntele: oameni normali ce urca de doua-trei ori pe an sus, cu ciobani care-si traiesc viata din mosi stramosi prin poieni si luminisuri, rangeri ori padurari, cu cabanierii ce te intampina cu o cana de ceai fierbinte in miez de iarna ori cu cei care-ti trantesc usa in nas cu nu mai avem locuri (mai greu cu cei din urma de socializat). Pentru ca in timpul liber cand suntem tinuti mai mult pe langa casa ne mai luam si bicicletele pe dealuri, o alta rubrica va fi a cicloturismului. In nici un caz de performanta, sau ... mai stii; deocamdata o sa ne limitam la ceea ce facem: drumuri forestiere pe dealurile Barnovei sau ale Paunului si mai departe de vor fi doritori printre noi putem trece la Transfagarasan ori tururi ale Romaniei. Cultura montana se va regasi in paginile noastre functie de inspiratia fiecaruia si de harul pe care-l are in a imbina literele intre ele. Eseuri, fabule 3

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru ori rime; poezie sau orice alte exprimari publicatie electronica. Sunt asteptate in ale inspiratiei proprii. Fara glume sau mod deosebit criticile, ca sa stim cum sa bancuri; pentru aceasta va fi o sectiune ne pregatim pentru urmatorul numar ce speciala de glume montane. Si cum nu va aparea la sfarsitul lunii ianuarie 2010. prea stim multe, sau nu am fost la In rest, petrecerea continua ... alaturi de focurile de tabara la care s-au creat, membrii Asociatiei de Turism Montan printre ele se vor strecura si cele cu Hai Pe Munte! Iasi animalele padurii. Cu celebrul iepusas, urs si cumatra vulpe. O sa vorbim si despre Fauna si flora montana. Nicidecum articole stiintifice, pentru a nu fi prea greoaie lecturii, o sa incercam mici sinteze ale informatiilor din aceste domenii de interes. Bucataria la munte. Despre cum sa faci ca supa sa fie gustoasa, despre afinata gasita pe la cate o stana alaturi de casul proaspat sau alte specialitati invelite in scoarta de copac. Dar inainte de acestea, caci e iarna si ciobanii sunt pe la casele lor, pe langa retetele traditionale vom incerca sa punctam si importanta mancarii. La munte si la bloc. De cativa ani tot mai multi avem posibilitatea de a merge afara, de a vedea si din frumusetile celorlalti. Aici sunt invitati sa scrie toti cei care au fost pe muntii din afara Romaniei si care ne pot ajuta si pe noi, cei ce am stat inca acasa cu sfaturi, informatii, numere de telefon si locuri unde cursul de schimb e favorabil ron-ului. Avand toate aceste idei in cap, intr-o zi de toamna tarzie ne-am hotarat sa le punem pe hartie; fara experienta si fara a avea pretentia ca a iesit ceva extraordinar va invitam la lectura. De asemenea va adresam invitatia tuturor de a contribui activ la existenta acestei reviste, trimitand materialele voastre la adresa de mail [email protected], precum si orice sugestie care credeti ca ar putea ridica calitativ aceasta 4

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Aurica Scriitoru; Foto: Ramiro Matei

Creasta Muntilor Rodnei 19 23 septembrie 2009 din Pasul Rotunda in Pasul Setref (Un vis devenit realitate)

In anul 2006 am pus mana prima data pe cateva numere din colectia Muntii Nostri. Le-am rasfoit fara intrerupere vreo saptamana de mai multe ori la rand cu hartile in fata, am facut calcule, am cantarit, am portionat mancarea desi habar nu aveam ce inseamna munte, si chiar numai cu echipamentul retro pe care-l detineam de un an, nu vedeam nici o problema. Atentia mi-a fost atrasa in special de Muntii Rodnei. Mi s-a intiparit in minte pasajul cel mai impunator si mai inalt masiv din Carpatii Orientali iar desenele cu diferite trasee alb negru din carte, inaltimile constante de peste 2000 m au devenit o obsesie si am considerat ca acest pas va fi ca o trecere la un alt nivel in mersul pe munte, de care nu stiu de ce m-am apucat asa tarziu. Mai fusesem cu cortul cu un amic de al meu Lucian (despre care o sa mai scriu) prin Poiana cu Statui si odata in Giumalau din Pojorata cu coborare in Rusca, dar binenteles ca dupa ce au inceput sa vina iesirile mai serioase pe munte cu minim 15 kg in spate, cu vant, ploi, ceata, rataciri, informatii si jurnale de pe Carpati, Alpinet etc. timp de vreo 2 ani, elanul s-a mai domolit in privinta muntilor gen Rodnei. Am constatat ca una e sa citesti despre munti si alta e realitatea acolo, exact ca intr-o poza care o arati unui prieten care nu a fost, o priveste, o admira dar nu vede ceea ce ai pozat cu adevarat.

Am mers in august 2008 cu gand sa facem traseul: Borsa Statiune Gargalau - Galatului - La Cruce Buhaescu - Pietrosu cu coborare in Borsa oras, si prima noapte de campare in Saua Gargalau cat si dimineata urmatoare mi-au aratat ca denumirea de Fagarasii Nordului nu e intamplatoare. Atunci am coborat dupa prima noapte adevarata de furtuna, ceata si grindina. A doua zi nu vedeam la doi metri de ceata, nu stiam directia, Bazil era avariat cu spatele si a plecat acasa; bucurosi ca am scapat de el am mai stat o zi in Borsa, a doua zi am urcat pe Pietrosul Rodnei, am dormit la statia meteo si ne-am intors acasa multumiti si cu atata si am hotarat in sinea mea ca o sa merg in Rodnei dupa ce voi fi intradevar pregatit fizic dar mai ales mental.

5


A urmat un an de iesiri cat mai dese posibil, de iarna cu viscole si zapada mare, de primavara cu ploi si dormit la cort, dar macar odata pe luna citeam despre Rodnei, ma uitam pe harta si planificam. Oricum prin luna iunie 2009 simteam ca sunt pregatit, si dupa Suhard dar mai ales dupa Pietrosul Bistritei a doua oara am hotarat ca in septembrie la prima fereastra de vreme buna indiferent de ziua din saptamana se pleaca in Rodnei pe traseul de creasta care l-am citit in Muntii Nostri. S-au inscris Ramiro si Liviu, saracul Bazil ar fi mers si el dar asta e, si nici nu am vrut alta componenta. Era un proiect pentru mine deosebit si nici nu vroiam sa incurc pe cineva sau sa ma incurce, mai ales ca era un traseu mai lung, nu stiam cat dureaza, cat e de greu sau mai ales daca-l voi dovedi. Oricum trebuie subliniat ca am avut mare noroc de vreme, si ca un mic sfat, ar trebui ca la iesirile in Rodnei cu peste o zi de campare la cort sa se tina seama de vreme caci sunt munti foarte incomozi, cu temperaturi scazute (in prima seara la Lala Mica au fost -3 grade), daca nu ai vizibilitate nu stii unde sa te retragi, distantele sunt prea mari ca sa cobori din creasta, intinderea cortului devine dificila in caz de vreme

proasta. Bine asta e valabil pentru orice munte dar Rodnei mi-au lasat impresia ca nu as vrea sa fiu acolo pe vreme rea. Sambata 19.09.2009. Cu rucsaci de 22 kg in spate, plecarea clasica cu trenul de dimineata de la 6:26 de Vatra Dornei, de acolo cu un taxi (120 lei) pana in Pasul Rotunda si in prima zi urmam traseul spre Vf. Ineut cu campare la Lala Mica. Descrierile din carti, jurnale si harti corespund pana la intrarea in rezervatie.

6


La o ora de mers se gasesc vreo trei izvoare, deasemena am numarat trei stalpi de marcaj alb negru , un stalpindicator la intrarea in rezervatie, iarasi un stalp de marcaj si in Saua Gajei un stalp-indicator. Traseul urmeaza un drum forestier (au trecut si vreo trei masini) care se poate taia daca ai vizibilitate buna; daca nu, e indicat sa mergi pe el. Din Saua Gajei incepe urcusul pe Ineut, un urcus destul de greu mai ales cu rucsacii plini. Trebuie un pic de atentie pentru ca marcajul vechi duce de la stalpul indicator catre Ineut exact intr-o mare de jnepeni neumblata demult, asa ca se ocoleste 3-4 m mai la stanga. Drumul merge efectiv pe creasta. Se poate merge si prin dreapta din saua Gajei catre Lala Mare, se campeaza, si se urca fara bagaj pe Ineut. Intoarcem capul din cand in cand si admiram Suhardul. De pe Ineut se zaresc si Calimanii. La ora 18:45 am

intins cortul la Lala mica; la ora 19:00 deja soarele a disparut si s-a asezat umezeala. Am mers 16,6 km in 4 ore si am facut pauze 1 ore.Mai erau trei persone din Zalau langa noi si pe la ora 21:00 am trecut la somn dar temperatura scazuta, oboseala acumulata si mai ales lipsa dopurilor de pus in urechi contra grohaitului ritmic pe nas a lui Liviu si sforaitului neritmic pe gura a lui Ramiro, m-au facut sa dorm doar vreo trei ore. Pe la 1:00 am auzit zgomote probabil de marmota, iesim afara si vedem pe cer un OZN, la 4:30 ne trezim. La 07:30 iesim din cort cu parere de rau ca nu am plecat pe Ineu la 4:30, mai ales ca vecinii nostri deja erau sus. Impresia mea personala a fost ca locurile de campare la Lala Mica cat si cea din Tarnita la Cruce nu sunt foarte atractive deoarece fiind in caldari soarele apune repede si rasare tarziu, dar in alte locuri nu este apa aproape asa ca ne multumim cu ce a fost.

7


Duminica 20.09.2009. Pe la 9:00 impachetam, la 10:00 lasam rucsacii la stalpul indicator din Saua Ineu si urcam pe Vf. Ineu. Foarte frumoasa portiunea spre Creasta Plescutei, priveliste spre Muntii Maramuresului la nord, facem poze si ne strangem mainile bucurosi de ceea ce vedem si de realizarea noastra.

La coborare am sesizat ca era mai bine se lasam rucsacii la micul adapost de tabla, bun la nevoie, de sub Vf. Ineu pe partea sudica.La 11:00 plecam din Saua Ineu si intram in traseul

de a doua zi spre Vf. Gargalau. Aici traseul e clar pe vreme buna, indicatiile din carte si din harta corespund; aceleasi iluzii ca de fiecare data la munte (ca acuma vine varful, ca-i varful cutare si ca mai avem atat, etc.) tot felul de statistici ceea ce ma dus cu gandul la domn Costel care a tras concluzia clara sa ai rabdare, nu poti modifica ceea ce a fost stabilit in supa universala si cand ai sa ajungi inseamna ca ai ajuns. Pe acest traseu se afla un singur stalp indicator, efortul e mediu, un ritm monoton de mers, problema mare e ca daca vremea e buna, uiti sa mergi si intorci capul in toate partile nemaisaturandu-te de privelisti si chiar daca te-ai uitat intr-un loc de mai multe ori, de fiecare data cand ai belvedere il admiri ca si prima data, incercand sa memorezi detalii pentru foarte multi nesemnificative dar care isi fac loc cu usurinta in creierul eliberat in aceste zile de reguli, dogme, principii inoculate dealungul timpului. Afinele si merisoarele ne fac sa ne aplecam des si la ora 17:00 atingem vf. Gargalau. Nu stam foarte mult caci mai fusesem cu un an inainte. Coborarea pana la locul de campare este anevoiosa, mai ales ca pe final creierul se relaxeaza si doar cate o calcatura usor gresita ne trezeste din oboseala acumulata. 8


In Saua Gargalau se afla un stalp indicator, spre stanga se coboara la locul de campare care este cel mai perfect loc din Rodnei chiar si comparativ cu alti munti.

Am mers efectiv 5 ore am facut 13,3 km si pauze 3 ore, astea cu tot cu urcusul pe Ineu. Apa curge intr-o mica cascada, facem dus, soarele se-ntinde pana pe la

ora 20:00, socializam si facem schimb de tuica cu cei trei din Zalau (Nelu, Dan si Bianca). Pe la 21:30 punem mp3-ul in priza, ascultam Fausto Papetti si adormim bustean (gasisem si dopurile antizgomot). La 1:00 iesim 10 minute si admiram cerul, un cer cum numai la 1900 m se poate vedea. Luni 21.09.2009. Pe la ora 8:30 suntem in traseu. Prima parte din traseul de a treia zi este mai grea spre Vf. Galatului; ne uitam inca odata in urma de unde am plecat. Intram in ritm, trecem printre Vf. Puzdrelor in dreapta si Vf. Laptelui in stanga, spre dreapta se vede Borsa, fosta cabana Puzdrele si inca doua cabane, una mai la vale de Puzdrele iar una pe un picior de munte deasupra Borsa statiune. Cred ca este particulara sau de vanatoare (arata prea bine). Timpii se potrivesc cu cei din carte, traseul este mai usor intrucat ocoleste majoriatea varfurilor. Intalnim un grup de 2 nemti imbracati bine de iarna si arsi de soare, trecem de Saua Puzdrelor, ajungem dupa o portiune de 10 m de jnepeni in Tarnita Barsanului.

9


unde este loc bun de campare dar trebuie cautata ori carata apa. Marcajul este doar pe pietre. Exista o tabla indicatoare pusa pe pamant in Saua Obarsia Rebrii iar primul stalp indicator este la Tarnita la Cruce. Dupa ce identificam portinea numita La Oase (cred ca datorita multitudinei de resturi de lemne uscate si albe ca niste oase de animale moarte) ajungem la locul numit foarte sugestiv si corect La Carti la ora 13:00. Aici se poate campa pentru ca este apa. Din acest loc traseul se desparte si se poate cobori la stanga spre Cabana Farmecul Padurii (nu stiu de-o mai exista). Intre La Oase si Tarnita la Cruce sunt destule izvoare, traseul se poate face si pe varfurile Repede si Cormaia dar noi le ocolim. Ajungem la ora 16:30 in Tarnita la Cruce unde jos sub Buhaiescu la locul de campare era deja intuneric.

Cei trei din Zalau se hotarasc sa ajunga indiferent de ora la Statia Meteo pentru ca ziua urmatoare sa urce Pietrosul fara bagaje avand tren spre casa la 14:00. Oricum, cand ma uit la masivul Buhaiescu - Pietrosul pe care trebuiau sa-l treaca si mai ales ca domnisoara care-i insotea era pentru prima data pe un traseu asa solicitant, ma fac sa ma simt in forma si hotaram sa nu campam inca si sa mai mergem o ora pentru a castiga timp pe a patra zi, avand sanse de 75% de a ajunge in Iasi. Telefonul era mort de a doua zi. Noroc ca Ramiro a avut doua aparate si am mai tinut legatura cu sotia o data pe zi ca altfel uiti de unde ai plecat. Pozam cu echipa din Zalau cu care speram sa mai ne intalnim ca sa vazut ca sunt de la munte si mergem spre Vf. Batrana pe varianta usoara ocolind Rebra, la 17:30 gasim un loc de campare cat de cat bun cu un mic izvoras.

10


Oboseala isi spune cuvantul, Ramiro acuza dureri la glezna stanga, Liviu acuza conducerea expeditiei de totalitarism si extremism, dar dupa ce intindem cortul pe lumina facem si un foc pe cinste cu carne de purcel la castron si rezolvam jumatatea de tuica pe care nu reusisem sa o dam gata pana atunci. Privim partea de vest a Pietrosului,

impunatoare cu soarele ce se reflecta in el, rezemati spate in spate pe izopren. Deja eram in forma ca in prima zi si miaduc aminte un citat ... Muntele este un urias mare si bun, daca ii intelegi si ii respecti regulile. Uneori, daca meriti, iti permite sa-i descoperi alte dimensiuni si sensuri. Dar, daca nu il respecti si nu il intelegi, esti grandoman si faci acte de teribilism, de multe ori nu-ti da o a doua sansa ... E bine ca atunci cand mergi pe munte, sa fii pregatit pentru aceasta intalnire, iar daca nu esti, sa stii sa renunti la timp ... Muntele ramane tot acolo si te va astepta intotdeauna ... Marti 22.09.2009. Ziua a patra, MARTI (cu ghinion). Desteptarea pe la 7:30, plecarea in traseu pe la 9:00. Marcajul este pe pietre si pe copaci dar mai rar, trebuie un pic de atentie si concentrare pe directia care trebuie urmata (busola, GPS). Se merge pe drum forestier, se traverseaza un plai mare si frumos, perfect pt. o tabara HPM, ocolim prin dreapata Vf. Batrana (se poate trece si peste el), intram in padure unde mergem in ritm alert cu gandul ca in jur de ora 12:00 suntem in Pasul Setref.

11


Ceea ce trebuia sa fie cea mai lejera zi din punct de vedere fizic dar mai ales cu moralul ridicat ca o sa ajungem acasa, fiecare avand ceva probleme de rezolvat, sa dovedit a fi cea mai stresanta din toate timp de doua-trei ore. Nu stiu ce-oi fi avut in cap atunci cand am taiat partea din harta cu traseul spre Batrana (nu se incadra in formatul A3 pentru a fi foliata). La ora 11 ajungem intr-o sa unde este si un saivan de animale, acum vad ca eram in Saua Pietrii. Marcajul dispare o bucata de drum si in loc sa o luam la stanga muntelui Muncelu (1703 m), facem dreapta, mergem ora si nu gasim nici un semn desi iesisem din padure intr-un drum forestier. Sun pe domn Costel care ne dirijeaza inapoi cu ocolire stanga, ajungem intr-o poiana (ulterior

identificata ca fiind Prelunca de sub Munte - este izvor si stana in poiana), iarasi nu gasim semnul si datorita probabil oboselii ori relaxarii, in prima intersectie de la capatul de sud al muntelui unde sunt trei drumuri, nu tinem cel spre vest care era si cel mai logic de urmat, pentru ca vedeam ca acesta urca. Eram deja la 1300 m si in carte scria ca o sa coboram la 1100, asa ca luam celealte doua drumuri pe rand cu rucsacii in spate si balaurim vreo 1 ore pana ne cedeaza nervii. Aruncam rucsacii in intersectie si hotaram ca nu mai mergem un pas fara sa gandim si fara sa gasim semnul. GPS-ul parca era si el batut de soare; se decalibrase complet. Incercam pe drumul care eram siguri 100% ca nu-i bun si ... gasim semnul!!!

12


Ne lamurim daca mai era nevoie ca vestul e tot la vest si plecam la drum resemnati ca nu vom ajunge acasa. Oricum drumul e lung, ocoleste prin stanga in urcare Muntele Muncelu pana la 1500 m apoi tine dreapta si coboara pe un drum de TAF. Pe traseu intalnim stani cu izvoare. Se merge cand prin padure cand prin pajisti alpine (oricum trebuie atentie), se intalnesc spre final niste momai de marcaj facute din pietre (mi s-a parut ciudat ca sunt in padure). Cu ochii pe localitatile ce se vedeau jos in zare tragem tare pana la

ora 17:00 cand ajungem in Pasul Setref la Hanul lui Patru. Am mers 21,5 km in 6 ore si am facut pauze 2:15 ore. Asta-i tot. Restul ... distractie cu mici cruzi, bere, dus rece, somn in paturi mari cu lenjerie alba inveliti cu blana de oaie si ... iarasi citat: Cu cit efortul este/pare a fi mai mare, piedicile surmontate mai numeroase, satisfactia finala este proportional mai mare iar amintirile de neuitat. Sunam acasa la familii pentru ca erau in panica (dupa previziunile noastre trebuia sa fi ajuns deja acasa). Sotia lui Ramiro concluzioneaza ca ar trebui sa venim totusi pana

13


duminica ca-i zi de bicicleta. Miercuri 23.09.2009. De dimineta ... pe drumuri: Sacel, Moisei, Borsa, microbus la 13:30 spre Iasi, iar la 19:45 (cireasa de pe cort/tort) la terasa Versor la o bere cu HPM-istii prezenti. Peste vreo doua zile am simtit si oboseala. Concluzii: Importante sunt planurile, visurile, iluziile. Pe urma, rutina ... obligatoriu ochelari de soare si protectie pentru piele cu creme, batice etc. am luat prea multa mancare, cred ca ajungea kg/zi cu tot cu paine, dulciuri etc. plus supe, ceaiuri la un rucsac de 20 kg e bine sa mergi doar 6-7 ore pe zi ca sa cunosti Rodnei iti trebuie macar o iesire pe an timp de 15 ani de acum incolo, deci ramane stabilit: pana la 60 ani ... o data pe an Rodnei; la ultima iesire. Liviu va avea 70 de ani chiar daca nu va fi in viata

14

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Adrian Herghelegiu & Ramiro Matei

Suhard magia Carpatilor OrientaliCu Muntii Suhardului a fost dragoste la prima vedere cu trei ani de zile in urma. Orbecaiala prin ceata din Saua Diecilor, cu stana primitoare ce nea stat in cale, cu un inlocuitor de frontala, cu transeele din Varful Omului care ne-au adapostit de vantul turbat si cu cainii care dadeau sa ne rupa undeva sub varful Tarnita sunt suficiente motive pentru a reveni aici ori de cate ori aveam timp. Si daca iarna avusesem privilegiul sa-i vad culmile inzapezite, era cazul pentru o noua iesire si vara, pentru a-i putea admira culmile line si domoale precum si dantelariile de stanca cu care sunt incununate varfurile tesite. Vecinii Suhardului cu renume foto-telegenic mult mai mare fac (din fericire) ca acest munte sa-si pastreze mai mereu potecile curate, sa-ti gasesti mai mereu locuri de campare deosebite, cu privelisti fantastice, unde te poate deranja doar cate un cioban cu turmele lui ce-l cinstesti si omenesti cu vre-un ciocanel. Cu o suprafata de aproximativ 325 km2 si o asezare pe directia nordvest sud-est, acesti munti sunt delimitati de vecinii sai printr-o serie de vai, depresiuni si sei adanci, lucru care ii individualizeaza in spatiu. Dinspre nord valea Bistritei ii desparte de Muntii Zimbroslava si Tibau; dinspre nord-est Obcina Mestecanisului si spre est Giumalaul. Pasul Rotunda (1150 m) ii separa de Muntii Rodnei, iar valea paraului Cosnei ii limiteaza de muntii Bargaului. In sud, depresiunea Dornelor ii desparte de Muntii Calimani. Intr-o zona asa de frumoasa, cu atatea nume rezonante, Suhardul poate fi pentru unii loc in care se revine mereu cu placere si dragoste.

15


Iesirea era programata de vreo doua saptamani si cu o zi inainte nu ma uitasem inca pe prognoza meteo. M-am cam saturat de atatea date tehnice, presiuni atmosferice in scadere sau coborare, posibilitati de ploaie sau canicula exprimate in procente, kilometri la ora ce reprezinta viteza vantului incat am zis ca, pentru a putea ajunge sus pe munte in primul rand trebuie sa pleci de acasa. Si sa pleci pregatit, caci, asa cum au mai spus si alti oameni de munte mai experimentati, nu vremea e grea, rea sau urata, ci turistul este prost echipat si slab pregatit. Legat de indoctrinarea cu atatea tex-uri, dublu si triplu straturi si date tehnice, ma gandesc cum ne-am descurca multi dintre noi daca am fi teleportati in timp cu 20-30 de ani in urma, cand baschetii chinezesti, adidasii Clujana si bocancii vanatorilor de munte erau cele mai tari incaltari, cand cortul Urziceni si rucsacul cu cadru erau un lux privind echipamentul de montagniard, cand ciorapii de lana, jambierele si toporisca plus ceaunul erau pentru multi nelipsite din spate. Cand lanterna made in China era obiect de mandrie ce tinea locul zecilor de leduri de astazi ce lumineaza zece marcaje turistice dintr-o clipire. De data asta ne-am adunat doar noua

oameni pregatiti pentru a merge sus pe munte, caci ziua de luni cand urma sa ne intoarcem acasa le dadea multora dintre noi planurile peste cap, plus ca unii cu un spirit civic desavarsit nu s-au riscat sa-si exprime vointa democratica la urne (chiar daca eram hotarati ca de-am fi fost vreo 30 de oameni sa chemam urna mobila sus, pe varful Omu va dati seama, cu asa popor am fi ridicat prezenta la urne cu jumatate de procent cel putin-). 16

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Adrian Herghelegiu & Ramiro Matei Sambata 06.06.2009 Iasi Vatra Dornei Carlibaba culmea Stanisoarei varful Omu (1932 m) cu campare sub varf; din Carlibaba 11,5 km; 4 ore de mers; marcaj triunghi (dupa unii galben, dupa unii albastru) aproape inexistent. Traseu lejer, pe drum forestier in general, cu un urcus mai sustinut pe ultima portiune inainte de a ajunge pe varf.

La ora sapte dimineata ne intalnim in parcarea unui peco cei din Iasi (Liviu, Bazil, Ram, Aurica si cu mine) de unde urma sa fim colectati de catre Bogdan si Petrica care se invartisera de un microbuz cu care urma sa trecem prin Piatra Neamt unde ne asteptau Adi si cu Gabriel. Nu mai fac greseala de data trecuta sa iau un taxi pe care sa-l platesc de trei ori mai mult pentru ca Iasiul e asa de bine organizat incat pentru a trece dintr-un cartier in altul trebuie sa stai la bariera cefereului ca ala la poarta noua timp de jumatate de ora si o iau frumos la pas spre locul de intalnire. De data asta nu ma mai intreaba nimeni daca ma duc la pescuit (ca in alte dati cand culmea aveam in dotare si rachete de zapada, pioleti sau skiuri) si ajung in timp util la locul de intalnire, primul pe deasupra si cu o cafea in mana. Pana in Piatra Neamt peisaj obosit, de campie; mai sus pe valea Bistritei lucrurile se schimba; cu

Muntii Stanisoarei, Raraului si Giumalaului de o parte si cu ai Ceahlaului, Bistritei si ceva culmi din Calimani pe cealalta parte, drumul pana in Vatra Dornei e de vis. Intre Potoci si Poiana Largului oamenii muncesc la repararea drumului, lucru care ma mira (e sambata totusi si notiunea asta de munca sambata e cam rara in Romania) si care necesita ceva atentie din partea pilotului si a copilotului. De dupa Brosteni pana pe la Rusca mergem cu 30 la ora si tot parca am fi intr-un vagon de marfar; aproape ca ne vine in minte sa o luam la fuga pe langa masina si sa ne antrenam cu ocazia asta pentru maratoanele din Bucegi si din Piatra Craiului. Pe la Zugreni ne aducem aminte si sunam rechinul nostru cu care aranjasem sa ne duca pana la Carlibaba iar in Vatra Dornei tabaram ca niste vulturi pe magazinul cu articole montane din zona parcului.

17


Vanzatoarei ii stralucesc ochii in cap cand ne vede gandindu-se ca scapa cu noi de criza financiara; dar noi, sfiosi si cu mult bun simt cumparam doar o pereche de parazapezi, caci deh si noi suntem sclavi pe plantatie si mai avem nevoie pe langa hanorace si pantaloni ultimul racnet si de bani de lapte la copii acasa. Coboram in autogara si pana vine si Petrica, ce cauta un loc de parcare prin centru pentru masina, atacam cate un sandwich si plimbam un cersetor local de la unul la altul care ne mananca aerul proaspat de munte si ne macina nervii. De fapt mai mult el se plimba caci noi suntem destul de hotarati de felul nostru. Apare microbuzul, urcam si la drum; dupa vreo 15 km, dupa ce trecem de Iacobeni si drumul face stanga spre Borsa, intrebam cu piosenie si smerenie in glas cat ne costa; omul face calculul si cand ne anunta ca toata afacerea se ridica la vreo 140 de lei ne pica fata. Fapta-i consumata si in spiritul economiei de piata incercam sa mai negociem dar nu prea e loc, caci deja beneficiasem de discount (zice el); noi ne uitam pe geam sa vedem daca nu prindem ceva la ocazie; caci microbuzul e al nostru si asa ne-am mai scoate parleala. Treaba-i ca totusi banutii ceruti nu sunt multi, dar comparativ cu celelalte costuri ale iesirii

noastre (inclusiv partea de transport) e imens. In fine coboram in Carlibaba pe la ora 14, ne echipam in cinci minute si la drum. Traseul incepe chiar din fata primariei, urca spre partia de ski si o tine in sus chiar de sub teleski. La capatul acestuia mergem tot inainte putin stanga pentru a prinde intrarea in padure. Se merge pe drum de caruta, iar in ultima parte trebuie putina atentie caci acesta se pierde in iarba. Pana aici e diferenta de nivel de aproximativ 350 metri si urmeaza sa intram in padure.

18


Vremea e ideala de mers sus pe munte; e putin inorat, fara soare si fara caldura inabusitoare. Portiunea prin padure e scurta si iesim in golul alpin al Suhardului; prima poiana, prima stana, primii caini. Intre timp cad si cativa stropi de ploaie, drept pentru care, chiar pe varful Stanisoarei ne oprim pentru a ne lua pelerinele de ploaie; trece o stana, ciobanul om de treaba tine cainii langa el si socializam cu el. Bazil, intreaba pana cand tine ploaia; ciobanul sec, se uita in sus si raspunde pana la 6 seara. Trece agale si noi ramanem muti, cum sa tina pana la 6 seara, o fi avand laptopul la el sau de unde atata precizie? Mergem inainte printre stropii timizi de ploaie hilizindu-ne cu ploaia de ora 6. Cateva sute de metri si hop alta stana; ne inconjoara vreo 8 dulai si ne tot hamaie; doua fluiere dinspre stana si ne

lasa in pace; pana acum ciobani de treaba, nu am ce zice; acum cativa ani in vreo cateva locuri ne-au cam pus cainii aproape cu botul pe labe ... Intalnim vreo 3-4 izvoare cu apa limpede pana aproape de ultima stana ce ne iese in cale cu aproximativ o ora inainte de a ajunge pe varf. Mergem constant pe drumul forestier si uitandune pe harta vedem ca la un moment dat trebuie sa iesim de pe el in partea stanga; ghicim o carare printre tufele de afinis si o luam in sus; gps-ul ne arata ca suntem pe directia buna si mai avem cam 150 metri diferenta de nivel pana sus. Cum e ceata o luam direct in sus, chiar daca odata ajunsi acolo ne dam seama ca trebuia sa tinem mai mult dreapta pentru ca odata ajunsi in creasta sa o luam la stanga. Nu face nimic, urcusul nostru seamana cu portiunea de la baza varfului Toaca pana sus, asa mai pieptis.

19


Drept pentru care plamanii mei se elibereaza de toxinele adunate in ultimele 2-3 zile de la fumul de tigara si munca. Ajungem sus pe la ora 18 si ceva si o ceata; ma gandesc ca sunt ghinionist; ar fi a patra oara cand ajung pe varf si niciodata vreme frumoasa, sa pot admira orizontul in deplina vizibilitate. Hotaram sa ne bagam intr-un transeu pentru cateva minute pana mancam un sandwich dupa care cu busola in mana sa cautam un loc de campare pe partea cealalta a varfului unde stiam ca sunt ceva izvoare si locuri drepte de intins cortul. Zdrang doua bubuituri si ne sta inima in loc; ploaia se inteteste si de sus cad bobite de gheata. Dam repede sa scoatem un fund de cort, sa ne punem husele pe ruscaci si pelerinele pe noi; dar pana ne miscam ca niste pensionari totul se opreste. Cerul se lumineaza, orizonturile se deschid, mai intai spre Rotunda dincolo de care se inalta maiestuosi Rodnei inca albi pe creste si apoi in cealalta parte, spre Pietrele Rosii. In spatele nostru, spre Carlibaba e inca ceata, dar in fata deja apar varfurile Suhardul Mare si cel Mic situate in apropierea pasului Suhard. In departare se vad stane, stane, ciobanul cu ora sase si ramanem cu gura cascata. Avusese omul dreptate mare cu ploaia lui, nu se inselase cu mai mult decat un sfert de ora academic. Fantastic!

Ciobanul e ridicat la rang de profet si drept cinstire ne vom aduce aminte mult timp de acum incolo de el.

Facem poza de grup si coboram aproximativ in directia sud spre a gasi un loc de campare cat mai repede, caci nu intrebasem si de cum va fi vremea la noapte. Nu cautam mult si pe la 1800 metri gasim un izvor, o pajiste in care incapeau si 30 de corturi plus lemne multe uscate.

20


E deja ora sapte seara si trecem la montatul corturilor. Petrica si Ram trag o fuga in creasta sa prinda apusul soarelui spre Rodnei; as fi fugit si eu dar aparatului meu i-au murit acumulatorii inainte de a iesi de pe partia din Carlibaba, asa ca intind frumos cortul si ma arunc voiniceste la strans crengi uscate de prin iarba. Gabi aduna ceva rasina iar Aurica verifica sa vada daca este iubit de catre tigani (e vorba de zicala aia celebra din care rezulta ca esti iubit de tigani daca ti se aprinde focul). Focul se aprinde repede, caci nici nu avea incotro cu atata rasina plus vreo doua brichete din acelea folosite la aprinsul gratarului. De jur imprejurul vetrei cladita se insira militareste un munte de ghete si

ciorapi care gustasera putin din ploaia scurta ce ne prinsese. Avand in vedere ca in grupul nostru au aparut si oameni noi surpriza lor e o bucata de sunca plus vreo trei ciocanele pe care le plimbam de la unul la altul. Ne intindem tarziu in noapte si chiar de nu avem chitarist in grup muzica de munte e la ea acasa. Avem pe deasupra parte de un rasarit de luna fantastic: se vad in bataia luminii lunii Rodnei pana hat departe in dreapta noastra iar in fata focuri ce indica prezenta unor stani pe dealul Suhardului. O noapte de vis in magia Suhardului.

21


Duminica 07.06.2009: Sub varful Omu (aprox. 1800 metri) Varful Suhard (1415 m) Varful Suhardul Mare (1326 metri) Varful Suhardul Mic (1297 metri) Varful Poiana Ciungi (1277 metri) (banda rosie) de-a lungul paraului Zimbroaia, Cosnita, Cosnei pe drum forestier Valea Bancului (aproximativ 930 metri) (nemarcat); 26 km, 9 ore. Dimineata fiecare se trezeste dupa propriile puteri; primii mai norocosi au parte de un rasarit fantastic; ultimii vad cum cainii ce inconjurasera impreuna cu o turma de oi corturile tocmai ce incepusera sa traga de sireturile ghetelor, pe care Aurica, cu simt de raspundere le culesesera de prin tentele corturilor ca sa se usuce in bataia razelor soarelui. Bazil socializeaza cu ciobanul, drept pentru care (nu stiu ce o fi vorbit) acesta din urma isi strange cainii si incet incet isi continua munca zilnica. Mancam rapid si la drum: intai urmeaza sa urcam spre varful Omu pret de vreun sfert de ora dupa care o luam spre Pietrele Rosii. Chiar sub Omu drumul se bifurca iar noi tinem dreapta spre Varfurile Suhard. Tot aici gasim singurul stalp metalic din intregul masiv. Traseul trece pe culmi domoale mereu in

coborare pana la intersectia unui forestier ce duce dupa intrebari adresate altor ciobani spre Valea Mare/Sant. Unul dintre ei e chiar simpatic, cand intrebat cum merge munca ne spune ca greu de tot dar nu are ce face, caci daca e sa furi un ou ajungi la puscarie; trebuie sa iei milioane ca sa se spuna despre tine ca esti investitor.

22


La fel aceiasi oameni simpli, de treaba, cu bun simt cum am mai intalnit in balaurelile mele. Din nefericire nu chiar toti pe care i-am intalnit. Chiar la intersectia cu forestierul gasim un izvor bine amenajat si cum nu stim unde vom mai gasi altul ne refacem proviziile. Daca ieri am avut parte si de putina ploaie, ceva nori si ceata, astazi vremea este caniculara: cerul e de un albastru perfect pe care se profileaza cativa nori albi iar termometrul arata mult peste 300 Celsius. Urmeaza o diferenta de nivel de urcat de aproximativ 300 metri si am ajuns pe Varful Suhard. Ciobanul pe care-l intrebasem mai devreme de varf se uitase cu uimire la noi, raspunzandu-ne ca Omu e varful Suhardului (caci e cel mai inalt). Avea dreptate intr-un fel si ne-am dumirit si noi ca pentru oamenii locului Varful Suhard e de fapt Dealul Suhardului. Ajungem sus cam in ore de unde facem stanga, spre sud sud-est pentru a prinde apele paraului Zimbroaia dupa ce coboram de pe Varful Poiana Ciungi. In zona inca vreo doua stani ai caror ciobani isi tin cainii langa ei frumos, plus numeroase locuri in care sa-ti intinzi cortul. Mergem pe culmea care nu e impadurita; in stanga avem imaginea intregii creste a Suhardului, de la Rotunda pana dincolo de Pietrele Rosii spre Faraoane; in spate se profileaza caldarea glaciara a Lalei (cu lacurile omonime), iar in dreapta Muntii

Bargaului dincolo de care apar crestele inca inzapezite ale Muntilor Calimani. La sfaturile unui cioban prindem primul drum forestier din creasta ce face stanga (asta dupa ce trece pe langa o stana care e foarte aproape de drumul pe care trecem), drum care pe primele zeci de metri nu e foarte vizibil dupa care coboram rapid. In curand iesim in drumul forestier ce merge paralel cu paraul Zimbroaia si dupa inca jumatate de ora iesim in drumul pe care-l parasisem pentru a urca pe Suhard.

23


Pana in Valea Bancului aveam sa dam peste vreo 3 exploatari forestiere, locuri in care la nevoie poti sa ramai peste noapte mai ales iarna. Tot pentru iarna stanile pe care le-am intalnit in cale pareau de incredere, in ideea ca aratau a constructii sanatoase, nu din cele care stau sa le ia vantul. Urmeaza un interminabil drum de aproximativ 17 km, presarat cu pauze de tras sufletul, de schimbat bocancii cu sandale, sau pauze de asteptat reintregirea trupei. Intalnim la inceput o masina a carei sofer ne spune de vreo 20 de kilometri de mers; apoi dupa cateva ore bune, niste lucratori silvici ne spun de 3 ore de mers; tragem tare, facem pauze scurte cam la 45 minute de mers si in curand intram in satul Valea Bancului. Ne oprim la magazinul mixt pentru o pauza de rehidratare dupa care intrebam ceva localnici daca intre Valea Bancului si Podul Cosnei gasim ceva locuri de campare fara a sari gardul si a culca iarba din fanete la pamant fara stirea proprietarului. Omul zice ca nu prea, nea Petrica trage cu urechea si se ofera sa campam in gradina lui, chiar in fata casei. La inceput ne gandim sa nu deranjam oamenii mai ales ca era hram in sat si stam pe ganduri dar cand vedem ca omul insista nu mai stam pe ganduri: doar suntem oameni hotarati! Intindem

corturile intr-o fineata cu o iarba de jumatate de metru dupa care ne pregatim de cina cea de taina. Cum stam la o masa in fata noastra avem Varful Faraoane, al doilea ca marime din Suhard, iar in dreapta chiar peste apele Cosnei se intind plaiurile Muntilor Bargau. Ne intindem la vorbe caci cei 26 de kilometri parcursi astazi unora dintre noi le-au cam ajuns. Cu varf si indesat.

24


Pentru maine gandiseram ca un fel de bonus pentru iesire si o urcare pana pe Ousoru din Dorna Candrenilor si apoi coborare spre Vatra Dornei prin Saua Muntelui dar se pare ca nu prea mai erau clienti pentru aceasta bucla. Luni 08.06.2009 Valea Bancului Podul Cosnei, 5 kilometri, drum de tara. Dimineata ne ospatam printre altele cu cate o cafea din partea casei, plus o sticla de lapte de 2 litri primita de la un nene ce avusese rabdare sa ne asculte povestile de cu seara. Febra musculara a unora dintre noi ne face sa credem ca Ousorul ramane pentru alta data, combinat la o tura cu plecare din Iacobeni poate si continuata cu o coborare, ori de la Faraoane spre

Ciocanesti sau pe partea cealalta spre Valea Bancului. Asa ca din Podul Cosnei, Petrica prinde rapid o ocazie care-l duce repede in Vatra Dornei de unde recupereaza microbuzul, se intoarce si ne recupereaza si pe noi, dupa care, mergand pe mana mea, schimbam celebra pizza din centrul orasului pe un pastrav (unii) servit undeva pe langa localitatea Rosu. Timpul zboara repede si cum unii de marti incep treaba la prima ora, zburam ca gandul spre Iasi. In rest, iubiti muntele, respectatil, priviti-l cu admiratie indiferent daca e cel mai inalt din Europa sau mai stiu eu de pe unde ori ca este cel mai frumos vazut din spatele casei (si cati nu si-ar dori o astfel de casa ...)

25

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei

Splendorile unei erori(Muntii Rodnei, 14 septembrie 2009)

Roua groasa care-mi uda abundent bocancii, contrar prognozei meteo data de specialistii in domeniu, anunta o zi frumoasa. Plecasem din Garlea cu doar o jumatate de ora intarziere fata de programarea ce mi-o facusem. Planuisem, la plecarea in Maramures, cu totul altceva; ar fi trebuit sa fiu insotit de un grup de proaspete cunostinte, tovarasi de patima in ale muntelui, dar o modificare radicala in programul lor zilnic le-au impiedicat sasi tina cuvantul. Asadar renunt la o noua vizita in Purgatoriu si scot de la rezerva o mai veche idee, aceea de a merge la Izvorul Albastru al Izei urmand Valea lui Dragos. Dupa ce-mi facusem oarece provizii alimentare de la magazinul Leontinei luasem in talpile bocancilor acea poteca mult indragita de mine ce urca pe Piciorul Mosului trecand prin fanete inmiresmate si gospodarii scaldate in lumina unei dimineti insorite. O liniste nefireasca pentru aceasta ora pluteste asupra caselor; sarbatorirea hramului bisericii din Garlea, Inaltarea Sfintei Cruci, se oficiase ieri, duminica. Si cum astazi este sarbatoare, iar grija mersului la liturghie nu mai este, oamenii se lasa cuprinsi de dulceata somnului de dimineata; pana si vietatile de prin grajduri si cotete parca s-au sfatuit sa nu tulbure odihna stapanilor de aceea nu se aude nici un muget de vaca sau cotcodacit de gaina; doar cate un caine mai salta capul privind spre mine si intrerupe linistea diminetii cu cate un cascat abia inabusit. Trecut de ultimele case de pe culmea dealului ma opresc o clipa sa

privesc in tihna la privelistea din jur, la casele ce se insira pe valea Pietroasei, la varful Toroioaga ce impunge albastrul cerului de dincolo de Viseu dar mai ales la gropile din nordul Pietrosului cu Zanoaga Mare in centru si Zanoaga Mica in dreapta (botezata de mine Purgatoriu) depozitara de nebanuite satisfactii pentru iubitorii de liniste si de locuri mai putin umblate. Continuandumi drumul trec de schitul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul aflat in constructie dupa care ma abat usor spre vest cautandu-mi poteca spre Valea lui Dragos urmand calea batuta cu nu mai mult de o luna in urma in tovarasia lui Fabio si a Claudiei care s-au aratat curiosi sa-mi cunoasca Purgatoriul. 26

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei Calea mi se incruciseaza cu aceea a doi dupa vreo suta de metri drumul se abate dulai si, prudent, le dau intaietate brusc in urcus abrupt spre stanga si intra retragandu-ma un pas in laturi; cel alb, in padure; mie nu-mi convine asa ca o mai tanar, face cale intoarsa; cel negru, iau pe un cel vag conturat ce coboara mai in varsta, ma imita dar pe partea spre dreapta taind un palc de molizi si se cealalta a potecii si dupa ce ma priveste uneste cu altul care se vede coborand indiferent cateva clipe isi indreapta catre firul Hotarului. Ma orientez atentia in alta parte. Nu mai zabovesc si, urmand o linie imaginara spre vest cu privirile tot catre culmile Pietrosului, urmand de la mica distanta conturul imi vad de drum; ocolesc Catunul, imi padurii si curand dau de poteca clara ce insotesc o vreme pasii cu lungul sir al strabate prin otava de curand cosita unei turme de oi, iau pieptis o culme punandu-mi in fata o poiana prelunga, scurta dar abrupta si ies la vechiul traseu presarata cu mici palcuri de molizi, ce ducea, candva, de la gara Borsa, saivane si soproane pentru fan si care trecand peste Gruiet, spre Pietrosul. imbraca precum o mantie cele doua De aici incepe necunoscutul. coline ce le mai am de strabatut. De Pasii ma vor purta pentru prima data pe dupa o dunga apare o stana, acum pustie un traseu despre care am informatii de deoarece oile au coborat mai jos pe internet si doar cateva, vagi, de la alungate de noptile reci care prefateaza localnici. Singurul, dar si sigurul, ghid apropierea toamnei. Las in dreapta doua este marginea inferioara a padurii ce soproane de fan si traversez firul, acum coboara de pe Culmea Hotarului si sa firav din cauza secetei, a unuia din depasesc cele trei coline ce separa Valea izvoarele Hotarului, urc piezis printre Izvorului, Valea Hotarului, Purcaretul si molizi rari o alta culme, nu prea inalta, Izvorul lui Dragos. Poteca marcata nu lasand in dreapta varful Purcaretul, este de aceea trebuie sa aleg din cobor usor ocolind un izvor al raului cu numeroasele poteci, pe care le banuiesc acelasi nume, trec peste cea de a treia a fi calcate de oi si de vaci, pe cea care colina ghidandu-ma dupa hotarul abia se orienteaza spre vest. Urmez la inceput banuit dintre doua poloage de fan (unul drumul care taie perpendicular, trecand din ele ramas necosit) si gasesc un drum, pe langa un salas foarte bine amenajat, pe care se vad urme proaspete de tractor, mai sa crezi ca-i o casa de vacanta, indreptandu-se catre soare apune. indreptandu-ma catre Valea Hotarului;

27

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei Inca un sfert de ora de mers si in fata se gospodarie, mai dichisita in care se pare iveste privelistea vaii largi a Izvorului lui ca mai este de lucru pentru ca se mai vad Dragos, iar undeva jos vad rosind movile de nisip si prundis; imi atrage acoperisurile unor constructii. La atentia ceva ce pare a fi un bazin aproximativ trei ore de la plecarea din circular, poate pentru inot, construit pe Garlea ajung la podul peste care drumul sol dar mai ales constructia de barne de ce vine dinspre Moisei traverseaza apa langa acesta, acoperita cu pamant pe Dragosului. Aceasta reusita ma care creste iarba. Mai sus, tot pe malul binedispune si ma opresc pentru un scurt apei, se vede un pavilion circular cu popas, timp in care fac fotografii, privesc mese si scaune, un leagan, apoi, imprejurimile si arunc o privire pe harta. perpendicular pe drum, o alta constructie Vremea este exceptionala, cerul este cu etaj. Nici aici nu se vede miscare, iar albastru deschis (semn al unei umiditati inscriptia ce o vad pe o tabla prinsa in atmosferice crescute), temperatura cuie de un molid, la poarta, ma aerului este moderata si nu adie nici o incunostiinteaza ca pentru cazare trebuie idee de vant. Drumul ce urca din vale sa sun la unul din cele doua numere de este acoperit de placi betonate dar telefon notate cu vopsea neagra. Mai fac dincolo de pod se pare ca acestea dispar cativa pasi si ajung la o poarta de fier lasand loc prundisului. In aval de pod se pusa de-a curmezisul drumului, asigurata afla o constructie ce pare ca va fi o cu un lant cu zale cat degetul si un lacat pensiune, foarte aproape de stadiul final, pe masura. Pancarda de tabla din dreapta iar vecina in amonte o alta la care inca ma incunostiinteaza ca ma aflu la poarta mai este mult de lucru. Valea este destul de vest a rezervatiei Pietrosul Mare si ca de ingusta, padurea coboara pana circulatia publica este interzisa. Ma aproape de firul apei, iar in fund, spre strecor pe langa stalpul din stanga sud, cerul se sprijina pe o culme golasa. descoperind ca nu sunt primul care o fac O iau in sus pe firul apei, trec si patrund pe teritoriul rezervatiei. podul si ajung in preajma unui nou grup Primul lucru de care dau cu ochii si care de constructii; mai intai o curte in care se ma impresioneaza profund este placa ce afla patru prisaci mobile; putin mai sus poarta indemnul: Pastreaza curatenia! de acestea se afla o vila in constructie. Ai intrat in casa si ograda mea. Te rog Dincolo de gardul care margineste respecta-ma ca sa fii respectat. aceasta curte se intinde o alta

28

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei Mai exista si alte pancarde cu fel de fel comunice ceva apoi prinde a scociori de informatii asupra rezervatiei. In printre staminele unei flori de aur ... de dreapta se afla o constructie de barne, dupa culmi inalte, pe deasupra padurii, acoperita cu sindrila dar nelocuita pentru un varf ascutit, poate Pietrosul, se iteste ca o buna parte din geamuri sunt sparte. pret de cateva minute la mine ... putin Si la ora 11.00 intru pentru prima mai in dreapta se iveste o culme data in aceasta parte a imparatiei Mariei prelunga, golasa, pentru a disparea Sale, Pietrosul Rodnei. Drumul este in curand acoperita de alte culmi care se foarte buna stare, prunduit, iar prin apropie din ce in ce mai mult ingustand punctele mai umede disting urme de valea ... intr-o margine de drum viata cauciucuri. Padurea domina versantii din vegetala a inceput operatia de jur cu exemplare impozante de brad si mumificare a cadavrului inchipuit de un molid dar pe malul apei este stapan cauciuc de tractor, abandonat de cine stie arinul. Ici si colo vad ingradituri care ce neiubitor de curatenie. De undeva, protejeaza ceva. Las in dreapta un pinten zgomot de motor vine sa-mi tulbure imens tasnit nefiresc din pieptul gandurile; la inceput cred ca-i un avion muntelui, iar putin mai sus o inscriptie dar cand se mai apropie il disting a fi al sapata pe albul stancii imi atrage atentia. unei masini care urca tragand din greu. Ma apropii si citesc: Eu De ceva vreme drumul devenise Gheorghe Maiscalesca V. Cine urca sus bolovanos, rupt ici si colo de suvoaie de la munte Dumnezeu sfantu-i ajute. apa ... cam greu pentru o masina ... doar Undeva, se desprinde spre stanga o de-o fi vreun A.T.V. Nu stiu ce-mi poteca, iar un indicator ma informeaza induce impresia ca vine dupa mine. Un ca intr-acolo se afla casa laborator. Sub o moment am tentatia de a ma ascunde in stanca, pe firul unui rau cu debit bogat, padure dar resping acest gand; nu am de inchipuit dintr-un vagonet de mina, o ce sa ma ascund. Zgomotul de motor se instalatie ingenioasa colecteaza apa pe aude din ce in ce mai tare, apropiindu-se care o dirijeaza apoi prin doua conducte si curand, de dupa o curba apare o de plastic sa alimenteze cine stie ce autofurgoneta din acelea amenajate zona. O liniste binefacatoare, intrerupta pentru transportat marfuri usoare. Cand arareori de ciripitul unei pasarele, se apropie destul de mult ma retrag intrdomina imprejurimile inducandu-mi o o parte facandu-i loc sa treaca. Barbatul binefacatoare pace sufleteasca; materiade la volan ridica mana a salut cand trece mi dispare lasand din mine doar spiritul pe langa mine, iar de langa el o femeie si care tanjeste dupa unirea cu grandoarea copilul ce-l tine in brate ma privesc privelistii ce ma inconjoara ... parca curiosi. Dupa ce trece un firicel de apa, plutesc ... totul in jurul meu prinde viata la vreo suta de metri in fata mea, opreste si chiar mi se pare ca, de as vrea, as si coboara din masina impreuna cu putea comunica cu copacii, cu stancile femeia si copilul. Curand ajung langa ei sau florile ... uite colo cum o radacina de si leg o discutie cu barbatul. Imi spune molid strange la subtioara o lespede lata, ca a venit cu familia dupa mure; femeia intocmai ca un copil servieta cand merge avea in mana un borcan si dispare, in prima lui zi de scoala care tocmai a impreuna cu copilul printre molizi. Ii inceput ... un fluture da ocol capului povestesc omului ce gand m-a adus pe meu, fara teama, parca voind sa-mi aici si-i solicit informatii asupra 29

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei traseului. Imi spune ca la prima cazuti de cine stie cand, parca de la ramificatie s-o iau la dreapta, pe Valea inceputul veacurilor, acoperiti cu un strat Magurii unde voi da de drumul care ma gros de muschi si cetina pe care nu se va duce fara gres la Izvorul Albastru al zareste nici urma de om sau de animal. Izei. Despre pestera spune ca nu stie Incerc sa parasesc firul apei si sa-mi tai nimic. Ne despartim, eu vazandu-mi de drum prin padure, ba prin stanga, ba drum, iar el, probabil, se duce dupa prin dreapta, dar e greu de tot. mure. Nu merg prea mult ca din spatele Trunchiuri putrede de arbori cazuti se meu aud zgomotul motorului; privesc frang sub bocancii mei si deseori ma intr-acolo si vad ca masina face cale scufund in stratul de muschi pana intoarsa. Oare sa fi umplut asa repede aproape de brau. Ma intorc la apa si ma borcanul cu mure? arunc la lupta cu altitudinea hotarat sa Drumul este din ce in ce mai birui. Pasesc din piatra in piatra inierbat semn ca nu prea e circulat de avansand incet dar sigur. Vegetatia multa vreme. Intr-un loc pare a se napadeste malurile deasa, greu de ramifica; spre dreapta se abate o fasie, strabatut daca as incerca, copacii se aparent prunduita, ce trece dincolo de apropie din ce in ce mai mult lasand apa dar pe malul celalalt dispare. Printre vederii doar o fasie ingusta de cer; merg molizi se zareste acoperisul unei ca printr-un tunel si simt, lucru care ma constructii ce pare a fi un sopron de fan. surprinde, ca sunt protejat de zidul Un sopron de fan in mijlocul padurii? verde. imi pun intrebarea. Si inchipuindu-mi ca Apa sopoteste discret trecuranduin spatele piciorului de munte ce-mi se printre pietre; uneori tace si glasul acopera perspectiva se afla vreo faneata apei lasand loc unei linisti desavarsite, catre care duce o cale de acces. Drept netulburate de vreun ciripit de pasare sau urmare o iau pe drumul ce tine firul apei; fosnetul vreunei adieri de vant; totul este treptat acesta se transforma intr-un fel de incremenit, doar eu si apa ne deplasam, poteca ceva mai larga, pe care se pare ca in directii contrare. Treptat valea se nu prea trece picior de vietate, si ajung la ingusteaza, versantii se apropie o noua ramificatie; spre stanga urca strangand apa ca intr-un cleste facand-o abrupt pe firul unui izvor o poteca ce mi sa munceasca din greu pentru a-si rupe se pare necirculata si care se orienteaza cale printre stanci, muscand halci mari catre o fasie larga de padure distrusa, se din acestea carandu-le apoi in vale; pare de vreo avalansa, pe care se bolovanii devin din ce in ce mai mari, dezvolta haotic o vegetatie deasa; spre mai multi, copacii prind a-si impleti dreapta se vede ceva ca un drum pardosit ramurile deasupra apei razele soarelui cu bolovani adusi de ape. Ma orientez patrunzand din ce in ce mai greu astfel catre acesta si merg o vreme fiind din ce ca aerul se racoreste devenind tot mai in ce mai convins ca sunt pe traseul umed si imbalsamat cu miros de cetina si corect dar pe o portiune distrusa de ape pamant. Intr-un loc, in stanga, se si sper ca in curand sa ajung la drum deschide un limpezis care se ridica, fasie bun. Si uite asa, amagit din loc in loc de ingusta, intr-un urcus aspru; sunt tentat ceea ce mi se pare a fi drum ma s-o iau pe acolo crezand ca am dat de un pomenesc inconjurat de padurea deasa drum care sa ma scoata din apa dar ma de molid; solul este acoperit de copaci conving ca este doar un rau de grohotis 30


rupt din munte de firul apei care curge dintr-acolo, poate mult mai bogat primavara cand este alimentat de topirea zapezilor. Strang din dinti si continuu lupta; bolovanii devin lespezi late si inalte silindu-ma adeseori sa pun genunchiul pentru a le trece. Trebuie sa desfac un bat telescopic (ambele mai mult m-ar incurca) si sa ma ajut de el; nevoit sa ma concentrez asupra locului unde sa pun piciorul rareori mai ridic privirea la ce mai este in jur. De fapt mare lucru nici nu mai am ce vedea decat bolovani si ramuri joase de molid care-si scutura cetina dupa gulerul camasii intepandu-mi pielea ca sute de ace. Merg continuu, fara a simti oboseala, deci fara pauze, astfel ca reusesc, intr-o ora si jumatate de la intrarea in rezervatie, sa parcurg o distanta apreciabila tinand cont de conditiile in care merg. Urechea-mi sesizeaza ca muzica apei s-a schimbat; locul suavului susur este luat de un fel de fasait, asemanator difuzorului unui receptor radio a carui post a ramas fara emisie, ce se amplifica cu fiecare pas facut. Ridic privirea si-mi vad calea taiata de un prag imens de stanca. Pravalindu-se din tunelul de verdeata, albit de spuma, un suvoi de apa linge stanca lunecand pe cuvertura tesuta din

mii de fire de muschi, lustuieste de zor un trunchi de molid carat, cine stie de cand, se prabuseste de la vreo patru metri intr-un impozant lighean de piatra tot de el sapat, din care, apoi, se revarsa intr-o valtoare cu apa cristalina, adanca de mai mult de un stat de om, de la alti trei metri mai jos. Alte trunchiuri de molid, s-au oprit opunandu-se suvoiului 31


care, alunecand pe lemnul lustruit de ape, le-ar vrea duse mai departe. Pragul de sus se pune in calea vederii si nu percep altceva decat un culuar intunecos format de arborii care marginesc ulucul apei. Stau minute bune privind in extaz acest splendid peisaj, nebagand de seama ca peretele de stanca mi se pune in cale blocandu-mi inaintarea. Pe masura ce avansasem pe firul apei, spectacolul oferit de locurile salbatice strabatute doar de vant si apa, pentru ca semne care sa tradeze prezenta omului sau a salbataciunilor nu vazusem, imi starnisera curiozitatea si imaginatia mea banuia in fata noi minunatii ascunse in tainitele muntelui. Dar constat ca zidul spalat de apa, alunecos din pricina umezelii si a saltelei de muschi, este imposibil de abordat; se pare ca nu am altceva de facut decat sa renunt. Prudentul Alteu ma sfatuieste sa fac cale intoarsa dar nesabuita curiozitate imi da ghes sa continui. Mai mult decat Ulise, doresc sa vad Sirenele nu numai sa le ascult, iar in cazul meu Scilla si Caribda s-au unit intr-o singura stanca mai intai caut cale de ocolire a stancii dar vegetatia din jur formeaza un gard viu de nepatruns; dar daca totusi mi-as

parsiv de umeda si alunecoasa tot atat de capabila sa-ti franga oasele. Pun binoclul la ochi si adresez rugi fierbinti Mariei Sale Muntele dar neuitandu-l nici pe EL; taia cale apoi sa urc undeva pe una din culmi, din stanga sau din dreapta?... numai gandul la efortul ce l-as face

urcand coasta impadurita, necalcata de picior de vietate, si la necunoscutul care m-ar astepta acolo in padurea nesfarsita 32

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei dar mai ales gandul ca m-as indeparta de intr-o cuva se zbate amarnic impingand splendorile ce mi le-ar oferi raul ma intr-o gramada de bolovani pe care determina sa abandonez si aceasta nereusind sa-i fereasca din cale se varianta; apoi un deget nevazut imi strecoara printre si pe sub ei, mai sapa indreapta binoclul catre obstacolul din un sant prin care, dupa ce mai sare un fata mea si-mi arata solutia pe care nu prag de vreun metru, inspumata de efort, indrazneam s-o caut tocmai acolo. isi trage sufletul cateva clipe intr-un Observ ca pe partea dreapta stanca chiar minuscul laculet lansandu-se apoi peste daca e umeda nu este acoperita cu pasajul descris anterior. Se pare ca aici muschi decat pe o portiune infima, iar mi s-a infundat; cale de intoarcere nu ramurile arinilor care se apleaca mult mai exista pentru ca a cobori pe unde am deasupra ei, acoperind-o, mi-ar fi de un urcat pare a fi destul de periculos in mare ajutor. situatia in care imi lipseste cordelina. Incep urcus prudent, cautandu-mi Deci salvarea sta tot in continuarea prize sigure ... constat ca talpa drumului. Si de data asta Cel care are bocancilor are o excelenta priza la stanca grija de noi drumetii imi arata calea, ... alegand din multimea mainilor de nesperat de usoara, mai usoara chiar ajutor pe care Maria Sa mi le intinde si, decat cea de mai inainte. Traversez spre nu fara emotii, ajung la primul prag. Aici stanga pasind prin apa si de aici, pe o imi caut loc sigur de unde sa admir cale foarte usoara, pasind pe trepte splendoarea peisajului, sa-mi potolesc sapate in piatra, acceptand ajutorul oferit bataile inimii, de efort dar si de extaz; de bratele intinse de mici arbusti, ceea ce inspir aerul aproape lichid imbalsamat mi se parea de netrecut devine cat se cu fel de fel de arome suave, fac poate de facil. fotografii tinand aparatul, datorita Fac un scurt popas; ar fi timpul valului de emotii de care sunt coplesit, in sa mananc ceva dar hrana sufletului pe cele mai nastrusnice pozitii apoi imi caut care mi-o ofera splendoarea locului drum tot pe partea dreapta care de data anuleaza nevoia de hrana trupeasca. asta este mult mai generoasa oferindu-mi Beau din apa vie a raului, bag o adevarate trepte sapate in stanca si, chiar bomboana in gura, si plec din nou la daca aceasta portiune este cu vreun drum. Ulucul pe care se strecoara apa metru mai inalta decat precedenta, o urc devine din ce in ce mai ingust; bolovani intr-un timp mai scurt. O noua imensi si impletituri din trunchiuri de perspectiva mi se deschide in fata molid smulse padurii mi se pun in cale ochilor. ingreuindu-mi inaintarea; vegetatia, De sus, dintre arborii care-mi arbori si buruieni, ma impiedica sa vad acopera vederea, suvoiul vine despletit, ce-i in dreapta sau in stanga; am vedere sarind peste alte praguri, napadind de doar pe culuarul ingust ce mi se deschide peste tot; dintr-o parte intr-un suvoi lat in fata si care urca abrupt spre celest. dar mai subtire, ca o perdea transparenta, Sarind din bolovan in bolovan, trecand iar din dreapta, taind doua santuri peste sau pe sub trunchiuri prabusite de inguste in stanca, se arunca intr-un vuiet copaci, castig treptat in altitudine. Pe asurzitor, de la patru-cinci metri, punand masura ce urc arinisul dispare, buruienile in miscare masele de aer care flutura se raresc, si prind a zari cate ceva din ramurile infratite de molid si arin; ajunsa versantii muntelui. Mai fac un popas si, 33

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei lungit pe o lespede imensa cercetez cu fiecare din multele lespezi ce o binoclul cautand vreo cale pe care m-as marginesc in stanga, in ascensiune de cel putea abate de la firul apei luand-o prin mai mare folos imi sunt mainile, si o padure, fara a ma indeparta totusi de rau, trec si pe asta. De aici padurea pare a se acesta fiindu-mi cel mai sigur ghid in mai aerisi, albia incepe a fi mai libera de cazul de fata. Dar ce descopar este total stanci si inaintarea, chiar daca panta descurajant; locuri neumblate, trunchiuri continua a urca aspru, devine mai de molid prabusite de vreme, acoperite usoara. Portiunile mai dificile care de muschi si stanci rupte din munte sau continua totusi sa apara pe drumul apei colti de piatra razbatand prin stratul le ocolesc abatandu-ma prin padure dar auriu de cetina, palcuri de nepatruns de imbratisarea molizilor, precum si stratul zmeuris unde s-ar putea sa fiu strans cu gros de muschi in care ma afund uneori ... drag la piept de batranul mos Martin. pana la brau, nu-mi ingaduie sa ma Singura solutie ramane tot firul indepartez prea mult de albie. Cetina ce apei. Si plec din nou la lupta, o lupta in se scurge din copaci se depune intre care simt totusi ca sunt protejat pentru rucsac si spinarea mea adunandu-se in ca, desi la prima vedere efortul pare a fi strat gros, patrunzand prin camasa si coplesitor, nu simt nici urma de intepandu-mi ingrozitor pielea astfel ca oboseala, iar buna dispozitie ma in vreo doua randuri sunt nevoit sa ma cuprinde pe masura ce timpul trece. opresc pentru a-mi curata camasa culegand cetina ac cu ac. Stratul de muschi prinde a se subtia (sau doar e o parere?) si pe malul apei incep a deslusi o umbra vaga de carare. Intr-un loc vad o palma de pamant cu iarba dizlocata, sunt sigur ca nu intamplator ci de vreo vietate care si-a facut drum pe acolo. Cand ridic privirea sa-mi caut loc pe unde sa ocolesc un molid imens pravalit in cale-mi, pentru cateva clipe incremenesc; intr-un loc intunecos, sub o stanca, vad doua urechi rotunde ascultandu-mi, parca, pasii; din fericire ma lamuresc repede nelasand timp spaimei sa ma invadeze: cele doua urechi erau in realitate niste bureti de copac, uscati, de pe un trunchi putred de molid ajuns cine stie cum sub acea stanca. Bucuros de falsitatea alarmei uit Dupa vreo jumatate de ora ajung sa fotografiez imaginea fiarei, iar cand la o noua cascada, mai mica si mai usor prezenta unui animal devine tot mai de trecut decat precedenta dar nu mai putin spectaculoasa. Pun genunchiul pe

34


certa; dovada numarul mare de smocuri de iarba dislocate din sol. Imi amintesc ca si ursul scurma dupa radacini si larve de insecte. Curand identific animalul care a trecut inaintea mea dupa amprentele impozante ale unor copite de cerb ce le descopar in pamantul umed dintr-o poiana. Dupa inca vreo ora de mers de la ultima cascada trec din nou printre molizi ce par a fi de cand lumea dupa care padurea prinde a se lumina tot mai mult, razele soarelui patrund printre crengi incalzindu-mi trupul cuprins de racoarea transpiratiei. Simt miros de baligar de oaie si curand ajung intr-o poienita unde se vede clar ca turma a fost, nu demult, prezenta acolo, poate cel mult de o zi. In fata prinde a se contura cararea batuta de copite; un tufis de jneapan ma anunta ca zona alpina nu-i departe. Urma turmei se abate scurt la dreapta, trece peste firul raului, urca abrupt cateva zeci de metri si ma scoate la golul alpin. Ma aflu intr-un circ glaciar brazdat de izvoare si impanzit de palcuri de jnepenis dar care, spre norocul meu, nu-mi stau in cale. Ma abat intr-un larg arc de cerc spre vest ocolind o rapa si orientandu-ma catre un drum ce se vede taind coasta muntelui si pe care-l banuiesc a fi cel vazut anul trecut de pe

Muchia Hotarului. Dupa patru ore de mers prin locuri fantastice, greu de patruns, neumblate prea mult se pare nici de animale ma opresc pentru un popas ceva mai indelungat, la marginea drumului. Ma lungesc pe iarba si prind a cerceta imprejurimile. Spre est, ridicandu-se deasupra unei culmi domoale imbracata in pajiste impiestritata ici si colo cu palcuri de jnepeni se ridica Pietrosul Rodnei din care se lasa spre nord Culmea Hotarului, iar spre sud-est muchia ce coboara in adanca Curmatura a Pietrosului; mai spre dreapta se ridica gurguiul impozant al Rebrei, unit printr-o spinare domoala de Buhaescu Mare. Rotindu-ma in continuare, spre dreapta, vad ridicandu-se deasupra circului glaciar in care ma aflu un varf ascutit pe care-l banuiesc a fi Batrana. De la el, spre sud, orientata de la est la vest, se desfasoara o muchie pe care deslusesc un drum ce, ocolind un palc de jnepeni, duce catre Tarnita la Cruce. Puzderia de carari ce se profileaza pe fundul circului glaciar tradeaza prezenta vreunei stane aflata prin apropiere. Spre vest privelistea este inchisa de o coasta de munte pe care urca drumul la care am ajuns. Ma simt excelent; usoara oboseala ce o simtisem a trecut demult dar 35


foame tot nu-mi este. Totusi, tinand cont ca singura mea hrana de astazi a fost cafeaua de dimineata trebuie sa-mi impun sa mananc. Desfac rucsacul, scot cele de imbucat, aleg un pumn de alune dupa care imi face cu ochiul colacul ardelenesc frumos rumenit care se dovedeste a fi mult mai bun gol, fara altceva (gluma unui prieten de al meu pentru acest fel de mancare este paine cu pastrama de limba). Intre timp studiez harta si ma dumiresc de ce nu am gasit pestera Izvorul Izei; datorita acelei ezitari la prima ramificatie a raurilor am luat-o gresit; in loc sa urmez firul spre dreapta, adica Valea Magurii, care m-ar fi dus la pestera, apoi la Izvorul Albastru al Izei am mers inainte prinzand Jneapanul Batranei care m-a scos in Groapa Batranei. Acea eroare m-a dus sa vad locuri pe care nu se stie daca as fi avut prilejul sa le vad vreodata. Deasemenea ma lamuresc ca acel varf ascutit dinspre est nu este varful Batrana, cum gresit am crezut, ci varful Gropilor. Este trecut putin de ora 15.00, iar pe harta Izvorul Albastru al Izei nu pare a fi prea departe. Ma hotarasc, chiar cu riscul de a ma prinde noaptea pe drumul de intoarcere, sa incerc sa ajung si acolo. Deci, odihnit si cu moralul intact, pornesc la drum. Urc la inceput mai

abrupt apoi din ce in ce mai domol pana cand ajung intr-un punct de vizibilitate maxima si ma simt edificat pe deplin; spre apus, in dreapta mea, am obarsia Vaii Magurii pe care ar fi trebuit s-o urmez, iar drumul pe care merg nu este acela pe care-l vazusem anul trecut de pe Hotarul. Harta pe care o am la mine imi da putine informatii astfel ca nu pot determina distanta ce o am de parcurs pana la tinta calatoriei mele. Voi continua totusi o vreme pana voi ajunge la un punct de vizibilitate maxima a imprejurimilor, poate voi descoperi locul unde se afla Izvorul Izei. Dupa configuratia terenului ce se desfasoara in fata mea si spatiile de pe harta se pare ca este destul de mult de mers pana acolo. Totusi sa incerc! Drumul pe care-l urmez se vede inaintand spre sud facand jonctiunea, undeva sub varful Batrana, cu traseul de creasta. Pentru a mai scurta din timp si din cale parasesc drumul si, fixandu-mi un punct in vestul Batranei, o tai intr-acolo urmand o linie dreapta. Cobor usor, fara a pierde prea mult din altitudine, catre obarsia Vaii Magurii, tai o vale seaca, apoi urc ajungand la poteca de creasta a Muntilor Rodnei marcata cu banda rosie. Cobor lin spre marginea padurii si curand vad acolo un grup de turisti. Bucuros grabesc intracolo sperand ca voi putea obtine ceva 36

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei informatii. Dar dezamagirea este mare; aruncand asupra noastra pulbere fina de turistii sunt cehi si pas de te intelege cu apa. Imi pun haina de ploaie si intind dansii! Ne straduim sa comunicam; ei nu pasul pastrand totusi distanta de vedere ma inteleg pe mine ce doresc dar eu pricep ce vor ei; cauta un loc potrivit pentru innoptat unde sa aiba sursa de apa in apropiere. Cel mai nimerit loc este in Tarnita la Cruce. Reusesc sa ma fac inteles si tocmai cand sa ne despartim un huruit ma face sa ridic privirea; descopar ca deasupra vaii Izei se aduna nori grei de ploaie care se indreapta spre rasarit, adica spre locul in care ma aflu eu. Neavand chef sa infrunt ploaia dar mai ales dandu-mi seama ca noaptea nu-i prea departe, este deja ora 16.30, ma decid sa renunt si fac cale intoarsa insotindu-i pe cehi. In urma noastra canonada celesta se intareste si suvoaie intunecate leaga cerul de pamant. Numai ce trecem de Tarnita Batranei ca mormait de nori furiosi prinde a se auzi si dinspre rasarit. Nu dureaza mult si o pala de vant deosebit de rece se abate asupra noastra. Cehii nu par a fi cehi; din cate am observat intalnindu-i pe munte au o conditie fizica de invidiat neinchipuindu-mi ca vreodata as putea intre mine si cehi pentru a le semnaliza sa tin ritmul lor; acestia insa, nu stiu din locul unde este Tarnta la Cruce. Cele trei ce motiv, merg exasperant de incet, iar coline pe care se inscrie drumul taiat de eu am tot interesul sa ma grabesc ... lama buldozerului, rana urata pe trupul descarcari electrice in fata, descarcari muntelui, se pun periodic intre mine si electice in spate; este exclusa abordarea cehii care raman din ce in ce mai in traseului pe creasta Buhaescului Mare si urma, adesea pierzand contactul vizual a Rebrei, deci trebuie sa ocolesc prin cu ei. Ajuns in Tarnita la Cruce fac Gropile Buhaescului si asta inseamna popas sa-i astept si in acelasi timp sa drum mai lung, iar eu sper ca pana la mananc ceva. Mestec ce a mai ramas din lasarea intunericului sa ajung la cabana colacul ardelenesc fara ca organismul meteo de la Iezer de unde, chiar in meu sa accepte altceva decat paine si conditii de noapte, drumul este floare la apa; mi-e sila doar cat ma gandesc la ureche. Vantul se intareste si bate din ce cutia de pate din rucsac; mai rontai in ce mai rece; ploaia din urma pare ca cateva alune ... cehii nu apar si eu stau ca nu se grabeste sa ne ajunga, ba pare a ne pe ghimpi. Ploaia s-a oprit dar in evita luand-o pe valea Viseului dar cea continuare nori grei acopera cerul si din fata prinde a-si arata coltii vantul seara se apropie nefiresc de repede. 37

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text & Foto: Costel Asandei Pentru a mai scurta din drum imi propun deosebite. Telefonul ma semnalizeaza ca sa urmez potecile de animale care se am un mesaj. Este Antonella care ma strecoara pe deasupra caldarii in care se solicita sa mai dau si eu un semn de afla Taurile Buhaescului care razbat, viata. O sun si la intrebarea-i despre urmand aproximativ curba de nivel, in locul unde ma aflu ii trantesc o Curmatura Pietrosului. Ma intorc intr-un minciuna. Pentru a nu le provoca loc de unde am vizibilitate pe o buna ingrijorare spun ca ma aflu la cabana bucata din drumul pe care am venit dar meteo. O aud ca rasufla usurata fiind nu vad nici umbra de ceh. Nu mai pot ambii de acord ca de acum incolo nu mai astepta; sper ca m-au inteles cum sa exista probleme; facuseram impreuna identifice locul unde se afla Tarnita la aceasta portiune candva, tot pe timp de Cruce orientandu-se dupa lacul ce se noapte, deci stia ca in doua ore pot fi in vede mai jos de poteca. Garlea. Cat am mai zabovit s-a facut Imi iau rucsacul si prind a cobori intuneric asa ca-mi aranjez frontala si o spre lac, direct, in linie dreapta, evitand iau la drum. Ajung la un stalp de marcaj drumul pe care se vad amprentele cu indicatorul lipsa; ma nedumereste cauciucurilor de A.T.V.-uri. Sar peste momaia de pietre, ca acelea din Retezat firul de apa ce se scurge din lac si urmez sau Parang, pe care nu o stiam acolo. Ma un traseu in linie dreapta cautand sa nu minunez ca am ajuns asa de repede la pierd prea mult din altitudine ajungand ramificatia unde se desprinde poteca ce astfel la o poteca clar profilata ce se coboara la Iezer; bajbai o vreme dupa strecoara peste o muchie si, cred eu, intrarea in zanoaga si cand o gasesc coboara la tauri. Dar vad ca nu este chiar prind a cobori in graba. Noaptea este asa pentru ca ajunsa pe muchie se neagra de sa-ti bagi degetele in ochi. orienteaza in urcus, nu prea pronuntat, Undeva sus, catre Pietrosul banuiesc, lasand in dreapta un perete ce se prinde a latra un caine; imi inchipui ca prabuseste vertical, iar taurile se vad cei de la cabana meteo l-au lasat liber pe undeva, la vreo suta de metri mai jos. timpul noptii sa faca si el ceva miscare. Chiar daca nu ma asteptam la asta, ma Pun lumina frontalei pe poteca ce se bucur pentru ca voi fi scutit de a urca cei vede clara si nu mai acord atentie la peste 250 m. diferenta de nivel de la altceva. Din nou ma minunez ca, desi Buhaescu-1 la Curmatura Pietrosului. stiam aceasta zona excelent marcata, nu Poteca clara ma duce printre rugi de afin zaresc nici un semn, poteca urmand si merisor pana in apropierea abruptului deseori o linie dreapta catre vale spre ce se lasa din varful Rebra, apoi coboara deosebire de curbele pe care le stiam eu. in groapa si dispare in grohotis si iarba. Gasesc totusi o explicatie; turistii mai Imi iau reper o poarta dintre doua grabiti taie uneori curbele astfel ca stanci, dincolo de care presupun ca se deseori scurtaturile sunt la fel de clare ca afla poteca marcata ce duce pe Pietrosul poteca normala; asa imi explic absenta si fara prea mare dificultate sau efort, semnelor. Vigilenta imi este amagita si doar cu mai multa atentie, ajung la tinta de unele serpentine peste care totusi dau fixata. Este ora 19.20 dar inca mai este uneori. Ar trebui sa ajung la un perete de putina lumina. Chiar daca nu am ajuns la stanca pe sub care se strecoara poteca cabana meteo asa cum mi-am propus dar vazand ca nu mai apare consider ca drumul nu-mi mai pune probleme din cauza intunericului voi fi trecut pe 38


langa el fara sa-l vad. Si iata, tot nefiresc de repede, vad oglinda intunecata a lacului ... da, dar de ce in dreapta si nu in stanga cum ar fi fost firesc ... cum am ajuns in aceasta pozitie? ... si forma parca ar fi diferita ... ei, poate ca asa se vede din cauza noptii intunecoase ... undeva jos, derutandu-ma, din dosul unui obstacol prelung, se vede pentru cateva momente o fasie de lumina ... banuiesc a fi vreo pereche de turisti, cazati la cabana meteo sau la cort in apropierea acesteia, romantici indragostiti, ce vor sa faca o plimbare de noapte pana la lac. Caut loc sa trec de partea cealalta unde stiu ca se afla poteca cand, dupa o clipa de nedumerire, oglinda intunecata, rotunda, a unui alt lac ma lumineaza. Nu sunt la Iezer ci la Taurile Buhaescului! Dumnezeu m-a pedepsit pentru minciuna turnata Antonellei si mi-a irosit avantajul ce-l obtinusem taind drept din Tarnita la Cruce spre Curmatura Pietrosului. Nu am timp si nici dispozitia necesara sa ingadui disperarii sa puna stapanire pe mine. Fac stanga imprejur si o iau grabit inapoi. Lupt indarjit cu atractia gravitationala si leoarca de transpiratie urc in trei sferturi de ora ce coborasem in douazeci de minute. Ajuns iarasi in Curmatura nu mai stau sa-mi analizez greselile si atac voiniceste urcusul spre Pietrosul. Inainte de a comite acea greseala care m-a propulsat la tauri avusesem o clipa ideea ca daca tot m-a

prins intunericul sa fac o ascensiune de noapte pe varf. Acum ma gandesc ca de as fi dat curs impulsului greseala ar fi fost exclusa pentru ca ar fi trebuit sa urc in loc sa cobor. Pasesc voiniceste incercand sa recuperez cat de cat timpul pierdut; ajuns la ramificatia potecilor constat ca daca as fi fost doar cu putin mai atent as fi fost scutit de a face acel efort inutil de a cobori la Taurile Buhaescului. Departe, in vale, se vad licarind luminile becurilor din Borsa, cel mai sigur reper ca sunt pe drumul cel bun. La ora 22.15 sunt in dreptul cabanei meteo. Profit de faptul ca am semnal la telefon si-mi sun gazda pentru a anunta ca totul este normal si ca in maxim doua ore sunt acasa. Urmez drumul cu strictete; nu am mai fost pe scurtaturi de mai bine de doi ani si stiu ca in padure sau produs multe modificari, din cauza masivei defrisari si a doboraturilor de vant, ce au afectat cu siguranta potecile nemarcate. Merg la lumina frontalei, fara emotii chiar daca printre copaci mai aud zgomote scoase de pasari de noapte sau cine stie ce alte vietati. La un moment dat, in fascicolul de lumina al frontalei nimereste o biata vietate asemanatoare unei soparle, sau poate chiar o soparla, care alearga innebunita nereusind sa se smulga din capcana de lumina. Micsorez pasul pentru a-i da ragaz sa scape la intuneric. Curand ies din padure si atent 39


la ramificatia multor drumuri aparute in ultimul timp reusesc sa urmez pe cel bun si ajung in locul numit Fundul Luncii. De aici, insotit de murmurul Pietroasei, grabesc pe panta care s-a mai domolit. La prima casa de pe dreapta zaresc in mijlocul drumului doua luminite fosforescente. Banuiesc ca-i un caine; luminitele se misca dupa o traiectorie curioasa ... cand vin spre mine, cand se abat la stanga sau la dreapta ori se indeparteaza.. Pricep ca nu-i caine pentru ca ar fi imposibil sa nu latre. Latra, in schimb, cand ajung in dreptul casei, cainele din curtea de unde au aparut luminitele Aprind si lanterna pe care pentru vreo situatie neprevazuta, o duc in mana. In fascicolul de lumina a celor doua surse, lanterna si frontala, descopar ca cele doua luminite apartin unui splendid exemplar de vulpe, cu o coada imensa, care se zbenguie pe drum in fata mea tinandu-mi-se in preajma. Nu se sinchiseste de latratul cainelui care de fapt nu pe ea o latra ci pe mine. Ceva mai incolo trece gardul intr-o curte, se ridica pe un mic damb si se opreste urmarindu-ma cu privirea. Cand mai sunt cam douasprezece minute pana la miezul noptii patrund in camera unde sunt gazduit, arunc rucsacul pe un scaun, descalt bocancii care incepusera sa ma cam infierbante si impreuna cu ciorapii ii scot afara la

aerisit, bajbai dupa butelia cu bere, lasata de rezerva, si beau pana mi se taie rasuflarea. Pe masa descopar mancarea ce mi-o lasase Sava si o mananc cu mare pofta, infometat fiind. Lungit in pat pentru somn, multa vreme nu pot adormi inchipuirea-mi zugravind pe tavanul alb, ca pe ecranul unui cinematograf, splendorile vazute de mine datorita acelei divine erori! A doua zi dimineata, invitat de Sava si Ilie la o cafea le povestesc aventura mea din ziua precedenta. - Domnu Costel, cum nu va temeti sa mergeti singur noaptea prin padure? ma intreaba, minunandu-se, Sava. - De ce m-as teme? ii raspund. Fiarele umbla prin padure, iar eu urmez drumul. La drumul mare ies doar talharii care de la mine nu prea au ce lua. Dupa vreun sfert de ora, la stirile date pe un post de televiziune, reporterul spune ca in Pasul Gutin trei banditi au atacat masina unei banci furand o mare suma de bani.

40

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Ionut Toncu; Foto: Ionut Toncu & Tudor Ghioc

HaiPeMunte in Fagaras (11.07.2009 - 18.07.2009)Fagarasul, muntele pe care am reusit sa-l vedem in toata splendoarea lui pornind de la ideea de a face toata creasta, din Turnul Rosu pana in Plaiul Foii. In urma catorva intalniri de pregatire a turei am stabilit sa plecam din Iasi, vineri seara, pentru a putea intra in traseu, prin Turnu Rosu, sambata pe la ora 12. A urmat calatoria neplacuta cu trenul pana in Cluj. In Cluj a fost nevoie sa facem o scurta plimbare prin oras pentru a gasi locul de unde pleca autobuzul catre Sibiu. Confortabil, autobuzul ne-a prezentat Ardealul si intrun final autogara Sibiu. Aici Tudor, care a petrecut 2 zile in Sibiu, astepta nerabdator sa se alature grupului nostru. Tot aici ne astepta si microbuzul inchiriat din timp de catre Mihai (organizator si responsabil cu logistica), care urma sa ne duca pana la Manastirea Turnu Rosu. Dupa o scurta realimentare, admiram Sibiul din spatiosul microbuz care ne duce cu pasi repezi catre locul din care urma sa inceapa mult asteptata aventura. Ajungem in Turnul Rosu. Acoperisurile rosiatice si arhitectura locului ne facea sa ne minunam de frumusetea satului romanesc si de specificul ardelenesc prezent din plin in aceste locuri. Oltul ne racoreste privirile, il traversam si ajungem in sat. Prin sat, soferul microbuzului nu isi menajeaza deloc masina pe drumurile deloc asfaltate si inaintam destul de repede, pana cand cineva ne face semn sa oprim. Pe Valea Caselor un satean, tocmai achizitionase o masina de busteni, masina blocandu-ne accesul catre Manastirea Turnu Rosu. Mai aveam 3 km. Ni se spune sa asteptam 10 minute sa descarce. Si asteptam. Aici, vazand ca treaba se lungeste si ca planul nostru de a intra la ora 12 in traseu era dat peste cap, punem bratul la treaba sa ajutam omul sa descarce si astfel sa grabim putin desfasurearea lucrurilor. Dupa ce terminam de descarcat, se iveste alta problema. Soferul camionului nu poate sa scoata masina la drumul de acces spre centrul comunei. Fereste un colt de casa, se plimba pe cativa metri patrati si gaseste solutia salvatoare. Cu talent si iscusinta incepe sa-si ridice remorca camionului cu propria macara de descarcat busteni. Ne uitam uimiti dar in acelasi timp ne gandeam ca trebuie sa ajungem cat mai repede la Manastire. Intr-un final, dupa vreo ora si jumatate avem acces liber.

La Manastire nu am zabovit prea mult. Am admirat-o de afara si ne-am grabit sa mancam si sa ne echipam. Neam instalat pentru jumatate de ora in foisorul de pe marginea drumului, unde 41

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Ionut Toncu; Foto: Ionut Toncu & Tudor Ghioc ne-am alimentat si ne-am pregatit pentru si pe Catalin intr-un loc ferit de vant si ploaie. plecam, eu, Tudor si Mihai in directia in Ploaie, cuvantul asta si acum imi care se auzeau zgomote facute de provoaca furnicaturi pe spate, caci clopote. Strigam, auzim ceva surd si apar urmatoarele doua zile ploaia se va ca de nicaieri 4 caini, cei mai salbatici alatura grupului nostru. Stiam asta din caini pe care i-am vazut pana atunci. Nu Iasi. Stiam ca va fi Cod galben de ploaie, mai stateau la discutii, latrau gros si dar nu era loc de intors. Era o vreme de sareau sa muste la picioare. Eram stat in casa, de stat la gura sobei, dar noi victime sigure. In scurt timp, apare tocmai ne incepeam periplul de 7 zile in ciobanul. Ploaia era din ce in ce mai Fagaras. Un calugar de la manastire, deasa, vantul ne facea sa tipam sa ne foarte de treaba a tinut sa ne spuna putem auzi, ii spunem ciobanului sa ia cateva cuvinte de duh mai oameni, nucainii, il rugam sa ne spuna unde e izvorul, cainii insistau, ne dam seama de i de mers, mergeti acasa, cum a plouat situatie, renuntam la informatiile legate zilele astea pe aici nu a plouat de ani de zile. de izvor, ciobanul pleaca si cainii cu el. Intram in traseu pe la 14. Urmam Am scapat. Ne intoarcem la ceilalti care marcajul Cruce Rosie. Ploaia era asteptau cativa metrii mai incolo dar pe apasatoare, cenusiul cetii ne inconjura care cu greu ii intrezaream. Ne-am intors din toate partile, padurea era intunecata, fara apa si cu ideea ca e mai bine pentru apa forma mici cascade pe trunchiurile siguranta noastra sa campam in partea copacilor, solul foarte moale ne ingreuna nordica, adica unde batea mai tare vantul inaintarea, fetele noastre zambeau cu dar unde eram feriti de caini nebuni. greu. Primul luminis, Poiana Pleasa. Salutam in graba cativa cai ce erau ca Ne oprim, facem haz de necaz, umbre in decorul inchis si mergem sa ne ne mai schimbam hainele, incercam sa stabilim tabara. intrezarim ceva prin ceata deasa si inaintam spre Chica Pietrelor, de unde o sa urmam traseul de creasta. Padurea inca ne acoperea, dar in loc sa ne apere de ploaie, o acumula si o varsa pe noi in cantitati mai mari. Spre Chica pietrelor ne intalnim cu un grup care cobora. Intrebam daca e mai bine sus, au ras si au spus ca mai bine ar fi sa ne intoarcem. Astfel incurajati ajungem dupa vreo 4 ore in Chica Pietrelor (1606 m). Ajunsi in Chica Pietrelor ne dam seama ca e mai bine sa ramanem peste noapte aici. Vremea era potrivnica, ceata deasa, ploaia marunta, si inca era bine. Hotaram sa campam in partea sudica. Vantul nu se simtea atat de tare si locul Dupa lungi cautari punem era destul de bun. Ne mai trebuia ceva corturile. Al nostru il ascundem dupa al apa. Lasam rucsacii, pe Mihaela, Viorica lui Mihai, mult mai rezistent, ne 42

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Ionut Toncu; Foto: Ionut Toncu & Tudor Ghioc impartim cate trei in cort ... si ploua si bate vantul din ce in ce mai tare. La inceput

Revista "Hai pe Munte" nr.01

Documents

Transcript of Revista "Hai pe Munte" nr.01