Revista colar FIRUL AR IADNE I - scoala-mea.com · nu o faci, prietena mea cea mai µv nu ar mai...

72
Revista Юcolară FIRUL ARIADNEI SEMESTRUL AL II-LEA AN ЭCOLAR 2O14-2015 Nr. 14

Transcript of Revista colar FIRUL AR IADNE I - scoala-mea.com · nu o faci, prietena mea cea mai µv nu ar mai...

Revista colară FIRUL ARIADNEI

SEMESTRUL

AL II-LEA

AN COLAR

2O14-2015

Nr. 14

Dragii oștri, Citim de fie are dată u u urie reațiile s riitorilor, dar de data a easta vă fa e o i vitație spre a iti reațiile elevilor oștri, ale opiilor are î șiră uvi te por ite di sufletul lor pur, poate stângace sau aive, dar u sigura ță u tale t. Tale t are se ere pro ovat și î urajat. De a eea, pri a eastă revistă su t pro ovați opiii și î urajați, des operi d î fie are tale tul de a ne face pentru câteva clipe de a ne cufunda în sufletele lor inocente. Vă i vită și î u arul al revistei ș olare FIRUL ARIADNEI să vă lăsați purtați pe aripi de vise construite u ăiestrie di uvi te de ătre ti erii artiști ai pe elului, să priviți di olo de eea e se vede s ris u egru pe al , să priviți î ulori spre ur u eul lădit di uvi te izvorâte di suflețele

eprihă ite și i u ate de opii.

CUPRINS Creațiile noastre literare în versuri și-n proză Pag. 3-37 A tivități în “ĂPTĂMÂNA ALTFEL Pag. 15, 24-27, 54-57, 60-61, 70 Concurs intern de reație artisti ă POETIKON Pag. 38-43 Creațiile noastre literare în versuri și-n proză Pag. 44-46, 51-69, 71 Concurs Națio al de poezie GELLU NAUM Pag. 47-50 A tivități în “ĂPTĂMÂNA ALTFEL -Drama WEEK Pag. 58-59

Picturile din revistă sunt realizate de elevi în timpul orelor de artă plasti ă, sub îndrumarea domnului profesor de desen, Io uț Barbu. Poeziile din paginile revistei se u ără printre poeziile participante și anul acesta la diferite Concursuri de reație literară. Și în acest semestru vă a u ță participarea elevilor oștri de gimnaziu la ur ătoarele

Concursuri de reație literară: Festivalul ațio al de poezie ,,GELLU NAUM , ediția ia uarie Concursul de reaţie literară ,,ADRIAN PĂUNE“CU , ediția ai Concursul de reaţie literară ,,EXCELENȚEI “ALE, CARTEA , ediția a IV-a, mai 2015 Concursul de reaţie literară ,,ION CREANGĂ , ediția aprilie Co ursul ațio al de reaţie literară, ,,TINERE CONDEIE , ediția ai Co ursul ațio al de reaţie literară, TIMTIM-TIMY, ediția iu ie

Succes, copii!

2

Căpșuna Știm cu toții, o ăpșu ă Este roșie și u ă, Parfu ată și ze oasă, Crește chiar și lâ gă asă. Căpșu a-i prima dintre toate Fructele dulci și aromate, Și în orice prăjitură Mama pune o ăpșu ă. Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A

Gutuia E gutuie sau lă âie? Poate cineva să-mi spuie? Tot ce știu e ă-i gustoasă, Poftă u ă! Hai la asă! Gal e ă și- ires ată, Proaspătă, bine spălată, Mă- dea ă de di i eață, -Hai să facem o dulceață! Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A

David POLIVANOV - Clasa a V-a B

Maria CIORCHINĂ - Clasa a V-a B

Ștefa ia ENACHE - Clasa a V-a B

Guţă A o pisi uţă Pe u e Guţă. A i a ei e o ai uţă Tare prostuţă. Di i eaţa â d ă s ol Fa e zarvă de pe hol, Ăsta-i se ă ă iu eşte Şi u ă părăseşte. Ana Ilinca MOCANU Clasa a VI-a A

3

Eric PERIDE - Clasa a V-a B

Maria PATRAULEA - Clasa a V-a B

Alexia HARPA - Clasa a V-a B

Gemul fermecat

Există acum, chiar pe timpurile astea, un gâ dă el mic și firav, pe care îl hea ă Cubes. Acest Cubes își ăuta o sluj ă, dar nu găsea i ăieri una. Ca să spunem așa, a încercat la vreo douăsprezece

u ătării. Da. Chiar a încercat să le goleas ă frigiderul, pentru ă acei oameni se tot plângeau ă NU MAI AU LOC în frigider. Dar, ce-i drept, l-au dat afară.Cubes nu mai știa ce să fa ă. Într-o di i eață s-a trezit, s-a dus la u ătărie și ghici ce: nu mai avea gem! Și de aici începe problema. Și-a strâns bagajele și a pornit la drum. Când a reușit să trea ă pe partea ealaltă a orașului, a fă ut un popas peste noapte și s-a gândit și s-a gândit ce să fa ă și cum s-aju gă el în pădurea cea fer e ată, unde stră-stră- stră u i ul lui fabrica cel mai secret si cel mai bun gem din lume, pe care nimeni, în afara de toți gândacii din familia lui, nu l-a gustat. Doar era secret. Când a adormit, a avut un vis foarte ciudat: Da ă nu voi fi în sigura ță în ălătoria ea? se gândea

el, temându-se pentru viața lui. A doua zi, Cubes era ca nou și avea tot felul de idei despre cum ar putea sa trea ă bine-mersi peste obstacole și să î eapă aventura: Da ă eu voi o fe țio a o sfoară și voi putea să trec

fluviul Mississippi, va fi perfe t! A pornit la drum pâ ă a ajuns la Mississippi. E timpul! se gândi el o se u dă. Atunci, un pește gigantic, colorat în toate culorile curcubeului, cu două înotatoare i us ule, buze de pui și picioare de rață, a apărut în fața lui Cubes, care a exclamat:

Ce…?! Mă numesc Puius Pestius! – spuse peștele. Da ă îmi vei îndeplini o dori ță, îți promit ă vei ajunge cu bine la desti ație. Da ă nu, nu îți voi promite nimic și vei regreta toată viața pentru ă ai avut ocazia să î depli ești o dorință unei ființe așa ca mine. -S-a fă ut! Îmi doresc să te întorci de unde ai venit și să-mi aduci cea mai mare și mai fru oasă statuie din oraș. -Dar asta e imposibil! Sunt doar un gâ dă el! Cubes nu mai știa ce să fa ă, așa ă a re u țat la pește și a traversat fluviul Mississippi pe o rea gă. A mers ce-a mers și a găsit un lu i iș. Acolo era o ai uți ă cu o tigaie. Cubes s-a apropiat și a văzut-o pe ai uți ă plângând. -Ce s-a întâmplat? -Ti….ti…tigăița ea u….. u mai merge! S-a apropiat de tigaie și i-a spus ai uți ii: 4

-A fost cândva o tigaie mai spe ială de nu mai merge? Sau ce fă ea? -Nu mai merge. Când am întâlnit-o…. Atunci, tigăița s-a trezit și a spus:

- Mi-e ilă de voi doi. Doar vă văd cum vă hi uiți să ă salvați, așa ă, ă puteți readuce la puterile mele, doar da ă ă veți unge cu gemul cel mai gustos, al maestrului Cubocitos-Nitos.Cubes era dezamagit. Da ă va ajuta tigaia și îi va da gemul lui, el a venit degeaba pe drumul ăsta și s-a chinuit degeaba sa trea ă Mississippi.

-Te rog! Da ă nu o faci, prietena mea cea mai u ă nu ar mai fi…EA! – a exclamat ai uți a. Dar…Cubes a stat pe gânduri ceva timp, iar apoi a spus: -“ă mergem să luă iște gem! Cubes s-a gândit ă ar fi frumos să fa ă gestul ăsta de prietenie. Au pornit la drum.Peste două ore de mers pe jos, au găsit un copac fermecat, care era ăzut pe sol. -Vă rog! Ajutor! Am nevoie de gemul fermecat! Gâ dă elul și prietena lui ai uți a nu s-au mai oprit la el ca să-l ajute. Au traversat strada pădurii, pe care tocmai treceau doisprezece iepurași, așa ă au trebuit să aștepte vreo oră… S-a întunecat, iar toate viețuitoarele pădurii s-au culcat, dar la ora douăsprezece noaptea ei au pornit din nou la drum. S-au gândit să plece mai devreme, deoarece erau lih iți. Când în sfârșit au ajuns, gemul le-a fost î părțit fie ăruia de î suși Cubocitos-Nitos. Pe drum spre asă, au uns tigăița cu gem, iar copacului fermecat, i-au turnat borcanul la rădă i a, iar el s-a vindecat. La întoarcere, a traversat Cubes din nou fluviul Mississippi și a ajuns în oraș. Când a intrat în asă, a observat ă marele creator al gemului îi păstrase și lui un borcan. Și am hotărât ca din asă să nu ies, Pâ ă povestea lui Cubes nu o să citesc!

A sosit pri ăvara! Ia uite ce păsărele, gâ dă ei și floricele, Ia uite ce fru useșe, ce fluturași, ce de surcele! Gâ dă eii stau la soare, tolâ iți cu burta-n sus, Hai cu toții, e pri ăvară, iarna grea abia s-a dus Mărțișorul vesel trimite iute tuturor orespo de ța Și baba iar ă și-a strâns cojocul și-a uitat prude ța Fără supărare, a fost cam ca o rută, Copiii o a la ează, ă a fost cam urâtă Se aud urlete pe stradă, ghiocelul își vrea tronul, Lăsați tema, lăsați somnul, hai să-l ad iră pe domnul S-a topit din nou zăpada, sau au dat-o cu lopata ghioceii acum sunt gata, au umplut cu toții strada soarele plăpâ d zâ ește, razele trupu-ți î ălzește, e o zi de pri ăvară, totu-n jur se dez orțește!

Alexia HARPA - Clasa a V-a B

Alexia HARPA - Clasa a V-a B

5

8 Martie Soarele cu razele lui gi gaşe Ne mângâie pe capetele noastre drăgălaşe, Copacii îşi întind raţele înflorite “ă ne ati gă sufletele adormite. Petalele florilor sunt colorate, Mamele noastre sunt minunate, Mărţişoare în dar noi le oferim Şi de 8 martie le săr ători . Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A

Mă i a mea, la mulți ani! Mama ă iu ește, cu drag ea ă doje ește, Ochii ei blânzi îmi amintesc de ghioceii plăpâ zi, O iubesc foarte mult pe ă i a mea, Ea-mi î depli ește orice dori ță aș avea. În fiecare di i eață ă trezește cu lâ dețe, Iar apoi degra ă spre ș oală ă gră ește. De fiecare dată când fac vreo prostioară, O pup și-mi cer iertare, pe mama să n-o doară, Atunci când ea ă eartă, eu nici nu comentez, Mă uit atent la ea și-mi place să visez. Pe mama o iubesc, s-o supăr eu nu vreau, Că i orice aș fi fă ut, lâ gă ea vreau să stau. În fiecare lipă, ă rog la Doamne-Doamne, “ă fie o rotită, chiar și când mama doarme. La ulți ani, ă i o, ă i azi e ziua ta, Și-n ochi tu porți se i ă, lumina dintr-o stea!

Alexia HARPA Clasa a V-a B

MA

MA

Mama Astăzi este ziua ta Și eu la ulți ani îți doresc, Ni iodată nu voi uita De primul te iubesc! Chiar da ă-s ăzdrava , Sfatul tău nu e în van, Tu ești creatoarea mea, Am o a ă ce orice copil își dorea. Eu cu mine te port mereu, Vei fi tot timpul în sufletul meu, Când de di i eață ă trezești Și cu un glas dulce îmi șoptești Că ă iu ești! Vorbele tale sunt calde mereu Și î ălzes sufletul meu, Tu ești mama ideală Și faci totul ușor să pară. Eu din i i ă te iubesc Și la ulți ani îți doresc. Și chiar greul de m-apasă, Tu mereu zâ ești duioasă, Chiar da ă ne mai io dă i , Noi cei mai buni prieteni o să fim. Tu mereu m-ai îngrijit Și tot timpul mi-ai zâmbit, Cum te văd, de probleme am uitat, Imediat starea mi s-a schimbat. Nicolas TROHANI Clasa a VIII-a A

6

Lumea dulciurilor Cândva, am văzut o pri țesă Ce mânca o deli ioasă egresă, Acadele și multe bomboane, La ce sunt bune ele oare ? O vată de zahăr aș mânca, Numai da ă îmi dai voie mata, Un ursuleț de jeleu L-aș păstra ca pe prietenul meu . Cu o io olată m-aș bucura Și doar un u uleț ți-aș păstra, Un nor de dulciuri eu visez Când la ele ă gândesc . Ana Ilinca MOCANU, Clasa aVI-a A

Copilăria Copilăria dulce este, Ca o floare de ărgăritar, În ea tu rești ca-ntr-o poveste Și în suflet o păstrezi ca pe un dar.

Mierea dulce de albine Nu-i mai dulce decât opilăria, Dar în opilărie e ultă lu i ă, Și jocurile îți dau bucuria.

Copilăria dintr-un suflet omenesc E partea lu i oasă pe care o prețuies , E floarea ce- florește mereu în inima ta Și orice supărare ea îți va alunga. Dan PAISE Clasa a VI-a A

7

Zâna cea u ă Câ d u e eluș s-a ăs ut , O zâ ă u ă a apărut . Cu ro hița ei strălu itoare Și pli ă de culoare, Cu u zâ et pe față Ce te trezește de di i eață , Cu o aghetă fer e ată Ce te vrăjește de- dată, Iar î fi al , â d e elușul a res ut, Zâna într-u pri ț l-a prefă ut, Iar el a plecat în lume “ă găseas ă o pri țesă a u e, Știu doar e se povestește Despre o u tă a-n poveste, Iar asupra ti erilor veghează )â a ea u ă, are-i protejează, Știți doar, zâ a ea u ă ră â e Mama care te-a adus pe lume. Ana Ilinca MOCANU Clasa a VI-a A

8

Așteptările u ui adoles e t Mă așez la asă și î ep să s riu. Fie are uvâ t refle tă perso alitatea ea as u să și eo iș uită. Mă uit la soare și ă gâ des …su t eu, u adoles e t. Toate i for ațiile, trăirile pe care le absorb ca un burete, în fiecare zi, ă defi es a fii d o persoa ă altfel, e stă si gură și nu-și petre e adoles e ța î ăl â d regulile. Mulți oa e i red ă su t i telige tă e oțio al. Tot timpul m-am întrebat cum ajung ei să î țeleagă î ce fel gâ direa ea este diferită. Mă si t de par ă nimeni nu m-ar putea î țelege. Există o si gură expli ație…adulții î țeleg fie are gest, fie are uvâ t, fie are o ept. Adolescentul di i e ă î dru ă ătre lu ruri oi, eașteptate, dar, totuși, a i presia ă-mi pun piedi ă si gură. A u î țeleg de e opilului di i e îi este fri ă să des opere lu ruri oi, să experimenteze. Astăzi a fost pri a și ulti a ea zi de adoles e t… Mă uit ătre soare, adoles e tul di i e își despri de for a și plea ă î u ivers. A u , ai i cu voi, am devenit adult. Co știe tizez ă fie are zi are tre e î i adu e eva sperat sau u eori hiar surprize. Fie are minut ă i trodu e î tr-o se ve ța ouă, etape oi ale existe ței ele. A alizez adesea fie are dis uție și fie are situație și î văț din fie are âte eva. A i presia u eori ă adulții u î i spu hiar totul. Fac eforturi să î țeleg ai ulte, ai profu d fie are o e t, de e?, î e s op?, u ? Nu e ușor i i să fii opil, i i adoles e t și i i adult. Deși spera ă odată u fie are etapă a evoluției oastre, vo ati ge eva ou, are î ai te e era i terzis, des operi ă u e așa. E a și cum am ur a u u te și la apătul lui este doar erul i fi it. “pera ța a fost ă vo des operi ceva …dar dincolo e doar esfârșitul. Un fior de spera ță ă upri de â d î i tri it gâ durile ai departe, spre eea e ur ează să stră at î viață. A atât de ulte o e te să depășes , să î ep și să realizez. Fiecare eveniment trecut îmi etezește calea spre viitor. Deci, va fi oare un viitor pozitiv? Există oare vreo soluție să o trolezi viitorul, tri ițâ d gâ duri ât ai departe de preze t? Mama î i spu e ă se u este i tuiție, anticipare. Încerc să le foloses și u eori ă ajută. Ca adolescent, a î țeles ă di olo de gâ duri și de se ti e te se reează î tregul, î țelegerea lucrurilor î o jurătoare. Îmi dores să pot să upri d î sufletul meu TOTUL ȘI REPEDE. Nu doar eea e știu ă i flue țeaza, dar mai ales eea e u a aflat î ă, dar sper să aflu. Mirajul e u os utului și a eea e u î țeleg î ă î i este alături. Aștept să le ati g.

Ilinca ARSENI Clasa a VII-a B

Vino, vino, dragă vară! Vino, vino, dragă vară, Noi cu drag te așteptăm. De cu zori și până seara, Tot pe-afară să zburdăm. Fructele se coc la soare, Noi zburăm din floare-n- floare! Iarba crește ne-ncetat, Vară, vară, dragă vară, Tare mult te-am așteptat! Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A

9

Din pustietate în pustietate Răul șerpuitor și strălu itor î lu i a lu ii arată a u șarpe u solzii argi tii, are șerpuieste printre opa ii î ăr ați de flori u o ireas ă a ețitoare. M-a apropiat de râul ristali și a luat cu mâinile strânse într-u ăuș apa strălu itoare are era a o i e uvâ tare după două zile fără acest lichid. Am umplut sticla desti ată apei și -am delectat cu acest lichid care era cel mai scump lucru pe care mi-l puteam permite acum. Mi-am o ti uat dru ul, pâ ă lâ gă u opa uriaș. Ra urile se î pleteau î tre ele, iar la fie are foș ire a vâ tului flori a fulgii de ea î i î podo eau părul. Copa ul a esta era o i u e. La aza a estuia, tru hiul for a u adăpost. Mi-am aruncat rucsacul î ăr at de â are o servată, un s hi și u sa de dor it, pe are l-a î ti s pe pă â tul oale și re e î are era fixat opa ul. Am adu at ră urelele î prăștiate și us ate de pe jos și di ele a aprins un foc, care îmi asigura hrana e esară pe tru a eastă zi. Prin li iștea spe ifi ă aturii, se auzea râul, o ti uâ du-și dru ul pe are îl ur ează de sute de a i, a revizuit toate ele î tâ plate î a este zile e u e. Totul a î eput u u ilețel pe are l-am primit a u o săptă â ă. I ițial, u-l ăgase î sea ă, rezâ d ă este o farsă fă ută de fratele meu mai i , î să, ur ătoarea zi, a ai pri it u ilețel pe are s ria să ă pregătes . Îl găsise a î fie are di i eață lâ gă a variul eu u pești. Tot u a rezut ele î tâ plate, î să ur ătoarea di i eața -a trezit î ijlo ul pădurii u a est ru sa și u î ă o fâșie de hârtie gal e ă, s risă aligrafi . Învinge. Asta era i s ripțio at pe ilețelul are ulterior a ars î mâna mea…. și de atu i tot rătă es pri pădure. Tot e î i dores a u e să aju g a asă. Ur ătoarele di i eți le-a petre ut pri î prejuri i. Mergea , ergea și iar ergea , a ia târându- ă pri pădurea fără sfârșit, pâ ă â d a văzut î fața ea u ai al astru. A el al astru marin specific oceanelor. M-am apropiat de sti lă și a privit pri ea. Fau a ari ă ișu a printre coralii de diferite culori care se u duiau î apa al ă…totul al ătuia u peisaj agi , par ă ireal. A ijit o hii și î depărtare, abia vizibil, am văzut u ăiat are ătea î sti lă și î i i di a să ă uit î jur. Plasate la o dista ță egală se aflau alte ,,a varii’’ forestiere. A fost u toții aduși u u s op ai i și u am de gâ d să ză oves . Mi-am dat jos ru sa ul și l-am aruncat în vârful copacului care se afla în spatele meu. Apoi am început să ă ațăr, pâ ă a aju s î vârf u o ulți e de zgârieturi pe față și pe âi i. M-am uitat în jur, și hiar lâ gă ,,a variul’’ eu se afla o fată roș ată are to ai e și-a aruncat rucsacul î apă, apoi, sări d și aceasta grațios, a o gi astă oli pi ă, -a lăsat iar si gură. Acesta a î eput să î oate u pri epere ătre ,,a variul’’ î are se afla ăiatul.A fă ut a elași lu ru și eu. Câ d a luat o ta t u apa re e, zgârieturile au î eput să ă usture cum- plit. Am î eput să ă agit și să ă s ufu d u repezi iu e. Plă â ii deja i se u pluseră u apă, iar eu eram pregatită să ă du . Ori u , u este real. M-a li iștit și a î eput să ă du la fu d. Am des his o hii și a ai privit peisajul paș i , î să eea e a văzut -a fă ut să ă răzgâ des . Ochii ăiatului strălu eau de a iție și de î redere. “e uita hiar î o hii ei, iar increderea lui era a sor ită și de i e, î preu ă u spera ța. Cu oada o hiului, a o serva t agitație, apoi două rațe su țiri m-au tras la suprafață. Câ d a des his o hii, a văzut roș ata gi astă. I-am zâ it drept ulțu ire, iar ea a răspu s a î eput să ă tragă ătre argi ea as uțită a ,,a variului’’. Când am ajuns acolo, fata mi-a fă ut se să ă aru . A s uturat di ap, deoare e de ai i pâ ă jos, erau el puți ze e etri. Câ d ă pregătea să-i zi să ă lase, a si țit u râ i î spate și a î eput să ad. Aerul î i flutura hai ele și da ă atunci când eram în apă eram î pă ată cu gândul de a muri, acum mi-a zis ă u are u să se î tâ ple a est lucru. “pera …

10

Am eliberat un mic țipăt când corpul meu a fă ut contact cu o plasă elasti ă. Ca să vezi…în mijlocul a ce o fi acest loc, se găsește și o plasă. Inima îmi bubuia tare în piept, gata să se spargă și când m-am uitat în sus, am văzut-o iar pe roș ată cum se arunca fără pic de tea ă, se eață și grațioasă. Apa din haine este lăsată în ur ă și când cade pe plasă, apa este î prăștiată în jur, mai ales pe mine. Mă uitam la roș ată, care sigur îmi va deveni priete ă, pâ ă am văzut cum ăiatul de la geam de mai devreme se apropie de mine î preu ă cu o femeie foarte ase ă ătoare lui. A elași păr negru și lucios, care îi acope-rea fața palidă, a eiași ochi mari și al aștri precum apa oceanului, a eleași buze trandafirii. A eștia s-au uitat unul la altul, apoi la mine….îmi dădeau un sentiment de

eli iște. Apoi au zâmbit amândoi și mi-au spus cu lâ dețe: - Bun -venit în noua ta familie!

Andreea CONSTANTIN Clasa a VII-a B

MĂRINIMO“ GALLERY (galeria Liceului Teoretic Ș oala MEA) găzduieşte, în perioada 19 – 25 martie 2015, E poziţia de Pi tură „“ aieţi, ciulini şi ără i i realizată cu ur ătorii elevi parti ipa ţi la Cursul Opţio al de Arte Vizuale: Alexe Karina, Costescu Ştefa , Frunzulica Daria, Nacu Ramona, Simionescu Tudor, Şeita Anastasia, Tudose Petra, Voicu Antonia, oordo aţi de profesorul

Io uţ Theodor Barbu.

11

Mereu răul este învins Era o zi fru oasă de pri ăvară. Cerul era de un albastru cristalin, copacii erau în flă ări de bucurie. Pri țesa Leila stătea pe o floare ulti oloră care era tristă. Nu avea nicio petală, dar imediat după ce pri țesa Leila a fă ut o vrajă „Boo ! , acea floare era cea mai fru oasă din lume. Deodată, un copil a țipat, iar pri țesa Leila s-a dus tip-til, tip-til să vadă se s-a întâmplat. Leila era o supusă a stăpâ ului cerului, Soarele, care era nevoit să ajute pe toată lumea. Era ca un al doilea înger. După câteva zile de la un incident, o e lipsă de soare s-a petrecut. Oamenii cred ă eclipsa de soare este doar un fenomen, dar nu este adevărat. Numai când se petrece eclipsa de soare, cineva cu suflet rău se luptă cu soarele pentru a câstiga controlul luminii. De data asta, răul a învins! Firele de iar ă nu-și mai săltau capul spre mândrul soare. Nici ghioceii gi gași nu mai erau străjerii de pe vremuri. Erau a operiți de o plapu ă al ă de nea si capetele lor erau negre ca furia. Copacii erau î ră ați cu haine țepoase pentru a arăta noua lume. Copiii nu mai râdeau, tot timpul plângeau. Păsărelele nu mai cântau cântecelele lor care-ți mângâiau auzul și îți alinau sufletul, ci unele care aproape te fă eau să nu mai auzi. Era cumplit. Văzâ d ce se î tâ plă, Leila nu mai putea suporta tot dezastrul. S-a dus la toate zânele și le-a propus să caute smaraldul cel pătrat care putea să opreas ă tot acest dezastru, dar trebuiau să trea ă de gardienii mari și fioroși, ca să aju gă la minele de aur pentru a găsi piatra este ată. Când au ajuns la gardieni, și-au folosit praful magic din aur ca să zboare și să devi ă mici și negre ca iște furnici. A fost greu, dar știau ă mai trebuiau să trea ă de un obstacol. Caleaș a cu ar ăsarii cu aripi de vultur era ceea ce urma. Trebuiau să lupte. Fiecare pri țesă avea câte o sabie fă ută din cristal care nu putea fi distrusă. Au luptat și au luptat cu greu, pâ ă au învins. Când au ajuns la smarald, trebuiau să recite o vrajă. S-au luat de mâini și au închis ochii și au început să rosteas ă: „Fie ca răul să dispară și acest smarald să adu ă din nou lu i ă și fericire pe Pă â t! După acestea, lumea a ajuns din nou la normal și zânele și soarele și-au reluat locurile și au adus lumea pe care toți o știau și o iubeau, o lume pli ă de armonie și de uteza ță!

Clara FLOREA Clasa a VI-a A

Examenul Examenul e el ai e oțio a t lu ru, N-am niciun dubiu, Nu se o pară u e oțiile de la test, U de știi ă da ă o dai î ară, Da ă a orzi ateriei ai ult i teres, Nota pri as ultare la oral se repară. Examenul e ca experie ță de la liceu, U de îți fa i priete i ereu, Iar da ă porți u a u it i pri eu, “ă i tri î tr-o gaș ă u e greu. Viața î să are u pla u ti e, Examenul trece cum vine, Pri e oții ereu te ălești Și u uita e de la viață ur ărești. Câ d greu ți se pare vreodată eva, E ult ai ușor de vei î er a. Andreea Maria IVAN Clasa a VIII-a A 12

Coroana prețioasă A fost odată ca i iodată,o î părăteasă care avea trei fiice, dar numai una dintre ele,cea i ă, avea puteri supranaturale. Lia, ă i așa se numea mezina, avea ochii la spate.Surorile ei o invidiau foarte tare, tot timpul se plângeau și spuneau ă se poartă foarte urât cu ele, numai ca să o vadă cum suferă. Într-o zi, î părăteasa a spus: -Vreau să vă du eți pe tărâ ul diamantelor și să-mi adu eți corona cu cele mai multe nestemate. Atunci fetele pri epură și ple ară imediat a doua zi. Când aju seră pe tărâ ul diamantelor, fetele Se despărțiră pe trei drumuri, Lia a luat-o pe un drum cu multe pietre, cea mijlocie pe un drum drept și imaculat, iar cea mare pe un drum șerpuit. După trei zile, fetele se î tâl iră, și în fața lor era palatul care avea corona cu nestemate. Ajungând la poarta palatului, o zâ ă u ă le deschise ușa și le puse la iște î er ări, i tră fata mare, dar s-a speriat de î ălți ea palatului și ieși, î er ă și a doua fată, i tră în palat fără nicio grijă, dar când văzu tabloul î fățișâ d o fa to ă, se speriă așa de tare și ieși numaidecât, iar fata cea i ă mai ră ăsese acolo pentru câteva clipe. Lia i tră încet, merse, și merse, și merse, pâ ă când nimeni n-a mai văzut-o. Ea, fiind urajoasă, nu se speria de nimic. Castelul era mare și spațios pe di ău tru. Fata ur ă și ajunse la o ușă

din lemn. Atunci, Lia ătu în ușă… dar, nu răspu se nimeni, i tră și se i u ă. Era coroana pe care o ăutase în tot acest timp. O luă imediat și coborî repede de tot.

Când ajunse jos, surorile ei vorbeau urât despre ea. Lia auzi, dar nu prea o interesa acest lucru. Ajunse jos, le dădu vestea celor două surori, și por iră spre tărâ ul oamenilor. Când mama sa o văzu, a sărutat-o și îi ulțu i. Surorile sale își dădură seama ă nu au de ce să o invidieze și își erură scuze. Și î ăle ai pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Maria-Caterina PATRAULEA Clasa a V-a B Vizită î ți utul î depărtat Era o zi i u ată de pri ăvară și ă aflam într-un ți ut de dulciuri și ași ării pe care le puteai controla. Fiecare persoa ă avea câte o asă de turtă dulce cu diferite de orațiu i, precum oameni de zăpadă albi ca zahărul, brazi ăieștri mai verzi ca smaraldul din minele din u ții străve hi și norii fumurii ca un fum de la focul de ta ără. Într-o zi, un pitic a vizitat acest ți ut, spunându-și ă ar vrea să lo uias ă aici, dar, în schimb, toți oamenii râdeau de el, deoarece era foarte mic și ăr os și nu-ți inspira încredere. Acesta a zărit o asă mare și spațioasă care i-a atras ate ția în mod special, iar el s-a hotărât să se mute. Ă, oops! am și uitat, numele lui e Gandalf. Nici nu a fă ut primul pas în casa cea ouă și acesta a fost teleportat într-o altă lume cu totul diferită, pe un munte înalt și cu zăpadă al ă ca norii, unde peste o mie de pitici ofturoși ca și Gandalf, de altfel, dădeau o petrecere. - Aaaa, deci de aceea nu aveam niciun prieten, pentru ă îmi era destinat să locuiesc aici! ex la ă Gandalf, plin de mândrie și de ulțu ire. Acolo, Gandalf s-a împrietenit cu absolut toți piticii și pe parcursul zilei a devenit cel mai bun prieten al săr ătoritului. Când piticii l-au condus la lo ui ța acestuia ouă, el a observat lucruri pe care pâ ă acum nici nu le văzuse. Peste tot era o pajiște cu iar ă fragedă ca un ghiocel, copacii î floriți dădeau mireasma îmbietoare ți utului, dar cu toate ă era zăpadă ristali ă ca diamantul în jur și era un pic ciudat, era ca într-un vis din care n-ai fi vrut să te trezești. Și a esta a trăit feri it î ți utul î depărtat, u toți se e ii lui laolaltă, a o fa ilie adevărată. Cristian GHEORGHIU-MILICIN Clasa a VI-a A

13

Părțile de vorbire

Pronumele posesiv este cam ponosit, Și î text for ele toate u i le-a găsit. Substantivul e umflat, Cinci cazuri i-a î vățat, Nouă lucruri despre el, Ști u toții noi, de fel. Numeralul cel dintâi, Vrea să fie pus î ui. Cu prietenii se eartă Și su t șapte laolaltă. Verbul este complicat, Și-ai opt moduri de- vățat, El este cam nesuferit Și cel mai des este folosit. Adjectivu-i elegant, Mare, tare și galant, Substantivul li gușește Și pe cazuri i le răpește. I terje ție e „vai , Câ d te fa e să zi i hai , Și te fa e să spui au , Când un patru are îți dau. Adverbul se ilogește, Cu verbul se î priete ește, Îl deter i ă per a e t Și are fu ție de complement. Prepoziția e ai deli ată, În trei cazuri e aflată, Non-stop u plă ere se joa ă Și fu ție de atribut î ra ă Atu i â d de su sta tiv se leagă. Co ju ția e i u ată, Între propoziții des e aflată, Le fa e să se u eas ă Și să se î priete eas ă, Mi ă, s urtă și flatată, De copii e adorată, Iar propoziția de ea legată Poate fi oordo ată sau su ordo ată. Verbul te pune în dificultate, Chiar da ă i tri la fa ultate, Dar tre uie să le știi pe toate, Profesoara oastră â dră o să fie C-a fă ut la gra ati ă o poezie, Dar zece la gra ati ă o să primim, Ne zi e ea, da ă ne mai strădui Părțile de vor ire să u le greși .

Lim

ba

roă

ă în

viz

iun

ea

clas

ei a

VI –

a A

Cri

stia

n M

ILIC

IN-G

HEO

RG

HIU

, A

ugu

sta

CR

ISTA

CH

E, A

lexi

a “T

ĂNE“

E, M

arti

na

AC

CO

RSI

, Dan

iel P

AIS

E

Catalogul Catalogul este mare , Plin cu note care mai de care . Ba u la fra eză, Ba u la e gleză! Iată și u î furiat, Poate se tra sfor ă deli at Într-un 8 blazat. Î atalog ai stă do il Și u ele fie ărui opil, Iar în dreptul numelui, “tă ota elevului! Martina ACCORSI Clasa a VI-a A

Cartea Cartea nu-i obiect de joa ă, Tuturor trebuie să ne pla ă, A citi nu e ușor, Dar te simți ca un fulgișor. Cuvintele trebuie să le cucerim, Cele urâte să le gonim, Povestea e sfâ tă, E ca o ș oală ru tă, Ce te î vață numai bine, Pe drumuri bune. Maria BELCEA Clasa a VII-a A

14

Fetița de ieri și de azi Cea dintâi zi din vară Vestește ziua copilului iară, Cu baloanele plutim spre cer, Într-o poveste pli ă de mister. Copilăria e un tărâ minunat În care adesea te lași chemat, Ai aripi și pretutindeni poți zbura, Nimeni din suflet nu-ți ia spera ța. Copilăria e o carte cu povești dese ată, Fiecare un drum îți arată, Toate ușile cu o cheie le deschizi, Alergi mereu opilăria s-o prinzi. Timpul trece nemilos și rece, Copilăria și ea se petrece, Dar în suflet o rază din ea se păstrează Și viața toată ea ți-o lu i ează. Timpul, care-aleargă mereu, Nu poate șterge din gândul meu Clipele dulci și fermecate Ale opilăriei minunate. Mi-aduc aminte o zi de vară, Când o fetiță plângea pe-afară, Că i păpușa cu care se juca Fusese luată de altcineva. Acum stau și citesc o carte, Nu ă mai gândesc la lucruri deșarte, Fetița de astăzi nu mai plânge ușor, Visează în tai ă la un viitor. Mi-aduc aminte de o grădi ă cu flori Și o fetiță ce visa în culori, Dar astăzi fetița aceea s-a schimbat, Iar jocul de atunci, într-un ideal s-a transformat. Fetița ce se juca cu păpuși odată, De alte lucruri azi e preo upată, Dorește să ai ă în preaj ă copii, “ă le iteas ă, oferindu-le bucurii. Andreea Maria IVAN Clasa a VIII-a A

A tivitate î “ĂPTĂMÂNA ALTFEL! Alături de Loredana la Atelierul de voce

15

Vis… Era o zi , o zi i u ată, în care soarele strălu ea , copacii aveau flori înmiresmate , păsările ciripeau vesel , iar răţuştele înotau pe lac . Eu stătea în grădi ă și ă jucam cu frumosul meu ăţel, Tobi, şi îmi imaginam cum ar fi să fiu de ări ea unei păpuși . Totul ar fi fost mai mare , aş fi putut să intru în ăsuţa de păpuşi , şi m-aş fi distrat foarte tare . Toată ziua am stat afară şi m-am gândit la asta . Seara , când am intrat în asă , eram foarte o osită , aşa ă am adormit într-un somn adânc . Când m-am trezit , eram mai i ă decât ursuleţul de pluș din pat . Am încercat să ă dau jos , dar am ăzut pe covor, am aruncat o privire la ăsuţa de păpuşi şi mi-am dat seama ă nu puteam deschide uşa ca să merg afară . “tătea și dintr-odată îmi venise ideea să folosesc elicopterul frăţiorului meu . Am luat telecomanda, m-am urcat pe elicopter şi am zburat pâna la uşă , cu ajutorul unei ju ării am reuşit să deschid uşa şi să ies în grădi ă . Mă uitam la flori , la ă uţa pe care stătea de obicei, la vră iuţe , toate erau mai mari în o paraţie cu mine .

La un moment dat , o vră iuţă a venit la mine şi m-a luat pe spatele ei. Când şi-a luat zborul, m-am si ţit ca şi când aş fi zburat eu . De sus, totul părea mirific . Grădi a părea o floare ulti oloră , iar casa o i ă ă uţă pentru piticii de grădi ă . Mă si ţea foarte bine, dar , când vră iuţa s-a scuturat, am ăzut şi am aterizat pe un ăţel. Fiind foarte i ă, credeam ă eram foarte departe de asă şi de curtea mea, dar când colo, eram în curtea vecinului de vizavi. Când m-a observat , câinele s-a scuturat şi din nou am ăzut pe iar ă . Am fugit apoi pe stradă şi l-am văzut pe Tobi în curte. M-am gră it să ajung la el , dar pe la mijlocul drumulu, o aşi ă a trecut chiar pe deasupra mea . După ce a trecut , am fugit pâna în curte, unde Tobi m-a întâmpinat fericit . Am intrat în asă şi dintr-odată m-am trezit în pat , la statura mea or ală. Totul fusese doar un vis , dar chiar şi aşa, am văzut ă nu e prea bine să fiu aşa i ă. A fost u uroasă ă a trăit o experie ță de euitat, u vis i u at!

Martina ACCORSI Clasa a VI-a A

16

Rosana și Salvatore A fost o dată ca i iodată, ă da ă nu ar fi, nu s-ar povesti , peste ouă ări și ouă țări, o pri țesă . Aceasta avea cea mai lu gă rochie din palat. Pri țesa nu voia deloc să se ăsătoreas ă, dar mama sa i-a spus ă da ă peste ouă luni nu se va marita, va fi alu gată de la castel. Tre ură ce tre ură anii și fata tot nu se ărită, pentru ă nu își întâlnise alesul inimii. Mama sa o î tre ă a ătută: - Ia zi, fata mamei , ți-ai găsit alesul? - Nu, dar îmi voi face bagajele și voi pleca! - Așa să faci, spuse mama, pentru ă tată-tău e aproape de gura prăpastiei și n-are un ginere care să-i urmeze la tron, așa cum e datina! Fata ple ă și deveni din ce în ce mai tristă, ea își iubea mult tatăl...Pe drum se întâlni cu un cal, care îi spune: - Fată dragă , cum te u ești? - Rosana, spuse ea sfioasă! Dar tu vor ești, ce fel de cal ești! - Ur ă pe mine și spune-mi unde vrei să mergi și î preu ă vom zbura cum nu gâ dești, pentru ă eu sunt calul din povești!

- Aș vrea să merg să-mi găses perechea, pentru ă tata vrea să ă întorc degra ă la î părăție cu un soț! Calul, sări par ă speriat de pe loc și se ascunsera amândoi după un tufiș . Deodată, apărură

iște indieni care au început să danseze, par ă într-un ritual tainic.Când calul nu fu atent, indienii au furat-o pe Rosana.Calul a început să se jeleas ă, de par ă ar fi furat-o pe sora lui și o porni cât ai clipi pe urmele indienilor, să găseas ă fata. Animalul avea un mare secret. El era un fiu de î părat care fusese transformat în cal printr-o vrajă a unei vrăjitoare malefice. Cum o întâlnise pe Rosana, pe dată se î drăgosti de ea, dar nu putu să-i dezlege taina sa. Numai un sărut de pri țesă putea să-l adu ă la viața or ală ( să redevi ă om ). A mers ce a mers calul și a ajuns la iște corturi unde locuiau indienii care o furaseră pe Rosana. Pri țesa era legată de un stâlp , iar indienii urmau să-i dea foc, pentru a-și termina ritualul, care necesita o jertfă u a ă. Calul o văzu și strigă spre indieni cu un glas puternic : - Mâinile sus ! Nu iș ă nimeni! - Fugiți! spuse unul dintre indieni. Calul a sărit și a salvat-o pe Rosana.Fata îi spuse tremurând : - Da ă ai fi fost un pri ț, pe loc m-aș fi ăritat cu tine, dragul meu salvator! Rosana pupă calul pe reștetul capului de fericire ă este în viață, iar acesta se tra sfor ă într-un pri ț fer e ător. Fata, cum văzu minunea, îi zise: - Hai să mergem a asă , ca să te u oas ă și pări ții mei și să ră â e î preu ă! Aju seră după câteva zile la palat, unde îi î tâ pi ă mama Rosanei. Toți supușii î păratului și pări ții fetei nu mai puteau de fericire, în sfârșit, Rosana își găsise alesul inimii, unindu-și destinul Cu salvatorul ei. Ur ă o petrecere cum nu s-a mai văzut și am fost și eu pe-acolo, și drept vă spun, m-am distrat și mi-am pus bine gura la cale. Și trăiră feri iți pâ ă la adânci ătrâ eți, iar la tron, după ce muri î păratul, ur ă Salvatore, ă i așa îl numi Rosana pe cel care o eliberase și ăruia îi dăruise inima ei și avură î preu ă trei

copii, fru oși și prețioși ca lumina soarelui! Și-am î ăle at pe o șa și v-am spus povestea mea!

Maria CIORCHINĂ Clasa a V-a B

17

Prietenie adevărată Au fost odată trei copii care se numeau Albert, Andrei şi Figaro. Albert şi Figaro erau fraţi. Figaro era cel mic. Într-o zi, au plecat prin pădure. Albert şi Andrei râdeau de Figaro şi îşi ăteau joc de numele lui. La un moment dat, dădură de o peşteră, iar Andrei îi zise lui Figaro: - Hei, Figaro, fac pariu ă îţi este fri ă să intri în peştera aia î tu e ată! Aaa, da? Lasă ă îţi arăt eu! Îi răspu se Figaro. Atunci Figaro i tră, iar aieţii după el. Figaro se întinse, când işte bolovani ăzură pe mâna lui şi lo ară ieşirea. Cu mâna zdro ită şi cu spaima pâ ă în gât, Figaro î er ă să dea bolovanul la o parte, dar fără rost. Atunci ăieţii văzură o sclipire aurie la apătul celalalt al găurii de tunel. Ei erseră să vadă ce era. Când aju seră acolo, văzură aur. Andrei îşi umplu buzunarele cu aur și se duse să caute ieşirea, cu Albert şi Figaro. După ce erseră prin tunel vreo oră, două, Andrei se î piedi ă de o piatră şi ăzu peste Albert. Acesta era să adă într-o prăpastie adâ ă, de nu s-ar fi prins de o stâ ă piti ă. Iar în a elaşi timp, Andrei s ăpă aurul pe o u ată de stâ ă, care putea să adă oricând. - Andrei, ajută- ă! strigă Albert. - Nu! Trebiue să iau aurul înainte să adă. Pe tine te pot înlocui, dar aurul, nu! zise Andrei cu egoism. Auzind asta, Figaro se duse și-l trase cu mâna zdro ită pe Albert. - Figaro, de ce m-ai salvat? Puteai să- ți rupi mâna! î tre ă el, nedumerit. - Nu o tează da ă-mi pierd o â ă, dar un frate şi un prieten sunt mult mai i porta ţi! îi răspu se Figaro. Între timp, Andrei se duse după aur. Dar înainte să poată să ia aurul, stânca pi ă. Era să pice şi el în prăpastie, de nu îl ţi ea Albert de guler. Dar Andrei îi dădu peste â ă şi ăzu în prăpastie. Atunci Albert şi Figaro găsiră ieşirea şi nu povestiră nimic din ce s-a întâmplat în ziua aceea. Se zice ă spiritul lui Andrei bântuie peştera şi îşi aută prietenii. Cât despre Albert, a aflat cine îi este adevăratul prieten.

Matei IORDĂCHE“CU Clasa a VII-a A

Prietena mea Pe prietena mea o cheamă Maria, Reunite mereu, Iubindu-ne și respectându-ne, Entuziamate întotdeauna. Te iubesc îi spun eu Extrem de ușor. Noi suntem unite Atunci când ne este bine, Reunite atunci când ne este greu.

Alexia PREDOIU Clasa a VI-a B

18

Cuvânt de pus la rever

Tatălui meu îi ofer, De ărțișor un gâ dă el “ă și-l pu ă la rever “ă se bucure de el!

Cuvânt de pus la â ă

Mamei mele azi îi dau De ărțișor, în dar, Un uvi țel cam mititel – O fu diță și un ghiocel.

Theodora VASILE Clasa a V-a A

Cuvânt de pus la rever

La rever se poate pune o pa ă, Ca cea care-i dese ată pe a ă.

Cuvânt de pus la â ă

La â ă se punea, Legat’ -un fir, o ărgea. De ărțișor să i-o dau Și lâ gă mama să stau. Ștefa ia ENACHE Clasa a V-a B

Cuvânt de pus la rever

Cuvânt pus la rever Ți l-aș dori pâ ă la cer, Zi de zi ți l-am împrumutat, Tati, te iubesc cu adevărat!

Cuvânt de pus la â ă

Cuvânt de legat la â ă, Mamei i l-am dăruit Și de la ea eu am primit Un ățeluș cu nasu’ i . Alexia HARPA Clasa a V-a B

“rie

re i

agi

ativ

ă -

Cu

vân

tul

19

O rază de soare În timp ce toată lumea stă la calculatoare, În geam se joa ă o rază de soare, Se rotește și se răsu ește, Mici bile de foc făurește. Ușor, ușor se pli tisește, Ate ție nimeni nu-i dăruiește, Nici ă ar o privire. Vrea să plece pentru a eastă jignire. Își întoarce spatele supărată, Dar vine a eastă fată, Care râde ca un clinchet de lopoței De fru usețea tai i ă a razei. Feri ită, raza se întoarce Cu fetița să se joace. Cele două râd și-n joc Aleargă cu foc. Toată ziua raza i-a mângâiat fața cea al ă Cu o ăldură sla ă. Dar seara sosește, Raza o părăsește. Dar pe zi ce trece, Fetița se ărește, Dar ea nu o părăsește. Așa ă atunci când la calculator u ește, Razei cu drag îi zâ ește.

Ștefania ISAR Clasa a VII-a A

Copacul fără crengi Copacul cel trist fără crengi ofta odată, Că el e cel pe care nu-l zărești i iodată, Cel ăruia frunzele i iodată nu-i cresc, “tă de strajă pe bulevardul pitoresc. Copacul care stă solitar adesea și suspi ă Când vede copaci î verziți ce se-arată-n lu i ă, Copacul care stă și se gâ dește, De ce oare natura pe ei îi î verzește? Noaptea privește la stele cu bucurie Și-și a i tește de visul lui din opilărie, Dorea să aju gă în imperiul făurit de stele, Unde bolta cerului este lu i ată de ele. Pe la miezul opții în jurul lui se strâng surcele, Iar focul se aprinde și ur ă pâ ă la stele, Dar pe el o fericire uriașă îl cuprinde, Că i una din stele devine și spre cer se întinde.

Tudor GAVRILESCU Clasa a VIII-a A

20

Cățelul șchiop Câți dintre voi ar vrea un copoi? Desigur, unul-doi. Eu una am luat-o încet Și am ajuns să cresc un whippet! Ogar el, de felul lui, Prea o iș uit la casa regelui. În curtea mea e altceva, Aleargă cât e pajiștea. Dar într-o zi cu nenoroc, M-am trezit c-un câine ș hiop. În loc de ultă veselie, A fost o mare tragedie. Două luni în ul uș a stat, Mai deloc el n-a umblat, Cu piciorul oblojit Era tare mâhnit, Dar și când ghipsul și l-a scos, A alergat în curte și-a îngropat un os! Bucurie ne-a adus el din nou în asă, Cățelul meu cel drag, de rasă. Ioana CÎNDEA Clasa a VIII-a A

Cuvintele dor Te ascult cum vor ești, Numai cuvinte urâte îmi dăruiești, Nu te urăs , te las în pace, “ă țipi pâ ă sufletul tace. Cuvintele uneori pot durea, Mai bine alegi să poți tă ea, Alege să nu ră ești, Iar pe mine să ă deza ăgești. Te-ai oprit, ai tă ut, Pe lâ gă mine ai trecut, Spatele ți l-am întors, Cuvintele nu mai aveau vreun rost!

Andreea “TĂNE“CU Clasa a VIII-a A

Viață, spera ță, culoare… Ca o pâ ză-n culori este viața, Roșul reprezi tă spera ța, Pictorul poate fi vesel sau trist, Își dese ează pânza, ă doar este artist. Tabloul vieții se s hi ă mereu, Pui câte-o culoare, nimic nu e greu, Dar cu spera ță tu mereu vei găsi Culorile pe care le vei potrivi. Când pânza e gata , ești ulțu it, Știi ă la ea o viață ai muncit, Orice culoare reprezi tă o stare, Viața, ea î săși, e o încântare. Andreea ȘANDOR Prof. Li a ro â ă

Poezia opilăriei Copilăria este ca o poezie, Prima strofă începe când te aști Și se o ti uă cu evenimentele importante, Ca atunci â d î veți să itești. Rimele sunt distra ția și prietenii, Imaginile vizuale sunt ju ăriile Și chiar da ă faci prostii, Ai tăi tot te vor iubi. Și ca să termin a eastă poezie, Dar să nu creez gelozie, Am avut și am o opilărie fru oasă Și chiar și acum â d ă gâ des , Mi se face fața lu i oasă.

Tudor GAVRILESCU Clasa a VIII-a A

21

Zâna Primăvară Un alai de rândunele Și ulți i de fluturași, Miresme de floricele, Crengi pline de ugurași. Zâna Pri ăvară vine, Un ciripit oli dă lin. Totul e așa de bine, Totu-i colorat din plin! Astăzi, totul reînvie, E prima zi de martie! Chiar și florile din câmpie Poartă acum o ouă ie. Pe cerul cristalin Soarele ăreț, sublim, E stăpâ acum deplin Și ne-mbie să iubim ! Ro a a CÎȘLEANU Clasa a VIII-a A

Vise Cu păr ălai Și-un zâmbet rupt din rai, Toată lumea în jurul ei roiește Și toți o tratează regește. Un ăiat cu o i i ă mare Se străduiește extreme de tare Inima ei să o u ereas ă Și pe el fata să-l î drăgeas ă. Băiatul a zărit-o într-o zi pe stradă, Ea repede se fă ea re ar ată, Dar avea inima fere ată, Mergea î să î gâ durată. Băiatul galant i-a deschis o ușă, Avea o privire ca de păpușă, Și inima ei s-a dezghețat Când privirea lui spre ea s-a-ndreptat. Ioana CÎNDEA Clasa a VIII-a A

Amurgul Privind de pe un munte înalt Cum noaptea apare cu chipul ei drag, Văd luna de pe cer pli ă de culoare Și păsările în zbor se duc la culcare. Dâre de foc cerul răzdează, Natura o osită par ă oftează, O ouă lume se î fii țează Și pe bolta cerului stelele da sează. Acum, sigur privind în zare, Mă î presoară o vrajă mare Și scriitorul din mine visează Cum o lume ouă cu penelul reează. Anna LICSANDRU Clasa a VI-a A

De neuitat Mă gâ des la opilărie Ca la o mare bucurie, La vremea când eram mic, Ca un gândacel de pitic. Mi-aduc aminte de colindat, Câ d ă duceam în sat, Iar Cră iu ul era minunat, Am primit cadouri multe sub brad. “ăr ătorile su t super e Și u-mi vine a crede, Eu ă distrez i u at, Zilele acestea sunt de neuitat. Andrei BARDAC Clasa a VII-a B

22

Ghiocelul vestitor Ghio el al și plăpâ d Vii u pri ăvara-n gând, Cu iubire în petale Și cu soarele pe vale. Iar di o hii pri ăverii Î verziți î faptul verii, Dintr-un bulb miraculos Răsări u ghio el voios. Curajos de când te știu, Alungi iarna în pustiu, Dar păstrezi di hai a sa Albul în petala ta! Di lă u ii de zăpadă Un ghiocel bucuros “ oțâ d apul spre lu i ă “e laudă opilăros. -Uite-așa, cât sunt de mic, Într-u pi ior ă ridi , Mă lupt u zăpada re e, Nicio floare nu ă-ntrece! “u t u ărțișor râv it, De pri ăvară dorit, Poarta florilor deschid Și spera țe reapri d. Robert George IANCU Clasa a VII-a A

ASSEMBLY-ul nostru din luna MARTIE!

A venit rândul celor de la clasele a IV-a B și a VI-a A să ne prezinte propriile variante asupra St. Patri k’s Da una dintre temele Assembly-ului nostru din luna martie. Le ulțu i pentru spiriduși, pentru dansuri, pentru i for ații și pentru Spectacolul în și de culori – și le ulțu i și fetelor de la clasele a VII-a și a VIII-a care ne-au spus, între scenete, bancuri irlandeze seci!

23

De ce, de ce, de ce? Ieri, surioara mea mai i ă Murea de urioasă ce era, nu de fri ă. - De ce mai plouă afară, Ali? ea ă î trea ă, - De ce nu pot să ă joc afară? iar eu am trea ă. - De ce, de ce, de ce? surioara mea nicicum nu tace, Am stat pe gânduri vreo juma de oră, dar n-am ce-i face. Vai de mine, aveam și teme și nu glu ă, Afară plouă și Sofi ă â ă pli tisită gu ă, - Vai de mine, Sofi vrea să se joace cu tine! “trigă mama furioasă prin asă după mine, Iar eu ce fac, în sine-mi zic, chiar nu e bine, Sau cel puți , așa mi se pare în clipa asta mie! Sofi se joa ă pe covor cu toate păpușile Și eu sunt supărată de zgomot și scriu, A fă ut tără oi mare și-a trântit toate ușile, Hai ă ă gândesc, abia aștept să știu Când o să eargă la ș oală și o să vie Acasa cu multe, multe teme, o mie. Și atunci o să-i fac și eu în iudă fără sfială, Când voi cânta veselă la noua mea hitară Și ea din a eră, de la teme, o să ă audă, Eu veselă voi sta în asă cântând o sere adă.

Alexia HARPA Clasa a V-a B

Motociclete și CV-uri: Parents Speaking la Școala Altfel

Cei de la a V-a B, am profitat de programul Parents Speaking - în cadrul “ăptă â ii Altfel - pentru a afla mai multe despre motociclete și despre CV-uri! Am descoperit, întâi, garajul dlui Matei Albulescu (tatăl lui Vladimir Albulescu): un garaj de aproape 100 de metri pătrați, plin cu motociclete! De la motociclete istorice, un Harley Davidson din 1942, pâ ă la motociclete moderne.

24

Vacanța Vara este pe sfârșite, Oricum, am avut multe reușite, Vara aceasta a fost de vis, Eu nu vă mint prin ce am scris. La ș oală se duc ulți copii, Eu am să ă duc la schi, Acolo am să ă distrez Și pe u ți am să schiez. Materie grea are să vi ă, Știu ă profesorii nu-s de vi ă, Pentru ă a persevera, Î sea ă a î văța. Matei IORDĂCHE“CU Clasa a VII-a A

Va a ţa de iar ă Va a ţa asta mult m-am distrat, Pări ţii un PS4 mi-au luat Şi pe mine nu s-au supărat, Chiar da ă la patinoar nu am plecat. Cu două jocuri m-au mai încântat Şi un cod mi-au dat, Trei luni cu prietenii să ă joc neîncetat, Doar ca să-mi fa ă pe plac. Mihnea MANEA Clasa a VII-a A

Despre meserii, valori și eroi: VII B și Parents Speaking

În “ăptă â a Altfel noi, cei de la a VII-a B, am fă ut u oşti ţă, prin programul Parents Speaking, cu două meserii: cea de consultant în recrutare (am vizitat-o pe doamna Mihaela Perianu, consultant și managing partner la compania AIMS) şi cea de trainer (din partea firmei Dale Carnegie Training). Am î văţat despre meserii, valori, eroi şi cum ajungi să-ţi alegi meseria care ţi se potriveşte. Am descoperit ce î sea ă o fir ă de recrutare şi cum ne putem alege meseria în baza valorilor şi a pasiunilor. La Dale Carnegie am văzut ce face concret un trainer. Cum predă şi cum fa ilitează procesul de î văţare la adulţi. 25

Curtea mea

Era o zi ca oricare alta. Lâ gă alta Mea, din curte “tăteau u iște burte*, De nu-ți puteai i agi a, Două veverițe pe peluza ea! U a era așa, ai u lu așă, Iar ealaltă drăgălașă! Un ghiocel le spune: -Ați â at a ulte alu e! -N-a realizat! spu e veverița u lu așă, Fără să o serve ă o fru tă uriașă Îi va ădea î ăpușor, Bietul puișor! Nu v-am spus, Spre apus, “u t iște e eluși. Nu și-au fă ut al lor ul uș! Ghio elul î gra ă are, Le pune o întrebare: -Ce fa e pri ăvara? -Î florește toată țara, -“e joa ă u toți opiii! -Și ajută a solut toți fiii! “pu veverițele, Și astfel a ter i at povestea pe tru ăieții și fetițele. * urți Antonia VOICU Clasa a IV-a A

Parents Speaking la clasa a V-a

Copiii de la a V-a, s-au bucurat să s-au putut implica într-o activitate fără precedent pentru ei, o activitate din care au î vățat să comunice mai bine, să fie ate ți la nevoile celor din jur, pentru a putea lucra î preu ă și a finaliza un proiect comun ori pentru a găsi cele mai profitabile soluții la problemele noastre, fie ele cotidiene ori de ate ati ă.

Autorul și cel care a pus în s e ă a eastă se ve ță de î vățare e perie țială este domnul Adrian Florea, consultant specializat în oferirea de traininguri pentru adulți.

26

“ă știi mai multe, să fii mai bun!", am avut drept invitat special în cadrul programului Parents Speaking pe dl Prof. univ. dr. Mircea Filip, medic oftalmolog. Am purtat o dis uție li eră, extrem de agrea ilă și, desigur, foarte utilă, despre profesia de medic, am discutat despre importanta sprijinului pe care familia îl oferă copiilor în alegerea viitoarei profesii, despre comunicarea din cadrul familiei.

Dr. Mircea Filip, invitat la Parents Speaking

Greşelile, parte din noi Zburam pe-o aripă de pău , Zburam departe Şi aştepta cu fri ă “ă-mi termin al meu drum. Vântul se-mpleticea Prin păru-mi maroniu, Iar norii-mi atingeau obrajii Ca un vis demult uitat… Am sperat…

Am sperat la lucruri bune Am sperat la altele, Diferit de ce-am vazut, Diferit de ce-am crezut. Am intrat in locuri altfel, Vântul era dur si aspru, Iar norii cei albi de catifea Au ajuns ca plumbul. Dar odată ce-ai intrat, Trecutul nu mai poate fi recuperat. Şi tot ce ai facut A ajuns a fi pierdut. Daria FRUNZULICĂ Clasa a VI-a B

27

Pri ăvara a sosit, Ghio elul a răsărit Cu a lui gi gășie Î ră at î veselie. Gheața a ple at Gata, gata cu ea Lăsâ d u zvo î sat Că a-nverzit iarba de catifea. A sosit dul ea pri ăvară Și a așter ut flori î țară, A sosit cu alai de ghiocei, E vre ea să e u ură de ei. Pe ramurile înflorite “tau păsărele feri ite Iar opiii z urdă u uroși Pri tre ghio eii ei fru oși.

Alexia “TĂNE“E Clasa a VI-a A Poezie participantă la Concursul Națio al de Creație Literară ,,TIMTIM – TIMY se țiu ea: POEZIE

Primăvara e frumoasă, Uneori e și geroasă, Florile răsar ca prin magie, Îmbrăcate cu o ie. Copacii sunt des înfloriți, Cu multe frunze-mpodobiți, Fructele sunt dulci, amare și-acrișoare, Cât de gustoase or fi ele, oare? Insectele zboară entuziasmate, De parcă ar fi zăpăcite toate, Fluturii fug din floare-n-floare, Ce să fie acolo, oare? Din păcate, va pleca, Lăsând vara lo ul să i-l ia, Și din nou va reveni, Și din nou natura va înflori. Cristian GHEORGHIU-MILICIN Clasa a VI-a A

Un ghiocel plăpând e-n mâna mea Care vestește primăvara Cu zile calde, voie bună, Pe toți copiii ne adună. Iar vântul bate-ncetișor Și fluturașii umblă-n zbor Și sunt atât de fericită, Ca și câmpia cea-nverzită!

Pri

ăvar

a

Un stol de păsărele-n zbor Ne-ncânta auzul tuturor, Vestind prin dulcele lor grai O primăvară, u colț de rai. Privesc în zarea cea albastră, Lumina-mi bate la fereastră, E o noua zi de primăvară În care o să merg la școală.

Bianca BOROȘ Clasa a VII-a A

28

E pri ăvară, soarele râde! Pri po ii al i și i și de-atâtea flori, O pasăre i uță se arată! E al ă, par ă fă ută di ori. Și â tă eî etat, Răsu ă tot î adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După iar a ea eî durătoare. U ghio el î gâ durat as ultă O si fo ie atât de i u ată, Par ă a ve it di tr-o or hestră Acea pasare aiastră, Copa ii su t î ăr ați de floare, Apa-i li ă î izvoare, Floricelele-s voioase, “tau î șir pe lâ gă ase! Robert George IANCU Clasa a VII-a A

Pri ăvara eu ă jo , O floare are un boboc, Pri ăvara, flori de tei Eu zăres î o hii tăi! Pri ăvara ălduroasă, Vi e pe la oi a asă, Cu podoabe argintii, “ă-i încânte pe copii! Ro hia ei e țesută u flori, Î pletită î ii de ulori, Copa ii stau î șirați pe dru , Pri ăvara e pli ă de parfu ! Pri ăvara vi e u flori şi flori ele Și le răspâ dește pri urti ele. Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A

În orașul are, are, Cu oameni gata de plecare, O ie tele au ultă uloare, Sunt luminate de ăiastrul soare. În targuri, piețe și pe străzi Toți vo u păra ărțișoare, Pe are le vo dărui astăzi, Î preu ă u âte o floare. Ghioceii repede-nfloresc Ca să se u ure iară, De zâmbetele ce vestesc Că e di ou pri ăvară.

Clara FLOREA Clasa a VI-a A

“oldățel i uț, plăpâ d, Iese vioi de su pă â t, “trăpu ge plapu a de ea Și soarele să-l î ălzeas ă vrea. “e aud voioase păsărele, Miros frumoase floricele, “oarele zâ ește zglo iu de sus, Pri ăvara și la oi a aju s. Copa ii oroa ele și-au despletit, De floricele s-a împodobit Mâ drii străjeri s-au pus de strajă Și pri ăvara-i i u ează. David Andrei PAUL Clasa a VII-a A

Pri

ăvar

a

29

Pri ăvara a venit, Melcul este fericit, Fii d ă poate să admire Pomii în prag de înflorire. Natura se va retrezi Din somnul lung, care A ți ut-o-n hibernare Toată iarna, și-n zori de zi. Iepurașul va sosi, Ouă noi vom î roși, Iar cadouri vom primi. Î să va a ța se va sfârși. Eu la ș oală o să ă duc, De citit o să ă apuc, Note mici n-o să primesc, Și pe pări ți n-o să-i e ăjes .

Ana DANGUBIC-BOGDAN Clasa a VII-a A

Pri ăvara a sosit, Soarele a răsărit, Pomii au înmugurit, Iar vremea s-a- ălzit. Păsărele ciripesc, Inima mi-o-nveselesc, Albinele z oară fericite, Printre florile frumos zărite. Câmpul s-a luminat, Cu grâu el s-a aprovizionat, Pri ăvara a venit, Cu bucurie ne-a- soțit. Ana Maria ONORIU Clasa a VIII-a A

Draga ea pri ăvară, O s risoare vreau să-ţi trimit, Ştiu ă o să î i fa i o o oară Copacii î verziţi şi cerul azurit. Nu su t prea tale tată, Pe tru ă su t o fată, Da ă era u ăiat, Eram mai talentat. Va răsu a a o aladă, Ce va vesti î lu ea toată, Că pri ăvara ea aşteptată Vi e a o u uruză vărgată. Câ d la ti e ă gâ des , “i t dragostea ă o pri es De la florile îmbietoare Şi de la păsările ălătoare. Şi acum ca încheiere Vreau să-ţi zi ă su t î î târziere, Că ple pe alte plaiuri î depărtate Şi du u i e grădi ile parfu ate.

Ana Ilinca MOCANU Clasa a VI-a A

Pri

ăvar

a

Nu uitați, nu uitați! Hai afară să vă ju ați, C-a-nflorit iarba cea verde Și zăpada nu mai cerne! E frumos, e frumos! “trigă glasul bucuros, Stai ă sunt cu să iuța, Vin acum, să ă dau huța! Afară-s flori colorate Cu miros de- prospătare, Azi când am ieșit afară, Am cântat cu o fanfara! Și-am dansat pâ ă pe-n-serat Și de oț m-am apucat, C-am uitat de di i eață “ă ud florile cu viață!

Alexia Anastasia HARPA Clasa a V-a B 30

Pri ăvara – o rază de soare î î tu eri

Pri ăvara și-a a u țat sosirea, Cu multe culori în sacul ei a venit, Ca să poată fa e repede, ât ai repede răspâ direa, Prin covorul plin de bucurie pe care chiar ea l-a croit. Multe fii țe de ulte ulori diferite, Bâj âie pri toate grădi ile î florite. Toate su t atât de relaxate ă vi e ăldura, Că pe i iu a u o ai ți e gura! Gărgărița Pete – Negre, A fă ut u i puiuț, Pe care l-a numit Peregre, Care are pe spate doar u i egru uiuț. Fluturașul Nu – Pe – Calea – “i plistă, Are un triumf de culori pe el, Care ereu î â tă o privire tristă, Poate fi pâ ă și u drăgălaș er el, La ât de i uț și drăguț e a est re el! O fur i uță are își răspu de la toate î tre ările, Î preu ă u toată olo ia di are fa e parte Poate să reas ă are pâ ă își ati ge toate așteptările, Și să îi î vețe și pe eilalți u este să fa i trea a a la arte. Toate o po e tele pri ăverii for ează î preu ă u ur u eu, Tra sfor ă toate visele i telige te î realitate, Te ajută să îți ridi i ât ai sus preferatul z eu, Și a soarele are este deasupra ta să ai ă î suflet o are lu i ozitate! Amelia CIMPOEȘU Clasa a IV-a A

Pri ăvara Vântul bate pe câmpii, Cio ă e la ușa oastră, “ă e s oată pe afară, “ă e-arate fantezii. “oarele fru os răsare Și găsește ghio eii, Pregătiți pe tru o joa ă Nevăzută, prea fru oasă.

Pri ăvara a sosit, Cu lu i ă și u joa ă Și opa ii î floriți Își dores să tot petrea ă. Noaptea își trage orti a, Ca să as u dă toată lu i a, Dar lu a a o are regi ă, “tă agățată pe er a u far de lu i ă.

Daniel PAISE Clasa a VI-a A

Pri

ăvar

a

31

O privelişte de pri ăvară Ciripitul privighetorilor de sus îmi aptează ate ţia e o te ită. Ca un magnet invizibil,

ă atrag spre geam să văd cum stau ele o oţate pe raţele înlemnite de catifea. Soarele dogorea ca un cuptor încins, gata să-şi s oată la iveală roadele luminoase ce se î dreaptă spre planeta oastră. 0 ade ţă de li işte răsu ă în atmosfera î ălzită. Mierlele se adu ă în jurul privighetorilor. Au sosit baritonii cei mult aşteptaţi. Fără ei, corul pri ăverii nu poate fi al ătuit, iar cântecele sunt incomplete sau n-au splendoare. Cirpitul este o artă, este un instrument figurativ, sunete ce trezesc la viaţă natura do oală şi oartă după atâta frig. O reînvie la loc, imediat după trecerea iernii. Ghioceii ce răsară din pă â t, par ă-s profeţi. Giulgiul lor sfânt şi alb ca o ătul le este peleri ă. A eştia între timp se roagă şi se î hi ă în faţa naturii reînviate. Albinele ţi locul clopotelor, iar toporaşii z urdă prin aerul proaspăt de ţară şi curat. Pomii înmuguresc şi se î dreaptă pe ăsură ce rivăţul începe să dea bir cu fugiţii. Gerul par ă a încetinit, par ă a obosit, nu mai are nicio gra ă, mai vrea să stea, î să este alungat de ăldura topitoare a se ețului soare, care ur ă din nou pe tron. Norii-s răsfiraţi pe întreg cerul, nu mai stau să se adune ca-n vremurile rele, când mugeau de furie şi se î reţeau la faţă de le curgeau lacrimile zile întregi. Acum s-au mai calmat și s-au ascuns, lăsâ d soarele să strălu eas ă în î părăția cerului. Deodată, deschid geamul şi las aerul purificat să intre în a eră să aerisesc şi eu puţi . Praful răspâ dit în toate olţurile, ca o egură ce nu dădea pace camerei, începea să se dizolve în miraculos. Lumina stră ătea toate camera şi coridorul ce ducea spre toată casa alunga întunericul o iş uit şi anost. Tot timpul aveam nevoie de lu i ă artifi ială pentru a ne îmblânzi ochii o osiţi şi tre uraţi. Acum, lumina aturală ne deschidea din nou pleopele coborâte pe gene, iar irisul devena din nou multicolor. Nasul, în sfârşit, inhala din nou aer curat de afară. Plă â ii se u ură din nou de preze ţa a cât mai mult oxigen ce i tră pe gâtul a orţit şi ră it. Simt o se zaţie de fericire, încât îmi tresară inima în piept. Mă simt revigorat cu totul. Picioarele vor să alerge din nou. Aş fi vrut să ies afară să ă bucur de viaţă, să ă joc, dar trebuia mai întâi să îmi fac le ţiile, nu sosise î ă va a ța cea râv ită de pri ăvară! Alexandru Cristian BINIG Clasa a VII-a A

Pri ăvara Pri ăvara soarele e priete os, Cu razele sale ne mângâie duios, Copa ii u veș â tul lor î ires at Pe marginea drumului s-au aliniat. Grădi a ea e pli ă de flori, Î ires ată și-n multe culori, Păsările iripes voios, Ghio elul se ivește fru os.

Pri ăvara a sosit voioasă, Cu tre a ei ea lădioasă, Natura apătă ii de ulori, “oarele se as u de șugu eț pri tre ori. Al i a zu zăie di floare-n floare, Melcul merge cu casa-n spinare, Iepurele țopaie voios pe â pie, Mireasma florilor te-mbie.

Andreea Maria IVAN Clasa a VIII-a A

Pri

ăvar

a

32

Omida

O o idă ju ăușă “e as u de după ușă, Vrea să ă pă ăleas ă și o fru ză să găseas ă. O priete ă gi gâșă Și a ei tovarășă, î opa fu i vitată la o i ă eritată. Omizile au mâncat, Luna lin le-a mângâiat și-a â două au ador it su opa ul veștejit. “oarele arzător răsare, Omizile sunt gata de plecare, s-au gâ dit a să găseas ă alt opa să ler prias ă.

Alexandru BUCURESCU Clasa a VI-a A

Fluturi Ei su t foarte olorați. Î odele su t ogați. ) oară ult pe i aș - Uite âți fluturași! Ei pole izează flori, Încep devreme, în zori. U fluture e eî se at, așa pare, Dar e o fru oasă arătare. “u t toți așa i uți, oare? Un lucru-i sigur: să-i vezi e o binecuvântare. Le pla e ult să z oare Acolo sus, sub soare. Karina MATEI Clasa a IV-a A

Fluturele, un copil

Copilăria e un fluture Unul ce odată cu timpul dispare. Dispare undeva departe, Că i nu ştiu cum nu-l mai putem prinde. Zilele acelea În care soarele strălu ea mereu, Zâmbete pe cer pluteau Au plecat şi ele… Nu ştiu cum, dar au fă ut-o. Şi oricât am incerca Şi ne-am zbate Zilele acelea au trecut Dar vor veni altele.. Altele cu soare Şi cu flori, Zile noi Ale vieţii celei frumoase. Daria FRUNZULICĂ Clasa a VI-a B

Miaunel Pisoiașul Miau el A mâncat un porumbel, Pe lă uțe se ștergea, Astfel el se prefă ea Că u i-a plă ut gustarea, Că uitase să ia sarea. Gospodina l-a certat Când de- dată a aflat Că lipsea di olivie Vră iuța ea zglo ie. Alexandru BUCURESCU Clasa a VI-a A

33

Natura Flori albastre cresc încet În natura din frunzet, Și ăreția și-o arată, Câ d apare a eastă fată. În departare, un zgomot mare se aude, Ce dă la iveală u i rota e vor ele-și as u de El, timid de felul lui, fuge în natura Și se as u de de priete ii lui, de riti a lor dură.

Morile de vâ t și de apă – clasele a III-a î vizită la Muzeul “atului

Stejarul Ȋ pădurea Cea de-o viaţă “e află u stejar Trist si îngândurat. Stejarul nu are niciun prieten Şi plânge neîncetat, Dar viaţa lui se s hi ă â d, O pasăre sosi Se aşează pe creanga sa Şi începu a cânta. Glasul ei atât de cristalin Ȋl u ura pe ătrâ ul opa . Cu pasărea io ul des hidea, Toată atura se î veselea. Soarele mai tare sclipea Iar plantele mai iute reşteau. Ȋ pădurea Cea de-o viaţă “e află a u u stejar Plin de speranță ! Maria PACEA Clasa a VI-a B

Natura

Un copac răsare Din pă â tul înnegrit, Toata ziua sta la soare, “ă nu mai fie pri ăjit, Iar vremea trece, Și timpul z oară, Și copacul rește, Dar frigul vine-afară. Frunzele dispar, Iarba este-a operită Florile nu mai apar, Și-a venit zapada fi ă! Ana UCEANU Clasa a VII-a B

Iar pe drum cu cine se î tal ește? Cu o altă pli ă u pește Ce îi repetă a elași lu ru a și altadată, Nu te ai as u de și du-te și te arată! Andrei BARDAC Clasa a VII-a B

34

Frumoasa natură Prin codrul magic, Cel fantastic, Trece râul clar și limpede Agitat și repede. Mulți copaci se-ndind de colo pâ ă colo Se văd ca iște pete de culoare încolo. Frunzele copacilor sunt în mii de culori, Iar câmpia pli ă de flori. Florile, cu favoruri pentru gaze, Dau polen la al i uțe, Iar întreaga atură zâ ește Și prin vânt grăiește. Carina VASILE Clasa a VII-a B

Vârful muntelui Eu ă ur și ă tot ur Cu are uraj eu ă des ur , Și la oapte e ă fa ? Asamblez cortul, îl desfac. Urmatoarea zi Pe u te ă ur a pe iște â pii Cer ute ate t u zăpadă Ate ția i-a fost a la o pradă. Cel puți a olo aș vrea să fiu, Dar sunt doar în camera mea închis de viu. Eu ites di ărțile ele Bucurându- ă a a e iti di ele.

Andrei BARDAC Clasa a VII-a B Despre albine Al i uța fâl,fâl z oară, Lu ea ea o î o joară, Har i ă evoie are, Tot pole ul vrea să-l care. Dar e u a ai aleasă, E regi a ea fru oasă, N-are timp a se juca, Că i tot roiul o va ur a. Și â d trâ torul apare, Chiar și soarele răsare, Fericirea-n stup se simte Și a ră as fără uvi te... Cos i ȚIC Clasa a VII-a A

Frumusețea naturii Fluturele pe pă â t Doar o zi trăieşte-n vânt, Dus de vânt el se-nvârte, Doar o zi şi nu mai multe. Reuşeşte şi să poată “ă trăias ă viaţa toată, De cu zori şi pa ă-n seară, Timp de-o zi el totuşi z oară. Suflă vântul la trombon, Ploaia e la saxofon, Vijelia fluieră, Vânticelul șuieră. Totul este auriu, Iar cerul este hazliu. Uite-o fruză cum s lipește Și soarele e fru os zâ ește! Totul este de poveste Și pământul olț de rai este. Stau acum, voios privesc, Căci natura o iubesc! Alexandra NAE Clasa a VIII-a A

35

Lupta din orașul Tracatau Era o zi o iș uită pentru locuitorii Orașului Tracatau. Soarele strălu ea puternic, norii pufoși stăteau li iștiti pe cer, iar copacii par ă erau plini de bomboane colorate. Peste tot puteai vedea albine zu zăi d vesele și plimbându-se din floare în floare. Păsările ciripeau și vegheau asupra copiilor care se jucau în iarba verde ca smaraldul. Nimeni nu se aștepta la armata de roaște râioase ce urma să atace orășelul. Nu zânele și nici unicornii nu trebuiau să se îngrijoreze, ci țâ țarii, care pâ ă acum câteva decenii erau cei mai buni prieteni cu roaștele. Poate vă î tre ați de ce acum sunt rivali. Deoarece țâ țarii au fă ut un lucru oribil pe la spatele

roaștelor...s-au aliat cu un pelican pentru a omorî roaștele. Multe roaște au murit, dar într-un final au prins pelicanul și l-au catapultat pâ ă în Oceanul Pacific... O dată ce au ajuns la țâ țari, au început să se certe, dar liderul roaștelor, numit Igor, o roas ă în vârstă de vreo 900 de ani, a hotărât să le ruțe viața, dar i-a exilat și i-a trimis în locul pe care îl urăs cel mai tare, Orașul Tracatau.

Lor nu le plă ea acolo, deoarece era foarte ultă lu i ă, iar a eștia nu erau o iș uiți. În plus, nu aveau pe cine să î țepe și să le sugă sângele, ulți mureau din cauza asta. În timp ce oamenii din Tracatau se distrau , roaștele se pregăteau de luptă: își fă eau armuri, săgeți, arcuri și multe lucruri de ătaie.A eștia își proga aseră ca ur ătoarea zi să atace.Ceea ce nu știau roaștele ,este ă asupra zânelor veghea un anumit unicorn, pe nume Saphira.Ea era foarte fru oasă . Avea părul argintiu, coama avea toate culorile curcubeului, avea ochi al aștri și o la ă moale. Aceasta era regina unicornilor și era ultima ră asă din familia ei. “tăpâ ul ei era un vrăjitor puternic, numit Gandalf. Cu toate ă a eștia erau rar î preu ă, ei erau u iți mereu în i i ă. Saphira locuia printre nori, iar Gandalf locuia într-un înalt palat. Gandalf era prieten cu o larvăzătoare, care îi spusese de ătălia ce va avea loc. Vrăjitorul i-a transmis deî dată Saphirei vestea, iar aceasta a zburat 300 de km pentru a-i a u ța pe locuitorii Tratacaului. A eștia i trară în pa i ă și î epuseră să alerge în stânga, în dreapta, țipâ d: - Ajutor, ajutor, să ne ajute cineva!!!!!! Sigur printre locuitori se aflau și iște spiriduși care nu știau cum să fa ă să aju gă mai repede la oala lor de aur, care, normal, se afla la sfârșitul curcubeului, acolo unde se spune ă o ouă lume se arată. Este adevărat ce se spune, doar ă numai spiridușii știu codul pentru a deschide porțile spre noua lume. Nimeni nu intrase acolo pâ ă acum și nimeni nu va intra vreodată. Între timp, locuitorii Tracataului își fă eau arme și armuri.Toată lumea urma să participe cu ceva;

ăr ații luptau, femeile ajutau la facerea armelor, copiii le ajutau pe femei, iar ătrâ ii se sfătuiau cum să fa ă să le î vi gă pe roaște. Lupta a durat trei zile și trei opți. Nu a fost ușor, ulți viteji au murit, dar, din fericire, locuitorii Tracataului au învins. Normal ă restul de roaște au fost pedepsite. Au fost fă ute bufoni la curtea regelui. Poate vă î tre ați ce s-a întâmplat cu Saphira și Gandalf. Ei bine, vrăjitorul și-a fă ut o asă în orășel, ca o asă de va a ță în care putea să petrea ă timp și cu unicornul lui. Dar când Saphira a vrut să aterizeze, a distrus casa. Nu a fost grav, pentru ă Gandalf a fă ut o vrajă și a fă ut casa la loc. Toată lumea din Tracatau a trăit feri ită pâ ă la urmatoarea luptă cu noii lor inamici...crabii... Va urma.

Alexia “TĂNE“E Clasa a VI-a A

36

Farid și Resa A fost odată ca i iodată un pri ț arab pe nume Farid. El avea 15 cai negri ca pana corbului. Farid era foarte rău și răzgâiat. Pri țul nu fusese dintotdeauna rău. A suferit din auză ă iubea o pri țesă foarte mult, și-a riscat viața pentru ea, î să fata s-a asătorit cu un om de rând, un tâlhar, fii d ă acesta reușise să-i fure inima. De atunci, sufletul ăiatului de 15 ani s-a tot înnegrit și înnegrit, până ce a mai ră as numai un petic alb, iar restul era la fel de negru precum caii săi. CAPITOLUL I – RESA Într-o zi, a venit la palat o tâ ără cu părul negru și ârlio țat și cu ochii al aștri ca cerul de vară. Când a văzut-o, pri țul s-a îndragostit pe loc de ea, iar pata al ă de pe sufletul său s-a ărit . - Ce vânt te-aduce pe aici? a întrebat pri țul. - Aș vrea să ă angajez ca sluj i ă. Farid a chemat majordomul și i-a zis să-i dea fetei a cincisprezecea a eră. - Cum te hea ă? a întrebat pri țul. - Resa... răspu se fata ruși ată, îmbujorându-se la față, pesemne ă nici ei pri țul nu-i era indiferent, și ple ă cu majordomul. CAPITOLUL II – RĂPITĂ A doua zi, Farid îl tri ise pe ajordo după Resa, î să a esta îi zise ă fata u ai este î camera ei.Farid, auzi d a est lu ru, fugi a tur at î odaia ei și văzu fereastra larg des hisă și ur e de gheare pe pervaz. Luă u ul di tre ar ăsarii săi egri și fugi î otro îl î dru a a i alul. CAPITOLUL III - PORTAL Fugi repede a gâ dul, pâ ă e aju se la o prăpastie î tu e ată, di are se auzeau țipetele Resei. Fără fri ă, Farid se aru ă u ar ăsar u tot î prăpastie. Pri țul aju se la u grajd are di are ieșeau diferiți cai. După e ieșiră toți, u are grifo își fă u apariția, u Resa legată de gâtul său. Farid își luă sa ia și o eli eră pe Resa, folosi du-se apoi de funie pentru a sugruma cele cincisprezece capete ale grifonului. Animalul ăzu la pă â t ort, iar di el ieși u spirit are îi ulțu i mult lui Farid. Spiritul fusese captiv cincisprezece ani. Ne u ă de feri ire, Resa îl sărută pe Farid, fără să-și dea seama, iar astfel pri țului i se purifi ă î întregime sufletul.

Și-a î ăle at pe-o șa, iar grifo ul a dispărut așa! Portalul a fost î his, apoi i iodată redes his. Farid și Resa au ieșit pe-u al ălțat și î aripat. Cei doi au avut o viață tih ită și foarte feri ită.

Ștefa ia ENACHE Clasa a V-a B

Simulare Simulare, simulare, Mă adu i la disperare, Toată ziua a î vățat Și i i -am memorat. Șasele da ă îl iau, Toată săptă â a stau. Simulare, simulare, Ma a o să ă o oare, Da ă otă i ă iau, Î asă -o să ai stau, “ă fiu vai de viața ea, Nu mai ies nici la cafea. Augusta CRISTACHE Clasa a VI-a A 37

Lură

ri la

pi

tură

Pre

miil

e la

co

ncu

rsu

l d

e d

ese

ne

, PO

ETIK

ON

Eva Raluca IANCU Fluturii Clasa 0A locul 1

Darius CIOTEC Motanul pedepsit Clasa 0A locul 2

Alexandra HANGANU Fluturii Clasa 0A locul 3

Mihnea LUNCASU Bondarul leneș Clasa 0B locul 1

Catinca SCUMPU Cloșca Clasa 0B locul 2

Maya ABI SAHIN Motanul pedepsit Clasa 0B locul 3 38

Lură

ri la

pi

tură

- P

rem

ii la

co

ncu

rsu

l PO

ETIK

ON

Sofia ALEXANDRESCU Cloș a Clasa I A locul 1

Natalia DOBRE Motanul pedepsit Clasa I A locul 2

Alessio PELLEGRINI Bondarul leneș Clasa I A locul 3

Petru ALEXANDRU Bondarul leneș Clasa I B locul 1

Petru PORUPCA Cloșca - Clasa I B locul 2

Anisia PAUN VRAPCIU Cloșca Clasa I B locul 3

39

Pri ăvara Pri ăvara a sosit Iar u flori ăiestre Mii de albine au venit, “ă adu ă veste. Ghio eii răsar iar, Printre frunzele uscate, Pri ăvara a ve it, Florile au înflorit! Sofia ENACHE Clasa a II-a B Premiul II concursul Poetikon , se țiu ea Creație literară

Pri ăvara Uite!Uite!A sosit, Ghioceii-au înflorit Câ pul,iată-l înverzit! Bate vântu- etișor Fluturașii u lă-n zbor Pri ăvara a sosit Gerul iute a fugit. Soare, Vino mai aproape Lasă frigu-ncet să s ape! Ploile sunt cât mai rare Și așteptă ăldura are! Și â d erge pe â pii Noi, voioși, zglo ii copii “e î tor păsări ălătoare, Ies di odru ăprioare Pri ăvara-i săr ătoare! Sofia VERDESI Clasa a II-a B Premiul I concursul Poetiko , se țiu ea Creație literară

Pre

miil

e la

co

ncu

rsu

l PO

ETIK

ON

, se

țiuea

CRE

AȚIE

LITE

RARĂ

– C

lasa

a II

- a

Un secret Un motan viclean, e treaba lui, Dar cu el, desigur nu te pui. Apoi, fiind un pic mai mare, Ca u vâ ător pisoi apare. Măi, domnule Pis, Ești puți a o pro is! În fi al îți spu odată: - Fii opilul de altădată! Căli -Ale a dru PĂDURE Clasa a II- a A Premiul I concursul Poetikon , se țiu ea Creație literară

40

Mărțișorul Mărțișorul este roșu, Nu se-asea ă ă u oșul, Î piept el se agață Și este usut u ață. O să u păr iște roșe Și ă â iște rioșe, Broșele o să le dau Fetelor la care vreau. Rareș RU“ Clasa a V-a B

Pre

miil

e la

co

ncu

rsu

l PO

ETIK

ON

, se

țiuea

CRE

AȚIE

LIT

ERAR

Ă– C

lasa

a II

I - a

Urare de bun venit Bine-ai ve it, pri ăvară! Cu alaiul tău de flori, “ă aru i iar peste țară Un curcubeu de culori! “ă- prăștii miresmele, Pri toate grădi ile Și s-aduci peste mare Păsări ălătoare! S-adu i erze și prigori, “ă u pli â pul u flori. “ă răsari al i ghio ei Pe dealuri să z urde oițele, S-adu i zu zet de al i uțe Și livezi de flori pli e! Scoate copii zglobii pe-afară, Că di ou e pri ăvară! Ema STANCIU Clasa a III-a A Premiul I concursul Poetiko , se țiu ea Creație literară

Pri ăvara În sufletul meu, Aproape mereu, Pri ăvara î florește Pe tru ă iu ește Frezii, ghiocei, lalele. Toate-s preferatele mele. “oare lâ d și u Mângâie acum Cerul albastru, senin, Cu păsări ălătoare are vi . Așa-i în sufletul meu, Aproape mereu! Ale ia MÂRȘOLE“CU Clasa a III-a A Premiul II concursul Poetiko , se țiu ea Creație literară

Pri ăvara Pri ăvara a sosit! A tre ut iar a geroasă, “oarele a răsărit, Poia a pli ă de verdeață Cu er urat și lu i os! Vântul adie fericit, Lu a palidă răsare pe dealuri “telele s apără-n zare Pri ăvară, i e ai ve it! Maria ROLEA Clasa a III-a A Premiul III concursul Poetiko , se țiu ea Creație literară

Pri ăvara Da ă n-ar fi pri ăvara Noi nu am avea Gărgărițe, opa i î floriți Și i i ă ar o lalea Natura ne-a dat acest anotimp Câ d o văd, foarte i e ă si t. M-aș du e î tr-un castel U de atura să reas ă î ori e fel. Pri ăvara ă fa e să zâ es Iar atura o î drăges . Dara GEORGESCU, Falub Carla ISACHE Clasa a III-a A Premiul III concursul Poetiko , se țiu ea Creație literară

41

Willy Willy-i un catel cuminte Si-i atât de educat, C-are voie sa se joace, Chiar cu mâtele din parc. Eu i-am spus: -Willy, baiete, Grijă are tu sa ai, Pisicutele cochete, Nu sunt îngerii din Rai! El nu as ultă de mine, Și se duse fericit, “ă se joa e u pisica, Dar se întoarse necajit, Cu boticul î roșit. -Știi, ățelul meu cuminte, Iartă- ă ă-ți spun, dar eu, Te-am avertizat ă âța, Nu e lâ dă mereu! după modelul poeziei

Tanu , de Elena Farago) Maria Emilia ARICIU Clasa a III-a B Premiul II concursul Poetikon reație literară

Pre

miil

e la

co

ncu

rsu

l PO

ETIK

ON

, se

țiuea

CRE

AȚIE

LITE

RARĂ

– C

lasa

a II

I - a

Pri ăvara Într-o zi de pri ăvară, Rândunelele –au venit După atâta zbor spre țară, La noi iarăși au poposit. Floricele mii au răsărit, Iarba verde a- olțit, Po ișorii au înmugurit, Toată atura s-a trezit! Soarele ne-a înveselit Și î dată am ieșit, “ă culeg firave floricele, “ă le du ăi uței ele. Pri ăvară, bine-ai venit! (A fost i spirată din poeziile lui Topîrceanu) Alice BRADIN Clasa a III-a B Premiul III concursul Poetikon reație literară

Festivalul pri ăverii În Școala Mea e săr ătoare, Nu știu ce s-a întâmplat, Toată lu ea-i s hi ătoare, Norii negri au plecat. Sus, pe cerul fără nori I tră- s e ă u fluturaș, Soarele-i prezentator, Au chemat și-un iepuraș. “e roagă Ploaia de “oare “ă â te o aladă li ă, Au trimis-o la plimbare, Vre ea ei are să vi ă.

Un ghiocel plin de candoare Își pregătea un monolog, În timp ce-o rază sclipitoare Încerca un epilog. Peste tot e-o armonie De sunet și de culoare, Asta da, ceremonie! De fru os adu ătoare. Premiile nu mai o tează La așa un Festival, Toată lu ea-i u uroasă, Nimeni nu are rival.

Cu alai de flori pictate, Pri ăvara a sosit Și culori amestecate, Ea nimic n-a irosit. (A fost inspitata de poeziile lui Topîrceanu) Ale ia Ralu a DRĂGAN Clasa a III-a B Premiul I concursul Poetikon reație literară

A sosit pri ăvara Pri ăvara a sosit, Fluturașii u lă-n zbor. Ghioceii s-au trezit, Câ pul iată-l înflorit Pri ăvara e aproape, Iarna s-a dus departe. Florile-au îmbobocit, Iar eu m-am înveselit. Nu-i una ca mine Cu petale roz și vii, Uite, soarele ă vi e “ă tri ită u urii! Toată lu ea își dorește “ă de du ă pe â pii, “ă uleagă flori ele “ă se u ure de ele. Ilinca GABURA Clasa a III-a C Premiul I concursul Poetikon reație literară

42

Pre

miil

e la

co

ncu

rsu

l PO

ETIK

ON

, se

țiuea

CRE

AȚIE

LITE

RARĂ

– C

lasa

a II

I - a

Pri ăvara Iar a are a u puterea i ă, De ghio el a fost go ită, Soarele cel mult dorit În sfârsit, el a sosit! Țara oastră a î ălzit, Și zăpada a topit! Ghiocelul cel sfios Și-a găsit si el un rost, Și se crede norocos! Acum ziua e mai lu gă, Și oaptea a deve it o slugă. Floricele parfumate, Ele acum sunt admirate, Și fă ute u hețele Pe tru do ițe fru ușele. Pri ăvara a sosit, Pe sora ei, Iarna, a prigonit. Pri ăvara a venit! I spirată de poeziile lui Topîrceanu Alexandru Luca IOAN Clasa a III-a B Premiul III concursul Poetikon reație literară

CONCURSUL POETIKON Concurs de creație literară - CLA“ELE Pregătitoare-IV ARGUMENT Co ursul „Poetiko a fost propus di dori ța de a i pli a elevii î a tivități pri are să își exerseze si ulta i agi ația, reativitatea, ca o for ă de evaluare și valorificare a talentului Și apa ității creatoare a acestora în domeniul literar și plastic. GRUP ȚINTĂ: Elevi din clasele pregatitoare-IV ORGANIZATORI: Li eul Teoreti Școala MEA, î vățători clasele preg.-IV JURIZARE: i u atele reații literare ale tale taților oștri poeți di lasele pri are au fost jurizate de Prof. Li a Ro â ă, ANDREEA ȘANDOR. SCOPUL concursului este realizarea unor poezii despre pri ăvară de catre elevii claselor II-IV și a unor desene, are să ilustreze o ți utul poeziilor, de ătre elevii lasei pregătitoare și ai claselor I. TEMA : Pri ăvara î o hii poeților ăs uți î acest anotimp Trezirea naturii – în lumea gâzelor Se ele pri ăverii Lumea animalelor Clasele pregătitoare și lasele I -realizarea unor desene are să ilustreze poezii s rise de Elena Farago Clasele a II-a – reație de poezie, avâ d a sursă de i spirație poeziile Anei Blandiana (O furni ă poetă, Într-o zi pe când lucram, Motoșel și Botoșel,Su hiriașii, Un secret etc.) Clasele III- IV- reație de poezie, avâ d a sursă de i spirație poeziile lui George Topîrceanu ( Rapsodii de pri ăvară, Câți a voi, Rândunelul etc.)

Pri ăvara Pri ăvara e fru oasă Da ă nu este ploiasă. Primavara vin cocorii, De pe er alu gă orii. Rândunica e voioasă Și-și fa e urat î asă. Urșii ies di hi er are Și se î ălzes la soare. Violeta a răsărit, Narcisa a înflorit. Fluturași pri aer z oară “ă ave așa o pri ăvară. Teodora VLAD Clasa a III –a C Premiul II concursul Poetikon reație literară 43

Fluturele alb Timpul trece: tic-tac, tic-tac, tic-tac, ... ă î e u eşte! Mă chinui de o ju ătate de oră să scriu o a ărâtă de compunere şi nu pot aşter e nimic pe hârtie. Creier inutil!Stau şi ă holbez la ceasul de pe perete cum se iş ă. “tă acolo şi dă din arătătoarele lui firave. Mă uit la secundar cum se roteşte şi-mi fură clipele din viaţă: una câte una. Pe fereastra camerei mele i tră un fluturaş mic, delicat, cam ca limbile ceasului, î să el este pur, nevinovat. El nu fură de la oameni timpul preţios pe care, odată pierdut, nu-l mai re apeţi. Fluturaşul pla ează deasupra caietului meu şi se aşază pe foaia de hârtie, care pare gri în o paraţie cu aripile lui imaculate. Mă uit în ochii lui mici şi negri, ca două ărgele. El... lipeşte! Şi eu clipesc. Când deschid ochii, ă trezesc într-un loc diferit, î să, într-un fel, foarte cunoscut. Stau pe un fel de s e ă, ce pare fă ută din hârtie. În jurul meu este o lu i ă găl uie, ce vine de deasupra. “ea ă ă cu soarele, î să razele calde, bine ştiute ale soarelui, nu se simt i ăieri. Mă dau mai înapoi, privind în sus. Dintr-odată, cad de pe scena de hârtie pe o podea de lemn solid. Ceea ce am crezut a fi soarele se dovedeşte a fi o veioză de ări i colosale. Veioza mea. Iar scena de hârtie este un simplu caiet dictando gigantic. Caietul meu. Deci podeaua uriaşă de lemn trebuie să fie biroul meu. Mă ridic şi ă uit în jur. În fundal, departe, se vede camera mea. Mă apropii de marginea biroului şi ă uit în jos. Covorul este atât de departe! Da ă aş sări, ar fi ca şi cum m-aş arunca într-o prăpastie. Aceasta, clar, nu este o opţiu e. Iar geamul este prea departe ca să pot sări pe el. Scaunul e, şi el, prea departe de birou. N-am unde să ă duc. Mă aşez şi încep să ă gândesc la o cale de s ăpare. Din spatele meu se aude, dintr-odată, un fâlfâit puternic de aripi. Curentul de aer îmi împinge părul cu viole ţă în faţă. Mă ridic speriată şi ă întorc ca să observ creatura ce stă în spatele meu. E mai î altă decât mine. Are picioare lungi şi corp catifelat. Doi ochi mari, ca işte perle întunecate, ă privesc i pu ător. Două antene vin în prelungirea unui cap la fel de pufos cum este şi corpul. Pe spate i se odihnesc două aripi albe, ce par pudrate cu zahăr. E un fluture alb, uriaş. Acesta se apropie de mine, dar eu ă dau mai în spate, pre aută. Fluturele se opreşte, se dă şi el în spate şi îşi lu geşte corpul ătăsos pe biroul de lemn. Stau şi ă uit la el o vreme. Ochii lui negri ă fixează mereu. Pare inofensiv. Mă apropii de el încet. Şi el se apropie de mine, la fel de încet. Ajungem în scurt timp atât de aproape unul de altul încât îi pot auzi respiraţia uşoară. Fluturele îmi întinde aripa lui al ă şi se uită în ochii mei, de par ă aşteaptă ceva. – Ce e? îl întreb. Ce vrei să fac?

În cadrul celui de-al șaselea atelier de la Muzeul Națio al de Geologie elevii claselor a V-a, au aflat despre principalele evenimente din parcursul evoluției vieții și despre erele geologice. Am î ţeles, care este valoarea fosilelor și cum ne pot ele dezvălui din tainele mediului în care au trăit animalele de demult.

44

Drept răspu s, fluturele îşi iş ă una din antenele lui delicate şi îşi atinge aripa. Probabil vrea să ă urc pe ea. Fac întocmai. Păşes pe aripa lui su ţire şi ă aşez pe spatele pufos. Îl încalec, ca pe un cal, şi strâng puternic în ambele mâini lă iţa lui moale. Fluturele se î dreaptă spre marginea biroului şi se pregăteşte să decoleze. Mă î leştez de blana lui şi mai tare şi ă pregătes şi eu. Închid ochii şi aştept. Dintr-odată, lumea se zgâlţâie puternic. Scot un strigăt scurt şi îmi fac curaj să deschid ochii. Sunt afară, în grădi a mea. Fereastra camerei mele se zăreşte în spate, ca un loc străi , î depărtat. Dedesubt, iarba sea ă ă cu un ocean verde. Priveliştea ă a eţeşte. Mă lipesc de trupul moale al fluturelui şi aştept să văd unde vom ajunge. După un timp, care mie mi-a părut a fi o veş i ie, îmi fac curaj şi ridic privirea. Suntem în mijlocul cerului, î o juraţi de o infinitate de albastru. Nori pufoşi ne taie calea din când în când. Îi ating şi le simt textura mângâietoare. Pi ături minuscule îmi răzdează palma. Îmi indrept spatele şi întind mâinile în lateral. Vântul îmi mângâie pielea şi îmi iufuleşte părul. Este un sentiment imposibil de descris. Râd uşor şi ă las purtată de vânt. Închid ochii şi, dintr-o dată, simt cum fluturele dispare de sub mine. Mă uit în jos speriată, aşteptâ du- ă să văd pă â tul î depărtat, î să... tot ce văd sunt raţele mele, sprijinite de birou. Privesc în jur, irată. Sub raţele mele se află caietul dictando, gol, care aşteaptă ca stiloul să deseneze literele mici, albastre. În olţul biroului stă cuminte un borcan transparent, care are î ău tru un mic fluturaş cu aripi albe, i uţe. Iau borcanul, îl desfac, şi privesc cum fluturele îşi ia zborul pe fereastră.

Adela GEORGESCU Clasa a VII-a B

Tu… Des hide o hiul, a să ad ir area al astră Care ereu se refle tă î i terior, “ă uget la priveliștea iro ola tă, ăiastră, Care î i trezește se ti e te de dor. Dezvăluie-l și pe elălalt, a să veghez o pădure Și să prives u fru zele de s arald da sează “ă ad ir ursul are aută ure, Care, și el, peste ea veghează. Vo ea ristali ă vreau să ți-o aud, Cum îmi mângâie urechile bolnave Și să-mi vindeci auzul surd, Auzul, odat' u is, de vor e ârșave. Î i dores să da să încontinuu zi și oapte, Fără oprire pe tru ult- mult timp, Pe muzica naturii, baladele- șoapte, Rostindu-ți î et vor e de ali t. Diana MARINCA Clasa a IX-a

45

Zbor Mă uit pe olta ereas ă. Brazi î alți săgetau erul. “oarele palid, de pri ăvara, veghea asupra naturii î verzite. Păsări fredo au elodios pri oroa ele ogate și î verzite ale po ilor. Zburau aiestuos pe erul al astru, fără griji, li ere î da sul lor feri it și z urdal i . Ce viață fru oasă! “ă si ți adierea vâ tului are-ți tre e pri aripi, să z ori pâ ă la ori și î apoi, să utreieri lu ea și să si ți aerul are se z ate zgo otos su ti e. Ah.... e i-aș dori și eu să pot zbura! Mă trezesc din visare. Prin geamul deschis intra o briza rece. Mă cutremur. Sunt ur ată pe pervaz și nu ă uit la hăul ce se deschide sub mine. Mă ridic pe vârfuri, întind bratele și închid ochii. Aerul îmi î gheța obrajii, urechile mele aud tot ce nu au auzit pâ ă acum. Aud susurul râului și zgomotul străzii pierzându-se. Simt ca al meu corp nu mai are greutate și vantul care ă î văluie.

Deschid cu greutate ochii . Zbor!

Plutesc deasupra orașului. Ridic privirea. Pe oltă, o lu ă pătrată atârna cu greutate veghind lumea de acolo de sus. În locul cerului, văd un ocean mare și albastru. În loc de pești și alte viețuitoare marine văd stele și o stelații plutind în apă. Un pescar într-un olț, cu plasa lui oduroasă, pescuia minunatele o stelații. Prindea vise. Fiecare om avea o stea la care-și punea dori țe. Apoi o punea pe cer sperând ca dori ța să î sea ă î pli eas ă. Îmi simt rațele legate și realizez ă sunt pri să în plasa pescarului. Mă zbat, dar nu reușes să ă eliberez. Acesta se sperie de mine și ă întreaba cu o voce răgușită. - Tu a cui dori ța esti? Mă ajută să ă urc în barca lui. Își fră â tă mâinile și îl simt eli iștit. - Ce ă fac cu tine? Cum te trimit înapoi? Este peste puterile mele să fac asta ! Doua zile și două opți am stat în barca lui. Și am ur ărit visele oamenilor. Ajutam pescarul să le pri dă. Nu mai puteam zbura, iar dorul de asă ă mistuia. În cea de a treia zi am si țit, aripile cum îmi cresc. Ceva se întâmpla. M-am ridicat în zbor, în cercuri deasupra ăr ii, ăutâ d răspu sul. Apoi am zărit-o. Steaua cu dori ța pări ților mei plutea pe apa. Pescarul o lua în gra ă și se uita la ea: Dori ța lor este să te întorci la ei. Aripile ți-au apărut pentru a-ți ușura drumul. Este singura ta șa să de a ajunge a asă. ) oară repede și nu mai sta pe gânduri! Mi-am luat ră as-bun și am plecat gră ită. Gândul de a-mi revedea pări ții îmi bucura sufletul. Pale de vânt îmi î fășoară trupul, aerul rece îmi umple pieptul și am acel sentiment de libertate prin care toată lumea e a mea! Mă bucur de zbor atât de tare încât simt ca a ețes . Închid ochii și ă trezesc pe pervaz, ridi ată pe vârfuri și cu rațele întinse. Vocea din spatele meu răsu a speriată: - Ce auți acolo? Jos acum! Ai treisprezece ani, nu te pot lăsa si gură o lipă? Mă uit edu erită la mama. -Am zburat sau am visat? Ioa a VĂLLIMĂRE“CU Clasa a VII-a B

46

Co ursul Națio al de Creație Literară «GELLU NAUM» , se țiu ea: POEZIE

Colegiul Nalio al ,,Mihai E i es u" di Bu urești a orga izat Festivalul de poezie ,,Gellu Naum" în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România. Acest eve i e t se adresează ti erilor autori elevi de li eu sau gi aziu are ti d spre u ivel de perfor a ță artisti ă, depăși d faza pri elor î er ări. Etapa pe Bu urești s-a desfășurat pe aprilie , î săptă â a ȘCOALA ALTFEL, pentru elevii de gimnaziu, în sala de festivități a Colegiului Natio al ,,Mihai E i es u" di Bu urești. Elevii are au participat la faza pe municipiu a concursului, oordo ați de prof. A dreea Șa dor, au fost BUCURESCU ALEXANDRU și LICSANDRU ANNA, de la clasa a VI-a A. A eștia au intrat în contact nemijlocit cu poeți o te pora i de sea ă și au avut prilejul să-și iteas ă u ele reații alături de a eștia. Membrii juriului au fost CLAUDIU KOMARTIN, ANDRA ROTARU ȘI IULIA MILITARU.

47

Ploios Plouă, plouă e-ncetat, Tot satul este cam speriat. S-au fă ut ălţi multe, De ţi se pare ă su t sute. Pă â tul oroios S-a transformat într-un sos Gros, gelatinos, Şi foarte lipicios. Păsări z oară e-ncetat, Că şi copacii s-au uscat. U si gur stejar a ră as, La trunchi un pic cam gras. M-am aşezat sub coroana sa cea verde, De unde cerul nu se vede Şi i i ploaia u pătru de Printre crengile-i plăpâ de. Acum ploaia a încetat Şi cu toţii ne-am bucurat De soarele arzător, Veş i zâmbitor.

“fârşitul iernii Iarna a plecat la munte, Vâ tul re e să-l asculte, Brazii să-i îmbrace-n alb, “tâ ile să le sărute. Pri ăvara îi ia lo ul, Soarele î ălzeşte totul, Gâzele şi iepuraşii )u zăie î tot oraşul. Câ d pri ăvara a ve it, Copacii toţi au înfrunzit. Albine, fluturi şi bondari, Roies pe flori î grădi i iar. Pri ăvara ea fru oasă, A ve it î z or a asă Şi ne-aduce-n tolba ei, Fluturaşi şi ghiocei. Copiii cei ju ăuşi, Nu mai merg la să iuş, Ies afară să se joa e, Pe sub razele poz aşe. Florile î â tătoare, Atrag păsări ălătoare Şi chiar şi pe mine parfumul lor, Mă î â tă de par ă z or. Pri ăvara a sosit, Cu cadoul meu dorit, Iar toată ziua e fru oasă, Câ d fa ilia e a asă. Pe er văd păsări ălătoare, În lu i iţe arzătoare, Iar î preu ă harul lor, M-a ui it surpri zător. Toată lu ea pe ul ioare, Dă zăpada la o parte, Şi aută ghio ei ititei, “ă ofere ui vor ei.

Animalele din grajduri, Ies afară să se joa e, Par ă u te lasă-n pace, Î să -avem ce le face. Poate poezia nu mi-a ieşit, Dar eu sigur v-am înveselit, Cu versurile mele, Care er ultă tă ere. Și așa a î ăle at pri ăvara u ghio elul î spate Pe calul magic al anotimpurilor, cu aripi plate!

Cour

sul N

ațio

al d

e Cr

eație

Lite

rară

«G

ELLU

NA

UM

»-

sețiu

ea: P

OEZ

IE

Poezii s rise și re itate de Ale a dru BUCURE“CU, Clasa a VI – a A 48

Cour

sul N

ațio

al d

e Cr

eație

Lite

rară

«G

ELLU

NA

UM

» -

se

țiuea

: PO

EZIE

Ce ușăreasa Vreau să exprim prin cuvinte Dori ța de a-mi cuprinde Sufletul de iubire, Văzâ du-l îndreptându-se spre mine. Începe cu un joc de cuvinte Care ă face să râd Și invitându- ă la dans, Par ă îmi vine să și surâd. Dansând sub clar de lu ă, Par ă ne reă un basm, Exprimat numai prin magie, Dansând î preu ă un vals. Dar când miezul opții vine, “fârși du-se cu mine, Lumea de basm se deschidea Alături de pri țul din viața mea. Amândoi sub cerul înstelat, Deodată el m-a întrebat, Voind să-mi știe numele, În timp ce u ără stelele. Am vrut să fug fără ezitare, Fără să vreau să las vreo ur ă, Dar da ă ar da peste mine oare Și tot visul frumos se ur ă? I-am zis să-mi aleagă un nume, Iar el m-a numit a lui minune, Apoi am dispărut ca un foc, Lăsâ du-i viața lipsită de noroc. Dar un pantof în urma mea Pe s ări în gra ă din picior ădea, Iar el de veste a dat peste tot, Că aceea ăreia i se va potrivi Pantoful plin cu bijuterii, Va fi aleasa lui într-un tot.

A doua zi de di i eață Mama mea vitregă voind să-I fac față, Aflând ă eu, Ce ușăreasa,a mers la bal, Mi-a fă ut un mare scandal, Lăsâ du- ă si gură în a eră, Primind un oaspete important, Acela care o va aduce afară Pri țului pe fata cu pantoful elegant. Ce bucurie am trăit Când pe pri ț l-am regăsit, Î preu ă destinele ni le-am unit Și pe a elași drum în lume-am pornit.

Poezii s rise și re itate de A a LIC“ANDRU, Clasa a VI – a A 49

Dor să îți fie dor, ireversibil… De când eu te-am văzut Nu am mai putut “ă dau drumul sentimentelor mele Doar prin rima vieții mele. Te-ai deschis și îmi povesteai Cum ai fost scris de atunci, Cu condei și rime mari, Scris de ulți scriitori pe atunci. Dar îmi spuneai și să î văț mereu, Ca să plec de aici din lume , “ă-mi urmez destinul meu Plin de toate cele bune. Și acela erai tu, Doamne, Puterea mea fiind a iția , Care ai ca și camarad dori ța, Lipsindu- ă de a ără iu e. Dar Timpul e prins într-o lepsidră, Se scurge încet, într-o se u dă, Aș vrea să-l fac puți să stea, “ă ă gândesc la viața mea. Ce motiv mai am să visez Într-o lume fără sens? Că i opilăria trece și ea, Lăsâ d o durere în inima mea. Bucurii, tristeți, toate se trec Și alte lucruri se petrec, Evenimentele trec fără șir, Timpul, din pă ate , este ireversibil. Dar, Doamne, voi face ce simt, Sentimente confuze acum ă cuprind, Și unele dor, sau sunt pline de dor, Dar Tu-mi dai puterea să privesc în viitor.

Poezia poeziei Stelele,dragile mele, Știți ce gânduri am, suratele mele? Poezia când o creez E ca în visul frumos în care ă zăres . Copilul din mine “tă între multe rime, Iar fru usețea poeziei “tă în secretul hăr i iei. I agi ația mea E ca o licoare a i ții, Pot să ă joc cu ea Și să-i dezleg misterul cu di ții. Și fără sfărșitul încheiat Nu e un lucru terminat, Soarele poeziei tocmai l-am creionat Și o lume ouă am conturat. Ana LICSANDRU

Copilăria Acum mult, mult timp, Undeva, în sufeletele noastre, I i a u era î țepată u u ghi p, Era fi ă a o ea ele al astre. Pli ă de gâ duri i o e te, I agi ație de eati s, De-abia se aud morile lente, Î a est si plu și fru os paradis. Copilăria, soră dul e, Din mintea- i lâ dă se o oară, Î i i ă adâ ă străpu ge, Iu irea î su i ă do oară. Sufletul de mult pierdut, Trist se așter e pe pă â t, U vitraliu efă ut, Care șade î et plâ gâ d. A orțit, ătrâ ul gâ d, Mi te-ai duce-ncet oftând, U ilit și supărat, Sus pe cerul înnorat. Li iștit, răpus de gâ duri, Hai, spera ță, i te-alături? Ce a fost a fost oricum, Tre uie să î i asu . Alexandru BUCURESCU

Cour

sul N

ațio

al d

e Cr

eație

Lite

rară

«G

ELLU

NA

UM

» -

se

țiuea

: PO

EZIE

50

Prin Universul înstelat Era o noapte li iștită de pri āvară. Licuricii erau ca iște mici lanterne care zburau rapid prin pādurea ador itā. Luna îsi ăpăta iar tronul magic. “tātea î ti sā pe spate, si ți d cum mâinile atingeau firele reci de iar ā. Admiram cerul negru ca smoala, cu miile de stele ca iște u āți de sclipici. Mā întrebam cum e acolo sus, iar nu după mult timp ochii mi se închideau încet-încet… “tātea tot î ti sā, dar acum eram pe o stea, una ălătoare, care aluneca rapid prin Univers. Mergeam spre planetele gigantice, când dintr-odată, steaua s-a oprit. Am sārit pe un nor pufos care era în apropiere, dar ceva tot ă trăgea în sus… puteam pluti! Am zburat pâ ā la soare, stātea chiar pe o razā roșie ca sângele, dar nu era fierbinte. Apoi am mers pe Jupiter, unde totul era alb și portocaliu, pă â tul fiind dintr-un nisip multicolor, scufundându- ā foarte ușor. Pe Venus era mai frig, dar mult mai frumos: cerul era din diferite culori, copacii erau roz, lacurile și râurile era verzi sau gri! Pe Pluto nu am putut ajunge, deoarece un vârtej mare m-a luat cu el, învârtindu- ă în toate dire țiile, pâ ā ce pluteam si gurā, departe de planete, pe lâ gā iște

eteoriți mici și maro ca s oarța copacilor. Se mai putea vedea doar un mic cerc, care se ă a cu soarele. Era li iște, îmi puteam auzi

ātāile din ce în ce mai rapide ale inimii. Ceva venea înspre mine, dar nu îmi puteam da seama ce este. Mergea lent, cu pași mici și sa adați. Apropiindu-se, mi-am dat seama ă era un extraterestru, verde, cu două antene lungi si iște ochi negri și mici. Îmi spunea ceva, dar era într-o li ă pe care nu o u oștea , iar imediat după, ceva m-a lovit și m-am trezit înapoi pe iarba u edă, lâ gă pădurea tā utā. Doar după ceva timp mi-am dat seama ă nu vorbea cu mine, ci spunea ceva magic care m-a adus înapoi pe dealul unde am adormit. A fost o experie țā i u ată pe care nu o voi uita!

Maria BELCEA Clasa a VII-a A

Holi/Holika Dahan Festival of Colours

Culori Albastrul e o culoare, Cu ce seamănă oare? Are aspect ca de lagună, Ori de flori de pe-o cunună? Cerul tot e ca o mare, Par ă este o sple doare. Cur u eul îl răzdează Într-o aldă după-a iază. Roșu, alb, portocaliu, Galben sau ără iziu?

Maria BELCEA Clasa a VII-a A

51

Locul perfect Mă aflam într-u lo foarte arid. U deșert. Î spatele eu erau du e roșii, i e se. Nu aveam nimic la i e, i i ă ar apa. Nu avea i i ea ăi vagă idee u aju sese a olo, dar tre uia să găses o oază și ăi apoi tre uia să gasesc o ale de î toar ere a asă. Oare u , îmi plă ea deșertul. Mi-ar fi plă ut și ăi ult da ă avea apă. Aerul era greu de respirat și us at. Da ă stătea pe loc, nu avea să găses i i , așa ă a î eput să erg. Mergea și ergea fără să zăres nimic. În urâ d o să or de sete, dar si țea ă deșertul a esta u ă deshidratează foarte mult. “i țea ă e diferit. Î plus, isipul era prea fi . Era o li iște de or â t. Era sigură ă sunt si gură. Cred ă a ers ore î tregi, ad irâ d du ele roșii, u a ăi ăre de ât ealaltă și tot u-mi era foarte sete. Mă î tre a da ă ar tre ui să ă î grijorez di auza setei. Chiar da ă ă deshidratez așa greu, oare o să găses vreo oază? Măi degra ă ar tre ui să

ă î grijorez din cauza unei furtuni de nisip. Nu aveam niciun adapost. Iar când va veni noaptea? Atunci e voi fa e? O să î gheț de frig? Tre uie să găses eva ât ăi curand. A de is să ur u a dintre dune. Am ales-o pe ea ăi î altă și a î eput să ur . Era destul de o ositor, dar, î fi al a reușit să aju g î vârf. Era ui ită. Nu-mi credeam ochilor. Vedeam o priveliște i u ată și e aiî taâl ită. Î față, era o are iar de jur î prejur vedea î depărtare u ai râuri. Î fața ea, ai era, de ase e ea, o asă foarte are. Cu sigura ță, aparți ea u ui o foarte ogat. Poate ă o să ă lase să stau a olo. Mă las î șezut și alu e î josul du ei. Î ep să alerg spre asa de lâ gă are. Ușa era des hisă. - E i eva a asă? î tre eu, dar u i-a răspu s i e i. Pășes ușor î asă și o serv ă totul era aranjat a și â d ar fi fost pe tru i e. La i trare era u ovoraș i și egru, iar lâ gă el era un ilețel pe care scria: Ori ine e inevenit să stea ai i ori ât dorește. Din moment ce asta va fi casa mea penrtu o perioada lu gă de ti p, -a gâ dit să o cercetez. În fața ea, era u fel de asă, lipită de perete, fă ută di ar ura, î are era o hiuvetă și u uptor cu aragaz. Deasupra, erau

mici dulăpioare î are erau ă i, ești și toate tipurile de pahare: de vin, de șa pa ie și ulte altele. Bi eî țeles, erau sertare cu tacâmuri, oale, tigăi și farfurii. Am pășit u ai ult uraj î ău tru. Î spate, lâ gă u gea i e s, era o asă di le ej pe care era un bol cu fructe tropicale. În dreapta mesei, era o a apea roșie și două fotolii de a eeași uloare. Ele formau ca un fel de semicerc, iar în interiorul lui era o i ă ăsuță di sti lă. Î față, era u televizor uriaș. În dreapta, erau s ări, are du eau la ur ătorul etaj. Acolo, erau doar un dormitor și o baie. În dor itor, era u pat du lu u așter uturi al e și

o hetă tot al ă. De-o parte și de alta a patului erau optiere ej și u irou î dreapta patului.

Ema PERIANU Clasa a VII-a B

Locul magic Când seara se lasă Și când eu mă așez la masă, Pe geamul aburit Se vede arborele neclintit, U lo agi î el e lădit. Luna argintie răsare Pe cerul fără culoare, Îmi dă fiori de ce speriată sunt, Afară ate vântul crunt Și z oară o frunză mică, mică, Cât o iată furnică. Aceasta străbate un drum larg Pâ ă la lo ul agi di opa .

Maria BELCEA Clasa a VII-a A

52

Zi după zi Timpul curge ne-ncetat. Pe a lui urzeală fi ă, Noi mereu ne-am întrebat Cât ai e și e-o sa vi ă. Dar răspu sul la-ntrebare Nu ne este cunoscut. Și-alergam mereu spre zare “pre u proaspăt î eput. Fie are zi se aște Din a timpului vecie Și de’ dată se u oaște Da ă u ă o să fie.

Casa dintre stejari Departe, acolo jos în vale Unde pârâul curge-agale Și soarele dă raze pale Pă â tu-i u și iar a oale. Iar apa rece de la munte Ce da de-a valma pietre multe Î vol urată pe su pu te Doar peștii- ear ă s-o înfrunte. Pri tre stejari u u ra deasă U de ră oarea- et se lasă Di re gi și fâ și iar a-aleasă U i ari i îți are asa.

O noapte cu vise Când noaptea-ncet perdeaua-și lasă Și pleoape o osite se î hid. O lu e de poveste ai î față. O lume-n care esti muuult mai solid. Esti par ă protejat de-ar ură groasă A unui cavaler neînfricat Și de peri ol i i ă-ți pasă, De vânt tu parc-ai fi purtat! Te lupți, alergi și par ă z ori, Î frâ gi duș a ul u ult uraj. Neo osit ești pâ ă-n zori, Câ d totul se tra sfor ă î iraj!

Poeziile Antoniei STRUGARU Clasa a VII-a B Pri ăvara Peste câmpul înverzit Rândunica a sosit, Iar opiii u uroși Mă â ă ta ti os gogoși. Animalele s-au dez orțit, Veverițele s-au dezmeticit, A u toată lu ea-i trează, Razele soarelui puter i lu i ează, Astăzi iar a u e ai i teresează! Elevii dibaci de la clasa a III-a C

53

“ăpt

ăâ

a ȘC

OAL

A AL

TFEL

În di i eața celei de-a patra zile a poveștii, ne pregăti pentru jocul de croquet de la curtea Reginei de Cupă. Ne-am o fe țio at bastoane d in păsări flamingo și avem armata din ărți de joc a Reginei alături de noi!

Persoana mea Despre mine ce pot să spun, Poate ă sunt un om bun, Mama-mi cere numai note mari, Dar eu o tot ți ă extratereștrii sunt cei mai tari. Îmi place să ă distrez, Nu știu deloc să dansez, Și mai rar pentru ș oală exersez. Culoarea mea preferată e albastru, Î să toți cred ă îmi place culoarea unui nor sihastru. Sunt un ăiețel normal, În clasa a șaptea sunt ș olar, Asta e tot ce am vrut să vă spun Și să vă urez drum bun! Cosmin ȚIC Clasa a VII-a A

Fetița ititi ă S-a ăs ut o fetiță ititi ă, Era foarte fru uși ă, Avea ochii turcoaz ca cerul, Și în părul ei blond se ascundea misterul. Râdea foarte mult și îi plă ea, Avea o ro hie al ă și da sa, Toată lu ea o privea Și ea u drag le zâ ea. Ralu a Grația a ȚÂNCU Clasa a VIII-a A

54

Tea Time - o încheiere pentru o ouă zi în Țara Minunilor!

Walking in Alice's Shoes - mergem, la propriu, în pantofii lui Alice!

Fata cu aripi A fost odată o fată, Care avea aripi crescute pe spate, Nimeni nu știa acest secret, Doar ea și prietenul ei discret. Ea era fata u i ă, Pentru ă putea zbura. Zborul ei era unul lin, Ajungea pe-un tărâ divin, Doar ea putea să u oas ă zborul Și să admire din văzduh decorul.

Dar o aripă odată s-a frânt, Fata s-a-ndreptat spre pă â t, Zborul ei era în derută, Doar redi ța o mai ajută. Î să deodată e pri să de â ă De prietenul care dorea să-i spu ă Că î preu ă vor reuși “ă zboare amândoi unde-ar dori. Raluca Grația a ȚÂNCU Clasa a VIII-a A

55

Știi ță apli ată în compania Profesorului trăs it, câteva momente intense din Ș oala Altfel în

Liceul Teoretic Ș oala MEA!

56

Croquet cu flamingii

Zile de copilărie Înca-mi amintesc cu plă ere, De zilele de copilarie Când bunica fă ea plă i ta cu mere Acele zile de bucurie! Toba, ursulețul, păpușile, De orice ju ărie ă atașa Mă jucam chiar și cu ași uțele, Iar cu toți copiii ă î țelegea . Copil fiind ă deghizam, În fel de fel de ostu ații Pe care le găsea , Îmi plă eau mai ales pirații! Timpul trece Timpul mereu trece, Iar omul mare rește. Amintiri ră â momentele bucuroase Și trec și iernile geroase. Niciodată nu vom ști, Noi cât vom mai trăi. Timpul z oară pe aripi repezi, Deasupra norilor netezi.

Pictorul misterios A fost odată u o , Care picta un pom. De fie are dată diferit, dar... Nu se î ţelegea din el mai nimic.

Cât despre pictor, nu ştiu e să spun, Cred ă era u o u , Dar nu s-a aflat nimic serios, Aşa ă de a eea se u ea misterios. Sonia “ĂVE“CU Clasa a VI-a A

Timpul este tre ător, Ni iodată stătător, Acesta este un element abstract, Care în viața noastră are un mare impact.

Poeziile Carinei VASILE Clasa a VII-a B Mărțișorul Îl pui la gât sau la hai ă, Chiar și la u a de la ă, Al e, roșii su t fru oase Și arată grațioase. Mărțișorul eu ales E privit cu interes, Mamei eu i-l dăruies Și pe ea ult o iu es . Dar și pe tru sora ea Cu păr eu o a adea Și u dar fru os îi fa , U ărțișor oferit u drag. Eric PERIDE Clasa a V-a B

57

Câștigătorii Oscarurilor, la finalul celei de-a treia ediții a Dra a Week, î “ĂPTĂMÂNA ALTFEL, APRILIE 5 1. Best Female Costume – Ștefa ia E a he, Clasa a V-a B, personaj: Eret din "How to train your dragon" 2. Best Male Costume – Luca Prediger, Clasa a V-a A, personaj: Cooper din "Interstellar" 3. Best Make-up – Clara Florea, Clasa a VI-a A, personaj: Knotgrass din "Maleficent" 4. Best Sound/ SFX – clasa a VI-a B, "Into the woods" 5. Best Poster – clasa a V-a A, "Interstellar" 6. Best Technical Performance – clasa a VII a A, "Captain America" 7. Best Director – Tudor Simionescu, Clasa a VI-a B, "Into the woods" 8. Best Supporting actress – Holly Dolinski, Clasa a X-a, personaj: Alice din "Still Alice" 9. Best Supporting actor – Ștefa Costes u, Clasa a VI-a B, personaj: Jack din "Into the woods" 10. Best Actress – Alexia “tă ese, Clasa a VI-a A, personaj: Maleficent din "Maleficent" 11. Best Actor – Matei Bărăia , Clasa a VII-a A, personaj: Captain America din "Captain America" 12. Best Class Performance – clasa a VII-a B, "Insurgent"

Feli itări tuturor parti ipa ților: pe tru u ă, i pli are, reativitate, ooperare și pe tru ă e-au arătat what they can do when they give their best !

58

“ăpt

ăâ

a AL

TFEL

– A

fișe

spe

taol

e la

a tr

eia

ediți

e Dr

aa

Wee

k

Broscuța cea eî fri ată A fost odată a i iodată o roas ă pe u e Nu știu u . A eastă ros uță voia să aju gă pe tărâ ul mamei sale vitrege. Și-a construit un balon ca să aju gă mai repede și a pornit. Tărâ ul mamei vitrege era peste 7 ări și 7 țări și va trece peste multe peripeții și pericole. Prima dată a ajuns la un palat, unde a întâlnit-o pe cea mai u ă priete ă a sa, Casiopeea . Bros uța o î tre ă pe Casiopeea : - Vrei să te alături cu mine în ălătoria de a ajunge la mama mea cea vitregă? - Da, oricum aici m-au luat să muncesc degeaba, deci aș vrea să-mi fac o viață ouă și mai fru oasă. Și por iseră a â două și erseră, și erseră, și erseră, dar nu întâlneau nici in ruptul capului tărâ ul ăutat. Balonul a început a juca feste și cele două s-au pră ușit într-o mare foarte adâ ă și î fri oșătoare. Ghi iți ce ? În acea mare i e să se afla un pește care a vrut să se alăture și el în ălătorie. Dar el putea să trăias ă doar în apă, deci nu prea putea să se alăture. Î să un noroc fantastic a fă ut ca tărâ ul să se afle chiar în acea mare. Acest lucru era favorabil și pentru cele două

ros utțe Nu știu u și Casiopeea . Se facuse seară și, în final, cei trei prieteni aju seseră la mama cea vitregă. Când mama cea vitregă a văzut-o pe ros uța Nu știu u , spre mirarea oastră, a început să plâ gă de fericire și toată lumea a fost feri ită. Au dat chiar și o petrecere cu toată lumea din acel tărâ . Și așa î ăle ai pe-o șa și v-am spus povestea mea. David POLIVANOV Clasa a V-a B

Păpușa A pri it o păpușă, Mare ât o ușă, Are asul a de vrăjitoare, Dar e fru oasă a o floare. Părul e gal e a o rază de soare, O hii ei strălu es a iște feli are, Pielea e al ă a laptele Și uzele a urele oapte. Da sează a o aleri ă Și are pielea foarte fi ă, Păpuși a ea e foarte grațioasă Și poartă o ro hiță fru oasă.

Ioana CÎNDEA Clasa a VIII-a A 59

Corabia poeților Pe valuri de ti p avigă , ora ia se î li ă “e agită, pe apa î vol urată spre lu i ă Tre e pe u de al atroși poeziei apar: u ei z ură spre rază Iar stâ ile i spirației pe lâ gă oi vi rează. Pe atarge atâr ă a us rise, u er eală tipografi ă, scrise, Velele stau î ătaia vâ tului, Ne atrag spre spița pă â tului, Prova se î li ă spre a ord, o turâ d o grafi ă, de vise.

După lupte îndelungate - care au durat toată “ăptă â a Altfel! -, Campionatul de fotbal pentru primar Ș oala MEA a ajuns, vineri, la momentul culminant - Marea fi ală! Feli itări âștigătorilor (vedeți cele trei echipe de pe podium în pozele alăturate), feli itări tuturor parti ipa ților și, mai ales, feli itări fetelor inimoase care i-au susți ut, non-stop, pe atleții din galerie!

Pe avă, apuri ărețe se î alță, Î țelepți, filozofi, deștepți, visători, A eștia se- dreaptă î apoi spre asă, După atâta uget, atân, pe ape rătă itori Atât su t de eți, de spera ță, După atâtea s rieri și î er ări, pli e de uteza ță. A negurii disperare, în abis se pierde, “ă editeze pe isipul fi , u pe elul î â ă, Și să realizeze o poezie, a ălătoriei a er e. Despre are vor e urate să se spu ă! Alexandru Cristian BINIG Clasa a VII – a A

60

Arhite tura povestită; dese e u propriul orp!

Desene cu propriul corp: momente artistice extrem de atractive ale “ăptă â ii Altfel!

Regina a oti purilor i vitată la alul Pri ăverii Vântul ătea cu putere în geamul camerei mele. Norii

cern zăpada ca pe cel mai fin și prețios zahăr. Regina iernii o oară din caleașca sa i u ată, trasă de vânt. Rochia sa al astră atingea pă ă tul, lăsând în urmă sclipirea acesteia. Deodată aud pe cineva ătâ d la ușă. Mă uit pe vizor și văd silueta unei femei. Deschid ușa cu sfială. Era chiar regina iernii! Aceasta stătea în pragul ușii mele. - Bu ă ziua! Salut eu politicos, apoi fac o plecă iu e. Regina îmi întinse o foiță olorată pe care scria cu litere mari argintii Balul Pri ăverii . Era invitație la un bal, un bal organizat de regina iernii, are se pregătea să-i lase î părăția Pri ăverii. Eu întind mâna, acceptând i vitația, apoi îi ulțu- mesc și intru în asă. Balul era în seara aceasta, așa ă am ăutat o rochie și am plecat, u voia să ratez î oro area Pri ăverii.

Ajung gră ită. Palatul reginei era superb! Geamurile erau fă ute din gheață, împrejmuite de o ra ă din argint. Dar spre surpriderea mea, geamurile nu erau singurele fă ute din gheață, ci tot palatul. Fiecare turn avea propriul model sculptat în pereții exteriori, în continuarea pereților erau minunatele cupole, acestea fiind desenate cu argint.

61

Ușile se deschid, iar invitații i tră în sală. Pri ți și pri țese din toate regaturile se reunesc în a eastă seară i u ată, dar eu, eu eram un etățea o iș uit, nu eram o pri țesă sau o du esă, eram un copil normal. Când am intrat, invitații se dădeau la o parte, neputând să mă priveas ă în ochi. Regina ierii î săși veni la mine, fă â d o ple ă iu e. Nu înțelegeam nimic. Căuta di priviri pe regi a Pri ăvară. Regina iernii ă î soți pe balconul său, acesta fiind făcut din gheață și îmi expli ă ce se întâmpla. - Tu ești viitoarea regi ă a anotimpurilor, cea mai i porta tă regi ă a lumii. Îmi spuse aceasta cu sti ă în ochi, iar eu î re e i la auzul a estor vor e, fără să pot avea vreo rea ție. Regina Pri ăvară dorea să se pli e î aleaș a ei de verdeață și să-mi lase mie tronul pentru un anotimp. A fost surpri să, dar și opleșită de e oție, a eptâ d i ediat propu erea ei, u irea și î oro area

ea a regi ă a a oti purilor. Încoronarea mea urma să ai ă loc a doua zi, în castelul anotimpurilor, așa ă m-am pregătit de plecare, imediat ce am ajuns a asă. Deodată, aud un sunet punernic. Ceasul deșteptător mă trezește din minunatul vis...oare cum ar fi fost să u ai erg la ș oală și să fiu o regi ă și să ă pli pri astelul a oti purilor?

Ana DANGUBIC-BOGDAN Clasa a VII-a A

Vara Vara e fru oasă , Lumina- i i tră- asă , Mirosul e îmbietor , Î i dă u se ti e t de dor . Afară florile-s frumoase , Pe strada mea sunt multe case , Natura este uimitoare , Câ d vi e va a ța are . Afară păsările iripes , Peisajele aturii ă ui es , Aș vrea să fie ald ereu , “ă pot î ălța u z eu . Când cu prietenii pe-afară , Ti pul î i pare ă z oară , Acestea sunt frumoase amintiri, Și â d su te ari or să fie povestiri.

Luna septembrie-i aproape , La ș oală vo fa e de toate , Chiar dac-ave ult de î vățat , O să e-ajute îndestulat . Păsările plea ă î oloa e , Dar unde se duc oare ? “e du î țările ai alde , Și se î tor data viitoare .

Matei IORDĂCHE“CU Clasa a VII-a A

Vara Vara a venit repejor, Copiilor de va a ță le e dor, Deoarece ăldura a sosit, Copiii în va a ță au pornit. Soarele razele și-a dez orțit, “pera țele î să nu s-au risipit, Marea ne-așteaptă cu valurile înalte, Iar muntele cu priveliști minunate! Copiii se joa ă pâ ă târziu pe-afară, Pâ ă când luna pe cer o să răsară. În va a ță este atât de minunat, Doar cu trenul avem de colindat.

Matei BĂRĂIAN Clasa aVII-a A

62

Pădurea văzută pri tr-un geam Am fost trezită de o alar ă î grozitor de puter i ă. Am sărit a arsă. M-am uitat în jur. Mă aflam într-o a eră i e să, u o gră adă de paturi. În jurul meu ișu au oameni cu ochi extrem de treji, de par ă u

dor i seră toată oaptea. S-au aranjat într-o oloa ă lu gă și au ieșit pe ușa î gustă din spatele î ăperii. Mă uita la ei ui ită, eștii d e să fac,când am si țit o â ă u ă apu ă și ă trage în râ d. Mă uit î spate și văd o fată u părul lu g, roșu. Genul ăla de roșu apri s are îți ia o hii. Î fața ea era un ăiat extre de î alt e se întoarce la i e și î i spune: - Prefă-te ă u si ți! Nu a î țeles e voia să zi ă, î să red ă voia să-mi spu ă să ă o port a eilalți oa e i. În șir erau oa e i de toate vârstele, i lusiv ătrâ i și copii. “i gurii oa e i are păreau ai normali erau fata u păr roșu și ăiatul î alt. Nu î țelegea de e e iș a așa de î et…pâ ă când a văzut u u o hel u uza de jos spartă e avea o seri gă i e să î â a îi î țepa pe toți î raț. Atunci a î țeles de e ăiatul î alt î i spusese să u simt. Î i era groază de ace, chiar și de ele i i. Dar a estea lu gi pre u a ela…era prea ult. De fri ă, am î eput să tre ur pâ ă â d a si țit-o pe fata cu păr roș at u ă apu ă de â ă. Când ăiatul di fața ea a fost întepat, nu a zis nimc, î să â d s-a întors spre mine, a văzut ât de dureros fusese. Urmam eu, iar domul chel era extrem de al , a și â d și-ar bea cafeaua, nu ar î țepa oamenii î raț u u a i e s. Câ d a ul i-a străpu s pielea, mi-a uș at li a a să u țip. M-am pus în rândul for at de eilalți oa e i și a așteptat-o pe fata roș ată. Mi-am ridi at privirea spre ăiatul î alt a să îl întreb eva, î să rațul eu pulsa de durere și nu îmi permiteam ca ăr atul hel să ă audă. Câ d și ulti ul om a fost î țepat și s-a pus în ultima oloa ă, fata roș ata a s os u uțit și i-a sfâșiat rațul. Atu i a urlat, zgomotul umplând î ăperea. “â gele șiroia di ra ă, î să fata roș ata zâ ea. Apoi a ur at ăiatul. Acesta a părut ușurat â d a văzut sâ gele. - De e ai fă ut asta? am întrebat eu. Fata roș ată s-a uitat la ăiat î ai te să răspu dă. Omul a ela hel e ăgase iște ipuri î oi, pe tru a ști u de e află .

În Liceul Teoretic Ș oala MEA, ne-am întâlnit din nou cu cei de la Fu dația Prais în cadrul programului „Și eu trăies să ătos! (SETS – al ărui scop principal este prevenirea o ezității infantile). Alături de Fu dația Prais au venit și stude ții de la ANEFS, care au desfășurat două le ții cu a tivități și jocuri sportive/ dansuri pentru clasele I-IV.

63

Răspu sul ei ă deruta și ai tare. -Dar u de a putea fi…? Nu ave u să ieși di a eastă î ăpere! a spus eu și a aru at o privre î jur. Î dreapta ea se afla u perete, iar î stâ ga…u gea uriaș e as u dea parțial o pădure tropi ală uriașă. Î ai te de a putea spu e eva, fata își î pi se la a as uțita a uțitului î bratul ei su țire. Dintr-odată, a auzit u s ârțâit su tire e ve ea de la gea . Câ d i-am întors capul, geamul se des hise. Fata roș ată -a tras de rațe pâ ă la argi ea a estuia. M-am uitat în jos. Mare greșeală! Jos era o i e sa prăpastie. L-a văzut pe ăiat u se da ai î spate și îi î ti de

â a roș atei, iar a easta î i î ti de â a ie. “u t e u i?! Nu au u să reușeas ă! Mă dau înapoi cu âțiva pași și ur ur: -Nu a u să o fa … Băiatul înalt îmi oferi un zâmbet prostesc.

-Ești a asă. Încep sa tre ur di toate î heieturile, iar la ri i de pa i ă își fa lo pri tre ge e. Roș ata se uita u o privire rugătoare la i e. - Doar u vrei sa ră âi ai i! Pe tru e rezi ă te-au adus ai i? Ca să te jo i de-a prinselea? Trebuie să ai tu vreo calitate de te-au adus ai i și au vrut să-ți i pla teze u tra s ițător! Nu î țelegi? Ceilalți vor fi folosiți! Noro ul tău ă ești i u ă la a estezi ! Da ă vrei să ple i, a u poți să o faci. Ei u știu î ă u ărul persoa elor de ai i. Pute evada! După asta, u a ai avut ti p de proteste. “e auzi o iz itură de ușă, iar î ai te să pot clipi, fata roș ată ă apu ă de raț și se aru ă î ai te, î ea t, odată u i e. O putea auzi u râde î preu ă u ăiatul. Ei știau ă se va î tâ pla asta. Știau ă ur a să e i pla teze u tra s ițător. Știau de la u î eput, au plă uit toate astea. “i gura ex epție de la pla ul lor a fost eu. Căderea mi-a fost ate uată oare u de u opa foarte stufos. Mă rostogolea î opa a să aju g jos, fii d ă înca u î i putea o trola ăderea. Ra urile as uțite ale opa ului î i străpu geau pielea, iar eu nu putem face nimic. Când am ajuns jos, ambii mi-au oferit u zâ et ălduros, î iuda faptului ă era să fi pri și di auza fri ii ele de î ălți e. Î ă era ulversată și pa i ată.

-Vreau înapoi a asă! am implorat eu.

Ioana MACOVEI Clasa a VII-a B

64

Mama, zâna mea Ea mi-a dat viață, Mi-a dăruit spera ță, Pașii i i-a îndrumat Și a o zâ ă -a protejat.

Ma a este zâ a di asă, Cu zâ etul ei ă veghează, Mi-arată dru ul drept Și eu iau viața-n piept. Vladimir ALBULESCU Clasa a V-a B

Viață, magie, ister… “ăpâ d adânc în propria-mi o știi ță , a unui copil de numai 13 ani , am scos la iveală viziunea mea a tuală asupra vieții ! Este un mister... O ălătorie ce trebuie savurată pas cu pas . O luptă între bine și rău . Ah, este un lucru magic ! Pri ăvara o identific cu vremea aşterii şi a opilăriei, avâ d a si ol puritatea și gi gășia sufletului . -Câţi -aţi dori să redeve iţi o lipă opii, să ai gustaţi o lipă di u uria paradisului pierdut? Copilăria reprezi tă o perioadă feeri ă î viaţa o ului, o perioadă lipsită de griji, î are ruptura dintre o şi u ivers u s-a produs î ă, aşa după u sugera şi lu eafărul poeziei ro â eşti :

Astăzi hiar de -aş î toar e, A – ţelege u ai pot. Unde ești opilărie , Cu pădurea ta u tot ?

Copilăria u oare i i â d... o purtă î suflet toată viaţa... Ni iodată u vei avea voie să uiţi opilăria şi visele sale ăreţe !

Vara ....e adoles e ța î flă ărată de iu ire, si ol al ti ereții. Cine sunt eu ? Nimeni nu mi-a răspu s vreodată la a eastă î tre are...Eu , opil sau adoles e tă ? Mă aflu la gra iţa di tre ele două lu i ... Toamna: e maturitatea , â d o ul fa e o a aliză asupra existe ței sale. De e redeți ă ei î vârstă su t ai î țelepți? Ei au par urs î treaga ălătorie, iar a u este datoria lor să e-o fa ă pe a oastră ai ușoară, să e u ură de fie are lipă. Iarna : off, iar a atura, u propriile âi i îşi făureşte ul uşul de u al i a ulat, pe tru ă î curând, somnul i se va lipi de gene. În viață , auți să depășești problemele , așa cum auți ieșirea dintr-un labirint ! Te înfunzi , ești confuz , dar , în final , găsești ieșirea! Că i , pâ ă la ur ă , viața e un joc ! Cu sigura ță, nu este mereu un joc ușor ! Și totuși… mai concret, ce este viața??? Ce magie , ce mister ascunde ??? Eu, cu suflet pur și inocent de copil, aș spune ă e cel mai frumos dar pe care o fii ță îl poate primi! Uneori ă simt rece, privesc în jur şi văd cum viaţa îşi î şiră momentele ei, bune sau rele pe lâ gă mine. Clipele plutesc în aer într-un haos desăvârşit. Întind mâna să le ating şi ele devin praf. Nu fac decât să-mi lase urme în pal ă şi să mi se strecoare printre degete… Dă-mi Doamne, o stâ ă în mijlocul ării să ă sting în raţele ei ca o la ri ă uitată pe obraz. Iarta-mi greşelile şi dăruieşte-mi li iştea. Şi tu, a ă, iu ește- ă oricum, sunt fiica ta. O si gură dată de o voi lua de la început şi promit ă atunci voi şti cum să trăies viaţa ce mi-o vei dărui, fără să mai repet greșelile pe care le-am fă . Dar sunt om…voi face poate alte greșeli… Voi re u oaşte iubirea când voi trece pe lâ gă ea şi voi avea viaţa pe care acum e prea târziu s-o mai am. Sunt ani ce au trecut ca işte vise, ca

işte vise îngrozitoare şi când poate prea târziu mi-am dat seama şi am încercat să ă trezesc, des opăr cu uimire ce am fost, ce sunt... un om care a fost paralizat prea mult timp şi acum realizează ă nu mai ştie cum să eargă. 65

Ce să mai aleg din coaja asta care-mi ţi e acum loc de suflet? E răzdat de atâtea ră i şi nu toate sunt cicatrici. Multe î ă sâ gerează, dar nu le vede nimeni, nu le ştie nimeni. Atâta singuratate şi atâta frica de singuratate… Ceasul su ă a e i ţător şi gol… el u ştie ă sentimentele nu se ăsoară în timp? Ce ridicol şi trist apare în faţa i e sităţii pe care pretinde ă o ăsoară… u poţi delimita ceva fără început şi fără sfârşit?

Mi-e sufletul trist… ă simt î vi să de mine î să i, ă simt apasată de epăsarea lumii reale, cea în care nu vreau să trăies , dar care ă tot trage necontenit spre lumina ei vulgară, îmi striveşte urmele viselor ce mi-au ars inima ani intregi, îmi î prăştie întunericul în care găsea răspu suri la î tre ări ce se ascund de lu i ă, îmi răpeşte bucuria de a nu fi printre cei ulţi şi ă face să devin rece… ă aru ă de pe malul unde stătea să-i văd pe eilalţi cum trăies , ă aru ă in mijlocul lor… Unde să mai fugi când si ţi ă lumea î treagă nu te-ar mai putea cuprinde? Când ţi-e dor de tă ere, ce cuvinte să mai foloseşti? Când toate se învârt haotic în jur, ce să mai alegi? Spre ce să întinzi mâna? Mă ar de ai găsi o lipă li iştea adâ ă, tă erea aceea care face să tros eas ă urechile şi să zăpă eas ă raţiu ea. Te uiți în jur şi găseşti ruine… u cât visele au fost mai înalte, cu atât s-au pră uşit mai din înalt. Atâta dor, atâta durere… Mi-e dor…îmi arde inima de un dor teribil, un dor ce nu poate fi î ţeles decât de cei ce odată au găsit fericirea într-un vis şi de atunci o tot aută, atât îmi e de dor… Aleg să caut în trecut pentru a putea trăi în prezent, aleg să-mi hră es sufletul cu amintiri şi cu se zaţii demult trecute pentru a putea alina durerea şi alunga ura ce-mi a i ă zi de zi sufletul precum o oală fără de leac. Aleg să ă regăses , aleg să fiu din nou eu, cea care eram, aleg viaţa. Şi e cea mai grea alegere de pâ ă acum…viață, magie, mister…

Ro a a CÎȘLEANU Clasa a VIII-a A

Mândra Lu ă Într-o seară, în asfi țit, Luna pli ă , grațioasă, Printre stele s-a ivit, Ca o zâ ă de fru oasă ! Un șirag de perle albe, O oroa ă –n diamante, O fă eau acum să pară O făptură ireală ! Și în lacul cristalin, A privit ea u uroasă : Oare eu-s așa fru oasă ? Eu arăt așa divin ?

Nici n-apu ă să-și răspu dă, Ca un vânt nocturn,zburdalnic, Tul ură apa-ntr-o se u dă, Totul devenind zadarnic ! Unde-a dispărut făptura? Unde-i mândra arătare ? Cum o să se admire acuma Fără oglinda di dotare ? Ei, atâta îngâmfare Ni ă ui nu-i face bine. Ia aminte acum la mine: Modestia-i lucru mare !

Roxana CÎȘLEANU Clasa a VIII-a A

66

Copilăria Copilăria este cea mai frumoasă perioada din viața unui om, este ca o bomboană pentru un copil mic, iar pentru un adult este ca primul salariu. Copilăria este ca un soare care îți încălzește palmele. În copilărie faci cele mai multe prostioare din viața ta. În copilărie te distrezi și te joci cât de mult poți. Când o să fii adult, o să îți reamintești cu drag de prostioarele pe care le făceai când erai mic. Copilăria este inima vieții pe care o trăiești. Eu am câteva lucruri în minte pe care le făceam când eram mic și îmi amintesc cu drag de ele. De exemlu, odată când mă plictiseam foarte tare, am intrat în grădina bunicului, am luat câteva roșii si am început să arunc cu ele prin casă, pâ ă -a pri s u i a și -a mustrat. Altă trăsnaie a fost când renovam casa și în jurul casei erau niște schele mari cât un bloc. Bunica ne-a lăsat într-o cameră pe i e și pe fratele eu și ne-a rugat să nu ieșim de acolo, dar eu nu am ascultat-o, așa că am ieșit pe geam și m-am urcat pe schelă. După câteva minute, a venit un muncitor și i-a zis bunicii că cel mic este urcat pe schelă. Dintr-odată o văd pe bunica venind și strigând după mine. Grăbindu-mă să mă dau jos, din greșeală am alunecat și am căzut în ditamai băltoaca . Pe lângă aceste două lucruri au mai fost și altele amuzante pentru mine, doar că pentru părinți nu a fost la fel. Unul dintre ele a fost acela de a merge pe pervazul exterior al casei, riscând să cad în gol de la 10m înălțime. Oamenii mari îi ceartă de obicei pe copii , pentru că fac trăsnăi și nu își dau seama că își pun viața în pericol. Copilăria este ca o mireasă la nunta ei plină de veselie și bună dispoziție. Este o perioadă în care copiii și părinții se înțeleg un pic mai greu, deoarece copiii fac prostii, iar părinții îi pedepsesc. În copilărie, trebuie să îți ocupi timpul liber jucându-te cât mai mult. Trebuie să înțelegi că în loc să stai toată ziua pe tabletă și telefon, e mai să ătos să stai afară cu prietenii, așa cum făceau și părinții noștri. Pe vrema lor nu existau telefoane mobile, tablete etc. Ei ieșeau afară și se jucau: Țurca, fotbal, Leapșa, De-a v-ați ascunselea, Rațele și vâ ătorii. Erau fericiți și aveau o copilărie fericită, știau să se distreze, nu ca noi copiii din ziua de azi. Eu prefer să-i as ult, să stau mult afară cu prietenii mei, să ă plimb și să s ot câinii în parc și să îmi petrec timpul cât mai mult în aer liber, în loc să stau în casă și să mă joc pe electronice. Eu consider că am o familie fericitaă și fru oasă și de aceea copilăria mea este plină de bucurii. Știu că atunci când părinții mă ceartă nu o fac degeaba, scopul lor este să mă educe și să îmi fie bine. Nu uitați niciodată, copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața unui om și este păcat să nu o trăiți din plin!

Matei BĂRĂIAN Clasa a VII-a A

Mi a ea Copilărie “ă fii opil e i u at, Te jo i, itești sau stai î pat. Câ d ești i ți se pare Că viața o ligații -are. Și te u uri ziua- treagă, Orice faci, nimeni nu- trea ă.

Ș oala î ă -a-nceput, Te e u ai de fă ut. Bu ură-te ât ești i , Că i i i u e greșit!

Ana DANGUBIC-BOGDAN Clasa a VII-a A

67

Va a ța de vară Eram toți feri iți. În sfârșit, a aju s la desti ația verii: la are. Priete ii ei: Ella, A a si Alex erau gata de o vară perfe tă. Am de is să vede ele ai fru oase plaje de pe a ea i sulă. I ediat e a fă ut bagajele, a și plecat. Apa ării era azurie, iar isipul al a varul. Ne-a așezat lu rurile și e-am distrat foarte tare. Erau cele mai frumoase momente. Câ d să ple ă , a găsit o grotă î tr-o stâ ă. O vedeam fru oasă, așa ă e-am apropiat. Nici nu am clipit, când ne-a trezit pluti d î spațiu. Ce se î tâ plase? Ce era de fă ut a u ? Nu ne auzeam între noi, așa ă e-am speriat. Î ur ătorul o e t, a si țit o iz itură. Jo uri de lumini puter i e aveau lo lâ gă oi. -Huh? Toți patru e uita edu eriți în jurul ostru... Pri țese, broscoi, o ștri, zâ e, flori vorbitoare, castele... Ce erau toate acestea? Unde e plaja, soarele și nisipul fin? Locuitorii diversifi ați ai a estei pla ete se adu aseră i jurul ostru și se uitau a și când eram extratereștri, a și când u ai văzuseră oa e i pâ ă atu i. Adevărul este ă pro a il ei hiar u au văzut copii pâ ă atunci. - De u de ve iți? e î tre ă o păpușă cu capul mare și odițe î pletite. - De pe Pă â t. - Pă â t? Ce? Trebuie să vă fi lovit tare de sol când ați aterizat. - Noi hiar ve i de pe Pla eta Pă â t! încercam noi să susți e . - CHEMAȚI DOCTORUL! strigă a uzată păpușa. Pentru câteva ore tot ce îmi aduc aminte este ă o șopârlă u halat de do tor tot î er a să găseas ă motivul pentru care nu mai gândim bine. Î să, se î șală! Noi hiar su te iște oameni reali de pe Pă â t! Așa se u ește planeta oastră, de u de ve i !!! - Unde ne află ? î trea ă Anna. - Pla eta Poveștilor. A u , vă rog, povestiți-mi ce vi s-a întâmplat! Am spus tot eea e e a i tea . Do torul părăsește a era u de fuseseră izolați, vorbind cu asistenta sa. Cred ă a sugerat ca regina să vi ă la oi. Într-adevăr, asta s-a întâmplat. Regina a venit la

oi. “e u ea… B... Chiar așa... B... Avea părul de aur, u o hii aaari și al aștri a și cerul se i di i eața. Era super ă. Rochia sa umplea toată camera în care eram. În â ă purta un s eptru de ristal are strălu ea în lumina soarelui. - Ce s-a întâmplat cu voi, e făpturi firave su teți? - Am intrat într-o grotă la mare și tot e știu după este ă am ajuns aici. - O! Păi de e u spu eți așa! Toți patru eram siguri ă am spus asta la început, dar hai să trecem peste... - Numai eu vă pot face să aju geți înapoi! Î să, pentru asta, am și eu iște rugă i ți. Continui sau nu? - DAAA! am zis noi într-un glas. - Trebuie să ă ajutați să î i fa supușii să a iu eas ă, să î i povestiți despre viața pe Pă â t și să a fa eți să simt cel mai important sentiment al oa e ilor. A eptați sau u? - Ce altă soartă ave ? î tre ase Alex. - “ lavi î tărâ ul poveștilor pe tru restul vieții! A u toți î țelegea de ce poporului nu îi plă ea de regina lor. - A eptă ! Cu ce începem? - Cu e vreți voi! Ha! Glu es ! Tre uie să î epeți u e a spus pri a oară!

68

- Ca supușii dvs. să vă iu eas ă, tre uie să î epeți să vedeți lu ea u ar putea fi, să fiți ereu u ă la suflet și urajoasă! La a este cuvinte, regi a u părea ea ai satisfă ută... Am decis să facem

un sondaj de opinie prin regat. La prima oprire: - Ce ați dori să s hi ați la regi a voastră? - TOTUL! O URĂ“C! spuse monstrul. Bine, poate nu a fost cel mai bun început... Dar nu ne-a dat ătuți! Ur ătorul perso aj a fost o tâ ără pri țesă: - Care ar fi regi a ideală pe tru ti e? - O regi ă care să nu mai dea porunci doar spre i ele său. O regi ă ăreia să îi pese de fiecare olțișor al regatului său minunat.

Asta se apropie de răspu sul pe are îl aștepta . - Des rieți trăsăturile u ui o du ător perfect în opinia dvs.! i-a spus Alex. - Ar tre ui să fie o persoa ă iu itoare, u i i a are, are să poată fi privită î o hi și pe tru ti eri “ă reprezi te un adevărat model de urmat, un erou. În regatul nostru nu există așa eva. O respe t ult pe regina oastră, î să u red ă oua ge erație de opii ar tre ui să urmeze o persoa ă pli ă de ea, rea la suflet și î ăpățâ ată, are u își respe tă poporul muncitor destul de mult. A esta a fost răspu sul ostru preferat. I l-am citit reginei. - Ce redeți, doa ă? - Ce supușii stupizi! Eu sunt perfe tă .... Regina se opri puți și a luat totul de la apăt. Umm... Voi lua în considerare aceste opinii. - Regatul dorește u odel de ur at și sunt sigură ă puteți fi unul! “u teți o persoa ă i u ată! - Mulțu es la fel! răspu se regi a. Ne-am fă ut treaba bine. Al doilea lucru de fă ut era el u lu ea pe Pă â t. I-am povestit reginei TOTUL: de la ș oli, la de o rație și problemele globale. Nu cred ă este cazul să le repet, deoarece ar fi or al a toți să le ști sau ă ar să le fi auzit la TV. Pâ ă la ur ă, este lumea e u ă î are trăi , î să este a oastră. Ulti a eri ță era se ti e tul o e es , el ai i porta t. Tre uia să o ajută pe regi ă să îl si tă. Cred ă ar ajuta-o foarte mult în devenirea unei regine mult mai bune. - După opinia mea, sentimentul cel mai important este iubirea. Nu cred ă poate fi defi ită. E a și când dorești a a ea persoa ă pe are o iu ești să u ple e i iodată de lâ gă ti e. Familia este cea care te iu ește, are ți e la tine! zise â dră A a. - Și u pot să simt așa ceva? î tre ă ui ită regi a. - Cu toții o si ți , dar poate u e dă seama. Sunt sigură ă î ău trul a elui suflet există iubire pentru regat, î să tre uie doar să o găsiți și să vedeți partea u ă a fie ărui lu ru, să-i as ultați și să-i spriji iți pe supușii dvs., zise Alex. - O! E a și â d patru opii ă ajută să devin o persoa ă mai u ă! Adi ă eu simt iubire pentru ei! Regina ne-a ulțu it și ne-a dat o î rățișare ălduroasă. Cu s eptrul său magic ne-a readus pe Pă â t, teleportâ du-ne în universul nostru. Ce ave tură! Georgia CANURĂ CLASA a VII-a A

69

Excu

rsie

la S

ibiu

, Alb

a Iu

lia și

“ig

hișo

ara

cu

cla

sele

V-V

II

TOT ÎN “ĂPTĂMÂNA ALTFEL! Trei dintre cele mai frumoase orașe medievale din România: Sibiu, Alba Iulia și “ighișoara au fost vizitate de copii claselor de gimnaziu. Pe la gă ultă distra ție, voioșie am aflat foarte multe lucruri despre istoria României și despre tradițiile și obiceiurile ro â ești.

70

Lungul drum spre tainele ărţilor… Cât eşti copil, cu suflet pur şi inocent, plă erea cititului este î ă un mister pentru tine: toate acele litere greu de descifrat, se a este ă în ochii tăi şi nu reuşeşti să descoperi secretul tainic, ascuns bine între paginile ărţii…şi atunci ce e de fă ut ? Astfel, începi să iteşti prin ochii altcuiva : ai mamei, ai tatei, ai bunicilor…Iar a eastă ave tură va fi retrăită de sute de ori , pâ ă când vei reuşi să îţi aţi teşti ochii asupra rândurilor şi să as ulţi povestea direct din vocea literară a autorului… ă i o carte este un dar pe care îl poţi deschide iar şi iar… Abia atunci vei putea să i ţelegi ă o carte este şi un izvor de u oaştere, de bucurii, ce îţi oferă i for aţii despre lume şi viaţă, care te vor ajuta să devii OM mare , să descoperi tainele vieţii… Odată ce îţi vei termina prima ălătorie de unul singur, vei fi oficial un ălător în mirifica lume a literelor şi cuvintelor, prima le tură reprezentâdu-ţi paşaportul cu ajutorul ăruia vei porni în alte aventuri, una mai palpita tă şi mai i ita tă decât alta… Că i cartea este un univers magic, o lume în aşteptare .Când o deschizi, dai viaţă spiritelor ei vrăjite şi cartea începe să trăias ă. Atunci când ochii mei încep să descifreze un nou secret ascuns între paginile ărţii, cred ă mi se poate uşor a citi pe chip curiozitatea, fericirea, încântarea…Rătă es ca într-un labirint … ă înfund,

ă rătă es , dar în fi al …găses ieşirea. Ea, cartea, îmi devine cea mai u ă priete ă, pentru ă o citesc din plă ere, nu din o ligaţie. Că i, pâ ă la ur ă , cititul e un joc ! Dar ce magie, ce mister ascunde ? Ea îmi şopteşte, îmi povesteşte aventuri şi peripeţii nemaiîntâlnite, care pot avea loc numai între paginile ei magice, aventuri care îmi stârnesc sentimente atât de fericire, cât şi , uneori, poate de fri ă, de tristeţe... Atunci când eroii ărţii vorbesc între ei, e ca şi când lumea mea reală nu mai există şi, în schimb, ă cufund în a eastă lume paralelă în care pot fugi când am chef de o evadare din realitate… Aceste sentimente sunt greu de pus în cuvinte,… Dar, da ă î drăgeşti lectura la fel de mult ca mine, cititorule, cred ă î ţelegi ceea ce încerc eu să exprim aici …

Roxana CÎȘLEANU Clasa a VIII-a A

Versuri înțelese Un drum necunoscut și lung, Către o lume ce te- dru ă, Spre u oaștere și î țelegere, A unor simple rânduri. Doar unii pot ălători Pentru a descoperi Ceea ce cartea ascunde, Î țelesuri epătru se. Odată ce ajungi, Nimic nu te oprește “ă î veți și să asculti, Ceea ce rândurile ascund. Poate deveni o pasiune De-a ălători într-o se retă lume, Pri tre iște cuvinte aranjate, Într-o i u ată carte.

Teodora STANCU Clasa a VIII-a B

71

Revista ș olară FIRUL ARIADNEI Nr. 4 Reda tori: Prof. Li a Ro â ă ANDREEA ȘANDOR

Și elevii Li eului Teoreti ȘCOALA MEA Prof. oordo ator ANDREEA ȘANDOR

Li eul Teoreti ȘCOALA MEA www.scoala – mea.com

Pi tură realizată de A dreea “TĂNE“CU – Clasa a VIII-a A