revista cjrae 2007

DATORĂM

COPILULUI

CEL MAI

PROFUND

RESPECT !

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI DE ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ

NR. 1 IUNIE 2007

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

Coordonatori: - Inspector şcolar învăţământ special, profesor Ion Marilena - Profesor Dorobanţu Adela, director C.J.R.A.E. Teleorman; Profesor psihosociolog Călin Andreea

Profesor pedagog Procopie Chivu Daniela

Profesor psiholog Paraschiv Mirela

Grafica: Paraschiv Mirela

Alexandria, Str. Carpaţi, nr. 15, Anexa Şcolii “Ştefan cel Mare”,

etaj 3

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI DE ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ TELEORMAN

Telefon: 0347/805501 Fax: 0347/805502 E-mail: [email protected] Vă aşteptăm să apelaţi cu încredere

la serviciile Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională şi ale celorlalte instituţii din subordinea sa.

IUNIE 2007

NUMĂRUL 1

Din cuprins:

* Biblioteca CJRAE 6

* Orientarea carierei elevilor—o preocupare permanentă a CJAP

10

* Studiu Responsabilitate morală şi socială 12

* “Alcoolul nu te face MARE” Campanie de prevenire a consumului de alcool la adolescenţi

13

* Proiect de consiliere: Comunicarea: Asertivitate, pasivitate, agresivitate

14

* Centrul logopedic Interşcolar 18

* Centrul şcolar pentru educaţie incluzivă 22

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI DE ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ

Tiparul executat sub

comanda nr. 905 la

S.C. TIPOALEX S.A.

Alexandria, str. Ion Creang`, nr. 53

Tel./Fax: 0247 / 311884

E-mail: [email protected]

[email protected]

Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Teleorman reprezintă o nouă instituţie de învăţământ speciali-zată în oferirea, coordonarea şi monitorizarea de servicii educa-ţionale specifice acordate copiilor/ elevilor, cadrelor didac-tice, părinţilor şi membrilor comunităţii pentru a asigura tu-turor accesul la o educaţie de calitate, precum şi asistenţa ne-cesară în acest sens. De aseme-nea, oferă servicii specializate de mediere şcolară, coordoneaăa, monitorizează şi evaluează, la nivel judeţean, activitatea şi ser-viciile educaţionale oferite de centrele şcolare de educaţie in-cluzivă, centrele şi cabinetele logopedice interşcolare, centrele judeţene şi cabinetele de asis-tenţă psihopedagogică.

Scopul activităţii Centrului Judeţean de Resurse şi de Asis-tenţă Educaţională îl constituie asigurarea calităţii serviciilor educaţionale menţionate mai sus.

Obiectivele principale ale activităţii Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educa-ţională Teleorman sunt:

- Cuprinderea şi menţinerea în sistemul de învăţământ obligato-riu a tuturor copiilor/ tinerilor indiferent de particularităţile lor psihoindividuale şi sociale;

- Asigurarea suporturilor supli-mentare necesare desfăşurării educaţiei de calitate în funcţie de potenţialul biopsihosocial al fie-cărui copil/ tânăr;

- Informarea şi consilierea cadrelor didactice în spiritual schimbării mentalităţii şi a îm-bunătăţirii activităţii didactice educative;

- Crearea condiţiilor de dezvol-tare a personalităţii elevilor/ tinerilor în vederea integrării acestora în viaţa şcolară, socială şi profesională;

- Implicarea părinţilor în activi-tăţile specifice unei relaţii efi-ciente: şcoală - familie - comuni-tate, ca bază a adaptării şcolare şi integrării sociale a copiilor/ tinerilor.

Responsabilităţile şi ser-viciile Centrului Judeţean de Re-surse şi de Asistenţă Educa-ţională sunt următoarele:

- coordonează, monitorizează şi evaluează metodologic şi ştiin-ţific serviciile educaţionale reali-zate de instituţiile de învăţământ preuniversitar;

- participă la formarea continuă prin identificarea nevoii de for-mare continuă şi colaborarea cu instituţiile acreditate în acest scop (Casa Corpului Didactic, instituţii de învăţământ superior, ONG-uri etc.);

- informează beneficiarii în domeniul consilierii privind cari-era;

- realizează materiale şi mijloace de învăţământ cu valoare de suport metodico-ştiinţific pentru cadrele didactice din învăţământul preuni-versitar;

- evaluează specialiştii care oferă servicii educaţionale din centrele de asistenţă psihopedagogică şi din centrele logopedice, precum şi me-diatorii şcolari;

- realizează studii şi cercetări privind corelarea ofertei educaţio-nale cu cererea pieţei forţei de muncă şi implementarea strate-giilor moderne de predare – învă-ţare – evaluare în actul didactic;

- facilitează relaţionarea unităţilor şi instituţiilor din învăţământul pre-universitar cu comunitatea prin parteneriate, proiecte şi programe;

- coordonează şi certifică activită-ţile de voluntariat desfăşurate în cadrul Strategiei naţionale de acţi-une comunitară.

INSTITUŢIILE din subordine:

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Teleorman

Centrul Logopedic Interşcolar

Centrul de Educaţie Incluzivă

Despre noi, C.J.R.A.E.

DATORĂM COPILULUI CEL MAI PROFUND RESPECT !

NUMĂRUL 1 Pagina 5

Primele forme ale asistenţei sociale în România au fost organizate de către Biserică. Aceasta a acţionat pentru acordarea de sprijin moral şi material celor aflaţi în impas, respectiv copiilor orfani, bolnavilor cu defi-cienţe fizice şi psihice, săracilor şi altor categorii de persoane care au necesitat ajutor.

Considerând copiii ca fiind o categorie socială dezavantajată, în condiţiile trecerii la economia de piaţă, s-a continuat aplicarea de măsuri în interesul acestora.

În ceea ce priveşte activitatea de asistenţă socială la nivel guverna-mental şi local, aceasta s-a reorganizat permanent potrivit nevoilor şi politicii naţionale în domeniu.

Astfel, în prezent, potrivit HG nr. 4 din 04.01.2001, în cadrul Minis-terului Muncii şi Solidarităţii Sociale funcţionează Direcţia Generală de Asistenţă Socială cu trei direcţii: me-todologie, programe şi finanţare, prestaţii şi servicii de asistenţă socială.

Asistenţa socială poate fi privită şi analizată din mai multe puncte de vedere şi anume:

- ca acţiune concertată în spri-jinul familiilor aflate în dificultate;

- ca domeniu de studiu;

- ca disciplină de pregătire pro-fesională aprofundată.

O definiţie a asistenţei sociale este stabilită de Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială şi anume: asistenţa socială, componentă a sistemului de protecţie socială, reprezintă sistemul de instituţ-tii şi măsuri prin care statul, autorită-ţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor tem-porare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Practica asistenţei sociale este concepută atât la nivel microsocial, prin intervenţii la nivelul indivizilor, familiilor sau grupurilor sociale cât şi macrosocial, atunci când vizează

modificarile la nivelul comunităţii, al organizaţiilor furnizoare de servicii şi la nivel societal.

La programele din domeniul asistenţei sociale care se derulează în prezent în România cu sprijin tehnic şi material din partea Consiliului Eu-ropei, Comisiei Europene, Băncii Mondiale şi U.N.I.C.E.F., participă numeroşi asistenţi sociali.

Asistentul social nu trebuie să devină un consilier sau terapeut pentru cei aflaţi în dificultate, ci un partener al posibilelor schimbări alternative pe care colectivitatea sau unele persoane le pot alege.

Asistent social CJRAE, Constanţa Găină

Pagina 6 DATORĂM COPILULUI CEL MAI PROFUND RESPECT !

ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

BIBLIOTECA - MIJLOC DE CULTURĂ ŞI DE EDUCAŢIE

„În nici o profesiune nu ne putem permite să ne îndoim de importanţa cercetării.”

David Fanchel

Cartea a fost şi rămâne prietenul cel

mai bun al omului, oricât de îmbietoare ar

fi multitudinea mass-mediei. În angrenajul

culturii cartea este instrumentul cel mai de

preţ şi cel mai la îndemână, la fel de iubită

în ceasurile de linişte şi de odihnă ca şi în

ceasurile de studiu.

Cartea se adresează tuturor iubitori-

lor de literatură şi este un instrument de

lucru pentru cadrele didactice, elevi şi stu-

denţi, pentru cercetătorii vieţii literare.

Este instrumentul de comuni-

care cel mai sigur care permi-

te gândirii umane să învingă

timpul şi spaţiul, fie că este

operă ştiinţifică, fie că este

operă de ficţiune, realitate

filtrată prin sensibilitatea şi imaginaţia

unui artist.

Referindu-ne la Biblioteca Şcolară

aceasta nu mai este în condiţiile învă-

ţământului modern un compartiment

auxiliar, ci o componentă integrată

organic în procesul educativ.

În cadrul bibliotecii se creează

deprinderile de studiu folosind şi alte

surse de informaţie în afară de manual

şi de la clasă.

„Biblioteca este complementul indispensabil al

şcolii şi al Universităţii. Aş spune cu plăcere că

învăţământul nu este decât o cheie care deschide

porţile bibliotecilor”

Andre Maurois

Biblioteca – CJRAE – apărută odată

cu înfiinţarea centrului, conţine deo-

camdată un număr de 1020 de cărţi din

diferite domenii: sociologie, psihologie,

psihopedagogie, asistenţă socială, enci-

clopedii, dicţionare etc.

Documentarist,

Culica Mirela

NUMĂRUL 1 Pagina 7

ŞCOALA « MIHAI VITEAZUL » Alexandria – Teleorman CABINETUL DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Soarele, stelele, fluturii, florile lumineaza viata copiilor.

Le soleil, les étoiles, les papillons, les fleurs éclairent la vie des enfants.

The sun, the stars, the butterflies, the flowers brighten up the children′s life.

Il sole, le stelle, le farfalle, i fiori fanno luce nella vita dei bambini.

El sol, las estrellas, las mariposas y las flores iluminan las vidas de los niños.

1 2 3

4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17

18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30

CREATIVITATE

Clasa a IIClasa a IIClasa a IIClasa a II----a Ca Ca Ca C

Învăţătoare Învăţătoare Învăţătoare Învăţătoare

Elena Vlada Elena Vlada Elena Vlada Elena Vlada

Realizator: profesor consilier VIOLETA TAPAI ]

I

U

N

I

E

Inspectoratul Şcolar Judeţean, Centrul Judeţean De Resurse şi de Asistenta Educaţională şi Casa Cor-pului Didactic organizează în data de 8 iunie 2007 simpozionul judeţean cu tema „De la grădiniţă la şcoală nu a mai rămas decât un pas. Cum trebuie pregătit copilul ?”

Scopul Simpozionului îl reprezintă:

Cunoaşterea specificului activi-tăţii şcolare ce presupune pe lângă adaptarea / integrarea socio-culturală a copiilor şi o pregătire psihologică, emoţională.

Obiectivele constau în:

1. Înţelegerea particularităţilor de vârstă şi individuale la copilul preş-colar şi la şcolarul mic.

2. Adaptarea activităţilor propuse la particularităţile de vârstă şi indivi-duale ale copiilor.

3. Adaptarea nevoilor şcolii la specificul de vârstă al elevilor.

4. Asigurarea unei corespondenţe între activităţile din grădiniţă şi cele cu specific şcolar.

5. Identificarea unor modalităţi specifice de integrare a copilului conform propriei individualităţi, ne-voilor şcolii.

6. Dezvoltarea abilităţilor de pre-venire a tulburărilor anxioase la co-pilul de clasa I.

7. Conştientizarea de către învăţă-tor şi părinţi a posibilităţii de apariţie la copil a unor tulburări emoţionale, anxioase, comportamentale odată cu trecerea la mediul şco-lii.

Par t ici -panţi vor fi educatoare de la grupa pregătitoare din judeţ,

învăţătoare care vor avea în toamnă clasa I, profesori consilieri de la ca-binetele de asistenţă psiho-pedagogică din cadrul grădiniţelor şi şcolilor cu clasele I -VIII.

Fiecare participant va prezenta o lucrare practică avându-se în vedere

specificul activităţilor de la grupa pregătitoare şi al lecţiilor de la clasa I.

CJAP a mai derulat în anii şcolari anteriori programul ,,Integrarea şi adaptarea elevilor de clasa I la cerin-ţele şcolii”.

Nu de unul singur, ci împreună cu ceilalţi, înveţi să mergi în ordine, să dan-sezi, să te joci în mod organi-zat. În clasă, adopţi atitudinea elevului atent, a aceluia care răspunde sau care cere să fie interogat; te ridici şi te aşezi în acelaşi timp cu întreg gru-pul. Faci şi tu efort împreună cu colegii pentru o recitare colectivă; descifrezi, numeri, repeţi o frază care trebuie ţinută minte. Apare cerinţa unui efort susţinut, a unei munci constante, nevoia de a intra în competiţie şi a obţine performanţe.

Activităţile colective sunt cu atât mai antrenante, cu cât sunt mai ritmate: marşul, mişcările după muzică, recitarea scandată, mişcările care destind şi care anihilează refulările, toate îi ajută pe şcolari să se

Începuturile vieţii şcolare, trecerea lui de la nivelul preşcolar la cel şcolar, aduc schimbari profunde în activitatea copilului. Schimbările sunt dramatice şi sunt un pas hotărâtor în viaţă. Jocul, care era până acum activitatea principală, trece treptat în plan secundar.

Problemele cu care se confruntă sunt abstracte, rupte de context, de multe ori sub formă scrisă, iar interacţiunea dintre copil şi persoana învăţătorului este foarte diferită de cea dintre copil şi părinte.

În loc să se zbenguie liber, după plă-cerile lui, să meargă, să fugă, să rătăcească după inspiraţia de moment sau după ispite întâmplătoare, el trebuie să se supună la o alternanţă impusă de efort şi de destindere, evoluţii dirijate, imobilitate, tăcere, obliga-ţii spre care nu-l poartă nici o dorinţă spontană.

integreze în viaţa socială, dându-le în ace-laşi timp nestânjenirea, libertatea şi mlădi-

erea corpului. O educaţie care insistă asupra achiziţiilor intelec-tuale şi asupra formării raţiona-mentului n-ar trebui niciodată să uite să compenseze ceea ce este uscat şi competitiv prin aportul mişcării, al ritmului, care în-seamnă bucurie, echilibru, con-

ştiinţa fericită a vieţii corporale, sentimen-tul de participaţie.

Profesor consilier George Radu

Cabinetul de asistenţă psihopedagogică Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Videle

Activitatea şi viaţa şcolară

SIMPOZION „De la grădiniţă la şcoală nu a mai rămas decât un pas. Cum trebuie pregătit copilul ?”


Perioada pe care o tra-versăm la momen tu l actual este una de s ch imbă r i rapide, iar noi trebuie să ne adap-tăm unei lumi care nu mai este la fel de

sigură şi predictibilă cum era odată. Deşi mulţi tineri sunt capabili să controleze aceste schimbări ale condiţiilor de viaţă, stresul specific copilăriei a atins proporţii uriaşe, iar sinuciderile şi depresia la vârsta copilăriei sunt, de asemenea, în creştere. Copiii sunt tot mai singuri şi mai depri-maţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să devină anxioşi din orice, mai impulsivi şi mai agresivi. Este tot mai evident faptul că şcoala lasă la întâmplare educaţia emoţională a elevilor, acordând prioritate pregătirii şcolare.

De aceea consider că orele opţional de consiliere sunt un prilej nemaipomenit pentru educaţia emoţională şi socială a copiilor.

În semestrul al doilea al acestui an şcolar am lucrat cu elevii claselor a IV-a o serie de activităţi care au avut drept scop principal recunoaşterea diferitelor emoţii şi familiarizarea elevilor cu limbajul emoţii-lor.

Iată câteva exemple de situaţii în care copiii s-au simţit:

•Bucuroşi, fericiţi:

Când am câştigat campionatul la fotbal.

Când am aflat că îmi pot lua un animal de casă.

Când m-am întâlnit cu verişoara mea cu care nu mă văzusem de mult timp.

Când am aflat că voi avea un frate.

Când am învăţat să merg pe bicicletă.

•Trişti

Când iepurele meu Riţu a dispărut de acasă.

Când mama nu m-a lăsat în tabără.

Când tata a plecat într-un voiaj.

•Furioşi

Când naşa mi-a stricat jucăria preferată.

Când m-am certat cu pritenul meu cel mai bun care m-a jignit.

Când am acceptat să fiu şefa clasei şi nimeni nu mă asculta.

Când Alin mi-a mâzgălit cu carioca pantalonii.

Când tatăl nu mi-a dat voie la calculator.

După identificarea situaţiilor, le-am cerut ca în echipă să deseneze un chip care

trăieşte o astfel de emoţie. Iar rezultatele au fost peste aşteptă-rile mele: copiii au dat dovadă de o sen-sibilitate ieşită din comun, reuşind să redea extraordinar aceste expresii emoţi-onale. I-a ajutat mult şi faptul că înainte de a trece la realizarea desenelor, am discu-tat împreună despre modalităţile de a reda expresiile emoţiona-le, mimică, gestică, culori, simboluri pe care le pot folosi.

Spre exemplu, bucu-ria au redat-o prin

simboluri precum floricele, fluturaşi, ini-mioare, soare, steluţe, baloane.

Tristeţea, prin frunze îngălbenite, lacrimi, batistuţe, nori întunecaţi, chipuri

supărate, inimă ruptă în două.

Furia prin mănuşi de box, flăcări, vulcani c a r e erup.

L a g r ăd i -n i ţ ă , a m început activi-tăţi de dezvol-t a r e socială

şi emoţională pe o grupă mijlocie, educa-toarea fiind plăcut surprinsă de uşurinţa cu care copiii au învăţat şi exersat aceste abi-lităţi. Iată de ce consider că educaţia raţio-nal emotivă făcută la vârste mici poate preveni instalarea mai târziu a diferitelor tulburări.

Tot pentru grădiniţă am realizat un material didactic care consta în trei cutiu-ţe. Pe prima cutiuţă este desenată o imagi-ne cu două chipuri de copii: unul vesel şi unul trist. În ea se vor pune bileţelele care conţin emoţii. A doua cutiuţă are un desen cu un copil care gândeşte şi în ea se vor aşeza bileţelele care conţin gândul perso-najului. A treia cutiuţă are ca imagine un copil care mănâncă şi unul care aleargă şi în ea se vor pune bileţelele care redau comportamentul personajului. Alături de aceste cutiuţe mai există şi bileţele cu situ-aţii din care copilul este învăţat să recu-noască emoţia, gândul şi comportamentul personajului. Acest exerciţiu este util deoarece pot fi identificate gândurile iraţi-onale ale copilului şi va fi învăţat să le înlocuiască cu alternative sănătoase, raţio-nale, prevenind astfel instalarea schemelor cognitive iraţionale în viaţa de adult.

Este necesar să acordăm în continu-are o mai mare atenţie dezvoltării sociale şi emoţionale a copiilor. Responsabilitatea noastră în calitate de consilieri presupune nu doar să oferim cunoştinţe şi date tineri-lor, ci şi să-i învăţăm abilităţile de supra-vieţuire necesare pentru a face faţă cu succes vieţii în lumea contemporană.

Profesor psiholog Mirela Paraschiv

Centrul Judeţean de Asistenţă

Psihopedagogică Teleorman

SĂ DISCUTĂM DESPRE EMOŢII „Şcoala este o experienţă crucială

şi definitorie care va influenţa masiv adolescenţa copiilor şi mai

apoi perioada adultă. Simţul valorii de sine la copii depinde

substanţial de capacitatea acestora de a se descurca la

şcoală.

Un copil care nu reuşeşte la şcoală se va considera înfrânt şi reacţionează ca atare, ceea ce

reprezintă o perspectivă sumbră pentru întreaga sa viaţă.”

Dr. David Hamburg

NUMĂRUL 1 Pagina 9

În primul semestru al anului şcolar

2006 - 2007, Centrul Judeţean de Asistenţă

Psihopedagogică Teleorman a lansat în

toate unităţile şcolare liceale din judeţ una

din componentele Programul de orientare

a carierei elevilor: “Autocunoaştere,

cunoaştere şi comunicare”.

Această componentă a programului a fost targetată pe elevii de clasa a IX-a – adolescenţi de 14 – 15 ani. Aceasta deoarece clasa a IX-a poate fi caracterizată ca o perioadă de trecere, de adaptare, care implică noi solicitări pentru adolescentul de 14 – 15 ani. În psihologia contemporană sunt descrise, printre carac ter i s t ic i le ps ihologice a le adolescentului de 14 – 15 ani, trebuinţa de a fi informat şi trebuinţa de a se înţelege pe sine şi de a fi înţeles de către alţii, acestea justificând abordarea acestei problematici la clasa a IX-a.

La nivel judeţean au fost implicaţi 2089 elevi. Mergând pe principiul dreptului de neparticipare, a existat un număr foarte mic de elevi (12, respectiv 0,6%) care au refuzat implicarea în aceste activităţti.

Implicarea elevilor în activităţile propuse a fost apreciată de profesorii diriginţi asfel:

6% - nota 8

44% - nota 9

50% - nota 10.

Profesorii consilieri de la CJAP au derulat în luna noiembrie stagii de formare

(prin CCD) cu profesorii diriginţi de la clasele a IX-a (86 cadre didactice). Prestaţia profesorilor consilieri ca şi formatori a fost apreciată, pe o scală de la 1 la 10, de majoritatea participanţilor cu nota 10:

nota 9 – 5%

nota 10 – 95%.

Profesorii diriginţi de la clasele a IX-a au derulat, în medie, un număr de 4 ore la clasă pe tematica dată.

În ceea ce priveşte calitatea materialelor puse la dispoziţie de C.J.A.P., aprecierile din partea cadrelor didactice implicate au fost: 2% - nota 8, 16% - nota 9, 82% - nota 10, iar utilitatea orelor a fost apreciată astfel: 5% - nota 8, 10% - nota 9, 85% - nota 10.

În perioada 24 noiembrie – 7 decembrie 2006, C.J.A.P. şi-a asumat, la comanda I.S.J., obiectivul realizării a două studii necesare pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare la nivel judeţean:

1. Studiu privind opţiunile şcolare ale elevilor de clasa a VIII-a din judeţul Teleorman şi analiza fenomenului de migrare internă a populaţiei şcolare de clasa a VIII-a în zone apropiate.

2. Studiu privind opţiunile absolvenţilor şcolilor de arte şi meserii (promoţia 2007) pentru anul de completare şi pentru clasa a XII-a.

Primul a fost realizat pe un eşantion de 800 elevi, iar cel de-al doilea pe un eşantion de 250 elevi de clasa a X-a şi 200 elevi din anul de completare SAM.

Acestea au confirmat ipotezele stabilite şi anume:

• O mare parte din elevii de clasa a VIII-a doreşte continuarea studiilor la liceu ;

• Încrederea elevilor în şansele de reuşită la şcoala dorită este mai mare la elevii din mediul urban decât la cei din mediul rural ;

• Există o varietate de factori care in-fluenţează alegerea şcolii ;

• În mediul rural, influenţa părinţilor în decizia finală este mai mare ;

• În alegerea şcolii, un loc important revine factorului «apropierea de casă» ;

• Majoritatea elevilor de clasa a X-a SAM doresc continuarea studiilor ;

• Majoritatea elevilor din anul de com-pletare optează pentru calificări profesio-nale existente în reţeaua şcolară din judeţ ;

• Pentru elevii din mediul rural, com-pletarea studiilor se realizează în şcoala din cea mai apropiată localitate ;

• Elevii din mediul urban optează să îşi completeze studiile în şcolile din locali-tate, în funcţie de oferta educaţională.

Concluziile detaliate ale acestor studii se găsesc în rapoartele de cercetare de la C.J.A.P. şi stau la dispoziţia celor interesaţi.

Profesor consilier Carmen Barbu


Liceul Pedagogic „M. Scarlat” şi Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Alexandria, iar cei interesaţi au participat din proprie iniţiati-vă.

Întâlnirile de lucru s-au derulat pe parcursul a 5 săptămâni la sediul ROMFRA.. Profesorii consilieri de la C.J.A.P. au lucrat împreună cu elevii parti-cipanţi exerciţii de autocunoaştere, au discutat despre valorile, interesele, aptitu-dinile necesare diferitelor profesii. S-au utilizat fişe de lucru, inventare de valori, de interese, Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive.

„Vreau să mă cunosc”, „să mă descopăr pe mine şi să aflu cum să mă pot înţelege mai bine”, „să aflu sau măcar să

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Teleorman a derulat în parteneriat cu Asociaţia Interact un pro-gram de orientare a carierei.

Programul a fost iniţiat de către profesorii consilieri de la C.J.A.P. la soli-citarea Asociaţiei Interact şi a avut drept scop asigurarea suportului necesar pentru luarea deciziilor şi realizarea unor planuri individualizate legate de cariera.

Asociaţia Interact este parte compo-nentă a Clubului Rotary şi este constituită din elevi cu vârste sub 18 ani care realizeaza activităţi în folosul comunităţii. Ei s-au ocupat de popularizarea acestui program în rândul elevilor de clasa a XI-a de la Colegiul Naţional „A. D. Ghica”,

îmi fac o idee despre ce vreau să fac în viitor !” sunt doar câteva din aşteptările elevilor care au participat în cadrul progra-mului.

Întâlnirile au fost apreciate de elevi şi descrise prin expresii precum: „a fost bine pentru că am fost pusă faţă în faţă cu mine”, „mi se pare instructiv şi cred că ajută”, „relaxantă”, „interesantă”, „de bun augur”. Elevii au apreciat activităţile ca fiind foarte utile şi necesare în vederea alegerii parcursului şcolar şi profesional.

Echipa C.J.A.P.


ORIENTAREA CARIEREI ELEVILOR – O PREOCUPARE PERMANENTĂ A C.J.A.P.

CE CARIERĂ SĂ ALEG?

gereze date personale ale lor, lucruri care le plac, care nu le plac, pasiuni, interese, relaţii interpersonale, motto-ul după care se conduc în viaţă etc.

Activitatea de prezentare a afişelor în faţa clasei a fost fil-mată şi a fost apreciată de copii ca fiind foarte utilă, reuşind să se cunoască mai bine şi să-i cunoască şi pe colegii lor de asemenea.

A doua activitate a constat dintr-o fişă de lucru intitulată „Importanţa muncii”. În echipă, elevii au avut de notat, în urma unui exerciţiu de brainstorming, cât mai multe motive pentru care oamenii muncesc. Apoi, tot în echipă, să realizeze o listă de

În acest an şcolar, am deru-lat împreună cu Şcoala „Ştefan cel Mare” din Alexandria activi-tatea de orientare a carierei.

Grupul ţintă a fost constitu-it din toate cele patru clase a VIII-a de la această şcoală. Co-laboratori au fost diriginţii cla-selor a VIII-a.

Prima activitate derulată în cadrul parteneriatului a fost de autocunoaştere. Elevii au avut de realizat individual un afiş publicitar, adică pe un carton duplex împărţit pe jumătate să prezinte cât mai multe informa-ţii despre propria persoană, un fel de carte de vizită a fiecăruia. Informaţiile trebuiau redate sub forma unor imagini care să su-

caracteristici pozitive care pot fi transferate de la şcoală în lumea muncii (a fi punctual, a fi organizat, a fi corect etc.). A urmat apoi un chestionar care sonda atitudinea lor faţă de muncă, prin afirmaţii de genul celor de mai jos, faţă de care elevii trebuiau să îşi exprime acordul sau dez-acordul: Mamele ar trebui să stea acasă cu copiii. Bărba-ţii ar trebui să lucreze mai mult decât femeile. O slujbă îi poate oferi unei persoane prestigiu. Într-o familie în care ambii parteneri muncesc, treburile casnice ar trebui îm-părţite în mod egal. Munca conferă sens şi scop vieţii unei persoane. Munca oferă oportunităţi de a fi creativ.

A urmat apoi o activitate practică, filmată pe stradă „Ce meserie aveţi ?”. Reporteri au fost chiar elevii unei clase de a VIII-a care au intervievat diferite persoane întâlnite pe stradă în legatură cu cariera pe care şi-au ales-o.

Fişa de lucru „Materii şcolare şi muncă” cerea ele-vilor ca pentru fiecare materie şcolară să identifice cât mai multe ocupaţii care au legătură cu ea.

O altă fişă de lucru folosită a fost „Trenduri în lumea muncii” şi a constat dintr-un chestionar cu afirmaţii la care elevii trebuiau să aleagă dacă sunt adevărate sau false. Alegerile lor au fost discutate apoi cu întreaga clasă.

În cadrul acestui parteneriat am folosit şi alte materi-ale realizate anul şcolar trecut şi anume posterul „Gândeşte-te azi la viitorul tău !”, pliantul „Pregătirea pentru examen” realizat de prof. consilier V. Tapai, plian-tul „Anxietatea de examen”.

„Activităţile au fost super! Mă gândeam mai demult la astfel de ore în care să îmi pot expune liber sentimen-tele şi gândurile. Am reuşit să conştientizez o serie de lucruri importante în legătură cu propria persoană.” (Miruna, cls. a VIII-a D)

Profesor psiholog Mirela Paraschiv



NUMĂRUL 1

Activitatea de orientare a carierei la clasa a VIII-a

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DESFĂŞURAREA PROGRAMULUI O.S.P.

„GÂNDEŞTE-TE AZI LA VIITORUL TĂU !”, ÎN CADRUL COLEGIULUI TEHNIC „GENERAL DAVID PRAPORGESCU” ÎN ANUL ŞCOLAR 2006-2007

Pagina 11

În anul şcolar 2005-2006, în şcoala noastră s-a desfăşu-rat programul O.S.P. GÂNDEŞTE-TE AZI LA VIITORUL TĂU !, program care s-a bucurat de o receptivitate deosebită în rândul elevilor, deoarece aceştia au avut reala posibilitate atât să primească informaţii şi indicaţii cu privire la profilul de studii şi ramura de activitate profesională în care ei ar beneficia de cele mai mari şanse de dezvoltare şi afirmare, cât şi să-şi exprime liber părerea legată de alegerea profesi-unii pe care doresc să o urmeze, despre modul în care se auto-cunosc, şi cât de bine ştiu la ora actuală ceea ce vor să facă în viitor.

Un aport deosebit în derularea acestui progam l-a avut evident consilierul educativ al şcolii şi profesorii diriginţi ai şcolii cu care am lucrat şi care au încercat să formeze elevilor o atitudine pozitivă faţă de muncă, să educe motivaţii, să dez-volte interesele şi aptitudinile elevilor, realizând astfel un fel de pregătire spirituală a acestora în ceea ce priveşte alegerea studilor şi profesiunilor.

De asemenea, consider că acest program a constituit pentru elevi una dintre cele mai la îndemână şi utile modalită-ţi de a reflecta la ceea ce vor să facă mai târziu şi de a se fa-miliariza cu specificul anumitor profesiuni.

În şcoala noastră au fost implicaţi un număr considera-bil de elevi, chiar şi cei care iniţial s-au dovedit a fi reticenţi, în momentul în care au sesizat faptul că profesorul diriginte, le respectă dreptul de neparticipare şi activităţile au oarecum un caracter facultativ, au dat dovadă de un activism deosebit şi de receptivitate.

În încheiere, aş vrea să subliniez faptul că programele legate de O.S.P. s-au accentuat foarte mult în ultimul timp şi constituie un lucru de bun augur care vine în sprijinul tinerei generaţii pentru o mai bună adaptare şi integrare a acestora în viaţa socială şi cea profesională.

De aceea, cred că pot spune că prin intermedi-ul acestui program am asistat practic la un moment de trezire din partea elevilor, sau mai degrabă de conştientizare a necesităţii de a efectua o opţiune profesională.

Profesor consilier Georgeta Funaru

Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică

Colegiul Tehnic „General David Praporgescu”

Studiul de faţă porneşte de la pre-misa că educaţia civică ca parte inte-grantă a educaţiei permanente constituie forma fundamentală care determină ar-monizarea personalităţii umane. Respon-sabilitatea ca virtute morală esenţială implică să îţi pese de alţii, să prevezi ce efect au acţiunile tale asupra celorlalţi, să înţelegi şi să iei în calcul consecinţele acţiunii tale asupra celorlalţi.

Scopul acestui studiu constă în antrenarea elevilor în activităţi şcolare şi extraşcolare ce presupun perfecţionarea unor abilităţi de comunicare, formarea şi dezvoltarea unor sisteme de interese şi convingeri, credinţe şi valori, a unor modele de acţiune şi de viaţă.

Microcercetarea se realizează în două etape: o etapă preexperimentală desfăşurată pe parcursul semestrului I la clasele a XI-a D şi E de la Liceul Peda-gogic «Mircea Scarlat» din Alexandria şi o etapă experimentală propriu-zisă care va cuprinde toţi elevii liceului în semestrul al II-lea din anul şcolar 2006/ 2007. Colaboratori la realiza-rea studiului au fost directorii liceu-lui, consilierul educativ, profesorii diriginţi, consiliul elevilor, organi-zaţii locale şi autorităţi ale comu-nităţii locale.

În cadrul studiului au fost des-făşurate următoarele activităţi: «Educaţia pentru drepturile omu-lui», «Educaţia civică cu şi prin consiliul elevilor», «Educaţia civică prin servicii în folosul comunităţii», «Educaţia civică - educaţie pentru cetăţenie democratică». Rezultatele par-ţiale ale studiului sunt date de răspunsu-rile elevilor la aplicaţiile realizate în cadrul acestor activităţi. Se are în vedere interpretarea calitativă a datelor, cea cantitativă realizându-se după ce micro-cercetarea va fi extinsă la nivelul între-gului colectiv de elevi. Ele se prezintă astfel: răspunsurile obţinute la activita-tea pentru drepturile omului vizează respectul reciproc între profesori şi ele-vi, comportamentul decent din partea ambelor părţi, implicarea activă în rezol-varea diferitelor probleme ce apar la nivelul liceului, consultarea elevilor şi părinţilor în cadrul deciziilor liceului; cele referitoare la a doua activitate au în vedere probleme legate de distribuirea banilor proveniţi din fondul şcolii,

dotările materiale necesare educaţiei şi bunăstării elevilor, dar şi a profesorilor, colectarea de fonduri de la diverşi spon-sori în scopul realizării şi menţinerii unui post de radio la nivelul liceului, a unor echipamente sportive, realizarea unor materiale informative pentru elevii care doresc să urmeze acest liceu, a unei pagini web a liceului, întocmirea unui program săptămânal pentru activităţi ecologice ş.a.; în cadrul activităţii «Educaţia civică prin servicii în folosul comunităţii», răspunsurile obţinute sunt de tipul: organizarea de tabere şi excur-sii pentru copiii cu dizabilităţi, pentru cei defavorizaţi, strângerea de fonduri pentru sinistraţi, organizarea unor pro-grame educaţionale împotriva consumu-lui de băuturi alcoolice şi droguri, orga-nizarea de concursuri ale căror premii revin caselor de copii sau copiilor săraci, crearea unui centru de colectare a haine-lor, alimentelor, jucăriilor, rechizitelor

ce vor fi distribuite familiilor defavori-zate ş.a. Aplicaţiile realizate la activita-tea «Educaţie civică / educaţie pentru cetăţenie democratică» au condus la răspunsuri de tipul: şcoala trebuie să-i pregătească pe absolvenţi pentru a fi cetăţeni responsabili care să poată anali-za probleme controversate, să influen-ţeze politicile publice; pentru a deveni un bun cetăţean al societăţii în care trăieşte, o persoană trebuie să-şi cunoască atât drepturile şi libertăţile, cât şi îndatoririle pe care le are în societate, să aibă informaţii suficiente despre can-didaţii pe care urmează să-i aleagă în funcţiile de conducere ale comunităţii din care face parte, trebuie să aibă de-prinderi de participare activă la viaţa societăţii, să respecte ''domnia legii'', să aibă abilitatea de a recunoaşte persoa-

nele cu calităţi de lider, să aibă atitudini precum spirit civic, să fie obiectivi în alegeri, să ia în considerare opiniile ce-lorlalţi membrii ai grupului din care fac parte etc.

Pentru a optimiza educaţia civică la nivelul organizaţiei şcolare, elevii ches-tionaţi consideră că ar fi necesare mai multe ore de educaţie civică pe săptămâ-nă, consideră de asemenea că ar trebui stimulaţi pentru mai multă implicare în astfel de activităţi şi conform analizei SWOT a educaţiei civice în şcoala lor, rezultă că aceasta capătă un rol foarte important în formarea elevilor ca per-soane de succes ale societăţii.

CONCLUZII: Datele obţinute evidenţiează atin-

gerea obiectivelor propuse şi faptul că participarea competentă şi responsabilă a elevilor la problemele care apar la ni-velul comunităţii din care fac parte pre-

supun o serie de capacităţi şi deprin-deri precum: comunicare, negociere, toleranţă, acceptarea compromisului, stabilirea priorităţilor, analiza întrebă-rilor, formularea argumentelor, identi-ficarea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor soluţii.

Prelucrarea exactă a datelor obţinu-te în urma studiului va fi realizată du-pă etapa experimentală propriu-zisă din semestrul al doilea.

Studiul prezentat se vrea un mic pas înainte în analiza modului de implicare a elevilor în viaţa sociala.

Profesor pedagog Daniela Procopie Chivu




STUDIU Responsabilitate morală şi socială

C.J.A.P. a elaborat în acest an şco-lar un proiect educativ adresat elevilor de liceu, care are drept scop reducerea consumului de alcool în rândul adoles-cenţilor iar ca obiective:

• informarea şi conştientizarea ele-vilor privind riscurile consumului de alcool la o vârstă timpurie;

• identificarea cauzelor ce determi-nă consumul de alcool la adolescenţi;

• elaborarea unei strategii de renun-ţare la consumul de alcool.

Elaborarea acestui proiect a avut în vedere problematica consumului cu risc în rândul elevilor.

Consumul cu risc (alcoolul, drogu-rile, tutunul, activitatea sexuală neprote-jată) sunt tentaţii mari pentru adoles-cenţi, care descoperă cultura vârstei. Riscurile provin din incapacitatea de a analiza efectele acestor consumuri asu-pra propriei persoane.

Vârsta la care are loc primul con-tact cu alcoolul, în populaţia generală, este de 12-14 ani, iar prima intoxicaţie acută se produce în intervalul 14-18 ani; riscul de dependenţă este cu atât mai mare, cu cât consumul este mai precoce, înaintea vârstei de 15 ani.

În termeni de sănătate publică, cu cât vom determina tinerii (prin pro-grame eficiente de prevenţie primară) să înceapă mai târziu experimentarea con-sumului de alcool, cu atât va creşte probabilitatea de a avea un procent mai scăzut de dependenţi de alcool în popu-laţia generală. Ratele mai mari ale de-butului precoce al consumului de alcool se corelează pozitiv cu niveluri mai crescute de delincvenţă şi comporta-mente antisociale.

Activităţile pe care C.J.A.P. îşi propune să le realizeze în anul şcolar următor sunt următoarele:

Consiliere de grup: “De ce crezi tu că elevii consumă

băuturi alcoolice?” “Alcoolul – şi riscurile pe care le

implică consumul la vârsta mea!” “De ce beau? Oare ajută alcoolul la

rezolvarea problemelor mele?” Vizionare de filme educative: “Moartea albă” - realizat de

C.J.A.P. în anii şcolari anteriori, “Consumul de alcool – cum înce-

pem, cum putem sfârşi.”

“Pro şi contra consumului de alcool”

- crearea unor afişe cu mesaje per-suasive:

“Fii puternic, decizia îţi aparţine !”,

“Ai încredere în tine, nu te lăsa influenţat de ceilalţi !”,

“Alcoolul nu ne ajută cu nimic !”

- experienţe demonstrative (efectele consumului de alcool atât pe termen scurt cât şi pe termen lung)

Cum să evit consumul de alcool ?

Program de exerciţii fizice.

Fă ceva nou !

Aderarea la un grup de prieteni care exclud dintre preocupările lor consumul de alcool !

Implementarea unor programe edu-cative cum sunt: Decizia e a mea ! Educaţia pentru sănătate, Barbacana.

Metodele ce vor fi utilizate pentru realizarea activităţilor propuse sunt me-tode active şi moderne care urmăresc o implicare reală a elevilor: brainstorming, joc de rol, conversaţia euristică, studiu de caz, portofoliu, concursuri, lucru în echipă, exerciţii de autocunoaştere .

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Teleorman a desfăşurat în perioada 28.03.—12.04.2007 un son-daj în rândul a 400 de elevi de liceu şi SAM, atât din mediul rural cât şi urban. Sondajul face parte din cadrul unui studiu realizat la nivel naţional în rândul elevilor cu vârste cuprinse între 14 şi 19 ani. Aceasta campanie de prevenire a consumului de alcool, denumită sugestiv “Alcoolul nu te face MARE”, este ini-ţiată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Asociaţia Berarii României. Cercetarea are drept scop identificarea unor programe informativ - preventive ce pot fi implementate în unităţile de învăţământ.

Profesorii consilieri din reţeaua C.J.A.P. au aplicat şi centralizat ches-tionarele, iar rezultatele sunt destul de îngrijorătoare.

Astfel, 81,5% din totalul elevilor chestionaţi au declarat că au consumat alcool, cel mai frecvent la diverse ocazii (75,5%). Majoritatea (67%) preferă bău-turile fermentate (bere, vin).

Puşi în situaţia să anticipeze lucru-

rile care li s-ar putea întâmpla dacă ar consuma băuturi alcoolice, elevii con-ştientizează faptul că “s-ar simţi rău”, “ar face ceva ce apoi ar regreta”, “ar fi mahmur”, “s-ar simţi relaxat”, “ar putea avea probleme cu poliţia”.

La 14 ani sau chiar mai devreme, 36,75 % din elevi declară că au băut cel puţin o sticlă de bere, 31,25% au consu-mat cel puţin un pahar de vin. Băuturile mai tari se consumă începând de la 16 ani în sus.

Cei mai mulţi elevi consumă bău-turi alcoolice la discotecă, cu prilejul unei petreceri intime, într-un cerc restrâns de prieteni, la un bar sau terasă. Aceste situaţii semnalate atrag atenţia, având în vedere legislaţia în vigoare care interzice vânzarea de băuturi al-coolice minorilor.

Motivul principal care îi determină să consume alcool este curiozitatea, dar şi plăcerea.

În curtea şcolii au consumat băuturi alcoolice doar 9 % dintre ei, băuturi pe care le-au procurat de la un magazin din apropierea şcolii sau au adus-o de acasă.

Locurile identificate de elevi, din care se poate cumpăra cel mai usor alcool sunt discotecile, barurile şi maga-zinele stradale.

Îngrijorător este faptul că sub influ-enţa băuturilor alcoolice, elevii mani-festă comportamente agresive, prezintă limbaj neadecvat, distrug bunuri, agre-sează fizic diverse persoane şi chiar ajung să fie sanctionaţi contravenţional.

Deşi cei mai mulţi dintre elevi cunosc efectele consumului de alcool (74,5%), acest lucru nu îi împiedică să consume în continuare.

Rezultatele prezentului sondaj se doresc a fi un semnal de alarmă pentru părinţi, cadre didactice şi autorităţi în direcţia identificării unor modalităţi con-structive de petrecere a timpului liber şi dezvoltării la adolescenţi de abilităţi de socializare şi comunicare.

Profesor consilier Andreea Călin



NUMĂRUL 1

“Alcoolul nu te face MARE” Campanie de prevenire a consumului de alcool la adolescenţi

Pagina13

Activitatea de consiliere s-a des-făşurat la clasa a XI-a şi şi-a propus următoarele obiective generale: exersarea abilităţilor de manage-ment al unui stil de viaţă de calitate precum şi exersarea diferitelor teh-nici de comunicare.

Competenţele specifice ale acti-vităţii urmăresc ca elevii: să-şi formeze abilitatea de a-şi comunica nevoile, emoţiile, opiniile şi convingerile, într-o manieră care să nu încalce drepturile celorlalţi, să cunoască şi să susţină drepturile esenţiale de care beneficiază, să-şi exprime punctele de vedere direct şi deschis, cu încredere fără anxietate, să-şi consolideze încrederea în sine şi să manifeste respect pentru ceilalţi.

În primul moment al activităţii elevii primesc o fişă de lucru prin care li se cere să prezinte o situaţie dificilă din viaţă şi modul în care au reacţionat.

În cadrul momentului Anunţa-rea temei li se comunică elevilor că în anumite situaţii, oricâtă încredere avem în noi înşine, ne poate fi dificil să facem faţă. Atitudinea pe care o adoptăm poate fi pasivă (nu ne ex-primăm emoţiile, drepturile şi opinii-le), agresivă (ne exprimăm nevoile, emoţiile, drepturile şi opiniile fără respect faţă de ale celorlalţi) sau asertivă (ne exprimăm emoţiile, ne-voile, drepturile şi opiniile păstrând respect pentru ale celorlalţi).

Asertivitatea este o modalitate de a te comporta şi de a comunica care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine şi va demonstra că ai respect faţă de cei din jur.

Drepturile asertive

Am dreptul să … mă respect pentru cine sunt şi pentru ceea ce fac.

Am dreptul să decid care sunt priorităţile mele

Am dreptul să am propriile va-

lori, credinţe.

Am dreptul să le spun celorlalţi cum doresc să fiu tratat.

Am dreptul să greşesc fără să fiu ridiculizat.

Am dreptul să am relaţii sociale pozitive, în care să mă simt în sigu-ranţă şi respectat(ă)

Am dreptul să spun „NU”, să refuz ceva atunci când ştiu că nu mi se potriveşte, fără să mă simt vino-vat(ă).

Am dreptul să cer informaţii, atunci când mă intereseză ceva.

Am dreptul să fiu ascultat(ă) şi luat(ă) în serios.

Am dreptul să fiu fericit(ă).

Paşii comportamentul asertiv:

• ridică-te în picioare

• priveşte la faţa persoanei

• foloseşte o voce clară şi pu-ternică

• gândeşte “Pot face asta.”

• spune numele persoanei

• numeşte comportamentul

• spune ceea ce vrei ca persoa-na să facă.

Este propus următorul joc de rol:

Cinci dintre elevii clasei, care fac parte şi din acelaşi grup de prieteni, îşi propun să chiulească de la ora de sociologie pentru a merge în timpul acesta la un bar unde să poată fuma şi să servească o cafea. Toţi cei cinci înaintează propunerea unui al şaselea coleg. Pe rând acesta trebuie să simuleze comportamente pasive, agresive şi asertive.

Prin intermediul situaţiilor crea-te elevii pot înţelege mai uşor cele trei modalităţi de comunicare şi cât de important este pentru fiecare indi-vid să îşi cunoască drepturile aserti-ve pentru menţinerea unor relaţii normale, favorabile atât în viaţa par-ticulară cât şi în cadrul grupurilor

sociale din care fac parte.

Exersarea abilităţilor asertive se poate realiza printr-o serie de acti-vităţi, pornind de la diverse situaţii, precum cele enumerate mai jos.

BILEŢELE PENTRU

JOCUL DE ROL

Cineva te tachinează în legătură

cu părul tău.

Un elev continuă să te ironizeze în legătură cu pantofii pe care îi porţi.

Un elev râde adesea de tine imi-tând tot ceea ce faci.

Un elev se strâmbă mereu la tine în timpul pauzelor.

Un elev trece adesea în faţa ta atunci când vă aliniaţi, apoi spune că a fost o glumă.

Un elev se împinge mereu în tine când vrei să bei apă de la fântâna din curtea şcolii.

De fiecare dată când îţi vine rân-dul la ora de sport, un elev trece în faţa ta şi îţi taie calea.

O elevă spune că nu va mai fi pri-etena ta dacă mai vorbeşti cu altă prietenă.

O elevă îţi reaminteşte în fiecare zi că nu eşti invitată la petrecerea în pijama ce va avea loc peste 2 săptă-mâni.

Un elev îţi spune mereu că nu poţi juca fotbal în timpul pauzei mari deşi regula este că oricine din clasă poate să se joace.

O elevă îţi spune să îi dai o parte din banii de alocaţie, altfel o să vezi tu.

Un elev ţi-a spus trei zile la rând să îi dai banii pentru gustare.

Profesor consilier Andreea Călin



Proiect de consiliere: Comunicarea: asertivitate, pasivitate, agresivitate. Am dreptul să spun ce gândesc


Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-un loc oarecare, pe o stradă şi toţi oa-menii cu care vă întâlniţi, inclusiv dvs., poartă o etichetă lipită de frunte, pe care scrie diverse lucruri: „tocilarule”, „ochelaristo”, „dinţosule”, „ţăranule”, „bărbie” etc. Închipuiţi-vă apoi că toată viaţa dvs. se învârte în jurul acelei etichete şi orice aţi face, oricât de măreţ sau de josnic aţi fi, nu vă puteţi smulge din orbita sa.

Acest experiment mental ne va ajuta să înţelegem „etichetarea” într-un mod nou, diferit de cel prin care sun-tem obişnuiţi să înţelegem lucrurile în mod firesc.

Discuţia privind etichetarea se adresează elevilor de clasa a VI-a şi tuturor acelora care îndrăznesc să gândească lucrurile ei înşişi, în loc să adopte „ambalajul celorlalţi”, care de multe ori nu este în concordanţă cu ideile lor despre „lucrul îmbrăcat” şi nici chiar cu „lucrul îmbrăcat”.

Scopul activităţii este cunoaşte-rea de sine, cunoaşterea şi aprecierea oamenilor din jur şi, mai ales, des-prinderea de prejudecăţi şi dezvolta-rea potenţialului creativ.

Activitatea se desfăşoară într-un mediu cât mai relaxant cu putinţă astfel încât copiii să aibă capacitatea ca prin joc şi descoperire să se gă-sească pe ei înşişi, să-şi formuleze ideile despre anumite lucruri, să adopte atitudini conform cu ceea ce ei cred.

Astfel, pornim de la sensul pro-priu al cuvântului „a eticheta”, care înseamnă a aplica o eticheta pe un anumit obiect, pentru a ajunge la celălalt sens, unde a eticheta înseam-nă a califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.

În prima etapă copiii sunt atraşi în acţiunea de confecţionare a unor etichete, pe care vor ajunge să le iu-bească, pentru că sunt ale lor şi ştim

că orice artist, oricât de mărunt ar fi, vede creaţia ca pe propriul copil. Au libertate absolută în alegerea formei etichetei, a produsului, a mesajului scris, a culorilor folosite, a desene-lor. Este nevoie de multă imaginaţie, de un strop de inteligenţă şi de un minim talent la desen pentru a ieşi nişte etichete uimitoare.

După ce etichetele sunt gata şi copiii sunt fascinaţi de creaţia lor, se

trece la etapa a doua, în care avem nevoie de toată atenţia şi receptivitatea co-

piilor pe care să sperăm că am reuşit să le captăm în prima etapă.

În cea de-a doua etapă îi vom ruga pe copii să-şi imagineze că sunt purtătorii propriilor etichete, care le vor aparţine întotdeauna, şi acum, şi peste 3 ani, şi când vor fi la facultate şi când vor lucra. Deşi acum aceste etichete le oferă un sentiment de sa-tisfacţie şi de oarecare importanţă pentru că sunt creatorii lor, peste un timp acestea pot deveni nişte saci plini cu nisip mult prea grei de cărat.

Deşi o etichetă poate reprezenta apogeul unei persoane într-un anu-mit moment, totuşi, ea va deveni o povară, pentru că limitează, pentru că nu eşti numai atât, pentru că poţi face mai mult.

Dacă asta se întâmplă cu proprii-le etichete, gândiţi-vă cât de greu este pentru cei care poartă etichete lipite de alţii pe frunţile lor. Doar atât sunt ei ? Oare nu mai e nimic în afară de „tocilarule”, „ochelaristo”, „dinţosule” ?

Ce putem face în această situa-ţie ? Putem spune, foarte simplu: „Aceasta nu este o etichetă”. Deşi un paradox nu poate fi nicicând rezol-vat, ne putem totuşi îndoi de „ambalajele” transformate în preju-decăţi şi le putem modifica în ceea ce dorim, în ceea ce visăm, în ceea ce ne imaginăm, spărgând limitele şi având gândul că toate acestea se pot modifica în orice minut, că nu sunt

înţepenite.

Dacă aceste rânduri v-au fost de ajutor în vreun fel, vă propun să spuneţi în gând: „Acesta nu este un articol” şi să găsiţi ce ar putea să fie.

Profesor consilier Alina Boia

Cabinetul de asistenţă psihopedagogică

Grădiniţa nr. 5 Turnu Magurele

CECI N’EST PAS UNE PIPE (ACEASTA NU ESTE O PIPĂ)

RĂSFĂŢAT

PROST

T

OCILA

R

ŞMECHER

PRIETENOS

AMBIŢIOS

INTELIGE

NT

IRESPONSABIL

AIURIT

CUMINTE

NUMĂRUL 1 Pagina 15

Voi încerca, în câteva rându-ri, să vă relatez povestea neferi-cită a unui copil pentru care Casa de copii este singura instituţie care îi poate oferi un adăpost şi ajutorul specializat pentru proble-mele pe care le are. Bineînţeles că nu există cuvinte pentru a explica drama copilului şi nici nu este singurul care o trăieşte.

Este cunoscut faptul că, la începutul anului şcolar, am par-curs o etapă de observaţie în toate grădiniţele deservite de Cabinetul de asistenţă psihopedagogică unde îmi desfăşor activitatea. Atunci l-am cunoscut pe Alin, copil adus pe lume în urmă cu şase ani, la doar patru zile după ce se sărbătorise Ziua Femeii, zi în care toate mamele sunt preasl-ăvite şi orice femeie îşi doreşte să devină mamă. Ca o ironie a sorţii, nedându-şi seama ce dar minunat i-a oferit viaţa, la nici doi ani, mama lui l-a părăsit. Acum nime-ni nu mai ştie nimic de ea. „Am auzit că e pe la Bogdana, dar nu ştiu sigur”, îmi spunea bunica, ea fiind cea care l-a crescut până la această vârstă. Tatăl lucrează la Bucureşti, trăieşte în concubinaj cu altă femeie şi vine destul de rar acasă, însă nu pentru a-şi ajuta copilul.

„Omul nu creşte de jos în sus, ci din interior către exterior”, spunea Franz Kafka. Nu ştiu câtă dra-goste i-a oferit bunica până acum şi nici nu pot să acuz o persoană anume pentru problemele pe care copilul le are în prezent, deşi ma-ma, dacă dorea să plece, ar fi trebuit să ia şi copilul cu ea.

Cert este faptul că Alin are certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat, certificat obţinut în urma diagnosticării cu oligofre-nie gr. III, imbecilitate, hiperkinezie, hipotrofie ponderală, Q.I.=35. El este inclus într-un program de recuperare la D.G.P.A.S.C. Teleorman. Drama lui însă nu se sfâr-şeşte aici. Aflând de existenţa Ca-binetului de asistenţă psihopeda-gogică în şcoală, bunica a venit la mine, dar nu pentru a o ajuta să preia corect părţile ce îi revin pentru acasă din programul de recuperare, ci pentru a face ceva „să fie dus handicapatul la casa de copii”. „Eu am 64 de ani, sunt văduvă, bolnavă şi n-am bani de doctorii. Nu le-am mai luat nici p-ale lui şi face ca toate alea. Vorbeşte urât cu mine, mă înjură, e rău de tot … L-am dus la grădi-niţă, dar nici acolo nu e bun. A înjurat-o şi pe doamna …”

Adevărul este că ştiam de la educatoare mai multe aspecte de acest gen, precum şi faptul că părinţii o acuză că-l primeşte la grădiniţă, nedorindu-l aproape de copiii dumnealor şi neînţelegând prea mult din ce le explica dânsa, cu profesionalism, despre educa-

ţia incluzivă.

Urma chiar să or-ganizăm o şedinţă cu părinţii pe această temă.

Văzând că nimeni din familie nu-l mai doreşte, că nu se mai poate face nimic pen-

tru ca Alin să rămână acasă, am

luat legătura cu persoanele avi-zate şi acum urmează procesul

birocratic, care este des-tul de complex, iar bunica mă aşteaptă în fiecare zi când am pro-gram la cabinet să mă întrebe dacă mai durează mult şi când nu sunt eu se duce la Primărie să afle „când vin să-l ia”. Din nefericire, dumneaei

nu înţelege faptul că timpul se scurge în detrimentul copilului, fiind de dorit ca acesta să ajungă cât mai repede într-o instituţie în care specialiştii îi vor asigura par-ticiparea la activităţile prevăzute de programul de recuperare, pre-cum şi medicaţia de care are ne-voie. Dumneavoastră ce părere aveţi ? De ce sunt aduşi pe lume aceşti copii, dacă ulterior nu mai sunt doriţi de nimeni din familie? Oare când vor înţelege românii de rând faptul că „aranjarea camerei unui copil este construirea unei vieţi” ?

Prof. psiholog Silvia Nicolescu

Cabinetul de asistenţă psihopedagogică

Şcoala cu clasele I-VIII Plosca


CASA DE COPII NU ESTE ACASĂ, DAR…

Alegerea temei pentru acest articol a fost determinată de numărul mare al copii-lor care se prezintă la Cabinetul de Consi-liere Psihopedagogică cu probleme de genul: eşec şcolar, comportament violent, minciună, toate fiind determinate într-o anumită măsură de faptul că provin din familii ce trec sau au trecut printr-un di-vorţ. Lucrez de mai mulţi ani cu copiii, dar niciodată nu m-au frapat în aşa măsură urmările pe care destrămarea familiei le au asupra vieţii copiilor. Poate şi din cauză că la catedră, nu reuşeşti să descoperi aşa multe lucruri despre viaţa unui copil. Sau poate că, nu vrem să ştim aşa multe lu-cruri, aşa fiind crescuţi cu ,,bun simţ”, să nu întrebăm despre ele, să nu vorbim des-pre ele, să ne purtăm ca şi când ele nu ar exista. Mai rău, aşa educăm şi copiii să se poarte.

Este benefic pentru copii să punem astfel problema? Răspunsul îl găsim în comportamentul lor: fură, mint, au rezulta-te slabe la învăţătură. Deci, să vorbim des-chis despre problemele familiale, despre crizele prin care trece familia,despre de-strămarea familiei, despre divorţ. Să îi facem să înţeleagă ce se întâmplă în fami-lia ai cărei membri importanţi sunt. Să le explicăm care sunt avantajele şi dezavan-tajele rămânerii într-o familie aflată în permanent conflict. Să le ascultăm părerile în legătură cu situaţia prin care trece fami-lia, să încercăm să-i înţelegem dacă devin dezorganizaţi şi irascibili, să-i sprijinim permanent cu sfaturi, să le arătăm cât sunt de importanţi în viaţa noastră.

Majoritatea psihosociologilor conchid că este mai indicată pentru copil o familie monoparentală decât una bântuită de cer-turi şi probleme.

În privinţa familiei monoparentale s-au efectuat o serie de studii ce vizează diferenţierea consecinţelor negative în funcţie de sexul copiilor. Astfel, băieţii din familiile monoparentale prezintă o rată mai mare a comportamentelor deviante, comparativ cu fetele. În schimb, căsătoriile acestora au o stabilitate mai redusă decât a băieţilor (Mihăilescu, 1993).

Uneori părinţii divorţaţi se recăsăto-resc. Pentru copil recăsătorirea părintelui creează câteva probleme reale, cum ar fi următoarele :

• Copilul se confruntă cu situaţia de a-şi ,,împărţi” afectiv părintele cu noul soţ al acestuia. Problema poate fi dificilă, în special pentru băieţii care au o atitudine înalt posesivă şi protectoare faţă de mama lor divorţată şi recăsătorită.

• Copilul se poate teme de o mo-dificare a regulilor în noua familie, ceea ce este – după terminarea divorţului – o idee şi o aşteptare realistă.

• Copilul poate resimţi din partea părintelui vitreg intole-ranţă faţă de diferite moduri de comportament sau de gândire, cu care era deprins sau care erau tolerate de părintele natural.

• Copilul se poate învi-novăţi dacă se simte atras sau iubeşte părintele vitreg, deoarece s-ar simţi simultan neloial faţă de părintele necustodial.

• Copilul trebuie să renunţe la visul său de a-şi revedea părinţii împreună şi aceasta nu e uşor de făcut. În consecinţă, el poate avea tendinţa să-şi mărească osti-litatea faţă de părintele vitreg.

Pentru ambii părinţi care îşi aduc propriii copii în noul mariaj situaţia poate deveni mult mai complicată şi dificilă, mai ales dacă noul cuplu va avea un nou copil.

Există şi alte câteva dificultăţi care pot ,,răsturna”, uneori spectaculos, situaţia familiei vitrege:

Este greu pentru oricine să iubească un copil dacă el este ostil şi dificil. Ca părinte vitreg, este necesar să te poţi adap-ta inclusiv la situaţia în care fiul sau fiica vitregă nu te vor iubi niciodată.

Copilul vitreg este adesea adeptul folosirii tehnicii ,,divide et impera” cu care poate crea supărătoare conflicte şi tensiuni între soţi. Frecvent, copilul vitreg sabotea-ză noul mariaj prin afişarea unor atitudini de îngrijorare în raport cu părintele vitreg, care sunt negative în natura şi gradul lor de exagerare.

Noul soţ (soţie) poate să nu fie de acord ca tatăl (mama) vitreg(ă) să-i disci-plineze proprii copii. Aceasta alimentează, evident, frustrarea şi furia părintelui vitreg, de cele mai multe ori.

Este dificil pentru soţul recăsătorit să se simtă ,,numărul unu” în viaţa noului partener. Mai ales când copilul este în dificultate, părintele vitreg intră în ,,conul de umbră”, copilul având prioritate. Când banii sunt insuficienţi, puţini oameni ar accepta să satisfacă doleanţele copilului vitreg, privându-se de propriile necesităţi.

Divorţul reprezintă pentru copil trăi-rea unei pierderi multiple: a siguranţei afective oferite de familie, a afecţiunii unuia dintre părinţi, a siguranţei economi-

ce, a unui model în viaţă. Pierderea copilu-lui diferă de pierderea adultului în multe modalităţi.

În cazul durerii de început, cele mai comune reacţii includ negare (disocierea,

hiperactivitatea, iritabili-tatea, protestul), alarma şi panica. Toate aceste reacţii pot determina stres şi iritabilitate. Re-gresia este o altă caracte-ristică ce poate însoţi durerea. Regresia poate include de asemenea

manifestări mai speciale: lovituri, muşcă-turi, murdărirea hainelor, creşterea activi-tăţii orale (îşi sug degetele sau părul, muş-că gumele, creioanele). Distragerea, devie-rea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii com-portamentale la pierdere. Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi, ca atare, cer compania altei persoane sau privesc în mod constant la televizor, pen-tru a-şi distrage atenţia de la ce s-a întâm-plat.

O altă consecinţă a pierderii o repre-zintă reacţia faţă de alarmă şi panică.

Etapa secundară a procesului de jelire include câteva componente: dor şi căutare, tristeţe, teamă, anxietate, vinovăţie şi ruşi-ne, experienţa dezorganizării şi disperării şi, în final, începerea procesului de reorga-nizare. Copiii trebuie să ştie că sentimen-tele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere, că reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scurta toate acestea, întreg proce-sul trebuind să fie parcurs. Este onest să cunoască faptul că plânsul este o parte a acestui proces şi că trebuie să înţeleagă şi să găsească o modalitate de a-i permite să se producă.

Pentru ca aceste urmări ale divorţului să nu lase sechele grave asupra dezvoltării personalităţii copilului este necesar pentru copil ca el să fie tot timpul sprijinit, ascul-tat şi ajutat de adult, fie el părinte, fie con-silier. Şi cum părinţii sunt şi ei afectaţi de divorţ, cel mai indicat ar fi ca ei să ceară şi să accepte sprijin, alături de copil, de la un consilier. De aceea consider benefice exis-tenţa unor şedinţe de consiliere de grup.

Profesor consilier Daniela Mitu

Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică Şcoala cu clasele I-VIII Mihai Eminescu

Roşiorii de Vede

NUMĂRUL 1

DIVORŢUL ŞI URMĂRILE SALE ASUPRA COPIILOR

Pagina 17

Logopedia este o ştiinţă care abordează problematica limbajului şi comunicării. Etimologic vorbind, grecescul ,,logos” se traduce prin cuvânt, iar ,,paideia” prin educaţie, definirea logopediei ar fi ,,educaţia vorbirii” sau ,,studierea şi dezvol-tarea limbajului, prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj”.

Activitatea logopedică este o acţiune centrată asupra copilului cu handicap de limbaj, cu scopul edu-cativ de a-l ajuta să-şi depăşească dificultăţile personale, şcolare şi de adaptare.

Vârsta preşcolara şi şcolară mică este foarte favorabilă pentru o activitate logopedică eficientă, în prevenirea şi corectarea handicapu-lui de limbaj, corectare ce se poate face şi la vârsta adultă, mai ales că tulburările limbajului duc la dezadaptabilitate socială, gene-rează tulburări de personalitate şi pot perturba statusul şi rolul per-soanei.

Copilul cu tulburări de limbaj nu va ajunge adultul cu aceleasi tulburari, deoarece grija educa-toarei, învăţătorului şi profesorului logoped este de a lucra în echipă neîntârziat, imediat după depistarea logopatului, în vederea eliminării sau diminuării handicapului şi ridi-cării persoanei la un standard de viaţă utilă social şi profesional.

Primul moment al întâlnirii acestor educatori cu posibilul logopat este în perioada de depis-tare, adică la începutul fiecărui an şcolar (până la 15 octombrie). Con-form tulburărilor de limbaj se va stabili un program de lucru adaptat fiecarui logopat şi bazat pe o tera-pie ce prevede o întrepătrundere a conduitei verbale cu dezvoltarea mintală şi psihică şi cu dezvoltarea personalităţii.

Copiii depistaţi vor fi integraţi ori în şcoli speciale (dacă au şi alte

deficienţe mintale), ori în şcolile de masă (unele au cabinete logope-dice), sau vor face terapie în Cen-trul logopedic interşcolar care ex-ista la nivelul CJRAE (are cabinete logopedice în fiecare oraş din jude-ţul nostru).

De ce ar fi nevoie de o terapie a limbajului ?

Handicapurile de limbaj apar atât pe fondul unui intelect normal cât şi la deficienţi mintal sau sen-zorial, unde sunt mai profunde şi frecvente.

Tulburările de limbaj sunt leg-ate de articulaţie sau de pronunţie, de ritmul sau fluenţa vorbirii, de voce, de citit-scris şi … foarte grave sunt tulburările polimorfe (alalia, afazia), sau tulburări de dezvoltare a limbajului, sau tulbu-rări bazate pe disfuncţii psihice.

Activitatea de corectare-recuperare trebuie să înceapă după momentul depistării logopatului pentru a se evita formarea de de-prinderi greşite, ,,cu cât mai devreme cu atât mai bine”.

Terapia logopedică se practică în cabinete special amenajate şi bine dotate cu material didactic, unde copilul va fi pregătit din punct de vedere psihologic. Cabi-netul este locul unde se realizează un mediu de examinare dezinhi-bant, relaxant şi de încredere în logoped.

Terapia se face prin comu-nicare, prin discuţii libere, discuţii dirijate, jocuri, vizionări de filme, prin teatrul de păpuşi, prin muzică, desen, exerciţii fizice ş.a.

Metodele şi procedeele aplicate în terapia logopatului duc la edu-carea respiraţiei (stabilirea unui echilibru între expir şi inspir), la dezvoltarea auzului fonematic, a motricităţii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii, la educarea per-

sonalităţii şi înlăturarea negativis-mului.

Logopaţii sunt monitorizaţi, au fişe logopedice individuale, probe şi teste specifice tulburărilor, pro-game de intervenţie pe secvenţe, fişe de lucru ş.a.

Părinţii copiilor cuprinşi în programul terapeutic îi pot ajuta prin continuarea terapiei acasă. Aceasta presupune că pot participa şi ei la şedinţele de terapie în vede-rea rezolvării, pe cont propriu, a temelor pentru acasa.

Tulburările de limbaj nu presu-pun întotdeauna deficit de intelect, unele sunt temporare, uşoare şi pot fi înlăturate în scurt timp şi printr-o terapie specializată, pentru că, nu-mai aşa, logopaţii îşi dezvoltă în-crederea în forţele proprii.

La nivelul judeţului Teleor-man, funcţionează în acest an şco-lar un număr de 3 cabinete logope-dice, în următoarele unităţi de în-văţământ:

Grădiniţa nr. 6 Alexandria, profesor logoped Corina Ghibirdic

Şcoala cu clasele I-VIII Mircea cel Bătrân Turnu Măgurele, profesor logoped Corina Chiriac

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Zimnicea, profesor logoped Magdalena Trifan.

Profesor logoped Emilia Drăghici Şcoala specială de fete Alexandria

CENTRUL LOGOPEDIC INTERŞCOLAR


M.A. este un copil de şase ani, de sex feminin, care provine dintr-o familie organizată, în care părinţii sunt foarte preocupaţi de educaţia copiilor (mai are şi o soră mai mică). Starea de sănătate a membrilor fami-liei este bună, nu sunt menţionate probleme de sănătate şi nici boli gra-ve în copilăria subiectului. Din punct de vedere comportamental copilul este liniştit şi nu creează probleme.

EVOLUŢIA PSIHO-FIZICĂ A LOGOPATULUI. Din punct de ve-dere psihic şi somatic, copilul este dezvoltat normal. În ceea ce priveşte evoluţia limbajului, prezintă o întâr-ziere în dezvoltarea limbajului oral sub aspectul achiziţiei şi folosirii vocabularului. Deşi capacitatea de înţelegere este foarte bine conserva-tă, vocabularul pasiv a crescut mai rapid decât cel folosit, mijloacele de comunicare verbală fiind înlocuite cu gesturi.

Se observă o discrepanţă între posibilităţile intelectuale şi capacita-tea de exprimare verbală, care este foarte redusă. Dezvoltarea limbajului şi a vorbirii sunt foarte limitate dato-rită insuficientei verbalizări. Emite-rea sunetelor este deficitară; în vor-birea copilului se observă omisiuni de sunete: „r” este omis în grup con-sonantic şi îl înlocuieşte când stă lângă o vocală (de ex: mar-mai). În-locuieşte de asemenea sunetele sig-matice „s” şi „ş” cu „t”, „z” cu „d” iar „ţ” şi „j” sunt omise ca şi sunete-le „v” şi „f”. Se mai remarcă în vor-bire lipsa unei consoane dintr-un grup consonantic (de ex. tablă - tabă, fluture - futuie) şi înlocuirea grupuri-lor de sunete ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi cu i sau a. Subiectul evită comunicarea cu cei din jur şi nu este capabil să vorbească independent având nevoie de ajutor verbal (întrebări) deoarece vorbirea lui este afectată de tulburarea de limbaj.

Datorită acestei deficienţe copi-lul a devenit timid, retras, cu com-plexe de inferioritate faţă de colegii

săi de clasă şi faţă de prietenii de joacă. Vorbirea expresivă este defor-mată şi limitată. Vocabularul activ este redus, capacitatea de evocare a cuvintelor este redusă, fiind preferate mimica şi gesturile.

După EXAMENUL LOGOPE-DIC copilul a fost diagnosticat cu dislalie polimorfă şi s-a preconizat că evoluţia va fi lentă pe toate planu-rile limbajului.

Prin TERAPIA LOGOPEDICĂ s-a urmărit:

- corectarea deprinderilor de vorbire necorespunzătoare (obţinerea unei vorbiri armonioase, atât a ele-mentelor de articulare cât şi a vorbi-rii în ansamblul ei);

- corectarea denaturărilor lim-bajului: omisiuni de sunete, înlocuiri de sunete, silabe, lipsuri, inversări.

- dezvoltarea unei atitudini co-recte faţă de sine, de propriile defec-te de vorbire şi faţă de cei din jur;

- învăţarea copilului să-şi învin-gă teama şi timiditatea;

- să-şi activizeze vocabularul pasiv prin definirea unor serii de fi-inţe, lucruri, fenomene, acţiuni des întâlnite în viaţa de zi cu zi, formându-şi astfel un vocabular de bază.

Activitatea terapeutică a debu-tat cu exerciţii de gimnastică a apa-ratului fonoarticulator, urmărindu-se dezvoltarea şi educarea mişcărilor necesare articulării corecte a sunete-lor şi pronunţării cuvintelor. Pe par-cursul procesului de intervenţie lo-gopedică s-au făcut exerciţii de mo-tricitate a obrajilor (umflare - de-zumflare); a maxilarelor (închiderea şi deschiderea largă a gurii); a limbii, a buzelor.

De asemenea s-au efectuat exerciţii pentru educarea respiraţiei, pentru formarea inspirului şi expirului profund, diafragmatic, pen-tru formarea suflului bucal şi educa-rea expirului în funcţie de sunet.

În continuare, în activitatea de corectare a pronunţiei pornind de la articularea corectă a sunetelor s-au utilizat imagini vizuale şi motorii administrate sub formă de joc. Trep-tat s-au introdus diferite combinaţii consonantice, gradul de dificultate mărindu-se treptat în funcţie de rit-mul de însuşire corectă a acestora de către subiect.

Pe tot parcursul şedinţelor de terapie logopedică copilul a fost în-curajat permanent şi recompensat cu dulciuri şi steluţe.

CONCLUZII. Cu toate că sub-iectul suferă de această tulburare de limbaj la care se asociază o deficien-ţă mintală uşoară, se poate observa dorinţa acestuia de a se exprima, de a comunica, deşi nu îi permite nici vocabularul limitat şi nici conduita (introversia).

În ceea ce privesc elementele care ţin de planul afectiv se poate observa în continuare emotivitatea accentuată, doza de anxietate şi chiar lipsa de încredere în sine.

Subiectul se orientează bine temporal şi spaţial, cunoaşte culorile, animalele, profesiile şi datorită fap-tului că este un copil cuminte care execută bine sarcinile care îi sunt date.

RECOMANDĂRI. În activita-tea de terapie cu acest copil este ne-cesară o muncă susţinută la care să participe atât părinţii cât şi cadrul didactic deoarece lipsa condiţiilor necesare recuperării îl va duce spre blocaj emotiv şi eşec total.

Profesor logoped Corina Ghibirdic

Cabinetul logopedic interşcolar

Grădiniţa nr. 6 Alexandria

MODEL DE TERAPIE LOGOPEDICĂ


Pentru oraşul Zimnicea, anul şcolar 2006-2007 reprezintă primul an de viaţă al Cabinetului Interşcolar de Logopedie. Situat în cadrul Şcolii Miron Radu Paraschivescu, are sub incidenţa sa cinci grădiniţe şi trei şcoli generale. Activitatea logopedi-că a debutat pe trei direcţii: depista-rea copiilor cu tulburări de limbaj, informarea cadrelor didactice şi a părinţilor asupra specificului activi-tăţii logopedice şi dotarea cabinetu-lui.

În urma acţiunii de depistare a elevilor cu tulburări de limbaj s-au înregistrat un număr de 120 copii ( clasele I şi a II-a, grupele mari şi pregătitoare din grădiniţe). Pasul următor a constat în formarea unei relaţii de colaborare educa-tor/învăţător – logoped – părinţi. Aceasta s-a realizat în primul rând prin informarea directă sau, în cazul în care părinţii nu au putut fi pre-zenţi, prin intermediul unei scrisori prin care se comunicau amănunte legate de deficienţa depistată, la sfâr-şit urmând ca părintele să semneze şi să specifice dacă este sau nu de acord să se lucreze cu copilul său. S-a stabilit apoi modul de lucru şi programul fiecărui copil, la cabinet sau, în cazul în care acest lucru nu a fost posibil, în unităţile şcolare.

În conceperea programului terapeutic s-a plecat de la investiga-rea complexă a limbajului şi particu-larităţilor de personalitate, ţinând astfel cont de dezvoltarea bio-psiho-socio-spirituală a fiecărui copil. Con-sider acest aspect ca fiind foarte im-portant, deoarece copilul participă sub toate dimensiunile sale la actul educaţional. El trebuie privit în inte-gralitatea sa structurală, iar profeso-rul să îi ofere cadrul, conţinutul şi mijloacele cele mai eficiente care să-i asigure dezvoltarea armonioasă a personalităţii sale. De aceea în for-mularea obiectivelor terapeutice am integrat, pe lângă elementele ce ţin de terapia limbajului şi elemente care vizează dezvoltarea fizică, rela-ţionarea şi comunicarea corectă cu

cei din jur şi formarea principiilor morale care să dezvolte trăsături po-zitive de caracter.

Partenerii ideali ai profesoru-lui logoped în realizarea obiectivelor terapeutice sunt educatorul/ învăţăto-rul şi familia. Voi deschide o fereas-tră spre cabinetul din Zimnicea prin care vreau să creionez eficienţa lu-crului în echipă: logoped – familie – educator/ învăţător, prezentând situa-ţia unei eleve din clasa I.

P.A. are 8 ani şi a început cla-sa I cu multe carenţe la nivelul lim-bajului: paracapacism şi para-gamacism (înlocuirea sunetului „c” cu „t” şi a sunetului „g” cu „d”), ro-tacism şi lambdacism consonantic, sigmatism interdental, acompaniate de insuficienţa proceselor de analiză şi sinteză fonematică. Programul

propus a constat în: dezvoltarea posi-bilităţilor de analiză fonematică, emiterea diferenţiată a sunetelor”c” şi „g”, emiterea sunetelor „r” şi „l” în poziţie consonantică şi integrarea lor în silabe, cuvinte, propoziţii, texte, ghicitori, poezii, povestiri şi vorbirea independentă. Progresele obţinute în cabinet au fost comunica-te în familie prin intermediul caietu-lui personal al elevei şi consolidate în familie prin repetarea unora din exerciţiile realizate la cabinet. Acest lucru l-am realizat pentru a păstra în actualitate progresele realizate la cabinet şi a forma astfel deprinderi corecte de pronunţie într-un timp scurt. Relaţia cu doamna învăţătoare a fost realizată prin intermediul ma-nualului şi temelor date pentru ziua următoare. Textul din Abecedar era supus analizei fonetice, exersând sunetul afectat în silabe, cuvinte,

Funia împletită în trei


apoi în cuvântul şi propoziţia pre-zentă în manual. În timp ce eleva urma să citească textul la şcoală, cuvintele subliniate îi indicau pre-zenţa unui cuvânt cu dificultate, solicitându-i elementele învăţate în cadrul cabinetului cu privire la sune-tul problemă. Lucrând pe aceste trei direcţii, eleva a parcurs cu succes programul terapeutic (decembrie – aprilie), făcând faţă cu succes şi pro-gramei şcolare.

În Zimnicea, primul an de funcţionare al Cabinetului Interşco-lar de Logopedie a adus rezultate pe toate fronturile: la nivelul progrese-lor obţinute de copii, la nivelul cola-borării plăcute cu toate unităţilor şcolare din oraş, la nivelul implicării părinţilor în viaţa propriilor copii. O mână întinsă spre colaborare – este ceea ce putem face pentru ca lumea celor care „greu” cuvântă să aibă un teritoriu cât mai mic. Şi, aşa cum spunea înţeleptul Solomon cu mult timp în urmă, „Funia împletită în trei nu se rupe uşor.”

Psihopedagog logoped

Magdalena Trifan

Cabinetul logopedic Zimnicea

STUDIU DE CAZ Pe D.B. l-am cunoscut la începutul anului şcolar

2006/2007, în timp ce desfăşuram acţiunea de depistare a copiilor cu cerinţe educative speciale în şcolile şi grădiniţele din municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman. Într-una dintre grădiniţe, la o grupă mare, mi-a atras atenţia un băieţel cu ochii negri, mici şi foarte vioi. Când m-am apropiat de el şi l-am întrebat „Cum te cheamă ?”, am constatat că acest micuţ cu privirea nevi-novată nu vorbeşte.

M-am adresat doamnei educatoare şi am cerut câteva date şi informaţii cu privire la familia acestui co-pil şi la problemele cu care acesta se confruntă.

În urma discuţiei,aceasta mi-a relatat că D.B. este născut la data de 04.08.2002 în municipiul Turnu Mă-gurele, este rezultat din părinţi sănătoşi — mama, D.D., 21 de ani şi tata, D.V., 23 de ani. I-am întâlnit şi pe părinţii copilului, de la care am aflat că sarcina a decurs normal, fără probleme, Naşterea a avut loc la termen, micuţul cântărind 2500 g la naştere.

Dezvoltarea copilului a decurs aparent normal, însă la vârsta de un an şi trei luni părinţii au observat că băieţelul nu vorbeşte „atât de mult” ca alţi copii de aceeaşi vârstă. Nu au intrat în panică şi au pus acest lu-cru pe seama faptului că „poate” nu au comunicat şi nu au stimulat îndeajuns copilul.

La vârsta de 3 ani copilul a fost integrat într-o grădiniţă cu program prelungit, unde prin grija şi atenţia unei doamne educatoare cu experienţă copilul a început să pronunţe sunete izolate şi silabe. Aceasta a observat că băieţelul este „altfel” decât ceilalţi copii de vârsta lui şi a îndrumat părinţii către specialişti. La vârsta de 3 ani şi 8 luni, copilul a fost internat la Spitalul Clinic „Al. Obregia” din Bucureşti, unde, în urma unor investi-gaţii complexe, a fost diagnosticat cu „retard psihic uşor”, având o vârstă mentală de 1 an şi 8 luni şi o întârziere în dezvoltarea limbajului pe fondul acestei deficienţe mintale.

Copilul a fost examinat în cabinetul de terapie a tulburărilor de limbaj şi s-au înregistrat următoarele con-cluzii:

- schema corporală este structurată parţial; - deficit de auz la urechea stângă; - înţelege mesajele verbale simple şi execută

comenzi simple („stai jos”, „vino la mine”, „adu-mi ju-căria” etc);

- din punct de vedere al relaţiilor socioafective este timid, retras, vorbeşte în şoaptă;

- aparatul fonoarticulator prezintă o dezvoltare normală;

- repetă sunete izolate şi silabe simple; - capacitatea de vorbire independentă este slab

dezvoltată; - vocabularul este sărac.

În perioada de debut a terapiei am pus foarte mult accentul pe creearea unor relaţii socioafective favorabile între logoped şi copil,în cadrul familiei şi în special în cadrul grupului de elevi în care este integrat copilul.

În etapele următoare am insistat pe :

- exerciţii pentru consolidarea schemei corpo-rale, orientare spaţială şi temporală;

- exerciţii pentru reglarea respiraţiei;

- gimnastica aparatului fonoarticulator;

- imitarea de sunete sub formă de onomatopee (bâzâitul albinei, sforăitul calului, zgomotul trenului, tractorului, maşinii etc);

- exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic;

- repetarea unor serii de silabe;

- exersarea pronunţării cuvintelor mono-,bi- şi polisilabice;

- denumirea unor imagini sau obiecte familiare;

Am folosit ca mijloace şi materiale didactice:

- oglinda logopedică, jetoane cu diverse imag-ini, figuri geometrice de diverse mărimi şi culori, jocuri cu incastre, jocuri magnetice cu cifre şi litere, jocuri di-dactice adaptate vârstei copilului şi nivelului de înţelegere a acestuia.

În prezent, în urma evaluării şi a discuţiilor per-manente cu educatoarea şi părinţii, am constatat că raporturile cu colegii sunt vizibil îmbunătăţite, are priet-eni, jocul este variat, pronunţă majoritatea sunetelor, cunoaşte animalele domestice, obiectele cu care intră în contact direct, numără de la 1 la 10, pe degete, dar şi cu ajutorul cifrelor magnetice, numărătoare.

Sunt conştientă că mai avem foarte mult de lucru, dar sunt convinsă că munca depusă şi susţinerea perma-nentă vor conduce la rezultate optime, copilul va fi recu-perat şi, astfel, va putea urma cursurile şcolare alături de ceilalţi copii normali.

De altfel, fără o relaţie strânsă între părinţi, logoped şi educator, copilul nu va putea fi ajutat şi recu-perat pe toate palierele deficitare.

Profesor logoped Corina Chiriac

Cabinet logopedic Turnu Măgurele


Centrul Şcolar pentru Educaţie

Incluzivă funcţionează în municipiul Ale-

xandria din anul 1953, în 1980 stabilindu-

se la adresa actuală, pe strada Libertăţii nr

1 Bis.

Timp de mai bine de o jumătate de

secol şcoala specială a însemnat pentru

copiii cu CES o modalitate primordială de

facilitare a integrării socio-profesionale.

Prin specificul ei, şcoala noastră se adre-

sează copiilor cu CES venind în sprijinul

acestora pentru rezolvarea problemelor de

integrare socială prin programe adaptate,

un corp profesoral specializat şi o bază

materială propice desfăşurării de activităţi

instructiv-educative. Totodată, prin specia-

lizări le autorizate să funcţioneze, se oferă

şansele unei profesii ce răspunde necesită-

ţilor practicii social-economice româneşti .

Centrul Şcolar oferă asistenţă şi spri-

jin copiilor/tinerilor cu vârste cuprinse

între 4 şi 20 de ani cu deficienţă mintală,

grad moderat şi sever. În anul şcolar

2006/2007 sunt înscrişi 140 elevi cuprinşi

într-un număr de 15 clase, după cum ur-

mează:

* învăţământ preprimar – o grupă

pregătitoare; învăţământ primar - 1 clasă I,

1 clasă a II-a,1 clasă a III-a, 2 clase a IV-a;

învăţământ gimnazial - 1 clasă a V-a, 1

clasă a VI-a, 1 clasă a VII-a, 1 clasă a VI-

II-a;

Şcoala de Arte şi Meserii (profil:

textile-pielărie): 2 clase a IX-a SAM speci-

al, 2 clase a X-a SAM special, 1 clasă a

XI-a SAM special: specializarea lucrător

în tricotaje-confecţii.

Secţia de învăţământ special

Drăgăneşti-Vlaşca, a fost arondată unităţii

noastre din anul şcolar 2005/2006 şi func-

ţionează în acest an cu 3 clase de învăţă-

mânt primar, respectiv 1 clasă I, 1 clasă a

II-a, 1 clasă a III-a, şcolarizând 12 elevi cu

handicap sever.

Respectând politica educaţională

M.Ed.C. şcoala a integrat în învăţământul

de masă, începând cu anul şcolar

2001/2002 până în acest moment, 14 elevi,

oferindu-le servicii de sprijin prin cadre

didactice de sprijin. 8 dintre aceşti elevi au

devenit absolvenţi ai şcolii profesionale

dar, ca şi absolvenţii şcolii noastre, nu au

avut şanse reale de integrare în muncă din

cauza mentalităţii şi lipsei de receptivitate

a comunităţii vis-a-vis de problematica

persoanelor aflate în dificultate, obstacole

în integrarea profesională întâmpinând şi

tinerii din sistemul de protecţie socială.

Totodată, s-a încercat să se diminueze

fenomenul de neşcolarizare oferindu-se

şcolarizare la domiciliu pentru un elev. În

privinţa abandonului şcolar s-au luat diver-

se măsuri pentru diminuarea acestuia dar,

în condiţiile acţiunii nedorite a unor factori

extraşcolari, rezultatul nu a fost cel aştep-

tat de noi. O problemă rămâne şi numărul

mare de copii ce nu au putut fi şcolarizaţi.

Acest lucru se datorează şi imposibilităţii

DGASPC Teleorman de a asigura regim

de internat noilor veniţi, în condiţiile în

care fiecare serie de absolvenţi ai şcolii

este menţinută în regim de internare pe o

durata de încă 2 ani, ocupând astfel locuri-

le care s-ar cuveni copiilor de vârstă şcola-

ră. Se impune găsirea unei soluţii de asigu-

rare a unor locuinţe sociale pentru absol-

venţi astfel încât apartamentele aflate în

dotarea DGASPC să poată fi folosite

pentru copiii de vârstă şcolară aflaţi în

dificultate ce trebuie şcolarizaţi. În cadrul

Comisiei Interne de Evaluare Continuă au

fost depistaţi un număr de 144 elevi cu

dificultăţi de învăţare şi adaptare. Dintre

aceştia, un copil a fost orientat spre şcoala

specială, 24 se află integraţi în învăţămân-

tul de masă beneficiind de servicii de spri-

jin, restul rămânând în învăţământul de

masă fără a beneficia de sprijin de specia-

litate.

Un rol deosebit de important în des-

făşurarea procesului instructiv-educativ îl

are şi baza didactico-materială. Astfel, în

şcoală se regăsesc 15 săli de clasă, 4 cabi-

nete logopedice, 1 cabinet psihodiagnoză,

1 sală educaţie fizică, 1 club (sala de festi-

vităţi), 3 ateliere pentru instruirea practică

în domeniul textile pielărie, 1 atelier pen-

tru activităţi de profesionalizare pentru

clasele V-VIII şi o bibliotecă. Totodată,

şcoala dispune de un spaţiu de joacă pen-

tru copii amenajat şi un teren de sport

Activitatea şcolară se desfăşoară

într-un spaţiu adecvat cerinţelor psiho-

individuale şi de vârstă ale elevilor noştri,

ergonomic repartizat, ce corespunde nor-

melor sanitare şi de mediu, anual

asigurându-se întreţinerea şi igienizarea

lui.

Deşi se încearcă o îmbunătăţire a

resurselor educaţionale (manuale, material

didactic, echipamente) acestea rămân insu-

ficiente pentru desfăşurarea unui proces

instructiv-educativ de calitate. Competenţa

profesională este principala caracteristică a

majorităţii cadrelor didactice din şcoală,

activitatea didactică ridicându-se la nivelul

standardelor educaţionale naţionale.


Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă

Competenţa profesională este principala caracteristică a majorităţii cadrelor didactice din şcoală, activi-tatea didactică ridicându-se la nive-lul standardelor educaţionale naţio-nale. Corpul profesoral specializat în lucrul cu copiii cu CES este format din 46 cadre didactice: 1 director, 1 psihodiagnostician, 4 profesori logo-pezi, 1 kinetoterapeut, 6 profesori educaţie specială, 4 profesori educa-tori, 3 profesori tehnologii, 2 profe-sori, 4 maiştri instruire practică, 8 învăţători, 8 învăţători–educatori, 2 educatoare, 2 cadre didactice de spri-jin. Personalul didactic auxiliar este format din administrator financiar, administrator patrimoniu şi o secre-tară; personalul nedidactic cuprin-zând 5 persoane. Din numărul cadre-lor didactice 27 cadre didactice sunt titularii unităţii, 3 cadre didactice sunt detasaţi din alte unităţi şcolare, 16 sunt suplinitori calificaţi. Şcoala beneficiază de un personal didactic tânăr, dornic de formare şi afirmare. Continua preocupare pentru perfec-ţionare are drept rezultat obţinerea gradului didactic I de către un număr de 12 cadre didctice, promovarea gradului didactic II de către 11 cadre didactice şi a gradului definitiv de către 20 cadre didactice, 3 cadre di-dactice fiind debutante în înv-ăţământ.

Personalul încadrat în unitatea noastră şcolară beneficiază de o ex-perienţă bogată în domeniul educa-ţiei speciale, experienţă conferită atât

de studiile de specialitate, participare la diferite forme de perfecţionare (11 cadre didactice sunt înscrise la cur-suri de master în domeniul psiholo-giei) cât şi de vechimea şi continui-tatea în invăţămantul special. Cli-matul propice desfăşurării activităţilor din şcoală este dat de o relaţie manager-cadre didactice bazată pe în-credere, cooperare şi respect reciproc. În unitate se ur-măreşte organizarea eficientă a instituţiei, munca de cali-tate, corelarea ofertei educa-ţionale cu indicatorii de per-formanţă, diversificarea ac-tivităţilor extracurriculare, achiziţionarea unor materiale didactice moderne, colabo-rarea cu factorii locali şi familiile elevilor, implicarea cadrelor didac-tice la sesiuni ştiinţifice organizate la nivel judeţean şi naţional.

Şcoala a găzduit şi găzduieşte în fiecare an numeroase acţiuni care se desfăşoară la nivel local şi judeţean, cercuri pedagogice, acţiuni culturale, educa-tive, sportive. Unitatea noastră desfăşoară (suntem în al doilea an) programul SNAC în care este antrenată ală-turi de alte cinci unitaţi şcolare din oraş. Toto-dată, şcoala colabo-rează prin intermediul unor parteneriate edu-

caţionale, cu şcoli şi cu o serie de alte instituţii pub-lice (Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Teleorman, Muzeul Judeţean Teleor-man, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Teleorman, Direcţia Gener-ală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Teleorman), biserica, aso-ciaţii, fundaţii, ONG-uri.

Implicându-ne în desfăşurarea acestui proces de schimbare şi mod-ernizare a învăţământului special, suntem conştienţi de misiunea noastră de a deveni principalul factor de pro-movare a unei noi mentalităţi,

corecte, cu privire la copilul aflat în dificultate, de facilitare a deschiderii acestora către comunitate şi a comu-nităţii către ei spre o lume de mâine a tuturor pentru toţi.

Centrul Şcolar va avea uşile des-chise pentru toţi cei care vor avea

nevoie de educaţie, indiferent de par-ticularităţile psihoindividuale ale acestora, vârstă, provenienţă fami-lială, etnică, condiţie socială şi mate-rială, naţionalitate, apartenenţă reli-gioasă etc.

NUMĂRUL 1

BUN VENIT ÎN ŞCOALA NOASTRĂ

Pagina 23

Decalogul părinţilor

1. Oferă–i o şansă copilului tău !

2. Fii tu cel care îl ajută să îşi găsească propriul drum !

3. Întinde-i o mână copilului tău !

4. Nu-i ucide visele, fii prezent la îndeplinirea lor !

5. Dacă nu ai bani, dacă nu-i poţi oferi lucruri materiale, aminteşte-ţi că iubirea nu costă nimic !

6. Iubeşte-ţi copilul !

7. Dacă eşti supărat, nu-ţi folosi copilul pe post de ţintă, în care arunci cu ţipete şi palme !

8. Ai răbdare şi vei culege roadele în fiecare clipă petre-cută cu copilul tău !

9. Ascultă-ţi copilul şi nu–i pune oprelişti, doar astfel poţi intra în lumea lui !

10. Fii alături de copilul tău când creşte !

revista cjrae 2007

Documents

Transcript of revista cjrae 2007