Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

48
ANUL II NR.1 SEPTEMBRIE 2015 ÎN CASTELUL FERMECAT POŢI GĂSI: REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNITIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA Salonul Marilor Scriitori Salonul Uniunii Scriitorilor pentru Copii Salonul tinerelor talente Salonul artei Salonul spiritualităţii Salonul omagiaţilor Salonul tezaurului popular ANUL II NR. 2 SEPTEMBRIE 2015

description

Revista Castelul fermecat nr. 2/2015, Anul II, septembrie 2015 - revistă de cultură şi creaţie literară pentru copii şi adolescenţi editată de reţeaua socială "Negru pe Alb"

Transcript of Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

Page 1: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

ANUL II NR.1 SEPTEMBRIE 2015

ÎN CASTELUL FERMECAT

POŢI GĂSI:

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNITIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA

Salonul Marilor Scriitori Salonul Uniunii Scriitorilor

pentru Copii Salonul tinerelor talente Salonul artei Salonul spiritualităţii Salonul omagiaţilor

Salonul tezaurului popular

ANUL II NR. 2

SEPTEMBRIE

2015

Page 2: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

2

AU COLABORAT:

Elena Vornicescu

- redactor şef

- tehnoredactor

Agafia Drăgan

- secretar de redacţie

Ovidiu Dinica

- corector

Redactori:

Constantin Bidulescu

Ioana Zadic

Tamara Vornicescu

Ioan Muntean

- consultant

Adresa de contact:

[email protected]

1. Bine aţi venit!, p. 3 2. E. Vornicescu Simpla bunătate omenească, p. 4 3. Salonul marilor clasici, p. 5 4. Salonul USC, p. 7

- C. Nichita, Poezii, p. 7 - Dorina Pop,. Poezii, p. 9 - Constantin Bidulescu, p. 10 -. Elena Mititelu, p. 12 - Nicolae Nicoară-Horia, p. 13 - Gheorghe Pârlea, p. 14 - Gabriela Ioniţă, p. 16 - Monica Benedic, p. 17 - Agafia Drăgan, p. 18 - Aga Lucia Selenity p. 20 - Violeta Mihăieş, p. 21 - E lena Alec, p. 22 - Ioana Zadic, p. 23

5. Salonul tinerelor talente p.24 6. Salonul spiritualităţii, p. 29

- Dumitru Ichim, p. 29

7. Salonul scenei, p. 31 - Mirela Şova, p. 31

8. Salonul artelor, p. 35 9. Salonul limbii române, p. 37

- Dorina Pop, p. 37 - Nelu Preda, p. 38 - Gheorghe Pârlea, p. 39 - Violeta Petre, p. 39

10. Salonul omagiaţilor, p. 40 11. Salonul Minervei, p. 42 12. Salonul tezaurului popular, p.45

CUPRINS :

Page 3: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

3

Dragi elevi! Vă urez un an şcolar plin de realizări şi de satisfacţii! Cu drag, Fifi

Sunt Fifi – ghid de Castel

Nu priviţi că-s mititel, Am o misiune mare-

Să transmit la fiecare, Că revista iar apare

Pentru mic şi pentru mare .

Vă invit s-o lecturaţi , De sunt bani-

s-o procuraţi !

BINE AŢI VENIT,

PRIETENI!

Page 4: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

4

Editorial

Elena Vornicescu

Simpla bunătate omenească

Astăzi vom vorbi despre bunătate.

Să fim buni… nu e o lege sau un imperativ. E un ţel. Un ţel care ar trebui să vină de la sine, din noi înşine. Aşa cum izvorul vine dintre stânci. Aşa cum zorile se nasc din noapte. Pentru că fără bunătate am fi uscaţi la suflet. Şi ea, bunătatea îşi are rădăcinile în solul copilăriei Fiecare dintre noi are propriile amintiri despre copilărie – vesele, amuzante, emoţionante şi triste. În timpul copilăriei, desigur, culori sunt mai aprinse, cerul mai albastru, copacii mai înalţi, iar bunătatea rămână neschimbată. Vreau să va aduc în pagină o parabolă despre simpla bunătate omenească, despre preţul pe care fiecare dintre noi este dispus să-l plătească.

Vânzătorul stătea în spatele tejghelei magazinului şi se uită absent pe stradă. O fetiţă mică a venit spre magazin şi literalmente s-a lipit de vitrină. Când a văzut ceea ce caută, ochii i s-au aprins de bucurie...

Ea a întrat în magazin şi a rugat vânzătorul să-i arate mărgelele de turcoaz. – Sunt pentru sora mea. Le puteţi împacheta frumos? – a întrebat fata. Proprietarul a privit cu neîncredere şi a întrebat copilul: – Da câţi bani ai? Fata a scos din buzunar o batistă, a deschis-o şi a vărsat câteva monede mici pe tejghea.

Cu speranţă în glas a întrebat: – E de ajuns? Au fost doar câteva monede mici. Fata continua cu mândreţe: – Ştiţi, vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când a murit mama, sora are

grijă de noi, şi nu prea are timp pentru sine. Astăzi e ziua ei de naştere, şi sunt sigură că ea va fi fericită să primească aceste mărgele, ele se potrivesc perfect la culoarea ochilor ei.

Omul a luat colierul, a intrat în adâncul magazinului, a adus o cutie în care a pus turcoazul, l-a împachetat şi l-a legat o panglică frumoasă.

– Poftim! - a spus el fetei. – Şi poartă-le cu grijă! Fetiţa a fugit din magazin şi s-au grăbit acasă. A doua zi de lucru se apropie de sfârşit,

când la pragul aceluiaşi magazin a întrat o domnişoară tânără. Ea a pus cutia cu turcoaz pe tejghea vizavi de vânzător, cu ambalajul separat şi arcul dezlegat.

– Aceste mărgele au fost cumpărate aici? Cât costă? – Ah! - a spus proprietarul magazinului - costul oricărui produs din magazinul meu este

întotdeauna ceva confidenţial, păstrat între mine şi clientul meu. – Dar sora mea a avut doar câteva monede. Aceste mărgele sunt din turcoaz, nu? Trebuie

să fie foarte scumpe. Nu ne putem permite aşa ceva. Omul a luat cutia, cu mare tandreţe şi căldură a restaurat ambalajul, a înmânat-o fetei şi a

zis: – Fetiţa aceasta a plătit preţul suprem... mai mult decât a putut să plătească orice adult: ea

a dat tot ce avea. Tăcerea a umplut magazinul, doar două lacrimi mari străluceau pe faţa fetei, ce strângea în

mână tremurândă un pachet mic...

Page 5: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

5

LADA

COMORILOR

BUNATATE

Adrian Păunescu

Infinita bunătate Ce noapte liniştită la Vaslui şi totuşi, cea mai mare dintre toate, aşa cum poate însăşi mama nu-i este această sfântă bunătate. Au moldovenii bunătatea lor cu care au ştiut să intre-n ţară, cu ea se nasc, precum cu ea şi mor şi nimenea cu ei nu se compară. Ei, hăituiţi de-atâtea-mpărăţii, ce norii lumii îi creşteau cu tuiul, visau către-a lui Ştefan sfântă zi când neamul nostru şi-a găsit Vasluiul. Se vor mai naşte vânători vicleni să speculeze dragoste şi milă. dar ţara va rămâne-n moldoveni ascunsă într-o cosmică prăsilă. Ce noapte liniştită la Vaslui când frate geamăn stă spre frate geamăn şi între ei nimic palpabil nu-i decât o bunătate fără seamăn.

O bunătate fără de folos, o bunătate fără de prihană, Moldova are sufletul frumos, ca pruncul ce s-ar naşte dintr-o rană Nu e un simplu strigăt din tumult ci e o bucurie ce există, o bunătate biruind mai mult decât o răutate anticristă. Luminile s-au stins pe la fereşti şi însuşi întunericul uneşte, ca un bilanţ al soartei omeneşti moldoveneşte cu moldoveneşte! Şi-mi pare că în noapte mai apar nori verzi şi mari şi vineţii pe ţară ca surogatul unui vechi coşmar, ca un acces de criză biliară. Şi iarăşi cred că suntem slabi şi mici şi numai codrii pot să ne ajute, dar vai sunt moldovenii mei aici, cu sufletele veşnic nevândute. Ei sunt într-un Vaslui liniştitor cu pruncii lor ce freamătă-n neveste, gătiţi oricând a deveni popor şi-a da dovadă că Moldova este. Dar mai cu seamă mi-a fost dat să văd ceva cu mult mai tare decât toate, mai tare ca o moarte şi-un prăpăd, această infinită bunătate. Şi dacă pe pământ s-ar risipi atâtea calităţi care-ncotrovă ea, bunătatea ar veni-ntr-o zi ca s-o numim definitiv Moldova.

Salonul

marilor scriitori

Page 6: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

6

Elena Farago

Căţeluşul şchiop Eu am numai trei picioare, Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop, Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi mă cheamă „cuciu şchiop”. Fraţii mei ceilalţi se joacă Cu copiii toţi, dar eu Nu pot alerga ca dânşii, Că sunt şchiop şi cad mereu! Şi stau singur toata ziua Şi plâng mult când mă gândesc Că tot şchiop voi fi de-acuma Şi tot trist am să trăiesc. Şi când mă gândesc ce bine M-aş juca şi eu acum, Şi-aş lătra şi eu din poartă La copiii de pe drum! Cât sunt de frumoşi copiii Cei cuminţi, şi cât de mult Mi-ar plăcea să stau cu dânşii, Să mă joc şi să-i ascult! Dar copiii răi la suflet Sunt urâţi, precum e-acel Care m-a şchiopat pe mine, Şi nu-i pot iubi defel… M-a lovit din răutate Cu o piatră în picior, Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta, De credeam că am să mor…

Acum vine şi-mi dă zahăr Şi ar vrea să-mi fie bun, Şi-aş putea să-l muşc odată De picior, să mă răzbun, Dar îl las aşa, să vadă Răul, că un biet căţel Are inima mai bună Decât a avut-o el.

George Cosbuc

Bunatate şi cinste

Fii bun, onest, cum se cuvine, Prin fapte, că şi prin cuvânt; Fugind de rău, fă numai bine, Dar leagăn până la mormânt. Aşa, c-o veselă zâmbire Vei trece prin această viaţă, Putând voios, fără-ngrozire, Privi pe moarte, chiar în faţă. Şi plug, şi secere, şi sapă, Vor fi uşoare-n mâna ta. Lang-un urcior de rece apă, Că lângă vin , tu vei cânta. Apoi murind, nepoţi cu dor Veni-vor şi te vor boci, Şi flori din lacrămile lor

Pe-al tău mormânt vor răsări!

Page 7: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

7

Salonul Uniunii Scriitorilor pentru Copii

File de magie Zilele sunt numărate, Iar vacanţa pe sfârşite… S-au dus clipe minunate, Dar vin zile fericite! Soarele încă mai zburdă Pe sub nori ce dau năvală Şi oricât ar vrea s-ascundă, S-a dus vremea de tânjală! Ici şi colo vezi ghiozdane Şi copii cu hanorace, Rochiţele diafane, Costume la patru ace, Pantofiori şi chiar fundiţe Se trezesc din amorţeală Pentru cei din grădiniţe Ce se pregătesc de şcoală. Rând pe rând se tot adună Fel de fel de instrumente, Iar pe masă, împreună Stau mulţime de caiete. Chiar de unii vor să-ntoarcă Zilele de nostalgie, Toamna a-nceput să-şi toarcă Filele ei de magie! S-a dus vara peste dealuri Acuzată de hoţie, Vine toamna cu-alte planuri Aşternute pe hârtie!

Toamna-şi curge ploile Curge toamna prin cireş Scuturându-şi ploile, Fruzele s-au făcut preş Astupând cărările. Brumărel cântă de zor Printre toate crengile, Iar la mine pe răzor Stau grămadă ciorile. Vântul suflă prin tufari, Eu m-apuc de tremurat… Toamnă, n-ai putut să sari Peste timpu-nfrigurat? Peste deal, pădurile Se întrec în colorit; Lipsesc doar cântările De sub cerul răscolit! Coşurile fumegă, Satul pare adormit, Ceţurile-şi spumegă Peste zări straiul cernit.

C. Nichita

Toamna în creaţiile

pictorilor români

Nicolae Vermont – Alegoria

toamnei (‘Arta și vinul’)

Ştefan Popescu Peisaj de

toamnă

Page 8: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

8

Sherlock, pisoiul detectiv

Am acasă un motan, Frumuşel şi dolofan Şi să luaţi, vă rog aminte, Că e un pisoi cuminte! Se trezeste de cu zori Privind lung la două ciori Şi la ele se întinde Până lenea îl cuprinde. Apoi, până la amiază, Doar la şoricei visează Colo, pe calculator Că-l ia somnul mai uşor. Uneori cu mintea trează Printre taste se-antrenează; Caută ce nu găseşte Până coada-i oboseşte. E un detectiv de soi Sherlock, cel mai bun pisoi! Dac-a dispărut ceva, Sherlock sigur va afla! Chiar de-ţi vine să nu crezi, Mâine comisar îl vezi… Cu pistol şi epoleţi Dând iama printre boscheţi!

Veveriţa hoţomană

Tot umblând după o nucă, Veveriţa cea focoasă, Scormonind ca o nălucă A ajuns în pod, la casă. Mirosise ea, vezi bine,

Țopăind printre uluce

Că acolo-n pod la mine Ar fi rai, dacă s-ar duce!

Nu știu cum, dar mă văzuse

Că urcasem nuci în toamnă,

Iar acum în gând își puse

Lângă ele chiar să doarmă. Eii, de-ar fi doar ce gândise, N-ar fi nici-o supărare! Dar cum intră o lovise Mare poftă de mâncare!

Hoțomana-și făcu planul…

Avea tot ce își dorise:

Mâncărică pe tot anul

Și un loc călduț, de vise!

Ba-și chemă și ajutoare,

Că nu-i singură pe lume…

Și apoi grămada-i mare,

În doi, nucile-s mai bune! Dar în timp ce o zbughise

Să-și cate tovărășie,

Planul ei măreț se duse,

Doar că ea, încă nu știe!

Mare i-a fost supărarea... Când sosi, descoperise Că i-a dispărut mâncarea

Și-a rămas cu-n sac de vise!

Ion Theodorescu-Sion - Peisaj

de toamnă.

Kimon Loghi - Scenă

romantică

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Toamnă târzie

Page 9: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

9

Dorina Pop

Castel de nisip Cuprins de vrajă Alerg pe plajă. Nisipu-mi zice: -Ce faci amice? Valu-mi şopteşte: -Hai, construieşte Castel de nisip Ca un prototip. Iau găletuţa, Îmi pun şepcuţa Şi mă joc muncind Pănă atunci când Pe ţărm răsare, Zâmbind spre soare, Castel de nisip. Mă scutur pe slip Şi sar în mare. Brr! E răcoare?

Lacrimile cărţii File-ndoite Slove-ngrozite Biata cărticea Plânge singurea. Ude hăinuţe Pagini desculţe Brutalizate Cad disperate. Lacrimi stinghere Cer remaniere. Durii stăpâni râd, Dar le şade hâd.

Preşcolarul Ne jucăm şi colorăm Lucruri multe învăţăm: Litere şi adunări, Povestioare şi cântări. Ursuleţi de pluş, pisoi Au căzut pe locul doi. Prietenul meu de acuma Este creionul şi guma. Dar noi prieteni o să îmi fac Când mă apuc de învăţat, Căci vă spun fără sfială: Eu, la toamnă, merg la şcoală!

Ghinionistul Ieri măseaua, azi un dinte,

Veșnic dau de ghinion

Chiar dacă-s băiat cuminte Precum un cameleon. Dar încă nu am spus totul...

Stai, să vezi ce-am mai pățit: Azi, la fotbal, unul (tontul!)

Din greșeală m-a trântit.

Am ajuns chiar la Urgențe

Și mi-au pus picioru-n ghips.

La școală voi face-absențe.

Stau în pat și ronțăi chips.

CITEŞTE ACEASTĂ CARTE ŞI

VEI SCĂPA DE GHINION!

Decalogul elevului- lector 1.Nu râvni bunurile altuia,dar cărţile citite de altul,da! 2.Aminteşte-şi care e importanţa Cărţii în viaţa oamenilor şi cinsteşte-o! 3.Respectă-l pe cel care a citit şi citeşte şi dobândeşte,prin lectură,la rândul tău,dreptul de a fi respectat! 4.Nu te închina, ignorant, la idolii falşi ai modernităţii! Închină-te Cărţii: doar ea iţi va fi de folos cândva! 5.Nu ucide spiritul Cărţii, uitând-o pe raftul inert al unei biblioteci! Dă-i viaţă,pentru ca, la rândul ei, Cartea să-ţi dăruiască bogăţia întregii tale vieţi! 6.Culege, puţin câte puţin, învăţătura şi înţelepciunea Cărţii! Numai aşa, poţi deveni, în timp, un învăţat, poate un înţelept! 7.Cartea e...,,jocul cu mărgele de sticlă”! Presupune iniţiere! Străduieşte-te să fii şi să devii un iniţiat! 8.,,La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu...”! Astăzi,Cuvântul e puterea ta! Vrei să-l laşi să sirosească??!!! Stăpâneşte-l! 9.Rămâi, orice s-ar întâmpla, fidel Cărţii! Ea nu te va trăda! 10.Deschide Cartea să citeşti ce au gândit alţii, închide-o, să gândeşti tu însuţi!

Page 10: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

10

Constantin

Bidulescu

Faptă bună Soarele pe cer sclipeşte, Căldura te moleşeşte. Azi cu sora mea-mpreună Vom face o faptă bună. Pentru asta ne-am dus iute La părinţi să ne ajute. –Tată, mamă, vă rugăm, Şi la voi noi alergăm, Ca să fiţi aşa drăguţi Să ne daţi câţiva bănuţi. Vrem să dăm ceva mărunt Unui om cu păr cărunt. Stă mereu la colţ de stradă Toată lumea să îl vadă. –Vă stă bine împreună Când faceţi o faptă bună. Omu-acela stă în soare Poate n-are de mâncare, Dar ce face ziua toată? –Apăi... vinde îngheţată.

După vacanţă

Imediat după vacanţă, La vreo trei zile distanţă, Elevii or să expună Şi-o lucrare să compună, Cum a trecut ziulica În vizită la bunica. Înainte de acţiune Profesoara lor le spune: Cea mai concisă lucrare Va primi o notă mare. Cum au auzit ce-a zis Copiii se pun pe scris. Dar la această lucrare A luat nota cea mare Un isteţ de băieţel, Iată textul scris de el. ”Am fost pe o zi ceţoasă Dar bunica nu-i acasă”. După-această întâmplare Iar primesc ei o lucrare. Profesoara amintită Să nu fie păcălită Cere-acum la fiecare Să descrie-o întâmplare, Iar cuvintele avute Nu mai puţin de trei sute. Nota mare-a luat-o el Tot acelaşi băieţel. Toţi s-au străduit mai bine Dar cuvinte-au scris puţine. Iată textul, că-l ţin minte, Cu trei sute de cuvinte: ”Azi a dispărut Azor Am fost supărat să mor. Şi-atunci pe uliţă de zor Am tot strigat Azor, Azor, Azor, Azor, Azor, Azor, Azor, ... .............................”

Nu-i nimic că e cam rece, În schimb – cât e de gustoasă, Aş mânca deodată zece, Mama însă nu mă lasă. Îmi tot zice că răcesc, Dar eu vreau să mă călesc. Bine-ar fi ca ziua toată Să mănânc doar …

ÎNGHEŢATĂ.

CURIOZITĂŢI

-Îngheţata de vanilie este cea mai populară din lume; -Finlandezii sunt cei mai mari consumatori de îngheţată; -Originile îngheţatei datează încă din secolul 2 i.e.n: -Îngheţata creează dependenţă; -Celebrul cornet de inghetata a fost inventat de un producator de vafe (waffles) -

Page 11: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

11

Furnica şi porumbiţa (fabulă)

Vara are toate cele Fluturi, gâze, păsărele. După ce-o furnică papă La lac merge să bea apă. Nefiind ea prea atentă Cade-n apă imprudentă. Şi cum apa este rece Era gata să se-nece. Porumbiţa din înalt Face repede un salt Şi aruncă o crenguţă Alături de furnicuţă. Furnicuţa se agaţă Şi aşa scapă cu viaţă. Peste-o zi, un om să-nşele, Pune nişte grăunţele Ca să prindă cu o plasă Porumbiţa cea frumoasă. Furnicuţa repejor I se urcă pe picior Şi când tare l-a pişcat Omul nostru a ţipat Porumbiţa a zburat Şi aşa ea a scăpat. Morala:

Binele ce îl primeşti Tot cu bine-l răsplăteşti.

Recordul Azi sportivul Simion S-a suit în avion Şi şi-a aranjat ţinuta Să sară cu paraşuta. După salturi de rutină Campion vrea să devină. Un record să stabilească Cât mai mult el să plutească Până când o să decidă Paraşuta să deschidă. Însă ea nu funcţionează Şi-n copac aterizează. După ce din pom coboară Mulţi săteni îl înconjoară. – Am vrut un record să bat Dar sunt tare dezolat.

– Din greşeli se mai învaţă Bine c-aţi scăpat cu viaţă. În sat sunteţi primul om Care se dă jos din pom Fără să se urce-n el, Tot record, dar mai altfel.

Fabula cocoşului isteţ Un cocoş al unui om Se urcase într-un pom. O vulpe-i dădea târcoale Ridicându-i osanale. – Ce penaj strălucitor Ce cocoş fermecător Şi ce creastă sângerie Parcă-i o bijuterie. Ai şi pinteni la picioare Aripile-ţi dau culoare, Vino jos să mai vorbim Vreau să ne împrietenim, Duşmănia s-o uităm Şi noi doi să ne pupăm. Cocoşul cam intuieşte Că vulpea îl păcăleşte. – Vai ce veste minunată Eu o să cobor îndată. Văd şi doi ogari în zare Să le spunem vestea mare. Vulpea când a auzit Iute ca vântu-a fugit. MORALA:

Fără zgomot, fără larmă, Îl învingi pe cel viclean Chiar cu propria lui armă.

Page 12: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

12

Elena Mititelu

DIN DUMBRAVA DEZGOLITĂ... Din dumbrava dezgolită, După dealul dantelat, Dulcea Doamnă despletită, Defilează delicat. Diafană, dichisită, Discret, dansu-i degajat, Din dumbrava dezgolită, După dealul dantelat, Doar desaga-i dezmorţită, Din decorul deşteptat, Deşirând drama doinită, Duce dorul descuiat Din dumbrava dezgolită!

Simţurile mele

Cu ochii deschişi mereu, Văd tot ce-i în jurul meu. Cu nasul miros uşor Şi parfumul florilor, Iar urechile-mi curate Aud sunetele toate. Degetele, frăţioare, Simt de-i moale sau de-i tare. Cerul gurii, limba-mi spun, Când mănânc, de gustu-i bun. Şi-uite-aşa, încet, îndat’ Despre simţuri ai aflat!

Întâmplări ciudate Îţi propun să ne jucăm! Vreau să spun, dacă se poate, Nişte întâmplări ciudate: Sus, pe deal şi jos, în luncă, Harnicii trudesc la muncă, Leneşilor nu le pasă, Trândăvesc la umbra deasă. Mai la vale-n mare grabă, Se-ntâlni un moş c-o babă, Moşul-nalt şi slab, doar oase, Baba scundă, şolduri grase, Moşul are un băiat, Bun, frumos, neînsurat Şi baba are o fată, Dar a ei e măritată, Însă nu o duce bine, Rea, urâtă, soacra-i spune. Doi copii: băiat şi fată, De la jucării se ceartă. Fata supărată tare, Ţine-n braţe-o minge mare, Că, vesel, băiatul cică, Vrea să-şi schimbe mingea mică. Ştim cu toţii că nu-i just, Să spui lat dacă-i îngust, Să spui copt, dacă e crud, Sau uscat, dacă e ud. Şi-aşa, să nu ne certăm, Îţi propun să ne jucăm: Un cuvânt întâi tu spui, Eu îţi zic opusul lui, Şi, jucându-ne în rime, Am trecut prin antonime!

A

cestea sunt cele 5 simţuri ,,clasice”

ale omului .Astăzi vei afla lucruri

interesante despre GURĂ :-Daca

gura ta ar fi complet uscata, nu ai

putea simţi niciun fel de gust.

-Gustul este cel mai slab dintre cele 5 simturi (o mica recapitulare: vaz, auz, miros, pipait, gust). -Unele medicamente, deficienta de vitamine, loviturile la cap, tumorile pe creier, expunerea la prea multe chimicale si radiaţia – toate acestea pot provoca tulburări ale gustului. -Ca si amprentele digitale, amprentele de pe limba sunt unice. -In decursul vieţii, oamenii produc cam 37.854 de litri de salivă (adică aproximativ 1.5 litri de saliva pe zi!). Aceasta e necesara pentru gust – pana când mâncarea nu e dizolvata de saliva, nu o putem gusta. -Dacă eşti dreptaci, ai tendinţa sa mesteci mâncarea mai mult pe partea dreapta. Si invers, daca esti stângaci, iti place sa mesteci mai mult pe cea stânga. Prin sărut, te poti astepta ca partenerul sa iti transfere in jur de 256 de colonii de bacterii. Si tot cam atâtea ii dai si tu lui/ei. Aproape 50% dintre bacteriile care traiesc in gura se gasesc pe limba.

Page 13: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

13

Nicolae

Nicoară-Horia

Reverie Mă simt ca în poveștile cu zmei,

Da, mai rămâne vara, nu se duce

Și veșnicia cântă-n ochii mei

Atunci când te privesc, minune dulce! Ard în lumină strugurii din vii,

Toți pomii din grădina mea tresaltă,

Din care început de lume vii N-o să știe versul meu vreodată!

Când te-am văzut întâia oară-n prag

Văzduhul s-a umplut de dimineață

Și-atât de cunoscut mi-e chipul drag,

L-am mai văzut de-atâtea ori în viață...

Te ţin pe braţe

Te țin pe brațe și nu-mi vine-a crede,

Așa cum ține aerul pământul

Și Dumnezeu din cer acum ne vede,

Mi-e plin de rouă și-adevăr cuvântul!

Tu ești de-acolo îngerul trimis,

Cum e trimisă dimineața-n zori,

Te țin pe brațe, te-am ținut și-n vis

Din așternutul meu de-atâtea ori!

Nici nu mai am cuvinte să pot spune Ce plini sunt de lumină anii mei, Mă uit în ochii tăi ca-ntr-o minune,

Și ce Vedere-i dincolo de ei!

Bunicule, să nu fii supărat... Te-am auzit-ce dulce m-ai certat, Cu sufletul străbunului pe roată: Bunicule, să nu fii supărat Țara asta veșnic nu se gată!

Scrie despre ea, atât cât poți, Glasul meu înlăcrimat te-ndeamnă, La Țebea sus și-acolo printre

Moți, Miroase-a veșnicie și a

toamnă... Cuvântul tău e-atât de fericit, Cum altul pe pământ nici nu mai este! Când voi fi mare o să îl recit Izvoarelor și brazilor pe

creste!

Pe mal de Arieș tulburător

Avram Iancu o să-mi iasă-n cale,

De el și de tribunii lui mi-e dor

Să mântuie tot neamul meu de jale; Voi merge-n locul lui la împărat,

Eu nu i-am fost și n-o să-i fiu

argată, Bunicule, să nu fii supărat,

Țara asta veșnic nu se gată...

1 octombrie-

Ziua oamenilor în etate

Bunicii noştri luminoşi ca sfinţii

Page 14: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

14

Mama Mama-i luna de pe cer, Mama-i floare-n lăicer; Mama-i apa de izvor, Mama-i strigătul de dor; Mama-i leac pentru durere, Mama-i spicul ce nu piere; Mama-i leagănul iubirii, Mama-i cheia nemuririi; Mama-i mâna mătăsoasă, Mama-i dulcele Acasă. * Ce să-ţi dăruiesc eu ţie, Ca răsplată că te am? Îţi dau, mamă, pe vecie, Dorul dulcelui tău ram, Când departe o să-mi fie Chipul tău – icoană vie.

Gheorghe Pârlea

Farfuria zburătoare

Farfurie zburătoare Du-le veste la bunici Peste câteva hotare Că e foarte bine-aici. Dar să nu le zici cumva Că ce-am spus nu-i chiar aşa! Iar la-ntoarcere s-aduci, Din copacul cel bătrân O boccea plină cu nuci. Şi-adă şi-un mănunchi de fân, Că nu-i iarba pe aici, Cu parfum ca la bunici. * Farfurie zburătoare, Cale bună la plecare! Iar la-ntoarcere, fireşte, Vântul cel care-ţi prieşte!

Am frăguţe!... Am frăguţe!... Am frăguţe! Bobi de soare Din răzoare!... * Le-am ales, Când le-am cules, Ca pe nişte mărgeluţe Grămăjoare în mânuţe... * Nu le duc însă la piaţă, Ci am să le-nşir pe aţă Şi-am să-i fac păpuşii mele Şirag dulce de mărgele.

Page 15: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

15

Am frăguţe! Am frăguţe! Bobi de soare Din răzoare!... * Şi-am să fac din ele-îndată Şi spumă pentru-ngheţată Ca să-mi râdă inimioara C-am unit iarna cu vara. * Iar de-or rămânea vreo două Vă voi da cu drag şi vouă... * Am frăguţe! Am frăguţe! Bobi de soare Din răzoare!... DOR, în dar aniversar

Ce poate face un bunic Pentru un pui de om atât de mic, Care-şi măsoară azi, aniversar, Cinci anişori? Şi cam ce DAR Să îi trimită el acolo-n depărtări Şi iute să străbată-albastre zări? Dar iată, draga mea nepoată, Ce DAR purcede să străbată Şi Alpii cei semeţi, şi-nstrăinate ţări Până la tine-n crude depărtări: Crâmpei duios de poezie Ce timpului va pune frâie. Şi când bunicul vers n-o să mai scrie, Tu reciteşte-această poezie, Ştiind că arde-n ea un DOR cu pară, La orice ZI a ta ANIVERSARĂ.

Ghicioare (Poezie didactică) Are tata patru fiice… Cine ştie cum le zice? * Eu ştiu doar că poartă-n plete Cununi mândre, pentru fete. Una poartă-n cununiţă Struguri copţi şi foi de viţă, Alta, numai floricele (Ghiocei şi viorele), Una ciucuri de cireşe Între spice dese-dese… Şi-n sfârşit, cea care are Cunună strălucitoare Din steluţe de pe cer Ce vin jos doar când e ger. Are tata patru fiice… Cine ştie cum le zice? Răspuns: Dac-aş fi eu mititel, M-aş gândi numai niţel Şi-aş sări apoi, ca ars: Nu mă duceţi voi de…nas! Una-i, sigur, Primăvara, După ea, precis e Vara, Vine-apoi, se ştie, Toamna Şi-n sfârşit, urmează Iarna. Dar, să ştiţi, în ghicitoare

Sunt învălmăşite tare

Un bătrîn şi o bătrînă trec pe-alee cătinel.

Ea cu-n trandafir în mînă, cu o crizantemă el.

Parcă vin dintr-o baladă, parcă vin dintr-un colind.

Page 16: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

16

1.Se crede că există cel puţin 40.000 de specii de păianjeni în lume. 2.Majoritatea păianjenilor sunt „canibali”. 3. Aproape toţi păianjenii sunt veninoşi, dar rolul veninului lor este acela de a-şi paraliza prada, nu de a le face rău oamenilor. 4. Păianjenii consumă cantităţi mari de insecte pe parcursul unui an. Ei ajută la menţinerea sub control a populaţiilor de ţânţari şi de muşte, care sunt importanţi vectori pentru diverse bolI 5. Cei mai mulţi păianjeni au opt ochi. Există însă şi specii care au 12 ochi. Cei mai mulţi ochi sunt folosiţi doar pentru a face diferenţa dintre lumină şi întuneric, în timp ce o mică parte le oferă o vedere foarte bună şi sunt folosiţi pentru vânat. 6. Ca simbol, păianjenul

reprezintă o virtute, și anume răbdarea de care dă dovadă

țesând, la infinit, pânza ce

reprezintă casa, dar și arma arahnidului.O altăcaracteristică atribuită acestui animal este capacitatea de a aduce o muncă migăloasă la bun

sfârşit.

Gabriela Ioniţă

Musafiri

A plecat din dormitor pentru că nu suportă mirosul de vopsea, var şi lavandă. S-a mutat în salon. Ţese. Dar este atentă pentru că aşteaptă musafiri. Nu, nu, musafirii nu s-au anunţat că ar veni, dar ea îi aşteaptă totuşi.

Pânza este fină ca mătasea. O priveşte cu o încântare de parcă ar avea 8 ochi!

- Bzzz! Musafirii! Este o tinerică năucă; o fi îndrăgostită? că altminteri nu

mai nimerea aici ! - Da pofteşte, te rog, nu sta la uşă! - Mulţumesc, nu aş intra, sunt murdară pe picioare… - Insist, e plăcerea mea! Gazda, păienjeniţa, amabilă , o

înconjoară de vreo câteva ori pe musculiţă cu admiraţie: - Ce tinerică eşti! Fă-te comodă; mă duc să pun de

cafea. Îi priveşte picioarele lungi, acoperite cu perişori subţiri,

cum se îndepărtează: - Ce graţios păşeşte! O fi fost balerină în tinereţe,

vorbeşte în gând musculiţa. Doi ţânţari, musafiri şi ei, s-au făcut deja comozi …sunt şi fără maniere …nu au salutat-o!

Cât timp fierbe cafeaua, că îi place să fie fiartă binişor, păienjeniţa se aşază în fotoliu, cu gândul să-şi întreţină musafirii .

- Bzzz! - Ce frumos cânţi! eşti soprană? Nu mai aude răspunsul, leagănul muzicii adormind-o.

Dungile întunecate de pe abdomenul gri se ridică şi coboară, după cum respiră ; ai zice că are ascuns acolo un şoricel mic, mic care se mişcă. Oare chiar are?

- Bzzz! Nu şi-a terminat concertul, dar profesionistă fiind cântă până la final, trezindu-şi gazda.

- E gata cafeaua! Mi s-a făcut şi foame; păienjeniţa îi spune numai ei, pe musafirii ţânţari nu prea îi bagă în seamă. Or fi de-ai casei?

Ca o prim balerină, se îndreaptă spre musculiţă… Apoi s-a întors la treaba ei. Ţese!

Ştiaţi că PĂIANJENUL…

Page 17: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

17

Monica Benedic

Goana după fluturaş

Peste drum, printre uliţe, După gard, chiar în grădină, Se aude în surdină Miaunat de pisicuţe. Doi pisoi şi-o soră albă, Proaspeţi locatari de soi, Se avântă prin noroi Spre frunzişul des de nalbă. Surioara, năzdrăvană, Vrând s-ajungă-un fluturaş, Se avântă mintenaş Agăţată de-o liană. Din a frunzelor prinsoare Nişte picuri mici de rouă Au părut din cer că plouă Şi-au făcut-o să coboare. A zbughit-o speriată Să găsească-acoperiş Şi-a zărit printre frunziş O cutie-n dos, uitată. Când să intre… n-avea unde… Blana i se ridică, Ochii-n jos pe dat’ lăsă… Unde oare se ascunde? Doi ochi albi, scânteietori, O priveau chiar din cutie. Mai mult moartă decât vie, Căută spre frăţiori.

Ce mai râset! Ce mai haz! Chiţăilă, şoricelul, Îi făcu pisicii felul, Însă dădu de necaz: Mama albei pisicuţe Se aprinse, foc şi pară, Şi-l făcu ca să dispară După gard, printre uliţe.

Bunica

În odaia liniştită, Mirosind, parcă, a soare, Stă în colţ, un pic pitită, Cufundată în uitare Şi gândind la nepoţei. - Ce vei face când vei fi Mare… cât o păpădie? Doctoriţă, profesoară, Balerină, gospodină… - Tu ce eşti? Ca tine vreau: Cu ochi calzi să-mpart lumină, Să tot umblu, să nu stau Şi de dor inima plină Să o dau…

Din sfaturile bunicuţei:

Leac sigur împotriva

răcelii

În două-trei seri la rând, se

bea un ceai fierbinte din

coada-şoricelului, pătlagină

şi un fir de mentă, ţinându-

se picioarele în apă fierbinte.

Se stă între 5-10 minute.

Dacă apa dă să se

răcească, se mai adaugă

apa clocotită. După aceea

se intră în pat. Efectul este

foarte rapid. Indiferent cât de

puternică este răceală, trece

ca luată cu mâna. De obicei

sunt suficiente două seri.

Cine nu poate bea ceaiul

amar, să adauge o linguriță

de miere. Nu uitaţi! Când vă

prinde răceală, băgaţi-va

picioarele în apă fierbinte

Page 18: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

18

Agafia Dragan

La albine Azorel e supărat, Nasu-n floare a băgat, O albină l-a înţepat, Şi pe loc s-a şi umflat. -Las că-ţi vin acum de hac, Că mai înţepat cu-n ac! -Nu te duce la albine, C-o să fie vai de tine! Azorel n-a ascultat, Şi spre stup a alergat. -Vai de mine sunt o mie, Şi spre mine vor să vie. Azorel fugii în casă, Şi de acolo, drept sub masă. Tremurând, cuprins da frică, Nu ştia ce să mai zică. -Insecte supărătoare, Bâzâie din floare-n floare, Mai şi-nteapa de te doare, La ce-or fi bune oare? De bunicul le-ngrijeste, El cu grijă construieşte Stupi, căsuţe de albine, Asta, n-o-nţeleg prea bine. -Azorel, oarea-i uitat, Şi aseară ai întrebat Ţie mierea ţi-e pe plac, Albinuţele ne-o fac. Stropi de floare aurii, Zi de zi adună-n faguri.

Pisoiul şi lăptopul

Pisoiaşul meu vărgat, Pe laptop s-a învăţat, La ecran se uită-ntruna Până când cască şi luna. Miorlăie şi dă din coadă, O mustaţă-şi mai înnoadă. De încerci să-l iei de aici, Parcă ar fi prins cu lipici. Pe la jocuri se zgâieşte, Nimic el nu mai doreşte. Vreau să-i dau şi eu un sfat, El urechea şi- a astupat, Miorlăie tare supărat, Că de aici l-am alungat. -Tu nu înţelegi, motane? Eşti prea mic şi nu e bine, Să stai ore-ntregi pe laptop, Chiar de este acum în top. Capul rău te va durea, Ochişorii vei strica. Mergi acuma la culcare Şi nu mai fă supărare! Pisoiaşul meu iubit, Ce zici, o fi adormit? Din mustaţă mustăceşte, Oare cu cine vorbeşte? Sforăie sau doar visează, Că întruna butonează.

Azorel, pictor mare Azorel e supărat, S-a lăsat şi de lătrat. Toţi îl strigă Murdărel, Când din cuşcă iese el. Ce-or avea cu mine oare? Vreau să fiu un pictor mare, Desenez un pom o floare, Şi deasupra pun un soare, Şi mai pun ceva culoare… - Azorel, eşti tot pictat! Motănel i-a explicat Nu te şterge pe blăniţă, Nici pe nas, nici pe guriţă. Ţine pensula mai bine Şi nu te picta pe tine. Nu bagă lăbuţa Şi nici chiar gheruţa, În culoare toată. Du-te şi te spală-ndată

ZÂMBETE

Page 19: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

19

Nu ştiu zău ce să mă fac Azi le-am încurcat pe toate, Descurcă le de se poate, Ascultă şi te uimeşte, Şi la loc le potriveşte. Oaia multe frunze are, Varza lână pe spinare, Mere coapte stau pe arac, Roşii pe creangă-n copac. Vaca toarce pe cuptor, Pisi rumegă de zor, Vinetele ne fac miere, Albinele sunt coapte tare, Motănel latră -n coteţ, Azorel umblă semeţ, Vezi acolo sus pe casă, De parcă ar fi sub masă. Un cocoş stă şi cloceşte, O cloşcă cucurigeşte, Un curcan trage-o căruţă, Un cal fură o grăunţă. Mulţumesc m-ai ajutat, La loc toate-ai aşezat.

O poezie încurcată Azi sunt tare supărată, Poezia e încurcată, Au rămas cuvinte afară, Unde să le pun eu iară? Am să vi le spun şi vouă, Perechi două câte două, Poate voi vă descurcaţi, La loc sigur le aşezaţi. * * * (citeşti-poveşti) N-are gură şi vorbeşte, Tace dar îţi povesteşte, Doar să vrei să o........., Este o carte de......... (curcan-fazan) Mândru este şi ţâfnos, Coada-şi înfoaie fălos, Culori curcubeu a luat Penele de le-a pictat. Îţi spun sigur nu-i...... Este însă un..........

(codiţă-veveriţă)

În scorbura casă are, Alunele-i plac tare, O cunoşti după........, Este o mică........... (aici-arici) (mărgeluşe-picioruşe) S-a îmbrăcat în mii de ace, Sigur haina asta-i place, Ochii două............., Scurte patru.......... Nu prea vine el pe....., Este un ţepos.........

Cârtiţa -Copile! ce ai păţit, De eşti tare gălbejit? -Am văzut un muşuroi, Drept acolo în trifoi, Şi aleargă pe cărare O furnică, aşa de mare, Aproape cât un pisoi. Nu apuc să zic nici doi, Că intră în muşuroi. E o cârtiţă mă crede, Te miroase, nu te vede, Blană neagră la culoare, Un năsuc cam lat ea are, Lăbuţele, lopăţele, Ochii, orbi, două mărgele, Te aude foarte bine, Şi nu dă ea peste tine. Sub pământ îşi face casă, Pe nimeni în ea nu lasă, Afară , cam rar se arată, Şi este foarte curată. Nu ştie decât să sape, Câte o râmă ca să afle. Nu mai fi aşa fricos,

Nu te muscă, fii serios!

Page 20: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

20

Cel ce visele-mi

veghează

În ograda părintească

Mă așteaptă ani la rând

Urechea să și-o ciulească

Să mă-ntâmpine lătrând Cu ochiadele-i bătrâne (Anii nu l-au grizonat) Nu mă uită el pe mine După cum l-am observat, Că blănosu-mi stă de pază Visele-mi de le veghează!

Mi-s mic și mi-s

nătăfleț

Mi-s mic și mi-s nătăfleț, Sunt pufos și iubåreț. Am urechile lungite,

Alea sunt și mai iubite.

Morcovii îmi plac de mor, Varza, sincer, o ador.

Am codița-n vânt lăsată,

Hai... C-aveți gura căscată!

Aga Lucia Selenity

Şotron

Şotron astăzi vom juca, Pe loc neted, într-un parc, Pregăteşte piatra ta Şi o cretă pentru ţarc!... Facem câteva căsuţe, De la unu pân’ la nouă, Ele trebuie parcurse, Câte una, câte două...

Uite, sar într-un picior, Linia nu o ating, Crescător, descrescător, Ca să fac şi eu rating Cine primul va ajunge, La căsuţa de-început Este cel ce va învinge, Şi va fi şef absolut… Şotron astăzi am jucat, Pe loc neted, cum se ştie, Şi mă simt mai relaxat, Căci şotronu-i poezie...

EX-LIBRIS

Din comorile Luciei:

Page 21: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

21

Violeta Mihăeş

Hoţul de păpădii Cine le-a furat pe toate

Și le-a înșirat departe

C-un alai de puf gălbui

Dus în țara nimănui?

Stăteau vesele-n livadă

Și-ascultau o serenadă

Vântul le cânta-n surdină

Însoțit de-o tamburină.

Ele, galbene, ochioase, Ascultau tare voioase Încântate pân` la cer

De-așa tandru cavaler.

Dar când vântul s-a-

ntețit, Păpădiile au pornit Să zboare toate sub cer, Cer albastru de prier. Totu-a fost doar amăgire? Au pierit dintr-o clipire Toate stelele-aurite Printre ierburi risipite. Prin livada-acum pustie Nu e cânt, nici armonie.

Copilașul supărat

Strigă vântului turbat:

-- Hoțule de păpădii,

Pe la noi să nu mai vii!

Povestea frunzelor Azi cad frunzele duium Şi-mi stau vesele ȋn drum, Că-s gătite ȋn culori Aduse-n caleşti cu flori De cocorii ce-au plecat Şi n-au vrut să stea la sfat. Mȃine vor fi supărate, Zgribulite şi plouate. Mi s-or aduna la poartă Şi-or umple ograda toată. Mătura mi-o da dreptate Cȃnd le-oi alunga pe toate!

Numărătoare cu stele Am visat că stau pe Lună O căpşună şi-o alună Şi tot numără la stele, Dar se-ncurcă, vai de ele! O steluţă-n cer s-a stins, Alta coadă şi-a ȋntins, Trei steluţe-s sclipitoare, Patru-s stele căzătoare. Cinci regine sunt pe zare, Şase stele taur are, Şapte trag la Carul mare. Opt sunt stele gemene, Nouă vor să semene Celor zece peşti ce-noată Prin Calea Lactee toată. Şi-ar mai număra , măi frate, Dar sunt o infinitate!

Literele din următoarele

cuvinte nu sunt scrise

corect. Le poţi ordona

pentru a indica numele unor

animale.Unele din ele sunt

desenate.

Page 22: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

22

E lena Alec

Mic şi rătăcit Prin grădină, sub gutui Mi se rătăcise-un pui Galben mic şi jucăuş Cât să-ncapă în palmele-căuş… Sta cu ciocul ridicat, gălbenuş-cu-ochi, mirat! îl ningea mai dulce ca un sărutat, Floarea de gutui, alb-roză parfumată… de-aceea nu se îndura să plece şi-atunci se mai rătăci …o dată!

Dulin

Pe un ram de soc stăteau ciufulite, şapte vrăbii patru se certau, cu poftă trei, doar picoteau… Cică-n primăvara asta în ograda lui Dulin şapte cuiburi noi vor face nici unul, mai puţin! uite că aveţi dreptate! întrebând “Cine-i Dulin?” e-un căţel drăguţ, măi frate cam micuţ, de-ambiţii plin…

Cu blăniţa creaţă, creaţă pe o lăbuţă e pătat zici că-i miel adus din piaţă Parcă-i desenat! Plin de vervă se învârte singurul stăpân pe curte, Responsabil ! – i s-a spus, priveşte …de sus! Zarva vrăbiilor, lui – îi provoacă supărare se gândeşte, c-un lătrat le va speria el…oare? Pe lăbuţe se propteşte Cu urechile ciulite c-un lătrat doar, reuşeşte! vrăbiile-s zburătăcite… Fericit, e ţanţoş tare, n-o să-i treacă, într-o lună! ditamai recordul – MARE ŞAPTE!...dintr-o …lătrătură! Uite-l cum s-a transformat Dintr-un căţel creţ – BĂRBAT !

Mâini dibace

,,Puişorul,,

Materiale: ață de lână sau

sintetică de culoare galbenă și verde, foarfece, hârtie colorată.

Instrucțiuni:

Pentru confecționarea

puișorului sunt necesare două

pompoane de mărimi diferite.

Pompoanele se confecționează,

depănându-se ața pe palmă,

apoi ața se scoate de pe mână,

la mijloc se leagă cu ață,

capetele sunt tăiate uniform.

Motocelul primit se ciufulește

pentru a-i da forma de pompon.

La fel se confecționează și al

doilea pompon mai mare,

depănându-se ața pe degetele

mâni. După ce am confecționat

ambele pompoane, ele se

unesc, formând corpul

puișorului. Apoi capul puiului se

ornamentează cu creastă, cioc

și ochișori. Puișorul poate fi

utilizat ca jucărie sau poate fi

fixat pe un stativ dur

ornamentat cu ață de culoare

verde, reprezentând iarba.

Page 23: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

23

Ioana Zadic

E toamnă Toamna a mânat spre zare Cârd de păsări călătoare Şi-a adus de pe coline Frunze de rugină pline. Frigul intră şi prin case. Crengile parcă sunt arse Şi-au rămas fără podoabe... Norii sunt fantasme albe. Florile-au pierdut petale Căci poienile sunt goale. Eu privesc spre cer în noapte

Și-ascult ale ierbii șoapte.

Toamna cea cu multe fețe

Pe fruntea muntelui este cununa de stele, din negura nopții, Dar nu rămâne cu niciuna când ziua e în pragul porții. Cununi de raze-atunci pe frunte își pune muntele în zori

Și poalele pline de ciute și le încinge-n brâu de flori.

Suspină apele-n izvoare și vântul le ține inos,

Se limpezește iarăși zarea... E-atât de bine și frumos!

Copacii stau cu semeție pe coama muntelui și au

Fruntea în nori, parcă-n vecie, de pază cerului ei stau.

Lumina picură-n fereastră și mă trezește surâzând,

Iar în livada de pe coastă văd merele din măr căzând.

Se-așterne pe pământul reavăn covorul plin de frunze moarte.

Și prunii din livadă-și pleacă fruntea-ncărcată de podoabe

Spre iarba ce-i acum uscată... Se văd din deal niște cocioabe.

Erau demult locașuri care adăposteau bătrâni, copii...

Acum pereții se dărâmă. Se zăresc stele aurii

De privești prin acoperișul ce și-a pierdut prin ani veșmântul

De draniță. Și-n voia sorții rămas-a una cu pământul.

E toamnă azi, e toamnă mâine, până ce iarna va veni

Și pe întinderi de țărână cădea-vor fulgii argintii.

ALTRUÍSM s. n. Atitudine

morală sau dispoziție

sufletească a celui care

acționează dezinteresat

în favoarea altora;

Din fr. altruisme.

Page 24: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

24

SALONUL

TINERELOR TALENTE

(Compunere colectivă, cls. A IV-a, B Lic. teoretic Miron Costin, Paşcani, jud. Iaşi, înv. Ioniţă Gabriela)

Prietenie

Un adjectiv pe numele său Adjectivul şi-a luat schiurile în spate şi a pornit spre pârtia ,,Să scriem corect,,. Pârtia, ca un cornuleţ pudrat din belşug, se află pe tărâmul frumoasei împărătese Literatura. Aici se adună şi cei mici şi cei mari.

Adjectivul s-a întâlnit cu Substantivul, Verbul, Numeralul şi Pronumele.

-Băieţi, ne întrecem? Facem o cursă? a strigat Verbul. -Dar eu mi-am lăsat schiurile acasă! spune

Substantivul . -Hai cu mine, prietene! îl invită Adjectivul generos. Cursa a fost superbă. Primul pe schiuri, strâns

îmbrăţişat de Substantiv, a stat Adjectivul, apoi pe la jumătatea drumului au făcut schimb de locuri.

-Tii, ce veselie! De unde mai au atâta energie? se minunează împărăteasa Literatura privindu-i de la fereastra castelului domniei sale.

Când amurgul rece şi misterios a îmbrăţişat pârtia, prietenii s-au întors acasă la somnic.

Noapte bună!

Pleşcan Andrei, cls. A IV-a B, Lic. Teoretic Miron Costin, Paşcani Înv. Ioniţă Gabriela

La cumpăna dintre ani

Lună plină, vânt şi ger Stele multe sus pe cer .

Scârţâie sub tălpi zăpada De copii, plină-i ograda.

Unii ură, alţii colindă Alţii stau la rând în tindă Să primească colăcelul C-au venit cu clopoţelul. E Vasile Sfântul care Ne îndeamnă la urare Anul Nou începe-acuma La mulţi ani spunem întruna. Dar, ne urăm şi sănătate Să avem succes în toate Şi să ne iubim cu toţii Fraţi, părinţi, dar şi nepoţii!

Zestre

Zestre scumpă strămoşească

Ie mândră, românească,

Cin’ te poartă, faima-i crească!

Duci în fire drumuri, creste, Doina dusă în poveste,

Râuri, soare, flori şi lună, Doruri prinse în cunună.

Zestre scumpă, strămoşească,

Cin’ te joacă, să trăiască!

Eu te iau când plec afară,

Dorul greu ușor să-mi pară,

Te îmbrac, să mă mândresc

Și cu straiul românesc.

Sfânta Ie de acasă,

Cine-o coasă, neamu-i pasă!

Elena Mititelu

Page 25: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

25

Sărmaş Diana , clasa a IV -a Şcoala Gimnazială Nimigea de Jos Învăţătoare : Csillag Ana

Ce vreau să devin ?

Noaptea se laă ca un cântec luminos. Ploaia de stele colorează cerul senin în care se oglindesc zeii. Viitorul meu luminos îmi apare în vis sub formă cerească. Am visat o lume nevoiaşă, plină de speranţe spulberate. Dintr-o dată simt că aş putea schimba ceva. Vocea mi se deschide , iar cerul se înseninează. Viitorul oricărui om poate transforma o lume tristă în una cu bucurii şi lumină. O piesă din suflet face un om să simtă paşii... Vreau să devin cântăreaţă, să dansez , să visez, să îndrăznesc şi să ajung dincolo de nori ! Un spectacol poate transforma lumea într-un loc magic. Eu ştiu şi simt asta !

Gavrilaş Paula Ingrid , clasa a IV –a Şcoala Gimnazială Nimigea de Jos, învăţătoare : Csillag Ana

Ploaia de stele

Era o seară minunată , când luna dormea deasupra pământului. Stelele străluceau , iar perele din părul grădinii mele erau din catifea roşie. O broască se uita la miile de lacrimi aflate lângă lună.

Un băiat cu păr de aur a ieşit să studieze stelele. Ploaia de aur i-a cuprins inima. Când a simţit că uşa pleoapelor se închide a luat fotografiile făcute şi a plecat sub plapuma caldă unde ochii i s-au închis. Dimineaţa, Bogdan a observat că cerul este curat şi argintul stelelor nu mai picura. Seara întreaga planetă era fericită. Stelele îşi picurau argintul. O ploaie de podoabe stelare i-au umplut golul din inima băiatului cu păr de aur şi ochii ca oglinda. Era numai zâmbet. Bucuria îi creştea mereu, încât inima sa a început să danseze.

Ii româneşti

Atenţie , concurs! Cine prima(-ul)va

determina corect din ce zone sunt iele de mai jos va primi în

dar ..o ie din zona de centru a Republicii

Moldova

Page 26: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

26

Lucia Chiriţă.cl a VII-a , s. Ignăţei. Rezina.

Republica Moldova

Gânduri

Scriu… Scriu nu pentru că îmi place, dar scriu cu un scop, mă gândesc că astfel voi nărui suferinţa, voi putea să mă răzbun. Da, să mă răzbun pe ea, pe cea care mi-a distrus zâmbetul.

Pe această tristeţe absurdă.

De-aş fi…

De-aş fi un vis, aş iubi nopţile. De-aş fi o ploaie aş iubi toamna. De-aş fi nisip Aş iubi marea. De-aş fi o albină Aş iubi florile. De-aş fi poet, mi-aş iubi muza… …dar aşa sunt Eu Şi iubesc ce nu-i al meu

Mihai Vicol,cl a VIII.a Găleşti, Străşeni ,

Republica Moldova

Prizonier al fulgilor

Aş vrea să mă pierd într-o vamă de dor, Şi din profunzimea privirilor În aşteptare să iasă Scântei. Dar, ninge fără încetare şi-aş vrea Ca toate să fie doar un vis. Mi-i dor de-o caldă mângâiere Şi de-o sacră îmbrăţişare Sau de-un cuvânt de alinare, Dar tot mă pierd în zare. Prin fulgi mărunţi zburdând în aer Prin gânduri mii scanate în eter, tot mai aud izvorul colo-n vale şi nu-.nţeleg ce vrea să-mi spună el… Doar fulgii împletindu-mi o coroană, Şi terminându-şi rostul pe pământ Mă cheamă insistent în lumea lor, Am acceptat şi-am devenit în taină prizonier în zborul fulgilor.

Page 27: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

27

Miruna Diana Orban,12 ani,Bistriţa

Draga noastră Terra, Eu ştiu că tu suferi de la atâta poluare. Gunoaiele şi mugurii de ţigară aruncate lângă coşuri, defrişarea pădurilor care duce şi la lipsa de oxigen, poluarea aerului dar si a organismului uman cu substanţe toxice (cum sunt spray-urile,fixativele, parfumurile şi drogurile) , fumul lăsat de autoturisme şi de focurile amplasate în spatii verzi, poluarea apelor şi a naturii. Ştiu că ai dori să strigi de agonie, şi eu sunt dezgustată de la aceste fapte! Tu eşti draga noastră casă, pe care nimeni nu o ocroteşte! Ar trebui ca cetăţenii să ţină cont de spaţiile special amenajate pentru pregătirea focului şi pentru reciclarea gunoaielor. Să nu rupă crengile copacilor sau să îi taie. Oamenii legii să dea amenzi celor care poluează. De aceea noi trebuie sa facem activităţi de colectare selectivă, să economisim apa, electronicele, curentul şi să reciclăm hârtia, plasticul, sticla şi deşeurile. Acestea nu trebuie făcute doar pentru tine sau pentru natură, ci pentru sănatateanoastră! Dacă nu protejăm mediul nu ne protejăm nici propria persoană, dar, crede-mă că unii oameni nu poluează cu rea intenţie. Unii nu ştiu, nu îşi dau seama de răul pe care îl cauzează. Alţii nu sunt informaţi că electronicele şi autoturismele distrug natura şi relaţia om-natură , iar alţii din lene de a proteja mediul si de a recicla, din răutate şi egoism. Oameni buni! Lăsaţi maşinile, scoateţi bicicletele sau mergeţi într-o plimbare. Nu folosiţi spray-uri pentru a da locuinţei miresme de prospeţime, ci folosiţi buchete parfumate de flori. Nu distrugeţi natura, ci protejaţi-o, deoarece este un bun minunat de recreere şi relaxare. Este casa noastră! Cu bunăvoinţa vă îndemn, PROTEJAŢI PĂMÂNTUL!!! Cu drag,

cineva care te iubeşte.

Page 28: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

28

În pădure Era o seară înstelată de iunie. Luna îşi dezvăluia splendoarea iar stelele au ţesut văzduhului vestmânt de

strălucire și frumusețe. Copacii s-au îmbrăcat în umbră, iar

în vânt zboară melancolia adusă de Zâna Înserării şi Moş Ene. Pe cer sclipesc rochiţele de fosfor ale licuricilor. Zborul graţios al fluturilor cu aripi de dantelă farmecă natura. Libelule măreţe, păsări sidefii, lilieci nocturni şi bufniţe cafenii înveselesc peisajul cu prezenţa lor. Cucul, turturica şi o mierlă cântă într-un cor fabulos care adaugă un aer de mister întunericului. Lângă un lac cristalin în care se reflectă lumina lunii şi a copiilor ei, stelele, baletează o lebădă cu penajul albicios şi ochi de safir.. Bătrâna Salcie, singura măicuţă, se uită la lună şi se roagă la ore târzii. Toate creaturile dansează şi cântă cu veselie! Când răsăritul soseşte, pădurea se cufundă în linişte şi pace. Dar am clipit brusc! Melancolia m-a purtat pe braţul ei şi, de fapt, eram doar eu pe o bancă scriind poezia ,,Freamăt de codru”. Visaţi în continuare! Joc de primăvară Intr-o zi de primăvară Insorită, nu banală, Prin grădina înflorită

Cățelușa Lili, cea neobosită,

S-a pornit într-o plimbare , Dintr-o floare în altă floare. Să verifice-ar fi vrut Dacă totu-i cunoscut. Când, un flutur colorat

Pe botic i s-a-așezat:

-Mai năsuc, mă gâdili tare De ce oare? De la floarea de glicină Sau polenul din grădină? -Nu năsucul e de vină, Nici polenul din grădină.

Sunt eu, fluturaș zglobiu,

Zâmbareț și fistichiu,

Soarele m-a dezmorțit și prin lume am pornit.

-O, drăguță fluturaşă,

Numele de ți l-aș ști Ne-am putea împrieteni!

-Garofița mă numesc

Cu floarea mă potrivesc .

-Eu sunt Lili jucăușa,

La culoare ca cenușa,

Iute ca o rândunică,

De oaspeți sunt crainică.

Si-așa s-au împrietenit

Două ființe drăgălașe

Ce până atunci

Nu s-au mai întâlnit,

Zburdând voioase prin

grădina

Plină de flori și de lumină.

-Hai să alergăm în soare,

Dacă fug, tu mă prinzi

oare?

-Uite că te-am prins ușor,

Doar sunt fluture și zbor!

-Văd acolo o livadă,

Să ne-ntrecem ziua toată.

-Printre prunii înfloriți

și merii îmbobociți

Mă vei recunoaște oare?

-Hai să facem o-ncercare!

Ce drăguți sunt puii toți Când se joacă-așa frumos!

Râsete și voie-bună

De la soare pan' la lună,

înțelegerea-i deplină! Primăvara e de vină!

Page 29: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

29

SALONUL

SPIRITUALITĂŢII

PATRU LUMÂNĂRI

Patru lumânări ardeau încetişor, şi dacă ascultai cu atenţie puteai chiar să le auzi vorbind:

Prima a spus: -Eu sunt Liniştea. În ziua de astăzi oamenii au uitat

că pot face parte din viaţă lor… Flacăra s-a micşorat din ce în ce mai mult şi s-a

stins. Apoi a vorbit cea de a două: -Eu sunt Credinţă. Oamenii spun că pot să trăiască

foarte bine şi fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard…

Când a terminat de vorbit, şi această s-a stins. -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am

putere să ard, oamenii mă dau la o parte că pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar şi pe cei mai apropiaţi oameni din viaţă lor…

O adiere blanda care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, şi văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.

-Voi ar trebui să fiţi mereu aprinse… Cea de a patra lumânare i-a şoptit uşor: -Nu-ţi fie frică, atât timp cât eu ard, le putem

reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranţa! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins şi pe celelalte.

Dumitru Ichim

Copilul orfan și stingătorul-de-lumânări Printre făclii, aprinse

pentru Fecioară și Prunc,

copilul a strecurat în nisip o narcisă. Stingătorul-de-Lumânări,

uitând să-și pună ochelarii,

se-ntunecă la chip,

Rugăciune

de dimineață pentru

copii

Uite, noaptea a trecut,

Iar ziua a și venit;

Pe cât eu m-am odihnit,

Tu, Iisuse, m-ai păzit.

Pentru toate-Ți

mulțumesc,

Scumpul meu

Tată Ceresc.

Eu pe Tine Te iubesc!

Arsenie Boca

Page 30: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

30

și suflând de trei ori

deasupra narcisei se duce. Copilul se uită după el,

apoi își face cruce

în fața icoanei,

din inimă de tisă,

și din ascunzișul hainei

mai scoate-o narcisă. Ca omul mare

sfătuiește pe Maică

oftându-și când dorul, când teama: „Una – pentru tine, una – pentru mama!

Și să ai grijă de ele

nu cumva să le afle când se va-ntoarce din nou Stingătorul.”

Fetița orfană Maica Domnului cu Pruncul în icoană. În genunchi, cu un buchet de păpădii,

fetița orfană

se roagă. În spatele ei, stingătorul de lumânări se-ntunecă spre ea ridicând din sprâncene din sprâncene:

„De câte ori ți-am spus

să nu mai aduci de pe câmp buruiene!”

Dar ea nu aude.

Nici păpădiile ce s-au înrourat în mâna ei, nici ele nu-l aud pentru că vorba lui întotdeauna a fost veche, ca iarna putrezind prin

păpuriș.

Pruncul capul întoarce

șoptindu-i lumini de copil.

Ce i-o fi spus, numai ei, atât de tainic la ureche?

Toți trei

s-au luminat ca păpădiile,

dând din cap ca și ele,

dar pe ascuns,

să nu fie văzuți de stingătorul de lumânări.

Pe furiș, zâmbeau la fetiță și la

buchetul ei întins către Prunc.

Crinul lui Gavriil

Înfricoșat să nu-i zboare,

crinul

cu amândouă mânuțele,

o ține strâns,

arătându-i copilului – prima lui floare! Văzându-i roua din geană, copilu-l întreabă

și a mirare, dar și a nor:

„Te-ai rătăcit de îngerul tău păzitor?

Nu-ți fie teamă, am să te-

ajut, dar altă dată, de unul singur să nu mai pleci din icoană!” Apoi,

vorbind cu sine însuși, îl ceartă pe Gavriil:

„Ce fel de tată ești tu,

chiar din mână pierzând

propriu-ți fiu – crinul tău?

Nu cumva să îl cerți spunându-i că-i rău, dacă stai în icoană,

fii și tu mai copil!

Răsai asupra mea... Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, Maică Sfântă, Pururea Fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranţa mea tu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă, caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa Şi reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! M Eminescu

Page 31: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

31

Salonul scenei

Recreaţia mare Personaje: Zece elevi - care stau pe nişte scaune, aranjate câte două, încât să imite băncile de şcoală. Apărătorul - un băiat mai înalt. Fetiţa cea cuminte - o fată îmbrăcată cochet, care are pregătită o cutie cu bomboane. Băiatul cel mic - un băiat mai mic de statură, mai firav. Bătăuşul - un băiat care inspiră forţă. Clopoţelul - un copil cu un clopoţel în mână, care vesteşte începutul şi sfârşitul pauzei.

Piesa începe cu sunetul de clopoţel, care anunţă începutul pauzei mari. Elevii din bănci (în cor, ridicând mâinile în sus): Ura! Pauza cea mare! Nu ne trebuie mâncare, Haideţi toţi să ne jucăm, Sau pe hol să alergăm? Intră Bătăuşul. Bătăuşul: Să vă jucaţi şi cu mine!

Cine îndrăzneşte, cine? Nimeni nu schiţează niciun gest. Ştiam eu că sunteţi laşi, O clasă fără curaj! Atunci eu am să-l aleg Pe elevul cel mai ... bleg! El pune mâna pe Băiatul cel mic şi se preface că îi dă o palmă. Apărătorul (ieşind din bancă): Lasă-l în pace, Cu mine ai de-a face! Bătăuşul (bucuros): Haide, hai la-ncăierare,

Oricum, eu sunt cel mai tare!

Apărătorul şi Bătăuşul iau poziţie de luptă.

Mirela Şova

VEDETE

Acum sunt celebri şi bogaţi. Cum arătau în copilărie vedetele de la Hollywood? Ghiciţi-i şi scrieţi- ne la adresa : [email protected]

Page 32: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

32

x

Fetiţa cea cuminte (intervenind între ei): Dar de ce v-aţi

supărat? Şi tu (arătând spre Bătăuş), cum de ai intrat? Pauza ne-ai şi stricat... Astăzi este ziua mea, Voiam să ofer ceva... (Ea scoate cutia cu bomboane). Serviţi, dar lăsaţi cearta... Apărătorul se opreşte, dar Bătăuşul îl loveşte pe la spate (mimat). Apărătorul se întoarce, îi prinde mâna, i-o răsuceşte şi-l îngenunchează pe Bătăuş. Îl ţine jos, mai mult timp. Copiii din bănci vin în jurul lor.

Bătăuşul: Ce vreţi de la mine-acum?

Ce puternici, ce să spun... Mai bine-mi daţi o bomboană Şi apoi o luaţi la goană... Nu mă voi opri aici, Nu-mi stârniţi voi, mie, frici! Fetiţa îi pune Bătăuşului cutia de bomboane în braţe şi îi face semn Apărătorului să îi dea drumul acestuia. Bătăuşul e puţin descumpănit de ce se întâmplă. Fetiţa cea cuminte: Tare mult m-aş bucura

De nu te-ai mai enerva; Şi tu eşti ca noi, copil, Deci, gândeşte-te puţin: Nu-i mai bine să câştigi Mulţi prieteni, chiar mai mici, Decât să faci supărări Şi chiar să primeşti ocări? Clopoţelul: Astăzi e zi specială

Tocmai în această şcoală. Pauza-i un pic mai mare, Jucaţi-vă, fiecare! Apărătorul (către Bătăuş): Nu crezi c-ai uitat ceva? Nu întreci tu, măsura? Bomboanele ni le-ai luat, Dar cuvânt n-ai adresat, De iertare, de urare... Te gândeşti doar la mâncare? Bătăuşul: Şi ce-ai vrea, să-mi pară rău,

Să fiu prietenul tău Şi să nu vă mai provoc, Iar cu voi doar să mă joc?

Ceilalţi copii încep să se joace în spate.

Page 33: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

33

Fetiţa, Apărătorul, Băiatul se retrag deoparte şi şuşotesc ceva. Bătăuşul, îmbufnat, deschide cutia de bomboane. El găseşte, deasupra, un bilet. Îl citeşte cu voce tare: „Cu prietenie, pentru cel care ne răpeşte toate pauzele mari şi care ne supără în fiecare zi. Îndulceşte-te puţin

şi nu mai fi așa nervos cu noi, colegii tăi mai mici!"

El rămâne cu biletul în mână, privind spre ceilalţi. Fetiţa, Apărătorul, Băiatul se roagă împreună spre o icoană: Doamne, Fiul Tău iubit Pentru oameni S-a jertfit, Ca-ntre ei să se iubească Şi Raiul să-l dobândească. Din puterea Ta, revarsă Pace peste clasa noastră, Pace peste şcoala noastră, Din icoana din fereastră! Bătăuşul lasă deoparte bomboanele şi vrea să plece. E nehotărât. Cei trei rămân cu mâinile împreunate spre icoană. Bătăuşul se simte învins. Nu mai pleacă. Bătăuşul: Fie, azi aţi câştigat, De astăzi nu mă mai bat, Dar puteţi să mă iertaţi Sau aţi rămas supăraţi? Răspund elevii din fundal: Dacă ţi-ai dat seama bine

Că te face de ruşine O purtare neplăcută... Ai primit iertare multă! Numai nu te răzgândi Şi-atunci prieteni vom fi! Băiatul cel mic: Foarte des m-ai umilit Chiar şi astăzi m-ai lovit. Am fost tare supărat De tot ce s-a întâmplat. Nu glumeşti? Îţi pare rău? Sau vei fi la fel mereu? Bătăuşul: Din tot sufletul te rog

Să mă ierţi acum, pe loc. Nu mi-am dat seama ce fac, Mi-a plăcut să te atac. Am rămas cu gust amar, Nu am să-ţi fac aşa iar! Băiatul cel mic: Eşti iertat din partea mea, Ranchiună nu-ţi voi purta!

Page 34: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

34

Fetiţa cea cuminte (către Bătăuş): Ştii, însă, că-n toate cele, Ca şi în faptele rele, Nu-i totul să fii iertat, Vei avea de reparat Printr-o purtare frumoasă Şi la şcoală, şi acasă. Apărătorul: Luaţi aminte, dragi copii, La liniştea inimii. De alegeţi răutatea, Vă îngroapă nedreptatea. Inima vi se-nnegreşte, Dragostea vă părăseşte. Nici nu vă dezamăgiţi, Dacă încercaţi să fiţi Cât mai buni cu cei din jur, Ca să capete contur Pacea şi prietenia, Bunătatea, bucuria. Piedici veţi întâmpina, Persistând, veţi câştiga! Avem Sfinţi apărători, Avem îngeri păzitori! Clopoţelul: Gata, sună de intrare, V-am dat timp de meditare La ce aveţi de făcut. Sfatul bun l-aţi reţinut? Toţi copiii din piesă: Ceea ce ţie nu-ţi place,

Nici altuia nu îi face. Bine faci, bine găseşti, De eşti bun, te mântuieşti! Îmbracă-te în iertare, Nu în aspră răzbunare, Să te-asemeni Domnului, Prin pacea sufletului! Final: Bătăuşul îi serveşte pe copii cu bomboane din cutia Fetiţei. Sfârşit.

Page 35: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

35

Salonul

artelor

De data aceasta , deschizând intrarea în tainicul

univers al creaţiei,vă prezentăm arta chibriturilor. Vă

miraţi, ştiu. Exact aceasta a fost si reacţia mea când

am descoperit ca beţişorul acesta de lemn care are la

un capăt o gămălie din material uşor inflamabil are o

întrebuinţare mult mai largă decât cea pe care o

credeam până acum şi anume pentru aprinderea

focului. Aşadar, artă din chibrituri presupune

confecţionarea diferitor machete exclusiv din chibrituri.

Aici se poate lucra la diferite imagini, obiecte, peisaje şi

chipuri.

De exemplu priviţi aceste minunate căsuţe, sau aceste figuri geometrice. Superbă artă cere multă răbdare, îndemânare, multă dedicare de timp dar şi încredere, fiindcă se prea poate că după luni de muncă la un obiect să se prăbuşească totul, ne mai dorind niciodată

să lucrezi la ea.

Mută un singur chibrit astfel ca afirmaţia să fie corectă

Page 36: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

36

Pensionarul de 70 ani, din Marea Britanie, Ron Savory, a construit celebrul monument-mormânt Taj Mahal din beţe de chibrit. Pentru creaţia sa, el a folosit 10.000 de beţe de chibrit şi a avut nevoie de opt luni de muncă susţinută. Următorul proiect al pensionarului englez este Catedrala Notre Dame din Paris, pe care o va construi tot din beţe de chibrit

În afara artei care presupune confecţionarea de machete mai există o categorie de pasionaţi de alte activităţi legate de chibrituri. Şi anume colecţionarii de cutii de chibrituri, amatorii ce dezlega exerciţii logice cu beţişoarele de lemn, şi nu în ultimul rând creatorii ce realizează diverse clipuri cu acestea,.

Toate acestea vin să ne mai confirme o data că viaţa e interesantă dacă ştii cum să o trăieşti. E plină de fel de fel de ocupaţii care ne pot antrena creativitatea, răbdarea, atenţia şi perseverenţa. Şi dacă v-am intrigat cumva prin această artă merită să încercaţi, fiindcă, cine ştie, .poate şi lucrarea voastră va ajunge una cunoscută.

Un lucru doar vă rog:

Un lucru doar vă rog:

TESTUL cu chibrituri:

Tu reuşeşti să rezolvi

problema celor două

pătrate?

RTV.NET: http://www.

romaniatv.net/testul-

cu-

chibrituri_187377.html

#ixzz3senCpLWO

Din imaginea de mai jos

trebuie sa renunţi la opt

chibrituri astfel încât sa

formezi doua pătrate. Pe

cât de simplu crezi că

este, pe atât de

complicat devine.

Page 37: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

37

SALONUL

LIMBII ROMÂNE

LIMBA NOASTRĂ

Limba Noastră

de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Dorina Pop

Limba română este, între limbile romanice, a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei şi italianei, fiind vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care 24 de milioane o au ca limbă maternă. 17 milioane se află în Romania, unde româna este limbă oficială şi limbă maternă pentru mai mult de 90% din populaţie.

În Republica Moldova limba română este limbă oficială şi limbă maternă pentru trei sferturi din populaţie, iar în provincia autonomă Voivodina din Serbia, limba română este una dintre cele şase limbi oficiale.

De asemenea, româna este limbă oficială sau administrativă în Uniunea Latină, organizaţie internaţională care reuneşte ţările lumii în care se vorbeşte una dintre limbile romanice şi în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007.

Limba română este una dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religioase în statul monastic Muntele Athos.

Limba română este limbă maternă sau este vorbită şi în Ucraina, Ungaria, pe Valea Timocului în Serbia sau în Bulgaria. Este vorbită şi în comunităţile etnicilor români din Croaţia, Slovenia, Slovacia sau Polonia.

Emigranţii au dus limba română peste tot în lume: în Israel 5 % din populaţie provine din România şi vorbeşte limba română. În Italia, Spania, SUA, Canada, Franţa, Germania, Portugalia, Cipru sau Australia se estimează că locuiesc peste 3 milioane de români.

Studenţii străini sau cei care au lucrat în România sunt vorbitori de limba română şi se estimează că peste o jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu, care şi-au făcut studiile în România, vorbesc limba română.

Limba română este predată în ţări est-europene

unde există comunități semnificative româneşti, dar şi în

instituţii de învăţământ din 43 de ţări ale lumii, unde limba română este învăţată ca limbă străină.

sursa:stiri.tvr.ro

Cine vorbește

limba română?

Page 38: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

38

Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara; În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Graiul ţării noastre dragă. Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le 'nşirate, - Te-nfiori adânc şi tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri. Limba noastră-i limbă sfântâ, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii. Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Ştergeţi slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-vă o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

Limba noastră Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor, Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,

Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă.

Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește,

Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește.

Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine

Propagate ca o undă, sunt știute de oricine.

De la multe pân’ la mare, din apus în răsărit,

Te-nțelege orișicare, nu contează de ce rit.

Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară...

Dar latina nu-i pătrunsă, nici în propria lor țară!

Alți-au încercat prin timpuri, limba să ne-o-nstrăineze,

Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze.

Limba noastră ne unește și acum și-n viitor,

Sufletul pe românește, simte - suntem un popor!

De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi,

Și-oriunde ne poartă sorții, sunetele-ți vom sorbi!

Nelu Preda

Curiozităţi şi amuzamente ale limbii române - introducere în ludolingvistică,

o carte despre limba română din perspectivă ludică. 340 pagini, preţ 28 lei + taxe poştale (livrare gratuită în Timişoara)

Cei interesaţi pot face comenzi la [email protected], trimiţând numele şi adresa completă. Primirea cărţii se face prin poştă, iar plata se efectuează prin ramburs poştal.

Page 39: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

39

În cursul unei vieţi de 70 de ani, un om rosteşte peste un miliard de cuvinte;

Cea mai lungă denumire de localitate din România formată dintr-un singur cuvânt: Streisângeorgiu (15 litere);

Cea mai scurtă denumire de localitate din România: Ip (2 litere);

„C” este litera cu care încep cele mai multe cuvinte în limba română.;

Exceptând „”, care nu se

poate afla la începutul sau sfârşitul cuvântului, „Ă” este

litera cu care încep cele mai puţine cuvinte în limba română. Urmează „Y”;

Consoana cea mai frecventă în cuvintele limbii române este „R”, urmată de „T”;

Polindromul este cuvântul care citit de la coadă la cap are un alt înţeles. Printre cele mai lungi polindromuri se numără:

ETALASERAM -MARESALATE ETANOLAT – TALONATE IROSIRAM – MARISORI

MACROMER – REMORCAM MARIARAM – MARAIRAM;

Polindromuri cu nume geografice:

ARARAT – TARARA ALIMAN – NAMILA MANILA – ALINAM

TIMIS – SIMIT ROMA – AMOR

Gheorghe

Pârlea

Limba română *Limba Română e glasul mamei la capăt de leagăn – eu fiind pruncul cel de demult. * Limba Română e porunca tatei – la primii mei paşi – de-a întâmpina omenia rostind „bună ziua!”. *

Limba Română-i incantaţia din Liturghia la care mi s-a rostit prima oară numele de botez – Gheorghe. * Limba română-i ecoul adâncului în care-mi rostesc strămoşii şoapte testamentare. *Limba Română-i graiul vorbit – de-a valma cu oamenii – chiar şi de Sfânta Creaţie. La noi, de la Geneză, vântul adie ori vijeleşte, izvorul racoarea-şi şopoteşte, albina mierea-şi urzeşte, privighetoarea trilu-şi măiestreşte – în Limba Română. * O, Doamne, abia acum aflu că Tu eşti – chiar Tu! – Autorul Abecedarului Limbii Române!

Violeta Petre

Cine ascultă cântec de vioară, Oftat de nai, şi doinele străbune În limba noastră ce nu va să moară Se va-nchina pios, ca la minune. E graiul românesc o floare rară, Mai dulce decât mierea din ştiubeie; Să o păstrăm în suflet, să nu piară Şi grijă să avem de sfânta cheie. Că sunt duşmani o mie şi-ncă una Ce vor s-o fure sau s-o-nstrăineze; Nu vor putea, că stă de pază luna Şi stele sunt, pe ceruri, încă treze. Români, să nu ne-ameninţe furtuna, Să fim mereu prezenţi pe metereze! La mulţi ani, Limba Română!

Page 40: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

40

Salonul omagiaţilor

EX-LIBRIS

CITIŢI ACESTE CĂRŢI !

GEORGE COŞBUC

20 septembrie 1866- Se naşte în satul Hordou (azi G.Coşbuc), judeţul Bistriţ-Năsăud, cel de-al 8-lea copil al soţilor Sebastian şi Maria Coşbuc, George. Familia viitorului poet numără mai multe generaţii de preoţi, atât pe linia paternă, cât şi pe cea maternă. Face primul an de şcoală în satul natal. Urmează şcoală din satul Telciu, unde începe să înveţe germană. Clasa a IV-a, în 1876 o termină la Năsăud, unde urmează apoi gimnaziul. 1884 - Publică primele poezii. În mai, îşi ia bacalaureatul, iar în septembrie se înscrie la Universitatea din Cluj. Publică versuri, basme, traduceri în ziarul Tribună din Sibiu, al lui Ioan Slavici. 1887 - Părăseşte facultatea şi devine redactor la Tribună. 1889 - Publică Nuntă Zamfirei Chemat de Maiorescu, trece graniţa României şi se stabileşte definitiv la Bucureşti. 1890 - Poezia La oglindă în Convorbiri literare. Elaborează cu mai mulţi profesori un bun manual şcolar: Carte românească de citire. 1891-1892 -La Tribună, apar poezii foarte bune; 1893 - Apare volumul de debut Balade şi idile, lăudat de critici. 1894 -1895 - La editura lui C. Sfetea, apare revista Vatra (condusă de Slavici, Caragiale şi Coşbuc). Publică: Noi vrem pământ, Mama, Lupta vieţii, Pasă Hassan, Doina. Acum se căsătoreşte cu sora editorului, Elena Sfetea, care-l va naşte, la Craiova, pe Alexandru, unicul fiu al poetului 1896 - Apare volumul Fire de tort. 1898 - Membru corespondent al Academiei Române. 1901- cu Vlahuţă, întemeiază revista Sămănătorul, 1902 - Tipăreşte volumul Ziarul unui pierde vara. 1904 - Apare volumul Cântece de vitejie, în 1907 --Termină traducerea Divinei Comedii de Dante Alighieri (publicată după moarte). 1908 - "Poetul ţărănimii" revine în Ardeal şi-l cunoaşte, la Prislop, pe Liviu Rebreanu. 1915 - În august moare, în urmă unui accident de automobil, unicul sau fiu, Alexandru. 1916 - Este ales membru activ al Academiei Române. 1918 - În ziua de 9 mai, la prânz, moare subit la Bucureşti, în casă să. "Poetul neamului" odihneşte la Bellu, sub aceeaşi brazdă de pământ cu fiul sau Alexandru.

Page 41: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

41

Din poeziile lui George Coşbuc

Lupta vieţii

Copiii nu-nţeleg ce vor: A plânge-i cuminţia lor. Dar lucrul cel mai laş în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor. E tragedie nălţătoare Când, biruiţi, oştenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când braţul li-e biruitor. Comediant e cel ce plânge, Şi-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârşitul luptei, Să stai luptând, căci eşti dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte; Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

Căci moartea e menirea lor.

Cântec A venit un lup din crâng Şi-alerga prin sat să fure Şi să ducă în pădure Pe copiii care plâng, Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit eu c-o nuia; -"Lup flamand cu trei cojoace, Hai la maică să te joace" - Eu chemăm pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: -"Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i var în sac!" Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit eu şi i-am spus: -"Puiul meu e bun şi tace, Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace! Eşti sărac, dar n-am ce-ţi face! Du-te, du-te!" Şi s-a dus. Şi-a venit un Negustor Plin de bani, cu vâlfă mare, Cumpără copii pe care Nu-i iubeşte mama lor. Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit şi l-am certat: -"N-ai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

----------

Page 42: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

42

SALONUL

MINERVEI

Toţi care intră în Salonul Minervei vor învăţa prin intermediul artei, poveştilor , sfaturilor înţelepte ,călătoriilor imaginare etc. : – să-şi recunoască calităţile şi punctele slabe – să-şi menţină echilibrul emoţional – să-şi valorifice potenţialul în interacţiunea cu ceilalţi – să îşi aleagă prieteni adevăraţi – să îşi asume responsabilitatea pentru diferite sarcini – să lucreze eficient în echipă – să exerseze diferite tipuri de comunicare – să exerseze vorbitul în public – să înveţe cum să înveţe – să-şi planifice sănătos timpul liber (hobby, tv, calculator etc) – să reflecteze asupra stării de sănătate şi boală – să aibă un bun management al bănuţilor din puşculiţă – să aplice în practică cunoştinţele lor

Minerva

este numele roman al zeiţei numite de

greci Pallas Athena. Aceasta era zeiţa înţelepciunii şi a

războiului drept (spre deosebire de Ares, zeul războiului nedrept şi al

violenţei). S-a născut din capul

lui Jupiter / Zeus după ce mama ei a fost înghiţită de către acesta şi a ales

să rămână pe veci fecioară. Este de

asemenea zeiţa artelor şi a meşteşugurilor

patronând deopotrivă mobilitatea minţii, era

pentru romani şi inventatoarea

construcţiilor navale.

“Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri.” – Sfântul Isaac Sirul Noi pentru noi înşine suntem ca o carte în care abia am citit câteva pagini. Suntem avizi să ştim cât mai multe despre ce ne înconjoară, dar nu ştim mare lucru despre noi. Dictonul “Cunoaşte-te pe tine însuţi” are valoare

pentru noi în momentul în care începem să ne cunoaştem, pentru că abia atunci îi descifrăm cu adevărat sensul. Omul care doreşte să se autocunoască, trebuie să vrea să ştie şi totodată să şi poată să-şi pună întrebări menite a-i permite să afle cine este, ce este, ce ştie, ce poate, să –şi recunoască sentimentele şi să facă diferenţa dintre ele, să ştie ceea ce simte şi de ce, să ştie ce a cauzat acele sentimente şi nu în ultimul rând, ce trebuie să devină pentru a avea succes în viaţă, pentru a căpăta respectul de sine şi respectul celorlalţi oameni.

Page 43: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

43

Test de autocunoastere

Răspunde cu „DA” sau „NU” la următoarele întrebări:

1. Eşti uneori vesel şi alteori trist, fără un motiv special? DA / NU 2. Schimbi destul de des prietenii? DA / NU 3. Crezi că eşti nedreptăţit, persecutat sau mai puţin dorit în familie, în colectivul clasei? DA / NU 4. Când ai necazuri te înfurii pe cei care crezi că ţi le-au cauzat? DA / NU 5. Te superi uşor pentru lucruri mărunte? DA / NU 6. Cînd te superi, spui sau faci lucruri pe care apoi le regreţi? DA / NU 7. Dacă cineva ţipă la tine, îi răspunzi cu aceeaşi măsură? DA / NU 8. Când eşti trist simţi nevoia să spui cât mai multor persoane necazul tău? DA / NU 9. Te laşi condus de inspiraţia de moment? DA / NU 10. O schimbare în viaţa ta, o sarcină nouă te nelinişteşte? DA / NU 11. Când ai de scris o scrisoare delicată, eziţi sau o amâni pentru mai târziu? DA / NU 12.Te supără aprecierea că ai fi timid sau emotiv? DA / NU 13. Ţi se întâmplă să te simţi obosit, fără un motiv special? DA / NU 14. Ai tendinţa să plângi uşor când urmăreşti un spectacol emoţionant (film, etc) ? DA / NU 15. Când cineva te urmăreşte cum lucrezi, te simţi stânjenit sau tulburat? DA / NU 16. Poţi să păstrezi un secret? DA / NU 17. Lucrurile care te-au emoţionat în mod deosebit persistă mult timp în mintea ta? DA / NU 18. Eşti invidios pe alţii când au succes? DA / NU 19. Dai vina pe colegi pentru greşelile tale? DA / NU 20.Ţi-e frică de anumite locuri (tuneluri, peşteri, apă, pădure, animale) ? DA / NU Răspunsuri afirmative: 18-20: foarte emotiv 15-17: emotiv 12-14: destul de emotiv 9-11: echilibrat emotiv 6-8: puţin emotiv 1-5: foarte puţin emotiv

Ne cunoaştem prea puţin şi de aceea ne valorificăm prea

puţin. Nimeni nu poate face acest lucru în locul nostru, dar

putem fi ajutaţi să reuşim. Este aspectul cel mai delicat şi

mai important al vieţii, acela al descoperirii de sine, să ştii

cine eşti şi care este rolul tău de om în această viaţă.

Cunoaşterea de sine

Page 44: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

44

POEZII DESPRE CUNOAŞTEREA DE SINE

Vine de la sine Gândirea vine de la sine, Pe căi ascunse şi străine, Când n-ai chemat-o, fără ştire Pe firu-i nevăzut, subţire. Şi când o ceri nu-ntotdeauna Şi-arată raza-n flori ca luna, Să ţeasă cu argint, la vreme Sufletul greu de crizanteme. O cauţi şi ai vrea să cânte În umbra viselor răsfrânte. Şi-n nici o zare nu tresare Lumina serii gânditoare.

Fel de sfarsit Adevarata mâna n-o întind. Nu ating cu ea decât cuvintele. Altfel copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi, cum se trage în sine însuşi cornul de melc şi ar deveni un punct. Nu ating scaunul. S-ar trage în sine însuşi şi ar deveni un punct. Nici prietenii nu mi-i ating. Nici soarele, nici stelele, nici luna. Nu ating nimic. Deşi urăsc punctul, Doamne, locuiesc într-un punct.

Tudor Arghezi

Nichita Stănescu

Jocul - modalitate de autocunoaştere

Să citim în palmă „Să citim în palmă” este un joc de comunicare, de cunoaştere şi autocunoaştere, care îi stimulează pe copii să se descopere şi, totodată, să-i descopere şi să-i înţeleagă pe ceilalţi, învăţându-i să fie toleranţi, prietenoşi, conştienţi de calităţile şi de visurile lor. Fiecare participant la joc va dispune,

la începutul jocului, de o coală de hârtie pe care va trebui să-şi deseneze conturul propriei palme. După aceea,

fiecare copil va fi lăsat să scrie pe foaie, în dreptul fiecărui deget al mâinii, următoarele lucruri pe care le apreciază cu privire la propria persoană: (1)-talentul,calităţile sale; (2)-visurile, aşteptările sale; (3) - lucrurile care îl întristează, care îi displac; (4) - oamenii din viaţa sa pe care îi îndrăgeşte;

(5) - lucruri de care este mândru,

mulţumit. În podul palmei, fiecare copil este rugat să enumere acele lucruri mărunte care îi aduc bucurie (6). Participanţilor la joc li se va acorda suficient timp pentru gândire (până când toţi vor completa pe hârtie toate elementele menţionate).Pe rând, fiecare copil va fi invitat apoi să-şi „citească” palma (aşadar, cea desenată pe foaie şi completată corespunzător). Ceilalţi copii vor fi îndrumaţi să asculte, în linişte, expunerea aceluia care vorbeşte. Jocul se încheie atunci când toţi participanţii vor fi terminat de „citit” propria palmă, deci propria poveste, propria caracterizare. aduce completări, pot discuta pe baza informaţiilor descoperite de la colegii de joc.

Page 45: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

45

SALONUL

TEZAURULUI POPULAR

Superstiţii şi obiceiuri în luna

SEPTEMBRIE (Răpciune)

Denumirea populară a lui Septembrie este Răpciune sau Viniţel, adică luna vinului, căci începe culesul şi stoarcerea strugurilor pentru vin. Se spune că dacă tună în Septembrie, în luna lui Faur, adică în Februarie, va fi zăpadă multă şi anul va fi manos. Altă vorbă din popor spune că, dacă în această lună vor înflori scaieţii, asta înseamnă că va fi o toamnă lungă şi frumoasă; dar ducerea timpurie a rândunelelor înseamnă că şi iarna se va aşterne iute.

1 septembrie – Indictionul La 1 septembrie este Indictionul, adică începutul Anului Nou bisericesc. La sate, această zi se ţine pentru roadele pământului, este zi de hram. Se spune că, după cum este această zi, aşa este tot anul: dacă dimineaţa este ploioasă, primăvara va fi ploioasă; dacă la amiază este frumos, va fi anul bun; dacă toată ziua este ploaie sau soare, tot anul va fi ploios sau secetos. Dacă ziua este posomorâtă, toamna va fi rea şi oamenii nu-şi vor putea strânge recoltele; dacă va tună în această zi, va fi toamna lungă 8 septembrie – Sântămărie Mică

În această zi se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului, ziua este numită în popor Sântamarie Mică şi este perioada care marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei; după cum spune vorba populară “A trecut Sânta Marie; Spurcă câinii-n pălărie”, adică nu se mai poartă pălărie, se pun cuşmele. Acum încep să se ducă rândunelele… În această zi se fac praznice pentru răposaţi, iar cei fără de copii se spune că trebuie să meargă la biserică, să se roage pentru a primi şi ei prunci, cum au primit sfinţii Ioachim şi Ana. O zi înainte şi una după această zi, se zice că sunt Cercurile Sfintei Mării; superstiţia spune că cine lucrează în Cercurile Sfintei Mării va suferi de lovituri; gospodinei care lucrează acum i se va vărsa oală ce fierbe pe foc şi-i va arde copilul. De asemenea, există superstiţia că “e rău” de izbituri, de lovituri, de dureri circulare în jurul capului, dacă se lucrează în aceste zile.

CREATIVITATE

Moda toamna-iarna 2015-2016 Copii. Adolescenţi.

Page 46: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

46

14 septembrie – Ziua Crucii

În această zi se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci (mai multe amănunte aici); este opusul Alexiilor de la 17 Martie (detalii aici) şi reprezintă momentul când pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele, şerpii şi plantele care au fost lăsate la lumină de cu primăvara. În plan simbolic, această zi atrage interdicţia consumării alimentelor care poartă crucea: usturoi, nucă, peşte etc. În această zi, numită şi Carstovul viilor, e bine să se cheme preotul la vii şi pivniţe şi să se înceapă culesul viilor. În magia populară românească, aceasta este ultima zi în care se mai pot culege ierburi de leac pentru ritualurile şi practicile magice. Există superstiţia numită “strugurele lui Dumnezeu”; se zice că ultimul butuc de vie nu se culege, strugurii fiind lăsaţi că ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului. Alte superstiţii de Ziua Crucii: flăcăii pun în buzunare busuioc, ca să-l joace la horă, să le poarte noroc, să fugă răutăţile de la ei şi să îi încununeze cinstea. Se spune că florile şi verdeaţa de pe crucea sfinţită la biserică sunt bune pentru “lăutoarea” capului (spălatul pe cap) şi pentru feritul casei de tunet şi fulger, dacă sunt puse la streaşină. Alte superstiţii şi obiceiuri în Septembrie La 22 ale lui Răpciune, este Macinica Foca, a treia sărbătoare a sfântului cu acelaşi nume – Foca, nume asociat în mentalitatea populară cu focul devastator pe care-l poate trimite; de aceea nu se lucrează în această zi, temându-se de foc. În 24 Septembrie sunt Teclele Berbecilor, sărbătorile de toamnă consacrate lupilor, care se păzesc cu străşnicie, căci sunt “rele” de foc şi de lupi, care pot da iama la berbeci şi oi. La 29 Septembrie este Nunta oilor, ziua este numită Vara lui Mioi (Sân-Mihai), când se slobozesc arieţii (berbecii) în turma de oi pentru reproducere; se spune că, de cade ghinda înainte de Sân-Mioi, iarna vine curând.

Page 47: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

47

Colorează-ţi toamna ta!

Page 48: Revista Castelul fermecat nr. 2/2015

REVISTĂ LITERAR-ARTISTICĂ ŞI COGNIIV-EDUCATIVĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

48