Revista Castelul fermecat nr. 1/2015

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

1

ANUL I

IANUARIE ,2015,

NR.1

ANUL II,

IANUARIE ,

2015,NR.1

REVISTĂ DE CULTURĂ

ŞI CREAŢIE LITERARĂ

PENTRU COPII ŞI

ADOLESCENŢI

DIN CUPRINS:

Violeta Mihăeş,Cartea şi

calculatorul, Editorial ,

pag.3-4

Alexandru Sprinceană,

Inventarierea , pag 9-11

Comori creştine , pag 17-19

Ion Ionescu –Bucovu,Mihai

Eminescu la cea de a 165-a

aniversare de la naştere,

pag 27-32

Terasa recreaţiei mari ,

pag.45-49


2

Colegiul de redacţie

Director-

Elena Vornicescu;

Redactor –şef-

Violeta Mihăeş;

Redactor-şef adjunct-

Tamara Vornicescu;

Secretar Redacţie-

Gabriela Ioniţă;

Redactori:

Cristina Gambaşu,(corrector)

Mihaela Zaharia,(corrector)

Constantin Bidulescu,

Teodora Noje,

Ioana Zadic.

Consultant-

-Ioan Muntean

Tehnoredactor-

Elena Vornicescu

Parteneri:

Ion Anton , redactor –şef la

revista ,,Florile dalbe”,

membru al USM şi USR,

Republica Moldova

George Stroia, redactor-şef la

rev.,,ARMONII

CULTURALE”, Membru

corespondent al Academiei

româno-Americane de Arte şi

Ştiinţe


3

Editorial

Cartea și calculatorul

Dragii mei, iată-ne la un nou început de an, pe care ni-l dorim cu toții mai darnic, mai bogat, în care

profesorii și părinții să fie îngăduitori cu noi și să ne lase să facem ce vrem. Ce să vă urez? La mulți și la mai

multe…cărți lecturate sau jocuri pe internet jucate? Eu spun că prima, voi sigur veți spune că a doua urare ar

fi mai potrivită.

Înțeleg alegerea voastră, dar mă cam cuprinde disperarea. Majoritatea dintre voi considerați că

lectura unei cărți este un lucru absolut plictisitor și fără rost. Păi de ce să mai citiți voi cartea când dați un

clic și găsiți totul pe internet: fișe de lectură, comentarii, rezumate, rezolvări etc.? Aici aveți dreptate. Nu

irosiți timp și repejor treceți de etapa istovitoare a rezolvării temelor pentru a doua zi, o mai păcăliți și pe

profa de română…S-o credeți voi!

Internetul vă oferă totul: puteți explora lumi aflate la mii de kilometri depărtare, vă puteți crea

avatarul vostru, puteți cunoaște oameni de pe alte continente, puteți comunica cu ei, puteți afla aproape orice

informație la orice oră, puteți asculta ultimele noutăți muzicale și viziona cele mai noi filme. Nimeni nu

contestă acest lucru. Aveți grijă însă, internetul vă dă totul, dar „fură timp”; prea mult timp pe care l-ați fi putut petrece cu prietenii în parc sau într-o excursie, în care ați fi putut sta cu familia jucând remi sau „ Nu te

supăra frate”, sau…ați fi putut citi o carte. „Iar cărți!”, o să-mi spuneți.„Mai bine vedem filmul!”, o să

adăugați. E și asta o soluție. Vă mărturisesc că și eu, în liceu, când nu mai reușeam să termin de citit o carte,

mergeam la bibliotecă și ascultam versiunea radiofonică a operei. Țin minte că așa am reușit să-mi termin

comentariul la „Baltagul”. Dar asta s-a întâmplat foarte rar, pentru că mie chiar îmi place să citesc. Asta e,

sunt o norocoasă!

Dacă nu v-ați plictisit, o să vă împărtășesc experiența mea cu privire la ecranizarea romanelor. La fel

ca și voi, fiul meu nu prea vrea să citească. Anul trecut, de Crăciun, a primit cadou cartea „Eragon” pe care a

abandonat-o imediat. Ca să-l încurajez s-o citească, m-am apucat eu de ea. Închipuiți-vă, să citesc o carte

pentru adolescenți! Contrar așteptărilor mele, cartea m-a fascinat încă de la început, și am citit-o pe

nerăsuflate. Intrigat, ștrengarul meu a citit-o și el. A, uitasem să vă spun că era doar primul volum, așa că am

fost „obligată” să cumpăr și celelalte volume, trei la număr. După o asemenea „aventură” nemaipomenită,

am hotărât să vizionăm împreună și filmul. Nimic mai simplu. Am căutat pe internet și am făcut rost de film,

l-am văzut și am rămas amândoi foarte dezamăgiți: filmul era o versiune palidă a cărții. Lipseau o groază de

personaje, o groază de întâmplări, firul acțiunii nu se unduia ca o linie șerpuită, ci semăna mai mult cu una

frântă. Dacă n-am fi citit cartea, n-am fi realizat asta, dar așa…nu ne-a putut păcăli nimeni! Deci, filmul nu

poate înlocui cartea, vă spun din experiență, chiar dacă ecranizarea este una reușită.

O să vă uitați la mine neîncrezători și o să vă scotociți prin „sertărașe” ca să descoperiți alte

argumente pe care să mi le prezentați triumfători. Deștepți cum vă știu, o să le găsiți repejor și-o să-mi

spuneți: „ Cărțile adună praf, ocupă spațiu prea mult, sunt niște antichități!”. Așa o fi, cum spuneți voi, dar

haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim o lume fără cărți, o lume în care toate cărțile

sunt interzise și voi sunteți manipulați prin intermediul televiziunii. Vedeți cu ochii minții această lume?

Alții, mai deștepți ca noi, și-au imaginat această lume, demult, acum aproape 50 de ani. Și ajungem iar la

film…Regizorul Franҫ ois Truffaut a realizat filmul „ Fahrenheit 451”, scenariul având la bază romanul cu

același nume de Ray Bradbury. Și acum o să mă întrebați: „ Ce-i Fahrenheit 451, acesta?”, iar eu o să vă

răspund: e temperatura la care hârtia începe să ardă.

Filmul ne prezintă o lume în care cărțile sunt condamnate să fie arse, o lume imbecilă unde cei care

ascund cărți sunt aspru pedepsiți. Cam nedrept, nu? În toată această nebunie, se mai găsesc și indivizi care

iubesc cărțile și care fac orice să le protejeze, ca mai apoi, să transmită informația cuprinsă între copertele

lor, generațiilor viitoare. Departe de falsa civilizație, la marginea unei păduri, aceștia au un tărâm numai al

lor, lumea fascinantă a „oamenilor cărți”, o împărăție unde au renunțat la identitatea umană și și-au asumat-o

pe cea a unei cărți. E cartea preferată pe care o învață pe de rost și pe care o recită oricui vrea să asculte. Să

vă mai povestesc? Ia puneți voi mâna și vizionați filmul, ia puneți voi mâna pe o carte și citiți-o, bineînțeles!


4

E evident, nu mai putem concepe viața fără telefon, televizor sau calculator. Nici eu nu mai pot trăi

fără ele. Asta e. Ele sunt o necesitate, dar să avem grijă să nu se transforme în dependență.

„Dependența de internet e pe punctul să devină un simptom major al depresiei”, spunea psihiatrul

Serge Tisseron. În formarea voastră ca oameni compleți și complecși, nici una dintre cele două surse nu

trebuie să lipsească: nici cartea, nici calculatorul. A fi privați sau a vă priva de una dintre ele, este o mare

greșeală.

Utilizați noile tehnologii (calculator, telefon, televizor) cu măsură și precauție, rezervați-vă timp

pentru activități în aer liber, împreună cu prietenii reali, pentru lectură. Nu vă izolați într-o lume virtuală ce

vi se pare primitoare și permisivă! Virtualul nu-i lasă ușor să plece pe cei pe care i-a prins în mreje! Și nu

uitați: LECTURA NU DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂȚII, UTILIZAREA EXCESIVĂ A NOILOR

TEHNOLOGII, DA!

Violeta Mihaeş

Gata , s-a sfârşit vacanţa,

Este vremea, dragii mei,

Să refacem ambianţa

Cu poveşti cu prinţi şi zmei.

Toate-acestea le găsiţi

În revista mea frumoasă,

Dar vă rog să vă grăbiţi

S-o luaţi la voi acasă.

Pe-ndelete să-i citiţi

Fiecare povestire,

Nu doar să o frunzăriţi

Şi apoi să-mi daţi de ştire.

Vreau să vă cunosc părerea

Pro, sau contra, se-nţelege,

De la voi îmi iau puterea

Şi dorinţa voastră-i lege!

Acestea sunt CONDEILE

TIMPULUI în literatura

Castelului Fermecat.

Condeiul albastru aparţine

PREZENTULUI, cel roz-

TRECUTULUI(clasicilor),c

el verde-VIITORULUI

(tinere talente).Călătorind

prin Castelul nostru

te vei convinge că ele sunt

fermecate şi vrăjesc cititorul

Bunicule, ce-s cu

aceste condeie

colorate?


5

SALONUL UNIUNII

SCRIITORILOR

PENTRU COPII

Bunicule , ce

lăzi sunt

acestea???

Acestea sunt lăzile comorilor pe

care trebuie fiecare copil să le

deschidă dacă vrea să fie om bogat

în viaţă.

Păşind pragul Castelului fermecat

chiar la uşa fiecărui salon veţi găsi

diferite lăzi. Deschideţi-le şi

minunea se va săvârşi. Veţi deveni

mai informaţi, mai creativi, mai

harnici , mai veseli, mai ingenioşi,

mai buni la suflet , deci mai bogaţi.

Ninge cu poveşti

Ninge cerul cu poveşti,

Peste case bătrâneşti

Dănţuiesc fulgi de mătase,

Hornuri pufăie pe case.

În ferestre ce visează,

Iarna florile-şi pictează,

Ochi zglobii, păr în inele

Se ivesc dintre perdele.

Vântul zburdă în rafale

Printre ramurile goale,

Pe câmp, plapuma de nea

Tremură de frig şi ea.

În uliţă, pe-nserat

Ies bicele la-ncercat,

Prin case ard sobele,

Pe deal se-aud tobele!

Noaptea doarme pe-un hogeag

Şi zăpada jos pe prag,

Iar în casă, sub ogheal,

Cântă somnul la caval!

C.Nechita


6

SFATURI UTILE

Cum alegem ghiozdanul pentru

şcoală

Un sfat util din partea specialiştilor este acela că ghiozdanul şcolarului să nu cântărească mai mult de 10-15% la sută din greutatea sa corporalaă Din păcate, de multe ori ghiozdanele sunt supraîncărcate şi ele ajung să cântărească până la 40 la suta din greutatea corporală, ceea ce poate fi foarte dăunător pentru un copil aflat înca în creştere. În ceea ce priveşte alegerea ghiozdanului trebuie să ştiţi că medicii recomandă ghiozdanele cu bretele late, care nu taie şi nu incomodează umerii copilului. De asemenea, tot medicii îi sfătuiesc pe părinţi să evite să cumpere ghiozdane cu rotile deoarece acestea, în timp, deformează coloana vertebrală a copiilor.

Ghiozdănele colorate

Ghiozdănele colorate,

Sprintene şi jucăuşe

S-au urcat colea, în spate

Şi saltă mereu ghiduşe!

Dau năvală către şcoală,

Parcă-s nişte apucate;

Să aibă oare vreo boală,

De-au pornit-o aşa toate?!

Şcoala poate doar să ştie

Ce-i cu astă adunare,

Dar cu aşa gălăgie,

Cine o-nţelege oare?!

Doar că la un semn, se pare,

Iată! Rânduri se formează,

Se-aud voci ce strigă tare,

Zarva se mai aplanează!

Pe sub flori aliniate

Trec ghiozdanele uşor,

Înţeles-au acum toate

Ce le spuse Petrişor.

De azi vor veni mereu

Pregătite pentru şcoală;

Le va fi poate cam greu,

Dar nu-i rostul de chiuleală!

Peste doar câteva clipe

Şcoala le-nghiţi pe toate

Şi-mpărţite pe echipe

Acum stau în bănci culcate!

În aşteptarea Moşului

Ca în fiecare an,

Papuceii lustruiţi

Şi-au făcut iarăşi un plan

Pentru cei ce-au fost cuminţi!

S-au aliniat frumos

De la uşă pân’ la pat;

Nu vezi fir de praf pe jos,

Semn că Moşu-i aşteptat! Şi-au legat chiar şi fundiţe, Parcă sunt scoşi din vitrină Şi cu zâmbet în blăniţe Îl aşteaptă iar să vină!

Lungă pare aşteptarea... Timpul curge printre stele, Se-aud paşi, îmi pierd răbdarea... Dau fuga la ciuboţele! Dar degeab-am alergat; Am vrut doar să-l văd un pic! Cred că Moşul m-a uitat, N-o să-mi aducă nimic! Şi mi-s ochii-aşa de grei... Tare mai sunt somnoros! Dar le spun la papucei Să-l aştepte ei pe Moş! Eu n-am fost aşa cuminte, Dar puţin m-am străduit! Rog pe Moş să ia aminte, Pe papuci, eu i-am gătit! Şi-apoi, mult am aşteptat Tot pândind pe după uşă! De crezi că n-am ascultat Lasă-mi doar o nuieluşă!

Lăbuş

Iarnă e şi geru-i greu, Iar Lăbuş o duce rău! Nu mai ştie ce să facă, Tremuratul să-i mai treacă! Că iarna când a venit L-a găsit cam nâpârlit; De ştia că iarna-i grea Cojocel îşi cumpăra! Pân’ o da în primăvară, El tot scheaună pe-afară, Frigu-l muşcă de picioare Şi strigă în gura mare: -Iarnă, fii şi tu mai blândă, Nu mai fi aşa zăludă! Dacă tu mă auzi bine, Gândeşte-te şi la mine! Că eu sunt doar un căţel Şi nu-mi place chiar defel! Când te văd aşa geroasă, Nici nu pot să ies din casă!


7

Personajul atât de iubit de copii,

care le aduce cadouri, Moş

Crăciun, se bazează pe un

personaj real, foarte popularul

Sfântul Nicolae din Mira, care a

trăit în secolul al patrulea. Sfântul

Nicolae este unul din cei mai

populari sfinţi creştini, şi cel mai

popular sfânt care nu apare în

Biblie. Sfântul Nicolae este şi cel

mai pictat sfânt, fiind depăşit doar

de Sfânta Fecioară, Maria.

Vestimentaţia lui Moș Crăciun,

asa cum îl știm noi astazi, a fost

realizata in 1860, de către

caricaturistul Thomas Nast;

Conform unui recensământ realizat

în anul 1999 a populaţiei din

America de Nord și Europa, în

noaptea de Crăciun, Moșul ar trebui

să ajungă la 42,466,666 de case în

doar 12 ore, adică la 983 de case pe

secundă;

Cel mai mare cadou de Crăciun

primit de cineva este ... Statuia

Libertăţii. Francezii au dăruit-o

americanilor în 1886; Cel mai popular colind din lume

nu este „Silent Night" sau „Jingle

Bells" (a fost scris iniţial pentru

celebrarea zilei Recunoștinţei, în

1857), ci "White Christmas",

cântat de către Bing Crosby;

Cristina Geambaşu

Poveste de Crăciun

Uite, ninge şi ce-mi place,

fulgii tot dau să se joace,

când îmi coboară-n pălmuţe

se transformă în steluţe.

Iarna asta... ce magie,

parcă-i puf de păpădie

şi-aş mai sta cu ea un pic

dacă n-ar fi aşa frig...

Nu v-am zis?... azi sunt bogat

că am fost la colindat,

mi-au dat oameni cunoscuţi

covrigi, mere şi bănuţi

şi mă bucur, că eu mâine

am să pun pe masă pâine,

poate s-o însenina

şi biata mămica mea,

care tot plânge de-un timp,

parcă are-n suflet ghimpi

şi în inimă tăciuni

că nu vine Moş Crăciun

că nu ştie-a noastră casă...

Să nu vină, cui îi pasă?

Aş fi vrut, poate să-l văd,

dar de nu, nici nu-i prăpăd,

pe noi dacă nu ne vede,

treaba lui, că tot el pierde

a mamei dulce poveste

despre-un prunc născut în iesle...

Tata-mi stă la căpătâi,

ce cald e-n braţele lui!...

Mama cântă, magii vin,

prin cerul nopţii, senin,

o stea mare luminează,

mama, tata, mă veghează,

parc-adorm şi parcă sunt

chiar eu pruncuţul cel sfânt...

Nu adorm, că-s curios

ce-au adus magii frumos

şi cu gândul meu mă-mpac:

şi Iisus era sărac.

„ E noapte sfântă, ce ne-acoperă egal

Sub unic cer, sub unic aşternut,

În faţa Lui, nu este prevăzut un loc regal,

Astăzi ne bucurăm noi toţi, ca la-nceput.”

(Octav Ostef - „ Crăciun sărac”)


8

Fetița cu chibrituri

Când scapără feeric grozavele vitrine

şi ninge cu confetti pe străzi, prin vreun oraş,

să vezi cum din poveste o umbră mică vine,

întoarce-ţi ochii-n juru-ţi, după vreun fulg gingaş.

Nu-i greu s-o recunoaştem, un şal mai vechi ea poartă,

o rochie cârpită şi nişte ghete mari,

cam târşâit îşi duce a ei cumplită soartă

şi pleacă mai departe, pe drumul ei amar.

Pe la câte-o fereastră sclipind prin gerul iernii,

se-apropie umilă cu pasul ei sfios,

priveşte-nfrigurată şi-uimită cum mesenii,

zâmbindu-şi cu iubire, sărbătoresc frumos.

Şi trece mai departe, nu bate şi nu cere,

din când în când prin noapte aprinde un chibrit,

cutia de chibrituri e singura-i avere

şi parcă trece-un înger, pribeag şi zgribulit.

Urmează-n întuneric plăpânda pâlpâire,

ce vise luminează, pentru o clipă doar,

prin magica şi rece a iernii amăgire,

spre-un primitor şi cald „acasă”, ireal.

Orice oraş din lume adăposteşte-o stradă

în care-o să se-aprindă câte-un chibrit, mereu,

străini grăbiţi trec zilnic şi nimeni n-o să vadă

fetiţa cu chibrituri a sufletului meu.

Prin valul vieţii care pare

o lacrimă ce clocoteşte,

Sunt demonul

ce rupe-o floare...

Sunt îngerul

ce-o dăruieşte.

,,Şi în viaţă, în simţire,

în scris, în gând, când

te uiţi bine, rămâne

mai ales ce ai dat

altora, ce ai lăsat de la

tine, ce ai jertfit. Prin

înstrainarea de tine

însuţi capeţi şi

consecvenţa, şi

stăruinţa, şi caracterul,

şi iubirea oamenlor.”

Nicolae Iorga

http://api.ning.com/files/vanfKzplWu9RnwWZZwS6aRXs74KIWYRGtvSgPDoR2-saTYw0uAg*YX88hVEFed5SaOxcRBtHUcK3MEVbioLPmjbUQkJzCDZB/images4.jpeg


9

Inventarierea

Moș Crăciun își chemase spiridușii în birou. Era răcit, ținea

în mână o cană de ceai de zmeură, iar în jurul gâtului îşi

încolăcise un fular lung.

- Dragii mei, începu moșul, anul trecut, când împărțeam

cadourile copiilor, am observat că din ele lipseau multe

dulciuri: bomboane, biscuiți și altele. De aceea, am hotărât

ca în acest an, înainte de Crăciun să facem o inventariere.

- Cum inventariere? Ce fel de inventariere? Întreb spiridușul

cel mai mic. La mine totul e-n regulă.

- Înseamnă că stai fără nicio grijă, răspunse Moșul, însă

oricum vom verifica. Lista cu membrii comisiei o veți primi

în două zile, împreună cu ordinul. Acum la treabă, mai e

puțin până la Crăciun.

- Hai, hai la treabă!

Spiridușii ieșiră, cel mai mic se-mpiedică de pragul ușii,

căzu, se ridică și iar căzu.

"Inventariere, Doamne, inventariere, ce mă fac?" Își aminti

de toate dulciurile pe care le mâncase în timpul anului pe

ascuns.

"Păi și cât puteam să mănânc?" se întrebă. "Mult, foarte

mult, câte o bomboană pe zi - trei sute șaizeci de bomboane,

dar câte două, dar câte trei, dar biscuiții, dar ciocolatele,

Doamne, și mai sunt și altele, ce mă fac?"

Intră la el în odaie, închise ușa cu zăvorul, cătă pe sub pat.

În trei cutii mari zăceau aruncate hârtiile de la bomboane și

alte dulciuri.

"Ce-ar fi dacă le umplu cu ceva? gândi spiridușul, le arăt că

sunt și gata, basta. Dar cu ce să le umplu? Cu zăpadă - se va

topi... ceva mai tare, să caut prin atelier."

Zis și făcut, într-o clipă răscolea prin dulapuri, pe sub mese,

prin lucrurile vechi aruncate prin cufere.

"Asta nu merge, asta nu merge, asta tot nu merge. Doamne

ce mă fac? Ştiu, umplu hârtiile cu alte hârtii". Așa și făcu, o

bucată de noapte se chinui, dar tot ce făcea semăna mai mult

a parodie jalnică. Mâhnit și obosit, adormi. Visă bomboane,

mii de bomboane, pe Moș Crăciun care le număra, încorda

sprâncenele și întreba:

"Unde, unde au dispărut?"

Alexandru Sprinceană

Minciuna are viteză,

dar adevărul are

rezistenţă.

Edgar J. Mohn

Adevărul e mai onest

decât minciuna.

Dostoievski în Demonii

Adevărul şi iubirea

înving minciuna şi ura.

Vaclav Havel

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Edgar+J.+Mohn

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Dostoievski

http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Dostoievski&d=Demonii

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Vaclav+Havel


10

Înspre dimineață, visă cum mănâncă dulciuri, iar în jurul

său, dealuri de hârtii de la ele și pe Moș Crăciun, care-l

prinse, strigând:

"Iată cine a-nfulecat toate dulciurile, săracii copii au rămas

fără cadouri."

Se trezi în sudori, un gând nu-l părăsea: "Săracii copii! Am

lăsat copiii fără de cadouri, fără de Crăciun. Dar ce fac cu

inventarierea? Săracii copii!"

Buimac, începu să măsoare odaia cu pașii, ochii îi fugeau ba

la geam, ba pe pereți, ba în pod, ba în podea. Deasupra

patului său, pe perete, atârnau poze de la fiecare Crăciun. Pe

una din ele era cu un şobolan în brațe, o jucărică, își aduse

aminte, era atunci anul Şobolanului.

"Șobolanii sau șoarecii, ei au mâncat dulciurile! Dar cine mă

va crede, la Polul Nord nu-s șobolani, nu în casa noastră.

N-au fost, dar acum sunt. Fac o gaură în peretele din depozit

și toți vor crede că au apărut. Da, mă duc mai repede."

Luă o daltă, un ciocan și se apucă de treabă. Într-un sfert de

oră, gaura era gata.

"Ca să mă creadă, trebuie să pun în ea hârtii, cât mai multe

hârtii de la dulciuri."

Așa și făcu. "Ar fi nevoie şi de puțină zarvă." Deodată, la

ușă se auzi:

"Boc, boc", bătea cineva.

-Da! răspunse.

Deschise ușa cel mai bătrân dintre spiriduși, avea o barbă

lungă, purta ochelari, dar oricum vedea rău și nici cu auzul

nu o ducea prea bine.

- Șobolan, șoarece, șobolan! strigă micul spiriduș.

- Unde, unde? întrebă bătrânul.

- A... a fugit pe gaură, ar fi nevoie de o capcană, altfel o să

mănânce toate dulciurile!

- Desigur, fugi mai repede în atelier și fă una!

Zis și făcut. Peste o oră toți numai despre asta vorbeau:

-Ai auzit, avem șoareci, nu, șobolani!

-Da, au mâncat o mulțime de dulciuri! S-au găsit hârtii de la

bomboane la ei în gaură!

-Măi, măi, măi, cum așa?...

Chiar și Moș Crăciun, când a aflat, a crezut și a declarat că

inventarierea nu se va mai face. E nevoie de a se face

acum cât mai multe dulciuri, pentru a ieşi producția până la

Crăciun.

"Să nu rămână nimeni fără cadouri!", strigă Moșul.

Seara, micul spiriduș se culcă bucuros că reușise să-i mintă

pe toți. Nimeni nu va afla că el a mâncat dulciurile.

Adormi, iar în somn îi apărură copiii ce au rămas fără de

cadourile atât de mult așteptate. Cu ochii triști, înlăcrimați, ei spuneau:

"Tu ne-ai lăsat fără de cadouri, ne-ai lăsat fără de Crăciun!"

Şi eu sunt spiriduş, şi

eu vreau

bomboane…

Să nu te împingă păcatul să… Uite o reţetă de bomboane delicioase. Poţi să ţi le prepari singur

Timp de preparare 30 minute

Dificultate Uşor

Ingrediente 200 g ciocolată menaj, 2 gălbenuşuri,

100 g miere, 300 g nuci măcinate,150 g

unt, 100 g alune tocate, cacao, zahăr

pudra (pentru decor)

Mod de preparare Topeşte ciocolata la bain marie, adaugă

apoi untul şi amestecă energic, până ce

untul se încorporează complet. Adaugă

gălbenuşurile, mierea, nuca

măcinată. Lasă compoziţia la răcit,

circa 30 de minute, apoi modelează

bomboanele, cu palmele umede. În

mijlocul fiecărei bomboane pune câte-o

aluna.Tăvăleşte bomboanele prin alune

tocate grosier, cacao sau zahăr pudră,

după preferintă.

Trucuri Ţine bomboanele la frigider minim 2

ore înainte de servire.

http://www.copilul.ro/articole/bomboane/

http://www.copilul.ro/articole/bomboane/


11

Îmi place ciocolata …

Dimineața se trezi cu o durere de cap, i se părea că pereții îi

șoptesc: " Noi te-am văzut, noi știm". Începu să plângă și

așa, înlăcrimat, plecă la Moș Crăciun. Încet, bătu la ușă,

intră, pufni mai tare în plâns și spuse:

-Eu am mâncat dulciurile!...

- Știu, răspunse Moșul, dar am vrut să recunoști singur.Mă

bucur că ai făcut-o, altfel ai fi fost pierdut pentru mine,

pentru copii, pentru Crăciun.

- O să mă pedepsești? întrebă spiridușul.

- Nu, căci și eu câteodată mai șterpelesc câte o bomboană,

două. Fugi și să nu uiți : adevărul tot timpul iese la iveală.

Nu-ți face griji pentru copii, vor ajunge cadouri la toți.

Crăciunul e sărbătoarea minunilor. Și una din ele acum s-a

întâmplat.

Așa, spiridușul cel mic a învățat că nu e bine să fure, să

mintă, iar din ziua aceea, când dorea ceva, cerea și nimeni,

nicicând, nu-l refuza. Iar el, la rândul său, în cadouri puse cu

două-trei dulciuri mai multe, pentru a-și răscumpăra

greșelile.


12

Constantin Bidulescu

După vacanţă

Imediat după vacanţă,

La vreo trei zile distanţă,

Elevii or să expună

Şi-o lucrare să compună,

Cum a trecut ziulica

În vizită la bunica.

Înainte de acţiune

Profesoara lor le spune:

Cea mai concisă lucrare

Va primi o notă mare.

Cum au auzit ce-a zis

Copiii se pun pe scris.

Dar la această lucrare

A luat nota cea mare

Un isteţ de băieţel,

Iată textul scris de el.

”Am fost pe o zi ceţoasă

Dar bunica nu-i acasă”.

După-această întâmplare

Iar primesc ei o lucrare.

Profesoara amintită

Să nu fie păcălită

Cere-acum la fiecare

Să descrie-o întâmplare,

Iar cuvintele avute

Nu mai puţin de trei sute.

Nota mare-a luat-o el

Tot acelaşi băieţel.

Toţi s-au străduit mai bine

Dar cuvinte-au scris puţine.

Iată textul, că-l ţin minte,

Cu trei sute de cuvinte:

”Azi a dispărut Azor

Am fost supărat să mor.

Şi-atunci pe uliţă de zor

Am tot strigat Azor, Azor,

Azor, Azor, Azor,

Azor, Azor, ...

.............................”

Violeta Mihaeş Iarna, maestru cofetar

Fulgii sunt de neoprit.

Ca pâinica la dospit

Crește tortul de zăpadă,

Ies copiii ca să-l vadă.

Minune sau întâmplare?

Aluatu-i tot mai mare!

Cerne Iarna dintr-un sac,

Pudră pentru cozonac.

Ea umple cărarea toată

Cu munți nalți de

înghețată.

Arborii de zahăr par.

Iarna-i maestru cofetar!

Armăsarul de zăpadă

Văd prin geamul amorțit Luminițele din stradă

Și cum trece nechezând

Armăsarul de zăpadă.

Ne-mblânzit precum îl știu,

Sfarmă ghețuri din copite.

Zboară ca argintul viu

De nici crivățul nu-l prinde.

În galopul nărăvaș

Rupe țurțuri la ferestre.

Răscolind noaptea-n oraș,

Armăsarul din poveste.

ARTE

VIZUALE

VasneţovA.M. ,,Vis de iarnă”,

(1908-1914)

Şişkin I.I. ,,La Nordul

sălbatic”


13

Pelevin I.A, ,,Copii în sanie”,

1870

Krâmov N.P. ,,Zi de iarnă”,

1906

Korovnic K.A. Iarnă, 1894

Darul lumii

Moş Crăciun, pe hornul lumii,

Se îndreaptă către noi,

A-nhămat la Carul Mare

Un voinic de iepuroi.

Vulpea-n nări urma-i mângâie,

Îi plac dulciurile puse

Între cărţi, caiete, jocuri,

Care la copii s-aduse.

Le-ar vrea hoaţa! Iepurică

Dă veste lui Moş Crăciun,

O prinde, de coadă-i leagă

Un hârb negru de ceaun.

Nu se sperie şireata

Şi în noapte îi urmează,

Moşul strigă: „Hai la daruri!”,

Ea coteţe vizitează.

Iepurică lasă hăţul

Şi-l anunţă pe Grivei,

Vulpea este prinsă iute

Când adună porumbei.

„Lasă-ţi sacul jos, hapsâno!”

Strigă Grivei furios,

O prinde de gât, o face

O armonică pe jos.

Moşul strigă: „Las-o dusă,

Se preface că e moartă!”

Şi mergând la alţi copii

O găseşte stând la poartă.

„Nu sunt vulpe, eu sunt câine!”

”Latră-atunci, fă-ţi datoria!”

Ruşinată, îşi ia coada,

Străbătând în lung câmpia.

Iepurică de-atunci râde

De îi crapă buzele,

Aducând cu Moşu-n sănii

Darul lumii – stelele!

Cocoşul Cocoşul pare c-ascunde

În guşă note - secunde.

Aşa, la ora exactă,

Anii ştie să-i despartă:

Anul Nou de Anul Vechi,

Pune faptele perechi,

Cele rele le aruncă,

Celor bune dă poruncă

Să fie grâul curat,

Să fie rodul bogat,

Să aducă sănătate

În oraşe şi în sate,

Să aducă celor mici

Şi iubire, şi pupici ...

Ceasul şi-l întoarce-ntruna,

De roteşte-n ceruri luna,

Tu îl ştii, e Împărat

În coteţele din sat,

De-l îngrijeşti şi-i dai mâncare

Te încântă c-o urare:

„La Mulţi Ani! Să-ai, cum

doreşti,

Copilăria ca-n poveşti!”

Dorinţa ariciului

Un arici găsi un brici

Într-o tufă de urzici,

Vrând şi el să se-ngrijească,

Zise să se bărbierească,

Dar n-avea oglinzi pe plac.

Merse iute la un lac,

Se privi, făcuse spumă,

Dar atunci veni o turmă

De mistreţi, tulburând apa

Şi aşa-i stricară treaba.

Luna-n cer i-a făcut semn:

Să se radă nu e demn,

Neam de-arici, vestite neamuri,

Stau cuminţi şi nu-şi fac planuri

Să-şi dea barba pe-o dorinţă:

Că-i iubit de-o veveriţă!

Marin Moscu


14

Gabriela Ioniţă

Negresa

Buni face negresă, Ilenuţa o ajută.

-Amestecă 3 linguri de cacao cu puţină apă, te rog!

Fetiţa, gătită cu un şorţ galben cu broderie la buzunăraşe şi la

piept, cu părul prins într-o băsmăluţă albastră cu floricele, pune

cacao într-un castronaş cu apă.

-De unde vine cacaoa?

-Dintr-un copac, îi răspunde buni.

-Şi nu cade de-acolo?

-Fireşte că nu; înainte de a fi aşa pudră de cacao, mai întâi sunt

boabele de cacao. Ele cresc în interiorul fructelor; fructele sunt ca

un fel de nuci care se găsesc pe trunchiul copacului, nu pe crengi.

-De ce nu stau pe crengi?

-S-ar rupe, ar fi păcat de ele, crengile sunt subţiri, fructele grele...

Bzzzz! Cu mixerul buni amestecă compoziţia prăjiturii.

-Şi? Boabele ce fac?

-Boabele se usucă, apoi sunt măcinate şi aşa iese pudra de cacao

-Noi de ce nu avem în livadă un copăcel de cacao?

-Nu creşte la noi, arborele de cacao creşte în zonele calde şi

umede din America şi Africa.

Buni face o cruciţă mare peste negresa aşezată în tavă Doamne

ajută! Să iasă bunuţă! şi o dă în cuptorul încins.

-Copiii din Africa cred că toată ziua papă ciocolată, negresă,

bombonele cu cacao, spune fetiţa cu obrajii aprinşi de poftă.

-Nu, Ilenuţa, nu; din păcate ei se bucură cel mai puţin de

ciocolată! Fiind atât de săraci, copiii câştigă un bănuţ strângând

fructele de cacao. Ciocolata şi bombonelele sunt un lux pe care ei

nu şi-l pot permite.

-Şi eu strâng vişine din vişin când mă ţine tati sau bunelul în

braţe şi le pap tot eu! şi dulceaţă de vişine şi tartă cu vişine! Ei nu

au bunici?

-Sigur că au bunici. Hai să vedem un filmuleţ despre arborele de

cacao!

Filmul i-a dezvăluit fetiţei munca grea pe care o făceau copiii din

Africa, doar cu o şchioapă mai mari decât ea .Se urcau cu tălpile

goale în copac Da nu-i zgârâie? desprindeau fiecare fruct şi-l

puneau în traista legată de trupuşorul lor crud, strălucitor, de

culoarea ciocolatei. Nu a văzut pe niciunul cu ceva dulce în mână.

Iar ea avea mereu!

-E bunuţă? o întreabă bunica.

Arborii de cacao cresc în mod

natural de-a lungul râurilor sau

ale fluviilor sub protecția umbrei

arborilor mai inalti decat acestia

din urma. Arborii sălbatici de

cacao ating înălțimii de 13m sau

chiar 15m, iar pe plantațiile de

cacao, aceștia nu

sunt lăsați sa crească mai înalți de 8 m.Asemenea celorlalți pomi

fructiferi tropicali, arborii de

cacao prezintă drept

particularitate apariția simultana

a frunzelor, florilor si fructelor in

coronament.

Bostanii sau pastaile

de cacao


15

-Îhî, răspunde fetiţa cu urme de zahăr pudră pe guriţă. Buni,

dacă las la rândunele o prăjiturică, ele o ciugulesc şi când pleacă

o duc copiilor din Africa. Nu? Aşa o să pape şi ei bunuţ!

-Aşa o să pape!

În garaj sunt două cuiburi, fiecare cu familia lui de rândunele.

Jos, sub fiecare cuib este câte un cub de negresă, pufoasă şi

împodobită din plin cu zahăr pudră!

De ce are minciuna picioare scurte?

-Cum, minciuna are picioare! se minunează Miruna .

-Desigur, iar picioarele ei sunt tare, tare scurte ! Aleargă un pic

şi gata, imediat este prinsă.

- Cine o prinde ? stăruie Miruna cu întrebările.

-Cel care spune adevărul, îi răspunde bunicul cu o voce

caldă, plină de duioşie.

În căpuşorul fetiţei o miciună cu picioare scurte, foarte scurte se

chinuia să fugă .

Miruna umblase la uşiţa de la sobă să vadă focul, dar nu mai

putuse să o închidă la loc. Apoi o zbughise din bucătărie în

dormitor. Ce cuminţică stătea!

Putea să cadă vreun jar şi să ia foc covoraşul din apropiere. Şi

doar bunicii îi spuseseră: Să nu umble la sobă!

Să dea vina pe Miunică? E adevărat, era obraznic, se urca pe

pat, odată s-a urcat pe masă…Ce i-a făcut bunica! Dar la uşiţa

sobei, niciodată n-a umblat!

Cârlionţii, munciţi şi ei parcă de gânduri, strălucesc pe lângă

obrăjorii roşii ca focul. Iar focul arde, arde de trosnesc lemnele

! Iar uşiţa sigur e deschisă şi acum, că doar aşa a lăsat-o când

bunicul a fost la fântână. Miaunică nici nu era în casă. Nu-l

văzuse toată dimineaţa .

-Am deschis uşiţa să văd focul, vorbi fetiţa odată cu lacrimile

care-i înecau glăsciorul.

N-am putut să o mai închid.

-Ştiu, răspunse bunicul calm. Am închis-o eu. Un jar stătea să

cadă .

Bunicul se prefăcu a nu vedea scâncetul fetei, nici bucuria care-i

invadă chipul îmbujorat.

Când bunica intră în odaie, fetiţa sări în picioare în mijlocul

patului:

-Bunică, ştii că minciuna are picioare scurte ?

Fiind un arbore

ce înflorește permanent, un singur

copac poate produce intre 50000 si

100000 de flori anual.

Exista 3 zone principale in care sa

cultiva cacaua : America si Sud,

Africa de Sud si Sud-Estul Asiei

(predominant Forastero). Din

America Centrala si de Sud provin

boabele de cacao nobile ( Criollo ,

Trinitario, Ariba – care este singurul

Forastero cu savoare).

Arborele de cacao este fragil si

reclama un climat foarte cald si

foarte umed. Aria sa de cultura se

intinde in in regiune tropiceleor de la

15° latitudine Nord la 15° de

latitudine Sud.

Aici se cultivă cacaoa


16

Lecţii de viaţă de la

Albert Einştein

Mariana Dobrin

SĂNIUŢA

Fugi de-aicea, sănioară,

Ai fost rea cu mine-aseară,

Ţi-ai bătut rău joc de mine,

Zău, că nu prea se cuvine!

M-ai trântit aşa-n zăpadă,

Toată lumea să mă vadă,

Toţi copiii - au râs de mine,

Tare mi-a mai fost ruşine.

Milă nu ţi-a fost deloc????

Doar sunt cât un ghemotoc.

Dacă eu te-aş supăra,

Tu ai sta şi-ai îndura?

Spune, ţie ţi-ar sta bine

Să te-arunc de lângă mine?

Să stai singură-n poiată,

Pe-o căpiţă aruncată?

Uite, eu te iert acuş,

De mă duci pe derdeluş,

Cocoţat pe-a ta spinare

Prin zăpada cea mai mare.

Nu cumva să îndrăzneşti

Prin omăt să mă trânteşti!

Că te schimb, să te-nvăţ minte,

Cu-altă sanie cuminte!

Elena Mititelu

CA SĂ VEZI CU OCHII TĂI!

Un copil fugea prin curte

Şi, deodată a căzut...

S-a lovit tare la frunte,

Dar şi ochiul l-a durut.

Printr-un ochi de geam, priveşte

Soarele, din raze, -n jos,

Chipul fetei ce-mpleteşte,

Ochi pe faţă şi pe dos.

La căruţă moş Costică,

Păzind ca ochii din cap,

Şi-a pus „ochiul de pisică”,

Iar caii din ochi nu-i scap.

Într-un ochi de lanţ, odată,

Şi-a prins un picior găina

Şi i-a dat un ou răsplată,

Să-şi facă un ochi, vecina.

Măsurând din ochi vecina,

Puse-ncet oul în plasă,

Făcându-i din ochi, găina

Mulţumeşte bucuroasă.

Dintr-un ochi de plasă scapă

Oul foarte fericit,

Taman lângă-un ochi de apă,

Repede a nimerit.

Şi-n adieri de dulce val,

Făcea umbră oului,

Mândră, prinsă sus pe mal,

Floarea – Ochiul-boului.

Iar vecina, ca la teatru,

A simţit că-i păcălită,

Că n-a fost cu ochii-n patru,

Când a luat ochiul la plită.

Dragi copii, rog, căutaţi,

Alte sensuri să găsiţi,

Cu ele mă completaţi,

Încercați! Sigur că ştiți!

“Idealurile care mi-au luminat

calea şi mi-au redat din timp în

timp curajul de a înfrunta viaţa

cu bucurie, au fost: bunătatea,

frumusetea si adevarul.”

“In centrul fiecarei dificultati se

afla o oportunitate.”

“Nu tot ceea ce poate fi numarat

conteaza si nu tot ceea ce

conteaza poate fi numarat.”

“Priviti adanc in propria voastra

fiinta si apoi veti intelege totul

mai bine.”

“Pune mana pe o soba fierbinte

un minut si ti se va parea o ora.

Stai cu o fata frumoasa o ora si ti

se va parea un minut. Asta e

relativitatea.”

. “Emoţia cea mai magnifică si

mai profunda pe care o putem

incerca este simtamantul mistic.

Acolo se gaseste germenele

oricarei stiinte autentice… Cel

caruia aceasta emotie ii este

straina, care nu mai stie sa se lase

atins de admiratie sau tulburat de

extaz, este un om mort!”


17

Lupul cel hrănit bine –

Un bătrân stătea împreună cu nepotul

său şi-l învăţa:

`În viaţa fiecărui om de pe pământul

ăsta se dă o luptă crâncenă, o luptă între

doi lupi. Unul rău: el întruchipează

frica, mânia, invidia, lăcomia,

autocompătimirea, aroganţa, viclenia,

lenea. Celălalt e unul bun: el aduce

bucuria, liniştea, smerenia, pacea,

dragostea, încrederea, dărnicia,

adevărul, blândeţea, mila`.

Copilul priveşte întrebător pe bunicul

lui: `Şi care dintre ei va învinge?`.

Bătrânul îl priveşte în ochi, şi-i spune:

„Cel pe care îl vei hrăni!”

Aurora Luchian

Iconiţa

În buzunărelul meu,

Port mereu o iconiţă,

Şi mă rog la Dumnezeu,

Ţinând-o strâns în mânuţă:

"Doamne să mă ocroteşti,

Doamne vreau să mă fereşti

De ce-i rău, primejdios,

Să fiu bun şi sănătos!

Ajută şi pe mămica,

Pe tăticu, pe bunica,

Pe bunul şi frăţiori,

Cum faci de atâtea ori!

Doamne, dacă mai greşesc,

Tot Ţie îţi mulţumesc,

Că eşti bun şi-ndurător,

Şi mă ierţi, Doamne, uşor.

Eu îţi promit, Doamne-Sfinte,

Că voi fi tare cuminte.

Te slăvesc, pios pe Tine,

Că mă-ndrumi numai la bine."


18

TU POŢI ZBURA?

Maria Niculescu

Sfântul Nicolae

Într-o vitrină, seara cănd se lasă,

Un copilaş sfios, cu haine rupte,

Priveşte lung, ar vrea să se înfrupte

Din prăjitura albă şi pufoasă

Având în ea aromă de migdală

Şi-nochii mari cu întrebări albastre,

Se nasc mii globuleţe-n care,astre ,

Îşi oglindesc lumina siderală.

Putea-va să-l ajute oarecine ?

Şi, salivând, el, buzele-şi înmoaie

Gândind că, iată, Moşul Nicolae,

La copilaşii buni, cu daruri, vine.

-''Şi eu sunt bun- îşi spuse mititelul-

Că n-am pantofi, nici haină şi nici casă,

Că nimănui, de mine, nu îi pasă

Nu sunt de vină, aşa-mi este felul.

Spre-un gândăcel, apoi, privi îndată:

-''Ce ţanţoş sare prin cutii ce-s pline

Şi cum se furişează plin de sine

Printre bomboane trase-n ciocolată,

Aproape că-l urăsc!Prin alba frişcă

El se afundă, face piruete,

De-atâtea bunătăţi, uită de sete.

Poftim! Acuma, iată, nu mai mişcă!''.

Dar gândăcelul chiar se-mpotmolise,

Cu burta-n sus, căzut ca într-o transă,

Da din picioare însă fără şansă.

-''Poate-a mâncat prea mult''-băiatul zise.

Şi, chibzuind la mica întâmplare

Gândi că lăcomia nu e bună,

Iar Moşului, de vine, va să-i spună

O rugăciune,-i va-mplini-o, oare ?

Un împărat a primit doi

șoimi.

Unul a fost antrenat, despre

celălalt i s-a spus că refuză să

se dezlipească de creanga pe

care stătea.

Unul dintre slujitori trebuia să

se caţere în fiecare zi în

copac, ca să-i ducă de

mâncare.

După ce a încercat în fel și

chip să facă șoimul să zboare

de pe creangă, împăratul și-a

rugat supușii să-l ajute.

Un bătrân înţelept s-a oferit să

facă el asta și, a doua zi, când

s-a trezit, împăratul a văzut

șoimul zburând de colo-colo.

- Cum ai făcut? și-a întrebat

supusul.

- A fost foarte simplu. Nu a

trebuit decât să îi tai craca de

sub picioare.

Uneori Dumnezeu ne taie

craca de sub picioare, ca astfel

să ne aducem aminte că putem

zbura (spre cer).


19

Împreună mânuţe,-nchise pleoape

Şi ruga-şi înălţă să îl audă

Şi să-nţeleagă soarta lui cea crudă

Cel Sfânt, ce pe copii îi ţine-aproape:

-''Prea bunule, din marea-ţi bunătate,

Să-mi dai şi mie, că nu are cine,

Mă-nvaţă-a folosi, cum se cuvine,

Măsura potrivită-n tot şi-n toate,

Iar de dorinţi, fără de socotinţă-

În ură mintea-mi vrea ca să o lege,

Dă-mi, Doamne, pilde, spre a înţelege,

Cum azi, iluminând a mea fiinţă.'

Mircea Coroş

CUNUNĂ SMERIŢILOR

Domnul nostru, Iisus Hristos

A coborât din Ceruri - jos,

Oamenilor să le-arate

Traiul fără de păcate.

Vindeca bolnavi de boală !,

Ologilor le spunea: Scoală !,

Flămânzilor le da mâncare !,

Fricoșilor...îmbărbătare.

Chiar orbilor, le da vedere !

Și tuturora mângâiere.

Mării-i liniștea furtuna !,

Smeriţilor le da cununa...

De Drept Aleși și-aveau s-o poarte,

Până la noi și mai departe.

Sunt iată-i prinși în calendare

Pentru slăvire și-ndrumare !


20

Emilia Plugariu Zâna Bună Zâna bună şi frumoasă

A venit la mine-acasă

Şi mi-a spus aşa: – Măi Pici,

Uite eu îţi dau un bici

Şi apoi de câte ori

Vei distruge gâze, flori

Dă cu biciul în pământ…

Voi veni pe-aripi de vânt

Să le-învii, căci, dragul meu,

Tot ce-i de la Dumnezeu,

Tot ce-i viu vrea să trăiască.

Aşa-i legea pământească…

Ştefan Radu Muşat

Întâmplări neprevăzute ...

Într-o zi de toamnă lungă, sus pe cerul cenuşiu, se arată colţ de soare, mic, timid, înşelător,

fiind cârpit cu norii grei ...

O albină rătăcită prin carmin de trandafir

îşi culege iar mireasmă,

dar un pui de vânt răzleţ îngrădeşte soarele ;

fulgii mari de gheaţă lină netezesc întreg pământul

şi albina amorţită căzu lesne jos pe alb,

însă trandafirul nostru

scoase ca printr-o minune multe noduri pe tulpină,

să se-agaţe albinuţa,

s-o ascundă în petale ...

Şi de-atunci toţi trandafirii,

de sunt roşii, albi sau galbeni,

îşi lăsară ţepi pe ramuri,

scară mică şi secretă,

ca s-ajute mici gângănii la întâmplări neprevăzute ...

Ştiaţi că trandafirul…

- Cel mai în vârsta tufiş de

trandafiri din lume are

circa 1000 de ani şi este

amplasat în curtea

catedralei Hildeshiem din Ger

mania;

- Potrivit mitologiei, trandafirii

au dezvoltat spini în momentul

în care Cupidon a aruncat din

greşeală o săgeată într-o

grădină cu astfel de flori.

- Un gram de ulei de trandafiri

este mai valoros decat un

gram de aur, pretul exorbitant

explicandu-se prin faptul ca

pentru producerea lui sunt

necesare circa 1500 de flori.

Pentru a obtine un

kilogram de ulei de trandafiri

este nevoie de circa patru

tone de petale.

Desaga lui Moş Crăciun

Moş Crăciune, să mă crezi:

Eu în fiecare seară

Te aştept şi te visez

Cum te-ntorci la mine iară.

Dacă nu-mi aduci cadouri

N-o să-mi pară tare rău,

Dar adu-mi un car de nouri

Cu omăt din sacul tău!

http://negrupealb.ning.com/profile/stefanradumusat

http://www.acasa.ro/cupidon


21

Curiozităţi

surprinzătoare legate

de câini:

1. Un câine de un an este

matur psihic precum un

om de 15 ani.

2. Statele Unite au cea

mai mare populaţie de

câini.

3. În medie, un câine de la

oraş trăieşte cu 3 ani

mai mult decât cei de la

ţară.

4. Câinii pot fi antrenaţi

pentru a depista crizele

de epilepsie.

5. Obezitatea este cea mai

comună problem de

sănătate printre câini.

6. Un număr de

aproximativ 1.000.000

de câini din Statele

Unite au fost denumite

drept beneficiari

primari ai testamentelor

stăpânilor

Viorica Gusbeth

LUPUL CEL BLÂND

Locuiau de ani mulţi în căsuţa modestă de lângă pădure. Mama

trebăluia de dimineaţă şi până la oră târzie din noapte gătind,

spălând, îngrijind căsuţa cu cei trei fii ai ei.Tatăl, plecă într-o

dimineaţă devreme să taie câteva uscături din pădure şi nu s-a m-ai

întors. La aşteptat Aspazia , zile în şir sperând că tatăl copiilor se va

întoarce. Au trecut doi ani de atunci. Micuţul Ciprian, mezinul,

frăţiorul mic ,acum ,iată-l umblă, aleargă pe picioruţele pline de

noroiul în care a intrat împins de Dan, fratele mijlociu. Când tatăl

plecă după lemne în pădure , Ciprian plângea în leagănul agăţat de

grinda din încăpere. Iar acum? Iată-l voinic pe picioruşe

zglobii. Dan şi Nelu, fraţii mai mari nu-l luau nicăieri la joaca lor. - Pleacă, prâslea, nu ne încurca acuşica te loveşte mingea drept în

cap şi apoi, mama...ne ceartă pe noi..

- Mă băieţi, aşa vorbiţi cu fratele vostru cel mic ? În loc să aveţi

grijă de el, uite ce i-aţi făcut ! Vino, dragul meu Cipri, îi bate mama

pe Dan şi Nelu .

Aspazia îşi luă micuţul odor în braţe şi-i spălă picioruşele pline de

noroi. - Merg la cuţu, ţipă Ciprian . Lasă-mă, mămică, vreau la cuţu , să

mă joc cu el. -Te las, puiule, ai răbdare să te spăl.

Ciprian, cu picioruşele încă ude , fugi disperat spre cuşca

frumosului câine ce stătu aproape toată ziua ascuns în căsuţa lui

strâmtă. Ciprian se apropie de cuşcă. Pribeagul , aşa îl botezară pe

câine chiar în aceea zi când frumosul animal se opri la căsuţa lor

modestă, mârâi ameninţător..

,,Dar ăsta e ditamai câine de rasă, cine l-o fi pierdut?"- îşi zise

Anton , tatăl, în acea zi ! Nu veni nimeni să caute câinele, aşa că

rămase la căsuţa din pădure. S-au bucurat nespus cu toţii pentru

darul primit.Pribeagul era minunăţia lor, bucuria copiilor, mândria

părinţilor. Nu-l ţineau în lanţ, nu era nevoie. De dimineaţă până

seară Pribeagul era în curte. Ce-i drept, într-o zi dispăru. L-au

aşteptat cu sufletul la gură să se întoarcă. Trecu o zi şi încă o zi.

Băieţii plângeau,nu m-ai venea Pribeagul, dar apăru pe neaşteptate,

lătrând vesel. De când rămase fără tatăl copiilor, câinele îi dădea siguranţă Aspaziei- ştia că nu poate intra nimeni în curtea lor.


22

Iată un reprezentant:

8. Câinii trăiesc în medie 15 ani

9. Cel mai bătrân câine care a

trait vreodată a fost un

Queensland "Heeler" pe nume

Bluey - a trăit 29 de ani si 5

luni

10.Câinii sunt descendenţi

direcţi ai lupilor.

11. Câinii şi lupii se pot

împerechea iar căteluşii

rezultaţi vor fi sănătoşi şi

fertili.

12. Perioada de gestatie la

femele este de 60 de zile.

13. Cele mai vechi fosile de

câine datează din anul 10.000

i.Hr.

14. Ca şi oamenii, câinii şi

pisicile sunt fie dreptaci, fie

stângaci.

Pribeagul devenise un membru de familie. Aspazia avea

mare grijă să-l hrănească bine, să nu-i lipsească apa proaspătă.

Dar astăzi i se păru ei că nu a prea ieşit din cuşca lui, doar n-o fi

bolnav, doamne fereşte!

Cipri, după ce fugi din braţele mamei, se opri la cuşca. Îşi băgă

capul în cuşcă , nici unul nu era atent la băiat. Apoi auziră un

urlet. Ciprian ţipă , câinele lătra şi parcă se m-ai auzea ceva, un

fel de scâncet. Dan se apropie de cuşcă speriat mai mult de

ţipătul frăţiorului, Aspazia ieşi şi ea, speriată:

-Ce este acolo , ce se întâmplă?

Dan, care îl scoase pe frate-său din cuşca câinelui îi zise fericit

mamei:

-Vino repede, mamă, aici mai avem doi căţei !

Fătase Pribeagul! O să-i spună de acum Pribeaga, e fetiţă, ia uite

acum e şi mamă!. Ce bucurie era la casa de lângă pădure, de

parcă ar fi primit în dar cine ştie ce bogăţie!

Căţeii creşteau văzând cu ochii, amândoi erau de culoare

cenuşie, cu ochi ce priveau fix fără a întoarce capul.

_ Mamă, mi se pare că unul din căţei nu vede! Se uită fix la mine

şi se pare că nu mă vede. Dar nici ăsta nu vede , spuse Dan.

Mama ieşise în curte să aducă mâncare la căţei. Se opri luă un

micuţ în braţe , privind mirată.

- Nu ştiu , băieţi ce să spun. I-a priviţi, zise ea, fluturând mâna

prin faţa ochilor lor.Mişcă din urechi în loc să-mi urmărească

mâna cu ochii.

Îl dădu jos din braţe, îl luă pe celălalt, aceeaşi reacţie avu şi al

doilea căţel. Poate sunt încă prea mici şi de asta nu văd.

Mama intră îngândurată în casă, gândindu-se:,,Căţeii au privire

de lup. Lupii privesc doar în faţă fără a-şi mişca ochii, doar nu o

fi ajuns Pribeaga la vreun lup?"

Trecură zile, Romulus şi Remus, aşa i-au botezat copiii pe căţei,

se făceau tot mai frumoşi. Erau veseli, jucându-se cu mama lor

şi cu cei trei copii.Într-o zi dispăru un căţel. L-au căutat, l-au

strigat, au intrat copiii în pădure, dar nici urmă de căţel. Trecură

zile! Nimic! Fraţii au înţeles că s-a terminat, nu se mai întoarce,

Remus, cel cu pată neagră pe urechea dreaptă. Pribeaga a stat şi

ea tristă câteva zile, îmbrăţişându-l pe Romulus de parcă îi era

teamă să nu-l piardă şi pe el. Venea frigul. Zăpada căzu din

belşug în curtea căsuţei de sub pădure. Dimineaţa, veseli, copiii

au scos săniuţele trăgându-se unul pe altul, pentru că aici nu era

nici un derdeluş.Ce de urme de câini ! Priviţi băieţi, uitaţi-vă ce

de urme de câini sunt lângă cuşca Pribegei ! Şi unde este

Romulus ?, nu-l văd nicăieri, zise Nelu. Ciprian care se

împiedică în papuci prea mari ai fratelui, ţipă:

-Il văd, îl văd ! Uite unde este căţelul nostru!

La marginea pădurii apărură o mulţime de câini. Pribeaga ieşi

din cuşca ei şi ameninţătoare , lătrând furioasă se repezi la haita

d e câini. Băieţi începură să strige:

- Înapoi Pribeaga, înapoi, ăia te mănâncă de vie!

Ciprian plângea. A ieşit din casă şi Aspazia, speriată de gălăgie.

Acum tăcură cu toţi, mama le-a spuse încet;

- Staţi liniştiţi copii, aceia sunt lupi, nu câini…


23

Rygett

Se aşteptau ca pe Pribeagă să o atace şi s-o rupă, lupii. Au

urmărit înspăimântaţi, ce se întâmplă acolo. Apoi au zărit

căPribeaga se întorcea cu cei doi căţei ai ei, acum dulăi

frumoşi. Lângă ei păşea mândru, tatăl lup! Au ajun în curtea

casei , lupul s-a întors şi a plecat, lăsându-şi cei doi câini, fiii

lui, mamei Pribeaga noastră!

Ciprian o întrebă pe mamă , într-o zi:

-Crezi că va mai veni tatăl lup să-şi vadă băieţii?

- Poate la iarna viitoare, acum el, lupul cel Blând şi-a lăsat

băieţii în grija mamei. -Aşa cum tu, mamă, ai grijă de noi, singură!

Mama l-a sărutat pe cel mic, strângându-l în braţe şi ştergându-

şi pe furiş o lacrimă. Chipul unui căţeluş poate fi

transpus cu uşurinţă în

arta Origami, prin

împăturirea simplă a unei

bucăţi de hartie. colorată .

Iată un model simplu de

căţeluş

Cadoul

Iunie 1960.Şcoala generală a unui sat uitat de lume.

-Copii, ştiţi voi cât de frumos este să dăruieşti? Te simţi împlinit

şi inima îţi tresare când vezi zâmbetul de pe faţa acelui ce

primeşte darul, nu-i aşa?

-Ba da, tovarăşa învăţătoare, rostiră timid câţiva elevi dintre cei

ce erau în fruntea clasei la învăţătură.

În băncile din spate însă, câţiva mai neobrăzaţi murmurau încet

cu feţele încremenite a mirare.

-I-auzi, cadouri...zise unul dintre ei, eu n-am primit niciodată

unu' ...

-Linişte acolo în spate, fiţi foarte atenţi. Azi vom învăţa cum să

dăruim! Ia să vedem, ştie cineva cu ce ocazii se fac cadourile? O fetiţă din banca întâi a cărei mămică era chiar tovarăşa învăţătoare

ridică două degete.

- Lidia?

-De ziua de naştere, tovarăşa învăţătoare!

-Sigur că da! Altcineva?

-Carmen!

-De moş Gerilă,spuse fetiţa al cărei tată , fiind şofer pe maşina

cu cisternă transporta laptele sătenilor către oraş.

-Adevărat! Mai ştie cineva?


24

3.

4.

5.

6

-De ziua numelui , pe mine de exemplu, mă cheamă Elena, deci

la Sf.Constantin şi Elena,dar şi la ceilalţi sfinţi din calendar.

-Buun, ce copii isteţi! Dar ia să vedem , numai de zile mari

putem dărui? Cine ştie?

Se lăsase linişte, doar o fetiţă cu chip de înger şi părul blond

prins într-o buclă răsucită frumos în vârful capului, parcă ar fi

vrut să ridice mâna şi nu prea îndrăznea. Citise ea, într-o carte de

povesti despre un băieţel care îi dăruise odată mamei lui o floare

culeasă de pe islazul din apropierea casei , pe care o zărise când

se juca împreună cu alţi copii. Învăţătoarea, ştiind-o pe fetiţă

timidă o încurajă să vorbească. Fetiţa prinse curaj şi începu să

spună povestea...

-Foarte frumos ! Şi de ce crezi tu că i-a dăruit floricica mamei

lui?

-Pentru că o iubea tare mult ...

-Bravo ! Uite ce înseamnă cu adevărat să iubeşti. Dar se pot face

tot felul de daruri , să-i bucurăm pe cei dragi, nu-i aşa copii? De

exemplu , ce-ar fi , ca fiecare dintre voi să se gândească pentru

Luni, la un cadou .Orice vreţi voi.Înveliţi frumos darul în hârtie

şi îl aduceţi la şcoală.Nu uitaţi, nimeni nu-şi scrie numele pe

pachet.Trebuie să fie o surpriză.Da?

-Daaa, dădură copii din cap în semn de aprobare.

-Acum strângeţi-vă în linişte ghiozdanele şi mergeţi acasă.Aveţi

timp Sâmbătă şi Duminică să vă faceţi temele.

Luni , toţi cei 32 de copii din clasa a patra se prezentară la

clasă fiecare cu câte un pacheţel în mână . Le depuseră pe

catedră aşa cum le spusese învăţătoarea şi aşteptau

nerăbdători sunetul clopoţelului.

-Bună dimineaţa copii!

-Bună dimineaţa ,răspunseră în cor.

-Observ că v-aţi făcut temele, bravo!

Catedra gemea de pachetele de toate formele învelite unele în

hârtie de ziar altele în pânză de toate culorile.Cei ai căror părinţi

erau ceva mai înstăriţi îşi permiseseră să învelească pachetul în

hârtie albă.

-Buun.Acum să vedem la ce daruri v-aţi gândit, să oferiţi cuiva

drag vouă.Vom numerota pachetele de la 1 la 33 apoi vom face

33 de bileţele cu aceleaşi numere,ca pentru tombolă.Le

amestecăm bine şi fiecare dintre voi va extrage numărul cadoului

pe care îl va primi.

După vreo 10 minute învăţătoarea începu să strige catalogul în ordine alfabetică. -Bădele Lidia!

-Da, tovarăşa învăţătoare!

Te rog să extragi un bileţel şi să ne spui numărul extras.

- Numărul nouă!

-Să vedem, pacheţelul cu nr 9 este al tău.Poţi trece la locul tău în

bancă.Mai departe,

Ciochină Marian!

Băieţelul blond cu faţă rotofeie sări vioi din banca.Nu prea îi

plăcea lui să înveţe carte dar la năzdrăvănii era primul mereu. Îşi

luă pacheţelul cu numărul extras şi plecă la locul lui chicotind

înfundat.


25

7.

8.

9.

Rând pe rând fiecare elev intră în posesia pachetului cu

numărul extras,aşa încât mai rămăsese un singur pacheţel, cam

mototolit ce-i drept, şi care revenea tovarăşei învăţătoare, pentru

că şi dansa participa la joc. În bănci, copiii fremătau de

nerăbdare să deschidă pachetele, dar trebuiseră să aştepte .

-Aşadar , toată lumea are pacheţelul pe bancă.Să vedem ce daruri

am primit.Desfaceti uşor pachetele şi aruncaţi ambalajul în coşul

de gunoi .Trebuie să păstrăm curăţenia în clasa.

Şi începu să se audă foşnet de hârtie ruptă în timp ce

învăţătoarea le privea înduioşată chipurile luminate de bucurie la

vederea darului.Erau copii simpli, majoritatea provenind din

familii sărace,care se bucurau sincer de micile surprize. Aşezate

frumos pe bancă, apărură cât ai zice peşte, cărţi de

poveşti,carioci, mici jucării de plus,caiete, săpunuri,câte o

pereche de şosete, mănuşi, fulare împletite din lâniţă de către

bunici. Fiecare pusese în pachet ceea ce crezuse de cuviinţă.Un

singur băieţel stătea posomorât în ultima bancă şi nu îndrăznea

să deschidă pachetul.Ştia că mama lui nu avusese bani să

cumpere nimic.O duceau foarte greu. Nici măcar încălţări nu

aveau toţi cei 8 fraţi şi fiind apropiaţi ca vârste, veneau cu rândul

la şcoală. Învăţătoarea ştiindu-l mai retras şi că provenea dintr-o

familie foarte săracă, el fiind al cincilea copil, îl încurajă

zâmbind. Primise o cărticică de basme de Petre Ispirescu.Nu ştia

el prea bine să citească dar tare s-ar fi bucurat, însă îşi aduse

aminte că în pachetul lui mama lui pusesese doar o turtă de

mălai, tăiată frumos în pătrăţele şi pudrată cu puţin zahăr tos şi

învelită într-un ştergar curat.

Ştia că era tare bună , pusese mama mai multe ouă decât de

obicei şi mirosea aşa frumos dimineaţa când o scosese din

cuptorul maşinii de gătit, că îi venea s-o rupă atunci pe loc şi să-

şi potolească foamea.Ba chiar luase şi o joardă peste funduleţ, să

ţină minte că trebuie să o ducă întreagă la şcoală, să n-o facă şi

mai tare de râs.Îi era ruşine că erau atât de săraci... În fine, ce-o fi , o fi...Aştepta cuminte în banca lui. Pachetul cu turtă de mălai căzuse tocmai la fetiţa tovarăşei

învăţătoare,care privea uimită căutând privirea mamei.Nu ştia ce

să facă.Mirosul o îmbia să guste,dar ştia că nu e bine să mănânce

numai ea.Aşa fusese învăţată , să împartă cu cei din jur ceea ce

avea.Ridică sus două degeţele .

-Tovarăşă învăţătoare , îmi daţi voie să împart din darul meu

colegilor de clasa?

Învăţătoarea, mândră de fetiţa ei răspunse pe loc.

-Bineânţeles!

Şi o privi cu lacrimi în ochi. Împărţi fetiţa fiecărui copil câte un

pătrat de prăjitură, care dispărea ca prin farmec, atât de gustoasă

era, să mai fi fost.. Băieţelului nu-i venea să creadă, era fericit.Şi

îi fusese atât de ruşine...plânsese o ora întreagă rugându-se de

tatăl lui să-i dea câţiva bănuţi, deşi ştia bine că nu are de unde.

-Copii, cum a fost prăjitura?

-Buuună!

-Astăzi am învăţat o lecţie de viaţă frumoasă.E atât de plăcut să

dăruieşti şi să primeşti,nu-i aşa copiii?

-Daaaaaaa!răsună clasa de glasuri zglobii.

Uite ce

cadou

nostim poţi

dărui

prietenului

tău!


26

-Acum se cuvine să şi mulţumim pentru darurile primite.

-Mulţumim frumos ,rostiră copiii într-un murmur dezordonat.

Darul primit de învăţătoare stătea stingher într-un colţ, pe

catedră.Învăţătoarea uitase de el, atât de mulţumită era de

chipurile luminoase ale elevilor ei. Nici nu-şi dădu seama când

trecuse ora când clopoţelul sună anunţând recreaţia.Sala de clasă

se goli imediat şi rămase cu ochii aţintiţi pe colţul catedrei. Nu

mai avusese timp să desfacă pachetul ei.Dar nu mai conta.Lecţia

fusese un succes, şi spera să rămână întipărită în mintea

copiilor.Desfăcu totuşi hârtia de ziar mototolit,şi mare îi fu

mirarea când dezveli conţinutul. Trei coceni, curăţaţi de boabele

de porumb fără doar şi poate de către purceii cuiva într-o cocină

plină de noroi.Rămase cu gura căscată, dar bănui pe loc cine era

în stare de aşa grozăvie.Avea în clasă, un ţigănuş , al cărui tată nu

punea preţ pe valorile morale.Îi cunoştea foarte bine pe toţi

părinţii elevilor ei. Se gândea cu tristeţe ce s-ar fi întâmplat dacă

acel pachet era pe masa unui copil şi se bucură că era la ea. Avea

să vadă ea cum îl aduce pe calea cea bună pe micul ştrengar , doar

asta era datoria ei, pentru asta alesese să fie învăţătoare.Ştia că nu

e uşor dar trebuia să încerce. Aşa că îl chemă la cancelarie în

recreaţia următoare şi îl întrebă.

- Spune-mi copile, cum ţi s-a părut lecţia de azi?.

Băiatul lasă ochii în pământ.

-Ce ai învăţat tu din lecţia de azi?Ţi-a plăcut darul primit?

-Da, răspunse cu jumătate de gură...

-Ce îmi poţi spune despre darul tău?

-Iertaţi-mă tovarăşa învăţătoare, zise cu lacrimile curgând pe

obraz, vă promit că nu mai fac...Chiar e frumos să dăruieşti! .

Gheorghe Pârlea

Mama Mama-i luna de pe cer,

Mama-i floare-n lăicer;

Mama-i apa de izvor,

Mama-i strigătul de dor;

Mama-i leac pentru durere,

Mama-i spicul ce nu piere;

Mama-i leagănul iubirii,

Mama-i cheia nemuririi;

Mama-i mâna mătăsoasă,

Mama-i dulcele Acasă.

Dorul dulcelui tău ram,

Când departe o să-mi fie

Chipul tău – icoană vie.

Ce să-ţi dăruiesc eu ţie,

Ca răsplată că te am?

Îţi dau, mamă, pe vecie,

Dorul dulcelui tău ram,

Când departe o să-mi fie

Chipul tău – icoană vie.


27

Eugen Serea

Dor de Eminescu (acrostih)

Mi-e dor de Eminescu şi lira lui celestă,

Intruchipare vie a neamului acest!

Himera libertăţii Istoria funestă

Adânc ne-a îngropat-o, ca pe-un nevrednic lest,

Iar el, precum odată eroii şi martirii,

Eliberând lumina de sub obroc de fier,

Mai dulce decât spinul pe fruntea pătimirii

Inveşnicit-a Verbul sub tâmpla lui de cer…

Nevolnicii, desigur, i-au profanat menirea,

Erau prea mici, sărmanii, să-i înţeleagă, vai,

Sublimul lui de geniu îngemănat cu firea

Ce ne-a adus şi graiul şi sufletul în Rai…

Un singur dor, poete, în fiecare ai!

Ion Ionescu-Bucovu

Acum la mijloc de ianuarie se petrec 165 de ierni de când Mihai

Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru

românesc.De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi

despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.

Şi totusi…

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a

spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul

eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic,

între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi

chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii

ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii,

prăbuşindu-l definitiv.

Pe timpul vieţii lui s-a vorbit că ar fi luat un sifilis de la

Veronica, care şi ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofiţerii pe care-i

sluja ca infirmieră în Iaşi la 1877 .De altfel povestea a auzit-o şi

Veronica care, după moartea lui, se simţea că e privită rău de

toată lumea, fapt ce o face să plece din Bucureşti la Văratic şi,

după aproape patruzeci de zile să se otrăvească.


28

Augustin Z.N. Pop dezminte asemenea poveste. Alta era relaţia dintre ei. Ca dovadă că Veronica în anul 1887 îl ia bolnav de la Henrieta de la Botoşani şi-l aduce în Bucureşti pentru îngrijiri. Mult timp stau împreună, merg la spectacole de teatru, la plimbare etc. O fotografie descoperita decurând îi arata amici, fotografiaţi într-un grup de artişti, unde este şi Caragiale. Aici însă vedem un Eminescu lânga

Veronica și Vlahuță distrus de boală, tras la faţă cu o mare mustaţă

în strachină, pe cap cu o pălărie cu pamblică într- un costum alb.

Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 165

de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au

cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preţ mai mult

pe cancanuri, scoţând în relief partea exotică a vieţii lui.

El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă

culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă

bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte.

Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi

încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a

îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul,

ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.

Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui

Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E

vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care

stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca

gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit

din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie.

Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi,

Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul,

teme şi le înoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă

că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de

gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin

ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în

floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu

trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine

chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.Un

rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif

Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist.

Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl

primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia

timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea

ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri

literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi

,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu

Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.

Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia care-

i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii de

dragoste din literatura română.

De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor

vicisitudini politicianiste. Mutându-se în București de la Iași,

intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la

Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar

,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul”

„Eminescu este un

Beethoven al

graiului

românesc.”

(Tudor Arghezi)

“El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a mai fi român (Mircea Eliade)

„Eminescu e

întruparea literară a

conştiinţei

româneşti, una şi

nedespărtita.”

(Nicolae Iorga)


29

încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și

stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de

spioni. De aceea toţi care i-au lăudat poezia lui în timpul vieţii, n-

au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică.Aşa zisele pete

gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate.

S-a acreditat ideea în ultimul timp că Eminescu a fost ucis de

serviciile secrete imperiale printr-o mare conspiraţie, avându-i ca

protagonişti pe apropiaţii lui cei mai buni de la Maiorescu la

Slavici şi Caragiale.S-a mers până într-acolo să se spună că Ion

Luca Caragiale s-a mutat la Berlin, sub oblăduirea serviciilor

secrete austroungare, ca un bonus pentru spionajul său asupra

poetului. Nimic mai fals! Mutarea lui Caragiale la Berlin a avut

alte cauze care nu fac subiectul acestui articol.Eminescologi de

ocazie, după aproape 125 de ani de la moartea lui Eminescu se

străduiesc din răsputeri să demonstreze că Eminescu a fost

victima unei mari conspiraţii care l-a omorât pe poet. Că mulţi

dintre apropiaţii lui Eminescu au fost agenţi de influenţă ai

imperiului, nu mai există nici un dubiu. Dar ei n-au avut nicio

treabă cu boala lui Eminescu, care a avut alte cauze.(Vezi

DESPRE BOALA ŞI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU

Studiu patografic – Dezvăluiri – Material integralDocent dr.

medic neuropatolog Ovidiu VUIA (18.3.1929 – 29.9.2002)

De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocită

ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-

Ungar, făcându-l nebun, şi până la injecţiile cu mercur care i-au

distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un hăţiş al vieţii greu de

imaginat.Eminescu a fost luat în vizorul serviciilor secrete

austroungare încă de la venirea lui la Viena. Imediat se înscrie în

cele două societăţi româneşti “România” şi “Societatea literară şi

ştiinţifică” La 20 octombrie 1869 a fost proclamat membru

ordinar, publicând articolul “O scriere critică” în ziarul Albina din

Pesta (1870)sub pseudonimul Varro. Acum în sânul

naţionalităţilor din monarhia austroungară se agită idea fărâmiţării

dualismului, urmând ca fiecare naţionalitate, inclusiv Transilvania

să-şi ceară autonomia. După acest articol, Eminescu este citat să

dea explicaţii la judecătoria de instrucţie. Urmează apoi Serbarea

de la Putna şi articolele din Timpul care scot din ţâţâni serviciile

secrete ale imeriului.

Să fi fost societatea ,,Carpaţi” cauza care cerea Ardealul,

mobilizând mii de români?Sau fulminantele lui articole din

,,Timpul” împotriva Imperiului? Să fi acţionat unii dintre

junimişti ca spioni ai imperiului? Sau Maiorescu să fi jucat un rol

dublu? Pe deoparte să-l ajute pe Eminescu şi pe de altă parte sa-l

incrimineze?Eu nu ştiu cum s-au suprapus nişte coincidenţe peste

viaţa lui. Cum se face că pe 8 iunie 83 e luat pe sus şi băgat în

ospiciu şi imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe

relaţiile diplomatice cu România, Bismark ameninţă cu războiul,

executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiară

ameninţă cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia susţine că

până în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne

de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatită, mai târziu o

enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură

cu infecţia luetică.

Cu Eminescu apare în literatura europeană ultimul mare poet romantic, păstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici. Năzuind necontenit spre un plan de viaţa superior etic şi artistic, căutand cu patos adevărul şi refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sincerităţii în faptele de viaţă şi a înălţimii de gândire, dublată de o sete de cunoaştere absolută. Zoe Dumitrescu Busulenga

Eminescu (…) a fost

si ramane cea mai

coplesitoare marturie

despre forma

inegalabila pe care o

poate atinge geniul

creator romanesc,

atunci cand se

alimenteaza din

adancimile fertile si

insondabile ale unui

fond autentic.

Stefan Augustin

Doinas


30

Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de

prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min.

Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și

el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al

regelui și soţul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai

potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege.

Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” a

lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care

devenise un potenţial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut

ca o mană cerească .După 1883 viaţa lui pendulează între

reverie şi durere.Între 1883 și 1889 biografii lui scot în

evidenţă mai mult latura lui ,,bolnavă”.Dacă ne-am apleca cu

mai multă atenţie asupra acestei perioade am constata că

Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie.

Cum se face că dus la Viena cu escortă poliţienească la

sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise

își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea

limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la masă,

purtându-se ca un om normal.Oricum, Eminescu la Vieana a

avut o revenire impresionată, stare desvăluită de scrisorile

adresate de el cunoscuţilor şi prietenilor, în acea perioadă (11-

15). Limpede la creier, cât şi în scrisul său de altfel niciodată

schimbat, fenomen subliniat şi de specialiştii grafologi.

Același lucru putem spune despre el și când este internat la

Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în ţară,

vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat

să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze

ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a

pierdut, fie a fost aruncată la gunoi.Calvarul poetului a început

la Botoşani unde i-a fost administrat prima dată tratamentul cu

mercur.

Când vine în ţară și i se administrează injecţiile cu mercur,

cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău. Sau acele tratamente

empirice cu apă și funii ude, ca pe timpul evului mediu. Și mai

rău, cum îl bagi între niște nebuni clinici, unde este lovit de alt

nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în cap. Vă închipuiţi ce calvar?

Cauzele morţii nu au fost elucidate nici până astăzi, fiind

bănuite implicaţii politice, otrăviri şi de ce nu fatalitatea

reprezentată de piatra aruncată în capul poetului de un nebun

în curtea sanatorului. După aproape 108 ani de la moartea

poetului, mai precis în 1997, apare un studiu medical, precis şi

bine documentat privind moartea şi afecţiunile poetului.

Rezultatele sunt uluitoare şi dezvăluirile cutremurătoare.

Medicul care l-a întocmit, este doctorul docent neuropatolog

Ovidiu Vuia, iar lucrarea sa se intitulează „Despre boala şi

moartea lui Eminescu”. Lucrarea se bazează pe fişe

medicale, rapoarte medicale şi constatări ale medicilor care l-

au trata şi consultat pe Eminescu, atât la Viena, Bucureşti, Iaşi

sau Botoşani. Sindrom maniaco-depresiv nu sifilis În

primul rând după o întreagă mitologie în literatura şi mass-

media românească privind sifilisul de care suferea Mihai

Eminescu, se vădeşte astăzi că diagnosticul a fost pus în mod

superficial şi cel mai probabil eronat.

“Cel mai mare poet sunt vreo optsprezece, printre care mă număr şi eu. Mari poeţi sunt vreo patru (respectiv Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia şi Ion Barbu), dar, Doamne, poet este numai unul şi acela este Mihai Eminescu!”

Nichita Stănescu

Pe cât se poate omeneşte

prevedea, literatura poetica

româna va începe secolul

al XX-lea sub auspiciile

geniului lui şi forma limbii

naţionale, care şi-a găsit în

poetul Eminescu cea mai

frumoasă înfăptuire până

astăzi, va fi punctul de

plecare pentru toată

dezvoltarea viitoare a

veşmântului cugetării

româneşti.”

(Titu Maiorescu)


31

Poetul era măcinat în realitate de un sidrom maniaco-depresiv. Asta o spune şi medicul psihiatru botoşănean, cu o vastă experienţă şi dedicat studiului bolii lui Eminescu. Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească, văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde și-a pus

în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un venit

care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a

căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat și

refuzul lui Maiorescu de a-i încuviința căsătoria cu Veronica

Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era

alta.În receptarea lui Eminescu astăzi, o valoare deosebită o

reprezintă şi studiile profesoarei Monica Spiridon: Eminescu:

O anatomie a elocvenţei (Ed. Minerva, 1994) şi mai recentul

volum publicat de Scrisul Românesc, Eminescu sau despre

convergenţă (2009), prin care autoarea relevă: „Eminescu

aşteaptă să benefi cieze de o prestaţie interpretativă şi

evaluativă corespunzătoare, care să-l scoată pe de o parte din

hagiografi e şi pe de alta din trivializarea conjuncturală,

instalându-l (cu rezultate potenţial surprinzătoare) acolo unde

îi este locul: în contextul literar romantic şi în funcţia sa

culturală majoră, decisivă pentru orice literatură europeană,

aceea de Scriitor naţional. Un tratament istorico-literar

adecvat al lui Eminescu poate demonta multe dintre falsele

polarităţi şi dintre beligeranţele fastidioase alimentate de

tratamentul său actual, cel puţin lamentabil“.

Astăzi avem tipărite cele cincisprezece mii de pagini din

„Caietele Eminescu“, dar şi studiul lui Constantin Noica –

Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii

româneşti, contribuţia esenţială a fi losofului în „problema

Eminescu“.

O nouă lectură din Eminescu poetul, dar şi prozatorul, şi mai

ales publicistul, ne arată cât de aproape ne este astăzi. De unde

şi mereu vehiculata sintagmă „Eminescu contemporanul

nostru“.Ziua lui Eminescu Ziua Culturii Naţionale. Imaginea

completă a scriitorului Eminescu o putem avea numai după

lectura creaţiei integrale a poeziei, prozei şi teatrului, precum

şi a publicisticii şi corespondenţei, întrucât autorul transferă

părţi din dramaturgia sa în poezie. Proza este elaborată

concomitent cu poezia şi reflectă aceleaşi probleme. Poeziile

din perioada 1870, din „Convorbiri literare“, merg în paralel

cu proze precum Geniu pustiuşi Făt-Frumos din lacrimă;

marile poeme fi losofi ce, sociale şi politice, cu Sărmanul

Dionis, proză filosofică şi fantastică în care se regăsesc

aceleaşi teme romantice cu cele din lirica sa.

Dramaturgia – rămasă în manuscris în stadii diverse de

elaborare, scrisă de regulă în versuri, avea în prim plan fi guri

istorice precum Decebal, Bogdan Dragoş, Alexandru cel Bun,

dar şi eroi populari sau figuri revoluţionare ca aceea a lui

Andrei Mureşanu – devine şi ea o parte importantă a

operei.Dimensiunile sale spirituale întrec orice categorisire și

încadrare în formule șablonarde.Dintr-o târfă el a făcut o

madonă, dintr-o banală baltă, un lac de vis, dintr-o poiană, un

omăt de iarbă.

Prin Eminescu şi

moştenirea miraculos

rămăsa de la el, ni s-a făcut

un dar de care n-au avut

parte alte culturi, fie şi cele

mari. La scara culturii

noastre, funcţia lui

Eminescu poate fi mai vie

decât cea a lui Shakespeare

în Anglia, sau a lui Goethe

în Germania, căci el nu e

un simplu poet, nici un

simplu suflet nenorocit, ci

o conştiinţă de cultură

completă, de la deschiderea

către matematici, pe care

abia le cunoştea, până la

aceea caătre istorie.

Constantin Noica

Ca şi muzica, poezia lui

Eminescu scoate din enormul

inconştient stări nebănuite de

suflet, pe care le lasă cu

nelămuritul lor si, exprimând

inexprimabilul, ne face

cunoscut, în clipe de fulger,

profund sufletul nostru ...

Farmecul acestei poezii se

explică prin efectul ei

asemănător cu al muzicii. De

aici şi senzaţia de infinit pe care

o dă poezia lui Eminescu.

Emotivitatea care este principiul

explicativ al poeziei

eminesciene a avut nevoie de

imagini sugestive, de sonorităţi

de formă.

Garabet Ibraileanu


32

La el noptile se topesc în argint şi aur. Pădurea se transformă

în marasmul producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală

templu. De fapt toată natura e un templu.Cromatica privirii

lui e aparte, dominată de alb, galben şi albastru. El vede prin

ceaţă unghiurile închise unde se ţese păiejenişul. La el lumea

mică a gâzelor este o lume mirifică, umanizată şi plină de

miracole.Poezia lui de dragoste este litanie. Dorul şi

dragostea sunt cele două sentimente care-l obsedează.

Articolele lui de la ,,Timpul” sunt și astăzi actuale.

Eminescu nu poate fi împărţit, repetându-se locuri comune și

truisme, Eminescu trebuie luat Unic, așa cum a fost

el,ferindu-l de aura senzaţionalului.Dar noi? Ce facem cu

Eminescu?

Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.

Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor

româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri. Totul se

rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea

ei din ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre

producţiile populare, spre limba poporului care se articulează

cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din pe

Slavici, Caragiale, Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul

e romancier, altul dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor.

Patru genuri în care literatura română excelează.

Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină

pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul”

într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai

frumoase versuri din literatura română. Eminescu descopere

lumea așa cum este, aceasta este revelaţia noastră când îi

citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el

încoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem să spunem că

adevărata poezie începe cu Eminescu.

Sonet

De Maria Niculescu

Bolnavă sunt de dragoste de tine

Eminul meu din vremuri depărtate,

O, de-aş putea cinci vieţi-'napoi străbate

Şi te-aş vedea, mi-ar trece doru',- fine.

Bolnavă-s şi mi-s gânduri cu lăcate,

Iar spusele nu-mi sunt, de aur, pline,

Bolnavă sunt, Eminul meu, dar cine

Va-nstrăluci lagune-ntunecate?

Transcede-voi în timpuri viitoare,

Preface-mî-voi într-o floare-albastră

Sau într-un lac, cu unda-n lăcrimare

Şi voi muri, de-atâtea ori, măiastră,

Din har să-ţi fur o rază lucitoare,

Poate devin, prim vremi trecând, o astră.


33

„O literatură trainică, în

stare să ne placă nouă şi

să fie originală pentru

alţii, nu se poate întemeia

decât pe graiul viu al

poporului, pe tradiţiile,

obiceiurile şi istoria lui,

pe geniul lui.”

(Mihai Eminescu)

Borta-vântului

Era un om sărac – sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era –

în vremea foametei şi el a muncit v-o săptămână pe un căuş de

grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a

ieşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat

toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. "Nu mă las eu aşa

cu una cu două", şi face un şumuiag de paie şi porneşte.

Îl întreabă un om:

- Unde te duci, cumătre?

- Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuş.

- Da unde-i nimeri-o?

- Unde-a fi acolo mă duc.

Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu şi sf. Petrea (erau pe

pământ pe-atunci).

- Unde te duci omule?

- Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuş.

Da D-zeu i-o zis aşa:

- Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă… da pân a casă să nu

zici: nucă, deschide-te.

Întorcându-se el înapoi, a ‘noptat ş-a ajuns la un om şi s-a

rugat să-l primească să doarmă acolo peste noapte.

- De unde vii bade? l-ntreabă omul cela.

- Mă duceam s’ astup borta vântului ş’ am întâlnit un nebun

pe drum şi mi-o dat o nucă şi-a zis să nu zic pân’ a casă nucă,

deschide-te. Ce-a mai fi şi asta?

Femeia omului vicleană. Ia o nucă ‘n mână şi zice:

- Ia să-ţi văd nuca.

Îi schimbă nuca omului. Şi pe urmă se duce ‘ntr-un ocol şi zice:

nucă deschide-te. Dac-o zis – atâtea vite ce-o ieşit, oi, cai, hei, o

bogăţie ‘ntreagă. Ştii mata, putere dumnezeiască!

Se duce – a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde

să se deschidă.

- Hai bată-mi-l Dumnezeu vânt şi moşneagul lua-l-ar dracu.

Mă duc s’astup borta vântului şi să bat pe moşneag de ce m-o

viclenit.

Ajunge iar pe Dumnezeu.

Da D-zeu, ştii, putere dumnezeiască, acu era altfel la faţă… nu l-o

cunoscut.

- Unde te duci, bade?

A

F E

D U

R Ă

F Ă

B Ă

V T

Z C

C Ă

F E

B

Utilizând cuvinte cheie

din povestea ,,Borta-

vântului „ veţi afla pe

verticala AB numele

adevărat al autorului

acestei poveşti


34

- Unde te duci, bade?

- S’ astup borta vântului şi să ucid moşneagul, la ce m-o

viclenit.

- Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pân’ acasă: măgar

baligă-te.

- N-oi zice.

Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează şi-i

dă vin să bee, şi omul s-o chefăluit şi-a adormit pe laiţă. Da erau

nişte ţigani cu şatra acolo ş-avea măgar şi omul s-o dus ş-o

cumpărat ş-a schimbat măgarul.

Omul a doua zi se scoală, ia măgarul şi se duce – acasă şi-i

zice: măgar, fa bani!

Măgarul, de unde? El apuc’ un druc şi ‘ncepe a dişăla

măgarul.

- Acu nu-l mai iert eu.

Se porneşte să ‘ntâlnească pe moşneag şi s’ astupe borta

vântului. Întâlneşte pe D-zeu.

- Na-ţi bade, o cârjă, da să nu zici pân a casă: cârje ‘ncârjeşte-

te. Ia cârja, vine pe la omul cela. Acu omul i-a dat şi mai straşnic

ospăţ şi s-a sfătuit că dac’ or vede ce-a mai da şi cârja, pe urmă să-l

omoare, ca să nu presupună că el i-o luat. Acu zice omul femeii:

- Măi, femeie, noi hai cu cârja ‘n zămnic (beciu) şi să

‘nchidem uşa ş-a să zicem: cârjă’ncârjeşte-te.

Se vâră. Cârja unde ‘ncepe a bate ş-a zdrobi. Până omul era cu

chef, până s-a trezit, ei erau ucişi ca merele.

- Bade ţi-om da şi măgar şi nuca, numai mă rog, scoate-ne.

Acu omul i-o lăsat de i-o bătut şi mai bine. A luat măgarul, cârja şi

nuca şi s-o pornit a casă.

Aşa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns veste pân la-mpăratul.

Atâţia bani avea el, de-o semănat ş-o crescut grâu de aur. Acu

‘mpăratul a auzit că are un lan de aur ş-o trimis doi sufragii să-i dea

sămânţă, să semene şi-mpăratul.

- Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face.

Împăratul când a auzit aşa, straşnic s-o mâniat ş-o gătit oştire, să se

ducă cu război asupra lui. Împăratul era frunte, ştii, mai mare. Ş-a

venit pân la uşa lui ş-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu

straie de-a noastre, nu cu straie leşeşti. El pune cârja sub suman şi

iese afară. Acu ‘mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost ruşine

singur lui să se ducă el numai cu unul să se lupte. A zis:

- Omule, arată-ţi tu întâi puterea.

- Bine, măi împărate. Cârje’ncârjeşte-te, la tot soldatul câte

două şi la împăratul nouă. (Cârja era dumnezeiască, tot în cap

pâcâia).

O nebunit şi pe soldaţi şi pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ş-o

rămas pace ş-o trăit bine. Să dea D-zeu să trăiască şi copiii mei aşa.


35

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,


Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,


Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!


36

A fost fiul căminarului Gheorghe

Eminovici și a Ralucăi – fiica

stolnicului Jurașcu din Joldești;

A fost cel de-al 7-lea copil al

familiei Eminovici;

În familie, Mihai avea o misiune

importantă – să răscolească

cuibarele de ouă;

Scria poezii pe ascuns. Prima care

a dat de versurile lui a fost soţia

profesorului Aron Pumnu, care a

zis că sunt pline de simţămînt.

Mihai ascundea faptul că scrie

poezii, deoarece tatălui său nu-i

plăceau poeţii;

Iosif Vulcan a fost cel care i-a

compus numele Eminescu. Se

întîmpla asta pe cînd Mihai avea

16 ani.;

Îi plăcea nespus de mult în timpul

liber să citească romane fioroase și

fantastice:

Multe dureri – puţine plăceri –

aceasta eravorba lui Eminescu;

Una din slăbiciunile lui era să

profite de liniștea nopţilor.

Nenorocirea cea mare a vieţii,

zicea el, e să fii mărginit, să nu

vezi cu ochii tăi, să știi puţine, să

înţelegi rău, să judeci strîmb.

Sursa – Miradoniz de

Gheorghe Tomozei, 1989

Somnoroase

păsărele…

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele -

Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină -

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -

Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie -

Noapte bună!

Codrule, Măria-ta

Codrule, Măria-Ta,

Lasă-mă sub poala ta,

Că nimica n-oi strica

Fără num-o rămurea,

Să-mi atârn armele-n ea.

Să le-atârn la capul meu,

Unde mi-oi aşterne eu,

Sub cel tei bătut de vânt

Cu floarea până în pământ,

Să mă culc cu faţa-n sus

Şi să dorm, dormire-aş dus;

Dar s-aud şi-n visul meu,

Dragă codri, glasul tău,

Din cea rarişte de fag,

Doina răsunând cu drag,

Cum jelind se trăgănă,

Frunza de mi-o leagănă,

Iară vântul molcomit

De-a vedea c-am adormit,

El prin tei va răscoli

Şi cu flori m-a acoperi.

Ai noştri tineri…

Ai noştri tineri la Paris învaţă

La gât cravatei cum se leagă nodul,

Ş-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul, Că-i vede-n birje răsucind mustaţă, Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă. Ş-aceste mărfuri fade, uşurele, Ce au uitat până şi a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

Colinde, colinde!

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Căci gheaţa se-ntinde

Asemeni oglinzilor

Şi tremură brazii

Mişcând rămurelele,

Căci noaptea de azi-i

Când scânteie stelele.

Se bucur’ copiii,

Copiii şi fetele,

De dragul Mariei

Îşi piaptănă pletele,

De dragul Mariei

Ş-a Mântuitorului

Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.


37

Alina Hristea,

Botoşani, România Ultimatum Îmi reazăm capul gol și chel,

părăsit de cuget și simţire,

pe dragostea ta, brav fiu,

să nu-mi lași sufletul să-mi fie

îngropat de viu.

Privește cum rugina

lăcomiilor de neam

mă roade și te roade,

că vlagă-n mine n-am.

N-am cerut slăvire, nici ramului

nici omului,

nici cântece triste, foșnete de jale.

Cer să-ţi privești izvorul,

adâncilor simţiri, nu caimacul apelor stătute în mâinile tale.

În clipa asta, iată, îţi cer prietenia,

că n-am eu, Spirit Viu, să mor,

n-am să plec cu faţa-ntoarsă

pribeag, privind-ţi sec melancolia.

Prinde de Soare, dă-i corbii la o parte,

curăţă, adânc, cu fier încins,

Că-n tine Focul Viu zace-aprins.

Pân-atunci aud...deși n-aș vrea,

cum se stinge cântul din străfund,

cobor adânc în noi.

Să stau la sfat cu sufletul și văd ce mare-i bezna în profund. Risipită ar fi, de-i vrea de-o simplă fâlfâire

din aripile-ţi albe, firave, amorţite...

Mă semnez cu fir de strigăt,

Patria ta!

Ala Vieru,clasa a IV-a

Bălţi, RM A venit Crăciunul

Să ne veselim , copii

A venit Crăciunul!

Astăzi mii de bucurii

Ne aduce Domnul.

Fiul cel preamilostiv

A venit pe lume

Să-ne-veţe să iubim

Să fim buni în al Său nume.

Haideţi toţi, c’ntaţi în cor,

Noaptea este sfântă

C’ntăm pe mântuitor

Şi a Lui izbândă.

SFATURI

UTILE

Câteva sfaturi utile

pentru tinerii

prozatori:

*Scrie simplu şi cu atenţie;

*Scapă de cuvintele

nefolositoare;

*Foloseşte propoziţii scurte;

*Foloseşte paragrafe scurte;

*Foloseşte o limbă

viguroasă;

*Scrie pozitiv, nu

negative.Adică a fi pozitiv

însemană a spune lucrurile la

obiect, direct;

*Nu descrie emoţia,creeaz-o;

*Concentrează-te pe

descrieri;

*Leagă-te de teme

întunecate;

*Scrie o proză muzicală;

*Pe lângă talent scriitorul

trebuie să mai aibă calitatile

de a se concentra şi a avea

răbdare.


38

Benedic Matia Daniel Podagog -coordinator-

Violeta Mihăieş

A VENIT TOAMNA

Coborând din dealuri bruma

Însoţită de-uscăciune,

Înălbeşte toată huma.

Iute a zburat Răpciune!

Focul a cuprins copacii,

Ca şi soarele-n apus.

Doar doi piţigoi, săracii,

Ciripesc de dor nespus.

Şi un nor uşor de ceaţă

Se coboară pe câmpie

Ca un văl ce prinde viaţă,

Alungând natura vie.

MIREASA NOPŢII

Ca o sferă de lumină

Într-o noapte am zărit,

Blânda cerului stăpână

După dealuri s-a oprit.

Mii de puncte de lumină

Se ivesc pe cerul nopţii

Şi reginei i se-nchină.

Noi ne închinăm cu toţii.

Norii se-ncăpăţânează

Să acopere Crăiasa,

Iarăşi ochii mei visează

La ce tânără-i mireasa.

MIREASA NOPŢII

Ca o sferă de lumină

Într-o noapte am zărit,

Blânda cerului stăpână

După dealuri s-a oprit.

Mii de puncte de lumină

Se ivesc pe cerul nopţii

Şi reginei i se-nchină.

Noi ne închinăm cu toţii.

Norii se-ncăpăţânează

Să acopere Crăiasa,

Iarăşi ochii mei visează

La ce tânără-i mireasa.

LA BISERICĂ, DE PAŞTI

La biserică, de Paşti,

Totu-i minunat!

Multă lume, mulţi copii,

Parcă-i un palat.

E palatul lui Isus,

Înăuntru e lumină,

Aşteptăm cu inimi pure

Învierea ca să vină.

APUSUL

Ca o floare purpurie

Soarele se culcă-n tindă,

Întunericul ne-apasă

Casa-n umbre s-o cuprindă.

Diadema aurie

Pleacă de pe cer îndată,

Dând din soare o făclie

Lunii ce-n lumini sembracă.

VINE IARNA

Zâna vine cu putere

Îmbrăcată-n strai de gheaţă,

Șase urși o trag în grabă

Când e pusă rău pe treabă.

- De ce vii iar furioasă

Și ne iei iarba frumoasă?

- Vin cu ger și crini de gheaţă,

Glodului să-i râd în faţă.

-De ce neaua o ridici

Și-n vârtejuri o arunci?

Eu?! V-aduc ninsoare blândă

Care-așteaptă, sus în tindă

Peste case să se-ntindă.


39

CREAŢII LITERARE

‚

II LITERARE

Natura de pretutindeni Sărmaş Diana , clasa a IV -a

Natura e ca un animal ce se schimbă mereu. Un deal nu

rămâne mereu bogat. O casă nu rămâne mereu pustie.

Părul din livadă îşi scutură podoaba. Frunzele moarte sunt o

amintire a umbrei care pluteşte singuratică.

Un păr lucios se zăreşte în zare. O fetiţă cu un coş mic

adună roadele toamnei friguroase. Părul mare îşi flutură podoaba

goală. Coama de leu a unui pom e desăvârşită. Seara aurie

culege ochii ascunşi. Pe strada pustie un leu călăreşte vântul

rotitor. Curând dispare în umbră. Cerul plânge cu picuri albi ca

nişte perle. Broasca verde cântă pe cerul cuprins de lacrimi .

Cheia poveştii intră în broasca mare şi se închide, iar luna

învăluie uşa paginii mici.

Sărmaş Diana , clasa a IV-a

Ce vreau să devin Noaptea se laă ca un cântec luminos. Ploaia de stele

colorează cerul senin în care se oglindesc zeii. Viitorul meu

luminos îmi apare în vis sub formă cerească.

Am visat o lume nevoiaşă, plină de speranţe spulberate.

Dintr-o dată simt că aş putea schimba ceva. Vocea mi se

deschide , iar cerul se înseninează.

Viitorul oricărui om poate transforma o lume tristă în una

cu bucurii şi lumină. O piesă din suflet face un om să simtă

paşii...

Vreau să devin cântăreaţă, să dansez , să visez, să

îndrăznesc şi să ajung dincolo de nori !

Un spectacol poate transforma lumea într-un loc magic.

Eu ştiu şi simt asta !

Marea ne povesteşte... Tănasă Aurelian , clasa a IV -a

Pleoapele mi se deschid , iar gândul mă duce la strălucirea

ochilor când vor vedea marea plină de minunăţii.

Nisipul fierbinte părea un covor nesfârşit, iar sunetul

valurilor înspumate îmi încântau auzul. Culoarea ei era

nemaipomenită, iar vietăţiile marine îşi manifestau bucuria prin

dansul bezmetic şi atrăgător.

Globul de aur arunca săgeţi peste întreaga suflare.

Vapoarele erau într-o luptă continuă cu valurile mari şi

înspăimântătoare. Pescăruşii albi brăzdau aurul înseninat şi se

oglindeau î marea plină de speranţe.

Marea este o oglindă a infinitului şi a vieţii eterne.


40

SALONUL

MINERVEI

Începuturi și sfârşituri¦asta este întreaga esenţa a vieţii. Iar

modul în care învăţam să trecem prin ele ne determină

frumuseţea călătoriei. Fără atașament, fără încrâncenare, cu

înţelepciune, cu luciditate, cu o lacrimă pe un obraz și zâmbet

pe un altula�¦asa învăţam să ne desprindem de ce este vechi și

să ne ducem spre ce este noua�¦intr-un fel sau altul o facem în

fiecare zi, în fiecare moment, însă totul devine mai evident la

schimbarea anilor care trec prin noi.

Pentru a simți cu adevărat energia sfârșitului și a

începutului, va ofer drept cadou de început de an un

text scris de Bert Hellinger, întemeietorul metodei

constelațiilor familiale. Fie ca înțelepciunea sfârșiturilor și a începuturilor vieții să ne

însoțească prin anii care încep și se sfârșesc:

„Niciun început nu e nou. Ceva l-a precedat întotdeauna.

Fiecare început pe care îl știm continuă ceva de dinaintea lui.

La fel e și cu sfârșitul. Atunci când ceva se termină, continuă la

un alt nivel.

Fiecare an vechi pe care îl știm a continuat într-un fel sau

altul. Se aplică acest lucru și acestui an care a trecut? Poate

acest an să se sfârșească fără să mai continue în niciun fel?

Toate grijile pe care ni le facem despre viață, în general, în

preajmă Anului Nou dispar. Trec repede și dispar dintr-o data.

Ceea ce contează cu adevărat este lumina, lumina care

strălucește întotdeauna.Vedem această lumina? Luminează în

sufletul și în spiritul nostru? Are un sfârșit?

Întrebarea este: cum devenim conectați la aceste forțe de

dinainte de începutul nostru și de după sfârșitul nostru aici?

Privim la momentul prezent, dincolo de numărul anului în

care suntem ca și cum privim spre unetern Moment Zero.

Acesta este numărul care contează întotdeauna, fără început,

fără sfârșit, etern.

M-am aventurat prea mult, dincolo de orice început și sfârșit?

Ce număr rămâne întotdeauna ca un număr etern? Numărul care

contează întotdeauna nu cunoaște început sau sfârșit. Cunoaște

doar Noul, eternul nou, pentru că este nou cu orice început,

etern nou, etern plin de surprize și în același timp fără sfârșit și

continuând la nesfârșit, mereu înnoit.

Spre ce privim cu seninătate? Privim spre Zero, fără început și

sfârșit. Împreună cu Zero, totul există întotdeauna, etern și, în

același timp, fără sfârșit.”

VREME TRECE,

VREME VINE

TOATE-S VECHI

ŞI

NOUĂ TOATE…

M. Eminescu ,,Glosă”


41

CINEMATOGRAFICE

Cinci motive care te conving să mergi la

FILM în 2015 2014 tocmai s-a incheiat, asa ca ne-am gandit ca ar fi bine sa

renuntam la traditionala lista cu "cele mai bune filme" si sa iti

prezentam cateva motive care te vor convinge sa mergi mai des

la film in 2015. Dacă şi ţie îţi place să mergi la filme şi simţi cum te cuprinde

euforia atunci când intri în sala de cinematograf, iată mai jos

câteva motive pentru a te aventura la un film bun în 2015:

1. Trebuie să vezi cel puţin un film în format IMAX

IMAX înseamnă să crezi. De ce? Pentru că peliculele filmate în

acest format îţi oferă o cu totul altă experienţă atât vizuală, cât şi

audio. Iar IMAX îţi oferă o experienţă care nu poate fi încă

egalată când vorbim despre filme. Formatul îţi încânta simţurile

cu o imagine de calitate superioară şi cu o calitate a sunetului

care practic te "teleportează" direct în acţiunea filmului.

Ai văzut ultimul film cu Batman? Teoria care aruncă în aer tot

scenariul

2. Trebuie să vezi filmele cu buget mare ale anului 2015

Acesta este un motiv suficient de simplu. Există o mulţime de

filme MARI care vor fi lansate anul acesta şi care au un buget pe

măsură: Avengers: Age of Ultron, Star Wars: Episode VII - The

Force Awakens, Ant-Man, Insurgent, Fifty Shades of Grey,

Jupiter Ascending, Maze Runner: The Scorch Trials, The

Fantastic Four, The Hunger Games: Mockingjay - Part 2 şi multe

altele pe care nu trebuie să le ratezi, spun criticii de film de la

moviepilot.com.

3. Trebuie să mergi la un cinematograf drive-în

În Capitală există un astfel de cinematograf cu drive-în care

funcţionează pe timpul verii, așa că poţi să vezi câteva filme

bune în 2015 chiar în intimitatea mașinii tale. Dacă nu ai

experimentat niciodată splendoarea de a vedea un film sub cerul

liber, trebuie să o faci anul acesta. Predicţii Oscar 2015 - Filmele

favorite ale criticilor,

Fraţii Lumiere au

introdus la sfârşitul

secolului al XIX-lea

cinematograful, fiind

primii care au venit cu

ideea de a proiecta

filme contra cost

Primul film de cinema

bazat pe o poveste

adevarată a fost “Marele

jaf al trenului”, care

prezintă un jaf comis în

Vestul Sălbatic asupra

unui tren încărcat cu

bani Durata-11 minute

Primul film cu sonor

apare în anul 1927,

“Cantaretul de Jazz”

Primul film pe ecran

plat apare în 1953, în

regia lui Henry Koster,

intitulat “Parada

Primăverii” Primul spectacol cinematografic din România a avut loc la Bucuresti, la data de 27 mai 1896?

Prima sală de

cinematograf din

Transilvania s-a

înfiinţat în anul 1901,

la Brasov


42

4. Mergi și la sălile cinematografelor clasice sau la

cinemateca, pentru a vedea cât de diferite sunt comparativ

cu sălile din mall-uri. Chiar dacă nu ai parte de fotoliile

confortabile cu suport pentru pahar precum cele de la mall, în

sălile cinematografelor cu tradiţie din Capitală poţi avea parte

de un alt tip de experienţă. În 2015, mergi mai des la

cinematografele bucureștene precum: Studio, Scală, Patria,

Elvira Popescu, Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Europa,

Glendale Studio, Corso. Nu vei regretă dacă alegi să mergi la

cinemateca, unde poţi vedea filme premiate, filme europene,

filme cult. TOP 25 cele mai bune de filme regizate de femei .

5. Trebuie să încerci experiența unui mediu social și să o

lași mai moale cu social media

Acesta poate fi un motiv mai greu de explicat, dar vei înţelege

de ce l-am ales. Filmul a fost creat cu intenţia de a fi o

experienţă demnă de împărtășit. O prelungire naturală a pieselor

de pe scenă teatrului, operei - filmele trebuie să fie văzute de un

public. Dar să recunoaștem: nu există nimic mai încântător

decât să te afli într-o încăpere plină de oameni, la o proiecţie

târzie a celui mai anticipat film al anului. Freamătul și

încântarea, emoţiile și nerăbdarea sunt molipsitoare. Toată sală

râde, suspină, tresare în același timp, privind același film. Așa

că în 2015, du-te la cinema la o premieră a unui film, la

evenimentul de deschidere sau lansare. Îţi va plăcea cu

siguranţă.

Filmul “Pădurea

spînzuraţilor” a fost

distins cu premiul

pentru regie la

Festivalul de la Cannes

în anul 1965

Premiul Oscar

cântăreşte 3,8 kG?

Statuetele înalte de

34,3 cm reprezintă un

cavaler sprijinit într-o

sabie, aflat pe o rolă de

film

Trilogia “Stăpânul

Inelelor” are cele mai

multe Oscaruri

câştigate vreodată?

Producţia a avut 30 de

nominalizări la Oscar,

dintre care 17 premii

Alexia şi Iulia, vedete de cinema

Două fetiţe, de nouă, respectiv zece ani, eleve ale Şcolii

Micile Vedete din Capitală, interpretează roluri memorabile în

filme, alături de mari nume ale scenei româneşti, ca Maia

Morgenstern, Dragoş Bucur şi Gheorghe Visu. Deşi foarte

diferite ca personalitate şi temperament, Alexia Stănescu şi

Iulia Lupaşcu, reuşesc să surprindă prin naturaleţe, candoare şi

talent, impresionând până şi cei mai pretenţioşi critici în

cinematografie.

Sandra Bullock este

prima actriţă din istoria

cinematografiei care a

castigat în aceeaşi

săptămână premiul

pentru Cea Mai Bună şi

Cea Mai Proastă

interpretare. Actriţa a

primit Oscarul pentru

Cea Mai Bună Actriţă

pentru rolul principal

din drama “The Blind

Side“. O zi mai târziu,

ea a luat Zmeura de Aur

pentru Cea Mai Proastă

Interpretare în filmul

“All About Steve“.

Sandra Bullock s-a dus

cu fruntea sus la

ambele ceremonii.


43

Portret de

adolescentă

Povestea sforii

“Sfoara sta rostogolită în ghem așteptând foarfeca, un

călău nemilos care, în mod paradoxal, despicând-o, ii

va da în câteva clipe o…alta viață! Povestea sforii mele

începe asa: mama își leagă cărticelele; cu sfoară le

leaga. Mâinile ei fac noduri colorate din sfoară. Mă joc

cu ghemul, câte vieți poate avea un ghem! Eheee…din

radio razbat acorduri de muzică veche, îmi place. Da,

m-am șlefuit odată cu vârsta, îmi place sa cred asta.

Tata ar spune “ești un copil ce mai are atâtea de

învățat!”. Iau un carton și pun în joacă sfoara încolăcită

ca un șarpe-floare; nu arată rau! Ce ar spune mama

acum? Ce-ar fi dacă…Pe gresia din bucătărie e plin de

capete de sfori colorate și șnururi. Foarfece, lipici,

resturi. Coșul vechi nu mi-a mai văzut demult ochii.

Sunt eu cu sforile mele…un Univers în care nu mai e

loc de lucruri mărunte. ..” scrie Corina Dogaru. Așa am

cunoscut-o pe Corina, o tânără sensibilă, blândă,

frumoasă, talentată. De mică iubește arta, sub toate

formele ei. De la mama a moștenit talentul, răbdarea și

bunătatea, de la tata forța, puterea, încrederea. și-a dorit

mereu să facă lucruri speciale, iubește pictura, dar cel

mai mult îi place lucrul manual. Îi place să se joace cu

culorile, artă o relaxează și îi aduce bucurie sufletească.

Ce iese din mânuțele ei harnice? Obiecte și lucrări din

sfoară, din resturi de materiale, realizează tablouri,

vase, diferite sticle, suporturi de lumânări, de papetărie,

accesorii, bijuterii.

16 lucruri pe care fetele nu le Ştiu despre băieţi:

1. Se prea poate ca baieţii să

flirteze toată ziua, în stânga şi

în dreapta, dar înainte să

adoarmă, mereu se gândesc la

fata la care ţin cu adevărat.

2 Băieţii sunt înnebuniţi după

zâmbetul unei fete.

3. Un băiat ar face orice doar

pentru a te face să-l observe

4. . Un băiat urăşte să o audă pe

fata care-l interesează vorbind

despre un fost iubit sau despre o

iubire neîmplintă.

5.. Nu vorbi cu prietenul tău despre amicii tăi de sex masculin.

6.. Băieții devin geloşi foarte repede.

7. Băieții sunt mult mai emotivi decât ar vrea să pară.

http://www.feminis.ro/cautare/mama


44

Toate au o poveste specială. Scrie despre fiecare într-un

jurnal numit “Povestea sforii”. Cel mai mult îi place să ofere

suveniruri realizate cu mult suflet și pasiune. Iubește

oamenii, copiii și animăluțele. Îi place să lucreze mai ales

noaptea, atunci are timp și este ea cu liniștea din jur. Când

am întrebat-o ce iți dorește mi-a răspuns punctual: “am o

listă scrisa, o port mereu cu mine: sa fie părinții mei sănătoși

și să îi pot ajuta și eu, să pot lucra și să fiu pe picioarele

mele, să învăț să cânt la vioară (are o vioară foarte veche de

la mama), să îmi dezvolt arta, să merg în Delă, să văd un

concert cu Scorpions, să-mi cumpăr un aparat foto bun, să

zâmbesc mai mult, să…ofer bucurie…”mai spune Corina. A

participat cu lucrările sale la diferite târguri și evenimente la

Muzeul Țăranului Roman (Bucuresti), Muzeul “Calatis”

(Mangalia), Casa de Cultură din Mangalia, a avut o expoziție

cu vânzare într-un butic vintage & handmade din Irlanda, va

urma o expoziție la Galați și speră și în alte orașe. Am

întrebat-o cine îi cumpără lucrările și mi-a răspuns simplu:

“oameni buni care îmi apreciază munca și talnetul”. Ce nu îti

place la tine?o mai intreb. “Emotivitatea și sensibilitatea, mi-

aș dori să fiu o femeie puternică” Am vrut s-o mai întreb

multe, însă o las cu povestea ei s-o ducă mai departe, a ales

un drum frumos în care sfoara îi va fi mereu tovarăș de

drum…

Angela Baciu, Galaţi

.8 Când fac curte, băieții ştiu să flateze, dar când le place o fată cu adevărat, se bâlbâie sau spun prostii. 9. De obicei, când un băiat te tachinează mai mult decât e necesar, mai mult ca sigur că te place. 10. Băieţii iubesc, de regulă, mai

mult decât fetele când sunt într-o

relaţie serioasă

11.Băieții gândesc muuult prea mult şi orice gest al fetei, pe care nu şi-l explică, le va da bătăi de cap pentru o bună perioadă de timp. 12. Băieții cer sfaturi de la fete, nu de la alți băieți. Pentru că majoritatea băieților gândesc la fel şi cum toți sunt confuzi… riscă să nu primească răspunsul de care au nevoie.

13. Când un băiat spune “Pleacă şi lasă-mă în pace”, de fapt îți cere să-l asculți. 14. Dacă un băiat începe să vorbească serios, ascultă-l, pentru că nu îi stă în obicei să o facă şi de cele mai multe ori înseamnă că s-a întâmplat ceva. 15. Dacă cel mai bun prieten al tău te evită sau nu e niciodată în preajma ta când eşti cu iubitul tău, mai mult ca sigur că e gelos pe el. 16Nu fii snoabă. Băieții se intimidează uşor şi renunță la fel de uşor. 17. Băieții vorbesc despre fete mai mult decât vorbesc fetele despre băieți.

http://www.feminis.ro/cautare/Casa


45

1

2 3 4 5 6 7 8 9

2

3

4

5

6

7

8

9

ORIZONTAL: 1) Uneşte vârful unui triunghi

cu mijlocul laturii opuse.

2) Brăzdat – Este pentru „contra”. 4) Stropite

– Porţi aeriene. 5) În plic! –

Bis! – 6) Însuşită. 7) State – Puse în tort! 8)

Programe şcolare –

Întinde coarda. 9) Elevi în reluare.

VERTICAL: 1) Caiet de notiţe. 2) Stârpire.

3) Însemnări zilnice –

Omul negru. 4) Fire la război – Porţiuni din

spirală. 5) Gresată – Pete!

6) Bătaia celor mici – Carte! 7) Bună la

croşetat – 2015. 8) În plină

acţiune – Prăjitură festivă. 9) Zeci de sute –

Timbre.

C. Bidulescu

(P.S. la o dezlegare corectă apare continuarea

glumei . Răspunsul nostru-în numărul următor

Ghicitori despre personajele îndrăgite de copii –Dana Logigan

Ghicitori despre personaje îndrăgite de copii - Dana Logigan

Ghicitori despre personaje îndrăgite de copii - Dana Logigan

Cine-i puişorul care Fundă roşie la gât are Şi-i frumos şi alintat, Şi cuminte, şi curat? (,,Puişorul moţat”, de Elena Farago) Năzdrăvanul de cocoş A fugit de lângă moş, Iar pe drum , lângă-o căruţă A găsit el o __________. Ştiu copiii năzdrăvani: E punguţa cu doi ________. (Cocoşul din ,,Punguţa cu doi bani”,

de Ion Creangă)

Sunt insecta hărnicuţa. Toată ziua treabă fac, Greieraşu-mi cere boabe, Însă eu îi vin de hac: - Greieraşule drăguţ, Pune mâna şi munceşte! Nu mănâncă nicio boabă Lumea care leneveşte. (Furnica din ,,Balada unui greier mic”, de George Topârceanu)


46

– Vreau să merg la grădiniţă

Cu rochiţa înflorată

Să m-admire-orice fetiţă,

Dar nu pot că e pătată.

– Nu ştiu cu ce te-ai pătat

Că doar ai purtat-o-n casă

Eu oricât am încercat

Petele nu vor să iasă.

– Mami, tu te-ai străduit,

Dară n-au ieşit de tot

Însă eu am reuşit

Dar să plec cu ea, nu pot.

– Fără niciun detergent, Cum ai reuşit Ancuţa? – Păi le-am scos foarte urgent: Le-am tăiat cu forfecuţa.

REZOLVARE

MODA2015 PENTRU FETIŢE

Autor-

Cobstantin Bidulescu


47

Ha-Ha-Ha!!!


48

N-are gură şi vorbeşte,

Tace dar îţi povesteşte,

Doar să vrei să o.........,

Este o carte de.........

Mândru este şi ţâfnos,

Coada-şi înfoaie fălos,

Culori curcubeu a luat

Penele de le-a pictat.

Îţi spun sigur nu-i......

Este însă un..........

În scorbura casă are,

Alunele-i plac tare,

O cunoşti după........,

Este o mică...........

S-a îmbrăcat în mii de ace,

Sigur haina asta-i place,

Ochii două.............,

Scurte patru..........

Nu prea vine el pe.....,

Este un ţepos.........

(citeşti-poveşti)

(codiţă-veveriţă)

(mărgeluşe-picioruşe) (curcan-fazan) (aici-arici)

Azi sunt tare supărată,

Poezia e încurcată,

Au rămas cuvinte afară,

Unde să le pun eu iară?

Am să vi le spun şi vouă,

Perechi două câte două,

Poate voi vă descurcaţi,

La loc sigur le aşezaţi.

Autoarea Agafia Dragan vă propune să utilizaţi săgeţile

Ajută-i lui Moş Crăciun să ajungă la sanie


49

Truc de magie pentru copii:

S scamatorie cu scobitori Coafuri…

De ce ai nevoie

Scobitori

Apă

Castron

Detergent lichid

Cum se realizeaza:

1. Înainte de a începe trucul de magie, înmoaie o

scobitoare în detergent lichid, las-o sa se usuce si

pune-o in buzunar.

2. Umple castronul cu apa si asaza la suprafata

apei cinci scobitori, astfel incat impreuna sa

formeze un pentagon.

3. Arata copilului scobitorile care plutesc

impreuna pe apa, formand un pentagon si spune-

i ca le vei face sa se departeze cu puterea mintii.

4. Scoate scobitoarea inmuiata anterior in

detergent lichid si atinge usor suprafata apei, in

centrul pentagonului format din scobitori.

Acestea vor incepe sa se indeparteze.

Poti forma un nou pentagon din scobitori si il

poti lasa si pe copil sa incerce sa le indeparteze

“cu puterea mintii”, cu o alta scobitoare. Fara

scobitoarea data cu detergent, nu va reusi.

Detergentul formeaza o pelicula pe suprafata

apei, care duce la distantarea scobitorilor.


50

Revista Castelul fermecat nr. 1/2015

Documents

Transcript of Revista Castelul fermecat nr. 1/2015