ca şi cum 2

EditorialEditorialEditorialEditorial ...................................................................................................................................................................................................................................................... 3 ActualActualActualActual .......................................................................................................................................................................................................................................................... 4-7

Populenţă .............................................................................................................................................................................................................................................................. 4 Manifest oficial de criză ....................................................................................................................................................................................................................................... 5 A fost odată o criză .......................................................................................................................................................................................................................................... 6-7

SocialSocialSocialSocial .......................................................................................................................................................................................................................................................... 8-13

Nostalgie de toamnă ............................................................................................................................................................................................................................................. 8

Criză…? ................................................................................................................................................................................................................................................................ 9 Messenger, mess, mass sau criza de cuvinte ................................................................................................................................................................................................. 10-11 Pentru o criză sănătoasă ................................................................................................................................................................................................................................ 12-13

VariaVariaVariaVariaţiiiiuniuniuniuni ......................................................................................................................................................................................................................................... 14-19

Balaurul polar ..................................................................................................................................................................................................................................................... 14 Criza, bat-o vina! ................................................................................................................................................................................................................................................ 15

O criză duce la altă criză ..................................................................................................................................................................................................................................... 16 Avantajele crizei economice ............................................................................................................................................................................................................................... 17 Criza la români ................................................................................................................................................................................................................................................... 18

Criză de râs……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………...19

Cuvinte în libertateCuvinte în libertateCuvinte în libertateCuvinte în libertate .............................................................................................................................................................................................................….20-23

Ceara de sub coajă .............................................................................................................................................................................................................................................. 20 Funde .................................................................................................................................................................................................................................................................. 20

În inima mea o insulă se scufundă încet .............................................................................................................................................................................................................. 21 Depozit de tăcere ................................................................................................................................................................................................................................................ 21 Elastic ................................................................................................................................................................................................................................................................. 21 Zborul ................................................................................................................................................................................................................................................................. 22

Ce suntem?.. ........................................................................................................................................................................................................................................................ 22 Rutină ................................................................................................................................................................................................................................................................. 23 Roşu şi negru ...................................................................................................................................................................................................................................................... 23

RRRRăsfoirisfoirisfoirisfoiri ...................................................................................................................................................................................................................................................... 24

O perfectă zi perfectă ....................................................................................................................................................................................................................................... 24

CronicCronicCronicCronică de filmde filmde filmde film ................................................................................................................................................................................................................................ .25

Paranormal Activity .......................................................................................................................................................................................................................................... 25

CronicCronicCronicCronică muzicalmuzicalmuzicalmuzicală……………………………………………………………………………………………………………………………………….…….26-27

Efectul Placebo…………………………………………………………………………………………………………………………………………...............................26-27

Haz de necazHaz de necazHaz de necazHaz de necaz……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….….28

ca şi cum 3

Insert titlu inteligent, cu dublu sens, de preferat în engleză, că suntem la liceu bilingv

o, we meet again. De-a lungul istoriei revistei “Ca şi cum” au avut loc

momente de sinceritate. Ele au fost deseori mascate de politeţe sau intenţionat ascunse în spatele unor metafore isteţe. Ei bine, această clipă e una sinceră în care se vor face câteva remarci esenţiale pentru buna desfăşurare a universului. Adevărul este că identitatea mea vă interesează la fel de mult ca soarta drosophilei melanogaster pe care, enervaţi că v-a trezit din somnul de frumuseţe, aţi pălit-o cu primul obiect plat găsit (de preferat un şlap sau o revistă, însă în situaţii limită ca aceasta oamenii pot deveni cât se poate de creativi). Persoana din spatele prezentului editorial poate fi la fel de bine o doamnă de 60 de ani, specializată în diferite sortimente de plăcintă cu varză, o adolescentă ambiţioasă nevrotică sau un bancher speriat aflat în plină criză economică.

Aş putea fi Diavolul (prietenii ştiu de ce).

Importantă nu e persoana şi nici gura din care adevărul provine, ci mesajul pe care îl transmite. Efortul este real, iar cuvintele sunt alese cu grijă. Existenţa lor are scopul de a-l manipula pe cititor, de a-l purta pe căi nebătute, de a da în cap clişeelor. După o absenţă de un an, revista revine cu acelaşi spirit şi se adresează copiilor cuminţi, neascultători, originali, creativi şi, ce o tot lungim atât: minunaţi. Strigătul de bătălie se dă sub forma tematicii acestui număr: criza. Sub diferite culori, texturi, mărimi, criza de orice fel face parte din viaţa noastră şi e unul dintre acele lucruri esenţiale pe care nu le putem evita. Fie că e vorba de criza adolescentină, de inspiraţie, criza de timp sau mult dezbătuta criză economică, cert este că ea ne oferă pretextul unei vieţi oarecum comode, cu standarde mult scăzute. Putem vorbi de criză din toate unghiurile posibile, ea este prezentă peste tot.

Şi la nivel de macrocosmos, pentru că întreg universul se îndreaptă către un sfârşit iminent. Ceea ce ne doare în schimb se află la o scară mult mai mică şi raportată la fiecare om în parte, criza de orice fel scade aşteptările şi creează o viaţă lipsită de povara vinovăţiei. Astfel, aşteptările Mariei de la Ion scad cu mult în momentul în care cuscra îi explică răbdătoare, în compania unui păhărel de ţuică că el, săracul, este „lovit de criză”. Din toate părţile şi irefutabil, parol! Un alt exemplu luat complet la întâmplare este cel al redactorului unei reviste şcolare aflat în criză de inspiraţie în căutarea unui final perfect, zic. Aşadar, vi s-a întâmplat vreodată să fiţi in criză? Mie, personal, niciodată şi nu începeţi cu ironiile, că nu recunosc nimic.

Ce frumos a fost în vacanţa de vară!

Cezara Mureşan, X A

S

ca şi cum 4

/Actual

ă fie viaţa o veşnică nuntă la Căminul

Cultural? Preumblându-mă pe scindatele poteci ale societăţii româneşti, mă simt infestată de o maladie a depravării, atât de viguros extinsă, încât încep să chestionez înseşi fibrele acestor meleaguri.

Privind din postura unei copiliţe care se vrea a fi cetăţean al unei ţări ce-şi ocupă, nu numai teoretic, locul în nucleul civilizaţiei, mărturisesc cu ochii în sânge că situaţia post-decembristă îmi apare ca fiind paradoxală. Încheierea epocii de pleu ar fi trebuit să marcheze, pe lângă revenirea de pe coclauri a economiei, şi pe cea a conştiinţei naţionale. Dar în loc, ce-am primit? Hoardele de aşa-zişi patrioţi, care priveau odată cu spume la gură scena patetică a execuţiei „cuplului glorios” (devenit atât de ramolit şi de decrepit în acel punct, de-ţi era mai mare mila să-i vezi ieşind din tanc), şi-au uitat pe parcurs fervoarea cu care proclamau izbăvirea neamului, îndreptându-şi cu agerime de femelă gestantă atenţia spre ceva cu mult mai nobil: propria înflorire din jeg.

Bişniţarii au sesizat nevoia crescândă de afirmare tribală şi au luat-o pe calea Orientului, întorcându-se cu textile pestriţe. Majoritatea populaţiei a combinat cu patos privilegiul de a-şi simţi orgoliul gâdilat de fineţea neasemuită a acestor veşminte, cu dreptul la exprimare, zămislind nişte creaturi diforme, supranumite bălţi umane, ale căror caracteristici au împânzit plaiurile.

Mizeria, sărăcia şi fundamentele morale puternic zgâlţâite, au conlucrat aprig cu ostentaţia, kitsch-ul şi factorul de îndobitocire. Rezultatul putea fi văzut la tot pasul şi semăna izbitor cu o scenă din schiţele abundente în grotesc şi tristeţe ontologică ale lui Goya. O entitate superioară, sesizând absenţa unei coloane sonore pentru această tragicomedie, a azvârlit cu o voluptate specifică boierului cu guşă, bătăile unui ritm ce emana

erotism ieftin şi animalic. Reacţia maselor, care îşi doriseră de mult o muzichie dansantă şi pe deasupra şi cu versuri profunde, de-ale sufletului, a fost bombastică. Un chef perpetuu, înzestrat cu sentimentalism izvorât direct din beşicile naţiei, aşa ceva nu s-a mai pomenit de la fanarioţi încoace! Dă-l încolo de Phoenix, adă-ţi repede difuzoarele şi dă-i să sune melopeea, să uităm unde ne-am născut!

Nimic n-a rămas intact. Cătunele, drumurile de ţară, bodegile comunale, orăşelele muribunde, până şi metropolele, bastioane ale unui minim de decenţă, toate răsunau de fericire, toate-şi înecau amarul. Era hipnotic să priveşti. Dar, nu numai pe străzi puteai petrece,

deoarece atitudinea hedonistă se infiltrase şi pe tărâmurile media, care dornice a supravieţui, au îmbrăcat hainele mulate ale poporului.

Acum, dacă erai prea beat de la cheful de aseară şi incapabil de a te deplasa în josul drumului, puteai deschide televizorul, să-ţi lărgeşti cercul de prietenari petrecăreţi sau puteai să-ţi trimiţi progenitura să-ţi cumpere vreun ziar vulgar, ca să-ţi reîncarci memoria vizuală. Oricine

deschidea televizorul, avea privilegiul de a asista la una dintre multele scenete desprinse, parcă, din „Saturn devorându-şi fiii”. Fiinţe bizare, scăpate din menajerii, au ajuns să domnească în industria mediatică şi în minţile rătăcite ale spectatorilor. Fătuţe bine-hrănite, cu tendinţe de despuiere, mâncători de seminţe, sudori cu ureche muzicală, monumente ale potenţei

infinite – toate aceste personaje au răspuns prompt chemării la datorie şi nu au scăpat ocazia de a-şi revărsa vasta experienţă într-ale vieţii asupra unui public însetat după astfel de indivizi şi dramele lor.

Întrebarea ce se impune, însă, este: va avea oare acest marasm generalizat o finalitate? Accepţiunea că doar o apariţie mesianică ar putea schimba complet faţa naţiunii este atât de adânc înrădăcinată în mentalitatea omului secătuit de subcultura propagată violent, încât pare să confirme, încă o dată, fatalismul şi defetismul mioritic.

Nadina Zănoagă, XI B

S

ca şi cum 5

/Actual

Manifest oficial de crizăManifest oficial de crizăManifest oficial de crizăManifest oficial de criză În zilele noastre criza a devenit cuvântul cheie din banner-ul

oficial pentru arhaicul şlagăr al neputinței de sine, al creatorului depășit de creație. Da, ați citit bine, pungile apocaliptice de Kaufland, Cora, Carrefour sau altele, ce reușiseră să invadeze până și spațiul inocent al ruralului, sunt una din cele mai mari minuni ale lumii de d.Ob (după Obama). Ele protejează mândre arsenalul de iaurturi Danone, salamuri săsești, brânzeturi Napolact și pet-uri de apă plată purificată. Totul special îndesat și colorat pentru bunul plac al individului superior ce trăiește în sec. XXI. Un om hibrid al cărui proces cognitiv elaborat se supune inocent monarhului absolut - CONSUMUL. Acest monarh reprezintă, de fapt, imaginea raiului construită tăcut, cu conștiinciozitate, de mintea şi puterea de decizie a hibridului, prea ocupat să-și admire creația. Un eden în care mâncarea joacă rolul norișorilor pufoși, în timp ce floricelele minunate din grădina raiului sunt înlocuite de telefoanele mobile de ultimă generație ce stau înflorite în orice anotimp până li se termină bateria. La poarta mărețului imperiu al bunătății, al cinstei şi al omeniei stă de strajă Dumnezeul consumului - Banul, iar alături preamilostivul magazinelor – Molul, pe post de Sf. Petru. Toată lumea își dorește să înduplece pe noul Dumnezeu să treacă de porțile Molului și să ajungă la veșnica fericire a cumpărăturilor cu reducere 100% (să nu uităm totuși că suntem în rai).

Așadar, să recapitulăm: am ales să trăim într-o lume în care totul e redus la capacitatea de a ne satisface dorința de consum. Totuși, încă ne puteam redresa, însă ambițioși din fire am ales să luptăm cu sistemul, cu rigorile bănești ale universului și cu piedicile impetuoase ale stresului câștigat în bătălia noastră temerară. După o lungă politică de cucerire a spațiului cunoscut și sub denumirea de "shopping", valizele noastre de cumpărături s-au lățit până s-au rupt, iar cărțile de credit s-au subțiat de bate vântul prin ele. Astfel, puși în fața înfrângerii, ne este greu să acceptăm liniștea produselor ce-și duc somnul de frumusețe pe rafturi sau incompetența de a da timpul înapoi într-un prezent în care aleile de magazine păreau un șir nesfârșit de sublimă încântare. Ochii noștri plâng zilele însorite când mâinile îşi desfătau terminaţiile nervoase în miile de cumpărături, picioarele fac cârcei de dorul alergatului printre rafturi, sufletul nostru fragil de cumpărători înrăiți se revoltă. Doar buzunarul, stingher și uitat, zâmbește pauzei binemeritate de mărunțiș.

Abili, după cercetări importante, am reușit să descoperim vinovatul sau mai bine zis vinovata: criza. O criză mai înfiorătoare decât taifunul crizei din adolescență, mai distrugătoare decât cea de menopauză și chiar mai odioasă decât criza mondială a prostiei. O criză a crizelor cum nu s-a mai văzut decât în basmele cu feciori aflați în criza voinicului subapreciat, ce e dispus să întoarcă până și cotloanele lumii pe toate părțile pentru o luptă dreaptă cu morile de vânt din părul fetei de împărat.

Stimați tovarăşi de suferință și declin, știu că e dureros, inuman, chiar insalubru să trăim aceste vremuri de cotitură în conștiința noastră de muritori consumatori. Știu că marele Ban ne-a respins chemarea. De aceea jalea din sufletul meu nu-mi permite să mai continui acest manifest de solidarizare. Totuși, printre lacrimile regretului, vă declar solemn umila susținere, din umbră, a luptei pe toate planurile, împotriva tragicei decăderi.

Semnez, a voastră colegă de celulă,

Diana Antal, X C

ca şi cum 6

/Actual

A fost odată o criză...

Criza-n sus, criza-n jos, criza-n dreapta, criza-n stânga, criză de bani, criză de timp, criză de elevi, criză în literatură, criză în autobuz, criză de personalitate, criză, criză, criză... STOP. Dar de unde şi până unde toată criza asta sau toate crizele? Ce, vine sfârşitul lumii? (dacă o luăm aşa, trebuia să fim morţi demult, chiar am fi putut muri de vreo zece ori sau chiar mai mult, dar asta e altă poveste.). Nu. N-are legătură cu sfârşitul lumii. Dar atunci? Vă mai amintiţi de criza din 1929? Da, da, lecţia aia din manualele de istorie pe care ne punea profa să o învăţăm şi era musai, că dacă nu învăţam, era grav. Dacă stăm să chibzuim, situaţia e cam aceeaşi şi în 2009, numai că o fi criză, da' la nenea ăla de peste drum care are vilă cu 30 de camere, 50 de maşini în garaj şi o păpuşă Barbie (a se citi barbică) pe lângă el, proaspăt scoasă din cutie, tot îi merge bine. Vorba aia, bogatul pierde vreo maşină, hai maxim trei, vreun etaj din vila cu 10 etaje, vreo barbică, dar nu-i mare pagubă, că doar poate face rapid rost de alta şi în final rămâne cu ceva. Săracul? El, săracul, nu rămâne cu nimic, căci sărac e şi când nu e criză, dar măcar se bucură că na, bogatu' nu mai e aşa de bogat. Da, e ciudată plăcerea asta de a te bucura când cineva are probleme şi se dă cu capul de pereţi că nu sţie cum să le rezolve. Tocmai asta ne îndepărtează pe unii de alţii şi ne face să ajungem în crize, că doar cum să stai în preajma cuiva care e nefericit şi are nevoie de ajutor, că “nu se ştie niciodată, uneori se poate lua.” (vezi romanul În caz de fericire de David Foenkinos).

Bine, bine, dar ce-o fi cu celelalte crize? Criza de bani? Când v-aţi căutat ultima dată prin portmoneu sau i-aţi întrebat pe părinţii voştri dacă au primit salariul? Criza de timp? Întrebare de baraj: avem timp? Avem, ce-i drept, nu mult, însă nici puţinul pe care îl avem nu ştim să-l folosim cum trebuie. Acum vă întrebaţi ce naiba vrea să mai spună şi fata asta prin criza de elevi... Numai din curiozitate mai aruncaţi câte o privire prin clase, în special cele de a 12-a de la Şincai şi să vedem ce constataţi. Să luăm la întâmplare... ora de română... 10 elevi, oare? Hmmm...nuuu, e prea mult! 7? A, scuză-mă, 8, că tocmai a întârziat un stimat elev. Motivul? A fost reţinut în trafic şi a mai primit şi o amendă pe deasupra, că în graba lui extraordinară de-a ajunge la timp la şcoală şi-a uitat abonamentul acasă. Şi profa îl scuză? Acuma ce să facă şi ea, să pună juma' de clasă absentă de fiecare dată?... Buun. Ora de istorie. Stai, au mai venit 2 elevi sau e iluzie optică? Incredibil, nu e iluzie optică. Dar încă mai e mult până la 30 sau 29. Altă întrebare de baraj: măi, oameni buni, voi ştiţi că anul ăsta dăm bacul din română şi istorie? Da? Serios? N-am ştiut. Şi crezi că mă stresez eu cu şcoala asta de doi bani? Nu-i bai, că mama şi tăticul au bani să-mi ia meditaţii. Apropo de criză...

Literatura? Cu ce se mănâncă? A, e prăjitura cu ciocolată din cofetăria super fiţoasă de la mall? Nu? Dar ce? Gata, ştiu, e un club renumit? Ba nu, are legătură cu...ăăă...cu...lasă-mă, că ştiu...ăăă...am uitat... Cărţile îţi spun ceva? Aaaa, cum putusem uita de cărţi. Jur că nu mi s-a mai întâmplat. Cam asta e atitudinea unora vizavi de literatură şi tot ce ţine de ea. Apar scriitori şi romane peste noapte, cărţi de duzină şi nu zic, recunosc că le citesc şi eu, că unele sunt chiar

ca şi cum 7

/Actual

drăguţe, haioase, interesante, dar dacă ne gândim mai bine, nu prea le putem numi capodopere, deşi primesc o groază de premii, însă mă întreb când vor fi studiate în manualele şcolare sau cine îşi va aminti de ele peste vreo 30 de ani. Totuşi, le citim, că doar e criză... Autobuz, personalitate? Ce legătură au? Aparent, niciuna, dar în ultima vreme se observă apariţia aşa-zisului fenomen sau manifestare, numită criza de personalitate în autobuz. Urci în autobuz. Pardon, dacă poţi urca, că de obicei ori stă cineva într-un fel în care blochează intrarea, ori şoferul e prea grăbit şi îţi închide uşa în nas şi ca bonus o înjurătură, că până la urmă a fost nevoit să-ţi deschidă, că ce zice lumea după aceea? Zice că nu-i un om binevoitor şi politicos şi ţine morţis să demonstreze buna lui purtare, accelerând puternic şi frânând brusc, strivindu-te de geam sau de ce se nimereşte. Şoferul se simte mândru, că ţi-a arătat cine-i şefu'. Printr-o minune să spunem că reuşeşti să te aşezi undeva între o doamnă plinuţă (nu jignim pe nimeni), o băbuţă cu enşpe mii de plase după ea, aproape că ţi-i le pune şi ţie în braţe, plus că tu mai ai şi ghiozdanul de 7 kile în spate. Apoi, pe când crezi că în sfârşit poţi sta liniştit, adâncit în gândurile tale, hop şi băbuţa, că îi trebuie să o laşi să stea pe scaunul tău. Te uiţi nedumerit prin autobuz şi da, ştiai tu corect, mai sunt şi alte locuri libere, dar nu, că ea vrea locul tău şi dacă spui nu, te face cu ou şi cu oţet, că n-ai educaţie. Te enervezi, te ridici şi rămâi în picioare. Între timp locurile au fost ocupate de băieţi trendy (nu uitaţi y-ul) sau ţărani de mall. Astfel ajungi tu acasă, întrebându-te când vei avea posibilitatea să ai un autobuz privat.

Iată că am epuizat parţial subiectul crizei. Ar mai fi multe de spus, dar mă tem că nu termin azi. Un singur lucru mai adaug. Dragilor, cu sau fără criză, trebuie să nu uităm să trăim, să mai spunem câte-o vorbă bună, să-i mai sunăm pe cei dragi, să mai zâmbim, să mai aruncăm priviri în jurul nostru, să mai admirăm un apus de soare, o floare, o clădire şi cel mai important, să mai şi iubim.

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 8

/Social

Nu de mult eram doar un băieţel de clasa a V-a, care învăţa la geografie, biologie, istorie şi alte materii noi pentru el. În dimineaţa următoare sunt un licean de 1,75, înconjurat de colegi noi în prima zi a liceului, debusolat de feţele noi, de materiile noi, de profesorii noi, de noua mea persoană. Mă întreb: „Cum s-a întâmplat asta?”.

Răspunsul e mai simplu decât credeţi. Pentru o bună parte a vieţii mele de elev, puteţi spune că am trăit într-o cutie. Într-un ghiozdan, mai precis. Acest simbol al şcolii şi al învăţăturii m-a protejat încă din prima zi de şcoală. În el se afla esenţa mea de elev, cărţile, caietele, penarul şi carnetul cu note. Pe baza a ceea ce era în ghiozdan mi-am aranjat viaţa, într-un mod foarte simplu: note bune şi rele, băieţi cool şi fraieri, fete

drăguţe şi urâte, profesori buni şi răi, etc. Acesta era mediul meu izolat şi protejat, iar în fiecare „sertăraş” se afla o părticică ordonată şi bine pusă a vieţii mele. Era doar o cutie, care îmi impunea limite.

Nu şi acum! Cutia s-a deschis şi un vânt puternic mi-a suflat afară toate „sertăraşele” şi le-a împrăştiat în cele patru colţuri ale lumii. Speriat, am ieşit să le caut, iar ce am găsit m-a şocat: o lume nouă şi neexplorată, plină de noi posibilităţi. Mi-am dat seama că nu mai aveam nevoie de acea „ordine” veche. În liceu totul e diferit: nu mai contează „şmenăriile” de-a şaptea, începe să-mi pese cum mă îmbrac şi nu mai zic da la orice haină doar ca să ajung mai repede acasă, iar fetele par dintr-o dată mai... atrăgătoare. Ce-a adus această schimbare bruscă? Liceul o începe, dar criza o defineşte.

Nu numai o criză, ci mai multe. Datorită recesiunii am devenit mai econom şi cunosc mai bine valoarea banului. Criza identităţii m-a debusolat, dar m-a şi făcut să-mi creez propria persoană diferită de cea prinsă în ghiozdan şi dependentă de şcoală. Bobocul înfloreşte-n trandafir, omida devine fluture, băiatul e bărbat acum. Pe scurt, criza intră în ghiozdan. Şi da, ştiu ce vreţi să spuneţi: criza e în general un lucru rău. Sunt de acord! Dar are şi părţi bune: te căleşte, e un vânt siberian aspru ce te izbeşte şi te doboară, învăţându-te cum să te ridici. Nu totul e negru în faţa ochilor, aşa cum zic cei de la Realitatea TV sau Mircea Badea. Trebuie să vezi şi partea nepoluată a Dâmboviţei. E greu, dar nu imposibil.

Îmi amintesc acum, în bancă, cum cu puţin timp în urmă îi ceream mamei o maşinuţă, iar acum studiez ofertele de pe Internet, caut cea mai bună alegere pentru un monitor nou, chiar dacă înseamnă să vizitez o infinitate de magazine. Am propriile mele responsabilităţi şi obligaţii. Băieţelul de clasa a cincea e pus la capitolul „Nostalgie de toamnă”.

Într-un final şi într-un mod ciudat, criza pare un lucru benefic. Aşa cum e dureros să pui la loc o gleznă luxată, la fel de greu e să te schimbi în aceste momente tulburi şi să vezi lumina de la capătul tunelului pictat în negru. Dar eu, adică noul eu, sunt încrezător în viitor şi, fără cătuşele cutiei, pot să mă înalţ spre stele uşor. Sper totuşi să nu ajung să umblu pe coridoare într-a XII-a numai cu o agendă subţire pe care să scrie „Şcoală”.

Armin Copoeru, IX B

ca şi cum 9

/Social

Criză...?

Nervi întinşi la maxim şi stres. Ţipete şi convulsii. Asta să fie criza? Desigur, e interpretarea cea mai simplă. Dar nu şi în ziua de azi.

Mulţi asociază cuvântului “criză” (subst. neart.; gen fem.; nr. sg.) înţelesul de recesiune. Alţii nu bagă în seamă acest fenomen ce s-a răspândit deja în cea mai mare parte a lumii. Însă cei ce susţin şi cred asta, o simt pe pielea lor, în spasmele ţării în care trăiesc în speranţa de a depăşi momentul şi a-şi recăpăta suflul ritmic sau

chiar lipsa de activitate şi sedentarismul. Bineînţeles că nu este vina lor. Ce vină pot avea ei că se iau după mulţime ca o oaie pierdută de turmă?

Însă haideţi să revenim la sensul propriu... Această manifestare (criza) este provocată de factori exteriori ce influenţează rutina zilnică într-o anumită măsură. Sau e doar lipsa unei soluţii la o problemă ce ne frământă. Care e medicamentul? Poate un simplu pas în lateral şi privirea de ansamblu obiectivă ne poate scoate din criză. De multe ori, soluţiile banale şi simple sunt cele ce se potrivesc cel mai bine problemelor. Însă suntem prea ocupaţi să ne smiorcăim pentru că viaţa noastră nu e perfectă la fel ca în filme. E timp pierdut de fiecare dată când stăm la o cafea să ne plângem celui mai bun prieten că am avut o criză. Ai o criză? Ia un distonocalm!

Mea culpa! Uitasem că e criză în ţară şi medicamentele sunt din ce în ce mai scumpe. Ar trebui să îşi facă nişte provizii considerabile de calmante. Poate aşa se vor trezi şi cei de la conducere că involuează. Probabil nu observă că, încercând din răsputeri să-i tragă o mamă de bătaie crizei, nervii lor se întind atât de tare în efortul agresiv, încât se rup şi putrezesc. Până când, într-un final, nu mai există, iar cei ce i-au găzduit şi au avut atât de mare grijă de ei, adormindu-i în fiecare zi pe scaunul din sala de conferinţă, trebuie înlocuiţi. Rămâne la latitudinea poporului să hotărască cine iese învingător din cursa pentru poziţia de barosan suprem.

Criză financiară. Criză biliară. Criză de nervi. Fără niciun sens . Toată ziua criză-n sus, criză-n jos, criză, criză, criză... [!]

Cezara Cosma, X C

ca şi cum 10

/Social

Messenger, Messenger, Messenger, Messenger, mess, mass sau mess, mass sau mess, mass sau mess, mass sau

criza de cuvintecriza de cuvintecriza de cuvintecriza de cuvinte

oată lumea a auzit de messenger, nu? Stai, ce-ai zis? Nu ştii ce-i aia mess?! Nu

intri pe mess deloc, niciodată? Vai de mine, dar cum se poate un asemenea lucru, tu nu ştii că dacă nu eşti pe Internet, nu exişti? Hmmm... oare chiar aşa o fi? Oare într-adevăr nu mai sunt alte lucruri mai importante în viaţa asta decât Internetul? N-aş prea crede. Ce mă deranjează este faptul că oamenii, în general, cred că fiecare dintre noi are un calculator acasă, că fiecare are Internet şi prin urmare, se poate descurca cu ele. Dacă se întâmplă să nu ai un calculator şi Internet, lumea reacţionează de parcă ar fi sfârşitul lumii. La fel e şi cu messenger-ul sau alte site-uri de socializare. E de neconceput să nu ai habar de ele. Chiar ajung să fie des subiect de discuţie, mai ales la şcoală. „Ai vorbit aseară pe mess cu x?” sau „Am poză nouă pe hi5 (hai cinci), nu-mi dai un comentariu mic? Hai te rog, un comentariu miculeţ.” sau „Ce-ai discutat pe mess cu y? Spune repede. ”

De acord, Internetul ne ajută, găsim diferite informaţii, comunicăm eficient şi mai rapid, bla, bla, bla… DAR am o mică mare problemă cu mijloacele artificiale de pălăvrăgeală, în special cu messenger-ul. V-aţi gândit, măcar într-o doară, că strică, distruge limbajul, gramatica? V-a trecut prin minte

din greşeală? E ca un parazit, devorator de cuvinte; de aceea putem afirma că ne aflăm şi într-o criză de cuvinte, că na, se pare că e la modă să fii în criză, ori de care ar fi ea. Sigur vă gândiţi că exagerez, ceva de genul „ce tot aberează fata asta pe acolo”, însă vă garantez că altfel stă treaba. De exemplu, vă invit la un test de ortografie. Cum, tu mă insulţi pe mine? Adică vrei să spui că nu ştiu scrie corect în propria mea limbă?! Nu te insult, dar ia să vedem, iei 10 la test? Dacă iei, eu tac din gură. Da de unde, nu o să tac, pentru că adevărul e că nu scriem şi citim corect, facem economie de cuvinte, de izbim de clişee şi pleonasme şi atunci ce pretenţii să mai am eu să fie altfel pe messenger? Doar că aici e şi mai gravă situaţia. Să vă ofer câteva exemple de limbaj extrem de inteligent, coerent şi uşor de înţeles: „c3 s@ z!c d3spr3 mn...........sun7 bl0nd@........@m och!! c@pru!........@m 1,55 m...........s! c@m @t@ c@ nu sh c3 s@ m@! scr!u.......” ori „...smq fata d langa tne [ :X:X:X ] ...dHc..Nu mai Vb... K..MnE..X(X(X(X creDEam..K imi Esthi Apropiata..Dar..MAM inseLath...”.

Ne pare sincer rău dacă autorii mesajelor se vor simţi ofensaţi, dar noi cum ar trebui să ne simţim când încercăm să le descifrăm vorbele ezoterice şi de mare înţelepciune? Nu e mai simplu să scrii frumos, citeţ, ca să priceapă tot omu’ ce vrei să spui, în loc să stea vreo 10 minute să-ţi ghicească hieroglifele? şi ce-i cu @ în loc de „ a”, ''tz'' în loc de ”ţ”, ''sh'' în loc de „ş”, 3 în loc de „e”, ''k'' în loc de „c”, ! în loc de„ i”, nam, mam, nus ş.a.m.d? S-o fi reinventat limba română şi eu n-am aflat încă sau poate acum trebuie să folosim simboluri şi nu litere, să vorbim încriptat, că cine ştie, cu toată criza asta, gripele şi terorismul, ne sunt ascultate discuţiile şi ca să fie sigur, am adoptat o nouă limbă.

T

ca şi cum 11

/Social

Alt fenomen căruia nu reuşesc să-i dau de cap este utilizarea apostrofului în locul cratimei, adică ”nu’s”. Apostroful e apostrof şi cratima e cratimă. Sau aveţi impresia că sună mai mult a engleză? Cu engleza e total altceva, dar nici ea nu scapă de prescurtări şi deformări. De fapt, tind să cred că fiecare limbă e degradată într-o măsură mai mare sau mai mică. Ştiu, e secolul vitezei, ne rezumăm la cât mai puţine cuvinte, la cât mai numeroase clişee, suntem grăbiţi, nu mai citim decât ziare de doi lei şi ne uităm la ştiri de un leu, nu mai aruncăm câte un ochi, aşa, din curiozitate, într-un dicţionar, ca să vedem dacă respectiva noţiune înseamnă ceea ce credem noi că semnifică, numai ne trezim să o folosim aiurea, prescurtăm până nu mai putem şi dacă s-ar putea să scriem doar prima literă dintr-un cuvânt, ar fi perfect. Astfel, defectele şi lipsa unor cunoştinţe se reflectă şi în scris. Nu, nu e „cool” să faci greşeli de ortografie, ci mai degrabă e ” incooltură”. Bine, să zicem că o dată te grăbeşti, nu eşti atent, nu o faci intenţionat, e involuntar sau s-a stricat tastatura şi mai pui un @ şi nu „a”. Bun, e de înţeles. Oricine poate comite erori, e normal, nu suntem perfecţi. Totuşi, aviz amatorilor, aveţi grijă să nu daţi în extreme, căci pilde vă sunt ilustrele citate

de mai sus. Unii vor zice că modul de a scrie pe messenger nu e relevant, adică nu ai cum să caracterizezi o persoană după criteriul acesta. Ba dimpotrivă, consider că e inevitabil. Avem obiceiul de a trage o limită de netrecut între virtual şi real, considerând că nu se pot împăca una cu alta, dar atât direct, cât şi indirect, prin scris, cineva poate transmite multe despre el însuşi. Un om, care are ceva în cap, mai mult decât messenger şi hai cinci, refuz să cred că va scrie aiurea şi incoerent. Btw, nush d c nam plekat, k nus acas, adik n@m z!s c3 idk dragutz mn. Ce, nu pricepi? Nu e clar ce-am spus? Ah, scuză-mă, n-am timp să-ţi explic. Mă grăbesc. Tare. Îmi pare rău, trebuie să plec.

P.S. Nu încerca inutil să dai vreun sens enunţului meu, fiindcă nu are unul. Am vrut doar să-ţi demonstrez ce aspect urât are şi ce „uşor” îl descifrezi.

Întrebare de baraj: de ce să te chinui să inventezi prescurtări, să pui litere diferite unde nu e cazul, să pui semne de exclamare şi nu litere, când e mult mai simplu să tastezi cuvintele aşa cum sunt ele, plus că ai certitudinea că te-ai făcut înţeles?...

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 12

/Dietă (de criză)

Pentru o criză sănătoasă...

- ca să ştii ce ar trebui să bagi în tine în vremurile grele -

üüüü Se spune că în fiecare zi trebuie să mănânci un măr pentru fier şi o banană pentru potasiu. üüüü De asemenea o portocală pentru vitamina C, o jumătate de pepene galben pentru a îmbunătăţi

digestia şi o cană de ceai verde, fără zahăr, pentru a preveni diabetul. üüüü În fiecare zi trebuie să bei 2 litri de apă ( şi apoi să aştepţi timp dublu decât timpul pe care ţi l-a

luat să-i bei). üüüü În fiecare zi trebuie să mănânci Activia sau alt iaurt, pentru a avea L. Cassei Defensis, care nu ştie

nimeni ce este, dar se pare că dacă nu bei un iaurt şi jumătate pe zi, începi să vezi lumea cam tulbure.

üüüü În fiecare zi o aspirină, pentru a preveni infarctul, dar şi un pahar de vin negru, pentru acelaşi lucru.

üüüü Şi altul de vin alb, pentru sistemul nervos. üüüü Şi unul de bere, care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. üüüü Dacă le bei pe toate împreună, chiar şi dacă faci o congestie, nu te mai preocupă şi probabil nici nu

te mai interesează. üüüü În fiecare zi trebuie să mănânci fibre. Multe, foarte multe fibre... üüüü Trebuie să mănânci între 4-6 mese zilnic, uşoare, fără să uiţi să mesteci de 100 de ori fiecare

înghiţitură. üüüü Făcând un mic calcul, doar pentru a mânca îţi ia cam 5 ore. üüüü Ah, după fiecare mâncare trebuie să te speli pe dinţi adică după Activia şi fibre, dinţii, după

banană, dinţii, după măr dinţii... şi aşa, dacă mai ai dinţi, fără să uiţi să foloseşti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitură de Plax...

ca şi cum 13

/Dietă (de criză)

üüüü Mai bine umple cada şi pune muzică, pentru că între apă, fibră şi dinţi, îţi vei petrece câteva ore aici, înăuntru.

üüüü Dacă dormi 8 ore şi lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mâncare, fac 21. üüüü Îţi rămân 3, în care întotdeauna se poate întâmpla ceva imprevizibil. üüüü După statistici, ne uităm 3 ore zilnic la televizor. üüüü Ei bine, deja nu se mai poate, pentru că în fiecare zi trebuie să mergi cel puţin o jumătate de oră

(adică te întorci după 15 minute, că altfel o jumătate de oră se face o oră de mers). üüüü Şi trebuie să-ţi păstrezi prieteniile, pentru că sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. üüüü Şi când pleci în vacanţă, de asemenea. üüüü Pe lângă asta trebuie să fii bine informat, aşa că trebuie să citeşti cel puţin 2 ziare şi anumite

articole de revistă, pentru a compara informaţia. üüüü De asemenea trebuie să-ţi faci timp pentru curăţenie, pentru spălat rufe, vase, şi nu mai zic dacă ai

câine, sau alt animal... üüüü Copiii!?! üüüü În fine, după socoteala mea, îmi ies cam 29 de ore zilnic. üüüü Singura posibilitate care-mi trece prin minte este să faci mai multe lucruri deodată, de exemplu: îţi

faci duş cu apă rece şi cu gura deschisă, aşa că bei cei 2 litri de apă. üüüü Ţi-a rămas o mână liberă! Cheamă-ţi prietenii! üüüü Şi rudele! üüüü Bea vinul (după ce îţi chemi rudele va fi nevoie). üüüü Iaurtul cu mărul ţi-l poate da iubitul sau iubita ta, în timp ce îşi mănâncă banana cu Activia, şi

mâine schimbaţi. üüüü Deoarece am crescut, cel puţin nu mai trebuie să luăm obligatoriul Danonino Extra Calciu în

fiecare zi. Uuuf! üüüü Dar dacă îţi rămân 2 minute, trage niţel şi de nişte fiare (cu o mână), în timp ce cu cealaltă ţii

linguriţa cu cereale cu fibre, care fac foarte bine... apoi schimbi. üüüü Şi acum te las, pentru că între iaurt, jumătatea de pepene, berea, primul litru de apă şi a treia

mâncare de fibră din zi, deja nu mai ştiu ce să mai fac, dar am nevoie la closet urgent. üüüü Ah, o să profit şi îmi voi lua periuţa de dinţi...

Iulia Ilieş, IX B

NU VĂ FIE FRICĂ,

CETĂ&ENI !

ca şi cum 14

/Variaţiuni

Balaurul polar

Era o zi călduroasă la Polul Nord. Soarele bătea puternic. Eschimoşii ieşiseră să facă o baie în apele fierbinţi ale mării. Termometrul arăta înspre 45 de grade Celsius, iar urşii polari deciseseră să năpârlească precum cameleonii din cauza căldurii excesive.

Toată lumea se simţea bine,cu excepţia unui singur om. Moş Nicolae. Acesta se plimba de colo colo prin bârlogul său de gheaţă. Voia să ducă la bun sfârşit un plan malefic pe care nici nu îl începuse. Privi ceasul . Sărbătorile se apropiau. Îşi dorea din toată inima să îl distrugă pe Moş Crăciun. Era furios, deoarece pentru toată lumea Moş Crăciun era mai important decât el, fiindcă aducea şi jucării. El era un simplu moşneag care punea obosit în nişte opinci două portocale. Aici, la Polul Nord, spiriduşii îl strigau cu “bătrânu’ Nicu” şi râdeau mereu de el.

Deodată i se aprinse beculeţul. Revenise curentul! Avea o idee. Ce-ar fi să construiască un balaur de gheaţă care să îl radă pe Moş Crăciun de pe tărâmurile îngheţate? Aşa că luă o trusă de scule şi coborî în beci. După ore întregi de muncă asiduă, termină ceea ce îşi propuse. Un balaur polar imens. Avea patru aripi, scuipa gheaţă, şi, spre mirarea Moşului, un singur cap. Îi explică balaurului ce are de făcut. Scopul lui era să îl ucidă pe Moş Crăciun. Dar, mai întâi, mai era de făcut ceva. Moş Nicolae îi întinse un teanc de afişe pe care balaurul trebuia să le lipească prin toată lumea. Acesta le privi. Pe ele era chipul lui Moş Crăciun, iar mai jos scria „De ce îi e frică, nu scapă. Din 471, rămân 300 de spiriduşi.”

Balaurul îşi termină treaba cu afişele şi se îndreptă spre locuinţa lui Moş Crăciun. Luă o dimensiune normală si bătu civilizat la uşă. Îi apăru în faţă un spiriduş.

- Cine eşti tu?

- Cel din urmă coşmar al tău!

Acesta se mări de o mie de ori, îl îngheţă pe Spiriduşul Fericit şi distruse întreg acoperişul locuinţei celor 471 de spiriduşi şi a lui Moş Crăciun. Se ridică deasupra casei şi se uită plin de ură la Moş Crăciun şi la spiriduşi. Scoase un răget puternic care le dădu fiori reci celor care îl priveau. Începu să scuipe gheaţă peste toţi spiriduşii, care căzură fără nicio speranţă.

- Zilele tale, Moş Crăciun, vor apune odată cu soarele care nu are ce căuta pe aceste meleaguri!

Moş Crăciun fugi la sania cu reni, se urcă în ea şi fugi spre prima casă cu copii. Bătu disperat la uşă. Balaurul o deschise:

-Da?

Balaurul îl prinse şi se înălţă cu el în văzduh.

-Tu, Crăciune, care ai sufletul mai rece decât caloriferul,vei pieri astăzi! Hoitul tău va zăcea pe culcuşul de gheaţă care ne înconjoară. Vei simţi şi tu flăcările iadului!

- Ce bine!spuse Moş Crăciun. Un pic de căldurică n-ar strica!

Balaurul îl ingheţă pe Moş Crăciun, care, fără scăpare, căzu. Era...mort. Aşa că se întoarse acasă. De cum îl văzu, Moş Nicolae începu să cânte.

- Bravo, balaurule! Sunt mândru de tine! Acum nu există decât un Moş!

Balaurul îl privi cu atenţie, după care îl scuipă şi pe el cu gheaţă, plin de dispreţ.

-Băi, tătăiţă, eşti nebun? Adică eu fac toată treaba şi tu culegi laurii?

Aşa că balaurul începu să lipească prin toată lumea afişe pe care scria: “Dragi copii, începând de astăzi nu mai donaţi jucăriile vechi celor nevoiaşi sau celor de prin orfelinate, pentru că de anul acesta nu veţi mai primi niciodată nimic. Semnat: Moş Balaur.” Trageţi perdelele şi daţi drumul oceanelor de lacrimi.

Răzvan Dan, IX B

ca şi cum 15

/Variaţiuni

Criza, bat-o vina! V-aţi gândit vreodată că această criză ne

face să credem că nu mai avem nicio responsabilitate? Lăsăm lucrurile în voia crizei, o lăsăm să ne controleze viaţa. Că aşa e mai comod. Că aşa face şi restul lumii. Şi nu e bine. Nu e bine absolut deloc. De ce? Pentru că trebuie să învăţăm să ne acceptăm greşelile. Pentru că doar cu ajutorul lor căpătăm experienţă. Trebuie să ne asumăm responsabilităţi. Faptele pe care le facem au şi consecinţe, fie ele bune sau rele. Dar au. Nu putem da vina mereu pe criză. La un moment dat se va sfârşi şi atunci ce va fi? Normal, vom găsi alte motive. Deocamdată avem criza şi ne este bine astfel. Deocamdată.

Elevii nu mai au chef să vină la şcoală. De ce? E criză. Oamenii sunt invidioşi, merg încruntaţi pe stradă şi-ţi aruncă nişte priviri de parcă i-ai fi înjurat de mamă. Pleci sfios privirea şi te întrebi: de ce? A, ştii, cum să nu ştii. E criză. În autobuz un nenea mai obraznic vorbeşte urât cu o tanti. Lasă-l, săracul, o fi nervos că nu mai are bani, că doar e criză. Soţul vine acasă, iar soţia vrea să-l îmbrăţişeze. Nu dragă, n-avem timp de iubire şi prostii din astea. E criză. O fată şi un băiat se despart. El

n-a avut destui bani ca să-i cumpere „Cosmopolitan”. Ce să-i faci, e criză. Se întâmplă. Rudele nu-şi mai fac cadouri de Crăciun. Tu nu-mi dai, eu nu-ţi dau. Corect, nu? Cum să-mi cheltui eu banii ca să cumpăr cadou cuiva? Să-mi dea el primul şi apoi mai vedem. Trebuie să am grijă ce şi cum cumpăr. E criză. Nu se dau cadouri în vremuri de criză. Nici măcar o felicitare, că na, e prea scumpă. Mai bine iau ţigări şi cafea. Felicitările dăunează grav sănătăţii, chiar şi un telefon sau un mesaj de sărbători. E scump, doamnă, e scump! Dincolo era mai ieftin. Unde dincolo? Poate la nenea de peste drum, care îşi construieşte vilă. Lasă-l în pace, să se bucure şi el de ceva. Pe timp de criză...

Ia spune sincer, deja te-ai cam plictisit să citeşti, nu-i aşa? Tot al doilea cuvânt e criză...E enervant, da, ştiu. Dar gândeşte-te, tu de câte ori pe zi pronunţi termenul? Cam de multe ori, nu? Şi nu te zgârie pe urechi când îl auzi? Nu te crizezi la propriu? Nu crezi că ar trebui să mai scoatem criza din vocabularul nostru? Ba eu cred că da. Hai să fim conştienţi de ceea ce facem, hai să mergem la şcoală, să vorbim frumos, să mai şi iubim, să ne facem cadouri,

mici atenţii, că în fond contează gestul, să mâncăm mai sănătos şi să-i dăm o pauză crizei. Ce ziceţi?

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 16

/Variaţiuni

O criză duce la altă criză

Oricare ar fi condiţiile de trai din România, trebuie să ne obişnuim cu ideea că aici totul este posibil. Unele situaţii ne par incredibile şi avem tot dreptul să credem că acestea se întâmplă numai în România.

Săptămâna trecută, bunicul meu a fost internat pentru că a avut o pneumonie care s-a agravat. Un medic a spus că nu este chiar aşa de grav, că trebuie să urmeze un tratament. Alt medic a vrut să îl interneze pentru mai multe analize. O săptămână mai târziu, nu i se făcuse niciun fel de test, sau analize, i s-au administrat doar nişte pastile. Peste toate, spitalul era în carantină din cauza noului virus gripal.

Mama a decis să acţioneze. A sunat o prietenă, care la rândul ei are o cunoştinţă, care lucrează la spitalul unde bunicul meu este internat (lanţul slăbiciunilor!). A întrebat ce se întâmplă cu tatăl mamei mele, iar aceasta a replicat sec: ,,Nu a vorbit nimeni pentru el. Testul de efort a fost amânat.”

Înţeleg că şi cadrele medicale sunt forţate la concediul neplătit şi neplăcut, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să îi plătim, mai ales pentru că este vorba despre sănătatea unui om. Este un fapt real, care se întâmplă frecvent şi se va mai întâmpla. Noi suntem cei care permitem acest lucru şi cred că este una dintre situaţiile care se întâmplă doar în România.

Laura Pripon, X C

ca şi cum 17

/Variaţiuni

Avantajele crizei economice

Criză în justiţie, economie, politică, educaţie, sănătate. Repetând criză, ţipând criză, trezindu-ne şi culcându-ne în criză, cuvântul „criză” a ajuns să fie atât de des rostit încât ne provoacă o criză de nervi nouă, tuturor.

Toată lumea, în funcţie de interese, s-a ascuns în spatele crizei, deşi criza, ca laitmotiv, nu este o noutate deoarece România se află într-o criză continuă de peste douăzeci de an. La cea mai mică tentativă de a ridica fruntea din pămât au avut „grijă” cei care ne conduc să ne plesnească mereu după cap.

Omul, în special românul este o fire adaptabilă: perioada de criză cere măsuri de criză. Astfel avem oferte de criză, salarii de criză, preţuri de criză, cadouri de criză, mic îndreptar pentru ieşirea din criză şi orice altceva ce permite adăugarea cuvântului „criză” în formulare. Peste tot unde privim, citim sau oriunde ne-ntoarcem, dăm cu siguranţă peste soluţii, sugestii, recomandări si sfaturi care au la temelie principiul eliminării crizei de orice

fel de pe orice plan.

Desigur, criza, dincolo de evidenta reducere a bugetelor şi a profitului, creează necesitatea unei ample reevaluări a costurilor şi a priorităţilor. Astfel vom ajunge la concluzia că pe timp de criză suntem nevoiţi să adoptăm o atitudine similară cu cea a lui Hagi Tudose sau a unchiului Scrooge: vom începe prin a suna pe toţi cei care ne

datorează bani, vom cumpăra o puşculiţă ieftină în care vom pune deoparte mărunţişul rămas după plata cheltuielilor, vom renunţa la ieşirile in oraş „la un suc” şi nu în ultimul rând, vom renunţa sau cel puţin vom diminua suma de bani alocată zilnic/ săptămânal /lunar ţigărilor, alcoolului, jocurilor de noroc etc. (fără scenarii bolnave!)

În concluzie, criza economică poate avea şi aspecte pozitive pe plan personal. Odată cu renunţarea la activităţile ce implică cheltuirea banilor (shopping, ieşiri in oraş, vicii etc.) vom avea suficient timp liber pentru a ne ocupa de activităţi care nu necesită o mare investiţie financiară, cum ar fi citirea unei cărţi sau vizionarea unui film bun sau a unui documentar la televizor.

Daniela Muncaci, X C

ca şi cum 18

/Variaţiuni

VÜ|ét Ät VÜ|ét Ät VÜ|ét Ät VÜ|ét Ät

Cum probabil deja aţi realizat, criza a existat dintotdeauna, fie ea de nervi, de timp, de rinichi sau faimoasa şi mult mediatizata criză economică, care este subiectul preferat al tuturor. La noi, la români, există chiar un trend: eşti informat sau, după caz, cool dacă ştii să vorbeşti despre criză, cu o competenţă mimată cât mai plastic.

De exemplu, criza a devenit o obişnuinţă în programul de bârfe al bătrânelelor din faţa blocului. S-au reprofilat, renunţând la a-şi mai lăuda copiii şi nepoţii şi la a mai critica tinerilor din ziua de azi care „sunt nesimţiţi şi nepăsători”, în favoarea

multitudinii de subiecte ce se pot dezvolta pe tema crizei. Criza se manifestă –

ca o dreaptă pedeapsă, cum ar spune doamnele mai sus citate – şi în rândul tinerilor emancipaţi, cărora părinţii nu le mai pot cumpăra BMW M6, ci doar câte un amărât de Audi A7.

Ce este sigur, criza economică va continua să ne dea bătăi de cap destul de mult de acum încolo. Între timp, ne obişnuim cu prezenţa ei, o tratăm ca pe un oaspete al curţii regale şi când vom observa

că ne-a părăsit, o să-i ducem dorul şi o să avem grijă să-i găsim un loc în paginile cărţilor de istorie. Atât.

Alexandra Marian, X C

ca şi cum 19

/Variaţiuni

Criza de râsCu toată criza şi agitaţia asta ne-am

gândit că n-ar strica şi o rubrică unde să ne mai amuzăm un pic. Aşa că iat-o! Nu e cine ştie ce, dar un zâmbet tot sperăm să vă aducă. Hai să mai şi râdem! Încruntaţi suntem destul. Dar râsul face bine. Sau astfel se zvoneşte prin popor. Dar nu contează. Noi vrem să râdem.

Anul trecut în vară am fost în Tulcea, un oraş plin de surprize. Într-o zi, plimbându-mă pe străzi am dat de nişte semne de circulaţie mai puţin obişnuite, de adidaşi atârnaţi de cablurile electrice...

Ce faci cu o pereche de tenişi când nu mai vrei să-i porţi? Simplu, ieşi în stradă, în faţa blocului, ai grijă să te vadă toţi vecinii, îţi iei elan şi îţi arunci tenişii pe firele de înaltă tensiune. Perfect, ai scăpat de ei. De asemenea, acţiunea se poate face şi de la etaj şi e mai uşor. Deschizi geamul, dai drumul tenişilor ş-apăi cum s-o nimeri. Dacă pică pe fire, bine, dacă nu, ghinion. Mai încerci o dată. Apoi, ca să fii un pic şmecher, te mai şi apuci să strigi în gura mare că ţi-ai scăpat din greşeală adidaşii pe cabluri. Da de cineva ajunge aşa de sus, ca să-i ia. Dă-i încolo, lasă-i unde sunt, că doar data viitoare când iar te plictiseşti de adidaşii acum noi, iar o să-i arunci pe cablurile electrice. E trendy, nu?

Te pomeneşti că vreun cetăţean, plictisit de atâtea manele, s-a gândit să pună un semn MARE, care să arate protestul său faţă de manele. Sau cine ştie, poate trebuia să te opreşti pur şi simplu acolo şi să stai să asculţi „baladele” ce se auzeau prin ferestrele larg deschise.

Atenţie! HIV!!! Hmm...N-am mai văzut până acum semn de circulaţie pe care să scrie Hiv...dar se pare că în Tulcea le vezi pe toate.

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 20

/Cuvinte în libertate

ceara de sub coajăceara de sub coajăceara de sub coajăceara de sub coajă

pereţii mei, pereţii tăi sunt doar cărnuri vii din cărămizi musteşte acru îndoiala că aici înăuntru, o lumânare mai arde. pe noaptea şoaptei materne cu gestică rece se leagănă felinare. crăpături mici în trotuare deseneză moarte, desenează viaţă. când asfaltul se despică lumea e un film mut. toate zidurile surpă în urma lor rămâne mintea... pe jumătate stricată pe jumătate scobită până la coajă. a nu putea a nu şti a nu fi a nu te trezi rămâne o slăbiciune ceroasă frământată cu mâinile ca şi cum durerea e undeva, după colţ.

Funde Funde Funde Funde din talia Soarelui se desfăşoară panglica ce ne leagă mâinile nodurile ei ascund scâncete suntem funde frumoase pe străzi cu gâturile întinse, mereu către el. constatăm singurul, acelaşi cer, el seamănă egoism cântărit vedem prea bine noi dimineţile distrugem simţuri mărunţim apoi zorii sub tocuri cu priviri serioase cum să nu te simţi mic,sub atâtea tălpi, atâta geamăt

ca şi cum 21

/Cuvinte în libertate

În inima mea o insulă În inima mea o insulă În inima mea o insulă În inima mea o insulă se scufundăse scufundăse scufundăse scufundă încetîncetîncetîncet

În inima mea o insulă se scufundă încet acolo (!) ling întreaga nuditate a străzilor în care tu te-ai făcut cadou unde (?) tot ce ai mai bun se scurge aspru de pe acoperişul caselor în mintea mea te amesteci cu sunetul dogoritor al cărnii peste carne aici(!) cândva ţi-am spus că dragostea e un film cu Charlie Chaplin ai chicotit scurt şi clar nu ai înţeles În inima mea o insulă se scufundă încet stau pe mal cu gura larg deschisă ochii strânşi.

Depozit de tDepozit de tDepozit de tDepozit de tăăăăcerecerecerecere

pot să aud cum tai carnea pe curpătorul crepat din pieptul trandafiriu desprinzi cheaguri ca un suspin sub piele se ridică suliţe mărunte senzaţia de catifea în gură e încârligată şi veche când mă uit cum hăcuieşti aşa mă vei felia şi pe mine nu întotdeauna spălăm mâinile cu detergent după o treabă bine făcută parcă văd... o altfel de anemie după tine robinetul rămâne deschis cuţitul pendulează ca o zi întreagă scrisă în jurnal - nu vreau să trag de pleoape ca să intru sub retină - sub exit scrie ”Keep silence!" păcat dacă sapi aici găseşti un depozit de tăcere

ElasticElasticElasticElastic

aveam 7 ani şi îmi plăcea să agăţ un elastic pentru borcane de un canin apoi îl întindeam cu un deget pişcam guma aceea cu un vârf de unghie mi se făcea pielea de găină simţind vibraţia de pe buze, sunetul ce gâdila obrajii mama îmi dădea mereu peste mână spunea că nu e frumos nici igienic, de altfel azi oamenii se agaţă de caninii mei cu buricele degetelor îi prind usor de picioare şi trag vibrează ca un păr de cal întins la vioară nu mai are cine să-mi dea peste mână iar pielea mea e un continuu frison.

Valentina Socaciu, XII B

ca şi cum 22

/Cuvinte în libertate

muÉÜâÄA Stau şi privesc cerul. Aş vrea să zbor. Mă uit la păsările care fug- Dar unde pleacă? Stau şi privesc soarele. Aş vrea să zbor- Unde? La orizont, spre apus, La orizont, spre mare Şi să mă scufund în ea Şi să adorm, Cu nisip în păr şi miros de sare... Stau şi iar stau... Vreau să zbor. Deschid fereastra Şi m-arunc în gol Şi cad şi cad... Sau poate am murit deja, arsă de lumină, înecată de mare.

Vx áâÇàxÅR

Dar ce suntem? Simple forme fără fond,

Forme goale, lipsite de conţinut, Doar forme fără fond...

Dar ce suntem?

Imbecili viermi de pământ, Viermi care distrug tot,

Doar viermi de pământ...

Dar ce suntem? Pete urâte de culoare, Pete vechi, murdare,

Doar pete urâte de culoare...

ca şi cum 23

/Cuvinte în libertate

Iarăşi zilele de smoală, monotone Care trec fără rost, Peste tot în jurul meu, pe străzi Pare-mi-se că văd fantome Şi totul e sinistru de anost. Aceleaşi feţe de ceară Cu ochi de cauciuc Ce trec nepăsător În cumplita lor călătorie spre noroc. Ah! Ce visători! Oare nu ştiu ei că sunt nişte bieţi muritori? Nişte marionete pe scena vieţii? Ba ştiu, dar sunt încrezători Şi-şi trăiesc vieţile de hârtie în cutii de carton.

Ah, luna, priveşte-o Cum răsare dintre norii

albaştri de gheaţă, Dar ea arde pe dinăuntru

Şi-şi picură jăratecul, încet, pe sufletul meu, pe mâna tremurândă,

pe hârtia galbenă şi pana muribundă ...

Ah, luna, priveşte-o!

E roşie si crudă, Zemoasă şi suspină,

Poate pentru noi, Poate doar pentru tine,

Dar acum e una cu noaptea, Se face scrum

Şi e lună neagră în aburi de fum...

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 24

/ Răsfoiri

O perfectă zi perfectă

E luna octombrie. Plouă. Şi plouă interminabil. Da, ştiu... sună a Bacovia... Dar ce alt moment mai potrivit decât acesta aş fi putut alege pentru a prezenta o carte? Oricum n-ai ce face afară, că e urât. Şi atunci, nu mai bine stai frumos în casă şi citeşti? Te aşezi comod pe pat sau fotoliu, îţi iei o cană aburindă de ciocolată caldă sau ceai şi biscuiţi dacă vrei şi la toate astea adaugi romanul O perfectă zi perfectă de Martin Page. Felicitări! Tocmai ai obţinut reţeta unei zile perfecte.

Martin Page nu cred că e chiar necunoscut pentru voi. Poate v-aţi familiarizat cu el prin M-am hotărât să devin prost sau Libelula. Acelaşi stil, aceeaşi viziune despre viaţă, doar că personajul din O perfectă zi perfectă are ceva în plus, o altă boală i-am putea spune. Imaginaţia. Nu orice fel de imaginaţie, ci una grotescă, exagerată, stridentă. Cum ar fi să-ţi închipui mereu că vei muri, că te vei sinucide? Că te vei spânzura în baie, împuşca, folosind pistolul din sertarul de la noptieră sau că vei deschide fereastra şi te vei arunca în gol? Cum ar fi să-ţi creezi o familie fictivă pe care să o prezinţi tuturor? Sau să le faci morminte foştilor prieteni? Sună straniu, dar individul nostru nu e unul oarecare. Cred că fiecare dintre noi ne regăsim în el.

Reprezintă foarte bine tipul omului care nu-şi găseşte locul în lumea ce-l înconjoară, îşi doreşte altceva, o schimbare, o evadare din cotidian, e plictisit de rutină, deşi e conştient că rutina menţine un echilibru în viaţa lui, dar se simte neînţeles, dat la o parte şi aproape că seamănă cu omul de geniu al romantismului desuet. Chiar el afirmă: “Întotdeauna a existat o problemă de decalaj între lume şi mine.” Totuşi, cel mai reprezentativ citat, ce rezumă condiţia personajului, este următorul: “Mă împachetez în costumul meu de lucru. Cravata este funda cadoului pe care îl ofer în fiecare zi capitalismului mondial. E foarte frustrant, pentru că sunt un cadou pe care nimeni nu-l despachetează. Se uită la ambalaj, le este de-ajuns; cine sunt eu nu le face trebuinţă să ştie. Pesemne că sunt totuşi cineva, dar cineva care nu desface funda ca să-şi arate adevărata fire.” E ca şi cum am avea două feţe sau două haine. Pe una o îmbrăcăm la serviciu, la şcoală sau mai bine zis în societate, iar pe cealaltă o purtăm acasă când suntem numai noi. Gândurile, sentimentele le păstrăm bine închise, împachetate în sine, ascunse, şi arătăm în exterior o mică parte din ele, prea puţine. Ne preocupă ambalajul, însă nu şi ce e înăuntru. Suntem pasivi, egoişti, nu ne pasă dacă în spatele ambalajului există frumosul sau urâtul. Asta e lumea în care trăim şi lumea în care Martin Page îşi plasează personajul, şi o face într-un mod remarcabil. E universul neadaptatului social, revoltatului şi paralel cu el, cel al oamenilor “pe care nu-i udă ploaia”, adică mulţimea, restul, ei, ceilalţi.

Nu ştiu dacă v-am convins că merită să citiţi cartea, dar de fapt scopul meu nu e să conving, ci doar să vorbesc liber despre un lucru care îmi place, să împărtăşesc cu voi câteva din ideile şi opiniile mele şi, cine ştie, dacă aveţi curiozitatea să lecturaţi, poate data viitoare ne vedem la o cafea şi filozofăm zilele perfecte din vieţile noastre. Până atunci vă las o întrebare la care să meditaţi:

„Cum trebuie înţeleasă o zi perfectă într-o lume perfect imperfectă?”

Izabella Şaramet, XII B

ca şi cum 25

/Cronică de film

PARANORMALPARANORMALPARANORMALPARANORMAL

AAAACTIVITYCTIVITYCTIVITYCTIVITY

O dată la zece ani se lansează un film ce va marca spectatorii pentru multă vreme. Dacă în 1999 The Blair Witch Project deţinea titlul de cel mai profitabil film din istorie, Paranormal Activity l-a întrecut anul acesta.

Lansat în 2007, cu un buget de doar 15.000 mii de dolari, acest film a bătut toate recordurile de audienţă din America. Trailerul arată doar reacţiile publicului din sala de cinema, făcând astfel o reclamă inedită filmului.

Filmat în casa regizorului, filmul prezintă povestea lui Katie şi Micah, un cuplu care s-a mutat într-o casă nouă. Micah filmează totul cu noua sa cameră, pe care a cumpărat-o pentru a putea observa fenomenele stranii ce se petrec în casă. Katie cheamă un expert, căruia îi povesteşte că a avut întotdeauna impresia că o prezenţă stranie o urmăreşte. Expertul îi confirmă bănuielile, admiţând că există o prezenţă în camere, şi că nu are rost să plece deoarece o va urmări.

Camera de filmat este plasată în dormitorul celor doi în fiecare noapte, iar ceea ce începe cu nişte simpli paşi pe scări devine, în scurt timp, o adevărată tortură. Furia spiritului se dovedeşte din ce în ce mai agresivă, făcând uşa să se trântească, candelabrul să se mişte şi pe Katie să meargă în somn. Aceste lucruri aparent simple, dar filmate amator, dau un realism aproape desăvârşit.

Sfârşitul poveştii, deloc previzibil, a fost sugestia lui Steven Spielberg. În film, actorii au numele personale, iar faptul că la început li se mulţumeşte că „au dat această casetă publicităţii’’ face totul şi mai credibil.

În cazul în care v-aţi plictisit de thriller-uri horror previzibile şi fără substanţă, vă recomand cu căldură Paranormal Activity. În România va apărea doar pe DVD.

Mara Mihacea, X A

ca şi cum 26

/Cronică muzicală

Efectul Placebo

Accente bubblegum pop, trompete, refrene hiperactive, versuri inspiraţionale scăldate în apa bunătăţii şi botezate de însăşi Pasărea Phoenix. Nu transpiraţi, copii, nu discutăm despre Elton John, (deşi am putea foarte bine), ci, surprinzător, despre Placebo şi noua lor direcţie adoptată în albumul “Battle For The Sun”.

După plecarea din trupă a toboşarului Steve Hewitt, înlocuirea lui cu Steve Forrest şi trecerea la o altă casă de discuri, trupa consacrată tocmai datorită imaginii întunecate şi îmbibate în ambiguitate, comite păcatul cardinal: glisarea înspre comercial, în detrimentul autenticităţii artistice. S-ar putea spune că diversificarea şi resurecţia periodică în plan stilistic şi tematic reprezintă o maturizare, o evoluţie naturală în periplul oricărui artist. Dar dacă paroxismul a fost deja atins? Dacă nu poate urma decât o spirală descendentă? În cazul Placebo, apare “Battle For The Sun”. Album cel mult bun, a beneficiat de un marketing inteligent, axat pe stârnirea prematură a simţurilor, prin lansarea piesei omonime, cu câteva luni înainte de materialul propriu-zis. Strategia a funcţionat şi a funcţionat bine.

8.06.2009. Scena muzicală vibrează, din nou, fermecată sau nu, pe unduirile vocii lui Brian Molko. Bucuraţi-vă, apologeţi, Placebo s-au reîntors, iar noul lor album, “Battle For The Sun”, sună mai bombastic decât aţi fi putut spera vreodată. În sfârşit, momentele în care jeleaţi inferioritatea lor irevocabilă în faţa zeilor macho de la 30 seconds to Mars, par pierdute în negura timpului.

ca şi cum 27

Mii de subiecţi au fost prinşi în îngusta şi restrictiva capcană a dependenţei, printre ei, numărându-mă, inevitabil, şi eu. Am aşteptat, stăpânită de întreaga gamă de manifestări simptomatice ale Efectului Placebo, momentul în care voi putea, în cele din urmă, abdica în faţa sunetului. L-am aşteptat. A venit, spart (fizic), printr-un puştan de la o firmă de curierat. Încă de la prima piesă, am putut identifica chitara semnătură a formaţiei: o chitară astringentă, intensă şi crudă, capabilă să-ţi joace pe spinare mai puternic decât o mie de cuţite. Arcuirile ei nu sunt, însă, acompaniate de nişte versuri care să fie măcar decente din perspectiva profunzimii. Brian Molko, poetul devenit burghez, pare să-şi renege statutul de bard al absconsului, oferindu-ne, în schimb, pe plită, cuvinte proaspete şi catartice, răsărite direct din manualul de reabilitare de la Alcoolicii Anonimi. Intrând în zona clişeelor şi a frazelor repetitive, Molko decade în planul şlefuirii poetice. El ridică melodrama şi bocitul interminabil la rangul de efuziune lirică, uitând că renumele său se datorează tocmai versurilor încriptate şi vocii şubrede. Placebo mizează, în tentativa lor de reinventare, pe introducerea aranjamentelor orchestrale (xilofon, saxofon, trombon, viori etc.), crezând că mai mult înseamnă mai bine. Din păcate, nu reuşesc decât să creeze un sound cu valenţe epico-patetice, demn de western- urile de categoria B. Nota apocaliptică, atât de proeminent resimţită în melodiile „Battle For The Sun” şi „The Never-Ending Why”, poate plăcea unora datorită

/Cronică muzicală caracterului extravagant şi experimental pe care-l adaugă, but if you ask me, păleşte în faţa demonstraţiilor de forţă din piese mai vechi precum „Bulletproof Cupid” sau „The Bitter End”. Sunetul industrial, care stă la baza celorlalte albume (în special „Placebo”, 1996) este sanitarizat şi redus la intensităţi minimale, spre dezamăgirea fanilor care asociau chitările distorsionate şi amplificatoarele anacronice cu propriul haos interior. Placebo adoptă de la orfelinatul tehnicilor debarasate uralele de tip majoretă, bătutul din palme şi cântul la unison, totul în încercarea de a imprima în minţile fanilor alienaţi o viziune optimistă şi sclipicioasă a vieţii. Foştii copii teribili par să conştientizeze ascendentul mare pe care îl au asupra minţilor fragede şi posibil deraiate ale acoliţilor, de aici atitudinea de păstori spirituali, desprinsă din mantre, gen: ”We can build a new tomorrow today”, ”Please don’t let them have their way/ You’re beautiful and so blasé”, “A heart that hurts is a heart that works” etc. Tendinţa de iluminare a trupei se mai observă şi în chitările mult mai procesate, care, în lipsa unor versuri sumbre, nu mai redau angoasa şi nevroza ce erau la ordinea zilei în materialele prececedente. O revelaţie muzicală pentru noii aderaţi la fenomenul Placebo şi un sacrilegiu pentru fanii die-hard,, „Battle For The Sun” are doar două efecte: abandonul pseudo-medicamentului sau totala şi iremediabila adicţie. (De gustibus non est disputandum.) Nadina Zănoagă, XI B

ca şi cum 28

Ce gândesc un optimist şi un pesimist despre criza economică mondială? Optimistul: Vai,vom ajunge cu toţii să cerşi m! Pesimistul: De la cine?

ca şi cum 29

Redacţia “Ca şi cum”

Redactor-şef: Izabella Şaramet, XII B

Redactor-şef adjunct: Cezara Mureşan, X A

Secretar de redacŢie şi Tehnoredactor: Nadina ZĂnoagĂ, XI B

Redactori: Diana Antal, X C

Armin Copoeru, IX B

Iulia Ilieş, IX B

Alexandra Marian, X C

Valentina Socaciu, XII B

RĂzvan Dan, IX B

Laura Pripon, IX C

Daniela Muncaci, IX C

Mara Mihacea, X A

Ilustraţii: Coperta: Izabella Şaramet, XII B, Reproducere DupĂ Edvard Munch,

„ŢipĂtul”

Coperta 4: „Timpul”, de Alexandra BalotĂ, XII B

Imagini Interioare: Francisco de Goya, „Dans grotesc” Desene de: Georgiana Pop, XI D Fotgrafii de: Izabella Şaramet, XII B Revista semestrial� a Liceului Teoretic “Gheorghe �incai” Cluj-Napoca, Str. Avram Iancu, nr. 33, tel. 0264-450 595 Contact: casicum@yahoogroups.com © Ca �i cum 2010

ca şi cum 30