Revista  de    biologie  a  „Colegiului  economic  ION  GHICA  Târgovişte”    Nr.2  Dec  2014      

Toate  drepturile  rezervate.  All  right  reserved          .  Copyright  ©    

™

®

JJCURI  

Agricultură  ecologică  

Andrada  Dinu  Rubrica:  Locuri  care  trebuie  văzute  

               Gabriela  Ganea                  Rubrica:  S7aţi  că?                                                                            

             Ruxi  Sanda                Rubrica:    Ecos    

Bianca  Ciocan            Rubrica:  Sfatul  medicului  

 Ionuț  Sasu          Rubrica:  Diversitatea  lumii  vii  

 Niki  Bondilă          Rubrica:    Diversitatea  lumii  vii  

         Andrada  Drăgan                Rubrica:  Jocuri                                          

Rubrica:  Glume  pentru  toată  lumea;                                                            Luanna  Soare  

Roxi  Stancu  Rubrica:    Sănătate  pentru  7ne  

                                   Teodor  Dumitru                              TEHNOREDACTOR  

2  

                             Prof.  Ciobanu  Nicoleta                                REDACTOR-­‐ŞEF  

•  Suntem ceea ce mâncăm...............pag4

•  Diversitatea lumii vii...................pag8

•  Sfatul medicului.......................pag11

•  Jocuri..................................pag14

•  Glume pentru toată lumea............pag17

•  Ştiaţi că?.............................pag18

•  Locuri care trebuie văzute...........pag20

•  Ecos...................................pag23

CUPRINS:

3  

Suntem  ceea  ce  mâncãm  “EşT  ceea  ce  mãnânci”  spune  Ayurveda,  o  veche  filozofie  indianã.    Sunt  sigur  cã  toţi  am  auzit  această  frazã  de  nenumãrate  ori,însã  rareori  am  luat-­‐o  in  serios.  În  ceea  ce  priveşte  alimentaţia,modul  în  care  ne  vorbeşte  este  reprezentat  prin  po\e.’’Aş  mânca  nişte  branzã’’  este  felul  prin  care  ne  spune  cã  ne  lipseşte  calciul    sau  ‘’aş  mânca  nişte  ficăţei  prãjiT’’  este  traducerea  nevoii  de  fier  de  exemplu.  Toţi  sTm  cã  vin  sãrbãtorile  de  iarnã  şi  cã  vom  pune  câteva  kilograme  în  plus  dar  chiar  dacă  este  iarnã,  nu  trebuie  să  uitãm  de  aportul  de  vitamine  necesare  organismului  mai  ales  acum,  când  frigul  îşi  face  simţitã  prezenţa  mai  mult  decât  oricând.  De  aceea,  este  indicat  sã  consumãm  şi  salate  pe  lângã  preparatele  Tpice  sezonului.  

4  

Noi  ne-­‐am  gândit  să  vă  prezentãm  câteva  reţete  uşoare  şi    sãnãtoase  pentru  cum  se  mai  spune  :  ‘’O  minte  sãnãtoasã  intr-­‐un  corp  sãnãtos’’.  

Salată  de  iarnă  cu  spanac  ,sfeclă  roşie  şi  pui  Ingrediente:  -­‐300  gr  piept  de  pui  fiert  sau  preparat  la  grătar  -­‐100  gr  baby  spanac  -­‐100  gr  sfeclă  fiartă,taiată  in  bucaţi  -­‐50  gr  brânză  taiată  bucaţele  -­‐4  linguri  ulei  de  măsline  -­‐2  linguri  oţet  balsamic  -­‐5  linguriţe  de  mustar  -­‐sare  şi  piper  după  gust  

Cum  se  prepară  salata  de  iarnă?    

  Prepară   un   dressing   din   ulei,muştar,oţet,sare  şi   piper.   Amestecă   bine,   până   când   observi   că   se  omogenizează  şi  conTnui  cu  pregăTrea  salatei.  Taie  puiul  şi  pune-­‐l   într-­‐un  bol,  alături  de  frunzele  de  spanac  şi  de  sfecla  tocată.  Adaugă  dressing-­‐ul,  amestecă  şi  presară  pe  deasupra   brânza   de   capră   taiată   bucăţele.   Serveşte  salata  alături  de  2  felii  de  pâine  integrală,  ca  valoarea  să  nutriţională  să  crească.  

5  

     ŞTind  că  toată  lumea  iubeşte  dulciurile  indiferent  de  anoTmp,  uitaţi  o  reţetă  delicioasã  şi  sănătoasã.  

Prăjitură  de  morcovi  

Ingrediente:  -­‐125ml  ulei  de  rapiță,  plus  extra  pentru  uns  -­‐300g  de  făină  integrală  -­‐2  lingurițe  praf  de  copt  -­‐1  linguriță  bicarbonat  de  sodium  -­‐100g  de  zahăr  brun  -­‐140g  de  morcovi,  rași  -­‐140g  de  cartofi  dulci,  curățați  și  -­‐dați  pe  răzătoare  -­‐200g  de  stafide  -­‐2  ouă  mari  -­‐sucul  de  la  2  portocale  PENTRU  GLAZURĂ:  -­‐250g  de  brânză  dulce  -­‐3  linguri  de  zahăr  pudră,  cernut  -­‐coaja  rasă  de  la  1  portocală    

6  

Mod  de  preparare:          Încinge  cuptorul  la  180ºC/gaz  4.  Unge  cu  ulei  și  tapetează  cu  hârTe  de  copt  o  tavă  cu  dimensiunile  de  20x30cm.                    Amestecă  făina  cu  praful  de  copt,  bicarbonatul  de  sodium  și  zahărul,  într-­‐un  bol  mare.  Încorporează  morcovii,  cartofii  dulci  și  stafidele.  Mixează  într-­‐un  bol  înalt  ouăle,  uleiul  de  rapiță,  și  sucul  de  la  1  portocală.  Toarnă  ingredientele  umede  peste  cele  uscate  și  omogenizează,  apoi  pune  totul  în  tavă.  Dă  la  cuptor  25-­‐30  de  minute,  până  când  o  scobitoare  înfiptă  în  mijlocul  prăjiturii  iese  curată.  Înțeapă  tot  blatul  cu  o  scobitoare  sau  cu  o  furculiță  și  stropește-­‐l  cu  sucul  de  portocală  rămas.  Lasă  să  se    răcească  în  tavă.          După  ce  s-­‐a  răcit,  pregătește  glazura.  Amestecă  brânza  dulce  cu  zahărul  pudră  și  coaja  rasă  de  portocală.  ÎnTnde  crema  obținută  peste  prăjitura  de  morcovi  și  tai-­‐o  în  pătrate  înainte  de  a  servi.  

PoTã  bunã!

 

Mmm...  

7  

Soiuri  vechi  şi  diversitatea  plantelor  

Agricultură  ecologică  

           Soiurile vechi de cereale, legume sau cartofi dintre toate plantele cultivate fac cele mai bune recolte. Au o aromă mai bună ,sunt în general mai pu ţ in pretenţioase și fac faţă mult mai bine condiţiilor locale de creştere decât soiurile noi, hiperspecializate, scrie Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”.             În vremuri mai vechi fiecare regiune, avea propriile varietăţi de cereale. Acest lucru era valabil şi pentru legume, cartofi sau ierburi.            Într-o singură fermă, se cultivau şi se înmulţeau numeroase soiuri locale. De obicei, aceste soiuri nu aveau un nume propriu. Printr-un proces de selecţie erau înmulţite de la o generaţie la alta pentru a deveni plantele cele mai bine adaptate condiţiilor locale.            În consecinţă, aceste soiuri creşteau cel mai bine în zonele în care au luat naştere. De aceea este important să întrebaţi în zona în care staţi ce soiuri locale se găsesc şi apoi să le propagaţi. 8  

Seminţele hibride sunt în întregime nepotrivite sistemelor de permacultură. Aceste seminţe au fost create aşa încât marea lor majoritate să nu mai deţină capacitatea de a se reproduce. Ele nu se reproduc cu adevărat şi trebuie întotdeauna cumpărate seminţe din nou, spre satisfacţia companiilor ce le comercializează . Ele se obţin prin linii încrucişate homozigote, sunt sterile de cele mai multe ori şi nu sunt adaptate diferitelor condiţii locale. Dau recolte bogate, dar sunt mai predispuse la îmbolnăvire pentru că nu se potrivesc condiţiilor locale de creştere. Seminţele modificate genetic sunt şi mai îndoielnice. Rezultatele şi repercusiunile utilizării modificărilor genetice în cultivarea plantelor şi creşterea animalelor nu pot fi trecute cu vederea şi se pare că utilizarea lor nu mai poate fi ținută sub control.

INFO PLUS Prin iniţiativa unui grup de oameni inimoşi, adunaţi sub numele TEI (Traduceri Ecologice Independente), a fost tradusă în limba română cartea „Permacultura – Ghid practic pentru agricultura la scară mică”, a lui Step Holzer, adresată tuturor celor care vor să acumuleze cunoştinţe solide de agricultură sustenabilă, permacultură, arhitectură ecologică, energii alternative, tehnici şi tehnologii domestice şi meşteşuguri.

9  

Este îndoielnic însuşi faptul că în UE propagarea şi comercializarea seminţelor a fost preluată de la fermieri şi lăsată în grija companiilor agricole. Seminţele de la plantele cele mai puternice, care cresc în solurile cele mai rele şi în condiţiile cele mai vitrege (altitudini mari, îngheţ, etc) sunt cele mai pretabile pentru înmulţire, pentru că au energie pozitivă şi se aclimatizează bine. Seminţele de la plantele care cresc în solurile cele mai sărace, oferă plante care pot face faţă condiţiilor dificile, pentru că nu sunt pretenţioase şi totuşi dau recolte satisfăcătoare.

Hrana nutritivă şi de foarte bună calitate dezvoltă o aromă intensă şi conţine multe substanţe valoroase, ajungând aproape ca un medicament şi protejând oamenii şi animalele de boli şi de o sănătate precară. La fel şi mâncarea sănătoasă dezvoltă această aromă. Oricine cu un simţ al gustului dezvoltat şi care a fost măcar parţial protejat de mâncarea procesată industrial şi de mâncarea de tip „fast food” îşi poate folosi simţurile pentru a testa calităţile unor plante bune pentru producerea seminţelor.  

10  

Ce  este  HEPATITA?  

             HepaTta  este  o  inflamație  a  ficatului,  acută  sau  cronică.  Ficatul  este  un  organ  unic.  Este  singurul  organ  care  se  regenerează,  putându-­‐se  regenera  chiar  complet.  În  cazul  altor  organe,  de  exemplu  inima,  țesuturile  bolnave  sunt  înlocuite  cu  o  cicatrice,  ca  și  cele  de  pe  piele.  Ficatul  are  capacitatea  de  a  înlocui  celulele  bolnave  cu  noi  celule.                  Complicațiile  pe  termen  lung  ale  bolilor  hepaTce,  apar  atunci  când  regenerarea  este  fie  incompletă,  fie  impiedicată  de  apariția  unui  țesut  cicatrizat.                    Această  situație  apare  atunci  când,  agenții  agresivi,cum  ar  fi  virusurile,  medicamentele,  băuturile  alcoolice  etc,  conTnuă  să  atace  ficatul,  prevenind  regenerarea  completă.  Odata  țesutul  cicatrizat  apărut  ,  reversibilitatea  acestui  proces  este  foarte  greu  de  obținut.  O  boală  caracterizată  prin  apariția  în  canTtate  mare  a  țesutului  cicatrizat  este  ciroza  hepaTcă.  Ciroza  hepaTcă  este  stadiul  final  al  bolilor  hepaTce,  fiind  urmată  de  obicei,  de  apariția  complicațiilor.  

Tipuri  Hepa7tele  acute  -­‐  sunt  cele  care  evolueaza  in  mai  puTn  de  3  luni  1)Hepa7tele  virale:        -­‐Hepa7ta  virală  A  (  hepa7tă  epidemică)        -­‐  Hepa7ta  virală  B      -­‐  Hepa7ta  virală  C  2)  Hepa7tele  cronice:        -­‐  Hepa7ta  cronică  cu  virus  B      -­‐  Hepa7ta  cronică  cu  virus  C  3)  Hepa7tele  toxice  și  medicamentoase:      -­‐  Hepa7ta  toxică      -­‐  Hepa7ca  alcoolică    4)  Hepa7ta  autoimună     11  

Simptome  și  semne              Acestea  sunt   inconstante  și  de  o   intensitate  variabilă.  Unele  sunt  comune  tuturor  hepaTtelor:   icterul   (îngălbenirea  pielii),  urina  inchisa   la  culoare,  scaunele  decolorate,  grețurile,  ficatul  sensibil   la  palpare.  Altele  sunt  funcție  de  cauză:  sindromul  pseudogripal  în  caz  de   hepaTtă   virala   (oboseală   intensa,   dureri   de   cap,   curbaturi   și  dureri   arTculare);   ficatul   tare   și   mărit,   cu   semne   de   impregnare  alcoolică   (piele   fragilizată,   dureri   ale   membrelor   inferioare,  tremurături  etc.)  în  caz  de  hepaTtă  alcoolică.  

Diagnos7c  DiagnosTcul  este  confirmat  prin  prelevările  sangvine  care  arată  o  creștere  adesea  importantă  a  transaminazelor(enzime  hepaTce),  dovadă  a  distrugerii  acute  și  tranzitorii  a  celulelor  ficatului,  precum  și  o  deviere  a  bilirubinei  conjugate  (produs  al  hemoglobinei  după  legarea  sa  de  albumină  in  ficat)  și  a  fosfatazelor  alcaline,  dovadă  biologică  a  icterului.  De  asemenea,  se  mai  caută  în  sânge,  îndeosebi  la  nivelul  factorilor  coagulării  sangvine,  între  care  mulți  sunt  elaborați  de  către  ficat,  semnele  însuficienței  hepatocelulare  cu  scopul  de  a  aprecia  răsunetul  hepaTtei  asupra  funcționării  ficatului.  Studiul  prelevatelor  sangvine  orientează,  de  asemenea,  spre  cauza  hepaTtei  (prezența  de  anTcorpi  anTvirali,  de  exemplu).  

12  

Evoluție    Evoluția  este  legată  in  mare  parte  de  cauză,  de  terenul  imunitar  și  de  starea  ficatului  înainte  să  fi  survenit  hepaTta.    -­‐  HepaTtele  virale  evoluează  spontan  în  mod  favorabil  în  majoritatea  cazurilor,  fără  sechele  ;  -­‐  HepaTtele  alcoolice  pot  necesita  transferul  pacientului  la  reanimare  atunci  când  există  semne  asociate  de  insuficiență  hepaTcă  (hemoragii  prin  tulburări  ale  coagulării  sangvine,  encefalopaTe);  prognosTcul  este  legat,  în  principal,  de  oprirea  intoxicației  alcoolice.    -­‐  HepaTtele  medicamentoase  regresează  la  oprirea  tratamentului  incriminat,  dar,  uneori,  aceasta  se  întampla  lent.    -­‐  HepaTtele  bacteriene  se  vindecă  în  mod  obișnuit  rapid  după  prescrierea  anTbioTcului  potrivit.  

Tratament              Variind  puțin  în  funcție  de  cauză,  tratamentul  vizează  mai  ales  simptomele  (administrarea  de  analgezice,  transfuzii  în  caz  de  hemoragie  digesTvă,  anastomoza  provocată  în  caz  de  hipertensiune  portală)  și  reechilibrarea  nutrițională  (administrare  de  vitamine  și  de  oligoelemente).                      Gravitatea  hepaTtelor  cronice  este  legată  de  posibilitatea  apariției  cu  Tmpul  a  unei  insuficiențe  hepaTce  ireversibile  (tulburări  ale  coagulării  sangvine,  encefalopaTe  hepaTcă,  acidoza  metabolică)  și  o  hipertensiune  portală  (stânjenire  a  circulației  sangvine  in  vena  porta).  Această  evoluție  este  cauzată  de  consTtuirea  unei  ciroze.  Cirozele  pot  în  plus  să  evolueze  spre  hepatocarcinom  (cancer  al  ficatului).   13  

AP  

AP  Acordul  Profesorului  (ca  de  obicei  J  )  

ATENŢIE!!!  Nerecomandat  celor  care  nu  au  

spiritul  Crăciunului  

J  

J  J  

Games  

Games  J  

14  

CE  ANIMAL  DE  COMPANIE                                                          ŢI  SE  POTRIVEŞTE?  

15  

REBUS  (dificultate  MEDIE)  :  

Glume  în  imagini:  IIAm  veniiit!  

16  

•O  plantă  înrudită  cu  ananasul  şi  numită  puya  înfloreşte  la  vârsta  de  100  de  ani  ,formând  o  inflorescenţă  ca  o  lumânare,  înaltă  de  4-­‐6  m.  Trăieşte  în  Canionul  Colca,  din  America  de  Sud.  Ea  prezintă  ţepi  lungi  de  1,2  m  care  mărginesc  frunzele  de  forma  unor  săbii  care  cresc  radial  din  tulpina  groasă.  Unii  biologi  sugereazaăca  puya  este  o  plantă  carnivoră.        •Nufărul  Amazonului  înfloreşte  numai  noaptea.    Frunzele  sale  au  nervuri  pline  de  aer,  ceea  ce-­‐i    permite  să  susţină  greutăţi  mai  mari  de  35  kg.    Florile  sale  au  peste  100  petale.        •Unica  plantă  magneTcă  din  lume  trăieşte  în  Nicaragua.  Numele  ei  este  Phitologica  electrica.  Ea  este  ocolită  de  păsări  şi  insecte,  iar  la  om  produce,  prin  aTngere,  furnicături  şi  ameţeli.            •Bambusul  are  cea  mai  mare  viteză  de  a  creşte  dintre  plante:0,40  m  in  24  de  ore.  Dacă  ar  creşte  constant  în  acelaşi  ritm,  după  60  de  ani,  vârful  său  ar  întrece  în  înălţime  Everestul.  •Trandafirii  conţin  mai  multă  vitamina  C  decât  majoritatea  legumelor  şi  fructelor.   18  

•În  Mexic  trăieşte  o  plantă  cu  floare  cameleon.  Aceasta  îşi  schimbă  culoarea  de  câteva  ori  pe  zi:  dimineaţa  este  albă,  apoi  devine  roz,la  amiază  este  roşie,  iar  seara  devine  violetă.  Această  floare  miroase  doar  atunci  când  are  culoarea  alba.            •Femela  paianjenului  văduva-­‐neagră  este  de  30  de  ori  mai  grea  decât  masculul        •Un  gram  de  venin  de  şarpe  este  de  10  ori  mai  scump  decât  aurul.        •Pasărea  cangur  din  Mexic  prezintă  sub  aripi  „un  cuib”natural  asemănător  marsupiului  cangurilor,  în  care  adăposteşte  şi  transportă  puii.        •Cel  mai  ciudat  animal  de  pe  Pământ  este  Armadilo,  care  trăieşte  în  Paraguay.  El  are  bot  de  şoarece,  urechi  de  iepure,  carapace  de  broască  ţestoasă  şi  coadă  de  cangur.  •Papagalul  cu  scufiţă  albastră  din  India  doarme  agăţat  cu  capul  in  jos,  precum  liliecii.  

19  

Lacul Bâlea Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2040 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervație științifică.

             Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la orașele Sibiu, 68 km Făgăraș și 85 km de la Curtea de Argeș. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărășan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana Bâlea Cascadă din apropierea cascadei Bâlea. În Munții Făgăraș se mai află și lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc.                În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheață din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri . Hotelul este un mare iglu construit din cuburi de gheata din lacul Balea .

           Prima  încăpere  este  restaurantul  a  cărui  mobilier   este   desigur   din   gheaţă.   Fiecare  dintre   camere   are   in   fata   un   paznic   din  gheaţă  şi  mobilier  sculptat  în  gheaţă.  

20  

Paturile  sunt  acoperite  de  paturi  groase,  blanuri  si  perne.    O  adevarata  experienta  pentru  toT  cei  care  ajung  aici.  

                       Transfăgărășan este o cale rutieră de circulație din România, care începe în comuna Bascov, Județul Argeș de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa nord-sud Munții Făgăraș. Porțiunea construită propriu-zis în perioada 1970-1974 este Baraj Vidraru-Cârțișoara, pe o lungime de aproximativ 91 km[1], deși în mod practic drumul se consideră ca începând de la ieșirea din Căpățâneni-Ungureni/hidrocentrala Arefu.                                                      Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 de km., a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala Cabană Cumpăna) Traseu                                                          Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan (de la prefixul „trans-” + Făgăraș), este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.  

TRANSFĂGĂRĂŞAN  

                             Această șosea ce străbate Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, făcând parte din Carpații Meridionali, este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m.[1] Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.                              Pornind dinspre sud, primul segment al Transfăgărășanului[3] trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă  Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-a lungul lacului Vidraru până la coada acestuia. În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală                                                                                                    Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii,[6] pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km.[7] Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ 1230 m.d.M., ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă. De acolo până la intersecția cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara, mai sunt 21 km.  

22  

DELTA  DUNĂRII  

                           Ecosistemul  acva7c  are   la  baza   lanţului  trofic  fitoplanctonul,  numeroase  specii  de  alge  brune,  verzi  şi  albastre  şi  zooplanctonul  cu  care  se  hrãnesc  organismele  care  trãiesc  în  mâl  şi  pe  fundul  apei(nevertebrate,  moluşte   ca   scoicile   şi   melcii   precum   şi   stridii   în   zona   mariTmã,   o   mare  varietate   de   viermi   cum   ar   fi   lipitorile,cefalopodele,   crustacee   ca   racii,  garizii,  crabii).  Un  sector  foarte  important  este  ocupat  de  vegetaţia  acvaTcã  a   cãrei   bazã   este   stuful,   consTtuit   în   plauri   prin   aglomerarea   rãdãcinilor  pluTtoare(rizomi).  Plaurul  consTtuie  elementul  portant  a  celorlalte  plante.  Stuful  este  o  plantã  perenã  care  acoperã  1500  de  kmp  din  suprafaţa  Deltei  şi  este  exploatat  economic.  

             Plante  acvaLce:  nufãrul  alb(Nymphaea  alba),  nufãrul  galben,  de  o  importanţã  excepTonalã  pentru  depunerea  icrelor  animalelor  acvaTce.  Stomatele  sunt  pe  suprafata  lucie  a  frunzelor  polenizarea  o  asigurã  insectele,  fructul  se  coace  în  adânc  iar  semintele  plutesc.  Semintele  nuferilor  sunt  agreate  de  pãsãri.  Alte  plante  pluTtoare:  linTta(Lemna),  pesTsoara(Salvinia),  precum  si  plante  carnivore:  UrTcularia  si  Aldrovanda.  Terenurile  mlãsTnoase  sunt  acoperite  cu  papurã  si  rogoz,  stânjenei  galbeni(Iris  pseudacorus),  izma  de  baltã,  mãcrisul  de  apã,  salcie  cenusie.  Pe  grindurile  fluviale  cresc  plopi  albi,  plopi  negri,  mai  multe  specii  de  salcie,  vâsc,  cãTnã,  mure,  ciuperci,  iar  în  apropierea  mãrii  pelinul,  iarba  sãratã,  volbura  de  nisip.    

23  

             Pe  Grindul   Letea,   care  este  monument  al  naturii,   trãiesc:  frasinul   pufos,   viţa   sãlbaTcã   hamei,   volburã,   garoafa   de   nisip,  obsiga,   pipirigul   stejarul   brumãriu   ,   pãducel,   mãces,   corn,  periploca   graeca,   cu   aspect   mediteranean.   Dintre   insectele   din  regiune   foarte   bine   reprezentaţi   sunt   ţânţarii,   buhaiul   de   baltã,  mai  multe  specii  de  libelule,  tãunii  şi  ca  o  curiozitate  în  zona  Letea  scorpionul.   Insectele   acvaTce   sunt   reprezentate   de   purecii   de  baltã,   pãianjenii   de   apã   şi  mai  multe   specii   de   fluturi.   Principala  bogăţie  faunisTcã  a  deltei  este  peştele,  reprezentat  de  peste  110  specii   cum   ar   fi:   crapul,   somnul,   avatul,   plãTca,   şTuca,   babuşca,  roşioara,   caracuda,   morun,   nisetru,   cegă,   pãstrugã,  viza(Acipenseridae   sturio,   este   un   peşte   rar   întâlnit   în   apele  noastre   ),   în   lacuri   întâlnim  chefalul,   labanul,   şalãul(care   trãieşte  în  apele  salmastre),  bibanul,  carasul.  

            În  dreptul  gurilor  Dunãrii   se  pot   întâlni  hamsiile,   sardelele,  hrana  preferatã  a  rechinilor,  amurul  alb,  þiparul,  anghila,  calcanul,   lufarul,  sânger.  Unii  pesT  migreazã  pentru   a-­‐si   depune   icrele   spre   exemplu   scrumbia   de   Dunãre   (Alosa   ponTca)   si  scrumbia   albastrã,   care   intrã   primãvara   în   cârduri   pe   râuri   si   pânã   la   izvoarele  Dunãrii.  La  gurile  Dunãrii  trãieste  o  specie  micã  de  rechini,  Squalus.  PesTi  consTtuie  o   sursã   importantã  de  hranã  pentru  pãsãri   si  mamifere  acvaTce.  O  parte  din  pesT  migreazã   din   bãlT   în   Dunãre   si   invers   pentru   hrãnire   si   reproducere.Delta  adãposteste   o   bogatã   faunã   ornitologicã   formatã   din   circa   300   de   specii,   în   mod  deosebit  în  cârduri  mari  venind  de  la  mari  depãrtãri:  din  nordul  înghetat  si  din  afara  Europei.  

24  

                       Delta  reprezintã  un  important  loc  de  trecere  şi  iernare.  În  anii   „80   au   fost   numãrate   4   milioane   de   exemplare,   grupate   pe  anoTmpuri.  O  parte  dintre  pãsãri  sunt  specii  sedentare:  pescãrusii,  piciorongul,   stârcul,   lãcarul   cenuşiu,   cufundacul,   lopãtarul,  cristeiul,  fluierarul,  stãncuţa,  vulturul,  şoimul  dunãrean,  chirighiţa,  bufniţa,  vânturelul,  lişiţa,  gãinuşa  de  apã,  prundaşii,  porumbelul  de  scorburã,   cãlifarul   alb   şi   corcodelul,   pe   lângã   speciile   comune  pentru   România:   cioara,   ciocãnitoarea,   guguşTucul,   piţigoiul,  vrabia,  vulturul  codalb.                            Majoritatea  pãsãrilor   fac  parte  din  categoria  pãsãrilor  migratoare.   Din   Asia   vin   hoitarul   alb,   egreta   mate,   raţa   roşie,  lebãda,   cormoranul   mare.   Din   regiunea   siberianã   vin   huhurezul  mare  3  specii  de  raţe:  lebãda  de  iarnã,  fluierarul  negru  şi  becaTna  din   regiunea   arcTcã   trec   în   pasaj   gârlita,   gâsca   cu   piept   roşu,  sitarul,   raţa  cu  cap  negru.  Din  sud  vin   în  deltã  pelicanul  comun  şi  pelicanul  roz  (creţ),  cocori,  lãstunul  de  mal,  barza  albã,  raţa  cu  ciuf.  Schimbarea  condiţiilor  ecologice  conduce  la  o  deplasare  a  ponderii  numerice   din   zonele   centrale   spre   cele   periferice:   insula   Sacalin,  Grindul  Lupilor,  Histria.  

25  

Colegiul  Economic  „ION  GHICA”  Târgovişte  Decembrie  2014  

Sperăm  că  v-­‐a  plăcut  revista  şi  că  nu  v-­‐am  plicTsit  J  Ne  reîntâlnim  luna    viitoare!    SĂRBĂTORI  FERICITE!!!  J  

MERY  CHRISTMAS  EVERYONE!