Revista basme cls 7-8

27
19 Steaua Sudului adaptare prescurtatã dupã Jules Verne Clasele VII-VIII – Spuneþi, domnule! Vã ascult! – Stimate domn, vã rog sã îmi faceþi onoarea de a-mi permite sã mã cãsãtoresc cu domniºoara Alice. – Cu fiicã-mea? – Da, domnule. Se pare cã v-am surprins. Totuºi, cererea mea n-ar trebui sã vã parã ieºitã din comun. Am douãzeci ºi ºase de ani. Numele meu este Cyprien Méré ºi sunt inginer în domeniul minelor. Am absolvit al doilea pe listã. Provin dintr-o familie onorabilã. Nu suntem nici amãrâþi, nici bogaþi ºi ne mândrim cu numele nostru. Anul trecut am primit premiul Houdart de la Academia de ªtiinþe, iar acum mã aflu aici trimis de Guvernul francez pentru o cercetare asupra diamantelor din Griqualand. Consulul Franþei poate sã confirme spusele mele. Când voi încheia aceastã misiune, voi ocupa postul de profesor adjunct la ªcoala de Mine din Paris. În ianuarie anul viitor, salariul meu va fi de patru mii opt sute de franci. Sigur, nu e nici pe departe o avere, dar aceastã sumã se va dubla prin adãugarea onorariilor pe care le voi primi de pe urma lucrãrilor ºtiinþifice, a expertizelor ºi a articolelor din revistele de specialitate. Acest dialog se purta la reºedinþa domnului Watkins, în centrul Africii de Sud, pe teritoriul Griqualand numit ºi Câmpia Diamantelor, 29 grade latitudine la sud de Ecuator. Aici se aflau zãcãmintele de diamante în exploatare: Du Toit’s Pan, New-Rush precum ºi Vandergaart-Kopje, cel mai faimos ºi bogat dintre toate. Dupã ce se gândi puþin la spusele tânãrului francez, John Watkins decise într-un final sã-ºi scoatã pipa din colþul gurii ºi rãspunse sec: – Aº zice cã se schimbã vremea, domnule Méré! M-a omorât guta* în aceastã dimineaþã! Dezamãgit, Cyprien se pregãti sã ia cuvântul din nou, când uºa se deschise uºor ºi în camerã intrã o tânãrã, ducând o tavã cu douã pahare. Era o fatã drãguþã cãreia boneta cusutã dupã moda fermierilor din Veld, îi dãdea un aer totodatã ºtrengãresc ºi misterios. Îmbrãcatã cu o rochie simplã, înfloratã, în vârstã de nouãsprezece ani, cu tenul incredibil de alb, cu pãrul auriu ºi cu niºte ochi imenºi, albaºtri, Miss Watkins era întruchiparea graþiei ºi a bunei dispoziþii. – Bonjour, Monsieur Méré! rosti ea cu un zâmbet sincer. V-am vãzut când aþi venit, ºi, cum ºtiu cã nu vã încântã ginul, vã aduc un pahar cu oranjadã. 2. Unde se desfãºoarã acþiunea? A) În Franþa B) În Ecuador C) În America de Sud D) În sudul Australiei E) În Africa de Sud 1. Misiunea încredinþatã de Guvernul francez lui Cyprien Méré este: A) investigarea schimbãrilor de climã B) studiul struþilor C) mãsurarea înãlþimii dealurilor D) o cercetare asupra diamantelor E) expertizarea zãcãmintelor de petrol * gutã – boalã cronicã provocatã de dereglarea metabolismului ºi manifestatã prin crize articulare dureroase. Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja. Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21 la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu. Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil. Dacã te-ai rãzgândit în privinþa unui rãspuns bifat deja, le poþi bifa pe celelalte trei pe care le consideri rãspunsuri greºite ºi lãsa nebifat numai cerculeþul rãspunsului considerat bun. Dacã eºti un cititor experimentat, poþi trece peste întrebãrile 1-10 (ai la dispoziþie 50 de întrebãri dintre care se puncteazã numai 40); nu neglija, însã, textul de pe primele pagini. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia de rãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale. Explicaþiile date acolo te vor ajuta sã citeºti în profunzime, iar la anul vei fi mult mai bun.

Transcript of Revista basme cls 7-8

Page 1: Revista basme cls 7-8

19

Steaua Suduluiadaptare prescurtatã dupã Jules Verne

Clasele VII-VIII

– Spuneþi, domnule! Vã ascult!– Stimate domn, vã rog sã îmi faceþi onoarea de a-mi permite sã mã

cãsãtoresc cu domniºoara Alice.– Cu fiicã-mea?– Da, domnule. Se pare cã v-am surprins. Totuºi, cererea mea n-ar

trebui sã vã parã ieºitã din comun. Am douãzeci ºi ºase de ani. Numelemeu este Cyprien Méré ºi sunt inginer în domeniul minelor. Am absolvital doilea pe listã. Provin dintr-o familie onorabilã. Nu suntem nici amãrâþi,nici bogaþi ºi ne mândrim cu numele nostru. Anul trecut am primit premiulHoudart de la Academia de ªtiinþe, iar acum mã aflu aici trimis de Guvernulfrancez pentru o cercetare asupra diamantelor din Griqualand. ConsululFranþei poate sã confirme spusele mele. Când voi încheia aceastã misiune,voi ocupa postul de profesor adjunct la ªcoala de Mine din Paris. În ianuarieanul viitor, salariul meu va fi de patru mii opt sute de franci. Sigur, nu enici pe departe o avere, dar aceastã sumã se va dubla prin adãugareaonorariilor pe care le voi primi de pe urma lucrãrilor ºtiinþifice, a expertizelorºi a articolelor din revistele de specialitate.

Acest dialog se purta la reºedinþa domnului Watkins, în centrul Africiide Sud, pe teritoriul Griqualand numit ºi Câmpia Diamantelor, 29 gradelatitudine la sud de Ecuator. Aici se aflau zãcãmintele de diamante înexploatare: Du Toit’s Pan, New-Rush precum ºi Vandergaart-Kopje, celmai faimos ºi bogat dintre toate.

Dupã ce se gândi puþin la spusele tânãrului francez, John Watkinsdecise într-un final sã-ºi scoatã pipa din colþul gurii ºi rãspunse sec:

– Aº zice cã se schimbã vremea, domnule Méré! M-a omorât guta* înaceastã dimineaþã!

Dezamãgit, Cyprien se pregãti sã ia cuvântul din nou, când uºa se deschiseuºor ºi în camerã intrã o tânãrã, ducând o tavã cu douã pahare. Era o fatã drãguþãcãreia boneta cusutã dupã moda fermierilor din Veld, îi dãdea un aer totodatãºtrengãresc ºi misterios. Îmbrãcatã cu o rochie simplã, înfloratã, în vârstã denouãsprezece ani, cu tenul incredibil de alb, cu pãrul auriu ºi cu niºte ochi imenºi,albaºtri, Miss Watkins era întruchiparea graþiei ºi a bunei dispoziþii.

– Bonjour, Monsieur Méré! rosti ea cu un zâmbet sincer. V-am vãzut cândaþi venit, ºi, cum ºtiu cã nu vã încântã ginul, vã aduc un pahar cu oranjadã.

2. Unde se desfãºoarã acþiunea?A) În FranþaB) În EcuadorC) În America de SudD) În sudul AustralieiE) În Africa de Sud

1. Misiunea încredinþatã deGuvernul francez lui Cyprien Méréeste:A) investigarea schimbãrilor declimãB) studiul struþilorC) mãsurarea înãlþimii dealurilorD) o cercetare asupra diamantelorE) expertizarea zãcãmintelor depetrol

* gutã – boalã cronicã provocatã de dereglarea metabolismului ºi manifestatã princrize articulare dureroase.

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja.Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial.

Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 20 câte 4 puncte, cele de la 21la 30 câte 5 puncte, iar cele de la 31 la 50 din nou câte 4 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu.

Se vor lua în calcul numai primele 40 de întrebãri la care ai indicat un rãspuns valabil.Dacã te-ai rãzgândit în privinþa unui rãspuns bifat deja, le poþi bifa pe celelalte trei pe care leconsideri rãspunsuri greºite ºi lãsa nebifat numai cerculeþul rãspunsului considerat bun.Dacã eºti un cititor experimentat, poþi trece peste întrebãrile 1-10 (ai la dispoziþie 50 de întrebãridintre care se puncteazã numai 40); nu neglija, însã, textul de pe primele pagini.

Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale completeazã parola pe foaia derãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilortale. Explicaþiile date acolo te vor ajuta sã citeºti în profunzime, iar la anul vei fi mult mai bun.

Page 2: Revista basme cls 7-8

20

– Vã foarte multumesc, Miss Alice!– N-o sã vã vinã sã credeþi ce a mai înghiþit struþul meu în dimineaþa

asta! reluã ea cu veselie. Bila mea de fildeº pentru cârpit ciorapii! Închipuiþi-vã!Ditamai bila de biliard pe care o primisem în dar de la sala de jocuri dinNew-Rush!... Ei bine, Dada a înghiþit-o de parcã era o bulinã de cap! Vãputeþi imagina?

În timp ce povestea, miss Watkins strãlucea de bucurie, dar îºi dãdurepede seama cã starea ei de spirit nu se potrivea cu tãcerea tensionatã acelor doi bãrbaþi.

– Iertare, domnilor, înþeleg cã vã deranjez! Dacã aveþi secrete de discutat,eu plec! Vã urez o searã plãcutã ºi vã las cu comploturile dumneavoastrã!

Când era aproape sã iasã din încãpere, se întoarse brusc ºi spuse cu graþie:– Domnule Méré, vã stau la dispoziþie când o sã vreþi sã mã ascultaþi

la lecþia „Oxigenul”. Am citit de trei ori capitolul pe care mi-aþi dat sã-lînvãþ ºi respectivul „corp gazos, incolor, inodor ºi fãrã gust” nu mai aresecrete pentru mine!

Alice fãcu o reverenþã, le zâmbi ºi ieºi.Domnul Watkins îºi scoase pipa din colþul gurii cu gesturi atent studiate

ºi, sfredelindu-l pe tânãr cu privirea, îl întrebã:– Nu cumva i-ai ºi dat vestea?– Care veste?... Cui?– Despre planurile dumitale. Lui Alice...– Drept cine mã luaþi, domnule? Cum sã fi fãcut aºa ceva? Fãrã

consimþãmântul dumneavoastrã!Privirea domnului Watkins se mai îmblânzi ºi pãru cã doreºte sã lege

chiar o conversaþie:– Prea bine!... Eºti un bãiat cum se cuvine!... De fapt nici nu credeam

cã ai putea sã te porþi altfel decât onorabil! spuse el pe un ton aproapeprietenesc. Ei bine, având în vedere cã eºti aºa un tânãr respectuos, contezpe cuvântul dumitale. Am sã te rog sã îmi promiþi cã n-ai sã-i pomeneºtiaºa ceva lui Alice nici pe viitor.

– ªi de ce nu, domnule?– Domnule Méré, aceastã cãsãtorie este imposibilã ºi e mai bine sã renunþi

la asemenea iluzii! rãspunse Watkins cu fermitate. Dumneata eºti un bãrbatcinstit, un gentleman adevãrat, un chimist excepþional, un profesor reputat ºi demare viitor – nu am niciun dubiu când trec în revistã toate aceste calitãþi – dar, sãne înþelegem, fiica mea nu va deveni soþia dumitale. Am alte planuri pentru ea!

– Dar...– Inutil sã insiºti! replicã tãios fermierul. Sã presupunem cã dumneata

ai fi John Watkins, proprietarul fermei ºi minei Vandergaart-Kopje în vremece eu aº fi Cyprien Méré, tânãr chimist genial aflat în misiune în ColoniaCapului. Þi-ai da fiica în cãsãtorie unuia ca mine?

– Bineînþeles, domnule, rãspunse Cyprien fãrã ezitare. Dacã aº credecã îi puteþi asigura fericirea, aº spune imediat un DA din toatã inima!

– Dacã aºa ar sta lucrurile, ai lua o decizie foarte proastã scumpul meudomn. Ai acþiona pripit ºi nedemn de stãpânul minei Vandergaart-Kopje. Defapt, cu asemenea reacþii romanþioase, nici n-ai fi ajuns sã fii stãpânul acestuiloc. Ce crezi dumneata? Cã mi-a cãzut averea din cer? Nu-þi imaginezi oare, cuinteligenþa dumitale de mare savant, cã mi-a trebuit iscusinþã ºi trudã pentru adescoperi aceastã minã ºi pentru a deveni într-un final proprietarul ei?... Aºacum te uiþi ºi cum mã vezi, am fost mult mai sãrac ca dumneata!... Am fãcutde toate!... Am cunoscut arºiþa aprigã a soarelui, foamea, frigul nopþii în

4. ªi tot despre personaje. Por-nind de la ceea ce ºtii deja despreacestea, identificã afirmaþia ade-vãratã:A) Domnul Watkins suferã deastm.B) Cyprien este logodnicul luiAlice.C) Dada este animalul de com-panie al fermierului.D) Tânãra Alice nu a învãþat lecþiala chimie.E) Domnul Watkins nu este deacord cu cererea lui Cyprien.

5. Sunt douã personaje care seintereseazã de ºtiinþe. Prin urmare,pe parcursul acestui concurs veiavea ºi câteva întrebãri... de interesºtiinþific! Iat-o pe prima: Ce esteoxigenul, conform definiþiei dinmanualul consultat de miss Watkins?A) Un gaz fãrã secrete.B) Un gaz alb, fãrã gust ºi fãrãmiros.C) Un subiect de discuþie.D) Un corp metalic fãrã gust.E) Un corp gazos, incolor, inodorºi insipid.

6. Recunoaºte personajul careare urmãtoarele caracteristici„…cinstit, gentleman adevãrat,chimist excepþional…“:A) WatkinsB) MéréC) un fermierD) un minerE) Consulul Franþei

3. Sã cunoaºtem mai bine perso-najele. Deja din primele douãpagini aflãm câteva dintreobiceiurile lor. Alege varianta careeste falsã!A) Lui Cyprien nu-i place ginul.B) Domnul Watkins fumeazãpipã.C) Struþul înghite pilule.D) Alice poartã bonetã.E) Alice se îmbracã simplu.

Page 3: Revista basme cls 7-8

21

deºert, epuizarea!... Preþ de douãzeci de ani mi-am câºtigat cu multã ostenealãpâinea cea de toate zilele!... Dar nu m-am pierdut cu firea!... ªi iatã-mãacum! Sunt bogat ºi înþeleg sã profit de bogãþia mea!... înþeleg sã-mi þin fiicaaproape, mai ales ca sã aibã grijã de guta mea ºi sã-mi cânte seara la pian!...Dacã se va mãrita, se va mãrita aici, cu un bãiat din Griqualand, la fel debogat ca ea, fermier sau miner ca mine, care nu-mi va spune cã o ia sãtrãiascã dintr-o leafã de mizerie, într-o þarã unde n-am de gând sã calc vreodatãºi a cãrei limbã îmi sunã ca o pãsãreascã de neînþeles. În fine, se va mãritacu unul care poate sã dea pe gât o sticlã de gin ºi e-n stare sã fumeze pipã cusocru-sãu ca un bãiat de nãdejde! Alice nu e de dumneata!

Cyprien nu gãsi de cuviinþã sã mai continue întrevederea. κi luã pãlãria,salutã politicos ºi ieºi. Cât de naiv fusese! Rãspunsul domnului Watkinsfusese aspru, fãrã îndoialã, dar mai mult decât tonul, era dureros adevãrulpe care tânãrul îl descoperise pe parcursul întrevederii. Nu se gândise pânãacum, cã averea, naþionalitatea, educaþia ºi mediul deschideau aºa o prãpastieîntre el ºi Alice. Obiºnuit, de câþiva ani, sã considere mineralele dintr-unpunct de vedere pur chimic, diamantele erau pentru el doar niºte mostre decarbon, bune numai pentru muzeul de geologie. Apoi, avea în Franþa o viaþãsocialã de un nivel mult mai înalt decât al familiei Watkins. În consecinþã nuluase nicidecum în calcul valoarea comercialã a minei din posesia fermierului.Nu-i trecuse prin minte nicio clipã cã ar putea fi vreo diferenþã socialã întrefiica marelui proprietar a lui Vandergaart-Kopje ºi un promiþãtor inginerfrancez. Dacã totuºi s-ar fi gândit la diferenþe, atunci, în concepþia lui deparizian ºi de absolvent summa cum laude ar fi considerat cã el era acelacare ar fi fãcut ceea ce în mod convenþional numim o „mezalianþã”. Cãci laurma urmelor, Monsieur Méré, eminent chimist ºi profesor la ªcoala de Mineera gata sã se însoare cu fiica unui fermier din Colonia Capului.

Erau trei luni de când o cunoºtea pe Alice. Ajuns în Griqualand, Cyprienînchiriase o cabanã de pe teritoriul Vandergaart-Kopje. Domnul Watkins seplictisea de moarte ºi sperase cã tânãrul instalat lângã el avea sã-i aducã un picde distracþie în viaþa sa lipsitã de culoare. Se gândise cã va gãsi în noul chiriaº untovar㺠de pahar pe cale sã dea gata o canã cu gin. Dar cât se înºelase! Dupã cese instalase cu retortele, cuptoarele ºi reactivele sale, Cyprien îºi începu cercetãrilegeologice prin zonã. Aºa se face cã la sfârºitul zilei se întorcea frânt de obosealãºi nu încuraja bârfele tatãlui lui Alice. Nu era nicidecum petrecãreþul pe care îlaºteptase fermierul. Cyprien era modest, sincer ºi bun, cu purtãri simple ºisentimente profunde. Era imposibil sã nu te ataºezi de el! Or chiar asta i seîntâmplase lui John Watkins – fãrã sã vrea ºi fãrã sã-ºi dea mãcar seama; el îlrespecta pe tânãrul inginer mai mult decât pe oricine altcineva îi trecuse pragul.Ah, dacã bãiatul ãsta ar fi cunoscut plãcerea ginului ºi ar fi apreciat pipa!

În ceea ce o priveºte pe miss Watkins, ea luase imediat o atitudine deprietenie sincerã faþã de tânãrul inginer. Descoperind la el o distincþie ºi ocapacitate intelectualã inexistente în anturajul ei obiºnuit, Alice nu se sfii sãfoloseascã aceastã ocazie pentru a-ºi completa, prin noþiuni de chimie, instrucþiadestul de variatã, pe care reuºise sã ºi-o facã prin propriul efort de lecturã.

– Diamantul, îi explicã într-o zi Cyprien este carbon pur. Nimic altcevaºi nimic mai mult decât carbon cristalizat. Iar carbonul este un element foarterãspândit. Toþi compuºii organici conþin carbon într-o foarte mare proporþie.

– Extraordinar! zise Alice. Deci, copacul de colo, iarba de-aici de subpicioarele mele, struþul Dada, eu însãmi, ºi dumneavoastrã, domnule Méré, suntemparþial fãcuþi din carbon... precum diamantele?! Dar dacã este aºa de mult car-bon în aceastã lume, dumneavoastrã, chimiºtii, de ce nu încercaþi sã-l cristalizaþi

7. Ai întâlnit în text cuvântulmezalianþã. Ce înseamnã oare ?A) Un pact între douã persoane.B) O alianþã între douã persoanecu acelaºi interes.C) O cãsãtorie cu o persoanã decondiþie inferioarã.D) Un compromis politic.E) O relaþie amiabilã între douãfamilii.

8. De când o cunoºtea Cyprienpe Alice?A) De când s-a întors în Franþa.B) De când a venit în Franþa.C) De când a ajuns în Griqualand.D) De când a absolvit facultatea.E) De când a sosit în Africa de Sud.

Page 4: Revista basme cls 7-8

22

aºa cum procedaþi cu sulful, din care mi-aþi arãtat zilele trecute cristale atât defrumoase? Ar fi mult mai practic decât sã se sape galerii în minã, iar oameniisã-ºi riºte vieþile ca sã scormoneascã dupã diamante!

– De multe ori s-a încercat sã se confecþioneze diamantul artificial princristalizarea carbonului pur, spuse Cyprien. Pânã acum, aceastã problemã n-afost rezolvatã încã. Ca întotdeauna, în ºtiinþã ºi tehnologie este nevoie de timp.

Încet-încet, Cyprien simþise cum se naºte în el un sentiment mult maiadânc ºi mai tandru faþã de aceastã fatã minunatã. Inima îi spunea cã n-ar maigãsi niciodatã o persoanã atât de desãvârºitã ca Alice. Sincerã, deºteaptã,cultivatã, plinã de viaþã! Cyprien era convins cã ea era femeia pe care Dumnezeui-o scosese în cale ca sã-ºi împartã cu ea viaþa lui de muncã ºi de cercetare.

Acum însã cãdea din înãlþimea visului sãu ºi vedea, pentru primadatã, hãul îngrozitor care îl separa de Alice. Totuºi Cyprien nu era omulcare sã se lase copleºit de disperare.

„Sã renunþ la atâta graþie, din pricina averii!” îºi spunea el. „Sãabandonez lupta din pricina unui refuz! N-ar fi mai bine sã renunþ laprejudecãþi ºi sã încerc sã devin acceptat de Watkins?... Sunt atâþia care seîmbogãþesc în câteva luni, cãutând diamante! Oare eu nu pot sã fac la fel?De ce n-aº gãsi ºi eu o piatrã de o sutã de carate, cum s-a mai întâmplat ºialtora; sau chiar mai bine – de ce n-aº descoperi un nou zãcãmânt?

Cyprien nu mai stãtu mult pe gânduri. Socotind cã aceasta este caleaspre fericirea alãturi de Alice, el se asocie cu Thomas Steele, un fost minerdin Lancashire ºi unul dintre puþinii oameni oneºti care se învârteau înjurul taberei de la mina Kopje. Împreunã luarã în arendã un lot de pedomeniul Watkins ºi începurã munca. Cyprien constatã rapid cã nu eradeloc uºoarã cãutarea diamantelor. Providenþa însã îi aduse în cale ajutoarede nepreþuit acolo unde s-ar fi aºteptat mai puþin…

Inginerul nostru fu adânc miºcat într-o bunã zi de un grup de tineri negriproaspãt veniþi la minã. Erau epuizaþi ºi nemâncaþi, osteniþi dupã un drumlung; se pare cã nimãnui nu-i pãsa de soarta acestor nãpãstuiþi. Cyprien leoferi încurajare ºi le împãrþi mâncare. Doi dintre ei, Matakit ºi Bardik îºi arãtarãrecunoºtinþa ºi rãmaserã sã munceascã pe lotul sãu pentru câþiva bãnuþi înplus. Apoi Cyprien îl salvã de la moarte pe chinezul Li, un bãrbat de toatãisprava care, din pricina obiceiurilor sale orientale, era þinta glumelor proasteale îmbogãþiþilor din Kopje. Aºa se fãcu cã Li intrã ºi el în serviciul lui Cyprien.

Se cuvine poate sã spunem acum câteva cuvinte despre lumea din Kopje.Oameni de toate felurile veniserã pânã „la capãtul lumii” în cãutare de bogãþii.Toate rasele pãmântului se amestecau aici într-o populaþie pestriþã, mãcinatãde dezamãgiri, frãmântatã de scandaluri ºi beþii, pe jumãtate sãlbãticitã.

Cyprien se þinea la bunã distanþã de locurile de adunare, dar se ciocneaadesea la ferma Watkins de trei tineri care fãcuserã avere la Kopje ºi careacum roiau în jurul lui Alice. Fetei îi displãceau profund ºi Friedel, un neamþînfumurat din Hamburg ºi James Hilton, un saxon beþiv ºi cartofor ºi AnnibalPantalacci, un napolitan pus pe glume proaste. Dar, din pãcate, tatãl ei încurajavizitele acestor indivizi ºi îi tot cântãrea ca viitori pretendenþi. ªi dacã tânãrulinginer francez era pentru ea o nesecatã minã de conversaþii cu miez, ceilalþitrei o plictiseau de moarte cu discuþiile lor nesãrate.

Cât despre Cyprien, acesta prefera sã îºi încheie serile la JacobusVandergaart, un bãtrân ºi cumsecade bur*, care locuia aproape de tabãrã.Numele lui nu era întâmplãtor acelaºi cu al minei de diamante. El fusese

* bur – populaþie în Africa de Sud constituitã din urmaºii coloniºtilor europeni, înspecial olandezi, stabiliþi aici din secolul al XVII-lea.

9. Iatã încã o întrebare de...interes ºtiinþific. Pentru a obþinediamante, Miss Watkins îisugereazã domnului Méré sãcristalizeze…A) cupruB) sulfC) argintD) carbonE) plante

10. Ce apreciazã tânãrul inginerfrancez la miss Watkins?A) talentul de pianistãB) sinceritatea, deºteptãciunea,educaþiaC) grija pentru struþi ºi alte animale.D) fobia diamantelorE) averea ei, care l-ar ajuta în cer-cetãrile sale

11. Ce diferenþã a observat Aliceîntre Cyprien ºi pretendenþiipreferaþi de tatãl sãu?A) Cyprien lucra în laborator,ceilalþi trei la fermã.B) Cyprien spunea glume nesã-rate, ale celorlalþi erau bune.C) Cyprien era foarte abil în con-versaþiile politice, iar ceilalþi trei eraubuni doar la dialoguri plicticoase.D) Cyprien era inteligent ºi culti-vat, ceilalþi trei erau superficiali ºiprea puþin educaþi.E) Lui Cyprien îi plãceau vizitelela fermã, celorlalþi le displãceauprofund.

Page 5: Revista basme cls 7-8

23

primul care ocupase acest teritoriu, când au început concesiunile de teren.Dupã spusa lui, o judecatã pãrtinitoare îl deposedase de proprietate, înavantajul lui John Watkins. El stãtea acum într-o colibã veche de pãmânt, ºiîºi câºtiga pâinea ca ºlefuitor de diamante.

Iatã cã se împlineau cincizeci de zile de când Cyprien începuse exploatarea.Îl bucura meseria de miner? Era el mai bogat? Era mai aproape de a-ºi atingeidealul de a se cãsãtori cu Alice? Vai, nimic din toate acestea. Ce era de fãcut?Cum altfel sã procedeze? Sã se întoarcã în Franþa la cariera lui ºtiinþificã ºi sãrenunþe la Alice pentru totdeauna? Aceastã idee îi dãdea fiori. Se hotãrî sã îºi iao zi liberã, sã îºi facã ordine în gânduri ºi sã rãspundã unei scrisori de la bunulsãu prieten Pharamond Barthes, un vestit vânãtor din Transvaal.

Dragã Pharamond,Mãrturisesc cã ideea de a te vizita pe malurile fluviului Limpopo...

Dar Cyprien nu reuºi sã-ºi termine fraza. O trosniturã formidabilã îlfãcu sã sarã de pe scaun. Auzi strigãte:

– S-a surpat!– S-a prãbuºit tot peretele!În câteva secunde Cyprien fu afarã ºi vãzu dezastrul: mare parte din

lotul lor nu mai era decât o amestecãturã de pietre.– Am scãpat ca prin urechile acului, zise Thomas Steele de pe marginea

gropii. Suntem teferi. Din pãcate Matakit coborâse deja. E acolo, bietul bãiat.– Doar n-o sã-l abandonãm îngropat de viu! exclamã Cyprien.Tocmi pe datã vreo douãzeci de mineri ca sã înceapã cãutãrile lui

Matakit. Dupã vreo câteva ore de sãpat îl gãsirã þeapãn ºi fãrã suflare.Cyprien nu se lãsã. Îl duserã în cabana sa ºi împreunã cu Thomas începurãsã-l fricþioneze ºi sã-i aplice miºcãri ritmice peste torace.

– Ia te uitã, strânge în mânã un bulgãre de pãmânt.– Hai Thomas, maseazã cu putere, lasã amãnuntele.ªi iatã cã speranþele inginerului furã rãsplãtite. Douã strãnuturi

zguduirã deodatã trupul lui Matakit. Tânãrul deschise ochii. κi privi stãpânulºi o lacrimã îi ºiroi pe obraz.

– Gata, dragul meu eºti salvat, îi ºopti încurajator tânãrul inginer.Cyprien îl lãsã apoi pe Matakit în grija lui Li ºi se îndreptã spre ferma

Watkins. Avea mare nevoie sã schimbe o vorbã cu Alice. Nu mai puteacontinua astfel. Sã punã în pericol vieþile oamenilor pentru a se îmbogãþi ise pãrea ceva monstruos.

Miss Watkins auzise de surpare ºi se bucurã cã erau cu toþii teferi. Ea îlascultã cu rãbdare pe Cyprien ºi îi reaminti de o conversaþie mai veche.

– Dacã tot þineþi atât de mult sã gãsiþi diamante, domnule Méré, de cenu încercaþi sã le cãutaþi acolo unde aþi avea cu adevãrat ºansa sã ledescoperiþi: în laboratorul dumneavoastrã?

Când se întoarse acasã, inginerul se gândea încã la cuvintele acestea vibrante,atât de adevãrate, atât de mobilizatoare. „ªi de ce nu, la urma urmei?”, îºi zise el.

Se închise în laborator ºi începu sã mediteze serios la noul sãu proiect.Raþionamentul logic îl determinã pe tânãrul chimist sã creadã cã diamantul s-arputea forma în minã aºa cum se cristalizeazã sulful în solfatare. „Cine poate ºtidacã zãcãmintele de diamante nu sunt adevãrate creuzete în care are loccarbonatarea?” îºi spunea Cyprien. „Din moment ce avem de-a face cu unamestec de hidrogen ºi de carbon, care este purtat odatã cu apele ºi depunerilealuvionare sub formã de gaz metan, de ce n-ar putea fi chiar oxidareahidrogenului, unitã cu oxidarea parþialã a carbonului, aceea care determinãcristalizarea surplusului de carbon?”

12. Care este motivul profundal nefericirii lui Cyprien în acestmoment al povestirii ?A) Nu i se potriveºte meseria deminer.B) Este departe de þara lui natalã.C) Îi este dor de bunul sãu prieten,Pharamond.D) Nu a gãsit petrol.E) Îi este teamã sã nu o piardã peAlice.

13. Ce lipseºte începutului descrisoare de pe aceastã paginãpentru a fi corect din punctul devedere al convenþiilor de redactareale acestui tip de text?A) Adresa destinatarului.B) Adresarea prietenoasã.C) Antetul minei Kopjie.D) Data ºi locul de unde estescrisã.E) Numele expeditorului.

14. Eºti în pas cu textul? Careeste ordinea evenimentelor? Alegerãspunsul corect:1. Matakit este singura victimã.2. Cyprien încearcã sã scrie oscrisoare.3. Cyprien îi împãrtãºeºte lui Alicesupãrãrile sale.4. Are loc un accident de minã.5. Alice îl sfãtuieºte sã fabricediamante.6. Cyprien ºi Thomas îl salveazãpe tânãrul negru.

A) 2,4,1,6,3,5B) 2,3,5,4,1,6C) 1,3,4,2,5,6D) 4,6,2,3,5,1E) 4,6,3,2,5,1

Page 6: Revista basme cls 7-8

24

Cyprien cãutã în fundul minei provizii de pãmânt cu calitãþi pe carele credea deosebit de favorabile pentru experienþa pe care avea sã o facã.Apoi, din acest pãmânt realizã un mortar gros, cu care tencui cu foartemare grijã interiorul unui tub de oþel, provenit de la o þeavã de tun, lungãde o jumãtate de metru, foarte groasã ºi de calibru mare.

Înfundã tubul la unul din capete ºi puse în el bucãþi de cupru ºi aproximativdoi litri de apã. Apoi îl umplu cu gaz metan, îl închise cu capace de lut ºi îl fixãcu niºte tije metalice prevãzute cu filet. Aparatul era acum construit. Nu maiera nevoie decât sã-l supunã unei încãlziri intense.

Pentru acest lucru, fu poziþionat într-un mare cuptor cu reverberaþie, alcãrui foc trebuia sã ardã zi ºi noapte, pentru a obþine încãlzirea pânã laincandescenþã. Atât tubul cât ºi cuptorul erau acoperite cu un strat foartegros de pãmânt refractar, cu intenþia sã pãstreze cea mai mare cantitate decãldurã ºi sã nu se rãceascã decât foarte încet, când timpul va veni. Îi revenilui Matakit sarcina de a veghea ca focul sã ardã continuu în cuptor. Tânãrulnegru era foarte mândru de misiunea încredinþatã ºi mulþumit cã putea însfârºit sã se revanºeze faþã de acela care îl scãpase de la moarte.

Dupã douã sãptãmâni, Cyprien stinse focul ºi aºteptã cu rãbdare rãcirea.Iatã cã ziua cea mare sosi. Inginerul îndepãrtã înveliºurile refractare ºideschise cuptorul. Dar, vai!… Þeava de tun plesnise. Sub presiunea vaporilorde apã ºi a gazului metan, la o temperaturã extrem de ridicatã, oþelul crãpaseca o coajã de nucã. Tânãrul chimist era dezamãgit. Experimentul eºuase. Ceera de fãcut acum? Sã o ia de la capãt, iatã ce era de fãcut! Trebuia sãrecalculeze parametrii ºi sã refacã experimentul.

Cu o curiozitate tipicã omului de ºtiinþã, Cyprien apropie încet un chibritaprins de gura tubului. Examinând interiorul, vãzu acolo un bulgãre roºu închis,cu diametrul unei portocale. Îl scoase cu grijã afarã ºi-l observã. Concluzionândcã era doar o bucatã de argilã, desprinsã de pe suprafaþa interioarã a tubului ºiizolat arsã, era cât pe ce sã o arunce, când îºi dãdu seama cã suna a gol.Bulgãrele era ca un mic ulcior închis, iar înãuntru zãngãnea ceva.

„Parc-ar fi o puºculiþã!” îºi zise Cyprien în glumã. Apoi luã un ciocanºi sparse înveliºul de argilã.

Ce mai surprizã îl aºtepta pe tânãrul inginer! Fusese într-adevãr opuºculiþã bulgãrele roºcat! Dar cine ar fi crezut cã adãpostea un diamantimens? Cãci nu era vreo îndoialã asupra naturii pietrei care se ivi dintresfãrâmãturile de lut. Învelitã într-o gangã* similarã celei a diamantelor deGriqualand, piatra avea dimensiuni incredibile, neverosimile, fãrã prece-dent! Era mai mare decât un ou de gãinã, semãna cu un cartof ºi cântãreamai mult ca sigur peste trei sute de grame.

– Un diamant!... Un diamant artificial! Chiar am fãcut un diamant!?!repeta Cyprien parcã nevenindu-i sã-ºi creadã ochilor. Carbonul s-acristalizat!... Am gãsit soluþia! Sunt bogat!... Mã voi putea cãsãtori cu Alice,acum! Sã fie adevãrat? Sau doar visez?

Cyprien coborî în fugã drumul spre casa bãtrânului ºlefuitor.– Domnule Vandergaart, priviþi vã rog ºi spuneþi-mi ce este aceastã piatrã?Jacobus examinã obiectul pe deasupra ochelarilor ºi îi zâmbi lui

Cyprien. Zise apoi liniºtit:– Dragul meu, acesta este, fãrã umbrã de îndoialã, cel mai mare diamant

din lume. Aº opina cã dupã tãiere va avea peste patru sute de carate!Cyprien mulþumi, salutã, ieºi în grabã, urcã în fugã drumul spre fermã.

Nu mai bãtu la uºã ºi intrã de-a dreptul. O vãzu pe Alice ºi, fãrã sã spunãvreo vorbã, o îmbrãþiºã ºi o sãrutã cu foc pe-amândoi obrajii.

*gangã – parte sterilã dintr-un zãcãmânt metalifer.

16. Îþi mai aduci aminte? Ce altecalitãþi are Cyprien?A) Dupã pãrerea lui Alice, Cyprieneste distins ºi cultivat.B) Dupã pãrerea lui John Watkins,Cyprien este sincer ºi bun tovarãºde petreceri.C) Dupã pãrerea lui ThomasSteele, Cyprien este un colaboratorfoarte guraliv.D) Dupã pãrerea lui Jacobus,Cyprien este un judecãtorpãrtinitor.E) Dupã pãrerea rivalilor sãi,Cyprien este un cartofor redutabil.

17. Ce explicaþie are bucurialui Cyprien când ºi-a dat seama cãexperimentul reuºise?A) Va dovedi lumii cã este unchimist excepþional.B) Va putea sã se însoare cu Alice.C) Va putea sã aibã un laboratormai bun.D) Va putea sã se întoarcã înFranþa.E) Va putea sã obþinã alte premiiimportante.

15. În aparatul de care se ser-veºte Cyprien pentru a încerca sãobþinã diamante se aflã:A) tije metalice cu filet ºi apãB) doi litri de mortar gros, gazmetan ºi cupruC) oþel, doi litri de cupru, mortar ºiapãD) gaz metan ºi doi litri de pãmântE) bucãþi de cupru, mortar dinpãmânt, gaz metan ºi doi litri de apã

Page 7: Revista basme cls 7-8

25

– Ce faci domnule? Ce înseamnã asta? strigã domnul Watkins,scandalizat la culme de aceastã probã neaºteptatã de afecþiune.

– Domniºoarã Alice, îmi cer iertare! se bâlbâi Cyprien, surprins acumde fapta sa prea îndrãzneaþã, totuºi strãlucind de bucurie. Vã rog sã mãscuzaþi. Sunt nespus de fericit, domnule, domniºoarã!... Miss Watkins…Sunt ... ah, n-am cuvinte!… Iatã ce vã aduc!

Tânãrul puse încet pe masã diamantul. Fermierul îl fixã uluit.– Dumneavoastrã sunteþi inspiraþia acestei descoperiri, scumpã

domniºoarã Alice! Domnule Watkins, încântãtoarea dumneavoastrã fiicãm-a încurajat sã fabric diamante. Ei îi datorez aceastã reuºitã!

– ªi, hm, crezi cã poþi sã faci ºi, hmm, alte diamante la fel de mari?zise Watkins, încercând sã-ºi recapete graiul.

– Fãrã îndoialã! Am sã produc diamante, cu grãmada!... Primul pas afost mai greu, dar acum cã am soluþia, rãmân de corelat diverse detalii. De-acumîncolo nu mai e decât o chestiune de timp ºi de punere la punct.

– Dar, reluã fermierul, care pãlise de tot acum, descoperirea aceastamã va ruina! Nu te-ai gândit la urmãri, domnule inginer? Vei aduce însapã de lemn pe toþi proprietarii din Griqualand. Ah! E o, e o...infamie!...Asta-i curatã ticãloºie, domnule!... Meriþi sã fii împuºcat, domnule.

Miss Watkins se ridicase în picioare, extrem de palidã.– Mãrturisesc cã nu am reflectat la toate astea! rãspunse sincer Cyprien.

Întotdeauna progresul industrial aduce o serie de consecinþe pe care nu lepoþi evita. ªtiinþa purã n-are cum sã þinã seama de acestea!... În plus, înceea ce vã priveºte pe dumneavoastrã, nu aveþi motive de îngrijorarematerialã. Ce-i al meu e ºi al dumneavoastrã ºi ºtiþi foarte bine pentru cemi-am îndreptat cercetãrile în direcþia aceasta!

John Watkins examinã cu iuþealã foloasele pe care le putea trage ºinu avu nicio ezitare sã-ºi schimbã pãrerea.

– Pânã la urmã, reluã el cu un glas liniºtit, s-ar putea ca totuºi sã aidreptate. Aºa-i, domnule Méré, dumneata vorbeºti ca un bãiat cumsecade!Dacã mã gândesc bine, o sã ne înþelegem! De ce sã fabrici dumneata ocantitate mare din acele pietre artificiale? Ar duce la deprecierea descopeririidumitale! N-ar fi mai cumpãtat sã pãstrezi secretul, sã-l foloseºti cu mãsurã?

– Domnule Watkins, propunerea dumneavoastrã este inadmisibilã.Dacã pãstrez secretul, n-aº fi decât un simplu falsificator! Chiar mâine voicomunica Academiei de ªtiinþe rezultatul experimentului meu. MissWatkins, vã rog sã mã iertaþi. A fost un vis prea frumos!...

Apoi Cyprien îºi luã diamantul ºi pãrãsi camera, salutând politicos.Plecã de la fermã cu inima zdrobitã, dar hotãrât sã-ºi îndeplineascã datoriaprofesionalã. Se duse direct la bãtrânul Vandergaart.

– Dragã Jacobus, taie, te rog, o faþetã pe cocoaºa asta, ca sã vedem cese ascunde sub gangã!

Vandergaart se apucã de treabã. Îi aºtepta o altã surprizã de proporþii.Diamantul era negru! O caracteristicã excepþionalã care-i sporea ºi maimult valoarea. Mâinile lui Jacobus Vandergaart tremurau de emoþie, fãcândgema sã licãreascã în lumina apusului.

– Iatã cea mai frumoasã piatrã în care s-au reflectat vreodatã razelesoarelui! spuse el emoþionat. Doamne, ce minunãþie! Cum va fi oare dupãce va fi ºlefuitã pe toate feþele? Oare ce formã geometricã ar pune maibine în valoare splendoarea acestui diamant?

– Te-ai angaja sã-l ºlefuieºti? întrebã Cyprien.– Aº fi onorat, ar fi încoronarea întregii mele cariere!...

18. Identificã starea personajelorla vederea diamantului:A) Cyprien e entuziasmat, Jacobuse calm, Watkins e uluit.B) Cyprien e exaltat, Alice erevoltatã, Watkins e fericit.C) Cyprien e îngrijorat, Alice enecãjitã, Jacobus e neliniºtit.D) Cyprien a înnebunit, Watkinss-a scandalizat, Alice s-a fâstâcit.E) Cyprien e temãtor, Jacobus eexuberant, Watkins e nãucit.

19. Cyprien rezolvã pozitiv oproblemã moralã. Care este aceea?A) Decide sã renunþe la speranþade a se cãsãtori cu Alice pentrua-ºi face publicã descoperirea.B) Decide sã o sãrute pe Alice fãrãpermisiunea ei.C) Decide sã renunþe la fabricareadiamantelor pentru a nu-i ruina pemineri.D) Decide sã renunþe la publicareasecretului diamantului artificial dedragul lui Alice.E) Decide sã intre în casa luiWatkins fãrã sã batã la uºã.

20. La plecarea de la fermaWatkins, planul lui Cyprien este:A) sã o cearã pe Alice în cãsãtorieB) sã vândã diamantulC) sã deschidã un magazin debijuteriiD) sã facã un raport pentruAcademia de ªtiinþeE) sã plece la Cape Town

Page 8: Revista basme cls 7-8

26

Inginerul încredinþã diamantul lui Jacobus care îºi luã uneltele ºi plecãsã lucreze neºtiut de nimeni la Cape Town. Cyprien merse acasã ºi începusã facã descrierea experimentului pe care plãnuia sã o trimitã cât de curândla Academia de Stiinþe.

Între timp ºi John Watkins îºi fãcea planuri. „Bun! trebuie neapãrat cadiamantul acela sã fie al meu! Cât despre reticenþele prosteºti ale ingineruluicare l-a fabricat, e cum nu se poate de simplu. Alice e aici. Da! Îl convingeu, hmmm. Auzi, propunere inadmisibilã! Îl fac eu sã-ºi revizuiascãbunul-simþ. Hmmm. Chiar dacã ar trebui sã îi promit fata de nevastã!...Chiar dacã trebuie sã i-o ºi dau!”

„Pânã la urmã, fiicã-mea n-ar avea motive de împotrivire! Acest CyprienMéré este un tânãr savant foarte chipeº! O iubeºte la nebunie pe Alice ºi îmiînchipui cã ea a început deja sã viseze dupã el! ªi, nu-i aºa, ce poate fi maiminunat decât sã uneºti douã inimi care bat una pentru cealaltã... sau, celpuþin, sã le faci sã spere cã o asemenea unire va avea loc, eh? Mãcar pânãcând limpezim toatã povestea asta ºi diamantul e al meu!”

Aºa cã îºi începu jocul chiar de a doua zi când îi fãcu o vizitã lui Cyprien.– Domnule Méré, ai garanþia cã mai poþi fabrica un diamant din nou?– Evident cã nu. Trebuie sã testez din nou procedeul.– Pãi vezi, ºi atunci de ce te grãbeºti sã scrii la Academie? Nu e mai

corect sã verifici ceea ce ai lucrat? Sunt convins cã Alice te-ar putea chiarajuta în redactarea observaþiilor.

Fermierul continuã discuþia cu mare dibãcie ºi îl determinã pe Cypriensã nu se expunã riscului unui eºec ºtiinþific ºi sã pãstreze secretul pânã vafi sigur de reuºitã. Apoi mai trebuia sã vadã ºi cum arãta diamantul ºlefuitca sã-ºi încheie studiul. Iar Vandergaart ceruse o lunã de lucru. Cyprienconchise cã era înþelept sã mai aºtepte.

La vremea hotãrâtã Jacobus se întoarse.– Am încheiat lucrul, zise el cu simplitatea-i caracteristicã ºi puse pe

masã o cutiuþã de lemn pe care Cyprien o deschise. Inginerul rãmaseînmãrmurit. Diamantul fusese tãiat în formã de romboid dodecaedru. Acumera cu atât mai neobiºnuit cu cât se definea net pe aºternutul de bumbacalb al cutiei – un imens cristal negru care arunca focuri prismatice aºa deputernice cã ziceai cã lumina izvorãºte din chiar acel obiect întunecat.Laboratorul pãrea cã sechestrase soarele în interior.

Cyprien strânse cu recunoºtinþã mâna bãtrânului ºlefuitor, luã piatraºi se îndreptã cu paºi grãbiþi spre ferma Watkins. Ajuns acolo, bãtu la uºã,intrã, salutã curtenitor ºi-i prezentã cutiuþa lui Alice. Aceasta privi pentruprima datã în viaþã un diamant cu interes.

– Într-adevãr, e frumos!... O fãrâmã de carbon incandescendent! spuseea, privindu-i faþetele întunecate ºi scânteietoare. Apoi, se apropie graþiosde oglinda care se afla deasupra cãminului ºi îºi puse bijuteria pe frunte,printre ºuviþele sale blonde.

– O stea montatã în aur! comentã galant Cyprien.– Ei bine, rãspunse Alice plãcut surprinsã de madrigalul tânãrului, sã-i

punem acest nume! Hai sã-l numim Steaua Sudului!... Ce pãrere aveþi,domnule Cyprien? Nu e oare negru ca frumuseþile africane ºi strãlucitorasemenea cerului austral?

– Domniºoarã Alice, zise atunci tânãrul inginer, dumneavoastrã m-aþiîncurajat sã fabric diamante! Steaua Sudului vã datoreazã existenþa numaidumneavoastrã. Sigur, va fi o bijuterie fãrã nicio valoare comercialã cândi se va cunoaºte adevãrata provenienþã, iar diamantele se vor produce la

21. John Watkins ce plãnuieºte?A) Sã o determine pe Alice sãcumpere diamantul.B) Sã o convingã pe Alice sã semãrite cu Cyprien.C) Sã-l manipuleze pe JacobusVandergaart.D) Sã-l elimine pe Cyprien de pelista pretendenþilor.E) Sã obþinã diamantul cu oricepreþ.

22. De ce amânã Cyprien sãînºtiinþeze Academia de ªtiinþe decrearea diamantului artificial?A) Nu are toate informaþiilenecesare unui studiu ºtiinþific.B) Miss Alice nu-l poate ajuta înredactarea observaþiilor.C) Se teme cã minele de diamantevor da faliment.D) Watkins nu a terminat de ºlefuitdiamantul.E) Existã un termen limitã pentrucomunicarea unui articol de spe-cialitate.

23. În ce sens autorul foloseºtecuvântul „madrigal”?A) complimentB) reproºC) dansD) cadouE) costumaþie

Page 9: Revista basme cls 7-8

27

scarã industrialã! ... Totuºi pentru mine are o semnificaþie deosebitã. Spercã tatãl dumneavoastrã îmi va permite sã v-o ofer, în amintirea inspiraþieipe care aþi adus-o cercetãrilor mele!

– Ei, da, sigur cã da. De ce nu?! zise domnul Watkins imediat,neputându-ºi ascunde reacþia la aceastã propunere… atât de aºteptatã.

– Domniºoarã Alice, continuã entuziasmat Cyprien, Steaua Suduluieste a dumneavoastrã!... V-o ofer din toatã inima ºi vã mulþumesc!

Drept rãspuns, miss Watkins întinse tânãrului mâna pe care acesta i-ostrânse cu sincerã afecþiune.

Curând, o mulþime de vizitatori se perindarã pe la fermã, ca sã vadãminunea minunilor. Se aflã cã diamantul aparþinea de drept domniºoareiWatkins, dar cã tatãl ei era de fapt proprietarul. Deocamdatã nu se ºtianimic despre originea artificialã a pietrei. Minerii din Griqualand nu erauatât de nesocotiþi încât sã rãspândeascã un asemenea secret care putea sãdetermine ruina lor imediatã. Cât despre Cyprien, acesta hotãrâse sã nutrimitã încã memoriul sãu despre Steaua Sudului, înainte de a-ºi verificaprocedeul printr-un al doilea experiment.

Cum celebritatea nu e niciodatã de un singur fel, diamantul negru eradeopotrivã adulat ºi hulit. Veniserã desenatori de la mare depãrtare ca sã-iimortalizeze imaginea. Se scriseserã articole laudative despre el. Totuºi gurilerele spuneau cã va aduce nenorocire. ªi, bineînþeles, erau mulþi oameni „debine” care, clãtinând din cap, declarau cã preferã sã vadã aceastã piatrã adiavolului la Watkins, decât la ei acasã. Înnebunit de toate aceste cleveteli,despre care credea cã ar putea face sã scadã valoarea bijuteriei, fermierulhotãrî sã dea un mare banchet în cinstea Stelei Sudului. Spera el cã aceastãacþiune de promovare va duce la transformarea în bani grei a diamantului –indiferent de pãrerea tânãrului inginer ºi de dorinþa fiicei sale de a-l pãstra. Zisºi fãcut; organizã cu mare pompã petrecerea Stelei.

În bazinul Vaal-ului, avea sã se vorbeascã multã vreme despre acestchef de pominã. Steaua Sudului trona pe soclul ei, înconjuratã de lumânãriaprinse. Aºezat cu spatele la ea, John Watkins prezida cu aplomb adunarea.Alice, din capãtul celãlalt al mesei, fãcea onorurile de gazdã cu graþia eiobiºnuitã, încercând totodatã sã-ºi ascundã tristeþea. Cyprien refuzase po-liticos invitaþia la banchet ºi Alice îi înþelegea motivele.

Petrecerea era în toi. Se spuserã poveºti, se bãu mult, se mâncã ºi mai mult,se fãcurã toasturi. John Watkins se întoarse la un moment dat sã închine unpahar pentru Steaua Sudului, dar iatã cã piatra nu mai era pe soclul ei.

– Diamantul!... Cine l-a luat? urlã el nãpraznic.– Domnilor, vã rog sã rãmâneþi pe loc! zise ºeful brigãzii de poliþie

aflat ºi el printre invitaþi împreunã cu oamenii sãi. Toþi cei prezenþi vor fipercheziþionaþi înainte de plecare.

– Da!... da!... rãspunse în unanimitate adunarea.Toþi permiserã sã fie controlaþi. Toate colþurile ºi ungherele sãlii furã

cercetate. În van. Diamantul parcã intrase în pãmânt.– Rãmân cafrii* care-au servit la masã! spuse ºeful poliþiei. Aceºtia ieºiserã

chiar înainte ca John Watkins sã facã toastul, de îndatã ce îºi încheiaserãserviciul. Erau acum în jurul unui foc ºi pregãteau un concert dupã obiceiulafrican. Furã aduºi în sala de banchet pentru percheziþie, fãrã sã înþeleagãmãcar drama care se petrecuse în spaþiul elegant cuvenit doar albilor!

Ca ºi precedentele cercetãri, nici acestea n-au dus la niciun rezultat.

24. De ce credeau unii oamenicã Steaua Sudului va aducenenorocire?A) Pentru cã, aparþinând unui omlipsit de scrupule, devenise opiatrã a diavolului.B) Pentru cã era un diamant negruºi prin culoare era asociat rãului.C) Pentru cã este un diamant arti-ficial ºi urma sã-i ruineze pe aceiacare lucrau în minã.D) Pentru cã deºi fusese oferit luiAlice, tatãl ei îºi arogase drepturide proprietarE) Pentru cã era nevoie de ritualulunui banchet ca sã fie îmbunateduhurile rele.

25. De ce era tristã Alice?A) Pentru cã îi fusese respinsãiubirea.B) Pentru cã tatãl sãu dorea sãvândã diamantul.C) Pentru cã Cyprien era prezentla petrecere.D) Pentru cã iubirea ei pentruCyprien era imposibilã.E) Pentru cã era sãracã.

*cafru – reprezentant al populaþiei de rasã neagrã din sudul Africii.

Page 10: Revista basme cls 7-8

28

– Dacã hoþul este printre aceºti cafri, el a avut timpul necesar ca sãascundã diamantul! observã cu înþelepciune unul dintre invitaþi.

– Aºa este, zise ofiþerul de poliþie, dar avem un mijloc pentru a-l facesã se denunþe. Ne vom adresa unui ghicitor cafru.

– Dacã îmi permiteþi, zise Matakit, care servise la masã împreunã cuceilalþi, pot face eu proba nuieluºelor!

Merse la un tufiº din apropiere ºi tãie mai multe crengi. Mãsurã cu exactitatedouãzeci de beþe de aceeaºi dimensiune, cam de vreo jumãtate de metru. Le dãduapoi cafrilor, dupã ce pãstrã una de probã. Le zise pe un ton solemn:

– În urmãtorul sfert de orã vã puteþi duce unde doriþi, dar când veþiauzi tam-tam-ul trebuie sã vã întoarceþi negreºit! Voi ºti cine este hoþulcãci nuieluºa lui va fi mai lungã cu zece centimetri!

– Bine, dar hoþul nu se va mai întoarce! obiectã un mesean.– Nu te-ai prins! Chiar acest fapt îl va trãda! îi rãspunse superior un altul.– Atunci va fi mai ºmecher decât Matakit ºi va scurta nuieluºa sa! mai

intrã cineva în discuþie.– Asta sperã ºi ghicitorul probabil, cãci nuieluºa mai scurtã îl va trãda

pe vinovat!Cele cincisprezece minute trecurã cu încordare ºi Matakit folosi

tam-tam-ul ca sã-i recheme pe suspecþi. Toþi se aºezarã în faþa ghicitorului ºiîi prezentarã nuieluºele. Matakit le strânse ºi nu gãsi niciuna de altãdimensiune. Erau perfect egale. Era pe punctul de a declara proba concludentãpentru nevinovãþia compatrioþilor sãi, când se rãzgândi ºi comparã nuieluºelecu aceea pe care o pusese deoparte.

Toate erau mai scurte cu zece centimetri! Se vede treaba cã toþi furaserãcâte ceva ºi din prudenþã îºi scurtaserã nuieluºa! Un hohot de râs generalîntâmpinã acest rezultat neaºteptat... ºi neplãcut pentru Matakit!

Ofiþerul de poliþie concluzionã:– Domnule Watkins, recunosc cã suntem neputincioºi în acest mo-

ment! Dar poate mâine vom fi mai norocoºi. Promit o bunã recompensãpentru orice indicii ar putea conduce poliþia la prinderea hoþului!

– De ce n-ar fi hoþul chiar acela însãrcinat sã-i judece pe semenii sãi?spuse Annibal Pantalacci pe un ton plin de þâfnã.

– Ce vreþi sã spuneþi? întrebã interesat ofiþerul de poliþie.– Pãi, mi se pare logic jocul acestui negrotei, continuã napolitanul.

Fãcând pe ghicitorul, el a înlãturat bãnuielile care ar fi planat asupra sa.Dacã cineva ar fi privit spre grupul negrilor l-ar fi vãzut atunci pe

Matakit cum dispare în întuneric.– Da! reluã ideea Friedel. Era ºi el printre aceia care au servit la masã!...– E un ºmecher ºi un ticãlos, la care domnul Méré þine, nu se ºtie

pentru ce! continuã tendenþios Pantalacci.– Matakit e cinstit, rãspund eu pentru el! strigã miss Watkins.– Nu te mai amesteca, Alice! replicã tãios John Watkins. Eu zic cã

aveþi dreptate. Toate se leagã. El a furat Steaua Sudului!– Aduceþi-l la mine! zise ofiþerul de poliþie, ºi va fi percheziþionat!

Dacã vom gãsi corpul delict, va primi atâtea lovituri de bici câte carate arepiatra. Iar dacã va supravieþui biciuirii, va fi spânzurat dupã a patru sutetreizeci ºi doua loviturã!

Imediat se porni o poterã spre coliba lui Matakit, dar împricinatul nu fugãsit. Îl aºteptarã toatã noaptea. Dar în van. Dimineaþa, Cyprien aflã tot ce sepetrecuse în ajun ºi protestã vehement împotriva acuzaþiilor aduse servitorului.

– Nicio urmã a lui Matakit? întrebã John Watkins.

26. Cine scurtase nuieluºele întimpul ritualului?A) Spiritul binelui, pentru cãservitorii erau nevinovaþi.B) Duhurile rele, pentru a-ipedepsi pe servitori.C) Servitorii, de frica unei lungirimiraculoase a beþelor în timpulprobei.D) Matakit, pentru a satisfacesolicitarea poliþiei.E) Nimeni – scurtarea de fapt esteo iluzie opticã.

27. Evalueazã acuzaþia luiPantalacci ºi argumenteazã:A) Este discriminatorie pentru cãitalianul dã vina pe un „negrotei”.B) E imparþialã pentru cã italianulnu are nimic de împãrþit cuMatakit.C) E rãzbunãtoare pentru cãMatakit îl enervase cu nuieluºele.D) E corectã din punct de vederejuridic pentru cã face un mare cazdin furtul diamantului.E) Conduce la prezumþia de nevi-novãþie pentru cã astfel nevino-vaþii ies de sub incidenþa biciuirii.

Page 11: Revista basme cls 7-8

29

– Niciuna, rãspunse Cyprien.– Au fost cercetate ºi împrejurimile?– Da, rãspunse ofiþerul de poliþie. Ticãlosul a dispãrut ºi e imposibil

de ºtiut unde s-a îndreptat!– Ai percheziþionat coliba? continuã fermierul.– Da, rãspunse de astã datã Cyprien, ºi nu s-a gãsit niciun indiciu cã

Matakit ar fi hoþul.– Ah! îl privi domnul Watkins plin de venin pe tânãrul inginer. Aº da

cinci sute, o mie de lire, ba chiar cinci mii ca sã fie prins!– Vã înþeleg cu prisosinþã! spuse Annibal Pantalacci. Dar mã tem cã

nu vom recupera niciodatã diamantul ºi nu-l vom prinde pe fãptaº!!– Asta nu se poate, domnilor!... Eu vreau neapãrat sã-mi recapãt

diamantul!... Netrebnicul trebuie prins! Dacã aº mai fi tânãr vã asigur cãl-aº gãsi chiar de s-ar ascunde în mãruntaiele pãmântului! Ia sã vedem.Sunteþi aici mai mulþi tineri destoinici. Cine porneºte dupã Matakit? Vãdau cuvântul cã recompensa va fi pe mãsurã.

Nimeni nu zicea nimic. John Watkins continuã:– Sunteþi aici patru pretendenþi la mâna fiicei mele! Ei bine, aduceþi-mi

diamantul ºi, aveþi cuvântul meu, Alice va fi a aceluia care-mi va aduceSteaua Sudului!

– Eu sunt gata de plecare! strigã James Hilton.– ªi eu! declarã Friedel.– Oh da... ºi eu! murmurã Annibal Pantalacci, cu un rânjet.Auzind cã a devenit premiu într-o aºa partidã de vânãtoare, Alice se

fãcu roºie ca para focului. Cu atât mai mare era durerea ei cu cât de faþã seafla ºi Cyprien.

– Miss Watkins, îi ºopti atunci acesta, aº intra în joc, dar numai cupermisiunea dumneavoastrã.

– O aveþi, domnule Cyprien! ªi vã urez din toatã inima sã aveþi succes!rãspunse fata cu înflãcãrare.

– Sunt gata sã mã alãtur ºi eu expediþiei! îi declarã atunci Cyprien cumult calm fermierului.

Cei patru pretendenþi îºi luarã rãmas-bun de la familia Watkins.Ajuns acasã, Cyprien îi gãsi pe Li ºi pe Bardik vorbind în pragul uºii.

Inginerul îi anunþã solemn cã urma sã plece cu Friedel, James Hilton ºiAnnibal Pantalacci, ca sã-l gãseascã pe Matakit.

Li ºi Bardik schimbarã atunci o privire complice ºi, apropiindu-se, îispuserã într-un glas:

– Tãicuþule, ia-ne cu tine, te rugãm, tãicuþule!– Cum sã vã iau cu mine? De ce?– O sã-þi pregãtim masa, zise Bardik.– O sã-þi spãlãm rufãria, adãugã ºi Li.– ªi n-o sã-i lãsãm pe ticãloºi sã-þi facã rãu! continuarã cei doi la unison.Cyprien îi privi cu bucurie.– Bine, mergem tustrei!Cãlãtoria începu dupã doar douã zile de pregãtiri frenetice. Aflau de pe

unde treceau cã un negru trecuse cu douã-trei zile înaintea lor într-o trãsuricãtrasã de un struþ. Dupã semnalmente era Matakit. Pe mãsurã ce înaintau, fermeledeveneau tot mai rare ºi apoi dispãrurã. Se aflau acum în Bush-Veld, dincolode limita civilizaþiei. Pânã aici nu avuseserã incidente. Din acest punct însãera imperios necesar sã se organizeze mai prudent, sã aprindã focuri mari înfiecare searã, sã doarmã doar în jurul lor ºi sã facã de gardã pe rând.

28. Trage concluzii, pornind dela ceea ce ai citit pânã acum.Dispariþia Stelei Sudului este ... .A) un rezultat al uneltirilorduhurilor releB) rezultatul topirii diamantului lacãldura lumânãrilorC) o glumã proastã fãcutã de unuldintre invitaþiD) un mister care va conduce lanoi aventuri în povestea noastrãE) efectul toastului fãcut

29. Propunerea pe care o faceWatkins pretendenþilor la mânafiicei sale nu este surprinzãtoare.Alege argumentul potrivit:A) Fermierul voia sã o mãrite peAlice ca nu cumva sã rãmânã fatãbãtrânã.B) Fermierul o iubea pe Alice foartemult ºi regãsirea diamantului i-ar fiasigurat fiicei sale fericirea.C) Fermierul era preocupat deviitorul lui Alice ºi voia ca ea sã semãrite cu un bãrbat care sã o merite.D) Fermierul dorea sã-l punã laîncercare pe viitorul sãu ginere ca sãse asigure cã Alice va avea o cãsniciereuºitã.E) Fermierul obiºnuia sã se punãpe sine ºi averea sa înaintea feri-cirii lui Alice.

30. De ce se înroºeºte Aliceauzind promisiunea fãcutã de tatãlsãu?A) Pentru cã i se face un compli-ment.B) Pentru cã este mãgulitã cã atâþiatineri o iubesc.C) Pentru cã este intimidatã de pre-zenþa pretendenþilor.D) Pentru cã se simte jignitã.E) Pentru cã este furioasã cã i s-afurat diamantul.

Page 12: Revista basme cls 7-8

30

Viaþa în sãlbãticie are propriile ei reguli, iar organizarea omeneascã esteprin ea însãºi imperfectã ºi cu atât mai labilã într-un teritoriu ca Bush-Veld.Pentru cãlãtorii noºtri începurã sã curgã necazurile.

Ajunºi pe malul drept al fluviului Limpopo, Friedel decise o partidãde pescuit, în ciuda sfaturilor lui James Hilton.

– Nu e bine ce faci! îi spuse acesta. În Bush-Veld e nesãnãtos sã staipe malul apei dupã apusul soarelui ºi…

– Haide, James, n-am vãzut eu destule la viaþa mea? ªi plecã la pescuit.Se întoarse în tabãrã când se întunecase de-a binelea.

A doua zi, dis-de-dimineaþã, Friedel avea febrã mare ºi nu se putu urca pecal. Îl culcarã în cãruþa cu provizii ºi purceserã la drum. Cyprien trecu sã-l vadãpe rivalul sãu de mai multe ori. Încercã sã-l îmbãrbãteze ºi sã-l ajute sã bea apã.Pe la prânz îl gãsi delirând. La ora trei, nu mai era în viaþã.

κi continuarã cãlãtoria: Hilton ºi Pantalacci impasibili, Cyprien cu inimagrea. Nu-l agrease niciodatã pe neamþ, dar recunoºtea în moartea lui prematurãfragilitatea vieþii în sãlbãticie. Nu putea sã nu se întrebe câte alte primejdii îi maipândeau în cale. În noaptea urmãtoare, încercã sã-ºi alunge gândurile apãsãtoareprivind stelele ºi depãnând amintiri despre Alice. Se lãsã legãnat de liniºteacâmpiei ºi de tandreþea unui vis de iubire. Deodatã un zgomot ciudat îl smulsedin reverie. Cyprien puse grabnic mâna pe biciul þinut la îndemânã ºi plesniumbra din dreapta sa. Se auzi un rãget înfricoºãtor. ªi imediat leul se nãpustiasupra lui Cyprien. Se rostogolirã amândoi în þãrânã. Se auzi o detunãturã. Leulse zvârcoli, apoi rãmase þeapãn. Cyprien reuºise sã-ºi scotã revolverul cu o clipãînainte ca leul sã-l doboare la pãmânt. Printr-o miºcare providenþialã þeavarevolverului intrase în urechea animalului, iar tânãrul inginer îºi încleºtase mânape trãgaci. Toatã tabãra era acum în picioare. Li examinã braþul rãnit al lui Cyprienºi îl pansã cu puþin tifon îmbibat în rachiu.

– Multumesc Li, eºti un infirmier destoinic. Ce m-aº face fãrã tine?zise Cyprien.

Scãpase ca prin minune, sau amintirea lui Alice îi purtase de grijã? Cuacest gând adormi fãrã teamã. Bardik promisese sã vegheze pânã dimineaþã.

Nici nu se luminase bine de ziuã, când se auzi vocea sugrumatã despaimã a lui James Hilton:

– Un ºarpe mi s-a încolãcit pe picior. Ajutor! E sub pantalon. Dacã vãmiºcaþi sunt pierdut! Ajutor!

Toatã lumea se trezi. Nimeni nu miºcã. Mai puþin Bardik.Antrenamentul de vânãtor în sãlbãticie îl ajutã sã reacþioneze rapid ºi fãrãzgomot. Scoase cuþitul de la brâu, se apropie de James Hilton, se aplecãpânã la nivelul umflãturii ce se zãrea prin pantalonul englezului ºi privicâteva clipe. Apoi, dintr-o singurã miºcare rapidã, se ridicã ºi lovi.

– Scuturaþi piciorul. ªarpele a murit! zise încrezãtor Bardik, zâmbindlarg. James Hilton se supuse fãrã sã spunã nimic. O viperã cãzu la picioarelesale. Tânãrul cafru o decapitase cu mare precizie, deºi fusese ascunsã subpantalon. Materialul avea acum o tãieturã de câþiva centimetri însã pieleanu fusese atinsã.

– Cuþitul dumitale este foarte ascuþit! fu singurul comentariu al luiHilton. Cyprien fu revoltat de aceastã atitudine superioarã, dar nu spusenimic. Luarã un mic dejun în tãcere ºi repornirã la drum. Spre searã ajunserãîntr-o vale tihnitã, una dintre acele regiuni necãlcate de om ºi unde animalelesunt atât de mult la ele acasã încât ignorã vietãþile bipede ºi potenþialul lorpericol. Cyprien privi spectacolul naturii cu bucuria savantului care sesimþea parcã transportat în timpuri antediluviene.

32. Cyprien are ajutoare, la felcum au alþi eroi din ..... .A) schiþeB) basmeC) nuveleD) povestiriE) fabule

33. Episodul confruntãrii luiCyprien cu leul dovedeºte cã ..... .A) deºi sensibil, este totuºi untânãr foarte curajosB) este atât de îndrãgostit încât uitãde primejdiile care pândesc la totpasulC) moartea tovarãºului sãu decãlãtorie îl face indiferent lapericolele Veld-uluiD) visul cu Alice l-a fãcut maidibace decât este în realitateE) este mai cutezãtor decât credeAlice

34. Cyprien este revoltat deatitudinea lui Hilton pentru cãacesta se dovedeºte a fi:A) laºB) nerecunoscãtorC) zgârcitD) nehotãrâtE) trãdãtor

31. Cyprien nu rãspundeimediat la propunerea lui JohnWatkins. Atitudinea lui diferã faþãde aceea a celorlalþi pretendenþi.Oare de ce?A) Se teme de o cãlãtorie plinã deprimejdii.B) Este încredinþat de nevinovãþialui Matakit ºi nu vrea sã ia parte laprinderea acestuia.C) Cãlãtoria alãturi de cei trei rivaliai sãi ar fi un coºmar, cãci îi suntfoarte antipatici.D) Activitatea ºtiinþificã este þelulvieþii sale, iar cãlãtoria propusãi-ar amâna cercetãrile.E) O iubeºte sincer pe Alice ºi nuvrea sã o rãneascã.

Page 13: Revista basme cls 7-8

31

– Oare unde sunt elefanþii? Aceastã vale ar fi perfectã pentru ei.Li îi arãtã atunci mai multe mormane cenuºii în mijlocul unei poieni.– Cum ai învãþat sã recunoºti elefanþii? îl întrebã Cyprien.– Am fost ajutor de vânãtor în Ceylon. Am lucrat acolo doi ani.– N-ar fi rãu sã putem vâna ºi noi unul sau doi! zise James Hilton.– Un vânat care meritã praful de puºcã! adãugã cu ochii sclipind de

lãcomie Pantalacci. Dacã vindem doi colþi de elefant ne putem rambursacheltuielile de cãlãtorie.

– Hai sã încercãm atunci mâine dimineaþã, înainte sã luãm din nouurma lui Matakit! strigã entuziasmat James Hilton.

Au cãzut de acord sã-ºi încerce norocul... Dupã cinã, s-au întins sub prelatavagonului, în afarã de Hilton, care, fiind de gardã, rãmase lângã foc. Dupã vreodouã ore de când era singur ºi pãzea, englezul începu sã aþipeascã. Se simþideodatã împins cu cotul. Se întoarse cu o tresãrire. Era doar Pantalacci. Hiltonrãsuflã uºurat cãci de la pãþania cu vipera ajunsese sã fie foarte temãtor la atingeri.

– N-aveam somn ºi m-am gândit sã-þi þin companie, zise napolitanul.Te pricepi la vânãtoarea de elefanþi?

– Da. Am fost la trei partide pânã acum. Ce sã-þi spun? Mi se pare otreabã foarte provocatoare.

– Eh, mã bucur cã dumneata ºtii cât de periculoasã poate fi o asemeneapartidã! Elefantul e inteligent ºi foarte bine înarmat! Nu mereu se întâmplãca omul sã-l învingã!

– Bine, dar noi nu suntem vânãtori neîndemânatici! rãspunse englezul cuînfumurare. Eu am o carabinã bunã ºi gloanþe explozibile. N-am a mã teme.

– Bineînþeles cã nu, replicã napolitanul. Dar gândeºte-te cã se maiîntâmplã ºi accidente, doar ai fost la vânãtoare de elefanþi ºi ai vãzut cuochii dumitale. Unii nu sunt foarte experimentaþi. Ia gândeºte-te la inginerulnostru. La câte vânãtori crezi cã a fost? Îþi dai seama? Când mergi dupãcolþi de elefanþi se întâmplã ºi accidente nefericite. Dacã i se întâmplã unulfranþuzului? Vai, va fi o mare pierdere pentru ºtiinþã.

– Îþi dai seama ce nenorocire! îngânã James Hilton rãutãcios.– Eh, dar pentru noi, n-ar fi o nefericire aºa mare, zãu! continuã

Pantalacci, dar pe alt ton. Eu mã miºc uºor, nici n-ai bãgat de seamã cândm-am strecurat lângã dumneata adineauri. Aºa cã nu cred sã observedomnul chimist dacã-i scot cartuºele din puºcã!

Cei doi bãrbaþi tãcurã ºi privirã tãciunii cum sclipeau.Dimineaþã, dupã ce au bãut cafeaua, pornirã spre capãtul vãii unde

zãriserã de cu searã elefanþii. Lãsarã vagonul în paza lui Bardik.În atmosfera proaspãtã a rãsãritului de soare douã sau trei sute de

elefanþi îºi luau micul-dejun pe un covor de iarbã. Puii þopãiau în jurulmamelor lor. Cei mari pãºteau miºcându-ºi trompa în cadenþã. Era ceva cutotul înduioºãtor în liniºtea acestui tablou de familie.

– De ce sã vânãm aceste animale inofensive? spuse Cyprien. Sã lelãsãm în pace, sunt pe pãmântul lor.

– De ce? îl îngânã Pantalacci. Ca sã ne procurãm niºte chintale de fildeº!Oare þi-e cumva fricã de dimensiunea acestor creaturi, domnule inginer?

Cyprien decise sã ignore obrãznicia italianului.– Gata, e momentul, ºopti Hilton. Trebuie sã ne despãrþim ºi sã ne

alegem fiecare câte un elefant. Vom trage apoi toþi trei când fluier eu.Hilton o luã la dreapta, Pantalacci la stânga, iar Cyprien rãmase pe centru.

Acesta din urmã fu surprins când douã braþe îl strânserã deodatã. Era Li carecu o incredibilã dexteritate sãrise pe crupa calului, în spatele lui.

35. Ce fac Pantalacci si JohnHilton?A) Spun poveºti vânãtoreºti.B) Construiesc un joc de cuvinte.C) Plãnuiesc salvarea elefanþilor.D) Pun la cale un complot crimi-nal.E) Pãzesc focul de tabãrã.

36. De ce se opune Cyprienvânãrii elefanþilor?A) Ca ºi Alice, el este un iubitorde animale.B) Face parte dintr-o asociaþie deprotecþie a animalelor.C) Nu îi plac elefanþii.D) Îi este teamã de o vânãtoarepericuloasã.E) Vânãtoarea de elefanþi erailegalã în acea perioadã a anului.

37. Ne apropiem de finalul con-cursului. Nu trebuie sã uitãm deîntrebãrile ... de interes ºtiinþific.Aminteºte-þi! Chintalul este .... .A) o unitate de mãsurã pentrugreutateB) o monedã a cafrilorC) o bancnotã italieneascãD) o unitate de mãsurã pentru masãE) o unitate de mãsurã pentrulungime

38. Dacã ai fi ilustratorul acesteibroºuri, unde ai plasa imaginea demai jos?A) pe aceastã paginãB) pe prima paginãC) pe pagina anterioarãD) pe ultima paginãE) nicãieri

Page 14: Revista basme cls 7-8

32

– Eu sunt!... Nu spuneþi nimic!... Puºca dumneavoastrã e goalã!... Nuvã îngrijoraþi, totul e în regulã!... ºopti Li foarte calm.

Chiar atunci se auzi fluierul ºi, imediat dupã, un singur foc de armã.Unul dintre elefanþi venea în goanã cãtre ei.– Atenþie acum! zise Li. Când animalul va fi foarte aproape, faceþi

calul sã sarã într-o parte!... Apoi daþi de mai multe ori roatã acestui tufiº întimp ce vã lãsaþi urmãrit de elefant!... De restul mã ocup eu!...

Calul lui Cyprien se comportã admirabil. Sãri într-o parte chiar cândelefantul ajunse în faþa lor. Astfel încât colosul trecu în mare vitezã pelângã ei. În clipa aceea chinezul se lãsã la pãmânt.

– Aici! în jurul tufiºului!... Lãsaþi-l sã vã urmãreascã! strigã el.Elefantul se întorcea în goana mare, furios cã primul atac nu-i reuºise,

dar ajuns în dreptul tufiºului cãzu inexplicabil în genunchi.Li intrase cu dibãcie sub picioarele animalului ºi îi tãiase tendonul

cãlcâiului cu o singurã loviturã de cuþit.Elefantul era doborât acum în iarba deasã. Sângele îi curgea din ranã

ºi îl slãbea vãzând cu ochii.– Bravo domnilor. Excelent!... strigarã Annibal Pantalacci ºi James

Hilton, care apãreau acum dupã copaci.– O sã-l termin cu un glonþ în ochi! continuã James Hilton, care încerca

sã aibã un rol activ în toatã aceastã aventurã.Ridicã arma ºi trase. Se auzi explozia glonþului în corpul patrupedului.

Dupã o convulsie supremã, animalul rãmase nemiºcat, ca o stâncã cenuºie.– Gata, asta a fost! strigã James Hilton, îndemnându-ºi calul spre

elefant, pentru a-l vedea mai bine.Englezul ajunse lângã colosul doborât, ºi se întinse din scãri pentru

a-l trage, în batjocurã, de una din urechile sale imense. Patrupedul îºi ridicãdeodatã trompa ºi o prãvãli peste el, trântindu-l de pe cal. Apoi se prãbuºipeste vânãtorul luat prin surprindere ºi nu se mai ridicã.

Episodul vânãtorii se încheiase cum nu se poate mai rãu. Necazul nuse sfârºi însã aici. Se întoarserã în tabãrã ºi avurã o altã surprizã: Bardik numai era acolo, iar boii dispãruserã.

Seara trecu în mare tensiune. Annibal Pantalacci era plin de încrâncenareºi taciturn. Era singur cu ultimul sãu rival ºi era decis sã scape de unpretendent care-i stãtea în cale în afacerea diamantului, ca ºi în aceea acãsãtoriei. Iar Cyprien, cãruia Li îi povestise absolut tot ceea ce auzise înlegãturã cu scoaterea cartuºelor, trebuia sã fie cu ochii pe tovarãºul sãu.

În zorii zilei urmãtoare cei trei abandonarã tabãra ºi îºi reluarã drumulspre munte, cu atâtea bagaje câte puteau duce cãlare.

Merserã astfel fãrã a ºti dacã mai sunt pe urmele celui cãutat. În a douasearã, chiar înainte de apusul soarelui, când se îndreptau spre niºte copacisub care sperau sã-ºi petreacã noaptea, Li îndreptã braþul spre un punctnegru care se miºca la orizont, înconjurat de ultimele raze de soare.

– Acela e un om, fãrã îndoialã! zise napolitanul.– E chiar Matakit! adãugã Cyprien, care pusese binoclul la ochi. Vãd

foarte clar trãsurica ºi struþul!...Nu e nicio îndoialã, el este!– La ce distanþã de noi crezi cã este? întrebã Pantalacci.– La ºapte-opt mile, cel mult zece, rãspunse înginerul. Aºadar trebuie

sã renunþãm la speranþa de a-l ajunge azi. Facem popasul ºi vedem mâine.– Da, da, încuviinþã Annibal Pantalacci. În jumãtate de orã se va

întuneca de-a binelea ºi nici gând sã mai mergem în direcþia aceea! Neapropiem de þinutul regelui Tonaia ºi trebuie sã fim prudenþi.

39. Cum a putut ºti Li de ceeace puneau la cale Pantalacci ºiHilton?A) Li erau mereu vigilent cãcicunoºtea ticãloºia acelor oameni.B) Li folosea tehnici chinezeºti deascultare a gândurilor.C) Li avea abilitãþi paranormale.D) I-a spus englezul.E) Cunoºtea aceastã schemã devânãtoare din experienþa înCeylon.

40. Cum îþi explici dorinþa luiHilton de a avea un rol activ înaventura vânãtorii?A) Avea sentimente de vinovãþie.B) Dorea sã fure meseria devânãtor de la Li.C) Dorea ca lui sã-i revinã meriteleomorârii elefantului.D) Dorea sã-l ajute pe Cyprien.E) Dorea sã-ºi testeze noul pistol.

41. Din ce motiv moare Hilton?A) Îl pedepseºte Li, fiindcã aîncercat sã-l omoare pe Cyprien.B) Pantalacci doreºte sã mai scapede un rival, ºi-l lasã fãrã gloanþe încarabinã.C) Cyprien îi întinde o cursã ca sãse rãzbune.D) Hilton se apropie imprudent demult de elefantul împuºcat care seprãbuºeºte peste el.E) Familia elefantului se rãzbunãpe vânãtor.

42. O nouã întrebare... de interesºtiinþific! Dacã o milã terestrã are1760 metri, la ce distanþã maximã seaflau cãutãtorii de fugarul Matakit?A) 17.600 metriB) 10.000 metriC) 7.600 metriD) 3.600 metriE) 176.000 metri

Page 15: Revista basme cls 7-8

33

– Bine! O sã-l ajungem mâine dacã pornim în zori.Dupã o cinã sub copaci, poate mai veselã ca în ajun, cei trei cãlãtori se

înfãºurarã în pãturi lângã foc ºi se pregãtirã sã doarmã. Aveau nevoie de unsomn bun dacã voiau sã-l ajungã pe Matakit a doua zi. Cyprien ºi Li adormirãimediat. Nu ºi Pantalacci. Ispita criminalã punea din nou stãpânire pe el. La unmoment dat, nu se mai putu reþine, se ridicã atent, se apropie de cai, îi dezlegãºi porni în tãcere. Coborî astfel pânã în fundul vãii. Acolo se urcã în ºa ºi o luãla trap, trãgând dupã el caii tovarãºilor sãi.

Abia pe la trei dimineaþa Li deschise ochii ºi privi cerul încã întunecat.„E timpul pentru cafea!” îºi zise el. Se ridicã ºi observã absenþa italianului.

Apoi observã ºi lipsa cailor. Era clar ca bunã ziua ce fãcuse Pantalacci. Darn-avea niciun rost acum sã-ºi trezeascã stãpânul. Nu era nimic de fãcutdeocamdatã ºi tãicuþul avea nevoie de somn. Aºa cã îºi pãstrã comentariilepentru sine ºi se apucã sã pregãteascã micul dejun. „Pentru un ticãlos caPantalacci e de mirare cã ne-a lãsat proviziile!” constatã Li foarte calm.

Cyprien se trezi în aroma cafelei, se ridicã ºi privi în jur. Înþelesede-ndatã situaþia.

– Bine, zise el, totuºi nemernicul acela nu va avea ultimul cuvânt!Pornim pe jos. S-ar putea sã mergem mai repede ºi mai de-a dreptul. O sãluãm cu noi doar puºtile ºi proviziile care au rãmas!

Au scurtat într-adevãr drumul, trecând peste culmi abrupte, pe unden-ar fi putut trece cãlare. Aproape de amiazã, au ajuns pe versantul de nordºi se pãrea cã nu mai sunt departe de capitala regelui Tonaia. Coborau cugrijã coasta primei vãi care se deschisese în faþa lor, când Li spuse râzând:

– Iatã, girafe! Am putea sã prindem douã ca sã le folosim în locul cailor.– Poftim idee! Cine-a mai auzit sã cãlãreºti girafe! se îndoi Cyprien.– Nu ºtiu dacã s-a auzit aºa ceva, dar depinde de dumneavoastrã ca sã

vedeþi. Trebuie doar sã mã lãsaþi sã încerc! rãspunse chinezul. Vântul batespre noi, mai spuse. E lucru bun. Vã sfãtuiesc sã le ocoliþi prin dreapta ºi sãle speriaþi cu o împuºcãturã. Vor veni astfel spre mine. Restul mã priveºte!

Incredibil, dar adevãrat! Planul merse strunã. Jumãtate de orã mai târziule admirau pe cele douã girafe prinse cu lasoul ºi cu mare dibãcie de cãtreLi. Chinezul petrecu apoi ore bune încercând sã le îmblânzeascã,încãlecându-le pe rând ºi învãþându-le cã el e stãpânul. Se pare cã folosiargumente foarte convingãtoare, cãci a doua zi în zori, Cyprien ºi Li galopauspre ceea ce vedeau în depãrtare a fi doi cãlãtori, unul urmãrindu-l pe celãlalt.Binoclul lãmuri identitãþile – erau aceia pe care-i urmãreau. κi îmboldirãgirafele. În câteva minute goana se încheie subit. Matakit ajunse la margineadesiºului în care dispãru ºi, în acelaºi moment, Annibal Pantalacci serostogoli la pãmânt în mod inexplicabil.

– Matakit! strigã Li. O sã ne scape, tãicuþule!– Dar l-am prins pe mizerabilul de Pantalacci.Se apropiarã de locul unde italianul cãzuse de pe cal. În goana sa nu

observase obstacolul ºi intrase într-o plasã mare întinsã de cafri pentruprinderea pãsãrilor care le prãduiesc recoltele. Fiind ameþit de izbiturã,Annibal Pantalacci încercase sã se ridice, dar picioarele ºi mâinile i seprinseserã în ochiurile plasei. Aºa cã se zbãtea ºi trãgea cu toatã puterea deplasã, smulgând-o din þãruºii care o fixau de pãmânt. În acelaºi timp pãsãrile,mari ºi mici, fãceau ºi ele acelaºi lucru pentru a scãpa. Dar cu cât se zbãteamai mult, cu atât se încurca mai rãu. Li era acum aproape de locul unde seafla Pantalacci. Era o umilire teribilã pentru italian ca exact acela pe care îlluase mereu în zeflemea sã vinã sã-l salveze.

44. Pantalacci nu a luat ºi pro-viziile. Oare de ce?A) I se fãcuse milã de tovarãºii sãi.B) Avea sentimente de vinovãþie.C) Ar fi fãcut zgomot dacã încãrcaºi proviziile.D) I-a fost ruºine sã fure tot.E) Era uituc.

43. De ce nu l-a trezit Li peCyprien când a descoperit cãPantalacci dispãruse?A) Stãpânul nu avea oricum ceface în timpul nopþii.B) Lui Li îi era ruºine sã-i spunã cãde data aceasta nu a mai fost vigilent.C) Chinezul dorea sã îl cruþe peCyprien de aflarea adevãrului.D) Li nu voia sã-i provoace uncoºmar lui Cyprien.E) Chinezul era nãucit degravitatea situaþiei.

45. Evalueazã comportamentulpersonajelor în episodul cu girafele:A) Li este viteaz, Cyprien este laº.B) Li este inovativ, Cyprien esteneîncrezãtor.C) Li are o viziune, Ciprien are douã.D) Li se dovedeºte un aventurieriresponsabil, Cyprien este ca deobicei un rãbdãtor om de ºtiinþã.E) Li face pe dresorul ºi Cyprienpe clovnul.

46. Annibal Pantalacci rãmânecaptiv într-o plasã care nu i-a fost în-tinsã lui. Cum interpretezi acest fapt?A) E o pedeapsã pentru faptele rele.B) E o cursã întinsã de Li ºi Cyprien.C) A luat plasã.D) E o conspiraþie a cafrilor.E) E un complot al pãsãrilor.

Page 16: Revista basme cls 7-8

34

Vântul începu chiar atunci sã sufle furios, îndoind toþi copacii din jur.Când vijelia se înteþi, plasa fu smulsã din þãruºii care o mai þineau încãlegatã de pãmânt. Colonia de pãsãri, prizonierã pânã atunci, zburã spreînãlþimi. Doar pãsãrile mai mici reuºirã sã scape; pãsãrile cele mari aurãmas cu ghearele prinse în ochiurile plasei, dar începurã sã batã puternicdin aripi. Aceste vâsle aeriene reunite, combinate cu puterea vântului auînãlþat plasa în aer, aºa cum era, cu tot cu Pantalacci care rãmãsese captivîn ochiurile încâlcite. Napolitanul fu ridicat în vãzduh, prins de mâini ºide picioare. Dar vai, câteva minute mai târziu ochiurile se rupserã ºi el sezdrobi de pãmânt.

Cyprien ºi Li rãmaserã înmãrmuriþi de sfârºitul celui care îi trãdase.Rãmaºi acum singuri în urmãrirea lui Matakit, hotãrârã sã continue sãmeargã spre nord. La lãsarea întunericului se oprirã pe marginea unui râu.

– Tãicuþule, sunteþi foarte obosit! Trebuie neapãrat sã vã odihniþi. Nuprea mai avem nici provizii! Lãsaþi-mã sã merg în cãutarea unui cãtun,unde oamenii nu cred cã ne-ar refuza dacã le-am cere ajutorul.

– Sã mã pãrãseºti, Li? Cum sã mã laºi singur aici? strigã dezamãgitCyprien.

– Trebuie, tãicuþule! Trebuie neapãrat! rãspunse chinezul. Am sã iauuna dintre girafe ºi am sã merg spre nord!... Capitala acestui rege Tonaia,de care am auzit, nu poate fi chiar aºa de departe de aici. Îmi voi da silinþasã fiþi bine primit acolo. Dupã aceea, o sã mergem spre Griqualand. Acoloo sã fiþi în sfârºit în siguranþã. Cei trei nu au ce sã vã mai facã acum...

Tânãrul inginer se gândi la aceastã propunere. Într-un final, Cyprienhotãrî cu pãrere de rãu sã se despartã de credinciosul chinez ºi s-au înþelessã-l aºtepte în acel loc, timp de patruzeci ºi opt de ore.

Pentru prima datã de la plecarea din Vandergaart-Kopje, Cyprien erasingur în plinã sãlbãticie. Era extrem de trist ºi, dupã ce se bãgã în pãturã,avu doar viziuni sumbre. Izolat cum era, cu alimentele ºi muniþiile aproapeterminate, oare ce avea sã se întâmple cu el, în acest necunoscut, la atâteasute de leghe de orice regiune civilizatã?... Acum ºansa de a-l gãsi peMatakit era foarte micã! Aceastã expediþie fusese de la un capãt la altuluna tragicã! Poate ºi el era destinat sã sfârºeascã ca toþi ceilalþi. Ce s-o fiîntâmplat ºi cu bietul Bardik? Fusese rãpit? Mai trãia? Dar el, Cyprien, vasupravieþui? Cine putea ºti?!

Îi era dor de casã ºi de familia din Franþa. Îi era ºi mai dor de Alice, deconversaþiile lor, de privirile calde pe care le schimbaserã împreunã. Seputea prea bine sã n-o mai vadã niciodatã. Resimþea durerea pânã în ultimafibrã a fiinþei sale.

Adormi ºi visã elefanþi ºi lei ºi ºerpi veninoºi. ªi struþi. Mai ales unulvorbitor care se aplecã asupra lui. Se frecã la ochi. Nu era cu putinþã.Struþul acela vorbea o francezã ireproºabilã.

– Nu, nu mã înºel!... e chiar Cyprien Méré!... Bietul meu prieten, cumai ajuns aici? Iartã-mã cã þi-o zic, dar eºti într-un hal fãrã de hal…

– Nu eºti deloc politicos, domnule struþ! rãspunse el. Cum îþi permiþisã mã tutuieºti?

47. De ce se despart Cyprien ºi Li?A) Pentru cã Cyprien nu mai vreasã meargã mai departe.B) Pentru cã Li vrea sã-ºi salvezeviaþa cu orice preþ.C) Pentru cã Li s-a sãturat sã-ipoarte de grijã francezului.D) Pentru cã au nevoie de provizii,iar Cyprien e prea obosit ca sã maimeargã.E) Pentru cã Cyprien e deznã-dãjduit ºi nu mai vrea sã trãiascã.

48. Ce trãsãturã din acest portretsumar al chinezului este neadec-vatã?A) curajB) onestitateC) lenevieD) vigilenþãE) dibãcie

49. De ce are Cyprien gândurinegre?A) Era bântuit de fantomele rivalilor.B) Era descurajat de întorsãtura pecare o luaserã lucrurile.C) Era supãrat pentru cã Li îl pãrã-sise în sãlbãticie.D) Se simþea abandonat de cei dragi.E) Era îngrozit de crocodilul pe careîl întâlnise.

50. Pentru moment, te opreºti aicicu lectura textului, dar o vei puteacontinua acasã. Încearcã sã anticipezideznodãmântul întâmplãrilor. Crezicã Cyprien va reuºi sã se întoarcã laAlice ºi sã fie împreunã?A) Nu, pentru cã Alice nu-l vaaºtepta. Ea se va cãsãtori cu altcineva.B) Nu, pentru cã Cyprien, rãmassingur în sãlbãticie, nu se va descurcasã gãseascã drumul spre casã.C) Da, pentru cã, pânã acum per-sonajele negative au pierit, iar ceidoi, Cyprien ºi Alice, sunt oamenibuni, care þin unul la altul ºi caremeritã sã fie împreunã.D) Nu, pentru cã Cyprian a fostmuºcat de un ºarpe veninos ºi va muri.E) Da, pentru cã expediþia a fostdoar un coºmar al lui Cyprien, eln-a plecat de fapt de lângã Alice.

SFÂRªIT CONCURS

Page 17: Revista basme cls 7-8

35

Vorbea pe un ton tãios, sacadat, al unui om care are febrã mare, ceea ce nu lãsa nicio urmã de îndoialãasupra stãrii lui, iar struþul pãru foarte miºcat de acest fapt.

– Cyprien!... Dragul meu prieten!... Cum de eºti bolnav ºi singur în acest deºert! strigã struþul, cãzând îngenunchi lângã culcuº.

Genuflexiunea nu este o miºcare naturalã pentru struþi, dar Cyprien nu se mirã. I se pãru normal ca struþulsã-i vorbeascã pe limba sa, sã se aplece, ba sã-i mai ofere ºi o ploscã plinã cu apã amestecatã cu coniac.

Struþul se metamorfozã apoi într-un bãrbat înalt în care parcã recunoºtea pe cineva drag. κi dãdu seama cãera Pharamond Barthes, prietenul sãu credincios.

– Cum de nu m-ai recunoscut dupã voce?...ªtiu cã te mirã deghizarea mea... De fapt e un ºiretlic de rãzboi,aflat de la cafri. Îmi permite sã mã apropii de struþii adevãraþi ca sã-i vânez cu mai mare uºurinþã. Hai sã vorbimmai degrabã despre tine!.. Cum de ai ajuns în singurãtatea asta, bolnav ºi singur?

Îngrijit cu mare pricepere de prietenul sãu, Cyprien îi povesti toate evenimentele petrecute în Griqualand,modul cum pãrãsise acest þinut în urmãrirea lui Matakit ºi a diamantului furat, apoi principalele peripeþii aleexpediþiei sale, tripla moarte – a lui Annibal Pantalacci, Friedel ºi James Hilton, dispariþia lui Bardik ºi, în fine,cum îl aºtepta pe Li, care trebuia sã se întoarcã la tabãrã.

Pharamond asculta atent. Din când în când rãspundea la întrebãrile lui Cyprien. Nu, nu întâlnise un tânãrcafru… da, gãsise un cal pãrãsit care probabil era calul inginerului.

– Noapte bunã, e timpul sã dormi ca sã prinzi puteri. Mâine, în zori, vom porni împreunã la drum.Acestea fiind zise, Pharamond Barthes se înfãºurã în pãturã ºi adormi lângã Cyprien. Dimineaþa urmãtoare

fu plinã de surprize plãcute pentru Cyprien; când deschise ochii tânãrul îl vãzu în faþa sa pe calul sãu credincios.Revederea fu plinã de afecþiune. Ai fi zis cã ºi calului îi fãcea tot atâta plãcere cât ºi cãlãreþului sã-ºi regãseascãcredinciosul tovar㺠de drum. Tot acolo era ºi Li, care se întorsese cu proviziile promise.

Dupã micul dejun, Cyprien se simþi destul de înzdrãvenit ca sã se urce în ºa ºi sã porneascã la drumimediat. O pornirã cu toþii spre capitala lui Tonaia. În faptul serii ajunserã la destinaþie. De îndatã ce sosirã, furãconduºi pânã la sala de ceremonii, unde stãtea Tonaia.

Regele negru îi fãcu o primire mãreaþã lui Pharamond Barthes, care îi era aliat. Cyprien se bucurã deaceleaºi privilegii, fiind în compania prietenului sãu.

– Bine aþi venit la Tonaia! Prietenii prietenilor noºtri sunt ºi prietenii noºtri, zise el, cum ar fi fãcut-o un simplucetãþean din Marais. Vã invitãm sã ne urmaþi în curte unde veþi asista la interogatoriul unei iscoade prinse ieri.

Ajunserã în curte. La început, Cyprien nu recunoscu mogâldeaþa din cuºca de pãsãri. Dar vocea i se pãrufoarte familiarã.

– Dumneavoastrã!... Dumneavoastrã sunteþi, tãicuþule! strigã Matakit. Ah, luaþi-mã de aici!... Scoateþi-mãdin cuºca asta, vã rog!... Prefer sã mã întorc în Griqualand, cu riscul de a fi spânzurat. Matakit rosti acestea cuo voce atât de jalnicã, încât lui Cyprien i se fãcu milã de bietul prizonier.

– Bine, fie cum doreºti Matakit! îi rãspunse el. Pot obþine eliberarea ta, însã din aceastã cuºcã nu vei ieºidecât dupã ce vei restitui diamantul furat...

– Diamantul, tãicuþule! strigã Matakit. Nu am niciun diamant!... N-a fost niciodatã la mine!... Vã jur... vãjur, credeþi-mã! Vorbea cu atâta sinceritate, încât Cyprien înþelese cã nu se mai putea îndoi de cinstea lui. Dealtfel, se ºtie cât de greu îi fusese sã creadã cã Matakit era fãptaºul.

– Dacã nu ai furat diamantul, de ce ai fugit?– De ce, tãicuþule? rãspunse Matakit. Pentru cã toþi cei prezenþi la proba nuieluºelor au afirmat cã hoþul nu

puteam fi decât eu, ºi cã mã purtasem cu viclenie, pentru a îndepãrta bãnuielile! Or, ºtiþi mai bine decât mine, cãîn Griqualand, un cafru este mai degrabã condamnat ºi spânzurat, decât întrebat!... M-am înspãimântat, am fugitca un vinovat, ºi am strãbãtut Transvaal-ul!

– Cred cã spune adevãrul, observã Pharamond Barthes.– ªi eu cred la fel, rãspunse Cyprien, ºi poate cã a procedat bine sustrãgându-se justiþiei din Griqualand!Apoi, îi zise lui Matakit:– Ei bine, m-ai convins cã nu tu eºti vinovat de furtul de care eºti învinuit! Dar nu ºtiu ce vor crede cei din

Vandergaart-Kopje! Vrei totuºi sã te întorci?– Da!... Cu orice preþ... nu mai pot rãmâne aici! strigã Matakit, care pãrea copleºit de o spaimã cumplitã.– O sã încercãm sã negociem afacerea asta, rãspunse Cyprien.Pharamond începu tratativele cu Tonaia.

Page 18: Revista basme cls 7-8

36

A doua zi deja Matakit era eliberat ºi o luarã pe drumul de întoarcere. Stabilirã ca tânãrul cafru sã nu aparãimediat la Vandergaart-Kopje, ci sã rãmânã prin împrejurimi ºi sã nu reintre în serviciul tânãrului inginer decâtatunci când se vor asigura cã nu mai planeazã nicio acuzaþie asupra lui.

Ce se întâmpla între timp acasã, în Griqualand?Dupã plecarea celor patru pretendenþi, John Watkins se închise tot mai mult în sine. Deznãdejdea lui

creºtea cu fiecare zi care trecea, cãci nu-i aºa, vedea cum scad ºansele de a-ºi recãpãta Steaua Sudului. În plus,rãmãsese singur. James Hilton, Friedel, Annibal Pantalacci, chiar ºi Cyprien se aflau în preajma lui ºi pânã acumnu-i lipsise compania cuiva. Bardik, care fusese rãpit de o ceatã de cafri reuºise sã scape ºi întors în Griqualand,aduse veºtile rele: moartea lui James Hilton ºi a lui Friedel. Aceste evenimente nu prevesteau lucruri bune nicipentru supravieþuitorii expediþiei, Cyprien, Pantalacci ºi chinezul. Iatã de ce Alice era ºi ea nefericitã. Nu maicânta la pian, nu o mai interesau struþii, nici mãcar Dada nu o mai amuza cu lãcomia lui. Miss Watkins era dince în ce mai preocupatã de ultimele evenimente, iar gândurile nu îi dãdeau pace: se temea mai întâi cã Cypriennu se va mai întoarce niciodatã din aceastã expediþie blestematã; iar apoi, cã Annibal Pantalacci va fi cel care seva întoarce cu Steaua Sudului, cerând rãsplata fãgãduitã. Numai gândul cã ar putea fi condamnatã sã devinãsoþia acestui napolitan rãutãcios ºi perfid, îi producea un dezgust teribil - mai ales de când cunoscuse de aproapeºi aprecia un om cu adevãrat superior, Cyprien Méré. De trei luni aºtepta Alice veºti despre Cyprien, cufundatãîn tãcere ºi mâhnire. În seara aceea, tocmai se aºezase sub abajurul lãmpii, lângã tatãl sãu, care aþipise alãturi deulciorul sãu cu gin, când o bãtaie discretã în uºã o trezi deodatã din lunga reverie.

– Intrã, zise ea, destul de surprinsã ºi întrebându-se cine putea sã-i viziteze la acea orã.– Eu sunt, miss Watkins! M-am întors! rãspunse o voce care o fãcu sã se înfioare – era vocea lui Cyprien.Alice se ridicã scoþând un þipãt de uimire ºi de bucurie. Trezit brusc din somn, fermierului îi trebuirã

douã-trei minute ca sã-ºi dea seama de realitate.– ªi diamantul? întrebã fermierul. Dar, din pãcate diamantul nu fusese gãsit.Cyprien povesti în câteva cuvinte peripeþiile prin care trecurã.– Dar, pânã la urmã, de ce-a fugit Matakit? întrebã domnul Watkins, care ascultase aceastã relatare cu

interes ºi curiozitate fãrã a se arãta de altfel impresionat în legãturã cu cei trei oameni care n-aveau sã se maiîntoarcã.

– Matakit a fugit pentru cã i se fãcuse fricã! rãspunse Cyprien.– Dar justiþia din Griqualand ce face? replicã fermierul, ridicând din umeri.– E o justiþie prea sumarã uneori, domnule Watkins, ºi nu pot sã-l condamn pe bietul om, acuzat fãrã temei,

pentru cã a vrut sã se sustragã primei emoþii provocate de inexplicabila dispariþie a diamantului!– Nici eu! interveni Alice.– În orice caz, el nu este vinovat, ºi sper cã va fi lãsat în pace!– Hm! fãcu John Watkins, care nu se arãta prea convins de adevãrul acestei afirmaþii. Nu crezi mai degrabã

cã acest om ºiret s-a prefãcut cuprins de teamã numai pentru a scãpa de agenþii poliþiei?– Nu!... E nevinovat!... Sunt absolut convins în aceastã privinþã, zise Cyprien pe un ton foarte hotãrât, ºi

cred cã am plãtit-o destul de scump!– Poþi sã-þi pãstrezi pãrerea! replicã John Watkins. Eu am altã pãrere!Alice vãzu cã discuþia ar fi putut sã degenereze în ceartã ºi încercã sã provoace o diversiune.– Domnule Cyprien Méré, zise ea, nu cred cã sunteþi la curent, dar în absenþa dumneavoastrã, terenul pe

care l-aþi închiriat a devenit excelent, iar Thomas Steel este pe cale sã devinã unul dintre cei mai bogaþi mineri.– Pe cinstea mea! rãspunse Cyprien uimit. Prima mea vizitã a fost la dumneavoastrã, domniºoarã Watkins,

ºi nu ºtiu nimic din ce s-a întâmplat în tot acest timp cât am lipsit!– Poate cã nici nu aþi mâncat? strigã Alice, cu instinctul unei perfecte mici gospodine.– Mãrturisesc cã nu! rãspunse Cyprien uºor stânjenit.– Oh, dar nu puteþi pleca aºa fãrã sã mâncaþi, domnule Méré! Dupã o cãlãtorie atât de obositoare!...

Gândiþi-vã cã e ora unsprezece noaptea!ªi, fãrã sã ia în seamã protestele lui Cyprien, alergã în bucãtãrie, reveni cu o tavã acoperitã cu un ºervet, pe

care erau câteva farfurii cu carne rece ºi o frumoasã tartã de piersici, pregãtitã chiar de ea.Aceastã masã improvizatã se dovedi foarte plãcutã. Tânãrul inginer nu avusese niciodatã o poftã de mâncare

atât de grozavã. Gustã din tarta de piersici, bãu douã pahare de vin de Constance ºi îºi încheie isprãvile consimþindsã guste din ginul domnului Watkins – care, de altfel, nu întârzie sã adoarmã de-a binelea.

Page 19: Revista basme cls 7-8

37

– ªi ce-aþi fãcut în aceste trei luni cât am lipsit? o întrebã Cyprien pe Alice. N-aº vrea sã cred cã aþi uitattoatã chimia pe care o ºtiaþi!

– Nu, domnule, vã înºelaþi! rãspunse miss Watkins, cu o uºoarã mustrare în glas. Dimpotrivã, am studiatmai mult ºi chiar am îndrãznit sã fac câteva experienþe în laboratorul dumneavoastrã. Dar fiþi pe pace, n-amspart nimic ºi am lãsat totul în ordine! Hotãrât lucru, îmi place foarte mult chimia ºi, ca sã fiu sincerã, nu cred cãaþi putea renunþa la o ºtiinþã atât de frumoasã, ca sã vã faceþi miner, sau vânãtor în Veld!

– Dar, crudã miss Watkins, ºtiþi prea bine de ce am renunþat la chimie!– Nu ºtiu, rãspunse Alice roºind, ºi cred cã e foarte rãu! În locul dumneavoastrã, n-aº renunþa aºa curând ci

aº încerca din nou sã fac diamante! Mi se pare mult mai elegant decât sã le cauþi sub pãmânt!– E un ordin? întrebã Cyprien, cu o voce tremurândã.– Oh, nu, rãspunse miss Watkins surâzând, e cel mult o rugãminte!... Ah, domnule Méré, continuã ea, ca

pentru a rãscumpãra tonul degajat al vorbelor sale, nici nu ºtiþi cât am suferit ºtiindu-vã expus pericolelor carevã ameninþau! Nu cunoºteam amãnuntele, dar cred cã în mare ghiceam ce s-ar fi putut întâmpla! Îmi imaginamcã un om ca dumneavoastrã, atât de învãþat, atât de bine pregãtit sã realizeze lucrãri frumoase, sã facã maridescoperiri, nu ar fi meritat sã fie expus sã piarã în mod mizerabil, în deºert, dintr-o muºcãturã de ºarpe saudintr-o loviturã de ghearã de tigru, fãrã niciun folos pentru ºtiinþã ºi pentru umanitate?!... Iar dacã n-ar fi fostprietenul dumneavoastrã, domnul Pharamond Barthes, cerul sã-l binecuvânteze...

Nici nu sfârºi bine ideea, cã douã lacrimi mari, care-i umezirã ochii, îi întregirã gândul. Cyprien era foartemiºcat.

– Aceste douã lacrimi sunt mai preþioase pentru mine decât toate nestematele din lume ºi m-ar face sã uitmulte alte necazuri! zise el, simplu. Urmã un moment de tãcere, pe care fata o întrerupse, cu tactul ei obiºnuit,readucând în discuþie experienþele ei de chimie.

Trecuse deja de miezul nopþii când Cyprien se hotãrî sã se întoarcã acasã.În dimineaþa urmãtoare decise sã-ºi viziteze prietenii, în special pe Thomas Steel, care gãsise într-adevãr

diamante frumoase în mina comunã. Inimosul fiu al Lancashire-ului îl primi cu cea mai mare amabilitate peasociatul sãu. Stabilirã împreunã ca Bardik ºi Li sã-ºi reia lucrul, ca mai înainte. Dacã cei doi aveau sã fienorocoºi în cãutãrile lor, Cyprien îºi rezerva dreptul de a le asigura o parte din câºtig, pentru a le constitui curândîntr-un mic capital. Cât despre el, era ferm hotãrât sã nu-ºi mai încerce norocul ca miner, ocupaþie care îi fusesetotdeauna defavorabilã ºi, urmând dorinþa lui Alice, hotãrî sã reia de îndatã cercetãrile sale în domeniul chimiei.

Cyprien îºi reluã deci activitatea de laborator. Pentru asta, el avea un motiv, un motiv dintre cele maiserioase, dupã cum se poate aprecia. Într-adevãr, de când diamantul artificial era considerat iremediabil pierdut,domnul Watkins, care avusese de gând sã consimtã la cãsãtoria lui Cyprien cu Alice, nu mai aducea vorbadespre acest subiect. Or, probabil cã dacã tânãrul inginer reuºea sã producã o altã gemã valoroasã, estimatã lamai multe milioane, fermierul ar fi putut sã revinã asupra promisiunii de odinioarã.

Dupã ce îºi procurã un nou tub de mare rezistenþã, îºi reluã aºadar activitatea, în aceleaºi condiþii.– ªi totuºi, ceea ce-mi lipseºte pentru a obþine carbonul cristalizat, adicã diamantul, îi spunea el lui Alice, e

un dizolvant corespunzãtor care, prin evaporare sau rãcire, sã permitã carbonului sã se cristalizeze. Pentrualuminã, acest dizolvant a fost gãsit în sulfura de carbon.

Între timp, Cyprien lucra de zor deºi nu avea dizolvantul necesar. În lipsa lui Matakit care, prudent, nu searãtase încã în tabãrã, Bardik era acum cel care întreþinea focul zi ºi noapte.

Prevãzând cã dupã aceastã prelungire a ºederii sale în Griqualand ar putea fi obligat sã se întoarcã în Europa,Cyprien vru sã execute o lucrare prevãzutã în programul sãu ºi pe care nu putuse încã s-o ducã la bun sfârºit:determinarea orientãrii exacte a unei oarecare depresiuni de teren, aflatã la nord-estul câmpiei, depresiune desprecare bãnuia cã servise drept jgheab de scurgere pentru ape, în epoca îndepãrtatã în care se elaboraserã formaþiunilediamantine ale districtului. De mai bine de un ceas, tot punea jaloane ºi ridica puncte de reper pe un plan foartedetaliat pe care ºi-l procurase la Kimberley ºi, în mod ciudat, gãsea mereu în cifrele sale o nepotrivire cu acest plan.În cele din urmã, fu nevoit sã recunoascã ceea ce era evident: harta era rãu orientatã; longitudinile ºi latitudinileerau trecute greºit. Nordul acestei hãrþi, indicat printr-o sãgeatã pusã pieziº, se afla în realitate la nord – nord-vest,sau cam pe acolo. Dupã cum constatã, toate indicaþiile hãrþii erau în mod evident eronate.

– Nãtãrãii care au întocmit aceastã capodoperã nu s-au gândit pur ºi simplu cã trebuie sã þinã cont devariaþia acului magnetic! Aceasta reprezintã aici nu mai puþin de douãzeci ºi nouã grade vest. Bine! Errarehumanum est! reluã el. Sã arunce cu piatra cel care n-a greºit niciodatã în viaþa sa, nici mãcar o singurã datã. Cyprien

Page 20: Revista basme cls 7-8

38

nu avea niciun motiv sã þinã secretã aceastã rectificare, necesarã pentru orientarea terenurilor diamantifere ale districtului.Aºa încât, întorcându-se în aceeaºi zi la fermã ºi întâlnindu-se cu Jacobus Vandergaart, îi vorbi despre asta.

– E de-a dreptul surprinzãtor, adãugã el, cã o eroare geodezicã atât de mare, care afecteazã toate planuriledistrictului, n-a fost încã semnalatã!

– Eºti sigur de ceea ce spui? întrebã ºlefuitorul.– Da.– ªi ai fi gata sã declari acest fapt în faþa instanþei de judecatã?– În faþa a zece instanþe, dacã e necesar!– ªi nu va fi posibil sã se conteste declaraþia dumitale?– Evident cã nu, deoarece va fi suficient sã explic cauza erorii. Ea este destul de clarã: omisiunea declinaþiei

magnetice în calculele de determinare a poziþiei!Cyprien reveni, în seara urmãtoare, la cabana lui Vandergaart dar nu-l gãsi acolo. „Plecat cu afaceri” scria

pe o tãbliþã agãþatã pe uºã. „Ce sã fie oare?” se întrebã Cyprien uºor îngrijorat. Pregãtirile intense ale nouluiexperiment îl absorbirã atât de mult încât curând îºi uitã nedumerirea faþã de dispariþia prietenului sãu. În urmaunor modificãri introduse în construcþia cuptorului cu reverberaþie, cu ajutorul unui tiraj mai bine reglat, fabricareadiamantului trebuia sã se efectueze într-un timp cu mult mai scurt decât prima datã. Cyprien aºtepta cu înfrigurare.ªi nu era singurul…

Prin manevre ascunse, un prieten al napolitanului nu înceta sã-i stârneascã pe proprietarii minelor împotrivatânãrului inginer. Dacã diamantul urma sã fie fabricat în mod curent, asta ar duce la ruinarea exploatãrilordiamantifere din Colonia Capului ºi din alte zone de extracþie. Minerii se adunau ºi þineau consfãtuiri care nuprevesteau nimic bun pentru lucrãrile lui Cyprien. Hotãrât sã-ºi continue experienþa pânã la capãt, orice s-arîntâmpla, Cyprien nu era prea îngrijorat. Dar, dacã el îºi continua munca fãrã nicio ezitare, fãrã teamã, missWatkins, care era la curent cu tot ceea ce se petrecea, începu sã se teamã pentru el. Alice era chiar foartepreocupatã de acest lucru ºi nici nu încercã sã-i ascundã asta tânãrului inginer. El o liniºtea cât se pricepea maibine, mulþumindu-i pentru grija sa ºi îºi vedea curajos mai departe de lucrãri.

– Tot ce fac aici, domniºoarã Alice, este pentru noi doi! îi repeta el.Într-o searã, venind sã vadã cuptorul, Cyprien îºi gãsi laboratorul distrus. În lipsa lui Bardik, o mânã de

oameni, profitând de întuneric, distrusese în câteva minute opera multor zile de muncã. Totul era devastat:zidãria fusese dãrâmatã, maºina de încãlzit sfãrâmatã, focurile stinse, ustensilele sparte ºi împrãºtiate. Nu rãmãsesenici urmã din materialul care-l costase atâtea griji ºi eforturi pe tânãrul inginer. Avea de ales: totul trebuia luat dela început – dacã era un om care nu cedeazã în faþa forþei – sau trebuia sã abandoneze partida.

– Nu, strigã el! Nu voi ceda ºi mâine voi introduce o plângere împotriva celor care mi-au distrus bunuriledin laborator! Vom vedea dacã existã o justiþie în Griqualand!

Exista una, dar nu cea pe care conta tânãrul inginer. Fãrã sã spunã nimãnui nimic, fãrã sã-i mãrturiseascãmãcar domniºoarei Watkins ce se întâmplase, de teamã sã nu-i provoace o nouã spaimã, Cyprien se întoarseacasã ºi se culcã, ferm hotãrât ca a doua zi sã depunã plângere, chiar dacã ar fi trebuit sã meargã pânã laguvernatorul Coloniei Capului. Dormea de douã-trei ore când fu trezit brusc de zgomotul uºii ce se deschidea.Cinci oameni cu mãºti negre, înarmaþi cu revolvere ºi puºti, nãvãlirã în camerã. Cyprien nu pãru deloc impresionatde aceastã manifestare, mai mult sau mai puþin tragicã. Mai întâi crezu cã e o glumã ºi începu sã râdã, cu toatecã, în realitate, n-avea chef de aºa ceva ºi gãsea farsa de un gust detestabil.

Dar o mânã brutalã îl prinse de umãr ºi unul dintre oamenii mascaþi, despãturind o hârtie pe care o avea înmânã, citi pe un ton deloc glumeþ, urmãtoarele:

„Cyprien Méré,Prin aceasta îþi aducem la cunoºtinþã cã tribunalul secret al taberei din Vandergaart, format din douãzeci ºi doi

membri ºi acþionând în numele salvãrii generale, astãzi, la douãzeci ºi cinci de minute dupã miezul nopþii, te-acondamnat în unanimitate la moarte.

Eºti bãnuit ºi s-a demonstrat cã, printr-o descoperire nedoritã ºi neloialã, ai pus în primejdie interesele ºi viaþatuturor oamenilor care, fie în Griqualand, fie în alte locuri, îºi câºtigã existenþa cu cãutarea, ºlefuirea ºi vânzareadiamantelor – precum ºi a familiilor acestora.

Tribunalul a luat urmãtoarea hotãrâre: o astfel de descoperire trebuie distrusã ºi moartea unuia singur este preferabilãcelei a mai multor mii de creaturi umane.

Page 21: Revista basme cls 7-8

39

Tribunalul a decretat cã vei avea zece minute pentru a te pregãti sã mori, cã vei putea sã-þi alegi singur felul în carevei muri, cã toate documentele îþi vor fi arse, în afarã de o scrisoare deschisã pe adresa rudelor apropiate, ºi cã locuinþa îþiva fi rasã pânã la temelie.

Aºa vor pãþi toþi trãdãtorii!”

– Ridicã-te! Mai repede! N-avem timp de pierdut!– Ãsta e un asasinat! rãspunse Cyprien ºi sãri hotãrât din pat, pentru a se îmbrãca mãcar sumar.Era mai degrabã revoltat decât emoþionat ºi îºi concentra toatã puterea gândirii asupra celor ce i se întâmplau,

cu sângele rece cu care s-ar fi apucat sã studieze o problemã de matematicã.– Ai de ales între diferite feluri de a muri, continuã omul mascat.– Nu am de fãcut nicio alegere ºi nu pot decât sã protestez împotriva crimei odioase de care sunteþi

responsabili! rãspunse Cyprien cu o voce fermã.– Protesteazã, dar asta nu te va scãpa de spânzurãtoare! Ai de lãsat vreo dispoziþie scrisã?– Nimic pe care-aº putea sã-l încredinþez unor asasini ca voi!– Atunci, la treabã! porunci ºeful.Doi oameni se aºezarã de o parte ºi de alta a tânãrului inginer ºi cortegiul, astfel format, se îndreptã spre

uºã. Dar în clipa aceea avu loc un incident cu totul neaºteptat. Un om se nãpusti dintr-un salt în mijlocul acestorjustiþiari ai Vandergaart-Kopje-ului. Era chiar Matakit, tânãrul cafru, care dãduse târcoale taberei. Mânat deinstinct pe urmele acestor oameni mascaþi, Matakit îi surprinse în momentul în care se îndreptau spre cabanatânãrului inginer, pentru a forþa uºa.

– Tãicuþule, de ce vor sã te omoare? strigã el, agãþându-se cu disperare de stãpânul sãu, în ciuda eforturilorpe care le fãceau oamenii mascaþi pentru a-l îndepãrta.

– Pentru cã am fãcut un diamant artificial! rãspunse Cyprien, strângând emoþionat mâinile lui Matakit, carenu voia sã se dezlipeascã de el.

– Oh, tãicuþule! Nefericitul de mine! Mi-e aºa ruºine pentru ce-am fãcut! repeta plângând tânãrul cafru.– Ce vrei sã spui? strigã Cyprien.– Da! Voi mãrturisi totul, pentru cã vor sã te omoare! strigã Matakit speriat. Da!... pe mine trebuie sã mã

omoare... cãci eu am pus diamantul cel mare în cuptor!– Daþi-l la o parte pe omul ãsta! zise ºeful bandei. Nu ºtie ce vorbeºte!– Vã repet cã eu am pus diamantul în aparat! insistã Matakit, zbãtându-se. Da!... Eu l-am pãcãlit pe tãicuþul!...

Eu l-am fãcut sã creadã cã experienþa i-a reuºit!...Punea o energie atât de sãlbaticã în protestele sale, încât în cele din urmã îl ascultarã.– E adevãrat ce spui? întrebã Cyprien, surprins ºi dezamãgit de ceea ce auzea.– Da! De o sutã de ori da...! E adevãrat!Acum era aºezat pe pãmânt ºi toþi îl ascultau curioºi, cãci ceea ce spunea schimba cu totul lucrurile.– În ziua când s-a produs surparea de teren, continuã el, când am rãmas îngropat sub dãrâmãturi, gãsisem

diamantul cel mare!... Îl þineam în mânã ºi vroiam sã-l ascund, când peretele a cãzut peste mine, ca sã mãpedepseascã pentru acest gând criminal!... Când mi-am revenit, am regãsit aceastã piatrã în patul unde tãicuþulpusese sã mã ducã!... Am vrut sã i-o dau, dar mi-a fost ruºine sã mãrturisesc... La câtva timp dupã aceea, tãicuþula încercat sã facã un diamant ºi mi-a dat în grijã întreþinerea focului!... Dar iatã cã a doua zi, pe când eram singurîn laborator, aparatul a fãcut explozie cu un zgomot groaznic ºi era cât pe ce sã fiu omorât de sfãrâmãturi!...Atunci, m-am gândit cã tãicuþul o sã se supere, pentru cã experienþa nu-i reuºise!... Am pus în þeava de tun, carecrãpase, diamantul cel mare, ascuns într-un pumn de pãmânt, ºi m-am grãbit sã repar cuptorul, pentru ca sã nuobserve nimic!... Apoi am aºteptat liniºtit ºi, când a gãsit diamantul, tãicuþul a fost foarte bucuros.

Era imposibil ca tânãrul cafru sã fi scornit totul! Povestirea lui era evident adevãratã! În zadar încerca sãgãseascã Cyprien motive pentru a se îndoi de ea ºi a o contrazice! κi spunea: „Un diamant natural expus la otemperaturã ca aceea din cuptor, s-ar fi volatilizat...”. Apãratã de un strat de argilã, preþioasa piatrã putea foartebine sã scape de acþiunea cãldurii, sau sã o suporte numai parþial! Poate culoarea sa neagrã se datora tocmaiacestei coaceri! Sau poate cã se volatilizase ºi se recristalizase în coaja sa!

Toate aceste gânduri se adunau în creierul tânãrului inginer ºi se îmbinau acolo cu o rapiditate extraordinarã.Era uimit.

Page 22: Revista basme cls 7-8

40

– Îmi amintesc foarte bine cã am vãzut bulgãrele de pãmânt în mâna cafrului, în ziua surpãrii de teren, observãunul dintre oameni… Îl þinea atât de strâns în pumnul încleºtat, încât au renunþat sã i-l mai scoatã din mânã!

– Nu mai încape nicio îndoialã! rãspunse altul. Cum sã fie posibil sã fabrici diamante? Suntem proºti cã amputut crede aºa ceva!... E ca ºi cum ai vrea sã faci o stea! ªi începurã sã râdã.

Cyprien suferea desigur mai mult din pricina voioºiei lor, decât suferise din pricina brutalitãþii lor.– Suntem de pãrere cã este cazul sã oprim executarea sentinþei pronunþatã împotriva dumitale, Cyprien

Méré! Eºti liber! Dar aminteºte-þi cã aceastã sentinþã te urmãreºte! E suficient un cuvânt, un semn pentru informareapoliþiei ºi vei fi lovit fãrã milã!... Cine are urechi de auzit, sã audã!

Durerea lui Matakit era atât de chinuitoare, încât Cyprien se hotãrî sã i-o potoleascã. ªi nu-i fu greu. Laprimele cuvinte binevoitoare ale tãicuþului, sãrmanul bãiat pãru cã renaºte. Dar dacã tânãrul francez trebui sã-lasigure cã nu-i purta picã ºi cã-l ierta din toatã inima, era cu condiþia sã nu mai îndrãzneascã altã datã sã-l înºele.Matakit îi promise în numele a tot ce avea mai sfânt.

Astfel se încheie aceastã scenã care ar fi putut avea un sfârºit tragic! Dar, dacã ea se termina astfel pentrutânãrul inginer, nu se întâmplã la fel ºi cu Matakit.

A doua zi, când se rãspândi vestea cã Steaua Sudului nu era decât un diamant natural, cã acest diamantfusese gãsit de tânãrul cafru, care-i cunoºtea foarte bine valoarea, toate bãnuielile împotriva lui se înmulþirã.

John Watkins striga în gura mare. Numai acest Matakit putea fi cel care furase valoroasa piatrã! Dupã ce segândise mai întâi sã ºi-o însuºeascã – nu o mãrturisise? – sigur el o furase din sala banchetului.

Oricât protesta Cyprien, garantând pentru cinstea cafrului, nimeni nu-l credea – ceea ce dovedeºte cuprisosinþã cã Matakit, care jura cã este nevinovat, avusese de o sutã de ori dreptate fugind ºi greºise de o sutã deori revenind în Griqualand.

Tânãrul inginer, care nu voia sã renunþe la pãrerea lui, folosi atunci un argument la care nu se aºteptãnimeni ºi care, în intenþia lui, trebuia sã-l salveze pe Matakit.

– Cred în nevinovãþia lui Matakit, îi spuse lui John Watkins ºi, de altfel, chiar dacã ar fi vinovat, asta nu mãpriveºte decât pe mine! Natural sau artificial, diamantul era al meu înainte de a-l oferi domniºoarei Alice...

– Ah, era al dumitale?! replicã domnul Watkins, pe un ton deosebit de batjocoritor.– Fãrã îndoialã! rãspunse Cyprien. N-a fost gãsit pe terenul meu de Matakit, care era în serviciul meu?– Este adevãrat, rãspunse fermierul, ºi, în consecinþã, el este al meu, chiar în baza clauzelor contractului

nostru, deoarece primele trei diamante gãsite pe terenul arendat de dumneata trebuiau sã-mi fie date în deplinãproprietate!

Cyprien, uimit, nu putu rãspunde nimic.– Cererea mea e corectã? întrebã domnul Watkins.– Întru totul corectã! rãspunse Cyprien.– Þi-aº fi foarte recunoscãtor dacã ai confirma în scris, dreptul meu, pentru cazul în care am reuºi sã-l

facem pe acest ticãlos sã restituie diamantul pe care l-a furat cu atâta neruºinare!Cyprien scrise urmãtoarele pe o foaie de hârtie albã:

„Recunosc cã diamantul gãsit pe terenul meu de un cafru, care se afla în serviciul meu, este, potrivit clauzelorcontractului meu de concesiune, proprietatea domnului John Watkins.”

CYPRIEN Méré

Iatã o împrejurare care fãcea sã disparã toate visele tânãrului inginer. Aºadar, în cazul în care diamantul armai reapãrea vreodatã, el ar aparþine, nu cu titlul de cadou, ci ca proprietate, lui John Watkins. ªi astfel un nouabis, pe care atâtea milioane trebuiau sã-l astupe, se deschidea între Alice ºi Cyprien.

Sãrmanul cafru fu arestat, închis ºi judecat în mai puþin de douãsprezece ore, apoi, în ciuda a tot ceputuse declara Cyprien în favoarea lui, condamnat la spânzurãtoare... dacã nu se hotãra sau nu reuºea sãrestituie Steaua Sudului. Cum, în realitate, acesta nu putea sã o restituie, deoarece nu o luase niciodatã,soarta condamnatului era clarã ºi Cyprien nu mai ºtia ce sã facã pentru a-l salva pe nefericitul pe care seîncãpãþâna sã-l creadã nevinovat.

Miss Watkins aflase tot ce se întâmplase, atât de scena cu oamenii mascaþi, cât ºi despre eºecul atât deneplãcut, suferit de tânãrul inginer.

Page 23: Revista basme cls 7-8

41

– Ah, domnule Cyprien, îi zise ea, imediat ce o puse la curent cu cele petrecute, oare viaþa dumitale nuvaloreazã mai mult decât toate diamantele din lume?!

– Dragã Alice...– Sã nu ne mai gândim la ce s-a întâmplat ºi renunþã de acum înainte la acest fel de experienþe!– Asta îmi porunceºti...? întrebã Cyprien.– Da! Da! rãspunse hotãrât tânãra. Îþi ordon sã încetezi, dupã cum þi-am ordonat sã începi... asta dacã

binevoieºti sã primeºti ordine de la mine....– Dupã cum vreau sã le ºi execut pe toate! rãspunse Cyprien, luând mâna pe care i-o întindea miss Watkins.Dar când Cyprien o anunþã de condamnarea lui Matakit, ea fu consternatã – mai ales când aflã cã tatãl sãu

contribuise la aceastã condamnare. ªi ea credea în nevinovãþia bietului cafru ºi la fel ca Cyprien, ar fi vrut sãfacã totul pentru a-l salva!

Dar cum sã procedeze ºi, mai ales, cum sã-l determine pe John Watkins, devenit reclamant de neclintit înaceastã afacere, sã fie de partea nenorocitului împotriva cãruia el însuºi aruncase cele mai nedrepte acuzaþii?

Trebuie precizat faptul cã fermierul nu putuse obþine sub nicio formã o mãrturisire de la Matakit, niciarãtându-i spânzurãtoarea ridicatã pentru el, nici fãcându-l sã spere în iertarea sa, dacã ar fi vorbit. Silit sãrenunþe la orice speranþã de a mai regãsi Steaua Sudului, John Watkins devenise teribil de îmbufnat. Nu maiputeai sta de vorbã cu el. Totuºi, fiica sa vru sã facã o ultimã încercare.

A doua zi dupã condamnarea lui Matakit, domnul Watkins, suferind de gutã ceva mai puþin ca de obicei,profitase de puþinul timp liber pentru a-ºi pune hârtiile în ordine. Alice, aplecatã peste lucrul sãu de mânã, brodafãrã sã acorde atenþie struþului Dada, care umbla dintr-o parte în alta a salonului, cu gravitatea lui obiºnuitã, cândaruncând o privire pe fereastrã, când privind cu ochii lui mari, aproape omeneºti, miºcãrile domnului Watkins ºiale fiicei sale.

Deodatã, o exclamaþie a fermierului o fãcu pe miss Watkins sã tresarã:– Acest animal e insuportabil! strigã el. Mi-a luat un document!... Dada!... Aici!... Dã-mi-l imediat! Ah,

animalul ãsta îngrozitor l-a înghiþit!... Era un document foarte important!... Chiar copia legalizatã a decretuluicare dispune punerea în exploatare a Kopje-ului meu!... E intolerabil!...

– Tatã, spuse Alice, întristatã de aceastã nouã poznã a favoritului ei, liniºteºte-te, te rog! Ascultã-mã puþin!...Ai sã te îmbolnãveºti!

– Nu, fãcu el cu vocea sugrumatã, asta nu se poate!... Trebuie sã se isprãveascã odatã!... Nu pot sã renunþla cel mai important dintre titlurile mele de proprietate, asta niciodatã!...Un glonte în cap îl va potoli pe tâlharulãsta!... Voi avea documentul meu, te asigur!

Alice îl urmã cu lacrimi în ochi.– Te rog, tatã, fie-þi milã de bietul animal! Documentul ãsta e chiar atât de important?... Nu poþi obþine un

alt exemplar?... Vrei sã mã îndurerezi omorându-l în faþa mea pe bietul Dada, pentru o greºealã atât de micã?Dar John Watkins nu voia sã audã nimic ºi îºi cãuta victima în toate pãrþile. În sfârºit, zãri struþul în

momentul în care se îndrepta spre cabana ocupatã de Cyprien Méré.– Aºteaptã!... Te gãsesc eu, animal blestemat! strigã John Watkins, îndreptându-se la rândul sãu spre cabanã.Din ce în ce mai înspãimântatã, Alice îl urmã în speranþa cã va reuºi sã-l opreascã la timp.– Domnul Watkins? Miss Watkins?... încântat sã vã vãd la mine! spuse Cyprien, destul de uimit de aceastã

vizitã neaºteptatã.Fermierul, respirând cu greu, îi explicã chestiunea în câteva cuvinte, dar cu ce furie!– Atunci sã-l cãutãm pe vinovat! rãspunse inginerul, invitându-i sã pofteascã în casã pe John Watkins ºi pe

Alice.– ªi te asigur cã-i vin eu de hac! repeta fermierul, agitându-ºi arma.O privire rugãtoare a fetei îi confirma lui Cyprien oroarea cu care aceasta aºtepta execuþia proiectatã. Aºa

cã tânãrul inginer luã o hotãrâre rapidã ºi foarte simplã: struþul nu avea sã fie gãsit.– Li, îi spuse el în francezã chinezului, care tocmai intra în casã, bãnuiesc cã struþul se ascunde în camera

ta! Prinde-l ºi încearcã sã-l duci de aici, în timp ce eu îl voi plimba pe domnul Watkins în partea opusã!Din nefericire, acest frumos plan era vulnerabil în esenþa lui. Struþul îºi gãsise refugiu tocmai în prima

camerã unde începurã cãutãrile. Era acolo, fãcându-se mic de tot, cu capul ascuns sub un scaun, dar la fel devizibil ca soarele de amiazã.

Domnul Watkins se nãpusti asupra lui.

Page 24: Revista basme cls 7-8

42

– A, ticãlosule, acum s-a isprãvit cu tine! zise el.Alice întoarse capul, plângând, ca sã nu vadã ceea ce avea sã urmeze. În clipa aceea, mâhnirea ei profundã

îi sugerã tânãrului inginer o idee salvatoare.– Domnule Watkins, zise el deodatã, nu vreþi decât sã vã cãpãtaþi documentul, nu-i aºa?... Ei bine, nu e

nevoie sã-l omorâþi pe Dada pentru asta! E suficient sã i se deschidã stomacul, documentul n-a putut încã sãtreacã mai departe! Am urmat un curs de zoologie. Am permisiunea dumneavoastrã sã fac aceastã operaþie?

Li ºi Bardik furã chemaþi sã-l asiste pe Cyprien, ca ajutoare. Hotãrârã mai întâi ca struþul sã fie legat. Pentruasta, folosirã frânghii din provizia pe care Li o avea întotdeauna în camera sa. Printr-un sistem de piedici ºi denoduri, asistenþii lui Cyprien legarã apoi picioarele ºi ciocul bietului Dada, care fu pus în imposibilitate sãîncerce cea mai micã rezistenþã.

Cyprien fãcu mai mult de atât. Pentru a menaja sensibilitatea domniºoarei Watkins, vru sã-l scuteascã deorice suferinþã pe struþul ei, acoperindu-i capul cu o compresã îmbibatã cu cloroform. Alice, miºcatã de acestepregãtiri preliminare, albã ca varul, se refugiase în camera vecinã. Cyprien începu operaþia ºi dãdu curând laivealã pipota struþului. Imaginaþi-vã o pipotã de gãinã, cam de o sutã de ori mai mare ca volum, grosime ºigreutate ºi vã veþi face o idee destul de clarã despre acest rezervor.

Pipota lui Dada arãta ca un buzunar cafeniu închis, umplut de alimentele ºi corpurile strãine pe care lacomulanimal le înghiþise în acea zi, sau poate chiar cu mai mult timp înainte. Cyprien fãcu o tãieturã adâncã ºiintroduse mâna pânã la fundul pipotei.

Documentul atât de regretat de Mr. Watkins fu imediat recuperat. Era fãcut ghem, puþin mototolit, fãrãîndoialã, dar întreg.

– Mai simt ceva înãuntru, zise Cyprien, care bãgase din nou mâna în cavitate, de unde scoase, de data asta,o bilã de fildeº.

– Bila de cârpit a domniºoarei Watkins! strigã el. ªi dacã te gândeºti cã au trecut mai bine de cinci luni decând a înghiþit-o Dada!... În mod evident, n-a putut trece prin orificiul interior!

Dupã ce-i dãdu bila lui Bardik, el îºi reluã explorãrile, asemenea unui arheolog între zidurile unui vechicastru roman.

– Un sfeºnic de aramã! exclamã el, uluit, scoþând afarã, aproape imediat, una dintre aceste modeste ustensile,strivit, sfãrâmat, turtit, oxidat, totuºi uºor de recunoscut.

Râsetele lui Bardik ºi ale lui Li erau atât de zgomotoase, încât chiar Alice, care reintrase în camerã, nu seputu reþine sã nu li se alãture.

– Niºte monede!... O cheie!... Un pieptene din corn!... încheie Cyprien, urmându-ºi inventarul.Deodatã Cyprien pãli. Degetele sale întâlniserã un obiect de o formã excepþionalã! Nu-i venea sã creadã

într-un asemenea noroc! Într-un final, îºi scoase mâna din cavitate ºi ridicã obiectul pe care îl apucase...Un strigãt ieºi din gura lui John Watkins anunþã descoperirea:– E Steaua Sudului!Da!... Renumitul diamant fusese regãsit intact, fãrã sã-ºi fi pierdut nimic din strãlucirea lui ºi strãlucea, în

lumina care intra pe fereastrã, ca o constelaþie! Un lucru extraordinar îi izbi imediat pe toþi martorii scenei,diamantul îºi schimbase culoarea. Din negru cum era înainte, Steaua Sudului devenise roz, de un roz clar, careamplifica ºi mai mult, dacã e posibil, limpezimea ºi splendoarea sa.

– Nu crezi cã asta îi scade preþul? întrebã cu interes domnul Watkins, imediat cum îºi recãpãtã suflul, cãcisurpriza ºi bucuria îi tãiaserã la început respiraþia.

– Dimpotrivã, rãspunse Cyprien, e o curiozitate în plus, care claseazã aceastã piatrã în familia atât de rarãa „diamantelor cameleon”!...

Hotãrât lucru, se pare cã nu e frig în pipota lui Dada, deoarece schimbãrile de nuanþã ale diamantelor coloratese datoreazã variaþiei subite de temperaturã, dupã cum s-a semnalat de multe ori în cadrul societãþilor ºtiinþifice!

– A!... Slavã cerului cã te-am regãsit, frumosule! repeta domnul Watkins, strângând diamantul în mânã, capentru a se asigura cã nu viseazã. Prea multe griji mi-ai fãcut cu dispariþia ta, stea ingratã! Nu te mai las sã fugivreodatã!

ªi el îl ridica în dreptul ochilor, îl privea încântat ºi pãrea gata sã-l înghitã, urmând exemplul lui Dada!În acest timp, Cyprien, cerând de la Bardik un ac cu aþã groasã, cusu cu grijã pipota struþului. Apoi, dupã

ce închise printr-o altã cusãturã incizia fãcutã la gât, îi dezlegã legãturile care-l fãceau neputincios.Dada stãtea abãtut, cu capul plecat ºi nu pãrea deloc dispus sã fugã.

Page 25: Revista basme cls 7-8

43

– Crezi cã o sã-ºi revinã, domnule Cyprien? întrebã Alice, mai impresionatã de suferinþele favoritului ei,decât de reapariþia diamantului.

– Cum adicã, miss Watkins, sã nu-ºi revinã?! rãspunse Cyprien. Îþi închipui cã aº fi fãcut operaþia dacãn-aº fi fost sigur?... Nu! Peste trei zile nici nu va mai simþi cã a fost operat ºi în curând va începe sã-ºi umple dinnou buzunarul pe care i l-am golit!

Lãmuritã de aceastã explicaþie, Alice adresã tânãrului inginer o privire recunoscãtoare care îl rãsplãteapentru toatã truda.

În acest moment, domnul Watkins, reuºind sã se convingã cã totul se întâmpla aievea ºi cã regãsiseîntr-adevãr steaua sa preþioasã, pãrãsi fereastra.

– Domnule Méré, zise el cu glas solemn, mi-ai fãcut o mare favoare ºi nu ºtiu cum voi putea vreodatã sã mãachit pentru asta!

Inima lui Cyprien începu sã batã mai puternic.Sã se achite!... Ei! Dar domnul Watkins avea un mijloc foarte simplu! Îi era oare aºa de greu sã-ºi þinã

promisiunea ºi sã-i dea pe fiica sa, pe care o fãgãduise celui care ar aduce Steaua Sudului?! De fapt, nu era caºi cum ar fi adus-o din inima Transvaal-ului! Astfel gândea inginerul, dar era prea mândru ca sã se exprime cuvoce tare.

E de la sine înþeles cã, dupã câteva minute, Matakit fu eliberat. Dar lipsise foarte puþin ca nefericitul cafrusã plãteascã cu viaþa lãcomia lui Dada ºi, în adevãr, scãpase ca prin urechile acului.

John Watkins era acum cel mai bogat fermier al Griqualand-ului. Dupã ce dãduse primul banchet, pentrua sãrbãtori naºterea Stelei Sudului, acum se cuvenea sã dea un al doilea, pentru a-i sãrbãtori regãsirea. Numaicã, de data asta, putem fi siguri cã urmau sã se ia toate mãsurile de precauþie pentru ca diamantul sã nu maidisparã – aºa cã Dada nu mai fu invitat la aceastã petrecere. În dupã-amiaza zilei urmãtoare, petrecerea sedesfãºura în toatã splendoarea ei.

Domniºoara Alice îl convinse pe Cyprien sã o însoþeascã la acest banchet, deoarece fata era silitã sã aparãºi ea. Dar amândoi erau mâhniþi, cãci devenise evident faptul cã milionarul Watkins nu se mai putea gândi sã-ºidea fiica unui mic inginer „care nu ºtie nici mãcar sã fabrice diamante”! Da, egoistul moºneag ajunsese sã-ltrateze astfel pe tânãrul savant, care contribuise, în realitate, la sporirea averii sale! Izolatã ºi parcã retrasã însine, în mijlocul tumultului, miss Watkins pãrea cã nu aude nimic. Îl privea pe Cyprien, care era tot atât de abãtutca ºi ea, ºi gata sã plângã.

Banchetul se desfãºura însã în mijlocul entuziasmului tumultuos al comesenilor. În faþa fericitului fermier– ºi nu în spatele lui, Steaua Sudului aºezatã pe o perniþã de catifea albastrã, sub dublul adãpost al unei coliviidin bare de metal ºi al unui glob de sticlã, strãlucea la lumina lumânãrilor. ªi toatã lumea bea, mânca, ciocnea încinstea splendorii ei.

Zgomotul discuþiilor ºi clinchetul paharelor fu brusc întrerupt de trei lovituri puternice în uºa sãlii.– Intrã! strigã domnul Watkins, cu vocea sa rãguºitã. Oricine ai fi, eºti invitat sã ciocneºti un pahar alãturi

de noi!Uºa se deschise ºi toþi invitaþii recunoscurã în prag silueta deºiratã ºi descãrnatã a lui Jacobus Vandergaart.

Toate privirile se îndreptarã spre bãtrânul ºlefuitor cu pãrul alb. În picioare, cu braþele încruciºate pe piept, cupãlãria pe cap, îmbrãcat cu redingota sa lungã, neagrã, de zile mari, bãtrânul pãrea însuºi spectrul rãzbunãrii.

La vederea acestui personaj, domnul Watkins se simþi cuprins de o spaimã ciudatã ºi de un tremur ascuns. Elpãli sub culoarea roºiaticã pe care vechile deprinderi alcoolice i-o imprimaserã definitiv pe pomeþi. Totuºi, fermierulîncercã sã se împotriveascã acestui sentiment nelãmurit, pe care nu ºi-l putea explica, adresându-se lui Jacobus:

– Ei, de multã vreme nu mi-ai fãcut favoarea sã mã vizitezi, vecine Vandergaart! Ce vânt te aduce înaceastã searã?

– Vântul dreptãþii, vecine Watkins! rãspunse hotãrât dar calm bãtrânul. Vin sã-þi spun cã dreptatea vatriumfa în sfârºit ºi va ieºi la luminã, dupã o eclipsã de ºapte ani! Vin sã te anunþ cã a sunat ceasul dreptãþii, cãîmi recapãt proprietatea ºi cã acest Kopje, care a purtat totdeauna numele meu, îmi aparþine de acum înainte înmod legal, cum n-a încetat niciodatã sã-mi aparþinã din punct de vedere al justiþiei!...

– Moºneagul a înnebunit! spuse fermierul, adresându-se invitaþilor. Am crezut totdeauna cã-i lovit culeuca!... Se pare cã, în ultimul timp, boala s-a agravat!

– Cine râde la urmã, râde mai bine! reluã el, ºi apoi scoase o hârtie din buzunar. John Watkins, ºtii cã ojudecatã contradictorie dar definitivã, confirmatã la apel, ºi pe care nici regina n-ar mai putea sã o caseze, þi-a

Page 26: Revista basme cls 7-8

44

atribuit în acest district terenurile situate la apus de al douãzeci ºi cincilea grad de longitudine esticã faþã demeridianul Greenwich ºi mi-a atribuit pe cele ce se gãsesc la rãsãrit de acest meridian?

– Aºa e, preacinstite domn! strigã John Watkins.– Vã prezint aceastã declaraþie, reluã el cu o voce mai blândã, eliberatã de Comitetul cadastral, contrasemnatã

de guvernator ºi înregistratã la Victoria, cu data de alaltãieri – care constatã o eroare materialã introdusã pânã aziîn toate planurile Griqualand-ului. Aceastã eroare, comisã de geodezii însãrcinaþi acum zece ani cu mãsurareadistrictului, a fost rectificatã acum ºi, mã repune pe mine în posesiunea Kopje-ului care îþi era atribuit – cãci,dupã pãrerea tuturor jurisconsulþilor ºi a ºefului justiþiei în persoanã, hotãrârea judecãtoreascã nu pierde nimicdin puterea ei! Iatã, John Watkins, ce aveam sã-þi spun!

Documentul oficial adus de Jacobus trecu din mânã în mânã fãcând ocolul mesei.– Ceea ce afirmã domnul Vandergaart nu are nimic absurd, remarcã unul dintre invitaþi, adresându-se lui

John Watkins. La urma urmei, aceastã eroare de longitudine a putut fi într-adevãr comisã, ºi poate cã ar fi maibine, înainte de a ne pronunþa, sã aºteptãm lãmurirea acestor lucruri.

– Sã aºteptãm lãmuriri?! strigã consternat domnul Watkins, izbind cu pumnul în masã. Nu mã intereseazãlãmuririle. Dacã vrea cineva sã conteste dreptul de posesie paºnicã a bunurilor mele, voi face ceea ce am maifãcut, mã voi adresa justiþiei ºi vom vedea cine va avea câºtig de cauzã!

– Tribunalele ºi-au spus ultimul cuvânt, replicã Jacobus Vandergaart, cu calmul lui imperturbabil. Totul sereduce acum la o simplã chestiune de fapt: al douãzeci ºi cincilea grad de longitudine esticã trece sau nu treceprin linia trasatã pe planurile cadastrale?

Acestea fiind spuse, Jacobus Vandergaart arãtã constatarea oficialã pe care o avea în mânã ºi care eraîntãritã cu toate timbrele ºi sigiliile. Jacobus Vandergaart bãtu din palmele lui descãrnate. Imediat se ivirã înprag agenþii de poliþie, în uniformã neagrã, urmaþi de un ofiþer al ºerifului, care intrã autoritar ºi puse mâna pespãtarul unui scaun.

– În numele legii, zise el, declar sechestrate provizoriu toate bunurile mobile ºi, în general, toate obiectelede oarecare preþ care se gãsesc în aceastã casã!

În afarã de John Watkins, toþi cei prezenþi se ridicaserã în picioare. Fermierul, distrus, þintuit în marele sãufotoliu de lemn, pãrea lovit de trãsnet. Alice se aruncase de gâtul lui ºi cãuta sã-l încurajeze.

Jacobus Vandergaart nu-l pierdea din vedere, urmãrindu-i reacþiile... În privirea lui se putea citi mai multmila decât ura.

– Ruinat!... Sunt ruinat!...Doar aceste cuvinte mai ieºeau acum de pe buzele tremurãtoare ale lui John Watkins.În acel moment, Cyprien se ridicã în picioare ºi zise, cu o voce gravã:– Domnule Watkins, deoarece bunãstarea vã este ameninþatã de o catastrofã ireparabilã, daþi-mi voie sã

vãd în acestã situaþie doar posibilitatea apropierii mele de fiica dumneavoastrã!... Am onoarea sã cer mânadomniºoarei Alice Watkins!

Alice, cu ochii plecaþi, cu inima bãtând puternic, fiind poate singura care nu era surprinsã de demersultânãrului, aºtepta cu interes rãspunsul tatãlui sãu. Nefericitul fermier, copleºit încã de lovitura teribilã pe care oprimise, îºi ridicase capul. Într-adevãr, îl cunoºtea pe Cyprien îndeajuns pentru a ºti cã, dându-i-o pe fiicã-sa,asigura viitorul ºi fericirea Alicei, dar nu voia încã sã arate, nici mãcar printr-un gest, cã nu mai avea nicioobiecþie faþã de cãsãtorie.

Cyprien, stânjenit acum de cererea publicã pe care o fãcuse împins de elanul afecþiunii sale, simþea elînsuºi ciudãþenia acestei cereri ºi începea sã-ºi reproºeze cã nu fusese mai reþinut.

În mijlocul acestei încurcãturi comune, uºor de înþeles, Jacobus Vandergaart fãcu un pas spre fermier.– John Watkins, zise el, n-aº vrea sã abuzez de victoria mea ºi nu sunt un om care-ºi calcã în picioare

duºmanii învinºi! Mi-am revendicat dreptul, pentru cã un om trebuie sã procedeze astfel totdeauna! Sunt singurpe lume ºi mult nu mai am de trãit! La ce mi-ar folosi atâta bogãþie, dacã nu mi-ar fi îngãduit s-o împart cualþii?... John Watkins, dacã vei fi de acord cu unirea acestor doi copii, îi rog sã primeascã drept zestre SteauaSudului, care mie nu mi-ar folosi la nimic!... În afarã de asta, mã învoiesc sã-i fac moºtenitorii mei ºi sã repar pecât posibil, rãul involuntar pe care i-l fac încântãtoarei dumitale fiice!

– Jacobus Vandergaart! strigã domnul Watkins în sfârºit, nemaiputându-ºi domoli sentimentele tumultoasecare-l frãmântau. Da!... Eºti un om de ispravã ºi te rãzbuni în chip nobil pentru rãul pe care þi l-am fãcut,înlesnind fericirea acestor doi copii!

Page 27: Revista basme cls 7-8

45

– Sã uitãm mai bine tot, rãspunse Jacobus, ºi sã ciocnim pentru fericirea acestor copii, dacã domnul ofiþeral ºerifului ne permite, din vinul pe care l-a sechestrat!

– Un ofiþer al ºerifului are uneori datoria sã se opunã vânzãrii unor bãuturi impozabile, zise omul legiisurâzând, dar nu s-a opus niciodatã consumãrii lor! rãspunse ofiþerul.

Dupã aceste cuvinte pline de voie bunã, sticlele circularã ºi cea mai sincerã bunãvoinþã se instaurã în sufragerie.Aºezat în dreapta lui John Watkins, Jacobus Vandergaart fãcea împreunã cu fermierul planuri de viitor.– Vom vinde tot ºi-i vom urma pe tineri în Europa! spunea el. Ne vom stabili lângã ei la þarã ºi vom mai

avea de trãit zile frumoase!Alice ºi Cyprien, aºezaþi unul lângã celãlalt, discutau încet, în limba francezã – discuþie care nu pãrea mai

puþin interesantã, judecând dupã însufleþirea celor doi parteneri.Se fãcuse foarte cald, mai cald ca oricând. Fiecare simþea cã la o asemenea presiune atmosfericã exista o

singurã soluþie: una din acele furtuni, cu tunete ºi ploi torenþiale, care, în Africa Australã, iau forma unei conjuraþiia tuturor elementelor naturii. Aceastã furtunã era aºteptatã, doritã ca o uºurare.

Deodatã, un fulger luminã feþele tuturor ºi, aproape imediat, bubuiturile tunetelor, rostogolindu-se deasupracâmpiei, anunþarã cã în curând va începe furtuna. În clipa aceea, o rafalã neaºteptatã pãtrunse în încãpere ºistinse toate luminile. Apoi, fãrã niciun rãgaz, bãierile cerului se deschiserã ºi începu potopul.

– Aþi auzit un mic zgomot sec, imediat dupã lovitura de trãsnet? întrebã Thomas Steel, în timp ce ferestreleerau închise degrabã ºi se reaprindeau lumânãrile. Parcã s-ar fi spart un glob de sticlã!

În acelaºi timp, toate privirile se îndreptarã instinctiv spre Steaua Sudului... Diamantul nu mai era la locul lui!Totuºi, curios lucru, nici colivia de fier, nici globul de sticlã care-l acopereau nu-ºi schimbaserã locul, fiindevident imposibil oricui sã se fi atins de el. Inexplicabilul fenomen pãrea sã þinã de domeniul miracolului.

Cyprien se aplecã iute înainte ºi remarcã pe perna de catifea albastrã, în locul diamantului, un fel depulbere cenuºie. Nu-ºi putu reþine un strigãt de uimire, dupã care explicã scurt celor prezenþi ceea ce se petrecuse:

– Steaua Sudului a explodat!Tânãrul inginer era, evident, mult mai preocupat de aspectele ºtiinþifice ale accidentului, decât de consecinþele

materiale ale acestei pierderi enorme.– Ceea ce mi se pare ciudat, zise el, în mijlocul tumultului general, nu e faptul cã piatra a explodat în aceste

condiþii, ci cã a aºteptat pânã astãzi ca sã explodeze! De obicei, acest fenomen are loc la cel mult zece zile dupãtãiere, nu-i aºa, domnule Vandergaart?

– Într-adevãr aveþi dreptate ºi e prima datã în viaþa mea când vãd explodând un diamant dupã trei luni dela ºlefuire! declarã suspinând bãtrânul. A fost scris ca Steaua Sudului sã nu aparþinã nimãnui! adãugã el. Cândmã gândesc cã, pentru a împiedica acest dezastru, ar fi fost suficient ca piatra sã fie unsã cu un strat subþire degrãsime...

– Adevãrat? întrebã Cyprien, cu satisfacþia omului care a gãsit în sfârºit explicaþia unui fenomen aºa greude înþeles. În acest caz, acum înþeleg totul! Fragila piatrã a gãsit, fãrã îndoialã, în pipota lui Dada acest stratprotector, care a salvat-o pânã astãzi! Ar fi fost totuºi mult mai bine sã explodeze acum patru luni ºi sã ne cruþede drumul anevoios prin Transvaal!

În clipa aceea, observarã cã John Watkins, care pãrea cã se simte rãu, se agita violent în fotoliu.– Cum puteþi vorbi cu atâta uºurinþã despre un asemenea dezastru? zise el, în cele din urmã, roºu de

indignare. Staþi la taclale despre cele cincizeci de milioane volatilizate, ca ºi cum ar fi vorba despre o simplãþigarã!

– Asta înseamnã cã suntem filozofi! rãspunse Cyprien. Trebuie sã fii înþelept, când situaþia o impune!– Fiþi filozofi cât vreþi, spuse fermierul, dar cincizeci de milioane sunt o avere ºi nu se gãsesc în drum!...

Ascultã, Jacobus, astãzi mi-ai fãcut o favoare straºnicã, fãrã sã-þi dai seama! Dacã Steaua Sudului ar mai fi fosta mea, cred cã mi-aº fi pierdut minþile!

– Ce vreþi domnilor? reluã Cyprien, privind cu drag chipul blând al domniºoarei Watkins, aºezatã lângã el.În aceastã searã am câºtigat un diamant atât de preþios, încât nu m-ar putea mâhni pierderea oricãrui altul!