Revista Archeus 2009

aTabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice

ARCHEUS 2009Ocoliş - Baia Mare

ediţia a IV-a

R E V I S T A D E C U L T U R Ă A M A R A M U R E Ş U L U Ieditată de

Fundaţia Culturală A R C H E U S - Baia Marecu sprijinul

Primăriei şi Consiliului Local Baia Mareşi al

Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Maramureş

COLEGIUL REDACŢIONAL

FUNDAŢIA CULTURALĂ ARCHEUS

Director: Ioan MARCHIŞRedactor şef: Emanuel LUCA

Redactori: Nicolae Scheianu, Marian Ilea, Ion Burnar, Vasile Dragomir, Alexa Gavril Bâle, Daniel Florin Marchiş;

A R C H E U S

I S B N : 1 8 4 1 - 2 2 9 7

Tipografia “CROMATICA PRESS” - tel. 0262-216.304 - Baia Mare

Preşedinte de onoare: Mihai OLOSPreşedinte: Ioan MARCHIŞVicepreşedinte: Florin POP; Secretar: Daniel Florin MARCHIŞ

TABĂRA NAŢIONALĂ DE CREAŢIE LITERARĂ ARCHEUS 2009 a fost co-finanţată de

Consiliul Local şi Primăria Baia Mare,Consiliul Judeţean Maramureş

Marele Premiu ARCHEUS 2009 (ex aequo):Ioan Es. Pop;Marian Ilea.

Premiul pentru Poezie:Alexa Gavril Bâle;

Premiul pentru Proză:Emanuel Luca;

Premiul pentru Parodie:Lucian Perţa;

Premiul pentru Artă Plastică:Cristian Borş;

Premiul pentru Teatru:Doru Fârte şi Sanda Savolszky;

Premiul pentru muzică folk:Grup Folk Clasic(Diana şi Ioan Horvath – Bugheşiu – voce şi chi-tară; Adrian Bogdan – percuţie; Leonard Negrea –ţambal; Iulian Horvath – Bugheşiu – chitară bass)

Premiul pentru folclor:Grupul Iza (Ioan Pop, Ioachim Făt, Grigore Chira)

PREMIILE celei de-a IV-a ediţii a

Taberei Naţionale ARCHEUS 2009Tema ediţiei: “ARTA şi SOMNUL”

06

când eram mic, visam să fiu şi mai mic.mai mic decât masa, mai mic decât scaunul, mai mic decât cizmele mari ale tatălui.cât un cartof, atâta mă visam.pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pământ şi gata,până toamna nu-i mai necăjeau.

mă visam în cuib, printre ei,dormind cu dulceaţă-n întuneric, întorcându-mă pe-o parte şi pe alta varaiar apoi căzând din nou în somn.

şi toamna să mă trezesc tot nedormitşi tot nespălat ca fraţii meişi când să dea cu sapa-n noi, să sar deasupraşi să le strig: nu mai săpaţi, nu mai săpaţi,căci vin acasă de bunăvoie,dacă-n primăvară mă puneţi la loc,

şi primăvara să fiu primul pe careîl aruncă înapoi în cuibşi tot aşa, să rămân să dorm mereu,din cuib în pivniţă şi din pivniţă în cuib,ani mulţi, neîntors şi uitat.

Ioan Es. Pop / poem

09

În realitate, Dumnezeu scormoneşte cu dăltiţa în creier.Numaidecât se risipesc temerile şi bănuielile,iar omul umil nu-şi ascunde plăcerea de a urca pe scărilesomptuoase.Numaidecât încarcă lăzi şi cufere într-o barcă şi ziuaîntreagă trece râul încolo şi încoace, încolo şi încoace.

Ion Mureşan / Octombrie

10

Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemntrecură peste bord, cei trei moldoveni şi ţigăncuşa Cosette coborâră pemal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoţie şi,gândindu-se că tăcutul Broanteş va consemna gestul, vru să se lase îngenunchi, să sărute pământul scump al ţării, numai că, din nefericire,locul respectiv, aflat în plin stufăriş, era acoperit de o mâzgă puturoasăîn care ciubotele domneşti intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uităîn jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci sehotărî: căzu în genunchi şi strigând cu glas înalt tremurat: “Fii binecu-vântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mişcare sublimă, dar stân-gace: pierzându-şi firescul centru de greutate aflat în zona masivă astomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână şi Barzovie-Vodăpăru câteva clipe, cât dădu din mâini şi din picioare, un cărăbuş slav.Vru să se scoale, însă tina era nu puţină.- Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture,

ajutându-l să se ridice.- Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-şi veşmintele.

Pe aici, altă dată au călcat paşii marelui Ovidiu.- Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunde spătarul. Mi se pare, după cumau început să mă doară şalele, că suntem mult mai sus de Chilia.- Ce vorbeşti?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu.[...]- Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greşit.

Ioan Groşan / O sută de ani de zile laporţile orientului (fragment)

13

Acolo unde toamna nici frunzele nu-s frunzeŞi gerul te subţie ca lama de cuţitVibrează o lumină ca-n marile oraşeCând voievozi de slovă din moarte s-au trezit.

Frumos e, Doamne, ceasul când te hrăneşte minteaŞi ochii te mai rabdă să te uiţi la cerŞi liniştea se-ntoarce să-ţi odihnească drumulSă-ţi vezi pruncia dusă c-un tren forestier.

În Nord pe Mara sau poate în alt NordÎmi frâng a jeluire în pumnii tari genunchiiCă prietenii nu-mi scriu, nici fraţii mei nu-mi spunCă-mi rătăcesc prin codrii mătuşile şi unchii.

Gheorghe Pârja / În Nord, pe Mara

14

În podul palmelor talecaut linia vieţilor lungi, pe cândtu, disperare cuminte, te ducifrumos şi te culci

A viselor putredă scară sunt prea bătrân s-o coborrămân cuib înalt, rămân hrană vreunui vultur rătăcitor

Ori, poate aburul moaleal anilor ce urcă-n eterÎţi va prinde pe braţe petaleVei fi prima floare din cer

E beznă ca-n rugăciuneaunei inimi vechi şi pustii lumânări cu neagră lumină aprindmorţii, morţilor vii

Mi-e somn de mai mult de o viaţăde nopţi eterne şi recipatinez prin visele tale de gheaţă, spre iernile vieţii de veci.

În juru-mi tu eşti luminazilei care nu mă va mai trezifi-vei soarele, fi-vei luna, pepământul care voi fi.

Voi trece prin ceruri cimitir plutitor - arca iubirilor care nu morpentru-o lume-n viitor Ca un somn uşor...

Vom renaşte-n în zbordin durere şi dor

Augustin Frăţilă/ Balada vieţii de veci

17

Ea e deodată mică şi înaltăŞi e deasupra tuturorAre ţepi şi e aspră şi e catifelatăGura e dulce şi ochiul orb carnivorCu zimţi de fierestrău şi veninŞi cu suliţă în loc de pistilEa e deodată pitică şi albăŞi neagră... cum zice şi WillE foarte greu de recunoscutSi greu foarte greu de atinsCreşte în deşert şi pe munţiRoşie – foc de nestinsRaza ei mîngîie şi ucide Tandreţea e aţă cu acDe cîte ori o întîlnesc între ierburiO culeg pentru boală şi leacÎnsă ea atît de mult mă iubeşteŞi atît de mult mă adorăFloricica puf de păpădieMă striveşte ca-n teasc. Mă devoră.

Ioan Pintea / Floricica

19

Primim la marginea acestui satîn vreme de noaptecapul însângerat al unei femei.Îl poartă bătrânelepe o tipsie. Mi-l aruncă la picioareneştiind că se poate auzi acel zgomot din ochiul uriaş careîn braţe, în genunchi, în pieptînsetat se îngroapă.

Peste ţărâna din uliţăizvorăşte sângele curgătorAu adus cenuşă. Au presărat pământînsă nimic nu poate oprivărsarea din acea ranăde atunci, pe acolo se arată mereuun tânăr cu aripi de ceară

Petru Dunca / Lecţia de singurătate

21

o, tinereţe,pe umeri cu patru pereţiîmpotrivă -tu urmezi calea poetului:mari camioane tragresturile entuziasmului;o, tinereţe,înspicarea unei razepe nisipurile mişcătoare.

Gheorghe Mihai Bârlea / Înspicarea unei raze

22

dezleagă Doamne câinii din lătratajunge ceara pentru lumânăriîn loc de funii spânzură cărărişi lasă-mă pe mine vinovat

că Tu eşti Doamne cel-fără-de-noriai înviat zvârlindu-i pe pământmurim încet de foame de ninsorişi ne îngheaţă lacrima-n cuvânt

cei drepţi îţi strigă Doamne îi asculţimai lasă-mi ochii traversaţi de verdese trag umile punţile spre munţi poeţii mor când nu mai au ce pierde

mă-ntorc în mine ca într-un muzeuîn care rugineşte Dumnezeu

Vasile Muste / Rugă

25

Mi-e inima, cu tine, o apă de imagini,mereu e remuşcare şi viscol şi osândă.Din catedrala iernii îţi scriu aceste paginiCa să-ţi străbat deşertul, cu dragostea la pândă.

Un fir de iarbă-aşteaptă, tu taina să-i dezlegi,aripa unei păsări, migraţia-i te-atinge.Ştiinţele exacte se leapădă de legi,ridică doar eşarfa ruginii de pe sânge.

Instanţele iubirii pe alb de crin ne-amâna.E-n fruct neîmplinirea şi-i veşnică ispită.Veşmântul tău de frunze încă-l mai ţin în mânăcând toamnele, de dragoste ne-achită.

Nicolae Petricec / Imagini de apă

27

Azi-noapte am visat zidul care înconjoară pământulde ce l-am făcut m-a mustrat dacă nu-l călărescdacă nu răstorn dintr-un galop călăreţii pustieimarii spăimoşi ascunşi după ziduri de cărţivorbele vorbele vor nimeri meterezelevictorie victorie puşca lor de socsă nu-i fac de râs o să mă culc la loc

Ion Burnar / Motiv pentru un somn ales

Alexa Gavril Bâle / Cal de noapte28

Prin pădurea de piatrăalunecă noaptea: un cal obositte uiţi şi nu crezinici când iarbaîi devine coamă strălucitoarenoaptea e o herghelie cumintedin cozile căreiacad pe faleză năluci -bătrâne vrăjitoarele invocă cu buze zbârciteşi ele se ascund în pietre

joc de pietre până în zoridin ochiul fără numefecioara rătăcită aşteaptăsă cânte cocoşiiori măcar noapteasă necheze odată.

30

Vecinele mele se-adună pe la porţiîn pauzele dintre două telenoveleca să privească stradasă schimbe reţete de murăturişi impresii de la ultima înmormântare...Fiecare îşi prezinta palmaresul de bolidând detalii obsceneasupra simptomelor- cancerul face o extraordinară impresiefaţă de care astenia mea ar părea un snobismStatul la taraba vieţiie o ideologie molipsitoarede-aceea am să mă-ncui în casăşi am să scriu ceva genial – e tot un fel de ieşit la poartacând nu suferi de ceva letal...

Adela Naghiu / Modus vivendi

Lupii atacă dansînd

Doctore dă muzica mai tare nu vreau să-i aud cum clipesc nu vreau să-i aud cum le cresc ghearele şi părul de foame

Lupii se furişează orbecăind

Femeie trupul tău s-a uscat aşteptînd îi cresc fire de plumb ce-l încovoaie femeie ca pe ce-am iubit că nu-i bun de nimic

Lupii aceştia muşcă hulpavi din ceaţă

Carnea mea carnea mea ce-ai făcut Doamne cu ea ai dat-o somnului ai dat-o morţii omului ce vis aveam: tu uitai de mine chiar acum! Unde sînt Doamne lupii de altă dată? Să muşte o dată şi să crape lumea toată! Zău.

M. N. Tomi / Dansând ca lupii33

35

Duminica pe neaşteptatemi s-a deschis uşa

Iedera mereu îi încearcă zidului tăcerea.Dar cine nu ştie să tacă remuşcări nu cunoaşte.

În trupuri biciuite de soare putrezeşte plăcereasau asta vreau să cred eu acum.

Îmbătrânită câmpia nu înseamnă că ştie să tacăcine să-i ştie vârsta când mai lasă să treacă un lupşi iarba fiarelor lin să-l cuprinda se pleacăabia recunosc locurile pe unde-am crescut.

Echim Vancea/ Duminica, pe neaşteptate

36

Bărbaţii ies din biserică în -desân du-şi pălăriile pe cap,îndreaptă priviri tăioase spre

femei, semn că n-au ce căuta la adu -narea lor. Femeile se prefac grăbite, şi-au lăsat oala pe sobă, trebuie să adapevacile, să dea drumul găinilor. Nu plea -că pentru că s-ar supune bărbaţilor,îşi strâng nodul de la batic şi se îm-prăştie pe uliţe cum se împrăştie floate-cele de nori printre crengile brazilor deparcă ar juca halaripu. InginerulStrâm bu, venetic din Moldova, mân -gâie sfinţii din pridvor şi-i împinge peoameni să nu se frece de ei, să le iavopseaua. El a dat bani să se facă prid-vorul şi găseşte ocazia în fiecare du-minică să spună lucrul acesta.

- Dumnezeu să primească sfintelerugăciuni, zice preotul ieşind şi el dinpronaos.

- Primească Dumnezeu, îi răs pundbărbaţii fără tragere de inimă. Nurămâi şi dumneata părinte? îl întreabăStrâmbu.

- Nu rămân, nu se cade. Cred că veţi

judeca drept şi fără mine.Unul dintre copiii Anucăi era al lui,

Palieuct îl botezase. Preoteasa nuputea face copii. De aia l-au înţeles toţi,până şi cârcotaşele de babe. PreotulRăchită l-ar fi înfiat, dar cu cocoaşă…nici nu l-ar fi primit la teologie. Va înfiaaltul, are cu cine-l face.

Când încep, aici în Piţigaia, discuţi-ile între bărbaţi apoi au o rânduială alor, există un staroste, moderator, cumse spune acum. Nu-i ca-ntre femei, sătreci de la un subiect la altul ca-n tele -novele. Stai, asculţi, îţi dai rând până-ţi vine rândul, nu te bagi ca marha-njug. Astăzi staroste este Şandoru Alexi,specialist în istoria locului.

- Ia să vedem care au fost ultimelenecazuri sau catastrofe, cum le zic ceide la oraş, că ei sunt mai jingaşi, careau trecut peste satul nostru. Să-ncepcu hunii?

- Nu, începe cu ultima invazie a tă-tarilor că mi se lipeşte burta de şiraspinării, zice Gheorghe Bâcă cu aerullui de om mereu supărat [...].

Vasile Dragomir / Sfatul cocoşaţilor (fragment)

39

"Am şi io de zis oaresceva", se băgă în vorbăGheorghe Chindriş. "Eram la Lasendorf înlagăr, dormeam în bălegar, printre animale.Frig şi foame, până o vinit americanii, de-amajuns în spital. Io nu m-am putut nici ridicapână am căpătat o injecţie de-am prins azburda ca viţelul de la vacă. Şi în Linz, înAustria, să uită un bogătan la mine şi zice:bă Chindriş, io am stat doi ani de zile la tată-tău acasă în primul mondial, aşa că i-oi în-toarce binele şi-oi avea grijă de tine, aşa căam ajuns şef păste oamenii lui. Am căpătatbani să mai cumpar haine scumpe şi par-fumuri, că zicea că-i musai să mă placă fe-meile, iară femei faine ca acolo n-am văzutnicăierea şi mă drăgosteam cu două din ele.Le eram tare drag. Nu m-o lăsat cătra De-siştea numa după ce i-am promis că m-oi în-toarce. De una dintre muieri n-am scăpataşa uşor; că zicea că vine cu mine în De-siştea.

Cum s-o duc, că era gravidă şi mă făceamde râs în comună. Ne-am tăt mâncat îngură. Un american m-o învăţat cum să scap.Aşa ca am intrat într-un restaurant cu maimulte ieşiri ori intrări, de-am băut un ceai,am mărs la budă şi am întins-o. Cine ştie câtm-o aşteptat săraca! M-o durut şi pă mineinima, că mi-era dragă, da' n-o puteamaduce în halul ăla s-o vadă tata şi nea-murile.

Mi-am lăsat în Austria doi prunci pă care nui-am văzut veci, că erau în pântecele mu -ierilor cu care mă drăgosteam.

Să mă apuc, dară, acuma să cer oareşcevadin Linz, unde am neamuri care nu mai ştiunimica de mine şi nici eu de ele?", întreabăGheorghe Chindriş.

"Gata cu cererile, Gheorghe, că o pus hamu'pă tine muierea şi amu' n-ai decât a te rugapântru iertarea păcatelor", zice Ion Subar.

"Da' până-n '52 îmi plăceau şi nebuniile şihuligăniile", zice Gheorghe Chindriş. "Numa'ca să cunoaşteţi că odată am primit veşti dela ăia doi băieţi ai mei, care stau aproapeunu' de altu' şi o vinit să mă cunoască, de-o sărit muierea în sus doi metri şi o zâs cămă lasă de vin plozii ăia în Desiştea", com-pletează Gheorghe.

"Una muher, dos muheres, tres muheres",zice Jean Chindris, căzând pe gânduri.

"Nu le-am răspuns la plozi că n-am vrut să-mi fac de lucru cu dracu'", mustăceşteGheor ghe Chindriş, dând pe gât paharul cuvotcă.

Marian Ilea / Bilioanele (fragment)

40

Iubito, iarna asta-i ca un tratat de pace,semnat cu pastă groasă de marile puteri,un fluture cât palma stă prins în patru ace,ca un salcâm pe coala-iebar a unei veri;

Oglinzile transpiră când părul tău sub periioftează, ca o frunză de plop în univers, zăpezile coboară pe stinsele imperii - copertă peste şina de plumb a unui vers;

Eu îţi mai scriu răvaşe pe colile de gheaţă,cu dalta de lumină furată dintr-un teişi bat pe fiecare ştampilele de ceaţă,

Iar nasturii cămăşii noaptea-i deschid cu chei;zăpada se ascunde în gaură de şarpe,vine căldura moale cântând la şapte harpe.

Vasile Morar / Zăpada se ascunde în gaură de şarpe

42

Gelu Dragoş / Crepuscul

Asemeni lui Iona îmi spulber ideiÎmi sfâşii şi visele melePământul acesta îmi pare imensŞi simt nevoia să construiescCetate de drumuri pe el.Cetate înaltă cu turnuri de vegheCu una sau mai multe intrări înspre eaCa visele să poată da năvală-năuntruCând sufletu-i pregătit ca şi ea!Ce utopic respir. Îi urmez eu lui Iona?Asemeni lui mă descompun, mă spintec şi eu.Cetatea dispare acum şi drumurileÎn vise se-opresc şi visele în drumuri lovesc,În coşmar şi haos se transformă totul!Iar pământul îmi pare deşert...

44

Viaţa poate începe simplu aşa cum râul dimineaţa în prundurile solareviaţa poate fi necugetat destin lângă însângerate sălciile amurgului

şi totuşi dacă vei răzbate până aici îndepărtarea mea singuratecă totuşi dacătu vei ajungeochilor mei să le redai strălucire

exist şi încă nu ştiusă mă justific mie însumisunt numai o silabă din marelecuvânt a fi ce stăpâneşteneantul

Ion Bogdan/ Stampă

47

Suporţi de lumânare acoperiţi cu seuAi verzei fluturi, pupe albefoetuşi plutind haotic în lichidulamnioticgenunchii scorojiţi, acoperiţi cu lutca hrană, groapa, tindaulcica şi nişte chirpicicapul dat pe spate, privire-n sus, a rugăce mare-i marea, cerul nu-i?La ei uitarea-i crucea de seu sunt orbi, n-aud şi n-aumirosopac e totulmereu o mână-ntinsălipsiţi de puncte cardinalespre care pol să o apucela mântuire şi smerealăori în magia unui duhplesniţi cu biciul de satanăsă li se rupă oiştea-n drum

O sută de vapoare, poateo să adaste-n golf, la scutdacă va bate vânt prielnicacesta fi-va începute întuneric, bâjbâialăşi nici un sunet nu se-audecând ne ciocnim unii de alţiibucăţi de seu rămân pe uliţiîn case, târguri şi în şuripetice de alb-murdar, diformede-omăt pe câmp, spre primăvarăNumai astăzi dă-ne, Doamneo rază să topească seulîn partea-n care mijesc ochiiîn partea-n care scarpin nasuldeschisă e fereastra, largăîn zare turla argintieunde nuntesc hulubii, miriişi hăt, departe, marea Mare.Dar cerul, unde-i?Nu e, nu e.

Dorel Macarie/ Enoriaşii

49

- Câţi atomi are cristalul ?- De ce e atât de dens metalul ?

Profesorul împovărat de ani şi de lecţiipriveşte lung prin fereastra uzată.Cireşi înfloriţi deschid porţi de amintiriîn zile cu panglici de speranţă în tâmple.O linişte caldă îi mângâie singurătatea,limba de viaţă încet se înmoaie,se răsuceşte, pulsează, apoi se lasă curtată. Un pui de rândunicăse tot zbate să-şi ia zborul;supărată să scape de petalele-ploaie,se uită spre cer şi brusc se ridică.

- De ce se topeşte gheaţa ?- Azotul din aer ne ia şi viaţa ?

Avea sângele tânăr şi focul din creştet îi răscolea paşii şi somnul.Arsura-i în piept şi în frunte,pe muzica blândă şi ecoul în clinchetvin magi albi cu haine de şoapte,plete rebele lipesc dorul şi gândulîn taină de buze secate-n dorinţi;şi pleoape îngreunate de riduri, stânjenitor arcuiescaleanul dureros din trupuri cuminţi. Cu ochii uitaţi ţintă, tresare o clipăcând dansul din zile şi nopţi fericiteîi umplu plămânii cu râs tineresc.

- Va creşte sistemul periodic ?- E toxic acidul sulfuric ?

Arpegii de ani se înşiră pe geam jucăuşeşi refren cu iubiri bolnave de patimăsufocă zumzetul de elevi nerăbdători.Nu-i pasă de cei ce cuvinte rostesc,Nu-l dor grimase de cei cu chip de actori.Cântecul vieţii îl murmură lin cu zâmbet grotesciar liniştea împăcării îi deznoadă mii de cătuşe.Frânturi de silabe rotunjite de buze amorţiteSe rostogolesc printre dinţi, fără vreo vină că nu pot fi desluşite, dar ele zâmbesc.

- Cât timp trăiesc electronii ?- Câte molecule au oamenii ?

Umbre curioase se-nghesuie să vadăCum ora de chimie e brusc întreruptă....râsete, ghionteli, chiot de veselie,...sunete zgâlţâite, apoi tot mai lente,mai în surdină şi tot mai puţine.

- Azotul din aer ne ia şi viaţa ?

Fierbinţeala amintirilor îi seceră ochii seninişi lumina dispare scursă în sfere de întunericdurerea înţepeneşte maxilarul agitatşi mai aude cum lumea din jur plânge...

petale albe ce curg din cireş...dansul din zile şi nopţi fericite...

pieptul se dilată ca un burduf înfundataerul se strecoară, abia, în ritm sacadatsă salveze respiraţia hârâită, înecată în sânge.

un pui de rândunică... spre cer...brusc ...se ridică.

Elena Cărăuşan / Ora de chimie

50

În clopotniţă lilieciise scaldă în dangăt de clopot.Galben, chipul bolnavuluiaşteaptă....

Suspinul se stingeprin oraşul de cruciFaţa se ascundeîn mâinile înnecate.

Pasărea cu ţipăt singuraticmurind în pacea albastră.

Buze ostenite bocesc clipe scufundateNoaptea înghite umbreMâini putregăite desfrunzesc morminte.

Ioan Călăuz / Umbre

52

Când ai venit, fără să-ţi pese de intrigi,Eram absent în catalogul vieţii, ştii…Tăcută, şopteai când trebuia să mă strigi,Unicat în noianul oraşului gri.

Ai venit să mă cauţi şi să te găseşti,Iar eu, neştiind, am plecat după tineŞi-ntrebam disperat: „Unde eşti, unde eşti?”Când tu, de fapt, erai lângă mine.

Ş-am mers fiecare pe tărâmul din Oz,Am mers separat, noi, doi inseparabili,Convinşi, atât de naivi!, că orice e roz Şi nefăcând nimic vom fi durabili.

Iar apoi am plecat şi nu ne-am găsitPână acum, când e timpul să ardemCa o făclie dintr-un Oz părăsit, Rugându-te să nu ne mai pierdem.

În Ozul de azi, Dorothy tu eşti, Iar eu eram un Om de Tinichea,Dar inimă mi-ai dat, să mă iubeşti,Trăind iubirea ta, iubirea mea.

Cătălin Vischi / Iubirea din Oz

55

S-a dus bruma de tinereţe deodatăCu liniştea din casa noastrăDeasupra stejarilor canadieniS-a dus totul într-o vagă uitareVenele se-ngroaşă peste pulpeGenunchii-s moi tociţi ca piatra fântâniiPisoiul nici nu miaună, el ar vreaSă poată vorbi să fie stăpînPeste porţelanuri şi alte obiecteÎncremenite-n vitrineDoar oglinda culoarului stă Ca o proastă ce-şi arată goliciuneaStă aşa mută îşi arată avereaCrengile de tei zac aruncate în colţLângă uşă mireasma lor ne adoarmeTrecem în vise vârtoase ca într-oApă străvezie în carePlutim fără noimă

Toate s-au dus numai florileDe tei stau la uscat pe ziareDoar oglinda ca proasta-şi aratăLa toţi goliciunea.

Ştefan Jurcă / Oglinda

56

să se uite acolo vârsta plânsuluica să nu cădem în nostalgie

Bărbaţii se-aruncă sub roţile de trenamantele îi plâng în blănuri de ren

plângeţi şi voi plângeţi ca minecă plânsul în sine are vechime

îngăduiţi-mi un loc în cartea nescrisăa căzut din cuvânt silaba ceea plânsă

chinul femeii transformă plânsul în râsgeamăn e plânsul cu plânsul din vis

bobul de lacrimă e mai bătrân de cum suntla început de mileniu plânsu-i mai sfânt

stau în genunchi mă rog ca să ningăpeste mormânt umbra să-mi plângă

Aurel Pop / poem

59

în sala-n care ne-am cunoscut demultpăşim înfriguraţi respectând acelaşi cultnimic nu s-a schimbat la noi în sufletdoar Timpul mult schimbatu-s-a-n umblet

zăpezile ce-au încărcat crengile de le-au ruptau troienit şi cărările noastre bătute de demultalbul imaculat al zăpezilor ne doareşi coardele sufletelor noastre se-nfioară

nu s-a schimbat nimic la noi în sufletschimbatu-s-au doar anotimpurile-n noişi ne doare trecerea prin vreme a lorca trecerea prin vreme a părinţilor

şi durere e Timpul mult de care ne tememtristă este ora infinită-n care trecemnimic n-a fost nimic n-a apărut nou între Noidoar Timpurile s-au lărgit la infinit în amândoi...

Paul Beldi Ladislau / Amintiri

stăteai de veghe lângă fluturii izgoniţiaşteptai să treacă furtuna să se coacă bine revelaţiadin beznă şi fulgere

să-mi spui când din noapte vor ieşi transparenţi

lângă fereastră se zbat crengile arboreluineînvăţat cu singurătateasă-mi spui când din noapte vor ieşi

această impietate ia forma uităriite răneşte mortal apoi îşi fâlfâie aripileşi când vrei să repari zilele adevăratede cele din vis descoperi cumtot ce cade în noapte este devorat

ultimul toreador întemniţat în livezile somnului

Rodica Brad Păuna / veghe lângă fluturi60

Numărul prigonitorilor s-a înmulţitcu zece atunci când am întors capulîntr-o parte.

Lupta părea inutilădar m-am aplecatsă ridic o piatrăAm găsit doar o pâine.

Ochii-mi tremurau de furie, lovindprigonitorii care se apropiau ameninţător.Lupta devenise, stăruitor, pierdută.

Când m-am aplecat să mai ridic o pâineam găsit doar sufletul meu cald.

Ca pe o ultimă încercare – l-am azvârlit.Ca prin minune, năluca dispăruse.

Zorovavel Petrehuş / Inutila luptă62

65

din şapte-n şapte anidacă de-ajuns de albe sunt oaseledin văzduhul care se deschide deodatăvine o pasăre somnoroasă şi plictisităface rotocoale de pradăpeste viaţa taşi-ţi lasă la colţul din miazănoapte al caseiun cărbune sticlosdin lemn de măr părăsitabia atunci se rup apeleşi-n grădina în care dormeaiîncepe din nou povesteaNu mai semeni cu nimeniîn nici o oglindăşi privirea se coboară în lucrurişi se desferecă-n ceruripână unde nu mai are preţ decâtcuvântul nerostit.

Nicolae Scheianu / şapte ani de secetă şi penitenţă

nici nu mai am ce face cu mineinima – călcâiul lui Ahile - vă va da târcoalecând seara îşi va vinde pe o nimica toatăcele din urmă poveştipândiţi numai clipa pândiţi şi ochiţiprada deodată îndelung şi precis ca un obosit şi mult îmbătrânit pluton de execuţie

iar de nu mai aveţi cartuşearuncaţi încărcătoarele după câini şi legaţi-mă cu şireturile mele de supus cuvântătorstrânsca pe-un tâlhar de hamurilegaţi-mă de o căruţă tocită de prea lungarostogolire a roţilor prin istorieşi pedepsiţi caii de pe urmăpeste rănile mirării

Valeriu Sabău / Pedeapsă66

când îmi vine să măarunc în golspre rădăcina ta de femeieîmi trec prin faţa ochilortoate liniile din palmape care mi-aiscriscă nu vede nimeni căeşti numai a mea

dacă nu este nicio diferenţăîntre noiînseamnăcă în momentul în careunul plângeceluilalt îi curge lacrima perestul poeziei

nu eu stabilescdacă rostul tău estede amprentă sau de urzicădar să ştiidraga meacă în ambele ipostazemi te potriveşti de minune

Mircea Crişan / Toate liniile din palmă68

71

sub zodia convergentăa fulgeruluiin penurie de serotoninăputea să-mi fie prieten Cuvîntuldar răspundemla nume şi sorţi diferiteîntotdeauna ajungemprin linia despărţitoare a samsareila unica amantă ce-o împărţimfrăţeşteea ne viziteazăla diferite capete ale morţiivine la mine Lucrezia Borgiadoar de nodurile nervilor ei încinşise dezbracă în patul meu karmico perioadărămîne dezgolită în giulgiutransparentîmi acoperă ochii obosiţide atâta albastrudebordant cu falangele pititegingaşe în palmele eide gheaţă tot mai palide.

Igor Ursenco / sub zodia fulgerului

72

Mult îndărătnic cititorCe nu crezi somnului puterea,Află şi spune tuturorCă-n artă-i stă alcătuirea.

La Ocoliş s-a demonstratÎn mai puţin de şapte zileCă somnu-n arte-i implicatŞi nu doar prin lumeşti idile.

Ioan Pop şi-apoi Ion Mureşan,Duminică şi luni spre seară,Purtând cuvântul în aleanPoemele îi închinară.

Şi alţii-aşa au procedatMarţi seara. Apoi râs şi glumeMiercuri – teatru au jucatArtişti veniţi aici anume;

Şi bucătari înc-au venitItalieni, să facă pizza - Ceva ce nu s-a pomenitÎntre Lăpuş, Someş şi Iza.

Şi un berbec s-a perpelitDupă uitate reţetareÎn jar, cum nu s-a pomenitDin vremea dacilor, se pare.

Iar vineri, cartea şi-a lansatChiar prozatorul Ioan Groşan,Carte ce-aici s-a premiatDe-Archeus, mai acum un an.

Şi gastronomic iar să fieTotul perfect – încununare - Mult lăudata fudulieS-a înşirat pe trei grătare.

Iar pictorii, pân' una-altaŞi sculptorii lucrau de zorCu drujba, pensula şi dalta,Cam fiecare-n stilul lor.

De-aceea dau acum de vesteŢie, tu, cititor şi domn:Mai dulce artă nici că estePrecum în Ocoliş în.... somn.

Lucian Perţa / Arta şi somnul - Dare de seamă

75

Tabăra Naţională de Literaturăşi Arte Plastice ARCHEUS 2009

Participanţi la secţiuneaARTE PLASTICE:

Maria Mariş Dărăban

Cristian Borş

Ovidiu Marius Batista

Dan Vasile Vişovan

Ion Munteanu

Andrei Năsui

Ciprian Cosma

Sabin Moroşan

Dan Florin Marchiş

Lucian Radu Marchiş

Ioan Marchiş

77Maria Mariş Dărăban

78 Cristian Borş

79Ovidiu Marius Batista

80 Dan Vasile Vişovan

81Ion Munteanu

82 Ciprian Cosma

83Andrei Năsui

84 Lucian Radu Marchiş Ioan Marchiş

85Dan Florin Marchiş

86 Sabin Moroşan

87

Teatru: Doru Fârte şi Sanda Savolszky;

88

Folclor: Grupul Iza(Ioachim Făt, IoanPop, Grigore Chira)

89

Folk: Grup Folk Clasic(Diana şi Ioan Horvath-Bugheşiu; Adrian Bog-dan; Leonard Negrea;Iulian Horvath Bugheşiu)

90

Membrii Cenaclului Epigramiştilor Băimăreni SPINUL

Toţi au câte-o muză bună,Că-i din vin ori că-i din prună...Unul dormea-n pălincie,Marchiş, la umbră de vie!

ARTA ŞI SOMNUL

91ONE-MAN SHOW: Sorin Tănase

În această oglindă a rămasDoamna pe acel tablou deja atârnatCând privirea ei a unei după-mese ramate în aurA fost consternată de distrugerea trăsăturilor eiŞi îşi punea aşteptarea pe ochi ca pleoape greleŞi se prefăcea că doarmeZărea o peşteră zărea pe ea însăşiZărea călători gonind peste poduri negreŞi în spatele călătorilor zărea căzând podurile

Mon Dieu! Cu ce gest mare şi îndrăzneţRidicau călăreţii ridicau săgeţile şi arcurileŢinteau precis ca din mii de oglinziCu ea şi ea dormea

Şi-l chema (striga) – a fost şi el în oglindăCare rezista călătorilor cu săgeţi şi arcuri

Ca visând ţinea strigătul pe buzeO aromă străină trecea prin cameră.Era aroma lui erau podurile rupteEra mâna lui care se ridica pentru unsemn cu mâna inexplicabil(de neexplicat)

Striga numele lui şi ca o săgeată într-un ecouţâşneau călăreţii pe cai sburătoriPlutea acum asupra adâncimii simţindu-se căzândStriga şi-l chemaDoamna pe acel tablou deja atârnatCând moartea penetra prin uşă cădea întâmpinând-o

Zărea o peşteră zărea pe ea însăşi zăreasăgeţile călăreţilor ţintind în ea şi şuierând…când lume zăcea ,,în timpuri vechi”atunci nu alergau vase peste mări înmişcare necontenită şi nici unule-îşi închipuia

92

Mihai Olos / Săgeţile călăreţilor

94

s-a veştejit poezia în ultimul timpcrucişătorul potemkinnu mai funcţionează

desenez o fereastră în zidvădsub miriapodul acestei ploi nesfârşitecămila uitatăce a trecut odată prin urechile acului

peretelea prins puzderie de riduridacă cele din jurnu ar fi învelite într-o anumită luminăcu greuaş mai putea respira

ştiuîncă nu-i în mine destulă bunătate

şi dragosteîncă trupul mi-e străinşi vrăjmaş

sâmburele de focrăcorosla marginea acelei împărăţii

plăceri şi zilepe lângă ziduri ascunzându-şi pricinaraportul păpuşiiîn faţa naţiuniifragmentarea memorieichei măsluiteşi oglinda care te închide încet

s-a veştejit poezia în ultimul timpşi distanţafaţă de glonţul ce o să te adoarmăîn pustiul cu zâmbete

Ioan Dragoş / Cămila şi urechile acului

A scrie cărţi este ca şi cumTe dai grăunţe la păsări

sfâşie carnea pulpei ridică aripa sângerândătemeinic mângâie sexul învârte secundele înjurul lui scoate sămânţa cu ciocul o fecundează şi plângesămânţa uscată ce lacrimă inutilărămân coji mici ca urma de spuză pe pântecurcă mai sus cu gheara zborului fâlfâindşi rupe din pântec o vagă senzaţie de plăcereclonţul ei de rubin gâdilă inimauşoară e pana ventricular zburătoare

Ioana Ileana Şteţco/ Prânzul cu prieteni în peşteră96

Mai singur decât minenu poate fi decât Dumnezeu !singurătatea absolută saturată de sine însăşişi de chipul imaginat al lucrurilor -de inconsistenţa fiinţei stârnindpraful evenimentelorpeste această nefirească coerenţăcare înveşmântează sfiosvecinătatea subtilă şi indelebilă a Neantului.

Oricât aş vreaca ceea ce se întâmplă să aibă un sens -să fie în universul pe care îl locuiesco oază de linişte sau un neasemuit prilej de odihnă -un incendiu nestăvilit stârnesc cu nedumerirea meaşi multă suferinţă risipind în juru-mi mai departe ca niciodată îmi par a fi şi mai străinde realitatea ultimă a acestei finitudini incerte.

Iluzii nu-mi fac de nici un felşi nici nu mă mai amăgesc cu gândulunor vremuri mai bune -călător pe întinderile unui univers infinitştiu că durerea este însoţitorul meu fidel -şi că dinspre această parte a vieţii răsplată nu mai aşteptdecât chemarea în sânul nefiinţeipe care neprecupeţit am încălzit-o cu sângele meu.

Ioan B. Marcus/ Singurătatea absolută

99

Tabăra Naţională de Literatură şi Arte PlasticeARCHEUS 2009este un eveniment al

Fundaţiei Culturale ARCHEUSco-finanţat de

Primăria şi Consiliul Local Baia Mareşi

Consiliul Judeţean Maramureşorganizat cu sprijinul DJCCPCN Maramureş

SPONSORI:

a

SC GELSOR SRLSC GHITTA SRLSC MARA INTERNATIONAL TOUR SRLSC DOMUS SRLSC CRIS-TRANS SRL ColtăuSC GOTECH SRLSC RUSTIC CONSTRUCT SRLRestaurant IL PADRINOURSUS RomâniaSC RECOND SRLFundaţia DOREL CHERECHEŞGHEORGHE ZOICAŞDr. CLAUDIU SAVU & Dr. RAMONA SAVUDr. OVIDIU ROTARUDr. POPIEL MIHAI & Dr. POPIEL GABBRIELAANGELA CRĂCIUNCĂRĂUŞAN MIRCEA şi ELENAONORATI ENRICOLUIGI CASA GRANDE CONTIMIRCEA DOLHAALEXANDRU COSMARADU ROŞCA

100

Revista Archeus 2009

Documents

Transcript of Revista Archeus 2009