De când avem săli cu internet de mare viteză și film, de reclamă, jazz, pop? Sau: cum dirija devine arhiplin. Astfel, avem la discreție oricând amfiteatre cu proiectoare am inaugurat un alt fel Furtwängler, cum fraza Rubinstein, staccato-ul și oriunde informații muzicale folositoare sub de curs. Pot depune mărturie studenții fabulos al lui Heifetz și harisma lui Bernstein? formă de fișiere video-audio ce se pot descărca și masteranzi din anul I, bunăoară. Anii trecuți mai Totul e la îndemână. asculta pe diferite suporturi: calculatoare, apelam și la CD-uri și CD Playere. În acest an, Dar merg mai departe. Vreau să exemplific cu un tablete, telefoane. Aș numi acest fenomen grație facilităților obținute prin reabilitarea și pasaj din mijlocul unei lucrări? Accesez lucrarea, bunăstare sonoră. modernizarea clădirii vechi a Conservatorului iau cursorul, îl plimb și găsesc exact momentul, Pornind de aici, se poate imagina un mod de (corpul A), am trecut la un alt nivel. Tehnologia mai ales dacă știu de dinainte minutul și educație muzicală în care exemplificarea rapidă permite astăzi interactivitate și instantaneitate, secunda. Sau: partea a III-a din Sinfonia de și edificatoare poate deveni o armă redutabilă de iar acest lucru se realizează deja și în Luciano Berio citează o muzică de Mahler? Pun convingere și de învățare rapidă a muzicii. universitatea noastră. întâi Scherzo-ul de Mahler din simfonia a II-a, Distanța dintre teorie și practică se micșorează La ora actuală găsești aproape tot ce vrei pe apoi, imediat, muzica lui Berio. Comparația este astfel exponențial. Afirm ceva, dau un exemplu. youtube. Aproape toți studenții au conturi pe edificatoare și se aude cu claritate, mai ales că Această pendulare între aserțiunea teoretică și Facebook și își trimit link-uri diverse. Audiția exemplele sunt plasate unul după altul, ca și exemplificarea practică creează un câmp instantanee și exemplificarea folosind youtube când am compara două imagini ale aceluiași educativ mănos, iar fixarea cunoștințelor se au ajuns să fie lucruri normale în cadrul unor obiect și am dori să depistăm care sunt realizează mai temeinic și mai rapid. cursuri teoretice. Dar nu apologia este ținta diferențele dintre ele. Metodele diferite de persuasiune întru învățare, acestui articol, ci reflecția asupra acestui mod de de la cea negativă (”așa nu!”) la cea imitativă (”fă a face educație muzicală. Accesul la surse ca mine!” sau ”fă ca X!”), de la cea informativă

(”așa sună!”) la cea comparativă (”ce diferențe!”) Se naște astfel un mod diferit de abordare a funcționează foarte bine și în mediul interactiv. accesului la sursele dorite. Înainte căutam de zor Desigur, munca de adaptare pentru fiecare prin mediateci după audiții și exemplificări. d i s c i p l i n ă m u z i c a l ă a a r s e n a l u l u i Uneori găseam muzicile respective, alteori nu. exemplificărilor muzicale este una migăloasă și Dar, mai cu seamă, traseul era clar: noi ne complexă. Ea necesită reflecție, logică, gândire duceam spre ele și le scormoneam prin fișiere cu strategică, subtilitate psihologică și spirit ludic, cote. Acest lucru ne costa o grămadă de timp. Țin minte cum, ca liceean în anii ’80, dorind să ascult Wozzeck de Alban Berg, m-am dus la Biblioteca Centrală de Stat. Filiala de artă se afla în Piața Amzei, iar acolo am stat la fișiere diverse să caut cotele și apoi am așteptat vreo trei ore să-mi aducă bibliotecarul de serviciu partitura și banda de magnetofon cu înregistrarea. A fost o întreagă aventură, dar și satisfacția a fost pe măsură. La sfârșitul zilei, după munca de căutare, corvoada așteptării și plăcerea audiției, Baza de date mondialămă simțeam de parcă cucerisem o fortăreață. Acum, căutarea a devenit ceva de ordinul Treptat, youtube a devenit cea mai importantă invocării incantatorii, asemănătoare cu bază de date video-audio din lume. Ușor de vrăjitoria. Conjurăm sursa (în scris sau, mai nou, accesat cu un click, muzici diverse în multiple cu serviciul vocal) și ea vine către noi. Cât ai zice interpretări pot constitui un rezervor ”pește” (cum se spunea pe vremuri), ne și aflăm dar poate oferi o admirabilă scurtătură pentru argumentativ și explicativ foarte prețios pentru în posesia muzicii cerute. Am interpretări la învățare. educația muzicală. Astfel, când ai la îndemână o discreție acum cu Wozzeck, pot să găsesc Secretul îl constituie selecția exemplelor asemenea bază de date, personajele aureolate partitura în format .pdf. Oriunde m-aș afla, pot să muzicale, iar în acest caz măiestria profesorului de nimbul legendei încep să prindă contur și ascult ce vreau, când vreau, cum vreau, doar și comentariile sale sunt determinante pentru devin oameni reali. Să ascultăm cum cânta accesând internetul. În acest fel, se face o mare calitatea actului educativ. O selecție justă, bine Debussy sau Ravel? Căutare scurtă și i-am găsit. economie de timp și există certitudinea calibrată rațional și intuitiv, reflectată și Să-l vedem pe Gershwin cântând la pian? E exhaustivității. Adică, suntem siguri că s-a căutat orientată înspre obținerea unor rezultate postat un clip de un minut. Cum își dirija Richard în toată baza de date și s-au găsit toate variantele eficiente infuzează nu numai informație actului S t ra u s s p ro p r i u l p o e m s i m fo n i c T i l l existente. Nimic nu ne-a scăpat. de educație muzicală, ci și energie intelectuală. Eulenspiegel? Cum compunea Stravinski la pian

În acest sens, youtube devine un aliat de nădejde și cum dirija? E un documentar excepțional de Bunăstarea sonoră al gândirii și simțirii muzicale, un instrument de vreo 50 de minute, o adevărată lecție de istorie

lucru prietenos și prompt, un frigider doldora de muzicală. Cum vorbeau Cage sau Boulez? Dar Cât timp frigiderul e plin, dormim liniștiți. Și surprize și bunătăți.cum sună cvartetul de elicoptere al lui frigiderul de muzică în actualitate e plin, ba chiar Stockhausen? Minimaliștii americani, muzica de

Anul VI • Nr. 21 Ianuarie - Martie 2014•

Pagina 1ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

www.unmb.ro • acord@unmb.ro

Periodic de informaţie universitară

Frigiderul de muzică sau educația muzicală cuprof.univ.dr. Dan Dediu, rector al UNMB

Director fondator: Dan DEDIU

Francisco Goya – Îngroparea sardelei

Începând din 24 martie, s-a desfășurat la Cazacu, pianiștii Smaranda Murgan, Sandu Universitatea Națională de Muzică București Sandrin, Remus Manoleanu.Concursul național de interpretare și creație De peste două decenii, Concursul național de muzicală „Mihail Jora”. Concursul a fost iniţiat de creație și interpretare „Mihail Jora” confirmă către Uniunea Criticilor, Redactorilor şi talente și lansează cariere în viața muzicală Realizatorilor muzicali din România „Mihail contemporană, precedând prin semnificație, Jora” în anul 1991, ca omagiu, cu prilejul complexitate și exigență profesională, Concursul aniversării centenarului nașterii marelui artist internațional „George Enescu”, eveniment a cărui român. Din 2010, competiția este cooptată în derulare va avea loc în toamna acestui an.cadrul programelor Universităţii Naţionale de Premiul Enescu: Claudia Mădălina DănilăMuzică din Bucureşti, beneficiind de aportul, Laureați Premiul Muza Ghermani-Ciomac: Daniel Dascălulogistic, conceptual și material al partenerilor Premiul memorial Lisette Georgescu: Dan Tudor Societatea Națională de Radiodifuziune, Uniunea Canto ScripcariuArmenilor, Fundațiile "Prietenii muzicii" și "Dan Premiul I: Iustinian Zetea Premiul 100 de ani de la nașterea pianistei Maria Constantinescu". În mod tradițional, concursul Premiul II: Irina Maria Ionescu Fotino: Cristiana Mihartse adresează tinerilor muzicieni români sau de Premiul III: Adrian Dumitru Premiul Carmen și Pierre Soliman: Dan Tudor origine română şi are ca obiective principale Scripcariupromovarea celor mai valoroase talente şi, Pian Premiul David Ohanesian, ex aequo: Adrian totodată, o mai cuprinzătoare cunoaştere, în Premiul I: Daniel Dascălu Dumitru și Diana Gheorgherândul interpreţilor şi publicului, a creaţiei Premiul II, ex aequo: Claudia Mădălina Dănilă și Premiul Serafim Antropov, ex aequo: Adriana componistice naţionale, cu o atenţie deosebită Cristiana Mihart Precup și Radu Croitorupentru opera lui Mihail Jora, eminentă Premiul III, ex aequo: Daniel Cătălin Răducanu ex Premiul Crețoiu Tassian, ex aequo: Ștefania personalitate a istoriei muzicii româneşti. aequo Dan Tudor Scripcariu Rodica Ștefan (Butu) și Cristina Andreea Panu-În ediţia a XXIV-a, competiția a fost organizată pe Misăilescuurmătoarele secţiuni: Creație și critică muzicală; Violoncel Premiul Valentin Teodorian, ex aequo: Irina Interpretare muzicală (Canto - lied, operă; Premiul I: Horațiu Ludușan Maria Ionescu și Iustinian ZeteaVioloncel; Pian; formații camerale). Consiliul de Premiul II, ex aequo: Adrian Precup și Radu onoare al Concursului reunește nume Croitoruimportate: Horia Andreescu, Dan Buciu, Dan Premiul III: Constantin Borodin Dediu, Valentin Gheorghiu, Cristian Mandeal. Premile competiției sunt decernate la ”Gala Formațiuni cameraleexcelenței” din cadrul Festivalului artistic Chei al Premiul II: Ștefana Zaharia vioară și UNMB din luna aprilie. Subliniem prezența, în Mihaela Neacșu piancomponența juriilor, a unor personalități Premiul III, ex aequo: Iulian artistice și profesorale, dintre care amintim Ochescu pian - Sabin Penea vioară sopranele Maria Slătinaru Nistor, Eleonora și Iulian Turiceanu vioară - Maria Enăchescu, muzicologul Valentina Sandu Dediu, Petrache pian tenorul Ionel Voineag, violoncelistul Marin

Anul VI • Nr. 21 12 pagini • Ianuarie - Martie 2014 •

Pagina 2 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

SE PREZINTĂ

Parte componentă a Facultăţii de Compoziţie, creatorului şi transmiterea acesteia către cei ce M u z i c o l o g i e ş i P e d a g o g i e m u z i c a l ă , au nevoie de o astfel de hrană spirituală. Iar Departamentul de Dirijat şi Instrumente modalităţile prin care ajungem la acest deziderat complementare este rezultatul fuzionării a ceea sunt cele două feţe ale medaliei: pe de o parte ce fuseseră catedrele de Dirijat - Muzică truda la masa de lucru, cu privirea îndreptată religioasă şi Pian general. Ca parte a facultăţii spre partitură, munca de disecţie asupra teoretice, este de la sine înţeles că disciplinele acesteia, şi pe de altă parte lupta de disciplinare a cuprinse în aria curriculară a acestuia sunt, propriului corp pentru a putea stăpâni multe dintre ele, de orientare teoretică, de instrumentul muzical sau de convingere a descoperire şi aprofundare a unor largi domenii colegilor pentru a-i putea determina să îşi pună de cercetare „cu creionul în mână”: analize de tot calităţile de instrumentişti în slujba adevărului felul, la diverse niveluri şi urmărind o serie largă muzical pe care vrem să-l dăm la iveală de parametri ai construcţiei muzicale, însuşirea împreună. Şi apar aici evident disponibilitatea şi compozitori, muzicologi, pedagogi –, dar şi a u n u i î n t r e g a r s e n a l d e m i j l o a c e d e necesitatea – impuse de specificul activităţii practicienilor de la Facultatea de Interpretare descompunere şi recompunere a operei noastre – de a colabora cu colegii noştri din toate Muzicală – studenţii care se perfecţionează în muzicale, descoperirea şi decriptarea unor celelalte departamente. Pentru că, dacă în cazul interpretarea instrumentală pentru a da glas documente cu valoare arheologică, definitorii repertoriului religios, cercetarea şi interpretarea pieselor muzicale din repertoriul consacrat sau pentru spiritualitatea straturilor arhaice ale sunt astfel organizate încât pot fi realizate de pentru a face cunoscute creaţiile colegilor lor zonei noastre culturale şi nu numai, iar când mă către studenţii şi profesorii specializării Muzică compozitori. refer la acestea am în vedere nu atât repertoriul religioasă – Culturi muzicale religioase, în cazul Iată, deci, că activitatea departamentului de laic, cât unul religios. segmentului Instrumentelor complementare şi Dirijat şi Instrumente Complementare Însă aspectul care defineşte în mai mare pondere Dirijatului lucrurile stau puţin diferit: pe de o realizează joncţiunea între cele două aspecte ale specificul activităţii acestui departament este parte beneficiază de bagajul de cunoştinţe muncii unui muzician – gândirea asupra abordarea laturii practice a demersului muzical. acumulate la discipline ce ţin de specificul partiturii şi apariţia scenică – şi între cele două Pentru că tot ceea ce înseamnă cercetare nu este departamentului nostru şi apar pe scenă în sectoare – FIM şi FCMPm –, administrativ scopul, ci doar modalitatea de a ajunge la calitate de interpreţi şi studenţii celorlalte delimitate, dar a căror existenţă în viaţa muzicală finalitatea actului muzical. Țelul nostru este specializări ale FCMPm – Pedagogie muzicală, este organic indivizibilă. Şi, din fericire pentru punerea în fapt a miracolului componistic, Muzicologie, Compoziţie clasică şi jazz - muzică calitatea învăţământului din UNMB, acest oferirea acestuia în formă sonoră către publicul uşoară –, iar pe de altă parte studenţii dirijori au deziderat este pus în fapt cu succes.de acasă şi de aiurea, retrăirea emoţiei nevoie de sprijinul colegilor lor teoreticieni –

Coordonator: Design, tehnoredactare și Antigona RĂDULESCU producţie:

NETBOOT - www.netboot.roRedactor:Vlad VĂIDEAN Puteți contacta redacția

ACORD prin e-mail laSecretar de redacţie acord@unmb.roLavinia POPESCU ISSN 2066 - 0901

Redacţia ACORD

lect.univ.dr. Laura Smărăndescu

Departamentul de Dirijat şi Instrumente Complementare

prof.univ.dr. Grigore Constantinescu

Concursul național de creație și interpretare ”Mihail Jora”, ediția a XXIV

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 3 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCERTE

La începutul lunii martie, în sala „George Enescu” Cernei, al lui Dan Iordăchescu, Viorel Ban, la şi bursele obţinute la Studiouri de Operă din a Universităţii Naţionale de Muzică din rândul său profesorul lui Eduard Tumagian şi al Europa, certifică valoarea şi importanţa acestei București, a avut loc recitalul clasei de canto a Victoriei Bezetti. Lidia Vrăbiescu-Vaţianu a tradiţii, precum şi responsabilitatea cu care prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu, recital susţinut format-o pe Marina Krilovici, Dinu Bădescu l-a generaţia profesorilor de astăzi se implică în de studenţi, masteranzi şi doctoranzi, uniţi format pe Vasile Moldoveanu. Petre Ştefănescu continuarea acestei nobile misiuni.simbolic în ideea unui Studio intitulat „Bella Goangă şi-a certificat marele talent pedagogic Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu, la rândul său Voce”. Întreaga atmosferă a serii - la care a prin nume ca Dan Iordăchescu, George Crăsnaru, formată de soprana Maria Hurduc, a reunit în participat un public numeros - a fost specială, Nicolae Florei, Pompei Hărăşteanu. Nume ca Ana recitalul clasei de canto studenţi din toţi anii şi generând emoţii şi amintiri, recitalul fiind Tălmăceanu Dinescu, Jean Bănescu, Nicolae din toate etapele de studiu, deci inclusiv dedicat personalităţilor artistice care au format Secăreanu, Mansi Barberis, Elena Saghin, Aurel masteranzi şi doctoranzi. Acompaniaţi de în cadrul Conservatorului bucureștean, decenii Alexandrescu, Arta Florescu (la rândul său prof.asociat Lidia Butnariu, drd. Andra Demidov la rând, o şcoală românească de canto profesoară ce a format mari personalităţi şi lect.univ.dr. Violetta Ştefănescu, tinerii artişti recunoscută în întreaga lume ca una dintre cele artistice ca Maria Slătinaru Nistor, Eugenia lirici în formare au interpretat un repertoriu ales mai valoroase. Moldoveanu, Viorica Cortez, Angela Gheorghiu, cu multă responsabilitate, care să le pună în Cu foarte puţin timp înainte, publicul, foştii colegi Leontina Vaduva), Emilia Petrescu, Iolanda valoare calităţile vocale şi interpretative la şi tinerii artişti se despărţeau de vocea de aur a Mărculescu, Steliana Kalos, Ion Stoian, Magda nivelul de înţelegere şi pătrundere a baritonului Nicolae Herlea. Această “mare Ianculescu, Cornelia Angelescu, Maria Hurduc, dramaturgiei muzicale în funcţie de etapele de trecere” ne-a îndemnat pe toţi studiu, de la canzonete la arii slujitorii artei lirice spre reflexie, spre reprezentative pentru opera reconsiderarea valorii muzicianului ro m a n t i c ă f ra n c e z ă ş i român, a artistului de operă român italiană, opera rusă şi veristă. care nu de acum, ci de mai mult de un Au impresionat în mod secol a fost ambasadorul real al culturii deosebit publicul calităţile româneşti pe întreg mapamondul. vocale, muzicalitatea şi Ideea dedicării acestui recital marilor interpretarea sopranelor personalităţi care au îndrumat ca Bianca Mărgean (master profesori alte mari personalităţi ale anul I), Irina Ionescu (master artei cântului a aparţinut profesoarei anul II), Mădălina Barbu Eleonora Enăchescu. Gândul s-a născut (doctorand), mezzosopranei dintr-o dorinţă firească şi nobilă de a A n d r e e a I f t i m e s c u face cunoscute artiştilor în plin proces (doctorand), baritonului de formare nume cu imensă rezonanţă Alexandru Chiriac (master î n a r t a l i r i c ă r o m â n e a s c ă ş i anul I), basului Daniel internaţională şi de a le readuce în Pascariu (anul IV) şi bas memoria spectatorilor. Am auzit baritonului Dominic Cristea spunându-se astăzi că nu mai avem (master anul I). nevoie de tradiţie, că tot ceea ce Atmosfera creată în spiritul înseamnă tradiţie este învechit şi respectului faţă de înaintaşi a prăfuit. Este ca şi cum am spune că nu imprimat tinerilor interpreţi mai avem nevoie de istorie. Totul vine un plus de emoţie creativă, de undeva şi se îndreaptă undeva. atât de benefică vibraţiei Imaginile prezentate în cadrul artistice autentice. Avem r e c i t a l u l u i a u m a r c a t i d e e a aşadar nevoie de tradiţie continuităţii în iniţierea interpretului p e n t r u c ă e a c r e e a z ă de operă, de la mari personalităţi ale r ă d ă c i n i , s t a b i l i t a t e , artei lirice la alte viitoare personalităţi, continuitate. Avem nevoie concentrând întreaga panoplie de de modele, pentru că acestea valori care la cursurile de canto şi lied ne fac să înţelegem într-au format alte valori care au încântat în a d e v ă r n o ţ i u n i l e d e primul rând publicul român şi apoi a d m i ra ţ i e , d e re s p e c t , publicul de pretutindeni, indiferent de a p r o f u n d a r e ş i conjuncturi istorice sau politice. perfecţionare. Există aşadar Imaginea lui Dimitrie Popovici o imensă moştenire. Oricât Veronica Gârbu, Sanda Şandru, Ion Băiaşu, Bayreuth, care a revenit în ţară după stagiuni am vrea să fim de non-conformiști şi modernişti, Nicolae Constantinescu, Marina Mirea, Dorin întregi la operele din Viena, Praga, München, această moştenire este proba incontestabilă a Teodorescu, Pompei Hărăşteanu, Maria Slătinaru Hamburg şi Bayreuth pentru a prelua în anul valorii şcolii româneşti de canto. Ar fi păcat ca Nistor, Eugenia Moldoveanu au completat 1905 conducerea Conservatorului de Muzică din această moştenire să ramână doar istorie. Ar fi imaginea acestui “tezaur pedagogic” existent în Bucureşti, a inaugurat această panoplie. păcat ca generaţia de astăzi din România să nu se Conservatorul bucureştean, devenit mai târziu Exemplele de continuitate strălucită a tradiţiei în bucure îndeajuns de interpretul liric format în apoi Academia de Muzică şi, în cele din urmă, şcoala românească de canto au cuprins nume pe şcoala românească de canto şi apoi, datorită Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. care tinerii studenţi de astăzi trebuie în mod interesului scăzut faţă de arta lui, acesta să-și Succesele şcolii româneşti de canto de astăzi ale obligatoriu să le cunoască: Gheorghe Folescu şi încerce norocul pe alte scene, uneori fiind un UNMB au fost punctate de către Decanul elevul său Dinu Bădescu, Elena Anghel şi învingator, alteori un învins. Observăm că astăzi, Facultăţii de Interpretare Muzicală, prof.univ.dr. strălucita sa elevă Valentina Creţoiu, Aurel pe toate scenele lumii, cariera unui cântareţ de Bianca Manoleanu, discipol, la rândul domniei Costescu Duca, elev al lui Dimitrie Popovici operă este din ce în ce mai scurtă, din cauza sale, al profesoarei Emilia Petrescu. Premiile Bayreuth şi totodată profesor al unor mari suprasolicitării şi imensei concurenţe. Rămâne obţinute la concursuri naţionale şi importante personalităţi ce au fost adevăraţi “stâlpi” ai să discernem noi, ca profesionişti, dacă acest concursuri internaţionale, prezenţa tinerilor Operei Naţionale Bucureşti (tenorul Cornel fenomen este benefic sau nu. Dar este cert că absolvenţi pe scenele de operă cele mai Stavru, baritonii Octav Enigărescu, David succesul de moment nu va înlocui niciodată importante ale lumii (Teatro alla Scala, Ohanesian şi Nicolae Herlea), Constantin bucuria şi aprecierea unei cariere îndelungate.Staatsoper Wien, Metropolitan Opera), precum Stroescu, profesorul Ilenei Cotrubaş, Elenei

dr. Anda Tăbăcaru Hogea

Continuitatea - o nobilă misiune… Studio “Bella Voce” – recitalul clasei de canto a prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 4 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCURS

Anul acesta nu doar venirea primăverii a fost mai personal, având o foarte bună precipitată, ci şi perioada de desfăşurare a pregătire, nu m-am confruntat cu concursului de Teoria muzicii, aflat la cea de-a alte probleme în afara emoţiei treia ediţie. Cu un calendar dens (25-27 martie fireşti, constructive, specifice 2014), condiţ ionat în primul rând de oricărui artist. Pentru mine acest disponibilitatea unor săli corespunzătoare (în concurs a devenit deja o tradiţie aşa fel încât programul de concurs să interfereze pentru că a luat naştere pe când cât mai puţin cu cursurile obişnuite), concursul a eram în anul I de facultate, la cunoscut o afluenţă destul de consistentă, început de drum universitar. Cu numărând 43 de participări în cele 5 secţiuni. siguranţă voi participa şi anul Cele mai ‘frecventate’ rămân încă probele clasice viitor. ale disciplinei: testul scris de Teoria muzicii, Solfegiul, Dicteul muzical. Înscrierea la probele Mariana Alina Manolache - anul II, solfegiilor şi dictatelor determină apariţia unor mai inovative (Teoria muzicii – eseu pe tema Compoziţie muzică uşoară temeri, uneori chiar a fricii, care ne îndepărtează, “Acordul”, Elaborare solfegii şi dicteuri muzicale) Consider că orice competiţie este o bună împiedicând aprofundarea acestor tipuri de reclamă probabil un plus de îndrăzneală, de oportunitate de a ne cunoaşte mai bine pe noi exerciţii. Deşi iniţial am participat cu gândul de a dorinţă de a depăşi limitele unui confort înşine. Este important să ştim la ce nivel ne aflăm aplica cunoştinţele teoretice şi de a mă personal pe care încadrarea în uzanţe îl în acel moment, să avem termeni reali de autoevalua, am reuşit să învăţ mai multe în garantează într-o mai mare măsură. Tocmai de comparaţie şi poate, de ce nu, să ne afirmăm. În ce timpul concursului şi chiar după încheierea lui. aceea ne-am bucurat că au existat asemenea mă priveşte, acest concurs mi-a consolidat Fiind un concurs nou, care are în acelaşi timp un curajoşi, dispuşi să dea piept cu necunoscutul. convingerea conform căreia COMPETIŢIA este nivel înalt de dificultate, anul acesta nu au fost Salutăm cu căldură participarea (în premieră) a cu noi înşine, să fim pe zi ce trece mai buni decât foarte mulţi concurenţi la secţiunea la care am doi studenţi de la Facultatea de Interpretare eram ieri... participat eu, dar sper ca în anii viitori tot mai Muzicală - instrumente. De altfel, acesta a fost mulţi studenţi să se motiveze şi să participe principalul motiv pentru care am devansat Bogdan Pintilie - anul II, Compoziţie clasică deoarece, după părerea mea, nu este numai o programarea concursului, în încercarea M-am înscris la concursul de Teoria muzicii cu ocazie bună pentru a cunoaşte nivelul la care se (nereuşită pe deplin) de a nu ne suprapune cu dorinţa de a-mi testa cunoştinţele legate de acest află, ci este şi o oportunitate de a înţelege mai numeroasele examene şi audiţii ce se derulează domeniu vast şi plin de provocări. Au fost două bine ceea ce învăţăm la Teoria muzicii. Până la în cadrul FIM. ore antrenante şi captivante, în care "am uitat de urmă, această disciplină este baza pe care fiecare Consider că şi de această dată concursul şi-a mine" şi am încercat să rezolv cât mai corect dintre noi ar trebui s-o aibă şi, ca orice alt îndeplinit ţintele propuse încă de la înfiinţare: exerciţiile impuse de concurs. Sper ca în anii ce domeniu al muzicii (instrumental, componistic, încurajarea unei mai bune comunicări între urmează să se înscrie mult mai mulţi studenţi şi muzicologic etc.), îşi capătă frumuseţea specializări şi ani de studiu diferiţi; stabilirea să acorde mai multă atenţie acestei laturi adevarată prin practicare.unor standarde de excelenţă la care să se poată indispensabile oricărui muzician.raporta în primul rând studenţii UNMB, dar şi George-Andrei Butcă - anul II, Muzicologieoricare altă persoană interesată (subiectele Megumi Okuda - anul I, Compoziţie clasică Pentru mine, concursul de Teorie reprezintă o probelor de concurs fiind publicate în volumele Personal, participarea la Concursul studenţesc modalitate de verificare a cunoştinţelor, o anuale ale seriei EnArmonia, disponibile on-line de Teoria muzicii a însemnat, în primul rând, o provocare. Mi-ar plăcea să aibă loc mai des, p e s i t e - u l w w w. u n m b . r o , s e c ţ i u n e a încercare, o evaluare a ceea ce am învăţat pe deoarece am putea să ne îmbunătăţim Departamentului “Muzicologie şi Ştiinţele parcursul anilor de liceu şi de facultate şi a considerabil capacităţile muzicale pe plan Educaţiei Muzicale”). modului în care putem pune în practică ceea ce teoretic, asimilând cunoştinţe noi, extrase din Un cald cuvânt de mulţumire se cuvine adresat am învăţat (aspect ce necesită, între altele, o subiectele de concurs.membrilor juriului (conf.univ.dr. Rodica înţelegere mai profundă a anumitor elemente Nicolaescu, conf.univ.dr. Andrei Tănăsescu, legate de Teoria muzicii). Din toate cele cinci Danubian Modoran - anul I, Dirijat cor academic:lect.univ.dr. Grigore Cudalbu, lect.univ.dr. Tatiana secţiuni ale concursului, secţiunea “Elaborare Personal, vă mulţumesc pentru crearea Hilca şi subsemnata), care au făcut, din nou, solfegii şi dictate” mi-a captivat cel mai mult oportunităţi i de a ne verif ica nivelul risipă de timp, entuziasm, competenţă şi atenţia, deoarece nu mai întâlnisem până atunci cunoştinţelor de Teorie muzicală. M-am înscris creativitate. o asemenea secţiune în celelalte concursuri de în concurs (la secţiunea “Teoria Muzicii – test Închei prin a felicita toţi participanţii! Şi nu e teorie, mai ales că ideea de a elabora noi, scris”) pentru a mă confrunta cu mine însumi şi doar un gest de convenienţă: competiţia cea mai studenţii, solfegii şi dictate părea interesantă. a-mi identifica lacunele din gândire şi verigile dificilă e cea cu noi înşine, iar din aceasta putem Datorită participării la acest concurs, am lipsă din lanţul informaţiilor necesare înţelegerii ieşi cu toţii învingători! încercat să şi înţeleg puţin cum procedează fundamentelor teoretice ale muzicii. Pot spune

profesorii noştri de Teoria muzicii când compun că am ieşit în câştig în urma participării la Câteva opinii ale unora dintre participanți solfegii şi dictate pentru noi. Probele de concurs, chiar dacă (de data aceasta) nu am Gabriela Alexandra Florea - anul III, Canto: elaborare se fac după nişte cerinţe stricte date, marcat un rezultat notabil (în ce priveşte Am participat pentru a treia oară la acest concurs neavând o libertate totală, tocmai pentru ca noi clasamentul), deoarece am atins obiectivul de Teoria Muzicii, secţiunea Solfegiu, în anul I să avem nişte puncte de reper. E uşor să introduci pentru care am intrat în concurs şi pe care l-am obţinând premiul II, iar în anul II şi anul acesta - acolo un pasaj, dincolo o modulaţie diatonică la enunţat mai sus. Cu certitudine voi participa şi la premiul I. Am ales să particip la acest concurs dominantă, dar muzicalitatea? Dificultatea şi, de anul, încercând şi la secţiunea "Elaborare solfegii pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să solfegiez, fapt, frumuseţea unui solfegiu sau a unui dicteu şi dictate muzicale".şi această pasiune mi-a fost insuflată şi constau în melodicitatea lui sau în micile detalii îndrumată de către dna. profesoară Tatiana Hilca aduse împreună cu relaţiile armonice. Cele două Antonia Elena Liță - anul I, Muzicologieîncă din primii ani de studiu (cu această ocazie îi ore petrecute în sala destinată elaborării Concursul de Teoria muzicii este o provocare aduc mii de mulţumiri). solfegiilor şi dictatelor au trecut foarte repede, pentru student. În vederea perfecţionării, de Aş mai putea adăuga că acest concurs a însemnat concursul respectiv făcându-mă să conştientizez mare necesitate este să treci printr-o astfel de pentru mine acumulare de experienţă, ore de un lucru important: concepţia mea greşită experienţă ce te ajută să-ţi descoperi punctele muncă, dar şi de împliniri şi satisfacții ce îmi vor asupra probelor practice de teorie. De obicei slabe, acelea asupra cărora trebuie să insişti. f i d e f o l o s d e - a l u n g u l c a r i e r e i . mulţi dintre noi, fiind atenţi strict numai la Tocmai din aceste motive m-am decis să particip, Așteptările mele pentru viitor ar fi: mediatizarea intonaţie, nu suntem capabili să conştientizăm însă teama bobocului de a nu dezamăgi m-a mai amplă, participarea unui număr cât mai linia melodică a unui solfegiu; sau, ocupaţi să împiedicat să experimentez fiecare probă, aşa că mare de studenţi, extinderea competiţiei la nivel identificăm sunetele într-un dictat, nu înţelegem am optat pentru probele de Solfegiu şi Eseu. Este naţional. Gradul de dificultate a solfegiilor a fost întregul sau relaţiile armonice. Faptul că nu interesant şi plin de emoţii, dar merită.corespunzător unui concurs cu aşteptări mari; sesizăm îndeajuns logica şi muzicalitatea

Concursul de teoria muziciiprof.univ.dr. Olguța Lupu

continuare în pagina 5

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 5 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

CONCURS

continuare din pagina 4 am realizat ce înseamnă practica muzicală zilnică precendenţi, dar anul acesta subiectele cereau pe care mi-o însuşisem în anii de liceu şi că ea atenţie, concentrare, pe fondul unei minţi trebuie menţinută, fără să fie neglijată, indiferent odihnite. Orele destul de târzii la care s-a de programul pe care îl am la facultate. desfăşurat testul şi oboseala acumulată după

cursurile din ziua respectivă şi-au spus cuvântul Benedicta Pavel - anul I, Muzicologie prin greşeli din neatenţie sau slabă concentrare. Concursul studenţesc de Teoria muzicii se Nu pot să nu remarc ingeniozitatea subiectelor şi deosebeşte de examenele şi concursurile timpul acordat acestora, care a fost pe măsura

Proba de obişnuite prin tratarea probelor (solfegiu, test, cerinţelor. Interesante, la prima vedere solfegiu de la concursul studenţesc m-a provocat dictat) ca secţiuni detaşate ale concursului şi complicate, subiectele s-au dovedit a fi să rezolv problemele de intonaţie şi de ritm în prin adăugarea celor două secţiuni noi: eseul şi rezolvabile pentru studenţii de toate vârstele. timp ce alt participant cânta un alt solfegiu, într-o elaborarea de solfegii şi dictate. Am fost tentată Eseul a fost proba cea mai nouă pentru mine, prin tonalitate diferită de cea a solfegiului meu. A fost să mă înscriu la concurs imediat după vederea subiectul care trata un aspect teoretic, acordul, un exerciţiu benefic, în sensul în care a trebuit să afişului, dar perioada de desfăşurare m-a care putea fi abordat din multe puncte de vedere. mă folosesc de auzul interior şi să mă concentrez determinat să amân înscrierea, deoarece timpul Cele două zile în care am realizat eseul au fost cât mai bine la ce am eu de cântat, în condiţiile în de pregătire se anunţa a fi ocupat de cercetările insuficiente pentru tratarea acordului într-un care eu aveam un solfegiu în sol diez minor, iar cel pentru concursul de Muzicologie. La îndemnul studiu de caz legat de practica muzicală. care se auzea era în Re bemol major. doamnei profesoare de Teorie m-am înscris în Constrânsă de termenul limită, am sintetizat La testul de Teoria muzicii m-am confruntat cu ultima zi, optând pentru trei din cele cinci informaţiile acumulate într-un timp atât de scurt probleme de concentrare, deoarece proba s-a secţiuni: solfegiu, test şi eseu. Am omis secţiunile şi am realizat un eseu scurt şi concis. Plecând cu desfăşurat seara, de la 5 la 7, iar eu avusesem ore dictat şi elaborare din cauza neparcurgerii teama că voi concura cu studenţi mult mai mari şi de la 8 de dimineaţa, fără pauze pâna la începerea materiei - până la acea perioadă - în ramura mai experimentaţi, am apreciat mult căldura cu testului. Subiectele mi s-au părut interesante şi dictatului armonic la 4 voci şi a modulaţiilor în care am fost primiţi la solfegiu şi sprijinul oferit ingenioase. Am simţit diferenţa dintre a avea temele armonice. Secţiunea Solfegiu a fost în acele momente tensionante, mai ales această probă de dimineaţă, într-o zi rezervată ei diferită prin dificultate, mai ales în contextul în concurenţ i lor "boboci" . De asemenea, (cum a fost la admitere) şi a o susţine în care solfegiile din programa semestrului I au fost transparenţa (manifestată prin posibilitatea de a circumstanţele amintite, însă şi aici pot spune că dedicate cu preponderenţă rezolvării unor vedea eventualele greşeli în lucrările scrise) experienţa m-a ajutat să-mi dau seama de câte probleme de ritmică, de transpoziţie şi mai puţin aduce un plus atât concursului, cât şi studentului. greşeli pot face din cauza neatenţiei şi de celor legate de intonaţie. Prin proba de analiză a Comunicarea prin intermediul mail-ului s-a necesitatea de a verifica rezolvările de mult mai solfegiului mi-am testat cunoştinţele dobândite dovedit a fi mai utilă decât afişarea informaţiilor multe ori la sfârşit. Proba de eseu a fost chiar în liceu. Parcurgând solfegiile ediţiilor anterioare la avizier. Cel mai important, concursul prima experienţă de acest gen, însă cu siguranţă ale concursului am constatat o creştere a încurajează participarea şi performanţa prin că nu şi ultima! M-am hotărât destul de târziu să gradului de dificultate. O altă provocare a fost acordarea premiilor după o ierarhizare a mă înscriu, de aceea timpul a fost cea mai mare parcurgerea solfegiului cu ajutorul auzului rezultatelor şi nu după limitarea notelor (între problemă a mea. Cu toate că la început am fost intern, în timp ce concurenţii dinainte intonau 9,80-10 premiul I etc.). Chiar dacă perioada în mai reticentă cu privire la participarea mea la într-o altă tonalitate, respectiv prezentau planul care se desfăşoară concursul este una încărcată acest concurs (deoarece eram într-o perioadă tonal al solfegiului. Pentru testul teoretic m-am de multe alte activităţi şi de multe cursuri, cu foarte aglomerată), mărturisesc că am avut pregătit destul de puţin, parcurgând doar cele siguranţă voi participa şi în anii următori. A fost o numai de câştigat! După încheierea concursului, două teste date la acelaşi concurs în anii experienţă interesantă şi plină de satisfacţii.

Desiela Tătaru - anul I, MuzicologieCu toate că am mai participat anterior la diverse concursuri de Teoria muzicii, acesta a fost o experienţă nouă, din mai multe motive. De exemplu, eu eram obişnuită să fie un singur solfegiu, acelaşi pentru toţi competitorii, care intrau pe rând şi aveau 5 minute la dispoziţie pentru a-l parcurge cu privirea.

Lista premianților

Secţiunea Dicteu muzicalPremiul I – Dorin Tiberiu Păun, anul III Pedagogie muzicală (prof. Rodica Nicolaescu)Premiul II – Mariana Alina Manolache, anul II Compoziţie muzică uşoară (prof. Olguța Lupu)Mențiune – Cristina Lazăr, anul I Interpretare muzicală – Vioară (prof. Cristian Petrescu) și Cicerone Tudor, anul II Pedagogie muzicală (prof. Olguța Lupu)

Secţiunea Teoria muzicii – test scrisPremiul I – Mariana Alina Manolache, anul II Compoziţie muzică uşoară (prof. Olguța Lupu)Premiul II – Cecilia Benedicta Pavel, anul I Muzicologie (prof. Rodica Nicolaescu) și Bogdan Pintilie, anul II Compoziţie clasică (prof.Olguța Lupu)Premiul III – Emanuel Dumitrache, anul I Interpretare muzicală - Vioară (prof. Cristian Petrescu), Dorin Tiberiu Păun, anul III Pedagogie muzicală (prof. Rodica Nicolaescu) și Desiela Tătaru, anul I Muzicologie (prof. Rodia Nicolaescu)Mențiune – George Butcă, anul II Muzicologie (prof. Olguța Lupu)

Secţiunea Elaborare solfegii şi dictate muzicaleSecţiunea Solfegiu Premiul I – Megumi Okuda, anul I Compoziție clasică (prof. Rodica Nicolaescu) și Premiul I – Alexandra Gabriela Florea, anul III Canto (prof. Tatiana Hilca) și Dorin Tiberiu Păun, anul III Pedagogie muzicală (prof. Rodica Nicolaescu)Dorin Tiberiu Păun, anul III Pedagogie muzicală (prof. Rodica Nicolaescu) Premiul II – Mariana Alina Manolache, anul II Compoziţie muzică uşoară (prof. Premiul II - Mariana Alina Manolache, anul II Compoziţie muzică uşoară Olguța Lupu)(prof. Olguța Lupu) și Cecilia Benedicta Pavel, anul I Muzicologie (prof. Premiul III – George Andrei Butcă, anul II Muzicologie (prof. Olguța Lupu)Rodica Nicolaescu)Premiul III - Desiela Tătaru, anul I Muzicologie (prof. Rodia Nicolaescu), Secţiunea Teoria muzicii – Eseu (tema “Acordul”)Emanuel Dumitrache, anul I Interpretare muzicală – Vioară (prof. Cristian Premiul I – Cecilia Benedicta Pavel, anul I Muzicologie (prof. Rodica Nicolaescu)Petrescu) Premiul II – Alina Mariana Manolache, anul II Compoziţie muzicǎ uşoarǎ (prof. Mențiune – Bianca Ionescu, anul II Pedagogie muzicală (prof. Olguța Lupu) Olguța Lupu) și Desiela Tătaru, anul I Muzicologie (prof. Rodica Nicolaescu)și Elena Antonia Liță, anul I Muzicologie (prof. Rodica Nicolaescu) Premiul III – Antonia Elena Liță, anul I Muzicologie (prof. Rodica Nicolaescu)

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 6 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

OMAGIU

La începutul lunii martie, a plecat dintre noi simfonice din ţară. A participat la numeroase venerabila profesoară de pian Maria Siminel- audiţii la Liceul ”Enescu”, în calitate de solistă Fusteri. Numele său se înscrie în pleiada cadrelor sau în formaţie de duo pianistic alături de didactice valoroase care au activat în Suzana Szöreny. În anul 1963-64, figurează ca învăţământul muzical universitar din cea de-a lector la Catedra de Pian auxi l iar a doua jumătate a secolului al XX-lea. Această Conservatorului, apoi devine conferenţiar poziţie bine definită şi bine meritată s-a datorat universitar. La Simpozionul Constantin Brăiloiu, fără îndoială calităţilor sale profesionale şi organizat în 20-21 mai 1968, prezintă umane de excepţie. În anul în care Conservatorul comunicarea Importanţa cultivării citirii la

proveneau din educaţia primită şi dintr-un bucureştean aniversează 150 de ani de la prima vedere. În cadrul Catedrei de Pian anumit stil de viaţă, pe care l-a perfecţionat înfiinţare, avem obligaţia morală să-i omagiem complementar, s-a preocupat permanent de continuu. Între aspectul său fizic şi atitudinea sa pe acei maeştri cu vocaţie, cărora li se datorează creşterea nivelului instrumental şi muzical al faţă de semeni exista o concordanţă formarea generaţiilor succesive de muzicieni, studenţilor săi. S-a implicat cu profesionalism şi impresionantă; fizionomia, atitudinea marcată precum şi evoluţia ascendentă a pedagogiei şi pasiune în pregatirea studenţilor de la de calm şi de simţul măsurii, seninătatea şi artei interpretative româneşti. specializarea Pian pedagogic (ce corespunde eleganţa fiinţei sale întruchipau echilibrul dintre Maria Siminel s-a născut la 28 iulie 1922 în satul bunătate, modestie şi rigoare. Avea o viziune Găleşti, judeţul Orhei, într-o familie boierească estetică proprie, la care raporta în permanenţă cu vechi tradiţii din Basarabia. A început studiul viaţa şi faptele oamenilor. Esteticul nu i-a pianului la vârsta de 6 ani, în familie cu bunica sa, încoronat fiinţa, ci i-a exprimat esenţa. şi l-a continuat la Conservatorul Unirea din Ca pedagog, s-a remarcat din primii ani printr-o Chişinău (în perioada 1928-1940); după muncă intensă şi pasionată, pe care a realizat-o în anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, mod exemplar. În întreaga sa activitate s-a s-a mutat la Bucureşti, unde s-a înscris la manifestat dorinţa de a face totul la cotele cele Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. A mai înalte; la clasă a îmbinat creativitatea cu studiat în paralel la Facultatea de Pedagogie şi la exigenţa. În cadrul lecţiilor urmărea să se facă secţia de pian principal (unde a beneficiat de înțeleasă, să aplice procedeele potrivite fiecărui îndrumarea profesoarelor Florica Musicescu şi student şi fiecărei etape din pregătirea acestuia, Aurelia Cionca). A absolvit secţia de pian să elimine orice urmă de echivoc semantic sau de principal în 1947, cu Premiul I „Aurelia Cionca”, ordin stilistic. Maria Siminel a fost o ocazie cu care a prezentat cele 32 de Variaţiuni în perfecţionistă, animată de dorinţa de claritate do minor de Beethoven. În perioada 1947-1949, cuprinzătoare, militând pentru lucrul bine a fost numită asistent provizoriu, iar între 1949-împlinit, fără nici un detaliu nesoluţionat. 1979, Maria Siminel a funcţionat în calitate de Înzestrată cu o rară disciplină intelectuală, cu un cadru didactic titular al Conservatorului din simţ sigur al valorilor, cu o desăvârşită eleganţă Bucureşti. După pensionare, a continuat să în atitudine, Maria Siminel s-a impus ca o predea la Catedra de Pian general, până în anul personalitate marcantă în colectivul Catedrei şi 2000. După cum se poate observa, domnia sa a în Conservator. Spiritul umanist, receptiv la nou predat pianul în Conservator mai bine de 5 s-a manifestat constant în toate demersurile sale. decenii. Catedra de Pian complementar şi-a găsit în Maria În paralel, în perioada 1949-1956, a lucrat ca Siminel un girant de competenţă şi de prestigiu. cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi acum modulului de Pian - Instrument la alegere), Cu moartea sa, Conservatorul bucureştean Folclor „Constantin Brăiloiu”, unde s-a remarcat în vederea formării unor cadre didactice pierde nu doar un slujitor devotat; pierde un prin rezultate notabile. Pasiunea pentru folclorul competente, capabile să predea disciplinele Pian erudit şi un pasionat slujitor al pedagogiei românesc s-a materializat în culegerea a peste (principal şi complementar) şi Corepetiţie la pianistice, pierde un educator şi un inegalabil 600 de cântece populare vocale şi instrumentale şcolile şi liceele de muzică. Printre studenţii săi model de dăruire, care şi-a îndeplinit exemplar - împreună cu Tiberiu Alexandru, a publicat care au făcut o carieră didactică meritorie s-au misiunea pe cea mai înaltă tribună care este culegerea de Cântece populare româneşti în anul numărat Roxana Negoiţă, Raluca Strugurescu şi catedra. Voi păstra vii în amintire întâlnirile 1966. Rezultate excelente a obţinut şi în calitate Avram Gander. cordiale, marcate de seninătatea afabilă a de profesoară de pian la Liceul de muzică nr. 2 Am menţionat doar câteva date din activitatea gesturilor şi conversaţiilor sale, de eleganţa şi (Liceul „George Enescu” de mai târziu), unde a polivalentă a domniei sale, desfăşurată în luminozitatea fiinţei sale. Cei care au cunoscut-o lucrat în perioada 1958-1972. Printre elevii săi domeniul didactic, artistic şi ştiinţific. După păstrează neştirbită preţuirea şi admiraţia faţă s-au remarcat Camelia Nanu, Mihaela Ciobanu şi pensionare, a participat cu plăcere la serate de acest model remarcabil de devotament, de Doina Dacian. muzicale organizate la Muzeul de Istorie şi Artă profesionalism, de modestie, integritate morală La Conservator a funcţionat mai întâi la Catedra Bucureşti şi la Muzeul Nottara, unde a şi nobleţe sufletească. de Corepetiţie, apoi la Catedra de Pian auxiliar acompaniat instrumentişti şi cântăreţi. De-a Există o necesitate obiectivă de a readuce în (care ulterior s-a numit Catedra de Pian lungul timpului, a făcut traduceri ale unor cărţi orizontul amintirii anumite personalităţi care au complementar), pe care a condus-o o bună din limba rusă. S-a implicat şi în activităţi civice; marcat evoluţia multor generaţii de muzicieni, perioadă de timp. În anul universitar 1949-1950, o perioadă a ocupat funcţia de Preşedinte al aşa cum există în fiecare dintre noi un impuls lucrează ca asistent la disciplina Corepetitie Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor interior îndreptat spre păstrarea modelelor. canto, iar din 1952-1953, ca asistent la Catedra Române pentru Basarabia. Numele său este Acestor oameni minunaţi le datorăm toată de Pian auxiliar. În paralel, acompaniază studenţi menţionat în Enciclopedia Interpreţilor din admiraţia, recunoştinţa şi preţuirea noastră, în audiţii şi examene; numele său este menţionat Moldova, publicată la Editura Museum, din aceia care am avut şansa de a-i cunoaşte şi a în cadrul unei producţii de la sala Dalles din 20 Chişinău în anul 1999, şi în Monografia satului colabora cu ei. decembrie 1955, unde interpretează alături de Găleşti. În toate acţiunile sale, Doamna Maria Siminel-studenta Elisabeta Gregorian din anul I Profesoara Maria Siminel a constituit pentru Fusteri a întruchipat strălucit dictonul lui (clarinet), Concertino de Weber. În anul 1957 a generaţiile de studenţi pe care le-a îndrumat un Protagoras, după care ”Omul este măsura tuturor participat în calitate de pianist acompaniator al veritabil model pedagogic şi cultural. Măiestria, lucrurilor”. studenţilor bucureşteni de la instrumente de ex i g e n ţ a ş i p ro fe s i o n a l i s m u l a u fo s t

suflat la Festivalul Internaţional de la Moscova. caracteristicele constante în activitatea domniei De-a lungul vremii, a susţinut numeroase sale. Calităţile sale morale au fost deopotrivă recitaluri pe scenele din capitală (la Ateneu, la rodul unui temperament robust şi al experienţei sala Dalles), dar şi concerte cu orchestre de viaţă. Nevoia de armonie şi de echilibru

conf.univ.dr. Carmen Manea

In memoriam Maria Siminel

Aceşti tineri s-au adunat nu numai pentru a asculta un profesor, dar şi pentru a primi exemplul unui om. Tudor Vianu

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 7 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

EVENIMENT

Anul acesta, pe 16 ianuarie, gestul cultural alternativ, sunetul-cânt şi sunetul-rostire au instrumentare, pianista Verona Maier. Secvenţa dedicat memoriei omului, pedagogului şi compus un spectacol in-live , semănând ultimă s-a concretizat printr-un moment muzical minunatei voci a sopranei Iolanda Mărculescu - deopotrivă cu concertul cameral şi cu emisiunea oferit de „Studioul de muzică veche” (proiect constând în acordarea unei burse ce-i poartă radio/tv, într-un fel de derulare ateleologică, iniţiat şi susţinut de asemenea cu consecvenţă, numele, ca semn de apreciere şi încurajare a unor prin secvenţe scenice suple, antrenante, uneori tot de către Georgeta Stoleriu) care, într-o tineri deosebit de talentaţi, aflaţi pe calea nostalgic- înduioşătoare, alteori tonic- alcătuire de trio (G. Stoleriu - voce, percuţie, profesionalizării în arta vocală - a avut un mod revelatoare , necontenind sub semnul lăută, Anca Iarosevici - viole de gamba discant şi aparte de prezentare, marcând benefic creativităţii, ca într-o miraculoasă iniţiere în alto, Verona Maier - percuţie), a interpretat împlinirea a două decenii de la iniţierea şi transcendent. câteva piese în grupajul unei Suite medievale dăruirea cu consecvenţă anuală a acestei burse, Deschiderea colateralei muzicale s-a făcut sub dintr-o culegere de cântece realizată sub de către fondatoarea ei, eminenta profesoară de simbolul unui „salut”, adresat prin două arii de comanda şi directa preocupare a lui Alfonso X El rang universitar şi artistă a genului liric- operă (Puccini - Gianni Schicchi, Bellini - Sabio, eruditul rege de Castilia şi León, din sec. concertant, Georgeta Stoleriu - ea însăşi discipol, Puritanii), interpretate de tânăra soprană Ana XIII. cândva, al reputatei maestre Iolanda Mărculescu. Maria Hangu - studentă în anul IV la clasa Alternând diatonic cu momentele muzicale, din Pe nucleul acestui protocol de expresie prof.univ. Georgeta Stoleriu şi deţinătoare a celălalt colţ al scenei s-a aspectat o masă rotundă oximoronică, comemorativ-jubliar, podiumul bursei Iolanda Mărculescu, oferită în 2013 de moderată de Anca Florea, o binecunoscută sălii Enescu a UNMB a fost suportul agregării reputata artistă a scenei lirice, Felicia Filip. comentatoare a vieţii muzicale interpretative unui frumos spectacol de concert cameral şi talk Acompaniind ariile în versiune pianistică, româneşti, care, prin intermediul principalilor show ca de studio radio/tv, ambele centrate pe „orchestra” s-a aflat sub „bagheta” Innei Oncescu. invitaţi - protagonista concertului şi autoarea aceeaşi onorant-onorabilă temă. În cărţii -, au rostit emoţionante gânduri mod aparte însă, ele s-au constituit ca despre însemnătatea activităţii şi armonioasă ambianţă şi sugestivă ipostazele unor întâlniri cu Iolanda uvertură la un fapt menit să le Mărculescu, deopotrivă în persoana şi a m p l i f i c e v a l o a r e a t e m a t i c - opera ei. Cu accent în vorbirea admirativă evenimenţială cu o dimensiune despre carte, s-au alăturat o serie de obiectivată muzicologic, prin apariţia reputaţi muzicologi bucureşteni: vajnicul unui amplu volum monografic dedicat cronicar de cursă-lungă Viorel Cosma, (prin chiar enunţul titular al cărţii) martor nemijlocit a generaţii de “Divei Imperiului Muzicii”, dintr-o interpreţi români; acad. Octavian Lazăr m u l t i t u d i n e d e p e r s p e c t i v e Cosma, profesorul şi muzicologul istoric-revelatoare asupra integralităţii documentarist sub a cărui îndrumare, la valorice şi integrităţii de caracter, secţia de muzicologie a fostului intitulat petrecute conştiinţei noastre sub un Conservator „Ciprian Porumbescu” nume de om şi vreme: Iolanda (actuala UNMB), Ileana Ursu s-a format Mărculescu şi epoca sa. Minunat prilej temeinic pentru cea de a doua opţiune a d e r e f l e c ţ i e o f e r ă a c e a s t ă sa (după o perioadă în care a studiat impresionantă carte, sub înţelesul că canto, ca elevă de liceu a d-nei Stoleriu); epoca se generează innumerabil ca Luminiţa Constantinescu, o excelentă etos din vibraţia personalităţilor care i realizatoare de emisiuni tv dedicate se dedică prin asumată trăire, genului liric; Valentina Sandu-Dediu, bornând-o istoric şi semnificând-o muzicolog de performantă concizie şi cultural. Astfel, un acelaşi anost m o d e r n i t a t e ; C r i s t i n a S â r b u , interval calendaristic primeşte prestigioasă realizatoare radio (până de conţinut de epocalitate, conturându- curând), cu un stil de spontaneitate, se în viul memoriei celor ce (trebuie conţinut şi exprimare, părând în linie de că) suntem, ca putere de devenire în rezonanţă cu regretatul Iosif Sava. făurirea unui destin - comun, ca Fiecare dintre vorbitori a subliniat o umanitate, propriu, ca personalitate. anume valenţă a cărţii: bogăţia datelor şi De altfel, autoarea însăşi, Ileana Ursu, c o m p l e x i t a t e a m o n o g r a f i e r i i , ridică cortina verbală din prefaţa poeticitatea şi literaturitatea exprimării, cărţii, enunţând o definiţie de expresie imaginativitatea în survolarea detaliilor, ontologică: „O carte este asemenea autenticitatea şi, desigur, unicitatea. Dacă unei fiinţe vii.” Viul din şi prin viu valoarea de fiinţialitate spirituală a n e c o n t e n e ş t e . S u b i e c t u l - faptelor noastre ar merita tezaurizarea memorabilitatea unei biografii printr-o cât de mică, dar adevărată carte,

Menţionăm aici că, pentru acest an, beneficiar al artistice marcată de exemplaritate. Cadrul - cu certitudine, fiecare dintre noi am putea

bursei a fost desemnat Adrian Dumitru (student vremea în care persoana a trăit pentru a cânta, nemuri, ca renăscând dintr-o dată, într-o lume

an I master la UNMB), Felicia Filip asociindu-se şi spre încântarea celor care au ştiut s-o asculte mai bună.

de această dată, prin acordarea unei burse (într-o perioadă în care, din perspectivă La sfârşit, în ipostaza celei de a treia perspective

pentru Anca Pauleț. Amfitrioană şi, totodată, autohtonă, spaţiul cultural european era de memorialitate referită Iolandei Mărculescu,

prim-actantă a concertului a fost soprana segregat politic între estul de-aici (al „omului publicul a fost invitat să cunoască cartea în

Georgeta Stoleriu, pe care ne-am bucurat s-o nou”), ca unic/benefic întreg-accesibil, şi vestul obiectul ei (de peste 600 de pagini), realizat în

audiem în glas şi expresivitate, recunoscându-i, de-după („cortina de fier”), ca oricare/malefic condiţii grafice deosebite de către Editura

ca de atâtea ori, valenţele de acurateţe, rigoare, „rest”-interzis), cântându-le, totodată, celor Muzicală. Este rodul unei munci pe care autoarea

discreţie şi autentică trăire artistică în doritori să trăiască în autenticitatea propriei (stabilită acum în Canada) a întreprins-o de-a

interpretarea unor lieduri (de Anton Pann, vieţi spirituale. lungul a două decenii, cam de când a fost iniţiată

George Enescu, Mihail Jora, Gabriel Fauré, Ernest Evenimentul căruia i-am fost cu bucurie martori şi bursa Iolanda Mărculescu.

Chausson, Erik Satie) cântate odinioară, cu mare a comportat trei perspective de efectivare în

drag şi forţă modelatoare, şi de Iolanda memorialitate: ca fapt muzical (scenografiat în

Mărculescu. În tot acest periplu liric româno-stânga); ca fapt verbal (localizat în dreapta

francez, clarităţii vocii Georgetei Stoleriu i s-a scenei); ca fapt literar (cartea propriu-zisă, care

afiliat cu deosebită gingăşie (formidabile s-a putut achiziţiona în foaier). Succedându-se

pianissimo-uri), dar şi elocventă acribie în

George Balint, compozitor

Iolanda Mărculescu, într-un eveniment cu trei perspective de memorialitate

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 8 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

COLAJ

Volumul al doilea al colecţiei EnArmonia. subiectelor de examen şi de acordare a Cudalbu, lect.univ.dr. Solfegiu, Dictat, elemente de Teoria muzicii îşi punctajului. Tatiana Hilca, editor propune, ca şi predecesorul său, să asigure mai Consider că cei care vor parcurge volumul ar al prezentului volum multă transparenţă în modul de abordare a trebui să insiste asupra intonării corecte, cu – ş i - a u d o r i t să examenelor de diferite grade, dar şi să constituie naturaleţe a solfegiilor, bazându-se totodată pe promoveze ideea de un stimulent pentru cei ce vor să-şi evalueze şi aprofundarea înţelegerii fenomenului tonal, a c o m p e t i ţ i e ş i chiar să-şi cizeleze gradul de pregătire “mecanismului” de funcţionare a acestuia, astfel p e r f o r m a n ţ ă î n profesională. încât intonarea unui solfegiu să nu reprezinte practica solfegiului, Volumul cuprinde în primul rând subiectele doar rezultatul unei simple reproduceri a unor dicteului muzical şi examenelor de admitere pentru anul 2013, sunete sau intervale, ci în primul rând o analiză t e o r i e i m u z i c i i , adresate viitorilor noştri studenţi, asigurându-le bazată pe legile funcţional-armonice care a d r e s â n d u - s e î n sub anumite aspecte cadrul necesar abordării guvernează tonalitatea. special studenţilor cu pregătirii profesionale pentru examenele de Rezolvarea temeinică a problemei ridicate aptitudini, înclinaţii şi Teoria muzicii. anterior constituie un proces îndelungat, în care interese deosebiteVolumul cuprinde de asemenea subiectele de sunt implicate performanţele unei practici pentru domeniile şi specializările studiate. examen destinate studenţilor ce au dorit să îşi constante, totul prin prisma conştientizării Volumul este disponibil în variantă electronică, perfecţioneze pregătirea profesională în cadrul logicii fenomenului tonal. pe site-ul instituţiei noastre, în secţiunea studiilor de masterat. Nu în ultimul rând, coautorii lucrării – rezervată Departamentului “Muzicologie şi Modul de evaluare poate fi surprins cu uşurinţă prof.univ.dr. Dan Buciu, prof.univ.dr. Magda Ş t i i n ţ e l e E d u c a ţ i e i M u z i c a l e ” la fiecare dintre nivelele abordate (admitere Buciu, prof.univ.dr. Olguţa Lupu, conf.univ.dr. ( h t t p : / / w w w . u n m b . r o / w p -licenţă, master, concursuri de Teoria muzicii), Rodica Nicolaescu, conf.univ.dr. Christian content/uploads/2013/08/EnArmonia_2.pdf).urmărind cu atenţie maniera de formulare a Alexandru Petrescu, lect.univ.dr. Grigore

M-am întrebat adesea cum poate fi pavat un finalişti ai concursului ”Drumul spre celebritate” Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. drum spre celebritate exceptând munca asiduă şi de anul trecut în postura de soliști ai Orchestrei Se mândreşte cu un palmares care numără 18 constantă? Să fie oare nevoie şi de Cameră Radio, ansamblu dirijat premii naţionale, a fost solist al Filarmonicii de un gram de noroc sau poate de maestrul Cristian Brâncuși. Transilvania şi a participat la cursurile de de o mână de ajutor cu Pentru deschiderea concertului a măiestrie susţinute de violoncelişti cunoscuţi experienţă , de sfaturi, de fost aleasă Serenada pentru precum Marin Cazacu, Götz Teutsch, Umberto încurajări, de multe ieşiri în orchestră de coarde op. 20 de Clerici, Răzvan Suma şi László Fenyö. În public, dar şi de o reclamă bine Edward Elgar, lucrare în trei părţi, interpretările sale se simt pasiunea şi plăcerea cu gândită? Răspunsul cred că e condusă într-un mod pe cât de care cântă orice opus muzical şi modul în care u n u l c a re c o n ţ i n e to a te simplu pe atât de elegant de reuşeşte să îşi pună amprenta personală asupra aspectele enumerate. Iată și maestrul Crist ian Brâncuşi . lucrărilor. Și în Ceaikovski a dat dovadă de exemplul la îndemână. Ocupantul locului al III-lea al muzicalitate, virtuozitate, acurateţe în intonație.Concursul “Drumul spre c o n c u r s u l u i „ D r u m u l s p r e Al treilea solist al serii a fost cîștigătoarea ediției celebritate” a devenit foarte celebritate”, fagotistul Mihai a IV-a a concursului de la Mogoşoaia - Simina apreciat în ultima perioadă, Boboiescu, a fost cel care a dat Croitoru. Studentă a Universităţii Naţionale de ajungând să adune an de an un startul concertului. Acesta a M u z i c ă d i n număr record de participanţi, obţinut numeroase premii la B u c u r e ş t i , mai ales acum, când îş i c o n c u r s u r i n a ţ i o n a l e ş i l a Simina are 24 deschide porţile şi pentru Olimpiadele de muzică. În perioada de ani şi tot tinerii muzicieni din afara ţării, 2005-2010 a colaborat cu diferite a t â t e a devenind astfel internaţional. orchestre şi ansambluri camerale, d i s t i n c ţ i i l a Ce anume face ca acest concurs să fie unul dintre care sunt de amintit Orchestra Naţională c o m p e t i ţ i i special? În primul rând este singurul din ţară de Tineret, Orchestra Inginerilor, Orchestra naţ ionale ş i care, pe lângă premiile în bani, oferă celor clasaţi Medicilor şi Orchestra Tinerimea Română. internaţionale, pe primele 3 locuri oportunitatea de a susţine un Tânărul interpret a adus în faţa publicului o încununate în concert cu Orchestra de Cameră Radio şi două lucrare în primă audiţie românească, Concertul cele mai multe recitaluri la Palatul Mogoşoaia şi la Castelul pentru fagot şi orchestră de coarde op 75 al din cazuri cu premii întâi. A concertat cu aproape Peleş. Iată aşadar, acea mână de ajutor compozitorului Raffael d’Alessandro (1911- toate filarmonicile ţării, a cântat în ţări precum providențială - tinerii sunt încurajaţi să apară în 1959), despre care Dinu Lipatti afirma: “este Austria, Italia, Germania, Ungaria, Elveţia, şi public mai des, şi nu oriunde, ci în locuri unul dintre cei mai complecşi artişti ai generaţiei Cehia. Acum a interpretat cu nobleţea tipic deosebite, încărcate de istorie, unde pot lua noastre”. Am apreciat dezinvoltura fagotistului bachiană, cu sensibilitate şi eleganţă Concertul nr pulsul unui public pestriţ şi pot avea şansa să se Mihai Boboiescu, calitatea sunetului, varietatea 1 în la minor pentru vioară şi orchestră BWV 1041 afirme ca artişti. nuanţelor, acurateţea şi tehnica, dar şi de Johann Sebastian Bach.De asemenea, „Drumul spre celebritate” este sincronizarea cu orchestra, aspect deloc de Concursul, înregistrat integral și difuzat de Radio concursul cu cel mai mare neglijat într-o lucrare de o România Cultural, beneficiază de invitați număr de etape şi cel mai asemenea anvergură. consacrați în lumea muzicală: Vlad Dimulescu şi n u m e r o s j u r i u , f i e c a r e A urmat ocupantul locului al II-a al Verona Maier (pian), Ion Bogdan Ștefănescu spectator având drept de vot. c o n c u r s u l u i “ D r u m u l s p r e (flaut), Răzvan Suma (violoncel), Eleonora Î n a c e s t a n , î n c a d r u l celebritate”, violoncelistul Horaţiu Enăchescu (canto), Ladislau Csendes (vioară) şi programului „Să știi mai multe, Luduşan, cu bine-cunoscutele Alexandru Anastasiu (percuţie). să fii mai bun!”, şi-au anunţat Variaţiuni pe o temă rococo pentru deja participarea peste 600 de violoncel şi orchestră op. 33 de Piotr Foto:elevi ai şcolilor şi liceelor din Ilici Ceaikovski, o interpretare care www.revistamuzicala.radioromaniacultural.roBucureşti. a smuls aplauzele celor aflaţi în sală. În seara de miercuri, 26 martie, Horaţiu Luduşan este în prezent i-am putut asculta pe cei 3 student în anul al II-lea la

lect. univ.dr. Tatiana Hilca

Andreea Dragu - Muzicologie, anul IV

Colecţia EnArmonia. Solfegiu, Dictat, elemente de Teorie muzicii – vol. II

Un drum spre celebritate

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 9 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

COLAJ

Alexandru Sima, scrisă a oferi răspunsuri. După această călătorie pentru orchestră de cromatică am avut parte de o alta, temporală de cameră și clarinet solo. această dată. Voyageurs du Temps de Bogdan Impresia oferită este că Vodă a reușit, prin prisma citatelor pe care le toate elementele, de la oferă (uneori manifeste, alteori nu), să ne poarte microstructură și nivelul prin diferite stări, de la tensiunea unei Veri inframelodic până la vivaldiene, la ilaritatea răstălmăcirii unui macrostructură , sunt Beethoven ”ghiduș”. Știința compozitorului de a angrenate într-o mișcare folosi instrumentația pusă la dispoziție de revoluție din care nu reprezintă un punct central al acestei lucrări, pot scăpa. Deși scrisă fiecare moment beneficiind de maximul într-o singură mișcare, în potențialului coloristic, având viață, vibrație. În cadrul piesei s-au putut acest vortex de micro-citate, pe mine m-a distinge trei secțiuni, mai încântat cel mai mult țesătura ce m-a dus cu cu seamă că pasul dintre gândul la celebrul Cinema Paradiso al lui ultimele două a fost Moriccone. Finalul concertului a fost rezervat realizat cu ajutorul unei glumei muzicale readymade: Battlestar Music interesante cadențe de History, semnată de Dan Dediu, lucrare în care

Adeseori se spune că generația tânără nu mai are violoncel, realizată în pizzicato. Intervențiile autorul își asumă mai degrabă rolul de regizor valori, nu mai are țeluri, nu mai are inițiativă. Și clarinetistului Mihai Pintenaru au fost exacte, decât cel de compozitor, operând aproape în totuși, din vreme în vreme, se ivesc proiecte care evocând pe alocuri sonorități ce amintesc de exclusivitate cu material prefabricat. În esență ne entuziasmează și ne dau speranță că lucrurile muzica lui Tiberiu Olah. În continuare, am avem de-a face cu un conflict între viori și corzile se află pe un făgaș bun, că nu au dispărut cu ascultat cea de-a doua parte din suita orchestrală grave, unde fiecare tabără își scandează propriile desăvârșire cei care fac artă cu pasiune, cei care- Pantheon de Alexandru Mihalcea, intitulată preferințe muzicale, iar violele stau pe margine și și dedică o bună bucată din timpul lor pregătirii sugestiv Bacanale. Cum era de așteptat, am avut încearcă să calmeze spiritele. Intervenția unui act adresat publicului (ce uneori se de a face cu o muzică ritualică, convertită într-un dirijorului reușește să aducă ordine în tot haosul dovedește a fi ingrat). Pentru mine a fost o dans ce poate fi caracterizat printr-un singur ce se produce și face ca cele două muzici distincte adevărată revelație să aflu de activitatea nou- cuvânt – amoc. Întregul traiect sonor este (în bas tema Maeștrilor cântăreți din Nűrnberg de înființatului ansamblu pAs cLassique, care susținut în principal de secția de percuție, puțin Richard Wagner și în discant tema toreadorului promite să aducă un plus de vigoare mediului cam zgomotoasă pe alocuri muzical clasic din România, printr-o atitudine și având tendința de a îndrăzneață, dar nu ireverențioasă; printr-o acapara totul. Ultima lucrare viziune nicidecum clasicizantă. a discipolilor pe care am Care sunt atuurile acestui grup? Vârsta, forța de audiat-o a fost Recordare lucru, energia, fantezia – toți muzicienii sunt scrisă de Cezar M. Iancu, studenți ai Universității Naționale de Muzică din parte integrantă a unei Mise București, sunt colegi și, mai presus de toate, d a R e c v i e m p e c a r e sunt prieteni. compozitorul o are în lucru. Concertul lor de debut, intitulat Maeștrii de azi, Ascultând această muzică, maeștrii de mâine, a avut loc în data de 30 aprilie e s t e i m p o s i b i l să n u 2014 în Sala ”Enescu”, și a reușit să strângă un v i z u a l i z e z i d o uă l u m i public destul de numeros, mai ales având în a b s o l u t d i s t i n c t e : vedere că programul propus a fost unul frumusețea amintirii și eminamente contemporan. La pupitrul dirijoral degradarea momentului. s-a aflat Mircea Pădurariu, cel care a făcut posibil Pentru a rezuma lucrurile, acest eveniment, punând bazele acestui parcursul audit iv este ansamblu și ocupându-se în detaliu de toate d i v i z a t î n t r e p a s a j e din opera Carmen de Georges Bizet) să aspectele concertului. Tema serii, declarată încă melodico-armonice calde, cuminți și un bâzâit conlucreze armonios și să conveargă în tema din titlu, a propus publicului o întâlnire cu două strident ce nu ne lasă să intrăm deplin în starea părții a IV-a a Simfoniei I de Johannes Brahms. generații de compozitori – studenții și profesorii. de liniște așteptată. Într-un mod surprinzător, Finalul mai aduce două citate – Holst/Williams Nu vă închipuiți că a fost vorba de vreo această combinație funcționează, conferindu-i (de unde și titlul de Battlestar) și Richard Strauss confruntare între discipol și maestru, ci mai piesei o doză mare de interes. Intervenția finală a – care oferă lucrării un sfârșit epic. degrabă de un tribut pe care tinerii muzicieni au sopranei Mădălina Barbu a avut rolul de a calma Cum era de așteptat, muzicienii au oferit o decis să-l aducă celor care le-au ghidat pașii și le- spiritele și de a oferi o binemeritată concluzie. interpretare plină de energie, care a făcut deliciul au oferit un traiect profesional. După pauză au putut fi ascultate creațiile publicului. Dirijorul Mircea Pădurariu a dovedit Totul a debutat cu lucrarea În cercuri II de 'maeștrilor', care și ei au că știe ce are de făcut și că poate să imprime

prezentat lucrări în primă aparițiilor sale atât fermitate, cât și spirit ludic. audiție, marea majoritate Cred că cel mai bine ar fi să închei citându-l pe fiind scrise chiar pentru compozitorul Bogdan Vodă, care a descris într-o ansamblul pAs cLassique. postare online spiritul concertului și al C h ro m o t a t o p h o ra e d e ansamblului pAs cLassique: ”A fost grozav, a fost Mihai Murariu a deschis cea muzica vie, interpretată de muzicieni foarte de-a doua jumătate a valoroși care au arătat ce efect poate avea concertului , real izând trecerea de nivelul de execuție (de multe ori așa trecerea către un alt univers ziși interpreți constituie un pluton de execuție) sonor. Cu autorul însuși la către o interpretare cu de toate: cu piese diverse, pian, piesa s-a prezentat ca cu abordări diferențiate, cu dinamică și o n e s f â r ș i t ă p a s t ă diversitate timbrală, cu frazare […] Am avut de la policromă ce invită publicul început senzația că nu sunteți tocmai ‘normali’ să la meditație și introspecție. porniți un ansamblu centrat pe muzica modernă, E o muzică ce ridică multe benevol, nesusținuţi de nimic, iar ceea ce s-a întrebări, însă e reticentă în realizat a fost minunat!'

Radu Mihalache – Muzicologie, anul IV

pAs cLassique - Maeștrii de azi, maeștrii de mâine

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 10 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

COLŢUL CITITORULUI

Prezentul volum Pornind de la încercările muzicienilor de la nelipsitele intermedii și ulterior opere precum Il r e p r e z i n t ă o sfârșitul veacului al XVI-lea, de a contura un gen rapimento di Cefalo și L'Euridice. Nivelul de binevenită adiție la nou, care va determina existanța muzicii culte detaliu la care ajunge John Walter Hill este unul c e l e b r a s e r i e occidentale – opera, și încheind cu teoriile lui cât se poate de interesant, reușind să mențină Introducere în istoria Jean-Phillippe Rameau legate de armonie, care în totuși o lectură plăcută, știind când să treacă muzicii a editurii sine au un impact puternic asupra epocilor fugar prin unele aspecte și când să poposească.americano-britanice ulterioare, volumul realizează o trecere în revistă Un avertisment: dacă doriți un volum care să W. W. N o r t o n & cvasi-diacronică a fenomenului muzical. De descrie amănunțit viața și creația lui Georg C o m p a n y . C u m remarcat (și lăudat aș zice eu) este că evită un Friedrich Händel și Johann Sebastian Bach, s u g e r e a ză c h i a r păcat comun cărților de acest fel, și anume, în acesta vă va lăsa cu un ușor gust amar. Cei doi au titlul, John Walter cele 15 capitole realizează o istorie a muzicii, nu a dedicată o porțiune mică în ultimul capitol, fiind Hill aduce în fața muzicienilor, cum din păcate se întâmplă de de asemenea analizate lucrări semnate de ei cititorilor o carte multe ori. atunci când este prezentată opera seria (Händel) m e n i t ă s ă Punctele de reper ale fiecărei secțiuni sunt de și cantata luterană (Bach). Aceste lipsuri în deservească rolul de obicei legate de genurile despre care se discută, opinia mea nu reprezintă niciun fel de problemă,

manual, fiind structurată de așa natură, încât să dar există și elemente geografico–istorice care marea majoritate a manualelor de acet tip făcând fie ușor de abordat de către studenții instituțiilor înlesnesc poziționarea lucrărilor și a curentelor tocmai invers – prezentând muzicile celor doi și de învățământ de specialitate în primul rând, dar într-un context mai amplu. Spre exemplu, când inovațiile lor, ceilalți compozitori intrând de accesibil și unui public mai larg, dornic să vorbește de inovațiile Cameratei Florentine, de obicei la categoria și alții.pătrundă tainele Barocului muzical. Însă cei ce muzica lui Jacopo Peri, Giulio Caccini și Emilio de' De aceea cred că volumul Baroque Music – Music aparțin celei de-a doua categorii ar trebui să fie Cavalieri, autorul creează un cadru amplu în care in Western Europe, 1580 – 1750 este în primul atenți și să caute și alte surse, riscând să iasă cu o include contextul politic al Toscanei care, cu rând adresat celor care au o experiență muzicală imagine incompletă, cel puțin din punctul de aproximativ 50 de ani înainte de evenimentele și au suficiente puncte de reper pentru a-și lărgi vedere al lucrurilor considerate în mod relatate, se convertise în Mare Ducat, pierzându- orizonturile. Interesantă mi-a părut și tradițional de importanță maximă, aici mă refer și vechiul titlu de Republică, și familia de' Medici includerea unor secțiuni dedicate muzicii în desigur la prima jumătate a secolului al XVIII-lea. încerca să-și intre în drepturile (acum oficiale) Spania, Portugalia și în Lumea Nouă, aceste zone Muzicologul și profesorul John Walter Hill, care de dinastie conducătoare a regiunii. Pentru a-și fiind în general ignorate de cărțile tradiționale de până în 2008 a predat la Universitatea din afirma poziția dominatoare, dar și pentru a profil. John Walter Hill, cu un fin simț al detaliului Illinois, Urbana Champaign, este un cercetător menține calmul în cadrul orașului, noii duci au și o predispoziție spre subiecte mai obscure din dedicat în primul rând secolului al XVII-lea, de întreprins demersuri populiste, printre acestea istoria muzicii, reușește să ofere publicului aceea bună parte a volumului se concentrează pe numărându-se o serie de evenimente publice, cititor o experiență plăcută și instructivă, această perioadă, lăsând pe un plan secund, prilejuite de diverse nunți în cadrul familiei, aducând o binemeritată adiție colecției The poate spre insatisfacția unora, lucrurile nunți de o importanță politică deosebită. Norton Introduction to Music History.petrecute în prima jumătate a secolului următor, Nelipsite au fost distracțiile legate într-un fel sau acceptată tot ca parte integrantă a Barocului. altul de fenomenul muzical, mai precis

Radu Mihalache – Muzicologie, anul IV

Opinii recente despre muzica barocă: John Walter Hill, Baroque Music – Music in Western Europe, 1580 – 1750 (W.W. Norton & Company, New York 2005)

Prima lună a primăverii s-a încheiat în spirit directoratul academicianului Valeriu tradiţional românesc la Colegiul Naţional de Arte Matei, ce a sprijinit participarea, pentru „Dinu Lipatti” din Bucureşti. Ajuns la cea de-a prima oară, a reprezentanţilor din VII-a ediţie, „Brave claviaturi” – Concurs naţional Republica Moldova atât în juriu, cât şi în de interpretare a muzicii româneşti pentru pian concurs. Ca în fiecare an, Uniunea s-a desfăşurat între 29-30 martie la Sala de Compozitorilor şi Muzicologilor din Concerte ce poartă numele celebrului pianist. România a fost partenerul concursului. Numărul participanţilor a fost impresionant, Acelaşi statut l-au avut şi alte câteva 201, grupaţi pe două categorii: 49 la categoria A, instituţ i i de prestigiu, precum dedicată elevilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 Universitatea Naţională de Muzică ani care studiază pianul ca instrument principal; Bucureşti, Uniunea Compozitorilor şi 152 la categoria B, consacrată preşcolarilor şi M u z i c o l o g i l o r d i n C h i ş i nău – şcolarilor care studiază pianul ca instrument preşedinte de onoare Ghenadie opţional la grădiniţe, şcoli, licee de muzică sau în Ciobanu, preşedinte Vladimir Beleaev sistem particular. –, Muzeul Naţional „George Enescu”,

dedicată, eleva Ioana Popa.Facem aceste precizări pentru a evidenţia Fundaţia Culturală „Pro-Piano România”, Editura

Concursul şi-a creat deja obiceiul de a susţine unicitatea competiţiei, ce încurajează pregătirea Muzicală şi Editura Grafoart.

gala laureaţilor în colaborare cu diverse alte muzicală indiferent de forma instituţională care Juriul concursului a reunit personalităţi ale lumii

instituţii culturale, precum Palatul Suţu sau o susţine, şi totodată modelează gustul tinerilor muzicale universitare – conf.univ.dr. Verona

Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”. interpreţi în alegerea repertoriului naţional. Am Maier (preşedinte) şi conf.univ.dr. Carmen

Actuala ediţie a fost găzduită de Salonul de admirat, în acest sens, şi faptul că unii dintre Manea – şi preuniversitare – profesorii Angela

Muzică al Palatului Cantacuzino.concurenţi au recurs la o vestimentaţie adecvată, Beleaev (Chişinău), Venera Babeş, Georgeta

Apreciat pe ansamblu, nivelul competiţiei a purtând frumoase costume populare. O Băcioiu, Rodica Dănceanu.

crescut pe an ce trece, bucurându-se de o premieră a fost promovarea nu numai a muzicii, Paleta repertorială a acestei ediţii s-a distins şi

participare din ce în ce mai consistentă, semn al ci şi a picturii româneşti contemporane. Astfel, prin extensia evidentă spre contemporaneitate,

utilităţii şi al asumării unui rol singular ambianţa culturală a fost completată de incluzând, de pildă, şi opusuri de Tiberiu Olah,

meritoriu, cel al susţinerii şi promovării creaţiei substanţiala expoziţie Trompeta îngerului, cu Dan Dediu, Vladimir Beleaev, Marina Vlad, ceea

şi interpretării muzicale româneşti.lucrări plastice de Dorina Novac, abordând ce s-a regăsit în acordarea premiilor pentru tematici şi tehnici diverse, în culori vii, stenice. opţiunea repertorială. A existat şi o primă audiţie În context, reliefăm şi aportul Institutului absolută, piesa Perspective de Laura Manolache, Cultural Român – filiala Chişinău, aflat sub interpretată expresiv de cea căreia i-a fost

Benedicta Pavel – Muzicologie, anul I

„Brave claviaturi” – promovarea muzicii româneşti prin concurs

Anul VI • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 11 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

GAUDEAMUS

Sub semnul acestor două călăuze spirituale s-a afective și condeiele de astăzi să o mai poată interpreților și în cazul opusului brahmsian înscris concertul oferit de Orchestra Națională considera practicabilă. Dar, tocmai în vremurile prezentat, Simfonia I în do minor. Mai ales Radio în ultima zi a lunii februarie. în care ar părea inadecvate, astfel de consunări dirijorul Tiberiu Soare s-a arătat în mod vădit Mai întâi, însăși prezența pe același afiș a numelor creatoare au rezonanță mai puternică. Iar dacă îndrăgostit de muzica lui Brahms, iar acest lui Robert Schumann și Johannes Brahms va pot fi sesizate afinități speciale și acolo unde este atașament al lui a impulsionat și orchestra înspre aminti întotdeauna de una dintre cele mai mai îmbucurătoare sesizarea lor, anume între o interpretare cum, trebuie să recunoaștem, rar frumoase regăsiri în temperament și în năzuințe interpreți și muzica pentru care ei își propun să se mai aude pe scena Sălii Radio. Cu răbdarea creatoare pe care le-a cunoscut istoria muzicii. fie niște cuviincioși mijlocitori, probabil că celui care dorește să slujească, el a avut mai întâi Precum, în 1853, după mulți ani de melancolică rezultatul va fi de cele mai multe ori asemănător grijă ca liniștea desăvârșită să se lase în sală, tăcere, crepuscularul Schumann scria, punând în cu ceea ce am scris până aici. Adică va reflecta în știind că numai astfel solemna proclamare în tutti joc, pentru o ultimă și poate supremă dată, primul rând o fascinată întoarcere la izvorul a primului do va avea efectul scontat, anume va admirabila-i disponibilitate pentru entuziasm și (con)textului creator, și abia apoi va îngădui o revendica toate atențiile și toate virtualitățile pentru clarviziunea de a intui în Brahms acel reverență plină de recunoștință în fața celor fără afective. Apoi, cu acea grandoare tipic tânăr creator care merită să fie nu doar încurajat, de care proaspăta redescoperire a unui univers brahmsiană, serioase ori suple arhitecturi au ci și admirat: „între spiritele înrudite domnește creator nu ar fi fost posibilă. Cred așadar că, în început să se reverse din multiplicitatea de întotdeauna o înțelegere tainică”. Confirmând ceea ce privește mai întâi Concertul pentru pian în planuri și de compactări timbrale, iar această generozitate empatică, Brahms va la minor de Schumann, acesta a fost meritul ascultătorilor le era clipă de clipă conferită întreține, după moartea lui Schumann, neuitarea principal al lui Horia Mihail și al Orchestrei Radio: încrederea în faptul că toți interpreții – dirijor și părintelui său spiritual, va rămâne apropiat de de a-i fi stârnit pe unii ascultători ca mine înspre orchestră – le îndreptau atenția înspre ceea ce familia lui, ba chiar se va lăsa o vreme pradă unei posibile revizitări și relecturi ale unui compozitor probabil că și compozitorul intenționase. Pur și vălurite idile cu Clara Schumann. Însă, mai i n e p u i z a b i l î n t i p i c a - i m u l t i f a ț e t a r e simplu, totul devenise la fel de captivant și de important decât toate, el va perpetua în propria-i temperamentală. Am admirat în acest sens mai emoționant ca într-o primă audiție, iar aceasta muzică spiritul schumannian dezinvolt și în ales poziția solistului care a pus reflectoarele în mai ales datorită puterii de convingere exercitate aceeași măsură iubitor de modele, va îngădui și va primul rând pe poezia tandră și echilibrată a de către dirijor în ambele direcții reprezentate de invita ca printre partiturile-i mereu îmbibate de muzicii schumanniene, nefiind nicidecum orchestră și de public. pastelate și mustoase culori tomnatice să se deranjat, ba chiar fiind avantajat de faptul că Amintindu-mi că, odată întors de la concert, am perinde zburdalnice și în același timp nostalgice scriitura concertantă a acestui compozitor simțit nevoia să reascult Brahms, mi-am dat umbrele figurilor lui Florestan și Eusebius. m i z e a ză m a i p u ț i n p e v i r t u o z i tă ț i l e seama că, pentru mine, gestul-cheie al serii acesta S-a declanșat așadar o atât de strânsă afinitate instrumentului și mai mult pe virtuozitățile a fost: mâinile lui Tiberiu Soare care, împresurate electivă între acești doi compozitori, încât, privită înlănțuirii sau suprapunerii unor subînțelesuri de sudoarea slujirii pasionate, ridică și țin din depărtarea pragmaticelor noastre zile, ar lirice. îndelung partitura lui Brahms în bătaia părea poate prea „romantică”, prea adecvată cu Același merit al pasiunii bine-temperate, aplauzelor. spiritul epocii de atunci pentru ca alcătuirile eminamente mijlocitoare l-am atribuit

Vlad Văidean - Muzicologie, anul III

Afinități. Prietenii.

A

Un angrenaj funcțional necesită de fiecare dată ca op.11 de Samuel Barber, și ceea ce a urmat. rost să mai spun că și Amintirile din Florența toate elementele angajate în lucrul efectiv, în Parcurgând pas cu pas alături de interpreți op.70 de Piotr Ilici Ceakovski au fost un festin procesul simplu sau complex pe care îl realizează, paginile muzicale semnate de compozitorul exuberant, o ploaie de culori și emoții...să conlucreze foarte strâns pentru a produce într- american, nu reușeam să regăsesc nimic din Dar totuși, ce se întâmplase? De unde izvorâse un final efectul scontat, să își dovedească poezia ce vibrează în fiecare crâmpei sonor, această schimbare radicală de atitudine? Un utilitatea. Dinte pe dinte, metal pe metal, totul printr-o simplitate (nu simplism) ce pare de-a posibil răspuns mi-a fost oferit ulterior, când am trebuie să se coordoneze de o manieră dreptul naivă. Însă auzul nu-mi spunea nimic... realizat un scurt interviu cu tânărul dirijor impecabilă pentru a aduce în fața utilizatorului Totul a fost prezentat cât se poate de tern, fad, taiwanez. Se pare că el a fost o soluție alternativă minunile pe care le poate realiza un mecanism. într-un permanent mezzo–ceva, nefiindu-mi clar pentru acest concert, altcineva fiind într-o primă Dar ce se întâmplă atunci când roțile dințate nu dacă se vrea a fi forte sau piano. Iar partea șocantă instanță programat a se afla în fruntea Cameratei par să conlucreze, dar totuși ceasul nu s-a oprit? a acestei execuții este că, dacă îți aruncai privirea Regale, iar marea parte a programului fusese Ce inerție nebună îl susține, îl impulsionează și îl către scenă, puteai vedea cum gestual Kah Chun aleasă deja. Excepție făcea doar, probabil ați intuit îndeamnă nesăbuit să continue? Wong descria destul de pronunțat toate sugestiile deja, Adagio-ul, lucrare pe care chiar Wong o Această întrebare mi-a venit în cap în mod interpretative, părând chiar puțin ridicol, având adusese, pentru a-și pune într-un fel amprenta involuntar în timp ce ascultam concertul susținut în vedere că fondul sonor nu-i ținea hangul, ba asupra muzicii. Intențiile sale au fost fără doar și de către Camerata Regală la Ateneul Român, în chiar îl contrazicea de multe ori. Priveliștea se poate bune, iar gestul său dirijoral îmi pare a fi data de 16 februarie. Cu un titlu mai mult decât dovedea dezolantă, cu atât mai mult, cu cât în unul clar, sigur; dar rezultatul final a fost unul... pretențios – Mari soliști, mari dirijori – seria de program lucrarea era înscrisă ca un tribut adus perisabil. manifestări propuse de ansamblul aflat sub celui ce a fost maestrul Claudio Abbado. Un tablou Îmi pare uimitor cum o ciudată inerție poate Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale, Principele suprarealist... susține un grup de muzicieni, care nu par a Radu al României, din care a făcut parte și Toată atmosfera aceasta apăsătoare s-a dispersat acorda întotdeauna prea multă atenție celui din evenimentul din duminica respectivă, își propune odată cu începutul celei de-a doua lucrări, fața lor, fapt demonstrat și în bisul concertului – să aducă în fața publicului bucureștean dirijori și Iluminațiile op. 18 de Benjamin Britten, care parodia Eine kleine Nichtmusik a lui Peter interpreți de valoare, cu o intensă activitate dintr-o dată mi s-a părut sigură și la obiect. Schickele – când dirijorul a coborât în sală și s-a concertistică atât în țară, cât și peste hotare. Niciodată nu am fost din cale afară de așezat pe un scaun, lăsându-i pe instrumentiști Nimic de comentat la acest capitol, protagoniștii – impresionat de creația muzicianului britanic, iar să-și continue treaba nestingheriți. Desigur, acest dirijorul taiwanez Kah Chun Wong și soprana nici acest opus ce a avut-o drept solistă pe Laura moment final a fost o glumă, dar o glumă care a Laura Nicorescu –, deși tineri, și-au dovedit în Nicorescu nu m-a entuziasmat peste poate. Dar surprins întâmplător un aspect semnificativ al diferite ocazii și pe varii scene capacitățile totul respira o altă viață, atitudinea tăbăcită a evenimentului din seara respectivă. Mă întreb ce muzicale și harul lor de a clădi lumi sonore. orchestrei de la început dispăruse ca prin s-ar fi întâmplat dacă o personalitate cu mână de Întrebarea a incubat în mintea mea când am auzit minune. Soprana și-a dus la capăt îndatoririle cu fier precum Riccardo Muti s-ar fi aflat la pupitru? diferența de implicare ce a apărut între prima mare succes, iar ansamblul și-a regăsit răspunsul Cum ar fi arătat și sunat colaborarea?piesă înscrisă în programul serii, celebrul Adagio în binemeritatele aplauze ale publicului. Nu are

Radu Mihalache – Anul IV Muzicologie

Mari soliști, mari dirijori, mari întrebări

Cronicile prezentate în Concursul Mihail Jora la secțiunea de critică muzicală au arătat nivelul actual remarcabil al studenților noștri muzicologi. Vă prezentăm textele care au câștigat premiul I.

Anul V • Nr. 21 • Ianuarie - Martie 2014 • 12 pagini

Pagina 12 ACORD - publicaţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

GAUDEAMUS

Ar putea părea un fapt adecvat doar la suprafață devină atât de frumoase, încât pur și simplu ar z â m b i t o a r e a prezentarea suitelor Romeo și Julieta de Serghei trebui să lipsească dacă va veni vorba despre acestui artist nu va Prokofiev, în contextul destul de dulceag al zilei prima parte a serii, când violonistul Alexandru p u t e a r e z i s t a îndrăgostiților, așa cum Orchestra Națională Tomescu a revenit, după aproape un an de asaltului unei atât Radio a făcut-o, în 14 februarie 2014. Până la absență, pe scena Sălii Radio, repunând în atenția de intense energii urmă, Prokofiev nu se sfiește să rămână, chiar și publicului românesc un compozitor care nu afective. Mi-am dat atunci când abordează povestea tinerilor din lipsește din niciun dicționar de muzică, dar care seama că mă aflu Verona, același creator destul de incisiv și nici nu prea mai trece dincolo de această într-unul din acele spiritual, depărtându-și deci scopurile de literatură de specialitate, ori dincolo de variatele rare momente în flatarea efuziunilor sentimentale prin care vehiculări ale unui hit precum Dansul săbiilor. E care vânzoleala limbută a doctei minți critice se romanticii (și romanțioșii) lumii înțeleg să vorba despre Aram Haciaturian, cel care, cu al simte datoare să încremenească. În plus, suspine în jurul exemplarei povești tragice de său Concert pentru vioară și ale sale nedezmințite aruncându-mi o privire peste ceea ce am scris iubire. Totuși, dacă tot e să vorbim despre pasiuni melodice și motrice pentru împletirea până aici, mi-am mai dat seama că până și îndrăgostiți și ale lor nesfârșite sau prea scurte dintre folclorul armean și întreprinzătoarea retrospectiva mânuire a polizorului literal, în zile, important e în acest context faptul că toți modernitate sovietică, nu putea să nu aibă priză ciuda aparențelor fastuoase, pare să fie atinsă în îndrăgostiții de... muzică bună se vor fi la public. De altfel, merita și nici nu putea să se asemenea ocazii de un iremediabil beteșug. Căci îndrăgostit și mai mult de muzica lui Prokofiev, bucure de o prezentare mai preocupată de foarte bine și foarte frumos aș mai putea să afirm întrucât ea a fost prezentată sub îndrumarea adâncimi și în același timp mai dezinvoltă decât că Alexandru Tomescu are, practic, de toate: dirijorală a lui Tiberiu Soare, o îndrumare care cea a lui Alexandru Tomescu. Am fost frapat flexibilitate tehnică, autoritate afectivă, poftă de tocmai păstrându-și bunele obiceiuri – energie, înainte de toate de patima și încrederea cu care cău t a re , n e l i n i ș t i re a m e re u t â nără a eficiență, luciditate și atenție pentru detaliu – s-a violonistul transforma fiecare clipă de muzică pasionatului, cordialitatea și naturalețea celui dovedit parcă pe potriva temperamentului într-o vibrată gravură, asuma și timbra fiecare care se știe ambasadorul unei căi iar nu neapărat compozitorului sovietic. Căci atât gestul sunet, oricât de fugitiv, oricât de aparținător al al unei ținte imuabile, voluptatea și neteama componistic, cât și cel dirijoral au perindat, cu vreunei ghirlande virtuoze. Remarc pe de altă angajării complete de sine în slujba devenirii tipică impetuoasă zveltețe, siluete armonico- parte dezinvoltura de ansamblu a interpretării, muzicale, puterea de intuiție a gestului parcă ritmice care preferă să se lase portretizate prin posibilă tocmai datorită intens antrenatei mereu adecvat cu nuanțele semnificațiilor ce trăsături de penel agile, fin antrenate de nervul disponibilități și empaticei multiplicități pe care sunt tăinuite între portativele oricărei partituri... ironiei ori de sugestiile unei melancolii aparatul tehnic, cât și cel sufletesc le dovedesc la Și tot așa – poate spre stânjeneala lui Alexandru disimulate. Iar straniile levitații lirice și Alexandru Tomescu. Tomescu care, ca orice slujitor al unui altar, nu se ocazionalele beatitudini melodice au fost Nu aș încheia înainte să arăt că, pe tot parcursul poate simți foarte confortabil la auzul ilustrate așa cum numai lui Prokofiev i se acestui concert, am avut o permanentă poziție panegiricelor – ar mai putea fi adăugat oricât în cuvenea, anume drept aceiași caracteristici pași bipedă, în vecinătatea ușii, deci m-am aflat în același ton laudativ de către oricine, în funcție de de oțel care acum însă se topeau incandescenți, sânul acelei marginalități exterioare și oarecum potecile neuronale croite de pasul propriilor atent străjuiți de neoclasica voluptate a nițel superioare a poetului care cuprinde cu cuvinte-valori. Totuși, astfel de exerciții compozitorului (și de ordonata pasiune a privirea un întreg tablou. Am putut astfel să admirative sunt din când în când binevenite. Căci dirijorului) pentru trasarea cu un echer flexibil a admir cum, în momentele prelungi ale ovațiilor, parcă niciodată nu va fi deplasat să spunem, într-unor discipline pitorești, a unor construcții clare, fluxul valurilor de afecțiune aluneca generos un glas cu entuziasmul schumannian, că „muzica sclipitoare, încununate de o atostăpânitoare dinspre publicul masiv înspre silueta subțire a se înalță deasupra tuturor, iar aceluia care ne-o vervă ilustrativă. violonistului. Ba chiar la un moment dat am dăruiește mereu și cu bogăție i se cuvine Cuvintele frumoase de până aici s-ar cuveni să început să fiu îngrijorat de faptul că fragilitatea întotdeauna lauda noastră cea mai mare”.

Vlad Văidean – Muzicologie, anul III

Portret al artistului mereu tânăr

Muzica secolului al XX-lea reprezintă aproape de dimineața zilei de 16 februarie tânărul public pactelor faustice). fiecare dată un subiect delicat în discuțiile bucureștean față în față cu muzica marelui De remarcat este purtate îndeosebi cu persoane neimplicate compozitor rus, Igor Stravinski, iar contactul a faptul că artiştii au direct în procesul de creație, interpretare și fost unul mai mult decât plăcut. Deși unii s-ar propus tânărului analiză, oameni ce merg pur și simplu în sălile de hazarda să descrie limbajul său sonor ca unul p u b l i c u n f i n a l concert și uneori le părăsesc intempestiv în contondent, reacțiile audienței au dovedit îndulcit, care oferă timpul actului artistic. E adevărat că veacul pe tocmai contrariul, dezvăluind o implicare totală, protagonistului o care tocmai l-am depășit a fost gazda unor mari activă în desfășurarea actului artistic. Desigur, undă de speranţă şi păcăleli, minciuni și a unor atitudini decupate este obligatoriu să menționăm meritele artiștilor nu îl cufundă în disperarea pe care o propunea, în parcă din povestea Hainele cele noi ale care au reușit să aducă la viață această celebră versiunea originală, autorul. Producţia în sine a împăratului, însă am avut parte și de multe poveste – pe de o parte muzicienii, și de cealaltă fost una impresionantă, copiii având ocazia să inovații autentice, de compozitori care au actorii. În tabăra lui Orfeu s-a aflat Trio Mozaic, vadă în direct cum se realizează un spectacol de îndrăznit să privească dincolo de barierele format din violonista Oana Spânu-Vişenescu, teatru radiofonic, de la jocul actoricesc la coloana autoimpuse și să clădească un corpus de lucrări clarinetistul Emil Vişenescu şi pianista Diana sonoră şi chiar elemente pe care uneori le trecem impresionant. Spânu-Dănilă, interpreți de o înaltă ținută cu vederea, cum ar fi efectele speciale.Din păcate, melomanul de rând nu este capabil – profesională, cu o bogată activitate concertistică Pot spune că acest concert de duminică de cele mai multe ori – să facă o distincție clară atât ca soliști și grup cameral, cât și ca parte dimineața s-a dovedit a fi o încântare atât pentru între cele două categorii, etichetând totul drept componentă a instituțiilor din care fac parte. În publicul foarte tânăr, dar și pentru pentru ceilalți zgomot, și evitând sălile de concert chiar și jumătatea cealaltă a scenei, cea a histrionilor, m e mbri ai audienței. E adevărat că artiștii și-au atunci când apar pe afiș nume precum Stravinski, s-au aflat actorii Anca Sigartău, ghidul și permis câteva licențe, de la finalul modificat, Messiaen sau Janáček. Oare muzicile lor sunt cu naratorul întregii povești, Mihai Bisericanu în până la alterarea formulei instrumentale, care adevărat atât de greu de digerat, sau doar rolul Soldatului și Sandu Mihai Gruia (actor ce a inițial prevedea un septet, însă toate schimbările ascultătorii și-au clădit o imagine preconcepută colorat copilăria multora prin îndrăgitul său au fost realizate cu gust și nu au deranjat câtuși și refuză cu îndârjire să-i mai asculte? Un răspuns personaj Arlechino), care și-a asumat ilustrarea de puțin. Reacția entuziastă a celor prezenți în la această întrebare am primit, într-un mod Diavolului. sală mi-a confirmat gândul că, atunci când pleci ciudat, tocmai urmărind un concert dedicat Această poveste a ostaşului aflat într-o permisie, cu o minte deschisă, neînrobită de idei copiilor. întâlnit pe drum cu Necuratul care îl convinge să preconcepute, te poți bucura pe de-a întregul de Înscris în seria de evenimente Clasic e fantastic, îi dea vioara sa în schimbul tuturor bogăţiilor din creația unui compozitor, fie el și unul al secolului spectacolul Povestea soldatului a pus în lume, este una destul de cunoscută (din seria al XX-lea.

Radu Mihalache – Muzicologie, anul IV

Povești despre povești

A