REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 6 (687) · IUNIE 2009

� �

� �

CK

IIONON IIANOŞIANOŞI �� Lev Tolstoi: Lev Tolstoi: JurnalJurnal versus versus MemoriiMemoriiNNICOLAEICOLAE BBALOTĂALOTĂ �� La răscruce de vânturiLa răscruce de vânturi

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN �� Vinovăţii pozitiveVinovăţii pozitiveEEUGENUGEN NNEGRICIEGRICI �� Un critic de întâmpinare Un critic de întâmpinare

imposibil de ignoratimposibil de ignoratIINEDITNEDIT:: Mihaela Helmis în dialog cu Petru CreţiaMihaela Helmis în dialog cu Petru Creţia

�� „O luptă şi pierdută, şi câştigată” „O luptă şi pierdută, şi câştigată” MMICHAELICHAEL SSHAFIRMANHAFIRMAN �� Intelectuali? Publici?Intelectuali? Publici?

MMONICAONICA MMERUŢIUERUŢIU �� Dezbaterea Habermas-RatzingerDezbaterea Habermas-Ratzinger

2

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SUMAR

Bref„COLOCVIILE ROMANULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN” ALBA-IULIA 2009/ 2ModeleNICOLAE BREBAN � VINOVĂŢII POZITIVE/ 3Restanţele criticei de IRINA PETRAŞ/ 4EseuNICOLAE BALOTĂ � LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI/ 5EseuCONSTANTINA BULEU � UBICUITATEA PUTERII/ 5 CărţiEUGEN NEGRICI � UN CRITIC DE ÎNTÂMPINARE IMPOSIBILDE IGNORAT/ 6Cronica literară ŞTEFAN BORBÉLY � AUREL SASU ŞI MIRCEA ZACIU ÎN CORESPONDENŢĂ/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � POEZIA CA SFÂŞIERE, ISPITĂ ŞI DEDUBLARE/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � LIVADA DE LITERE/ 9EseuADRIANA TEODORESCU � AUTENTICITĂŢI DESTRĂMATE ŞI PARADISURI RECICLATE/ 9FicturaDOINA RUŞTI � LINIŞTEA PERFIDĂ A VĂILOR/ 10Clubul Ideea Europeană

LEV TOLSTOI: JURNAL VERSUS MEMORII/ 11 ION IANOŞI � LEV TOLSTOI: JURNAL VERSUS MEMORII/ 12PLAGIATUL SECOLULUI. OPINII/ 17

Clubul Ideea EuropeanăMIHAELA HELMIS ÎN DIALOG CU PETRU CREŢIA � „O LUPTĂ ŞI PIERDUTĂ, ŞI CÂŞTIGATĂ”/ 18PolemiceMARA MAGDA MAFTEI � CIORAN ŞI ELIADE/ 20PoemeNARIMAN HASANZADE � STRĂINUL/ 22(Im)pertinenţeMICHAEL SHAFIRMAN � INTELECTUALI? PUBLICI?/ 23 ModeleBORIS MARIAN � CEL MAI IMPORTANT SCRIITOR ISRAELIAN DE AZI – AMOS OZ/ 24 TeatruDIANA COSMA � ODIN SAU MIRACOLUL UNEI EXISTENŢE DE 45 DE ANI/ 25TeatruJEANA MORĂRESCU/ UN ACT SCENIC INTERNAŢIONALIZAT: „CÂNTECUL FRATELUI MORT”/ 26BrefUMORUL ELEVILOR/ 26 Cartea străinăRODICA GRIGORE � KEN KESEY, LIBERTATEA DE DINCOLO DE ZIDURI/ 27TraduceriPoeme: MARTIN CUKALLA � PREZENTARE ŞI TRADUCERE DIN ALBANEZĂ: KOPI KYCYKU/ 28PolemiceMIHAELA ALBU � DISIDENŢĂ, OPOZIŢIE, REZISTENŢĂ/ 29 PolemiceMONICA MERUŢIU � DEZBATEREA HABERMAS-RATZINGER/ 30FilmDANA DUMA � THRILLERELE CRIZEI/ 32 CĂLIN CĂLIMAN � REGIZORUL IOAN CĂRMĂZAN ŞI ELOGIUL INTUIŢIEI / 33Cărţi celebre comentate de… MARIAN VICTOR BUCIU/ 34 Corespondenţă din IndiaEMIL RAŢIU � TEMPLELE DIN TAMIL NADU/ 35Corespondenţă din AngliaLUCIA DĂRĂMUŞ � ZESTREA GENETICĂ A CELEBRILOR COPII DE LA HAWORTH/ 37Revista revistelor de BORIS MARIAN/ 38

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCRISTIAN NEGOIMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDACLAUDIU MOLOCICARMEN DUMITRESCU

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, MAGDA URSACHE, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, ADRIANA CRAINC-BOTEZ, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULACorector: RAMONA-MIRELA CIOCOIU

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂ

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1,BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi -nutul fiecărui text, conform Art. 205-206Cod Penal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu portrete reali zate de Aura CHRISTI

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

Relativ recent la Alba-Iulia s-au desfăşuratColocviile romanului românesc contemporan,având ca organizatori: Consiliul Judeţean Alba,Uniunea Scriitorilor din România – Filiala AlbaHunedoara, Biblioteca Judeţeană „LucianBlaga” Alba şi Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia.

La acest eveniment-dezbatere au fost invi-tate strălucite personalităţi ale culturii româ-neşti, şi anume: Gabriel Dimisianu, DanielCristea Enache, Bedros Horasangian, NicolaeBreban, Aura Christi, Ioan Grosan, EugenSimion, Paul Cernat, Radu Aldulescu, PetruCimpoeşu, Florina Ilis, Mircea Muthu, RaduMareş, Ion Pop, Alexandru Vlad, AlexandruCistelecan, Virgil Podoabă, Mariana Gorczyca,Andrei Terian. Cele două sesiuni ale colocviilors-au încheiat cu decernarea premiilor Colocviilorromanului românesc contemporan” Alba-Iulia2009. Astfel:

• Titlul de senior al romanului românesccontemporan a fost conferit Domnului NicolaeBreban

• Titlul Premiul pentru roman a revenitDomnului Filip Florian pentru romanul Zileleregelui

• Titlul Premiul pentru debut în roman afost acordat Doamnei Ruxandra Ivăncescu pen-tru romanul Marianon sau adevărata istorie adescoperirii lumii noi

• Titlul Premiul pentru exegeză romanescăa revenit Doamnei Simona Sora pentru romanulRegăsirea intimităţii

• Titlul Jurizarea a fost asigurată de doam-na preşedinte Irina Petraş şi membrii juriuluidoamnele Dora Pavel şi Sanda Cordoş.

În încheiere, la restaurantul hotelului„Cetate” din Alba-Iulia a avut loc o întâlniredeosebit de intersantă şi animată cu mass-media.

„Colocviile romanului românesc contemporan”Alba-Iulia 2009

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

1

EExistă şi vini, vinovăţii pozitive! Odatăacceptată, vina este adeseori capabilăsă creeze o „mişcare internă” în indi-vid, care nu numai îl readuce pe „dru-

mul cel drept”, cum o spune Biserica, dar îl proiec-tează într-o stare dinamică psihologică, aptă de a-irevizui întreg comportamentul şi reacţiile sale defond. Este fenomenul numit al „mişcării dependul” care ne arată că, se pare, cu cât„pendulul negativ” s-a depărtat mai mult,mai grav, de valorile considerate pozitive, cuatât, la „revenirea sa”, balansul său fizic –moral, în cazul nostru! – va fi mai radical,mai decisiv. Până la a putea vorbi de o reală„revoluţie morală”. Exemplul „clasic” pe careîl dă marele teoretician german, de origineevreiască, Erich Auerbach, în geniala sacarte Mimesis în care studiază evoluţia stilu-rilor artei occidentale de-a lungul secolelor,este cel al apostolului Petru. Singurul, dupăcum ştim, care a luat poziţie negativă, trădă-toare, în noaptea în care maestrul, Rabbi,Iisus era judecat la curtea lui Caiafa, dezi-cându-se de El de trei ori, în faţa unei slujni-ce care-l acuza de a fi un prozelit al inculpa-tului, şi în faţa soldaţilor. Dar, după această„trădare”, desolidarizare, Petru, prin acea„mişcare de pendul al psihicului încărcat devină morală”, „cade”, „lunecă” în „cealaltă extremă”,cea a unei credinţe de fier, ce va face din el un realapostol şi propagandist curajos al noii credinţe, chiarşi în mijlocul aprigilor duşmani ai lui Iisus şi a idei-lor lui noi. La Atena şi la Roma, mai ales, unde va ficrucificat. Atât de „convins”, de „pilduitor”, de „dur”,de „emblematic”, încât întreaga, marea Biserică deApus, cea catolică, l-a proclamat „cap al Bisericii”,iar pe urmaşii săi, Papă”, reprezentanţi ai luiChristos pe pământ, înzestraţi cu acea „infailibilita-te” a deciziilor, dar numai în ordine ecleziastică, dog-matică.

Dar... oare putem vorbi şi de vini colective pozi-tive?!..., cele care sunt capabile să provoace o aseme-nea „mişcare de pendul” a conştiinţei colective,naţionale, aptă de a o proiecta într-o stare de efer-vescenţă morală, dinamică, reuşind o justă, pe câtomeneşte posibil, luciditate a responsabilităţilor, aerorii şi a erorilor?! Şi, dacă această „asumare avinii” într-un grad înalt, colectiv – prin purtătoriireali, de real prestigiu, ai voinţei şi ai conştiinţeisale! – e posibilă, nu se întâmplă oare acest faptprintr-o evaluare mai ales „în sus” a vinii, decât „înjos”, cum e cazul cel mai adesea; adică o asumare„generoasă”, riscând să „conţină” chiar şi eventualmai multă vină decât mai puţină! În fapt, origineaunei astfel de „vini”, ne referim la cea colectivă, aunei naţiuni, de exemplu, nu poate veni, nu se poateisca decât, credem noi, printr-o „exagerare” a vinii,printr-o „asumare” a vinii şi a altora sau chiar şinumai printr-o „mărire, subliniere” lucidă, curajoasăa propriei culpe. Şi chiar când aceasta e doar parţia-lă sau „iluzorie”, după ideea, enunţată mai sus, că şi„pasivitatea” într-un moment de mari crime şi abu-zuri poate şi trebuie şi poate să fie o vină!

Ne întoarcem încă o dată la exemplul – ce poatedeveni un model moral! – personajului MitiaKaramazov, care asumă şi ispăşeşte, cu o anumebucurie şi „luminare internă”, o vină niciodată comi-să. Cum noi înşine o aminteam şi cum o arată însuşisfântul stareţ Zosima care a trăit acea „iluminatăprofeţie” de a se afla în prezenţa cuiva, care, încătotal inconştient de ce va urma, „străin de propriulsău destin”, am putea spune, urma să apuce pe caleaspinoasă şi unică a unui sfânt! Dar... ce mai înseam-nă a fi „un sfânt”, azi, în lumea noastră modernă şisupra sau post-modernă? Mai este oare posibilăaceastă categorie ce curge din medievalitatea timpu-rie, din „excitaţia” unor minţi genialoide şi romanti-ce, ne mai spune oare nouă, copii ai materialismuluişi ai consumismului excesiv, ai tuturor iconoclastii-lor, ceva, această noţiune, această exotică categorieumană, nerealistă şi profund inactuală?! Şi, maimult: ne spune, nouă, Românilor, ceva, această ipos-tază umană şi culturală, noi care în mai toată litera-tura cultă de vreo două secole am ocolit această tipo-logie, când nu am banalizat-o, clişeizat-o dacă nuchiar calomniat-o, în figurile unor popi standardizaţisau plini de vicii mărunte şi ignobile?! În timp ce lite-raturi mari, pe care le admirăm sub toate unghiuri-le şi cu toate generaţiile, cum sunt literatura spanio-lă sau franceză, sunt viu preocupate de ea, de aceas-tă ipostază tipologică şi umană; nu întâmplător uniicomentatori români şi străini au ajuns la concluziacă naţia română ar fi una incapabilă de mistică şimisticism – misticism a devenit la noi un adjectivprofund negativ! –, o naţie păgână!

Faţă de eroarea istorică, comunistă – ca şiNemţii faţă de eroarea lor enormă, nazistă! –, se aflădouă categorii de cetăţeni, de conştiinţe: cei care aufost actori activi, într-o măsură diferită, simple roti-ţe sau factori decizionali în aparatul de represiune şiadministraţie, şi ceilalţi, simpli martori. Victimele,presupunând că nici una dintre aceste victime alesistemului nu a devenit la rându-i folosit de nurareori abila, vicleana structură a puterii în modifi-cările ei de strategie, aşa cum o face de altfel oricesupra-structură care vrea să dăinuie. Deoarece, poli-tologii o ştiu, doar puterea poliţienească nu ajută a

la longue un regim, chiar şi opresiv, să dăinuie, dacăel nu-şi ataşează şi ştiinţa manipulării indivizilor şimaselor.

Vorbim de victime absolute dacă excludem ipo-teza enunţată mai sus după care, la o judecată abso-lută, riguroasă, cu toţii, cei valizi, cei lucizi, suntvinovaţi într-o măsură mai mică sau mai mare dacăse află într-un sistem opresiv brutal şi insistent,martori cotidieni ai unor injustiţii felurite şi flagran-te. Deoarece, dacă nu ne considerăm cu toţii vinovaţi– fără să ne speriem prea tare de acest termen! –,într-o măsură mai mare, mai mică sau chiar şi iluzo-rie, necuantificabilă!, nu cred că vom rezolva nici îndecenii această spinoasă problemă. Sau vom coborîla lupte intestine, apte de a deşira încă o dată popu-laţia, apte de a ne frâna sensibil eforturile noastrespre o cât mai rapidă normalizare. În ce mă priveşte,eu nu am nimic contra punctului 8 al Proclamaţieide la Timişoara, care, cu o mare întârziere – de fapt,prea târziu! – a trecut prin sancţionarea parlamen-tului; dar felul în care a fost prezentat acest proiect,asprimea şi aproape fanatismul celor care aveaudreptate – nici unul dintre reali disidenţi nu s-aangajat, poate cu excepţia lui Paul Goma, dar depăr-tarea sa fizică de România îl împiedică, cred eu, săaibă o bună, calmă, reală apreciere a situaţiei! – tin-dea să creeze o luptă naţională intestină, inactualămai ales într-un moment când vecina noastrăIugoslavia trecea prin dramaticul proces al dezinte-grării.

În optica mea – şi, sper, nu numai a mea! – res-ponsabilitatea, vinovăţia, analiza crudă, aspră,aproape a fiecăruia dintre cei care am trăit „epocaruşinii” sunt premisa unui real nou început, a uneisolide pietre de fundaţie pentru o Românie viitoarecare să nu poarte în sânul ei conflicte mocnite, prostrezolvate sau false probleme, de care am avut partecu duiumul în secolul care a trecut. Acest proces, dealtfel, al împăcării cu trecutul, nu a decurs preaarmonios nici în ţări precum Franţa, care se bucurăde un mult mai solid postament al răspunderii civileşi care beneficiază de o tradiţie bogată de luptă pen-tru acel spirit republican ce face mândria oricăruiFrancez contemporan.

2

În lucrarea de faţă, nu numai pentru a fi maibine înţeles, dar şi pentru a înţelege eu însumi deli-cata, spinoasa şi complexa problemă a vinovăţieiromâneşti – şi, mărturisesc, pentru a-mi lua curaj dea aborda această chestiune, una extrem de actuală,de necesară, dar pe care o ocolesc mai toţi, nu numai

la noi! –, am propus ca metodă de investiga-ţie cunoscutul procedeu al ceea ce se cheamăîn logică genul proxim. O istorie asemănă-toare nouă, o naţie care, în ciuda enormelordiferenţe de cultură, economie, istorie, ni seaseamănă, cred eu, prin acelaşi precar spiritcivic – rod, cum o spuneam, al unei înche-gări târzii, „prea târzii”! – într-un stat uni-tar şi puternic, prin aceeaşi nesiguranţăidentitară, de care suferim şi noi, din acelaşimotiv invocat mai sus! Nu, Spaniolii,Englezii sau Francezii nu-şi pun aceastăveşnic chinuitoare problemă a identităţii! Lanoi, ea provoacă, de la patruşopt şi înainte,încă, din când în când taifunuri de opinie,ba, precum în timpul mai sus citatei Mişcărilegionare, dezbinări grave şi lupte sângeroa-se fratricide. Plus – crime abominabile cumau fost cele din toamna lui ’940, când, pen-tru câteva luni, legionarii lui Horia Sima auavut puterea executivă!

Problema identităţii este un complex de factorişi de sentimente ce au la bază nesiguranţa! Teribilă,dacă vreţi, aproape monstruoasă, deoarece ea atrageîn siajul ei, în curenţii ei dezlănţuiţi, forţele unuiîntreg popor, vinovaţi sau doar inconştienţi, de bunăsau de acuzată rea-credinţă, provocând, cum o amin-team, încă o dată toate acele false şi dramatice pro-bleme de care o naţie tânără, încă insuficient edifica-tă, unificată şi civilizată, nu are în nici un fel nevoie!O astfel de falsă problemă a fost – pentru a da unsingur şi dramatic exemplu! – şi entuziasmul naţio-nal în ultimul deceniu al lui Ceauşescu, abil manipu-lator de conştiinţe, care a profitat cinic de aceastăveşnică problemă de „fund” a naţiunii noastre; cinesuntem, de unde venim, ce suntem!

Eu, descendent al unei vechi familii maramure-şene – Tatăl meu îmi spunea că Brebanii, coborâţi dinBreb, din Maramureş, în zona oraşului Baia-Mareunde m-am născut eu, numără vreo zece generaţii depreoţi! – pot depune mărturie că în sângele credinţeimele arde vie flacăra naţională, într-o aşa măsurăîncât şi azi, la aproape o sută de ani de la MareaUnire din ’918, eu trăiesc, printr-un fel de contagiunespirituală genetică, uimirea şi emoţia tatălui meu, ageneraţiei sale, că s-a împlinit visul, iluzia de veacuria celor ce vorbesc aceeaşi limbă de pe ambii versanţiai Carpaţilor şi la nord de Dunăre – un stat al nostru,stăpânit de armata noastră, cu administraţia noastrăcentrală şi cu limba noastră care să fie permisă înşcoli şi la tribunale! În acelaşi timp, eu am trăitprima parte a vieţii – iar antecesorii mei pe linie mas-culină, toate vieţile lor! – într-un spaţiu cosmopolit,alături de Maghiari, Nemţi, Evrei, Ruteni, Săcui, şidacă Ceauşescu – şi nu Dej, care a făcut însă altecrime, mai directe, mai sângeroase! – a distrus acestambient naţional şi istoric, noi, azi, în libertate, vatrebui să plătim această „depopulare” a Ardealului şi,poate mai grav, distrugerea acelui echilibru etnic şinaţional instalat de veacuri.

Naţional, dar şi cosmopolit, şi repet anecdota,de fapt o discuţie reală purtată cu marele meu prie-ten Nichita Stănescu, care, deşi venit şi el din zonede mari suferinţe umane şi naţionale, în ciuda uria-şei sale inteligenţe şi perspicacităţi, ca şi excelentulom şi poet care a fost Ion Alexandru a căzut în plasaabilă, insidioasă şi periculos de vicleană a „patriotis-mului” ceauşist. Făcându-mi odată, între patru ochi,amicul Nichita, elogiul naţiei române, subliniindexcepţionalele şi unicele ei calităţi, mergând pânăacolo, cu geniu-i instinctiv, încât să descopere odimensiune mitică şi mistică poporului căruia îiaparţineam, i-am atras, respectuos, atenţia că nu emomentul unei astfel de glorificări deoarece apara-tul de stat şi cel poliţienesc pot trage profituri realeşi substanţiale din această credinţă.

– Ei şi, mi-a răspuns Nichita, ce-mi pasă! Estecredinţa mea, este autenticitatea mea, la care nurenunţ, nu-mi pasă ce cred ei!

– Ei bine, dragul meu, i-am răspuns calm, suntmomente de restrişte, de gravă criză în viaţa uneinaţiuni când trebuie pur şi simplu să renunţăm lapropria noastră autenticitate. Ţi-o spune un arde-lean, fiu de popă închis de Unguri şi nepotul unuiacare a fost printre artizanii Marii Uniri, ctitor debiserici româneşti! Azi, acest ideal naţional ne-a fostcu ticăloşie confiscat de un dictator şi de poliţia sa,care nu numai că înfometează şi umileşte populaţia,dar luptă cu toate mijloacele pentru a-i distruge tra-diţia, de fapt, mai mult decât teritoriul, avuţia sa ceamai de preţ. �

Fragment

3

Nicolae Breban. Foto: Aura Christi

NICOLAE BREBAN

Vinovăţii pozitive

4

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ÎÎn 1989 comentam (într-un articol din„Steaua”) trei bune cărţi de proză tocmaiapărute: Visul lui Mircea Cărtărescu,Grădina de vară a lui Răzvan Petrescu,

Somnul verde al copacilor, cartea lui Ştefan Mitroi(debutul său se petrecuse doi ani mai devreme, cuRăzboiul de după război). Somnul verde... propunea osumă de remarcabile proze scurte scrise într-o manierădescinzând din Marin Preda şi Nicolae Velea. Reţineamforţa cuvântului care construieşte oricând o altă reali-tate în chiar miezul celei cotidiene şi guvernează o lumecutreierată de povestire „ca de o buimăceală plăcută alecărei rosturi nu se cade nicidecum să fie desluşite”.Uimite, în sensul unei permanente,ingenue, fecunde mirări în faţa exis-tenţei, personajele păreau să aibă unsimţ în plus, prevestitor, tulbure, înstare să vibreze la adâncurile necu-noscute ale fiinţei. Cu Taina mereuîn preajmă, povestită niciodată pânăla capăt fiindcă, atunci când existen-ţa este rostire, capătul înseamnămoarte, eroii îşi ocroteau „ciudăţe-niile”, tot atâtea metafore ale singu-rătăţii, morţii, visului, iubirii, spai-mei, disperării, speranţei. „Reciti-rile” după Marquez într-o plină desevă limbă românească nu puneauîn pericol originalitatea tânăruluiprozator. Ele apelau la o fină infuziede magie cât să poată fi „ascultatedepărtările”. Ţinutul povestitorilor-visători ai lui Ştefan Mitroi senumeşte Lutandria, nume de alam-bicate întreţeseri punând laolaltăpământul, demonii bătăturii, sunetele alăutei şi oame-nii.

O lungă tăcere a scriitorului e spartă de Cădereaîn cer (2003), roman construit după canoanele basmu-lui, excelent strunit ca şi construcţie şi ritmat dupăfoarte riguroase norme prozodice interioare. Câtevabune decenii din viaţa unui sat, a unei familii, a unuipersonaj sunt parcurse cu accente, aproape derutante,numai pe întâmplările ţinând de creşterea şi descreşte-rea Omului. De aceea, războiul mondial nu ocupă maimult decât formula „şi se luptară zi de vară până înseară”, tot aşa colectivizarea, închisorile, prizonieratul.Nimic din ceea ce ţine de timpul istoric, de orânduireadin afară nu are prea mare însemnătate, chiar dacăaceste mari întâmplări lasă urme asupra destinelor şile deviază, nu de puţine ori, dramatic cursul. Maiimportante rămân naşterile, căsătoriile, iubirile legiui-te ori ba, bolile, bătrâneţea şi moartea. Însă nici aces-tea nu sunt veritabile subiecte de roman, ci repere înfuncţie de care e urmărit orice destin individual. Încazul acesta, viaţa lui Mancioacă şi a alor săi. Filosofiade viaţă a eroilor, dar şi a naratorului se înrudeşte, par-ţial, cu cea a eroilor unor Marin Preda sau NicolaeVelea, cum spuneam deja în 1989, dar şi cu a unor, săzicem, Feodor Abramov sau Vasili Şukşin, fără a puneîn pericol timbrul propriu. Îi este deja specifică o sim-plitate grea a istorisirilor, cu detalii de valabilitateetern-umană, cu o răzbatere deasupra vremilor înspreun timp mitic şi neiertător, mai mult chiar decât celistoric. Când acesta din urmă nu mai are răbdare,oamenii satului se retrag în limitele strâmt-nemărgini-te ale vieţii aşteptând să treacă urgia cu un calm ţinândde ritmuri eterne. Amănuntul că e vorba, în mare, deun roman autobiografic nu modifică esenţial mesajul şicuprinderea romanului. Lumea satului de sud are con-sistenţa unui loc destinal, descris cu semnalmentelesale inconfundabile, şi acoperă un timp – câteva bunedecenii – semnificativ pentru istoria recentă aRomâniei, dar gata oricând să suporte interpretărimitice.

Prozatorul adastă cu încântare asupra micilorsminteli, gesturi încărcate de un sens greu şi tainic, sin-gurele consumând dimensiunii autentice a existenţei.„E vreun rău mai mare decât moartea?” Nu, răspundtoate personajele cu întâmplările lor grozave, uneleîngrozitoare. Toate fac parte din viaţă, deci nu potînspăimânta cu adevărat. Dar nici moartea nu e cutotul înfricoşătoare de vreme ce li se întâmplă tuturor,în cele din urmă, şi satul se mută încet în cimitir,lăsând locul altor femei şi altor bărbaţi cu ritmurile lorde viaţă măruntă şi uimitoare; fiindcă asta e tot ce au.Mesajul e limpede şi repetat canonic: să-şi trăiască fie-care viaţa, căci una singură ne e dată. Şi o singurămoarte.

Excelentă scena privirii din avion. Dincolo de ine-ditul experienţei, de metafora zborului, şi ele bine puseîn pagină, Mancioacă trăieşte în direct, pipăibil, aş zice,experienţa micşorării omului. Vede satul de sus, dinavion, şi micimea lui îl vindecă de orgolii. Accentul semută de pe temporalia pe eterna. Memorabilă şi scenaîn care Mancioacă se întinde pe masa morţilor, în bise-rică: privind îndelung bolta pictată, înţelege, cumvafără cuvinte, că acesta e rostul vieţii – căderea în cer.Asemeni feciorului de împărat din Tinereţe fără bătrâ-neţe şi viaţă fără de moarte, învaţă că, fără de moarte,viaţa îşi pierde orice urmă de înţeles. Toate întâmplări-le vieţii: naşterea, tinereţea, truda, iubirea, boala,bătrâneţea capătă valoare doar în perspectiva căderiifinale în cer. În moarte.

În Gaura sau apă vie, apă moartă (2004), romanal rădăcinilor, al memoriei salvatoare şi al spaimei demoarte, un personaj încearcă să evite blestemul careapasă bărbaţii din neamul său: o dată cu ivirea pe lumea primului moştenitor de stirpe bărbătească, tânărultată îşi lasă casa, nevasta, copilul şi pleacă pentru a nuse mai întoarce. Chiar dezlegate prin explicaţii logice şiindividualizate, plecările rămân plecări, iar soarta,ameninţătoare şi de neocolit. Anghel începe să sape în

ograda casei sale o gaură, poate o fântână, nimeni, nicichiar el nu ştie ori nu spune ce anume va fi. O vreme,pare să fi izbutit – a plecat, supunându-se blestemului,dar a făcut-o cu un şiretlic, de vreme ce n-a părăsitograda şi se întoarce periodic la nevastă şi la copil.Fireşte, povestea scapă de sub control de îndată cegaura e atât de adâncă, încât cel plecat nu mai poateurca decât la intervale de ani lungi şi din ce în ce maiobosit. Oricât de meşteşugită, plecarea sa e tot moarte,în cele din urmă. Când se dovedeşte că nu va aduce deacolo apa vie a vieţii veşnice şi a tinereţii fără bătrâne-ţe, lumea îl uită, ceea ce poate el să spună nu mai arenici un haz, e un mort/muritor ca oricare altul.Prietenul care înţelege în fine Taina nu mai are cui s-ospună. Adevărul simplu şi teribil al muritorului Anghelnu mai interesează pe nimeni. Viaţa e o fântână secatăori cu apă pură şi simplă. Apa vie rămâne un vis nesă-buit.

Acelaşi apel dezinvolt la parabolă şi, iarăşi, utili-zarea instrumentarului mitologic pentru operarea unorsecţiuni cu tâlc în realitatea cea mai concretă în Viaţainversă a lui Cocostel Ouatu (2005). Curgerea pe dos avieţii personajului central e artificiul la care recurgepovestitorul pentru a introduce în pagină, firesc şimemorabil, meditaţiile sale despre viaţă şi moarte, des-pre iubire şi ură, despre bătrâneţe şi tinereţe. Prozelesale aleg un şiretlic, o nesocotire a legilor diurne şirecompun povestea funcţie de acest detaliu rebel şi ine-dit. Şi nocturn, în sensul nopţilor fără sfinţi, „ale noas-tre”, degustate de un Creangă, să zicem.

Cu această experienţă de prozator, dar alăturân-du-şi şi ştiinţa înscenărilor şi împieliţărilor acumulatăde dramaturgul care se află, cu piese de teatru dejajucate cu succes pe scenele ţării, Ştefan Mitroi iese înlume cu o nouă carte: Dulce ca pelinul. Volumul trans-crie mai vechea Cădere în cer şi îi adaugă două cărţinoi: Întoarcerea din pământ şi Evanghelia după Ioana.

Întoarcerea din pământ continuă şi amănunţeştedescrierea satului din sud, deja prezent în cărţile ante-rioare. Micile întâmplări cu oameni sub vremi şi dialo-gurile iuţi şi doldora de subînţelesuri („Dar cuvinteleerau doar o cale de a ajunge la sensurile ascunse alelucrurilor, de a vedea ce nu se poate vedea cu ochiulliber în viaţa oamenilor”) traversează timpuri şi ano-timpuri, şi acestea acceptând alte ritmuri şi alte înţele-suri decât cele tradiţionale („Vara nu părea să se gră-bească. Oamenii nu se grăbeau nici ei”). O depănareînceată a vieţii, pe sub vremuri, pe sub anotimpuri, pesub pământ, cu toate sensurile acestuia – glie, ţărână,vatră, ogor, pulbere –, condensează în pagină întreagaistorie, chiar epopeea (concentrată) a unui loc, a unuiţinut. Vorbele sunt iuţi, aspre şi repezite şi nu de puţi-ne ori alunecoase, în dialoguri adesea vag parabolice,avalanşă de replici dramatizând benefic povestirea şiverbalizând în rafale de-nespusul existenţelor umane.Zăpezile căzând în neştire, de pildă, sunt, repetat,scena de ficţionat liber pe tema trecerii. Intemperiile, însens larg, funcţionează ca metaforă deschisă (şi obsesi-vă) care îşi depăşeşte răsfirat conexiunea iniţială şiconcreteţea contextuală, revărsându-se imprevizibil şiincitant dincolo de marginile paginii scrise. Anii 50 seamestecă neaşteptat şi conotant cu oricare alţii, secven-ţe ale unor epoci succesive sunt citite rapid prin inter-mediul unor radiografii care le extrage net diferenţaspecifică, dar apasă anume pe genul proxim al omuluiprins în ţesături sociale şi politice implacabile. Multepagini sunt un fel de poeme severe, altele, fabule inge-nioase. Anchete dialogate strâns, discuţii importante şiambigue ca la fierăria lui Iocan se întretaie într-o prozăalertă care pune la bătaie experienţa prozatorului şi nuse dă în lături nici de la mici şi suculente experimentescripturale. Ştefan Mitroi îmbină dezinvolt şi persona-lizat perspective gen Preda, dar şi D.R. Popescu, într-otextură livrescă menită să extragă miezul tare al reali-tăţii, dar să lase loc de întors ficţiunii, uneori până lahotarele mitului. Iată, de pildă, finalul: „Şi-a văzut dinnou, cu ochii deschişi, de data aceasta, pomii aceiaînfloriţi alergând pe mijlocul drumului, apoi li se scutu-

ra floarea şi se umpleau crengile de fructe, după carevenea toamna şi, cum nu le culegea nimeni, fructelecădeau coapte pe pământ, urmate după asta de frunze,şi se făcea iarnă, şi alergau întruna schelete de oamenicu schelete de copaci în spate, dar drumul se încărcaiarăşi de flori, semn că era primăvară, şi albul petalelorse contopea cu albul oaselor, şi el nu mai ştia cine înflo-rea, de fapt, pomii sau oamenii?, dar nu mai conta,important era că livada nu se oprea niciodată din mers,aşa cum nu se oprea timpul, şi lui i se părea că aleargăşi el odată cu ea, pentru a înţelege, la urmă de tot, cănu este o simplă părere. Chiar alerga.”

Evanghelia după Ioana este un lung şi emoţio-nant poem în proză despre moarte. Tema muritudiniieste acum interpretată pe o singură coardă, cea maidefinitorie pentru omul rătăcit printre treceri: moarteamamei. Iată câteva secvenţe: „Aproape de miezul nopţiim-am aşezat pe prag şi am plâns. Pentru că ea eraînăuntru şi nu părea să-i pese c-am venit. Era pentruprima oară când nu-i păsa. Dar nu-i păsa chiar deloc...Şi era pentru prima oară când nu-mi punea masa.Deloc, chiar deloc nu mi-o punea. Şi era pentru primaoară când nu mă mângâia pe frunte. Deloc, deloc nu mămângâia. Şi era pentru prima oară când n-o auzisemzicându-mi: iar ai umblat desculţ pe câmp, pune picioa-rele în poala mea, să-ţi curăţ tălpile de ghimpi. Erapentru prima oară când eu nu mai puteam să mă facmic pentru că ea nu mai putea să mă ia în braţe ca sămă legene înainte de culcare şi să mă apere de tunetulce se repezea parcă direct spre mine din tării...” Ca înpovestirea lui Luigi Pirandello, intitulată Scrisoaremamei, durerea se iveşte şi se instalează adânc nu fiindcă ea, mama, făptură de carne şi sânge, a încetatsă existe pe acest pământ, ci fiindcă nu mai este gândulei la fiul rămas în viaţă. Mama, moartă, continuă sătrăiască în amintirea fiului, în schimb fiul a încetat săexiste în calitatea de fiu-gândit-de-o-mamă. Existenţadepinde strict de cei care ne gândesc, este o relaţie nu ostare. Apartenenţa se compune din motive, să le zicem„oficiale” – adică politice, sociale, economice –, dar şi ne-oficiale, secrete, tăinuite din raţiuni „magice”. Acesteadin urmă răspund nu nevoii omului social, ci angoase-lor fiinţei singure faţă în faţă cu propria moarte. Unulîşi atenuează singurătatea prin relaţia responsabilă cuCelălalt. Moartea este prin definiţie fără-răspunsul.Primul semn al morţii este dispariţia răspunsurilorceluilalt. Efectul e dublu – eul e sărăcit prin dispariţiaunei responsabilităţi, e „mai puţin” prin decesul celui-lalt, prin plecarea lui, prin ruperea brutală a unei rela-ţii. Dar celălalt, murind, se încredinţează supravieţui-torului. Moartea se relativizează prin încredinţareafantasmei dispărutului unui altul, în stare să-l gân-dească durabil. De modul în care se realizează încredin-ţarea, de calitatea memoriei individuale şi colectivedepinde viaţa unei comunităţi. Uitarea înseamnă moar-te. Ne-uitare e bocetul sobru al lui Ştefan Mitroi, asu-mare expresivă a unei încredinţări în care cititorul serecunoaşte înfiorat. De spus şi că ceva din melodia frân-tă din excepţionala Ce mult te-am iubit a lui ZahariaStancu răsună în fundal.

Sintaxa lumii, înţelegem printre rânduri din pro-zele lui Ştefan Mitroi, poate fi refăcută prin metaforă.Farmecul vieţii stă în indicibil, în misterul pe care şi-lapără împotriva oricăror chei. Perspectiva se umani-zează o dată în plus prin redescoperirea umbrei, avagului, a abia-presimţitului, dincolo de ceea ce pare săfie clar şi răspicat în portretul omului.

Consecvent cu sine şi în performanţe, multe şiconsistente, dar şi în scăderi, acestea din urmă micros-copice, identificabile mai ales la nivelul cuvântului nuîntotdeauna potrivit, Ştefan Mitroi e un scriitor cu carete poţi încumeta la drum lung. �

IRINA PETRAŞ

Ştefan Mitroi, prozatorulIrina Petraş

Foto: Laura Poantă

CCitind poeziile compuse în copilărie de EmilyBrontë, apoi cele adunate la un loc cu versu-rile scrise de surorile ei, Charlotte şi Anne,în volumul Poems, by Currer, Ellis and

Acton Bell, îţi dai deîndată seama că poemele Emilyei eraude departe cele mai reuşite. Ciudatele fiice ale clericuluiirlandez erau, fără îndoială, toate dăruite şi marcate. Nuştii, de fapt, dacă morbul lor era cel literar, sau cel careurma să le aducă moartea timpurie, sau cel de care poateniciodată n-au suferit dar pe care l-au înscris – cu câtăpasionată feminitate! – în ficţiunile lor, şi care era dragos-tea dezlănţuită.

Charlotte Brontë, autoarea celebrei Jane Eyre, înce-puse prin a însăila (împreună cu fratele ei PatrickBranwell, care urma să moară de delirium tremens) unciclu uriaş de povestiri despre Angria, un fabulos imperiuafrican. Tot astfel, Emily, copilă, a fost autoarea cicluluinarativ, Goudal. Între aceste povestiri (în care recunoaş-tem teme şi personaje din viitoarea ei operă majoră) şi liri-cele ei, le prefer pe acestea din urmă. Putea, cu oarecaremeşteşug, pe care moartea nu i-a îngăduit să-l mai dobân-dească, să devină o Emily Dickinson engleză. Pasiuneaspirituală erupe de sub o constrângere austeră; o misticăorganică se dezvăluie în versuri dintre care unele vădesc omare vizionară, iar altele sunt simple stângăcii, de debu-tant. Unele poeme îl amintesc pe William Blake, îndeosebiîn ce priveşte structura imaginarului. De altfel, straniaforţă pe care o emană unele imagini, modul halucinant-morbid de a vizualiza desfăşurarea unui proces pasional,apanajele unui imaginar torturat, posedat de puteri obscu-re, sunt cele care ne fascinează în romanul Emilyei Brontë,La răscruce de vânturi.

Câteva din Proverbele Infernului, care fac parte dinCununia raiului cu iadul, scrierea vizionară a lui Blake, artrebui să constituie epigraful acestui roman. De pildă: „Celcare doreşte, dar nu înfăptuieşte, naşte pestilenţă”. Sau:„Mai bine să ucizi un copil în leagăn decât să nutreştidorinţe neîmplinite”. Şi altele. Tot din textele şi gravurilemarelui Văzător aş alege câteva care să ilustreze texte dinLa răscruce de vânturi. Aş alege îndeosebi gravurile dinPentru sexe: Porţile Paradisului, începând cu aceea închi-puind un vierme-om sub frunza ocrotitoare străjuită de unalt vierme şi intitulată Ce e Omul!, apoi altele purtândlegende precum: „L-am găsit sub un copac”, „Pământul îşicroieşte drum luptând în viaţă, „Foc. Acel sfârşit în nesfâr-şit conflict”, „Martira-femelă”, „Teamă şi Speranţă suntViziune”, „Călătorul se grăbeşte în Noapte”, şi, mai ales,

acea tulburătoare gravură înfăţişând o scară subţire prop-tită de pe pământ în văzduhul înstelat, nocturn, de lună,cu cuplu fragil îmbrăţişat şi cu legenda „Jinduiesc!Jinduiesc!”.

Am răsfoit din nou Porţile Paradisului după lecturaromanului Emilyei Brontë şi, prin suprapunerea estetică aimaginilor plastice şi poetice, mi-au devenit mai clarecorespondenţele acestei ficţiuni cu romanul gotic englez –pe de-o parte – şi cu o anume lume a ficţiunii pe care aşnumi-o sadică, pe de altă parte. Nucleul tematic al roma-nului este unul misterios-ocult. Psihologia excesivă a per-sonajelor nu poate fi redusă doar la o exacerbare romanti-că a vieţii pasionale. Este clar că imaginarul romanciereirevelează obsesii echivalente celor care prezidează con-juncţiile oculte într-o anumită literatură specială. Nu cred(deşi nu este exclus) că Emily Brontë a cunsocut texte aleocultiştilor din secolul al XVIII-lea şi de la începutul celuide-al XIX-lea. Dar nu este vorba de o influenţă, ci de ocorespondenţă, de o transmutare a elementelor oculteîntr-o psihologie a proiecţiilor pasionale delirante.Legătura dintre Heathcliff şi Catherine aparţine – înintenţionalitatea „gotică” a romanului – unei sfere a rela-ţiilor oculte. Naratorii (şi îndeosebi Lockwood) aparţinunui plan exterior, profan. Ei înşişi sunt iniţiaţi (ca şi noi,cititorii), dar niciodată până la capăt. Tot astfel, drama,conflictele se iscă în ficţiunea romanescă între iniţiaţi şiprofani. Moartea este un rol dominant al naraţiunii: profa-nii pier fără urmă, nu şi cei prinşi în relaţia ocultă.

Dar mai este un alt plan care-l intersectează peacela al ocult-profanului. Acesta este al conflictului ireduc-tibil între natură şi cultură, între Saturn şi Jupiter – cumar spune Hölderlin –, între aorgicul vital reprezentat prinWuthering Heights, şi civilităţile devitalizate de laThrushcross Grange. Şi aici intervine ceea ce numeamintruziunea sadicului în acest roman. Anglia bine tempe-rată n-a îngăduit multă vreme irumperea la suprafaţă, încuvânt, a abisurilor pe care le scoseseră la iveală un Sade,un Marat. Blake – contemporan cu aceştia – găseşte caleaîntortocheată, obscurizată a viziunilor pentru a exprimaindirect ceea ce aceia exprimau direct. Ceva mai târziu,fiica pastorului suficient de excentric Patrick Brontë,trăind într-un soi de waste land la Haworth, recluziuneîntreruptă doar de un voiaj la Bruxelles, va înscrie în fic-ţiunea ei acel wuthering, furtunosul violent al unui erosaorgic. Pentru exegeza romanului nu este de prea marevaloare speculaţia uimită privind căile pe care le-a alesabisalul pentru a răbufni prin straturile suprapuse, destul

de etanşe, ale puritanismului, convenţiilor sociale, virgini-tăţii neîntrerupte şi clişeelor literare cu atât mai solidînrădăcinate, cu cât erau mai modeste. A străpunge toateaceste uscate învelişuri, ce straşnică performanţă! După oasemenea ispravă, nu-i mai rămâne bietei Emily decâtsă-şi agraveze brusc tuberculoza familiară la înmormânta-rea – într-un septembrie vântos! – a alcoolicului ei frate şisă piară. Ceea ce s-a şi grăbit să facă.

Recitind, aşadar, La răscruce de vânturi, atenţia mi-a fost reţinută de astă dată de urmele vizibile ale unuisadism estetic care elimină orice sentimentalism de factu-ra celui ce domină plicticosul roman al surorii Emilyei,acel Jane Eyre al Charlottei Brontë. Morbideţe probabil,demonie cu siguranţă, rezolvându-se artistic prin aparentcele mai inocente jocuri. Iată una din expresiile acesteiumori sadic-ludice, într-o scenă în care Heathcliff cu Cathyaude de la aceasta că Isabella, cumnata ei, vara civilizatăa civilizatului Linton, îl iubeşte, Chaty spune: „Ţin preamult la Isabella, scumpul meu Heathcliff, ca să-ţi îngăduisă pui mâna pe ea şi s-o devorezi”. La care Heathcliff: „Iarmie îmi place mult prea puţin ca să încerc asemenea ispra-vă, zise el; n-am gusturi de vampir. Ai auzi lucruri ciudatedacă mi-ar fi dat să trăiesc cu fiinţa asta nesărată, cu faţaca de ceară. Unul dintre cele mai nevinovate jocuri ar fi să-i pictez pe pielea aia albă culorile curcuberului şi să-i colo-rez ochii albaştri în fiecare zi, sau din două în două zile, înnegru: seamănă îngrozitor cu ai lui Linton”. „Încântători!observă Catherine. Are ochi de porumbel... sau de înger!”

Heathcliff şi Cathy aveau ochii negri. �

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

NICOLAE BALOTĂ

La răscruce de vânturi

Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

PPremisa investigării relaţiilor dintre putere şiseria formată din mit, imagine şi simbol estestrânsa legătură dintre reprezentările sim-bolice ale sacrului şi contextele naturale şi

istorice în care acestea se produc. Aceste contexte se refe-ră la raporturile între sexe, la diviziunea muncii sociale şidomestice, la structurile de rudenie, la modurile de pro-ducţie sau la formele de organizare a puterii, fenomeneinteractive în dinamica de conservare şi de transformare aordinii sociale, dar şi obiecte de transfigurare simbolică.Indiferent cum anume concepem puterea, trebuie să luămîn calcul faptul că semnele şi distanţele marcate de eadevin ostentative prin mituri, ritualuri, ceremonii, imaginisau simboluri. Altfel spus, nu există putere1, ancoratădurabil într-o comunitate, care să nu aibă o funcţie simbo-lică, după cum nu există societate a cărei constituire să nuaibă o funcţie simbolică şi care să nu recunoască puterea.Mai mult chiar, dialectica putere-imaginar explică naturaşi dinamica evenimentelor puterii, mai cu seamă a celorconsemnate ca reliefuri istorice. Numai dacă ne gândim lamiturile cosmogonice şi la teogonii, vom constata că elerăspund la întrebări legate de putere, de ierarhie şi delocalizare a fiinţei în lume, în vreme ce miturile fondatoa-re legitimează noi regimuri de putere. Mitul preia eveni-mentul istoriei şi îl transpune în domeniul eternului. Prinaceasta nu numai că marchează tentaţia sustragerii de laexistenţa istorică, ci asigură şi coeziunea comunităţii încare se manifestă, deoarece, după cum se ştie, conştiinţamitică este implicit unificatoare. Punerea în discuţie a cer-titudinilor mitice în trena transformărilor civilizaţiei izo-lează mitul primar în domeniul religios, laicizează acţiu-nea socială şi face din mit obiect literar sau istoric. În plus,resurgenţe mitice se manifestă în comportamentul colectivşi individual modern, chiar şi atunci când curentul de opi-nie este acela al trăirii într-o lume desacralizată.

Intuiţia pascaliană2 conform căreia nu este cu putin-ţă viaţă socială fără ierarhie şi nicio ierarhie nu subzistădacă nu este semnificată simbolic, deoarece viaţa socio-politică are nevoie de ceea ce Raymond Ruyer numeşte„hrana psihică”, îşi găseşte aplicabilitatea la nivelul inter-dependenţei celor două reţele care traversează ordineaumană, simbolicul şi puterea.

Imaginarul uman conţine modele de putere care pre-ced ideea şi se revelează în idee. Aceste modele sunt

archai3, metafore de bază dezvăluite prin figurile mitului,grila mitică a imaginaţiei funcţionând taxonomic în clasi-ficarea comportamentelor umane şi a stilurilor de persona-litate, motiv suficient pentru o cercetare a pluralităţiiputerii prin medierea grilei mitice4. Invizibilă şi ontologicnedefinibilă, puterea poate fi surprinsă graţie simboluri-lor, instituţiilor, miturilor, ritualurilor, imaginilor şi întru-părilor sale, deoarece ea găseşte în simbolic un mijloc de ase manifesta comprehensiv. Aparent paradoxal, imagina-rul exercită o forţă materială accentuată, fiind capabilă dea genera evenimente.

Fondată pe reciprocitate şi pe recunoaştere, putereanu constituie atât atributul unei persoane anume, cât unmediu de comunicare între persoane; dacă puterea repre-zintă un mijloc de comunicare interpersonală, ea poate fiîntărită printr-o comunicare regularizată de formele stabi-le ale imaginarului, prin mituri şi prin simboluri. În acestcaz, stabil nu înseamnă totodată static5, deoarece simbolu-rile apar ca fiind entităţi dinamice, modelate de evenimen-te şi de pasiuni umane, însă înseamnă paradigmatic, înmăsura în care secvenţele simbolice din paradigme media-ză între idealurile şi acţiunile oamenilor. Cercetarea rela-ţiilor dintre simboluri şi procese existenţei relevă tranziti-vitatea simbolurilor. Imagini expresive şi sincretice, plinede înţelesuri profunde, instigatoare, generatoare de feno-mene socio-culturale înscrise în ordinea concretă a timpu-lui, simbolurile pot fi şi termen final în procesul de trans-formare a unor entităţi şi evenimente reale, vizibile pescena istoriei.

Când puterea întemeiată pe forţă intră într-o arie depericlitare, aşa cum se întâmplă în epoca modernă, eacaută să-şi consolideze modalităţile persuasive de existen-ţă, astfel încât puterea se constituie şi se conservă prinproducerea de imagini, prin manipularea de simboluri şiprin organizarea lor într-un cadru ceremonial.

În încercarea ei de a instaura omnipotenţa cunoaş-terii ca replică la fragmentaritatea şi provizoratul cunoş-tinţelor, puterea acţionează masiv în aria imaginarului.Ea face din imaginar un dispozitiv stabilizator, o variabilăesenţială pentru prestigiul ei, un factor decisiv în manipu-larea şi mobilizarea maselor. Reciproc, imaginarul contri-buie la legitimarea puterii şi la elaborarea consensuluisocial. Prin apelul la mituri şi simboluri, la modele domi-nante de comportament, la sisteme de valori şi de interdic-

te se ajunge fie la înţelegerea vieţii sociale, a ecuaţiilor deputere care o traversează, fie la ocultarea mecanismelorsale. Prin funcţia lor sociologică, miturile susţin şi validea-ză o anumită ordine socială, în vreme ce funcţia pedagogi-că înscrisă în ele condiţionează conduita fiinţelor umane înanumite circumstanţe date. Ele au o influenţă socială sta-bilizatoare, iar continuitatea lor este asigurată de o reacţieatavică la limbă şi la celelalte forme simbolice dinamice.

Noţiune teoretică posibil de extins la potenţialitate,la autorizare, puterea6 nu se realizează decât prin putericoncrete, făcând astfel trecerea de la abstracţie la materia-litate, de la potenţialitate la efectiv. Invers, imaginea,noţiune senzorial-concretă, se opune eventualei fixări înabstracţiune prin intermediul unei retorici manipulate deo dinamică pulsională. Dacă luăm în calcul şi faptul căparcursul imaginarului are o dinamică duală – de la pro-iect la obiect, ca voinţă de realizare a fantasmei, respectivde la figura materială la lectura sa interpretativă, ca voin-ţă de conformare a realului la structura fantasmei –, vomdescoperi că imaginile puterii rezultă din combinarea voin-ţei de putere cu puterea de a exercita voinţa, din regulari-zarea acestei voinţe în raport cu legea şi cu rezistenţa rea-lului.

În funcţie de natura lor, imaginile puterii pot fiembleme, cu sensuri circumscrise prin convenţie socială,texte şi discursuri, care trimit la puterea cuvântului, sauimagini-fetiş, obţinute printr-un proces de simbolizare, înurma căreia configuraţia puterii ajunge să fie una mitică,centrată pe idoli sau pe instanţe de cult. Dată fiind încli-naţia idolatră7 a omului sau a poporului în general, res-pectiv atitudinea cu sens opus a elitelor, caracterizatăprintr-un protest împotriva degradării idolatre a imaginii(sau chiar a imaginii înseşi), se constată o disimetrie carepermite manipularea celei dintâi categorii de către cea dea doua – dacă există, fireşte, voinţă şi putere de o instru-mentaliza.

Imaginea se transformă în semn printr-un meca-nism al psihicului, raportându-se în acest fel la alte semneclasificate. Mitul începe de la concepţia imaginativă alucrurilor religioase în sensul lor primordial şi se încheieîntr-un sistem de imagini şi de noţiuni care le încadrează,configurându-se ca o mască pentru realitate,cel puţin din perspectiva grupurilor socialecare nu pot concepe altfel realitatea.

CONSTANTINA BULEUUbicuitatea puterii

�

6

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

MMai ales inteligenţa speculativă şi iuţeala fixării priorităţilor în câmpul deidei au făcut din Răzvan Voncu un critic de întâmpinare imposibil deignorat în peisajul literar românesc. E limpede că fără aceste calităţi elnu ar fi putut face faţă numeroaselor probe de abilitate interpretativă pe

care le solicită abordarea unei teme de maximă dificultate cum este aceea anunţată chiarîn titlul acestei cărţi.

Dacă ar fi fost vorba numai de efortul propriu-zis de identificare a primelor semneale prezenţei eului biografic în textele vechi româneşti redactate în slavonă, latină şiromână, adică de reperarea, deloc uşoară, a acelor fragmente de scrieri în care protago-nistul procesului enunţării îşi semnalează existenţa, şi tot ar fi fost destul. Dar RăzvanVoncu îşi aruncă în faţă o miză cu adevărat importantă, şi pentru mulţi descumpănitoa-re – evaluarea consecinţelor amintitei prezenţe asupra enunţului în ansamblul lui şi, prinel, asupra literarităţii înseşi.

Cartea de faţă1 are aşadar incontestabilul merit de a se ocupa de contribuţia unorasemenea texte la configurarea unui spaţiu al subiectivităţii şi, deci, la înlesnirea, peaceastă cale, a unei apropieri de spiritul insuşi al literaturii beletristice. Ele, pe de oparte, pregătesc spaţiul germinativ al beletristicii viitoare şi, pe de altă parte, pot fi inter-pretate ca literatură, graţie operatorului expresivităţii involuntare şi a acţiunii formativepe care o va exercita oricând o lectură în grilă literară.

Este pretenţios, poate, să se vorbească despre confesiune şi despre proza confesivăîn Evul Mediu românesc, dar despre tentaţia sau înclinaţia confesivă a unor autori avemobligaţia să ne ocupăm. Ceea ce şi face Răzvan Voncu în studiul său remarcabil. El a avutîn vedere locurile din literatura veche în care subiectivitatea scriiturii şi referinţele la eulbiografic sunt demne de sesizat: Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,istoriografia cu caracter memorialistic, însemnările marginale, scrierile particulare, uneleacte şi documente, o celebră biografie (Vita Constandinii Cantemyrii) care travesteşte unpro domo politic.

Cele mai interesante – sub incidenţa temei şi a procesualităţii incluse – sunt tot cro-nicile, întrucât, pe măsură ce înaintăm în timp, istoriografia capătă un caracter memoria-

listic din ce în ce mai pronunţat. Ponderea subiectivităţii (deci a condiţiei literaturii) creş-te şi, practic, în secolul al XVIII-lea nu mai avem de-a face cu istoriografie (care presupu-ne izvoare, control, tendinţe spre obiectivare, concepţie), ci cu memorialistică.

În partea aceasta a cărţii, Răzvan Voncu se sprijină documentar pe studiul lui G. G.Ursu din 1972 – Memorialistica în opera cronicarilor. Nu fără să opereze, în prealabil,câteva distincţii teoretice absolut necesare astăzi când după o veritabilă modă a jurnalu-lui, s-au acumulat cunoştinţe noi în legătură cu aşa-zisa literatură subiectivă. El reuşeş-te să lămurească raportul dintre eul literaturii subiective şi cel al literaturii ficţionale(„eul simbolic al liricii”, la Vianu), folosindu-se de conceptul de persona pentru a-l dublape acela de persoană. Nelăsându-se copleşit de dificultatea distingerii memorialisticii deistorie şi nici de prestigiul opiniilor lui Vianu şi Călinescu (pe care nu se dă în lături să-icorecteze), el avansează cu aplomb un criteriu de separare ce i se pare hotărâtor. De alt-fel Răzvan Voncu are vocaţia teoretizărilor şi o irepresibilă înclinaţie spre delimitare şirevizuire doctrinală, însă fără ca acest impuls să-i sleiască bucuria întâlnirii unor texteincitante prin naivitatea lor (precum sunt „însemnările pe cărţi”, analizate cu strălucire)să-i stingă apetitul descoperirii unor tresăriri expresive acolo unde puţini presupun că arexista ori pasiunea pentru tot ce are nobleţea vechimii şi poartă semnele încleştării cuamorful.

Cititorului îi va fi dat să întâlnească în lectură numeroase fuzee, deducţii savante,glose, tranşări de dispute, situări conceptuale, prim planuri incitate, înlănţuiri de ideiînnoitoare. Dar tot el va simţi cu siguranţă nevoia să se întoarcă la capitolul introductivintitulat: Evul Mediu şi textul de tip confesiv: puncte de vedere. Aici se află miezul uneicărţi noi, întrucât dacă autorul ar aprofunda măcar o parte din ideile pe care le avansea-ză ar izbuti să ne ofere o nouă schimbare de perspectivă, a doua sau a treia de la Călinescuîncoace, asupra statutului textelor medievale româneşti.�

1 Prefaţă la vol. „Labirintul mărturisirii. Strategii autoreferenţiale în literatura românămedivală” de Răzvan Voncu, în curs de apariţie la Editura Ideea Europeană

EUGEN NEGRICIEUGEN NEGRICI

UN CRITIC DE ÎNTÂMPINAREIMPOSIBIL DE IGNORAT

Simbolice, în sensul general al dinamicităţiipsihicului8, miturile se prezintă ca visuridepersonalizate şi universalizate, în care pro-

blemele şi soluţiile sunt arătate în mod direct. JosephCampbell9 consideră mitul un vis public manifestat înimagini simbolice, ce exprimă energia organelor corpuluişi a conflictualităţii dintre ele. Miturile conferă realului oordine simbolică, impusă de om lumii şi proiectată asupraei. În plus, ele furnizează individului o viziune coerentă aacestui real şi îi induc iluzia integrării aspiraţiilor saleîntr-o finalitate colectivă. Simbolurile, imaginile şi mituri-le influenţează doar acei oameni care le înţeleg şi cred înele. Ele sugerează un anumit tip de efect indus societăţii şiculturii, prin producerea, difuzarea şi acceptarea de cătregrup a unor semne coordonatoare traversate de relaţii deputere. Dacă mai luăm în calcul faptul că mitul reprezintăadesea o realitate paradigmatică, decantată printr-un actde intuiţie, şi că efectele sale de putere intră uşor sub inci-denţa unor angoase virtuale, interrelaţionarea dintre mitşi putere se impune de la sine.

„O experienţă este o întâlnire a minţii cu lumea”10,apreciază Peter Gay. Prin extensie, orice experienţă simbo-lică reprezintă o „transcriere”, un transfer bilateral întreminte şi lume, deoarece nu numai lumea în multiplicitateaei afectează universul mental uman, forţându-l să constru-iască interpretări simbolice, ci şi universurile simbolicementale afectează lumea, o reordonează prin putereainterpretativă şi o determină să-şi construiască strategiileîn funcţie de un feedback, simbolic el însuşi.

Realitate universal prezentă în toate structurile şidinamicile sociale, simbolicul apare în forme cât se poatede evidente în politică. Mecanism de ierarhizare a simboli-cului, politica se hrăneşte din mituri şi generează proprii-le sale mituri, ca proiecţii obiectivate şi elaborate aleimaginaţiei simbolice. Chiar şi atunci când nevoia mate-rială sau necesitatea se impun ca opţiuni strategice deter-minante, din politică nu pot lipsi valenţele de recunoaşte-re, de agregare şi de ghidaj, adică tot ceea ţine de dimen-siunea ei simbolică şi mitică. Atenuarea şi dezagregareaacestora constituie întotdeauna un simptom de criză aidentităţii colective, anunţând dispariţia unei ordini şiînlocuirea ei cu o alta. O lume demistificată, fără mituri şifără simboluri, ar fi, cel puţin teoretic, o lume depolitizată.

În ipoteza lui Jean Borella11, aparatul simbolizants-a constituit prin relaţia semnificant – sens – referent,pusă sub jurisdicţia unui termen supraordonant, un refe-rent metafizic, care este arhetipul. Cel din urmă face dinsemn un simbol12, însă nu explică şi aplicabilitatea lui,acest rol revenind hermeneuticii. Relaţia triunghiularădintre semnificat, sens şi referent este, în interiorul simbo-licului însuşi, o consecinţă a triunghiului format din semn,om şi lume – respectiv cultură, conştiinţă şi natură, saurevelaţie, suflet şi creaţie –, triunghi care structureazăcâmpul existenţei umane. În aprecierea lui Jean Borella13,primul pas în deconstruirea semnului simbolic îl reprezin-tă distrugerea referentului său metafizic, neutralizareaontologică a simbolicului. La acest proces contribuie şi cri-tica simbolismului religios. Ea începe prin a face din spiri-tul uman unicul mediu de existenţă a simbolului.Simbolurile14 încetează treptat să mai fie semne ale trans-cendentului şi devin simptome ale unei drame imanenteconştiinţei înseşi. Pe această linie, Hegel şi hegelianismulînchid sacrul în interiorul conştiinţei, ca reprezentare alie-nată a acesteia, şi fac din el o urmă a conştiinţei, un ele-ment perfect acceptabil pentru raţiune. Cu alte cuvinte,Hegel şi urmaşii săi reduc simbolul la statutul de entitatecaptivă în limitele raţiunii. Transcendenţa lui Feuerbachdeschide ulterior calea către explicarea marxistă a fenome-nului religios, de la omul-zeu al antropocentrismului lasupradeterminarea sa localizată în condiţiile materiale deproducţie şi în puterile terestre care-i domină existenţa

cotidiană nefiind decât un singur pas. Răsturnarea simbolismului sacru se completează

prin Freud, ale cărui teorii pun în centru sinele ca referentultim. Neutralizarea conştiinţei religioase prin Hegel,Feuerbach, Marx şi Freud reprezintă punctul culminant aceea ce teoreticianul francez numeşte a fi „criza simbolis-mului sacru”. Acest tip de filosofie demistificatoare, consi-deră Jean Borella15, încurajează adoptarea unei atitudinide interpretare a semnelor atribuite în mod canonic sacru-lui ca semne ale omenescului. Ele îşi pierd astfel transcen-denţa, iar valoarea lor nu mai poate fi menţinută decâtprin iluzia de tip religios.

Spre deosebire de Mircea Eliade, Gilbert Durand,René Alleau, C. G. Jung, care abordează simbolicul ca pro-ducţie a imaginarului, Borella16 şi într-o oarecare măsurăPaul Ricsur, înţeleg faptul că imaginarul nu acoperă inte-gral existenţa simbolisticii şi că noţiunea de adevăr meta-fizic pune în discuţie însăşi ideea de realitate. PentruBorella, unicul simbolism pur este cel sacru17, în raport cucare toată istoria filosofiei acţionează deconstructiv, deoa-rece efortul esenţial al filosofiei urmăreşte neutralizareaameninţării puterii nocturne a imaginarului care submi-nează din interior puterea raţională. Teoreticianul franceznu scapă din vedere persistenţa sacrului şi după instaura-rea crizei, dar o explică printr-o schizoidie culturală carepermite conştiinţei religioase – oarecum inerţial – să cre-diteze în continuare sacrul, în ciuda dispariţiei referentu-lui.

În societatea tradiţională, forma simbolică participăîn mod real şi integral la fiinţa referentului în virtuteapostulatului puterii similitudinilor inteligibile. Epistemamodernă percepe simbolul din societatea tradiţională doarca placebo cultural şi, în consecinţă, tinde să refuze efica-citatea conţinutului inteligibil al semnului. Ceea ce esteeludat pe cale raţională se infiltrează însă înapoi pe infini-tele canale subterane prin care simbolicul traverseazăordinea comportamentului uman.

Simbolicul18 are o valoare generativă, produce reali-tate şi este, la rândul său, produs al acestei realităţi.Produs al realităţii fiind, el îşi pierde caracterul arbitrar,pe când în sens invers el îşi revelează specularitatea, ceeace justifică premisa şcolii lui Ernst Cassirer potrivit căre-ia orice cunoaştere nu poate fi decât simbolică. Simbolicul,organizat în reţele, traversează ordinea umană, fiind pro-priu şi necesar din punct de vedere funcţional existenţeiumane marcate de comuniune. El este motivat afectiv, ope-rând legături între diferite reprezentări, respectiv întrereprezentare şi afect. „Corelarea logosului cu mythosuldovedeşte în ultimă instanţă – afirmă antikantian JeanBorella – că dacă orice simbol impune cu necesitate produ-cerea unei intuiţii inteligibile, nu există producere de inte-ligibilitate decât sub acţiunea simbolului”19. Consecinţaacestui postulat o reprezintă necesitatea de a interpretarealitatea de pe o poziţie prioritar simbolică. La acestnivel intervine însă un fenomen corelativ de fond: fiecaresocietate are regimul său propriu de adevăr, politica sagenerală privind adevărul20. Rezultă în mod necesar că fie-care societate generează se ghidează după şi controleazătipuri specifice de discurs înţelese ca adevăr. Pentru a seasigura o distincţie între enunţurile adevărate şi cele false,una cât mai corectă din punct de vedere politic, societateapune în acţiune o serie de mecanisme şi de instanţe de legi-timare care sancţionează abaterile şi valorizează norma.Cu alte cuvinte, adevărul este legat atât de sistemele deputere care îl produc şi îl susţin, cât şi de efectele de pute-re pe care el le induce şi le reproduce, ceea ce face din pro-blema politică „adevărul” însuşi, un adevăr plasat geneticsub semnul hermeneuticii, dacă luăm în considerare ointuiţie nietzscheană.

În voinţa de adevăr sunt puse în joc dorinţa şi pute-rea, amândouă condiţionate de discurs. Voinţa de adevăr

se sprijină pe discursuri şi tinde să-şi impună valorile prindiscursuri şi prin efectul indus acestora. Discursul nu doartraduce luptele şi sistemele de dominaţie, ci reprezintăacel ceva pentru care se duce lupta: „este chiar puterea caretrebuie cucerită”21. Educaţia, dar şi scriitura reprezintăforme eficiente de aservire a discursului şi de insinuare aputerii. �

1 Lefort, Claude: Complicaţia. Recurs asupra comunismu-lui. În româneşte de Dan Radu Stănescu, Editura Univers,Bucureşti, 2002, p. 116

2 Apud: Borella, Jean: Criza simbolismului religios.Traducere de Diana Morăraşu, Editura Institutul European, Iaşi,1995, pp. 125-126

3 Hillman, James: Forme del potere. Traduzione dall’ ingle-se di Paola Donfrancesco, Garzanti, Milano, 1993, p. 165

4 Înţelegem prin grile mitice structuri mentale fundamen-tale, moduri de înţelegere figurative, personalizate, uşor de depis-tat în discursul literar, artistic în general; ceea ce înseamnă cămitul joacă un rol esenţial în gândire.

5 Turner, Victor: Dramas, Fields and Metaphors. SymbolicAction in Human Society. Cornell University Press, Ithaca andLondon, 1974, p. 96

6 Dubois, Claude-Gilbert: Introduction. În: Images europé-ennes du pouvoir. Actes du Colloque International organisé parLAPRIL (Université de Bordeaux III). Articles recueillis par J.-L.Cabancs et Cl.-G- Dubois, Éditions Universitaires du Sud (EUS),Toulouse Cedex, 1995, pp. 7-19

7 Besançon, Alain: Imaginea interzisă. Istoria intelectualăa iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. Traducere din limbafranceză de Mona Antohi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996,p. 399

8 Campbell, Joseph: The Hero with a Thousand Faces.Bollingen Series XVII, Princeton University Press, Princeton,1973, p. 19

9 Id.: Il potere del mito. Intervista di Bill Mayers. A cura diBetty Sue Flowers, Traduzione di Agnese Grieco e VittorioLingiardi, Nove illustrazioni fuori testo, TEA, Milano, 2000, pp.62-65. Paralelismul cu modelul originar corporal al puterii (laNietzsche sau la Foucault) reprezintă un argument în plus pentrurelaţionarea celor două concepte.

10 Gay, Peter: The Bourgeois Experience. Victoria to Freud.Volume I. Education of the Sences. W. W. Norton & Company, NewYork – London, p. 11

11 Borella, Jean: op. cit., pp. 6-812 În 1819, Friedrich Kreuzer defineşte simbolul ca semn

al lucrurilor, dar şi ca semn exterior al unei acţiuni sau al unuisentiment In: Simbolica e mitologia. A cura di Giampiero Moretti,Traduzione di Giampiero Moretti, Editori Riuniti, Roma, 2004,p. 40

13 Borella, Jean: op. cit., p. 9814 Ibid., p. 13615 Ibid., pp. 137-183 16 Ibid., p. 11017 Rudolf Otto vede în sacru o putere neliniştitoare şi fas-

cinantă, căreia îi corespund intuiţiile şi impresiile cele mai intimeale sufletului. El demonstrează caracterul ireductibil al experien-ţei pe care omul o poate avea cu privire la sacru, dat şi trăit prinintermediul psihologicului, şi afirmă că, pentru a descrie sacrul,categorie invizibilă, omul nu foloseşte decât ideograme, adicăimagini, simboluri, expresii literare, etc. În: Sacrul. Despre ele-mentul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţio-nalul. În româneşte de Ioan Milea, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2002, pp. 10-11

18 Chiondi, Giulio M.: Sul simbolico nelle scienze politico-sociali. Nota introduttiva. În: L’ immaginario e il Potere. A cura diGiulio M. Chiondi, Gianppichelli Editore,Torino, 1992, pp. 12-14

19 Borella, Jean: op. cit., p. 31020 Foucault, Michel: Microfisica del potere. Interventi poli-

tici. A cura di Alessandro Fontana e Pasquale Pasquino, Einaudi,Torino, 1977, p. 25

21 Id.: Ordinea discursului. Un discurs despre discurs.Traducere de Ciprian Tudor, Editura Eurosong & Book, [f.l], 1998,p. 16

�

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

VVolumul intitulat Amiaza cea mare.Corespondenţă (Ed. Paralela 45,Piteşti, 2008) grupează, în două sec-ţiuni de autor distincte, un schimb

epistolar dintre Aurel Sasu şi Mircea Zaciu. Scrisorile de început sunt din1981, când Sasu pleacă la un lectorat în Statele Unite; continuă cu câteva –foarte puţine – din anul proxim, 1982, pentru a sări apoi direct la perioadapostrevoluţionară, când Aurel Sasu rămâne preponderent la Cluj, având micişi foarte fertile călătorii de studiu şi documentare în Canada şi Statele Unite,unde fiul său se stabileşte ca medic. În secţiunea a doua, dedicată lui Zaciu(mai consistentă, având în vedere că textele sunt luate direct din arhiva –impecabil întreţinută – a adresantului), scrisorile de răspuns din 1981 sunturmate de unele din ‘82, consemnând, în afara unor treburi literare curente,şi durerea pricinuită de moartea tatălui Profesorului, apoi apare una, răzlea-ţă – probabil o vedere – din 1988, dintr-o vacanţă petrecută la vila scriitori-lor de la Neptun (unde „Marian [Papahagi] bate tabla tot timpul, foarte ocu-pat”), pentru a sări la anii de după Revoluţie, când în destinul celor doi pro-tagonişti au loc schimbări radicale: rămânând şi la institutul de cercetăriliterare la care lucrează, Aurel Sasu face o carieră universitară paralelă, la„Avram Iancu” într-o primă instanţă, apoi la UBB, în timp ce Mircea Zaciuse expatriază obstinat, stabilindu-se în locuinţa familiei sale din Germania,de unde face sporadice drumuri în ţară, pentru a finaliza DicţionarulScriitorilor Români – al cărui prim volum apare la Fundaţia Culturală a luiAugustin Buzura în 1995, continuând apoi, începând cu volumul al treilea, laAlbatros – şi pentru a rezolva succesiunea casei sale din Bisericii Ortodoxe,pe care o pierde în cele din urmă parţial în instanţă,rămânând cu etajul.

Pentru a înţelege contextul şi reflexele sale psi-hice, de multe ori umorale, mai trebuie amintit faptulcă scrisorile reflectă, extrem de dureros, subita moar-te din ianuarie 1999 a lui Marian Papahagi, cu carecei doi conlucrează la redactarea, întinsă pe maimulţi ani, a Dicţionarului. Volumul de corespondenţă,de numai 130 de pagini, e totuşi parcimonios în redac-tarea complexităţii acestor ani; prin urmare, conţinu-tul său se cuvine a fi întregit cu însemnările din jur-nal, publicate de către Mircea Zaciu (a căror citire cri-tică e indispensabilă în încercarea de a le cuprindeîntreaga încărcătură de adevăr şi distorsiune umora-lă) şi cu Dosarul Dicţionarului Scriitorilor Români,piese pentru o istorie a cenzurii, publicat în preambu-lul primului volum al opului cu pricina. Lupta cu res-ponsabilii culturali de la Bucureşti – unii doar func-ţionari duplicitari ai Sistemului, alţii colegi şi prie-teni – ocupă o mare parte din tensiunea psihică a scri-sorilor, producându-le celor doi amărăciuni umane lacare nu se aşteptau. „Cred c-am fost destul sclaviihazardului şi ai întâmplărilor abil regizate – scrieSasu -, convins fiind că „cineva l-a îngropat pe Marianîn această carte.” Rămas singur pe metereze, dupăplecarea lui Zaciu în Germania şi preluarea, de cătrePapahagi, a unor obligaţii statale sau externe, Sasu ecâteodată descumpănit, lăsat de izbelişte, abandonatsă se descurce cum poate, cu o caracatiţă care pare afi mai redutabilă după 1989 decât fusese înainte.„...îmi făcea impresia – îi scrie el în ianuarie 1998 lui Zaciu – că pentru dvoas-tră DSR-ul e din ce în ce mai mult o planetă moartă, mai inospitalieră cu fie-care întoarcere.” Pentru Papahagi (până la moarte) şi pentru Sasu, lucrurilestau tocmai invers: apariţia DSR-ului, în ultimă instanţă, le aparţine,Profesorul necolaborând decât sporadic la ultimele revizii şi corecturi.

Se ştie prea bine, dificultăţile de finalizare ale Dicţionarului nu ţinnumai de blocajul versatil al miticimii bucureştene: cariera multor colabora-tori ia turnuri neaşteptate după Revoluţie, unii intră la universitate, îngă-duindu-li-se în sfârşit să îşi susţină doctoratul, alţii în publicistică sau poli-tică, chiar cu preţul renunţării la critica literară. Peste această dispersie înultimă instanţă normală, care face din Dicţionar o paradoxală punte întredouă lumi şi regimuri, se aşterne prezumţia de anacronism asumat a lucră-rii: prin consens, se stabileşte că medalioanele trebuie să ducă informaţiapână la sfârşitul anului 1989, dar cariera multor scriitori se redimensionea-ză spectaculos după, când cenzura nu mai funcţionează, profilul unoraschimbându-se radical, motiv pentru care reflectarea operei lor în DSR pare,pe nedrept, din start chiar, subevaluată. Va trece, probabil, mult timp pânăcând vom strânge mănunchi toate documentele acestor ezitări şi dezbateriprofesionale sinuoase; în urmă cu câţiva ani, Aurel Sasu a publicat o carteatipică, compusă din scanarea atelierului de revizie al Dicţionarului; e recon-fortant să constaţi că volumul de acum recunoaşte, întotdeauna obiectiv, cali-tatea sa de factor de echilibru în triada care coordona DSR-ul, valoarea mâi-nii de lucru sigure, pe care se poate oricând conta, chiar şi-n clipele în careceilalţi dezertează, sunt luaţi de valul obligaţiilor cotidiene sau obosesc. „Îmi

lipseşti extrem de mult – scrie în acest sens MirceaZaciu –, pentru că erai nu numai mai ordonat, maisistematic, dar şi mai perseverent, puteai imprimaaceastă perseverenţă şi celor de aici. [...] Cine să-mi

garanteze mie că voi scoate din inerţie atâţia colaboratori adormiţi? Dacă tuai fi aici, sunt sigur că te-ai duce la fiecare pe rând şi i-ai urni...”

Obligaţia ducerii la bun-sfârşit a unei opere imprevizibile şi anii de con-vieţuire culturală decantată în dragoste şi respect reciproc nu sunt singuriicare îi apropie pe cei doi. Ambii sunt, structural vorbind, sentimentali efi-cienţi, ţinuţi deasupra liniei de plutire de „munca” a cărei valoare terapeuti-că Zaciu o mărturiseşte în repetate rânduri. Sasu e ceremonios, chiar emfa-tic uneori, cu predispoziţii subite pentru literaturizare: Zaciu se plânge înrepetate rânduri de rândurile „poetice” pe care i le trimite din America; le-ardori mai descriptive, mai bogate în detalii (deşi ştie foarte bine că cenzuracorespondenţei funcţionează impecabil „la primire”). Sasu e mai melancolic:„Pe Trotuş, am zădărnicit nunta unui coleg, bându-i, în câteva ore, vinul pre-gătit pentru mare sărbătoare; am vegheat o noapte casa unui prieten pustiitde tristeţe; am pus de fiecare dată lumânări în pragul dimineţii pentru unsuflet care a ştiut cu discreţie să nu fie al nimănui.” Bun cunoscător deoameni şi foarte obiectiv judecător al aurei lor personale, nu intră, în schimb,în jocurile psihologice adversative propuse de către preopinent, Zaciu având,în această privinţă, obsesii corozive recurente. Cea mai redutabilă, din anii‘80, e Adrian Marino, concitadin urât cu fervoare: preluând redactareaCahiers roumains..., într-o colaborare totuşi tensionată cu Romul Munteanu,Zaciu se simte angrenat într-o competiţie cu umbra predecesorului său: „Aş

dori mult să putem da o ripostă conului Marino, căputem realiza o revistă excelentă şi fără prezenţa sa,crezută indispensabilă, de neînlocuit etc.” Cu o altăocazie, mimează indiferenţa, dar e absorbit de specta-col, consemnându-l fără detaşare: „Marino s-a întorsdin lungul voiaj parizian, îşi dă obişnuitele aere teri-bile, dar e mai bine să mă fac a nu-l băga de seamă.”

Se vede bine, chiar şi din cele câteva scrisori pecare le avem în volum, că Zaciu are nevoie de Sasu cade o certitudine într-o lume schimbătoare, cu care numai comunică, pe care nu o mai înţelege, şi tocmai deaceea o sancţionează. „În vreme ce cu Marian – scrieel în 1991 – n-am putut limpezi oarecare nebulozităţicare interveniseră între noi, el preferând să ocoleascăcu grijă orice referinţe la subiect, tu ai deschis imediatvorba şi scurta lămurire a risipit imediat norii.”Expatriat, cu pensia mutată dincolo, „nebulozităţile”se datorează obstinaţiei de a forţa o lege care-l defa-voriza: secretar de stat într-o primă instanţă, prorec-tor ulterior, Papahagi nu se eschivează de la ajutor,dar nu poate transgresa cadrul juridic al unei „afa-ceri” care devine, juridic şi psihologic vorbind, din ceîn ce mai alambicată: de aici supărarea. Orgolios,Zaciu îi repudiază pe toţi, dar pune vina pe cei rămaşiîn ţară, reproşându-le ingratitudinea: „Am suferitenorm un an şi mai bine, ca un prost sentimental cesunt, numai la gândul cum am fost tratat de bunii meiamici de altădată, pentru care eu aş fi sărit oricând înfoc, pentru fiecare din ei, îi spun în ordinea deziluzieimele şi a investiţiei mele afective: Marian [Papahagi],

Jean [Pop], Gusti [Buzura]. Dacă cineva mi-ar fi prevestit altă dată situaţiaîn care am ajuns, i-aş fi râs în nas, odată cu capul n-aş fi crezut că în răstur-narea tiraniei vom ajunge cum am ajuns, că toate prieteniile se vor destrămaşi că egoismul şi căpătuiala vor domni, călcând în picioare orice ne-a legat detrecut.”

Bunul cititor e rugat să parcurgă toate aceste nemulţumiri cu un simţcritic bine ascuţit, în speranţa obţinerii unei imagini nedistorsionate, obiec-tive. Aşa cum se poate observa şi din volumul lui Aurel Sasu, multe adevă-ruri de atunci rămân spuse doar pe jumătate, cer întregiri, contextualizări,documente. Pe care – să sperăm... – timpul ni le va aduce odată, cândva...

P.S.: Recunosc că am avut o surpriză uriaşă citind precizarea de pe ulti-ma pagină a volumului: „contravaloarea timbrului literar se depune în contulASPRO”. Ca membru fondator, cred că sunt îndreptăţit să întreb, stupefiat:ASPRO mai există? Sub ce formă? Are patrimoniu? Cine îl gestionează? Înbeneficiul cui?�

Ştefan Borbély

ŞTEFAN BORBÉLY

Aurel Sasu şi Mircea Zaciu

în corespondenţă

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

8

DDespre poezia lui Dan Mircea Cipariu am scris de la început,încă în volumul meu de debut, plăcut surprins de curajul este-tic şi de maturitatea discursului său, care îndrăznea, în plinmandarinat al textualismului, să redescopere „poezia natura-

lă” (citeşte: stilul înalt şi metafora). De-atunci s-au scurs mulţi ani, iar DanMircea Cipariu, imun la polemici, grupuri şi bisericuţe literare, şi-a conti-nuat traseul poetic, crescând carte cu carte, asemeni cercurilor concentriceale copacilor.

Îl regăsesc, deci, în volumul poemul matriţă* acelaşi şi totuşi altul decâtla sfârşitul anilor ’90. I-am citit, cred, mai toate volumele anterioare, la tim-pul lor, însă de-abia acum a devenit evident că seria evoluţiilor succesive cris-talizează într-o formulă limpede, de o evidentă originalitate. Pentru că, dacăatunci, în anii ’90, Dan Mircea Cipariu era o natură poetică, insurgentă şijemanfişistă, acum a devenit o structură poetică. Discursul său a căpătat, alt-fel spus, complexitate şi a trecut de la obsesia versului memorabil la cea apoemului care îşi conţine, pe cât posibil, toate semnificaţiile. A „poemuluimatriţă”, cum spune el însuşi. Spontaneitatea nu a dispărut, desigur, daraccentul cade acum pe construcţia poemului şi chiar a cărţii întregii, care şiea creşte concentric – ajutată şi de concepţia grafică de excepţie, semnată deMihai Zgondoiu –, în jurul ideii de „matriţă”. De „matriţă” şi, în acelaşi timp,de „matrice”, pentru că, dacă poemul, ca orice matriţă, dă o formă realităţiiînconjurătoare, transformând-o în text, nu-i mai puţin adevărat că, asemeniunei matrice, poemul, nu-i aşa?, îşi generează pro-priul său cosmos, adică starea de poezie.

Dan Mircea Cipariu nu a abandonat, înaintede toate, ideea de poezie ca risc estetic sau, maisimplu zis, continuă să refuze a practica poezialeneşă. Căci aşa cum există o manieră textualistă,uşor de folosit spre a mima poezia absentă, existăşi o manieră a „spontaneităţii”, a „inspiraţiei”, aversului „născut”. Poemul matriţă este un con-strucţie literară în care, conform recomandării luiPaul Valéry, inspiraţia şi concepţia se împletescinfinitezimal, încât practic este imposibil să maidistingi între ele. Concret, este vorba de douăcicluri: primul este intitulat bungee jumping, iarcel de-al doilea 13 ispitiri ale şarpelui. Ele sunturmate de un epilog „renga”, poemul matriţă. lapatru mâini, scris împreună cu Ioana Crăciunescu.Din titlurile celor două cicluri se desprinde foarteuşor ideea de risc asumat pe care o implică formu-la de poezie aleasă, „bungee jumping” fiind aceasăritură cu coarda de la mare înălţime, iar ispiti-rea Evei de către şarpe, în Rai, prima încercare lacare a fost supusă umanitatea...

Dacă, totuşi, poetul a abandonat ceva din for-mula poeziei sale de început, el a abandonat melo-dicitatea exterioară a versului şi expresia clamo-roasă care face farmecul poeziei „trăite”. Poemele sale au devenit mai auste-re, versul dă târcoale expresiei gnomice, iar metafora este preponderent denatură criptică. Poezia nu mai şarmează, ci se mulţumeşte, modestă şi orgo-lioasă în acelaşi timp, să sugereze şi, pe această cale regală a sugestiei, săconvingă.

„Tăişuri reci în sintaxă/adrenalină şi zaruri:/bungee jumping!//elasticule gata să rupă în două memoria complice//forţa de atracţie sfâşie îndirect/consumul de amintiri şi de sânge”, spune Dan Mircea Cipariu în poe-mul matriţă. bungee jumping, piesa titulară a primului ciclu. Cu alte cuvin-te, poezia este un salt spiritual în gol, menit să scuture fiinţa de contingent,proiectând-o în spaţiul libertăţii, care este metafizicul: „prin cartie-re/sfârşitul scandează netemător/«eliberare şi bungee jumping!»” (idem).Poetul pare, de altfel, exasperat de contingent, de trăirile comune, de efemer:„«trăire prin electrocutare!»//scrisul e un fir/între veşti rele şi emisfera femi-nină//plouă cu măşti şi cu spaime grele/în Piaţa Mare//ceasul lui Martebate/în pieptul meu/şi întoarce pe dos sentimentul şi visul//până când electri-citatea/devine starea mea de spirit//până când cineva îmi spune/ceva de liniş-te şi Poezie//bat în gramatici secrete/mi se deschide!” (poemul matriţă. tera-pie). Însă terapia banalului prin poezie e iluzorie sau, mai bine zis, tranzito-rie: de aceea, starea de spirit a poetului e exasperarea, iar consecinţa aceste-ia este insurgenţa. De unde alunecarea lucidă, rece, în suprarealism, sau„fuga” către o nouă dimensiune a artei/existenţei: „«îmbracă-te şi fugi» – îmispui în noaptea lichidă/măsurată de târfe şi cardinali//dorinţa aprinde luminide bal/deschide creierul mare în creierul mic/înghite canale şi ademe-niri//«îmbracă-te şi fugi. San Marco e înconjurat de colţii de fildeş de colţii derechin»//«îmbracă-te şi fugi»/n-auzi gândiri întunecate/nu simţi cum vine unzeppelin cu spaţii negre efeminate//«îmbracă-te şi fugi. Venezia zvâcneştesub piele./o limbă nouă cu măşti şi foneme aruncă la mal strane goale şinecuprinsă muţenie».” (poemul matriţă. măşti şi sfârşit).

Dar poezia nu este numai o victorie împotri-va limitei, ci şi o ispitire a acesteia. Exasperareapoetului este lucidă şi, într-un anume sens, chiarironică. Dan Mircea Cipariu n-are nevoie să îşiîmbete, rimbaldian, simţurile pentru a accede lastarea de poezie. Îi este suficient limbajul poetic,cu ajutorul căruia creează succesiuni de prea-pli-nuri şi goluri semantice năucitoare, din conflictulcărora se iveşte „absintul” tămăduitor, care eînsăşi starea de poezie: „«tăiaţi-i capul din oglinzişi sintaxă»/îmi cere şarpele cu biciul înmână/întins pe pagini nescrise/pe geometrii denimeni atinse//«poezia e o artă de tinereţe şi deînceput»/– mă apăr de venin şi de paradisul pier-dut//«poezia nu pune moartea la tâmplă»//«poeziatrece de Final cu fotograme gata văzute»//capulpăpuşii levitează din întuneric în dormitor/capulpăpuşii se ascunde ca un şarpe transparent şi ade-menitor/în camera de scris şi de tortură a sufletu-lui//creierul meu e o ghilotină nefolosită de 300 deani/creierul meu e mereu la pândă//«ce aştepţitu/aşteptăm şi noi!»/– îmi suflă şarpele/vertij/şi/absint” (poemul matriţă. a patra ispitire a şarpe-lui).

Ghilimelele din interiorul poemului, ce ates-tă prezenţa mai multor „voci” şi, implicit, a unui „dialog”, sunt semnul sciziu-nii conştiinţei poetice, ispitită simultan de mai multe orizonturi, nu neapă-rat divergente. Astfel, discursul poetic îşi pierde univocitatea (unii ar puteaspune chiar claritatea, dar de când poezia trebuie să fie clară?), câştigând înschimb tensiune şi, dacă termenul nu e exagerat, tragism. Poezia nu (mai)este, pentru Dan Mircea Cipariu, o îndeletnicire delectabilă a spirituluitânăr, ci efort, risc şi chiar suferinţă. O suferinţă, se-nţelege, interioară, poe-tul neavând plăcerea romantică de a-şi exhiba „rănile”, ci doar onestitatea dea-şi proiecta experienţa pe canavaua textului: „am ordonat creieruluimeu/incertitudini cât pentru şapte vieţi//recoltele au fost pe măsu-ră:/pierderea de sine/şi un limbaj despre dezordinea universului//«totul e con-strucţie/totul e Final!» – a scris şarpele pe lanţuri şi în ficat//din fiecare dinnoi a curs nevindecat/întunericul” (poemul matriţă. a zecea ispitire a şarpe-lui). Cu atât mai mult cu cât „ispita” căreia îi cade pradă nu este una exte-rioară, ci este auto-generată de „şarpele” propriei sale fiinţe: „«eşti sau nu unapostol al Inimii?»/îmi fixează şarpele ochii şi scrisul//ţin înpalme/bulevarde/şi ascunzişuri de iubire şi frică//sunt gata să dau un răs-puns/cu tăişuri/şi flori de câmp/cu vechi romanţe/batiste albe/fluturate de laOrient spre Occident/şi retur//fredonez: «memoria e un câine bătut/cu amin-tiri şi cu lipsa de etică»//îmi ademenesc menajeria şi şarpele din creier:/«eepoca Inimii!»//«e epoca Inimii!»” (poemul matriţă. a douăsprezecea ispitire a

şarpelui).Ciclul final, poemul matriţă. la patru

mâini, semnat Ioana Crăciunescu & Dan MirceaCipariu, nu e o „glumă” poetică şi nici un gestgratuit, ci chiar încheierea conceptuală a uneiexperienţe, care este cea a dedublării. O dedu-blare care a început prin ruptura care alimentea-ză primul ciclu, a continuat prin „dialogul” dia-lectic cu „şarpele” propriei conştiinţe, din celde-al doilea, pentru a se încheia, net şi fărădubii, în cel de-al treilea, prin dedublarea supre-mă, care este ieşirea din sine. „Şarpele” de carese lasă ispitită conştiinţa poetică a lui DanMircea Cipariu aparţine unui alt poet, care esteIoana Crăciunescu. Iar conflictul dialectic chiarse leagă, nu e un simplu joc hedonist: „În oricedialog/Marea ocupă plajă şi dig/prin izbire!/–are o voinţă compusă din două stări!/eu îi suntstarea a doua... //stau în mine însumi/ca în tineînsuţi/dig cu adevăruri relative/şi surprize ce n-au ce căuta în biografia subiectivă//Actul intrăriiîn biografie/este un/viol dulce/infernal// dul-cele îmi face/rău la ficat –//biografia îmi pare oUcraină-n război//oricum ar fi/INTRĂ!–//daţi-mi biografia şi stelele/de început şi sfâr-şit//nu văd lumini/şi nici proprietari/de singură-

tate şi har//intermediar între sânge şi/Final//gata de război/şi de intrare într-un mausoleu [...]”.

Ne aflăm, aşadar, în faţa unui volum grav şi, într-un anume sens, lipsitde jubilaţie, dar a cărui lectură ne oferă nouă, cititorilor, frumoasa jubilaţieintelectuală a poeziei. A unei poezii care refuză clişeul şi locul comun, a uneipoezii care condensează o experienţă trăită, iar nu mimată. Ea necesită o lec-tură la fel de gravă şi de implicată, pe care o presupune, de altfel, însăşi con-diţia de obiect a volumului. Grafica şi lucrările de video-art, semnate, cumspuneam, de Mihai Zgondoiu (unul dintre cei mai bine conturaţi tineri plas-ticieni români), completează şi împlinesc proiectul lui Dan Mircea Cipariu,oferind încă o poartă de acces către semnificaţiile poeziei. poemul matriţăeste una dintre cele mai tulburătoare cărţi de poezie pe care le-am citit înultimii ani.

P. S. (fără nici o legătură cu cronica de mai sus) Cele mai jegoase rân-duri pe care le-am citit în viaţa mea sunt cele dedicate de Marian Popa mor-ţii lui Marin Preda, în Istoria literaturii române de azi pe mâine. �

* Dan Mircea Cipariu – Poemul matriţă, Editura Brumar, Timişoara, 2008.

Răzvan VoncuFoto: Aura Christi

RĂZVAN VONCU

Poezia ca sfâşiere, ispită şi dedublare

RReferentul atins de boală nu contami-nează cu certitudine semnul lingvisticde care-l leagă nenumăratele căutăriale acestuia. Se poate chiar stinge în

singurătate şi va deveni pur şi simplu cel care a fost,mormânt puternic marcat, amintire densă. În lumeacuvintelor, luminile naturale sunt cu succes înlocui-te de electricitate şi nici n-ar fi posibil altfel, căcisemnele nu sunt reductibile la realitate şi niciinvers. Autenticitatea fiinţei ia întotdeauna naştereîntr-o zonă atopică de compromis între cuvânt şilumea dindărătul acestuia. Dar ce se întâmplă însăcând în afara cuvântului nu se află lumea lingvisticnudă, ci multiple straturi suprapuse de semne? Câtăaderenţă va mai cuprinde o referinţă complicată,copleşită de labirinturi semantice, fie în sens deinflaţie, fie în direcţia aneantizării?

Cu designări şi autenticităţi în forme plăpând-caricaturale, invazive sau reciclate ne putem delecta– căci jocul şi logica lor sunt într-adevăr fascinante –în romanul Indiferenţii, al scriitorului italian AlbertoMoravia. Cartea apare în anul 1929, la Milano, pespezele autorului, fiind considerat un roman existen-ţialist avant la lettre. În România, cartea este tradu-să în 1965 la Editura pentru literatură universală deEta Boeriu, traducere republicată în 2007 la EdituraArt. Din punctul de vedere al fabulei, lucrurile se potprezenta astfel: într-o familie burgheză unde conve-nienţele şi ipocrizia se articulează într-o lege forte deacţiune şi gândire, intervine o situaţie cu risc crescutde a nu mai putea fi reglementată. Aceasta estereprezentată de decizia Carlei, fiica Mariagraziei, de

a începe o viaţă nouă, alături de cel care de mulţi aniera iubitul mamei, Leo Merumeci. Amoral şi persua-siv, Leo doreşte şi porneşte la înlocuirea mamei cufiica şi, totodată, se apropie de îndeplinirea planuluisău de a deveni proprietarul casei amantei. Pe dealtă parte, fratele Carlei, Michele, este la curent cutertipurile lui Leo, dar nu îl poate înfrunta până lacapăt. În plus, este prins şi el într-o relaţie ciudatăcu Lisa, prietena mamei sale şi fosta iubită a lui Leo.Extragerea nucleului narativ presupune însă o ope-raţie de artificială simplificare, de neutralizare asemnificaţiilor tari ale romanului, iluzia coagulăriifaptelor în sâmbure aparţinând naivităţii. Peştele seîntoarce aşadar în apă. Ceea ce izbeşte din toate păr-ţile sunt valurile înalte de indiferenţă care se propa-gă de la un personaj la altul, omogenizând atmosfe-ra întâmplărilor, valuri a căror substanţă este per-manent exhibată de naratorul grijuliu să realizezeun acord sigur între imaginile generate de text şicititorul partener la actualizarea lor. Astfel, pe lângăcă indiferenţa este un cuvânt ades folosit de cătrepersonaje – în special de Michele şi Carla – în dialo-gurile lor reale sau interioare, naratorul simte nevo-ia de a contura şi mai clar acest filon predilect, princompletări de tipul zise cu indiferenţă. În acest fel,concluzia care se impune la nivel secvenţial este căpersonajele sunt categoric cuprinse de indiferenţă.Iar rezultanta forţelor de indiferenţă cu intensitatevariabilă este extrem de pregnantă, ba chiar stri-dent-orbitoare. Dacă citeşti romanul doar pentru aajunge la concluzie, nu vei fi de nimic surprins, cidoar obosit că ceea ce la început s-a constituit ca ori-

zont de aşteptare prin titlu, pentru ca mai apoi să fiepână la saturaţie confirmat pe parcursul romanuluin-a generat decât o interpretare facilă, frustrant pre-vizibilă, ornată eventual de acţiune asemănător fil-melor comerciale. Numai că ceea ce am numit con-cluzie este doar un efect al strategiilor textuale şinicidecât un factor individualizant al operei. Pentrua ajuge la măduva semantic-literară trebuie să stră-pungem suprafaţa plană a efectului spre întâlnireareliefurilor rosturilor lui intrinseci.

Rupând pielea subţire a indiferenţei (aşa cumapare ea ca efect global), surpriza care se naşte esteasemeni celei pe care am avea-o dacă îndepărtând omască, am da de un chip în care aceeaşi mască estecarne şi lege a firii, carnavalizare vicleană, căci aarăta şi a ascunde devin simultaneităţi greu inteligi-bile. Indiferenţa se menţine şi în structurile de pro-funzime ale cărţii. Nu se produc răsturnări spectacu-loase de sens, dinamica proceselor care fac din indi-ferenţă o coordonată aparte a romanului sunt subti-le şi anevoios detectabile. Atât Carla, cât şi Michelesunt fiii legitimi ai indiferenţei. Legitimi pentru căreacţiile lor sunt justificabile prin apartenenţa la ofamilie dirijată de o mamă tiranică – într-un modsoft, care aduce întotdeauna la un numitor comungândurile şi exprimările de sine ale celor doi copii,numitor comun care presupune un bun simţ facil, ocomoditate confortabilă a trăirii şi numirii lucrurilor.Mariagrazia corectează continuu impulsurile aşa-zisdeviante ale celor doi copii ai săi, creând o lume-surogat în care locuirea naturală nu mai este posibi-lă. Vulgaritatea, care nu rar sclipeşte mizerabil încadrul acesteia, apare din reziduurile neeliminateale operaţiilor continue de translatare a limbajului(verbal, corporal, simbolic) vertebrant în limbajulminimal al codurilor (lingvistice şi compartamentalela nivel de manieră) de bună funcţionare burgheză.Indiferenţa se configurează ca o proteză ambivalen-tă: a sinelui împotriva familiei resimţite ca mediuostil manifestărilor personale – în acest sens, indife-renţa tămăduieşte pe măsură ce distruge, somnulmonştrilor născând raţiunea stearpă prin care ceeace este glisează în amintire, se instrumen-talizează prin ieşirea din fiinţă (eul indife-

LLa întrebările Iolandei Malamen „Ce neobligă să scriem? De ce scriem cu atâtaînverşunare?”, puse alături de altele,nu tocmai comode, în iarna acestui an,

am răspuns nu fără ezitare: „Ce mare întrebare grea!E ca şi cum ai întreba sângele cine îl obligă să circu-le prin vene. E ca şi cum ai întreba plămânii cine îiface să respire. E ca şi cum ai întreba ochii de ce vădlucruri neluate în seamă decât de demonii literelor –vicleni ca şerpii, iuţi ca vulturii, austeri şi înalţi canopţile polare. E ca şi când ai întreba iarba din cemotive creşte, calul – din ce pricină nu se lasă dealergat, delfinul cum de nu-i trece prin cap să renun-ţe la apă, arborii – de ce nu uită să deseneze, an dean, inele pe trunchiul interior.” Dacă aş fi întrebată:„De ce fotografiezi? Ce cauţi, făcând poze cu artiştiromâni?”, cred că răspunsul n-ar fi diferit decât cuexcepţia câtorva nuanţe. Iată motivul pentru caream reprodus citatul – puţin întins, probabil – de maisus.

Scriu de când mă ţin minte. Fotografiez, deasemenea, de când mă ţin minte. La început, demult, în adolescenţă, îmi exersam ochiul, fotografi-ind livezi înflorite, păduri, pisici, câinii din curteacopilăriei mele, marea, dulcile dealuri ale Moldovei,mestecenii şi leii din parcul „Aleksandr Puşkin”,situat în centrul oraşului Chişinău. Mai târziu,m-am surprins fotografiind livezi cu scriitori, cu cer-titudinea că unii dintre ei şi acum pot fi consideraţi– dintr-un reflex de puber retardat – zei, da-da, zei!Fotografiez, aşadar, păduri de mari oameni, mări decopii ai abisului. Grădini înflorite, magnolii din iubi-ta de mine Saint Julien le Pauvre (o biserică din cen-trul Parisului), câmpii cu maci din preajma Iaşilor,delta Dunării, apusuri răvăşitoare din Valea Loarei,munţi austeri şi roz din Fundata, îmi place să foto-grafiez şi acum.

Port aparatul de fotografiat – e un Samsung cuzoom, dăruit de fratele meu, Andy – pretutindeni cumine. Nu fac poze tot timpul. Mai degrabă, atuncicând simt nevoia, când mă sileşte ochiul ori instinc-tul. Nu-mi plac, de altfel, aparatele sofisticate; ledetest cordial pe cele digitale, întrucât prin ele se sfi-dează oarecum fotografia clasică. Sufăr că nu potface, în continuare, fotografii alb-negru, ca de mult,în adolescenţă, când aveam un mini-atelier acasă,improvizat de Tatăl meu, Semion/Senia; filmele ledevelopam singură, şi pozele făcute, la fel. Continui,cu toate acestea, să fotografiez. În primul rând, cole-gii pândiţi pe la diverse întruniri de litere, simpo-zioane, colocvii, în pauzele de cafea, la un pahar desuc ori la un vin bun. Mă joc de-a fotograful. Întretimp, tot jucându-mă, s-au adunat zeci, sute, poatemii de fotografii. Unele dintre ele, sugestive, reuşite.Altele, inspirate. Iar celelalte, bune sau doar accep-

tabile. Am ales, din vrafurile adunate (puţine, totuşi,în comparaţie cu cele dăruite prietenilor, colegilorsau dispersate pe la redacţiile unor reviste de cultu-ră, unele dintre acestea fiind reproduse fără să fietrecut numele autorului fotografiei!), împreună cucolegii de redacţie, circa o sută. Poate, ceva maimult. Şi le-am adunat între coperţile unui albumintitulat Livada de litere. Titlul e grav şi copilăros înegală măsură şi, spuneam, poartă pecetea unuipuber retardat care credea (şi, har Domnului, areforţa – sau slăbiciunea? – de a mai vrea să creadă!)că unii dintre scriitori, artişti, inclusiv sculptori, pic-tori, graficieni, sunt zei.

Unele fotografii au devenit – dincolo de voinţamea – fragmente de istorie literară (şi nu numai lite-rară!); şi, pentru a verifica acest lucru, e suficient săvăd instantaneele în care e surprins Laurenţiu Ulici,în vreme ce perora, cu câteva luni înainte de a trecerâul Lethe – la Sinaia, la Colocviul romanului româ-nesc, patronat de Nicolae Breban – pe marginea epi-cului pur şi a impactului de ultimă oră a literaturiiasupra publicului cititor; ori e de-ajuns să mă uit lafotografiile în care Maria Luiza Cristescu îţi lasăimpresia că urmăreşte ceva de nevăzut.

Arta de a fotografia m-a făcut să descopăr altefeţe ale artiştilor, ale unora dintre ei. În una dintrefotografiile făcute de mine marelui critic NicolaeManolescu, bunăoară, în timp ce o ţine în braţe peAna-Maria, l-am văzut, brusc, pe autorul Temelor…dezarmat, grijuliu, ca şi când ar fi ţinut în braţe unfruct misterios, de o fragilitate extremă. NicolaeBreban apare în una dintre multele, o, foarte multe-le poze dragi mie… viu, extrem, tulburător-aiuritor-înnebunitor de viu; e ca şi când ar vedea familiara

stafie a lui Nichita, trecând prin faţa lui şi propu-nându-i o nouă metaforă legată de grecii copilăroşisau de draga lui antichitate „dintr-un secol viitor”.Vasile Gorduz, în unul dintre portretele făcute demine în atelierul soţiei sale – o grădină cu heruvimi!–, pictorul şi sculptorul Silvia Radu, poartă stigma-tul unei candori demne şi copilăros-grave, de care,ţin minte, atunci când alături perora autorulBuneivestiri, fusese invadat întregul atelier dinPangratti.

Dar câte lucruri am aflat despre colegii mei,scriitorii, făcându-le poze, apoi privindu-le îndelung,pentru a face o preselecţie în scopul de a reproduceunele dintre ele în paginile revistei Contemporanul!Desigur, fac portrete, pentru a-i cunoaşte mai bine,mai exact, şi pentru a-i cunoaşte; de fapt, îmi facmeseria. Adică datoria. Nimic mai mult.

Restul e… tot literatură. Literă scrisă.Imagine. Metaforă. Surprinse, toate laolaltă, timp demai bine de un deceniu. Posibile fragmente dintr-oposibilă, nicicând încheiată, istorie a culturii româneîn imagini. Care nu e – nici pe departe! – o cultură deneglijat!�

Iulie 2006

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

Foamea de a fi

AURA CHRISTILivada de litere

FOTO: NICOLAE BREBAN

ADRIANA TEODORESCUAutenticităţi destrămateşi paradisuri reciclate

�

10

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ÎÎn multe basme româneşti văile sunt reprezentate ca fante ale timpu-lui, uneori ca nişte capcane făcut pentru a întări voinţa de viaţă.Aureolată, ca şi muntele, de o taină adâncă şi excepţională1, valea estespaţiul prăbuşirilor, comparabil cu universul instinctual în care sunt

reprimate dorinţele. Într-o poezie populară valea apare şi ca recipient al trăirilorintense, un fel de buzunar al emoţiilor româneşti: Arde, Doamne, dealurile/ Sărămâie văile,/ Să se-adune dorurile! Ca loc secret al pasiunilor, valea marchea-ză şi un punct intens al vieţii, pe cât de ocrotitor pe atât de eroziv, căci în miezulevenimentelor intense viaţa se consumă în ritm accelerat.

Simbol catabasic, alternativă, într-un spaţiu mioritic, cu sensuri legate deiniţierea prin moarte, valea este reprezentată în literatura populară şi ca emble-mă a marilor încercări. În balada Mănăstirea Argeşului, meşterii coboară pe firulrâului, într-un loc blestemat în care zidurile se surpă, iar Mioriţa debutează cu ocoborâre, care anticipă alunecarea gânduluiîn lumea morţii, pe care eroul trebuie s-oînfrunte: Iată vin în cale,/ Se cobor la vale.Coborârea reprezintă aici un sens adiacentmorţii, impresie întărită şi de momentul(apusul soarelui) şi de spaţiul presupusuluisfârşit (un câmp de mohor), dar mai cuseamă de cifra ritualică. În multe mituri,catabasa este suprema probă iniţiatică şi deconfirmare a propriilor limite. În sensulacesta Valea Plângerii, din mitologia creşti-nă, constituie o uşă deschisă spre viaţă, spresuferinţa caracteristică lumii trecătoare.Când prinţul din basmul Tinereţe fără bătrâ-neţe... cade accidental în Valea Plângerii, elreia contactul cu suferinţa, reintrând, prinurmare, în circuitul omenesc. Durerea esteapanajul omului viu şi trecător.

Într-un binecunoscut basm românesc,sensul acesta, de sursă ori de recipient ine-puizabil al vieţii, este asociat atât cu trece-rea timpului, cât şi cu spaţiul coborâtor alvăii. În basmul Fata în grădina de aur, per-sonajul ratează şi din acest motiv nu se mai poate întoarce acasă, nu mai poatesă reintre în circuitul vieţii normale, ci cade în spaţiul amorţitor al unei văi.Povestea pare să propună o viziune a lumilor măcinate de timp şi ţinute subopresiunea limitelor. Există aici un univers întreg de văi în care existenţa sederulează greu, obstrucţionată de reguli şi evenimente teribile. În general, valea,prin valenţele ei catabasice, reprezintă în mentalităţile folclorice un pasaj cătrealtă ordine ori un loc de popas. Orice coborâre include sensurile căderii din nor-malitate, adică o situaţie de criză, de letargie, de pierdere a contactului cu viaţade până atunci. Valea este drumul care coboară. Este adâncitura, spaţiul de subprag.

Subiectul basmului se clădeşte în jurul unor văi simbolice. Un împărat îşiînchide fiica într-un castel din Valea Galbenă deoarece vrea s-o ferească de ochiioamenilor. Este vorba aici despre un spaţiu de conservare, un paradis septic,situat între viaţă şi moarte. Valea Galbenă nu are atât valenţele unei ascunză-tori, cât pe cele ale unui loc ispititor. Când un prinţ află de frumuseţea fetei, por-neşte imediat în căutarea ei, cu ajutorul Sfintei Miercuri, a Sfintei Vineri şi aSfintei Duminici. Acest simbolism fixat sub egida timpului, prin evocarea patroa-nelor săptămânii, se înscrie în marile viziuni despre efectele efemerităţii. Eroulare de trecut tot felul de obstacole, cum ar fi Valea-Amintirii sau Valea-Deznădejdii – spaţii care îi pot inocula nostalgii şi suferinţe legate de trecereadevastatoare a timpului. Dar, întrucât are un ideal şi este ajutat de cele trei sfin-te, iese de fiecare dată din capcanele timpului. Numai după ce fata moare, el îşipierde dorinţa de viaţă, dându-şi sufletul de tristeţe, în Valea-Amintirii. Pânăatunci însă, eroul îşi croieşte drum spre Valea Galbenă a promisiunilor, trecândprin alte văi, adică prin capcanele timpului, unde sunt depozitate suferinţeleomeneşti, adică viaţa în forma ei cea mai concentrată, în componenta ei distruc-tivă.

Interesant în această poveste este în primul rând amănuntul că prinţulscapă din văile primejdioase nu doar pentru că ţine cont de sfaturile sfintelor, cipentru că este cuprins se teama de a nu rata. El iese din cele două spaţii prinforţa experienţei şi nu prin actele vitejeşti pe care le cere structura unui basm.Respectiv, este azvârlit din cele două văi de propria groază. Acest detaliu suge-rează încă o dată că valea are aici însuşirile unei lumi închise şi aberante; este o

fantă în spaţiul normal, şi din ea se poate ieşi doar prin legătura pe care eroul opăstrează cu lumea normală. El este cuprins de groază pentru că deţine încăresorturile unei fiinţe omeneşti. Este o groază înrudită cu cea a lui Faust, pe caremoartea lui Filemon şi Baucis îl umple de căinţă. Pentru eroul goethean, senti-mentul de vinovăţie este însă salvator, îl ridică deasupra idealurilor profane şi îlreaduce la condiţia de rob şi de fiinţă creştină, pe câtă vreme pentru prinţul dinbasmul românesc, groaza care îl readuce în lume este susţinută de un ideal, de odorinţă învingătoare. Drumul lui duce către fata închisă ea însăşi într-o vale. Eaeste exclusă din lume, izolată şi ţinută într-un spaţiu intermediar, între prinţulcare a pornit spre ea şi zmeul care o zăreşte din înaltul cerului. Simbolismul VăiiGalbene se leagă vag de sensurile unei lumi spiritualizate, căci aici se ajungedoar după trecerea tuturor probelor. Este un fel de pliu, în care este ascunsădorinţa prinţului. Valea Galbenă apare ca un spaţiu ascuns dincolo de pragul stă-

rii conştiente şi în care nu se poate pătrundedecât într-o condiţie specială, ca cea a zmeu-lui, care este un duh capabil să ia orice înfă-ţişare. Amintirea ori deznădejdea nu suntdecât trepte care duc spre Valea Galbenă, apromisiunii.

Când eroul pierde, se întoarce de bună-voie în Valea-Amintirii, spaţiu al memorieirecuperate, dar şi al eşecului. Vinovăţiaprinţului învins este generată de modul deviaţă pe care istoria i l-a impus. Efigia învin-gătorului tronează deasupra mentalităţilorgenerale. Cel care îşi părăseşte ipseitateaeste dator să învingă. Dar ce înseamnăaceasta? În primul rând, să dobândeascăatenţia celuilalt, să obţină, nu neapărat lau-rii, ci măcar invidia semenilor. În aceastăcondiţie, de ins ieşit în valvârtejul întâm-plării pentru a fi remarcat, poate obţinerecunoaşterea şi odată cu ea un loc întreoameni. Când nu reuşeşte să capete aceastăsituare, copleşit de suferinţă, dar mai cuseamă de vină, se autodistruge, se întoarce

în cuibul cald al sinelui şi cade pradă disperării. Adică ceea ce face prinţul dinbasm, care se refugiază în Valea-Amintirii ca să-şi aştepte moartea. Dar senti-mentul acesta, chiar dacă ucide, este intens, înseamnă trăire în relaţie cu ceilalţişi, nu în ultimă instanţă, conştiinţa propriei măsuri omeneşti.

În ciuda circumstanţelor favorabile, prinţul a ratat în mod stupid, după cese luptase cu văile, după ce o scosese pe fată din castel, adică aproape ajuns lamal. Cu atât mai cumplită devine ratarea lui, cu cât înfrângerea are loc în cir-cumstanţe atât de umilitoare. De aceea, sentimentul lui de culpă vine ca o răbuf-nire a tuturor complexelor, iar întoarcerea în Valea Amintirii descinde dintr-ovoinţă vinovată, adică este un mod de manifestare a libertăţii în condiţii de scla-vie, ca să-l parafrazăm pe Ricoeur2. Înfrângerea eroului seamănă cu o ieşire dinclub, cu o abdicare de la îndatoririle cetăţii şi, sub acest aspect, Valea-Amintiriitrebuie înţeleasă ca metaforă a inerţiei. Capacităţile magnetice ale rememorăriivin din faptul că se plasează într-un timp subteran, paralel prezentului, un fel deapendix aflat în continuă evoluţie. În această ispitire neîntreruptă a unui timpdefunct, fiinţa pierde adeseori sensul progresiv al vieţii. Dacă recăpătarea acci-dentală a amintirilor poate constitui un act iniţiatic ori o terapie spirituală, nuacelaşi lucru se întâmplă în pliurile înşelătoare ale unei văi, în care timpul îşipierde cursul, determinând o stagnare emoţională, capabilă să înfrângă oriceideal. Prinţul este conştient de efectele nocive ale acestei văi, dar se autopedep-seşte, nesuportând modul umilitor în care a ieşit din competiţie. El a rămas înafara evenimentului. Iar această întâmplare este mai dureroasă decât însăşipierderea prinţesei. Valea Amintirii reprezintă pentru el un refuz al faptelor vii-toare.

În toate cazurile, valea sugerează un hiat temporal, un fel de capcană aeternităţii, în care sufletul este supus unei repetiţii epuizante (ca în Valea-Amintirii), unei placidităţi nesfârşite (Valea Galbenă), unei frici mobilizatoare,adică sensurilor pe care le cuprinde orice act al coborârii şi al morţii. �

1 Lucian Blaga – Gândire magică şi religie, Ed. Humanitas, 1996, p. 932 Paul Ricoeur – Fallible Man, Fordham University Press, New York

1986, p. 68

FICTURA

DOINA RUŞTI

Liniştea perfidă a văilor

rent chiar şi sieşi), şi, în acelaşi timpavem de-a face cu o protezare ce are dreptscop inserţia fără dureri în universul per-

vertit al familiei şi al mediului social cu care aceastarelaţionează (Carla închise ochii cu o vagă dorinţă dea se abandona, de a se anihila în imobilitatea lumiiînconjurătoare – p. 91). Carla este animată de undispreţ profund pentru inconsistenţa din care e făcu-tă viaţa sa, cu orizonturi la fel de inconsistenteînspre o societate cu mecanisme puternice de extir-pare a valorii adevărului, de anemiere totală a aces-tuia. Pentru Michele lucrurile stau la fel, dar direc-ţia lor, logica cauză-consecinţă este alta, nu dinspresine înspre ceilalţi, ci invers. Vina acestei schimono-seli a lumii nu se iscă dintr-un handicap intern alsău, ea se datorează (consideră el) modului în careceilalţi i-au clădit învelişurile succesive (mod deexprimare şi manifestare, casă, mediu familial, rela-ţii sociale: şi tot mamei îi aparţinea şi lumea astadiformă, falsă de-ţi strepezea dinţii, amar de grotes-că (p. 212)). De aceea, dacă Carla va încerca o salva-re ea o va face aruncând ancora în exterior (la înce-put este convinsă că Leo o va ajuta să înceapă o viaţănouă, să facă viaţa să rupă chingile unei permanen-ţe năucitoare, a unei sfâşieri continue în nimic), întimp ce Michele se va lua mai cu seamă la trântă cusine, îşi va prescrie scenarii complicate, forţândzadarnic căderea din regizor în actor, căci conştiinţarolului nu îl va părăsi niciodată. Michele este, de alt-fel, cel care pe lângă faptul de a trăi indiferenţa, oproblematizează neîncetat, localizând-o la nivelulîntregii lumi şi analizându-i reprezentările în mama

sa, în Carla, Leo, Lisa şi, desigur, în el însuşi. Carlei,autorul îi rezervă mult mai puţină necesitate de aînţelege indiferenţa prin intermediul limbajului, eafuncţionând mai mult ca pretext pentru gândireaplăpând-filozofică a fratelui său şi asigurând o canti-tate faptică necesară desfăşurării acţiunii romanu-lui. Deşi încercând strategii diferite de a se lepăda deindiferenţă, cei doi fraţi vor eşua în egală măsură.Carla va deveni amanta lui Leo şi va persista înacest statut aflând ceea ce ştiuse de la bun început,că viaţa nu se schimbă, nu vrea să se schimbe (p.10),apoi va consimţi să devină soţia lui, cu toate că nuare nici cea mai mică iluzie asupra a ceea ce ar puteaînsemna acest pas. De cealaltă parte, Michele nu-şiva putea spulbera ceaţa simţirii prin intensitateacugetărilor, o falie crescândă va întrerupe definitivcurgerea gândurilor în forma faptelor şi tănărul vatrebui să cunoască din el pe cel care ar trebui să fieşi pe cel care de fapt, de la un anumit punct, nici numai e. Michele va accepta ca Leo să se căsătoreascăcu sora lui şi să-i batjocorească mama, aşa cum ante-rior fuse incapabil să dea în vileag trucurile (psiholo-gice, în primul rând) acestuia de a intra în posesiacasei lor. Niciunul din gesturile lui Leo, oricât de jos-nic ar fi fost, nu izbutea să-i scuture indiferenţa;după câte un fals acces de ură, isprăvea întotdeaunaprin a se regăsi aşa cum era acum (p. 122). Cu toateacestea, personajul-monstru al romanului, LeoMerumeci, amantul fără scrupule al mamei, atrasaproape incestual de juna Carla, cea pe care o văzu-se crescând, are o putere magnetică (aşadar care emai mult decât faptul că îi lasă indiferenţi şi că nu

pot reacţiona normal la cele întreprinse de el) asupracelor doi fraţi, ca să nu mai vorbim de Mariagraziacare îl adoră şi care pentru el nu ezită să-şi discredi-teze şi să-şi umilească propriii copii. Leo este singu-rul a cărui agitaţie nu este contaminată de tresăririfilozofic-metafizice sau doar sufleteşti. Rece şi lascivîn acelaşi timp, Leo este pragmaticul prin excelenţă,vectorii săi de fiinţă sunt întotdeauna corecţi înorientarea lor lucidă, nici un punct nu se frânge, nuse întreabă în linearitatea tăioasă. Pentru el mascacamuflează, fără a stabili însă o ierarhie de putere aetalării, respectiv a escamotării. Altfel spus, ceea cenu se vede nu are fragilitatea corpurilor care, neocro-tite, se strică, ci a fost distribuit în această poziţiedatorită unui calcul atent, care, şi dacă se dovedeşteeronat, nu are forţă de distrugere. În aşa fel avegheat Leo la realizarea planului său, încât mascasa căzută nu i-ar putea dăuna prea mult. Nu mimea-ză iubirea pentru Mariagrazia, poate doar o afecţiu-ne modestă; nu ascunde faptul că îi place Carla, doarînvăluie într-o aură paternă trâmbiţarea acestorsentimente; nu se comportă exemplar şi are ieşiri(controlate) de violenţă grosolană; ameninţă discretcu evacuarea proprietarilor din casă, apoi recidivea-ză în omul dispus să dea o mână de ajutor. �

Alberto Moravia – Indiferenţii, Editura Art, 2007,

traducere din limba italiană de Eta Boeriu,311 p.

�

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

11LEV TOLSTOI:

JURNAL VERSUS MEMORII

RRevista Contemporanul a dedicatun dosar special (nr. 4/2009)„cazului Tolstoi” – un furt inte-lectual, căruia presa naţională

i-a acordat în ultimele luni un spaţiu impresio-nant. Pe marginea abuzului comis de EdituraAdevărul Holding s-au pronunţat în paginilerevistei Răzvan Voncu, Dumitru Balan, MihaiDascalu şi Aura Christi.

Nr. 5 al revistei Contemporanul conţinealte câteva intervenţii aplicate pe margineaacestui caz de vandalizare a unei ediţii consa-crate, intervenţii semnate de Marian VictorBuciu, Crişu Dascălu, Marina Vraciu şi BogdanMihai Dascălu. Amintim că, în toamna anuluitrecut, Editura Adevărul Holding a reprodus,vandalizând, abuziv, cu titlul Memorii de LevTolstoi (2 vol.) – „în traducerea” unui individfantomatic, numit „Ghenadi Strungar” – titlulJurnal de Lev Tolstoi (2 vol.) în traducereaJaninei Ianosi, note, comentarii, aparat critic deprof. Ion Ianoşi, membru de onoare alAcademiei Romane, Editura Ideea Europeană,2005. Acest scandalos, incalificabil furt intelec-tual, făcut public de Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană în decembrie anul trecut, a suscitatinteresul mass-media, scandalizând opiniapublică, precum şi câteva instituţii naţionale şieuropene, care au reacţionat prin organismelesale abilitate. Menţionăm că pe rol se află douăprocese, acest caz, la sesizarea ORDA, aflându-se în atenţia Inspectoratului General al PoliţieiMunicipiului Bucureşti.

Dintre organismele editoriale au protestatpublic Asociaţia Publicaţiilor Literare şi

Editurilor din România (APLER; preşedinte:Ion Tomescu) şi Asociaţia Revistelor şiPublicatiilor din Europa (ARPE; preşedinteCassian Maria Spiridon).

„Cazul Tolstoi” nu este singurul exemplude abuz al societăţii Adevărul Holding. Au deve-nit deja cunoscute altele două: Enigma Otilieide G. Călinescu reprodusă „fără acte în regulă”,precum şi „cazul traducătorului DragoşStoenescu”.

Din cuprinsul impunatorului dosar găz-duit de revista Contemporanul (nr. 5), menţio-năm: Manelizarea lui... Tolstoi, Tolstoi contraTolstoi, Jurnalul unei fraude, O ediţie-surprizăa Jurnalului tolstoian, Marca scriitorului,Vigilenţa laşă, Plagiatul secolului, Ştergerea„semnelor particulare”, Fiecare tentativă de inti-midare va fi făcută publică.

Prin aceste demersuri consecvente, invi-tăm lectorii, jurnaliştii, colegii noştri – cărora lemulţumim pentru solidaritate – la o dezbaterepublică pe marginea acestui incalificabil cazdenumit în presa naţionala „plagiatul secolu-lui”.

Aşteptăm în continuare reacţii din parteaconducerii Uniunii Scriitorilor din România şi aAsociaţiei Editorilor din România (AER).

În acest număr al revistei noastre publi-căm un excurs, „un studiu de caz” al domnuluiprofesor Ion Ianoşi, membru de onoare alAcademiei Române, precum şi corespondenţadintre Fundaţia Culturală Ideea Europeană şiMuzeul de Stat „Lev Tolstoi” din Moscova, pres-tigioasă instituţie care ne aduce la cunoştinţă,

între altele, faptul că nici Polnoe sobranie soci-neni’ (Iubileinoe izdanie) – Opere complete(Ediţia academică), tipărită la Moscova şiLeningrad, începând cu centenarul naşterii luiTolstoi, din 1928, până în 1958, în 90 de volumeformat mare („ediţie redactată, precizează IonIanoşi, până la volumul 72 de către cel maiapropiat colaborator al scriitorului, VladimirCertkov) – după care Janina Ianoşi a făcutselecţia şi respectiv traducerea Jurnalului tols-toian – nici manuscrisele aflate în fondurileMuzeului de Stat „Lev Tolstoi” n-au fost consul-tate: „În ultimele decenii de oamenii de ştiinţăromâni, care se interesează de opera L.N.Tolstoi, nu au vizitat nici sectorul fondurilor decarte şi nici sectorul de manuscrise ale muzeu-lui”.

Precizăm că am făcut un schimb de adresecu Biblioteca Academiei Române şi BibliotecaNaţională a României, adrese în care sunteminformaţi că – previzibil, fiind vorba de o ediţiedevenită între timp rară! – ediţia menţionatănu se află nici în fondul de carte al BiblioteciiAcademiei, nici în acela al Bibliotecii Naţionalea României.

Admitem, admitem totuşi că „GhenadiStrungar” e ceva mai mult decât... o fantomă.

Atunci stăm şi ne întrebăm aşa, retoric: deunde anume a făcut rost d-sa de cele 13 volumedin ediţia amintită şi cum de a izbutit – prin cemiracol malign? – să facă o selecţie... identică cucea operată de doamna profesor Janina Ianoşiîn colaborare cu domnul profesor Ion Ianoşi?�

CONTE

12

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

I

JJanina Ianoşi şi Ion Ianoşi, în calitatede cunoscători ai limbii şi literaturiiruse, cu lucrări în materie publicate,am fost solicitaţi de către Editura

Univers din Bucureşti (director: prof. univ. RomulMunteanu; şef al departamentului culturilorslave, asigurând în principal valorificarea litera-turii ruse: Mircea Aurel Buiciuc) să efectuăm tra-ducerea şi adnotarea unei ediţii româneşti dupăDnevniki – Jurnale, lucrare aparţinând lui LevNikolaievici Tolstoi.

Conform înţelegerii şi pe baza unui „con-tract” în consecinţă, Editura Univers s-a adresatcelei mai mari biblioteci din Moscova, Bibliotecade Stat „V.I. Lenin”, solicitându-i, cu împrumut pedurata muncii prestate, volumele jurnalului tol-stoian din ediţia academică rusă: Polnoe sobraniesocineni’ (Iubileinoe izdanie) – Opere complete(Ediţia academică), tipărită la Moscova şiLeningrad, începând cu centenarul naşterii luiTolstoi, din 1928, până în 1958, în 90 de volumeformat mare. (Ediţie redactată până la volumul 72de către cel mai apropiat colaborator al scriitoru-lui, Vladimir Certkov.)

Prin bunăvoinţa Bibliotecii de Stat moscovi-te am obţinut astfel, în 1973, cele 13 volume dinDnevniki, volumele 46–58 din „ediţia jubiliară”,apărute între 1934 şi 1958; inexistente în bibliote-cile din România. Menţionez că întreaga ediţieacademică rusă, inclusiv volumele de jurnal, auapărut corect şi complet (integral pentru aceaetapă a reconstituirii arhivei scriitorului), situaţiede excepţie în Uniunea Sovietică din vremea res-pectivă, în bună măsură explicabilă în urma apre-cierilor elogioase la adresa lui Tolstoi din partealui Lenin. Aşa se explică necenzurarea, din volu-mele ediţiei, nici a meditaţiilor de natură religioa-să şi nici a observaţiilor tăioase la adresa revolu-ţiei, socialismului sau marxismului, precum şi aaltor opinii distonante faţă de regimul politicsovietic – din abundenţă prezente inclusiv înJurnal…

Selecţia, traducerea, adnotarea, redactareacelor două volume convenite a durat din 1973până în 1975, respectiv (vol. II) în 1976. Aceşti aniau însemnat o muncă extrem de migăloasă, solici-

tantă, istovitoare. O îndatorire dintre cele maigrele a constat în selectarea textelor, pentru ca din13 volume să rezulte numai 2 volume româneşti,care să ofere totuşi probele cele mai concludenteasupra originalului, fără edulcorări ori mistificări,cât mai variat şi, pe cât posibil, deplin. Au trebuitoperate masive „tăieturi” în text, omisiunileurmând a fi indicate prin paranteze oblice: /…/.Am urmărit, cu maximă acribie posibilă, specifică-rile de loc, timp, împrejurări, din ediţia originală,deseori preluându-i-se, în acest scop, parantezeledrepte: […]. Eram datori să menţinem totul câtmai aproape de textul original.

Selecţia i-a revenit Janinei Ianoşi, în per-spectiva traducerii pe care urma s-o realizeze.Subsemnatul Ion Ianoşi am asistat-o permanentîn prima operaţie, continuând să ne sfătuimîndeaproape şi în cursul celei următoare.

Bizuindu-ne în măsură decisivă pe volumeleediţiei academice, am consultat, orientativ, şi edi-ţiile ruse ale seriilor ulterioare, pentru uzul publi-cului mai larg, de Opere: iniţial volumele 19 şi 20dintr-o ediţie în douăzeci de volume (1965); iar, lareeditări, volumele 21 şi 22 dintr-o altă ediţie, îndouăzeci şi două de volume (1985). În ambele seriimai restrânse lipseau însă destule fragmente reţi-nute pentru ediţiile româneşti din Opere complete.

Subsemnatul Ion Ianoşi mi-am asumat, prio-ritar, alcătuirea unui aparat critic, menit săsuplimenteze şi să expliciteze traducerea, spre a-lghida pe cititorul român în hăţişul trimiterilor şiimplicaţiilor tolstoiene.

Lev Tolstoi, Jurnal, a apărut la EdituraUnivers în colecţia „Corespondenţă, memorii, jur-nale”: vol. I (1847–1895) în 1975; vol. II(1896–1910) în 1976. (Redactor de carte: InnaCristea) Pe pagina interioară de titlu se aflau spe-cificările: „În româneşte de Janina Ianoşi”;„Prefaţă, tabel cronologic, note şi comentarii: IonIanoşi”.

Volumele au fost ulterior reeditate: Ediţia aII-a (neexplicitată ca atare), la Editura Elit, fărădată (în fapt, publicată în 2000); şi „Ediţia a III-a,revăzută”, la Editura Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană, tipărită în 2005. Colaborând în pregă-tirea noilor apariţii, în principal Janina Ianoşi arevăzut şi îmbunătăţit traducerea, iar Ion Ianoşi –studiul introductiv şi notele pentru volumul I,notele, tabelul cronologic şi indicele de nume, pen-tru volumul II. Detaliile sunt consemnate în „Notăasupra ediţiei”, fiecare aflată în deschiderea edi-ţiilor II şi III (note mai amănunţite decât la primaediţie). Ambele reeditări au însemnat o suplimen-tară muncă de durată.

Însumate, cele trei ediţii de Jurnal (în conti-nuare: ediţiile I.) au solicitat, din partea traducă-toarei Janina Ianoşi, cât şi a comentatorului IonIanoşi, aproximativ cinci ani de muncă asiduă.

II

În ziua de 25 iulie 2008, o doamnă redactor,al cărui nume nu l-am reţinut, i-a solicitat JanineiIanoşi, telefonic, din partea Editurii AdevărulHolding (în continuare: AH), reeditarea volume-lor: Lev Tolstoi, Jurnal. Janina Ianoşi a declinatoferta, precizând că drepturilor de autor, pentruediţia a III-a, aparţin Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană.

Pe 29 iulie, aceeaşi persoană i-a cerut doam-nei Aura Christi, tot prin telefon, dreptul de areproduce ediţia „Jurnal” de Lev Tolstoi de cătreAH. Aura Christi a refuzat deasemenea propune-rea, argumentând cu intenţia Editurii IdeeaEuropeană de a le republica, cu ocazia centenaru-lui morţii lui Lev Tolstoi, în 2010.

La Târgul de carte din noiembrie 2008, AH alansat, în „Colecţia Adevărul”, două volume Lev

Tolstoi, sub titlul Memorii, cu unica precizare pepagina interioară de titlu: „Traducere de GhenadiStrungar” (în continuare: ediţia S.). Unica – pen-tru că: a) nici pe contrapagina interioară de titlu,nici în prezentările succinte ale ambelor volume(S. vol. I, 4 şi vol. II, 4), nu sunt indicate origina-lul (sursa rusă / sursele ruse), după care s-ar fiefectuat traducerea; b) la vedere, textul nu e supli-mentat de nici una dintre explicitările uzuale înastfel de situaţii: prefaţă, note, eventuale indicebiografice şi de nume. În privinţa notelor explica-tive, omisiunea se va dovedi, în bună măsură –cum voi arăta mai jos –, înşelătoare.

Titlul. În opera lui Tolstoi nu există nici ocarte purtând titlul Memorii. Ca gen literar„memoriile” sunt fundamental diferite de „jurna-le”. Numai acestea din urmă acoperă denumireaoriginală de Dnevniki.

Ar putea induce în eroare însemnările răzle-ţe pe care Tolstoi le-a aşternut pe hârtie la bătrâ-neţe (începând cu 13 ianuarie 1903, adică apropi-indu-se de 75 de ani), la cererea prietenului săuPavel Biriukov, care îi alcătuia biografia. El îşirememora cu acel prilej, fragmentar, anii copilă-riei şi ai tinereţii. Aceste însemnări târzii, de apro-ximativ cincizeci de pagini manuscris, nu aveau săfie incluse în Opere complete. Autorul le-a numit„vospominania”, „amintiri” (termen folosit atât înediţia I – cea de a treia, la care îndeobşte voi facetrimiterile – vol. II, 126, cu explicaţii de subsol;cât şi în ediţia S., vol. II,134, fără vreo explicaţie).Şi în această situaţie, cu totul marginală, corectrămâne: „amintiri”. Tolstoi n-a scris, aşadar, nici-când „memorii”, cu atât mai puţin se preteazăacestui titlu „jurnalelor” lui.

Colontitlul. Pe tot parcursul volumelor, lastânga scrie „Lev Tolstoi”, iar la dreapta – „Operecomplete”. Redactorii AH nu par a şti ce reprezin-tă, în cazul dat, „opere complete”: 90 de volume înediţia academică, printre ele voluminoase tratatede natură religios-morală, compendii de „înţelep-ciune” şi manuale şcolare, multe volume de publi-cistică şi de corespondenţă şi altele. Oare AH pre-supune că „opere complete” însumează doar câte-va celebre romane şi povestiri, suplimentate deprezentele „memorii”?

Notele AH semnate „Editorul”. Oricât desuccinte, ele abundă în locuri comune, generali-tăţi, dar şi inexactităţi.

Memorii „reprezintă o «maşină a timpului»care ne introduce într-un univers interior”. „[…]memoriile sale pun în lumină setea de justificareraţională şi morală a vieţii” (vol. I). „În jurnalulsău Tolstoi a avut primele încercări de analiză psi-hologică, tehnică ce a devenit ulterior principalaunealtă literară. / Raţionalismul lui Tolstoi a găsitteren favorabil în doctrina filosofică, Tolstoi celiraţional a rămas viu sub suprafaţa dură a dogmeireligioase.” „Tolstoi a avut contact cu diferite sectecreştine comuniste şi anarhiste, precum familiaDukhobor. Dar în ciuda vederilor neortodoxe şi adoctrinei lui Thoreau în ceea ce priveşte nesupu-nerea civilă, Tolstoi a fost lăsat în pace de cătreguvernul rus, care nu dorea o expunere publicăinternaţională” (vol. II).

Totul în aceste „note” dovedeşte necunoaşte-rea scriitorului (de către redactor? de către „tradu-cător”?). Ce înseamnă „maşină a timpului”? Cumsă vrea T. o „justificare raţională” a vieţii şi săurmărească „raţionalismul”? „Primele încercări”invocate îi întovărăşesc în fapt toată viaţa (din1847 până moare, în 1910). Despre ce „suprafaţădură” poate fi vorba? Cum să fie sectele respective– „comuniste”? când în fapt ele au fost doar ereti-ce, pentru Biserica pravoslavnică – cea care l-a şiexcomunicat pe Tolstoi pentru propriile lui „erezii”(sub nici o formă „comuniste”). Americanul HenryDavid Thoreau, cu vederi de nuanţă într-adevăranarhistă, e doar una dintre multiplele surse pre-

ION IANOŞILev Tolstoi: Jurnal versus Memorii

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

dilecte pentru T. (autor ba de „memorii”, ba,totuşi, de „jurnal”). Cea mai gogonată eroare comi-să în aceste „note” rămâne însă trimiterea la„familia Dukhobor”. Care „familie”? „Duhoborii”(literal: „luptători pentru duh”), ca şi „molocanii”,reprezintă o sectă religioasă; ca şi alţi sectanţi,sunt deseori menţionaţi în jurnal. Ei au fost activsprijiniţi de T., moral, financiar şi pentru ca mulţisă poată emigra în SUA. Dacă „Editorul” ar fi par-curs câte ceva din pretinsele „memorii”, s-ar fidumirit cine au fost „duhoborii”, chiar şi fărăexplicaţii suplimentare.

În orice caz, aceste „note” nu-l ajută pe citi-tor, ba mai degrabă îl induc în eroare. Cititorul nuaflă nimic despre sursele consultate de traducător,felul în care a fost alcătuită ediţia.

Traducătorul. De câteva luni, de cândmass-media a relatat „cazul” acestor Memorii,persistă misterul cu privire la „traducătorul”Ghenadi Strungar. AH refuză să-i dezvăluie iden-titatea şi contractul de traducere. El nu figureazăcu nici o contribuţie în biblioteci; sistemul Googleaccesează, pe internet, doar articolele recente des-pre presupusa lui participare la „traducerea”Memorii-lor – nu şi propria sa biografie ori biblio-grafie. Apare tot mai accentuat bănuiala căGhenadi Strungar nu există, iar sub acest pseudo-nim se ascunde altcineva. Cine? AH nu doreşte sălimpezească situaţia.

Cartea. Memorii reprezintă un furt inte-lectual, un rapt, un plagiat, o ediţie vandaliza-tă, o piraterie după ştiinţa mea fără precedent înRomânia, întrucât acoperă toate cele 933 depagini din ediţia S., preluate integral din ediţiile I.(Definiţia plagiatului în Marele dicţionar de neolo-gisme, din 2004: „lucrare însuşită de la altcinevaşi prezentată drept creaţie personală”.)

Totalitatea fragmentelor din S. coincid cucele din I. Fiecare are aceeaşi întindere, începe şise termină cu aceleaşi pasaj, urmează o cronologieidentică, pe zile, luni, ani, cu secţionarea celordouă volume în acelaşi loc. Sunt două diferenţeminore, ambele în defavoarea S.

În primul rând, „traducătorul”/redactorii dela AH au renunţat la intervenţiile ediţiilor ruseprin […], care disociau precizările editorilor ruşide propriu-zisa datare ori localizare la Tolstoi; caşi la segmentările ediţiilor I., prin /…/, datorităcărora erau semnalate „tăieturile” operate înnotaţiile din aceeaşi zi. În consecinţă, ei au omis şialte indicii ale fragmentărilor româneşti faţă deoriginalul rus mult mai întins – de exemplu cifre-le enumerărilor (unde textul I. putea sări, depildă, de la 4 la 8 sau 12). În ediţia S. totul curgeindistinct, de parcă „memoriile” ar fi, zi de zi, omo-gene; ceea ce produce multe urmări nedorite, sal-turi logice, imprecizii, confuzii, pasaje ininteligibi-le.

În al doilea rând, „traducătorul”/redactoriiau modificat, când şi când, cuvinte sau ordinea lorîn propoziţie. Aceste mărunte „stilizări” sunt auto-nome, adică nu ţin seama de textul original. Voisemnala câteva asemenea „libertăţi” deliberate,făcute în scopul de a crea impresia că e vorba detraduceri diferite.

Unele inadvertenţe din S. ridică serioasedubii cu privire la cunoaşterea limbii ruse decătre „traducător” sau/şi redactorul de carte. Deaceasta, adică de cunoaşterea limbii ruse, de faptnici nu era nevoie, dată fiind preluarea de cătreAH – (im)pură şi simplă – a 874 de pagini din edi-ţia I de la Ideea Europeană. Nu era nevoie, de alt-fel, nici din motivul anterior semnalat: în nici obibliotecă din România, nici la BibliotecaAcademiei Române şi nici în vreo altă parte, nu aexistat şi nu există cele 90 de volume ale ediţieiacademice jubiliare ruse; iar în absenţa volumelor46–58 din această ediţie nu se putea efectua„traducerea” S. Ultimul argument preliminaratârnă, aşadar, prea puţin în balanţă: în cel multtrei luni (de la convorbirile telefonice solicitândrepublicarea ediţiei I. până la apariţia pe piaţacărţii a ediţiei S.) nici un „traducător” nu putearealiza cele două volume de Memorii.

III

Se cuvine să probez cele afirmate până acum. Încep cu identitatea „traducerii” S. cu tradu-

cerea Janinei Ianoşi, victima principală a plagia-tului. Aş putea transcrie sute de pagini. Voi alegecâteva mostre. La început, dintre cele în care nuexistă nici o diferenţă. De aceea, nu am motiv săpun fragmentele pe două coloane; indic o datăvolumul, apoi, de fiecare dată, între paranteze,paginile din S. şi I.

Volumul I

„Cu sănătatea o ducceva mai bine, nu pot încăsă mănânc dar nu maisunt aşa de slăbit. Voipleca la Piatigorsk, amfoaia de drum, dar n-ambani; va trebui să măadresez lui Alexeiev…Schimbarea morală petre-cută cu mine în timpulbolii e că mă dispreţuiescîn mod hotărât. şi dacă aşputea să trăiesc până lamoarte fără prea marisuferinţe şi îndoieli, şi caun om cinstit, nu mi-aşmai dori nimic altceva.Mă culc. E ora 1.” (S. 53 –I. 118, „Alekseiev” în ed.III; „Alexeev”, în ed. I şiII)

„Umorul devineposibil numai în cazul încare omul este convins căgândurile lui nespusepână la capăt, sau spuseîntr-un chip ciudat, vor fiînţelese. El depinde dedispoziţie şi, încă şi maimult, de ascultători saude părerea instinctivă des-pre ascultători.” (S. 81 – I. 143)

„Vara – gospodărie, ipohondrie, dezordine,fiere, lene. Maşa şi-a construit casa şi s-a mutat.”(S. 190 – I. 248)

„Logodnic, daruri, şampanie. Liza e jalnicăşi insuportabilă, ar trebui să mă urască. Mă săru-tă.” (S. 210 – I. 266)

„Seara am scris puţin, dar cum trebuie. Suntîn stare. Altfel, în tot acest timp, idei noi, maiimportante, şi nemulţumire faţă de ce e vechi.Trebuie neapărat să scriu în fiecare zi, nu atâtpentru progresul muncii, cât pentru a nu ieşi dinritm. Să sar peste mai multe. Mâine încerc carac-terizarea lui Bilibin.” (S. 227, o virgulă în plus – I.280, cu /…/)

„Un bucătar pregătea prânzul. Murdăriile,oasele, sângele le arunca sau le vărsa în curte.Câinii aşteptau la uşa bucătăriei şi se repezeau laceea ce arunca bucătarul. Când tăia o găină, unviţel şi arunca sângele şi maţele, când aruncaoasele, câinii erau mulţumiţi şi spuneau: a pregă-tit bine dejunul. E un bucătar bun. Când însăbucătarul s-a apucat să cureţe ouăle, castanele,sparanghelul şi să arunce cojile în curte, câinii s-au repezit, au adulmecat, şi-au întors boturile şiau spus: înainte gătea bine, dar acum s-a stricat,este un bucătar prost. Bucătarul continua însă săpregătească masa, iar mâncarea o mâncau ceipentru care fusese pregătită.” (S. 231 – I. 283)

„Azi a murit Gudovici. A murit de tot, întimp ce eu şi noi toţi murim pentru un an, o zi, unceas. Trăim, deci vom muri. A trăi frumos înseam-nă a muri frumos. Anul Nou! Îmi doresc mie şituturor să murim frumos.” (S. 247, o virgulă înminus – I. 297)

„Numai de-ar înceta oamenii să se lupte cuajutorul forţei! E ridicol şi mişcător faptul că revo-luţionarii noştri (în afară de bombe), luptând cuveşnica armă legală a luminii adevărului, secalomniază singuri când spun că ar voi să lupte cubâta. Iar, conform convingerilor lor, de fapt nici nupot acest lucru.” (S. 258 /în prima propoziţie: „săse lupte”/ – I. 307 /în loc de: „să lupte”/)

„Socialiştii spun: nu noi, care ne folosim debinefacerile civilizaţiei şi culturii, trebuie să nelipsim de aceste binefaceri şi să coborâm spregloata grosolană, ci pe oamenii dezmoşteniţi debunurile pământeşti trebuie să-i ridicăm până lanoi şi să-i facem părtaşii binefacerilor civilizaţieişi culturii. Mijlocul pentru acest lucru e ştiinţa. Eane învaţă să învingem natura, ea ne poate spori lainfinit productivitatea, ea poate să pună cascadaNiagara, râurile, vânturile să producă electricita-te. Soarele va lucra. Şi vor fi de toate din plin, pen-tru toţi.” (S. 373 /lipseşte punctul 3)/ – /prezent în/ I. 415)

„Dar cum să distrugi violenţa? Unde se aflăea? Ea se află în soldat, în poliţai, în staroste, înlacătul cu care îmi încui uşa. Şi cum să mă lupt cuea? Unde, prin ce? Dar iată că există oameni,

trăind toţi prin violenţă şi luptându-se cu violen-ţa, şi tot prin violenţă, luptându-se împotriva ei.Dar pentru omul sincer acest lucru e imposibil. Sălupţi cu ajutorul violenţei împotriva violenţei,înseamnă să pui o violenţă nouă în locul celeivechi. Să ajuţi luminării întemeiate pe violenţă,înseamnă să faci acelaşi lucru. Să strângi baniobţinuţi prin violenţă şi să-i foloseşti la ajutorareaunor oameni modelaţi prin violenţă, înseamnă sălecuieşti cu violenţă rănile produse de violenţă.Chiar şi în cazul imaginat de mine: să nu-i daidrumul unui bolnav în casa mea şi în aşternutulmeu, şi să nu-i dai trei ruble pentru că pot să mile păstrez cu forţa, este tot violenţă. De aceea, însocietatea noastră, lupta cu violenţa nu excludenecesitatea, pentru omul care doreşte să trăiascăfrăţeşte, de a-şi da viaţa, de a se umple de păduchişi de a muri, dar luptându-se totodată cu violenţa:luptându-se prin propovăduirea nonviolenţei, prinacuzarea violenţei şi, în principal, prin exemplulnonviolenţei şi al sacrificiului.” (S. 455-456 – I.492-493; S. elimină un „Şi”, „De aceea” în loc de„Şi de aceea”; dar lasă o virgulă inutilă, prezentăîn ambele ediţii: „…şi tot prin violenţă, luptân-du-se împotriva ei”.)

Volumul II

„Fiecare artă reprezintă un teritoriu separatal ei, ca pătrăţelul unei table de şah. Fiecare artăare o altă artă cu care vine în contact, ca pătrăţe-lele tablei de şah care se ating unele cu altele.Când e folosită latura superioară a pătratului,pentru a acţiona asupra ei, adică pentru a produ-ce ceva nou, trebuie mers mai în adâncime. Asta egreu. Atunci oamenii apucă pătratele care se atingîntre ele şi produc ceva nou din acest amestec. Daracest amestec, al muzicii cu drama, cu pictura, culirica, şi invers, nu este artă, ci o denaturare a ei.”(S. 91; o virgulă în final, între „invers” şi „nu esteartă”, în loc de linie de pauză – din I. 86)

„Succesul în domeniul binelui mai e pozitivşi pentru faptul că nu trebuie să te mândreşti, să teînfumurezi, nici chiar să te mângâi cu el. Acestsucces e succes doar atunci când trece neobservatchiar şi de tine însuţi.” (S. 105 – I. 99)

„Duplicitatea mea. Ba sunt, dimineaţa şinoaptea, un om cu adevărat înţelept şi bun, basunt o făptură jalnică, slabă, care nu ştie ce săînceapă cu sine. Diferenţa e că prima e autentică,iar cu ce-a de a doua stare ştiu că mă aflu în ceaţarătăcirilor.” (S. 196-197 – I. 187, cu „/…/ 2)”, fărăde care legătura din paragraful anterior – identicşi el – n-are sens)

„Viaţa se complică tot mai mult şi mai multşi îşi proclamă revendicările. În aceste patru zileau fost cam multe. Preotul închisorii. Medicul dinKrasnoiarsk. Basarabeanul. Azi, un peregrin, şiun tânăr, şi Sonia, noră-mea.” (S. 240 – I. 226; ulti-ma virgulă, ca de obicei în loc de linie de pauză, înschimb, fără subsolul din I. nu se înţelege cine-inora „Sonia”)

„Din cauza aceasta declar, mi se pare cărepet, că nu pot să mă întorc la Biserică, să mă

Nicolae Balotă, Janina şi Ion Ianoşi, Nicolae BrebanFoto: Aura Christi

14

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

împărtăşesc înainte de moarte, la fel cum n-aşputea înainte de moarte rosti vorbe neruşinate sauprivi poze pornografice, şi că, de aceea, tot ce se vaspune despre căinţa mea şi împărtăşania meadinainte de moarte e o minciună.” (S. 283 – I. 267;în final, scoasă linia de pauză între „moarte – e ominciună”.)

„Am dormit prost, vise urâte. Sculându-mă,am reagăţat portretele la locul lor; am umblat. Amînceput să le scriu tinerilor cehi, am început să măocup de cărţuliile pentru suflet. Sunt ceva maimulţumit. Studentul Cebotariov” etc. (S. 381 – I.366; fără subsolurile din I. nu se înţelege reagăţa-rea portretelor, ce e cu tinerii cehi ş.a.; dar despreaceste permanente confuzii, vezi mai jos.)

„Mă raportez la viaţă tot mai grav şi maigrav. Din nou nelinişte. Discuţii cu Ferre, cu Saşa.Saşa e tăioasă. Liova, o mare şi grea încercare.”(S. 398 – I. 382; grijă numai ca, în final, linia depauză să fie înlocuită cu virgula; în schimb nume-le, fără „Indice de nume”, nu sunt de înţeles.)

Sunt spicuiri minimale din permanentelesuprapuneri, cu minimale schimbări, fără consul-tarea originalului. Oricând pot să înmulţesc exem-plele dacă s-ar dori – le am la îndemână.

IV

Totuşi, ce schimbări a efectuat ediţia S. faţăde ediţiile I.?

Unele le-am menţionat. S. a eliminat specifi-cările redacţiilor ruse cu privire la propriile inter-venţii lămuritoare în textul tolstoian original; de-asemenea a scos indicaţiile ediţiilor I. despre tăie-turile operate în traducerea românească. Drepturmare, a ocultat diferenţele dintre scrisul luiTolstoi şi adaosurile ori renunţările tuturor celor-lalte ediţii ale sale. Un efect al acestor indistincţiie natura confuză a S. Un exemplu: I. introduce /…/între paragrafele sfârşind cu „…acţionează hotă-rât” şi începând cu „Mâine. Să mă scol devreme”etc. S. trece de la unul la altul, fără a indica graficsaltul între ele, adică eliminarea unor paragrafeinterpuse, ceea ce încurcă lectura. (Astfel deîncurcături sunt în S. cu duiumul.) Confuziile leaccentuează – voi arăta – şi multe alte procedeelipsite de un elementar profesionism editorial.

O diferenţă între S. şi I. din ultima ediţie –care se va dovedi numai aparentă – priveşte tra-ducerea formulei repetate de Tolstoi în finalulînsemnărilor sale de maturitate şi bătrâneţe: „eslibudu jiv” – ceea ce vrea să spună că îşi va conti-nua jurnalul dacă va mai fi în viaţă. S. traduce for-mula cu „dacă voi trăi”; I. cu „dacă mai trăiesc”.Numai că varianta „dacă voi trăi” e tot preluată,dar din prima ediţie I., care abia în ediţiile a douaşi a treia a optat pentru „dacă mai trăiesc” (pres-curtat „d.m.t., nu „d.v.t.”). Pentru ce? Nu numaifiindcă e o formulă mai curentă, ci şi fiindcăînsemnarea din ziua/zilele următoare debuteazăcu „Jiv”, „Trăiesc”. Acest racord lingvistic eraabsent în ediţia primă din I.; şi a rămas neclar înS. Faptul că S. nu dispunea de ediţia academicărusă reiese din ignorarea câte unei modificări ope-rate de Tolstoi, de pildă pe 7 februarie 1890, con-semnată de I. prin „Dacă voi fi în viaţă” (vol. I,449) – ignorată de S., care păstrează în mod meca-nic „Dacă voi trăi” (vol. I, 409).

S. pendulează mereu între două ortografieriale numelor, cea aplicată consecvent de I. şi ceauzitată în majoritatea traducerilor din rusă: înprimul caz, sugerarea înmuierii pronunţiei vocale-lor, sugerată prin introducerea unui „i” (vezi obiş-nuinţa de a transcrie „Dostoievski”), în cel de aldoilea – transcrierea literală (neînmuiată) a douăvocale. Astfel, S. alternează permanent Alexeiev şiAlexeev, Eremeiev şi Eremeev, Buiemski şiBuemski, Marakuiev şi Marakuev, Moiseievici şiMoiseevici, Zavaievski şi Zavaevski ş.a. Înmuie-rea urmează varianta I. (din ediţiile II şi III),neînmuierea – iniţiala variantă I., devenită opţiu-ne proprie. La fel, S. urmează I. din prima ediţie,cu „x”, nu pe cele următoare, cu „ks”: Axakov în locde Aksakov, Axinia în loc de Aksinia,Alexandrovici în loc de Aleksandrovici etc. (Lanevoie, pot oferi paginile corespunzătoare din S. şiI.) Diferenţele de transliterare par nesemnificati-ve, dar – în situaţia identităţii textelor – trădeazăcă ediţia S. doar mimează „originalitatea”.

S. preia din I. transcrierea cu „î” numai anumelor ruseşti, Stolîpin, Cernîşevski ş.a., pecând în majoritatea traducerilor recente din rusăe folosit „â” şi cu aceste prilejuri (ceea ce a provo-cat inclusiv obiecţia unuia dintre recenzenţii S.).

„Corectarea” amintită a lui Tolstoi o vădescenumerările menţinute, paginate în S. în paragra-fe separate, pe când în I., potrivit cu originalul, elevin în continuare în acelaşi paragraf, cu numero-tări succesive. (Pot invoca zeci de exemple.

Şi în multe alte cazuri originalul rus e „corec-tat”. De pildă: „a zecea mia parte din impresia” (S.vol. II, 6) – faţă de „1/10.000 din impresia” (I. vol.II, 6 – potrivit cu manuscrisul tolstoian).

I. explică, într-un subsol, confuzia tânăruluiTolstoi când, ofiţer al Armatei Dunărene în 1854,indică localitatea necunoscută „Cureşti?” (vol. I,173). S. îl „corectează” pe autor, transcrie„Bucureşti” (S. – vol. I, 113), fără ca această înlo-cuire a localizării să fi fost atestată, în cazul dat,de către cercetătorii ruşi. S. „uită” că Tolstoi a fostanterior în Bucureşti, din 12 martie 1854 (veziînsemnarea din 14 martie, prezentă identic în S. –vol. I, 102-103, şi în I. – vol. I , 162); ori, „Cureşti”apare abia pe 24 şi 25 iunie.

S. traduce dezinvolt: „orice societate cu uncapital mic nu e avantajoasă” – în continuareTolstoi referindu-se la Marx (vol. II, 9). I. păstrea-ză cuvântul rusesc „predpriiatie”: „nici o între-prindere cu capital mic nu e avantajoasă” (vol. II,9).

Ediţiile ruse şi I. segmentează „Jurnalnumai pentru mine” (din finalul volumului II) în I,II, III (cifre romane); S., de bună seamă fără aavea în faţă originalul: în 1, 2, 3 (cifre arabe).

Ultima însemnare cuprinde în S. „Situaţiaeste la fel” (II, 411). I. traduce corect cuvântul„Vsio” prin „Totul e la fel”.

În S. dispar citate din franceză invocate deTolstoi. Exemple: „Fais ce que doit, advienne quepourra” (prezent în vol. II, 190 din I. – absent în S.vol. II, 201), o formulă îndrăgită de Tolstoi, relua-tă prescurtat în „Jurnalul secret” („Fais ce quedoit…”: I. – vol. II, 265; S. – vol. II, 281) şi în fina-lul jurnalului („Fais ce que doit, adv… ”, după ed.rusă corect în I. – vol. II, 378; doar „Fais ce quedoit”, fără adv… în S. – vol. II, 393); ori „son fait”(în rusă şi I. – vol. II, 357; lipsă în S. – vol. II, 373).

S. sare peste două citate la 8 august 1910(vol. II, 398); şi cu temei, fiindcă în absenţa subso-lurilor din I. (vol. II, 382) devin ininteligibile atâtexpresia folosită de o ţărancă, „Eu, ca oaia blândă.Cum se mai răţoieşte la noi”, cât şi continuarea ei,„Cu vinopolul – ne-am dus” (nu s-ar fi ştiut ce este„vinopolul”).

V

Până acum am subliniat plagierea de către„Ghenadi Strungar” a textului jurnalului tradusde Janina Ianoşi. Recenzenţii1 au accentuat şi eiacest principal furt intelectual. La comparareaatentă a ediţiilor S. şi I. constatăm însă folosireasuplimentară a notelor de subsol realizate, par-ţial pe baza ediţiilor ruse, parţial de către IonIanoşi. Dacă S. a eliminat „Studiul introductiv”,

„Tabelul cronologic” şi „Indicele de nume”, nere-productibile fără acordul Editurii IdeeaEuropeană şi consimţământul lui Ion Ianoşi – nula fel a procedat cu notele de subsol. Ele sunt pre-zente pe tot parcursul ediţiei AH. Am la îndemâ-nă sute de exemple doveditoare. Voi alege puţi-ne, doar pentru a proba principalele modalităţi deexpropriere a respectivelor comentarii din ediţii-le I.

Una trece notele din subsol în text, de obiceiprescurtat. Ele se află între paranteze, cu specifi-carea „n. ed.”, adică, pasămite, aparţinândEditurii AH. O alta extrage, tot din subsol, numede familie şi le introduce, fără specificări, în textullui Tolstoi, unde de fapt nu figurează. Desigur, leadaugă cu intenţia de a umple cât de cât lacunelede identificare a respectivelor persoane, în absen-ţa „Indicelui de nume”.

Mostre de pseudo-„n. ed.”. [Volumul I] În text: „(autor, poetul elveţian

Johann Heinrich Daniel Zschokke – n.ed.)” (S. 57)Subsol: „Lucrare a poetului şi istoricului elveţianJohann Heinrich Daniel Zschokke, intitulatăStunden zur Andacht zur Beförderung wahrenChristentums und häuslicher Gottesverehrung,apărută în 1807-1813.” (I. 121)

În text: „(romanul lui A.S. Puşkin – n.ed.)”(S. 86) Subsol: „Roman istoric de A.S. Puşkin, ter-minat în toamna anului 1836.” (I. 146) În schimb,tot acolo, „Hasav-Iurt” nu este explicitată sus, deşiexistă un subsol de localizare.

În text: „(«În ce constă credinţa mea», deTolstoi, apărută la Leipzig – n.ed.)” (S. 255)Subsol: „Traducere în limba germană a lucrării luiTolstoi, În ce constă credinţa mea?, apărută laLeipzig în 1885, în traducerea lui S. Behr.” (I. 304)

În text: „din Lutovinovo (moşia lui I.Turgheniev”) [fără n.ed., de parcă ar fi în textul luiTolstoi]. (S. 301) Subsol: „Moşia lui I.S.Turgheniev, Spasskoe Lutovinovo, vizitată adeseade Tolstoi.” (I, 346)

În text: „Citindu-i pe skakeri (sectanţi ameri-cani – n. ed.).” (S. 315) Subsol: „Shakeri – sectăreligioasă în SUA. Tolstoi a citit în cartea Istoriasocialismului american şi în două broşuri ce-ifuseseră trimise – Răspunsul shakerului şiDiscursuri simple.” (I. 361)

[Volumul II] În text: „De la Petrovka auvenit molocanii (sectanţi, cărora li se luaseră copi-ii – n.ed.)” [lipseşte continuarea din I.: „…am scrisîn ciornă scrisoarea către ţar”.] (S. 46) Subsol:„Ţăranii sectanţi molocani din satul Petrovkaveniseră la Tolstoi să-l roage să intervină în favoa-rea lor, întrucât, în urma hotărârii Congresuluimisionarilor din martie 1897, le fuseseră luaţicopiii. Tolstoi i-a scris în acest sens o scrisoareţarului Nicolae al II-lea.” (I. 43)

În text: „…să mâne poporul la biserică (sereferă la procesiunea cu icoana Maicii Domnuluidin Vladimir – n.ed.).” (S. 54) Subsol: „E vorba deprocesiunea cu icoana Maicii Domnului dinVladimir, care avusese loc la Iasnaia Poliana, şi întimpul căreia călugării iertau păcatele mirenilorîn schimbul unor sume de bani. Despre acest lucruîi relatase lui Tolstoi ţăranul Piotr OsipoviciZiabrev.” (I. 51)

În text: „(legenda spune că stareţul F.Kuzmici ar fi fost ţarul Alexandru I, care renunţa-se la tron – n.ed.).” (S. 191) Subsol: „StareţulFeodor Kuzmici, figură misterioasă despre carelegenda spune că ar fi fost ţarul Alexandru I,retras din lume. Subiectul legendei stă la bazapovestirii lui Tolstoi (neterminată) Însemnărilepostume ale stareţului Feodor Kuzmici.” (I. 182)

În text: „(Edison a trimis la Iasnaia Polianaspecialişti pentru a înregistra pe fonograf vocealui Tolstoi. Pe 27 decembrie, scriitorul a vorbit înengleză, franceză şi rusă – n.ed.)” (S. 270) Subsol:„Thomas Edison trimisese special la IasnaiaPoliana doi specialişti care să înregistreze glasullui Tolstoi. Pe 23 decembrie, Tolstoi a înregistratla fonograf câteva din gândurile sale în limbilerusă, franceză şi engleză.” (I. 254)

În text: „Am citit puţin din Dostoievski şiL’immole (de Émil Baumann – n.ed.) (S. 339)Subsol: „Cartea lui Émile Baumann, L’immolé” (I.323) [trei inexactităţi de transcripţie la S.]

Repet: dispun de numeroase alte exemple,care variază aceeaşi tehnica a pastişării.

Ridicole transpuneri de părţi din notelede subsol. În text apar numeroase adaosuri ine-xistente la Tolstoi, de parcă el n-ar cunoaşte auto-rul operei invocate. S. „adaptează” textul luiTolstoi, evident, pentru cititorul român.

[Volumul I] „…să citesc Vicar of Wakefield,romanul lui Goldsmith…” (S. 7) În textul origi-nal: „…să citesc Vicar of Wakefield…” Subsolexplicativ în I. (75): „Vicar of Wakefield – romanulscriitorului englez Oliver Goldsmith (1728-1774).”

Lev Tolstoi

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

„Am citit Istoria războiului din ‘13, a luiDanilewski.” (S. 65) În textul original: „Am cititIstoria războiului din ‘13.” Subsol explicativ:„Lucrarea lui A.I. Mihailovski-Danilevski,Descrierea războiului din anul 1813, apărută laPetersburg în 1840.” (I. 129)

„Am recitit romanul lui Lermontov Unerou al timpurilor noastre…” (S. 109) În textul ori-ginal: „Am recitit Un erou al timpurilor noas-tre…”. Subsol explicativ: „Roman de M.Lermontov.” (I. 169) [S. preia ca atare din I. titlulincorect tradus. Corect, Gheroi naşego vremeni,trebuia echivalat prin Un erou al timpului nos-tru.]

„…monumentul Leului, al luiThorwaldsen.” (S. 170) În textul original:„…monumentul Leului”. Subsol explicativ:„Monument înălţat în 1821 de sculptorul danezThorwaldsen.” (I. 227)

„Mă aflu la Kissingen, în Bavaria.” (S. 194)În textul original: „Mă aflu la Kissingen”. Lungsubsol explicativ, din care, între multe alte detalii,rezultă când a fost în „localitatea bavarezăKissingen”. (I. 251)

„Am citit Zadig. Multe lucruri frumoase laVoltaire.” (S. 304) În textul original: „Am cititZadig – multe lucruri frumoase”. Subsol explica-tiv: „Zadig sau Destinul, povestire filosofică deVoltaire, scrisă în 1747” (I. 349)

„Am citit Hypatia, de Kingsley.” (S. 264). Întextul original: „Am citit Hypatia”. Subsol explica-tiv : „Roman al scriitorului englez Charles Kingley(1819-1875).” (I. 312)

„…Alcide Seuron, fiul guvernantei…” (S.270). În textul original, numai „Alcide”. Subsolexplicativ: „Alcide Seuron, fiul guvernantei AnneSeuron.” (I. 318)

„Da, şi am mai citit al meu tratat De la vie,pe franţuzeşte.” (S. 311 – Tolstoi trebuie probabilsă consemneze că autorul e chiar el!). În textul ori-ginal: „Da, şi am mai citit De la vie”. Subsol expli-cativ: „Referire la propriul său tratat Despre viaţă,tradus în limba franceză de S.A. Tolstaia şi P.E.Tastevin, şi apărut la Paris în 1889.” (I., 356)

[Volumul II] „Să introduc în prefaţa laBüttnerbauer, al lui Polenz…” (S. 118) În textuloriginal: „Să introduc în prefaţa laBüttnerbauer…”. Subsol explicqativ : „DerBüttnerbauer, romanul scriitorului germanWilhelm von Polenz. Tolstoi a scris prefaţa pentruuna din traducerile în limba rusă a romanului.” (I.111) ş.a.m.d.

„A venit Vera, cea din Pirogovo”, „Pe Vera totnu m-am putut hotărî s-o întreb despre copilul ei(nelegitim – n.ed.) (S. 305) Cine e Vera? I. clarificăîn subsol: „Vera Sergheievna Tolstaian, nepoatadupă frate a lui Tolstoi, născuse un copil nelegi-tim.” (290)

„Dimineaţa am primit cartea mea, în france-ză, Legea violenţei, legea dragostei…” (S. 370 –Tolstoi nu ştie că e cartea lui!) În textul original:„Dimineaţa am primit cartea franţuzească Legeaviolenţei, legea dragostei…”. Subsol explicativ: „Evorba de versiunea franceză a cărţii lui Tolstoi,realizată de I.D. Halperin-Kaminski…” – urmeazătitlul complet în franceză. (I, 354)

Din nou, sunt exemple multiple, după acelaşitipic.

Alte transpuneri de nume din subsol întext. S. nu ştie că ruşii, in genere, folosesc fienumele de familie, fie prenumele cu patronimul,fie un diminutiv. Un jurnal (redenumit „memorii”)are caracter personal, intim,n-are pentru ce folosi mereu şiprenumele, şi patronimul, şinumele de familie. Dar, dinnou, trecerile numelor dinsubsol în text (unde îndeobştelipsesc) ţin să „ghideze” citito-rul român, denaturând textuloriginal.

I., potrivit cu originalul:„Fomici” + în subsol „MihailFomici Kriukov” (vol. I, 373).S., complet, în text: „MihailFomici Kriukov” (vol. I, 373).

I.: „Konstantin”, „Kondrati”,„Taniile” + în subsol: „Kons-tantin Ziabrev”, „KondratiFeodorţev”, „Tatiana LvovnaTolstaia şi Tatiana Andre-ievna Kuzminskaia” (vol. I,292). S., în text: „KonstantinZiabrev”, „Kondrati Feodor-ţev” şi „cele două Tanii” (vol. I,241) – cine sunt „Taniile”rămâne un mister.

La fel trec, din subsol întext, „Novikov”, „Stahovici”,

„Boriskin”, „Forel”, „şidlovski”, „Alexeiev” (ca„Alexeev”) „Filosova, „Poşa Biriukov”,„Obolenski”, „Popov”, „Fainerman”, „Hilkov”,„Certkova”, „Schmidt”, „Wiener” ş.a. (pot oferi, lanevoie, şi paginile corespunzătoare). Culmea, edeconspirată o relaţie tăinuită în faţa soţiei, SofiaAndreievna: în S.: „mujicii vorbeau că TimofeiBazîkin ar fi fiul meu” (vol. I, 476); în I: „mujiciivorbeau că Timofei ar fi fiul meu” + subsolul lămu-ritor: „Timofei Ermilovici Bazîkin, fiul AksinieiAleksandrovna Bazîkina” (vol. I. 512). Despreţăranca Aksinia Tolstoi prefera să nu aducă vorba,transfigurând-o în eroina unei celebre povestiri,Diavolul.

Procedeul e identic în volumul II. S.:„Serghei Vasilievici Bibikov” (167); I.: „SergheiVasilievici” + subsol: „Serghei Vasilievici Bibikov”(158) S.: „Băieţii lui Suhotin se tem” (307); I.:„Băieţii se tem” + subsol: „Fiii lui MihailSergheievici Suhotin din prima căsătorie – Lev,Aleksei şi Feodor.” (292)

Hazlie e transpunerea din 7/19 martie 1884(în volumul I). Pe lângă faptul că S. adaugă, dupătipicul său, „Nagornova” la Varinka” şi „Islavin” la„Kostenka”, în ediţiile ruse şi în I. figurând doarprenumele – Tolstoi îşi mai precizează sieşi (înjurnal!) „copiii mei, Ilia şi Liola”, „fratele meuSerioja” (250) – de bună seamă, a uitat că îi suntcopii şi frate. Potrivit cu originalul, I. se mulţu-meşte cu: „Au fost la dejun Varinka”, „au venit Iliaşi Liola”, „şi la Serioja – Kostenka…” + oferă expli-caţii în subsol despre fiecare (299).

VI

Pe lângă confuziile implicite de pânăacum, merită să spicuiesc şi o seamă de eroriexplicite la S., dintre care unele dovedesc nunumai ignorarea limbii germane, ci sugereazăchiar necunoaşterea limbii ruse, din care, pasămi-te, a fost realizată „traducerea-fulger” a ediţieiAH.

Limba germană. E ciudat cum Editura AHnu are un redactor care să transcrie şi traducă înmod corect formulările nemţeşti. Exemple:

S.: „…in seinem dunklen drange ist sich desrechten Weges wehl bewusst” + traducerea din sub-sol: „Citat din Goethe – în întuneric, dorinţa omu-lui este dreptul la o cale conştientă – din germană(n.ed.)” (vol. I, 334). I.: „…in seinem dunklenDrange ist sich des rechten Weges wohl bewusst” +în subsol originalul din Goethe, fără traducere(vol. I. 379). „Drang” e substantiv (cu D mare),„wohl” = „bine”, „de tot”, „întru totul” („wehl” nuexistă în germană). Traducerea corectă sună apro-ximativ: „în năvala-i întunecată [omul] e întrutotul conştient de drumul drept” – ceea ce e cutotul altceva.

S.: „Weimar, o fetişcană, Liebes gutes Kind,sie sind ihre. (Umil bun şi drag – n.ed.)” (vol. I,199) I.: „Weimar – o fetişcană – Liebes gutes Kind,sie sind irre.” (I, 256). S. foloseşte aiurea „ihre” =„al său”, în loc de „irre”, de la „irren” = „a greşi”. Întraducere ignoră „Kind” = „copil”, ca şi „sie sindirre”. Traducerea corectă: „Copile drag şi bun, gre-şeşti (te afli în eroare”).

S.: „4) Ce mai humbug…” + de astă dată sub-sol: „Impostor – din germană (n.ed.) (vol. I, 19). I.:„/…/ 5) Ce mai humbug...” (vol. I, 19). Humbug nue nicidecum impostor, ci aiureală. S. elimină sări-tura din textul cu paragrafe numerotate, notată în

I. cu /…/, drept care transformă 5) în 4).Menţionez că acest text din 31 iulie 1896 se aflănumai în ediţia jubiliară, nu şi în cele ruseşti ulte-rioare!

S. titlul cărţii lui Kant reprodus incorect, caşi în I.: Religion in grenzen blossen Vernunft (vol.II, 200, respectiv 189). Corect ar fi fost – în ambe-le cazuri: Die Religion innerhalb der Grenzen derblossen Vernunft.” Ce exemplu mai bun că S.copiază I., chiar şi în erori?!

Limba rusă. Suspiciunea că „GhenadiStrungar” nu cunoaşte nici rusa se adevereşte.Exemple.

I.: „Să nu joc eralaş pe mai puţin de 25 decopeici de argint”, cu subsolul: „Joc de cărţi asemă-nător whistului.” (vol. I, 85) S.: „Să nu joc era laş(asemănător whistului – n. ed.) pe mai puţin de 25de copeici de argint.” (vol. I, 17) Deci pentru S. emai de înţeles „era laş” decât „eralaş”, comiţând şiîn copiere după I noi greşeli. O dovadă mai conclu-dentă:

I.: „Vin nu mai beau deloc, ceaiul – v prikus-ku şi carne nu mănânc.” Subsolul explicativ la ter-menul rus:: „Mod tradiţional de a bea ceaiul înRusia – ţinând o bucăţică de zahăr în gură.” (vol.I, 319). S.: „Vin nu mai beau deloc, prikusku (ceaibăut cu o bucăţică de zahăr în gură – n.ed.) şicarne nu mănânc.” (vol. I, 271). Eliminarea literei„v” e pentru că şi în I. ar fi trebuit transcris fărăpauză: „vprikusku”. Dar S. nu cunoaşte cuvântulşi crede că litera v e inutilă. Iar omiţând din text„ceaiul”: „Vin nu mai beau deloc, prikusku (…) şicarne nu mănânc” devine o frază ininteligibilă.

I.: „Am jucat lapta…”, cu subsolul: „Un gende oină” (vol. I, 368). S.: „Am jucat lapta (un fel defotbal american – n.ed.)” (vol. I, 323) Aici ridicolule maximal: cum să fie „american” un joc tipicrusesc – dar S. nu are habar de cuvântul „lapta”;iar în dicţionare ruseşti nu îl poate căuta (cum nici„vprikusku”), pentru că nu ştie alfabetul slavon.

I.: „Îngrozitoare întâmplare, la Moscova aumurit 3000”, cu un amplu subsol despre catastro-fa de pe câmpul Hodînka şi povestirea lui Tolstoi,Hodânka. (II, 13) S.: „Tragedie la Moscova: aumurit 3.000 de oameni (în timpul încoronării ţaru-lui Nicolae al II-lea – n.ed.).” Pe lângă că nu seînţelege unde? şi de ce au murit?, S. stilizează„îngrozitoare întâmplare” în „tragedie”; ori în ori-ginalul rusesc e „straşno(i)e sobîtie”, dar, din nou,„traducătorul” nu consultă originalul.

I.: „Spre ruşinea mea, aprecierea luiMenşikov la adresa mea mi-a produs neplăcere”,cu un subsol explicând caracterul negativ al jude-căţii – judecata ar fi fost mai exact ca traducere aorigiinalul „rassujdeniie” (vol. II, 340). S. ignorăexplicaţia, drept care traduce taman pe dos: „Spreruşinea mea, aprecierea lui Menşikov pentru mine[?] mi-a produs neplăcere.” (vol. II, 356) Pentru cesă producă neplăcere o „apreciere”?! Din nou iesela iveală riscul copierii anapoda a unei alte ediţii!

Pot oferi şi alte exemple, dar cred că ajungatâtea.

Neclarităţi, confuzii. Sunt enorm demulte în S., atât din necunoaşterea originalului,cât şi din ignorarea multor note explicative în sub-solurile I.

S.: „Andriuşa ţipă: Valia papion!” [?] (vol. I,325) I.: „Andriuşa ţipă: valia papion!” cu subsolul:„Tolstoi reproduce modul în care fiul său Andreiimita indicaţia dirijorului de baluri – «Valse LePapillon».” (vol. I, 370)

S.: „Nu vreau să-mi tipăresc por-tretul în cărţi…” (vol. I, 282). I.: „Nuvreau să-mi tipăresc portretul înopere”, cu explicaţia din subsol că evorba de un portret solicitat de SofiaAndreievna pentru Operele completepregătite în 1885. (vol. I, 329)

S.: „În loc de porcăria dePasenkov [?], am citit cu copiii Polesie,povestirea lui Turgheniev.” (I, 279).Finalul e preluat – ca de obicei din sub-solul I., dar acolo mai stă scris: „IakovPasînkov şi Călătorie în Polesie –povestiri de I.S. Turgheniev”, dintr-oeroare primul titlu apărând în text culitere drepte: „…în loc de porcăria dePasînkov – Polesie” (vol. I, 326) – eroa-re copiată ca atare de S.

S.: „Toată ziua citesc Howels Sila[?]” (vol. I, 343). I.: „Toată ziua citescHowells, Silas”, cu notă de subsol:„Romanul scriitorului american W.D.Howells, The Rise of Silas Lapham”.(vol. I, 386)

S.: „…am hotărât să termin ceeace e început: în total, zece bucăţi.” (vol.I, 290). Care? I.: „… am hotărât să ter-

Nicolae Balotă şi Ion IanoşiFoto: Aura Christi

16

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Fundaţia Culturală Ideea EuropeanăThe European Idea Cultural Foundation

OP-22, CP-113, Sector 1BUCHAREST, Code 014780

ROMÂNIA

Nr. 661 din 06.03.09Către Muzeul de Stat „Lev Tolstoi”

În atenţia Domnului Director Vitalii Borisovici Remizov

Stimate Domnule Director,Stimate coleg,

Ne face plăcere1 să vă informăm că Lev Nicolaievici Tolstoi – unul dintrecei mai mari scriitori ai lumii – se află în atenţia Editurii Ideea Europeană, carefuncţionează sub egida Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Astfel, relativ decurând, Editura Ideea Europeană a editat monografia Tolstoi, semnată de unuldintre cei mai avizaţi cunoscători ai operei Magului de la Iasnaia Poliana, prof.Ion Ianoşi, de acelaşi autor fiind semnat volumul Tolstoi şi Dostoievski · Povestecu doi necunoscuţi. Apoi, am editat Jurnalul tolstoian, două volume de circa omie de pagini, traducerea şi selecţia aparţinându-i Doamnei prof. Janina Ianoşi,iar notele, comentariile, precum şi aparatul critic fiind semnate de Domnul prof.Ion Ianoşi, membru de onoare al Academiei Române. Traducerile au fost efec-tuate după Opere complete (ediţia jubiliară) în 90 volume, Moscova-Leningrad,1928-1958, mai exact, pe baza celor 13 volume de jurnal din respectiva ediţie,volumele 46-58 (apărute între 1934 şi 1958), după o îndelungă şi scrupuloa-să selecţie a celor mai semnificative texte pentru cititorul roman, făcu-tă de Doamna profesor Janina Ianoşi pe parcursul a doi ani. Semnatarulaparatului critic şi traducătoarea au consultat suplimentar şi volumele 19 şi 20din ediţia de „Opere” în douăzeci de volume, Moscova, 1965. De la ediţie la edi-ţie, Janina şi Ion Ianoşi au perfecţionat atât textul propriu-zis, cât şi comenta-riile.

Ne adresăm dvs., cu rugămintea să ne informaţi dacă aceste volume tols-toiene din ediţia jubiliară în 90 de volume devenite, între timp, bibliofile, volu-me rare, aflate în arhiva prestigioasei dvs. instituţii au fost consultate de cine-va din România în ultimii treizeci de ani. De asemenea, vă rugăm să ne confir-maţi faptul că Lev Nicolaievici Tolstoi n-a scris niciodată romanul sau volumulde memorii, intitulat Memorii.

Asigurându-vă de întreaga noastră consideraţie,Cu mulţumiri,

Aura CHRISTI,Scriitor şi editor

Prof. Dumitru BALAN

1 Textul acestei adrese a fost tradus în limba rusă de prof. Dumitru Balan

MINISTERUL CULTURII FEDERAŢIEI RUSEINSTITUŢIE CULTURALĂ FEDERALĂ DE STAT

„MUZEUL DE STAT L.N. TOLSTOI”119034, Moscova, Precistskaia, 11/8

Tel.: 8-499-766-93-28e-mail: tolstoy@comcor.ru

htpp://www.olstoymuseum.ru

06.04.09. Nr. 1.6/63La Nr.656 din 02-03.2009-04-10

DOAMNEI AURA CHRISTIDOMNULUI DUMITRU BALAN

Fundaţia Culturală Ideea EuropeanăThe European Idea Cultural Foundation

OP-22, CP-113, Sector 1BUCHAREST, Code 014780ROMÂNIA

Stimaţi colegi,

La rugămintea2 dv., vă comunicăm că, din păcate, în ultimele deceniioamenii de ştiinţă români, care se interesează de opera L.N. Tolstoi, nu au vizi-tat nici sectorul fondurilor de carte şi nici sectorul de manuscrise ale muzeului.

În ceea ce priveşte opera lui L.N. Tolstoi cu titlul Memorii, probabil că estevorba despre Amintiri publicate în capitolul „Nefinalizat” în volumul 34 alOperelor complete ale lui L.N. Tolstoi (Ediţia Jubiliară, Moscova, 1952, pag.343-393). „Amintiri”, care se referă la anii copilăriei, au fost scrise de Tolstoi înanii 1902-1903 la rugămintea biografului său P.I. Biriukov. Sub titlul „Lesmemoires de Leon Tolstoi” amintirile au fost editate în limba franceză. În limbarusă, cu titlul „Memorii” la noi nu sunt înregistrate opere ale lui Tolstoi.

Am fost plăcut surprinşi că în România nu s-a stins interesul pentru operascriitorului rus, că se editează traduceri din opera lui şi monografii despre el.

Fondurile de carte ale muzeului nostru au o colecţie foarte mică a tradu-cerilor lui L.N. Tolstoi în limba română, precum şi a literaturii despre L.N.Tolstoi în limba română. Ultimele intrări au fost făcute în anul 1987. Muzeuleste foarte interesat în completarea colecţiei sale a operelor lui L.N. Tolstoi şi alilteraturii despre el în limbile străine. V-am fi foarte recunoscători dacă ne-aţisprijini în ceea ce priveşte completarea fondului nostru cu traducerile lui Tolstoiîn limba română.

Vă dorim mult succes în activitatea editorială, sănătate şi prosperitate.Sperăm să colaborăm şi în viitor.

Cu stimă,Directorul Muzeului – Remizov V.B.

2 Adresa primită de la Muzeul de Stat „Lev Tolstoi” a fost tradusă de NinetaTuica, traducător autorizat cu nr. 848/98

min ceea ce e început: în total 10 bucăţi”, cu sub-solul: „Pe o foaie separată Tolstoi alcătuise listalucrărilor începute de el şi neterminate:” şiurmează enumerarea celor „10 bucăţi”. (vol. I,336)

S.: „După prânz am început, pe neaşteptate,să scriu Istoria lui Fredericks.” [?] I.: „După prânzam început, pe neaşteptate, să scriu istoria luiFredericks.” Subsol: „Istoria lui Frederiks (sauFriedrichs), denumire iniţială a povestiriiDiavolul. (vol. I, 396)

S.: „De atunci am început să scriu un roman –Anul 1805 sau Război şi pace.” (vol. I, 223) I.: „…amînceput un roman”. Subsol: „Romanul Anul 1805”,din care primele capitole vor introduce „primulvolum al viitorului roman, Război şi pace”. (vol. I,278) La S. Tolstoi îşi explică din nou sieşi (în textuljurnalului!) ce scrie, suprapunând două denumirisuccesive ale romanului. Rară gogomănie!

Subliniez că în absenţa notelor de subsol,textul S. e de nenumărate ori ininteligibil. Mălimitez la exemple din volumul II.

„Azi, ştiri de la Sîzran. Îmi pare rău deSerioja.” (S. 86); două note de subsol explicative (I. 81) „Tifosul mi-a trecut.” (S. 127, I. 119, cuexplicaţii). „Ieri dimineaţa am scris despre Vehi...”(S. 295). De unde să ştie cititorul român despreculegerea Vehi (află însă din I. 279, subsol). „Da,l-am citit pe Engels despre Marx.” (S. 308); de faptnu pe Engels l-a citit – după cum ne spune subso-lul din I. 293. Şi tot aşa, mereu şi mereu, cu sub-soluri clarificatoare în I.:

Ce e cu Alioşa? (S. 179) – vezi I. 169; cuMrejele credinţei? (S. 181) – vezi I. 171; ce „crea-ţie de-a lui Goethe” (S. 215) – vezi I. 204; cine eIvan? (S. 230) – vezi I. 217; dar Volodkin? (S. 232)– vezi I. 218; de unde „sosesc”? (S. 236) – vezi I.222; cine sunt Verocika, Amaria Alexandrovna şicele două S. (S. 263) – vezi I. 247; care Pavluşa? (S. 278) – vezi I. 262; ce titluri? (S. 284) – vezi I.

264; ce e cu Execuţia lui Evdokim? (S. 309) – veziI. 293; cine e Maşenka? (S. 317) – vezi I. 301; cediscuţie şi scrisoare neplăcută? (S. 359) – vezi I.247. şi alte, şi alte neclarităţi în S., lămurite doarprin subsolurile din I.

Concluzii

Lev Tolstoi Memorii (volumele I şi II), apăru-te la Editura Adevărul Holding în 2008, copiază,de la început şi până la sfârşit, ediţia LevTolstoi Jurnal (volumele I şi II), tipărit la EdituraIdeea Europeană în 2005.

„Traducătorul” Ghenadi Strungar plagiazăintegral traducerea Janinei Ianoşi (succesivîmbunătăţită în cele trei ediţii); câteodată încear-că să-şi acopere plagiatul recurgând, pe lângă edi-ţia a III-a, şi la ediţia I, din 1975–1976.

Redactorii Editurii Adevărul Holding pre-iau o bună parte din notele de subsol ale edi-ţiei Ideii Europene, note aparţinând lui Ion Ianoşi– pe care fie le plasează în text, de obicei pres-curtat, între paranteze, cu menţiunea atribuită„n.ed.”, fie le introduc chiar ca parte din textulce ar aparţine lui Tolstoi însuşi, denaturând ast-fel originalul.

Titlul Memorii e un fals, Tolstoi n-a scris şi n-apublicat nici o carte, nimic sub această denumire.

Ediţia de la Adevărul Holding nu indică sur-sele folosite; nu dispune de volumele ediţiei aca-demice Tolstoi după care a lucrat Janina Ianoşi.

Identitatea lui Ghenadi Strungar e ocultată.Ca nume inexistent în bibliografiile româneşti,reprezintă, de bună seamă, un pseudonim folositpentru a acoperi furtul intelectual săvârşit.

După toate probabilităţile, „traducăto-rul”/redactorul acestor Memorii nu cunoaştelimba rusă.

„Traducătorul”/redactorul Editurii AdevărulHolding operează mici modificări presupus „stilisti-ce”, majoritatea cărora trădează textul tolstoian.

Memorii comite nenumărate inexactităţi şierori atât faţă de originalul rus, cât şi în raport cuvolumele pe care le plagiază.

Ediţia de la Adevărul Holding e lipsită deprofesionalism, deseori ininteligibilă, final-mente de nefolosit de către cititorul care vreasă-l priceapă pe Tolstoi, cu atât mai puţin de cătrecunoscătorul operei sale.

Pe lângă faptul că e un plagiat dovedit,adus la cunoştinţa opiniei publice, a mass-media şi a unor organisme, asociaţii, institu-ţii editoriale naţionale şi europene, de cătreFundaţia Culturală Ideea Europeană/EdituraIdeea Europeană, Memorii reprezintă, în totalita-te, un rateu editorial, o mostră a lipsei deprofesionalism şi de respect faţă de operaunui mare scriitor, precum şi faţă de actuleditorial care este unul eminamente cultu-ral.

18 aprilie 2009

1 Revista Contemporanul. Ideea Europeană apublicat o amplă dezbatere dedicată acestui caz înnr. 4-5/2009

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor dinRomânia (APLER), PROTEST: „AsociaţiaPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER), membră a Federaţiei Editorilor şiDifuzorilor de Carte din România (FEDCR), protestea-ză faţă de practica Editurii Adevărul Holding de a-şiînsuşi traducerea Jurnalului lui Tolstoi, aparţinândJaninei Ianoşi, şi care urma să apară, în a treia ediţie,revăzută, la Editura Ideea Europeană. APLER solicitămass-media ca, în urma unei analize, să ia poziţie faţăde acest furt intelectual.”

Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor dinEuropa (ARPE): „Dezaprobăm preluarea abuzivă decătre SC Adevărul Holding SA a ediţiei IdeeaEuropeană. Plagiatul comis de Ghenadi Strungareste, ne temem, unic în istoria literaturii. Suntemconvinşi că justiţia va face dreptate.”

Crişu Dascălu: „Aşadar, strategia prin care cetăţea-nul Ghenadi Strungar a încercat ca traducereaJaninei Ianoşi să treacă drept a sa constă în distribui-rea diferenţelor (câte există!) în secvenţele iniţiale alevolumelor, dar şi în cea finală a Jurnalului, adică înpunctele de maximă vizibilitate. În schimb, ele (dife-renţele) scad considerabil, până la completa dispariţie,în interiorul fiecărui volum, adică acolo unde este depresupus că eventuala vigilenţă a cititorului calificatslăbeşte sau chiar dispare cu totul. Q. E. D. Presupuncă cetăţeanul Ghenadi Strungar va fi răsfoit cărţileamintite la începutul acestor însemnări şi că va fi reţi-nut din ele că precursorii lui în fărădelege, de la croni-cari la Titu Maiorescu etc., nu au fost sancţionaţi prinlege, aşa încât s-a simţit încurajat să facă la fel, con-vins fiind că legea va tăcea şi în cazul lui. Oare?...”

Răzvan Voncu: „Depun, deci, mărturie, în calitate decritic şi istoric literar (având la activ un doctorat şi ocarte dedicate textului de tip confesiv), că titlulMemorii, aplicat textului Jurnal, este un desăvârşitfals literar. Un fals pe care nici Tolstoi, nici vreunuldin editorii săi din lumea largă, nu puteau să îl comi-tă. Un fals la care nu ar subscrie nici un traducătoradevărat, nici chiar unul aflat la primele rânduri tra-duse.

Şi încă o observaţie. Editorii celor două volumede Jurnal tolstoian apărute în româneşte, soţii Janinaşi Ion Ianoşi, au selectat sutele de fragmente editateîn cele două volume ale ediţiei româneşti a Jurnaluluidin zecile de mii de fragmente care alcătuiesc cele 13volume ale jurnalului integral al scriitorului. EdituraAdevărul Holding vrea să ne convingă că un alt tradu-cător, lucrând asupra celor 13 volume, conţinând, cumspuneam, zeci de mii de fragmente, a ales exact ace-leaşi câteva sute de fragmente conţinute de ediţiaJanina şi Ion Ianoşi. Ca istoric literar şi editor, depun,iarăşi, mărturie că probabilitatea acestei coincidenţeeste zero. Cu atât mai mult cu cât inadvertenţa dinNota editorului (citată de mine la începutul articolu-lui) ne face să ne îndoim că Ghenadi Strungar şi redac-torul de carte au văzut cu ochii lor toate cele 13 volu-me ale ediţiei ruseşti a Jurnalului. Las la latitudineacititorilor şi a justiţiei să califice demersul EdituriiAdevărul Holding. Doresc doar să afirm că este pentruprima dată în istoria editologiei mondiale când un jur-nal intim este editat sub titlul de Memorii şi când doieditori diferiţi, antologând câteva sute de fragmentedintr-un text care are 13 volume, aleg exact aceleaşifragmente, în exact aceeaşi ordine.”

Dumitru Balan: „Cele câteva intervenţii personaleizolate ale lui G.S. asupra unor cuvinte şi expresii, dealtfel, neesenţiale sau redarea unor cifre prin litere nupot estompa imaginea globală de plagiat. Dacă înperioada dificilă a regimului totalitar din ţara noastrăa fost posibilă condamnarea publică a unui plagiatsăvârşit de un reputat scriitor, aservit cercurilor înal-te din Partidul Comunist (în cazul respectiv şi-a expri-mat curajos opinia şi actualul preşedinte al UniuniiScriitorilor), atunci cu atât mai mult azi, în noile rea-lii ale democraţiei, un asemenea gest de fraudă inte-lectuală trebuie să se soldeze inevitabil nu numai cublamarea, ci şi cu inerenta compensare a însemnatelordaune materiale şi morale suportate de EdituraFundaţiei Culturale Ideea Europeană, cât şi de cătretraducătoarea Janina Ianoşi.”

Aura Christi: „Preluarea abuzivă, multiplicarea şidistribuirea a circa o mie de pagini din Jurnalul tol-stoian sub titlul Memorii (Tolstoi, apropo – depunmărturie – n-a scris niciodată memorii!) de cătreEditura Adevărul Holding constituie un atac incalifi-cabil nu numai la adresa celor doi reputaţi cărturari,Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi, nu numai la adresaFundaţiei Culturale Ideea Europeană şi a EdituriiIdeea Europeană, ci la adresa intregii bresle scriitori-ceşti şi editoriale, care, nutrim speranţa, va reacţionaprin organismele sale abilitate. Un atac prin care devi-ne flagrantă o situaţie incalificabilă; astfel, urmân-du-se logica abuzului comis, ne putem trezi pestenoapte de pildă cu una dintre capodoperele brebania-ne Bunavestire apărând cu un titlu modificat şi pur-tând pe coperta I numele unui necunoscut sau cu isto-ria călinesciană văzând lumina tiparului cu un titludiferit de cel al opusului lui G. Călinescu, având impri-mat pe coperta întâi un nume... inexistent, inventatmai exact, ori numele vreunui brav inginer sau medic,bunăoară, decedaţi în perioada interbelică! (Ne aflămîntrucâtva într-o pagină semnată de Gogol, NikolaiVasilievici!) Avem reala şansă ca într-o bună zi să

citim un roman fantastic, absolut fantastic, cu titlul,bunăoară, Universul într-o zi şi încă una, semnat deGhenadi Strungă şi să ne trezim la un moment dat că– stupoare! – în realitate recitim... capodopera luiGeorge Bălăiţă, Lumea în două zile, preluată abuziv,editată şi distribuită. Putem, apoi, să citim o capodo-peră absolută intitulată, de pildă, Crima perfectă,semnată, ciudat, de Gh. Strungalovici, şi să realizămdestul de repede că e vorba de unul dintre vârfurilemodernităţii, romanul Crimă şi pedeapsă deDostoievski, Fiodor Mihailovici. Acest joc amar –amară lecţie dată de Adevărul Holding – situat depar-te, foarte departe de modul în care ar trebui respecta-te legile într-un stat de drept, din păcate, poate fi con-tinuat... În cazul Jurnalului tolstoian „transformat”abuziv în Memorii editate şi distribuite de cătreEditura Adevărul Holding – CARE RECURGE LAPRACTICI INCALIFICABILE DE INTIMIDARE AECHIPEI IDEEA EUROPEANĂ – specialiştii şi-auexpus şi – credem noi – îşi vor mai expune opinia. Certeste că „prin editarea lucrării originale a JanineiIanoşi sub semnătura unui traducător, GhenadiStrungar – necunoscut în mediul literar; oare acest„personaj” există? – de către SC Adevărul Holding S.A. – Editura Adevărul Holding încalcă grav drepturilelegale dobândite de Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană şi ale Editurii Ideea Europeană. FundaţiaCulturală Ideea Europeană – Editura IdeeaEuropeană este pusă în situaţia de a nu mai puteavalorifica drepturile dobândite prin încheierea con-tractului de editare încheiat cu traducătoarea JaninaIanoşi, întrucât deşi intenţiona să reediteze titlul LevTolstoi, Jurnal, vol. I şi II, acest demers nu mai poateproduce aceleaşi efecte pe piaţa de carte, câtă vremetitlul a fost deja reprodus abuziv”.

Mihai Dascălu: „Până se vor clarifica lucrurile, deşimie nu mi se par aşa de incerte, ediţia apărută laAdevărul este un exemplu evident de atitudine îndrep-tată contra intelectualităţii, a decenţei, a setei de cul-tură şi a tuturor clişeelor benigne pe această temăcare vă pot trece prin minte. Un lucru sigur e că tra-ducerea, fiind identică în proporţie covârşitoare cu edi-ţiile anterioare, îşi merită banii. Păcat că nu ajung lacine trebuie şi că apare în asemenea circumstanţeregretabile.”

Marian Victor Buciu: „Traduttore traditore, dar nuîn acest mod. S-a depăşit orice măsură. Confirm obser-vaţiile avansate de scriitoarea şi editoarea AuraChristi: «Nu trebuie să fii un filolog avizat ca să urmă-reşti, de oriunde, fie şi pe sărite, propoziţiile şi frazelepresupuselor «memorii» care, exceptând amintiteleschimbări minore (proprii sau prin revenirea lavariante anterioare), coincid cu traducerea/traducerileJaninei Ianoşi.» Nu-mi rămâne decât să nădăjduiesc(sau să sper?) în solidaritatea bună a culturii romane.Deci: nu dreptate fără adevăr, ci dreptate, de dataaceasta, împotriva Adevărului Holding. Fapta aceastaantieditorială oferă ocazia unor reacţii necesare contraabuzurilor comise prin intermediul traducerilor inau-tentice din punct de vedere material şi moral-juridic.Abuzurile de felul acesta fac rău oricărei literaturi,indiferent în ce limba se naşte ea.”

Marina Vraciu: „În afara faptului că reia selecţiapropusă de Ianoşi în ediţia sa din 2005, volumele«Adevărul» procedează la ştergerea sistematică aurmelor, fapt vizibil din capul locului. Astfel, s-arenunţat la detaşarea microparagafelor, a aşezării cor-pului de text în pagină, la sistemul notelor de subsol şial numerotării la care procedează Tolstoi, în spiritulcaracteristic gândirii sale, ordonat. Gândurile, ideile,constatările scriitorului nu-şi pierd, desigur, acuita-tea. Însă nu despre aceasta este vorba. Întreg ansam-blul semnelor de punctuaţie este radiat în mod siste-matic. Oare pentru ca un eventual curios să nu sesimtă tentat să verifice pasajele paralele? Îndepărta-rea petelor – note, numere, cursiv, virgule s.c.l. este lasuprafaţă. Printr-o mişcare simplă, «ediţia Adevărul»preia notele de subsol din ediţia Ianoşi, transformân-du-le în explicaţii aşezate în paranteze urmând ime-diat numelui sau situaţiei cu pricina. S-ar putea repli-ca – pentru uşurinţa lecturii. Acolo unde se fac «amen-damente», acestea sunt compromisuri jalnice. (...)

Nomina odiosa: Reproduc, cu jenă pentru spa-ţiul ocupat, numele celor de pe ultima pagină a ediţieiAdevărul, directorul general al editurii Adevărul

Holding, Răzvan Corneţeanu, directorul executivIoana Voicu, director adjunct Carmen Dincă. Cum nuapare nici un nume în dreptul editorului, aceasteasunt numele, alături de cel al «traducătorului».”

Bogdan Mihai Dascălu: „În toată povestea astarămâne, se pare, un sâmbure de Adevăr. Acela cu celemai bune traduceri. Fiindcă Ghenadi Strungar nueste. Şi nici Adevărul nu s-ar afişa cu un necunoscut (ase compara şi celelalte ediţii), după cum o afirmăreclama. Ăsta e Adevărul. Ce au făcut editorii maideparte ţine de domeniul inimaginabilului. Au luat,pur şi simplu, cele trei ediţii, le-au măcelărit, elimi-nând notele, le-au amestecat între ele, crezând cănimeni nu va observa. Ba, mai mult, au schimbat tit-lul de Jurnal în Memorii, diminuând astfel opera scrii-torului rus. Exemple în acest sens sunt destule.Fiecare pagină oferă cititorului, fie el şi neatent, nenu-mărate modalităţi de a se edifica de proporţiile acestuifurt.

Ce se întâmplă însă în cazul de faţă e mai multdecât o însuşire samavolnică. Este o «naţionalizare» aunei cărţi. Nu ştiu exact pe ce s-au bazat cei de laAdevărul când au recurs la astfel de mijloce nedemneîn breasla intelectualilor (din care ei, constat, se auto-exclud), însă un lucru este cert. Dacă în perioadacomunistă orice tentativa de a riposta în faţa regimu-lui era pedepsită cu închisoarea, astăzi lucrurile nustau tocmai la fel. Din contră, de cele mai multe ori,revendicările au câştig de cauză. Fiindcă, totuşi,lucrurile par să se schimbe. Nu însă neapărat şi men-talitatea, căci cei de la Adevărul vor persista, în felullor, de a fi şi mai departe. Însă societatea a învăţat sănu se mai teamă de comunism.”

Contemporanul, nr. 4-5/2009

Doinel Tronaru: „Imaginea editurii AdevărulHolding este umbrită – pe lângă hiper-mediatizatulproces pentru traducerea Jurnalului lui Tolstoi, aflatîn curs cu Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi con-sacrat de presă ca procesul «plagiatului secolului» – şide un alt proces pentru furt intelectual, pentru careAdevărul Holding a fost chemat în instanţă încă dinluna decembrie a anului trecut. Traducătorul DragoşStoenescu a acţionat în justiţie trustul condus deRăzvan Corneţeanu, reclamându-şi drepturile pentrutraducerea romanului Asediul Romei – 1527 de VintilăCorbul.”

Evenimentul zilei, 9 martie 2009

Ioan Buduca: „Numele lui Ghenadi Strungar aparepe coperta volumului Memorii de Lev Tolstoi ca fiindal traducătorului acestui text, iar ediţia cu pricina atextului este gestionată de Adevărul Holding, fiindparte din colecţia în curs de finalizare «O sută de cărţifundamentale». Cauţi în bibliografia lui Tolstoi şi aflică n-a scris memorii, dar a scris un jurnal, care a fosttradus în româneşte de Janina şi Ion Ianoşi sub titlulJurnal. Cauţi, apoi, bibliografia de traducător a luiGhenadi Strungar şi nu găseşti nicio altă traducere.Compari, apoi, Jurnal cu Memorii şi vezi imediat caGhenadi Strungar a plagiat 100% textul editat sub tit-lul Jurnal şi l-a rebotezat Memorii, contractându-l,apoi, spre editare, la Adevărul Holding. Iată o caleingenioasă prin care putem îmbogăţi literatura uni-versală cu titluri noi şi secţia traducătorilor de la USRcu noi membri. Dar există, oare, Ghenadi Strungar?Are el oase, carne, CNP, conştiinţă? Nu ştie nimeni.Adevărul Holding cere Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană, care deţine drepturile de autor pentru tra-ducerea Jurnal-ului tolstoian, să-l acţioneze în justiţiepe acest Ghenadi Strungar şi să nu târască prestigiulholdingului Adevărul în mizeria unui scandal.Penibilă încercare de ieşire din rahat! AdevărulHolding nu poate contracta, fără să se facă de râs,Iliada, traducerea lui George Murnu, sub titlulTroiada, în „traducerea” lui Ghenadi Strungar! Oricejustiţie din lume va vedea, aşa oarbă cum e, flagrantulşi va trage la răspundere editura care n-a avut exper-tiza necesară să identifice plagiatul înaintea părţiivătămate. Dar Adevărul Holding a avut toată experti-za de care avea nevoie (ce era aşa de complicat să com-pare două picături de apă?!). A luat legătura cu fami-lia Ianoşi pentru reeditarea jurnalului tolstoian şi aaflat că drepturile de autor pentru traducerea româ-nească se află în posesia FCIE şi a editurii patronatede FCIE, care nu şi-a dat acordul pentru o reeditaresub egida Adevărul Holding.

Acest caz de plagiat se află pe rolul justiţiei. Vafi pedepsit, probabil, acarul Păun, acest GhenadiStrungar, care, chipurile, ar fi vinovat că ar fi înşelatbuna-credinţă a celor de la Adevărul Holding!

Numai că nu ne aflăm într-o afacere bazată pebuna-credinţă. Adevărul Holding n-a cumpărat omaşină furată neştiind că e furată. Adevărul Holdinga cumpărat un text care nu exista în bibliografia luiTolstoi şi trebuia să ştie că nu există. Iar ceea ce exis-tă acolo, în opera lui Tolstoi, jurnalul, avea deja o tra-ducere în româneşte şi erau datori cei de la AdevărulHolding să compare ceea ce au cumpărat cu ceea ceexista deja.

N-au făcut-o, s-au prefăcut că totul e în regulă şişi-au zis că vor putea ascunde rahatul sub numele luiGhenadi Strungar. Poate că vor scăpa cu o amendăuşoară. Poate... Dar s-au exclus din lumea celor caremerită respect… (…).”

Ziua, 9 aprilie 2009

„PLAGIATULSECOLULUI”

Opinii:

18

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

MIHAELA HELMIS ÎN DIALOG CU PETRU CRETIA

„O luptă şi pierdută, şi câştigată”

iinneeddiitt

Mihaela Helmis: Am deschis o carte depoezie semnată Petru Creţia, între paginile carear putea să marcheze şi un moment al vieţii, amdeschis-o între paginile 70 şi 71, în ideea în careviaţa poate să fie părere… Ce credem noi desprenoi, fiecare în parte, ce crede unul despre celălaltşi ce suntem cu adevărat?

Petru Creţia: Deşi relaţia dintre fiinţă şipărere e un lucru fundamental pentru noi toţi, camuritori, nu o să desluşim niciodată diferenţa.

Poezia nu este datată, volumul este datat1983 şi, aşa cum spuneţi, poezia de fapt este oaltă lume. Ce fel de lume?

Eu am început să scriu poeme în 1980,trăind în solitudine la Mogoşoaia. Poemul inau-gural al acestui volum este cu rădăcini adânci înstarea mea de spirit şi a noastră de atunci, însensul că sub cuvântul „poezie” se ascundea defapt cuvântul „libertate”. Dacă aţi citit poemulsau dacă îl ţineţi minte, veţi băga de seamă că eacolo un elan şi o transgresie a hotarelor care edeparte de a fi numai şi numai în numele poe-ziei. Este o descătuşare.

Este o luptă.Da, este o luptă şi pierdută şi câştigată.Vorbeaţi despre solitudinea de la Mogoşoaia

şi, cu toate acestea, aceeaşi perioadă era una încare eraţi extrem de aproape de spaţiul culturiigreceşti şi de studenţi.

Eu am fost şi am rămas până târziu de tot,din ’71 şi apoi mai târziu, după Revoluţie, încăun an profesor de greacă veche, de limbă greacăveche şi de cultură. Deci, nu poate fi vorba de oînstrăinare – decât acum, în sensul că odată cutraducerea şi comentarea Banchetului luiPlaton, lucru de care nu îmi este ruşine, intere-sul meu a început să fie reportat la sfere cultura-le mai largi.

Ultima carte care a apărut conţine contri-buţia, cred eu, cea mai importantă a mea lalumea grecească, şi anume încercarea de a definiun Ahile. E un triptic acolo, e un Ahile, la sfârşitun Ariel, contrastul este frapant şi pentru oriceom cultivat este chiar scandalos, iar la mijloceste o lungă expozitio în ce priveşte poetica lumi-nii la Dante şi care provine, într-adevăr, dintr-unvis, dintr-un vis policrom în mijlocul căruia seafla o fiinţă apropiată mie şi din care se desfăce-au imagini după imagini care, însă, înlăuntrulvisului nu erau legate de Dante. Când m-am tre-zit şi am avut urmele astea de memorie pe carele lasă visele, primul meu gest a fost să mă ducla Divina Commedia, şi anume direct laParadisul, care este, evident, partea cea mai con-sacrată luminii, chiar făcută numai şi numai dinimagini luminoase şi sonore. După ani şi ani, amreuşit această nu prea uşoară treabă de a recon-stitui în structura ei arhitectonică forma luminiiîn poemul dantesc, în poemnul divin. Din păcate,în româneşte „divina commedia” sună întotdeau-na puţin echivoc.

La Mogoşoaia nu m-am dus cu vreun gând;nici nu ştiam exact că o să iasă un volum de poe-zii, şi îmi vedeam de treburile mele curente.Veneam în fiecare zi de la Mogoşoaia cu douăautobuze şi mă duceam la Academie să lucrezpentru Eminescu; pe vremea aceea eram dejaadânc cufundat în acest act de editare.

Solitudine si comunicare: erau studenţii pecare îi întâlneaţi, era lumea pe care aţi încercat,şi aţi reuşit, să ne-o aduceţi aproape prin ediţiilePlaton.

Ediţiile Platon sunt, în primul rând, iniţia-tiva şi dârzenia lui Constantin Noica. După pri-mele volume, în care strânsesem o grămadă detineri în jurul acestei idei, lucrurile au început,încet-încet, să depindă mai ales de prietenulNoica şi, dacă nu ar fi fost stăruinţa şi perseve-renţa lui, nu s-ar fi ajuns până la volumul VII,câte a apărut la Editura Ştiinţifică, la care estede adăugat Banchetul, pe care nu l-am maipublicat. Soarta a vrut ca nici măcar în cadrulediţiei iniţiate de Noica să nu apară Banchetul întraducerea mea, pe care el atât de mult a dorit-o; ani şi ani a stăruit. Nu-i venise vremea. Când

a venit, am scris, într-adevăr – lăsând la o partetraducerea – o seamă de pagini despre iubire, însensul în care este postulată iubirea în cele 6-7vorbiri ale Dialogului şi în sensul pe care îl cre-deam eu propriu acestei relaţii între fiinţe şientităţi.

Un asemenea Dialog se înscrie într-o isto-rie, şi anume, probabil că abia cu începutul celeide-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea a înce-put să existe o curiozitate activă pentru viaţapersonală şi pentru mărturia nemijlocită a auto-rilor şi, în general, a personajelor publice proe-minente. Exista până atunci o distanţă aproapesacrală între actul creativ, care ducea la citireaoperei şi la comentarea ei laică sau teologică, înuniversităţi sau în casele cărturarilor, dar nime-ni nu scria pe o carte: „Este căsătorit, trăieşte înEssex şi are doi copii”, cum scrie pe aproape oricecarte englezească. Nimeni nu se amesteca înviaţa privată a cuiva, nu îi cerea confidenţe.Uneori conversaţia noastră este la un nivel deextremă decenţă, dar am avut de pătimit, şi eu,şi mai ales alţii, o anume formă de indiscreţiecare depăşeşte marginile firescului. Şi aş încercaacum să profit de această emisiune ca să vă spuno idee care mi-a venit chiar azi.

Sunt doi curenţi de sens contrar care seîntâlnesc în acest act, şi anume, pe de o partecultul vedetei este un fel al omului obişnuit de ase recunoaşte într-o formă superioară de umani-tate, de a se identifica cu eroi, cu vedete, cum seîntâmplă foarte frecvent, cu vedete sportive, cumse întâmplă şi mai frecvent, deci cu a găsi valori-le umane reprezentate în forma lor eminentă denişte indivizi umani. Pe de altă parte, aceastădorinţă de înălţare prin reprezentanţi este, prinreflux, adusă înapoi, aproape de spaima aceea căoamenii or să scape de regula umanităţii comuneşi sunt apoi resecularizaţi, aduşi pe cât posibilmai aproape de omul obişnuit – antrepriză careadeseori dă rezultate catastrofale, pentru că oparte din cei care s-au supus acestei extrem dedificile patimi a succesului sunt nevrotici şi auvieţi dintre cele mai ciudate – gândiţi-vă laatâţia actori, gândiţi-vă la atâţia mari cântăreţi,gândiţi-vă la câţiva din marii poeţi ai lumii con-temporane, la Dylan Thomas, de pildă, sărmanulde el! Excese, prăpastii, tot ceea ce pe mulţi i-aisprăvit mai devreme decât se cuvenea, toate tre-buia să fie la cunoştinţa publică şi trebuia să ştieorişicine de câte ori te-ai îmbătat într-o cârciumă– ceea ce este, mi se pare mie, un proces de secu-larizare care mie, cel puţin, îmi repugnă. Trebuiesă existe o oarecare distanţă, nu una ipocrită,dar actul creativ nu este neapărat act biografic;poate să aibă rădăcini adânci, de bună seamă căle are, dar în nici un caz nu este altceva decât unact de transfigurare de care artistul şi, înde-obşte, omul excelent este în stare, şi ceilalţi maipuţin.

Deci, acestea sunt curentele care au dus lasecularizarea personalităţilor şi la moda acestuiveac de a intra adânc în viaţa privată a celor carese deosebesc prin ceva. Am vrut să definim astaodată pentru totdeauna.

Pe de altă parte, există un anume grad deexhibiţionism: cei care pun întrebările sunt legi-timaţi, pentru că e o cerere publică. Deci, dum-neavoastră reprezentaţi aici un public care arenevoie de aceste mărturii. Cel care răspundepoate să o facă cu discreţia cuvenită şi măsuracuvenită, sau cu narcisismul care de foarte-foar-te multe ori se manifestă în asemenea cazuri.Adică, e aproape inerent, când eşti pus în centrulatenţiei şi mai ales când eşti pus în centrulatenţiei pentru ce ţi-e mai scump, adică pentruce ai făcut, să cazi într-un anume exces.

Eu cred că dreptul la intimitate, dincolo dealte drepturi pe care le are creatorul, e unul pestecare se trece foarte uşor în această perioadă şi nuştiu exact dacă cei pe care spuneţi că îi reprezint,şi cu adevărat îi reprezint, au atât de mare nevo-ie de toate aceste detalii în care stă, până laurmă, viaţa – dar nu cred că acestea sunt atât deimportante pentru toată lumea.

Ştiţi care este, de fapt, necazul? Unul află,să zicem, că port o vestuţă gri. Nu e o nenoroci-re, dar nu îmi cunoaşte opera! Sunt notorietăţifăcute din auzite, din lucruri pe jumătate asimi-late, din legende, uneori din bârfe.

Dacă cineva vine la tine cu dragoste şi acitit un singur poem sau o singură scriere a ta şise vede că a citit-o cu atâta pătrundere încât nua înţeles un anume lucru sau l-a înţeles mai binedecât tine, atunci într-adevăr relaţia devine orelaţie fericită. Dar dacă vine numai după sune-tul unui nume şi după falsa glorie care ne încon-joară adeseori – pentru că adevărata glorie înse-amnă asimilarea adâncă a omului... Eu, de altfel,nici nu cred că există cineva care să fie martorultău cel mai bun decât urmaşul tău pe un drumpe care l-ai urmat. Numai urmaşul meu în ce pri-veşte ediţia Platon poate să fie în relaţia în caresunt eu faţă de înaintaşul meu Perpessicius.

În cazul operei de restaurare definitivă ascrierilor lui Eminescu s-a creat un gol în cultu-ra română care, la ora aceasta, mi se vădeşte deneumplut dacă nu apare o nouă generaţie de cer-cetători şi cineva care să îi pregătească.Antrepriza esenţială, şi anume aceea a edităriioperei poetice, va rămâne în paragină foartemulţi ani, poate până când mijloacele tehnicemoderne vor permite o soluţie mai uşoară decâtaceea trudnică şi plugărească pe care am practi-cat-o noi.

Cred că nu vă gândiţi la un computer caresă facă această muncă, pentru că e nevoie desuflet, cred eu.

Mai mult decât oriunde e nevoie de suflet,dar acolo este un şir de texte într-o anume ordi-ne, sau într-o anume dezordine – nu intrăm îndetalii acum – care trebuie aduse la coerenţa lorca act interior, nu ca act scriptic. Scriptic vor-bind, există acolo un grad de nedeterminare. Pestructurile interioare ale poetului, această nede-terminare nu exista; avea o memorie formidabilăşi ştia foarte bine cum se leagă lucrurile, dar nule pagina, nu făcea trimiteri... Aşa că e nevoie şide o anume precalculare mecanică, deci, de sta-bilirea unui corpus, a unui set de texte pe careapoi mintea asociativă a unui editor înzestrat săpoată lucra. Dar munca va fi mult uşurată înfelul acesta.

Gândiţi-vă, de pildă, că nu se mai poateavea un bun repertoriu al tuturor cuvintelor folo-site de un autor fără mijloacele moderne. Amfolosit, cu un alt prilej şi pentru alte ţeluri, unindice, un index, un lexicon uriaş al SfântuluiToma, care e făcut cu mijloace computerizate.Există un asemenea indice şi pentru opera luiPlaton. De ce să nu dăm acestor „sclavi”îndurători şi cu memorii fabuloase ceea ce,altminteri, înseamnă pierderea noastră devreme? Noi trebuie să ne rezervăm acea parte pecare nu o poate face decât intuiţia, talentul, dra-gostea, perspectiva în adânc.

Aţi încercat să ne oferiţi o cheie în a-l recep-ta altfel pe Eminescu decât am făcut-o, până una-alta; şi poate că dincolo de asta ar mai fi nevoiede câteva repere.

Fără nici o îndoială. Mă tot gândeam că,odată încheiată editarea operei – în cele 16 volu-me patronate de Academie, nu e nici un rândscris de Eminescu, de orice natură ar fi, care sănu fie cuprins aici – o să înceapă o eră indispen-sabilă în exegeza eminesciană. Poate că e maibine ce se întâmplă acum. E nevoie de un răgazde tăcere, pentru că ultimele decenii au fost zgo-motos-festiviste. Toată lumea avea numele luiEminescu în gură, nimeni nu ştia despre ce evorba – şi acum persistă obiceiul ăsta bianual alcelebrărilor care, cum spunea într-un articolCristian Teodorescu, ar trebui vindecat princâţiva ani de tăcere. Ei, poate nu tăcere deplină– poate ani de studiu adâncit al operei, care sădea la iveală peste cinci, şase-şapte ani, de mânaunor oameni de mare înzestrare intelectuală şide adâncă cunoaştere a textelor care le stau ladispoziţie acum... să înnoiască exegeza luiEminescu, esenţele lirice fără pereche care se

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

găsesc în el, care se găsesc greu, din cauza şcoliicare impune numai anumite texte.

Opera lui Eminescu are o latură profundlirică care rămâne mai mult sau mai puţinascunsă – în afară de lirica de dragoste – şi oparte care este retorică pură, este jurnalisticăpusă în versuri. Iertaţi-mă, poate că vă supăr învreo iubire a dumneavoastră, dar Scrisoarea IIIeste un articol de jurnal versificat în mod genial,fără nici o îndoială. Aşa cum şi o parte din poezii-le de dragoste sunt manifeste de gelozie. Partealirică pură, cu care am avut îndelung contact şicare m-a şi legat de Eminescu, este încă mai pre-sus decât orice act liric care s-a săvârşit în liricaromânească, dar stă ascunsă prin colţuri, pier-dută prin notiţe fugare, needitată ca lumea. M-am străduit, într-o măsură, să fac această treabăşi într-o măsură am reuşit.

Ultima parte a vieţii lui îl ucide, cea dinjurul Luceafărului şi La steaua. A scos la ivealăcele mai pure esenţe lirice. Trebuie să ne con-centrăm atenţia pe acest segment din opera lui.

Par versuri care răzbat din creaţia anterioa-ră, şi totuşi altfel, parcă mai aproape de o anumeluminare a sufletului eminescian.

Da, mă bucur că aţi simţit asta. Ştiţi, existăîntr-unul dintre maniscrise o însemnare... el şi-adat seama că Luceafărul este prea îndârjit lasfârşit şi prea pedepsitor, şi e o însemnare cu cre-ionul roşu: „De înălţat sfârşitul Luceafărului a laGiornado Bruno”. Nu prea ştiu ce a vrut săspună cu Giordano Bruno, dar e limpede că nu îlmulţumea încrâncenarea cu care se termină şipedeapsa în fond cu totul nemeritată a aceleifete. Se naşte atunci, în acele săptămâni, un alLuceafăr, care este „steaua negrului trecut, iubi-rea fără moarte”.

Platon pentru mine nu a fost o patimă. Euam, în filosofia greacă, două preferinţe nete: unaeste pentru Aristotel din marele veac clasic şicealaltă, neîmplinită şi lacunară şi nedusă cumijloacele stricte cu care sunt eu deprins, esteaceea pentru ultimul mare filosof al lumii gre-ceşti, pentru Plotin. Nu o să mai am timp să măocup de Plotin, dar mi-a rămas, ca un parfum deneuitat, teoria frumosului lui Plotin şi în eatoată structura de univers care se poate înţelegedin aceste divine texte. Bănuiesc că ceva de acolodepăşeşte puterea mea de înţelegere şi, pe dealtă parte, sunt acolo două texte: Republica şi untext târziu, poate ultimul lui mare text, desigurultimul lui mare text, care se cheamă Legile şicare, după ce am trăit în acest veac, au un uşoraer repulsiv pentru că sunt structuri ale statuluitotalitar ideal. Intenţia lui era să guverneze olume cu ajutorul filosofiei, deci să facă bineoamenilor, care nu ştiu ce e binele, şi cei care auputerea să fie, totodată, şi cei care au puterea dea face binele omenirii în neştirea ei.

Bine cu sila, dacă înţeleg bine?Da, până la urmă e binele cu sila – se vede

din atâtea şi atâtea pagini din Legile. Şi nu e,poate, cea mai din urmă cauză care m-aînstrăinat de Platon care, pe de altă parte, esteun scriitor divin şi poate cel mai frumos Dialogal lui este chair Banchetul, pe care s-a întâmplatsă îl traduc.

Legat de Banchetul, ideile sunt împărţiteprivind modul în care trebuie să înţelegem acelgen de iubire...

Da, acel gen de iubire duce la ideea de fru-mos. Deci, trăind succesiv iubiri după iubiri,forme ale frumuseţii individuale şi apoi sporite,trecând de la iubirile pentru oameni la iubirilepentru instituţii şi pentru idei, se produce, potri-vit discursului pe care Platon îl pune în gurapreotesei Diotima, o ascensiune a sufletului –prin iubire – către ideea, însăşi platoniciană,către forma frumosului absolut care lasă în următoate realizările pământeşti şi determinate aleiubirilor depăşite.

Cât am scris acolo în fruntea acestuiBanchet este o respingere a acestei idei, adică afolosi iubirea pentru o fiinţă determinată ca unţel care să o transceandă, să o facă să fiedepăşită către ceva într-adevăr minunat şi careeste ideea de frumos şi pentru care Platon spunecă merită să trăieşti, pentru sufletul meu de omal acestor vremuri, al acestor veacuri, al unoralte experienţe, al unor alte dureri, a fost o ideecare m-a înstrăinat, adică nu aceasta mi s-apărut a fi iubirea. Iubirea mi s-a părut a fi un actexclusiv dedicat unei fiinţe anume, şi anume cutoate determinările ei.

Pentru Platon nu există iubire pentruoameni, ci pentru calităţile lor care, însumate, seadună în ideea de frumos.

Cineva care citeşte Banchetul este obligatsă citească – de altfel, în minunata traducere alui Gabriel Liiceanu, care există în seria de la

Editura Ştiinţifică – şi dialogul Phaidros, în caremult din ceea ce reproşez eu dialoguluiBanchetul este estompat sau recuzat.

Care sunt acele lucruri care ne aduc maiaproape de esenţa omenescului din noi la sfârşitde secol XX?

Eu nu sunt nici profet şi nici dascăl. Pentrumine, acest... segment de viaţă, ca să spun fărăemfază, înseamnă mai ales o intensă dorinţă dea retrăi bucuria pe care o dă priveliştea lumii, înspecial ceea ce se cheamă spectacolul pădurilor,al luncilor, al cerului, al mării. Am şi scris câteceva în ultima vreme în acest sens, ediţia defini-tivă din Norii este plină de texte noi legate deaceastă patimă. Iar, în ceea ce priveşte partea lacare vă referiţi, aproape tot ce aveam să spun amspus în volumul Luminile şi umbrele sufletului,care este o mică analitică făcută nu foarte popu-lar şi nici foarte scorţos a ceea ce reprezintă pul-siunile fundamentale ale sufletului în faţa vieţii;tot, de la curaj până la plictiseală şi până la sufe-rinţa zadarnică, de la pălăvrăgeala şi văicărealacare umplu veacul. Nu poţi primi un telefon fărăsă auzi: „Ei, ce să fac şi eu? Supravieţuiesc, banipuţini...” şi mai ştiu eu ce. Toţi trăim asta. Nuasta e esenţa. Esenţa e cum depăşim şi cum negândim la cei cu adevărat necăjiţi, pentru că noifacem parte, orice s-ar zice, dintr-o clasă care nua ajuns să moară de foame.

Pentru că aţi pomenit de Eminescu şi dePlaton şi de gândul sau de apropierea, pe care eusper să o împliniţi până la urmă total, cea dePlotin, îngăduiţi-mi să întreb ce anume faceţiacum pentru dumneavoastră şi pentru noi toţi.

Da. Mă bucur că mă întrebaţi asta pentru că,în fond, în asta constă viaţa mea. Pe de o parte,împrejurările în care ne aflăm mă obligă să accept

traduceri, şi anume nu orice fel de traduceri; îngeneral traduc din scriitorii mari. Am tradus multdin Marguerite Yourcenar, vreo trei volume. Acumtraduc un important scriitor britanic, GrahamSwift. Nu o fac numai şi numai pentru motivepecuniare, dar în ansamblul acesta de care vorbe-am mă apropii tot mai mult de literatură,îndepărtându-mă de teoreză. Adică, simt nevoiasă mă bucur de spectacolul şi de înţelegerea sufle-tului omenesc şi a marilor autori clasici – dealtfelvolumul pe care l-am publicat se referă la câţivadintre ei –, cât şi la cei mai noi, care au în spateexperienţa acestui secol şi care nu sunt naivideloc. Vreau să mai învăţ câte ceva despre oame-ni, vreau să mai învăţ câte ceva despre lume.

O parte din ce am făcut în ultima vreme edeja sub tipar. Aş releva numai două lucruri lacare ţin în mod deosebit. Unul este un volumintitulat Testamentul unui eminescolog, care o săapară la Humanitas şi care este, pe de o parte, otrecere în revistă a tot ce s-a făcut până acum,bine sau rău, şi a ce mai rămâne de făcut de aiciînainte la acest atât de important capitol. E ocarte scrisă cu o uşoară tristeţe şi cu nu puţinălipsă de nădejde, pentru că, dacă vă uitaţi maibine pe câmpul cercetătorilor eminescologi, veţivedea că nu mai sunt oameni. Gândiţi-vă,numiţi-mi un eminescolog!

Invitaţia rămâne fără răspuns pentru cădvs. nu aţi numit nici un urmaş. Chiar aţi invo-cat o perioadă de graţie pentru studiul în linişte.

Pentru un miracol! Nu ştiu de unde maipoate să apară... Şi totuşi !Eu trebuie, ca oriceom care a asistat la spectacolul istoriei mari, sănu mă înfund în deznădejde. Întotdeauna maiexistă o şansă care vine din nevăzut, din neştiut,de sus... nu ştiu. Lumea se înnoieşte mereu, decia-ţi încheia o carieră pe un domeniu special spu-

nând: „Gata, s-a terminat, nu mai e nimic defăcut”, e o naivitate istorică. De bună seamă, subo altă formă, sub alte auspicii, poate pe altedirecţii, ceea ce mai merită să fie făcut pentruEminescu va fi făcut.

În materie de scris, acum scriu – şi aicivoiam să ajung, continuând – o carte care se vachema M. Eminescu, marea şi văzduhul mării,adică o analiză exhaustivă a textelor în careapare imaginea mării şi a cerului care acoperămarea, făcut cu mare grijă şi cu mare atenţie sănu îmi scape nimic şi să nu dau o imagine defor-mată. Asta ar fi o contribuţie exegetică la aceaparte din studiile eminescologice care s-ar chemaDescripţia de univers, deci sunt luate nu poeziede poezie ci, ca să zic aşa, obiect cosmic cu obiectcosmic. Se poate scrie despre pădure, se poatescrie despre lună, se poate scrie despre râuri...sunt alte „râuri” şi alte „stele” decât acelea alelumii, deci trebuie definite în spaţiul de referinţăcare este Eminescu.

Pentru că încercaţi să vă detaşaţi de ceea ceaţi numit teoreză, sunt tentată să vă întreb dacăpoezia dumneavoastră capătă acum un alt tonsau poate se înscrie, se circumscrie altui gen deunivers, altfel populat.

Într-o lună-două o să apară un volum depoezii care se cheamă În adâncile fântâni alemării şi care este o culegere, jumătate de poemede iubire şi jumătate o retipărire a marelui poemPasărea Phoenix, un poem lung de vreo 40 şiceva de pagini care reface povestea acesteipăsări miraculoase, cu propriul ei glas. Pasăreavorbeşte şi îşi spune destinul care este acela ciu-dat de a fi în acelaşi timp muritoare şi nemuri-toare. E o lungă glăsuire a unei pătimiri pe carenici unul dintre noi, ca oameni, nu a avut-o deîndurat.

Înseamnă că ceea ce ne sfătuiţi pe toţi săfacem este, de fapt, un recurs la înţelepciune şipoate mai puţină viteză în tot ceea ce alcătuieşteviaţa noastră actuală.

Petru Creţia: Da, este nevoie de un relantial ritmurilor. În general, ultimele decenii au dusla o precipitare care ascunde un vid. E nevoie demai multă interioritate, iar mai multă interiori-tate cere o anume diminuare a ritmului vital,adică mai multă tihnă, mai mult răgaz, maimultă detaşare, o capacitate de a nu gândi exten-siv ci intensiv, o anume putere de a te cunoaştepe tine – care nu este sloganul socratic, ci esteproblema oricărei vieţi. Cine se uită în jur, vedeatâtea conştiinţe false, atâţia oameni care suntcu totul altceva decât îşi închipuie că sunt, încâtuneori îmi e şi frică.

Greu de trăit v-a fost şi înainte de 1989,uşor nu cred că vă e nici acum!

De ce mi-ar fi mie mai greu decât altora?Până la urmă, eu sunt un privilegiat. Mi-amîndeplinit cariera, sunt la o pensie care nu măvitregeşte de nimic vital, am încă, în ciuda unuiaccident mai grav de sănătate, puterea de alucra multe ore. Deci n-aş vedea de ce m-aşplânge. De ce? De perioada asta confuză? Păi,după tot ce s-a trăit, cum altfel? Nu se poate alt-fel. Puţin mă nelinişteşte lipsa de personal cali-ficat, de personal politic, economic, şi nu numai.Adică ţara s-a dovedit mai săracă în valoriascunse sau valorile ascunse au participat şi par-ticipă mai puţin la viaţa publică decât ar fi fostde dorit. Dar, cu excepţia acestei aprehensiuni cănu avem destul de mulţi oameni în stare săînnoiască din adânc ţara, am toată încredere că,târâş-grăpiş, lucrurile se vor îndrepta. Iar în cepriveşte anii cei răi, ce pot să vă spun este că măprenumăr printre oamenii – nu mulţi, cred –care se bucură în fiecare zi de ce-am scăpat. Nucă aş fi suferit; n-am suferit detenţie, nu amsuferit persecuţii active, am exercitat meseriicare erau oarecum mai presus de amestecul cen-zurii, am publicat ce cărţi mi s-au părut potri-vite, neciuntite de cenzură, deci nu aş avea sămă plâng eu, personal. Eu am trăit greul şi vitre-gia vremurilor în numele unei idei despre ceînseamnă societate omenească bine organizată şiîn numele umilinţei comune – căci este umilitorsă fi supus arbitrariului unui ins. Dar, în rest, nusunt reprezentativ pentru greaua suferinţă încare s-a zbuciumat aproape întreaga naţiuneromână. A fost crâncen prin suferinţă directă şi afost crâncen prin umilinţă, prin umilinţa de a fisilit să te ridici şi să spui ce nu crezi, prin umi-linţa de a spune că ceea ce este negru este alb,prin greaua umilinţă de a accepta minciunadrept adevăr.

Nu pentru estetismul de a rotunji unschimb de vederi, ci pentru că într-adevăr mi separe important: mă gândesc cu nădejde, cu fer-voare, cu temere la ce va aduce societăţii noastregeneraţia care urmează. �

Petru Creţia

20

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

MARA MAGDA MAFTEI

Cioran şi Eliade

EEliade, ca şi Cioran, va fi tot timpulmâhnit de oprobriul poporuluisău. Cinci ani de muncă în stră-inătate şi 25 de volume publicate

în ţară nu au servit la nimic acestui poporingrat, unde mediocrii şi inculţii au ocupat maitot timpul posturile importante, este de părereEliade. Acelaşi discurs îl regăsim la ambii scrii-tori de origine română, aceeaşi mâhnire că toc-mai neamul pe care au crezut că-l pot transfor-ma în tinereţe şi pentru care s-au angajat înatâtea dispute ideologice şi politice, nu le-aacordat niciodată recunoaşterea dorită. Desigurura lui Cioran va lua adesea la Eliade maidegrabă forma indiferenţei sau a resemnăriitacite. Ce drum lung a parcurs Eliade, de laomul hotârăt să schimbe faţa României până lacel indiferent la bătrâneţe! Primul RăzboiMondial modificase raporturileindividului cu lumea şi dădea laacel moment o şansă de afirmarenaţională micilor state balcanice,această reînnoire fiind primulscop, pe care „tânăra generaţie”,formată graţie lui Nae Ionescu, şil-a asumat. Liderul spiritual algeneraţiei este Mircea Eliade, celcare proclamă în actul de definirea generaţiei sale, misiunea spiri-tuală, apolitică a acesteia în1927, ca şi necesitatea ei de amodifica baza de raportare aromânilor faţă de Occident:„Criza în care intrase lumea occi-dentală îmi dovedea că ideologiarăzboiului nu mai era valabilă.Noi, «generaţia tânără», trebuiasă ne găsim rosturile noastre”i.Această generaţie, pentru careEliade se simte responsabil, are omisiune: crearea unui echilibruspiritual, care înseamnă acceptarea misticismu-lui: „valorile pure, spirituale, absurd de spiri-tuale. Valorile creştinismului. Aceasta se vaînţelege mai târziu, când vom cerceta necesita-tea misticismului”ii (inadvertenţă în cadrulortodoxismului care va trezi polemici în rândul„bătrânilor”, gen C. Rădulescu-Motru), luptaîmpotriva raţiunii „în faţa realităţilor de pro-porţii, numai ura şi iubirea – patima, deci – potfi germenii găsirii adevărurilor esenţiale”iii,primatul organizării experienţelor personale„...viaţa lăuntrică e atât de cruntă, de diversă,de proteică, de chinuitoare. În noi izbândeşteSpiritul”iv, acceptarea suferinţei ca parte dinviaţă, dar mai ales exploatarea ei la nivel lite-rar: „noi am înţeles că viaţa îşi merită suferin-ţele”v, dovedirea eşecului parlamentarismului:„voim să biruiască valorile ce nu sunt izvorâtenici din economia politică, nici din tehnică, nicidin parlamentarism”vi, iar pe urmele lui NaeIonescu, generaţia este însetată metafizic şimilitează pentru înlocuirea pozitivismului cusupremaţia experienţelor vieţii interioare:„mântuită de obsesia specializării pozitiviste şide scepticismul mediocru al diletantismului”vii.

Atât la Eliade, cât şi la Cioran întâlnimobsesia folosirii aceleiaşi expresii, obstinaţia dea face istorie, dar nu neapărat prin forţa politi-că, crede Eliade în 1937, spre deosebire de gân-ditorul de la Răşinari, ci prin forţa creştinismu-lui, respectiv a ortodoxismului în cazul români-lor: „când întreaga Europă recunoaşte că oame-nii nu pot fi conduşi creştineşte – şi că numai unclimat politic dă semnificaţie unui neam –românii îşi îngăduie „nebunia” să arate

Apusului că o perfectă viaţă civilă nu se poateîmplini decât printr-o viaţă autentic creştină, şică cel mai superb destin pe care şi-l poate găsiun neam este să facă istorie prin valori supra-istorice”viii. Eliade era el însuşi obsedat denecesitatea afirmării României în lume,printr-o degajare a valorilor spirituale (în 1927),necesitate care implica şi ura împotriva „bătrâ-nilor” (atacurile sale împotriva lui N. Iorga,Paul Zarifopol), incapabili de a asigura conser-varea românismului, prin această formulă înţe-legând lupta împotriva corupţiei şi a politicia-nismului, pozitivismului, ateismului, marxis-mului, scientismului, Eliade militând conformînvăţăturilor lui Nae Ionescu pentru trăireapână la limite a propriei experienţe, în sensulîntâlnit şi la Cioran. Exprimarea acestei repul-sii faţă de generaţia „bătrânilor” are şi intenţia

de a şoca, de a atrage atenţia asupra lor, la carese adaugă ura faţă de bătrâni pentru monopolulasupra poziţiilor sociale. Conform lui MihailPolihroniade, tinerii români nu-şi puteau găsislujbe pentru că „în profesiunile libere aupătruns, după încetăţenirea lor, în mod masiv,evreii”ix. Antisemitismul şi naţionalismul aufost, aşadar, speculate cu succes de cătreMişcarea legionară, care aducea totodată orgo-liu şi aroganţă în rândul generaţiei. Ura faţă de„bătrâni” este însă mai ales alimentată de unteribilism generaţionist; să nu uităm că ofensi-va lui Eliade debutează cu un articol în care îireproşează lui Iorga, în numărul din martie1926 din Revista universitară, „necunoaştereamai multor opere importante din domeniile isto-riei şi religiei Orientului Mijlociu şi Grecieiantice”x; Arşavir Acterian scrie, raportându-sela acelaşi moment, că studentul de pe atunciMircea Eliade „îndrăznea să critice lucrareapentru unele date greşite, pentru unele negli-jenţe (.....) a fost un adevărat scandal. Iorga acerut să se ia măsuri împotriva acestui studentinsolent. I s-a dat satisfacţie. Revista universi-tară şi-a încetat apariţia”xi, dar acest moment aînsemnat o rampă de lansare pentru MirceaEliade, care a început colaborarea la Cuvântul,unde va scrie şi un nou articol împotriva luiIorga, atrăgându-şi ura acestuia. Împreună cuOctavian Goga şi I. Al. Brătescu-Voineşti, Iorgava declanşa împotriva lui Eliade, şi nu numai,campania de la Cuget clar contra literaturii por-nografice. Lupta împotriva pornografiei a fostnumele şedinţei de la Academia Română din 26martie 1937. Discursul lui Cioran este, ca mai

totdeauna, teribilist; el acuză „imbecilitatea”„bătrânilor” şi o consideră a fi o normă a „dicta-turii reumatismului”xii; în acest scop, el consi-deră că în România e nevoie de o noapte a Sf.Bartolomeu pentru a-i lichida pe „bătrâni”: „onoapte a Sfântului Bartolomeu printre anumiţibătrâni e singura salvare”xiii.

Dacă Cioran şi-a cerut scuze ulteriorOccidentului pentru îndrăzneala de a scrieîmpotriva evreilor, Eliade, tot prudent, daroarecum mai detaşat şi abil în ceea ce priveştepoziţia sa, va scrie în 1952, folosind intrumenta-rul ideatic al profesorului său din prefaţa laromanul De două mii de ani: „Dacă într-adevărMesia trebuia să vină ca să mântuiască întrea-ga omenire, el nu putea veni decât după ceIsrail suferise tot ce-a suferit. Tot, dar absoluttot, fusese necesar, trebuise să se întâmple

aşa....”xiv, iar în articolul săuunde tratează de pe poziţii istoriceşi calme de această dată, problemaromânismului, Destinul culturiiromâneşti, Eliade preia note dinpesimismul cioranian şi face ca şiacesta apologia nenorocului româ-nesc: „Puţine neamuri se potmândri că au avut atâta nenorocîn istorie, ca neamul românesc”xv.

Pentru Eliade în 1934, ca şipentru Nae Ionescu, a face istorienu înseamnă participarea la reali-tatea istorică propriu-zisă, citransformarea acesteia prin pro-movarea iubirii ca instrument decunoaştere, prin asumarea unorvalori de creaţie. Generaţia sa esteformată din creatori de fapte, nudin oameni „abstracţi, schematici,fără contact cu realităţile vieţii şiincapabili de fapte”xvi. În acelaşian, însă în alt articol – De ce sunt

intelectualii laşi? – lui Eliade îi repugnă intelec-tualul apolitic „îmi repugnă laşitatea intelec-tualilor apolitici, care îşi descopăr deodată ade-renţa cu o mişcare socială în pragul izbân-zii”xvii; în discursul său, intelectualul are înacelaşi an, la 15 octombrie data semnării artico-lului Poimâine şi respectiv 1 noiembrie, un rolesenţialmente politic, dar păstrându-şi încă laacea dată calmul: „Indiferenţă faţă de politică,de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai tole-

Emil Cioran

Mircea Eliade

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

ranţă şi înţelegere. Dai o mână de ajutor şi trecimai departe. Dar în nici un caz nu merită să-ţipierzi cumpătul....”xviii. Ştim cu toţii căMişcarea Legionară îşi propunea reînoireaneamului printr-o transformare spirituală şiulterior politică, ambele graţie unui programorganic, care nu omitea tema omului nou şi acreştinismului. În ce măsură a fost această miş-care vocea spiritualităţii omului românesc? Saua avut mai mult accente politice? În orice caz,dat fiind gradul mare de corupţie la acea vremeşi indiferenţa liberalismului la problemelesociale, succesul nu putea fi decât garantat.

Ca şi Cioran, Eliade nu a fost membru cuacte în regulă al Mişcării Legionare. Însă, prininfluenţa profesorului său, se implică tot maimult în susţinerea practică şi ideologică aMişcării, sprijinul său concretizându-se în can-didatura pe listele partidului Totul pentru ţarăîn 1937. În Radiografia Dreptei româneşti, sem-nată de către Gh. Buzatu et alii, Eliade este con-siderat a fi devenit în 1948 preşedintele parti-dului Totul pentru Ţară din exil, continuându-şiastfel, precum Cioran, sprijinul şi după plecarea

din ţară. Evident, aceste consideraţii nu potrămâne decât la nivel de speculaţii. În articolulReabilitarea spiritualităţii, Eliade, spre deose-bire de Cioran probolşevist, denunţă marxismulca fiind doctrina ce contravine flagrant tuturordezideratelor „tinerei generaţii”, şi anume„ateismul, una între alte probleme ce şi-au pier-dut eficacitatea, dela 1850 încoace; pozitivis-mul, în speţă: un pozitivism primar, accesibiloricărei inteligenţe, evitând întrebările capita-le, abuzând de o cauzalitate rău înţeleasă (deri-varea întregii istorii spirituale din istoria facto-rilor economici etc.), o „teorie” care s-a învechitşi a fost demult înlocuită cu altele, mai eficien-te, mai verificabile; determinismul, adversar allibertăţii de afirmare creiatoare a fiecărui om –şi fac din marxism o incapacitate absolută înproducerea unui autentic om nou”xix. Faţă deCioran, care vedea în creştinism o religie a celorputernici: „creştinismul a promis săracilorraiul, iar pe bogaţi i-a ameninţat cu iadul”xx şicondamna ortodoxismul pentru menţinereapoporului român în statutul de slugă a marilorputeri, Eliade, fidel doctrinei iubirii a lui NaeIonescu, nota: „Creştinismul a însemnat maimult în istoria lumii decât toate războaiele şirevoluţiile la un loc. Şi creştinismul a fost oexperienţă spirituală, înlocuirea vechii econo-mii a legii cu noua economie a iubirii”xxi. Orevoluţie nu trebuie să fie sângeroasă şi nu tre-buie să se termine cu masacre în masă, este depărere Eliade, pe când pe Cioran tocmai aceas-tă idee îl pasionează, revoluţia ca „profetismfrenetic”, existenţa unei „mistice revoluţiona-rexxii”. Dacă pentru Cioran „ortodoxia ne-aţinut de cald în decursul secolelor de aşteptaresubterană”xxiii, dimpotrivă, la Eliade tocmaivalorile creştine, respectiv cele ortodoxe, ne-arputea asigura într-o zi dominarea Europei, ideeutopică şi obsesie regăsibilă de altfel la ambiigânditori: „Dar ortodoxia noastră ar putea să

strălucească într-o zi apropiată şi să domineîntreaga Europă. Nu prin puterea ei de prozeli-tism – pe care nu o are şi pe care, structural, nuo poate avea, deoarece se deosebeşte de univer-salismul catolicismului şi de atomismul protes-tantismelor. Ci prin miracolul unui neam carecreşte, se fortifică şi îşi justifică misiunea luiistorică, numai cu ajutorul valorilor creşti-ne”xxiv.

Eliade a fost de-a dreptul obsedat de temaomului nou, scriind numeroase articole în care adezvoltat-o, din care menţionăm: Reabilitareaspiritualităţii, Câteva cuvinte mari (în Vremea,an VII, 1934, nr. 341, iunie 10), Glosse pentruomul nou (în Convorbiri literare, an 67, 1934,nr. 4, aprilie), O convertire la românism (înCuvântul, an IX, 1933, nr. 3021, 22 septembrie),De unde începe misiunea României? (în Vremea,an X, 1937, nr. 477, feb 28), Mântuire, istorie,politică, (în Vremea, an IX, nr. 434, 26 aprilie1936), Libertate şi creaţie în literatura legionară(în Sânzana, an I, 1938, 29 ianuarie, nr. 16) etc.,insistând mereu asupra ideii de prefacere istori-că a societăţii prin intermediul acestui om nou.

Românismul, for-mula naţionalismuluiîn epocă, reprezintă şipentru Eliade, sau maiales pentru el, piesacentrală a discursuluisău în apărarea fiinţeiromâneşti. PentruCioran, care nu are încomun cu naţionaliştii,după cum el însuşideclară, decât setea de atransforma Româniaprintr-o revoluţiemesianică, conceptul deromânism nu există,pentru că nu existănaţiunea română, cidoar poporul român.Este atât de surprinză-tor şi de interesant înacelaşi timp, de anali-zat recurenţa discursu-lui naeionescian în arti-colele interbelice ale luiEliade; găsim nu numai

o identitate la nivel ideatic, dar chiar la nivelfrazeologic; de exemplu, şi Eliade face diferenţadintre a fi român şi a fi bun român, iar renun-ţarea la românism „ar însemna, pentru noi,românii, a renunţa la viaţă, a te refugia înmoarte”xxv. Spre deosebire de Cioran, carescrie despre primitivismul, resemnarea, nehotă-rârea poporului român, Eliade chiar crede,adoptând adesea în articolele sale un discurspolitic, în misiunea istorică a poporului român,care nu este nici slab, nici inferior; în plus: „Nusuntem intransigenţi, pentru că nu ne simţiminferiori. Toleranţa noastră «proverbială» este otărie, nu o slăbiciune”xxvi. În ceea ce priveşteproblema României, Eliade are o altă abordaredecât Cioran; el străbate drumul de la transfor-

marea spirituală, la cea politică şi în final ajun-ge la necesitatea istorică: „Nu ne intereseazăvictoria unei grupări politice – ci integrareaRomâniei pe liniile sale istorice”xxvii, problemaistorică a României fiind formarea unei„Românii unite, puternice, exaltarea spirituluiofensiv, crearea unui om nou, a unui om cu des-tin”xxviii. Este de subliniat această credinţă alui Eliade în destinul poporului său; Cioran nucredea, evident, în misiunea istorică a neamuluisău, şi din toate punctele de vedere, el a făcutnotă discordantă cu generaţia sa. Pentru el, pro-blema României era simplă: ori face istorie, oripiere. În plus, angajarea politică a lui Eliadediferă în structura ei de cea a lui Cioran.Gânditorul de la Răşinari admira hitlerismul şibolşevismul, considerate capabile să ofere onouă faţă istoriei, să schimbe vechea ordinesocială, iar Eliade credea în forţa de prefacere aextremismului de dreapta românesc, respectivîn forţa misiunii istorice a Gărzii de Fier şi aconducătorului ei: „Un conducător politic altinerimii spunea că scopul misiunii sale este dea împăca România cu Dumnezeu”xxix. Iată oformulă mesianică, în care Eliade vede primatulvieţii spirituale. În ceea ce priveşte definireamesianismului, Eliade preia exagerarea luiCioran, chiar îl citează: „Mesianismul unuipopor înseamnă lupta cu destinul, sfărmareageografiei, depăşirea istoriei, înseamnă o apoca-liptică încordare a colectivităţii, încordare încare insul se pierde şi interesele sale imediate,(economice, sociale, politice) sunt anulate (....)mesianismul românesc nu poate porni decât dela conştiinţa noastră de popor ales, adică depopor creator (afirmaţie care ar stârni râsul iro-nic al lui Cioran). Creator de forme de viaţă civi-lă şi statală – dar mai ales creator de valori spi-rituale şi culturale. Emil Cioran spunea o datăcă singura scăpare a României este ca fiecareromân să ajungă megaloman”xxx. �

Fragment din Cioran şi tânăra generaţie

i M. Eliade, Itinerariu spiritual: Tânăra genera-ţie, în vol. Profetism românesc, alcătuit şi îngrijit deAlexandru V. Diţă, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti,1990, p. 11

ii M. Eliade, Itinerariu I, în Ibidemiii M. Eliade, Itinerariu II, în Ibidem iv M. Eliade, Itinerariu I, în Ibidemv Ibidem vi Ibidem vii M. Eliade, Itinerariu XII, în Ibidemviii M. Eliade, De unde începe misiunea României,

în Vremea, an X, 1937, nr. 477, 28 februarie, p. 3ix Marta Petreu, Un trecut deocheat sau schimba-

rea la faţă a României, Editura Institutului CulturalRomân, Bucureşti, 2004, p. 92

x F. Ţurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei,Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 33

xi A. Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, EdituraEikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 52

xii E. Cioran, Crima bătrânilor, în Vremea, an X,1937, nr. 492, 20 iunie, p. 9

xiii Ibidem xiv M. Eliade, Catastrofă şi mesianism (note pen-

tru o Teologie a Istoriei), aprilie 1952, în Profetismromânesc, p. 138

xv M. Eliade, Destinul culturii româneşti, august1953 în Profetism românesc, p. 139

xvi M. Eliade, Poimâine în Ibidem, p. 26xvii M. Eliade, De ce sunt intelectualii laşi? în

Ibidem, p. 32xviii Ibidem, p. 33xix M. Eliade, Reabilitarea spiritualităţii, în

Criterion, an II, 1935, nr. 6-7, ianuarie-februarie xx E. Cioran, Schimbarea la faţă a României,

Editura Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 120xxi M. Eliade, Reabilitarea spirtualităţii în loc. cit. xxii E. Cioran, Schimbarea la faţă a României,

Editura Humanitas, p. 113xxiii Ibidem, p. 63xxiv M. Eliade, De unde începe misiune României?

în Vremea, an X, 1937, nr. 477, 28 februarie xxv M. Eliade, Criza românismului?.... 10 feb 1935

în Profetism românesc, p. 60xxvi M. Eliade, Românismul şi complexele de infe-

rioritate, 5 mai 1935 în Profetism românesc, p. 85xxvii M. Eliade, Mai multe feluri de naţionalişti, 5

iulie 1936 în Profetism românesc, p. 163xxviii Ibidem xxix M. Eliade, Popor fără misiune?!, 10 noiembrie

1935 în Profetism românesc, p. 136xxx Ibidem

Emil Cioran

Mircea Eliade

22

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

NARIMAN HASANZADEStrăinul

Da,Fortuna are o fire ciudată. Pentru fiecare, la rândul lui, Pregăteşte o neaşteptată,o nebănuită cotitură. Pe tine ce te-aşteaptă? Roze? Mărăcini? S-a terminat cu liniştea şi pacea. Uneori nici să pui întrebări nu ai când. Dar poate de aceeacărările de tinăstrăbatem noi, poeţii, să poţi tu să întrebi.

1

Aşa cum făceam şi până-n război, ne întâlneam pe înserat la joacă,stăteam la palavre, povesteam nebunii,ca-un pocnet pe şine — plăcerea lăsămspre sanitari buluc cu toţii plecăm,la staţia de lângă satul Poilu,strigând şi căzând în praf de copii. Ce vârstă aveam noi pe-atunci, curajoşii?Vreo zece-unsprezece anişori... În patruzeci şi trei vedeai trenuri trecând,Şi noi toţi după ele gura căscând...Treceau eşaloane – încotro şi de unde? Părea că necazul departe pătrunde.Dar când s-a ivit la noi un străin,am simţit războiul ca un tunet venind, atunci ne-nţelesul, teribilul rău la toţi ne-arătă cum era chipul său, — chipiul nemţesc pe-o ureche eraşi sura-i centură gheare avea, umerii trişti goliţi sunt de grade, fragmente-n urechi — vorbă străină, nasturii hainei — pe-un firicel, se clatină, ca în beţie,bocancii forjaţi sunt uriaşi,pe piatră se văd o mulţime de paşi. Că pacea s-a spart în tot satul părea, Şi că războiul jur-împrejur bubuia, Sosise, venise, intrase în casă,cu larmă şi fum pe Kura ceţoasă...

2

Acolo este o-nmormântare şi bocet prelung se aude în zare.Vinovatul în carne şi oase-l vedeam,cu pietre şi flegme noi îl cinsteam,câinii pe urme îi asmuţeam, în feluri diverse îl prigoneam.Încearcă furia dreaptă a linişti!Unde-i Ziad? Unde-i Asad-ami? Doar el i-a răpus c-o lovitură! Era inamicul! Pe-ai noştri-i omora!Apoi, din nou, cu-armonica ce-avea tăcut şi cumsecade apărea,pe proaspeţii potrivnici tulburând,o melodie simplă încercândşi-un cântecel prelung el murmura.Nici nu-ţi venea să crezi că ăsta omora...Ne tulbura captivul cu cântecelul său, mai şi dansa, el, omul rău, şi înscria enorme rotocoale,şi praful ridica în soare!El tropăia cunoscător.de mult nu am văzut aşa ceva...Părea că dansul spune una,iar cântecul prelung — alta. aksakalii clătinau din cap:măi, el pentru bucurii — este făcut.

Brunet era. Pieptănat — îngrijit.Şi păru-i des avea cărare.Te uiţi la el — e frumuşel, chiar chipeş.Asemenea în Poilu demult flăcăi erau,Aleşi după sprânceană, aşa cu toţi păreau...Şi cei cunoscători în trebi divineoftau: l-a cruţat Allah...

3

Odată o femeie sură,Cu-n dor ce pieptu-i sfâşia,şi blestemând, şi suspinând,străinului îi tăie calea.Năvala ei îndoliatăşi plânsul, vaiet ne-trerupt —goni pe loc nevinovatăbucuria de pe faţa sa.Încremeni, — şi ţintuit, legat,şi doborât de strigăt a rămas.Şi-un nasture cu totu-i smulse de pe vestonul fără trese,apoi — cu sete — pe obraz,pentru tot — pentru că a albit,pentru că singurul fiu a murit,după deal, îmbrăcat într-o zdreanţă.Şi tare mai plângea bătrâna,smulgând suviţele ei rare;şi părul alb cădea într-una,ca puful unei aripi albe...„Să se înece-n lacrimi ceace cu lapte te-a hrănit pe tine!În negru să se-mbrace cea

ce la război te-a condus pe tine!Mâinile să ţi se fi uscat,

de cum ai luat puşca!

Picioarele să ţi le fi rupt,de cum ai pornit spre noi!De mare necaz am albit eu!.. Cenuşa e albă în căminul meu!…”Ce mult suferea! Cum chinul, durerea ea le trăia!Şi toţi împrejur tăceau mohorâţi.Iar stătea stătea singuratic, un orb fără glas,lovit ca de-un iureş era în impas, rănit de durere, ucis de dispreţ,sau poate de-a sa luminare târzie...Nu îndrăznea să zică nu-s vinovat,n-am omorât pe nimeni, n-am asasinat.Căci nimeni nu l-ar fi apărat,Nimeni pentru el n-ar fi jurat! Şi cum de mânie-ai putea să te-ascunzi? El era acuzatul, iar noi judecători!

4

A dispărut. Ne-a rămas să ghicim: cum o fi traiul lui de captiv? Şi ceva se năştea — încă nu milă,ci o presimţire a ei.Da, noi, de fapt, nu prea ştiamce e captivul, ce-i un duşman.Noi nu ştiam să urâm prea mult timpla anii noştri tineri de atunci. Eh, suntem totuşi nişte oameni tare ciu-daţi... Nu ştiu de ce şi pentru ce îl aşteptam în taină pe soldat,şi-ncet-încet ne deprindeam cu el. Ba c-o glumă bună ne distrează, ba de ciuf ne trage prietenos,apoi vestonul vechi şi-l aranjeazăşi iar ne lasă — pe curând.Şi dispăreau şi bănuieli şi ură, chiar şispaimăce le simţeam-nainte. Căci nu era deloc-deloc îngrozitor,şi de-i aşa, ce duşman este?..Duşmanii noi îi ştiam ca în poveste:arătări mai rele ca orice, şi-apoi şi alţii, din gazetece colţii şi-i rânjeau hidosdihănii — cu gheare şi coarne,şi cu lăboanţe mari ca nişte furci,din care se prelinge-ncet saliva, — aşa ştiam pe-atunci că e duşmanul. şi zborul lui Zumrud cea din poveste,ca să ucidem monştri-n bătălie,să moară, ca fără de veste. Gândeam că monştrii sunt fasciştii,c-au dispărut în basme pentr-un timp,apoi au apărut în lumea noatră clară,topoare cu-automate făcând schimb...Însă acest prizonier-soldatE doar un om şi nu-i ciudat.

5

Odată a intrat la noi.Mama a adus mâncare.Poate că era stânjenit, poate avea treabă, –văd că vrea să plece.Mama îi spune:— Stai...Mă uit la tine... Ceva ţi-a atins inima, te doare... Se vede că viaţa asta te-a încercat,fără ocrotire... Nu e soartă mai crudă.Doar lumea nu poate fi fără oameni buni.Iar mamă îti e... înstrăinarea.Deci de aici apare-ntristarea...Se pare.că nu eşti la fel ca ceilalţi De-asta te şi lasă să umbli fără pază.Dar neamţ eşti tu? Căci sunt cu toţiiBlonzi ori roşcaţi, aşa se spune...Inima îmi spune fără greş,Că nu eşti tu fiu de nemţoaică...Captivul plecă ochii: „România”.Şi adăugă încet: „româncă”.Cu recunoştinţă pe mama o privea,căci deja învăţase şi-nţelegeadin ochi şi din zâmbet,din lacrimi şi tăcere.S-au luminat ochii — nu am văzutaşa o minune de când m-am născut, —o vorbă bună cum poatesă facă omul să uite de toate!Şi intuiţia mea de copil m-a-nvăţatce e mărinimia.Nu poţi să loveşti pe cel ce-a picatSau să-l înghionteşti pe cel care cade?!Încet şi scurt a vorbit el atunci,apoi, fără aer, tăcu.Mama stătea blajină şi pală,Străinul avea nod în gât.şi boala umerii săi scuturadeşi-ntârziată, reală,iar codrul de pâine primit ce-l mâncaera pârlit de arzătoarea sare.

6

Nu se-aştepta la asta,Nu se-aştepta vreodat’, — Umeri-i căzură tristsub ochii de soldat.Trebuia să fie aşa —

s-au privit faţă în faţă.Medaliile sună una de alta, -nu le-a primit în zadar.Dar undeva drumul schimbarănu se-ntâlniră duşmanii.Şi cârja de lemn cu un semn îi număra paşii.Mersul infirmului e anevoie;nu-i învăţat cu un picior,el, ce-a învins râul întreg, cu canalul n-a fost biruitor.Se-mpiedică. Grimasa-i pe faţăarată şi boală şi dor.Dar o mână iute-l apucăpe cel ce cădea ca în zbor. Şi-apoi acel ajutor ne-aşteptat, în urmă-a privit şi-a îngheţat, asemeni acelei blestemate,nedorite cârje de lemn.

7

În fundătura aceea,venite din flăcări şi fum,arse, vagoane inamice stăteau — unullângă altul.Judecata noastră era foarte aspră.Le nimiceam cu-nverşunare,îi asaltam pe duşmanii de fier,părtaşi cu criminalii. Şi le devastam carcasele — arma noastră nucleară. Şi urinau pe ele copiii într-un acord unanim, pe inamicii de fier, de oţel, pe fascişti şi ticăloşi!...Dar mi s-a stins ardoarea războinică.S-a întors. E uimit. A-ngheţat.Privesc — supărat se uită captivulla trofeul-vagon urinat,priveşte petele de pe pereţii afumaţi.E drept, vagonul era din România... Ce se-ntâmpla cu el, la ce gândea!.. La o minune probabil spera. Că vagonul cel mort curând va pleca, Şi războiul în urmă lăsa!Dar drumul acasă, calea de fierpiereau ca-n abisul oceanului.

Atât de grijuliu şi atentatingea fiece-ndoitură.Erau compatrioţi, pământeni,despărţiţi de pământul străbun,de nemţi legaţi prin nume eraurămânând totodată români.S-a pierdut singuratic printre vagoane, iar un altul îşi părăsea gradele, şi rătăceau amândoi cu zilele,şi viaţa lor se amesteca cu altele pe drumul cel ruşinos, fără slavă,ce duce ape tărâmuri străine... Din mâna mea moale atuncea căzu o piatră — furia mea...

8

Îmbătrâni prizonierul,albi pe la tâmple. Remarcam cum se schimbă. Şi oboseala — nu de la vârstă,şi mersul parcă-i schimbat, acum şi surâsul îi este ciudat. Dorul de România lui dragăîi înmulţea anii treptat.Nici mila acelor copii ce-au crescut, nici bunătatea celor cu suflet,n-au reuşit, cât de puţin! să-i vindece boala ce-avea.Când spunea despre rana din sufletvorbe amare rostea:— Curând bâtrân voi fi, stins,iar capul meu va fi nins. —Tot mai triste erau spusele lui,mai greu şi mai greu orice pas.Ca şi când pe umeri i-apas’cuvânt de neşters — „vrăjmaş”.

9

El privea cu încântare pădurile din Garaiazî, la floarea nesărutatei frumuseţi de pe Kura.Peste râu, peste Kura, la marginea păduriio salcie singuraticăstă abătută, de la sălcioarăsfioasă cărare,porneşte departe, spre albastra zare.Şi vedea bărbatul, — fiul depărtării, —în întinsul KureiDunărea albastră... Tot umbla, tot rătăcea, Însă nu găsea.Căuta bărbatul plaiul său natal, căuta bărbatul Dunărea-n aval într-un colţ de lume ce se numeaPoilu...

...ASTA a fost mai târziu,după o suferinţă groaznică. Iar în război pământul s-a schimbat împre-jur:Pădurile s-au rărit, grădinile au sărăcit,perele mari, ori zemoasele mere — de negăsit.Odată i-am adus străinului caise uscate,cu greu le-am găsit.Priveşti — spumă proaspătă, sigurbuştean... Mureau toţi copacii...Singur puternicul nuc rezista, ca un bătrân înţelept, tristetea toată el otopea. Iar platanii, platanii — mândria şi vlagaPoilu,stăteau drepţi ca soldaţii în apărare!Pe toţi impreună nevoia i-a strâns: cândîncepe Kurasă se agite, femei şi copii – cu sapa înainte. Păcătoşi în parte, am reparat şi drumuri,Groaznicul „Totul pentru front!”se auzea pe câmpuri...

10

— Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu,cel nemţesc sau care e,că ţi-a dat captivitate, nu moarte,fii mulţumit de destinul tău, —îi spuneau oamenii,nu cu răutate, ci din suflet.El gândea:„De-i captivitatea fericire,Libertatea ce mai e, hai, spune?…Fără Dunăre nu am noroc,fără Carpaţi nu sunt deloc,alinarea mea — e acasă.De-ai fi auzit, frăţie,fluieraşul nostru vesel,doina cea răsunătoare,ca vioara cea măiastrănici privighetoarea nu-i... Sunteţi oameni uimitori...Nu la moarte condamnaţi — ci la ruşine.Judecata voastră dreaptă s-a săvârşit înmine. M-a condamnat la îndurare, m-a pedepsit pe mine prin mine...Mi-amintesc acea furie din piaţă,Ura şi blestemele,când au îmbrăcat în piele de fascistsufletul meu de român,când m-au trimis la moarte,să mor într-un război nedrept.Şi dementul «heil!», ca un ecou,îl auzeam de peste tot...Am devenit nu soldat, ci captive pentruReich,şi nu duşmanul vostru, ci al meu...”

11

Nu ştiam pe atunci, nu aflasem —povesteau mai apoi cei bătrâni, — îndrăgise el tare o fată,o-ndrăgise, în ciuda sorţii... Un nume rostea el în taină,deşi-l întrebau cine e. Nu e iubire aceasta, ci e neputinţa acestei iubiri.„Nu, nu am dreptul la iubire, Între mine şi ea este vina,între noi pribegia, e patria,e mama, războiul,captivitatea şi mila,şi ochii bătrânei albite,soldatul acela pe podşi cârja desupra apei.Doar că eu sunt viu, oameni buni! Şi nu la toţi ne e dat acest drept — această minune, să fie la fel pentru toţi!Un sunet chinuit se-audeşi-l recunosc în ochii brunetei. Mă mir de ce văd, căci se simte— străină în ţinutul natal...”Fără pământ se usucă şi iarba,fără apă va arde-al lor foc......Dreptul inimii să iubească — e un drept.

Dreptul memoriei îndoliate — e lege. �

S-a născut pe 18 februarie 1931, în raionulAgstafa al Republicii Azerbaidjan. În anul 1953 a ter-minat facultatea de filologie a Institutului Pedagogicdin Baku, în 1957 Institutul de Literatură „M.Gorki”. Este doctor în filologie. A lucrat în calitate deredactor la ziarul „Literatura şi Arta” şi a ocupatfuncţia de Prim-locţiitor al Ministerului Presei şiInformaţiei al Azerbaidjanului.

A început să publice din anul 1949. A publicatîn jur de 30 de cărţi de poezii. Culegerea „Operealese” a fost publicată la Baku, Moscova, Tbilisi,Teheran. Piese în versuri au fost puse în scenă în tea-trele Academice de Stat din Baku şi Moscova.

El este autorul culegerilor de versuri „Prieteniimă aşteaptă” 1956, „Unde eşti tu?” 1959, „Îţi amin-teşti de mine?” 1966, „De ce aţi tăcut?” 1970 ş.a.Lirismul şi exprimarea directă, muzicalitatea şi sim-plitatea sunt trăsăturile caracteristice ale poeziilorlui Hasanzade. Poemul dramatic „Nariman” (1968)este consacarat lui Nariman Narimanov. Romanulliric „Pâinea mătuşii Nabat” apărut în 1974 prezintăviaţa satului azerbaidjan din perioada celui de-alDoilea Război Mondial.

Nariman Hasanzade are rangul de poet naţio-nal de onoare al Azerbaidjanului, a fost decorat cuordinele „Glorie” şi „Onoare”. De asemenea, ocupăfuncţia de Preşedinte al Fundaţiei Literare în cadrulUniunii Scriitorilor din Azerbaidjan. În prezent esteprofesorul şi şeful catedrei de „Limbă şi literatură” încadrul Academiei Naţionale de Aviaţie dinAzerbaidjan.

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

NN-aş fi crezut niciodată că un Deus exmachina mă va trimite cu câtevadecenii înapoi. Definiţia intelectu-alului, diferenţa dintre aceasta şi

noţiunea de intelighenţie (rusească la origini, darimplicit îmbrăţişată mai întâi în vestul Europei,mai apoi pe continentul american), legăturile aces-tuia cu sfera politică şi cea civică – iată numai câte-va din problemele care mă determinaseră să amâncu câţiva ani buni susţinerea tezei de doctorat. Înversiunea ei iniţială, lucrarea („Intelectualul şiPartidul: Partidul Comunist Român şi inte-lighenţia creativă în perioada Ceauşescu”,Universitatea Ebraică din Ierusalim, 1981) fuseseterminată cu patru ani înainte, şi conducătoarea ei,profesoara Galia Golan, era entuziastă. Se pre-conizase deja data susţinerii, nu mai rămâneadecât să corectez inevitabilele greşeli de tipar, cuatât mai inevitabile cu cât teza era scrisă în limbaebraică. Naiv ca (mai) orice doctorand care vede înteza sa apoteoza carierei academice şi nu primul eipas, recitirea lucrării m-a nemulţumit profound.Scriam despre „intelectual” şi nu defineam ter-menul; scriam despre relaţia acestuia cu „politicul”şi nu ridicam întrebarea: „se deosebeşte aceastărelaţie în sistemele monopoliste de tip comunist derelaţia dintre intelectual şi sfera politică în sistemepluripoliste?”. Aşa cum îmi păreau lucrurile peatunci, teza mea era o „poveste”. E drept, binişortrasă din condei, dar o „factologie” cu relevanţă, celmult, provincială. Drept care, am anulatsusţinerea lucrării şi m-am pus din nou cu burta pecarte. De unul singur, am studiat sociologiacunoaşterii, am parcurs zeci de cărţi şi sute de arti-cole, teza transformându-se în consecinţă radical.Spre disperarea conducătoarei mele de doctorat,care nu prea agrea acest gen de abordare. E ade-vărat că nu mi-a pus nicio piedică.

Odată ajuns la mal, aveam să constat spremarea mea surprindere că teza deranja. Ea ridicaacum probleme delicate, ceea ce nu fusese cazulcând abordase avatarurile unor literaţi într-o ţarăîndepărtată (nu geografic, ci mai degrabă spiritual)condusă de un dictator semianalfabet. Un singurexemplu e suficient: putea decanul de atunci al facultăţii de ştiinţe politice (un eminent cunoscătoral lui Hegel şi Marx, care între timp funcţionasecâţiva ani buni ca director general al MinisteruluiAfacerilor Externe) afirma că aparţine categorieiintelectualilor? Potrivit noii versiuni a tezei, încazul cel mai bun intelectualul (sau ceea cenumeam eu „intelighenţia creativă”) nu putea finicicum înregimentat politic. Shlomo Avineri (pen-tru că despre el este vorba) îşi „suspendase” cali-tatea de intelectual pentru o perioadă. E drept căeu foloseam exemplul lui Henry Kissinger pentru ailustra problema, dar Avineri poate fi suspectat deorice altceva decât de lipsă de inteligenţă.

Recenta controversă privind „intelectualii luiBăsescu” mă retrimite, aşadar, către anii tinereţii.Îmi pare că pentru a elucida controversa, estenevoie de cel puţin două clarificări. La prima amfăcut deja aluzie: poate intelectualul fi politicînregimentat? A doua elucidare impune o oarecarenuanţare a termenului „public”.

Sărind în apărarea lui Traian Ungureanu,căruia ziarul Cotidianul i-a închis în nas uşa dupăce îşi anunţase candidatura la europarlamentarepe listele Partidului Democrat-Liberal, VladimirTismăneanu se indigna în blogul său, din care cine-va mai răbdător ca mine pescuieşte din când încând memorabile panseuri pentru o viitoarecolecţie: „Citesc cu stupoare diverse luări de poziţiecare încearcă să sugereze o incompatibilitate întreobiectivitatea jurnalistică şi susţinerea unei pozitiipolitice. Nu l-a susţinut Raymond Aron (editorialistvreme de decenii la Le Figaro) pe generalul deGaulle ? Nu a susţinut Gazeta Wyborcza în Poloniadirecţia civic-liberală? Şi-au ascuns vreodatăMonica Lovinescu şi Virgil Ierunca opţiunile anti-comuniste? A renunţat Traian Ungureanu la facul-tăţile sale analitice care îl plasează la etajul de vârfa ceea ce înseamnă jurnalismul democratic româ-nesc? Strategia dublelor standarde este întotdeau-na păguboasă”.

Este mai ales păguboasă atunci când stan-dardele folosite cântăresc unităţi incomparabilecalitativ sau cantitativ, sunt tentat să adaug. Cânda candidat Raymond Aron pe listele partidului

gaullist? A susţine o direcţie politică este una, a teînrola în rândurile celor care aspiră la o poziţie încadrul acestei direcţii este cu totul altceva.Susţinerea lui Băsescu de către Ungureanu nudatează de ieri-alaltăieri. Jurnalistul a avut zeci deocazii să o facă în paginile Cotidianului, şi nimeni,din câte ştiu, nu a ridicat vreo obiecţie. Opinille luiau văzut lumina tiparului alături de ale unorînverşunaţi critici ai aceluiaşi Băsescu. Este ABC-ul unui jurnalism democratic, şi păcat de aniiirosiţi în Occident dacă Tismăneanu nu pricepe ele-mentarul.

Dar se vor auzi voci din rândurile celorobişnuiţi să gândească în termenii dublelor stan-darde inaplicabile, cum se explică atunci faptul căunii politicieni (Adrian Severin este numai unexemplu) au rubrici permanente în diferite cotidi-ene? Simplu: identitatea politică a acestora estecunoscută şi etalată ca atare. Nu există nicio şansăca cititorul cât de cât informat să îl suspecteze pedomnul Severin de obiectivitate politică. Nu la felstau lucrurile cu domnul Ungureanu, care, în ciudaelogiilor tismăniene („facultăţile sale analitice careîl plasează la etajul de vârf a ceea ce înseamnă jur-nalismul democratic românesc”) rămâne deocam-dată cunoscut mai degrabă ca filosof al balonuluirotund. Cât despre angajarea politică a celor de laGazeta Wyborcza sau (vorbesc în cunoştinţă decauză!) a celor de la Europa Liberă: da, ea a existatdesigur, dar sub forma unei ideologii asumate deîntregul colectiv. Nimeni nu deschidea RadioEuropa Liberă pentru a afla de acolo care editurăanonimă din Asia a polimerit-o pe „marele savantde statură mondială.”

Problema „intelectualului angajat” estedezbătută de foarte mult timp. În ce mă priveşte, şidacă scoatem din categoria intelectualilor pe aşa-numiţii „intelectuali tehnici”, termenul este unpleonasm. Istoriceşte vorbind, termenul de intelec-tual este relativ recent, dar nu şi funcţia principalăîndeplinită de intelectual în societate. Sociologulamerican Lewis A. Coser consideră că aceastăfuncţie este în primul rând una de definire a „valo-rilor de bază ale societăţii.” Dar tocmai aceasta esteşi una din funcţiile principale ale oricărui regimpolitic, indiferent de natura sa. De unde rezultă căîn timp ce între intelectuali (în sensul de „inte-lighenţie” ) şi putere conflictul sau potenţialul con-flictual este unul de natură sistemică, lucrurilediferă în cazul intelectualităţii tehnice, undeinteresele pot fi convergente. A produce „mai multşi mai bine” este un deziderat lipsit de coloraturăpolitică inerentă. Ceea ce nu înseamnă, mă găbescsă adaug, că un intelectual tehnic nu poate deveni„intelighent”. Numai că atunci el se referă la valoricare afectează societatea în întregimea ei. AndreiSaharov sau (mai pe meleagurile nostre) GabrielAndreescu) ilustrează perfect acest traseu. Iardiferanţa nu se aplică numai regimurilor de tipmonopolist. Arhitecţii angajaţi în efortul de prezer-vare a Bucureştiului istoric nu sunt cu nimic maipuţin politic angajaţi decât este politic angajat unAndrei Pippidi în exact acelaşi efort. De cealaltăparte a baricadei se află combinaţia de interesepolitico-financiare reprezentată de PrimăriaGenerală a Capitalei.

Pentru a îşi îndeplini funcţia socială, intelec-tualului i se cere nu neutralitate, cu atât mai puţinindiferenţă faţă de sfera politicului, ci nealiniereformală. „Formală” în sensul cel mai strict al aces-tui termen, adică cel al aderenţei la o mişcarepolitică, un partid politic, sau acceptarea unor pozi-ţii de conducere proeminente dependente de sferapolitică şi remunerate de aceasta. În acest sens vor-bea Karl Mannheim încă din 1929, în celebrulvolum Ideologie şi utopie, despre „intelectualitateaindependentă” (Freischwebende intelligenz).Desigur, pentru Mannheim independenţa intelec-tualităţii se punea în primul rând în termeni deapartenenţă la o clasă socială, dar percepţia lui afost extinsă mai apoi asupra întregului complex alrelaţiei dintre intelectual şi sfera politică, dar şi(nicidecum în ultimul rând) cea economică. Dacăadepţii unui Marxism vulgarizator şi vulgarizantpercepeau relaţia în cel mai bun caz în termeni deopţiune ideologică, mai târziu ea va fi formulată şiîn termeni de opţiune între păstrarea „capitaluluicultural” sau transformarea acestuia în „capitalpolitic”. În acest din urmă caz, rămâne deschisă

întrebarea leninistă “Kto Kogo” (cine foloseşte pecine?). Este politicul cel care achiziţionează legit-imitate (sau speră să o facă) asumându-şi poziţiipresupus generatoare de simpatii electorale în rân-dul unui segment semnificativ al celor cu drept lavot, sau mai degrabă avem de a face cu disponibil-itatea posesorilor de capital cultural de a îl pune ladispoziţia politicului în schimbul transformăriiacestuia în capital politic sub formă de remune-raţie – pecuniară sau de alt gen?

Indiferent de răspuns (eu, unul, cred că avemde a face cu o tranzacţie implicită mai degrabădecât cu una explicită, şi că, în consecinţă, elemen-tul ei principal îl constituie aşteptările pe carefiecare dintre cele două părţi le are faţă cealaltă pefundalul unei culturi politice în care personaluldomină impersonalul), este clar că cel puţin pentruperioada în care „intelectualii lui Băsescu” şi-auangajat deschis capitalul cultural în slujba factoru-lui politic, ei s-au auto-suspendat de la calitatea deintelectual. Devenind angajaţi făţiş într-o con-fruntare a cărei miză nu este câtuşi de puţin unaprincipială, sarcina lor este exact aceea de a îi con-feri o asemenea coloratură. Dacă sunt sau nu conş-tienţi de rolul pe care îl îndeplinesc (atât de laJoseph de Maistre cât şi de la Hegel ştim că de obi-cei nu aşa stau lucrurile în istorie), mărturisesc cănu ştiu. Sunt însă convins că efortul de a nega oriceasemenea „mult prea lumeşti” motivaţii indică celpuţin că sunt conştienţi de suspiciunile existente înrândul colegilor de breaslă (invidioşi mie-mi spui?).

Implicit, aceştia din urmă sunt relegaţi lanivelul unor făpturi limitate fie mental, fie (maigrav) motivaţional. Ei nu ar face parte din „elita”acestei ţări. Din aceasta din urmă, apud GabrielLiiceanu, fac parte „oameni precum Horia RomanPatapievici sau Traian Ungureanu [care, atuncicând] acceptă funcţii, nu o fac pentru a se căpătui,ci pentru a sluji ţara” (Cotidianul, 18 noiembrie2008). Las la o parte întrebarea „neintelectuală”(dar vai, atât de bacalbaşeană): să interogăm atun-ci politicienii dacă intenţionează să slujească ţara(vacă sănătoasă) sau să se căpătuiască (vacă bol-navă)? Mă mulţumesc să remarc că insistenţaasupra „inocenţei poziţionale” este fără îndoialăunul din laitmotivele acestui grup din rândul„elitelor” noastre intelectuale. Nu este în intenţiamea de a „buzunări” pe nimeni. Există, desigur,venituri bugetare cu mult mai mari decât cele de60-70.000 RON obţinute, potrivit datelor oficiale,de către preşedintele Institutului Cultural Românîn anii 2007-2008. Şi, desigur, cu mult mai puţinmeritate. Dar a clama, aşa cum a făcut-o adjunctulsău, domnul Mircea Mihăieş, lipsa totală a unuiinteres pecuniar frizează, desigur, ridicolul într-oRomânie a strângerii curelei. Şi să mai remarcămun lucru: se insistă constant „Nu suntem intelectu-alii lui Băsescu” (Cotidianul, 24 noiembrie 2008).Aş dori să văd un singur articol publicat în ultimiidoi ani în care domnii Gabriel Liiceanu, H.-R.Patapievici, Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu,etc. au luat distanţă critică faţă de spusele sau nes-pusele, comisele sau necomisele preşedinteluituturor românilor.

Este, desigur, dreptul acestuia din urmă dea-şi numi consilieri din rândul apropiaţilor domnieisale. Este dreptul său de a numi directori de insti-tuţii subordonate preşedenţiei din rândurile acelo-raşi. Dar odată acceptată numirea, aceştia setransformă din intelectuali publici în funcţionaripublici. Iar una dintre interdicţiile aplicabile ori-unde acestei categorii de funcţionari este obligaţiade a se abţine de la exprimarea publică a oricăreicritici la adresa superiorului ierarhic, mai ales încazul unui superior ierarhic ales prin vot popular.Dacă o fac sau nu în cursul contactelor private cupreşedintele, nu ştim şi mai ales nu avem dreptulde a şti. La noi, se pare că lucrurile stau exactanapoda: în loc să se retragă din sfera publică,funcţionarul public ţine rubrici săptămânale îndiferite cotidiene. Unde, de la sine se înţelege cepoziţii va lua. În niciun caz poziţii critice la adresapreşedintelui.

Intelectualul în sensul coserian-mannheimianare, pe de cealaltă parte, nu numai dreptul, ci şidatoria de a exprima public asemenea critici, dacăşi atunci când este nemulţumit de un aspect saualtul al performanţei oficialităţilor. Altfel, subCeauşescu am fi fost cu toţii „intelectuali”, că decârcotit cârcotea, slavă Domnului, orice român, dela ultimul ţăran la tovarăşii din Comitetul Central.Rezultă de aici că funcţia de intelectual, altfel spussalvgadarea potenţialului său critic, este incompa-tibilă cu înregimentarea, făţişă sau ascunsă, înactivitatea politică prin asumarea unui rol în oricestructură politică remunerată sau „numai” simbo-lică. Cu alte cuvinte: intelectuali, nu mergeţi cugirofarul! �

(IM)PERTINENŢE

MICHAEL SHAFIRMANIntelectuali? Publici?

24

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ÎÎntr-unul din numerele sale din 2004 (maiexact, pe 11 noiembrie), ziarul The NewYorker, sub semnătura lui DavidRemnick, făcea un portret al cunoscutului

scriitor israelian Amos Oz. Deschis dialogului, cu oînfăţişare plăcută, păr blond, ochi albaştri, partizanal unei păci durabile, iubitor de dezbateri publice,astfel îl descrie reporterul. Kibuţnik de la vârsta de18 ani, Oz este considerat de mulţi israelieni unmodel de „sabra” (originar din Eretz), degajă roman-tismul primilor constructori ai statului modern.Scriitorul afirmă că generaţiile cares-au născut în Israel vor fi tot maidiferite de antecesori, vor fi blonzi,aşa cum şi el, având părinţi bruneţinu le-a moştenit culoarea părului.În schimb, soţia, Nily, are un păr deculoarea ţiţeiului. Sunt împreunăde aproape cincizeci de ani, au copiicare sunt plecaţi în alte locuri. Deşieste un om de stânga, Oz a condam-nat întotdeauna atacurile teroriste,a cerut protejarea civililor israe-lieni, în numele păcii, considerăHamas o organizaţie extremistă.

Scriitorul s-a născut la 4 mai1939, la Ierusalim, părinţii (IehudaKlausner şi Fania Mussman) fiindimigranţi din estul Europei. Tatăl astudiat la Vilnius (Lituania), iar înIsrael a fost scriitor. JosephKlausner, fratele bunicului, a fostcandidat la preşedinţia Statului,din partea partidului Herut, în opo-ziţie cu Chaim Weimann, fiind şidirector al Bibliotecii UniversităţiiEbraice din Ierusalim. Amos a avut printre profesoripe poeta Zelda, o personalitate legendară aIsraelului. Mama sa a suferit de nervi şi s-a sinucis,fapt care a avut repercusiuni asupra vieţii scriitoru-lui, el s-a stabilit în kibuţul Hulda, a fost adoptat deo familie din partea locului, şi-a luat numele de Oz(în ebraică, forţă), iar în romanul său, cel mai impor-tant, Poveste despre dragoste şi întuneric se regăsescaceste momente. După studii la UniversitateaEbraică din Ierusalim, Oz îşi împarte timpul întrescris şi ore de predare ca învăţător la Hulda. În 1986,se stabileşte în vechiul oraş Arad, unde predă laUniversitatea Ben Gurion.

A mai predat la Oxford, în Anglia, şi la un cole-giu din Colorado (SUA). A publicat 12 romane, treivolume de povestiri, şapte cărţi de eseuri, o cartepentru copii. Este un publicist extrem de activ, înfavoarea îmbunătăţirii relaţiilor israelo-arabe, des-igur, nu cu orice preţ, nu cu preţul vieţii israelienilor.În anul 1991, a fost ales membru al AcademieiLimbii Ebraice, fiind distins de-a lungul timpului cunumeroase premii şi titluri, în 1984, Ofiţer în Arteşi Litere şi în 1997 Legiunea de Onoare (Franţa),premiul Bialik în 1986, Femina Etranger în 1988,Israel în 1998, Goethe – 2005, Agnon – 2006, DanDavid, Primo Levi, Heinrich Heine în 2008 ş.a.Cărţile lui Amos Oz au fost traduse în 35 de ţări, desigur şi în România.

După Războiul de 6 zile din 1967, în care aluptat efectiv, el a pledat pentru înfiinţarea unui statpalestinian cu graniţe bine delimitate, apoi în 1978 afost unul dintre fondatorii mişcării Peace Now (Paceacum), în opoziţie cu oficialităţile, A salutat acordulde la Oslo, care, se ştie nu a fost aplicat, fiind neac-ceptat nici de israelieni, nici de palestinieni, a fostaliatul lui Shimon Peres pe care apoi l-a părăsit,printr-o declaraţie publică şi a trecut la partidulMereţ. Din acest motiv şi-a pierdut o serie de prie-teni. Se consideră un sionist de stânga, dar aceastătendinţă nu se bucură de sprijinul majorităţii popu-laţiei.

Adesea el vorbeşte despre „corupţia ocupaţiei”,adică o abatere morală de la scopul propus – pacea înzonă. Poziţia sa l-a făcut să renunţe la orice funcţieoficială în stat, deşi i s-a oferit chiar postul de minis-tru de externe, pe când era prieten cu Peres, acestafiind prim ministru. Din titlurile de volume publica-te, menţionăm, din eseuri – În Ţara Israel, Israel,Palestina şi Pacea, Literatura israeliană, Povesteaînceputului, Cum să lecuieşti un fanatic, iar dinproză, Unde urlă şacalii (1965), Undeva, probabil(1966), Michael al meu (1968), Colina sfatului diabo-lic (1976), Cutia neagră (1987), Să cunoşti o femeie(1989), Fima (1991), Să nu pronunţi noapte (1994),

Pantera din pivniţă (1995), Poveste despre dragosteşi întuneric (2002). Dacă ar fi să comparăm itinera-rul lui Oz cu cel al unui scriitor european, oarecumcontemporan, ne-am gândi la Heinrich Boll, care aîncercat şi a reuşit în bună măsură să redea un frag-ment din destinul propriului popor, respectiv ger-man (evreu, în cazul lui Oz), prin prisma unor des-tine individuale, ale unor oameni de condiţie modes-tă. Într-un interviu, Oz îl citează pe poetul NatanZach – „Acest poem este despre oamenii care gândescceva… În rest nimic nu are importanţă”, iar un alt

citat este din Kant – „Din puntearăsucită a umanităţii nu puteţiscoate o singură fibră dreaptă”. Larândul său, el ne oferă o maximăproprie – „Noi ne hrănim cu toţiidin Pomul Cunoaşterii care este allui Dumnezeu şi al Diavolului”.

Amos Oz a avut ocazia să-lcunoască îndeaproape pe ItzhakRabin, un om de mare generozita-te, iubire de cultură şi de oameni,general cu mari merite în apăra-rea Israelului, politician de largorizont, asasinat de un fanatic.Din acea zi, a asasinatului, Oz aavut permanent în vedere comba-terea fanatismului din orice partear veni el.

A scris un minunat eseuCum să vindeci un fanatic, care afost cunoscut în mass-media dinmulte ţări. Referindu-se la calita-tea de scriitor, el a spus într-uninterviu (este foarte accesibil laacest gen de dialog, numai în

România a acordat câteva interviuri în două-treizile): „Un scriitor trebuie să înceapă a se face cunos-cut în propriul cartier”.

A lansat şi o formulă – „Singuri sau împreunăîn satul global”, adică o revenire la ancestrala rura-litate, dar pe baza experienţei amare a unor mileniide conflicte sângeroase. Leon Volovici l-a cunoscut peAmos Oz în perioada „clitării” (acomodării) sale înIsrael, constatând cât de comunicativ şi bun cunos-cător al tradiţiei est-europene era Amos Oz.

Reluând romanele apărute la noi, ne vom oprila unele dintre acestea. Despre Michael al meu (întraducere: Soţul meu Michael), este o proză de factu-ră sentimentală, dar condiţiile de desfăşurare aacţiunii sunt legate de Israel, de războiul cu efectedestul de puţin previzibile, din 1956 (Anglia,Franţa, Israel pe deoparte şi Egipt de cealal-tă parte, SUA fiind în dezacord cu puterileeuropene). Totodată romanul este şi un reu-şit tablou al Ierusalimului cu „mii de feţe”,nu numai cu şapte porţi. Romanul Undeva,probabil este dedicat kibuţului, dar esteinspirat de propria experienţă de viaţă, depropriile întrebări, personajul central fiindun scriitor, un poet, care doreşte să trăiascăfără compromisuri ceea ce nu prea este posi-bil. Romanul Fima este de factură gogolia-nă, după unii critici, dar el aminteşte maimult de proza unei scriitoare contemporane,Liudmila Uliţkaia, din Rusia, care, la rân-dul ei a preluat mult din tradiţia clasicilorruşi. Când şi-a lansat romanul Să cunoşti ofemeie, Amos Oz a avut surpriza să aibăpeste 10 000 de cumpărători într-o singurăzi. „O proză gravă şi precisă, scăldată de osplendidă melancolie”, scria un cronicar dinAnglia. Un alt cronicar stabilea repereleprozei lui Oz – esenţa existenţială, dramaintimă, universalul, maturitatea dureroasă.

Romanul se încheie astfel – „Ce altce-va ţi-a mai rămas? În afară de înălţare şiumilinţă”. Este mult spus în câteva cuvinte.puţine. Referindu-se la romanul „poveste despredragoste şi întuneric”, autorul a spus: „Este o tragi-comedie a tuturor imigranţilor de pretutindeni”.Felicia Antip, care a semnalat cartea abia apărută întraducerea engleză, a apreciat-o drept capodoperalui Oz. Romanul are şi un obiectiv pe care şi l-a pro-pus scriitorul – să se adreseze opiniei publice dinvestul Europei, unde atitudinea neprietenească faţăde Israel, prezentat ostentativ ca un stat agresor, cuun mesaj de bună înţelegere, de apropiere. ImagineaIsraelului, a israelienilor a avut mult de suferit înultimele decenii, dacă a avut vreodată o imagine aşa

cum ar fi meritat-o. Este un popor care, după ce aavut parte, prin părinţii, fraţii săi din Europa deHolocaust, de adversitatea continuă a vecinilor, carea încercat să convieţuiască paşnic şi nu a reuşit. Atrebuit să lupte mereu pentru supravieţuire. Iar opi-nia creată de propaganda, cândva sovietică, apoi aţărilor musulmane, a fost mereu viciată de stereoti-puri, de ură şi fanatism religios, extremism tradiţio-nalist. De fapt este o autobiografie cu personaje realedin familie, cu numeroşi prieteni, cunoscuţi, inclusivunul dintre personajele cele mai interesante din isto-ria făuririi Statului. Ben Gurion, despre care IsaiahBerlin spunea că este un ţăran cu mintea limpede,cu voinţă nestrămutată, nu un intelectual. BenGurin este şi acum o personalitate controversată,deşi a murit de mulţi ani.

Amos Oz pune accentul pe tragedia morţiimamei sale, care i-a marcat destinul. Înainte deîncheiere, vom relua opinia sa despre terorism, che-stiunea fiind la ordinea zilei. „Cum să lecuieşti unfanatic” a apărut în limba română la EdituraHumanitas, în anul 2007 (traducere de Dana Ligia).Despre Amos Oz, Nadine Gordimer, laureată cuNobel, spunea că „este vocea raţiunii ridicată pesteconfuzia generală”. Extragem cîteva idei ale lui Oz –bătălia care se duce azi este veche, este bătălia din-tre fanatism şi pragmatism, o bătălie mai vechedecât Islamul şi Creştinismul, fanatismul fiind „dinnefericire, un component prezent întotdeauna înnatura umană”. „Cine s-a fi gândit că secolul XX vafi urmat imediat de secolul XI”, scria Oz după ataculde la 11 septembrie 2001. „Copilăria mea înIerusalim m-a făcut să fiu expert în fanatism compa-rat”. „Unii au venit la Ierusalim fie să crucifice pecineva, fie să fie crucificaţi”. Oz propune înfiinţareaunor cursuri, la toate unoversităţile din lume, deFanatism Comparat, iar fanatismul însuşi să fiecombătut la fel de energic ca şi fumatul (n. n. – darde fumat mulţi nu se lasă). Primul pas spre fana-tism este „imitaţia”, instinctul de „gloată”, lipsa per-sonalităţii individuale, a unei raţiuni independente.Prima jumătate a secolul XX a fost dominată de pro-misiunea că „mâine va fi mai bine, deci trebuie să nesacrificăm”. Sacrificiile s-au dovedit mai mari decâtpreviziunile, au depăşit orice imaginaţie. „Fanaticuleste mai interesat de tine, decât de el însuşi. El vreacu orice preţ să te schimbe”. Foarte precis. Fanaticulţi se aruncă de gât ori te strânge de gât. Urmeazăsacrificiul de sine, care scontează pe trezirea senti-mentului de vinovăţie al semenilor faţă de sinucigaş.Acesta este mecanismul terorii prin acte sinucigaşe.

Opinia publică este paralizată de sentimentul vino-văţiei, dar cine se întreabă cum este posibil, de ce seproduc asemenea acte? Care este mobilul? Soluţiapentru Orientul Apropiat – acceptarea ideii coexis-tenţei a două state, Israel şi Palestina, propuneAmos Oz. De asemenea el solicită din parteaOccidentului un nou „Plan Marshall” pentru impul-sionarea dezvoltării economice a zonei. „Fanatismulîncepe acasă”, spune înţeleptul Amos Oz, care armerita şi premiul Nobel pentru Pace, nu numai pen-tru literatură, la care a fost şi este candidat. �

BORIS MARIAN

Cel mai important scriitorisraelian de azi – Amos Oz

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

25

DIANA COSMA

Odin sau miracolul unei existenţe de 45 de ani

TTeatrul Odin este excepţia mult-cău-tată de cei ce visează la un altfel deteatru decât cel ştiut. Ce e de ştiutdespre teatru? Să fie un ideal? Un

meşteşug? O frivolitate îngăduită? O plictisealăconotată valoric? O activitate bugetivoră ce para-zitează banii publici? Nu ştiu. Ştiu însă că TeatrulOdin e altfel. Se pare că e ceva putred înDanemarca... ceva putred de bogat. Bogăţia saconstă în remarcabila moştenire artistică pe careTeatrul Odin o lasă omenirii. Roata istoriei seînvârte, iar experienţele umanităţii se repetă. Şiastfel aidoma vechiului filosof grec, căruia i sereproşa că filosofia nu ajută la nimic şi nu produ-ce valoare financiară, până ce acesta s-a înfuriat şicu eleganţă s-a pus pe stors măslina până s-aîmbogăţit, Teatrul Odin a rezolvat efectiv mareadilemă a teatrului comercial. Sunt puţini cei ceaduc în discuţie faptul că la Holstebro, în nordulEuropei, există un teatru profund cultural, inte-lectual, care nu a cedat gustului public, nu s-adedat la inutilităţi subculturale în numele comer-ţului şi, pocnind din degete, se afirmă de aproapeo jumătate de veac, ca unul dintre teatrele demare succes ale lumii. Cu adevărat remarcabil.Nu mai e un mister pentru nimeni că Teatrul Odine una dintre marile valori ale teatrului european,dar trebuie să recunosc că nu m-am aşteptat săavem de-a face cu o manifestare într-atât deatipică, cu o pâlnie a energiilor spectaculare,cu un teatru care după ce a reuşit să aducăîn realitatea artistică forme înnoitoare estecapabil acum să nu se lase copleşit de pro-pria-i faimă. Este un model pentru cei cecred că arta teatrală are sens doar ca artă atransformării, a devenirii umane, a deschi-derii unei fiinţe către cealaltă. Cum devineposibilă o astfel de comunicare când membriigrupului sunt actori de diferite naţionali-tăţi? Şi totuşi diferenţele de limbaj nu creea-ză o prăpastie de netrecut, nu se transformăîn bariere, nu duc la o sărăcire a sensurilorspectaculare. Dimpotrivă crearea unui lim-baj al acţiunilor face permisivă percepereamesajului, potenţează receptarea spectaco-lului. Normal ar spune unii. E vorba de talent... detalentul monstrului-sacru. Oare monstrul-sacrusecretă o enzimă specială din glanda talentoasăaflată în guşă, de-a dreapta glandei salivare? Eibine, actorii Teatrului Odin au şters cu buretele depe tabla de şah acest concept al monstrului-sacruşi al talentului său. Talentul rămâne să fie pentrucei de la Teatrul Odin rezultatul unei munci grele,obositoare, interminabile, infernale. Şi cum rămâ-ne cu monstrul-sacru? Nu ştiu, poate, zic şi eu, înlocul lui rămâne un simplu om în calitatea sa deanimal-sacru. Pentru Odin munca este vocaţie.Acolo poţi spune că nu se fac repetiţii. Acolo se facantrenamente. Actorul se comportă ca un sportiv.Trupurile actorilor de la Odin sunt atletice şi ca şicum asta nu ar fi de ajuns sunt tobă de carte!Eugenio Barba mărturiseşte cu mândrie că actoriisunt autorii unor cărţi de referinţă despre teatru.Totodată munca reflectă o etică de grup. Duce la ocontinuă modelare intelectuală şi fizică ce articu-lează arhitectura internă a unei stări de conştiin-ţă superioare. Şterge graniţa dintre profesional şipersonal, iar disciplina şi rigoarea constituie fun-damentul oricărui experiment pe care-l între-prind. „Experimentul” nu este ceva ce „ar putea săiasă sau nu”, ci este acel ceva tratat în sensulexperienţei, al „vieţuirii împreună”. Odin este vor-texul pe unde intră în lume personaje ficţionale cedevin reale; personaje ce parcă plutesc prin spa-ţiul intim, studio, spaţiul ideal beckettian. Astfeleste favorizată transmiterea directă, imediată,personalizată a actului de dezvăluire a interiorită-ţii practicată de actor. E un teatru ce a abandonatdintru începuturi felia de realitate cotidiană printranscendere sau prin sacralizarea gestului pro-fan, iar asta nu înseamnă că s-au îndepărtatîntr-atât de realitatea imediată încât nu mai reu-şesc să aibă nici o legătură cu ea şi să plutească

undeva pe nişte norişori baroci. Din contră s-arputea spune c-au pătruns în infra-realitate, îngesturile şi trăirile din care se compune realitatea.

Şi unde duc toate acestea? Păi, la spectacole.Iar spectacolele uimesc prin armonizarea elemen-telor teatrale, lumini, sunete, expresivitate fizicăşi vocală, text, suprafeţe spaţiale, obiecte cu valoa-re simbolică. Totul pentru a transpune spectatorulîntr-o stare de alterare a simţurilor, stare ce pro-iectează nivelul semantic dincolo de condiţionărilecotidianului. Spectacolele eludează structuraintrigii narative lineare care se dezvoltă, pas cupas, obligând acţiunea la o înlănţuire în interde-pendenţă cauzală, deoarece comportă pe scenă oartificialitate conferind actului scenic o negare avieţii organice. Eugenio Barba repetă mereu că înlocul unei succesiuni de fapte bazată pe logicadeductivă e de preferat o reţea complexă deacţiuni inter-relaţionate care sugerează şi nu afir-mă. Replica are menirea de a reflecta calitatea ori-cărui organism viu aflat într-o pendulare continuăîntre ordine şi dezordine. Ordine şi dezordine!Cuvinte ce definesc un întreg proces de elaborarea performance text-ului: dintr-un haos iniţial searticulează, treptat, un limbaj ce tinde să captezeîn formă fixă viul metamorfozelor prin care trece ofiinţă. Spre exemplu, scenele din Inside theSkeleton of the Whale, Great Cities Under the

Moon, Ode to Progress se scurg în paralel sau,uneori, se întrepătrund alcătuind o singură acţiu-ne purtătoare de unic sens. Multitudinea de inter-pretări posibile ale aceleiaşi teme explorate peparcursul unei scene amplifică oglindirea uneirealităţi fragmentate prin însăşi natura ei şi nutrebuie forţată să se recompună într-un tot armo-nios din comandamente stilistice. Asistăm la oabordare a dramaturgiei plasată periculos deaproape de unul dintre dezideratele artaudiene:spectatorul este silit să devină activ. În timp ceArtaud invocă un limbaj făcut anume pentru a seadresa simţurilor, Eugenio Barba întreprinde undemers conştient care se adresează percepţieispectatorului concomitent la nivel fiziologic şimental. În acest tip de dramaturgie se observă omutaţie esenţială în relaţia actor-text, respectivactor-personaj. Actorii îşi creează propriile perso-naje în absenţa unui text scris în timpul exploră-rilor tematice. Şi aici se poate opera o distincţierevelatoare între Eugenio Barba şi JerzyGrotowski: pentru Grotowski rolul este mijloculprin care actorul se dezvăluie pe sine spectatoru-lui, pentru Barba actorul nu este implicat într-unproces de dezvăluire, ci este atât actor, cât şi perso-naj. Munca de articulare a personajelor, a întregiitexturi spectaculare este rezultatul coroborat alunui intens studiu intelectual şi al unor extenuan-te exerciţii fizice.

Oare de ce? Nu întâlnim zilnic în cotidianindivizi extrem de interesanţi prin ei înşişi? Arîntreba unii. Să privim mai atent. Ce vedem zil-nic? Plictiseală! Comportamente aflate la limitade jos a suportabilului. Să fim oneşti. Spre aîntâlni o persoană remarcabilă, de cele mai multeori, trebuie să porneşti în pelerinaj prin pustie.Chiar şi în basmele copilăriei ni se spune cum tre-buie să porneşti la drum prin codri adânci şi smâr-

curi fetide spre a te întâlni cu o persoană ieşită dincomun. Comportamentele cotidiene nu pot fi nicio-dată altceva decât ceea ce sunt. Ce sunt? Nimicaltceva decât expresia a ceea ce suntem de lanatură. Nişte prădători fără scrupule. Doarmunca continuă pentru a îmblânzi fiara din noi neface interesanţi ca indivizi. Aici se află teatralita-tea teatrului. Nu suntem născuţi deplini, darputem deveni! Nici actori nu ne naştem, darputem deveni! Poate de aceea Eugenio Barba afir-mă: antrenamentul actorului este „un proces alauto-devenirii”. Un proces ce urmăreşte trei obiec-tive majore: munca se desfăşoară întotdeaunaprin opoziţie, astfel este eliminat procedeul ilus-trării (sau al pleonasmului scenic în care replicaeste dublată de gestică, şi iată cum visul lui EugenIonescu devine realitate, căci cuvântul dramaticeste purtătorul unui sens în timp ce acţiunea seplasează la pol opus); gândirea paradoxală pri-mează şi ia prin surprindere spectatorul care estemartorul unui miracol spectacular (succesiuneaevenimenţială nu respectă ecuaţia cauză-efect, cise bazează pe simultaneitatea acţiunilor, care îşitrage rădăcinile din continua pendulare a gându-lui uman între trecut şi viitor, din coexistenţaimpulsurilor contrare, a dialogului interior);antrenamentul durează o viaţă. Numai astfel aputut lua fiinţă o dramaturgie organică, senzoria-

lă. Ea se adresează concomitent simţurilor şiminţii spectatorului. E o dramaturgie senzo-rial-spiritualizată sau cum a numit-oEugenio Barba o dramaturgie meta-carnală.

Astăzi termenul de workshop a intratîn conştiinţa publică. Workshopurile cresc caciupercile după ploaie, iar finalitatea lor serezumă la aceeaşi ciupercă pe post de pălă-rie. Pentru Teatrul Odin însă workshopurilesunt un spaţiu al întâlnirii, o durată aîmpărtăşirii muncii în care te descoperi por-nind de la câteva principii de lucru funda-mentale: însuşirea nivelului pre-expresiv, allimbajului extra-cotidian ca unică modalita-te de a plăsmui personaje dinamice. PentruTeatrul Odin actor înseamnă training carese întinde pe durata întregii vieţi. Printre

ceilalţi actori Actorul de la Odin îmbină exemplarinteligenţa creativă, cultura, spiritul, gândul încontinuă căutare cu carnalul. Anii grei de antre-namente şi-au pus amprenta asupra muncii lor.Au devenit stăpâni absoluţi ai artei lor. Dacă sun-teţi cumva în căutare de maestru ei sunt adevă-raţi maeştri! Am văzut la Odin actori inteligenţi,care cred în muncă şi asta nu pentru că au fostrespinşi la examenul de admitere la Institutul deTeatru din Oslo din lipsă de talent. Memorabilesunt scenele în care Julia Varley şi Tage Larsentrec instantaneu de la un registru grav la unulburlesc, de la grotesc la firesc; Roberta Carreridesenează linii asimetrice în spaţiu; TorgeirWethal dănţuie sălbatic, frenetic, ca să pogoaremai apoi lin în ipostaze surprinzătoare de inocen-ţă şi firesc; Iben Nagel Rasmussen ţese micro-coregrafii pline de rafinament, nuanţate; JanFerslev cântă la un instrument ciudat; AugustoOmolu devine energie pură, în timp ce în depărta-re se mai aud frânturi din cântecul lui KaiBredholt.

Despre teatrul lui Jerzy Grotowski criticiipolonezi au afirmat răspicat că este ininteligibil,un morman de ciopârţeli lipsite de sens, piesele luiEugen Ionescu au fost catalogate drept absurde,dramaturgia lui Eugenio Barba etichetată deneînţeles, căci nu respectă ecuaţia cauză-efect. Înpofida acestor păreri, teatrul lor a cucerit valurisuccesive de spectatori, iar autorii s-au bucurat defaimă şi recunoaştere mondială. Un asemeneateatru aparenţial ininteligibil se pare că este uni-cul capabil să deschidă poarta spre invizibil. Totsecretul pare a se afla în ceea ce laşi în urma ta.Şi, după cum tot Eugenio Barba spune, în urmamorţii tale laşi o carcasă viermănoasă de porc saudoi colţi de fildeş al unui falnic mamut care acolindat odată pământul. �

Săptămâna Odin, 24 martie – 2 aprilie 2009, Holstebro,Danemarca: seminarii conduse de Eugenio Barba,workshopuri şi work demonstrations cu Iben NagelRasmussen, Julia Varley, Roberta Carreri, TageLarsen, Torgeir Wethal, Jan Ferslev, Augusto Omolu,Kai Bredholt, Frans Winther, spectacole, Andersen‘sDream, Judith, Dona Musica’s Butterflies, Ester’sBook, The Castle of Holstebro II, Inside the Skeleton ofthe Whale, Itsi Bitsi, White as Jasmine, Salt, Oro deOtelo, Great Cities Under the Moon, Ode to Progress,filme, barter, prelegeri, discuţii

26

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Jeana MorărescuUn act scenic internaţionalizat:„Cântecul fratelui mort”

DDin păcate, spectacolul lui SotirisHatzakis, un mare regizor contem-poran, nu a poposit decât pentru osingură seară la Bucureşti. Ivit

parcă din palingeneza*) tragediei antice şi aflân-du-i ecouri surprinzătoare în motivele de arhaita-te folclorică perenizată, ale zonei balcanice (inclu-siv româneşti), el a demonstrat neputinţa de data-re a celor două fundamentale surse literare: depo-zite generice ale tensiunilor ontologice primordia-le, ce curentează omenescul.

„Cântecul fratelui mort” nu e un text deautor. E în schimb un text legendă, ce a cunoscut,ca şi „Mioriţa” românească în răspândirea sa,multe variante. Un text ce prelungeşte şi conservăînsă, ethosul naţional profund al poporului grec,în variante de teatru popular care menţine, la rân-dul său, semnele teatrului antic – preluându-le deacolo de unde tragosul ca ritual sacru se transfor-mă în spectacol de teatru. El menţine şi rolul deopinie publică „monolită” al Corului, dansul ritua-lic cu rezonanţă păgân-telurică de tract aproapefiziologic, pantomima tragică cu toate sensurile eide expresivitate „epifanică” – şi, această tezauri-zare folclorică va prelungi încă multă vreme spiri-tul antic (şi pre-antic), traversându-l prin – şi din-colo de – epoca elenistică – şi răspândindu-l petoată întinderea imperiului bizantin. Motiv pen-tru care Sotiris Hatzakis a considerat un act defertilitate artistică să conceapă un spectacol inter-balcanic cu interpreţi reuniţi din cinci ţări:Grecia, Serbia, România, Albania şi Bulgaria, ţăricu folclor „contaminat” de tensiuni existenţiale şimetafizice congenere. Iar concepţia sa a izbânditîntr-o coerenţă emoţională lipsită de orice fisură –de patos interior, de plasmatizare psihică unifica-toare. El foloseşte o versiune de proprie adaptare,integrând în largi comentarii rezonatoare pasajeadiacente spiritual, din folclorul cu tentă filosofic-existenţială, metafizică sau justiţiară al celor cincipopoare balcanice. (Spectacolul se deschide, deexemplu, prin puternica imprecaţie blasfematoriea cântecului nostru popular, binecunoscut în spe-cial din interpretarea Mariei Tănase: „Cine iubeş-te şi lasă/Dumnezeu să-i dea pedeapsă...” Iar peparcurs, apar intercalate şi unele pasaje din„Mioriţa”, care se referă la căutarea fiului mort decătre mama îndurerată).

Din prezentarea ce prefaţează spectacolulaflăm că prima versiune cunoscută a „Cânteculuifratelui mort” ar data „din timpurile poeziei acri-tice” adică din secolul IX era noastră – ceea cedevine impresionant tocmai pentru puterea deperpetuare şi de rezistenţă a unui ethos, precumspuneam, antic, dar şi pre-antic. Firul epic al aces-tei legende vorbeşte despre o mamă care aveanouă fii şi o singură fiică, ce la vârsta măritişuluiprimeşte peţitori din meleaguri îndepărtate delocul ei de baştină. Toţi fraţii se opun înstrăinării,în afara unui singur: Constantin – care jură că,dacă va fi nevoie, el îşi aduce sora înapoi de s-arscula şi din mormânt. Fraţii se îmbolnăvesc şi mor

pe rând, iar mama – în singurătate, îl blesteamăpe Constantin că i-a dus fata departe. Întreagacomunitate îl va invoca atunci, să se ridice dinmormânt şi să-şi ţină jurământul. Şi într-adevăr,Constantin se scoală din morţi şi îşi aduce soraînapoi. Dar timpul interpunându-se, mama nu-şirecunoaşte fiica şi o alungă.

Spectacolul este interpretat în toate celecinci limbi balcanice, semantismul lui impunân-du-se dincolo de ele, printr-o aproape miraculaosăintegrare fono-emoţională, pe aceeaşi vână tragic-incantatorie. Arhaismul spiritual al acestei„sutre” aminteşte cumva şi de imaginarul intrin-sec al teatrului oriental, care uneşte într-un uni-vers unic lumea viilor şi lumea morţilor. Hatzakispolireverberează de fapt textul legendei, nunumai prin adausurile amintite de fragmente fol-clorice, ci şi prin integrarea unor pasaje biblice din„Ecleziast” sau „Apocalipsă”, cum şi din GarciaLorca, Profetul Daniil, Troienele lui Euripide.Judecat exhaustiv în sine, deşi i se incumbă multăreverberaţie meditativă, s-ar putea ca textul învarianta aceasta să apară într-o oarecare măsurăprolix, cu sinapse asociative prea largi. Nervulintegral al actului scenic, coerenţa lui tensionară,depăşeşte însă handicapul scriptural al scenariu-lui astfel gândit şi prelevă o tensiune reflexivăunificatoare. Astfel, de exemplu, personajul cedeţine rolul călăuzei (al „Intermediarului” dintrevii şi morţi) recită, în deschidere, fragmentul dinEcleziast care vorbeşte despre o vreme, despre un„soroc” al fiecărui lucru şi al fiecărei „stări”, pelumea aceasta. O „invenţie” regizorală a fost înspectacol triplarea chipului Mamei (nu fără legă-tură cu ipostazele lăuntrice ale personajului, îndiferitele etape ale poveştii). Astfel, Mama a bene-ficiat de trei interprete renumite: Mama dinRomânia – cu statura solemnă, vocea gravă modu-lată şi forţa trăirii tragice a Maiei Morgenstern,Mama din Albania – Margarita Xhepa şi Mamadin Grecia – Maria Katsiadaki, secondând-o peMaia Morgenstern cu aceeaşi impecabilitate îngravitatea lor tragică (Ele împodobesc tustrelemireasa, la despărţire, dar numai una cântă boce-tul înstrăinării: mama albaneză). Scenariul împle-teşte, în desfăşurarea acţiunii, cântecul de dragos-te din folclorul românesc, cântecul de despărţiredin folclorul grec, bocetul albanez sau cânteculgrecesc al lui Constantin despre puterea bocetuluide a transgresa lumile, ritualul păgân atemporalcare precede căsătoria, bocetul de dragoste din fol-clorul român, poezia lui Lorca „Verde ce-mi placi”,în care verdele capătă sensul tristeţii, al morţii, alabsenţei; dezastrele abătute asupra Pământuluide sunetele trompetelor celor Şapte îngeri din„Apocalipsa” lui Ioan prefigurează nenorocirileabătute asupra familiei Mamei (iar Mama – acum– pare să fie proiectată arhetipal – pe o Mamă uni-versală). Regăsim ritualul „Întoarcerii în lumea deJos”, fragmentul din visul profetului Daniil inter-vine cu nuanţa eretică a filosofiei „pro-umane” (caşi cea din Ecleziast): Divinitatea pedepseşte pen-

tru a se răzbuna pe armonia perfectă a naturiicreate de Ea. (În fapt, e vorba de naiva interpreta-re a legii bipolare a compensaţiei.) Nu vor lipsi,către final, în consens cu gândirea naivă preluatădin Daniil, cuvintele Hecubei din „Troienele”, des-pre „soarta omenească” şi cruzimea divinităţii.Scenariul realizează astfel largi acolade culturale,legând timpi şi istorie într-o viziune dialecticăunificatoare asupra Sorţii umane şi a raportului eicu transcendenţa. Viziunea – ax e însă cea euri-piadiană – şi nu sofocliană sau eschiliană, întru-cât introduce în determinarea evenimentelor şipasionalitatea omenească individuală, începutul„liber-arbitrului”. Frumuseţea şi puternicul mag-net emoţional al acestui spectacol a constat însă înimpresionanta realizare a actului scenic: O dina-mică superconvulsivă a comunităţii, a Corului,lucrată însă la marea rigoare a imaginii, transmi-ţătoare, parcă, a unei forţe voliţionare ce poate,într-adevăr, să disloce şi sufletele morţilor.Chemarea din mormânt a lui Constantin rămâneo scenă antologică prin încrâncenarea pasională ablestemului colectiv şi actul disperat al invocării.Grupul comunitar, hotărât parcă să mute şi mun-ţii ca să-l readucă între vii, e străjuit de siluetamamei, care-l invocă la rându-i într-un aparté petonuri diferite, dar într-un crescendo de la sfielnic-neîncrezător, până la contopirea cu uraganul vocalcomunitar, frenetic şi poruncitor.

Se realizează în actul scenic un „cheag” spe-cial între forţa vocală şi forţa dansului ritualic încare vitalitatea primară a fiinţei umane pare săstabilească directa comunicare cu forţa internă aPământului. Ni se transmit notele unei primor-dialităţi energetice imanente, electrocutante, cap-tivante. Şi, iată, putem constata şi o trăsătură ine-dită a acestui teluric al ritualului coregrafic: chiarşi atunci când exprimă starea tragică el îşi trans-formă forţa intrinsecă într-o stare dionisiacă: unfel de trăire plenară, exuberantă, fie şi a deznădej-dii. Faptul ne-a amintit de Zorba Grecul şi binecu-noscutul lui dans şi am identificat, se pare, deşi neaşteptam mai puţin, ceva extrem de propriu spiri-tului grec. Coregrafia, cu funcţie principală înacest specatcol, e semnată de Maria Gkouti, sce-nografia, de mare şi discretă simplitate funcţiona-lă, de Ersi Drimi, iar costumele, de o sobră şi înacelaşi timp cald-austeră stilizare de „numitorcomun” în alb-negru a variatului costum popularal zonei – de Ioanius Metzikov. În cazul „mamelor”însă, tragismul lor adoptă ţinuta neagră cu capulacoperit de vălnic, doar fiica apare în alb şi revineîn roşu – iar lui Constantin întorsul din morţi i sepermit discrete irizări aurii. �

*) palingeneză: emanaţie energetică re-vivifi-cată prin anumite mijloace cvasimagice, din cenu-şa sau o parte din cenuşa unui om, animal, sauplantă – în care se reconstituie forma acestuia.

Umorul elevilor

„De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi eu”, a zis Vodă Lăpuşneanu.De atunci mulţi oameni se numesc Popescu.

Decât să tai frunza la câini, uneori este bine să mai şi citeşti.

În balada Mioriţa sunt implicaţi doi ciobani criminali, o oaie turnătoareşi un al treilea cioban care ne şochează prin prostia lui.

Toma Alimoş, viteaz fiind, cu o mână conducea calul, cu o mână îşi ţineamaţele să nu-i cadă pe jos, iar cu o mână se bătea cu Manea cel urât.

În timpul războaielor, femeile rămâneau acasă pe post de bărbaţi.

Eminescu era trist pentru că nu reuşise nimic în viaţa lui.

La bătrâneţe împăratul dădu naştere unui fecior.

Latina este o limbă moartă care se poate vorbi numai în scris.

Podul de la Drobeta-Turnu Severin a fost construit de Apollodor dinDamasc, al cărui picior se mai vede şi azi.

Sahara se află aşezată pe nisip uscat, lipsa apei fiind prezentă totanul.

Culese Boris Mehr

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

HHenry David Thoreau spunea, la un moment dat, că singu-rul loc potrivit pentru un om cinstit este închisoarea, câtăvreme majoritatea – orice majoritate – găseşte cu uşurin-ţă toate pârghiile necesare de a se impune în societate (din

nou, în orice societate) nu doar pentru că argumentul numeric ar fi denatură a-i susţine poziţia, ci pur şi simplu deoarece se dovedeşte a şti cumsă se impună în faţa individului şi a-l pune pe acesta în inferioritate înprimul rând la nivel fizic. Celebrul roman al lui Ken Kesey, Zbor deasu-pra unui cuib de cuci, apărut în anul 1962, reuşeşte să demonstreze, lamultiple niveluri ale interpretării, acest mare adevăr şi, deopotrivă, săafirme, cu hotărâre, alte câteva, cu atât mai relevante în contextul lumiiamericane a anilor ‘60. Căci, comparat cu şi pus, pe rând, alături de KurtVonnegut sau Joseph Heller, de Philip Roth sau R. Brautigan, în ceea cepriveşte tendinţa gotic-ironică şi satiric-sarcastică a operei sale, precumşi pentru capacitatea de a denunţa, cu fiecare pagină publicată, confor-mismul şi acceptarea necondiţionată a oricăror explicaţii sau atitudinioficiale, orientare pe care a observat-o mereu, cu acuitate (şi tristeţe) înspaţiul cultural nord-american, Ken Kesey se dovedeşte, în egală măsu-ră, a fi şi ceva pe deasupra. Mai cu seamă unul dintre cei mai valoroşicontinuatori ai liniei epopeic-simbolice, impuse în literatura americanăde Melville, prin romanul său, Moby Dick.

Desigur, în cazul Zborului deasupra unui cuib de cuci, mecanismeleficţiunii funcţionează, în principal, în sens invers – şi, din nou, mai alesla nivel ironic –, căci scriitorul ştie perfect cum să-şi adapteze procedeelenarative la noile realităţi estetice şi să exprime, mereu impresionant, nudoar semnificaţiile profunde şi, adesea, ascunse, ale noii lumi (fie ea ame-ricană sau nu), ci şi să spună câteva lucruri cu adevărat importante des-pre la fel de noile situaţii cu care fiinţa umană se vede silită, într-un ase-menea mediu, să se confrunte. Astfel că, la o lectură atentă, vom remar-ca faptul că sanatoriul de boli psihice (în fond, nimic altceva decât o nemi-loasă închisoare niciodată numită ca atare) unde este plasată acţiunearomanului lui Kesey este tocmai imaginea oarecum inversată – caprintr-un altfel de recurs la resursele reduplicării şi oglindirii, diferit fun-damental de acela la care recurgea, la începutul secolului XX, un AndréGide, de exemplu – pe de o parte a lumii contemporane scriitorului, iar pede alta, la capodopera romanescă a lui Melville. Conflictul în care se vorangrena din ce în ce mai mult Sora Şefă Ratched şi Randle PatrickMcMurphy, pacientul ajuns fără motive medicale cu totul întemeiate însanatoriu devine, pe nesimţite, noua expresie a confruntării dintre erouşi monstrul alb, leviatanic (nu întâmplător, Sora Şefă este îmbrăcată înalb din cap până-n picioare, iar lenjeria intimă a pacientului e decoratăcu balene) ce va sfârşi prin distrugerea şi anihilarea fizică a oponentului,prin supunerea la o inumană operaţie delobotomie a lui Randle, nonconformistulpacient, de către nemiloasa reprezentantă aunui extrem de bine pus la punct sistemmedical şi, deopotrivă, opresiv. Cu toate aces-tea, victoria ei este pusă, imediat, sub sem-nul întrebării. Sigur, principalul său oponentnu mai există, dar naratorul, uriaşul indianBromden, are, finalmente, curajul de a sedesprinde complet de toate condiţionările şireglementările pe care anterior le acceptasefără crâcnire şi de a evada din spital pentrua se alătura celorlalţi reprezentanţi ai tribu-lui său şi a merge la pescuit, departe demutismul în care se închisese de atâta vremeşi depăşindu-şi pe de-a-ntregul dependenţafaţă de maşinăria ce producea ceaţă. Fărăîndoială, situaţia aceasta, a dependenţeiaparent inexplicabile faţă de apariţiile perio-dice ale ceţii, trimite la romanul Minunatalume nouă al lui Aldous Huxley şi la depen-denţa de Soma a personajelor celebrei disto-pii a scriitorului britanic, care evadau, înacest fel, din realitatea căreia nu ştiau (saunu puteau) să-i facă faţă. Căci ceaţa este ceacare îl apără pe Bromden de agresiunea rea-lităţii – sau, cel puţin, aşa îşi imaginează el:că, în mijlocul ceţii, se află la adăpost deorice rău. Dar, la fel ca şi clopotul de sticlă allui Esther, din romanul The Bell Jar alSylviei Plath, ceaţa are, aici, în cele dinurmă, un dublu efect: pentru că, dincolo deiluzoriul sprijin şi adăpost pe care îl oferă,tot ea e de natură a pune în discuţie mecanis-mele cele mai profunde ale realităţii sanato-riului, dar şi pe cele ale realităţii exterioareacestei instituţii opresive. Mesajul, mai cuseamă în ceea ce-l priveşte pe Bromden, estecât se poate de profund, în acest caz: ceaţa îl

va proteja, cu condiţia să rămână mut, altfel spus, să accepte pentru tot-deauna regulile impuse de Sora Şefă, să nu pună nimic în discuţie, să nugândească, acceptând, practic, o lobotomie de altă natură decât cea lacare, mai târziu, va fi supus Randle.

Tocmai acesta este momentul în care aparentul calm al sanatoriuluieste spulberat de venirea noului pacient, McMurphy, ajuns aici printr-unsoi de înşelătorie – căci protagonistul e priceput la aşa ceva şi, fără îndo-ială, în clipele sale bune, are tendinţa de a se considera chiar mai price-put decât este – ca să evite munca silnică. Iar acesta va încerca, nu doarla modul figurat, să-i scoată din ceaţă pe tovarăşii săi de suferinţă, să leredea încrederea în ei înşişi, fie prin repunerea în mişcare a mecanisme-lor vorbirii, în cazul lui Bromden, fie prin facilitarea legăturilor umane,fizice, în cazul lui Billy Bibbit, ori a dialogului deschis în cazul luiHarding. Şi, desigur, mai ales prin marele război pe care îl începe, chiardin primele ore ale şederii sale în sanatoriu, cu înspăimântătoarea SorăŞefă. Fie prin mici provocări pe care i le aruncă în clipele cele mai neaş-teptate, fie, ulterior, prin confruntarea decisivă, structurată, şi ea, subforma unui asalt în etape: mai întâi prin supunerea la vot a dreptuluipacienţilor de a urmări meciurile transmise la televizor şi în afara orelorde program „de voie” stabilite anterior de conducerea spitalului. Iar, cevamai târziu – şi aceasta va reprezenta, practic, condamnarea sa la moarte– prin agresarea fizică a asistentei, fapt ce duce la operaţia de lobotomiecare îl va anihila, finalmente, pe McMurphy, ale cărui iniţiale, R. P. M.,reprezintă, după cum autorul însuşi a atras atenţia nu o dată, prescurta-rea formulei „revolution per minute”, utilizată de reprezentanţii genera-ţiei de tineri contestatari americani, atât de activi în perioada anterioarăapariţiei acestui roman. McMurphy nu face, astfel, decât să străbatăextrem de rapid drumul de la filosofia rezistenţei pasive – descrisă caatare, în celebra scenă când toti pacienţii privesc, cu încăpăţânare, ecra-nul stins al televizorului – venită, fără îndoială, în descendenţa ideilor luiGandhi, la revolta vădită, care reclamă acţiune directă şi nemijlocită.

Fără îndoială, imaginea ospiciului ajunge, în cele din urmă, să sim-bolizeze o întreagă societate organizată nu doar pe principii opresive şitrăind sub dominaţia fricii permanente, ci, mai cu seamă – şi, implicit,fapt cu atât mai grav – o societate ajunsă la un nivel extrem de confor-mism şi de supunere necondiţionată, incapabilă, în fond, a mai medita lacondiţia sa ori la destinul care îi este hărăzit. În acest context, atât SoraRatched, cât şi doctorul Spivey, aparentul „om bun” din spital, devin expo-nenţii evidenţi ai opresiunii şi ai extrem de periculoasei lipse de umani-tate pe care, de altfel, Ken Kesey o identificase nu o dată, sub diverseforme, în contextul lumii în care trăia. Iar poziţiile pe care le adoptă, de-alungul acestui inedit război, Sora Ratched şi McMurphy pot fi interpreta-te şi ca o nouă expresie a celor descrise în celebrul dialog Gorgias, unde,dincolo de orice altceva, sunt puse în discuţie strategiile de care se folo-sesc cei implicaţi în complicatul joc al puterii şi al afirmării acesteia asu-pra celorlalţi.

Pe de altă parte, sigur, imaginile pe care le foloseşte Ken Kesey înacest roman pot fi interpretate şi din perspectiva raportării lor ironice nudoar la marea carte a lui Melville, ci, cel puţin în egală măsură – daradoptând, din nou, poziţia ironică, considerată de Northrop Frye ca deter-minantă, pentru acest gen de scrieri – la o serie de semne consacrate aleimaginarului occidental. Astfel, Bromden trimite la semnificaţiile unuinou Rege Pescar, McMurphy tinde, în unele momente, către identificareaparţială cu modelul cristic, singura şansă pe care o au, în fond, aceşti tra-gici pacienţi, de a-şi păstra umanitatea în mijlocul unei lumi ce tinde săle suprime individualitatea şi până şi dreptul de a gândi, într-o manierăcrudă şi de-a dreptul pavloviană, prin intermediul aşa-zisei „terapii degrup” (dar şi al electroşocurilor) ce-i îndreaptă, fără putinţă de scăpare,înspre categoria celor ajunşi în stare pur vegetativă, incurabilii. Din

această perspectivă, romanul devine nu atâttărâmul confruntării dintre McMurphy şiodioasa Soră Şefă, ci, în egală măsură, expre-sia modului în care, nu o dată, cei ajunşi înpoziţii privilegiate înţeleg să se folosească deputerea pe care şi-o arogă pentru a-i aduce pecei din jur la o situaţie de extremă subordona-re mergând, adesea, până la anihilarea fizică.Şi tot din această perspectivă, finalul cărţii,descriind plecarea lui Bromden şi speranţa,chiar dacă pasageră, a acestuia pentru o viaţănormală – în măsura în care mai poate fi iden-tificat vreun etalon al normalităţii într-o ast-fel de societate, poartă un mesaj ce exprimă,sintetic, preocupările unei mari părţi a litera-turii americane a anilor ‘60. Iar acestea sedovedesc a fi, dacă suntem atenţi la detaliiledin Zbor deasupra unui cuib de cuci, legate demai vechile semnificaţii ale Visului American,devenit, aici, viziune, în cel mai larg sens altermenului. O viziune ce reuşeşte, chiar dacădoar temporar, să aducă un neaşteptat semnal speranţei. Nu neapărat prin încercarea de ademonstra că modul de viaţă al lui Bromdende după plecarea din sanatoriu ar putea să fiecu adevărat viabil pe termen lung, ci mai alespentru a afirma, dincolo de orice posibile con-diţionări, adevărul vieţii şi încrederea în pute-rea omului de a-şi afirma individualitatea şialegerile proprii, chiar şi în mijlocul unei lumiprea puţin dispuse să permită acest lucru. �

Ken Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Traducere şi prefaţă de Marcel Corniş Pop,

Polirom, 2008.

Rodica Grigore

KEN KESEY, Libertateade dincolo de ziduri

CARTEASTRĂINĂ

28

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

MARTIN CUKALLA

Simfonia vântului

Mă întorcSuferinţa coboară peste frunzele dafinului,

pe un ram de liliacdimineaţa încremeneşte,

veşnicia oarbă ţipă şi nu se duce:

Sunt vântul,sau păsările

sub formă de V?Amestecat cu norii păşesc sub stele,amestec ziua de ieri cu cea de astăzi.

Sunt vântul, sau pasăre

care măsoară cerul cu braţele întinse,floare de aer care ţipă?

Un cer aşezat peste inima mearana libertăţii...

Dincolo de orice logicănu sunt vântul!

...prin faţa mea

Noaptea umblă inertă.

Nici o cheie nu scârţâie, nici un lacăt nu sedeschide,

supărarea vorbeşte deschis, disperarea e mută.

Ceaţa a închis ghişeele,bezna aiureşte dincolo,

neînţelesul vechi se repetă,apropiata străină nu mă găseşte.

Neobosită cărarea limpede,îmbrăcată în albastru suferinţa, zâmbeşte,

vocile sătule mor întruna;de neuitat sunt numai clipele nebuniei!

...prin ramuri

Bunica mea ţinea o icoană în dormitor.Tatăl meu ţinea o carte veche.

Eu – o vază spartă.

Fac vânt prin fluierşi vin la tine apropiata îndepărtată,

limbă suferindă a semnelor supărate...

Ramurile nu au frunze.Ramurile se prelungesc posomorâte.

Alunecă timpul în aiureală enumerându-i pe cei morţi…

...prin frunze

Speranţa umblă aprinzând lumânări...

Mă păcăleşte mintea;probabil oboseşte

dorinţă determinată,frunza în mâna vântului

izbucneşte în mânii fără teamă.Tăcerea află suspiciunea;

lucrurile ciudate, mărunte, le vede ochiul min-ţii;

are jar frunza legănată de vânt?

Atrăgător acest vânt la respiraţie...!

Dimineaţă... zăpadă...

Vocile au migrat,o nouă zăpadă a căzut,

mierlelor le e frig şi se strecoară prin tufiş.

Melodia cântecului este încă adormită.

Misterios soarele alături de un munte,vânător ostenit.

Cuibului părăsit al rândunicii i-e dorpe pervazul ferestrei deschise.

Vântul nebun răpeşte mii de fluturi de zăpadăşi aleargă în căutarea frunzelor căzute.

Doar izvorul murmură şi aleargă din piatră înpiatră.

Dorm câmpia şi muntele.Şi chiparosul doarme visând mortul săptămâ-

nii.

Minutele zilei se duc nepăsătoare.Zgârieturile în zăpadă ale ciripiturilor îngheţa-

te...

Cu tine

Noaptea înspăimântatăse plimbă prin grădina florilor.

Privirea şmecheră a stelelorcade asupra-ţi.

Adăpostesc un zâmbet, roua picură în petale deschise.

Inima-mi o alină; nu eşti parte de chin pentru mine.

Străduţa... verdeaţa

Trup îngheţat de teamă.Vântul zidit de iarnă

a alunecat în anotimpurile apropiate.

Geana tăcută a luminiieste liniştită şi clară în chipul tău.

Visele mele peste jarul buzelor tale,

picături mărunte de ploaie.

Zăcere

Tulburarea a răbufnit ca trădările serii.Nu sunt de vină că te-am iubit,

soarele era cu tine.

Virginitatea este violenţă,binecuvântarea Creatorului are iubirea,

nu sunt de vină că nu-i spun.

Pustietatea e adierea fără tonurile vocii tale.Ca suspinul imaginea ta mă urmăreşte în întu-

neric,durere disperată – mă taie amintirea ta –

visare palidă, zi care nu se întoarce.

Aşezată pe un bulgăre înverzit,tristeţea – murmur de licurici.

Aici e primăvară, pe mine m-a apucat toamnacântând păsul despărţirii.

Umbră... tăcere

Umbra stearpă a urmelormerge,

valuri marine după tocurile tale.

Tăcerea mea,supărată

caută portretul tău.

Deşi inimoasă,lumina îmi fură

prin vrajăstrălucirea ochilor tăi.

Din nou tăcerea meaprin labirintul umbrei tale,

caută strălucirea ochilor tăi...

în zadar...

Tu nu... eu

Vântul apare peste nisip, amintirea ta se clatină.

Bronzul trupului tău trepidează,trepidează odată cu mine.

Te doresc nebuneşteşi vreau nebuneşte să-mi îndeplinesc dorinţa

sub soarele ce arde ca un peşte de aur…Seara...

După... despărţire

Enigma bolnavă de mascăa coborât în peisajul chipului tău.

Ca un trandafir aruncat e ziua noastră de ieri.

Cât de repede a îmbătrânit visul!

Lacrima nu are valoare.Prospeţimea părăsită a sentimentelor

a fugit prin întuneric.

Singur... distracţie

Păsările care păşesc prin tunete,secera mută a Lunii nu poate să le taie.

Vine roua ca toamna. Genele nu le închide buricul mare al soarelui.

Necunoscuto, dorm mort la picioarele tale.Am făcut dragoste sub flori de cireş.

Prezentare şi traducere din albaneză de Kopi Kycyku

MARTIN CUKALLA, născut la 9 aprilie 1943, înoraşul albanez Gjirokastra, şi-a efectuat stu-diile superioare în 1966 pe lângă Universi-tatea de Stat din Tirana, la Facultatea deGeologie-Mine (secţia mine) şi a avut o carierăprofesională în ascensiune neîntreruptă.Datorită capacităţilor, corectitudinii şi culturiilargi, de la brigadier de tură, a reuşit să aibăposturi de conducere importante în mine dedimensiuni europene, în institute de cercetare,în administraţia locală şi centrală, obţinând,în acelaşi timp, cele mai înalte grade ştiinţifi-ce, respectiv titluri pedagogice. A început demult să se ocupe de creaţia literară, publicânddes poezii în presa albaneză. Volumele saleÎmi plătesc aştrii (1996), Trezirea (2001),Tremură genele (2003), Vrajă de martie – acua-relă, La casa mării, Kosova – construcţie, aufost întâmpinate cu entuziasm din partea citi-torilor.

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

MIHAELA ALBUDisidenţă, opoziţie, rezistenţă

UUna dintre metodele prin care totalitaris-mul comunist a încercat să se impună înRomânia a fost aceea de a subordona cul-tura, arta, literatura, uneori chiar şi şti-

inţa – politicului. Conştientizând acest fapt şi asumân-du-şi nu de puţine ori riscuri (mai mari sau mai mici),unii intelectuali (scriitorii fiind cei care ne interesează încazul de faţă) s-au opus – ce-i drept în grade şi în moduridiferite – sistemului. Subliniem că tipul de opoziţie a fostfoarte diferit şi a îmbrăcat aspecte variate.

Ne-am propus în cele ce urmează să disociem întreaceste aspecte şi, prin acoperirea lor cu denumiri diferen-ţiate, să exemplificăm cu nume, opere, reflecţii directe,atitudini. Toate acestea vor juca rolul de suport argumen-tativ al demonstraţiei.

Mai întâi – diferenţierea termenilor amintiţi încădin titlu – prin decodarea semantică întâlnită la unii din-tre scriitorii care s-au situat contra regimului comunist –,decodare realizată de autorii Dicţionarului Explicativ alLimbii Române. Sursa cea mai autorizată, DEX-ul, explicătermenul „disidenţă” ca fiind „sciziune formată prin acţiu-nile unui grup de persoane cu opinii diferite de ale majori-tăţii” (s.n.); „opoziţie” marchează „raportul dintre douăsituaţii opuse, contradictorii”, iar „rezistenţa” înseamnă„împotrivire, opoziţie”. După cum uşor se observă, cea maiînsemnată atitudine de opoziţie activă la un regim esteconsiderată în definiţie ca fiind o împotrivire la opinia„majorităţii”! (?). În cazul disidenţei politice, desigur,această „majoritate” înseamnă, de fapt, într-un grad maimare sau mai mic, opoziţia la o minoritate dictatorială.

Se afirmă adesea că disidenţa în România a fostaproape nesemnificativă, că intelectualii în special auacceptat (tacit sau pe faţă) sistemul impus. Se afirmăaşadar că, deşi dinspre occident se ducea o politică susţi-nută pentru eliberarea ţării de sub puterea comunistăsau cel puţin de determinare a regimului de la Bucureştipentru o schimbare a politicii de distrugerea a fiinţeietnice a poporului român, în ţară, majoritatea populaţieinu părea să aibă o atitudine de opoziţie făţişă. Încercăriau existat, mai mult sau mai puţin directe, dar forţa derepresiune era, după cum ştim, deosebit de puternică.

În prezentarea de faţă nu ne-am propus propriu-ziso trecere în revistă a actelor de rezistenţă anticomunistăori o listă cât de cât exhaustivă a scriitorilor disidenţi.Scopul lucrării este acela de a prezenta câteva dintreaceste acţiuni, dar mediate de o publicaţie mai puţin (saudeloc) cunoscută publicului cititor din ţară, ziarul Lumealiberă din New York. Aceste exemplificări vor putea dez-vălui un aspect important al disidenţei/ opoziţiei/ rezis-tenţei la dictatură a scriitorilor români.

Aşa cum am mai subliniat, atitudinea intelectualu-lui român în timpul dictaturii comuniste este un subiectdes abordat în perioada scursă din 1989 până astăzi.Condiţia generală a omului de carte în „epoca Ceauşescu”i-a preocupat şi pe cei care trăiau într-o lume liberă, înexil, unii dintre ei scriind şi analizând cu obiectivitatesistemul şi raportul intelectualului cu acesta.

În numărul 15 al Lumii libere (24 ianuarie 1989), lapagina 11, se publică un articol intitulat chiar „Condiţiaintelectualului în epoca Ceauşescu”, semnat de ŞerbanOrescu. Autorul face o analiză mai întâi a „conceptuluiceauşist de cultură”, pornind de la un fragment dinJurnalul lui Mircea Eliade, în care acesta, aflat în exil laParis, scrie că a convocat în camera sa de hotel, la 16ianuarie 1949, „vreo cincisprezece intelectuali şi studenţiromâni (…) spre a discuta următoarea problemă: Suntemsau nu de acord că azi, dar mai ales mâine, intelectualulva fi considerat (de comunişti) tot mai mult drept adver-sarul nr. 1 din pricina accesului lui la concepte.” Cele scri-se de Eliade (care „nu cunoscuse direct comunismul”) vorfi confirmate de evoluţia ulterioară a comunismului înRomânia, aşa cum subliniază autorul articolului1. Acestaanalizează în continuare diferenţierea care s-a făcut întreintelectualul „mânuitor de concepte” (care trebuia – şi afost în mare măsură – înlăturat) şi specialiştii pur şi sim-plu (faţă de care partidul s-a arătat mai tolerant). Astfel,acest regim „a extirpat una din principalele funcţiuni aleintelectualităţii: mânuirea conceptelor, învăţământul(din care a fost extirpat gimnaziul de cultură generală),politica culturală (din care a fost extirpată orice urmă deliberalism), politica de cadre (menită a descuraja valori-le) şi mai presus de toate promovarea unui tip de intelec-tual zis de tip nou2, adesea cu diplome pe puncte”. (…).„Era lui Gheorghiu-Dej şi apoi a lui Nicolae Ceauşescu aumarcat o scădere vertiginoasă a nivelului intelectualităţiiromâneşti. Partidul, securitatea şi cenzura veghează caacest proces să continue.”

Citând mai departe fragmente din ziarele româ-neşti, dar chiar şi un citat dintr-un discurs al luiCeauşescu, Şerban Orescu ajunge la concluzia că „nici unpartid, nici un regim comunist nu şi-a permis să tratezeintelectualitatea cu mai multă desconsiderare decât aufăcut comuniştii români. Rezultatele se văd!”

Aşadar, o bibliografie destul de vastă poate susţinepreocuparea faţă de atitudinea intelectualului român înfaţa dictaturii3, dar, din paginile Lumii libere, aflăm înplus despre multe acţiuni curajoase ale unora dintre ceicare, trăind în România, îşi riscau libertatea şi chiarviaţa pentru a se opune. Desigur, multe dintre formele deprotest se rezumau la acea „rezistenţă prin cultură” careera, după cum ştim şi după cum accentuează şi VladimirTismăneanu în rubrica sa din numărul 57, de preferinţă„aluzia esopică şi limbajul oblic.”

S-a scris de asemenea, în special după 1989, desprefrica4 intelectualilor români de a lua poziţie împotriva abu-zurilor şi a situaţiei generale din ţară; Monica Lovinescunota în Jurnalul său la vremea respectivă despre acelaşilucru, iar alţi intelectuali care au avut curajul să se opunăsub o formă sau alta regimului comunist (Goma, Pleşu,Dinescu ş.a.) au comentat şi ei în zilele de astăzi despre fap-tul că nu au fost susţinuţi de cea mai mare parte a scriitori-lor în acţiunile lor. Despre acea „rezistenţă prin cultură” sevorbeşte de asemenea ca de o formă de acoperire a lipsei deatitudine directă sau ca justificare.

Şi totuşi... chiar dacă sub formă individuală, dispa-rată, cunoaştem astăzi despre tot mai mulţi intelectualiromâni care au avut curajul să atace dictatura, solidari-zându-se cu cei care protestaseră direct, arătându-şidezacordul faţă de cele ce se petreceau în ţară. Unii din-tre ei au reuşit (sau au fost lăsaţi) să plece, Securitatearomânească neputând lua măsuri mai ferme şi acceptând(sau uneori chiar sugerând plecarea!) datorită notorietă-ţii internaţionale a acţiunilor acestora, dar şi de teamaunei şi mai mari internaţionalizări a conflictelor.

Despre curajul unui intelectual din ţară, Lumealiberă, cu prilejul unor interviuri5, introduce pe unul din-tre „vizitatori” săi, nimeni altul decât un disident cunos-cut, Liviu Cangeopol. Autorul interviului (din numărul56, la pagina 5) cu oaspetele nevăzut la faţă până în acelmoment, dar deosebit de cunoscut prin activitatea sa,aminteşte în primul rând de revista Libération, în care,cu un an şi jumătatea în urmă, lui Liviu Cangeopol „i s-arăspândit, o dată cu numele, frământările, idealurile”,după cum subliniază gazda, redactorul Dan Costescu.Acesta îşi felicită apoi oaspetele „pentru curajul dovedit”,de vreme ce acesta „a supus văzului omenirii faţa hidoa-să a ceauşismului… arătând lumii că în România nu doarse suferă, dar se şi strigă, că există glasuri care dovedesccă sabia nu sperie capetele care refuză să se plece şi călanţurile nu au schilodit toate conştiinţele deopotrivă”.

În interviu, Liviu Cangeopol povesteşte apoi pescurt despre felul în care a fost urmărit în ţară, despreacuzaţia care i s-a adus (de tâlhărie!?), despre „insomnii-le” pe care el şi prietenii săi (Dan Petrescu, Luca Piţu,Eugen Amarandei) le-au provocat agenţilor de securitate.Nereuşind în acţiunile lor, aceştia „au trebuit să recurgăîn cele din urmă la această formă de expulzare deghiza-tă: emigrarea.”

În exil, interlocutorul promite că îşi va continuaacţiunile, deoarece, mărturiseşte el cititorilor (prin inter-mediul lui Dan Costescu), „mai am încă o familie, ceamare, a ţării din care am plecat, însă de care nu m-amrupt şi nu mă voi rupe”.

Aşa cum ştim, numele lui Liviu Cangeopol estelegat de cel al unui alt disident cunoscut, scriitorul DanPetrescu. Liviu Cangeopol este unul dintre cei care a avutcurajul de a se solidariza cu Dan Petrescu şi amândoi,aşa cum subliniază Dan Costescu, „şi-au pus curajul înslujba aceloraşi idealuri, arătând lumii întregi că cetăţea-nul român, ajuns la limitele suportării oricăror umilinţe,îşi regăseşte demnitatea de a spune deschis opinia faţă denelegiuirile cu care e apăsat.”

În ediţia cu numărul 57, la pagina 13 (cu începutulchiar pe prima pagină) este inserat un al doilea interviu,prilejuit de trista împrejurare care devine chiar titlulinterviului – „Scriitorul Dan Petrescu a fost arestat”.Despre protestul celor din ţară, despre greva foamei lacare a recurs Dan Petrescu, ca şi despre greşeala făcutăde autorităţi de a-l aresta a relatat prietenul acestuia,Liviu Cangeopol pe larg, explicând că „arestarea lui DanPetrescu este în acelaşi timp o crimă politică şi o greşea-lă politică. De ce e o crimă politică e de la sine înţeles.Este o greşeală pentru că acest act de disperare se vaîntoarce împotriva celor care l-au hotărât. Opinia publicămondială va fi alertată, se va începe un scandal şi DanPetrescu, aşezat alături de Doina Cornea, se va transfor-ma într-un caz care va alerta circuitul internaţional alprotestelor.” Şi tocmai această atitudine internaţională aintelectualilor străini şi români deopotrivă a dus la elibe-rarea lui Dan Petrescu, ca şi la susţinerea protestelorsale şi ale celorlalţi disidenţi.

În continuare, Liviu Cangeopol, aflat alături de cei-lalţi români din exil, îndeamnă la unirea forţelor celordin lumea liberă pentru a face cunoscut lumii întregi celece se petrec în România: „Noi trebuie să alimentăm acumacest circuit şi să mobilizăm în acest sens cât mai multeforţe. Scrisori de protest, manifestaţii… Cred că ar fimult ajutaţi – mă refer la toţi oamenii de curaj din ţară –dacă aici, în occident s-ar face unele acţiuni de răsunet,ca, de pildă, acordarea unor diplome de onoare ale unororaşe fiecăruia dintre aceştia. E cazul să amintesc că,dacă, aşa cum presupun, Dan Petrescu va intra sub scu-tul de apărare al forurilor internaţionale, nu trebuieuitaţi nici ceilalţi semnatari ai scrisorii de protest, cătrecare se vor îndrepta, desigur, răzbunările organelor deopresiune: Gina şi Dan Sâmpălean, din Blaj, MarianaMarin, poetă din Bucureşti, şi ieşenii Luca Piţu, LiviuAntonesii, Eugen Amarandei, Gabriela Iavolski, FilipRăduţi, Alexandru Tacu.”

Şi iată că, fie şi numai din această listă, afirmaţiacă intelectualii români acceptau cu pasivitate regimulcomunist nu se susţine, chiar dacă numai în parte. Aşacum am mai subliniat, datorită sprijinului venit din occi-dent, asupra acelora care au avut curajul să se revolte„represiunea” devenise deja „inutilă”, aşa cum demonstraMonica Lovinescu în articolul din numărul 53 (pagina 9),

intitulat chiar „Inutila represiune”. Autoarea îşi începedemonstraţia prin a arăta că „singurul sector în care regi-mul de la Bucureşti deţine întâietatea în Est este cel alrepresiunii, al supravegherii poliţieneşti.” Cu toate aces-tea, constată Monica Lovinescu, aceasta nu o poate opripe Doina Cornea, căci ea, „cu fiecare măsură de suprave-ghere, devine şi mai deplin o figură emblematică a opozi-ţiei faţă de arbitrariul puterii.” La fel se întâmplă cuscriitorii – de la care, nemaiavând nici un semn, le vede(şi prevede) reacţia faţă de organele de represiune cuochii minţii. Ca o ironie, ea subliniază şi paradoxul „apor-tului Securităţii” la aprecierea estetică a poetului MirceaDinescu în străinătate. În acelaşi stil, al aparenţei de fic-ţiune, Monica Lovinescu îşi continuă enumerarea cu alţidisidenţi: Andrei Pleşu, Dan Petrescu (alături de toţi ceicare l-au susţinut), Ştefan Augustin-Doinaş, DanHăulică, Octavian Paler, Mihai Şora, AlexandruPaleologu, Al. Călinescu, dar şi scriitorii basarabeni careluptau din răsputeri pentru drepturile lor de româniîntr-un teritoriu ocupat.

Un alt exemplu de protest îl aflăm în numărul 8 alLumii libere, la pagina 9, unde este inserată scrisoarea scrii-torului Aurel Dragoş Munteanu către preşedintele UniuniiScriitorilor din România, în care acesta se pronunţă împotri-va anormalităţii unui decret ce ar reglementa contactelecetăţenilor români cu străinii. În scrisoare se arată că„Uniunea Scriitorilor ar trebui să fie o organizaţie care să-ireprezinte pe scriitorii din România, şi nu instrumentul depunere în aplicare a unor practici opresive în mijlocul bresleinoastre. În loc să insiste pentru aplicarea unor astfel demăsuri, ar fi mult mai normal ca Uniunea să protestezeîmpotriva lor, contribuind la eventuala lor îmbunătăţire. Cefel de scriitori suntem noi”, se întreabă retoric mai departesemnatarul scrisorii, „dacă acceptăm să fim transformaţiîntr-o adunătură de idioţi, lipsiţi de orice responsabilitatecivilă?”, pentru ca apoi să-şi precizeze şi mai clar şi cu multcuraj propria atitudine vizavi de acel decret ce interziceascriitorilor orice legătură cu cetăţeni străini: „În ce mă pri-veşte, declar că nu mă simt deloc ca un prizonier şi că voi con-tinua să-mi exercit în continuare prerogativele cetăţeneşti,afirmând că, prin astfel de prevederi, drepturile mele suntîmpuţinate cu forţa, fără nici o bază legală.” Scriitorul AurelDragoş Munteanu, redactor la revista Luceafărul, are cura-jul în acea vreme de a-şi depune carnetul de partid6, justifi-cându-şi gestul şi punctând concepţia sa aflată în total deza-cord cu politica partidului pe câteva coordonate esenţiale:„Îmi exprim dezacordul faţă de concepţia aflată în tezele dinaprilie, care stabileşte o legătură logică între credinţa înDumnezeu şi trădarea de Patrie…”7

Sunt cunoscuţi, desigur, şi alţi intelectuali românicare au avut curajul să se opună dictaturii, chiar dacămajoritatea găsise forme de eludare mai… eufemistice,unii (puţini) refuzând publicarea, alţii scriind încifrat,aluziv, stabilind astfel un fel de „colaborare” cu cititorulîn înţelegerea mesajului.

Lumea liberă informa cititorii din exil şi asuprasituaţiei culturale din ţară, dar nu numai în legătură cuapariţia unei cărţi sau a alteia, ci mai ales asupra atitudi-nii intelectualilor români faţă de dictatura ceauşistă.Semnalăm, astfel în numărul 28, din 15 aprilie 1989, arti-colul de fond care este intitulat „Intelectualii români laorele conştiinţei şi demnităţii active”, cititorii fiind infor-maţi despre situaţia unor scriitori importanţi (AnaBlandiana, Nicolae Breban, Andrei Pleşu, Mihai Şora ş.a.),dar mai ales despre protestul unor confraţi – din ţară şi dela Paris – adresat preşedintelui Uniunii Scriitorilor.

Într-o scurtă notă (ca o nouă piesă a mozaicului cevrea să întregească viziunea asupra situaţiei din ce în cemai încordate din ţară), notă pusă sub titlul „Volum depoezii interzis”, în numărul 4 la pagina 6 se scrie şi des-pre interzicerea volumului Întâmplări de pe strada meaal Anei Blandiana. Despre această interzicere, în numă-rul 45, la pagina 9, Cornel Dumitrescu va semnala şinumărul 2 al unei recent înfiinţate reviste culturale,Agora, reproducând totodată editorialul semnat de DorinTudoran cu referire la volumul Anei Blandiana.

O luare de poziţie a intelectualilor, de data aceastadin Moldova8 ocupată de sovietici, o putem citi într-un altnumăr de ziar (nr. 5 din 5 noiembrie 1988) şi inserată larubrica „De la Nistru ...”. La pagina 7 aflăm un text pre-luat de la postul de radio „Europa Liberă”, iar cel care îlsemnează, cu un transparent şi sugestiv pseudonim,Grigore Singurel, relatează situaţia de la Chişinău, undeziarul Literatura şi arta „a fost supus unor atacuri bodiu-liate9 din partea presei republicane de partid.” Din ferici-re, o parte dintre cei mai importanţi scriitori au acţionatcu curaj şi au reuşit să îl menţină.10

După cum bine se cunoaşte, cititorii din România nuaveau acces la publicaţiile şi nici la ştirile despre viaţaromânilor din Moldova sovietică. Rolul ziarului din exil sedovedeşte astfel încă o dată de mare importanţă de vremece, prin aceste scrisori, ca şi prin intermediul radioului, sefăceau cunoscute tuturor acţiunile de împotrivire şi de pro-movare a românismului de către intelectuali, printre ace-ştia fiind amintiţi Mihai Cimpoi, Leonida Lari, Gh.Malarciuc, Vladimir Beşleagă şi Ion Ciocanu.

În numărul 9, la pagina 10, sunt inserate, simetric,două casete verticale din care aflăm noi informaţii despreunele acţiuni ale intelectualilor români, unele mai timi-de, altele mai directe. Astfel, în prima casetă sunt semna-

(Continuare în pagina 38)

30

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Monica MeruţiuDezbaterea Habermas-Ratzinger

RRelevantă pentru acest raport reli-gie/secularizare este dezbatereacare a avut loc la Academia Catolicădin München, în ianuarie 2004, din-

tre filosoful Jürgen Habermas şi teologul JosephRatzinger. Făcând referire la o interogaţie pe careErnst-Wolfgang Böckenforde a formulat-o la mijlo-cul anilor ’60 – se alimentează statul liberal, secu-larizat, din presupoziţii normative pe care nu lepoate garanta el însuşi?1, Jürgen Habermas areluat interogaţia în cadrul dezbaterii cuCardinalul Ratzinger: se pot statele democraticesusţine prin resurse laice, pe care le pot ele înseleproduce, sau au nevoie şi de resurse de natură cul-turală şi religioasă? Complexitatea interogaţiei,desigur, nu permite un răspuns unilateral, rămâ-nând însă esenţială trasarea clară a relaţiei dintrecultură şi religie, sau alte forţe de susţinere, pe deo parte, şi societatea democratică, secularizată, pede altă parte. Considerată mai degrabă neaştepta-tă datorită viziunilor diferite pe care JürgenHabermas şi Joseph Ratzinger le au, AndreiMarga arată în Introducerea la versiunea în limbaromână a dezbaterii- Dialectica secularizării.Despre raţiune şi religie, premisele favorabile aleacestei întâlniri dintre cele două personalităţi,premise care trec dincolo de clasica, adeseori sim-pla percepţie care vede în filosoful german repre-zentantul gândirii seculare şi opus acestuia teolo-gul german, ca un exemplu de creştin devotat. Maimult, dezbaterea însăşi s-a constituit într-o dova-dă a similitudinilor şi convergenţelor asupra unorproblematici precum relaţia dintre religie şi filoso-fie, criza societăţii europene, emergenţa societăţiipostseculare. Atât Habermas, cât şi Ratzingerconsideră că religia are nevoie de raţiune pentru apreveni metamorfozarea, decăderea în fundamen-talism, la fel cum societatea seculară are nevoie dereligie, ca un complement în rezolvarea crizelor cepot apărea, ambii participanţi la discuţie au iden-tificat patologii ale raţiunii şi patologii ale credin-ţei, afirmând că filosofia şi religia ar trebui săînveţe din argumentele şi experienţa fiecăreia,accentuând şi importanţa unei conexiuni întrecredinţă (Glauben) şi cunoaştere (Wissen). Aceastăidee a fost dezvoltată de Ratzinger în studiul săuPunct de cotitură pentru Europa:

la baza sa, terorismul este moralism, deşiunul greşit direcţionat care devine parodiabrutală a adevăratelor scopuri şi căi alemoralităţii. Nu este o întâmplare faptul căterorismul şi-a avut începutul în universi-tăţi, şi aici din nou în mijlocul teologieimoderne, în tineri care la început au fostputernic influenţaţi de religie. Terorismul afost la început entuziasm religios care a fostredirecţionat în sfera pământească, o spe-ranţă mesianică transpusă în fanatism poli-tic.2

Întrebându-se unde este eroarea care trans-formă acel tip de moralism în terorism, eroarecare stă la baza şi a altor probleme ale contempo-raneităţii, Ratzinger constată că numărul celorcare mai cred sau respectă comandamentele divi-ne a scăzut evident: „Ideea unei relaţii personaleîntre Dumnezeu Creatorul şi fiecare persoană înparte nu este, în mod evident, absentă în istoriareligioasă şi etică a omului, dar în forma sa purăeste limitată la sfera religiei biblice.”3

Punctele cheie ale dezbaterii Habermas-Ratzinger s-au concentrat asupra fundamentelorpre-politice ale statului democratic, asupra nevoiide fundamente morale ale societăţilor pluraliste,asupra interogaţiei dacă democraţia are nevoie depremise religioase sau nu. În timp ce CardinalulRatzinger afirma importanţa fundamentelor pre-politice pentru un stat liberal secular, Habermasrelua la rândul său interogaţia dacă democraţiilemoderne îşi iau resursele, valorile lor de bază, dinsurse pe care nu le pot produce, dacă legea oferătoţi indicatorii necesari pentru o viaţă înăuntrulunei comunităţi, dacă o societate seculară poate săstabilească obligaţii mutuale şi diferite tipuri desolidaritate necesare în interiorul unei comuni-

tăţi,4 felul în care ar trebui să interacţioneze cetă-ţenii religioşi şi cei laici.

Habermas este de părere că statul liberal artrebui să „adopte un comportament de păstrare atuturor surselor culturale din care se alimenteazăconştiinţa normelor şi solidaritatea cetăţenilor”5,că democraţiile liberale trebuie să lase un spaţiularg pentru exprimarea religioasă şi pentru forme-le religioase ale vieţii. Insistând asupra conceptu-lui de societate post-seculară, Habermas susţinecă

expresia postsecularizat acordă comunităţi-lor religioase o recunoaştere publică nu doarpentru aportul lor funcţional la reproducereatemelor şi a comportamentelor dorite. În con-ştiinţa publică a unei societăţi postseculari-zate se reflectă mai curând o intuiţie norma-tivă, care are consecinţe pentru relaţiile poli-tice dintre cetăţenii necredincioşi şi cei cre-dincioşi. În societatea post-seculară se impu-ne recunoaşterea faptului că modernizareaconştiinţei publice înglobează şi transformămentalităţile în manieră reflexivă, în fazesuccesive, atât pe cele religioase, cât şi pecele profane.6

Acest proces poate duce spre o înţelegeremutuală între religios şi non religios, atâta timpcât secularizarea societăţii este văzută ca un „pro-ces de învăţare complementar, ambele părţi potlua reciproc în serios (…) aportul lor la temele con-troversate ale spaţiului public.”7 CardinalulRatzinger a fost de acord că este nevoie de „o nece-sară corelaţionalitate între raţiune şi credinţă,raţiune şi religie, care sunt chemate la o purifica-re reciprocă şi la o reasanare mutuală şi care aunevoie una de alta şi trebuie să se recunoască unape alta.”8 Pe lângă importanţa temelor dezbătutede Habermas şi Ratzinger, dezbaterea dintre ceidoi este o dovadă că gândirea seculară şi cea reli-gioasă pot să se apropie într-un dialog pragmatic9,nu doar speculând, ci şi oferind soluţii.

Diagnozele care prezintă Europa drept ceamai seculară regiune a lumii nu sunt izolate şi nicipuţin argumentate. În The Cube and theCathedral. Europe, America and the Politics without God, George Weigel atrăgea atenţia asu-pra evidentului declin spiritual în care se găseşteEuropa:

omul european s-a convins pe sine că, pentrua fi modern şi liber trebuie să fie în mod radi-cal secular. Această convingere a avut conse-cinţe cruciale, într-adevăr letale pentru viaţapublică şi cultura europenă. Cu adevărat,acea convingere şi consecinţele ei publicesunt la rădăcina crizei morale a civilizaţieiEuropei contemporane. La rândul ei, aceastăcriză a moralei civilizaţionale ajută la aexplica de ce omul european îşi uită în moddeliberat istoria. Această criză a moralei civi-lizaţionale, de asemenea ne ajută să înţele-gem de ce omul european abandoneazămunca tenace şi aventura înaltă a politiciidemocratice, părând să prefere falsa securi-tate domestică a birocraţiei şi dubioasa secu-ritate internaţională a sistemului ONU.Această criză a moralei civilizaţionale esteuna din principalele raţiuni care fac ca omuleuropean să eşueze în a crea viitorul uman alEuropei.10

Adept al ideii conform căreia societăţile suntla fel de măreţe precum aspiraţiile lor spirituale,Weigel trasează problema europeană, începând cuumanismul ateu al secolului XIX, continuând cutotalitarismele secolului XX, ceea ce-l determinăsă se întrebe:

De ce Europa a avut secolul XX pe care l-aavut? De ce acest secol, început cu predicţii încre-zătoare asupra unei umanităţi ce va atinge noiculmi de împlinire civilizaţională a produs înEuropa, înăuntrul a patru decade, două războaiemondiale, trei sisteme totalitare, un Război rece

ameninţând cu catastrofa globală, oceane desânge, munţi de cadavre, Auschwitz şi Gulagul?Ce s-a petrecut? De ce?11

Argumentându-şi răspunsul, Weigel se fun-damentează pe factori exclusiv culturali. „Istoria”,spune el, „este dirijată mai curând prin lungipasaje de cultură – de ceea ce bărbaţii şi femeileonorează, năzuiesc şi adoră; de ceea ce societăţileconsideră a fi adevărat şi bun şi nobil; de expresii-le pe care ele le dau acelor convingeri în limbaj,literatură şi arte; de ceea ce indivizii şi societăţiledoresc să-şi lege viaţa.”12 Provocatorul titlu pecare Weigel l-a ales să îi reprezinte apelul la maimultă luciditate în privinţa viitorului Europei,exprimă o viziune polarizată între catedralaNôtre-Dame şi cubul, care este La Grande Archede la Défense din Paris. Argumentându-şi alege-rea, Weigel se întreabă retoric:

care cultură, m-am întrebat, ar proteja maibine drepturile omului? Care cultură ar asi-gura mai ferm fundamentele morale aledemocraţiei? Cultura care a ridicat acest cubimpresionant, raţional, unghiular, precis dinpunct de vedere geometric, dar în mod esen-ţial fără nici o formă-frumuseţe? Sau culturacare a produs (…) asimetriile şi sfântaincomparabilitate a catedralei Nôtre-Dameşi a celorlalte grandioase catedrale aleEuropei?13

Pentru Joseph Ratzinger, cultura Europei deazi este cea mai radicală contradicţie, nu doar acreştinătăţii, dar şi a tuturor tradiţiilor religioaseşi morale ale umanităţii. O parte din lucrările luiJ. Ratzinger sunt dedicate ideii de Europa, funda-mentelor ei, surselor care îi conferă identitate, fac-torilor de unitate ai civilizaţiei europene, dar nuîn ultimul rând crizelor prin care a trecut şi treceEuropa, încercând nu doar o identificare şi o diag-noză a cauzelor, ci şi oferirea unor soluţii. În Punctde cotitură pentru Europa, Ratzinger a identificattrei perioade de cotitură în istoria secolului XX,care încă influenţează cursul actual al lucrurilor:1. transformările rezultate în urma PrimuluiRăzboi Mondial; 2. Al Doilea Război Mondial şiîmpărţirea Europei între comunism şi capitalism;3. spre sfârşitului secolului XX, căderea comunis-mului şi dezintegrarea ideologiei marxiste.Responsabilităţile Bisericii, ale reprezentanţilorşi adepţilor ei, sunt sporite în acest nou cadru, ast-fel că este „o absolută obligaţie pentru teolog şipentru păstorul Bisericii să intre în disputa înţe-legerii corecte a timpului prezent şi să clarificesfera propriei credinţei şi să facă dreptate părţiide responsabilitate care stă pe umerii săi în aces-te momente.”14 În Prefaţa la Introducere la creşti-nism, Ratzinger se va referi specific la doi ani careîn viziunea lui au marcat secolul XX: anul 1968-care

indică o revoltă a unei generaţii care nu doarcă vedea munca pentru reconstrucţia dedupă război drept insuficientă, plină deegoism, lăcomie şi nedreptate, ci consideraîntreaga cugetare a istoriei de la victoriacreştinismului încoace ca fiind greşită şiratată (…) şi dorea să instaureze o lume alibertăţii, egalităţii şi dreptăţii, fiind convin-să că a găsit drumul care duce către ea îniureşul gândirii marxiste – şi anul 1989,văzut ca adâncind dezorientarea, cu toate cărevoluţiile din 1989 sunt pentru Ratzingerdovada faptului că puterea credinţei a fostmai mare decât cea a socialismului ştiinţific,acestea datorându-se în primul rând umilin-ţei şi răbdării celor care au suferit, şi în caremărturia unei mari promisiuni a devenitposibilă.15

Prin urmare problema perioadei moderneeste o problemă morală, şi intrând în miezul aces-teia, Ratzinger constată că „moralitatea, la fel caşi religia, aparţine acum sferei subiective, nu areloc în cea obiectivă.”16 Iar aceasta înseamnă că

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

omul este cel care o modelează, cel care deţine con-trolul asupra ei. Pentru a exemplifica mai bine,Ratzinger reia diagnoza pe care încă în 1943, întimpul celui de-al Doilea Război Mondial, o dădeaC.S. Lewis, care conştient de degradarea moralită-ţii, vorbea despre: „…renunţarea la suflet, pentrua lua putere înapoi. Însă, de îndată ce s-a renun-ţat la suflet, adică la noi înşine, puterea pe care oprimim în schimb nu ne mai aparţine… Adevărataobiecţie constă în faptul că dacă omul alege să setrateze pe sine însuşi ca pe un material neprelu-crat, material neprelucrat va fi.”17 Astfel, obligaţii-le morale sunt cele care conferă fiinţei umanedemnitate, ele nu sunt ceva de care omul trebuiesă se elibereze, fiindcă orice îndepărtare de aces-tea înseamnă un pas înapoi: „recunoaşterea mora-lităţii este adevărata substanţă a demnităţiiumane (…) moralitatea nu este închisoarea omu-lui, ci mai degrabă elementul divin din el.”18

Joseph Ratzinger consideră că ideea deEuropa a căzut într-un crepuscul ciudat astăzi.Imediat după al Doilea Război Mondial, ideea deunitate a Europei a reprezentat un factor moralpozitiv – „a devenit pecetea reconcilierii dupănebunia distrugerii: a făcut posibilă pacea întrecei care fuseseră înainte duşmani, a permis lumiisă devină mai deschisă şi mai largă pentru indi-vid, şi în acelaşi timp i-a conferit bunăstare econo-mică, într-adevăr, putere.”19 În acest fel Europaeste văzută drept cuvânt al păcii şi reconcilierii.Deşi Războiul Rece a îngreunat în mare măsură oreconciliere completă între Est şi Vest, acest pro-ces este astăzi în plină desfăşurare: „ŢărileVestului, care s-au apropiat împreună, sunt con-fruntate cu provocarea găsirii unor noi forme deunitate în multiplicitate şi de creare a unei păcipeste o arie vastă.”20 Desigur că schimbările din1989 au însemnat mult pentru acest proces şi audat un nou impuls ideii de Europa. După cummenţionam anterior, diagnozele lui Ratzinger nuse rezumă la un nivel pur teoretic, ele întrevăd şisoluţii, fiind afirmată „necesitatea ca Europa săîşi găsească dimensiunea spirituală majoră aidentităţii sale – credinţa creştină, profund slăbi-tă de fenomenele succesive de secularizare.”21

Această sarcină de refacere a unităţii spiri-tuale revine în primul rând Bisericilor Europei,acestea trebuind să îşi recunoască şi asume vinade a fi contribuit la rândul lor la accelerarea pro-cesului de secularizare prin conflictele confesiona-le şi războaiele religioase pe care le-au creat.Creştinismul este dimensiunea spirituală care acreat Europa, şi din această perspectivă Ratzingerrespinge tendinţele de întoarcere înainteaEuropei, punerea în discuţie a propriilor funda-mente spirituale, pentru că atunci când Europa seîndoieşte de propriile fundamente, separându-sede istoria sa, reacţia unei culturi non-europene vafi una radicală, reîntoarcerea la perioada dedinaintea contactului cu valorile creştine; respin-ge fuga înainte în faţa istoriei Europei, înţeleasăca independenţă a raţiunii, expulzarea luiDumnezeu din sfera publică, cu consecinţe nefas-te şi pentru cea individuală22; şi respinge marxis-mul, care se întoarce dincolo de credinţacreştină,23 refuzând identitatea pe care aceastaşi-a construit-o de-a lungul istoriei sale, dorinţa dereîntoarcere dincolo de alienarea iudeo-creştină.

Radical spus, lipsa de Dumnezeu a Europeipoate să fie un simptom al declinului final în rela-ţia cu globalizarea. Robert Spaemann considera că

dacă Europa nu îşi exportă credinţa, credin-ţa care în cuvintele lui Nietzsche –Dumnezeu este adevărul, adevărul este divin– atunci în mod inevitabil îşi exportă lipsa sade credinţă, care este convingerea că nu exis-tă adevăr şi justiţie, şi nici binele nu există(…) fără ideea necondiţionatului (unconditio-nal), Europa nu este mai mult decât un con-cept geografic – în afară de a fi un nume pen-tru locul unde a început distrugerea omu-lui.24

Revenind la ceea ce este specific Europei, laGrecia, Roma şi iudeo-creştinism, insistând peaceastă ultimă componentă a sa, nu trebuie trecu-tă cu vederea recenta carte a Papei Benedict XVI,scrisă când încă era Cardinal Joseph Ratzinger -The Europe of Benedict: In the crisis of cultures.Referindu-se la rolul creştinismului în Europa,Ratzinger consideră că Vechiul Continent arenevoie de mai mulţi oameni ca Sf. Benedict dinNorcia, patron al Europei şi pe care actualul Papăîl considera „punct de referinţă fundamental pen-tru unitatea europeană, amintire permanentă arădăcinilor creştine inalienabile ale culturii şicivilizaţiei europene.”25 Ordinul benedictin, carei-a urmat învăţăturile a devenit principalul pro-tector al culturii şi educaţiei, în perioada secolelorcare au urmat căderii Imperiului Roman. Este unfapt deplin acceptat că Biserica era oaza de mora-

litate într-o lume brutală şi imorală, că a modelatcultura umană, influenţa sa civilizatoare manifes-tându-se prin educaţie, atât religioasă, cât şi secu-lară, iar ordinele monastice au fost dominante îna civiliza masele. Între acestea, primii misionariau fost benedictinii din Italia, Franţa, Anglia tre-când mai apoi spre nordul şi estul Europei.Mănăstirile au fost nu doar centre de predare ascrisului şi cititului, ci şi de promovare a artei-muzică, pictură, arhitectură, şcolile monasticeducând ulterior la fondarea universităţilor. Temafundamentelor Europei a fost reluată deRatzinger într-un discurs profund în faţaSenatului italian – Europa: fundamentele salespirituale de ieri, astăzi şi mâine. Referindu-se laviitorul Europei, Ratzinger aduce aici în discuţiecele două variante opuse, propuse de O. Spenglerşi A. Toynbee. Pe de o parte, teza care a stârnitnumeroase controverse şi oponenţi, propusă deSpengler, conform căreia Occidentul a ajuns înperioada sa finală, în ciuda oricăror eforturi de aevita aceasta – de cealaltă parte, Toynbee, istoricşi filosof al istoriei, care identifica în ecumenismun imperativ al priorităţilor religiei, şi care distin-gând între progresul material, tehnic, şi cel „real”,pe care-l defineşte drept „spiritualizare”, admiteacă Occidentul se afla într-o criză, şi aceasta erasecularismul, iar soluţia pe care o propunea eradezvoltarea factorului religios, a tradiţiei religioa-se a tuturor culturilor, dar mai ales ceea ce a mairămas din Creştinismul occidental.

Este dificil de anticipat cum va arăta Europade mâine, însă este datoria noastră să ne între-băm asupra viitorului ei, asupra ceea ce hrăneşteidentitatea Europei în toate metamorfozele istoriceprin care trece.

Religia a demonstrat încă o dată că rămâneo formă permanentă a spiritului uman, fiindadânc înrădăcinată în conştiinţa umanităţii.Analizând situaţia creştinismului la finalul unuisecol XX extrem agitat şi, în mare parte, extremde dureros, trebuie spus că acesta a rămas „forţaspirituală prezentă pe toate continentele, împotri-va pericolelor reprezentate de fostul Est comunistsau de consumerismul Vestului secular.Creştinismul este de departe cea mai mare dintrereligiile lumii, pe care nici fascismul sau nazis-mul, nici leninismul, stalinismul sau maoismul nuau putut-o extermina.”26

Între timp a devenit evident că religia şi şti-inţa27 nu sunt incompatibile, că religia nu este oformă primitivă de cunoaştere, că relaţia dintrereligie şi raţiune trebuie să fie una de interdepen-denţă şi complementaritate, mai ales în contextulnoilor provocări cu care se confruntă lumea deastăzi. Confruntarea între religie şi secular, natu-rală până la urmă, are şi aspecte pozitive, dacăavem în vedere concluziile dezbaterii Habermas-Ratzinger, a nevoii ca religia şi raţiunea să conlu-creze, să înveţe din greşelile celeilalte, dar şi unalt aspect: nevoia de updatare a mesajului religiei,imperativă, pentru a putea face faţă provocărilorunei societăţi aflate într-o dinamică schimbare.

Cele trei abordări principale urmărite peparcursul acestei lucrări, istorică, religioasă, cul-turală, au fost analizate într-o strânsă interdepen-denţă, iar teza care s-a conturat este aceea că, înciuda sciziunilor, tradiţia iudeo-creştină a Europeieste o realitate, fără a fi pierdut însă din vedere,sau ignora discontinuităţile acesteia. Nu de puţi-ne ori, chiar discontinuităţile au permis o mai con-sistentă identificare a esenţei conceptului de tra-diţie iudeo-creştină. Analiza celor două credinţe,iudaismul şi creştinismul, a divergenţelor şi con-vergenţelor acestora, dovedeşte că dincolo de dife-renţe, putem vorbi despre o tradiţie iudeo-creşti-nă, înţeleasă ca valoare comună a celor două reli-gii şi ca influenţă a acestora asupra civilizaţieieuropene. Am văzut că experienţa biblică, cea aVechiului Testament, a contribuit în mod evidentla a face din Europa ceea ce este, aceastăinfluenţă, exercitându-se înainte de toate prinintermediul creştinismului, dar şi printr-un aportdirect al iudaismului. În mod paradoxal, deşi rela-ţiile dintre cele două credinţe au fost atât de ten-sionate, prin valorile care le constituie, ele aureuşit să creeze un spirit al Europei, să însufle-ţească cadrele constituite de lumea greacă şi cearomană. După cum menţionam pe parcursullucrării, nu a fost atât de importantă în acestcontext axarea asupra divergenţelor dintre celedouă religii, care, fără îndoială există, ci axarea pepunctele comune, pe ceea ce creştinismul a pre-luat de la iudaism şi apoi transformat în monadespecifice ale civilizaţiei europene, fără a lăsa înafară influenţa directă a iudaismului asupra uneicreaţii complexe şi fascinante: Europa. A devenitevident că orice apropiere de creştinism presupu-ne o apropiere de iudaism, de iudaismul rabinic,cel care era într-o maximă dezvoltare în timpulvieţii lui Iisus şi fără îndoială analiza lui Rémi

Brague se impune aici: lucrurile ar trebui spusefoarte clar şi fără ambiguitate, cele două religiicare au marcat Europa au fost creştinismul şiiudaismul, deci ar trebui renunţat la impulsul dea nega realitatea sau de a rescrie trecutul. Pescurt, în timp ce fiecare componentă a acestei tra-diţii îşi are propria individualitate, există elemen-te fundamentale comune. Europa îşi datoreazăparticularitatea, farmecul şi grandoarea acestuiamalgam deosebit de elemente. �

1 În Habermas, Jürgen, Ratzinger, Joseph,Dialectica secularizării. Despre raţiune şi religie,Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005, trad. de D.Marga, p. 81.

2 Ratzinger, Joseph, A Turning Point forEurope?, p. 21.

3 În Habermas, Jürgen, Ratzinger, Joseph,Dialectica secularizării…, p. 28.

4 Machiavelli, Nietzsche sau Gibbon au fostprintre gânditorii care au văzut o incompatibilita-te între creştinul pios şi cetăţeanul model, impli-cat şi preocupat de bunul mers al societăţii căreiaîi aparţinea. Toţi aceştia priveau creştinii drepttrădători, abandonând cauza comună şi căutândrefugiul în religia lor. Existau reprezentanţi aicreştinilor care considerau lumea domeniulDiavolului, în consecinţă nu mai rămânea nimicde făcut… Nu se poate identifica însă nici un prin-cipiu al creştinismului care să fie incompatibil cubunul cetăţean.

5 Ibidem, p. 95.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem, p. 115.9 La rândul său, unul dintre teologii de anver-

gură ai secolului XX, Paul Tillich, era convins căsecularul nu poate, prin definiţie şi în realitate, sătrăiască singur. De aceea era teolog şi de aceea cre-dea că religia nu va trece niciodată. „Era profundsecular în a lupta împotriva dominaţiei vieţii decătre manifestările istorice ale Divinului, dar eraprofund religios în a proclama profunzimea divinăa secularului în faţa goliciunii sale înfricoşătoare.”Era conştient de pericolele unei culture christiani-ty, a luptat împotriva absorbirii creştinismului decătre cultura germană din timpul lui Hitler,văzând necesar ca bisericile să îşi păstreze identi-tatea, cerând o apropiere a Bisericii de frontiereleculturii, trecând dincolo şi luptând pentru trans-cendent. Era anul 1965, şi Tillich vedea o nouă pro-vocare pentru Biserică, care trebuia să devină rele-vantă mulţimii care nu o mai considera astfel. Dinpunctul lui de vedere nu exista viitor pentru om înafara dimensiunii şi perspectivei religioase. (PaulTillich, The Future of Religions, Harper&Row,New York, 1966, pp. 9-10.)

10 Weigel, George, The Cube and theCathedral. Europe, America and the Politics wit-hout God, Basic Books, New York, 2005, p. 53.

11 Weigel, George, op. cit., p. 23.12 Ibidem, p. 30.13 Ibidem.14 Ratzinger, Joseph, A Turning Point for

Europe?, Ignatius Press, San Francisco, 1994, p. 87.15 Ratzinger, Joseph, A Turning Point for

Europe?, p. 103.16 Ibidem, p. 32.17 Ibidem, p. 34.18 Ibidem, p. 36.19 Ibidem, p. 114.20 Ibidem.21 Ratzinger, Joseph, Moştenirea creştină…,

p. 113.22 Începând cu Revoluţia franceză,

Dumnezeu nu mai este considerat binele suprempublic, locul fiindu-i luat de ideea de naţiune, saudin 1848 cu cea de proletariat.

23 Aici Ratzinger îl aduce în discuţie pe Levi-Strauss care exprimase dorinţa spiritului euro-pean de a se îndepărta de domesticirea creştină,pentru că reprezenta o sclavie, în comparaţie cucare lumea sălbatică este de preferat.

24 Ratzinger, Joseph, Turning Point…, p. 141.25 The Name Benedict, on www.ampleforth.

org.uk, 2005, trad. Liam Kelly.26 Küng, Hans, Christianity, p. XXII.27 Există mulţi oameni de ştiinţă care cred în

Dumnezeu; în The Language of God, FrancisCollins arată că 40% dintre oamenii de ştiinţăamericani cred în Dumnezeu. Benedict XVI a afir-mat la rândul său că teoria lui Darwin nu este încontradicţie cu credinţa creştină. Relaţia dintreraţiune şi credinţă, complementaritatea şi nicide-cum antagonismul acestora, este un punct centralal gândirii lui J. Ratzinger. (The Power of Faith.How Religion Impacts our World. Spiegel Special,No. 9, 2006)

32

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

AAşa cum se putea anticipa, începsă apară filmele de ficţiune careaduc pe ecran ecourile crizeifinanciare globale. N-ar trebui să

ne mire viteza de reacţie a celor de la Hollywoodfaţă de aducerea pe ecran a unei teme atât depreocupante, dacă ficţiunea cinematografică nupare să fi anticipat chiar, în mod evident, crahulbancar de pe Wall Street din septembrie, cândfilmările pentru The International-Putereabanului (căci despre această peliculă va fi vorbaîn rândurile ce urmează) erau deja încheiate.

Cu toate coincidenţele tulburătoare cusituaţia unor bănci care au „căzut” în toamnatrecută, nu se poate spune însă că producţiacare a fost prezentată în deschiderea festivalu-lui de la Berlin ar fi una de anticipaţie socială.Regizat de germanul Tom Tykwer, filmul esteun thriller care respectă regulile genului, doarcă îşi alege arme (cinematografice) de mare cali-bru pentru a ţinti în maşinăria sofisticată, curamificaţii internaţionale, a corupţiei bancare.Subiectul nu se îndepărtează prea mult de tipa-rele thriller-ului cu tentă politică. Este povesteaunui agent al Interpolului (Clive Owen) decis săaducă în faţa justiţiei una dintre cele mai maribănci din lume după ce descoperă implicareaacesteia în multe activităţi ilegale. O procuroa-re la fel de incoruptibilă ca el (Naomi Watts) îlajută să investigheze legăturile corporaţiei cucrima organizată şi cu terorismul şi să devoale-ze misterul achiziţiilor uriaşe de armament înîncercarea de a controla conflictele din lumea atreia. Acest cuplu care pare fragil în confrunta-rea cu „rechinii” înconjuraţi de asasini plătiţipare ocrotit de o forţă divină care vrea, parcă, sărestabilească puţin echilibrul frânt de prolifera-rea instituţionalizată a răului.

Investigaţiile îi poartă pe eroi de la Berlinla Milano, de la Istanbul la New York, imagini-le celor mai emblematice clădiri de aici, îngeneral simboluri ale modernităţii, fiind descri-se frapant de camerele de filmat ghidate cu sim-

ţul spectacolului de mari dimensiuni. Creaţiilearhitecturale devin ele însele personaje domina-toare, ameniţătoare, depunând mărturie, prinînsăşi prezenţa lor, despre puterea malefică abanului.

Coproducţie inter-naţională întreGermania, MareaBritanie şi StateleUnite, filmul este sem-nificativ pentru nouatendinţă a hiperboliză-rii, printr-o estetică aexcesului. „Imagineaexces”, cum o numeşteGilles Lipovetsky încartea sa „Ecranul glo-bal”, este omniprezentăîn thrillerul lui TomTykwer, care nu semulţumeşte să filmezeurmăriri în metropoleultramoderne, ciîncearcă, prin escalada-rea violenţei, să vor-bească şi despre perico-lele fără număr ale acestei lumi accelerate şizgomotoase. Vertijul hipermodern însoţeşteimaginile derulate rapid de povestea cinemato-grafică care îşi urmăreşte eroii pe mai multecontinente.

Filmat cu ele-ganţă, amintind despiritul thrillerelorpolitice din anii 70,Puterea banului nuînşală aşteptărilepublicului. E plin descene de acţiuneimpecabil puse înscenă, totul culmi-nând cu înfruntareaarmată dintre agen-tul incoruptibil şiajutoarele lui şi kil-ler-ii profesioniştitrimişi pe urmelesale în MuzeulG u g g e n h e i m .Dispunerea în spira-lă a etajelor, pereţiitransparenţi şinumeroasele ecranecu imagini în mişca-

re fac din această luptă cu pistoale automate unspectacol vizual pe cât de sofisticat pe atât defascinant, o coregrafie a distrugerii dozată cumână de maestru de un regizor cu sclipiri de

geniu. În această scenă găsim aportul de origi-nalitate care scoate pelicula din seria thrillere-lor standardizate. Cinefilii la zi cu filmografialui Tom Tykwer nu se vor mira de puterea aces-tuia de a seduce cu imagini frapante, ritmate cuun neobişnuit simţ al simetriei de regizorul ger-man. Ei îşi amintesc foarte bine filmul care l-afăcut celebru, Fugi, Lola, fugi, care surprindeaîn 1998 cu povestea unei acţiuni disperate rela-tată din trei unghiuri de vedere. Dacă Tykwerîşi datorează celebritatea acestei pelicule-cultcare a declanşat un fenomen de epigonism lascară planetară, el n-a rămas cineastul unei„lovituri unice”, făcând să se scrie enorm despreel şi după succesul mondial al Parfumului,adaptarea romanului omonim al lui Suskind.Realizat cu un buget de 60 de milioane de euro,acesta a devenit un blockbuster aflat în topul fil-melor europene cel mai bine distribuite interna-ţional. La fel ca şi înaintaşii săi Fritz Lang, F.W.Murnau sau Billy Wilder, Tykwer a devenit ungerman mult-dorit la Hollywood şi, după ce aregizat în 2002 Heaven, iată-l acum revenind la„cârma” unui film realizat după standardelemarilor studiouri americane. Chiar dacă el varămâne unul dintre cineaştii pe care contează şide acum înainte cinematograful german, suntde prevăzut şi incursiuni viitoare de-ale sale peteritoriul hollywoodian.

Nu văd nimic rău în asta, dacă rezultatulva fi, ca şi în cazul de faţă, un thriller care sedistinge prin strălucirea şi rafinamentul filmă-rilor, ingeniozitatea scenelor de acţiune şi inten-sitatea suspansului. În fond, el nu face decât săîntărească ideea că cinematograful este, înacest moment, o afacere globală, realizată cubugete internaţionale ţintind desfacerea pepieţe internaţionale. În plus, un astfel de filmcreditează poziţia unor actori europeni precumbritanicul Clive Owen sau germanul ArminMueller Stahl, foarte bine distribuiţi aici.Puterea banului este o contribuţie notabilă laînnobilarea unui gen popular precum thrillerul,operaţiune reuşită nu numai graţie formei foar-te elaborate, ci lucidităţii cu care abordeazătema obsedantei crize de la începutul mileniu-lui. �

DANA DUMA

Thrillerele crizei

��� CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 212 99 39E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

��� CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeanăla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştalsuma corespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda,notând adresa dvs. exactă), precum şi la orice oficiu poş-tal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1, Bucureşti

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

În numerele anterioare alerevistei am comentat cele dintâipremiere de lungmetraj ale anu-lui cinematografic românesc,adică filmele Întâlniri încrucişa-te de Anca Damian, Pescuit spor-tiv de Adrian Sitaru şi Weekendcu mama de Stere Gulea, urmândca astăzi să iau în discuţie apatra premieră a anului, filmul O secundă de viaţă de IoanCărmăzan, autor căruia nu cumultă vreme în urmă i-a apărutşi o carte cinematografică, semni-ficativă încă din titlu, „Elogiulintuiţiei”.

VVorbim mai rar despre„generaţia ’80” a filmu-lui românesc (şi multmai frecvent despre

„generaţia ’70”, din care au făcut partecineaşti precum Mircea Veroiu, DanPiţa, Mircea Daneliuc, AlexandruTatos, Stere Gulea, NicolaeMărgineanu, Dinu Tănase, Iosif Demian,Constantin Vaeni sau documentariştii NicolaeCabel şi Felicia Cernăianu). Printre regizoriilansaţi şi afirmaţi în perimetrul deceniului alnouălea – cu Ţapinarii în anul 1982 şi, apoi, cuLişca în 1984 – Ioan Cărmăzan rămâne, confir-mat peste decenii, unul dintre cei mai reprezen-tativi. Scriitorul Fănuş Neagu, cu care regizorula colaborat de două ori în anii ’80, spunea, des-pre Ioan Cărmăzan, în 1984, că „odată va facesă bubuie lumea”. Lumea cinematografică n-abubuit încă, dar, efectiv, intrarea regizorului înuniversul artei a şaptea a însemnat depăşireaunei stachete înalte, atingerea unor parametriartistici superiori. Scriam, după premiera fil-mului Lişca, în „Contemporanul” (şi IoanCărmăzan mi-a reprodus opinia în volumul său„Elogiul intuiţiei”): „Este un microuniversîncântat în filmul lui Ioan Cărmăzan care – res-pectând proporţiile – te duce cu gândul laatmosfera acaparantă a unui film precumArborele cu saboţi de Ermano Olmi”. Mi s-apărut limpede, apoi, că regizorului carea avut mult de luptat cu cenzura în aniitotalitarismului i s-au deschis importan-te perspective evolutive în decembrie ’89şi scriam după premiera sa din 1992,Casa din vis: „Considerând Casa din visdrept cel mai valoros film al regizoruluinu facem decât să dăm libertăţii de crea-ţie ce este al libertăţii de creaţie şi săconsemnăm intrarea cineastului «înrând cu vremea»”. Şi scriam tot atunci(opinii consemnate, de asemenea, deIoan Cărmăzan în volumul său):„...întotdeauna am avut senzaţia căcineastul «a greşit epoca», că este fie unromantic întârziat, fie un libertin timpu-riu (pentru a avea surpriza azi să con-stat că este un înţelept sadea!), preavisa frumos la Kusturica pentru ca fil-mele lui – virtuale sau reale – să încapă în rea-litatea noastră ternă şi inflexibilă. I-am simţitdin Ţapinarii un «scris cinematografic» original,dar îndeosebi Lişca – cu portretul în aqua fortedurat de Ecaterina Nazare – a fost, pentrumine, un film mai mult decât edificator în pri-vinţa cineastului, desenul regizoral vădind pro-funzimi de analiză psihologică ieşite din comun.Din Sania albastră, cel de al doilea film al regi-zorului inspirat de Fănuş Neagu, n-a mai rămas– după îndelungi intervenţii ale cenzurii vremii– decât un gest idilic, deşi Sania albastră cametaforă a imposibilului (o alta, altfel, «casă dinvis») reprezenta clar punctul de confluenţă a doipoeţi”. Cer scuze cititorului pentru acest auto-citat mai lung, sunt vorbe pe care, dacă nu lescriam atunci, le-aş fi rostit acum. Dar, în con-textul actual, ar fi şi câte ceva de adăugat. Înce-puturile cineastului, ca şi ascensiunea sa spreapogeul propriei creaţii s-au datorat, desigur, şiunei remarcabile intuiţii cinematografice, mani-festă în cele mai convingătoare gesturi aledemersului său artistic. Conştient de această„şansă” pe care a avut-o din start şi pe par-cursul evoluţiei sale creatoare, regizorul a sim-ţit nevoia să şi teoretizeze rolul intuiţiei în for-marea şi devenirea unui artist, a unei opere, şi

astfel s-a născut însuşi „Elogiul intuiţiei” dinrecentul volum al cineastului. Aş întârzia asu-pra unor opinii exprimate în această carte.„Regizorul, colindând lumea în căutarea pro-priului sine, are şi el (asemeni lui Ceres, pornitîn căutarea fiicei sale – n.n.) două torţe:Raţiunea şi Intuiţia. Raţiunea care-l duce de laParte spre Întreg, care-l face gânditor la nivelulconcretului, al povestirii, al scenariului, al per-sonajelor, şi Intuiţia, care îl ajută la celălaltnivel, al invizibilului, al luminii, al lumii spiri-tuale”. Elogiul intuiţiei conţine şi alte convin-geri ale cineastului, de tipul: „Tot ceea ce pre-ţuim, iubirea, credinţa, arta, cunoaşterea pro-fundă, toate depăşesc intelectul şi depind deintuiţie, de cunoaşterea intuitivă şi de cel maiimportant atribut al ei, certitudinea. Simţulsinelui este intuitiv, simţul relaţionării esteintuitiv, când cele două se întâlnesc apare certi-tudinea”. Este de luat în consideraţie şi convin-gerea concluzivă a autorului, conform căreia„Fără intuiţie, fără har, oricât de învăţaţi am fi,oricâte cunoştinţe am dobândi, oricât de conşti-

incioşi am fi, oricât de ordonaţi, oricât de profe-sionişti, perfecţi în atitudine, nu trecem pragulmediu al mediocrităţii. De aici şi spaima şinecunoscutul acestei meserii care, cu orice nouproiect, îţi lasă impresia că eşti mereu la înce-put”.

Paradoxal, poate, pentru un cineast cuexperienţa şi reuşitele teoretice şi practice alelui Ioan Cărmăzan, filmografia cineastului dinmileniul trei, continuată cu Raport despre sta-rea naţiunii şi Lotus (2004), cu Margo (2006) şi,acum, cu O secundă de viaţă ne lasă să întreve-dem ceea ce regizorul numea „spaima şi necu-noscutul acestei meserii”, care îl pun pe autor însituaţia unui creator pornit, parcă, de fiecaredată, „în căutarea unei intuiţii pierdute”.Recurgând, nu o dată, la soluţii scenaristiceproprii, afirmându-se, în paralel, şi ca un proza-tor dotat (să nu uităm că scenaristul IoanCărmăzan i-a oferit regizorului Sinişa Draginpunctul de pornire al unui film original şi con-vingător, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pegură), regizorul – după ce atinsese cu filmulCasa din vis un apogeu al propriei creaţii – lasăimpresia că este „mereu la început” în noile saledemersuri cinematografice. Nimic rău în aceas-tă permanentă tentativă a „descoperirii de

sine”. Numai că regizorul (din nou paradoxal, înzona „libertăţii de creaţie”!) lasă impresia căşi-a pierdut câte ceva din certitudinea cu careaborda realizarea unor filme precum Lişca sauCasa din vis ori, conform propriilor teorii, certi-tudinea ar fi „cel mai important atribut” alcunoaşterii intuitive. Poate şi de aceea, filmul Osecundă de viaţă este, într-o oarecare măsură,un film derutant.

Punctul de pornire al filmului O secundăde viaţă a fost un roman de LucianDan Teodorovici, „Circul nostru văprezintă”, de care scenariul, preluatde regizorul Ioan Cărmăzan, s-a înde-părtat într-atâta, încât autorul prozeioriginare şi-a retras chiar numele depe generic. Acest „fapt divers” (nu toc-mai plăcut) ar fi putut fi benefic pen-tru film, deschizând perspectiva spreun virtual „film de autor”. Există,însă, o seamă de indecizii (atât narati-ve, cât şi stilistice), care diminueazăforţa de impact şi de convingere a peli-culei. Intriga propriu-zisă plasează înprim-plan câteva personaje straniidintr-o lume „periferică”, grotescă şi înmare parte absurdă, o lume de (putem

să le spunem) „dezmoşteniţi ai soartei”, tipurimarcate de inutilitatea propriei existenţe. Estevorba despre Eduard (sau Robert) Furman, untânăr cu o viaţă dezordonată şi „neutră”, pânăîn clipa naşterii iluziei că a salvat un om de lamoarte, când personajul, destul de palid pânăatunci, dobândeşte o anume responsabilitatefaţă de propria persoană, faţă de cei din jur (înrol, un interpret mai puţin cunoscut, AndreiPandele). Cel mai consistent personaj al filmu-lui, interpretat de Costel Caşcaval (personajulîmprumutând şi date din viaţa personală ainterpretului!), este Socaliuc, flăcăul cu breteleportocalii – care poate fi şi o „replică” omagialăa „flăcăului cu o singură bretea” imaginat, când-va, de Iulian Mihu –, un tânăr care locuieşteîntr-o locomotivă şi, printre alte ciudăţenii alesale, se joacă insistent cu ideea sinuciderii,până la „proba contrarie”. Protagonista femini-nă a conflictului, Mara Lăsconi (în rolul căreiaapare Antoaneta Cojocaru, alt „nume nou” al fil-mului românesc), un personaj cu destin tragic –

şi ea, sinucigaşă, „de-adevăratelea” –,este amanta lui Furman, dar „cercul” eide cunoştinţe cuprinde şi un alt personajciudat, Daniel, cu preocupări mistice şiaberant-sexuale, creionat de un actor„încercat”, Cristian Iacob. Aceste patrupersonaje – cu „poveşti paralele” până laun moment dat, dar ale căror destine seinterferează şi se condiţionează – alcătu-iesc nucleul tipologic al naraţiunii cine-matografice, în relaţia lor şi în relaţia cucei din jur intervenind momente tensio-nate (ba chiar câte o crimă, rămasă ne-elucidată), ansamblul constituind o sec-ţiune de societate derizorie, cu rataţi şiminţiţi ai vieţii, sinucigaşi, prostituate,beţivi şi maniaci de tot felul. Multe altepersonaje, de plan doi sau terţ, populea-ză filmul: într-o distribuţie cu multe

„nume noi”, regizorul a distribuit şi chipuribinecunoscute de persoane sau personalităţiculturale din cercuri colegiale şi amicale: MaiaMorgenstern (o administratoare de bloc care-şicunoaşte bine interesele), Geo Saizescu (unvecin curios), Rodica Mandache (un cadru medi-cal temperamental), Ruxandra Sireteanu(mama cam denaturată a eroinei), ValentinUritescu (un pacient bine intenţionat, dar inefi-cace), Constantin Drăgănescu (un barman decrâşmă îndoielnică), Cornel Palade (distribuitriscant în rol de poliţist), Alecu Croitoru (alăturide Radu Aneste Petrescu, în prolog, într-unexpozeu profesoral privind însemnătatea şi par-ticularităţile „ultimei secunde de viaţă”), TaniaPopa (o prostituată angrenată într-o „ambusca-dă” contondentă), Narcissa Tcaciuc, DoinaGhiţescu, Aristiţa Diamandi şi alţii. Aş menţio-na, dintre colaboratorii regizorului, pe directo-rul de imagine Marius Ivaşcu, autorul uneiimagini funcţionale, remarcabil fiind şi faptulcă regizorul a acordat multă încredere şi altormembri tineri ai echipei, lui Mihnea Tăutu(autorul scenografiei şi al costumelor), monteu-zei Raluca Saita, autorului coloanei sonoreVlaicu Golcea sau regizorului secund, nimenialtul decât Deian Cărmăzan. �

CĂLIN CĂLIMANRegizorul

Ioan Cărmăzan şielogiul intuiţiei

34

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Întâmplări în irealitatea imedia-tă, 1936, roman, de M. Blecher

Întâmplări în irealitatea imediată, 1936,este prima carte dintr-o proiectată tetralogie,aşadar dintr-o scriere întinsă, unitară ca universşi stil. Titlul auctorial, definitoriu pentru inten-ţia sa literară, era Exerciţii în irealitatea imedia-tă. Conotaţia acestui titlu este evident experi-mentală. Cum experimentul literar este privit cumefienţă de publicul larg şi cu interes de unnumăr restrâns de esteţi, conjunctura socio-eco-nomică şi culturală a decis schimbarea de tipparatextual, care a deturnat şi calea ori metodaadecvată de interpretare.

Proza aceasta aducea un sincretism demaximă şi derutantă noutate, situat între măr-turisire şi imaginaţie. Ea era structuratăprintr-un telescopaj unic, între naraţiunea fac-tuală şi naraţiunea ficţională. Sinceritatea saera, însă, artistică, nu diaristică ori memorialis-tică. Prozatorul impunea, cu un singular curajartistic, lărgirea şi restructurarea ficţiunii, prinreportaj imaginar.

Spaţiul narativ este derivat din poetica oni-rică a prozei. Este spaţiul vegherii visate.Lărgirea existentului ajunge până la confunda-rea lui cu neantul. S-au produs aici o depreciereşi o reapreciere a existentului, o răsturnare şi oreconversie a realului: lucrurile apar ca fiinţe, iarfiinţele apar ca lucruri. Identificăm şi o tentativăde realizare a idealităţii prin imaginarea deplină.Realitatea ajunge refăcută, reimaginată, ca irea-litate. M. Blecher îl punea în gardă pe Saşa Panăcu insolitul trăirii sale: „eu trăiesc această ireali-tate şi evenimentele ei fantastice”. E. Ionescu (în„Facla”, 13 mai 1936) a sesizat extensia realităţiiîn fantasticul existenţial, uman şi obiectual.Blecher produce un tip de vizionarism deprivatde teleologia comprehensiunii. Saşa Pană desco-perea prozei similitudini cu Nadja de Breton, pelinia magicului şi oniricului. Thomas Pavel, în Lapensée du roman, Gallimard, 2003, p. 391, rein-troduce într-o frază referinţa şi urmăreşte trasee-le omologiei dintre suprarealism şi irealitateaimediată, sintagma impusă de „l’écrivain rou-main Mihai (sic) Blecher”.

Continui să susţin că acest vizionarism esteacţionat prin reveria realului, într-un fel apro-piat de ceea ce vor realiza peste câteva deceniioniricii Dimov şi Ţepeneag. Notaţia lui Blecherrămâne explicită: „Este acelaşi lucru dar, a visaşi a trăi.”

Lumea lui Blecher are şi ea alte dimensiunidecât cele obişnuite. Lărgirea lumii imaginare,ficţionale, se realizează aici prin reînscenarea ei.Tragismul fundamental, aici, este al materieiintegrale, într-o lume reificată, a fragilităţii,până la deplina vidare a conştiinţei. Durereamateriei fragile, entropice, neantizate, voluptosşi morbit expuse şi supuse reveriei, o include şi oestompează pe aceea omenească.

Dacă ecorşarea realităţii sale merge pânăla irealitate, ecorşarea umanităţii sale ajungepână la inumanitate. Omul bolnav face din sta-rea lui o sursă a perspectivei estetice, artificiale,kitsch, precare, derizorii. Personajul acesta figu-rează fiinţa barocă, existentă într-o lume barocă.El şi lumea lui se revelează în cercuri vide ori alevidului, vicioase şi de nedepăşit, decât într-unmod înşelător. Baroc este spaţiul mordant şimângâietor, morbid şi ademenitor, absorbant şiînchis, ocupat de eul oximoronic, prins în(tre)luciditate şi reverie. Eul confesiv rezistă doardezgolit: „eu existam ca un simplu vid ce sedeplasează de ici colo fără rost” (Întâmplări...)

Proza aceasta are, apoi, mărci expresionis-te: real reificat, hipertrofiat, univers obiectiv şisubiectiv transindividual, categorial. „Supra-realismul” lui Blecher rămâne aici indeterminat,de sorginte picturală, daliniană. El merge pedirecţia dezvoltată ulterior de onirismul estetic(structural) al lui Dimov şi Ţepeneag. E un„suprarealism” raţional, lucid, baroc, acomodândiraţionalitatea lui Breton cu raţionalitatea luiValery. Acest „suprarealism” retro, premodern,

deturnat în clasicism, se extinde între aplicaţia(cvasi)ortodoxă, retorică, şi o deturnare neorto-doxă, ontologică. Fără exagerări protocroniste(de tipul precursoratului său european, a prima-tului „dunărean” al literaturii existenţialiste,nejustificate prin accidentalitate, lipsă de conşti-inţă teoretică şi amploare a ficţiunilor), este evi-dent că proza sa câştigă la lectura inversă, prinexistenţialism. Mai cu seamă în varianta trăiris-mului autohton. Acesta nu trebuie minimalizat.Cu el are legături profunde, prin temele şi imagi-narul, reflectat în datele comune: nelinişte, pre-caritate etc.

M. Blecher (1909-1938) se făcuse cunoscutcercurilor suprarealiste pariziene, izbutind săpublice în Le surréalisme au service de la révolu-tion, Les Feuilles inutiles. E. Ionesco, cel care i-acreat lui Urmuz imaginea unui protosuprarea-list, i-a impus în Franţa figura unui Kafkaromân. Dramaturgul de notorietate mondială îirecunoscuse personalitatea literară de la ivireaîn peisajul literar din România. „Univer-salita-tea” lui M. Blecher se reduce, azi, la ceea ce senumeşte recunoaşterea „specialiştilor” în litera-tură. De exemplu, revista „Dialogue”, aUniversităţii Paul Valery din Montpellier 3, înnr. 17, i-a dedicat o secţiune: M. Blecher – histo-re d’un oubli. În mediul literar francez şi ger-man, el este „clasificat”, într-un mod deja previ-zibil, alături de Franz Kafka, Bruno Schulz,Robert Walser, ca şi Miloš Crnjanski ori GézaCsáth.

Moromeţii, I, 1955, roman, deMarin Preda

Lumea ţărănească moromeţiană rămâne oobsesie aproape neîntreruptă la Marin Preda(1922-1980). Ei îi dedică scriitorul un ciclu deromane. Moromeţii este romanul desproprietări-rii, al pierderii esenţiale de avere, fiinţă, făpturăşi făptuire, o imagine a neantizării lumii rurale.Exemplară operă în proză a existenţei rurale, deo mare autenticitate artistică, ea aduce o imagi-ne diferită de cele cunoscute anterior, într-o altăepocă, din punctul de vedere al unui reprezen-tant al acestei clase fundamentale pentruRomânia. Romanul reţine un moment de cumpă-nă din îndelunga istorie ţărănească, afectatăistoric, economic şi politic. Familia Moromeţilor,o familie complicată, cu trei serii de copii, se des-tabilizează prin fuga din satul tradiţional a fiilorlui Ilie Moromete din prima lui căsătorie.

Volumul întâi din romanul Moromeţii,1955, neafectat de contextul fals şi violent încare a apărut, este autentic, o cronică veridică şiun document istoric. Cartea apare într-o epocă încare ţărănimea, încă necesară, dar suspectată deregimul totalitar comunist, era brutal transfor-mată şi traumatizată, economic şi politic.

Moromeţii se remarcă prin revelarea unuiunivers apropiat, dar rămas încă necunoscut şienigmatic. Cartea impune prin autenticitatea,de un straniu „exotism” intern, a trăirii, apoiprin autenticitatea expresivă. În ipostaza moro-meţiană insolită, se reprezintă o mentalitateţărănească de o mare complexitate. Se remarcăinteresul acut şi profund pentru oameni, mai cuseamă încrederea în forţa omului nepervertitmoral. Nişte ţărani, până atunci nebănuiţi, secomportă ca nişte actori şi spectatori lucizi şineputincioşi. Ei oscilează între interes şi gratui-tate. Trăiesc singularitatea faptului comun,într-o lume rurală adânc înrădăcinată în eaînsăşi, autarhică şi pilduitoare. Ingenuitatea lorsimplă va fi strivită de agresivitatea istorică. Eitrăiesc tragedia credinţei inocente în existenţasempiternă. Ţăranii figurează condiţia omului înistoria imprevizibilă şi crudă, deopotrivă cu indi-vidul şi colectivitatea. În această lume telurică şisolară se produce uneori o revoltă obscură şipătimaşă împotriva familiei şi autorităţii de stat.Trăind drama, dar şi comedia îndepărtării denatură şi raţiune, ţăranul se dezvăluie elemen-

tar, visceral şi chiar patologic. Pentru a se salva,ei adoptă stratagemele simple şi eficace, dezvă-luite şi totodată camuflate la vedere, ale unui tipuman trezit, tocmai pentru că a fost mereu dis-preţuit şi victimizat.

M. Preda a reconfigurat imaginea ţăranului.„Moromeţianismul” (un „ism” care pleca dinspretipologic spre „doctrinar”) era o neaşteptată şiinsolită contemplare a ţărănismului. E vorba deţăranul sudic, muntean, la o altă scară nediferitde spiritul muntean, rapid, critic, ironic, sarcas-tic, ludic, histrionic, imprevizibil, împărţit întrerealitatea etică şi necesitatea estetică, pentru aaccede la un mod de viaţă tolerabil.

Straniu este faptul că Moromete, care stri-că limitele condiţiei cunoscute a ţăranului, înmăsura în care devine un intelectual, de facto(datorită condiţiei sale mentale, inteligenţei, şinu prin statut social), ilustrează anticipat, chiardacă nu în sensul exact al ideologiei totalitare,norma omogenizării sociale, tot mai mult impusăsub comunism, când, în treacăt fie spus, repre-zentanţii autentici ai fostei aristocraţii se adap-tează la existenţa de jos, ţărănească şi proletară.Există un eseist care selectează aristocraţi din-tre personajele literare ţărăneşti: Lipanii dinBaltagul lui Sadoveanu, Moromeţii din romanullui Preda. Să nu citim în această căutare a eseis-tului un soi de colaborare silită şi bizară la ideeade omogenizare, chiar dacă e situată nu direct însocial, ci pe planul psihologiei, conştiinţei, mora-lei, inteligenţei?

Ţăranul care dă semne de deşteptare şi dedeşteptăciune nu reprezintă un model singular,particular (chiar dacă scriitorul l-a vizat pe tatălsău), ci unul mai general, explicabil şi prin epocaistorică şi socială a capitalismului abia constituitşi brutal întrerupt. Politic, Moromete este un men-şevic, deci un antibolşevic, care, desigur, nu arenici un fel de conştiinţă doctrinară, în măsura încare el respinge transformările bestiale, sanguina-re, de sistem. El nu aderă deci la revoluţionaris-mul radical. Pare conservator, dar nu este deloccucerit de pragmatismul burghez şi moşieresc.Abulia sa se regăseşte convenabil în utopia mode-rată (dar abia aceasta deplină!) a unui comunismomenos. Reflexivitatea sa, care a devenit atât decopleşitor seducătoare, se apropie, păstrând desi-gur cu stricteţe rezonabilă proporţiile, de joaca cufocul politic a stângii occidentale, stalinist-maois-te, a tinerilor de bună condiţie socială şi intelec-tuală, aflaţi şi ei, mentalitar, într-un fel de „luptăcu inerţia”. În cazul lui Moromete, această alterna-tivă de gândire era, în mod explicabil, cuceritoare,cu atât mai mult cu cât ea se manifesta, oricât demarginal, într-un sistem care avea sa se înfăptu-iască ilegitim şi catastrofal. Atunci, doar atunci,„moromeţianismul” putea să devină, cum s-a spus,„concept moral” şi „mit literar”.

Moromete rămâne totuşi un ţăran, imprevi-zibil în mod voluntar, cu studiu, şi nu atât decamuflat pe cât s-a crezut. Menşevismul săupotenţial, dar transparent, nu putea fi luat înserios, nici măcar vizibil, ceea ce explică de ceromanul Moromeţii n-a spus nimic, nu doar înacest sens, cititorului parizian, familiar cu „revo-luţionarismul” ipocrit, stalinisto-maoist.Histrionicul, sucitul Moromete nu este maiaproape de pragmatismul burghezo-moşieresc,cu atât mai puţin de paseism sau patriarhalism.El nu-şi camuflează utopia schimbării nesangui-nare. Iar când existenţa violentă înlătură dis-cursul inteligent, dialogul firesc, Moromete estenevoit să se închidă în sine. Iar aceasta nu estedecât o formă benignă de închidere a unei lumimodelată de recluziune.

Spectacolul epic şi uman devine mereu con-vingător. Romanul se circumscrie recursuluisemnificativ la realismul critic şi problematic,obiectiv şi psihologic, istoric şi uman, cu înclina-ţii spre sugestivitate şi simbol. Arhitectura nara-tivă este matură, mereu stăpânită. Dominantădevine perspectiva glacială, naturalistă şi rea-list-comportamentistă a naraţiunii. Prozatorulactivează mai multe registre: epic, liric, analiticşi uneori hermeneutic. Graţia artistică asimilea-ză cu totul concretul sociologic. Marea surprizăartistică rămâne noutatea gândirii şi a vorbiriiţăranului muntean de dinaintea celui de-alDoilea Război Mondial, între voluptatea şi vitali-tatea de a comunica direct, nud, agresiv, sarcas-tic, injurios şi, mai ales, oblic, ironic, subţire,subtil. În general, remarcabilă apare vitalitateaunei noi oralităţi a discursului epic şi îndeosebioriginalitatea registrului ironic. �

Cărţi celebre comentate de…

MARIAN VICTOR BUCIU

PPrimul contact cu India impresionea-ză prin dimensiunea sa; coborânddin avion te afli dintr-odată într-orealitate, o dimensiune umană care

te covârşeşte. După controlul paşapoartelorieşim în afara aeroportului, pe un trotuar larg,către secţia zboruri interne. Primul contact cuIndia în afara aeroportului. Aceeaşi dimensiuneumană care covârşeşte, numărul oamenilordintr-odată s-a triplicat, cu greu ai loc să te mişti;este încă noapte, pe trotuarul larg este însă o for-fotă neîntreruptă de persoane ce se îndreaptăcătre nenumăratele taxiuri ce aşteaptă; adăpos-tiţi la marginea zidului aeroportului, vedemnumeroşi oameni dormind pe stradă. Ajungem lasecţia internă a aeroportului, unde, la numeroa-se chioşcuri, oameni îşi iau gustarea de diminea-ţă, bând ceaiuri sau cafele. Sunt cuprins deteama că nu voi găsi ghişeul potrivit, cu zborul şiora de îmbarcare. Dar această teamă se risipeşte,căci imediat, suntem întâmpinaţi de tineri func-ţionari ai companiei indiene cu care zburăm de laChennay la Madurai, „Jet-Airways”; surâzători,cu cel mai amabil aer din lume, ne iau şi ne con-duc la ghişeul, unde datorită lor, într-o clipită,fără a mai face coadă, bagajele ne sunt cântăriteşi ni se fac formalităţile de îmbarcare. Ni se facecontrolul cu metal-detector şi imediat trecemîntr-o sală mare unde sunt porţile de îmbarcarela avioane. Nu este încă şase dimineaţa, dar s-aluminat de ziuă; în jur văd mulţi oameni, carepleacă dimineaţa cu avionul la Madurai. Intru,surprins, în dimensiunea tehnologică a Indiei;credeam că avionul pentru Madurai era singurulîn dimineaţa aceea, dar, constat cu uimire, căaproape din 10 sau din 15 în 15 minute, înconti-nuu, pleacă avioane către Madurai, aşa cum lanoi pleacă tramvaiele sau autobuzele de la capă-tul liniei... De necrezut...

În sfârşit, după vreo trei avioane care plea-că între şase şi şapte dimineaţa înaintea noastră,către Madurai, ne soseşte rândul la îmbarcare.Avionul este mai mic decât avionul interconti-nental cu care am venit de la Doha, din Qatar, şiare elici. Dar ce surpriză înăuntru...

La nici o companie aeriană nu am văzutpână acum, la mesele servite la bord, decât fur-culiţe, cuţitaşe, linguriţe de plastică. De necre-zut, pe „Jet-Airways” indiană, acestea sunt făcu-te dintr-un metal masiv, ca de argint, de marerestaurant. Urmează un zbor scurt, de vreo oră şijumătate şi ajungem la Madurai. Aici este opusulaeroportului din Chennay. Un aeroport mic, laclădirea căruia ajungem pe jos, şi în momentulacela este aproape deşert. Abia găsesc un ghişeusă schimb nişte bani în rupii, tot personalul de peaeroport se pare că, la puţine minute după sosi-rea avionului, îşi ia şi el... zborul. Găsim un taxi,mai bine zis ne găseşte el, insistând să ne ducă laHotel Germanus. Refuz, îi zic să ne ducă la HotelMadurai Residency. Mă întreabă dacă avem acolo„booking”, îi zic că da, căci altfel ar fi insistat săne ducă la hotel „Germanus”. Luăm loc, conduşide intermediarul care vine cu noi, într-un taxi,care ne cere 300 de rupii până la hotel. Intrăm înoraş printr-o stradă prăfuită, cu clădiri mici,care-mi amintesc oarecum de Kathmandu.Circulaţia devine însă foarte intensă – şi haotică– voi constata mai ales zilele următoare, ca pie-ton; ajungem în centru, coborâm la o clădire cuşapte etaje, unde este Hotel Madurai Residency.

Aici, la recepţie, mi se arată o listă cu pre-ţuri, care nu corespunde cu cea din ghidul meu,atunci plec să văd alte hoteluri în jur, căci suntunele lângă altele, văd şi camerele, la Chentour,probabil şi la Plaza, însoţit de un om cu aspectsimpatic, un pic naiv, care-mi spune că tatăl lui afost „sarto” (croitor) la Milano şi ştie şi fiul, carese ţine după mine, câteva cuvinte italieneşti. Laurmă, mă întorc la Madurai Residency şi cei de la

recepţie îmi arată o listă, care este tot aceeaşi,tipărită exact la fel, dar preţurile sunt acum cuvreo 30% mai mici. Au înţeles că pot pleca la althotel şi îmi arată lista cu preţurile reale. Luămatunci două camere comunicante, la etajul trei,ne aduc bagajele.

Cu toată noaptea nedormită, plecăm cătretemplu, care este la 15-20 de minute pe jos. Amvenit la Madurai pentru a vedea templele dinsudul Indiei, din statul Tamil Nadu, adevărataIndie dravidică, populată de o populaţie dinain-tea Arienilor, care în Evul Mediu a rămas liberăde dominaţia musulmană din nord şi a produs însecolele XVI-XVII, minuni artistice, unice înlume, temple de până la zece hectare extensiune(la Thiruchirappalli 60 de hectare!), în care intrăde câteva ori suprafaţa marilor catedrale aleEuropei, începând cu Sf. Petru de la Roma. Toatemarile catedrale ale Europei sunt mici în compa-raţie cu templele Indiei dravidice şi desigur esteşi aceasta o dimensiune neaşteptată, covârşitoa-re, a Indiei.

Desigur, nu am avut niciodată vreo convin-gere despre superioritatea rasei ariene, dardemonstraţia cea mai evidentă a lipsei oricăreisuperiorităţi, sunt templele dravidiene din sudulIndiei. Aici, apărată de marile distanţe, de deşertşi de munţi, s-a concentrat în evul mediu nucleulcredinţei şi civilizaţiei hinduse, căzute în nordpradă cuceririi sultanilor Moghol, urmaşi ai luiTamerlan, care au imprimat acolo amprenta civi-lizaţiei musulmane. Numai aici, în sud, ausupravieţuit regatele hinduse, care s-au luptattimp de două-trei secole cu ocupanţii musulmanidin nord, i-au înfrânt de mai multe ori şi au înflo-rit în secolele XV-XVII, producând monumentefără seamăn, prin dimensiunile şi arta lor.Desigur, nu este măsura templului clasic grecsau a pagodei chineze, atât de graţioasă şi peaceeaşi măsură umană ca şi templul grec, deşicomplet cu alt stil şi viziune asupra lumii, căcidacă ar fi să compar cu ceva templele hinduse dinTamil Nadu, nu aş găsi să le compar, pentrugigantismul lor, decât cu templele egiptene de laTeba, de pildă.

Ceea ce impresionează imediat la acestetemple sunt turnurile de la porţile de intrare,gopuram-urile, aşezate în corespondenţa puncte-lor cardinale. La Madurai, aceste turnuri sunt deformă piramidală, înălţimea lor ajunge şi la 70de metri, ele reprezentând pe verticală, suprapu-se pe vreo 12 sau chiar 15 etaje, „locuinţele zei-lor”, cu figurile sculptate ale panteonului indic,apoi animale, dragoni, flori de lotus, colorateîntr-o efervescenţă cromatică uimitoare. A levedea pentru prima dată este un adevărat şoc,căci este o reprezentare a lumii, niciodată bănui-tă pentru fantezia ei atât de deosebită şi exube-rantă.

După ce am privit minute în şir aceste gopu-ramuri, ne descălţăm şi intrăm prin Poarta deVest, West Tower, în şirul lung de pelegrini, mulţiavând torsul nud, care vin din toate părţileIndiei.

Suntem supuşi, după atentatele din decem-brie de la Bombay, controlului prin metal-detec-tor. Apoi, desculţi, ne găsim în interiorul ziduluiînalt, care formează prima incintă. Templul estecompartimentat în incinte şi este o reprezentarepe pământ a cetăţii cereşti, a locuinţei zeilor dinHimalaya, Kaylasa, care este reprezentată prin„gopuram-urile”, turnurile înalte de la intrare şichiar de deasupra unora dintre temple, în total12. Există de fapt două temple, unul închinat cul-tului zeului Shiva Sundareshvara, altul zeiţeiParvati, chemată în India de sud Minakshi,cuprinse împreună într-un spaţiu dreptunghiu-lar de 254 pe 237 de metri (ca într-o nuntăsacră!), acoperind o suprafaţă de şase hectare. Înunghiul de nord-est se află mandapa, sala hipos-

tilă, cu o mie de coloane monolitice de granit(numără de fapt 985!) care adăposteşte sanctua-rul lui Shiva Nataraja, zeul dansului cosmic allumii şi al vieţii. Aici este şi sanctuarul lui ShivaSundareshvara; înconjurat de numeroase ziduriconcentrice, prin porţile cărora numai hinduşiiau voie să treacă, el este cufundat în întuneric;de la depărtare reuşim să zărim abia o luminăroşie stinsă, ca de jăratic, care încinge şi maimult chipul roşu de piatră al zeului, dar sanctua-rul ascuns privirilor, Sancta Sanctorum, nu-lzărim. Mai sunt şi alte altare în interiorul săliihipostile, unde credincioşii îşi aduc ofertele, untsau fructe, cu care ating chipurile zeilor, sau florişi ierburi aromatice, cu miros dulce, pătrunzător,care ard în permanenţă, ridicându-se în nouraşide fum în jurul chipurilor de piatră. În arhitectu-ra templului este, la intrare, o mişunare de fiin-ţe, umane şi supraumane, într-o exuberanţă deforme şi culori, prin care pictorii şi sculptorii auvrut să dea gopuramurilor şi templelor un aspectde sărbătoare, demnă de cetatea zeilor, carepoate fi atinsă de muritor numai prin exaltareasimţurilor. Treptat, pe măsură ce se pătrunde întemplu, efervescenţa de culoare şi lumină, repre-zentată în cel mai înalt grad de gopuramuri,scade, se intră într-o penumbră, sanctuarulascuns privirilor, „Sancta Sanctorum”, după rela-tări ale celor care l-au văzut, este gol, „SanctaSanctorum” fiind spirit pur, fără chip, Brahman,ceea ce vede ochiul fiind iluzie pentru cei care nuajung la abstracţia Fiinţei Supreme, a Spiritului.Ieşim, după câteva ore, din această realitate de ofrumuseţe necunoscută şi stranie.

Vom vizita şi templul de la Thanjavour(Tanjore), în altă zi, la circa 200 de kilometri deMadurai, templu construit câteva secole maiînainte, într-un stil complect diferit, mult maisobru, din blocuri de granit sculptate şi fărăculoare, asemănător acelora din restul Indiei.

În altă zi, vom vizita şi templele de laThiruchirappalli (Trichy), care sunt la fel ca celede la Madurai, cu aceleaşi gopuramuri înalte,acoperite în întregime de statui colorate, caracte-ristice numai templelor din Tamil Nadu. Oraşultemplu al lui Sri Ranganatha, dedicat zeuluiVishnu, este cel mai mare din toată India, având60 de hectare şi 21 de gopuramuri, dintre careultimul, înalt de 73 de metri, a fost terminat abiaîn 1987! Cuprinde între cele şapte ziduri concen-trice ale sale, care indică, în progresiune, apro-pierea de „Sancta Sanctorum”, o suprafaţă maimare decât a întregului stat Vatican, cu basilicaSf. Petru, muzeele, palatele şi grădinile saleîmpreună. De fapt, este un templu-oraş, care înEvul Mediu era locuit şi împărţit după caste înşapte incinte, în partea exterioară locuind cei dinafara castelor, paria, apoi în interiorul celei de adoua incinte membrii claselor producătoare, iarîn interiorul celei de-a treia brahminii, celelaltepatru incinte aparţinând numai zeilor. TemplulSri Ranganatha este plin de lume, are activităţicomerciale, cu prăvălioare legate de activitateatemplului; mă impresionează de aceea linişteacelui de-al doilea templu ce vizitez în acea zi laThiruchirappalli, templul Sri Jambukeshvara,purtând numele plantei care creşte în paradis,jambu. Totul reia aici pacea şi liniştea primordia-lă a „locuinţei zeilor”; templul este un spaţiudreptunghiular, mult mai ordonat construitdecât la Sri Minakshviri, unde se intersectaudouă temple, şi adăposteşte la cele patru extre-mităţi ale sale, corespunzătoare punctelor cardi-nale, patru altare; de-a lungul perimetrului său,are patru somptuoase galerii, susţinute de 1 000de coloane de granit, care depăşesc 100 de metrilungime fiecare şi sunt destinate trecerii proce-siunilor pline de culoare ale elefanţilor, brahmi-nilor şi mulţimii, în zilele de sărbătoare alecalendarului astral indian. Acum este însă atâtalinişte şi frumuseţe şi mă desprind cu greu dinpacea din grădina din templul Jambukeshvara,cel care poartă numele plantei din paradis...

Acest templu este foarte asemănător cutemplul enorm de pe malul oceanului indian, dela Rameshwaram, templul Sri Ramachandra,care are aceeaşi construcţie şi stil ca şi SriJambukeshvara, pentru care nu-l voi descrie. Voidescrie însă drumul ce fac într-una din zile peşoseaua dreaptă, până în apropierea oceanului,pe un vechi drum de pelerinaj, acelaşi din mare-le poem epic Ramayana. Acest drum l-a făcutzeul Rama, o reîncarnare şi avatara alui Vishnu, zeul conservării lumii deforţele distrugerii, în lupta cu demonii

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

CORESPONDENŢĂ DIN INDIA

EMIL RAŢIU

Templele din Tamil Nadu

�

36

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

care sălăşluiau în locurile acestea,pentru eliberarea soţiei – şi shakti,energia sa pozitivă – Sita, răpită de

regele demonilor, Ravana, de pe insula Lanka(Sri-Lanka). Pentru a ajunge la Rameshwaram,azi mic port pe o insulă din oceanul indian, undeeste templul lui Rama – Sri Ramachandra –, tre-cem pe podul Indhira Gandhi, terminat în 1988,o mare operă de inginerie a Indiei, şi intrăm peinsula unde pe parcursul a câţiva chilometri,sunt vestigiile legendare ale Sitei şi ale zeuluiRama... În faţa noastră se deschide oceanul, sevăd insuliţe, între care Ceylonul e doar la 25 dekilometri şi ajungem la plaja sacră de pe maluloceanului, consacrată zeului focului, Agni, che-mată Agni Theertham. Pe plajă e o atmosferă desărbătoare, oameni, femei îmbrăcate în sari mul-ticolore, intră în mare, sunt mulţi copii, vaci,capre. Este o scenă de paradis, a unei omenirifără cădere în păcat, de Nou Ierusalim.

La câţiva metri pe aceeaşi plajă, arde o fla-cără ce abia se vede în lumina orbitoare a soare-lui ecuatorial, la care brahminii consacră cenuşaunui defunct, în prezenţa a câtorva familiari,înainte ca cenuşa să fie eliberată în imensitateaoceanului. O vacă frumoasă, acoperită cu opânză roz, cu o coroniţă de flori pe creştet, pur-tând pe frunte semnele care se pun pe frunţilecredincioşilor, stă liniştită, împreună cu viţelu-şul ei, pe malul mării. O doctrină atât de subtilă,care nu crede în realitatea lumii şi afirmă iluziatuturor lucrurilor pământeşti, maya, poate credeîn idoli? Mă întreb consternat. Nu, de o parteeste Brahman, zeul creator nevăzut, care nupoate fi închipuit sau descris de om, la fel caDumnezeu în teologia negativă, apofatică, dealtă parte el se arată în înfăţişările zeilor, carepentru brahmin nu există, sunt pură iluzie, darfolosesc pentru a apropia spiritul creator,Brahman, de oamenii care nu se pot ridica laabstracţia unei religii a nevăzutului şi a esenţe-lor. Zeii există de aceea numai ca simple mani-festări, aspecte tangibile ale lui Brahman, uniculspirit de viaţă, coborât pe pământ, avatara, înfiinţe cu aspect omenesc, în perioadele de mariprimejdii pentru omenire, pentru a-i feri şi mân-tui pe oameni. Au fost până acum mai multe ava-tara, Buddha a fost, după crezul induist, o avata-ra a lui Vishnu, o altă avatara printre cele recen-te – este vorba, oricum, de milenii! – a fost a zeu-lui Krishna, ale cărui fapte sunt descrise înmarele poem Bhagavad Gita. Hinduismul estedealtfel cea mai veche religie a omenirii, care nuîndepărtează pe nimeni, nu ridică bariere întrefiinţele aceluiaşi Creator, alegând (în chip mes-chin) doar una şi lăsând Universul întreg, pradădurerii, provocată de fiinţa căreia i se proclamătoate drepturile, dar este în fond cea mainedreaptă, şi pe deasupra, se zice, după chipulCreatorului! Dar cine a văzut chipulCreatorului? Şi cum ar putea o asemenea fiinţăsă aibă chipul Creatorului? Gândesc.

Crescătorii intensive de animale, boalavacii nebune, abatoare, infernul declanşat contravieţii şi a firii, sunt aici departe ani lumină,India ne dă senzaţia de-a fi deja în NoulIerusalim. Dar scena care mă impresionează celmai mult din această religie, o trăiesc într-odimineaţă pe drumul către o localitate din jurulMadurai-ului, când oprim automobilul în faţaunui motel. Cobor din maşină şi văd un garzonde la restaurant, care apare cu o tavă din care iaşi începe să împartă mâncare unor ciori carepăreau că-l aşteptau. De fapt, acestea vin la orăfixă, în fiecare dimineaţă, să-şi ia porţia de mân-care, îmi confirmă băiatul. Pot fi părinţii mei,adaugă el, spre uimirea mea, când a terminat deîmpărţit. Mi-amintesc fără voie de parcuri dedeparte, unde un „vânător” stătea şi trăgea cu opuşcă în tot ce zbura, de căderile însângerate alezburătoarelor, ca un fel de trofeu, care nu impre-sionau pe nimeni, de şobolanul ieşind de sub opiatră unde se lucra la caldarâm, privind uimit,ridicat în două lăbuţe, neînţelegând ce se petre-cea cu vizuina lui, devenit în câteva clipe o blăni-ţă însângerată, sub aceleaşi pietre de caldarâm,aruncate cu ură, de oameni „de bine”, care tre-ceau în acel moment pe stradă. De ce, triste reli-gii fără suflet?

În contrast, îmi apar oamenii cu gura aco-perită cu o fâşie de tifon, din templul Jain, ca nucumva să înghită, curmându-i fără voie viaţa,vreo minusculă gâză. Sublimă religie, care nuface deosebirea între fiinţele aceluiaşi Creator, aiubirii deopotrivă către toate fiinţele şi a legiimorale – ahimsa, fără violenţă –, dinaintea reli-

giilor care au scindat creaţiunea, au transformatviaţa animalelor în materie primă, comerţ deviaţă, ducând la kali-yuga, epoca morţii, a dezas-trului ecologic şi moral de astăzi. Doar în SfântulFrancisc mai răsună ceva din puritatea creşti-nismului primordial, a frăţiei cu toate creaturile,abandonată de biserică, prin păgânii convertiţiîn masă, după secolul V...

Această cuprindere a întregii naturi în ori-zontul sufletesc al hinduismului se exprimăpeste tot în India, de la sufletul oamenilor pânăla arhitectură; templele cuprind un universîntreg, de la impenetrabilitatea obscură a miste-rului din Sancta Sanctorum până la plantele,bananii stufoşi, apa – bazinele sacre de abluţiu-ne-, lumina, natura într-un cuvânt, ce se întrepă-trunde cu interiorul templului, la fel ca şi înarhitectura civilă a palatelor unde interiorulcontinuă firesc exteriorul, natura, ca, pentru ada exemple care sunt însă regula, palatul NayakTirumalai, în stil hindus-arab, din Madurai sauSadar Mahal Palace, palatul rajahului Serfoji alII-lea, de la începutul secolului XIX, dinThanjavour. India a dat omenirii hinduismul şibudismul, o filosofie complexă şi o literaturăepică, Mahabharata cu Bhagavad Gita,Ramayana – care conţin fiecare mult mai multeversuri decât Odiseea sau Iliada – cum puţinenaţiuni au dat lumii, şi figuri umane de o noble-ţe nemaiatinsă în alte părţi, ca împăratulAshoka, din secolul III î.Hr. (272-232 î.Hr.), care,impresionat de moartea şi suferinţele oamenilorşi animalelor – elefanţi, cai, cămile, asini – înmarea bătălie de la Kalinga, în care a ieşit birui-tor, a hotărât să nu mai facă niciodată război şis-a convertit la budism, devenind un mesager alacestei religii de pace şi compasiune universală,în toată Asia de Sud-Est. India este o marenaţiune plurietnică, care începând cu secolulXIII cade însă, în nord, sub stăpânirea sultanilormusulmani Moghol, descendenţi ai lui Tamerlan,pentru a cădea apoi sub stăpânirea unor corsari,deveniţi lorzi, căpitani ai Companiei IndiilorOrientale, care suge câteva secole avuţiile Indiei,îmbogăţind născândul imperiu britanic, până laregina Victoria, care desfiinţează Compania şianexează India la coroana britanică. India areînsă o istorie de lupte şi rezistenţă faţă de pute-rea colonială, de care în Occident cărţile de isto-rie, intenţionat sau nu, prea puţin scriu şi pecare am revelaţia, în adevăratul sens al cuvântu-lui, s-o întrezăresc, vizitând Muzeul Gandhi dela periferia Madurai-ului. În clădirea albă, unmic palat al unui rajah, în care a trăit o perioa-dă Gandhi, înconjurată din toate părţile deverde, văd la primul etaj panourile cu istoriaIndiei sub colonialism. Aflu pentru prima datăde Sultan Tipu de la Mysore, de cel de laHyderabad, de Chanda Sahib de la Arcot, deKhan Sahib de la Madurai, de Pratab Singh de laTanjore, de luptele acestora şi ale altor principiconfederaţi contra puterii Companiei orientale aIndiilor, urmate de marea răscoală contra engle-zilor de la 1800, condusă de Gopala Nayak dinVirupakshi. Apoi, la 1857, izbucneşte cea maimare răscoală, pornită de la trupele indiene desepoy, subordonate englezilor, care bănuind căgloanţele pentru un nou model de puşcă au fostunse cu grăsime de vacă şi de porc, pentru caprin aceasta să fie convertiţi la creştinism, serăscoală la Meerut, eliberează pe camaraziiînchişi pentru că refuzaseră să atingă acele car-tuşe şi se îndreaptă spre capitala Indiei, Delhi,unde trupele garnizoanei, în mare majoritate totindieni, trec de partea lor, la strigătul de „Moarteenglezilor”, „Trăiască Împăratul Bahadur”, suve-ranul de drept, depus şi insultat de englezi. La11 mai 1857, bătrânul suveran Bahadur estereinstalat la Cetatea Roşie din Delhi, de undelansează o proclamaţie către întregul popor exor-tându-l să pună capăt dominaţiei engleze şi „săsalveze scumpa noastră patrie şi religie, maiscumpe decât viaţa, de pericolul care le amenin-ţă pe amândouă”. Steagul verde şi auriu al Împă-ratului este ridicat deasupra Cetăţii Roşii, înentuziasmul nemărginit al populaţiei. Esteexplozia, supapa a peste un secol de umilinţe aleunui mare popor. La răscoală participă majorita-tea rajahilor şi este impresionant cazul tinereirani (rajaha) Lakshmi Bai din Jansi, care,neavând soţ, se luptă, îmbrăcată în straie bărbă-teşti, în fruntea trupelor sale credincioase şimoare pe câmpul de bătălie. Într-un rar momentde recunoaştere a adevărului, Sir Huge Rose,comandantul şef al trupelor britanice, se vareferi la dânsa ca la: „cel mai bun şi viteaz con-

ducător al rebelilor”. După doi ani de aprigebătălii, în 1859, răscoala este sufocată în sânge.Compania britanică a Indiilor Orientale va fidesfiinţată, dar India va deveni o colonie, pusăsub directul control al reginei Victoria, care devi-ne împărăteasă a Indiei.

Urmează apariţia Congresului NaţionalIndian şi lupta politică pentru independenţaIndiei (cunoscută sub numele de Svaraji), curidicarea unei întreagi clase de intelectuali, darşi conducători religioşi. Gandhi, în acord cu tra-diţia Indiei, va duce o formă complect nouă deluptă contra englezilor, satiagraha, care literalînseamnă „luptă insistentă pentru adevăr”,prin metoda fără violenţă, ahimsa, şi nu-l voropri de la aceasta nici marele masacru din 1921,de la Amritsar, unde trupele britanice trag înplin asupra populaţiei paşnice, ucigând 1 400 deoameni, printre care numeroase femei şi copii.Impresionat de ceea ce am văzut la muzeu, ducîn amintire figura lui Gandhi împreună cuimaginea linţoliului însângerat – aproape decolo-rat, pe care a rămas doar o pată ruginie din sân-gele său – atunci când un fanatic l-a asasinat la30 ianuarie 1948. Ziua următoare este ultima zia anului 2008. A trecut un an din viaţă, dar suntbucuros că acest sfârşit de an m-a găsit înIndia... Voi petrece seara la templul lui SriMinakshi, să văd templul noaptea. Am în aceaseară cea mai mare revelaţie, fără de care imagi-nea Indiei ar fi fost incompletă. Am văzut înseara precedentă, un concert atât de frumos, pecât de neaşteptat, la templul Koodal Azhagar, totîn centrul Madurai-ului, unde, în cea de a douasală a templului, toată de marmură albă, o feme-ie cânta extrem de frumos vechi melodii, acom-paniată de doi instrumentişti, la tambur şi lavioară. Nu mă mai puteam desprinde din vrajaacelei melodii... Dar ceea ce văd acum, în searaultimei zile a anului 2008 la templul cel mare,Sri Minakshi, întrece aşteptările, este ca un pre-miu, pe care nu ştiu dacă îl merit. Ne pregăteamsă ieşim din templu şi rătăceam prin sălile late-rale şi curtea templului, ajunsesem la bananulstufos din curte şi căutam Poarta de vest, cores-punzătoare gopuram-ului de Vest, pe sub careintrasem. Nu era mai nimeni, lumea era în tem-plu, şi pe întuneric nu găseam, nu recunoşteamlocurile. Noroc că ne rătăcisem, că nu găseamPoarta de vest, căci la un moment, apar luminilede făclii, la vreo 70-80 de metri, ale unui carluminat, scânteind ca de aur, cu statuia unui zeupoleită şi cu pietre preţioase, strălucind în lumi-na nopţii, şi se aud sunetele unei muzici; amrămas uimit nu de apariţie, suficientă pentru auimi, căci nu mai văzusem, dar de vaca, încunu-nată de flori, împodobită, care mergea sigură,necondusă de nimeni, singură, la vreo 50 demetri înainte, cu pas aproape maiestuos, în frun-tea procesiunii, pe care ea o deschidea; urmau lavreo 50 de metri, elefantul, împodobit şi el, fru-mos, păşind tot singur, şi la vreo 30-40 de metriînapoi, brahminii ce duceau carul cu zeul, urmaţide mulţimea de credincioşi. Era un spectacol denecrezut. Cu pas sigur, vaca mergea de-a lungultraseului lung câteva sute de metri şi înconjurasingură templul, după care reintra în templu,urmată de elefantul tot atât de sigur de sine,urmat la distanţă de carul scânteind ca de foc alzeului, de brahmini şi mulţime. Visam? Nu...

Vaca, elefantul au trecut solemni şi a apă-rut carul zeului. În strălucirea de foc a făcliilor, aaurului şi a pietrelor preţioase, văd imaginea luiShiva Nataraja, zeul dansului cosmic al lumii şial vieţii, al timpului. Este ca o Trimurti, imaginea creaţiei, a dăinuirii şi a distrugerii, a unuiJanus cu trei feţe, trecut, prezent şi viitor, imagi-ne a morţii şi a renaşterii. Văd în ea vietăţile,nenumăratele vieţi, iluzia generatoare de viaţă,dorinţa, suferinţa, moartea, oamenii, conducăto-rul de riscio, bătrânul cerşetor, mulţimile Indiei,perindându-se, îmbătrânind şi murind, la cul-mea între ani, ca în dansul cosmic al lui Shiva,pe fundalul „feţei mobile a eternităţii”... TimpulIndiei, ţara înţelepciunii, a „coincidentia opposi-torum”, pe care vălul profund, maya, superstiţiatehnicii, împiedică să o mai vedem... Din rădăci-nile ei, ne va reda, ceea ce am pierdut? Văd oluptă colosală, apocaliptică, ca în Mahabharata,între demonii materialismului, conduşi de regeledemonilor, ca odinioară regele demoniac Ravana,ce vrea să schimbe lumea pe măsura sa unică şimeschină, şi Spiritul liber. Cine va învinge, pen-tru a reda lumii viaţa? �

�

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

NNu în mod întîmplător Hawortheste pentru englezi un loc apar-te, fiind de o însemnătate cultu-rală specială. Ţinutul, păstrîn-

du-şi sălbăticia timpurilor, povesteşte, prinmoştenirea lăsată de familia Brontë iubitorilorde cultură, despre copiii celebri de la Haworth.Despre surorile Brontë, despre talentul lor lite-rar se cunosc multe amănunte. Interesante,însă, sînt datele bigrafice ale acestei înzestratefamilii care, alături de alte nume celebre, a datfaimă Angliei. Spun, sînt foarte interesante

amănuntele biografice, nu pentru picanteriainterioară, neexistînd aşa ceva, ci pentru ele-mentele pe care le putem afla despre condiţiafemeii intelectuale, cît şi pentru zestrea geneti-că. Familia Brontë, după cîte se cunoaşte dinliteratura de specialitate, reprezintă pentrumulţi o revelaţie, multe din aspectele vieţiiacesteia reflectîndu-se în profilul personajelordin cărţile scrise de celebrele surori. Familiaeste spectaculoasă atît ca număr, cît şi ca des-cendenţă, după cum aflăm de la Ann Dinsdale,cea care se ocupă de biblioteca din CasaMemorială Brontë: „There was some family tra-dition that, humble as Hugh Bronte’s circum-stances were, he was the descendant of anancient family. But about this neither he nor hisdescendants have cared to inquire. He made anearly marriage and reared and educated tenchildren on the proceeds of the few acres of landwhich he farmed” – Frances Lincoln LimitedPress, 2006, p.12.

Cele trei nume, care apar în diferite actevechi, prin archivele bisericilor, relatează des-pre vechimea acestei familii, dar şi despreantenţia membrilor ei cu privire la rezonanţa şiimportanţa nomen-ului, nu întîmplător genera-ţii de-a lungul acţionînd asupra numelui într-unfel sau altul: Brunty, Prunty, Bruntee.

Patrick Brontë, tatăl celebrelor surori, afost un promotor şi iubitor de cultură, punînd

bazele primei şcoli din ţinut, atrăgînd astfelatenţia lui Thomas Tighe, preot şi profesor deteologie la Cambridge. Acesta îl propune pePatrick Brontë tutor al copiilor. În ceea ce pri-veşte cariera de preot, nu se cunoaşte o datăexactă la care să fi debutat, însă se ştie că T.Tighe a fost cel care a avut o importantă influ-enţă asupra acestuia şi a obţiunilor lui. TînărulPatrick îşi schimbă numele de familie după ceintră la seminarul St. John’s College,Cambridge, accentul pe e final datorîndu-seunui editor:

‘Throughout his life Patrick Brontëused a variety of accents above the e ofhis surname, but when he began topublish collections of prose and poetry,his printers made use of a daresisinstead, and this was the variation hischildren adopted” – op.cit.p. 12.

În timpul stadiului universitar,Patrick Brontë, remarcîndu-se prin inte-ligenţă şi talent, atrage atenţia luiWilliam Wilberforce, acesta trecîndu-l pelista celor sponsorizaţi şi, în acelaşitimp, obţinîndu-i un post de asistent.După studii, devine preot în Yorkshire,unde, în 1812, o întîlneşte pe MariaBranwell, fiica unui prosper comerciant.Cucerit de inteligenţa, talentul şi frumu-seţea acesteia, se căsătoreşte cu ea, încîţiva ani succesivi, născîndu-se Maria şiElizabeth, primele fiice, urmînd apoicelebrii copii: Charlotte (1816), Patrick,Emily Jane şi Anne.

Patrick Brontë, la doar 44 de ani,rămîne văduv, Maria Branwell – Brontëmurind la cîteva luni după mutarea lorla Haworth. La scurt timp mor primeledouă fiice, la o distanţă de doar cîtevaluni una de cealaltă, şi tatăl celebrilorcopii, atins de molima morţii şi fără sădeţină o avere consistentă, se vede obli-gat să-si educe copiii acasă,dîndu-le el însuşi lecţii. În acestmod descoperă talentul şi inte-

ligenţa lor nativă, pe care se hotărăşte,indiferent de consecinţe, să le dezvolte.Sub influenţa acestor convingeri şirevelaţii cu privire la propriii copii,Patrick Brontë este pregătit să facăsacrificii financiare pentru a-i instrui.Emily şi Anne primesc lecţii de pian şitoţi copiii iau ore de desen, mai apoi depictură în ulei de la un artist din zonă,William Robinson. Aşadar, copiii bene-ficiază de educaţie, chiar dacă condiţii-le financiare sînt vitrege şi indiferentde zestrea genetică de excepţie.

După cum putem afla din cărţilede referinţă, dar şi făcînd un scurtexcurs prin manuscrisele expuse laCasa Brontë, însuşi tatăl acestora aveatalent în arta scrisului, lăsînd pestetimp poeme şi proză şi, chiar dacă nusînt de o factură estetică şi literarădeosebită, ele au importanţa lor, celpuţin pentru mediul în care cresc tine-rii acestei celebre familii, fiind aşadarinfluenţaţi de cărţi şi creaţie.

După moartea lui Charlotte,Patrick este ferm încredinţat că esteun tată de geniu. Însă, moştenireagenetică, talentul copiilor, nu se dato-rează doar tatălui, inclusiv MariaBranwell, mama celor şapte copii, fiind

extraordinar de dotată intelectual. Imagineamamei, care moare de tînără, la doar 38 de ani,rămîne pentru unii dintre copii ca o icoană, pen-tru Charlotte Brontë fiind, însă, o figură nedefi-nită, în ceaţă. Viaţa Mariei Branwell se desfă-şoară, desigur, într-o menieră aparte faţă de ceaa soţului, cu mai multe urcuşuri şi coborîşuri,fiind una dintre supravieţuitoarele acestei fami-lii cu şapte copii, supravieţuind lor şi mamei.Tatăl ei a fost moştenitorul unui comerciant desucces, iar mama acesteia fiică de argintar. Lafel ca soţul ei, Patrick, Maria Branwell eradeosebit de preocupată de cărţi, deţinînd în casafamiliei o bibliotecă şi, în acelaşi timp, Ladies’Book Club. Imediat după moartea părinţilor ei,Maria pleacă în vizită la rude, în Yorhshire.Mătuşa Mariei era căsătorită cu John Fennell,cel care era în conducerea şcolii de lîngă Leeds,unde Patrick fusese trimis ca examinator, des-coperind-o astfel pe viitoarea lui soţie. Întîlni-rea dintre aceştia doi a fost una fericită, făcîn-du-se la Woodhouse Grove. După ce Maria dăcurs propunerii de a se căsători cu Mr. Brontë,la cîteva săptămîni îi scrie acestuia despre afec-ţiunea pe care i-o poartă, despre modul în carea reuşit să-i stăpînească inima, scrisori pline depasiune, despre care se poate afla consultîndcărţile biografice din biblioteca de la Haworth.

Talentul Mariei Branwell era canalizat înspecial spre eseistică, scriind „The Advantagesof Poverty in Religious Concerns”. Prin acesteseu, ea aduce argumente în favoarea unei vieţisimple, arătînd că bogăţiile pot corupe sufletelereligioase, sărăcia nefiind un dezastru prin eaînsăşi. Desigur, multe din argumentele ei sîntuşor naive, însă au valoarea sincerităţii reli-gioase a acelui timp.

După moartea soţiei, în 1821, cînd seîmbolnăveşte de cancer uterin, Mr. Brontë îipăstrează toate scrisorile din perioada logodneilor, precum şi scrierile cu caracter eseistic, scri-sorile fiind încredinţate ulterior fiicei lor,Charlotte. Aceasta din urmă, în una din mărtu-risirile ei lăsate posterităţii, scrie:

„Papa put into my hands a little packet ofletters and papers – telling me that they wereMama’s and that I might read them – I did readthem in a frame of mind I cannot describe thepapers were yellow with time all having beenwritten before I was born – it was strange toperuse now for the first time the records of amind whence my own sprang...”

Elementele biografice despre vieţile celordoi părinţi, care au dat zestrea genetică celebri-lor copii, sînt extrem de necesare pentru un cer-cetător, toate cîte s-au păstrat despre aceastăfamilie reprezentînd mărturii ale unui talentincontestabil. �

CORESPONDENŢĂ DIN ANGLIA

LUCIA DĂRĂMUŞ

Zestrea genetică a celebrilorcopii de la Haworth

38

ANUL XX Nr. 6 (687)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cultura a fost în această lună, spunem noi, una dintre cele mai interesantepublicaţii culturale. Editorialul din 2 aprilie a.c., semnat de Alfred Bulai, se inti-tulează „Nu ar fi mai simplu să declarăm război Americii?”, adică să intrăm ast-fel în componenţa colosului de peste Ocean. Nici o şansă, iar criza este prezentăpretutindeni. Dar poate că unii nu ştiu că România chiar a declarat război SUA,în iureşul de după Pearl Harbour. Apuse şi triste vremuri. Daniel Cristea Enacheşi Mihai Iovănel publică răspunsurile la o anchetă incitantă „Scriitor evreu &român”. Răspund Leon Volovici (Israel), Radu Cosaşu („E tare greu să fii evreu şiromân”), Mirel Brateş (Israel), B. Elvin, B. Marian. În acelaşi număr, C. Stănescuapără memoria criticului Mihai Ungheanu (decedat recent) în faţa unui atac allui Dan C. Mihăilescu, care aminteşte persiflant (şi bine face, deşi nu agreem totce scrie D.C.M.) în Idei în dialog pe „săptămâniştii” lui E. Barbu. Faptul că unom de cultura lui Ungheanu s-a dus la PRM după înfiinţarea respectivului par-tid nu i-a făcut cinste. Regretăm participarea la defuncta Săptămână a lui V.H.Mihăiescu alături de bravul Sivestri-Târnăcop, dar acesta este trecutul. Înnumărul următor se discută despre studiul Martei Petreu având ca obiect boalalui Emil Cioran. Interesante şi studiul şi comentariile. Am spune – singurul fostlegionar care avea ceva din sclipirea geniului. Nu-l iertăm, dar nici nu-l ignorăm.D.R. Popa scrie despre Martin Amis şi fanatismul islanic, care ne pune pe gân-duri. Orice fenomen trebuie bine cunoscut înainte de a trece la concluzii, care nupot fi definitive. Modernismul poate va domoli fanatismul islamic. În 16 apriliea.c., citim despre Comunismul pe înţelesul tinerilor. Care tineri? Şi care comu-nism? Consemnăm cu simpatie articolul scris de Cristina Deac, au curs tone decerneală şi nu se mai înţelege de ce şi ce discutăm, la fel, pentru cine. Mai sem-nalăm, în numărul din 23 aprilie a.c., cronica la un film (după o carte de excep-ţie, pe care am recenzat-o, urmând s-o prezentăm, Cititorul de B. Schlinck), o re-demonstrare a ceea ce înseamnă „banalitatea răului”. Nu povestim aici nimic. C.Coroiu evocă posteritatea lui Eugen Ionescu, cel contestat cu furie chiar de cro-nicari importanţi francezi în anii ´50.

Dilema Veche din 9 aprilie a.c. ne informează, prin Anca Manolescu, despre apa-riţia revistei Archaeus (XI-XII), publicaţie de istorie a religiilor (semnează Andrei

Pleşu, T. Baconsky, A. Cornea, A. Oişteanu, C. Bădiliţă, H.R. Patapievici ş.a.). Uncomentariu inteligent despre „şoimii făcători de pace” ne oferă Cristian Ghinea(cei de dreapta vin cu soluţii în Orientul Apropiat). Teodor Baconsky vine cuargumente teologice în a critica unele fundamente islamice. Petre Răileanu sem-nează Ce citim în vremuri de criză, despre cartea lui Ivan Tolstoi Doctor Jivagoîntre CIA şi KGB, adică despre modul cum şi-a făcut drum manuscrisul luiPasternak spre Premiul Nobel. În numărul următor, Mădălina Şchiopu, pe care,din păcate, nu o cunoaştem bine din presă, scrie despre Evreii din România –viaţa religioasă, în baza unui interviu cu Prim Rabinul Shlomo Sorin Rosen. Esteun material bine întocmit, lămuritor şi care ne îngrijorează. Mircea Vasilescusemnează ONU, rasismul şi ideologia, aflat pe o poziţie net antirasistă, în con-tradicţie cu perversa condamnare a Israelului la care s-au dedat şefi de state cupretenţii de salvatori ai omenirii, dar, în fapt, apărători ai unor concepţii anacro-nice şi antiumaniste.

România literară din 3 aprilie a.c. vine cu „tradiţionala” scrisoare de la Parisa regretatului Lucian Raicu, o rezervă inepuizabilă de informaţii culturale, deastă dată, despre o carte apărută la Editura Calman-Levy, Bohemes de DanFranck (1998) cu personaje celebre, Jarry, Breton, Modigliani, Picasso, Soutine,Gertrude Stein ş.a. În numărul din 10 aprilie a.c. Gh. Grigurcu comentează volu-mul Corespondenţă. Jurnale de Mihail Bulgakov (Editura Polirom). Se ştie căBulgakov a scăpat din ghearele NKVD numai prin protecţia inexplicabilă a luiStalin. Deci, titlul articolului O victimă a stalinismului nu corespunde chiar rea-lităţii. În ciuda satirei în care Bulgakov era maestru sau poate chiar datorităacestui dar, scrierile sale au fost în bună parte publicate, dictatorul folosindu-lpentru a lovi în intelectuali. Nu i-a permis plecarea din URSS, este adevărat.Ştefan Cazimir recenzează cu atenţie şi înţelegere cartea lui Boris Buzilă Un des-tin basarabean (Ed. Curtea-Veche, 2009), unde este vorba şi despre soarta evrei-lor. Mai citim o cronică la o carte cu trei autori – Ioan Es. Pop, Peter Şragher (fiullui I.M. Ştefan), Robert Şerban, O căruţă încărcată cu nimic (Ed. Brumar, ediţiegermano-română). În 17 aprilie a.c., Iordan Datcu evocă personalitatea lui LazărŞăineanu, la împlinirea a 150 de ani de la naştere, moment pe care noi nu l-ampus în evidenţă. Este autorul unui (singurului) Dicţionar Universal al limbiiromâne. Vom reveni asupra acestei personalităţi. Milan Kundera, unul dintrecunoscuţii disidenţi antitotalitarişti, a împlinit 80 de ani şi se află la Paris.Gabriela Melinescu susţine că Vulnerabilitatea este marca talentului. În scrieri-le sale, autoarea stabilită în Suedia, aduce în atenţie personaje-evrei, cunoscuţidin timpul şederii în România. Mai citim despre corespondenţa lui N. Steinhardtcu Noel Bernard (din Arhiva CNSAS).

BORIS MARIAN

late „încercările subtile” din diverse publicaţii din ţară dea strecura „idei protestatare, chiar condamnări camufla-te ale politicii dictatoriale”. Autorii acestor „şopârle” (cumerau codificate în vremea respectivă) sunt academicianulŞtefan Pascu („Momente dificile trec, dar memoria le păs-trează”), precum şi Vasile Gogea care reuşeşte să publiceun întreg text în Astra (nr. 204, sept. 1988), un text cuvădite aluzii în actualitate despre noile descoperiri refe-ritoare la modalitatea de construire a piramidelor (cuoameni liberi, nu cu sclavi cum se credea). Direcţia cătrese îndrepta informaţia este cât se poate de clară pentrucine ştia să înţeleagă, în concluzia articolului spunân-du-se aproape direct: „Faraonii ştiau că eternitatea nu sepoate cuceri decât cu oameni liberi”.

Acţiunile acestea aluzive, dar totuşi curajoase aleunora dintre intelectualii din ţară se adăugau la celedirecte, făţişe ale altora deja mult mai cunoscute. Estevorba despre cele ale Doinei Cornea şi ale altor trei inte-lectuali de la Cluj. Despre protestul acestora, dar maiales despre hărţuirea lor de către forţele securităţii estevorba în a doua casetă din numărul 9, textul fiind repro-dus dintr-o publicaţie maghiară semnat de „un grup demembri ai opoziţiei democratice din Ungaria”.

În primăvara anului 1989, posturile de radio stră-ine difuzau, făcând cunoscut pretutindeni, ceea ce apoi arămas cunoscut sub denumirea de „Scrisoarea celorşase”. Memoriul protestatarilor români a stârnit pe dreptcuvânt un ecou cu atât mai mare cu cât în România sepărea că era aproape imposibil ca cineva să mai aibăcurajul de a-l înfrunta pe Ceauşescu.

Despre gestul celor şase semnatari ai memoriului s-a scris mult în presa occidentală, inclusiv în Lumea liberă,ziar care a inserat cu promptitudine – în numărul 24, lapagina 3 – şi textul integral (preluat de la BBC), precum şibiografia fiecărui semnatar, însoţită de fotografii.

Mai mult decât atât. Ştiind, desigur, ce impactextraordinar avea „această neobişnuită luare de atitudi-ne”, la paginile 4, 5 şi 6, unul dintre redactori, CornelDumitrescu, va transcrie o convorbire a sa despre impor-tantul eveniment politic cu Vladimir Tismăneanu, inter-viul fiind pus sub un titlu rezumativ: „Semnificaţia unuimemoriu şi legitimitatea autorilor lui”. VladimirTismăneanu, profesor de ştiinţe politice şi sisteme comu-niste la Universitatea Pennsylvania, fusese contactat şide Serviciul internaţional al BBC, dar, în calitate de cola-borator permanent al Lumii libere, acesta răspundeamplu şi reporterului român. Consideraţiile sale vor fi fostcitite cu deosebit interes de cititori, de vreme ce politolo-gul, pe lângă specializarea sa, îi cunoscuse direct pe sem-natarii scrisorii, ştiind şi împărtăşind amănunte intere-sante, făcând de asemenea conexiuni între viaţa acestoraşi evenimentele ulterioare. Astfel, în deplină cunoştinţăde cauză, din capul locului, Tismăneanu numeşte memo-riul celor şase „un document extrem de interesant dinpunct de vedere al istoriei comunismului român şi dinpunct de vedere al situaţiei actual-politice din EuropaRăsăriteană”. În plus, analizează cercetătorul, semnatariinu se ridică împotriva comunismului, ci „se străduiesc să-şi aşeze contribuţia în lumina politicii de glasnost”, dorind„o reabilitare a conceptului de socialism.” Mai departe,Vladimir Tismăneanu, pe aceeaşi direcţie, caracterizeazămemoriul ca pe „un document al unei fracţiuni de partid”,fără a pune în discuţie problema esenţială a „responsabi-lităţii persoanei numărul unu”, dând în continuare infor-maţii detaliate asupra biografiei şi rolului fiecăruia dintre

semnatari. Detaliile din biografie, dar şi consideraţiilepersonale asupra personalităţii lui AlexandruBârlădeanu, de exemplu, considerat de Tismăneanu „per-sonajul cel mai interesant”, contribuie la înţelegerea uneiperioade importante din istoria noastră.

Concluzia cercetătorului este că, deşi „în acest grupnu s-ar putea spune că apar relaţii de prietenie”, ei s-aureunit sub o „platformă (care) se bazează mai degrabă peidei opoziţionale comune. În atmosfera crepusculară aregimului ceauşist, flerul lor de vechi activişti ai partidu-lui i-a făcut să simtă vântul de sfârşit de domnie carebate la Bucureşti.”

Şi „sfârşitul” a sosit, după cum se ştie, în decembrie1989, dar el fusese prefigurat deja cu multe luni înainte.Şi aceasta se poate cu uşurinţă observa acum, la o privi-re retrospectivă, trecând în revistă acţiunile din ce în cemai concertate ale exilului, dar şi ale disidenţilor dininterior. Acest sfârşit era desigur prefigurat în primulrând datorită acţiunilor din ce în ce mai hotărâte alepopoarelor din răsăritul Europei.

În acest sens, înţelegând situaţia din ce în ce maiîncordată din România, atrăgând atenţia asupra conse-cinţelor lipsei de acţiune în ţară, Monica Lovinescu trimi-tea de la Paris un articol-semnal intitulat foarte direct„Dacă poporul nu se exprimă, s-a sfârşit cu ţara!” (frazăpreluată dintr-un interviu al lui Dan Petrescu, difuzat deteleviziunea franceză). Articolul Monicăi Lovinescu a fostpublicat de Lumea liberă în numărul 60, chiar pe primapagină şi aici se trec mai întâi în revistă câteva dintrefrazele scriitorului „opozant”11 Dan Petrescu, fraze cusens nu numai „de curaj şi sacrificiu, ci pur şi simplu isto-ric”. În continuare, autoarea aminteşte câteva dintre„acţiunile majore ale populaţiilor din câteva capitale alecomunismului din est”, acţiuni care „schimbă fulgerătortot ceea ce logic se putea prevedea”.

La fel de neprevăzut – de data aceasta pentru con-ducerea de la Bucureşti – a fost protestul lui Dan Petrescu,dar mai ales faptul că, aşa cum informează MonicaLovinescu, „la trei-patru zile după arestarea lui DanPetrescu, 80 de scriitori români din exil şi 30 de intelec-tuali din toată aria europeană (cuprinzând şi Estul) aureacţionat cu o rapiditate şi o unitate ce nu era probabilprevăzute de Bucureşti. (…) Ca şi Doina Cornea, ca şiMircea Dinescu (căruia i-a apărut în ultimele luni volumulMoartea citeşte ziarul, interzis în ţară, nu numai în româ-neşte la Amsterdan, dar şi în traducere germană, francezăşi maghiară), ca şi Gabriel Andreescu, ca cei câţiva care auavut îndrăzneala să spună tare ceea ce tot românul gân-deşte mai mult sau mai puţin tainic, Dan Petrescu estedestul de bine cunoscut în occident, unde a apărut şi lateleviziune şi în ziare, şi a cărui carte de convorbiri politi-ce cu Liviu Cangeopol, Ce-ar mai fi de spus (titlu inspiratdin celebrul «Ce e de făcut» al lui Lenin) va fi publicată înianuarie viitor în colecţia revistei Agora din Statele Unite”.

O dovadă a faptului că acţiunea lui Dan Petrescu eradeja cunoscută în occident a demonstrat-o Monica Lovinescuprin citarea protestului de la Simpozionul „Pentru o Europăa culturii” de la Blois, în Franţa („unde românii erau repre-zentaţi de Paul Goma, Mircea Iorgulescu şi DorinTudoran”). Acolo, „în timp ce Mircea Iorgulescu reaminteade la tribună, clipele cernite prin care trece ţara, printre par-ticipanţi, Paul Goma şi Dorin Tudoran făceau să circule unmanifest de solidaritate cu Dan Petrescu, care era semnatde scriitori şi artişti, unii cu totul prestigioşi, din întreagaEuropă, şi nu doar din Apus”.

România, devenită, aşa cum va afirma MonicaLovinescu în finalul articolului, „o insulă de non-sens isto-ric constituit de regimul de la Bucureşti”, se apropia – şi

datorită acţiunilor unor scriitori ca Dan Petrescu, LucaPiţu, Nicolae Breban, Dumitru Ţepeneag, Mariana Marinş.a., dar şi datorită atitudinii intelectualilor români şi stră-ini de solidarizare cu aceştia – de un sfârşit al dictaturii.�

1 „Ele au fost confirmate de pe cealaltă poziţie aadversarilor intelectualităţii care sunt comuniştii români,de către Dumitru Popescu. Iată ce scria acest pontif în 1974în paginile Contemporanului (…): „Era libertăţii sociale aomului (Dumitru Popescu viza fără îndoială ceauşismul)trebuie să detroneze o dată cu celelalte privilegii şi pe acelacare decurge din monopolul ştiinţei”.

2 „Odată cu intelectualul de tip nou începuse eramediocrităţii. Pe bună dreptate spusese Istrate Micescu –unul din marii jurişti ai României antebelice: „veţi puteaexpropria inteligenţele, dar nu vă veţi împroprietări nicio-dată cu ele.”

3 În numărul 56, la pagina 7, sub rubrica sa(„Accente istorico-politice”), Vladimir Tismăneanu scriadespre „Intelectualii români şi destalinizarea”, referin-du-se la „ambiguitatea intelectualităţii române faţă decrucialele evenimente care au urmat congresului al XX-leaal PCUS, din februarie 1956, incapacitatea de a configuraori cel putin de a sugera o alternativă la exasperanteledogme staliniste”. Prin comparaţia cu intelectualul dinUngaria şi Polonia, cel din România, afirmă Tismăneanu,„a evitat ciocnirea deschisă cu puterea”.

4 În schimb, un alt opozant al regimului, D. Ţepe-neag, scria (În jurnalul său, intitulat Un român la Paris,Cartea Românească, 2006) că „intelectualul român arenevoie de frică pentru a acţiona” (p. 258).

5 Sub genericul „Ne-a vizitat la redacţie”, ziarulscoate în evidenţă personalitatea unuia sau altuia dintrecolaboratorii (permanenţi sau ocazionali) ai ziarului, dar şialte figuri proeminente ale intelectualilor din exil, cu sco-pul expres de a pune în lumină activitatea acestora, în spe-cial cea de luptă anticomunistă.

6 „Act de o gravitate excepţională”, după cum va men-ţiona semnatarul paginii, unul dintre membrii redacţiei dealtfel, Cornel Dumitrescu. Acesta va mai sublinia „divorţulspiritual dintre scriitorul român şi partidul comunist”,înscriind gestul lui Aurel Dragoş Munteanu într-o suită decontestări care începea cu cea a lui Panait Istrati şi era con-tinuată de Paul Goma şi „finalizată prin acest act de curajfizic”, curaj desigur, deoarce gestul de frondă al scriitoruluise putea solda chiar cu suprimarea sa.

7 „Niciodată până acum nu se cunoaşte cazul unuiintelectual scriitor care să se distanţeze pe motive spiri-tuale, de credinţă în Dumnezeu, în contradicţie cu o ideo-logie ateistă prin excelenţă”, comentează CornelDumitrescu, iar în continuare informează cititorii româno-americani despre personalitatea celui care a sfidat pringestul său conducerea partidului comunist.

8 Rubrica în care sunt semnalate luările de atitudi-ne ale intelectualilor moldoveni se intitulează „De laNistru pân’ la Tisa”, vor intra în vizorul redacţiei ziarului,cu alte cuvinte, toate zonele în care trăiesc români, indife-rent de graniţele actuale!

9 Bodiul era premergătorul lui Simon Grossu, pri-mul secretar al C.C. local (n.n.).

10 „Literatura şi arta, cu silueta lui Eminescu îndreapta titlului continuă să apară. Ce-i drept, campaniaconducătorilor din Chişinău împotriva acestui ziar scriito-ricesc, care în decursul unui singur an şi-a dublat tirajul,continuă şi ea. Acum ea a luat forma limitării şi chiar ainterzicerii abonării la acest săptămânal. Redacţia lui pri-meşte multe scrisori şi telegrame în acest sens.”

11 Monica Lovinescu se declară împotriva termenu-lui de „disident” şi îl preia pe cel propus de Doina Cornea,acela de „opozant”, dar, afirmă ea în cele din urmă, „nucuvântul este important, ci atitudinea pe care o acoperă. Şiaceea a lui Dan Petrescu este exemplară”.

(Urmare din pagina 29)

MIHAELA ALBUDisidenţă, opoziţie, rezistenţă

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2009

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 1-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREAGENŢIA AMOS NEWSPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂ APLERPA R T E N E R I :SC ERC PRESS SRLNETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

CROSMEDIA

IIDEEADEEA EEUROPEANĂUROPEANĂ & E& EUROUROPPRESSRESS

MARINA ŢVETAIEVAPROZĂ

LEV TOLSTOISPOVEDANIE

NICOLAS GRIMALDICARTEA LUI IUDA

TRADUCERE DEJANINA IANOŞI

PREFAŢĂ, NOTE, COMENTARII DEION IANOŞI

ÎN LIBRĂRIILE DE CALITATEINCLUSIV LIBRĂRIA ON LINEWWW.IDEEAEUROPEANA.RO

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare joi 3 lei www.ideeaeuropeana.ro

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 6 (687) · IUNIE 2009

� �

� �

CK