UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ȘCOALA DOCTORALĂ DE SOCIOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Coordonator:

Profesor Universitar Doctor Ana Rodica Stăiculescu

Doctorand:

Cezar Manole Armeanu

București - 2014

2

CUPRINS

Schița proiectului de cercetare ....................................................................................... 4

Introducere ..................................................................................................................... 5

Construcția modelului teoretic al lucrării .................................................................... 10

Metodologie ............................................................................................................. 10

Apariția și definirea termenului BLOG ................................................................... 13

Capitolele lucrării..................................................................................................... 14

Impactul Internetului asupra fenomenului social ......................................................... 15

Impactul noilor tehnologii. Tehnologii și rețele de socializare................................ 15

Rolul noilor tehnologii în sfera relaţiilor publice .................................................... 16

Fenomenul rețelelor sociale ..................................................................................... 16

Cercetarea sociologică a comunităţilor virtuale. Consideraţii metodologice .......... 17

Social media și sinele virtual ................................................................................... 18

Blogul în contextul globalizării ................................................................................... 19

Tendinţe în câmpul de cercetare .............................................................................. 19

Blogul - un fenomen social în contextul revoluţiei web.2 ...................................... 20

Impactul blogurilor din perspectivă sociologică ...................................................... 20

Norme şi standarde de comunicare în blogosferă .................................................... 21

Caracteristici ale blogurilor ...................................................................................... 21

Acțiunea pragmatică a blogurilor ............................................................................. 22

Construcția identității și fenomenul “EU” ............................................................... 23

Caracteristicile blogului comparativ cu alte reţele de socializare ............................ 23

Tipuri de bloguri. ..................................................................................................... 24

Anonimatul din comunicarea virtuală ...................................................................... 24

Blogurile - comunități virtuale ................................................................................. 28

Rețele de management in domeniul sectorului public ................................................. 31

Actul de guvernare prin intermediul blogului (workblog) ....................................... 31

Blogul - formă de implicare în politică .................................................................... 32

Blogul a revoluționat jurnalismul ............................................................................ 33

Utilizarea blogurilor în învățământ .......................................................................... 34

Utilizarea blogului de către Biserică ............................................................................ 35

Etnografia digitală .................................................................................................... 35

Blogul ca etnografie digitală .................................................................................... 36

3

Concluzii ...................................................................................................................... 38

Contribuţiile lucrării................................................................................................. 39

Bibliografie selectivă ................................................................................................... 41

Anexe ........................................................................................................................... 45

Studiu de caz: Blogging-ul ca practică socială în România ..................................... 45

Studiu de caz (unitatea nr.2 de analiză): Blogurile politice din România ............... 48

4

Schița proiectului de cercetare

1. Introducere – Importanţa blogului ca fenomen social în contextul globalizării.

Construcția modelului theoretic

Metodologie

Definirea conceptelor

2. Definirea şi analizarea conceptului de blog. Predicţii şi perspective privind evoluţia

terminologiei aferente (apariţia de noi cuvinte prin compunere, derivare, schimbarea

valorii gramaticale).

3. Tehnologii şi software-uri necesare în crearea blogurilor.

4. Tipuri de bloguri, inclusiv servicii electronice aferente site-urilor pe care sunt postate

blogurile.

Analiza ipotezelor cercetării:

Ipoteza generală:

Revoluţionarea dinamicii vieţii sociale actuale este efectul interacţiunii în spaţiul virtual a

grupurilor largi, formate din persoane care ajung să se întâlnească aleator sub pretextul

aderării la blogurile generate prin platformele online.

Ipoteze specifice:

A). Numărul din ce în ce mai ridicat al utilizatorilor serviciilor online generează apariţia de

noi reţele sociale.

B). Specializarea reţelelor sociale create este condiţionată de statutul creatorilor –

utilizatorilor de bloguri:

B.1 Impactul blogurilor oficialilor din sectorul public recreează actul guvernării şi opiniile /

timpul de reacţie al cetăţenilor în general

B.2 Politica blogului şi blogurile angajaţilor determină apariţia noilor reţele corporatiste

pentru diferite multinaționale şi companii private

C). Evoluţia reţelelor sociale este condiţionată de comportamentul creatorilor – utilizatorilor

de bloguri (dependenţa de noile tehnologii, valoarea consensului la nivelul grupului în spaţiul

virtual).

Metodologia cercetării:

- Design-ul studiilor de caz relevante pentru fiecare ipoteză

- Realizarea analizei de conţinut pentru diferite categorii de bloguri

- Analizarea gradului de sofisticare a serviciilor electronice care însoţesc paginile pe care

sunt postate blogurile, numărul vizitatorilor, etc.

- Studii comparative ale diferitelor site-uri www.

Concluzii preliminare şi finale urmare a analizei cantitative şi calitative a cercetării inițiate.

5

Introducere

Impactul deosebit al tehnologiei informației din ultimele decenii şi, mai ales, modul în

care dezvoltarea la scară globală a rețelelor de bloggeri stimulează creaţia de conţinut, în

cadrul mai larg al reţelelor de socializare, într-o societate care se dezvoltă în jurul “producţiei

de spaţii” (Castells, 1999), constituie dimensiuni de netăgăduit ale societăţilor de reţele

contemporane. Evoluţiile recente ale internetului şi reţelelor mobile (Facebook, Twitter,

Instagram, etc.) au făcut posibil ca utilizatorii să creeze resurse şi să împărtăşească cu alţii

bunuri tehnologice, cunoaştere şi idei şi să contribuie la crearea şi dezvoltarea web-ului prin

încorporarea feed-back-ului în noile aplicaţii. În prezent, nu mai sunt necesare bugete mari

pentru a finanţa producerea de conţinut, după cum noile tehnologii au diminuat influenţa

marilor jucători - deţinători de trusturi mass-media - asupra modalităţilor de a ajunge la un

public larg reprezentat de utilizatorii de pe diversele meridiane.

Abordarea anumitor aspecte ale teoriilor sociologiei digitale, cum ar fi utilizarea

mediului virtual în construcția de identități şi roluri corelate cu evoluţia reţelelor (în special

capitalul social, dar și afilierea politică și influența asupra jurnalismului), în contextul

fluxurilor, relevă importanţa comunităţilor digitale în acest sistem complex de influenţe

reciproce între indivizi, reţele descentralizare private şi de stat, dar și simplificarea

comunicării în cadrul paradigmei informaţionaliste şi a societăţilor de reţele, care evoluează

în cadrul complexităţii (diversităţii) culturale. Am observat că aceste concepte din sfera

sociologiei şi antropologiei oferă instrumente de analiză şi îşi pot gǎsi aplicabilitatea nu doar

în contextul lumii reale (offline), ci şi în cel digital (online). Astfel, cunoaşterea sociologică

este implicată în ambele sensuri - cercetare, design şi aplicaţii, pe de o parte, și

transversalizarea diverselor dimensiuni relaţionale ale reţelelor (van Dijk, 1999), mai ales în

cadrul guvernanţei-reţea (Castells, 2008), pe de altă parte.

Printre argumentele alegerii temei se numără preocuparea lumii academice reflectată

în dezbaterile privind strategiile de cercetare a mediului digital în diverse discipline, cum ar

fi: sociologie, psihologie socială, ştiinţele limbajului, antropologie media, etnografie digitală,

demografie, ştiinţele guvernării şi altele, în scopul abordării interdisciplinare a unor

fenomene cu o dinamică accelerată reflectând intersecţiile dintre tehnologie –

management/marketing - cultură –societate, clarificările de natură conceptuală reprezentând

nucleaţii de sens; de exemplu problema “agent-structură” (Giddens, 1984), noua sferă

6

publică a reţelei şi guvernanţă (Castells, 2008), ca instrumentalizări necesare monitorizării

impactelor tehnologiei asupra diverselor temporalităţi încorporate în instituţii, practici

culturale, socio-politice, în înţelegerea diversităţii şi menţinerea ordinii sociale. Mi-am

propus să explorez blogosfera în cadrul utilizărilor noilor media, fenomenul social generat

prin interdependenţele dintre noile aplicaţii şi facilităţi de conectare şi moduri de interacţiune

între indivizi la distanţă, care includ indivizii ca “singularităţi de acţiune” în relaţie cu

“micropercepţia” şi” micropolitica” Internetului, cercetarea urmând să răpundă câtorva

întrebări:

Dacă, în ce mod şi prin ce elemente, blogurile – ca spaţiu rezultat din

intensificarea interacţiunilor - reprezintă o prelungire/creaţie de identitați sociale

în mediul online?

În ce mod blogosfera politică românească întruneşte condiţiile unei sfere

publice?

Cum se raportează motivaţiile, alegerile şi preferinţele personale la standarde de

comunicare, în ce mod acestea sunt internalizate, încadrate sau modificate prin

blogging?

Ce tip de relaţie există între blog, ca gen de comunicare specific mediului

online, şi genurile comunicării şi sferei publice moderne?

În ce mod afectează practicarea blogging-ului identitatea de rol şi acţiunile

actorilor sociali?

Blogurile, practica aferentă - bloggingul şi blogosfera, ca spaţiu generat - reflectă

interconexiuni și impacte care se află în strânsă legătură cu celelalte rețele de socializare,

forumuri de discuţii, facebook, twitter și linkedin, s.a., şi în acelaşi timp, reflectă o mutare de

accent de la individul interconectat şi jurnalul autogenerat, ca expresii ale singularităţii

acţiunii (Massumi, Prost, Boucher, 2010), către agregări axate pe conţinut şi “moduri de

vorbire”, ca “rezervoare ale acţiunii” grupate în reţele semantice, astfel că putem vorbi în

egală măsură de diferenţiere funcţională, cât şi despre o semiotică a acţiunii. Un atare

exemplu îl constituie blogosfera politică, dar şi blogul instituţional integrabil relaţiilor

publice, prin care sunt redimensionate strategiile de comunicare ale unor organizaţii,

instituţii, sisteme, actori locali, naţionali şi transnaţionali, având ca miză optimizarea

7

interfeţei de comunicare publică, acest tip de blog putând fi asociat evoluţiei relaţiilor publice

spre “coeziune şi eficienţă prin comunicare” (Iacob, Cismaru, Pricopie, 2011).

Metodele de analiză a datelor sunt de tip sociologic - chestionarul, analiza de conţinut,

studiul de caz - cu referire la schimburile de informaţie, cât şi la dimensiunile tehno-

comunicaţionale, simbolică şi cognitivă a blogului. Analiza etnografică de conținut a fost

considerată a fi o metodă potrivită pentru a proiecta o imagine a comportamentelor de

blogging, care poate influenţa atât conţinuturile, cât şi relaţiile dintre acestea, permițând,

totodată, comparațiile. Am încercat, de asemenea, să surprind care ar fi bunele practici

pentru un blog și care ar fi cea mai bună metodă de a atrage publicul către un blog. Modelele

de măsurare au vizat mai ales adaptarea individuală, dar și variabilele latente; de asemenea,

am folosit măsurarea entităților sociale agregate (Bălţătescu, 2010).

Cercetarea s-a realizat și pe baza unui chestionar online care a urmărit să aprofundeze

alegerea rațională de a utiliza blogul ca mediu virtual, ca element de articulare metodologică

a practicilor (utilizărilor) cu teoriile identitǎţii sociale.

În context global, tensiunile dintre indivizii interconectaţi în reţele descentralizate şi

sistemele teritorializate ca set de instituţii, angajamente publice şi strategii de guvernare,

dezvăluie modul în care procesele de globalizare modelează reţelele sociale, discursul public

şi identificarea, identitatea, la rândul său, reflectând mentalităţi, constrângeri sociale, precum

şi luptele interminabile dintre sfera personalǎ şi cea publicǎ. Identităţile şi dimensiunile lor,

cum ar fi rolul, clasa, genul, naţionalitatea, relaţiile etnice, realizeazǎ, în mod constant,

conexiuni între indivizi şi societate şi influenţeazǎ tiparele de comportament, mentalităţile,

gândurile, atitudinile şi sentimentele indivizilor. Teoreticienii identitǎţii sociale susţin faptul

că societatea este un sistem complex de influenţe, generat de interacţiunile dintre indivizi şi

că acestea sunt produse, şi care, la rândul lor, influenţează structurile sociale pe care aceştia le

creează (Burke, Stets, 2009: S. 3.4).

Relaţiile sociale joacă un rol extrem de important în viaţa reală şi fictivă, imaginară a

omului. Definiţi ca şi fiinţe sociale, oamenii fac parte din structuri sociale diferite în care sunt

interconectaţi într-o vastă reţea de rude şi non-rude, în moduri foarte diferite, prin intermediul

unor tipuri distincte de interdependenţe. Prin această varietate mare de contacte sociale,

oamenii dau formă vieţii lor sociale şi îşi redefinesc în mod continuu identitǎţile şi

interacţiunile (Dijk, 2006: S. 156). În societatea contemporană, asistăm la o dedublare a

8

personalității umane, alături de cea reală, făcându-și simțită prezența datorită internetului și a

socializării online, o a doua ființă, care acționează în planul vieții virtuale și care, de multe

ori, nu se aseamănă cu cea din lumea reală, datorită dezinhibării individului, care beneficiază

de anonimitatea oferită de cyberspace.

Evoluţia tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor din ultimele decenii a determinat

modificări în planul vieţii sociale, ca urmare a utilizării acestora la scară din ce în ce mai

largă, atrăgând reprezentanţi din diferite grupuri sociale şi profesionale, fără o delimitare

geografică clară (Giddens, 1984). Din această perspectivă, importanţa studierii blogului, ca

fenomen social în contextul globalizării, a devenit o condiţie esenţială pentru înţelegerea

perspectivelor nu foarte îndepărtate privind calitatea şi noile forme de interacţiune la nivelul

vieţii sociale (Ellis, 2002).

În contextul globalizării este evidentă apariţia unui nou model de interacţiune socială,

nu numai la nivelul publicului larg, dar şi în spaţiul guvernamental, precum şi în cel

corporatist. Acest model este bazat pe arhitectura reţelelor sociale şi induce evidenţa faptului

că oamenii nu mai pot funcţiona singuri într-o lume tehnologizată, astfel încât încrederea,

reciprocitatea şi cooperarea devin valori esenţiale în procesul adaptării permanente la

schimbările succesive ale noului mediu social, creat prin intermediul platformelor online

(Godwin-Jones, 2008). De altfel, John Naisbitt anticipase la începutul anilor 80, în

Megatendinţe (1982), importanţa binomului “înaltă tehnologie - înalte reacţii”,

interdependenţa dintre tehnologie şi nevoia umană de a fi împreună, utilizările unor aplicaţii

pentru multiplicarea “locurilor” de întâlnire în spaţiul virtual (Munteanu, 2010:65).

Având în vedere aceste aspecte, cercetarea noastră porneşte de la premisa conform

căreia revoluţionarea dinamicii vieţii sociale actuale este efectul interacţiunii în spaţiul virtual

a grupurilor largi, formate din persoane care se întâlnesc aleator prin blogurile generate prin

platformele online (Lowrey u. a., 2011), dar care, prin conectare şi utilizarea blogurilor – ca

reacţii la oportunităţile oferite de aceste platforme - formează comunităţi delocalizate, bazate

pe interese împărtăşite, participarea şi fluiditatea postărilor în relaţie cu apariţia de noi

aplicaţii şi dispozitive sofisticate încorporate în oferta de oportunităţi. De fapt, principiul de

funcţionare al navigării periodice în spaţiul virtual se referă la faptul că fiecare individ intră

în această relaţie, bazându-se pe presupunerea că membrii reţelei sociale acţionează dintr-un

9

sentiment de bunăvoinţă, iar impulsul de a coopera şi de a acorda asistenţă se dovedeşte şi în

beneficiul celorlalţi utilizatori.

10

Construcția modelului teoretic al lucrării

Metodologie

Ipoteza de lucru de la care am pornit în cercetarea întreprinsă a fost aceea că în cadrul

noului mediu electronic de comunicare s-au conturat noi comportamente şi atitudini sociale.

Prin această lucrare am încercat să surprind din punct de vedere sociologic impactul

blogului asupra societății, făcând o analiză a noilor tehnologii, a modului în care acestea sunt

utilizate, a fenomenelor sociale pe care le-a generat blogul, în principal, dar și a celorlalte

forme de comunicare online și a modului în care acesta/acestea sunt utilizate.

Deoarece intenția mea a fost să ofer o privire generală asupra caracteristicilor

blogurilor personale și instituționalizate (workblogs), am realizat un studiu de explorare a

blogurilor și blogosferei, utilizând metoda holistică, prin strângerea mai multor informații, pe

baza unor metode multiple, pentru a putea determina obiectul cercetării și a le explica prin

suma componentelor sale (Vlăsceanu, 2009 și Pentti Routio, 3 august 2007)1.

Deoarece nu există prea multe cercetări asupra caracteristicilor blogurilor și

domeniilor în care sunt utilizate, am realizat un studiu calitativ de explorare pe baza analizei

de reţea socială a blogosferei politice româneşti, pentru a identifica trăsături ale sferei publice

de reţea socială în cadrul blogosferei politice din România.

Analiza etnografică de conținut este regăsită în descoperirea și comparația constantă a

situațiilor și nuanțelor relevante și se inspiră din datele numerice și narative adunate, fără să

realizeze sau să definească categorii predefinite (Altheide, 1987; Gormly; 2004).

Apariția noilor forme de comunicare a generat anumite particularități de

comportament și raportare a individului la acestea, precum și o importantă schimbare în

raport cu obişnuinţele comunicaţionale preexistente în rândul membrilor societăţii. Au apărut,

astfel, noi caracteristici în ceea ce privește modul de configurare a mesajelor, poziționarea

receptorilor, dar și a celor care transmit mesajele, apariția unor noi comunități (virtuale)

nedelimitate în spațiul tradițional geografic, cu implicații majore la nivel comportamental în

plan social, politic, business. În acest scop, am abordat blogosfera şi, mai larg, reţelele ca

„teren antropologic”, prin mai multe metode, dar şi în calitate de observator participativ şi

comprehensiv.

1 http//www2.uiah.fi/projects/metodi/177.htm#explor

11

Fac precizarea că studiul țintește să strângă cât mai multe informații, pentru a

determina domeniile și impactul blogului.

Analiza etnografică de conținut a fost considerată a fi o metodă potrivită pentru a

proiecta o imagine a comportamentelor de blogging, care pot influenţa atât conţinuturile, cât

şi relaţiile dintre acestea permițând totodată comparațiile. Am încercat, de asemenea, să

surprind care ar fi bunele practici pentru un blog și care ar fi cea mai bună metodă de a atrage

publicul către un blog. Modelele de măsurare au vizat mai ales adaptarea individuală, dar și

variabilele (Riffe, Lacy&Fico,1998) latente; de asemenea, am folosit măsurarea entităților

sociale agregate (Bălţătescu, 2010).

Metodele de analiză a datelor culese au fost de tip sociologic, cu referire la tipurile de

comportamente și relații dintr-o rețea virtuală; cealaltă metodă a fost de tip aplicativ,

urmărind să ofere răspunsuri la modul de utilizare a analizei sociologice în scopuri practice

(de exemplu politică, presă, învățământ, marketing, presă, biserică).

În cadrul chestionarului online pe care este axatǎ lucrarea, am încercat să aprofundez

alegerea rațională de a utiliza blogul ca mediu virtual (pe care l-am considerat reprezentativ

în conexiune cu elementele teoriilor identitǎţii sociale) şi, de asemenea, să identific percepţia

asupra autorului ca mediator şi influenţa medierii asupra opiniilor şi preferinţelor altor

utilizatori.

Această lucrare vizează o investigare teoretică și conceptuală, dar și una de natură

aplicată. Primul tip de investigare utilizat este de natură social-metodologică, în cadrul căruia

voi prezenta câteva concepte care au început să fie folosite relativ recent, motiv pentru care

voi încerca o definire a lor din perspectivă sociologică, dar și o investigație asupra modului în

care acestea acționează și a impactului lor asupra societății, sferei publice, gurvernării și

indivizilor în calitatea lor de utilizatori ai Internetului.

De asemenea, am considerat că modelul constructivist, așa cum îl definește Camelia

Beciu, în lucrarea “Sociologia comunicării și a spațiului public” (Beciu, 2011), poate fi

aplicat nivelurilor de interacţiune care definesc sfera publică de reţea reprezentate de

blogosfera politică, în care se ia în considerare conţinutul implicit (de exemplu, atitudinea sau

poziţia comunicatorului faţă de interlocutor şi faţă de conţinut, ceea ce spune „fără să spună”,

ceea ce i se atribuie celuilalt ca şi cum ar fi de la sine înţeles), dar şi caracteristicile suportului

12

electronic care preia impulsurile factorului uman pentru a le procesa ca informaţie complexă

socio-tehnică şi a o încorpora continuu în stilurile de comunicare.

Pe parcursul lucrării de faţă am susţinut necesitatea de a menţine perspectiva

antropologică asupra utilizărilor noilor media, cât şi o perspectivă holistică asupra unor

fenomene complexe, precum evoluţiile în sfera guvernării, marketingului, media digitală. În

acest sens, am preluat argumentul Cameliei Beciu potrivit căruia,” actorii sociali se

raportează la lumea înconjurătoare, fiind ghidaţi de cunoaşterea şi experienţele pe care le-au

acumulat în timp”. Este un aspect care sugerează că orizontalizarea reţelelor în spaţiul virtual

nu exclude o suprapunere de temporalităţi prin care se menţine multidimensionalitatea

comunicării umane, dar şi faptul că aceste temporalităţi fuzionează în secvenţe de acţiuni

comunicative, acestea fiind modelate de designul tehno-comunicaţional, societatea de reţele

globale prin acces rapid la informaţie şi eficienţa conectării.

Pe baza acestei cunoaşteri acumulate despre diverse subiecte şi situaţii, actorii sociali

comunică selectând anumite aspecte pe care le reinterpretează în funcţie de specificul situaţiei

în care interacţionează. Din acest punct de vedere, comunicarea este un proces cognitiv.

Termenul constructivism (Beciu, 2011) se referă la produsul comunicării (mesajul,

discursurile şi, în general, diversele tipuri de „texte”, considerate construcţii sociale) și la

procesul prin care actorii sociali utilizează regulile de interacţiune şi semnificaţiile existente,

reconstruindu-le (Corcuff, 1995).

Totodată, am apreciat că modelul pragmatic propus de Beciu, cu privire la

comunicare, limbaj, norme sociale, corespunde comunicării online, atâta timp cât utilizează

diversele categorii lingvistice, precum şi moduri de vorbire (limbaj, contrucţii narative,

argumentative, etc.) în funcţie de interlocutor şi de caracteristicile situaţiei virtualizate; cu

modificări ale raportului iniţial dintre interlocutori prin folosirea unor categorii lingvistice și a

unui anumit limbaj într-o situaţie specifică; funcție de interlocutorul aflat la capătul celălalt al

“liniei” virtuale, efectele sunt diferite, iar cel care postează îşi construiește, prin limbaj, o

influenţă comunicativă prin interacţiuni multiple în spaţiul virtual.

Concepte cheie utilizate: realitate virtuală, comunitate virtuală, netcytizen, rețea de computer,

rețele sociale online, social networking, website, cyberspace, social media, newsgroups.

13

Apariția și definirea termenului BLOG

Termenul „weblog" a fost instituit de către bloggerul american John Berger, la 17

decembrie 1977. Forma scurtă a cuvântului blog a fost adoptată de colegul său Peter Merholz,

care a împarțit în glumă cuvântul weblog în fraza “we blog“, pe care a postat-o pe meniul

lateral al propriului său blog: Peterme.com, în luna aprilie a anului 1999. Conform

dicționarelor, web blogul reprezintă un jurnal personal online ce cuprinde reflecții, comentarii

și adesea link-uri furnizate de autor. Definiția pe care Wikipedia o dă blogului este: „Blogul

este un website în care intrările sunt în ordine cronologică și afișate în ordine cronologică

inversă”. Din acest motiv, cel mai nou este cel mai vizibil (Karaganis, 2007: S. 89).

La sfârșitul anului 2004, o știre facea senzație: Cuvântul “blog” a fost cel căruia i s-a

căutat cel mai des definiția în ultimele 12 luni (afirmația se referă la anul 2007).

Blogurile oferă comentarii la adresa știrilor sau a unor subiecte particulare, precum

călătorii, animale, politică, au o funcție personală și sunt percepute mai degrabă ca niște

jurnale online (Godwin-Jones, 2008). O caracteristică importantă a blogurilor este

interacțiunea pe care o au utilizatorii cu mesajele publicate, pentru că aceștia pot să le

comenteze.

Cuvântul blog poate avea și funcție gramaticală de verb, însemnând menținerea sau

adăugarea de conținut într-un blog".

De altfel, conceptul de “blog” a apărut prima dată în Oxford English Dictionary în

2003, iar un an mai târziu, în 2004, a fost nominalizat de Merriam – Webster’s “cuvântul

anului”.

Utilizarea blogurilor a explodat realmente după anul 1999, iar după anul 2004, rolul

blogurilor a devenit vital, fiind utilizat pentru exprimarea opiniilor politice, a noilor servicii

sau oferte, sau pentru promovarea politică a unor candidați (Hercheui, 2011).

Blogul este un instrument de comunicare pe internet, similar cu un website, ca aspect

(clasa proximă), folosit atât de persoane, cât și de companii, în două scopuri (Oprea, 2009):

1. pentru a publica rapid și ușor informații, opinii și elemente multimedia, într-un

flux continuu, afișat de obicei în ordine invers cronologică;

2. pentru a genera o conversație în jurul acestora, prin intermediul comentariilor

directe și al preluării pe alte bloguri a acelorași subiecte, prin metoda specifică

numită “trackback”, diferența specifică pe care trebuie să ne și concentrăm”

(Grafton, Maurer, 2007a).

14

Capitolele lucrării

Lucrarea este structurată pe câteva capitole mari, care vizează atât explicarea și

înțelegerea rolului și impactului internetului asupra comportamentelor sociale, a tehnologiilor

și rețelelor virtuale, ca elemente de suport (Capitolul II), cât și explicații și analize ale

funcționării acestor rețele, cu accente asupra blogging-ului, în contextual globalizării

(Capitolul III). Începând cu cel de-al IV-lea capitolul, mă refer la blog și la modul în care

acest instrument a adus schimbări nu doar în ceea ce privește raportarea individului la sine și

societate, dar și la modul în care instituțiile, activitățile sociale publice (jurnalism, organizații

publice, învățămâmt, politic, companii, biserică) au fost influențate de apariția noilor forme

de comunicare și și-au modificat comportamentul utilizând aceste instrumente (Capitolele V-

XIII). Am acordat un capitol distict (XIV) fenomenului blogging-ului din Norvegia, țară în

care comportamentele individului și modul de raportare a societății la acestea, dar și

încercările instituționale de a analiza sau utiliza acest fenomen, ca de altfel și al celorlalte

rețele de socializare, este o preocupare constantă de mai mulți ani. Un rol aparte am acordat

Etnografiei digitale (Cap XIII) și aspectelor legate de bloguri, din perspectiva studierii

spaţiului digital, apreciind că au apărut posibile inversări ale rolurilor tradiționale cercetător /

respondent, dintre discipline, precum și a modului în care sunt discutate ca un potențial

subiect care influențează sferele publice. Lucrarea are drept suport două studii privind

blogging-ul ca practică oficială în România, respectiv blogurile politice din țară (Capitolele

XV și XVI). Am inclus, alături de concluzii, câteva elemente privind oportunitățile și limitele

cercetării, dar și câteva considerații generale referitioare la fenomenul social „blog”.

15

Impactul Internetului asupra fenomenului social

Internetul reprezintă, pe lângă o reţea globală, o lume în sine, departe de o simplă

reduplicaţie a propriului nostru univers. A devenit rapid un fenomen social şi tehnic. Potrivit

teoriei lui Castells, tehnologia este o cultură materială, un indice fundamental de structură şi

schimbare socială.2

Valoarea adăugată a internetului, dincolo de alte mijloace de comunicare, constă în

abilitatea sa de a recombina în timpul ales produse şi procese informaţionale pentru a genera

o nouă capacitate ce este imediat procesată într-un proces nesfârşit de producţie a informaţiei.

În ultimul deceniu, Internetul a generat fenomenul socio-tehnologic cu cea mai mare rată de

creștere și dezvoltare. În Statele Unite, creșterea Internetului a fost, de departe, cea mai

spectaculoasă. În anul 2010, 68.1% dintre americani erau utilizatori de Internet, comparativ

cu 12.3% media din restul lumii. La nivel european, la sfârșitul anului 2013, existau

aproximativ 426,9 milioane de utilizatori de Internet, cifră care reprezintă 65% din totalul

populației europene. Comparativ cu anul 2010, creșterea este de 19%.

Cel mai recent clasament din 2013 postat pe 20 Blog.eresearch îi plasează pe români

pe locul al doilea în topul țărilor europene, ei fiind europenii care petrec cel mai mult timp

online.

Conform Zelist, din 13 august 2014, (http://www.zelist.ro/blog/), în săptămâna: 4 - 10

august 2014, în România erau 85.578 bloguri, din care 6.554 bloguri active (minim 1

postare), 2.030 (minim 5 postări) și 28.304 comentarii.

Impactul noilor tehnologii. Tehnologii și rețele de socializare

Potrivit studiului efectuat de Institutul eMarketer și publicat la 19 noiembrie 2013,

aproape o cincime din populația planetei, reprezentând 1,61 miliarde de persoane, a utilizat o

reţea de socializare cel puţin o dată pe lună, în creştere cu 14% faţă de 2012. În acest ritm,

numărul utilizatorilor reţelelor de socializare Facebook, Twitter, Instagram, Reddit şi Tumblr

ar putea ajunge la 2,33 miliarde până în anul 2017, a precizat Institutul într-un comunicat.

“Globalizarea poate fi localizată într-un continuum, alături de local, naţional şi regional. La

2 Castells M,. The Network Society: A Cross-Cultural Perspective. Edward Elgar (2004) p. 3

16

un capăt al continuumului se află relaţiile şi reţelele sociale şi economice organizate pe bază

locală şi/sau naţională; la celălalt capăt se află relaţiile şi reţelele sociale şi economice care se

cristalizează la scara mai largă a interacţiunilor regionale şi globale” (Held, 2004). Deşi

civilizaţiile umane au cunoscut evoluţia într-o relativă izolare şi dispuneau fiecare de un

anumit nivel de sofisticare socială, economică şi culturală, numărul şi calitatea contactelor

dintre ele era relativ scăzut. În societatea contemporană, “noile forme de comunicare, conferă

indivizilor, dreptul de a depăşi graniţele geografice care, altădată, ar fi împiedicat orice

contact, şi oferă un acces la un set de experienţe politice şi sociale la care individul sau

grupul, se poate să nu fi avut niciodată acces” (Giddens, 1984).

Rolul noilor tehnologii în sfera relaţiilor publice

Noile tehnologii au implicaţii majore pentru relaţiile publice. Indiferent de forma în

care apar (bloguri, podcasturi sau videoclipuri pe Youtube), Internetul şi rețeaua World Wide

Web au transformat modurile în care publicul are acces la informaţie.

Cele mai importante din punct de vedere al impactul şi implicaţiilor acestor tehnologii

în sfera relaţiilor publice sunt patru mari secțiuni:

a) impactul tehnologiei asupra modului în care specialiștii în relaţii publice îşi

practică meseria;

b) implicaţiile tehnologiei asupra conţinutului şi mesajelor dezvoltate şi

transmise prin intermediul practicilor de relaţii publice;

c) implicaţiile tehnologiei asupra structurii organizaţionale a culturii şi a

managementului;

d) impactul tehnologiei asupra relaţiilor dintre organizaţii şi publicul lor.

Fenomenul rețelelor sociale

Una dintre observaţiile care trebuie făcută este că între diferitele tipuri de rețele

sociale, de multe ori diferența poate fi neclară, iar termenii sunt adesea folosiți ca fiind

sinonimi. Pentru a evita complexitatea inutilă, folosim termenul de "rețele sociale", în această

lucrare, pentru a defini categoria largă de rețele și mass-media.

Utilizarea acestor rețelele trebuie să fie susținută de obiectivele de afaceri, de obiective clare.

O organizație trebuie să determine ce se dorește de la angajamentul față de rețelele sociale și

cât de activ se dorește să fie rolul acestora, sau să fie pregătite să ia seamă de acestea, în

modelarea agendei de comunicare. Însăși natura de social networking face posibilă

17

diseminarea, iar pentru a ajunge la consumatori, are nevoie de mai mult de o abordare

orientată, decât o comunicare tradițională, altfel companiile pot găsi ele însele posibilitatea de

a adopta o "abordare de discernământ", care poate fi ineficientă și costisitoare. Organizațiile

trebuie să fie pregătite să se angajeze. După cum sugerează și numele, rețelele sociale

necesită persoane fizice și companii pentru a socializa în mod activ și pentru a comunica.

Cercetarea sociologică a comunităţilor virtuale. Consideraţii metodologice

Întrebat fiind cum reușește să strângă o comunitate precum cea de pe Facebook, Mark

Zuckerberg, fondatorul acesteia, a spus că acestea există, important este să le pui la dispoziție

instrumentul necesar, o "organizație elegantă".

Tratarea din punct de vedere sociologic a comunităților virtuale formate pe Internet,

în jurul unor rețele de socializare, trebuie să țină seama de particularitățile acestora, cu

accente atât pe comportamentul indivizilor, cât și pe temporalitatea lor, într-o lume puternic

afectată, dar și implicată în sfera informatică. Odată cu apariția rețelelor sociale, în spațiul

virtual s-au dezvoltat și instrumente specifice de măsurare și analiză, precum PAJEK,

UCINET sau SocNetV. Aplicațiile modelelelor de investigare a rețelelor sociale, cu referire

directă la cele ce vizează blogosfera, pot fi cele prin care se realizează o evaluare periodică a

blogurilor, utilizând folosirea unor softeware-uri de monitorizare (crowler), care să identifice,

stocheze și updateze informaţiile relevante și specifice. Acest tip de abordare vizează în

principal societatea ca agregare de indivizi şi comportamente individuale, cunoaşterea fiind

furnizată prin analiza unor mase critice de date înregistrate pe baza acestei filosofii (Critical

Mass How One Thing leads to Another, Ball, 2004).

Odată cu dezvoltarea reţelelor, au apărut şi s-au diversificat noi roluri. De exemplu, pe

lângă utilizatori, teoria actor – reţea, distinge între intermediari – agenţi, care produc

mişcarea unor forţe fără interes pentru transformările produse şi mediatori, entităţi care

produc şi multiplică diferenţe (Latour, 2005), astfel că spațiul online nu este o simplă

translatare a reţelelor din ”lumea reală”, ci o creaţie/variaţie continuă, pe baza principiului

includerii noilor aplicaţii şi utilizări într-o lume care extinde şi amplifică, prin facilităţi de

conectare, autonomia indivizilor (networked individualism, Wellman, 2002). Astfel,

societatea de reţele este modelată de tiparul tehnologic şi noile roluri care pot fi atribuite atât

actorilor umani şi semnelor de interacţiune pe care le multiplică între ei în spaţiul de reţele,

18

cât şi celor non – umani - aplicaţii, dispozitive, programe, gestiune, care influențează direct

sau indirect comportamentele membrilor rețelei3.

O caracteristică a datelor obţinute online este dată de posibilitatea identificării sursei

(„traceability”) cu ajutorul utilizării unui motor de căutare, în cazul în care textele sunt citate

exact. În consecinţă, majoritatea cercetărilor prezintă datele în format agregat pentru a evita

deconspirarea autorilor (Frank, 2004).

Social media și sinele virtual

Tehnologiile contemporane reconstituie natura şi forma societăţilor, generând un nou

cadru de interacţiune între comunităţi. În acest context se asigură interconectarea

transregională, extinderea reţelelor de activitate şi putere socială, ceea ce implică posibilitatea

acţiunii la distanţă.

Deşi civilizaţiile umane au cunoscut evoluţia într-o relativă izolare şi dispuneau

fiecare de un anumit nivel de sofisticare socială, economică şi culturală, numărul şi calitatea

contactelor dintre ele era relativ scăzut. În societatea contemporană, “noile forme de

comunicare conferă indivizilor dreptul de a depăşi graniţele geografice, care, altădată, ar fi

împiedicat orice contact, şi oferă un acces la un set de experienţe politice şi sociale la care

individul sau grupul se poate să nu fi avut niciodată acces” (Lupton, 2012 și Giddens, 1984).

Site-urile populare de rețele sociale schimbă modul în care interacționăm unii cu alții,

nu numai în formarea, dar și în ceea ce privește menținerea relațiilor.

3 http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/23032/La-inceput-a-fost-blogul.html#ixzz38ZMtFB00

Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook

19

Blogul în contextul globalizării

În contextul globalizării, este evidentă apariţia unui nou model de interacţiune socială,

nu numai la nivelul publicului larg, dar şi în spaţiul guvernamental, precum şi în cel

corporatist. Acest model este bazat pe arhitectura reţelelor sociale şi induce certitudinea

faptului că oamenii nu mai pot funcţiona singuri într-o lume tehnologizată, astfel încât

încrederea, reciprocitatea şi cooperarea devin valori esenţiale în procesul adaptării

permanente la schimbările succesive ale noului mediu social, creat prin intermediul

platformelor online (Newman, Park, 2003).

Dezvoltarea reţelelor sociale prin intermediul blogurilor poate fi privită ca un nou

mecanism social, care influențează dinamica fenomenelor macro - societate. Astfel, încă de la

începutul secolului 20 şi pe parcursul secolului 21, modalităţile de comunicare de la nivelul

societăţii au început să se schimbe în mod fundamental (Grafton, Maurer, 2007b). Apariţia

reţelelor sociale promovate prin intermediul platformelor online a permis dezvoltarea unui

nou tip de interacţiune între utilizatori, pe baza tehnologiilor informatice şi a accesului la

internet, precum şi apariţia implicită a unor noi tipuri de comportamente (Dijk, 2006: S. 175).

Evoluția tehnologiei informației și comunicațiilor din ultimele decenii a determinat

modificări în planul vieții sociale, ca urmare a utilizării acestora la scară din ce în ce mai

largă, atrăgând reprezentanți din diferite grupuri sociale și profesionale, fără o delimitare

geografică clară.

Tendinţe în câmpul de cercetare

În paralel cu dezvoltarea rapidă a blogulului ca gen de comunicare, un volum

considerabil de cercetare a fost efectuat asupra utilizărilor și influenţelor blogurilor. Diverși

autori au prezentat concluziile empirice cu privire la caracteristicile socio-demografice ale

bloggerilor, precum și motivațiile și obiceiurile lor (Schmidt, 2007). Conform acestor studii,

majoritatea blogurilor sunt de tip jurnal personal, care se ocupă cu experiențele și reflecțiile

personale ale bloggerilor.

Printr-o înregistrare de tip blogging (care ar putea consta în selectarea, editarea și

crearea de rețele), bloggerul realizează:

1. aspecte ale normelor de comunicare,

20

2. (re)stabilește relații sociale și

3. stabilizează sau schimbă modul în care software-ul utilizat de el pentru a realiza

înregistrarea este proiectat și manipulat (Hsu, Lin, 2008).

Blogul - un fenomen social în contextul revoluţiei web.2

Revoluția reţelelor sociale prin intermediul blogurilor poate fi interpretată ca un nou

mecanism social, influențând dinamica fenomenelor comunitare prin transformarea normelor

existente în funcţie de situaţii, culturi şi, nu în ultimul rând, de societăţi.

Blogul devine o nouă şi, în curând, cea mai uzuală formă de “comunicare orală”, iar

blogosfera - definită ca sumă a tuturor blogurilor - creşte într-un ritm ameţitor, având

parteneri de la vârsta adolescenţei, până la directori executivi şi preşedinţi (CEO) sau

politicieni dornici să îşi promoveze ideile într-un contact permanent cu publicul ţintă -

respectiv userii serviciilor paginilor de web şi internauţii care citesc blogurile (Donk, 2004: S.

116). Acest nou fenomen social care porneşte de la premisa unui stil de comunicare total

diferit de cel preexistent, prin fluidizarea trecerilor frecvente din lumea reală în lumea

virtuală, a generat un adevărat proces revoluționar, respectiv ceea ce oamenii de ştiinţă

numesc o a doua generaţie a Internetului. Pornind de la această premisă, oamenii pur şi

simplu nu mai au nevoie să îşi părăsească casele pentru a participa la o revoluţie, aşa cum nu

s-a întâmplat aproape niciodată în istoria omenirii (Drezner şi Farrell,2004). Cei ce utilizează

blogul pot deveni adevărați lideri de opinie în cercul apropiat al prietenilor, familiei, colegilor

de serviciu, dar și pentru audiența pe care sunt capabili să o atragă prin intermediul propriilor

lor bloguri.

Impactul blogurilor din perspectivă sociologică

Sociologia digitală face posibilă adunarea articolelor într-un singur loc ca o resursă

pentru alții, care ar putea fi interesați de utilizarea social media în activitatea lor academică,

dar și pentru cei care ar putea fi interesați de ceea ce ar putea oferi sociologia digitală

(Murthy, 2008a)4.

4Arun C. Murthy, membru al Apache Hadoop PMC (o platformă de bază de date) și lucrează în

proiecte precum NextGen MapReduce (YARN). Arun a fost responsabil pentru mai mult de 42,000 de servere

pentru Yahoo.

21

Potrivit lui Deborah Lupton (Universitatea din Canberra), cele trei motive principale

pe care trebuie să le folosească media socială, ca parte a practicii academice profesionale,

sunt:

de cercetare: să afle alții despre mine, pentru a afla la rândul lor despre cercetările

altora și a aduna materiale pentru a sprijini propria cercetare.

creativitate: utilizarea social media poate fi o modalitate foarte bună de a crea un

produs și de a împărtăși experiența, într-o formă vizuală plăcută.

de angajament: social media oferă un mod accesibil de a dialoga cu alte cadre

didactice universitare și alte persoane neimplicate în învățământ. Regulile de

realizare a postărilor pe bloguri.

Norme şi standarde de comunicare în blogosferă

O mare parte din bloguri se concentrează pe relaţiile interpersonale, mai curând decât

pe conţinut, actorii sociali acordând prioritate comunicării de rutină în practicarea blogging-

ului. Cu toate acestea, practicile și textele sunt strâns legate, regulile de selecție și de

publicare putând influența forma și conținutul blogurilor personale, în timp ce normele de

rețea influențează forma întregii blogosfere (Wade, Sharp, 2013).

Caracteristici ale blogurilor

Primele bloguri au avut trei caracteristici principale:

- au fost organizate cronologic,

- au conținut link-uri către site-uri de interes de pe web și

- au integrat comentarii sau link-uri.

La început, bloggerii au fost cei care erau familiarizați cu navigarea pe web, designeri

sau programatori care lucrau în industria de tehnologie informatică. Nu numai că ei trebuiau

să fie în măsură să localizeze informațiile de pe Web, înainte ca motoarele de căutare să

devină la fel de accesibile cum sunt astazi, dar trebuiau să fie în măsură să îşi creeze propriile

pagini în limbaj HTML5.

5Hyper Text Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor

web ce pot fi afișate într-un browser. Scopul HTML este mai degrabă prezentarea informațiilor, paragrafe,

fonturi, tabele ș.a.m.d., decât descrierea semanticii documentului.

22

Cei mai mulți specialiști vor defini blogurile pe baza cronologiei lor inverse, pe

actualizarea lor frecventă și, în funcţie de combinațiile de legături, cu un comentariu personal.

Elementele de bază pentru blogging sunt, aşa cum le identifică unii bloggeri (de exemplu

Meg Hourihan)6, acelea că "dacă ne uităm la conținutul weblog-urilor, putem observa un

numitor comun împărtăşit de toţi bloggerii - acesta este formatul". Toate blogurile conțin

intrări datate, începând cu cele mai recente și majoritatea includ link-uri externe. Blogurile

sunt compuse din "postări", care includ: o dată, o clasificare și, de multe ori, un link pentru

comentarii și numele autorului, mai ales în cazul în care mai mulți autori contribuie la

respectivul blog.

Cronologia inversă și identificarea momentului în timp, data la care s-a făcut intrarea,

duce la etichetarea postării create şi la punerea în prim-plan a actualizărilor aduse pe blog.

Sub aspectul limbajului, amprenta timpului este reprezentată de către utilizarea în scriere a

timpului prezent, care, alăturat unor înregistrări datate, permite reconstruirea evenimentelor

sub forma unor intrări de tip jurnal.

Acțiunea pragmatică a blogurilor

Din punct de vedere social, când bloggerii vorbesc despre blogging, două teme

relevante sunt omniprezente: auto-exprimarea și dezvoltarea la nivelul unei comunităţi.

Aceste două teme se potrivesc foarte bine funcțiilor intrinseci și extrinseci explorate

de autori. Divulgarea experiențelor personale nu ar trebui să fie înțeleasă ca un simplu act de

dezvăluire a unei identități pre-existente, ci mai degrabă, ca un efort constitutiv.

Sinele virtual este "dezvăluit" ca o construcție, eventual ca un experiment, care se

conturează la un anumit subiect sau o asumare de poziție. Într-un blog, de la construcția

identitară la descrierea unui eveniment în curs de desfășurare, raportarea la sine este

prezentată ca o realizare continuă (Nardi u.a., 2004b).

Ca formă de auto-expresie, blogul este un instrument remarcabil printre unii

utilizatori, care le oferă aceeași oportunitate ca un talk-show de televiziune, ce oferă

participanților posibilitatea de a spune poveștile printr-un forum mediat, beneficiind de un

potențial de diseminare a informaţiei destul de mare, deși distant și invizibil.

6Meg Hourihan este cofondator al Pyra Labs, compania care a lansat software-ul blogging-ul Personal

Blogger, care a fost achiziționată de către Google; co-fondator al Kinja, împreună cu Nick Denton de Gawker

Media. A scris We Blog, Editura Publishing Online with Weblogs (ISBN (ISBN 0-7645-4962-6).

23

Bloggerii consideră atât intrările de pe blog, cât și comentariile proprii, drept un

mijloc de auto-exprimare; sunt modalități de a încuraja ”o voce unică, o atitudine clară, o

motivație clară” (Graham, 2002), de a explora interesele vechi și de a descoperi altele noi

(Blood, 2000 ), pentru a oferi un "forum de discuţie pentru a îmi face auzită vocea din capul

meu" (Powazek, 2002), sau ca un "experiment de auto-exprimare" (Barrett, 1999).

Construcția identității și fenomenul “EU”

Cu siguranţă, toate aceste premise ne indică faptul că ne aflăm într-o nouă etapă a

istoriei Internetului. Utilizarea şi crearea blogurilor a determinat apariţia fenomenului “Eu”,

fenomen social datorat, în parte, tendinţei actuale de alcătuire de topuri, ce fac referire la cele

mai reprezentative personaje ale mediului de afaceri (McMillan, Chavis, 1986a).

Astfel, în iunie 2006, “Business 2.0 magazine” a realizat un top al primilor 50 oameni de

afaceri. Lista a inclus nume deja consacrate, ca Bill Gates, Oprah Winfrey, Steve Jobs,

Rupert Murdoch, the “Google Guys”, însă în vârful listei a apărut un surprinzător “Eu”.

Staff-ul revistei a motivat această alegere apreciind că “Eu” reprezintă atât utilizatorii, cât şi

consumatorii, creatori ai noului fenomen social reprezentat de blog. În decembrie 2006, staff-

ul editorial de la “Time magazine” a nominalizat fenomenul “Eu”, drept “persoana anului”.

Revista a recunoscut astfel eforturile colective a milioane de persoane care, prin noile

tehnologii media, au ajuns să influenţeze modul în care ne desfăşurăm existenţa. Din nou,

conceptul “Eu” se referă la “noi toţi”, adică persoanele care, prin eforturile lor, au determinat

descoperirea “noii democraţii digitale, care lucrează pentru nimic şi care strivesc banalul

propriului nostru joc” (Grossman, 2006).

De asemenea, în decembrie 2005 “Business Week magazine” a anticipat

transformarea generaţiei actuale de tineri din “MySpace Generation” în “Generation @“,

datorită felului în care adolescenţii trăiesc confortabil atât în “lumea reală”, cât şi în cea

“virtuală” , accesată prin intermediul web site-urilor (Grossman, 2006).

Caracteristicile blogului comparativ cu alte reţele de socializare

Reţelele sociale sunt spaţii publice caracterizate de anumite aspecte particulare ale

informaţiilor despre utilizatori.

Informațiile postate devin perene și pot rămâne stocate; posibilitatea ”search-ului”

este sporită, lesne putând identifica obiectul căutării; conţinutul digital este replicabil, iar

audienţa sau publicul sunt invizibile.

24

Reţelele sociale sunt centrate pe construirea de relaţii și conexiuni de comunicare şi

nu pe baza unor interese comune.

Un website, în cele mai multe dintre cazuri, reprezintă o colecţie statică de documente

-informaţie, care, de cele mai multe ori, este percepută de vizitatorii site-ului ca o broşură fără

viaţă, statică, paginile sale fiind scrise, de cele mai multe ori, de către autori anonimi într-un

stil impersonal, asemănător celui din relaţiile publice.

Spre deosebire de website, blogul aduce o notă de “autenticitate” acestuia, întrucât

utilizează un ton mult mai personal, asemănător unui angajament personal (Lasica, 2001)

(Draper, Turnage, 2008). Cu alte cuvinte, blogul poate fi diferenţiat de website întrucât

reprezintă un vehicul web care poate fi updatat mai uşor.

Blogul este un jurnal online care poate fi adaptat în mod regulat, cu modificări/intrări

afişate într-o ordine cronologică. Deoarece în momentul de faţă blogurile includ nu numai

text, dar şi materiale video şi audio, este agreat de comun acord faptul că dacă un individ

postează articole şi item-uri online, acestea nu reprezintă în mod automat un blog.

Tipuri de bloguri.

Funcție de popularitate, dar mai ales de tematica abordată, am identificat mai multe

tipuri: personale, de comentarii, temporare, de tip jurnalistic, politice, corporaționale, hobby,

de tip religios, de grup, de călătorie, și exemplele pot continua.

Anonimatul din comunicarea virtuală

Blogurile reprezintă un domeniu fascinant pentru înțelegerea datelor care oferă extrem

de largi oportunități pentru cercetarea sociologică. Comunicarea se realizează între persoane

în lumea virtuală cu precădere în locurile în care se discută folosindu-se doar textul (așa este

cazul cafenelelor xStarbucks, al IRC-urilor (Internet Relay Chat), al mesageriei instantanee

(instant-mail) sau poștei electronice (e-mail) (V. Shah, Nojin Kwak, R. Lance Holbert, 2001).

Comunicarea în aceste spații virtuale se face depinzând de site-ul respectiv, pe

anumite teme sau doar sporovăind “de toate”, în diferite limbi (cel mai des utilizate în lumea

virtuală sunt engleza și japoneza), folosindu-și numele real sau o poreclă (nickname),

sincronic, persoanele aflându-se în același timp în fața computerelor, trimițându-și mesaje

care ajung de la unul la altul, fie aproape instantaneu, fie în decalaj de câteva secunde, sau

asincronic (sunt site-urile în care cel care lasă un mesaj, poate primi răspuns dupa o perioadă

mai îndelungată de timp).

25

Modul de a comunica depinde de alegerea fiecăruia. Este o formă ușoară de a intra în

contact cu alte persoane, pe care, până la urmă, ajungi să ai impresia că le cunoști, deși nu te

implici aproape deloc în viața lor, fiind uneori extrem de departe (el-Nawawy, Khamis,

2011).

Pe de altă parte, este un mediu destul de impersonal, care asigură o mult mai mare

protecție decât o relație “pe bune”; cu alte cuvinte, poți să spui cam orice, că oricum nu ți se

poate întampla ceva foarte grav.

Acest lucru duce evident la abandonarea, în multe cazuri, a formalismelor și a politeții

excesive și la expunerea ideilor personale cu mai multă ușurință (aici este permis să tutuiești

persoane la care, în viața de zi cu zi, nici măcar nu te-ai putea gândi).

Dupa cum se observă, este foarte importantă posibilitatea de a te exprima cât mai

liber, cât mai direct și, se pare, mai profund. Aici acționează ceea ce John Suler a numit

“efectul dezinhibant al comunicării online” (Suler).

În lumea virtuală poți fi anonim, fără nume și identitate. Orice zici sau faci nu poate fi

legat direct cu viața ta. Această lipsă a vulnerabilității, a responsabilității are un rol puternic

în dorința de a te deschide celuilalt. Dar și atunci când activezi sentimente negative, ți se pare

că nu trebuie să îți mai asumi responsabilitatea pentru faptele tale. Aceasta este ceea ce

psihologii numesc “disociere”, o ruptură a Eu-lui (Agger, o. J.).

Nu trebuie să-ți însușești comportamentul, cuvintele tale, din lumea virtuală; nu

trebuie să le alături, cu adevărat, personalității tale. Este vorba aici de o puternică sciziune

între lumea interioară și cea exterioară (Tian, 2013).

Apoi este invizibilitatea, deoarece poți spune celui cu care comunici în lumea

virtuală: nu mă poți vedea! De multe ori, pe Internet, în timp ce navighezi sau intri într-o

cameră de discuții, se poate ca oamenii să nici nu știe că tu ești acolo dacă selectezi o

comandă -''invisible''- cu excepția ''stăpânului'' locului (Bargh u. a., 2003b). Este ușor de

înțeles ce curaj dă această invizibilitate de a merge în diferite locuri sau de a face lucruri, pe

care altfel, nu le-ai face.

În cyberspace, avem de fapt o dematerializare a corpului, o "evaporare" a suportului

fizic pentru ca indivizii să se poată contopi cu virtualul. Unii sociologi francezi (Philip

Breton) sugerează că prin utilizarea internetului, corpul devine o adevărată povară şi că trupul

este separat de spaţiul în care se desfaşoară “acţiunea” (căutarea informaţiilor, utilizarea chat-

ului, email-ului etc). De altfel, în societatea modernă omul poate lucra de la distanţă, fără a fi

26

nevoie de prezenţa fizică. Am putea astfel argumenta că virtualul este departe de a valoriza

corpul şi că, mai mult decât atât, chiar îl respinge.

Pe de altă parte, Marshall McLuhan (1997, cap.2) sugerează că tehnologia este o

extensie a corpului şi, astfel, indivizii pot ajunge mult mai uşor acolo unde, altă dată, le era

dificil să pătrundă. “Respingerea corpului ”datorată Internetului este o atitudine extremă.

Există și încercări de “digitalizare” a corpului fizic. Un exemplu este avatarul de pe Yahoo

Messenger care permite utilizatorilor să-şi asocieze o persoanalitate digitală care le seamănă

fizic.

Un alt element important în comunicare îl constituie asincronicitatea. În comunicarea

din viața reală, reacția celuilalt la ceea ce spui tu este foarte importantă pentru modul în care

va decurge conversația; feed-back-ul este foarte important în procesul revelării de sine într-o

discuție.

Când comunicarea pe net nu se realizează în timp real (deci este o comunicare

asincronă), cum este cazul blogului sau al e-mail-ului (reacția sau răspunsul îl poți primi și

după lungi perioade de timp, după cum alege cel care trebuie să dea răspunsul), atunci se

produce un efect dezinhibant. Și asta pentru că, din perspectiva celui care trimite un mesaj și

așteaptă răspunsul, nu trebuie să aibă de a face imediat cu acel răspuns, cu reacția

partenerului de discuție.

În viața “virtuală“ este ca și cum ai spune cuiva ceva ce are mare ''greutate''

sufletească și, după ce ai spus acel lucru, poți suspenda discuția (timpul) și să te întorci la

discuție abia atunci când te simți pregătit sa afli răspunsul (Bargh u. a., 2002).

Această întârziere a feed-back-ului poate duce la o aprofundare a fiecărui moment al

discuției, la o trăire mai adâncă a ceea ce simți și gândești, sau te poate ajuta să nu reacționezi

impulsiv. Dar poate duce și la o ușurință în a te preface sau la un fel de lașitate în relațiile cu

ceilalți (poți lăsa un mesaj personal, important și chiar ostil, iar apoi să fugi).

Nu mai puțin importantă este și amplificarea efectului psihologic al introspecției, pe

care îl putem întâlni adesea în viața de zi cu zi (Cano-Viktorsson, 2010).

Oamenii au uneori tot felul de ”discuții” în imaginația lor, căci acolo se simt liberi să

spună tot felul de lucruri pe care nu le-ar spune în realitate.

Și o ultimă caracteristică a comunicării în lumea virtuală este neutralizarea statutului

social. Adesea, vorbind într-o ”cafenea” pe Net, se prea poate ca mulți să nu-și cunoască

poziția socială și astfel aceasta (poziția socială) nu va avea un impact precum în lumea

întâlnirilor directe. Fiind invizibili, oamenii nu știu dacă partenerii lor de discuții sunt un

27

președinte al unei companii stând la birou sau un simplu om stând relaxat acasă în fața

computerului. E adevarat și că poziția socială a cuiva se poate reflecta în modul de a

comunica a fiecăruia, dar adevărata superioritate o au aici cei care se pricep mai bine în

comunicarea textuală, cei care cunosc mai bine tehnica și cei care au idei mai bune (Chayko,

2002).

Un mare avantaj este că diferențele de poziție socială, rasă, gen sau bogăție, nu mai

joacă un rol major. De obicei, oamenii se blochează, de pildă, când se află în fața unei figuri

autoritare (frica de dezaprobare, de pedeapsă), dar în rețea, oamenii pornesc de la un statut

egal și sunt mai deschiși la vorbă.

În cazul avantajelor amintite, avem de făcut, dupa o analiză mai atentă, și unele

remarci negative; în ultimul caz, de pildă, nu putem să nu atragem atenția asupra pierderii

unei autorități în cadrul relațiilor interumane de pe Net, care este destul de periculoasă pentru

formarea și menținerea unor valori stabile - o valoare ca să fie stabilă trebuie să fie susținută

de o puternică autoritate (Riha, Maj, Global, 2010: S.20).

Când McLuhan a lansat metafora satului global, oamenii care stăteau în fața

televizorului sau radioului nu creau imaginea unui sat; ei puteau comunica între ei doar dacă

întâmplător se aflau în aceeași cameră (de aceea, a remarcat Paul Levinson, ei creau mai

degrabă ideea unui sat (Chen u. a., 2002). Lipsea total sensul interactiv atât de necesar unui

sat. Dar acum imaginea lui McLuhan ia formă, prin apariția rețelei mondiale de calculatoare,

care face ca într-adevar lumea să arate asemenea unei curți în care fiecare poate să comunice

cu fiecare într-un mod rapid, plăcut și eficient. Aceasta este esența uriașei forțe pe care

autorul o definește drept ”proximitate electronică”; anularea distanței dintre oameni, datorită

internetului, datorită vitezei cu care circulă informația (Phinney, 2000).

La prima vedere, nu putem decât să ne bucurăm că oamenii se pot apropia și mai mult

datorită proximității electronice; dar, sunt și pericole pe care le poate ridica această apropiere

dintre oameni. Deși comunicarea pe Net are multiple aspecte pozitive, nu puțini sunt cei care

au găsit și multe aspecte negative.

Cea dintâi, și care este de la sine înțeleasă, e lipsa elementelor comunicării non-

verbale din cadrul comunicării în lumea virtuală. Tonul vocii, volumul acesteia, ritmul, vor

face ca ceilalți să sesizeze emoțiile negative (mânie sau agresivitate), fără a mai aminti de alte

mesaje transmise prin limbajul trupului (la ora actuală, cercetatorii au descoperit aproape un

milion de semne și semnale non-verbale) (Kline u. a., 2005).

28

Conform lui John Suler, cyberspațiul este un spațiu tranzitiv, asemenea unei uși care

lasă să treacă tot felul de fantezii și în care oamenii își pot explora mai bine propria identitate

(Suler). Un internaut i-a spus psihologului: ”Peste tot pe unde mă duc pe Internet, dau de

MINE!”

Datorită lipsei întâlnirii față în față, modul în care oamenii își manifestă propria lor

personalitate se schimbă: ”Comunicarea prin textul tastat te ajută să poți alege fie să fii tu

însuți, fie să îți exprimi doar părți din personalitate, fie să îți asumi identități imaginare sau să

rămâi complet anonim”. În foarte multe locuri de pe internet poți sa-ți iei orice nume dorești

și îți poți crea propriile tale personalități ”avataruri’’ (un fel de costum, o mască, pe care o

creează Internautul după propria dorință și fantezie).

Anonimitatea îl ajută să se dezinhibeze. Unii își exprimă și o serie de nevoi și emoții

neplăcute pentru partenerul de discuție.

Masca anonimatului trebuie lăsată la o parte pentru pericolul unei alienări a persoanei

(Qian, Scott, 2007).

Acest fenomen este îngrijorător pentru că mulți tineri își petrec timpul liber pe blog

sau chat și conversează ore întregi cu parteneri ocazionali, pe care îi vor uita imediat ce vor

închide calculatorul.

Internetul oferă numai iluzia electronică a aproapelui. Chiar dacă Internetul rezolvă

problema comunicațiilor între oameni, el nu va rezolva niciodată problema comunicării și a

sentimentelor interumane.

Anonimatul face ca, din nefericire, să nu poți fi sigur de celălalt, să te întrebi dacă e el

cu adevărat, sau doar imaginea pe care și-a creat-o el sau tu însuți despre el, din imaginație.

Este posibil ca persoanele reale ce se află în spatele personajelor să înceapă să se raporteze la

lumea reală ca la una dintre multiplele posibilități de manifestare. Înghesuirea multor oameni

într-un spațiu extrem de îngust nu duce la fenomene ale dezumanizării doar prin mijlocirea

factorilor de epuizare și eșuare a relațiilor interumane, ci declanșează și comportamente în

mod nemijlocit agresive. Frustrarea pe care individul o resimte, într-o societate plină de

provocari, poate duce la o excitare a puterii intime și de aici valul de violență care cuprinde

uneori marile orașe și nu numai.

Blogurile - comunități virtuale

În general, comunitățile virtuale au atât importanță socială, cât și practică. Nu toate

grupurile virtuale sunt comunități virtuale.

29

Jones (1997) susține că cercetătorii trebuie să diferențieze între tehnologia prin care

există grupul virtual și comunitatea virtuală (Jones, 1997); el definește localitățile virtuale

drept un “colac virtual” în care oamenii interacționează (Godwin-Jones, 2008). Folosind

analogia cu arheologia pentru a dezvolta modelul său, Jones susține că putem înțelege

comunitățile virtuale prin efectele culturale produse: anunțuri, structura și conținutul

mesajului.

Putem considera o așezare virtuală atunci când există:

a) un număr minim de persoane

b) interacțiuni publice

c) o varietate de comunicatori

d) un nivel minim de membri subscriși pe o perioadă de timp.

Deși comunitățile virtuale și așezările virtuale sunt conceptual separate, în cazul în

care există o așezare virtuală, va apărea și o comunitate virtuală; sentimentele și relațiile

sociale care se dezvoltă în cadrul virtual disting o comunitate virtuală de un grup virtual

(Jones, 1997).

Blanchard și Markus ( 2003) susțin că sentimentul de comunitate este o caracteristică

esențială a comunităților virtuale. În esență, așezările virtuale sunt necesare, dar nu suficiente

pentru o comunitate virtuală. Acesta este sensul de comunitate, care distinge comunitățile

virtuale de simplele grupuri virtuale.

Unii cercetători au argumentat chiar că aceste comunități virtuale ar putea permite

oamenilor să se conecteze cu alții din întreaga lume, cu care împărtășesc interese similare

(Wellman & Giulia, 1999). Acest lucru nu ar crea în mod necesar un sat global, dar va

extinde statutul unei persoane la nivel planetar (Hampton & Wellman, 2001).

Pe masură ce oamenii au devenit mai conectați cu alte persoane prin aceste comunități

virtuale, vor profita de beneficiile de relații sociale cu alții (Hercheui, 2011).

Mai mult, la nivel local, cercetătorii au susținut că aceste comunități virtuale pot

crește implicarea în cadrul comunităților față-în-față a oamenilor prin creșterea participării

democratice și a activismului comunitar (Bakardjieva & Feenberg, 2002; Blanchard & Horan,

1998, Schuler,1996). Deci, există argumente și dovezi ale efectelor sociale pozitive de

existență, apartenență și participare a comunității virtuale.

Prin intermediul prezenţei pe Internet, oamenii învaţă să comunice mai repede şi mai

bine, preocupările personale şi profesionale, tradiţiile şi obiceiurile fiind într-o modificare

permanentă: se constituie „comunităţile virtuale”, bazate pe interese comune sau se

30

facilitează contactul şi colaborarea între organizaţii; se iniţiază contacte cu mai mulţi oameni

- individual sau în masă - într-un mod mai simplu şi se pot dezvolta canale noi de colaborare;

accesul la informaţii se face în mod diferit, fiind important faptul că sunt recepţionate rapid,

în forme variate şi din mai multe surse (Balaban et al., 2009).

Astfel, un aspect important al unei astfel de comunicări este acela că determină

participanţii la actul de transmitere şi recepţionare a informaţiilor să devină mai mult decât

simpli emitenţi, ascultători sau privitori, integrându-i într-un sistem dinamic (Borţun, 2012).

Putem conchide, deci, că unele bloguri, în special cele active, populare, blogurile de

referință, se pot încadra în definiția lui Jones, îndeplinind cerințele de a avea un nivel minim

de interacțiuni publice.

31

Rețele de management in domeniul sectorului public

Guvernarea presupune ”procese şi instituţii atât formale, cât şi informale care

ghidează activităţile colective ale unui grup”, în timp ce guvernul este cel care „acţionează cu

autoritate şi cel care creează obligaţii formale”(Schonberger; David Lazer,2007, b). Interesul

pentru „guvernare” în locul „guvernului” poate să ilustreze exemple concrete de colaborări

dintre guvern şi sectorul privat sau non profit. Scopul acestei colaborări este susţinut de faptul

că organizaţiile care nu fac parte din sfera de guvernământ posedă resurse în termeni de

capacitate şi / sau legitimitate care pot fi esenţiale în rezolvarea problemelor publice, astfel

încât colaborarea creşte abilitatea de a atinge scopurile publice propuse. De altfel, de-a lungul

istoriei moderne, guvernele au colaborat cu firmele private, asociaţii şi organizaţii caritabile

pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.

Sunt autori care consideră că era instituţiilor publice ca birocraţii puternice s-ar

apropia de sfârşit, deşi sistemele colaborative sunt fragile în situaţiile compepetitive de tip

win-win. În locul acestui model a apărut guvernanţa în reţea (Heritier,1999, Eberlein, Kerwer,

2005) sau „guvernarea prin intermediul reţelelor”7, cu ajutorul cărora oficialii

guvernamentali îşi redefinesc responsabilităţile într-un cadru definit de reţelele de parteneri

şi beneficiari ai politicilor publice, care modifică atât cultura organizaţională, cât şi

managementul resurselor umane, până la managementul programelor şi coordonarea

resurselor prin intermediul cărora să se asigure producerea de valori publice.

Actul de guvernare prin intermediul blogului (workblog)

Blogurile sunt folosite și aplicate de către organizații în încercarea de a valorifica tacit

cunoștințele lucrătorilor, din dorința de a dezvolta ’’o organizație inteligentă’’, ca parte mai

largă a managementului cunoașterii și a unei strategii de comunicare. Această activitate ar

putea juca un rol-cheie în competențele de dezvoltarea a cunoașterii de către lucrători, dar și

de sprijin pentru aceștia, în ceea ce privește aplicarea pe viitor a strategiilor de învățare și

perfecționare.

7 A Manager’s Guide to Choosing and Using Collaborative Networks, IBM Center for the Business of

Governmentg 2007, pag 8.

32

Noul spațiu oferit de "workbloguri" oferă organizațiilor acces la spațiile de rețea

pentru colectarea de informații și diseminare. Cu toate acestea, apar inerente în această

practică, anumite tensiuni care necesită o atenție din partea tuturor părților interesate.

Deschisă, relativ anonimă și democratică, natura "socială" a "blogging-ului"

reprezintă o cultură organizațională care ar putea crea noi ierarhii, dar mai ales reacții

negative față de actuala situație. Pe baza analizelor - inclusiv a conversațiilor postate pe

bloguri - a fost adoptată o politică de încurajare și mai ales de folosire de către organizații, ca

parte a strategiei lor de comunicare cu autorii de bloguri, dar introducându-se noțiunea de

"autoritate protejată".

Blogul - formă de implicare în politică

Conform lui Sorin Tudor (Tudor, Politica 2008:160), argumentele pentru care un

politician ar trebui să îşi facă intrarea în blogosferă sunt: notorietate , mediatizare,

corectitudine, diseminare, imagine.

Site-ul personal trebuie conceput ca o carte de vizită a unei persoane. Blogul însă

umanizează, deoarece înseamnă şi intrarea într-o comunitate; accesând un blog, se pot urmări

mesajele de susţinere ale unei persoane sau ale unul grup, se pot întări convingerile sau

acestea se pot schimba. Blogurile politice şi-au construit credibilitatea în timp şi au

demonstrat că au puterea de a fixa agenda publică în anumite momente.

Deocamdată, în România, astfel de site-uri active se pot număra pe degetele de la o

mâna. "Nu știu cât de repede se va schimba situația", spune Dorina Guțu (31)8. "Vom asista,

cu siguranță, la creșterea numărului de bloguri cu tematici politice, mai ales în timpul

campaniilor".

Putem anticipa că:

a) blogurile vor deveni o caracteristică mai stabilă în peisajul politic;

b) politicienii și alte părți interesate vor răspunde mai prompt și, în cazul în care vor

crede necesar, se va ajunge la cooptarea bloggerilor;

8 Dorina Guțu, în anul 2006, lector universitar, doctorand la Facultatea de Comunicare și Relații

Publice Ogilvy SNSPA.

33

c) în măsura în care blogurile devin mai influente din punct de vedere politic, ne

putem aștepta ca acestea să devină mai integrate direct în "politică, ca de obicei," pierzând o

parte din noutate și rapiditate în proces.

În timpul alegerilor prezidențiale din 2004, forţele politice majore au ales să

urmărească unii bloggeri și jurnaliști pentru analizele lor politice. În timpul ciclului electoral

din 2013, a crescut numărul de vizitatori ai blogurilor cu implicații sau cu mesaje referitoare

la campanie9.

Blogul de marketing este un fenomen impresionant de popular astăzi care va

continua să afecteze industria de marketing cu puterea sa de a influența în mod direct

publicul.

Blogul a revoluționat jurnalismul

Internetul a permis apariția unor forme alternative de jurnalism (bloguri, pagini

personale, comunicare online), care este practicat atât de jurnaliștii consacrarați, dar și de

anonimi. Credibilitatea informației, accesul la informație și independența actului jurnalistic

sunt valorile jurnalismului online, spune Camelia Beciu.

Conform profesorului Jason Gallo, de la Northwestern University, sunt numeroase

comentariile referitoare la potențialul blogurilor de a revoluționa jurnalismul, făcându-l mai

democratic, de a-l demistifica și a da la o parte cortina dintre redacțiile ziarelor și cititori.

Un principal "efect al blogului", care ar putea modifica permanent domeniul

jurnalismului, este crearea acelei bucle în timp real, a feed-back-ului virtual care descompune

barierele tradiționale dintre jurnaliști și public și obligă într-o mai mare măsură la o presă

responsabilă. Blogurile au potențialul de a afecta în mod concret masa de receptori, de a

contesta supremația și validitatea articolelor și opiniilor, aproape instantaneu.

Blogurile au fost descrise ca "do-it-yourself jurnalism", site-uri prin care un căutător amator,

cu o conexiune la Internet și un pic de know-how tehnic, poate intra în mediul public oferit de

Internet Web.

Blogurile sunt etichetate drept „noul jurnalism online”, un tip de jurnalism individual,

care tinde să ofere o comunicare participativă limitată (cel mai adesea este doar o persoană

9 http://www.guerilla.gugulanul.com/ sau http://stareanatiunii.com/category/diverse/anti-basescu-blog/

34

care îşi spune părerea despre anumite lucruri), dar furnizează multe informații şi comentarii

asupra conţinutului (Bardoel, Deuze, 2001: S. 213).

Utilizarea blogurilor în învățământ

Blogul este considerat un nou mod de învățare, care ar trebui preluat și dezvoltat de

profesori. Andy Williamson și Carolyn Nodder susțin și ei că educația este cu adevărat

revoluționată de internet dacă cei care vor ”preda” în noua lume vor ști să-i folosească

avantajele. Premiza de la care se pornește este aceea al celui de-al ”treilea spațiu”, pe care îl

definesc drept ”un tărâm neutru, departe de rolurile formale adoptate în familie, la locul de

muncă sau, în cazul nostru, în educație (iar un asemenea spațiu îl creează cafeneaua sau

centrul unei comunități), un al treilea spațiu mai puțin formal prin natura sa, dar unde

comunitățile se pot forma pe baza nevoilor de grup și al consensului”. Dar, cei cărora le este

benefic acest mod de a învăța sunt, în primul rând, potrivit celor doi autori, adulții, deoarece

marele avantaj în cadrul unui curs predat la o “masă de discuții” virtuală este implicarea

personală benevolă a fiecăruia, care este foarte ușor de realizat.

Un alt accent pus de autori este acela că folosirea celui de-al “treilea spațiu” trebuie

completată cu interacțiunea directă a oamenilor; ei văd în internet un extraordinar auxiliar

educațional pentru nivelul universitar.

Michael Dertouzos spune că un prim avantaj este tehnico-administrativ: se pot crea

pagini pe Net de către școli cu temele copiilor care să fie văzute și de părinți, iar bibliografia

ajutătoare să fie disponibilă la un singur click cu mouse-ul. Nu sunt de neglijat nici

“hiperdocumentele de cunoștinte”, care pot satisface foarte ușor dorința copiilor (și nu doar

a lor) de a învăța prin pasiunea descoperirii și a participării.

În lucrarea „Blogging”, David L. Hudson Jr., (2008, pag.64) spune că Internetul oferă

o piață de desfacere pentru studenții care se simt marginalizați la școală. Internetul poate

permite școlii să analizeze și să ia măsuri pentru problemele studenților. Oficialii din școală

ar trebui să evite demonizarea Internetului și încercarea de a utiliza controverse sau cenzură

în aceste situații. Este greu ca elevii să înțeleagă drepturile lor constituționale într-un mediu

care nu le respectă calitatea de cetățeni merituoși și nu respectă libertățile individuale.

35

Utilizarea blogului de către Biserică

Blogging-ul a devenit un fenomen și pentru biserică. Ca o nouă tendință în tehnologie,

dar cu impact în cultura noastră, în ceea ce privește lumea virtuală, Biserica este de multe ori

în urmă. Lumea bisericescă este mai lentă în adaptarea valului reprezentat de Internet, dar tot

mai mulți reprezentanți ai acesteia au început să realizeze puterea Web-ului. Blogging-ul este

o revoluție în comunicare, comunitate și în ceea ce am putea numi conversație autentică. Este

o revoluție pe care Bisericile nu își pot permite să le ignore. Interesant, ca Biserica Ortodoxă,

a adoptat acest fenomen și îl utizează în dialogul cu enoriașii10

.

Etnografia digitală

Lucrarea lui Mitchell Duneier "Sidewalk"(1999) a încălcat metodele tradiționale de

cercetare etnografică prin provocarea/invitarea "subiectului" cercetării să devenină critic în

procesul de cercetare (Duneier, 1999). El a permis respondenților să-şi exercite o parte din

dreptul lor de proprietate din cota lor emoțională și discursivă în proiectul de cercetare. Aşa

cum numărul cititorilor blogurilor continuă să crească de la an la an, acest mediu ar putea

crește exponențial consultarea în cazul unor respondenți.

Walker (2006: 130-1) observă că "blogurile academice de cercetare" pot fi în general

împărțite în trei categorii: "intelectuale", "bloguri de cercetare" și "bloguri pseudonim".

Blogurile de cercetare nu trebuie să se limiteze la publicarea de date, ci, mai degrabă, ar putea

fi folosite de către respondenți pentru a se angaja în ceea ce Saka numeşte "etnografie de

colaborare", în cazul în care comunitatea devine semnificativ investită în activitatea

cercetătorului, prin consultare și critică (Saka, 2008b). În acest fel, blogurile pot fi văzute ca

forțe cu potențial de democratizare în procesul etnografic.

Desigur, blogul, ca o sferă publică, intră încă în unele dintre aceleași capcane ale

sferelor publice offline, aceea a unei "hegemonii patriarhale persistente" (Harp și Tremayne,

2006: 259).

10

.http://www.gadgetreport.ro/blog/biserica-despre-bloggeri-utilizarea-blogului-se-face-pentru-sine-

sau-pentru-hristos/. Ieromonah Valentin Mîțu, Reguli de comportament în biserică, 29 ian. 2010,

lumeacrestinilor.blogspot.com/.../biserica-ca-locas-si-randuielile-de.html

36

Unele bloguri de cercetare actualizate în mod regulat au fost dislocate pentru a

consemna fie un timp real, de etnografie (invitația la comentarii), fie pentru a discuta despre

metodele etnografice digitale.

Chestionarele web au permis sondaje internaționale multi-site-uri la scară largă, care

ar fi epuizat întregul buget departamental în zilele de cercetare poștală.

Interviurile prin e-mail au adunat fluxuri bilaterale bogate de date de la respondenți altfel

inaccesibili.

Recent, se poate observa o creștere a interesului în domeniul sociologiei digitale şi în

special al fenomenului blogging-ului. Ultima decadă a înregistrat rapide dezvoltări în

domeniul tehnologiei informaţiilor, iar acestă lucrare se înscrie în tendința generală de

regăsire a metodelor digitale.

Din punctul de vedere al etnografiei digitale, aspectele legate de bloguri, din

perspectiva studierii spaţiului digital, sunt considerate ca posibile inversări ale rolurilor

tradiționale cercetător / respondent, dintre discipline, și sunt discutate ca un potențial subiect

care influențează sferele publice.

Blogul ca etnografie digitală

Un ingredient important al blogging-ului pare a fi tendința autorilor de a se simţi

confortabil cu auto-divulgarea în fața unui calculator, chiar și atunci când ei recunosc că alții

pot citi ceea ce scriu (Wallace, 1999).

Cercetătorii etnografici (Bortree, 2005), teoreticienii de internet (Chayko, 2007),

(Madden, 2008) sunt de acord când sugerează că interconectarea blogurilor poate facilita

îndeplinirea nevoilor emergente de conversație ale adolescenților și adulților utlizând lista de

prieteni. Pe un blog sau altă rețea socială, prietenii sunt persoane invitate la site-ul Web al

bloggerului. Cele mai multe site-uri de hosting de blog, dintre cele pe care le-am studiat, cer

ca potențialii prieteni să confirme aprobarea acestora și astfel să fie înregistrați, în acest mod,

public. De asemenea, nonbloggerii, pot facilita comunicarea cu autorii blogurilor prin

postarea de comentarii, care să permită un dialog interactiv.

Al doilea tip de analiză de conținut a fost făcut asupra codificărilor; aceasta s-a

concentrat pe tonul emoțional al intrărilor pe blog (pozitiv, negativ, neutru sau mixt),

prezența sau absența de blasfemii, descrierea de către blogger a ”eu-lui nonfizic” (în totalitate

37

pozitiv, în totalitate negativ, neutru, fără opinii sau mixt), auto-descrierea fizică a bloggerului

(atractiv, neatractiv, nici unul, ambele sau fără opinii), prezența sau absența referințelor la

anii adolescenţei bloggerului, descrierea unor stări de stres (de exemplu, o referire directă la o

astfel de situaţie; descrierea de modificări ale dispoziției sau alte tipuri de turbulență

emoțională), dar și tonul emoțional, de muzică, dacă este cazul. Această variabilă a fost

codificată ca optimist / fericit, trist / deprimant, romantic / îndrăgostit, inima frântă /

dezamăgit în dragoste, deschis sexual sau agresiv / furios.

Blogurile sunt în același timp înregistrări personale, dar și publice, care sunt

favorabile pentru narațiunea personală.

O limitare a acestui studiu a fost aceea că a trebuit să se bazeze pe auto-rapoarte ale

bloggerilor de informații cu caracter personal; unii bloggeri îşi pot denatura vârsta, care pot fi

coroborate doar într-o anumită măsură cu fotografii personale publicate și cu modul în care se

realizează narațiunea scriitorului.

Identitățile virtuale ale oamenilor reprezintă spectacole online, despre care ei doresc

ca alții să creadă că se bazează pe aspecte ale identității, care includ rasă, ideologie, sex,

naționalitate, etnie și religie. Într-o lume online, în cazul în care nu există limite spațiale, un

grup este limitat de identitățile virtuale ale oamenilor care alcătuiesc grupul (Mihălcescu,

Sion, 2010). Pentru o comunitate socială online, există probleme pentru identitățile virtuale

care marchează într-adevăr limitele comunităților online. În primul rând, identitățile virtuale,

ca și alte identități postmoderne, sunt într-o continuă stare de negociere și, astfel, sunt în

mişcare continuă (Hevern 2004).

38

Concluzii

Prezenta lucrare a încercat să realizeze o descriere şi implicit o analiză cât mai

detaliată a principalelor forme de comunicare din cadrul reţelei electronice globale – internet.

Noile forme de comunicare au fost analizate și măsurate urmărindu-se evidențierea

aspectelor de inovaţie pe care noile forme comunicaţionale le aduc şi le impun în plan social.

Luând în considerare rezultatele analizei întreprinse, au fost formulate următoarele

observaţii:

A apărut o interacţiune directă, în timp real în comunicarea virtuală.

Avem de-a face cu o decorporalizare a partenerilor de dialog, ceea ce presupune

absenţa co-prezenţei fizice a participanţilor la procesul comunicării.

Comunicarea prin intermediul blogului, ca și a celorlalte forme de comunicare online,

duce adesea la extinderea şi completarea practicilor socio-comunicative, ceea ce face

ca individul să dorească o comunicare și o informare permanentă.

Comunicarea virtuală poate face comunicatorul invizibil, care nu are altă identitate

decât cea pe care și-o asumă prin intermediul internetului, anonimitatea acestuia

putând genera o dezinhibiție în actul comunicării, ceea ce poate constitui un avantaj,

dar și un pericol, atunci când o identitate falsă poate atrage situații ambigui sau

conflictuale, ce pot genera anumite ierarhii și, uneori, chiar pierderea identităţii.

Internetul oferă posibilitatea comunicării sincrone, dar și asincrone. Această noutate,

integrată în paradigma comunicaţională, este regăsită în mai toate domeniile de activitate.

Am încercat să realizăm o descriere şi implicit o analiză a impactului blogului, dar și a

principalelor forme de comunicare din cadrul reţelelor elctronice generate de internet.

Noile forme de comunicare au fost, pe de o parte, comparate prin analogie cu forme

comunicaţioanale similare, încercându-se o explicație, dar și o poziționare a noilor forme în

paradigma comunicaţională existentă. Urmare analizelor făcute, considerăm că:

Există o interacţiune directă în timp real în comunicarea virtuală.

39

Avem de-a face cu o acțiune a subiecților într-un spațiu virtual; elementele

paraverbale din situaţiile de comunicare directă, sunt realizate printr-o serie de

simboluri, care vizează dorința de a interacționa, dar de multe ori din postura

oferită de anonimitatea spațiului vitual.

Apare posibilitatea dezinhibării individului, ascuns în spatele ecranului; de

multe ori acesta nu-și declină identitatea și realizează acea viață, comunicare

ce poate fi rezumată drept o dedublare a individului.

Se crează, urmare a acestui tip de comunicare, noi tipuri de comunități

virtuale, fără bariere geografice, etnice sau culturale.

Pentru permanetizarea dialogului, a comunicării, este nevoie de feed-back, nu

ca o necesitate, dar ca o acceptare din partea receptorilor a mesajelor postate.

Prin utilizarea blogurilor, comunicarea prin intermediul blogurilor aduce o

schimbare în ceea ce privește standardele comunicaţionale tradiționale.

Contribuţiile lucrării

Deşi zilnic numărul personelor prezente pe rețelele de socializare creşte exponenţial,

iar interesul pentru acest domeniu a sporit, nu există un număr suficient de cercetări în acest

sens. De aceea, lucrarea de faţă trebuie considertă ca unul din paşii de utilitate în acest

domeniu aflat într-o continuă schimbare.

- Analiza întreprinsă se poate înscrie în varietatea de încercări făcute în domeniu,

pentru sistematizarea şi teoretizarea fenomenului.

- Cercetarea întreprinsă a vizat impactul rețelelor de socializare asupra individului

pătruns în comunităţile din spaţiul virtual.

- Lucrarea deschide noi perspective de descriere şi apreciere critică a tendinţelor şi

evoluţiei modalităţilor de comunicare interumană într-o epocă puternic marcată de

noile tehnologii.

- Am încercat prin această lucrare să identificăm ipoteze de lucru cu privire la

modul în care fenomenul blogului poate fi folosit, dar și analizat în viitor. De

asemenea, să găsim noi perspective de înțelegere și analiză critică a tendinţelor şi

evoluţiei, ca tip de comunicare și interacționare.

40

- În cadrul acestei lucrări am dorit să oferim noi metodologii extinse pentru cei care

vor să studieze rețelele sociale online, precum și dezvoltarea unui produs

informatic original în acest sens.

Metodologia propusă poate fi sumarizată de următorii pași care trebuie parcurși în

cadrul posibilelor cercetări viitoare: determinarea comunităților online care intră în sfera de

interes; adunarea nestructurată a datelor folosind un program de crawling specializat;

structurarea datelor folosind un program de gestiune de baze de date; estimarea distanței

dintre membrii comunității și construcția grafului corespunzător folosind matricea de

adiacență; importarea datelor din formatul proprietar al bazei de date în formatul unui soft

specializat de analiză de rețea; analiza rețelei, determinarea subgrupurilor relevante,

determinarea persoanelor de interes, măsurarea indicatorilor de centralitate.

Intenția noastră este ca aceste unelte să fie utilizabile în analiza oricăror rețele online.

Acest demers nu este, totuși, lipsit complet de probleme. Printre dificultăți am regăsit faptul

că rețelele online sunt de dimensiune foarte mare, au un grad ridicat de volatilitate.

Am utilizat date de tip UCINET 6 for Windows, datorită diversității rețelelor și

milioanelor de bloguri existente. În aceste cazuri am optat pentru o rețea redusă la

aproximativ 90-100 de bloguri, pe care le-am considerat mai importante.

În cercetarea noastră am insistat pe conținutul textual al blogurilor, deoarece am

considerat că în această etapă este important a fi determinat mesajul pe care cei care postează

sau userii îl dau, respectiv îl primesc sau doresc să-l primească.

Cert este că acest subiect, ca și aspectele teoretice ale acestuia, nu sunt suficient

fundamentate, iar multele comentarii teoretice făcute au vizat o mai bună înțelegere a

fenomenului.

41

Bibliografie selectivă

Archer, Margaret (2007, 2009), Making our Way Through the World, Cambridge University

Press, Cambridge.

Bacon, Jono (2009): The art of community. Sebastopol, CA: O’Reilly. — ISBN:

9780596156718 0596156715

Balaban, D.C., Iancu, I., Meza, R. (2009), PR, Publicitate şi new-media, Ed.Tritonic,

Bucureşti

Balaban, Delia Cristina, (2010, Comunicare publicitară, Accent, Cluj-Napoca, 2010, cap.1,

p.7-29

Bălţătescu, Sergiu (2010), Măsurare în sociologie, curs, Editura Stințifică, 2010

Beciu, Camelia (2011), Sociologia Comuncării, Sociologia comunicării și a spațiului

mediatic, Polirom, Iași

Blanchard, Anita (2005), Blogs as Virtual Communities: Identifying a Sense of Community,

2005, University of North Carolina at Charlotte, July 2005.

Blood, Rebecca (2002): The weblog handbook: Practical advice on creating and maintaining

your blog. Basic Books

Bogdan Nadolu (2004), Spații sociale virtual-Structuri și interacțiuni, Edit. Eurostamp,

Timișoara, 2004.

Borțun, D. (2012), Relaţiile publice şi noua societate, ed. a II-a, Ed. Tritonic, Bucureşti

Boutin, Paul (2006), „Web 2.0: The new Internet „bloom” doesn’t live us its name”, March

29, 2006, November 17, 2006

Brăduț Alexandru Ulmanu (2011), Cartea fețelor, Revoluția facebook în spațiul social,

Editura Humanintas, 2011, pag: 208, 37, 195.

Buckingham, D. (2003). Educația media: alfabetizare, educație și cultură contemporană.

Cambridge: Polity Press.

Budd, Andy (2005), „Blogging in government”, Andybudd.com, September 7, 2005

Burke, Peter J; Stets, Jan E (2009): Identity theory. Oxford; New York: Oxford University

Press. — ISBN: 9780195388275 0195388275 9780195388282 0195388283

Cass Sunstein, The Future of Government (Simon & Schuster, 2013) ISBN 978-1476726595

Crișan, Corina; Danciu, Lucian: „Manipularea opiniei publice prin televiziune”, 2001, editura

Dacia.

42

Cunoștințe de promovare (2006), Predarea Planul pentru învățământul primar și secundar,

Oslo, Ministerul Educației și Cercetării.

Deleuze, Gilles; Guattari, Felix (1986), Nomadology-The War Machine, Wormwood Seattle.

Dijk, Jan van (2006): The network society social aspects of new media. Thousand Oaks, CA:

Sage Publications. — ISBN: 9781848604766 1848604769

Duneier, Mitchell (1999): Sidewalk. Macmillan.

Giddens, Anthony (1984): The constitution of society: outline of the theory of structuration

Berkeley: University of California Press. — ISBN: 0520052927 9780520052925

Godwin, Bew (2006) „Blogs in government:Draft Issues Paper-A work in progress, 27.06

2006.

Guţu Dorina (2007), New Media, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2007, pag. 44,c

Iacob, Dumitru; Cismaru, Diana-Maria; Pricopie,Remus (2011), Relațiile publice. Coeziune

și eficiență prin comunicare, Edit. Comunicare, 2011.

Jamieson, Kathleen M. Hall (1973): „Generic constraints and the rhetorical situation“.

Jodi Dean (2011), Blog theory, Polity Press, 65 Bridge Street, Cambridge CB2 1UR, UK,

Johnson, Bradley (2004)„What blogs cost American business", Advertising Age, 24,10.2005

Jones, Steve (1999): Doing Internet research critical issues and methods for examining the

Net. Thousand Oaks, Calif.: Sage Publications. — ISBN: 0585384827 9780585384825

Lazăr Vlăsceanu (2009), Metodologia cercetarii sociologice, curs, Universitatea București

Facultatea de Sociologie și Asistență socială, 2009;

http//www2.uiah.fi/projects/metodi/177.htm#explor).

Massumi, Brian; Boucher, Marie-Pier; Prost, Jean-François (2010), Adaptive Actions, edited

by AA , 2010

Moscovici, Serge (1993), La Machine a faire les dieux, Fayard, 1988.The intervention of

society: psychological explanations for social phenomena, Cambridge, Polity Press, 1993.

Nail, Jim (2006), „Influence 2.0 – An eBook on the implications of Web 2.0 for business

professionals in market – facing functions”, December 6, 2006.

O’Reilly, Karen (2012): Ethnographic methods. Routledge.

Pătruț, Monica (2012): „Website-ul partidului - instrument de comunicare politica“. In: Sfera

Politicii. 20 (3), S. 145.

Perpelea Nicolae (2002), Imagini ale sociologiei contemporane, Idei, concepte, metodologie,

(Editura Universității Bucureşti, pag 215.

Peter Elbow and Patricia Belanoff (1999), A Community of Writers: A Workshop Course in

Writing by (Sep 23, 1999), 157.

43

Schonberger Viktor Mayer; David Lazer,From E-Gov to I-Gov, Governance and

InformationTechnology (2007), From Electronic Government to Information Government

(MIT Press: Cambridge MA, 2007)

Torio, James: Blogs, (2005), A global conversation, Suny Stonybrook

Tudor, Sorin, Politica 2008, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008, pag. 160

Walker, J. (2006) Blogging From Inside the Ivory Tower, in Axel Bruns & Joanne Jacobs

Studii, comentarii regăsite în articole din reviste și alte publicații de specialitate, bloguri si

site-uri utilizate pentru documentare:

(o. J.): Official Journal of UE, (2014), http://eur-lex.europa.eu/legal-

Annual Review of Psychology Percentage of People using the Internet in the world, , 11

aprilie 2014, și o. J, http://www http://www(Annual Review of Psychology și o. J,

http://www,958.ibm.com/software/data/cognos/manyeyes/visualizations?page=2&q=internet

+users

Arnseth, HC, Hatlevik, O., Kløvstad, V., Kristiansen, T., Ottestad, G. (2007) UIT Monitor -

Starea Digitală a Școlilor 2007 (UIT, Monitor, 2007 Skolens Digitale tilstand 2007.

Blanchard, A., & Horan, T. (1998). Social capital and virtual communities. Social Science

Computer Review, 16, 293-307.

Boutin, Paul „Web 2.0: The new Internet „bloom” doesn’t live us its name”, March 29, 2006,

November 17, 2006.

Budd, Andy, „Blogging in government”, Andybudd.com, September 7, 2005

Burroughs, S. M., & Eby, L. T. (1998). Psychological sense of community at work: A

measurement system and explanatory framework. Journal of Community Psychology, 26,

509-532.

CyberJournalist.net . Site-uri CNN forțată să se oprească Blogging (22 martie 2002) ,

http://www.cyberjournalist.net/news/000010.php

Deuze, M. (2001) Online Journalism: Modelling the First Generation of News Media on the

World Wide Web http://www.firstmonday.org/issues/issue6_10/deuze/, Retrived on the 23rd

of January 2006

Efimova, L. & Grudin, J. (2007) Crossing boundaries: A case study of employee blogging,

Proceedings of the Fortieth Hawaii International Conference on System Sciences (HICSS-

40).

Farkhatdinov, Nail: “Sociology of Art without Art. Industrial Metaphor in Sociological

Studies of Art ,” Sociological Review, Vol. 7, No.3, 2008: 55-69.“Sociologia Iskusstva bez

44

Iskusstva. Industrialnaya Metafora v Sociologicheskih Issledovaniah Iskusstva,”

Sociologicheskoye Obozrenie, T. 7, No. 3, 2008: 55-59).

Fleischman,Glenn (2006), (Weblog) http://blog.glennf.com/mtarchives/2005_12.html,

Retrived on the 9th of January 2006

Furukawa, Tadanobu; Ishizuka, Mitsuru; Matsuo, Yutaka; u. a. (2007): „Analyzing reading

behavior by blog mining“. In: Proceedings of the National Conference on Artificial

Intelligence. Menlo Park, CA; Cambridge, MA; London; AAAI Press; MIT Press; 1999, S.

1353.

Gallo, Jason (2004, 31 august), Weblog Journalism: Between Infiltration and Integration, Into

the Blogosphere.

Hoel, Tore; Hollins Paul (2010), “An exploration into inherent socio-political tensions in the

application of "workblogs" as knowledge management tools”, 200x Inderscience Enterprises

Ltd.

http://technorati.com/wp-content/uploads/2013/06/tm2013DIR3.pdf

Karaganis, Joe (2007): Structures of participation in digital culture. Social Science Research,

pag. 89.

Malik, Om (2007), „Aggregating the aggregators: Some of the smartest new companies on

the Net are those that are doing the content collectors one better”, Business 2.0, January,

2007

McMillan, D. W., & Chavis, D. M. (1986). Sense of community: A definition and theory.

Journal of Community Psychology, 14(6-23).

Mihalcescu, Cezar; Sion, Beatrice (2010): „Identity Management in an Online World“. In:

Metalurgia International. 15 , S. 114–116.

Schifirneț Constantin (2013, martie), http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/nu-exista-retele-

socializare-1_515324ce00f5182b855829cd/index.html

Skara, Ove (2007).Hvordan tenke personvern i pe Facebook? Nyhetssak fra Datatilsynet,

lastet Ned 1.4.2008 FRA, http://www.datatilsynet.no/templates/Page_1836.aspx #

Strauss, A.; Corbin, Juliet (1990): „Open coding“. In: Basics of qualitative research:

Grounded theory procedures and techniques. 2 , S. 101–121.

The IBM Center for the Business of Government,

http://www.businessofgovernment.org/events/blogging/

Walker, Jill (2005): „Weblogs: Learning in public“. In: On the Horizon. 13 (2), S. 112–118.

Zucherman, B., Mortimer; „The wild, wild web”, U.S. News & World Report, December.

45

Anexe

Studiu de caz: Bloggingul ca practică socială în România

Mi-am propus să identific pe baza studiului de caz cu design înglobat - respectiv, cu

două unităţi de analiză, un chestionar şi o analiză de reţea socială - în ce mod blogging-ul ca

practică de comunicare digitală dezvoltă capacitatea de a aborda simultan aceste scopuri

duale care se susțin reciproc şi care motivează angajarea în auto-exprimare, prin crearea şi

actualizarea unui conţinut urmărind o diversitate de mize: a transmite întâmplări, fapte,

evenimente şi opinii din viaţa personală sau a comenta contextul cotidian, a stârni interes şi a

construi o comunitate prin reacţiile altor utilizatori, a cultiva sinele, etc.

Prima unitate de cercetare este o cercetare empirică pe bază de chestionar.

Din punct de vedere al procesului de interacţiune, blogul este studiat ca întâlnirea

aleatoare (nestructurată) dintre persoane. O „interpelare” a unui blogger de a răspunde unei

baterii de întrebări întrerupe caracterul interactiv aleatoriu, respectiv întrerupe schimbul, ca

alternanţă de „secvenţe de joc” între cineva care postează un conţinut şi altcineva care oferă

răspunsuri şi comentarii.

Chestionarul „interpelează” bloggerul ca observator al propriilor practici (self –

observer/self-listener). Prin accesarea reţelelor de bloggeri, cu scopul colectării de informaţie

despre practica de blogging, am generat neintenţionat o „comutare” de la modul interactiv la

cel auto-reflexiv şi critic, de la reactiv-proactiv la o „deliberare reflexivă” cu scop de

cunoaştere-autodezvăluire.

O procedură de rutină de colectare de informaţie despre comportamentele de blogging

într-un mediu virtual a fost investită cu valenţe de ”teren antropologic”. Aceasta presupune

reguli, cel puţin în parte, comune cu cele ale antropologiei clasice, respectiv prezenţa directă

a cercetătorului în cadrul observaţiei participative (cadrul de viaţă reală). Mi-am creat o

identitate online pentru perioada cercetării, am participat în calitate de utilizator de bloguri şi

am indicat o adresă de email pentru a primi răspunsurile, comentariile şi, eventual, pentru a

aprofunda dialogul cu respondenţii.

Aşadar, o primă constatare referitoare la cele două probleme întâmpinate – proporţia

de 1/5 a respondenţilor faţă de numărul total de chestionare distribuite în comunităţi de

46

bloggeri şi decalajul temporal între momentul aplicaţiei şi primirea răspunsurilor într-un

context de interacţiuni dinamice şi de secvenţe de joc rapide - ar putea indica o “deliberare

reflexivă” înscrisă într-o temporalitate ceva mai lungă decât momentul şi evaluarea

interacţiunii, precum şi afectarea comunicării prin achiziţiile cognitive generate de auto-

tematizare (Brunner, 1992, Beck, 2002).

De aceea, în primă instanţă, am înregistrat aceste “semne de reacţie slabă” şi decalajul

între postare şi răspuns la o baterie de întrebări banale, drept o eroare de ordin metodologic

sau tehnic raportată la modelul analizei de date. Încercând să corectez eroarea, am procedat la

analiza şi interpretarea ”impasului” (biasului). Dar tocmai acest moment m-a condus la o

nouă ipoteză. Presupun că am identificat o caracteristică pe care nu am luat-o în calcul iniţial,

și anume existenţa unor semne sau „urme” ale influenţei offline în comportamentul online ca

„efect de tip rezidual” pe care aş numi-o „reacţie slabă”, după modelul „legăturii slabe”

dezvoltat de Granovetter în The Power of the Weak Ties” în 1973 şi, ulterior, în Economic

Action and Social Structure: The Problem of Embeddeness (1985).

Mai poate interveni și o reduplicare a subiectului, care în lumea virtuală se poate

„juca” și auto divulga drept o alta persoană, cu o altă identitate sau statut. De altfel, este un

revers al situației prezentată în lucrare, în care, de această dată, sociologul stă ascuns fără a-și

dezvălui identitatea, (cap XIII, Etnografia digitală, pag 187), putând să-și creeze, la rândul

său, propriul avatar anonim (Slater, 1999) sau “reîncarnări virtuale”.

Ca urmare a analizei datelor furnizate de cercetarea pe bază de chestionar aplicat

online, am constatat valoarea metodologică a abordării Internetului ca teren

antropologic şi construcţia unei analize sociologice-reflexive bazate pe conceptele de

“destituire a rutinei” (Bauman), “deliberare reflexivă” (Beck), dar în relaţie cu

specificul practicilor de comunicare în reţelele de socializare.

Câteva din aspectele explorate şi care au furnizat elemente de cunoaştere în favoarea

ipotezei sunt următoarele:

a) menţinerea şi eventual, o împletire a nivelurilor de interacţiune virtual-real în ceea

ce priveşte încrederea în autenticitatea informaţiei şi a legăturilor de prietenie; răspunsurile

reflectă mai curând o încredere moderată - chiar lipsă de încredere (78% din respondenţi) - în

conţinuturile postate.

47

b) identificarea unor moduri de filtrare a informaţiei prin” mecanisme de încredere”,

care se extind în real (prieteni, moduri de verificare încrucişată a informaţiei postate, similar

mass media) şi nevoia de cunoaştere ca subtext al experienţelor de comunicare digitală (von

Thun, 1981).

c) menţinerea şi, într-o anumită măsură, complementaritatea între practicile sociale

din cele două regiuni existenţiale ridică din nou problema nivelurilor de conectare - ca

niveluri de micropercepţie şi micropolitică a sensului de realitate (Massumi, Prost, 2009),

oferind indicii utile pentru o fenomenologie diversă a socialului cu continuităţi /

discontinuităţi / complementarităţi / opoziţii real / virtual (de ex. realism bazat pe informaţie,

filtrare prin persoane de încredere, prienteni sau/şi autori, dar şi refugiu, spaţiu de joc,

activităţi de loisir, s.a.) .

d) rolul sursei (autorului de blog) în evaluarea informaţiei sugerează rolul notorietăţii

şi popularităţii ca mecanisme de filtrare similare celor specifice informaţiei mass

mediatizate sau mecanismului “two steps flow" din reţele sociale specifice audiovizualului

indică tocmai împletirea, co-existenţa nu doar a scopurilor şi motivaţiilor de conectare, dar şi

a unor mecanisme extinse, care înglobează şi menţin nodurile între online şi offline în

procesele cu dublă orientare virtualizare/co-realizare.

e) cunoaşterea ca subtext al experienţelor de conectare online are un rol similar

“istoriei relaţiei” din modelul lui von Thun, al celor 4 canale ale unui mesaj (Informaţie

factuală/Istoria relaţiei E/R/Apel/Imagine de sine). Aceasta ne conduce spre o componentă

cognitivă forte a comportamentului social de conectare online cu rol de factor relevant în

atribuirea de semnificaţie şi ca parte a mecanismelor de încredere specifice microsocialului

virtual adesea “dublate” offline.

f) relaţia dintre comportamentele de conectare la reţea şi sustenabilitatea reţelei ca

mod de „co-realizare” multiplă şi „schimb/împletire, multiplicitate de semne” – care

corespund unei semioze a acţiunii / non-acţiunii, a emoţiei şi pasiunii sau/şi atitudinii

pragmatice, instrumentale, și altele - decodificarea fiind în accepţiunea lui Sebeok un

„transfer de energie” specific unei „web of life” (Sebeok, 2008).

g) existenţa unor atitudini diferite în ce priveşte aprecierea potenţialul inovativ al

blogului, mai favorabilă inovaţiei în mediul virtual (51% şi respectiv 25% respondenţi care

nu exclud această calitate a Internetului), faţă de 21% care nu cred în această oportunitate.

48

h) deşi răspunsurile la întrebarea 8 ar putea să nu fie neapărat sincere, totuşi, ponderea

foarte ridicată de 88% dintre respondenţi, care afirmă că nu obţin venituri provenite din

practici de blogging, aceasta ar putea sugera, mai curând, dorinţa de a afişa nevoi expresive,

dezinteresate, decât eventuale calcule corelate cu capacitatea de a vedea în blogging o

posibilă sursă.

Studiu de caz (unitatea nr.2 de analiză): Blogurile politice din România

Oportunităţi şi limite metodologice

Tratarea din punct de vedere sociologic a comunităților virtuale formate pe Internet în

jurul unor rețele de socializare, trebuie să țină sema de particularitățile acestora, cu accente

atât pe comportamentul indivizilor, dar și pe temporalitatea lor, într-o lume puternic afectată,

dar și implicată în sfera informatică. Odată cu apariția rețelelor sociale în spațiul virtual s-au

dezvoltat și instrumente specifice de măsurare și analiză, precum PAJEK, UCINET sau

SocNetV. Aplicațiile modelelelor de investigare a rețelelor sociale, cu referire directă la cele

ce vizează blogosfera, pot fi cele prin care se realizează o evaluare periodică a blogurilor,

utilizând folosirea unor software-uri de monitorizare (crowler) care să identifice, stocheze și

updateze informaţiile relevante și specifice. Acest tip de abordare vizează în principal

societatea ca agregare de indivizi şi comportamente individuale, cunoaşterea fiind furnizată

prin analiza unor mase critice de date înregistrate pe baza acestei filozofii (Critical Mass How

One Thing leads to Another, Ball, 2004). Conexiunile înregistrate și analiza lor pot reliefa

mărimea rețelei și interacţiunea membrilor, atât pentru cele de mari dimensiuni-ajungând la

milioane de utilizatori -, dar și pentru acele rețele şi structuri mai mici generate de interse

imediate, temporare sau de nișă.

Odată cu dezvoltarea reţelelor, au apărut şi s-au diversificat noi roluri sociale. De

exemplu, pe lângă utilizatori, teoria actor-reţea distinge între intermediari-agenţi care produc

mişcarea unor forţe fără interes pentru transformările produse şi mediatori, entităţi care

produc şi multiplică diferenţe (Latour, 2005), astfel că spațiul online nu este o simplă

translatare a reţelelor din ”lumea reală”, ci o creaţie/variaţie continuă pe baza principiului

includerii noilor aplicaţii şi utilizări într-o lume care extinde şi amplifică prin facilităţi de

conectare autonomia indivizilor (networked individualism, Wellman, 2002).

49

Tipurile de cercetări, ce se pretează utilizării blogului, ca sursă de informaţii legate de

opiniile, părerile şi experienţele personale ale autorilor, pot fi următoarele (prezentarea se

doreşte a fi introductivă, nu exhaustivă):

- analiza de conţinut

- analiza de discurs (Scolari, 2009)

- studiile longitudinale (Herring u. a., 2007a).

Mai mult, potrivit lui Clay Rice (Universitatea din Lousiana), cercetătorii utilizează

blogurile pentru explorarea elementelor reţelei online (blogosfera), cum ar fi hyperlink-urile

ce unesc blogurile între ele cu surse din exterior. Dintr-o altă perspectivă, textele blogurilor

pot fi analizate din punct de vedere literar pentru a identifica particularităţile de limbaj

asociate cu o anumită caracteristică demografică (vârstă, gen, etnie) sau pot fi utilizate pentru

a analiza sentimentele („sentiment analysis”) (Mishne, 2007) și opiniile exprimate, utile

datorită naturii personale a textelor şi a comentariilor. Problemele de etică ridicate de

utilizarea blogurilor în cercetarea sociologică provin din imposibilitatea de a face o distincţie

clară între spaţiul privat şi cel public în contextul Internetului.

Blogurile personale prezintă uneori în detaliu viaţa de zi cu zi a autorilor, cu accent pe

evenimentele semnificative ce ţin de viaţa privată, aceste informaţii fiind postate pe Internet

pentru a putea fi citite de orice vizitator al site-ului (Qian, Scott, 2007). Astfel, cercetătorul

trebuie să îşi pună problema păstrării sau nu a anonimatului subiecţilor cercetării.

O caracteristică a datelor obţinute online este dată de posibilitatea identificării sursei

(„traceability”) cu ajutorul utilizării unui motor de căutare (director) în cazul în care textele

sunt citate exact. În consecinţă, majoritatea cercetărilor prezintă datele în format agregat

pentru a evita deconspirarea autorilor (Frank, 2004).

Cartografierea reţelei politice și vizualizarea pe baza diagramelor a nodurilor, liniilor

şi directivităţii oferă o imagine a blogosferei româneşti pe baza căreia vom încerca să

distingem o cultură şi practici online distincte de cele offline - factorul tipic în sensul propus

de antropologia constructivistă a lui Schütz, cel de „nucleaţie de sens”, care generează un

„orizont comun” în funcţie de schimburile de informaţie şi distribuţia de cunoaştere în

legătură cu evenimente şi practici (stock of knowledge) şi de „comportamentele de stabilire a

unor legături online”. Comentariul (talking about), acordul, dezacordul, preferinţa (like) sunt

50

moduri de înregistrare (codificare) a unor ”niveluri de relaţionare digitală” (Lang, 2004).

Influenţa comunicativă – ca putere de influenţare (Katz) - are drept criteriu atât baza

motivaţională a interacţiunii11

, cât şi expectanţe împărăşite legate de Internet şi blogosferă.

Analiza blogurilor politice din România prin metoda ‘grounded theory’

Descrirea şi justificarea metodei

Grounded theory este o metodă inductivă, care vizează generarea unei teorii pornind

de la un corpus de date, bazându-se pe relaţii plauzibile între concepte şi seturi de concepte.

Această metodă a fost aleasă deoarece este un mod calitativ de dezvoltare a unei teorii,

realizat printr-un „proces sistematic care pune în evidență semnificația conceptelor și

corelația lor la nivel de conținut”, aşadar abordează modul de formare a reţelei în jurul unei

producţii de spaţii (blogosfera), dar care, în acelaşi timp, este şi o producţie de sens în funcţie

de micropercepţie şi de distribuţia de cunoaştere (informaţie, concepte, semnificaţii atribuite

evenimentelor în procesele de interacţiune) la care participă atât actori umani (blogerii), cât şi

non-umani (softuri de analiză a datelor de trafic, motoare de căutare, baze de date, bloglinks,

blogosfera), tehnologiile fiind considerate de Sebeok - în „Semnele - O introducere în

semiotică”- ca extensii ale viului-rezultat al inteligenţei –şi, ca atare, incluse de el în creaţia

de semne (Sebeok 2008).

Demersul în această metodologie de cercetare are drept punct de plecare parcurgerea

unei baze de date de texte şi identificarea unor variabile, numite categorii, concepte,

proprietăţi. Mai mult, este o metodă inductivă, derivând din studiul fenomenului pe care îl

reprezintă, în cazul nostru, diseminarea informaţiilor privind evenimentele politice și

receptarea lor de către blogerii români. Cercetătorii care utilizează această metodologie sunt

interesați de modurile de acțiune și interacțiune dintre diferitele tipuri de categorii, concepte,

proprietăţi. Posibilitatea de a eticheta aceste variabile şi relaţiile dintre ele se numeşte

‚sensibilitate teoretică’.

Multe rețele par să aibă distribuții asimetrice, în care cele mai multe noduri au un

număr relativ mic de legături, iar un număr mic de noduri au un număr disproporționat de

mare de legături. În astfel de rețele, nodurile cel mai bine conectate vor avea un număr mult

mai mare de legături decât acele noduri mai puțin bine conectate.

11

Pentru a explica puterea de influenţare comunicativă în funcţie de motivaţii, Katz a clasificat

atitudinile în instrumentale, adaptative, utilitare, defensive, expresive, cognitive.

51

Reacţia are un rol semnificativ în redistribuirea puterii de influenţare de care dispun bloggerii

pentru a contura o poziţie în sfera publică de reţea şi în viaţa politică reală (a se vedea şi

mişcarea Tea Party din SUA). Blogerii posedă avantajul comparativ (cu reţelele offline) al

primului sosit în formularea de opinii. Un alt avantaj comparativ al blogurilor în discursul

politic este costul lor scăzut de publicare în timp real.

Analiza prin care se realizează identificarea, numirea, categorizarea, descrierea

fenomenelor şi a proprietăţilor menţionate în text a inclus:

a) codarea deschisă, în urma căreia se alcătuiesc fişiere de coduri ce pot fi folosite

ulterior în rapoarte;

b) codarea axială, prin care se identifică legături cauzale între diferitele coduri,

categorii, proprietăţi;

c) codarea selectivă, prin care se stabileşte o categorie drept grupă centrală, iar toate

celelalte categorii se raportează la această categorie de bază (Strauss, Corbin, 1990).

Prin generarea de coduri, am grupat conceptele din corpusul alcătuit din intrări de pe

30 de bloguri în jurul răspunsului comunităţii online la evenimentele politice, în special la

campania politică. Folosind codarea deschisă s-a urmărit descrierea blogosferei pe cele trei

domenii fundamentale de alegeri europarlamentare, coaliţia de guvernare, alegeri

prezidenţiale - prin stabilirea unor atribute și acțiuni care sunt preluate din postările

referitoare la aceste evenimente.

Complementar, pentru a realiza acest studiu, am analizat datele oferite de analiza

vizuală pentru a stabili legăturile între bloguri. Aceste documente au fost folosite pentru

verificarea validității modelului elaborat în ultima etapă.

În acest stadiu, analiza a implicat următorii pași:

1) examinarea documentelor primare enumerate anterior;

2) dezvoltarea și codarea fiecărei categorii de date din documentele primare;

3) prezentarea categoriilor;

4) dezvoltarea unui model teoretic și narativ;

52

5) prezentarea propunerilor (ipoteze), care pot expune în mod explicit relațiile logice

de apartenență, contrarietate dintre categoriile din modelul axial de codificare

(Corbin, Strauss, 1990).

În acest proces s-au colectat date inițiale din fiecare categorie de documente, s-au

analizat, apoi s-au selectat codurile în funcție de relevanța lor din documentul de bază. Astfel,

s-a trecut de la textul primar, la o analiză calitativă. Acest proces a ajutat la determinarea

categoriilor care sunt relevante, mai exact, cel mai frecvent apărute în unitatea de analiză.

În continuare, utilizând programul computer assisted reasearch, mai exact Atlas.ti,

am urmat mai multe etape de procesare a datelor. Conform cu Keren (2006),

1) am prelucrat textele originale, relevante pentru comunitatea virtuală în ceea ce

priveşte existenţa unei reprezentări online a evenimentelor politice. După alegerea

documentelor,

2) am trecut la analiza datelor utilizând procedurile specifice de codare. Următoarele

categorii au fost identificate prin intermediul procesului de codare deschisă;

3) am stabilit pe baza textului indicatorii percepţiei evenimentelor politice în mediul

virtual,

4) conectând categoriile relevante care apar în mod frecvent în text, am formulat

concluzii pentru a forma un set de predicţii asupra evenimentelor politice viitoare.

Selecția corpusului în funcţie de interesul pentru informaţia politică

În alegerea corpusului am ales blogurile politice din România, aşa cum acestea îşi

definesc interesele şi în funcţie de modul în care site-urile şi motoarele de căutare (browser-

ele) le selectează ca fiind relevante pentru accesarea informaţiilor despre evenimente politice

în România. În plus, am apelat şi la blogroll, un șir de link-uri şi trimiteri (referinţe

preferenţiale) pe care blogurile alese le fac unele către celelalte, constituind asfel un nod de

difuzare a informaţiei online.

Legăturile între bloguri iau două forme. În primul rând, mulți bloggeri mențin un

"blogroll" pe site-ul lor; o listă de bloguri pe care le citesc frecvent sau mai ales pe care le

admiră, cu link-uri pentru URL-urile generale ale acelor bloguri (de exemplu, cu link-uri spre

pagina de pornire a blogului). Blogroll-ul ocupă o poziție permanentă pe pagina de pornire a

53

blogului și este folosit pentru a trimite legături spre alte bloguri care au interese comune. În al

doilea rând, bloggerii pot scrie mesaje specifice care conţin link-uri către alte bloguri. Spre

deosebire de link-urile din blogroll, link-urile din mesaje se vor muta de pe prima pagină și

vor fi arhivate după cum mesajele noi le înlocuiesc pe cele vechi în timp. De obicei, astfel de

mesaje în sine se leagă direct la un post (conţinut postat) specific, de pe alt blog (mai degrabă

decât de adresa URL generală a blogului), putând oferi, de asemenea, unele comentarii la acel

post.

Link-urile şi vizualizările de pagini reprezintă moneda de schimb a blogosferei. Mulți

bloggeri îşi doresc un public larg.

Am analizat blogosfera românească pentru a descoperi rețele de discuție în jurul

domeniilor din sfera politicii românești și problemele publice. Începând cu un set inițial de

peste 25000 de bloguri, am folosit metoda teoriei întemeiate empiric în cadrul analizei de

conţinut și am identificat un "nucleu de discuție" foarte activ de 100 de bloguri.

Prima etapă de analiză a” nucleelor de discuţie” în blogosfera politică din România a

relevat două trăsături ale comportamentului politic în mediul digital :

Consumul de informaţii online al bloggerilor din România este mult mai independent,

internațional şi înclinat spre opoziție, decât cea mai mare parte a utilizatorilor de

Internet din România și mult mai mult decât majoritatea utilizatorilor de mijloace

clasice de mass-media, care se bazează pe canale de televiziune private, care sunt

deseori asociate unei anumite ideologii politice.

Clipurile video politice populare de pe YouTube se concentrează pe scandalurile de

corupție și abuzul de putere al elitelor politice, al guvernului și politicienilor locali.

Etapa a II-a – Crearea de categorii axiale (modelul pâlniei)

Codurile rezultate în prima etapă au fost filtrate prin crearea unor categorii axiale, în

funcție de relevanța lor în documentul primar (ex. frecvenţa cu care a apărut sintagma

conflict executiv, manipulare, agendă politică).

Acest model axial de codificare reflectă interdependențele procesului de asigurare a

calității și servește ca fundament pentru relațiile dintre indicatorii din procesul general

de analiză.

54

În studiul de faţă am mai identificat rolul de mediator al autorului (deţinătorului) de

blog. Potrivit lui Latour, rolul de mediator în reţeaua digitală este distinct de cel de

intemediar. Dacă intermediarul se rezumă la preluarea şi diseminarea unei informaţii şi,

implicit, generarea unor forţe de care nu este interesat, mediatorul este o entitate care produce

şi determină diferenţe. Astfel, evenimentele politice sunt preluate preferenţial de autorii de

bloguri, în special în funcţie de partizanat și implicarea politică , dar, odată preluate, pot

influența opiniile şi deciziile cititorilor lor.

Implicarea în politică a mediului virtual a crescut foarte mult, deoarece blogurile

online sunt clasificate ca surse credibile de informare. În schimb, internauții interesați de

politică, caută şi îşi formează rapid o selecție de bloguri care prezintă interese similare şi au

puncte de vedere asemănătoare.

Am alocat metacoduri grupurilor de teme (de exemplu, motive care au determinat

descrierea unui anumit subiect, prezentarea lor în contextul social, raportarea lor la publicul

țintă al blogului, similitudini / diferențe între prezentarea unui eveniment pe diferite bloguri

politice, sentimentul de solidaritate, afirmarea individualismului, afirmarea neîncrederii faţă

de politica de stat), ceea ce a facilitat analiza postarilor.

Metacodurile - de exemplu, sublinierea conflictelor, neîncrederea în politicieni,

legăturile cu blogurile care determină activismul politic, preluarea aceloraşi postări de către

alţi bloggeri cu opinii similare - au fost apoi folosite pentru a clasifica corpusul de intrări prin

adăugarea lor. În secțiunea următoare, am putut observa ulterior că aceste coduri se grupează

prin densitatea citării în textul original în jurul conceptului de neîncredere în actorii politici,

unde indicarea mijloacelor de manipulare politică joacă un rol central. Din analiza datelor

noastre, putem să stabilim că prezentarea evenimentelor politice este asociată cu preluarea

evenimentelor cotidiene din prisma unei agende politice deficitare, dar și de indicarea unui

grad de dezamăgire şi nedîncredere în clasa politică românească.

Concluziile analizei de reţea a blogosferei politice

Rețeaua română este formată într-o măsură foarte mare din bloguri care nu se bazează

pe vânzarea de spaţii pentru reclame. Aceste platforme sau sisteme de rețea socială

("SNS") hibrid, combină caracteristicile tipice ale platformelor de blog deschise (de

exemplu, Blogspot, Wordpress), cu unele caracteristici ale serviciilor de rețele sociale

închise (de exemplu, Facebook, MySpace). Blogosfera de limbă română este

55

dominată de patru astfel de hibrizi SNS (blog.ro, wordpress, blog.mail.ro și

LiveJournal).

Implicarea în politică în mediul virtual a crescut foarte mult deoarece blogurile online

sunt clasificate ca surse credibile de informare.

În centrul discuțiilor românești, comportamentul de legătură eclectic și interesele largi

ale bloggerilor români conduc la o rețea cu mai puține cartiere individuale distincte,

cum ar fi de obicei în jurul valorii anumitor subiecte și interese în alte blogosfere.

Rolul de mediator al autorului de blog.

Codurile se grupează prin densitatea citării în textul original în jurul conceptului de

neîncredere în actorii politici, unde indicarea mijloacelor de manipulare politică joacă

un rol central. Metacodurile - sublinierea conflictelor, neîncrederea în politicieni,

legăturile cu blogurile care determină activismul politic, preluarea aceloraşi postări de

către alţi bloggeri cu opinii similare - au fost apoi folosite pentru a clasifica corpusul

de intrări prin adăugarea lor.

Reprezentarea evenimentelor politice este asociată cu preluarea evenimentelor

cotidiene din prisma unei agende politice deficitare, dar și de indicarea unui grad de

dezamăgire şi neîncredere în clasa politică românească.

Discursul politic continuă să joace un rol important în degajarea importanței

criteriului “strategii de asigurare a majorităţii”.