UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI DE MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Disciplina ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

RESURSELE NATURALE ŞI CALITATEA MEDIULUI

ÎN LOCALITATEA AGĂŞ - BACĂU

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

PROF.DR. IACOB BORZA

STUDENT

BARABAŞ ALEXANDRU ŞTEFAN

2 0 1 1

1

C U P R I N S

pg.

1. RESURSELE NATURALE 3

1.1. Definiţia resurselor naturale 3

1.2. Clasificarea resurselor naturale 3

1.3. Resursele naturale ale localităţii Agăş 4

1.3.1. Resursa climatică 4

1.3.2. Formele de relief 4

1.3.3. Resursele de apă (de suprafaţă, subterane) 4

1.3.4. Resursele de sol (tipurile de sol) 6

1.3.5. Pădurile 6

1.3.6. Fauna (speciile de animale sălbatice) 7

2. GESTIONAREA RESURSELOR NATURALE 8

2.1. Utilizarea apei în scop potabil, în agricultură, industrie, turistic 8

2.2. Utilizarea terenului (categoriile de folosinţă ale terenului) 9

2.3. Funcţiile pădurii 9

2.4. Vânatul şi pescuitul 10

3. POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 11

3.1. Definiţia mediului înconjurător şi a poluării 11

3.2. Sursele de poluare a mediului şi poluanţii 12

3.3. Sursele locale de poluare a mediului 13

3.3.1. Sursele de poluare a apelor 13

3.3.2. Sursele de poluare a solului 14

3.3.3. Sursele de poluare a aerului 14

3.4. Mijloacele de reducere a poluării în localitatea Agăş 15

BIBLIOGRAFIE 15

2

1. RESURSELE NATURALE

1.1. Definiţia resurselor naturale

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de

minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită

țară.

Resursele naturale sunt materii, alcatuite din substanțe chimice sau combinaţii

de substanţe chimice, care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în

forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci

când activitățile primare asociate cu ea sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse

creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general

considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu.

1.2. Clasificarea resurselor naturale

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

* resurse regenerabile

* resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (animale sălbatice din

fondul de vânătoare, peștii, pădurile, componentele florei sălbatice), care pot să se

refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi

folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele

regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere,

ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o

resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului

acelei resurse. Tot resurse naturale regenerabile sunt şi apa, aerul, solul, vântul,

mareele și radiația solară.

Resursele pot să fie clasificate pe baza originii lor ca fiind: resurse biotice -

derivate din animale și plante; resurse abiotice - derivate din pământ, aer, apă,

resursele minerale şi resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a

valurilor.

3

1.3. Resursele naturale ale localităţii Agăş

1.3.1. Resursa climatică

Temperatura medie normală este cuprinsă între 4-6 oC. Temperaturile extreme

înregistrate în această zonă, variază între 38 oC în luna Iulie, iar în timpul iernii,

temperatura poate coborî până la -27 oC. Datele provin de la Staţia meteo Toaca din

Ceahlău, situată la 1.904 metri altitudine şi sunt centralizate la Centrul de Prevedere

Bacău.

1.3.2. Formele de relief

Majoritatea suprafeţelor sunt deluroase, acoperite cu păduri în proporţie de

circa 50%, iar diferenţa este reprezentată de pajişti naturale sau antropice, realizate

prin exploatarea materialului lemnos, numai o mică parte este suprafaţă plană, care se

pretează culturilor agricole (teren arabil).

Munţii Ciucului, aşezaţi pe partea dreaptă a râului Trotuş, pe teritoriul comunei

Agăş, sunt străbătuţi de mai multe culmi dintre care cele mai importante sunt: Cărunta

1.516 m, Felţuian 863 m, Felţuienaş 1.233 m, Grohotiş 785 m, Cristeş 1.385 m.

Munţii Tarcăului sunt situaţi pe partea stângă a râului Trotuş şi sunt formaţi din

culmi ca Muncel 1.233 m, Agăş 700 m, Drăcoiu 700 m.

1.3.3. Resursele de apă

Principala resursă de apă de suprafaţă a localităţii Agăş o reprezintă râul

Trotuş. Bazinul hidrografic al Trotuşului însumează o suprafaţă de 4.456 km2, ceea ce

reprezintă 9,9% din suprafaţa bazinului hidrografic Siret, în care se integrează şi circa

1,87% din suprafaţa României.

4

Figura 1. Harta culmilor muntoase din bazinul Trotuşului(după Milea, 1998)

Bazinul hidrografic al râului Trotuş prezintă o altitudine medie de 706 m.

Localitatea Agăş se află în bazinul secundar, lung de 4,1 km, al râului Cotumba,

afluent al Trotuşului. Panta medie a bazinului hidrografic determină timpul pe care

apa, provenită din precipitaţii, îl parcurge până ajunge la organismul colector. Panta

medie reprezintă un parametru morfometric utilizat în formulele de calcul genetic

pentru determinarea debitului maxim cu probabilitatea de 1%. Bazinul hidrografic al

râului Trotuş prezintă o pantă medie de 228 m/km. Lungimea râului influenţează

durata şi timpul de concentrare a viiturilor. Viiturile se produc în cea mai mare parte în

lunile de primăvară şi vară având geneză predominant pluvială.

Resursele de ape subterane din bazinul Trotuş sunt relativ limitate datorită

slabei dezvoltări a aluvionarului şi prezenţei miocenului salifer care ocupă o arie destul

de extinsă şi influenţează negativ calitatea apei. Apele subterane freatice prezintă

valori ale modulului de exploatare cuprinse între 0,01 l/s/km2 si 3 l/s/km2. Resursa de

apă subterană freatică (conform studiilor realizate de INMH, 1995) a fost estimată la

1.337 l/s, iar cea de adâncime la 580,8 l/s. O actualizare recentă a resurselor de ape

subterane elaborată în cadrul Laboratorului de Hidrogeologie a I.N.H.G.A. (în anul

2008), se bazează pe delimitarea corpurilor de ape subterane freatice în conformitate

5

cu principiile Directivei Cadru a Apei 2000/60/EEC (DCA) şi a Directivei Apelor

Subterane 2006/118/CE (DAS). Conform acestor Directive, resursa este diminuată

faţă de abordarea iniţială estimându-se pentru bazinul Trotuş o resursă de apă

subterană de 949,9 l/s.

1.3.4. Resursele de sol

Atât munţii Ciucului cât şi Tarcăului sunt formaţi în special din gresie de Tarcău

şi prundişuri. În zonă predomină podzolurile acide. În această zonă nu s-au efectuat

studii pedologice şi agrochimice.

1.3.5. Pădurile

Pe ansamblul judeţului Bacău, pădurile ocupă 40,4% din suprafaţa totală.

Repartizarea geografică pe trepte de relief a pădurilor este de 44 % în zona de munte,

43% în zona de deal - podiş şi 13 % câmpie - lunci, generând o energie de relief

cuprinsă altitudinal între 1.664 m (Vf. Grinduşu - Ocolul Silvic Agăş) şi 95 m (Lunca

Siretului). Ocolul Silvic Agăş este unul dintre cele mai importante din judeţ.

Figura 2. Păduri de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica)şi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra (după Milea, 1998)

6

Ca o prelungire a colecţiei din arboretumul Dofteana, întâlnim aici speciile:

Pinus strobus L., Pinus Jeffreyi G. et B., Pinus ponderosa Laws, Pinus wallichiana

A.B. Jacks., Pinus resinosa, Pinus banksiana, Pinus contorta, Pinus monticola, Larix

decidua, Larix kaempferi, Picea orientalis, Picea omorica, Picea obovata, Picea

Engelmanni Parry, Pseudotsuga menziensii, Chamaecyparis lawsoniana.

1.3.6. Fauna (speciile de animale sălbatice)

Agăşul cuprinde de ambele părţi ale râului Trotuş peste 23 de habitate naturale

specifice subgrupelor de munţi Ciuc şi Tarcău, dintre care peste jumătate, conform

Directivei (CE) Habitate, sunt reprezentate de tipuri de habitate naturale de interes

comunitar a căror conservare necesită desemnarea de Arii Speciale de Conservare

(A.S.C.).

Animalele sălbatice din componenţa faunei localităţii Agăş sunt:

* Cerbul (Cervus elaphus): Longevitate: 20 ani; Greutate: 170-315 kg; Lungime: 240-

250 cm; Inălţime la greabăn: 152-155 cm; în pădurile de mare întindere.

* Mistreţul (Sus scrofa): Longevitate: 20 ani; Greutate: 250-300 kg; în pădurile de

foioase, terenuri agricole;

* Cocos de munte (Tetrao urogalus): Lungime: 60-87 cm; Anvergura aripilor: 87 - 125

cm; Longevitate: 10 ani; Greutate: Femela: 1.500-2.000 g; Masculul: 3.400-3.600 g; în

păduri de molid şi amestec de răşinoase şi foioase, la peste 1.200 m;

* Fazan (Phasianus colchicus): Lungime: 53-90 cm; Greutate: 900-1.400 g; Anvergura

aripilor: 70-90 cm; Longevitate: 8 ani max.

* Iepurele (Lepus europaeus): Longevitate: 8-12 ani; Greutate: 4-5 kg; în zona

dealurilor la altitudine 200-250 m, până la 300- 400 m;

* Căpriorul (Capreolus capreolus): Longevitate:16-17 ani, până la 20 ani; Greutate: 22-

31 kg; Lungime: 95-135 cm; Inălţime la greabăn: 65-75 cm; pe terenuri cu trupuri mici

de pădure;

* Ursul (Ursus arctos): Greutate: 268-440 kg; în păduri întinse şi liniştite, stâncării,

arborete.

* Lupul (Canis lupus); Greutate: 25-50 kg. Mediu de viata: Păduri întinse şi liniştite,

stâncării.

7

2. GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE

2.1. Utilizarea apei în scop potabil, în agricultură, industrie, în scop turistic

Pentru activitatea organizată omenească, formele de folosinţă (utilizare) pot fi

următoarele (cu precizarea, în paranteză, a celor care se regăsesc pe teritoriul

localităţii Agăş):

- în scopuri potabile si menajere: apa pentru băut, igienă corporală şi igiena locuinţei;

(da)

- pentru nevoi publice: apa pentru întreţinerea zonelor de locuit (stropit spaţii verzi,

spălat străzi, creat lacuri de agrement, fântâni), apa pentru transportul căldurii în

instalaţiile de încălzire centrală, transportul unor deşeuri în afara zonei de locuit;(da)

- pentru asigurarea proceselor industriale de prelucrare a unor materii prime şi

materiale folosite direct sau indirect de către om;(da, la prelucrarea lemnului)

- pentru irigarea unor suprafeţe de teren în scopul măririi producţiei agricole;(da)

- pentru scopuri piscicole;(da)

- pentru navigaţie sau transportul de mărfuri şi pasageri;(nu este cazul)

- în scopuri energetice;(da, microcentrale electrice pe cursul Trotuşului)

- pentru agrement şi scopuri urbanistice;(da)

- pentru evacuarea apelor uzate şi murdăriilor solide.(da)

În afara acestor folosinţe apropiate de om şi de către om, există domenii mari în

care lipsa apei este de o importanţă hotărâtoare: apa legată de alţi factori naturali

condiţionează sau poate modifica climatul, prin circulaţie şi acumularea de energie

calorică. Existenţa unui aşa dens bazin hidrografic în zona Agăşului se reflectă în

nivelul scăzut al temperaturii medii anuale, sub 10 o C.

Pe lângă foloase, apa în cantitate mare sau în lipsă poate conduce la greutăţi

uneori foarte mari în viaţa omului. Pot fi amintite numai inundaţiile - viiturile, seceta,

ploile şi ninsorile foarte abundente. De asemenea apa poate fi un mijloc important de

transmitere a bolilor infecţioase. În unele documente ale Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii se apreciază că actualmente mor anual 5 milioane de oameni datorită bolilor

8

transmise prin apă. La nivelul localităţii Agăş, nu s-a înregistrat, până în prezent, vreun

deces datorat infecţiilor cu provenienţa acvatică.

2.2. Utilizarea terenului (categoriile de folosinţă ale terenului)

Suprafaţa totală 21.039,55 ha din care:

- suprafaţa agricolă 8.535,8 ha (arabil 240 ha, păşuni 4.629,19 ha, fâneţe 3.666,6 ha);

- suprafaţa neagricolă 12.503,75 ha (păduri 11.898,61 ha, ape şi stuf 120,6 ha,

drumuri 253,8 ha, construcţii 181,65 ha, neproductiv 49,63 ha);

Satele componente ale comunei Agăş sunt în număr de 8: Agăş (Simbrea) –

575 m alt., Cotumba 580 m, Beleghet 540 m, Diaconeşti 522 m, Preluci 540 m,

Goioasa 542 m, Coşnea 745 m şi Sulţa 630 m.

2.3. Funcţiile pădurii

Pădurile sunt grupate pe categorii funcţionale, iar pe raza localităţii Agăş

întâlnim:

* Păduri cu funcţii speciale de protecţie

- Terenuri cu înmlăştinare permanentă, lunci interioare 56 ha

- Păduri situate în condiţii foarte grele de regenerare (găuri de ger) 315 ha

Total 371 ha

* Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie

- Păduri destinate să producă în principal arbori groşi, de calitate superioară

pentru cherestea 11.527,61 ha

Total păduri: 11.898,61 ha

9

Figura 3. Piciorul Grohotişului şi Muntele Felţuianu

văzute de sub Muntele Cotumbet - se observă gradul de despădurire;

în spate, Muntele Cărunta (după Milea, 1998)

2.4. Vânatul şi pescuitul

Fondul de vânătoare este accesibil doar în anumite perioade ale anului,

legiferate în mod expres şi anume:

* Cerbul (Cervus elaphus): Sezon de vânătoare mascul: 1 Sep-15 Dec. Sezon de

vânătoare femelă: 1 Sep-15 Feb.

* Mistreţul (Sus scrofa): Sezon de vânătoare mascul: 1 Iul-15 Feb. Sezon de

vânătoare femelă: 1 Aug-31 Ian.

* Cocos de munte (Tetrao urogalus): Sezon de vânătoare: 1 Apr - 15 Mai; Restricţii:

Este permisă numai recoltarea masculilor, femelele fiind ocrotite

* Fazan (Phasianus colchicus): Sezon de vânătoare: 1 Oct - 28 Feb. Femelele sunt

ocrotite printr-o lege nescrisă a vânătorii. Adevăraţii vânători o cunosc!

* Iepurele (Lepus europaeus): Sezon de vânătoare: 1 Nov-31 Ian.

* Căpriorul (Capreolus capreolus): Sezonul de vânătoare: 1 Iun-15 Nov.

10

* Ursul (Ursus arctos): Sezon de vânătoare: Se stabileşte cu aprobarea ministerului

de resort.

* Lupul (Canis lupus); Sezon de vânătoare: Lupul nu se mai vânează pe teritoriul

României conform Convenţiei de la Berna din 1979 şi a legii nr. 103/23.09.1996

modificată şi actualizată.

Prohibiţia pescuitului pentru anul 2011 a fost instituită în perioada 04 aprilie -

02 iunie 2011. In această perioadă se poate pescui doar ştiuca, cu momeli artificiale.

În afara perioadei de prohibiţie se poate pescui pe Trotuş pe o lungime de 25

km, cu afluenţii şi bălţile aferente. Speciile prezente sunt: crap, caras, clean, şalău,

somn, ştiucă, biban, plătică.

Lacul Motoşeni se află situat la 14 KM distanţă de Podu Turcului spre Bacău.

Drum asfaltat foarte bun. Se poate ajunge şi pe ploaie fără probleme, iar balta arată

excelent. Se prinde crap mic 0,2 până la 2 kg şi caras. Momeala cea mai eficienta:

ariciul cu mămăligă! Nu a existat partidă cu mai puţin de 4 kg prinse.

3. POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

3.1. Definiţia mediului înconjurător şi a poluării

Mediul înconjurător sau ambientul reprezintă totalitatea formelor de materie,

energie şi informaţie care înconjoară sistemul biologic considerat – organism sau

comunitate de organisme.

Mediul este o entitate cu dimensiuni nelimitate ce se desfăşoară din imediata

vecinătate a sistemului până în spaţii cosmice incomensurabile, acesta este mediul

general.

Termenul de poluare (derivat de la latinescul poluo, polluere = a murdări, a

profana), desemnează în vorbirea curentă orice acţiune de deteriorare a mediului

normal de viaţă a organismelor.

Poluarea constituie procesul de deteriorare a unor echilibre din ecosferă prin

modificarea până la valori toxice a concentraţiilor unor factori existenţi sau prin

introducerea unor factori de mediu noi.

11

3.2. Sursele de poluare a mediului şi poluanţii

Indiferent ce activitate am enunţa, se poate pune semnul egal cu poluare.

Sursele sunt:

* Industria = Poluare

* Transporturile = Poluare

* Erupţiile vulcanice = Poluare

* Furtunile de praf = Poluare

* Incendiile naturale = Poluare

* Activităţile casnice = Poluare

Poluanţii sunt emisiile surselor de poluare. În categoria poluanţilor intră:

* Pesticidele: raticide, insecticide, erbicide, fungicide, nematocide, acaricide, care

provin din agricultură şi rămân timp îndelungat în mediu, crescând toxicitatea globală,

nu sunt bio-degradabile şi se acumulează de-a lungul lanţurilor trofice.

* Detergenţii care provin din utilizările casnice şi industriale şi distrug flora bacteriană.

* Hidrocarburile volatile cresc toxicitatea mediului, generează ozon şi provin din

arderea combustibililor fosili şi deşeurile petroliere

* Ozonul formează smogul fotochimic şi este generat de acţiunea gazelor de seră

asupra oxigenului

* Oxizii de carbon au efect puternic methemoglobinizant (Methemoglobinemia

reprezintă acumularea de methemoglobină (MetHb) într-o concentraţie mai mare de

2%), generează efectul de seră şi provin din arderea combustibililor fosili, respiraţia

organismelor şi activitatea vulcanilor

* Oxizii de sulf duc la boli respiratorii şi ploi acide şi provin arderea combustibililor

fosili, activitatea vulcanilor şi metabolismul bacterian

* Oxizii de azot provoacă boli respiratorii, ploi acide, eutrofizarea apelor (Eutrofizarea

apelor - se manifestă mai ales în cazul apelor stătătoare, sau cu viteză foarte mică de

curgere, prin "înflorirea" masivă a lacurilor, bălţilor, a apelor marine şi oceanice de

coastă (creşterea abundentă a algelor), nitraţii fiind forma accesibilă plantelor, inclusiv

algelor verzi albastre. Dezvoltarea algelor duce la scăderea transparenţei apei şi

12

scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat în apă, fenomene însoţite de dispariţia

faunei acvatice şi, în final, poate duce la formarea unei mlaştini), generează smog şi

ozon. Provin din aceleaşi surse ca şi oxizii de sulf.

* Hidrogenul sulfurat are efect methemoglobinizant şi provine din arderea

combustibililor fosili şi industria chimică

* Metalele grele (Plumb, Mercur) au efect methemoglobinizant şi au ca sursă arderea

combustibililor fosili, vulcanismul, industria chimică şi eroziunea eoliană

* Amoniacul şi derivaţii amoniacali generează boli respiratorii şi eutrofizarea apelor şi

are ca sursă agricultura şi industria chimică

* Siliciul provoacă silicoza şi provine din activităţile miniere

* Metanul are efect methemoglobinizant şi provine din zăcămintele naturale

* Aldehidele, în special acroleina au efect iritant pentru căile respiratorii şi provin din

arderea deşeurilor şi combustibililor

* Azotaţi şi fosfaţi generează eutrofizarea apelor şi are ca sursă agricultura şi

industria chimică

* Azbestul este cancerigen şi provine din construcţii

* Radonul este cancerigen şi provine din deşeuri, ape uzate şi depuneri radioactive

* Pulberi sedimentabile şi în suspensie, aerosoli, fum produc boli respiratorii şi reduc

capacitatea plantelor de a depolua atmosfera. Provin din arderea combustibililor fosili,

a deşeurilor şi construcţii.

3.3. Sursele locale de poluare a mediului

3.3.1. Sursele de poluare a apelor

Apele din zona localităţii Agăş sunt expuse la trei surse majore de poluare:

* prin ape meteorice (ploi acide);

* prin ape din evacuările menajere neepurate;

* prin ape agricole provenite din unitatea zootehnică, din viiturile încarcate cu erbicide

şi pesticide precum şi din greşelile de aplicare a îngrăşămintelor chimice.

13

Aclimatizarea unor specii exotice de peşti în bazinul hidrografic al Trotuşului,

fără studii ecologice şi economice, este considerată tot ca o poluare, uneori cu

implicaţii mai mari şi de lungă durată faţă de poluarea clasică.

Temperatura ridicată a apei se poate comporta de asemenea ca un factor

poluant, într-o zonă în acre temperatura medie anuală a aerului este sub 10 oC.

Poluarea chimică şi amenajările hidrotehnice insuficient documentate şi

incomplete constituie alţi factori perturbatori în arealul Agăş.

Pentru evitarea poluării afluenţilor Trotuşului este necesară utilizarea de

tehnologii care să economisească apa, modernizarea staţiilor de epurare a apelor

uzate comunale şi zootehnice, amplasarea staţiilor de reproducere artificială, a

păstrăvăriilor în amonte de localitate, de rampele pentru încărcarea buştenilor,

evitarea amplasării zonelor turistice în apropierea fondurilor piscicole, combaterea

braconajului.

3.3.2. Sursele de poluare a solului

Sursele de poluare a solului în localitatea Agăş sunt în principal pesticidele:

raticide, insecticide, erbicide, fungicide, nematocide, acaricide, care provin din

agricultură.

Alături de pesticide, ca surse poluante pentru sol mai sunt: azotaţii, fosfaţii

amoniacul şi derivaţii amoniacali, care provin din agricultură şi de la unitatea

zootehnică.

3.3.3. Sursele de poluare a aerului

Deoarece localitatea Agăş nu are încă o groapă de gunoi ecologică, o sursă de

poluare a aerului este arderea deşeurilor, care degajă aldehidele, în special acroleina

cu efect iritant pentru căile respiratorii.

Alături de aceste aldehide mai întâlnim şi pulberi sedimentabile şi în suspensie,

aerosoli şi fum, care produc boli respiratorii şi reduc capacitatea plantelor de a

depolua atmosfera, deşi zona este încă destul de înconjurată de vegetaţie. Provin din

arderea combustibililor fosili, a deşeurilor şi construcţii.

14

Despăduririle necontrolate au dus la scăderea factorului verde depoluant,

pădurile. Numai în ultimul an au fost despădurite ilegal peste 350 ha de pădure din

arealul Agăş.

3.4. Mijloacele de reducere a poluării în localitatea Agăş

Cele mai la îndemână mijloace sunt controlul tăierilor de copaci din pădurile

limitrofe, amenajarea unei gropi de gunoi ecologice şi construirea unei staţii de

epurare a apelor uzate provenite de la unitatea zootehnică.

Este de dorit utilizarea pesticidelor prietenoase cu mediul înconjurător,

sistemice, care lasă cât mai puţine reziduuri şi intră în metabolismul plantelor, cum

sunt strobilurinele sau cloronicotinilele.

B I B L I O G R A F I E

1. Borza, I.; Coste, I., Ecologie şi Protecţia Mediului, Timişoara, Curs Universitar

2. Chirilă-Neculau, Geanina, Resursele de apă din bazinul râului Trotuş, Studiu de

Hidrologie şi Calitatea apelor, Teză de Doctorat, Bucureşti, 2009

3. Ivanof, P., Piscicultura în zona montană şi submontană a României, Academia

Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice, Institutul de Economie Agrară,

Anul 2, nr.7, 2005

4. Milea, S.A., Conservarea biodiversităţii în habitatele naturale din zona comunei

Agăş, USAMV Bucureşti, 1998

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Resurse_naturale

6. http://www.referat-e.ro/Referat-Protectia_mediului-9164.html

7. http://www.foraqua.ro/index.php?link=2&id_hidrologie=28

8. http://www.rnpdsbacau.ro

9. http://www.ajvpsbc.ro/hartaspecii.html

10.http://www.gazetadeagricultura.info/pesti.html

11. http://agas.madaerodog.com/istoric.html

15