Proiect realizat de

Energia neregenerabilă este o sursă de energie care nu se poate reface atât de rapid spre a satisface necesitățile mondiale actuale, fiind deci epuizabilă pe un termen mai lung sau mai scurt

Petrolul si gazele naturale sunt considerate ca fiind principalele surse energetice ale planetei. Aceste surse naturale sunt epuizabile ireversibil. Estimarile efectuate pe baza nivelului actual de consum si al evaluarilor privind rezervele certe de combustibili fosili, arata ca acestea ar putea fi utilizate inca 44 de ani pentru petrol, 62 de ani pentru gaze naturale si 280 de ani pentru carbune. Rezervele de combustibili fosili sunt repartizate neuniform pe glob, iar cantitatea exploatata creste de la an la an.

Petrolul, sau titeiul, cum mai este el numit,se gaseste in cantitati mari sub suprafata scoartei terestre si se foloseste ca si combustibil sau ca materie prima in industria chimica(petrochimia). Mai precis, petrolul si derivatii lui se folosesc la fabricarea medicamentelor si a ingrasamintelor chimice,a produselor alimentare, a maselor plastice, a materialelor de constructii, a vopselelor, a firelor si fibrelor sintetice si la producerea de electricitate.Petrolul este format in cea mai mare parte din hidrocarburi, desi si cativa compusi cu oxigen si sulf intra in componenta luiPetrolul se formeaza sub suprafata scoartei terestre prin descompunerea organismelor. Resturile organismelor mici care traiesc in mare sunt amestecate cu nisipurile fine de la fundul apei.Aceste depozite,bogate in substante organice, devin sursa de formare a petrolului.Acest proces dureaza milioane de aniPentru a scoate petrolul la suprafata exista mai multe metode dar cea mai interesanta si una dintre cele mai mari realizari inginiere din ultimele decenii este constructia la marginea unei mari sau a unui ocean,a unei turle pentru sonde petroliere.Acestea sunt instalate pentru a functiona de pe o platforma petroliera pana la adancimi de cateva sute de metri; platforma poate fie sa pluteasca, fie sa stea pe picioare instalate pe fundul apei. Ea poate rezista valurilor si vanturilor puternice,sau in regiunile arctice la banchizele de gheata.

Principala metoda de rafinare a petrolului este distilarea.Prin incalzirea treptata a petrolului se separa componentii sai, dupa temperatura lor de fierbere. Acest mod de prelucrare a petrolului se numeste distilare fractionata. Pentru a se obtine o varietate de produse din petrol acesta este cracat prin mai multe procedee.Astfel se obtin:-de la 30 la 200 °C : benzine-de la 200 la 300 °C : petrol lampant-de la 300 la 370 °C motorinaReziduul negru ramas dupa distilarea titeiului pana la 370 °C se numeste pacura. Din el se obtin uleiuri, parafina si asfalt.

Aproape peste tot pe Glob exista bazine de extractie a petrolului. Cele mai mari sunt: Golful Persic (tarile din regiune sunt cele mai mari exportatoare de petrol din lume), Alaska, Marea Nordului(platformele Norvegiei,in principal), Marea Neagra, Marea Ohotsk.

Prin gazele naturale se înţeleg hidrocarburi gazoase provenite din două tipuri de surse: zăcăminte asociate cu cele de petrol în care caz avem de-a face cu gazele de sondă, şi zăcăminte independente, care nu au nici o legătură evidente cu cele de petrol. Cele două tipuri de gaze naturale au în comun faptul că metanul CH4 , predomină net faţă de toate celelalte coponente ale amestecului. În rest există o deosebire de compoziţie relativ pronunţată: gazele de sondă sunt mai complexe pe când celelalte gaze naturale sunt alcătuite din mai puţine componente.Zăcăminte de gaze naturale se exploatează prin foraje, urmate de racordarea tubului de sondă, introdus în zăcământ la un sistem de conducte care transportă gazul la consumator, după reducerea corespunzătoare a presiunii

este o substanţă foarte răspândită în natură. El are

numeroase întrebuinţări de mare însemnătate economică, astfel că obţinerea lui este o problemă importantă. În practică se foloseşte în primul rând metanul provenind din surse naturale în stare brută sau purificat, în zăcăminte de gaz metan.

Metanul se formează în numeroase procese de fermentaţie. Materiile organice provenite din plante, animale, sau microorganisme se transformă în metan , atunci când sunt supuse degradării de către anumite bacterii care nu folosesc oxigenul din aer pentru respiraţie. La suprafaţa bălţilor şi mlaştinilor se observă uneori degajarea unor bule de gaz, care, în contact cu o flacără, o mică explozie cu zgomot caracteristic: este metanul format prin putrezirea materiilor organice în nămolul de pe fundul bălţilor. Din acest motiv metanul mai poartă numele de „gaz de bălţi”.Metanul este un gaz incolor, fără miros, mai uşor decât aerul. Este foarte puţin solubil în apă (sub 1%), dar solubil în alcool şi eter. Metanul arde cu flacără puţin luminoasă cu degajare de multă căldură (circa 8600kcal/m3 ). Un amestec de metan şi oxigen sau aer explodează în prezenţa unei scântei.

CNGGazul natural comprimat (CNG) este un substitut al combustibililor fosili pentru benzină , diesel, sau GPL. Deşi arderea nu produce gaze cu efect de seră, este un mediu mult mai curat, alternativ la ceilalti combustibili, şi este mult mai sigur decât al altor carburanţi în caz de deversare (este mai uşor decât aerul, şi se dispersează rapid când este eliberat). E produs din depozitele de deşeuri sau ape uzate, care nu creşte concentraţia de carbon în atmosferă. Este stocat şi distribuit în recipiente grele la o presiune de 200 - 248 bar, de obicei, în forme cilindrice sau sferice.CNG este utilizat în maşini tradiţionale pe benzina cu motor cu ardere internă care au fost transformate în vehicule bi-combustibil (benzina / CNG). Vehiculele pe gaze naturale sunt tot mai folosite în regiunea Asia-Pacific, America Latină, Europa, America şi din cauza preţurilor in crestere la benzina. Ca răspuns la preţul ridicat al combustibilului şi preocupărilor legate de mediu, CNG începe să fie utilizat, de asemenea, în camionete, autobuze şcolare şi de tranzit, şi trenuri.

Bibliografie :

www.wikipedia.orgwww.e-referate.rowww.e-scoala.ro