Cuprins

INTRODUCERE.……….................………………………........................…...................3

I.Notiuni generale privind globalizarea............................................................................4

1.1 Referinţe istorice cu privire la globalizare ………....................................................6

II.Cauze principale ale globalizarii...................................................................................7

II.1Probleme si consecinte ale globalizarii.......................................................................8

III.Republica Moldova in contextul globalizarii.Avantaje si dezavantaje.....................9

CONCLUZII........................................................................................................................20BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................21

INTRODUCERE

Globalizarea, pe lângă faptul că este discutată şi tratată sub diferite forme din prisma

tuturor treptelor societăţii în care trăim, reprezintă un fenomen inevitabil. Nu suntem noi

( nici ca indivizi luaţi în parte şi nici ca popor sau naţiune ) în măsură să decidem sau să

alegem dacă vrem globalizare, dacă o acceptăm sau nu. Astăzi globalizarea există pur şi

simplu, iar noi suntem oarecum predestinaţi să trăim sub semnul acesteia. Ce este sau ce

înseamnă în mod concret acest fenomen pe care îl numim globalizare este greu de spus într-

o singură definiţie. În mare, putem spune că globalizarea este “ un sistem nou, foarte bine

uns şi interconectat” prin care lumea a devenit “ un singur fluviu “ ( Thomas Friedman,

Lexus şi măslinul, p16, Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001).

Nimic din ceea ce se petrece astăzi în societatea noastră nu rămâne neatins de

complexitatea acestui proces. Aşadar globalizarea a devenit un simbol al vremurilor în care

trăim, care prezintă atât avantaje cât şi dezanvantaje pentru ţările deja implicate şi pentru

cele care urmează să fie înghiţite de acest val.

Globalizarea este un concept care la ora actuală ridică multiple problematici si

controverse complexe. Este destul de greu de dat o definitie acceptabilă, neechivocă si

universal valabilă, iar acest lucru se datorează faptului că de cele mai multe ori o definitie

nu este capabilă să cuprindă totalitatea pozitiilor si interconexiunilor care alcătuiesc un

fenomen sub egida procesualitătii.

Într-o manieră destul de simplistă am putea spune ca este un proces multicauzal care are

drept rezultat faptul că evenimente ce se desfăsoară într-o parte a globului au repercursiuni

din ce în ce mai ample asupra societătilor si problemelor întâlnite în alte părti ale globului.

Actualitatea temei este redata prin o totalitate de probleme cauzate de inglobarea

voluntara sau nevoluntara a tuturor statelor lumii in procesul de globalizare. De asemenea,

impactul asupra Republicii Moldova este unul de proportii, aceasta nefiind inca suficient de

~ 2 ~

dezvoltata pentru a tine pasul cu marile puteri ale lumii, fapt pentru care tara noastra este

nevoita sa infrunte probleme pentru a se putea tine la suprafata.

I.Notiuni generale privind globalizarea

“Globalizarea este intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă unele de celelalte ajung să se

interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...“

Anthony Giddens

Sistemul global nu este doar un mediu în interiorul căruia se dezvoltă şi evolueaza

societăţile particulare, legăturile sociale, economice şi politice care traversează graniţele

dintre state, el coditionează în mod decisiv soarta celor care trăiesc în el. Termenul general

folosit pentru a caracteriza această interdependenţă crescândă a societătii umane este acela

de globalizare.

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici

definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese

complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăţi. Ea poate fi un

fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi şi în

economia mondială, care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din

schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor

şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape

exclusivă, la efectele comerţului şi, în particular, la liberalizarea comerţului sau la liberul

schimb.

Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la dezvoltarea

tehnologică şi economică, ale cărei origini provin, în special, din Statele Unite, un număr

important al activităţilor umanităţii se situează pe o scală şi un orizont atât de mari, încât au

depaşit graniţele naţionale, în limitele cărora statele suverane îşi exercită dreptul la

guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe

decât lasă să se înţeleagă. Pe masură ce domeniul activităţilor umane se extinde dincolo de

reglementările statului-naţiune, legalitatea şi regulile au devenit prea strâmte.

~ 3 ~

Noii jucători au trebuit să facă faţă provocării iscate de guvernarea de tip monopol; au

apărut corporaţiile multinaţionale, pieţele financiare globale, organizaţiile non-

guvernamentale, dar şi organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale.

Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează

pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum

să găsească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.

Între 1910 şi 1950 o serie de schimbări economice şi politice au redus dramatic volumul

şi importanţa fluxurilor comerciale internaţionale. Dar, începând cu Primul Război Mondial

şi continuând cu cel de-al Doilea Război Mondial, când au fost create FMI şi GATT,

trendurile s-au inversat. În mediul de după cel de-al Doilea Război Mondial, stimulat de

către instituţii economice internaţionale şi programe de reconstrucţie şi dezvoltare, comerţul

internaţional a crescut brusc. Începând cu anii ’70 efectele acestui tip de comerţ deveneau

mult mai vizibile atât în privinţa beneficiilor, cât şi ca efecte distrugătoare.

Chiar dacă aceste trei aspecte sunt întreţesute, este util să distingem efectele globalizării în

fiecare din mediile economice, politice şi culturale. Alt aspect cheie al globalizării este

schimbarea în tehnologie şi inovaţie, în special în sectoarele transporturilor şi

telecomunicaţiilor, despre care se crede că au ajutat la crearea statului global primordial.

Mondializarea este o mişcare mondială care nu include liberalizarea. Mondializarea este mai

mult declararea unui teritoriu specific – un oraş, un municipiu, un stat, de exemplu – ca

teritoriu internaţional, mondial, cu responsabilităţi şi drepturi la scară internaţională.

Globalizarea, în sensul larg al acestui termen, dispune un şir de factori, care s-au manifestat

insistent pe parcursul câtorva etape. După părerea mai multor savanţi cu renume mondial şi

globalizarea parcurge etapele următoare:

liberalizarea comerţului internaţional şi alte forme de conlucrare economică,

care au limitat politica protecţionistă, iar comerţul internaţional l-a ridicat la scara cea mai

mare. Măsurile de liberalizare au dus la micşorarea tarifelor, taxelor, intensificarea mişcării

capitalului şi a altor factori de producţie;

lărgirea sferei de activitate a întreprinderilor şi firmelor, care a fost posibilă atât

în rezultatul progresului tehnologic, cât şi în urma gestionării în baza noilor surse de

telecomunicaţii. Astfel, multor companii, care se dezvoltau pe pieţele locale, li s-a oferit

posibilitatea de a ieşi pe pieţele naţionale, multinaţionale şi internaţionale. Aceste companii

se pot repede adapta la condiţiile existente, devenind companii transnaţionale (CTN).

Aproape toate dispun de o reţea de filiale, fapt care le acordă o anumită rigiditate pe piaţă.

Prin aceste companii se efectuează în prezent aproximativ o treime din comerţul mondial.

~ 4 ~

Companiile multinaţionale şi alte organizaţii atât private, cât şi statale, au devenit

participanţii de bază a cheltuielilor economiei globale;

instituţionalizare ca un rol important în procesul de globalizare a început al juca

organizaţiile internaţionale: ONU, FMI, BM, OMC etc;

socializarea concomitent cu aspectul economic, începând cu un anumit timp

capătă conotaţii politice, culturale etc. Impunând un nou tip de socializare caracterizat prin

integrarea pe orizontală şi verticală a mai multor culturi, etnii şi popoare. De menţionat, că

socializarea ca element posterior a globalizării se caracterizează printr-un proces

corespunzător la nivel spiritual, cultural, internaţional;

atingerea unei gândiri globale unice în valorificarea economiei de piaţă şi

comerţului liber, începutul cărora pentru o parte din ţări a fost pus în a. 1978 prin reforma

din China, după ce au urmat schimbările radicale şi structurale în ţările Europei Centrale şi

de Est, finalizându-se cu destrămarea Uniunii Sovietice;

particularităţile dezvoltării culturale în cadrul globalizării care au avut un

impuls semnificat Lumii Atâta timp cât lumea are, în acelaşi timp, înţelesuri tehnice şi

politice, grupuri diferite vor avea istorii diferite ale globalizării. De altfel, în termeni

generali, folosiţi în economie şi economie politică, este o istorie a creşterii comerţului inter-

statal bazat pe instituţii stabile ce autorizează firme din diferite state să schimbe mai uşor

bunuri.

1.2. Referinţe istorice cu privire la globalizare

Termenul de liberalizare este o combinaţie între teoria economică a liberului schimb şi

îndepărtarea barierelor în care se mişcă bunurile. Aceasta a dus la creşterea specializării

ţărilor în exporturi şi la presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu tarifele

protecţioniste şi a altor bariere în faţa comerţului.

Perioada liberalizării şi cea în care aurul definea standardul economic este, deseori,

numită “Prima eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britannica şi pe schimbul de bunuri în

numerar, această eră a crescut odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost munca lui

Ricardo în Avantajul comparativ şi Legea generală a echilibrului a lui Say. Cei doi

susţineau că ţările vor face comerţ eficient şi că orice neajunsuri temporare în cerere sau

ofertă se vor corecta automat. Instituirea standardului în aur s-a realizat, treptat, în ţările

intens industrializate, între anii 1850 şi 1880.

~ 5 ~

“Prima eră a Globalizării” se crede că s-ar fi împărţit în etape odată cu Primul Război

Mondial şi, apoi, căzând sub criza standardului în aur, spre sfârşitul anilor ’20 şi începutul

anilor ’30. Ţările ce începuseră să îmbraţişeze era globalizării, incluzând nucleul european,

câteva state de la marginea Europei şi câteva lăstare europene din cele două Americi şi

Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele state dispărea în timp ce bunurile, capitalul şi

forţa de muncă formau, în mod excepţional, fluxuri libere între state.Globalizarea în

perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost condusă prin runde de negocieri în

prima fază sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe înţelegeri în îndepărtarea restricţiilor

asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează

Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO), cu rolul de a media dispute comerciale. Alte

acorduri comerciale bilaterale, inclusiv secţiuni ale Tratatului de la Mastricht şi NAFTA, au

fost, de asemenea, semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale şi barierele

comerciale.Există şi un aer de scepticism faţă de procesele economice globale şi optimism

faţă de posibilităţile de control ale economiei internaţionale şi faţă de viabilitatea strategiilor

politice naţionale. Un efect deosebit de important al conceptului de globalizare a fost

paralizarea strategiilor naţionale de reformă radicală, fiind privite ca imposibil de realizat

din punct de vedere raţional şi al evoluţiilor pieţelor internaţionale.

II. Cauze principale ale globalizarii

Fenomenele complexe nu pot fi explicate decit dacă avem in vedere mai multe cauze.

Acesta este singurul punct in care toată lumea este de acord in ceea ce priveşte globalizarea.

Restul faptelor rămin in continuare contestate. In funcţie de ce accepţiune a globalizării este

luată ca punct de plecare, apar in prim-plan alte cauze şi forţe motrice.

Fără indoială, inovaţiile de ordin tehnic – şi mai ales cele din domeniul informaticii şi al

comunicaţiilor - au jucat şi mai joacă incă un rol central. Internetul este, din multe puncte de

vedere, emblema globalizării. Globalizarea pieţelor financiare, transferul unor sume

inimaginabile in citeva secunde in jurul globului nu ar fi posibile fără această tehnologie,

nici organizarea producţiei integrate la nivel transnaţional ş.a.m.d.

Avintul incredibil pe care l-a cunoscut comerţul, un alt element definitoriu al globalizării

economice, se datorează, nu in ultimul rind, scăderii rapide a cheltuielilor de transport,

mărfurile putind fi astfel transportate mult mai rapid.

Sfirşitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele

globalizării. Dacă in conflictul dintre est şi vest lumea era impărţită in două tabere care

~ 6 ~

intreţineau puţine relaţii intre ele, această delimitare – „Cortina de Fier“ – a căzut in

1989/90. Statele care aparţineau „blocului estic“ s-au deschis in direcţia pieţii mondiale. Tot

mai multe state se incred in democraţie şi economie de piaţă ca principii de organizare

fundamentale.Un rol deosebit de important – in special la nivel de conştiinţă – l-au jucat

problemele globale. Dovadă pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“

din statele industrializate şi ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie insă şi de o

internaţionalizare a politicii, stimulind dezvoltarea unei conştiinţe globale. Organizaţii

precum Greenpeace sau Amnesty International, care se dedică unor teme globale precum

mediul ambiant sau drepturile omului sunt „Global Players“. Se pot intrezări astfel in mod

clar inceputurile unei noi societăţi globale. Criticii fenomenului globalizării precum reţeaua

ATTAC atrag tot mai mult atenţia asupra faptului că globalizarea nu este un proces

inevitabil, ci mai degrabă o urmare a politicii de de-reglementare a SUA incepută la finele

celui de-al Doilea Război Mondial Fără liberalizarea comerţului mondial in cadrul GATT,

respectiv al OMC, această dezvoltare nu ar fi putut fi posibilă cu adevărat.

II.1 Probleme si consecinte ale globalizarii

„Dinamica globalizării este controlată de forţele economice,

totuşi consecinţele sale cele mai importante ţin de domeniul politic“

(Klaus Miller).

Globalizarea ne afectează pe toţi in mod direct. In acest context, un rol important il joacă

o evaluare chibzuită a oportunităţilor şi riscurilor pe care le presupune globalizarea,

distanţindu-ne de tendinţele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a

consecinţelor acestui fenomen. Şi in cazul consecinţelor globalizării dezbaterile publice

aduc in prim-plan diverse cuvinte la modă, care trebuie, la rindul lor, chestionate şi

analizate.

Astfel, in domeniul politicii sociale există nenumărate analize diferenţiate care urmăresc

reţeaua strict cauzală „globalizare > concurenţă la nivelul local > „dumping social“ şi care

incearcă totodată să explice in ce măsură sfera naţională de acţiune din politica socială este

limitată de procesele de globalizare.Fraza deseori citată, conform căreia naţiunile sunt prea

mici pentru problemele mari, şi prea mari pentru problemele mici, provine dintr-un articol

din anii 80 scris de Daniel Bell. Probleme globale precum efectul de seră nu pot fi in – să

zicem - cadrul sistemului educaţional.

In consecinţă, statul naţional erodează. El nu dispare şi nici nu devine inutil, aşa cum se

sugerează in multe comentarii, ci erodează. Apar astfel unele nivele suplimentare la care se

~ 7 ~

pot rezolva problemele - atit superioare cit şi inferioare statului naţional. Graniţele nu

demult rigide care delimitau teritoriul unei ţări, puterea statului şi puterea populaţiei devin

astfel mai permeabile. In spatele dezbaterii despre „eroziunea statului naţional“ nu se

ascunde aşadar nici mai mult, nici mai puţin, decit cele de mai sus. Această „eroziune“

transpare intr-un mod deosebit de avansat in Europa UE. Aici, statele au transferat asupra

unei organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale pвnă la suveranitatea

monetară.Aceste fenomene nu sunt insă noi – ele sunt cunoscute şi discutate incepind din

anii 70 sub termenul de „interdependenţă“ -, procesele s-au accelerat insă, atingind

dimensiuni noi atit din punct de vedere calitativ cit şi cantitativ. Aceasta este de fapt

noutatea adusă de globalizare.Atit deteriorarea mediului ambiant cit şi repartizarea

nedreaptă existau incă cu mult inainte de a incepe discuţiile despre globalizare. Aceste

probleme s-au acutizat din pricina globalizării. Asupra acestui fapt incearcă să ne atragă

atenţia şi mişcarea criticilor globalizării, care a reuşit să-şi atragă intre timp un număr

considerabil de susţinători .Pe de altă parte, globalizarea creează premisele pentru a putea

reacţiona cum se cuvine, la nivel mondial, la anumite probleme de ordin global. Creşterea

capacităţii de concurenţă in cadrul competiţiei globale de la nivelul local, şi scăderea

implicită a cheltuielilor presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzind astfel şi cheltuielile

salariale suplimentare), este văzută ca o necesitate, in special de către industrie, in timp ce

sindicatele avertizează asupra pericolului provenit din aşa numitul „dumping social".Cu

siguranţă că salariaţii din India ciştigă mai puţin decit cei din Europa şi că in această

privinţă nu se va schimba mai nimic in viitorul apropiat. Acest lucru conferă intreprinderilor

un potenţial considerabil de ameninţare: ei ar putea să ameninţe cu mutarea in „ţările mai

ieftine“. Dar nici acest raport aparent clar nu ţine in faţa unei analize mai detaliate. Deciziile

cu privire la alegerea locaţiei nu sunt luate numai pe baza cheltuielilor salariale. Alţi factori,

ca de pildă nivelul de educaţie sau prezenţa pe diferite pieţe joacă, de asemenea, un rol

important.Globalizarea nu inseamnă că totul poate fi produs fără probleme in orice locaţie.

Insă globalizarea poate fi instrumentalizată ca argument, respectiv ca element de susţinere

in favoarea părăsirii unei anumite ţări.

III. Republica Moldova in contextul globalizarii. Avantaje si

dezavantaje

~ 8 ~

În general, avantajele globalizării permit ameliorarea stării tuturor partenerilor la orice

scară, care primesc posibilitatea, mărind producţia, de a ridica nivelul salariilor şi

standardele de viaţă. Etapa iniţială a globalizării din secolul XXI se confruntă cu decalaje

mari în creşterea economică, utilizarea forţei de muncă, venituri nestabile şi destul de

modeste (tab1). Şi mai controversate sunt opiniile privind globalizarea sub aspectul ei

social. Pe lângă faptul neuniform şi neproporţional al globalizării exprimat prin indexul

dezvoltării umane (IDU), se evidentiaza şi tendinţa de solicitudine nu numai în ţările slab

dezvoltate, ci de scară în ţările industrializate şi supuse unui grad înalt de globalizare.

Globalizarea este însoţită de un şir de acte negative la nivel de familie, întreprindere,

societate: creşte îmbătrânirea societăţii, cresc divorţurile, costurile vieţii, instruirii, descreşte

natalitatea, încrederea, speranţa de viaţă etc. – elementele care sînt sintetizate în indicele

dezvoltării umane.

Tabelul 1

Grupe de

ţăriNumărul

Venitpe

cap de loc. (USD)

Ritmmediuanual decreştere, %

Rata decreşterea aproducţieiindustriale, %

Rata şomajului,%

Indicele dezvoltăriiUmane

Ţări cu venituri joase Inclusiv: R.Moldova

9 295

375

1,9

5,1

3,7

8,1

17,7

17,1

0,61

0,68

Ţări cu venituri relativ joase

15 1235 1,7 1,9 15,5 0,77

Ţări cu venituri medii

5 3371 2,9 8,8 13,8 0,82

Ţări cu venituri înalte

18 15364 3,1 4,1 4,1 0,94

Specificul proceselor distrugătoare care a fost reflectat în documentele ONU, inclusiv în

raportul Dezvoltarea Umană, devine o problemă social-economică legată şi de procesele de

~ 9 ~

globalizare. În anii 1998-2003 majoritatea ţărilor din Europa Centrală, de Est şi CSI,

inclusiv R. Moldova elaborează rapoarte anuale privind dezvoltarea umană, în care se

evidenţiază sumar tendinţele în dezvoltarea umană, consemnate prin modificările anuale ale

PIB-ului (tab.2).

Tabelul 2

1990-1998 1998 2000 2002 2004 2006 2008În ansamblu pe glob

3,4 2,5 2,9 3,4 3,1 4,3 1,3

-          Statele cu economii avansate

3,1 2,2 2 2,3 2,4 3,2 2,1

-          Statele în curs de dezvoltare

4,2 3,3 4 4,5 3,6 3,1 1,9

-          Statele europene în curs de dezvoltare

2,1 -0,2 1,6 2,5 6,1 5,3 2

-          Republica Moldova

3,5 -9,7 2,4 3,5 5,8 6 5,2

-          Russia

- 4,8 6,3 7,0 6,6 7,4 6,3

Sursa: Calcule în baza World Economic Outlook. International Monetary Found, 2008.

Necătînd la problemele nominalizate, dezvoltarea pe scară largă a contactelor comercial-

economice de frontieră între regiunile din Ucraina, Moldova şi România rămîne o

componentă indiscutabilă pentru perfecţionarea relaţiilor regionale dintre ţările date, cît şi

pentru procesele de integrare europeană. Actualmente tot mai multe formaţiuni teritoriale

interacţionează în procesul continuu internaţional de schimb al producţiei, al serviciilor şi al

informaţiei. Procesul de regionalizare şi piaţa şterg hotarele între ţări, constituind un spaţiu

economic bine determinat. Deci, ca urmare a extinderii procesului de globalizare un stat

modern integrat poate fi „amplasat” în trei spaţii:

• pe teritoriul geografic real, limitat de frontierele statului;

~ 10 ~

• pe teritoriul virtual creat în baza relaţiilor comerciale internaţionale;

• te teritoriul creat în baza relaţiilor financiare internaţionale.

Investigaţiile mărturisesc, că mărirea rolului nivelului regional în economie faţă de

nivelul naţional este o tendinţă, care se adevereşte în majoritatea prognozelor de durată

medie sau lungă. La moment regionalizarea în Europa se desfăşoară prin două căi: una este

strâns legată de procesul de integrare supranaţională în cadrul Uniunii Europene, iar alta

revine din interesele regionale (CEM, CSI etc.). Dezvoltarea economică locală şi regională

tot mai insistent devine unicul mecanism real activ, prin intermediul căruia se răspândesc

mai multe forme de colaborare; la frontieră, ZEL, parcuri industriale etc. Pe lângă

conceptele liberale referitor la regionalizare există şi viziunea instituţionalistă, promovată de

Organismele Economice Internationale (FMI, BIRD, OMC, etc.), care prevede îndeplinirea

anumitor condiţii obligatorii pentru a susţine tendinţele benefice ale regionalizării şi a

sprijini acest proces. Astfel, ţările ce tind a se alinia la cerinţele globalizării, trebuie să-şi

restructureze economiile şi să accepte parametrii instituţiilor internaţionale. Dezvoltarea

economică optimă cere, în primul rând, investiţii în capitalul fix a sferei productive, fapt

adeverit de teoreticieni , cât şi de practicieni, însă puţin aplicat în perioada de referinţă în R.

Moldova. Investiţiile proprii,cât şi investiţiile străine directe (ISD), nu s-au caracterizat

printr-o alocare clasică, conform teoriei lui J.Keynes, ci au fost utilizate, preponderent

satisfăcând necesităţile de consum neproductiv (tab. 3).

Tabelul 3

Investiţiile străine directe (ISD)şi domeniile de aplicare în R. Moldova

Domeniile aplicării          Anii

2002 2004 2006 2008

Total investiţii mln. USD Alocări în :

-          Capital fix %

-          Capital reinvestit %

Domeniile aplicării %

-          Energetică

-          Industrie

142,4

72,4

70,0

22,2

15,6

19,0

152,8

70,3

82,1

24,2

27,5

17,2

163,0

71,2

91,4

25,0

37,5

18,0

171,2

73,7

94,5

28,0

44,6

23,5

~ 11 ~

-          Alimentară

-          Comerţ

-          etc.

29,7

13,5

31,6

10,0

36,8

13,6

41,0

11

Sursă: Adaptat  în baza BNS al R. Moldova

Excesul de import asupra exportului de capital a provocat o datorie externă considerabilă

pentru R.Moldova, cota cea mai mare fiind cea guvernamentală directă: în ultimii patru ani

constituindu-se la un nivel de 700 – 800 mln.$, cea negarantată – 200 – 400 mln.$, iar cea

garantată – 90 – 95 mln.$. Din investigaţiile de mai sus denotă faptul, că printre creditorii

ţării noastre se află nu numai FMI cu o sumă de 275,5 mln.$, BIRD-ul şi UE cu câte 136,0

mln.$, ci şi unele ţări ca Rusia – 265,0 mln.$; S.U.A. – 67,0 mln.$; Japonia – 40,0 mln.$;

România – 24,2 mln.$; China – 4,2 mln.$. Cât priveşte BM, nominalizăm, că creditele în

volum de cca. 600,0 mln.$ au fost utilizate conform proiectelor propuse de ambele părţi,

însă preponderent în scopul aprofundării reformelor.

Perioada de preglobalizare pentru R. Moldova se caracterizează prin faptul, că au fost

elaborate şi se implementează mecanisme şi instrumente de asigurare a creşterii economice,

inclusiv:

- construirea întreprinderior mici şi mijlocii ;

- determinarea structurilor prioritare ;

- instrumente locale şi regulatorii ca perfecţionarea cadrului legal normativ şi administrativ;

- instrumente fiscale ca ţinerea sub control a deficitului bugetar şi realizarea măsurilor

necesare de control a cheltuielilor bugetare etc.

Un obiectiv aparte privind perioada de preglobalizare l-a constituit măsurile legate de

atragerea investiţiilor străine prin elaborarea Legii cu privire la investiţii, care stabileşte un

set de facilităţi şi garanţii pentru investitori, egalarea în drepturi a investiţiilor străini şi

autohtoni. Perioada de preglobalizare se caracterizează şi prin adoptarea unelor măsuri

legate de respectarea concordanţei documentelor strategice şi actelor legislative elaborate de

OMC, BCE, OCDE, APC etc., care deschid, pe de o parte, noi posibilităţi pentru economia

R. Moldova, iar pe de alta, impun reglementări dure privind calitatea producţiei, forţei de

muncă, ponderii agriculturii, reducerea sărăciei etc. – exigenţe nu atât pentru structurile

europene, cât pentru creşterea economică în ţara noastră. Perioada de preglobalizare pentru

~ 12 ~

ţările în curs de dezvoltare se suprapune cu procesul integrării tehnologice şi se va prelungi

cu ritmuri şi mai înalte în timpul apropiat, transformându-se într-o tendinţă stabilă, într-un

proces economic global. La aceste tendinţe vor contribui următoarele cauze:

- formarea pieţei financiare şi valutare globale;

- înăsprirea concurenţei internaţionale şi amplificarea caracterului ei global;

- creşterea activităţii economice a companiilor transnaţionale;

- modernizarea şi dezvoltarea continuă a mijloacelor de comunicaţie, crearea reţelei globale

Internet, utilizarea sateliţilor cosmici;

- migraţia forţei de muncă organizată, etc.

În comparaţie cu tehnologiile materiale tradiţionale, produsul cărora este marfa, produsul

tehnologiilor informaţionale este preponderent o stare a mentalităţii umane: dacă înainte

tehnologiile erau îndreptate în prelucrarea materiei prime, atunci actualmente ele sunt

îndreptate spre comportamentul omului, informarea lui, gândirea socială. La crearea unor

astfel de tehnologii este nevoie de mai mult timp, decât cel în care poate fi utilizat efectiv

capitalul speculativ.

Investiţiile la scară a capitalului speculativ într-o economie naţională nu sunt efective,

deoarece el este afiliat în volumul total de capital, rezultatul fiind comun cu cel al economiei

integre.

Tabelul 4.

Dinamica şi structura AST în uniunea NAFTA

Dinamica şi structura AST în uniunea NAFTA

AniiSpecializarea AST

2002 2004 2006 2008

Total AST (mii)

inclusiv:

- electronice

- microelectronice

- de calculatoare

- de telecomunicare

Total ASM în biotehnologie(mii)

9,8

3,4

3,3

1,2

2,1

1,3

0,4

0,3

15,5

4,1

5,4

1,4

2,8

1,8

0,7

0,8

17

4,7

6,5

1,8

3,2

2,3

1,0

1,0

~ 13 ~

inclusiv:

- fitotehnice

- zootehnice

Sursa: Eurostat

Ca rezultat al revoluţiei ştiinţifico-informaţionale, care se extinde cu ritmuri rapide, au loc

instantaneu două procese paralele:

- scădere bruscă a preţurilor la mărfuri şi servicii, legate de tehnologiile moderne;

- răspândire-fulger, fără precedent a tehnologiilor informaţionale în sistemele de producţie

şi managerie.

Utilizarea tehnologiilor informaţionale în Republica Moldova poate să compenseze pînă la

35-40 % din PIB, realizate în anii precedenţi de complexul militar şi industrial. Conform

calculelor autorului, dezvoltarea sectorului economiei electronice al ţării va permite, în

principiu, dublarea veniturilor în buget şi crearea aproximativ a 3 mii locuri de muncă de

înaltă calificare. Actualmente în R. Moldova se întreprind măsuri concrete de ameliorare a

situaţiei informaţionale: în 2001 a fost creat Departamentul Tehnologiilor informaţionale

(DTI), care pe parcurs s-a transformat în Minister cu funcţia de crea o reţea masivă de

informaţie naţională. Este foarte important de conştientizat faptul, că într-o lume

postindustrială, informaţională resursele cele mai principale deja nu sunt pămîntul şi

populaţia sau producţia ca atare, ci în primul rând, finanţele, intelectul şi informatica, care

trec uşor dintr-un teritoriu şi dintr-o formă în alta. Investigaţiile efectuate oferă posibilitatea

să evidenţiem cinci nivele ale piramidei tehnologice formate. Intensitatea concurenţei este

diferită la diferite nivele ale piramidei tehnologice formate. În vârful ei se plasează

producătorii de tehnologii principiale noi, care controlează totalmente şi formează pieţele şi

direcţiile de realizare a produselor sale desinestătător. Pieţele tehnologiilor principiale nu

există, deoarece ele se efectuează în interiorul companiilor transnaţionale date.

Implicarea practică în tehnologiile implementate noi trece automat la etajul doi al piramidei

tehnologice. Reprezentanţii acestui grup controlează piaţa la un nivel mai mic. Cât priveşte

reprezentanţii treptelor trei, patru şi cinci atunci ele sunt formate din producătorii, care

utilizează într-o formă sau alta „know-how”-ul la nivelul doi. Logic, fiecare pretendent tinde

la păstrarea identităţii sale economice în lume, fără a-şi crea propria bază informaţională,

riscă a deveni ostatic al acestor monopoluri informaţionale. Problema localizării şi

regionalizării în cadrul procesului general de globalizare este actuală în această privinţă şi

~ 14 ~

pentru R. Moldova, deoarece pretinzând la suveranitatea şi securitatea economică, este

„obligată” să-şi creeze propriul sistem informaţional naţional destul de costisitor. Cât

priveşte concurenţa internă a piramidei tehnologice informaţionale, ea se desfăşoară pe

pieţele de desfacere: cu cât nivelul piramidei tehnologice informaţionale este mai înalt cu

atât mai intensă este concurenţa. Între diverse niveluri ale piramidei tehnologice

informaţionale există concurenţa pentru resurse, inovaţii, capitaluri, inclusiv umane,

deoarece cu cât nivelul este mai înalt, cu atât el este şi mai efectiv, şi mai atrăgător.

Referitor la R. Moldova, putem nominaliza, că până ea nu se va implica în revoluţia

informaţională computerizată, economia ei va staţiona, deoarece integrarea şi

implementarea realizărilor economiilor mondiale oferă reale speranţe la o creştere. Însă

relevăm, că integrarea mondială nu poate avea loc numai pe contul tehnologiilor

informaţionale, ea presupune o colaborare integră, priorităţile fiind atât de natură

productivă, cât şi de natură social-culturală etc. Anii de activitate economică externă pentru

R. Moldova s-au manifestat cu un deziderat nu numai economic, politic şi social, ci şi sub

unul de revenire la relaţiile europene de consolidare a poporului puţin experimentat în acest

domeniu de activitate. Totuşi, investigaţiile mărturisesc, că, începând cu anii 1998-1999,

comerţul internaţional îşi desfăşoară activitatea, înscriind cifre îmbucurătoare (tab. 10),

privind structura şi geografia exportului, însă coeficientul specializării ţării este destul de

insuficient şi tinde spre o micşorare vădită.

Tabelul 5.

Dinamica comerţului exterior al R. Moldova

Indicii Anii 2002 2004 2006 2008Export, total (mln. dol)

inclusiv:

- ţările CSI

- UE

- alte ţări

Import, total (mln. dol)

inclusiv:

- ţările CSI

678,0

380,0

143,4

36,6

1068,0

432,0

273,0

175,0

985,2

502,4

296,2

80,9

1768,5

764,7

581,1

223,5

1051,6

424,1

537,7

89,8

2693,2

1020,8

1218,5

453,9

1591,4

623,0

820,1

148,3

4898,8

1737,3

2105,3

1056,2

~ 15 ~

- UE

- alte ţări

Indicele specializării

(exportul : faţă de PIB

52,5 48,9 39,0 32,5

Sursa: www.statistica.md

Principalele avantaje de participare a Republicii Moldova la OMC sunt următoarele:

• crearea condiţiilor nediscriminante, stabile şi prevăzătoare pentru dezvoltarea comerţului

şi a altor forme de activitate externă;

• accesul la mecanismul OMC de rezolvare a litigiilor, ca instrument efectiv de protecţie a

intereselor comerciale a ţărilor-membre.

Aderarea la OMC începând cu a. 2001 reiese din problemele politicii comerciale ale

Republicii Moldova, care prefigurează o integrare efectivă a ţării în economia mondială şi

comerţului internaţional şi include în sine următoarele măsuri:

• adoptarea unor condiţii nediscriminatorii de penetrare a produselor şi serviciilor autohtone

pe pieţele străine;

• dezvoltarea posibilităţilor de export a ţării şi îmbunătăţirea calităţii produselor şi structurii

exportului;

• asigurarea protejării producătorilor autohtoni în condiţiile economiei deschise pe baza

normelor şi cerinţelor OMC.

Este evident, că Republica Moldova pentru a adera la procesul general al globalizării, nu

poate ocoli procesele de localizare şi regionalizare la nivel European. Inevitabil, ea trebuie

să-şi construiască calea proprie spre economia mondială ca parte componentă a unei zone

geografice locale, concomitent să-şi constituie raporturi durabile şi echilibrate în cadrul UE

continentale, însă nu prin participarea directă la toate structurile instituţionale internaţionale.

Globalizarea prin formele sale concrete, cum este comerţul interacţional, integrarea şi

cooperarea fiind orientate spre economia mondială devin factorii esenţiali de dezvoltare

rapidă, de obţinerea avantajelor competitive în producţia de mărfuri şi servicii prioritare.

Dacă ne referim la exemplul R. Moldova, nu putem trece cu vederea unele progrese care au

loc în specializarea economiei reieşind din avantajele comparative. Liberalizarea comerţului

considerabil favorizează, în special, ţările în curs de dezvoltare, care pot nu numai să

~ 16 ~

extindă exporturile, ci şi să controleze subsidiile necesare oferite prin programele pentru

protecţia comerţului. De menţionat, că la creşterea de export-import o contribuţie destul de

importantă o au taxele vamale, regimul vamal şi profesionalismul cadrelor careactivează în

acest domeniu. Referitor la taxele de import-export care sunt stabilite de R. Moldova, lasă

de dorit: la un set considerabil de mărfuri importate (preponderent la cele agroalimentare)

necesită o majorare, în timp ce altele (calificate ca materie primă – sursele energetice),

necesită o micşorare, aliniindu-se cât de cât cu cele ale ţărilor care beneficiază de clauza

naţiunii celei mai favorizată.

În condiţiile R. Moldova tarifele protecţioniste necesită să fie introduse în vinificaţie,

producţia conservelor, sucurilor, pastei de roşii etc. Aderarea R. Moldova la OMC în mai

2001 a semnificat alegerea strategiei liberului schimb în relaţiile economice externe. Acest

pas se argumentează prin: – consolidarea politicii naţionale privind comerţul exterior; –

accesul la pieţele externe; – acces la mecanismele internaţionale de rezolvare a litigiilor

comerciale. În acelaşi timp nu se face nici un fel de specificări privind latura negativă a unei

aşa politici unilaterale, care provoacă un şomaj în masă şi un declin general în ramurile

prioritare de specializare, invadarea pieţei autohtone de mărfurile străine, imposibilitatea de

rezistenţă concurenţială din partea antreprenoriatului naţional etc. Piaţa autohtonă a

Republicii Moldova are o capacitate redusă, deoarece declinul economic a generat

diminuarea veniturilor populaţiei, plasând capacitatea solvabilă a populaţiei pe unul dintre

ultimele locuri din Europa. Concomitent se reduce volumul importului, dar mai ales a

exportului Criza financiară a adus la prăbuşirea monedei, iar liberalizarea fără orice

protejare economică a redus capacitatea de competitivitate faţă de invazia mărfurilor

străine.Tendinţa spre scăderea acoperirii importului prin export, care se manifestă tot mai

pronunţat pe măsura creşterii insuficiente a economiei, afectează dur balanţa de plăţi a ţării.

În practica mondială se consideră critică situaţia când rata deficitului contului curent

depăşeşte 4,5 % din PIB. Repubica Moldova, cu o mare depăşire a acestei rate, este, practic,

într-o stare destul de dificilă, uneori ameninţându-se chiar cu falimentul. Aşa, rata

deficitului contului curent în PIB-ul R. Moldova sporeşte continuu, de la 2,5% în 1996

(inclusiv raioanele din stânga Nistrului şi municipiul Tighina) până la 6,6% – 1998, 23% –

2000 şi la 36 – 38 % în anii 2006- 2008.Condiţiile nefavorabile ale comerţului exterior,

precum şi costurile inevitabile ale tranziţiei şi a anumitor remanieri subiectiviste în politica

economică externă a R.Moldova în anii 2000-2008 fixează o permanentă reducere a

competitivităţii produselor ţării, fapt care se răsfrânge negativ şi asupra procesului de

globalizare.

~ 17 ~

Tabelul 6

Dinamica balanţei de plăţi a R. Moldova (2000- 2008)

Dinamica balanţei de plăţi a R. Moldova (2000- 2008)

2000 2004 2006 2008Export , mln USD 496 835 1051,6 1591In raport cu anul precedent  % 105,2 118,4 149,1 225.5Ponderea exportului in PIB , % 7,9 14,1 15 16,4Import 938,5 1430,1 2693,2 4898,8Gradul de acoperire a importului prin export , %

52,8 58,4 39,0 32,5

Sursă: www.statistica.md

Întru asigurarea echilibrului balanţei comerciale este necesar de o creştere substanţial a

exportului prin înviorarea ramurilor tradiţionale a economiei ca:

vinificaţie, producerea uleiurilor pentru industria cosmetică şi parfumerie, a conservelor din

legume şi fructe, sucuri etc. Promovarea continuă a exportului devine o problem vitală

pentru creşterea economică şi stabilizarea ei. În viziunea noastră, se cer măsuri radicale ale

organelor de decizie spre:

- încurajarea antreprenoriatului mic şi mijlociu în privinţa producţiei prime pentru

prelucrarea ulterioară a lor în articole de export;

- perfectarea bazei legislative privind achiziţiile publice pentru a asigura o piaţă garantată

producătorilor autohtoni;

- susţinerea ramurilor, care produc mărfuri de substituire a celor de import ca suport de

ameliorare a stării balanţei comerciale;

- reorientarea structurii exportului în direcţia produselor cu o mai mare pondere a valorii

adăugate;

- implementarea tehnologiilor avansate posibile să majoreze calitatea produselor la cererea

pieţei europene;

- stabilizarea tarifelor vamale de durată medie la obiectele de import-export etc.

~ 18 ~

CONCLUZII

Părerile privind globalizarea sunt împărtite existând deopotrivă si sustinători si

contestatari ai acestui fenomen, fapt care conduce, după părerea mea, la un moment dat la o

polarizare a fenomenului în sine. La un anume punct, organizatiile globale ajung să fie

combătute tot organizatii la nivel international.

Prin urmare, ipotetic, dacă imaginăm o societate globală, aceasta în mod cert nu este una

omogenă.Dacă pornim de la afirmatiile lui J.J. Rosneau, putem concluziona asupra faptului

că epoca politicii dominate de statele-natiune este lăsată în urmă, acestea trebuind să

împartă teatrul de actiune cu organizatiile internationale si concernele multinationale,

devenind evident că actorii scenei globalizării nu vor concorda niciodată.

Cit priveste tara noastra in contextual globalizarii, starea actuală a R. Moldova, analizată

prin prisma globalizării, poate fi caracterizată ca rămânere în urmă privind tendinţa ţării

întru a se alinia la procesele globale a creşterii economice

Această perioadă necesită:

- ajustarea la cerinţele moderne de restructurare a comerţului exterior al ţării;

- creşterea competitivităţii produselor pe pieţele externe şi ameliorarea situaţiei cu balanţa

de plăţi;

- reorientarea neîntârziată a infrastructurii economice spre standardele Uniunii Europene;

- rezolvarea disensiunilor ce împiedică aderarea la CEFTA;

- liberalizarea plasării factorilor de producţie prin restructurarea pârghiilor vamale în

direcţia creşterii fluidităţii produselor necesare ţării;

- promovarea strictă a politicii comerciale externe fără modificarea ei nejustificată şa

schimbarea conjuncturii politice.

Una din exigenţele fără alternative pentru R. Moldova, este orientarea şi atragerea

capitalului străin în formă de investiţii directe prin crearea mediului investiţional respectiv,

ce ar asigura garanţii de ocrotire a proprietăţii, repatrierea veniturilor, alte facilităţi pentru

investitorii străini.

~ 19 ~

Bibliografie

1. http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_2.htm

2. http://ro.altermedia.info/international/globalizarea-intre-libertate-i-dominaie-

ii_5155.html

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Globalizare

4. http://statistica.md

5. Cernencu, M., Rusnac, Gh., Galben, A., Solomon, C. Republica Moldova:

Istoria politică (1989-2000), Documente şi materiale. - Volumul II. - Chişinău:

USM, 2000.

6. David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Transformări globale.

Politică, economie i cultură, Ed. Polirom, 2004

~ 20 ~