1. Etapele vieţi i sexual:

Viata sexuala se desfasoara pe parcursul a trei perioade:

etapa pregenitala

etapa genitala

etapa postgenitala

Etapa pregenitala dureaza de la nastere pana la aparitia maturi-

tatii sexuale. Are loc dezvoltarea aparatului genital, influenta condi-

tiilor de crestere fiind determinanta. La sfarsitul perioadei apare in-

stinctul genezic, de impreunare.

Etapa genitala cuprinde perioada dintre aparitia instinctului ge-

nezic, pana la aparitia climacteriumului. Este influentata de: rasa,

Climat, alimentatie, conditii de crestere, individ, exploatare, etc.

Este etapa de activitate reproductiva a animalelor, influentata neu-

ro-hormonal, ritmic, periodic sau pe tot timpul perioadei.

Etapa postgenitala ( climacteriumul, menopauza la femele si andropauza la

masculi) apare treptat, prin diminuarea functiei gametogene si instalarea anafrodi

2. Spermatogeneza .

In perioada prepuberala tubii seminiferi au un epiteliu format din do-

ua tipuri de celule germinative: unele mici, cubice si altele sferice, cu

nucleu veziculos (Lesbouyries). Din primele vor lua nastere celulele

seminale, iar din secundele, celulele Sertoli, responsabile cu nutritia

spermatozoizilor.

Transformarea succesiva prin care trec celulele germinale de la sta-

diul de spermatogonie-spermatocit de grad I (primar)-spermatocit de

grad II (secundar)-spermatida (spermia)-spermatozoidul se numeste

spermatogeneza.

Transformarea spermatogoniilor pana la stadiul de spermatida se numeste

spermatocitogeneza. In acest stadiu se produce meioza sper-

matocitelor primare, cu reducerea numarului de cromozomi,din care

rezulta spermatocitele secundare de tip haploid.

Trecerea de la stadiul de spermatida la cel de spermatozoid se face prin

transformare morfologica a celulei si se numeste spermiogeneza. Acest

proces are loc in patru faze:

- faza Golgi;

- faza cap;

- faza acrozom;

- faza de maturare.

3.Factorii care influenţează spermatogeneza. - Factori interni:

- ereditatea;

- specia, rasa, varsta;

- sistemul neuro-endocrin;

- factori imunologici;

- factori circulatori;

- temperatura scrotala si corporala.

- Factori externi:

- lumina (actiune stimulanta la cocos si inhibitorie la berbec);

- temperatura;

- altitudinea;

- sezonul;

- alimentatia;

- factori toxici.

4. Morfologia spermatozoidului.

SPERMATOZOIDUL este o celula flagelata avand intre 55-80 µm. Dpdv

morfologic este format din:

- cap;

- gat;

- coada.

Capul are forma ovala la mamifere si forma de secera la pasari. La acest

nivel gasim:

- nucleul;

- acrozomul;

- perforatorul;

- capul postnuclear;

- protuberantele bazale;

- fosa de implantatie;

- membrana celulara.

Gatul spermatozoidului reprezinta piesa de legatura intre cap si coada.

Coada este compusa din:

- piesa intermediara;

- piesa principala;

- piesa terminala.

5.Transportul, maturarea şi stocarea spermatozoizilor.

Initial spermatozoizii sunt imobili si nu au capacitate fecundanta. Acestia

petrec 6-8 zile in epididim marindu-si capacitatea fecundanta. Isi formeaza

o invelitoare lipoidica, invelitoare care-I protejeaza de actiunea mediilor

cu pH acid. Tot in epididim, spermatozoizii se incarca electric negativ im-

piedicandu-se astfel aglutinarea lor.

Epididimul joaca rol de rezervor de spermatozoizi (10 monte taur si 30

monte berbec).

Spermatozoizii vor avea o capacitate fecundanta maxima in contact cu se-

cretiile glandelor anexe si dupa ce vor petrece o vreme in uterul femelei.

6.Ovogeneza şi foliculogeneza.OVOGENEZA

Procesul de formare a gametului femel are loc printr-o serie de fenomene

morfologice, biochimice si functionale specifice. Astfel din ovogonie se a-

junge la ovocit de ordin I – ovocit de ordin II si ovul.

Ovulul ia nastere din epiteliul germinativ sub forma unor cordoane celula-

re (cordoanele Valentin si Pflüger). Cordoanele sunt formate din doua fe-

luri de celule: ovogonii (cu multiplicare rapida) si celule foliculare. Celule-

le foliculare inconjoara ovocitul, totul fiind imbracat in teaca foliculara.

Primele stadii de dezvoltare (de la ovogonie la ovocit de ordin I) au loc in

viata intrauterina. Dupa nastere in ovar se gasesc ovocite in foliculi ovari-

eni.

Foliculii ovarieni se impart in:

- foliculi primordiali;

- foliculi evolutivi.

VARIAŢIA NUMĂRULUI DE OVOCITE ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ

VACAVACA la naştere la naştere la 3 luni la 3 luni la 3 ani la 3 ani la 10 anila 10 ani

80 000 80 000 75 000 75 000 21 000 21 000 2 500 2 500

SCROAFASCROAFA la 10 zile la 10 zile la 9 luni la 9 luni la vârsta adultă la vârsta adultă

60 00060 000 50 000 50 000 16 000 16 000

IAPAIAPA la 1 an la 1 an la 10 ani la 10 ani

32 000 32 000 10 000 10 000

7.Mecanismul ovulaţiei

8.Corpul galben

Corpul galben este o glanda endocrina, efemera care se formeaza la

locul dehiscentei foliculare.

In geneza sa corpul galben trece prin trei stadii:

- stadiul de organizare (proliferare);

- stadiul de eflorescenta;

- stadiul de regresie.

9.Relaţia corp galben-uter.

10. Modificările ovariene în timpul ciclului sexual.

11.Modificările căilor genitale în timpul fazei foliculare a ciclului sexual.

12.Modificările căilor genitale în timpul fazei luteale a ciclului sexual.

13.Hormonii hipotalamici şi rolul lor .

Hipotalamusul produce hormoni de eliberare (releasing hormones) şi de inhibare

(inhibiting hormones). Aceşti hormoni sunt transportaţi spre lobul anterior al

hipofizei de către sistemul port hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul mai

elaborează şi alte neurosecreţii, cum ar fi: ocitocina şi vasopresina. Ocitocina şi

vasopresina ajung în hipofiza posterioară printrun traiect axonal supraopto-

paraventriculo-posthipofizar.

Hormonii hipotalamici cu rol în reproducţie sunt:

- Gn-RH (gonadotropine releasing hormone); PRH (prolactine releasing

hormone); PIH (prolactine inhibiting hormone); ocitocina; vasopresina.

Gn- RH (gonadoliberina) determină eliberarea din hipofiza anterioară a

FSH şi LH. Secreţia de Gn-RH este condiţionată de:

- factori externi (alimentaţie, durata zilei lumină, exploatare, etc.).

- factori interni ( nivelul secreţiei de FSH, LH şi concentraţia steroizilor

gonadali cu acţiune de tip feed-back).

Gn- RH are acţiune specifică asupra celulelor hipofizare secretoare de

FSH şi LH.

Frecvenţa lentă a descărcărilor de Gn-RH stimulează preponderent secre-

ţia de FSH. Frecvenţa rapidă a descărcărilor de Gn-RH are ca efect creşte-

rea preponderentă a secreţiei de LH.

Ocitocina este un hormon polipeptidic, secretat de către nucleul paraven-

tricular, din hipotalamusul anterior. Apoi este stocată în hipofiza posteri-

oară, ajungând acolo printrun fenomen de neurocrinie, care constă în for-

marea unor particule foarte mici, care se deplasează pe cale axoplasmică

până în neurohipofiză.

Efectul ocitocinei constă în contracţia musculaturii netede din glanda ma-

mară şi uter. Efectul acesta este sinergic cu cel al estrogenilor (în timpul

parturiţiei). Dupa parturiţie ocitocina condiţionează involuţia uterină, eli-

minarea anexelor fetale, ejecţia laptelui, ejacularea.

Vasopresina este hormonul antidiuretic. Acţionează şi sinergic cu estro-

genii în reţinerea apei interstiţiale, producând edemul trenului posterior la

sfârşitul gestaţiei.

PRH (hormonul de eliberare a prolactinei), PRF.

PIH (hormonul de inhibare a prolactinei), PIF.

14. Hormonii hipofizari şi rolul lor biologic.În sfera reproducţiei sunt implicaţi atât lobul anterior cât şi lobul posteri-

or al hipofizei.

Lobul posterior al hipofizei joacă rol de rezervor, acumulând ocitocina şi

vasopresina.

Adenohipofiza (lobul anterior şi intermediar) este specializat în secreţia

de trofine (tropine). Pentru activitatea reproductivă interesează:

- FSH - hormonul de stimulare foliculară;

- LH - hormonul luteinizant;

- LTH - prolactina (hormonul luteotrop).

FSH-ul este o glicoproteină care stimulează creşterea foliculilor ovarieni,

Până la stadiul de foliculi cavitari, apoi acţionând sinergic cu LH-ul.

Împreună cu hormonii estrogeni, FSH-ul stimulează apariţia receptorilor

pentru FSH şi LH în celulele din granuloasa foliculilor ovarieni. La mascul

stimulează spermatogeneza.

LH-ul este tot o glicoproteină a cărei concentraţie hipofizară este mai mare

la vacă şi oaie şi mai redusă la iapă şi femeie.

Acţionează sinergic cu FSH, controlând maturarea foliculară, secreţia es-

trogenilor şi ovulaţia.

La femeie şi vacă are efect luteotrop, stimulând secreţia progesteronului

de către corpul galben.

LH-ul determină ovulaţia, stimulează celulele tecii foliculare interne în

secreţia de hormoni estrogeni.

La mascul LH-ul se numeşte ICSH (hormonul de stimulare al celulelor

interstiţiale) şi induce dezvoltarea celulelor Leydig, modulând astfel se-

creţia de hormoni androgeni.

LTH-ul sau prolactina este un polipeptid care are efect mamotrop(mamo-

geneză şi lactogeneză), de inducere a comportamentului matern la mami-

fere, cât şi efect luteotrop.

HMG- ul sau hormonul menopauzal uman, este de origine hipofizară şi

se extrage din urina femeilor menopauzate. Are o puternică acţiune FSH

dar conţine şi titruri bazale de LH.

15. Hormonii estrogeni şi rolul lor biologic.Hormonii estrogeni:

- 17β estradiolul;

- estrona;

- estriolul.

Sunt secretaţi în principal, de către ovare, dar şi de placentă şi corticosu-

prarenală.

Ovarul secretă estrogenii la nivelul tecii interne şi granuloasei folicului de

Graaf. Estrogenii au ca organe ţintă : uterul, cervixul, mucoasa vestibulo-

vaginală, glanda mamară şi creierul.

La nivelul encefalului, estrogenii acţionează asupra unor neuroni contro-

lând manifestările psihice întâlnite la femelele în călduri.

Hormonii estrogeni se implică direct şi în modificările nivelurile secreto-

rii ale gonadotrofinelor hipofizare prin mecanisme feed-back, care con-

trolează secreţia Gn RH.

Estrogenii stimulează dezvoltarea endometrului şi a sistemului glandular

din acesta şi cresc tonusul miometrului.

Sensibilizează fibrele endometriale la acţiunea ocitocinei.

Induc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, acţiunea la nivelul cer-

vixului în sensul deschiderii acestuia.

La căţea estrogenii induc cornificarea epiteliului vaginal, produc eritro-

diapedeză de la nivelul endoteliului endometrial.

Favorizează creşterea glandei mamare şi a mameloanelor.

La carnivorele domestice, estrogenii pot preveni gestaţia în primele 10 zi-

le de la montă, prin interferarea fecundaţiei sau a nidaţiei.

Determină hiperemie periferică, stimulează funcţiile sistemului reticulo-

endotelial, duc la creşterea nivelului sangvin al calciului.

Diminuă secreţia hormonului de creştere (STH) şi favorizează osificarea

cartilajelor de creştere. Scad nivelul sangvin al colesterolului şi a β-lipo-

proteinelor. Sunt antagoniştii testosteronului şi progesteronului.

Progesteronul se mai numeşte progestina, luteina sau hormonul gesta-

ţiei. Este secretat de către corpul galben, placentă şi corticosuprarenală.

Progesteronul condiţionează şi susţine hipertrofia glandelor endometriale

şi secreţia acestora.

Susţine secreţia glandelor din mucoasa oviductelor şi determină dezvolta-

rea acinilor mamari, pregătind glanda mamară pentru lactaţie.

Pregăteşte endometrul pentru nidaţie şi menţine gestaţia prin inhibarea

motilităţii miometrului şi prin creşterea secreţiei de embriotrof, produs de

glandele endometriale.

Este un antagonist al contractilităţii uterine.

La oaie şi căţea, progesteronul acţionează sinergic cu estrogenii în expri-

marea comportamentului estral.

Concentraţiile sangvine crescute de progesteron inhibă estrul şi anulează

valul ovulator de LH.

Reglează secreţia gonadotrofinelor hipofizare, blocând eliberarea în circu-

laţie a acestora.

La primate, oaie, pisică şi cabaline progesteronul secretat de placenta feta-

lă suplineşte secreţia de progesteron a corpului galben, în a doua jumatate

a gestaţiei.

La vacă, după luna a-VII-a de gestaţie prezenţa corpului galben nu mai es-

te indispensabilă pentru menţinerea gestaţiei, iar la scroafă după două luni

de gestaţie.

La iapă, corpul galben degenerează total în cursul gestaţiei, secreţia de pro-

gesteron fiind suplinită de corpii galbeni accesorii , iar după luna a-VI-a de

către placentă.

16.Progesteronul şi rolul său biologic .

Sunt substanţe biologic active, aparţinând grupei lipidelor. Sunt hormoni ti-

Sulari sau locali sintetizaţi în aproape toate ţesuturile.

Acţionează în doze foarte mici şi au un spectru divers de efecte farmacolo-

gice.

Au fost împărţite în 3 grupe:

- PGE ;

- PGF ;

- PGI (prostacicline).

La rândul lor, grupele au fost împărţite în subgrupe (ex : PGE 1, PGE 2,

PGF 2, PGF 2α, etc.).

Pentru medicina veterinară prezintă importanţă PGF 2α şi analogii sinteti-

ci ai acesteia, având acţiune luteolitică şi ocitocică.

Au şi efecte secundare, ca : vomă, diaree, transpiraţie, tahicardie, spasm

bronşic, colici, etc.

Calul este cel mai sensibil la acţiunea PGF2α , de aceea se folosesc analo-

gi mai blânzi.

Acţiunea luteolitică a PGF2α se manifestă numai asupra corpilor galbeni

activi, traducându-se prin regresia morfologică şi funcţională a corpilor

galbeni, urmată de scăderea masivă a progesteronemiei. Corpii galbeni

mai tineri de 5 zile la vacă şi de 12 zile la scroafă nu sunt afectaţi de pros-

taglandine. PGF2α este sintetizată la nivel endometrial.

18. Mecanismele reglării neuro-endocrine a funcţiei de reproducere.

19Gonadotrofinele extrahipofizare.20.Reflexele sexuale la mascul. REFLEXUL DE ERECTIE este caracterizat de modificari morfologice pe-

niene: turgescenta, marirea in volum si rigidizarea organului, facilitandu-se astfel,

intromisiunea. Afluxul sangvin arterial crescut in corpii cavernosi, concomitent cu

blocarea circulatiei de intoarcere prin muschii bulbo-cavernosi si ischio-cavernosi.

Erectia poate fi determinata de:

- factori normali de excitatie (prezenta femelelor in calduri, mirosul labiilor

vulvare, atingerea femelei cu penisul, saltul femelei pe mascul).

- factori patologici (meningite, mielite, turbare, tetanos, unele endo-

crinopatii, boli febrile care pot produce erectii prelungite).

- factori chimici si medicamentosi (condimente, alcool, cantarida si substante

afrodiziace: opium, stricnina, iohimbina).

Reglarea nervoasa a erectiei este asigurata de centrii nervosi din maduva sacrala

de la nivelul S1, S2, S3. Excitatiile se transmit la SNC, de aici la maduva sacrala,

apoi comanda motorie, prin nervii sacrali, asigura contractia muschilor penieni, iar

filetele nervoase din plexul hipogastric, produc dilatatia cavernoasa si relaxarea

muschilor retractori penieni.

REFLEXUL DE IMBRATISARE este un reflex innascut, fapt pentru care

masculii tineri incearca sa monteze orice femela sau chiar alti masculi.

La masculii adulti se creaza un reflex de imbratisare conditionat de starea

reproductiva a femelelor deoarece numai femelele in calduri accepta masculii.

Nu este un reflex specific, deoarece se pot produce imbratisari interspecifice

(taur-bivolita, magar-iapa, ratoi- gaina sau vaca-vaca, etc).

REFLEXUL DE IMPERECHERE (COPULATIE) este caracterizat prin cautarea

organelor genitale femele, de catre mascul, dupa imbratisare si de introducere a

penisului in organele copulatoare femele.

Facilitarea introducerii penisului pe traiectul vaginal este facuta de secretiile

vaginale, a glandelor Bartholin, Cowper si smegma preputiala. In timpul

copulatiei, la mascul, se constata: tahicardie, tahipnee, uneori pierderea statiunii

patrupodale.

Folosirea nejudicioasa la monta a masculilor (prea des sau prea rar) poate duce la

perturbari al acestui reflex (masturbari, precipitari, etc).

De asemenea unele afectiuni pot impiedica actul montei ca:

- endocrinopatii;

- miozite;

- artrite;

- pododermatite, etc.

REFLEXUL DE EJACULARE reprezinta actul prin care materialul seminal

este eliminat in conductul vaginal sau chiar in uter sau, in vaginul artificial sau

alte recipiente specifice.

Pentru realizarea ejacularii este necesara contractia musculaturii canalelor

epididimare, deferente, a veziculelor seminale, canalelor ejaculatoare, prostatei,

glandelor bulbo-uretrale, musculaturii uretrale si peniene.

Ejacularea are particularitati specifice.

Centrul nervos al ejacularii se gaseste In maduva lombara (L2, L3, L4).

Excitatiile de la nivelul corpusculilor senzitivi se transmit catre centrul ejacularii,

iar de aici prin centrul lombar si hipogastric, comenzile motorii

provoaca ejacularea.

21. Mecanismul fecundaţiei.22. Factorii care condiţionează fecundaţiaFactori care condiţionează fecundaţia:

- migraţia spermatozoizilor;

- numărul spermatozoizilor;

- capacitaţia spermatozoizilor;

- momentul ovulaţiei şi migrarea ovulei;

- viabilitatea ovulei.

Migraţia spermatozoizilor este realizată prin forţele proprii ale acestora, liniar

la mamifere şi păsări, de la locul de depunere, până în treimea superioară a

salpinxului. Spermatozoizii înaitează prin fluidul genital şi contra curentului creat

de contracţiile uterine, dar şi datorită sucţiunii create de contracţiile

antiperistaltice. Acest lucru e posibil prin descărcările de ocitocină. Stresul

provocat femelelor inaintea montelor poate duce la anularea efectului ocitocinei

de către adrenalină.

Durata înaintării spermatozoizilor este de 30-60 minute la iapă, 4 ore la

vacă, 2 ore la scroafă, 5 ore la oaie, 25 minute la căţea, 2 ore şi 25 minute

la iepuroaică.

Durata viabilităţii spermatozoizilor este în funcţie de specie, anume:

3o-48 ore în aparatul genital la vacă, 70-120 ore la iapă, la scroafă 24-48

ore, la oaie 30-48 ore, la femeie 20-48 ore (uneori 8-10 zile, după unii au-

tori).

Numărul spermatozoizilor condiţionează fecundaţia, prin enzimele a-

crozomiale. Se crede că la vacă este necesar un număr de 10-15 milioane

de spermatozoizi, iar la oaie 60-100 milioane.

Capacitaţia spermatozoizilor este un proces de maturare a acestora, sub

influenţa unor procese biochimice, determinate de unele enzime. Timpul de

maturare este de 5-6 ore la vacă, 2-3 ore la oaie, 5-7 ore la scroafă, 4 ore la

femeie.

Momentul ovulaţiei şi migrarea ovulei. Ovulaţia se produce, de regulă, la

sfărşitul estrului, după încetarea estrului la vacă sau este indusă de actul sexual la

pisică şi iepuroaică. Ovocita este captată de către pavilionul salpinxului, fiind

antrenată în fluidul trompei şi transportată spre treimea superioară a oviductului

prin mişcările cililor vibratili salpingieni. Ovocita poate cădea în cavitatea

peritoneală, mai apoi fiind captată de către trompa de pe partea opusă (migraţie

externă). Poate trece prin uter în oviductul congener (migraţie internă).

Viabilitatea ovulei este mai mică decât a spermatozoidului şi este de 8-12

ore la vacă, 6-8 ore la iapă, 11-24 ore la oaie, 8-10 ore la scroafă, 6-24 ore

la femeie.

23.NidatiaNidatia reprezinta fixarea oului in peretele uterin.

24. Placenta şi rolul ei.25. Mecanismul parturiţieiMECANISMUL PARTURIŢIEI este dirijat de la nivelul centrilor corti-

cali prin intermediul sistemului neuroendocrin şi al celui nervos periferic.

În apropierea fătării scade progesteronemia şi creşte estrogenemia rapid. Hi-

pofiza fetală produce cantităţi apreciabile de ACTH, rezultând niveluri cres-

cute de hormoni corticosteroizi, din ai căror precursori iau naştere estrogenii.

Estrogenii şi ocitocina stimulează secreţia de PGF2 α . Per total mecanismul

parturiţiei nu este pe deplin lămurit.

26. Semnele prodromale ale parturiţiei. Aceste semne sunt reprezentate de totalitatea modificărilor morfo-fiziologice

de la nivelul bazinului, organelor genitale externe, glandei mamare, dar şi afi-

şarea unui comportament tipic din partea femelei.

La nivelul bazinului se observă:

- relaxarea ligamentelor sacro-ischiatice;

- apariţia a două concavităţi la baza cozii, prin relaxarea musculaturii fesiere;

- relaxarea articulaţiilor bazinului şi infiltrarea acestora;

- infiltraţia vulvară şi perivaginală;

- lichefierea dopului cervical;

- plenitudinea glandei mamare şi apariţia secreţiei colostrale;

- scăderea temperaturii corporale ( vacă şi carnivore);

- facies modificat, culcări şi sculări repetate, micţiuni frecvente, agitaţie.

27. Forţele care participă la parturiţie. Forţele care fac posibilă fătarea sunt:

- contracţiile uterine;

- tonusul uterin;

- contracţia musculaturii abdominale (presa abdominală).

Contracţiile uterine sunt: peristaltice, involuntare, ritmice, intermitente şi

progresive. La început se repetă la 15-20 minute, apoi la 1-2 minute, având

intensitate maximă în timpul expulzării fătului. Factorii intensificatori ai con

tracţiilor uterine : ocitocina, ergotina, glucoza, căldura, masajul uterin, dilatare

cervicală manuală. Medicaţia frenatoare a contracţiilor uterine e reprezentată

de : atropină, cloramfenicolul, tocolitice ( Monzal).

Tonusul uterin participă la parturiţie prin menţinerea fătului în poziţia câş-

tigată consecutiv unor contracţii uterine fiind împins prin triectul pelvin până

la expulzare.

Contracţia musculaturii abdominale sau presa abdominală participă la fă-

tare prin presiunea exercitată asupra uterului în timpul parturiţiei.

28. Stadiile parturiţiei.STADIILE PARTURIŢIEI sunt următoarele:

- stadiul de deschidere a cervixului;

- stadiul de angajare şi expulzare a fătului;

- stadiul de expulzare a învelitorilor fetale.

Stadiul de deschidere a cervixului se desfăşoară în funcţie de specie, vârstă,

individ. Deschiderea cervixului se face sub presiunea pungilor fetale şi datori-

tă contracţiei fibrelor longitudinale miometriale. În această fază se produce a-

comodarea fătului.

gile fetale. Corionul se rupe la nivel cervical, apoi alantoida se rupe in vagin

sau la nivel vulvar, ultima membrană rupându-se corio-amniosul permiţând

vizualizarea conului fetal.

Expulzarea fătului durează între ½-3-4 ore. După expulzare, femela îşi linge

fătul, iar după circa 10 minute de reconfortare au loc noi contracţii în vederea

eliminării placentei. Aceasta se elimină în 2 ore de la fătare, uneori până la 8

ore. Cervixul este permeabil pentru 2-3 degete după 3-4 zile de la fătare şi de-

vine impermeabil după 9 zile de la fătare.

Stadiul de angajare şi de expulzare a fătului are loc prin întinderea mem-

brelor, aşezarea capului pe acestea, formându-se aşa numitul con fetal. Fătul

pătrunde în canalul pelvin, faldurile cervicale sunt şterse, contracţiile sunt ma-

xime, la fel şi durerea, mai ales la trecerea centurii scapulare şi pelvine.

Expulzarea învelitorilor fetale are loc datorită unui proces de anemiere, prin

ruperea cordonului ombilical, a retracţiei vilozităţilor coriale, a involuţiei ute-

rine. Placenta se desprinde şi este expulzată. Retenţiile placentare sunt mai

frecvente la speciile cu placentă de tip sindesmo-corială.

29. Parturiţia la vacă. PARTURIŢIA LA VACĂ este mai greoaie decât la celelalte specii datorită

conformaţiei bazinului şi a fetusului ( conductul pelvin este turtit latero-lateral

crestele suscotiloidiene şi tuberozităţile ischiatice dezvoltate, planşeul pelvin

concav, inserţia tendonului prebubien sub pubis, diametrele bisiliace aproxi-

mativ egale, deschiderea anterioară ovală, masivitatea capului fetal, membre

scurte şi grosolane.)

Deschiderea cervixului durează 18-24 ore, nivel pe la care se angajează pun-

gile fetale. Corionul se rupe la nivel cervical, apoi alantoida se rupe in vagin

sau la nivel vulvar, ultima membrană rupându-se corio-amniosul permiţând

vizualizarea conului fetal.

Expulzarea fătului durează între ½-3-4 ore. După expulzare, femela îşi linge

fătul, iar după circa 10 minute de reconfortare au loc noi contracţii în vederea

eliminării placentei. Aceasta se elimină în 2 ore de la fătare, uneori până la 8

ore. Cervixul este permeabil pentru 2-3 degete după 3-4 zile de la fătare şi de-

vine impermeabil după 9 zile de la fătare.

30. Parturiţ ia la iapă.

PARTURIŢIA LA IAPĂ este mult mai facilă decât la vacă datorită confor-

maţiei bazinului şi a fătului. Stadiul deschiderii cervixului durează 1-2 zile,

tradus printro uşoară nelinişte a femelei. Prima dată se angajează alantocorio-

nul, care se rupe-n vagin. Apoi se angajează alantoamniosul. Punga amniotică

se poate rupe sau fătul poate fi expulzat în sacul amniotic.

Lipsa asistenţei la fătare, în acest caz, duce la asfixia fătului. Parturiţia durea-

ză câteva minute. După 5-10 minute are loc şi eliminarea placentei, tot facil.

31. Parturiţ ia la scroafă

PARTURIŢIA LA SCROAFĂ este relativ uşoară, datorită conformaţiei ba-

zinului şi pentru că fetuşii nu trebuie să facă acomodarea. Deschiderea cervi-

xului se face în 2-6 ore, iar expulzia fetuşilor are loc în 3-4 ore, intermitent

din cele doua coarne uterine. Placentele se elimină după expulzia fetuşilor

sau în două reprize.

32 Parturiţia la căţea PARTURIŢIA LA CARNIVORE decurge uşor, deschiderea cervixului se fa-

ce în 3-6 ore, iar expulzia se face în 20-30 minute până la 12-24 ore. Căţeaua

fată în decubit abdominal, iar pisica în decubit sternal. Distociile pot fi întâlni-

te în cazul încrucişărilor intre exemplare de talii diferite şi la unele rase bra-

hicefalice (bulldog, pekinez, etc.). Fetuşii pot fi expulzaţi în învelitori, dar fe-

melele le consumă, la fel procedând şi cu placentele expulzate după fiecare

fetus.

33. Aparatul genital mascul la armăsar.

36. Aparatul genital mascul la câine.La mascul aparatul genital se compune din doua testicule de forma ovala (situate in bursele testiculare situate sub anus), canale deferente, prostata, foarte dezvoltata, canal ejaculator si penis.O particularitate este lipsa glandelor seminale si a glandelor bulbouretrale.

Penisul este situat intre coapse si acoperit de un pliu al pielii abdomenului-furoul.El are la mijloc un canal comun pentru urina si sperma (uretre), doi corpi cavernosi si un os subtire care mentine rigiditatea penisului-osul penian.Corpii cavernosi se umplu cu sange in timpul actului sexual si formeaza doi bulbi proeminenti ce asigura atat rigiditatea penisului cat si fixarea acestuia in vagin.

In timpul vietii intrauterine, testiculele sunt situate in interiorul cavitatii abdominale, dar inainte de nastere ele coboara prin canalul ingvinal in pungile testiculare de sub anus.Uneori coborarea se produce numai dupa cateva saptamani dupa nastere, uneori niciodata.

38. Aparatul genital la iapăOvarele au aspect reniform, cu lungimea de 5-6 cm şi grosimea de 2-4 cm, iar greutatea variază între 70-170 g, fiind în funcţie de fazele ciclului sexual.Sunt dispuse în regiunea sublombară, cel drept la nivelul vertebrei L3-L4iar cel stâng la nivelul vertebrei L4-L5. Hilul ovarian, care are forma unei scobituri situatepe marginea supero-caudală a ovarului este locul pe unde pătrunde pachetulvasculo-nervos. La exterior, ovarul este acoperit cu o albuginee groasă, sub cares e g ă s e ş t e z o n a m e d u l a r ă , î n t i m p c e c o r t i c a l a e s t e d i s p u s ă î n j u r u l f o s e i d e o v u l a ţ i e , c a r e e s t e o s c i z u r ă a m a r g i n i i i n f e r i o a r e , a c o p e r i t ă c u u n e p i t e l i u germinativ. Suprafaţa ovarului este netedă, datorită faptului că ovulaţia are locnumai în jurul fosei de ovulaţie.Oviductul, lung de 20-30 cm, descrie o serie de flexuozităţi între foiţelemezosalpinxului şi nu ajunge în contact cu ovarul. Extremitatea uterină prezintă opapilă

perforată central.Uterul are un corp uterin foarte dezvoltat, lung de 15-20 cm, iar coarneleu t e r i n e s u n t l u n g i d e 2 2 - 2 5 c m ş i d i v e r g c r a n i a l , f i e c a r e a v â n d m i c a c u r b u r ă concavă dorsal, pe care se fixează ligamentele largi şi marea curbură convexăventral (aspect de tălpi de sanie). Mucoasa este cutată longitudinal.C e r v i x u l , l u n g d e 8 c m , c u u n d i a m e t r u d e 3 - 4 c m , a r e o c o n s i s t e n ţ ă elastică. Mucoasa cervixului prezintă o serie de cute longitudinale, proeminând învagin pe o lungime de 2-3 cm, iar canalul cervical este drept, uşor dilatabil.V a g i n u l , c i l i n d r i c , l u n g d e 2 0 - 3 0 c m , a r e o m u c o a s ă c u t a t ă p r i n p l i u r i longitudinale şi transversale.B u z e l e v u l v e i s u n t a c o p e r i t e c u o p i e l e p i g m e n t a t ă , b o g a t ă î n g l a n d e s e b a c e e ş i s u d o r i p a r e . C o m i s u r a s u p e r i o a r ă e s t e a s c u ţ i t ă , i a r c e a i n f e r i o a r ă r o t u n j i t ă . C l i t o r i s u l , l u n g d e 6 - 8 c m , e s t e f o r m a t d i n d o u ă r ă d ă c i n i ş i u n c o r p , a v â n d m u c o a s a p i g m e n t a t ă ş i c u t a t ă . V â r f u l d e s c r i e u n a s a u d o u ă m i c i depresiuni, iar capişonul mucos este prevăzut cu glande sebacee numeroase

39.Aparatul genital la vaca Topografie

: este situat în cavitatea pelvină, la multigeste şi în cavitatea abdominală (fig. 22).Ovarele sunt dispuse la nivelul unei linii transversale ce trece pe la nivelulbifurcaţiei coarnelor uterine şi au mărimea unei pulpe de deget mare, greutateade 14-20 g, lungimea aproximativ 4 cm, înălţimea 2 cm şi grosimea 2 cm (celd r e p t f i i n d o b i ş n u i t m a i m a r e ) . S u p r a f a ţ a o v a r u l u i e s t e n e r e g u l a t ă ( d a t o r i t ă  f o l i c u l i l o r ş i c o r p i l o r g a l b e n i ) , c u l o a r e a g ă l b u i e ş i c o n s i s t e n ţ a d e n s -e l a s t i c ă . Ovulaţia are loc pe întreaga suprafaţă ( Ardelean V., 2002 ).Corpul galben format după ovulaţie poate fi întâlnit în diferite stadii de dezvoltare (eflorescent, rubrum, nigricans, albicans) este delimitat la exterior deo capsulă conjunctivă, ce trimite spre interior travee, care delimitează cuiburilede celule luteinice, bogate în materie grasă, colesterol, vitamina C. În centru segăseşte o cavitate ce nu depăşeşte 0,5-1 cm. Uneori pe ovare mai pot fi întâlniţichişti ovarieni de mărimi diferite.Oviductul începe la nivelul polului posterior al ovarului şi este lung de 20-2 8 c m , c u u n d i a m e t r u d e 0 , 5 m m , f i i n d d i s p u s î n m e z o s a l p i n x . P a v i l i o n u l oviductului este îngust, lung şi festonat. Oviductul, după ce descrie un arc decerc aproape complet în jurul ovarului se îndreaptă spre cornul uterin cu care secontinuă direct.Uterul este format dintr-un corp uterin scurt (3-6 cm), gâtul şi două coarneuterine unite la bază prin mezoul intercornual. Coarnele uterine au o lungime de35-45 cm şi o grosime de 3-4 cm, sunt circumvoluţionate înainte, în jos, lateral, c a u d a l ş i d i n n o u î n s u s ( î n f o r m ă d e c o a r n e d e b e r b e c ) , a s t f e l î n c â t m a r e a curbură este dispusă superior, iar mica curbură infero-lateral. Consistenţa estecărnos-elastică.P e s u p r a f a ţ a m u c o a s e i c o a r n e l o r ş i c o r p u l u i u t e r i n s e g ă s e s c n i ş t e protuberanţe, carunculii, în număr de 80-120, aşezaţi pe patru rânduri şi care ausuprafaţa convexă şi perforată de criptele carunculare în care se angreneazăvilozităţile coreale. Carunculii nu conţin glande, însă mucoasa intercaruncularăeste foarte bogată în astfel de formaţiuni.G â t u l u t e r i n ( c e r v i x u l ) l u n g d e 6 - 7 c m , p â n ă l a 1 0 - 1 5 c m ( l a a n i m a l e l e bătrâne) are o consistenţă fibro-cartilaginoasă. Extremitatea vaginală proemină în cavitatea vaginală şi formează 2-3 falduri cu aspect conopidiform (floareai n v o l t ă ) . Î n l u m e n , c a r e e s t e r e l a t i v m i c , s u n t

p r e z e n t e o s e r i e d e p l i u r i longitudinale, precum şi 4 cute transversale orientate caudal, care concură la  închiderea ermetică a cervixului (prima şi ultima delimitează orificiul uterin şivaginal al cervixului).  V a g i n u l , l u n g d e c c a . 3 0 - 3 5 c m l a a d u l t e ş i 1 0 - 1 5 c m l a t i n e r e t , a r e e x t r e m i t a t e a p o s t e r i o a r ă m a i l a r g ă d e c â t c e a a n t e r i o a r ă . P e r e ţ i i v a g i n u l u i prezintă o serie de cute longitudinale care se termină înapoia meatului urinar. Peplanşeul inferior se găsesc canalele lui Gartner (vestigii embrionare ale canalelor l u i W o l f f ) , c a r e s e p o t p r e l u n g i p â n ă î n l i g a m e n t e l e l a r g i . H i m e n u l e s t e s i t u a t i m e d i a t î n a i n t e a m e a t u l u i u r i n a r ş i e s t e f o r m a t d i n t r - u n p l i u t r a n s v e r s a l a l mucoasei.V e s t i b u l u l v a g i n a l , d e l i m i t a t a n t e r i o r d e m e a t u l u r i n a r ş i p o s t e r i o r d e d e s c h i d e r e a e x t e r n ă a v u l v e i , p r e z i n t ă p e p e r e ţ i i l a t e r a l i o r i f i c i i l e g l a n d e l o r   vestibulare mari (Bartholini). Pe planşeu, anterior de clitoris se găsesc glandelevestibulare mici.Buzele vulvei sunt groase şi proeminente, delimitând superior o comisurărotunjită şi largă, iar inferior una ascuţită, îngustă şi prevăzută cu un smoc de păr. Clitorisul este redus şi ascuns într-o pungă mucoasă cu aspect de diverticul

40.Aparatul genital la scroafă(fig. 24)Ovarele, suspendate de două ligamente largi foarte dezvoltate se găsesc în cavitatea abdominală sub regiunea lombară, la nivelul unui plan transversalcare trece pe la nivelul unghiurilor externe iliace. Au formă de alună, iar după apariţia maturităţii sexuale devin muriforme, datorită foliculilor şi corpilor galbeni.Bursa ovariană, bogat vascularizată, cuprinde ovarul în totalitate.Oviductele, lungi de 15-30 cm, cu un diametru de 2-4 mm au un pavilionnefranjurat, iar extremitatea uterină se continuă pe nesimţite cu cornul uterin.Oviductul înconjoară ovarul şi descrie o serie de flexuozităţi.Uterul are un corp scurt (5-6 cm), în timp ce coarnele uterine pot ajungepână la 1 m lungime, fiind flexuoase, circumvoluţionate, cu aspect intestiniform(dar mai roşiatice şi mai consistente decât intestinul). Mucoasa, bogată în cripteşi glande, are la suprafaţă un epiteliu cilindric multistratificat.Cervixul, lung de 9-10 cm nu are floare involtă, iar canalul cervical esteneregulat datorită prezenţei unor tuberculi dispuşi pe 2-3 rânduri paralele, carese coaptează într-un angrenaj complet şi perfect.V a g i n u l l u n g d e 1 0 - 1 5 c m , a r e o m u s c u l a t u r ă p u t e r n i c ă ş i p l i u r i longitudinale la nivelul mucoasei. Pe planşeu se deschid canalele lui Gartner, iar la nivelul meatului urinar mucoasa formează o plică uro-genitală. Himenul are aspectul unui pliu inelar la scroafele tinere.Vestibulul vaginal are doar glande vestibulare mici, iar vulva are labiilegroase, comisura inferioară fiind ascuţită. Clitorisul lung de 3 cm se aseamănă cu penisul de vier

41. Aparatul genital femel la căţea.La femela adulta negestanta, coarnele uterine au o lungime de 15-20 cm, corpul uterin de 4-5 cm si vaginul de 5-10 cm.Glanda mamara are 5 perechi de mamele, dispuse pe 2 randuri paralele.

Aparatul genital este situat in cavitatea abdominala si pelvina.Ovarele au rolul de a produce si de a secreta hormoni estrogeni si gestageni.Oviductele sunt canale foarte subtiri, in care are loc fecundatia, respectiv intalnirea dintre ovul si spermatoizi.

Coarnele uterine reprezinta locul unde se dezvolta fetusii.Vaginul este organul copulator al femelei.Vulva se compune din doua buze, iar in comisura lor inferioara se afla clitorisul, organ erectil analog penisului la mascul.  .

42.Principii si metode de recoltare a spermeiRecoltarea este opera]ia prin care se obtine sperma de la reproducatori prin intermediul unei aparaturi speciale sau prin alte procedee.Este o operatie importanta si dificila, succesul ei fiind determinat de cunoasterea fiziologiei comportamentului sexual al masculilor in vederea adoptarii celor mai adecvate metode de obtinere a ejaculatului

Rezolvari la subiectele urm…in josul pagini i

43.Recoltarea spermei la taur.44.Recoltarea spermei la vier.45.Recoltarea spermei la câine.46.Principi i le di luări i materialului seminal.47.Examenul spermei.48.Inocularea spermei la vacă.49.Inocularea spermei la scroafă.