REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte...

36
Analele Universit ăţ ii “Constantin Brâncuş i” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţ e Juridice, Nr. 4/2011 Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011 163 REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE ÎMPOTRIVA PĂCII ŞI UMANITĂŢII Lect. Univ. Ştefan MOŢĂŢĂIANU Departamentul Ştiinţe Juridice Facultatea de Administraţie Publică şi Studii Politice Comparate Universitatea „Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu Abstract: Secolul XX a fost marcat de cele două conflagraţii mondiale dar şi de confruntările din ultimul său deceniu, în cursul cărora au fost comise crime grave vizând largi grupuri umane. Având în vedere ororile comise în cursul acestor evenimente umanitatea a reacţionat prin măsuri de excludere a impunităţii marilor criminali, la nivel internaţional depunându-se eforturi de înfiinţare a unor structuri jurisdicţionale şi în special înfiinţarea unei curţi penale internaţionale cu activitate permanentă, efort dublat şi în plan naţional prin încriminarea în codurile penale interne a infracţiunilor împotriva umanităţii. Cuvinte cheie: crime grave împotriva umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial – război tipic de agresiune – a însemnat o violare brutală din partea statelor care au declanşat acest război, a dreptului internaţional, ca drept al păcii, în cursul căruia au fost comise acte criminale sistematice, atât împotriva combatanţilor, dar mai ales a populaţiei civile din ţările ocupate. Societatea internaţională şi în primul rând ţările aliate au considerat că se impun măsuri la nivelul întregii comunităţi umane care să apere valori precum pacea şi securitatea umanităţii. Aceste măsuri trebuiau pe de o parte să elimine condiţiile unor viitoare confruntări militare, iar pe de altă parte, într-un spirit de justiţie universală, crimele şi autorii acestora sancţionaţi. Demersurile au fost întreprinse pe REPRESSION OF SERIOUS CRIMES AGAINST PEACE AND HUMANITY Lecturer Ştefan MOŢĂŢĂIANU Juridical Sciences Department Faculty of Public Administration and Compared Political Sciences “Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu Abstract: The 20 th century was marked by the two world conflagrations, but also by the confrontations of its last decade, during which serious crimes referring to large human groups were accomplished. Considering the horrors accomplished during these events, humanity reacted by excluding the impunity of the great criminals, as at the international level they made efforts to settle certain jurisdictional structures and especially to settle an international criminal court with permanent activity, double effort and at the national level they incriminated in the intern criminal codes the crimes against humanity. Key words: serious crimes against humanity, genocide, impunity, international criminal court, international justice The Second World War – a typical aggression war – meant a brutal violation, by the states that unleashed this war, of international law, as a peace law, during which systematic criminal documents were accomplished both against combaters and especially against the civil population in the occupied countries. The international society and, in the first place, the allied countries considered that they needed measures at the level of the entire human community that should protect values such as peace and security of humanity. These measures should have removed, on one hand, the conditions of a future military confrontation and, on the

Transcript of REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte...

Page 1: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

163

REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE

ÎMPOTRIVA PĂCII ŞI UMANITĂŢII

Lect. Univ. Ştefan MOŢĂŢĂIANU Departamentul Ştiinţe Juridice

Facultatea de Administraţie Publică şi Studii Politice Comparate

Universitatea „Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu

Abstract: Secolul XX a fost marcat de cele

două conflagraţii mondiale dar şi de confruntările din ultimul său deceniu, în cursul cărora au fost comise crime grave vizând largi grupuri umane. Având în vedere ororile comise în cursul acestor evenimente umanitatea a reacţionat prin măsuri de excludere a impunităţii marilor criminali, la nivel internaţional depunându-se eforturi de înfiinţare a unor structuri jurisdicţionale şi în special înfiinţarea unei curţi penale internaţionale cu activitate permanentă, efort dublat şi în plan naţional prin încriminarea în codurile penale interne a infracţiunilor împotriva umanităţii.

Cuvinte cheie: crime grave împotriva

umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională

Al II-lea Război Mondial – război tipic de agresiune – a însemnat o violare brutală din partea statelor care au declanşat acest război, a dreptului internaţional, ca drept al păcii, în cursul căruia au fost comise acte criminale sistematice, atât împotriva combatanţilor, dar mai ales a populaţiei civile din ţările ocupate.

Societatea internaţională şi în primul rând ţările aliate au considerat că se impun măsuri la nivelul întregii comunităţi umane care să apere valori precum pacea şi securitatea umanităţii.

Aceste măsuri trebuiau pe de o parte să elimine condiţiile unor viitoare confruntări militare, iar pe de altă parte, într-un spirit de justiţie universală, crimele şi autorii acestora sancţionaţi.

Demersurile au fost întreprinse pe

REPRESSION OF SERIOUS CRIMES

AGAINST PEACE AND HUMANITY

Lecturer Ştefan MOŢĂŢĂIANU Juridical Sciences Department

Faculty of Public Administration and Compared Political Sciences

“Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu

Abstract: The 20th century was marked by the two world conflagrations, but also by the confrontations of its last decade, during which serious crimes referring to large human groups were accomplished. Considering the horrors accomplished during these events, humanity reacted by excluding the impunity of the great criminals, as at the international level they made efforts to settle certain jurisdictional structures and especially to settle an international criminal court with permanent activity, double effort and at the national level they incriminated in the intern criminal codes the crimes against humanity.

Key words: serious crimes against humanity,

genocide, impunity, international criminal court, international justice The Second World War – a typical aggression war – meant a brutal violation, by the states that unleashed this war, of international law, as a peace law, during which systematic criminal documents were accomplished both against combaters and especially against the civil population in the occupied countries. The international society and, in the first place, the allied countries considered that they needed measures at the level of the entire human community that should protect values such as peace and security of humanity. These measures should have removed, on one hand, the conditions of a future military confrontation and, on the

Page 2: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

164

două planuri, atât pe plan internaţional şi avem în vedere Statutele Tribunalelor Militare înfiinţate imediat după încetarea ostilităţilor, ca şi încheierea unor Convenţii Internaţionale cu caracter umanitar, cât şi pe plan naţional în sensul consacrării în legislaţia internă a unor reglementări de natură să apere pacea, colaborarea şi securitatea oamenilor.

Statutele de înfiinţare a acestor tribunale, în care au fost definite pentru prima dată faptele care primejduiesc pacea şi omenirea au servit ca bază pentru elaborarea unui proiect de cod al crimelor contra păcii şi omenirii, precum şi ca model pentru dispoziţiile introduse în legislaţia naţională a statelor membre ale O.N.U. privind incriminarea acestor fapte1.

La peste 60 de ani de la terminarea celui mai mare flagel ce a confruntat omenirea, pericolul apariţiei unor focare de război nu a putut fi înlăturat, garanţiile de securitate ale oamenilor insuficient consolidate, o serie întreagă de evenimente tragice relativ de dată recentă, precum cele din Ex Iugoslavia, ca şi din Ruanda, dovedind că măsurile de represiune a crimelor împotriva umanităţii şi pedepsirea autorilor acestora se impun a fi susţinute atât la nivelul întregii comunităţi internaţionale dar şi prin mijloace interne elaborate de fiecare stat în parte.

Consacrarea în Codul Penal al României, a unor titluri şi respectiv capitole speciale şi distincte dedicate represiunii crimelor împotriva păcii şi umanităţii, plasează, România în rândul ţărilor ce promovează principiile elaborate în baza înţelegerilor internaţionale menite să promoveze şi să apere nobilele valori universale privind pacea şi securitatea omenirii.

Legislaţia penală internă în concordanţă cu represiunea universală a crimelor împotriva păcii şi securităţii omenirii. Se impune a sublinia faptul că reglementarea în cadrul unui sistem normativ a crimelor împotriva păcii şi umanităţii îşi

other hand, in a spirit of universal justice, the crimes and their sanctioned authors. The approaches were achieved on two levels, both internationally and we consider the Statuses of the Military Courts settled immediately after stopping the hostilities and contracting certain humanitarian International Conventions, and nationally in sense of consecrating in the intern legislation certain regulations able to protect peace, collaboration and security of people. The statuses of settling these courts, where they defined for the first time the acts endangering peace and humanity, have served as a basis for elaborating a code project of the crimes against peace and humanity, and also as a model for the stipulations introduced in the national legislation of the UNO member states regarding the incrimination of these acts28. More than 60 years after the ending of the biggest scourge humanity dealt with, the danger of the appearance of certain war focuses could not be removed, the security warranties of people were insufficiently reinforced, an entire series of relatively recent tragic events, such as the ones in the former Yugoslavia, and also the ones in Rwanda, proving that the repression measures of the crimes against humanity and the punishment of their authors are imposed to be supported both at the level of the entire international community but also by intern means elaborated by each state.

The consecration in the Romanian Criminal Code of certain titles and respectively special and distinct chapters dedicated to the repression of crimes against peace and humanity, places Romania among the countries promoting the principles elaborated based on the international agreements meant to promote and protect the noble universal values regarding peace and security of humanity.

The intern criminal legislation in concordance with the universal repression against peace and security of humanity. It

Page 3: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

165

are începutul în sistemul convenţional internaţional, pentru prima dată vorbindu-se de infracţiunile împotriva păcii şi omenirii, de genocid, de crime împotriva umanităţii, de crime de război în Statutele Tribunalelor Internaţionale la a căror înfiinţare au convenit aliaţii împotriva puterilor „Axei” din cel de-al II-lea război mondial.

În octombrie 1943 cele trei mari puteri aliate – Marea Britanie, S.U.A. şi U.R.S.S. semnează la Moscova un Act comun prin care declară că sunt în posesia a numeroase probe de atrocităţi, de masacrări şi de execuţii masive comise de nazişti în ţările ocupate.

În august 1945 aliaţii, alături de cele trei puteri adăugându-se Franţa, semnează Declaraţia de la Londra cu privire la pedepsirea principalilor criminali de război ai puterilor Axei şi hotărăsc constituirea unui Tribunal Militar Internaţional însărcinat cu judecarea criminalilor de război, act căruia i se va anexa Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg ca şi a celui de la Tokio2.

În Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, în art. 6 alin. 2 se arată„Constituie crime care atrag responsabilitatea individuală şi competenţa de judecată a Tribunalului următoarele fapte:

a) crime împotriva păcii – constând în conducerea, pregătirea, declanşarea sau urmărirea unui război de agresiune, sau a unui război care violează un tratat, înţelegere sau acord internaţional, sau participarea la un plan concertat sau la un complot pentru realizarea oricăruia dintre actele arătate mai sus;

b) crime de război – constând în violarea legilor sau cutumelor războiului; aceste violări cuprind, fără a se limita, asasinatul, relele tratamente, deportarea în scopul supunerii la muncă forţată sau în orice alt scop a populaţiei civile din teritoriile ocupate, asasinarea sau relele tratamente comise împotriva

is imposed to spotlight the fact that the regulation in frame of a normative system of the crimes against peace and humanity has begun in the international conventional system, speaking for the first time of crimes against peace and mankind, of genocide, of crimes against humanity, of war crimes in the Statuses of the International Courts, whose settlement was agreed by the allied of the powers of the “Axe” of the Second World War.

In October 1943, the three great allied powers – Great Britain, USA and USSR, sign in Moscow a Common Document by means of which they declare that they own numerous evidences of atrocities, massacres and massive executions accomplished by Nazis in the occupied countries.

In August 1945, the allied ones, adding France to the three powers , sign the London Declaration regarding the punishment of the main war criminals of the powers of the Axe and they decide to constitute an International Military Court whose task is to judge the war criminals, a document where we will annex the Status of the Nurnberg International Military Court and also the one of Tokyo29.

In the Status of the Nurnberg International Military Court, in art. 6 paragraph 2 it is shown “The crimes attracting the individual responsibility and the judgement competence of the Court are:

d) Crimes against peace – consisting of leading, preparing, unleashing or following an aggression war or a war violating a treaty, an agreement or an international agreement, or of participating to a concerted plan or to a complot for accomplishing any of the documents shown above; e) War crimes – consisting of violating the war laws or customs; these violations contain, without limiting, assassination or bad treatments, deportation in order to

Page 4: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

166

prizonierilor de război, executarea ostatecilor, incendierea bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor sau satelor sau devastări nejustificate de considerente militare;

c) crime împotriva umanităţii – constând în asasinarea, exterminarea, aducerea în stare de sclavaj, deportarea sau orice alt act inuman comis împotriva populaţiei civile, înainte sau pe durata desfăşurării războiului sau orice tip de persecuţie şi discriminare pe motive de apartenenţă politică, rasială sau religioasă în cazul în care aceste acte de persecuţie, indiferent dacă au fost prevăzute sau nu ca violări ale dreptului intern al ţării unde au fost comise, au fost urmate de sau în legătură cu săvârşirea altor crime care intră în competenţa de judecată a Tribunalului”3.

Tribunalele Militare de la Nürnberg şi Tokio au constituit o creaţie instituţională a principalelor puteri învingătore din coaliţia antihitleristă fiind investite cu judecarea şi pedepsirea principalilor criminali de război pentru crimele enunţate mai sus, principiile jurisdicţionale prevăzute în statutele celor două tribunale fiind confirmate ulterior de Adunarea Generală a O.N.U.. Astfel, prin Rezoluţia Adunării Generale 95 (I) din 1946 ce avea un caracter declarativ se constată existenţa ca izvor principal al „principiilor de la Nürnberg” ca fiind convenţiile şi cutuma internaţională.

După cum se ştie, în septembrie 1946 Tribunalul Internaţional de la Nürnberg a pronunţat prima sa sentinţă prin care 12 persoane au fost condamnate la pedeapsa capitală, 3 la muncă silnică pe viaţă, 4 au fost condamnate la închisoare între 10-20 ani, 3 persoane fiind achitate. Apărătorii din procesul de la Nürnberg au invocat în apărarea inculpaţilor încălcarea principiilor legalităţii în sensul că faptele pentru care aceştia sunt judecaţi nu sunt prevăzute într-o

submit to forced work or in any other purpose the civil population in the occupied territories, assassination or bad treatments accomplished against war prisoners, executing the hostages, setting fire to the public or private goods, destroying with no reason the cities or the villages or devastating military reasons with no justification; f) Crimes against humanity – consisting of assassinating, exterminating, bringing to slavery, deporting or any other inhuman act accomplished against civil population, before or during the development of the war or any type of persecution and discrimination based on political, racial or religious membership if these persecution documents, no matter whether they were stipulated or not as violations of the intern law of the country where they were accomplished, were followed by or related to the accomplishment of other crimes entering the judgement competence of the Court”30. The Military Courts of Nurnberg and

Tokyo constituted an institutional creation of the main winning powers of the anti-Hitler coalition, as they were invested with judging and punishing the main war criminals for the crimes mentioned above, and the jurisdictional principles stipulated in the statuses of the two courts were subsequently confirmed by the UNO General Assembly. Thus, by Resolution 95 (I) of the General Assembly in 1946 having a declarative feature, we find the existence as a main source of “the Nurnberg principles” as the international conventions and custom.

As it is known, in September 1946, the International Court of Nurnberg pronounced its first sentence by means of which 12 persons were sentenced to capital punishment, 3 to compelling work for life, 4 were sentenced to prison for 10-20 years, 3

Page 5: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

167

lege, că, de asemenea, pedepsele nu sunt prevăzute legal, astfel că se încalcă principiile „nulum crimen sine lege” şi „nula poena sine lege”.

Tribunalul a respins aceste critici invocând o serie de documente internaţionale prin care războiul de agresiune era calificat drept cea mai gravă crimă internaţională.

Într-adevăr preambulul Protocolului de la Geneva din 1924 declara războiul de agresiune drept crimă internaţională, iar în 1927 Adunarea Ligii Naţiunilor califica unanim războiul de agresiune drept o crimă internaţională. De asemenea Tratatul încheiat la Paris în 1928, cunoscutul Pact Briand-Kellogg, tratat semnat de 62 de state, inclusiv Germania, Japonia şi Italia, convenea asupra renunţării comune şi fără rezerve la război.

S-a apreciat ulterior finalizării procesului de la Nürnberg că au fost respectate principiile legalităţii incriminării ca şi al legalităţii pedepselor. Neîndoielnic, prin Statutele celor două Tribunale s-au creat noi noţiuni de infracţiuni internaţionale ridicate la rang de crime, la aceasta ajungându-se pe baza cutumei internaţionale, în principal al tratatelor internaţionale dar şi a prevederilor stipulate în legislaţia penală a ţărilor civilizate.

Să nu uităm că în spirit strict normativ, în Preambulul celei de-a IV-a Convenţii de la Haga din 1907, în cuprinsul căreia erau menţionate crimele de război, era consemnată celebra „Clauză Martens”, ce antrena răspunderea statelor în conformitate cu „principiile dreptului ginţilor, aşa cum rezultă din uzanţele naţiunilor civilizate, din legile umanităţii şi din exigenţele conştiinţei publice”4.

O menţiune de subliniat se impune a fi făcută în legătură cu prevederile art. 5 din Statutul Tribunalului de la Nürnberg ce precizează că „în caz de necesitate şi ţinând cont de numărul de cauze aduse judecăţii, alte tribunale vor putea fi create; compunerea, competenţa şi regulile de procedură ale acestora vor fi identice cu cele

persons were released. The defenders in the Nurnberg process invoked, for defending the defendants, the disrespecting of the legacy principles meaning that the facts for which they are judged are not stipulated in a law, that the punishments are not also legally stipulated, so that the principles of “nulum crimen sine lege” and “nula poena sine lege” are disrespected.

The Court rejected these criticisms by invoking a series of international documents by means of which the aggression war was qualified as the most serious international crime.

Indeed, the preamble of the Geneva Protocol in 1924 declared the aggression war as an international crime, and in 1927 the Assembly of the Nation League unanimously qualified the aggression war as an international crime. Also, the Treaty contracted in Paris in 1928, the famous Pact Briand-Kellogg, a treaty signed by 62 states, including Germany, Japan and Italy, agreed on common giving up and with no reserves to war.

It was appreciated after finishing the Nurnberg process that the principles of incrimination legacy and the one of punishment legacy were respected. With no doubt, by the Statuses of the two Courts, they created new notions of international offences raised to crimes, reaching to this based on the international custom, mainly of the international treaties but also of the stipulations mentioned in the criminal legislation of the civilized countries.

We should not forget that, in a strictly normative spirit, in the Preamble of the 4th Hague Convention in 1907, whose content mentioned the war crimes, there was the famous “Martens Clause” committing the state responsibility according to “the principles of the stemma right, as it results from the uses of the civilized nations, from the humanity laws and from the exigencies of public consciousness”31.

We should spotlight a mention regarding the stipulations of art. 5 of the

Page 6: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

168

prevăzute în prezentul Statut”. Acest text s-a considerat că îndreptăţea

autorităţile competente ale fiecăruia dintre statele care au constituit tribunalul, să defere tribunalelor militare naţionale pe oricare dintre membrii organizaţiei sau grupului declarat ca având caracter militar în virtutea simplei lor afilieri la un asemenea grup sau organizaţie al căror caracter militar rămânea stabilit şi nu putea fi contestat5.

Cele precizate mai sus pot fi considerate ca un prim aspect de translatare a jurisdicţiei penale internaţionale spre jurisdicţia naţională având drept scop judecarea şi pedepsirea celor vinovaţi de săvârşirea de crime împotriva păcii şi umanităţii.

Importanţa activităţii desfăşurată de Tribunalele de la Nuremberg şi Tokio, va rămâne consemnată în paginile istoriei umanităţii prin aceea că pentru prima dată s-a procedat efectiv la o judecată şi condamnare a persoanelor vinovate de crime grave împotriva păcii şi umanităţii punând capăt ineficienţei dintr-o lungă perioadă anterioară, când deşi au fost comise grave atentate împotriva păcii şi umanităţii şi deşi existau suficiente reglementări convenite pe plan internaţional în mod absolut a dominat uimitor şi dezamăgitor impunitatea autorilor unor asemenea fapte. Aceasta l-a şi determinat pe Telford Taylor, procuror al Tribunalului de la Nürnberg să afirme că „oricât de tristă şi demolarizantă ar fi situaţia de astăzi ea nu dovedeşte slăbiciunea dreptului ci deficienţele în realizarea sa”6.

Sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, încheiat cu victoria aliaţilor, a însemnat totodată şi un moment de reevaluare şi gândire a unor noi perspective de evoluţie a societăţii internaţionale. În toamna aceluiaşi an în care se înfiinţau tribunalele militare dedicate judecării crimelor şi criminalilor de război, din dorinţa de a se crea noi garanţii pentru o pace durabilă, pentru cooperare, ca şi pentru asigurarea securităţii oamenilor, respectarea drepturilor şi libertăţilor acestora se înfiinţa

Status of Nurnberg Court specifying that “in case of necessity and considering the number of causes brought to judgement, other courts will be created; their composition, competence and procedure rules will be identical to the ones stipulated in the current Status”.

This text was considered to allow the competent authorities of every state constituting the court to defer the national military courts that any of the members of the organization or group declared as having a military feature under their simple affiliation to a certain group or organization whose military feature remained established and could not be contested32.

The ones specified above may be considered as a first aspect of translating the international criminal jurisdiction to the national jurisdiction whose purpose is to judge and punish the ones guilty for accomplishing crimes against peace and humanity.

The importance of the activity developed by the Courts of Nurnberg and Tokyo will remain consigned in the pages of humanity history by the fact that, for the first time, they efficiently proceeded to a judgement and a sentence of the persons guilty for serious crimes against peace and humanity by ending the inefficiency of a long previous lapse of time, when even if serious attempts against peace and humanity were accomplished and even if there were enough regulations absolutely internationally agreed, the impunity of the authors of such acts dominated in an amazing and disappointing way. This determined Telford Taylor, prosecutor of the Nurnberg Court, to state time “no matter how sad and demoralizing the current situation is, it does not prove the weakness of the law but the deficiencies in accomplishing it”33.

The end of the Second World War, finished with the victory of the allies, also meant a moment of re-evaluating and thinking some new evolution perspectives of the international society. In the autumn of

Page 7: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

169

Organizaţia Naţiunilor Unite ca organizaţie a păcii şi cooperării cu vocaţie universală . Sub egida acestui for au fost convocate mai multe conferinţe internaţionale care au fost finalizate cu încheierea unor convenţii internaţionale ce şi-au propus drept scop represiunea crimelor împotriva păcii şi umanităţii.

Au fost încheiate mai multe convenţii internaţionale după cum urmează:

- Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 260(III) la data de 3 decembrie 1948;

- Cele 4 Convenţii de la Geneva din anul 1949 şi anume:

1. Convenţia pentru ameliorarea soartei militarilor răniţi din cadrul forţelor armate aflate în campanie (I);

2. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din cadrul forţelor armate aflate pe mare (II);

3. Convenţia de la Geneva referitoare la tratamentul prizonierilor de război (III);

4. Convenţia referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război (IV);

- Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi crimelor contra umanităţii din 1968;

- Convenţia internaţională privind eliminarea şi reprimarea crimei de aparheid din 1973;

Continuând o tendinţă manifestată încă din perioada interbelică au existat preocupări din partea forurilor internaţionale, ca şi din partea unor personalităţi marcante în rândul cărora la loc de cinste îl amintim pe juristul

the same year when the military courts dedicated to judging the war crimes and criminals were being settled, because they wanted to created new warranties for a sustainable peace, for cooperation, and also for providing the security of the people, the respecting of their rights and liberties, the United Nations Organization was settled as an organization of peace and cooperation with a universal vocation. Under the aegis of this forum, they convoked several international conferences that were finished by contracting certain international conventions whose purpose was the repression of the crimes against peace and humanity.

Several international conventions were contracted as it follows:

- The Convention for preventing and repressing the genocide crime adopted by the UNO General Assembly by Resolution 260(III) on December 3rd, 1948; - The 4 Geneva Conventions in 1949 namely:

1. The Convention for improving the faith of the hurt militaries in frame of the armed forces in campaign (I); 2. The Convention for improving the faith of the hurt, sick and shipwrecked people in frame of the armed forces on the sea (II); 3. The Geneva Convention referring to the treatment of the war prisoners (III); 4. The Convention referring to the protection of the civil persons during war (IV);

- The Convention on the imprescriptibility of the war crimes and of the crimes against humanity in 1968; - The International Convention regarding the removal and the

Page 8: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

170

şi profesorul Vespasian V. Pella, preocupaţi de redactarea unui cod al crimelor împotriva păcii şi securităţii umanităţii ca şi de înfiinţare a unei curţi criminale internaţionale competentă ratione materiae să judece şi să pedepsească persoanele vinovate de crime grave împotriva păcii şi omenirii.

Încă din 1928 pe când îndeplinea funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Drept Penal Vespasian V. Pella a redactat un proiect de statut al unui Tribunal penal internaţional. În lucrările sale „Războiul crimă şi criminalii de război” şi „Criminalitatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului”, Vespasian V. Pella a expus o serie de concepte între care de o importanţă primordială este aceea că justiţia internaţională, ca idee şi formă de organizare nu ar trebui să aibă un caracter ad-hoc, ci unul permanent7. Şi mai importantă ni se pare ideea promovată de marele jurist şi diplomat român care prefigurând consacrarea principiului represiunii universale a susţinut posibilitatea judecării şi sancţionării crimelor şi criminalilor de război de către instanţele naţionale ale ţărilor pe teritoriul cărora au fost comise astfel de crime.

Evoluţii surprinzătoare ale Comunităţii Internaţionale au împiedicat, până la declanşarea celui de-al II-lea Război Mondial, înfiinţarea unei instanţe penale internaţionale. Aşa se face că numai după consumarea acestui tragic episod din istoria umanităţii soldat cu zeci de milioane de morţi, din care o bună parte – circa 6 milioane – a fost urmarea unor crime de o inimaginabilă cruzime comise în lagărele naziste, se vor înfiinţa primele Tribunale Internaţionale ad-hoc. Numai că activitatea unor astfel de tribunale temporară şi ocazionată de evenimente tragice a fost şi este încă supusă unor severe critici, iar privitor la cele două Tribunale de la Nürnberg şi Tokio s-a considerat că au fost tribunale ale puterilor învingătoare, unele aspecte de obiectivitate fiind puse astfel sub semnul îndoielii. Dar, dincolo de formularea unor astfel de critici este mai presus de orice

repression of the apartheid crime in 1973; By continuing a tendency manifested

since the inter-war lapse of time, there were concerns of the international forums and also of certain important personalities among which we mention the jurist and professor Vespasian V. Pella, concerned by publishing a code of the crimes against peace and security of humanity and also by settling an international criminal court competent ratione materiae to judge and punish the persons who are guilty of serious crimes against peace and mankind.

In 1928 when he was the president of the Criminal Law Association, Vespasian V. Pella published a status project of an International Criminal Court. In his works “Crime War and War Criminals” and “Collective Criminality of States and Criminal Law of Future”, Vespasian V. Pella exposed a series of concepts among which the most important one is the fact that the international justice, as an idea and an organization form, should not be ad-hoc, but permanent34. We think that it is even more important the idea promoted by the Romanian great jurist and diplomat that, by prefiguring the consecration of the universal repression principle, supported the possibility to judge and sanction the war crimes and criminals by the national courts of the countries on whose territory such crimes were accomplished.

Surprising evolutions of the International Community stopped, until the unleashing of the Second World War, the settling of an international criminal court. So, only after consuming this tragic episode of the history of humanity followed by tens of millions of deaths, among which a big part – about 6 millions – was the consequence of some incredibly cruel crimes accomplished in the Nazi camps, the first Ad-hoc International Courts will be settled. But the temporary activity occasioned by tragic events of such courts has been submitted to severe criticisms, and regarding the two

Page 9: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

171

îndoială că activitatea celor două Tribunale Militare Internaţionale au marcat un moment de rezonanţă în istoria umanităţii şi au constituit un prim punct de plecare pe calea realizării unei justiţii penale internaţionale. Cu această ocazie s-a scris şi prima filă din istoria Dreptului Penal Internaţional, în cursul activităţii celor două instanţe fundamentându-se o serie de reguli şi principii ce ulterior vor fi preluate şi dezvoltate.

Principiul asigurării unui proces echitabil, responsabilitatea penală individuală în raport cu normele internaţionale incriminatoare, înlăturarea efectelor imunităţii date de calitatea de şef de stat sau demnitar în cazul în care astfel de persoane ar comite crime internaţionale, principiul înlăturării exonerării în cazul ordinului superiorului, sunt câteva din principiile fundamentale cristalizate cu ocazia înfiinţării şi funcţionării Tribunalelor Internaţionale de la Nürnberg şi Tokio8.

În perioada imediat postbelică, tot mai multe voci exprimându-se în numele statelor, ale organizaţiilor internaţionale, dar şi ale societăţii civile au susţinut ideea elaborării unui Cod al crimelor grave împotriva păcii şi umanităţii, ca şi înfiinţarea unei Curţi Penale Internaţionale cu activitate permanentă. Este oportun să subliniem din nou însemnata şi laborioasa activitate desfăşurată de eminentul cărturar Vespasian V. Pella care „la cererea Uniunii Interparlamentare a elaborat Planul unui Cod represiv mondial destinat a face parte din Planul General al unui Cod de Drept Mondial”9. Tot el, la invitaţia Secretarului General al O.N.U. a întocmit un Memorandum asupra instituirii unei Curţi Criminale Internaţionale ce va fi publicat în 1951 influenţând hotărâtor şi pozitiv întreaga operă de edificare a justiţiei penale în materia Crimelor Împotriva Umanităţii.

Din păcate, relaţiile politice stabilite în sânul Comunităţii Internaţionale după cel de-al II-lea război mondial au împiedicat o lungă perioadă de timp înfiinţarea unei Instanţe Penale Internaţionale cu activitate

Courts of Nurnberg and Tokyo, it was considered that they were courts of the winning powers and some objectivity aspects were thus doubted. But, beyond the formulation of such criticisms, it is sure that the activity of the two International Military Courts marked an important moment in the history of humanity and they constituted a first starting point on the way of accomplishing an international criminal justice. With this occasion the first page of the history of International Criminal Law was written, and a series a rules and principles that will be subsequently taken over and developed are based during the activity of the two courts.

The principle of providing an equitable process, the individual criminal responsibility in report to the incriminating international norms, the removal of the immunity effects given by the state president quality or by the official one if such persons would accomplish international crimes, the principle of removing the exoneration in case of the superior order, are some of the basic principles crystallized with the occasion of settling and functioning of the International Courts of Nurnberg and Tokyo35.

In the immediately post-war lapse of time, more and more voices expressing in name of the states, of the international organizations, but also of the civil society supported the idea of elaborating a Code of serious crimes against peace and humanity, and also the settlement of an International Criminal Court with permanent activity. It is opportune to emphasize again the significant and laborious activity developed by the eminent scholar Vespasian V. Pella who “at the demand of the Inter-parliamentary Union elaborated the Plan of a World Repressive Code meant to be a part of the General Plan of a World Law Code”36. At the invitation of the UNO General Secretary, he also accomplished a Memorandum on instituting an International Criminal Court that would be published in 1951 influencing decisively and positively the entire work of edifying the

Page 10: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

172

permanentă. Pentru generaţia celor născuţi după

sfârşitul celui de-al doilea război mondial, crimele tragice şi înfricoşătoare de natura celor comise în lagărele de exterminare naziste, se părea că vor rămâne pentru totdeauna închise în paginile negre ale istoriei. Din păcate nu a fost să fie aşa. În pragul intrării în cel de-al III-lea mileniu, conştiinţa umanităţii a fost din nou şocată de comiterea unor noi acte de barbarie soldate cu milioane de victime în America, Asia, Africa şi chiar în sânul Europei. Cu această ocazie a fost din nou resimţită, din plin, lipsa unei instanţe penale internaţionale cu caracter permanent, ca şi a unui cod care să incrimineze cele mai grave infracţiuni îndreptate împotriva Umanităţii.

Întârzierea pentru o bună perioadă de timp a elaborării unui cod al crimelor internaţionale, ca şi înfiinţării unei curţi penale internaţionale s-a datorat, pe de o parte şi în principal, perioadei războiului rece instaurată imediat după cel de-al II-lea război mondial ca şi argumentelor politice invocate de numeroasele state în legătură cu suveranitatea pe care au considerat-o ca incompatibilă cu situaţia în care se poate ajunge ca cetăţeanul unui stat să fie judecat şi condamnat de o instanţă internaţională.

Iată de ce, în urma conflictelor în cursul cărora au fost comise fapte grave împotriva populaţiei de diferite naţionalităţi de pe teritoriul Fostei Iugoslavi, a trebuit sa se apeleze la aceeaşi soluţie ca în urmă cu o jumătate de secol, adică să se înfiinţeze o instanţă penală tot cu caracter ad-hoc. Consecinţă a ororilor săvârşite, prin Rezoluţia 764 din 13 iulie 1992, Consiliul de Securitate atrăgea atenţia ca toate părţile implicate în conflict (sârbi, croaţi şi musulmani) să se conformeze obligaţiilor potrivit normelor dreptului internaţional umanitar şi că persoanele care vor comite încălcări grave ale Convenţiei de la Geneva vor fi răspunzătoare pentru aceste încălcări. Urmare a raportului întocmit de Secretarul General O.N.U., Consiliul de Securitate, prin

criminal justice in matter of the Crimes against Humanity.

Unfortunately, the political relations established in frame of the International Community after the Second World War had been stopping for a long time the settlement of an International Criminal Court with a permanent activity.

For the generation of the ones born after the Second World War, the tragic and frightening crimes such as the ones accomplished in the Nazi extermination camps, it seemed that they would always remain closed in the black pages of history. Unfortunately, it was not like that. When entering the 3rd millennium, the humanity consciousness was shocked again by the accomplishment of certain new acts of barbarism followed by million victims in America, Asia, Africa and even in Europe. With this occasion, we fully resented again the absence of a permanent international criminal court, and also the one of a code that should incriminate the most serious crimes directed against Humanity.

The delay for a long time of elaborating a code of international crimes, and also of settling an international criminal court was due, on one hand and mainly, to the lapse of time of the cold war installed immediately after the Second World War, and also to the political arguments invoked by the numerous states related to the sovereignty they considered as incompatible with the situation where we could get for the citizen of a state to be judged and sentenced by an international court.

This is why, after the conflicts during which serious acts were accomplished against population of different nationalities on the territory of the former Yugoslavia, we should call the same solution as half a century ago, namely settling an ad-hoc criminal court. As a consequence of the accomplished horrors, by Resolution 764 on July 13th, 1992, the Security Council demanded to all the parties involved in the conflict (Serbians, Croatians and Muslims)

Page 11: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

173

Rezoluţia 827 din 1993, a decis înfiinţarea Tribunalului Penal Internaţional pentru judecarea persoanelor prezumate responsabile de violări grave ale dreptului umanitar internaţional, comise pe teritoriul Fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia începând cu 1 ianuarie 1991 (TPIY). Tribunalul, care a pronunţat mai multe sentinţe de condamnare, s-a confruntat cu o serie de dificultăţi iar activitatea sa, marcată de întârzieri în rezolvarea cauzelor, a fost supusă criticilor formulate de unele state. Încetarea din viaţă a liderului sârb Slobodan Milosevici, găsit fără viaţă în celula sa din închisoarea aferentă tribunalului, în cursul lunii martie 2006, a reînviat o serie de dispute legate de oportunitatea şi rezultatele înregistrate în funcţionarea acestei instanţe penale internaţionale. Dincolo de aprecierile formulate la adresa sa, pro sau contra, Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, reprezintă, fără îndoială, un segment important pe drumul care a dus la înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale.

După modelul TPIY, ca urmare a atrocităţilor comise în Ruanda şi care au provocat moartea a peste un milion de oameni, prin Rezoluţia 955 din 8 noiembrie 1994, Consiliul de Securitate O.N.U. a creat un al doilea tribunal ad-hoc, având competenţă unică şi exclusivă de judecare a persoanelor prezumate responsabile de acte de genocid sau alte violări grave ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul Ruandei şi a altor cetăţeni ruandezi prezumaţi responsabili de săvârşirea unor asemenea acte sau violări săvârşite pe teritoriul statelor vecine în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1994, sediul fiind stabilit la Arusha – Tanzania.

În ideea de a pune capăt impunităţii în situaţia comiterii de crime grave împotriva Umanităţii, după 1995, asistăm la o concentrare de forţe prin care numeroase state, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, societatea civilă, printr-un efort unit şi susţinut vor acţiona în

to comply with the obligations according to the norms of the humanitarian international law and it stated that the persons who would accomplish serious deviations from the Geneva Convention would be responsible for these deviations. As a consequence of the report accomplished by the UNO General Secretary, the Security Council, by Resolution 827 in 1993, decided the settlement of the International Criminal Court for judging the persons presumed as responsible for serious violations of the international humanitarian law, accomplished on the territory of the former Federative Socialist Republic of Yugoslavia, starting on January 1st, 1991 (TPIY). The court, that has pronounced several sentences, dealt with a series of difficulties and its activity, marked by delays in solving the causes, was submitted to the criticisms formulated by certain states. The death of the Serbian leader Slobodan Milosevici, found dead in his cell in the prison afferent to the court, in March 2006, resurrected a series of disputes related to the opportunity and the results registered in the functioning of this international criminal court. Beyond the appreciations formulated at his address, either pro or against, the International Criminal Court for the former Yugoslavia, represents with no doubt an important segment on the road that led to the settlement of the International Criminal Court.

According to the TPIY model, as a consequence of the atrocities accomplished in Rwanda and that caused the death of more than one million people, by Resolution 955 on November 8th, 1994, the UNO Security Council created a second ad-hoc court, having a unique and exclusive competence of judging the persons presumed as responsible for genocide acts or other serious violations of humanitarian international law, accomplished on Rwanda’s territory, and of other Rwandese citizens presumed as responsible for accomplishing such acts or violations accomplished on the territory of the neighboured states during January 1st –

Page 12: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

174

vederea convocării unei conferinţe plenipotenţiare având ca obiect adoptarea Statutului Curţii Penale Internaţionale. Adunarea Generală O.N.U. a decis crearea unei Comisii Pregătitoare, care în perioada 1996-1998 a avut 6 reuniuni, în cursul cărora au fost dezbătute aspecte legate de înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale. Conferinţa Internaţională şi-a desfăşurat lucrările în perioada 15 iunie – 17 iulie 1998 în cetatea eternă Roma. În cursul lucrărilor s-au manifestat poziţii contradictorii, o parte din state exprimând importante rezerve, unele legate de însăşi raţiunea de existenţă a unei curţi penale internaţionale. Cu toate acestea, la data de 17 iulie 1998, a fost adoptat Statutul Curţii Penale Internaţionale, urmând ca această instanţă să devină funcţională după ratificarea Convenţiei de la Roma de un număr de 60 de ţări. Momentul are o importanţă istorică, având în vedere că el încununează efortul de aproape cinci decenii puse în slujba creării unei instanţe penale permanente cu vocaţie universală ca şi a unui cod care să incrimineze crimele cele mai grave îndreptate împotriva Umanităţii. Aşa cum se subliniază chiar în Preambulul Statutului, Curtea Penală Internaţională are menirea de a pune capăt impunităţii autorilor crimelor ce ameninţă pacea, securitatea şi bunăstarea lumii, prevenind astfel săvârşirea a noi crime şi garantând în mod durabil respectarea şi realizarea justiţiei internaţionale.

Prin acordul părţilor, sediul Curţii Penale Internaţionale s-a stabilit la Haga. În conformitate cu articolul 126 din Statut, acesta urma să intre în vigoare în prima zi a lunii care urmează celei de-a şaizecea zi după data depunerii celui de-al şaizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare pe lângă Secretarul General al O.N.U.. De la 1 iulie 2002, conform textului menţionat, Statutul a intrat în vigoare, el rămânând deschis ratificării de către orice stat care doreşte să o facă10.

Având în vedere că încriminarea infracţiunilor împotriva păcii şi omenirii în

December 31st 1994, and the headquarters was at Arusha – Tanzania.

In order to end impunity when accomplishing serious crimes against Humanity, after 1995, we assist to a force concentration by means of which numerous states, governmental and non-governmental organizations, civil society, by an united and supported effort will act in order to convoke a plenipotentiary conference having as an object the adoption of the Status of the International Criminal Court. The UNO General Assembly decided to create a Preparing Commission that, in 1996-1998, had 6 reunions during which they debated aspects related to settling the International Criminal Court. The International Conference developed its works on July 15th – 17th, 1998 in the eternal stronghold Rome. During the works, there were contradictory positions, as some of the states expressed important reserves, some of them related to the existence reason of an international criminal court. However, on July 17th, 1998, the Status of the International Criminal Court was adopted and this court was to become functional after the ratification of the Rome Convention by 60 countries. The moment is historically important, considering that it wreathes the effort of about five decades of working for creating a universal permanent criminal court and a code that should incriminate the most serious crimes against Humanity. As the Status Preamble emphasizes, the International Criminal Court is meant to end the impunity of the authors of the crimes threatening peace, security and wealth of the world, preventing thus the accomplishment of new crimes and sustainably guaranteeing the respecting and the accomplishment of the international justice.

By the agreement of the parties, the headquarters of the International Criminal Court was established at Hague. According to article 126 of the Status, it was to enter into force the first day of the month after the 60th day after laying down the 60th tool of

Page 13: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

175

legislaţia penală internă a intervenit prin ratificarea convenţiilor internaţionale care la rândul lor, consfinţind acordul de voinţă al statelor, reglementau represiunea internaţională a acestor fapte, am considerat ca fiind oportună această scurtă incursiune în evoluţia reglementărilor ca şi a structurilor jurisdicţionale adoptate de comunitatea internaţională. Raportul existent şi de netăgăduit între cele două categorii de reglementări, cele convenite pe plan internaţional, cât şi cele adoptate de legislaţia internă, se impune a fi analizat sub aspectul unor caracteristici de natură a face cuvenita delimitare dar şi evidenţierea particularităţilor normelor specifice fiecăreia din aceste categorii. Normele de represiune a crimelor de genocid ca şi a celor împotriva umanităţii consacrate în convenţii internaţionale, aparţin dreptului internaţional public, mai precis, unei ramuri desprinse din acesta şi anume dreptul penal internaţional. Existenţa acestei ramuri de drept a fost o bună perioadă de timp în trecut contestată apreciindu-se că o normă penală este o normă naţională internă emisă de puterea legiuitoare a fiecărui stat. Astfel, în cursul de „Drept penal” editat în anul 1939, marele profesor penalist Vintilă Dongoroz afirma că ”nu există un drept penal internaţional, nu există decât drepturi penale naţionale”11.În susţinerea sa, profesorul argumentează că existenţa unui drept penal internaţional ar presupune o organizare juridică a comunităţii internaţionale ceea ce ar implica o putere superioară suveranităţii12. Chiar dacă astăzi, existenţa dreptului penal internaţional nu mai poate fi pusă la îndoială, se constată o serie de rezerve în privinţa justiţiei penale internaţionale, argumentul suveranităţii fiind cel mai adesea invocat, atunci când se pune problema ca cetăţeanul unui stat să compară în faţa unei instanţe penale internaţionale. Altfel, profesorul Dongoroz, admite că „cei care săvârşesc infracţiuni de natură să lovească în interesele întregii omeniri sunt consideraţi duşmani ai omenirii, hostes humanis generis”. Autorul, definind dreptul

ratification, acceptation, approval or accession to the UNO General Secretary. Since July 1st, 2002, according to the mentioned text, the Status has entered into force but it remained open to the ratification by any state willing to do it37.

Considering that the incrimination of the crimes against peace and mankind in the intern criminal legislation interfered by ratifying the international conventions that, at their turn, by consecrating the will agreement of the states, regulated the international repression of these acts, we considered as opportune this short incursion to the evolution of the regulations and of the jurisdictional structure adopted by the international community. The existent and incontestable report between the two categories of regulations, both the ones internationally agreed and the ones adopted by the intern legislation, is imposed to be analysed under the aspect of some features able to make the correct delimitation but also the spotlighting of the particularities of the norms specific to each category. The repression norms of the genocide crime and also the ones against humanity consecrated in international conventions, belong to the international public law, more specifically, to a branch of its, namely the international criminal law. The existence of this law branch has been contested in the past for a long time, appreciating that a criminal norm is an intern national norm emitted by the legislating power of each state. Thus, in the “Criminal Law” course published in 1939, the great criminalist professor Vintilă Dongoroz stated that “there is no international criminal law, there are only national criminal laws”38. In his statement, the professor argues that the existence of an international criminal law would suppose a juridical organization of the international community, involving a power higher than sovereignty39. Even if nowadays, the existence of the international criminal law cannot be contested anymore, we found a series of reserves regarding the international

Page 14: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

176

penal pozitiv ca totalitate a regulilor de drept în vigoare în legislaţia naţională la un anume moment dat, privind disciplinarea represiunii, arată că „tratatele şi convenţiile, ratificate de puterea legiuitoare, pot deveni sursă de drept penal. Dreptul penal poate să se refere uneori la principiile de drept internaţional (usus gentium), în acest caz aceste principii servesc ca element de interpretare a dreptului pozitiv penal”13. Nu trebuie uitat că ideile marelui penalist erau exprimate în 1939, adică înainte de tristul episod ce l-a reprezentat cel de-al doilea război mondial ca şi înainte de experimentul tribunalelor militare de la Nürnberg şi Tokio, după aceste evenimente, dreptul penal internaţional conturându-se la modul evident. Se impune a reţine însă valoarea predicţională a ideilor exprimate, în perioada imediat postbelică, o serie de state transferând prin mijlocirea ratificării norme convenţionale internaţionale privind represiunea crimelor împotriva umanităţii, în legislaţia penală naţională. Analizând relaţia bidirecţională între cele două ramuri de drept, dreptul internaţional public şi dreptul penal, este de subliniat că mai întâi (anterioritate dovedită logică şi firească), dreptul internaţional a „împrumutat” o serie de instituţii specifice din dreptul penal (răspunderea penală, sancţiuni, pedepse etc.) ajungându-se ca în condiţii istorice concrete să se înfiinţeze instanţe penale internaţionale, moment marcat de înfiinţarea celor două tribunale de la Nürnberg şi respectiv Tokio. Demersurile de adoptare a mijloacelor de drept penal de către dreptul internaţional au fost motivate prin argumentul de „a se evita ca sancţionarea celor ce încalcă legea internaţională, să nu depindă în cea mai mare parte de guvernele unor state care inspiră sau patronează asemenea încălcări ori de interese politice conjuncturale exterioare actului de justiţie”14.

Referindu-ne în mod special la infracţiunile împotriva umanităţii este de reţinut că normele privind represiunea acestora ca fapte deosebit de grave îndreptate

criminal justice, as the sovereignty argument is the most often invoked when the citizen of a state should appear in front of an international criminal court. Otherwise, professor Dongoroz admits that “the ones who accomplish crimes able to hit the interests of the entire mankind are considered as enemies of mankind, hostes humanis generis”. The author, by defining the positive criminal law as the total enforced law rules in the national legislation at a certain point, regarding the disciplining of repression, shows that “the treaties and the conventions, ratified by the legislating power, may become a source of criminal law. The criminal law may sometimes refer to the international law principles (usus gentium), in this case these principles serve as an element of interpreting the criminal positive law”40. We should not forget that the ideas of the great criminalist were expressed in 1939, before the sad episode of the military courts of Nurnberg and Tokyo, and after these events the international criminal law is obviously outlined. It is imposed to keep the predictive value of the ideas expressed in the lapse of time immediately after war, as a series of states transferred, by means of the ratification, the international conventional norms regarding the repression of the crimes against humanity, in the national criminal legislation. By analysing the bidirectional relation between the two law branches, the international public law and the criminal law, we should emphasize that at first (a an anteriority proved as logical and natural), the international law “borrowed” a series of institutions specific of the criminal law (criminal responsibility, sanctions, punishments etc.) getting to settle, in concrete historical conditions, international criminal courts, a moment marked by the settlement of the two courts of Nurnberg and Tokyo. The approaches of adopting the criminal law means by the international law were motivated by the argument “to avoid for the sanctioning of the ones disrespecting the international law not to depend mostly on

Page 15: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

177

împotriva valorilor universale privind pacea, colaborarea ca şi normalitatea relaţiilor stabilite în cadrul comunităţii internaţionale, odată elaborate, pe baza acordului de voinţă liber exprimat de state, aceste norme au fost incluse în sistemul normativ de drept internaţional căpătând trăsăturile specifice normelor internaţionale. Se impune astfel a sublinia câteva dintre caracteristicile specifice normelor internaţionale care combat crimele grave îndreptate împotriva umanităţii.

În principal aceste norme au caracter de ius cogens prin aceasta înţelegând că ele sunt de absolută şi strictă obligativitate, în doctrina de drept internaţional subliniindu-se caracterul de maximă importanţă în ierarhia izvoarelor de drept ca şi caracterul de aplicabilitate erga omnes prin care trebuie să se înţeleagă că nici o derogare de la respectarea acestor norme nu este admisă iar modificarea unei norme de ius cogens neputând interveni decât printr-o normă cu acelaşi caracter.

După literatura juridică, crimele internaţionale reglementate prin norme de ius cogens sunt agresiunea, crima de genocid, crimele contra umanităţii, crimele de război, pirateria, sclavia şi practicile legate de sclavie şi tortura15. De asemenea Curtea Internaţională de Justiţie, prin avizul consultativ asupra Rezervelor la Convenţia pentru prevenirea şi represiunea crimei de genocid a stabilit că interdicţiile privind crimele de genocid constituie o normă de ius cogens care nu admite nici o rezervă sau derogare16.

Cât priveşte justiţia internaţională, pe parcursul timpului, în perioada scursă de la înfiinţarea celor două tribunale penale militare de la sfârşitul războiului şi până în prezent, moment marcat de înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale de la Haga, aceasta a fost confruntată cu o complexă problemă legată de necesitatea definirii cu exactitate a crimelor internaţionale supuse acestei jurisdicţii internaţionale. Această dificultate a putut fi observată cu ocazia adoptării

the governments of certain states inspiring or ruling such deviations or by the conjuncture political interests outside the justice act”41.

Referring especially to the crimes against humanity, we should keep that the norms regarding their repression as extremely serious acts against the universal values regarding peace, collaboration and normality of the relations established in frame of the international community, once elaborated based on the free will agreement expressed by the states, these norms were included in the normative system of international law, getting the features specific to the international norms. Thus, it is imposed to emphasize some of the features specific to the international norms combating the serious crimes against humanity.

Mainly, these norms have a feature of ius cogens namely they are absolutely and strictly compulsory, and the international law doctrine emphasizes the maximum important feature in the hierarchy of the law sources, like the applicability feature erga omnes by means of which we should understand that no derogation from the respecting of these norms is not admitted and the change of a ius cogens norm can interfere only by a norm having the same feature. According to the juridical literature, the international crimes regulated by ius cogens norms are aggression, genocide crime, crimes against humanity, war crimes, piracy, slavery and practices related to slavery and torture42. Also, the International Justice Court, by a consultative notice on the Reserves of the Convention for preventing and repressing the genocide crime established that the interdictions regarding the genocide crimes constitute a ius cogens norm that admits no reserve or derogation43.

Regarding the international justice, across the time, since the settlement of the two military criminal courts since the end of the war and until present, a moment marked by the settlement of the Hague International Criminal Court, it has been dealing with a complex problem related to the necessity to

Page 16: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

178

Statutului Curţii Penale Internaţionale în cursul dezbaterilor de la Roma din 1998, Statut care, în capitolul 2 articolul 5 privind crimele care intră în competenţa Curţii, enumără:

a) crima de genocid, b) crimele împotriva umanităţii, c) crimele de război, d) crima de agresiune. Privitor însă la crima de agresiune,

articolul 5 punctul 2 din acelaşi Statut precizează: „Curtea îşi va exercita competenţa în ceea ce priveşte crima de agresiune când va fi adoptată o dispoziţie conform art. 121 şi 123, care va defini această crimă şi va fixa condiţiile exercitării competenţei Curţii în ceea ce o priveşte. Această dispoziţie va trebui să fie compatibilă cu dispoziţiile pertinente ale Cartei Naţiunilor Unite”.

Deşi crima de agresiune a fost avută în vedere de proiectul elaborat de Comisia de drept internaţional şi pusă în discuţie atât cu ocazia constituirii Societăţii Naţiunilor, evocată mai apoi de Statutul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio, dar şi de Carta O.N.U., această crimă nu a putut fi definită, poziţiile divergente ale statelor ducând la eşec în încercarea de a da o identitate acestei crime.

O altă dificultate care a confruntat evoluţia justiţiei penale internaţionale a constat în corecta delimitare a prerogativelor statelor privind represiunea crimelor grave îndreptate împotriva umanităţii de prerogativele ce urmau a fi căpătate de jurisdicţia penală internaţională, privitor la aceeaşi categorie de fapte. Această dificultate a marcat lucrările Comisiei Pregătitoare instituită de Adunarea Generală O.N.U. în vederea elaborării unui text care să facă obiectul unei convenţii internaţionale de înfiinţare a primei instanţe penale cu activitate permanentă. În cele şase reuniuni ale acestei comisii derulate în perioada 1996-1998 s-a putut lua act de o serie de divergenţe privind competenţa Curţii Penale Internaţionale.

Cu prilejul lucrărilor, mai multe state

exactly define the international crimes submitted to this international jurisdiction. This difficulty could be noticed when adopting the Status of the International Criminal Court during the Rome debates in 1998, a Status that, in chapter 2 article 5 regarding the crimes entering the competence of the Court, enumerates:

e) The genocide crime, f) The crimes against humanity, g) The war crimes, h) The aggression crimes.

Regarding the aggression crime, article 5 point 2 of the same Status specifies: “The Court will exert its competence regarding the aggression crime when a stipulation according to art. 121 and 123 will be adopted, and this stipulation will define this crime and will settle the conditions of exerting the Court competence regarding it. This stipulation will have to be compatible with the pertinent stipulations of the United Nations Charter”.

Even if the aggression crime was considered by the project elaborated by the International Law Commission and discussed both when constituting the Nations Society, evoked then by the Status of the Courts of Nurnberg and Tokyo, and by the UNO Charter, this crime could not be defined, as the divergent positions of the states led to failure in the attempt to give an identity to this crime.

Another difficulty that dealt with the evolution of the international criminal justice consisted of the correct delimitation of the states prerogatives regarding the repression of the serious crimes against the humanity of prerogatives that were to be achieved by the international criminal jurisdiction, regarding the same category of facts. This difficulty marked the works of the Preparing Commission instituted by the UNO General Assembly, in order to elaborate a text that should make the object of an international convention of settling the first criminal court with permanent activity. During the six reunions of this commission

Page 17: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

179

şi-au manifestat reticenţa în legătură cu posibilitatea ca proprii cetăţeni să fie judecaţi de o instanţă care să fie în afara ţării lor, alte state insistând asupra posibilităţii ca Tribunalul Internaţional să devină un organism suprastatal cu implicaţii în limitarea suveranităţii naţionale. La un moment dat se punea „problema operativităţii unei instanţe penale internaţionale lipsite de sprijinul Marii Britanii şi al Rusiei şi contestată făţiş şi vehement de către S.U.A. şi China”17. În final, cu ocazia desfăşurării Conferinţei Internaţionale Plenipotenţiare desfăşurate în perioada 15 iunie-17 iulie 1998 la Roma o parte din punctele de vedere aflate în opoziţie au fost depăşite, în privinţa altora au intervenit unele compromisuri, participanţii reuşind să adopte Statutul Curţii Penale Internaţionale.

În preambulul Statutului se afirmă „că cele mai grave crime care privesc ansamblul comunităţii internaţionale nu pot rămâne nepedepsite şi că reprimarea lor trebuie să fie asigurată efectiv prin măsuri luate în cadrul naţional şi prin întărirea cooperării internaţionale”, reamintindu-se că „ este de datoria fiecărui stat să supună jurisdicţiei sale penale pe responsabilii de crime internaţionale”. De asemenea se subliniază că „această curte penală internaţională la înfiinţarea căreia se referă prezentul statut este complementară jurisdicţiilor penale internaţionale”. Considerăm că din lectura acestor texte pe care am înţeles să le cităm aşa cum ele sunt consemnate în Preambulul Statutului, rezultă cât se poate de limpede şi fără echivoc, raportul existent între justiţia penală internaţională şi cea naţională, în materia represiunii crimelor grave îndreptate împotriva umanităţii. În cadrul acestui raport, în prezent dar şi de perspectivă, prioritatea este deţinută de legislaţia şi justiţia penală naţională, supremaţia sistemelor naţionale fiind recunoscută printr-o serie de prevederi cuprinse în chiar Statutul Curţii Penale Internaţionale. Spre exemplu, articolul 17 din

developed in 1996-1998 they could accomplish a series of divergences regarding the competence of the International Criminal Court.

With the occasion of the works, several states manifested their reticence regarding the possibility for their own citizens to be judged by a court that should be outside their country, and other states insisted on the possibility for the International Court to become a supra-state organism with implications in limiting the national sovereignty. At a certain point, they discussed “the problem of the promptness of an international criminal court that was not supported by Great Britain and Russia and clearly contested by USA and China”44. Finally, when developing the Plenipotentiary International Conference developed on June 15th – July 17th, 1998 in Rome, some of the viewpoints in opposition were crossed, regarding others there were certain compromises and the participants managed to adopt the Status of the International Criminal Court.

In the Status preamble, it is stated that “the most serious crimes regarding the ensemble of the international community cannot remain unpunished and their repression should be efficiently provided by measures taken in the national frame and by reinforcing the international cooperation”, remembering that “every state should submit the people responsible for international crimes to its criminal jurisdiction”. Also, it is emphasized that “this international criminal court, whose settlement the current status refers to, is complementary to the international criminal jurisdictions”. We consider that, from the reading of these texts that we understood to quote as they re consigned in the Status Preable, it results very clearly the report existing between the international criminal justice and the national one, in matter of the repression of the serious crimes against humanity. In frame of this report, in present but also in perspective, the priority belongs to the national criminal

Page 18: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

180

acest Statut precizează că „o cauză este considerată inadmisibilă de către Curte dacă:

a) cauza face obiectul unei anchete sau urmăriri din partea unui stat având competenţă în speţă, în afară de cazul în care acest stat nu are voinţă sau se află în incapacitate reală de a duce la bun sfârşit ancheta sau urmărirea;

b) cauza a făcut obiectul unei anchete din partea statului având competenţă în speţă , care a decis să nu urmărească persoana în cauză în afară de cazul în care această decizie nu este rezultatul lipsei de voinţă sau al incapacităţii statului de a duce într-adevăr la bun sfârşit urmăririle”.

O serie de alte prevederi din Statut exprimă în aceeaşi măsură, supremaţia sistemelor juridice naţionale, reţinând astfel că toate cererile Curţii cu privire la cooperare, inclusiv cele în vederea arestării, predării unui acuzat, precum şi aducerii de probe, sunt soluţionate de către sistemele judiciare naţionale.

Ideea ce se impune a fi reţinută în prim-planul analizei sistemului de represiune a criminalităţii grave îndreptate împotriva umanităţii este aceea că acest sistem este constituit în principal din reglementări naţionale interne elaborate în mod suveran, conform politicii penale promovate de fiecare stat, incluzând însă şi normele penale internaţionale convenite pe baza consimţământului liber exprimat şi pe care fiecare stat a înţeles să le ratifice, iar sub aspect strict jurisdicţional, justiţia penală internaţională, fiind doar complementară în raport cu cea naţională.

Criterii de clasificare şi diferenţiere a infracţiunilor reprezentând crime împotriva păcii şi umanităţii. Crimele împotriva păcii şi umanităţii cuprind sub această denumire generică o multitudine de fapte, încriminate ca infracţiuni, având ca trăsături specifice, gradul înalt de pericol social extins la scară universală, îndreptate fiind împotriva celor mai nobile şi esenţiale valori fără de care umanitatea este de neconceput, precum pacea, securitatea,

justice and legislation, as the supremacy of the national systems is acknowledged by a series of stipulations contained in the Status of the International Criminal Court. For example, article 17 of this Status specifies that “a cause is considered as inadmissible by the Court if:

a) the cause makes the object of an investigation or of a pursuit by a state being competent for this, beside the case when this state has no will or is actually unable to finish the investigation or the pursuit;

b) the cause made the object of an investigation by the state being competent for this that decided not to pursuit the respective person, beside for the case when this decision is not the result of the lack of will or of the state incapacity to actually finish the pursuits”.

A series of other stipulations of the Status also express the supremacy of the national juridical systems, keeping thus that all the demands of the Court regarding cooperation, including the ones for arresting, turning in a defendant, and also bring evidence, are solved by the national judicial systems.

The idea that should be kept in the first place for the analysis of the repression system of the serious crimes against humanity is that this system is mainly constituted of intern national regulations elaborated in a sovereign manner, according to the criminal policy promoted by every state, also including the international criminal norms agreed based on the freely expressed consent and that every state understood to ratify, and under the strictly jurisdictional aspect, the international criminal justice is only complementary in report to the national one.

Criteria of classifying and distinguishing offences representing crimes against peace and humanity. The crimes against peace and humanity contain under this generic name many acts incriminated as offences, having specific features, a high degree of social danger

Page 19: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

181

bunăstarea ca şi liberul exerciţiu al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, privit individual sau în colectivitate, ca fiinţă supremă a acestei Planete. Din analiza reglementărilor cuprinse atât în Convenţiile internaţionale cât şi din articolele consacrate de Codul penal al României, constatăm că sunt incriminate un lung şir de fapte de natură a pune în pericol valorile mai sus amintite, fără însă a face o clasificare pe baza unor criterii concrete, care să delimiteze categoriile de infracţiuni contra păcii, infracţiuni contra umanităţii sau infracţiuni de război, în mod distinct. Nu este mai puţin adevărat că sfera de cuprindere a fiecăreia din categoriile de infracţiuni contra păcii şi umanităţii poate avea o sferă de cuprindere ce poate fi lărgită în funcţie de împrejurările istorice, de evoluţia dreptului ca şi de eventuale modificări în conştiinţa umanităţii, care la un moment dat poate reacţiona împotriva unor noi forme de agresiune împotriva valorilor umane.

În Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, în art. 6 se precizează crimele care atrag responsabilitatea individuală şi competenţa de judecată a tribunalului, enumerând trei categorii de astfel de crime, şi anume: a)crime împotriva păcii, b) crime de război, c) crime împotriva umanităţii.

La rândul său Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie precizează că de competenţa acestui Tribunal sunt crimele constând în gravele încălcări ale prevederilor Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi anume acte împotriva persoanelor şi bunurilor protejate de aceste convenţii, violările legilor sau cutumelor războiului, crimele împotriva umanităţii.

În sfârşit, Statutul Curţii Penale Internaţionale, statut de astă dată al unei instanţe penale internaţionale cu activitate permanentă, în articolul 5 consemnează crimele care intră în competenţa Curţii după cum urmează:

a) crima de genocid; b) crimele împotriva

extended at the universal level, against the most noble and essential values without which humanity is inconceivable, such as peace, security, wealth and the free exertion of the basic human rights and liberties, as the man is regarded individually or in collectivity, as a supreme being of this Planet. From the analysis of the regulations contained both in the International Conventions and in the articles consecrated by the Romanian Criminal Code, we find as incriminated a long chain of acts able to endanger the values mentioned above, but without making a classification based on certain concrete criteria that should delimit the categories of offences against peace, offences against humanity or war offences, in a distinguished manner. It is also true that the containing sphere of each category of offences against peace and humanity may have a containing sphere that may be enlarged depending on the historical circumstances, on the law evolution and also on the potential changes in the consciousness of humanity that may react, at a certain point, against new types of aggression against the human values.

In the Status of the International Military Court of Nurnberg, art. 6 specifies the crimes attracting the individual responsibility and the judicial competence of the court, by enumerating three categories of such crimes, namely: a) crimes against peace, b) war crimes, c) crimes against humanity.

At its turn, the Status of the International Criminal Court for the former Yugoslavia specifies that the competence of this Court contains the crimes consisting of the serious deviations from the stipulations of the Geneva Conventions on August 12th, 1949 namely acts against the persons and the goods protected by these conventions, the violations of the laws or the war customs, crimes against humanity.

Finally, the Status of the International Criminal Court, this time a status of an international criminal court with permanent

Page 20: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

182

umanităţii; c) crimele de război; d) crima de agresiune.

Plecând de la ideea că represiunea crimelor grave împotriva păcii şi umanităţii a fost consacrată pentru prima dată în documente convenite pe plan internaţional, am considerat necesar să supunem analizei categoriile de fapte ce realizează conţinutul acestor crime. Dincolo de modul în care sunt consemnate în diversele documente internaţionale, considerăm că în componenţa crimelor împotriva păcii şi umanităţii se includ trei categorii de infracţiuni, şi anume infracţiuni contra păcii, infracţiuni împotriva umanităţii şi infracţiuni de război.

Potrivit art. 6 litera a din Statutul Tribunalului Militar de la Nürnberg, constituie crimă contra păcii:

- plănuirea, pregătirea, dezlănţuirea sau purtarea unui război de agresiune, sau a unui război cu violarea tratatelor, a garanţiilor sau a acordurilor internaţionale;

- participarea la un plan deliberat ori complot pentru săvârşirea actelor menţionate mai sus.

Rezultă că fiecare din actele menţionate mai sus reprezintă o crimă contra păcii. Stabilirea caracterului agresiv al unui război „este înlesnită de existenţa prevederilor art. 2 paragraful 4 din Carta O.N.U., de cele ale Declaraţiei referitoare la principiile de drept internaţional vizând principiul nefolosirii forţei sau ameninţării cu forţa, precum şi de definiţia agresiunii, adoptate de Adunarea Generală a O.N.U.”18.

Deşi crima de agresiune este consacrată şi în Statutul Curţii Penale Internaţionale în articolul 5 pct. 1 lit. d), fiind inclusă în jurisdicţia Curţii, prin prevederile pct. 2 ale aceluiaşi articol agresiunea este în realitate scoasă de sub această jurisdicţie şi aceasta până în momentul în care va fi adoptată o dispoziţie conform articolelor 121 şi 123 care să definească această infracţiune şi să fixeze condiţiile de exercitare a competenţei Curţii asupra acesteia. Dincolo

activity, consigns in article 5 the crimes contained in the Court competence, as following:

e) The genocide crime; f) The crimes against humanity; g) The war crimes; h) The aggression crime.

Starting from the idea that the repression of the serious crimes against peace and humanity was consecrated for the first time in documents internationally agreed, we considered as necessary to submit to the analysis the categories of acts accomplishing the content of these crimes. Beyond the way they are consigned in different international documents, we consider that the crimes against peace and humanity contain three categories of offences, namely offences against peace, offences against humanity and war offences.

According to art. 6 letter a of the Status of the Nurnberg Military Court a crime against peace represents:

- Planning, preparing, unleashing or having an aggression war, or a war by violating the international treaties, warranties or agreements; - Participating to a deliberate plan or to a complot for accomplishing the acts mentioned above. It results that every act mentioned

above represents a crime against peace. The establishment of the aggressive feature of a war “is eased by the existence of the stipulations of art. 2 paragraph 4 of the UNO Charter, by the ones of the Declarations referring to the international law principles, referring to the principle of not using force or of threatening with force, and also by the definition of aggression, adopted by the UNO General Assembly”45.

Even if the aggression crime is also consecrated in the Status of the International Criminal Court in article 5 point 1 letter d), as it is included in the Court jurisdiction, by the stipulations of point 2 of the same article,

Page 21: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

183

de sentimentele de nesiguranţă şi îngrijorare legate de o astfel de situaţie s-a încercat să se explice că agresiunea „este crima internaţională care prin natura ei este cea mai politică şi de aceea statele au avut întotdeauna preocuparea asiduă de a nu se lăsa îngrădite printr-o definiţie anume, lăsându-şi astfel mână liberă, adică facultatea de a aprecia, caz după caz, oportunitatea politică de a califica agresorul drept un mare delicvent internaţional sau dimpotrivă un stat care îşi apără interesele legitime”19.

O altă categorie distinctă o reprezintă infracţiunile împotriva umanităţii. Ca şi în cazul crimelor împotriva păcii, crimele contra umanităţii au fost definite pentru prima dată în Statutul Tribunalului Internaţional de la Nürnberg care enumera în articolul 6 lit. c) aceste crime constând în „asasinarea, exterminarea, aducerea în stare de sclavaj, deportarea sau orice alt act inuman comis împotriva populaţiei civile înainte sau pe durata desfăşurării războiului sau orice tip de persecuţie şi discriminare pe motive de apartenenţă politică, rasială sau religioasă, în cazul în care aceste acte de persecuţie, indiferent dacă au fost prevăzute sau nu ca violări ale dreptului intern al ţării unde au fost comise, au fost urmate de sau în legătură cu săvârşirea altor crime care intră în competenţa de judecată a Tribunalului”.

Principalul criteriu de diferenţiere a acestei categorii de crime, în raport cu cele împotriva păcii dar şi cu cele de război, constă în elementul specific al comiterii faptelor enumerate şi anume sub autoritatea guvernului, persecuţiile fiind motivate politic, rasial sau religios. De remarcat că, în prezent, în analiza crimelor împotriva umanităţii, nu se mai reţine în mod necesar conexiunea dintre crimele contra umanităţii şi crimele contra păcii ca şi cele de război şi nu sunt legate imperios de conflicte armate putând fi săvârşite şi în timp de pace.

Deşi genocidul este inclus în categoria crimelor împotriva umanităţii, este de observat că în Statutul Curţii Penale Internaţionale, această crimă este enumerată

aggression is actually taken out of this jurisdiction until we adopt a stipulation according to articles 121 and 123 that should define this offence and establish the exertion conditions of the Court competence on it. Beyond the feelings of insecurity and concern related to such a situation, we tried to explain that aggression “is the international crime that, by its nature, is the most political one and this is why the states always had the unceasing concern of not letting us border them by a certain definition, remaining free, having the ability to appreciate, depending on the case, the political opportunity to quality the aggressor as a big international delinquent or, on the contrary, a state protecting its legal interests”46.

Another different category is represented by the offences against humanity. As in case of the crimes against peace, the crimes against humanity were defined for the first time in the Status of the Nurnberg International Court that enumerated in article 6 letter c) these crimes consisting of “assassinating, exterminating, bringing to slavery, deporting or any other inhuman act accomplished against the civil population before or during the development of the war or any type of persecution and discrimination based on political, racial or religious membership, if these persecution acts, whether they were persecuted or not as violations of the intern law of the country where they were accomplished, were followed by or referring to the accomplishment of other crimes entering the judicial competence of the Court”.

The main criterion of distinguishing this crime category, reported to the ones against peace, but also to the war ones, consists of the specific element of accomplishing the enumerated acts, namely under the governmental authority, as the persecutions are politically, racially or religiously motivated. We should notice that, at present, in the analysis of the crimes against humanity, we do not necessarily keep

Page 22: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

184

în art. 5 pct. 1 lit. a), în mod distinct alături de crimele împotriva umanităţii (lit. b), crimele de război (lit. c) şi crima de agresiune (lit. d).

S-a apreciat, în mod unanim, că genocidul este de departe cea mai gravă crimă împotriva umanităţii, aşa explicându-se de ce pentru represiunea sa a fost nevoie de o convenţie internaţională specială, ca şi de o incriminare separată şi distinctă atât în textul Statutului Curţii Penale Internaţionale, cât şi în prevederile codurilor penale naţionale.

Inclusă în rândul infracţiunilor contra umanităţii, vom analiza că, la rândul său, această crimă gravă are un conţinut constând în multiple variante de fapte alternative care îi realizează conţinutul.

În sfârşit, a treia categorie de crime împotriva păcii şi umanităţii este reprezentată de crimele de război consacrate de articolul 8 din Statutul Curţii Penale Internaţionale, textul precizând că această instanţă internaţională cu caracter permanent are competenţă „în ceea ce priveşte crimele de război, îndeosebi când aceste crime se înscriu într-un plan sau o politică, ori când ele fac parte dintr-o serie de crime analoge comise pe scară largă” (art. 8 pct. 1). Din prevederile art. 8 pct. 2 se reţine că, în scopurile Statutului, prin crime de război se înţelege infracţiunile grave la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, dacă ele se referă la persoane sau bunuri protejate de dispoziţiile acestor convenţii, alte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate internaţionale în cadrul stabilit al dreptului internaţional, faptelor comise împotriva persoanelor care nu participă în mod direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase în afara luptei din cauza bolii, rănirii, detenţiei sau din orice altă cauză, precum şi celorlalte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional în cadrul stabilit de dreptul internaţional.

anymore the connection between crimes against humanity and crimes against peace and also the ones against war, and they are not necessarily related to armed conflicts as they may also be accomplished during peace.

Even if genocide is included in the category of crimes against humanity, we should notice that in the Status of the International Criminal Court, this crime is enumerated in art. 5 point 1 letter a), differently next to crimes against humanity (letter b), war crimes (letter c) and the aggression crime (letter d).

It was unanimously appreciated that genocide is the most serious crime against humanity, this is why its repression needed a special international convention, and also a separate and different incrimination both in the text of the Status of the International Criminal Court, and in the stipulations of the national criminal codes.

Included among the offences against humanity, we will analyse that, at its turn, this serious crime has a content consisting of multiple variants of alternative acts accomplishing its content.

Finally, the third category of crimes against peace and humanity is represented by the war crimes consecrated by article 8 of the Status of the International Criminal Court, as the text specified that this international court with permanent feature is competent “regarding the war crimes, especially when these crimes register to a plan or a policy, or when they are part of a series of analogue crimes accomplished on a large scale” (art. 8 point 1). From the stipulations of art. 8 point 2 we keep that, in the purposes of the Status, by war crimes we understand the serious offences at the Geneva Conventions on August 12th, 1949, if they refer to persons or goods protected by the stipulations of these conventions, other serious violations of the laws and of the customs applicable to the international armed conflicts in the established frame of the international law, the acts accomplished against the persons who do not participate directly o hostilities,

Page 23: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

185

În clasificarea infracţiunilor incluse în categoria crimelor împotriva păcii şi umanităţii, ne-am raportat la reglementările convenite, cuprinse în Statutul Curţii Penale Internaţionale, având în vedere importanţa istorică a adoptării acestui statut, în baza căruia, pentru prima dată, va funcţiona o instanţă penală internaţională cu activitate permanentă, ceea ce nu ne împiedică însă să enunţăm unele lipsuri şi limite în administrarea justiţiei penale internaţionale. Este de semnalat faptul „că nu s-a găsit o definire acceptabilă pentru includerea în Statut a unor crime deosebit de grave cum ar fi terorismul şi traficul ilicit internaţional de droguri” şi „nu a fost inclusă în Statut obligativitatea nefolosirii de statele părţi a tuturor categoriilor de arme interzise de dreptul internaţional, considerate arme criminale, bomba atomică fiind cel mai sugestiv şi cutremurător exemplu în acest sens”20.

Nu trebuie uitat însă că normele cuprinse în Statut, dar şi activitatea strict jurisdicţională a Curţii Penale Internaţionale sunt complementare legislaţiei dar şi jurisdicţiei penale naţionale, în cadrul cărora se situează centrul de greutate al represiunii criminalităţii grave îndreptate împotriva păcii şi umanităţii. Se apreciază la momentul actual, ca toate statele devenite părţi la convenţiile internaţionale privind represiunea crimelor împotriva păcii şi umanităţii să-şi asume obligaţiile asumate urmând ca prin intermediul legislaţiei penale interne să adopte un minim de măsuri constând în:

- stabilirea pentru fiecare din infracţiuni a naturii şi întinderii pedepsei, ţinând cont de principiul proporţionalităţii pedepsei în raport de gravitatea faptei;

- admiterea responsabilităţii penale individuale nu doar a persoanelor ce au comis efectiv fapta, ci în egală măsură şi a celor care au ordonat săvârşirea unei astfel de infracţiuni, precum şi angajarea răspunderii penale individuale a

including the members of the armed forces that laid down the guns and the persons who were taken outside the fight because of a disease, of being hurt, of the detention or of any other cause, and also the other serious violations of the law and the customs applicable to the armed conflicts that present no international feature in the frame established by the international law.

In classifying the offences included in the category of the crimes against peace and humanity, we reported to the agreed regulations contained in the Status of the International Criminal Court, considering the historical importance of adopting this status, based on which an international criminal court with permanent activity would work for the first time, a fact that does not stop us from enouncing certain absences and limits in administrating the international criminal justice. We should signal the fact that “there was no acceptable definition for including certain extremely serious crimes such as terrorism and international illicit drug dealing in the Status” and “we did not include in the Status the compulsoriness of not using by the states parties of all the categories of guns forbidden by the international law, considered as criminal guns, and the atomic bomb is the most suggestive and shattering example in this sense”47.

But we should not forget that the norms contained in the Status, but also the strictly jurisdictional activity of the International Criminal Court are complementary to the legislation, but also to the national criminal jurisdiction, in whose frame there is the weight centre of the repression of serious criminality against peace and humanity. It is currently appreciated that all the states become parties of the international conventions regarding the repression of the crimes against peace and humanity should assume their obligations and by means of the intern criminal legislation they should adopt a minimum number of measures consisting of:

Page 24: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

186

superiorilor ierarhici; - incriminarea în mod special şi

represiunea infracţiunilor comise prin omisiune, în cazul în care aceste omisiuni nu sunt deja susceptibile de pedeapsă în aplicarea principiilor prevăzute în legea internă;

- excluderea pentru acest gen de infracţiuni a interesului şi necesităţii de ordin politic, militar sau naţional, ca şi ordinul superiorului drept cauză justificativă sau scuză în antrenarea răspunderii;

- stabilirea pentru aceste infracţiuni a unui câmp de aplicare, material cât şi personal, a legii, care să permită aplicarea sa tuturor autorilor indiferent de naţionalitate sau de locul comiterii faptei;

- asigurarea pentru toate persoanele urmărite şi judecate pentru crime împotriva păcii şi umanităţii a dreptului la o judecată echitabilă de către un tribunal imparţial şi legal constituit, ca şi după o procedură judiciară care să asigure respectarea garanţiilor judiciare general recunoscute;

- respectarea obligaţiei de a facilita cooperarea cu alte state în materie de cooperare judiciară şi extrădare21.

Legislaţia penală a României s-a aliniat, în perioada imediat următoare sfârşitului celui de-al II-lea război mondial, legislaţiei internaţionale privind represiunea crimelor împotriva păcii şi umanităţii adoptând în acest sens legi penale speciale privind urmărirea şi condamnarea criminalilor de război şi incriminând în codurile penale (cel anterior aplicat până în 1969, actualul cod penal al României intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 ca şi în noul cod penal al României ce urmează a intra în vigoare) crimele grave îndreptate împotriva păcii şi umanităţii.

După cum se ştie, perioada 1938-1944 a reprezentat din punct de vedere strict

- Establishing, for every offence, the nature and the extension of the punishment, considering the principle of the punishment proportionality in report to the act seriousness; - Admitting the individual criminal responsibility not only of the persons who had actually accomplished the act, but also of the ones who had ordered the accomplishment of such an offence, and also committing the individual criminal responsibility of the hierarchic superiors; - Especially incriminating and repressing the offences accomplished by omission, if these omissions are not already susceptible of punishment in applying the principles stipulated by the intern law; - Excluding, for this type of offences, the interest and the political, military or national necessity, and the order of the superior as an explanatory cause or an excuse in committing the responsibility; - Establishing, for these offences, an application field, both material and personal, of the law that should allow its application to all the authors, no matter the nationality of the place of the act accomplishment; - Providing, for all the persons wanted and judged for crimes against peace and humanity, the right to an equitable judgement by an impartial and legally constituted court, and also after a judicial procedure that should provide the respecting of the generally acknowledged judicial warranties; - Respecting the obligation to ease the cooperation to other states in matter of judicial cooperation and extradition48. The Romanian criminal legislation

Page 25: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

187

istoric o pată neagră în memoria şi conştiinţa României şi a poporului român. Dincolo de orice considerent de ordin politic, sunt de consemnat o serie de triste evenimente interne suprapuse în cea mai mare parte cu declanşarea şi desfăşurarea celui de-al II-lea război mondial, ale cărui grave implicaţii şi urmări din păcate nu au ocolit România.

În această perioadă s-a instaurat în România un regim dictatorial de coloratură fascistă care a adoptat o serie de măsuri antidemocratice şi antisemite care au adus grave prejudicii păcii şi umanităţii. În aceeaşi perioadă s-au ordonat şi au fost înfăptuite acte de cruzime şi execuţie, s-au iniţiat şi ridicat ghetouri, lagăre de concentrare şi de muncă, s-au efectuat deportări pe motive politice sau rasiale, s-a procedat la represiuni colective sau individuale, evacuările şi deportările având un vădit caracter de exterminare, au fost adoptate legi rasiste şi antisemite caracteristice unui stat fascist-totalitar. Iată de ce, după terminarea războiului, a fost nevoie de luarea unor măsuri pentru denazificarea României şi în principal adoptarea unor legi pentru aducerea în justiţie a criminalilor de război, ca şi a persoanelor responsabile de comiterea unor acte reprezentând atentate la adresa păcii şi umanităţii.

În conformitate cu angajamentul luat de noul guvern român faţă de Aliaţi, în Armistiţiul semnat la Moscova la 12 septembrie 1944 în care se stipula arestarea criminalilor de război, dizolvarea organizaţiilor fasciste şi pronaziste şi prevenirea reapariţiei acestora, au fost adoptate Legea 50/1945 pentru pedepsirea criminalilor de război şi Legea 51/1945 pentru aducerea în justiţie a celor vinovaţi de Holocaust22, precum şi Legea nr. 312 din 12 aprilie 1945 pentru descoperirea şi sancţionarea celor vinovaţi pentru dezastrul ţării şi de crime de război. În această ultimă lege se stabileau două categorii de vinovaţi, prima privind dezastrul ţării, iar a doua categorie făcând referire la vinovaţii de crime de război, în sarcina cărora au fost

got in line, immediately after the end of the Second World War, next to the international legislation regarding the repression of the crimes against peace and humanity, adopting in this sense special criminal laws regarding the pursuit and the conviction of the war criminals and incriminating in the criminal codes (the previous one applied until 1969, the current Romanian criminal code entered into force on January 1st, 1969 and also in the new Romanian criminal code that is to enter into force) the serious crimes against peace and humanity.

As it is known, the lapse of time between 1938-1944 represented from the historical viewpoint a black spot in the memory and in the consciousness of Romania and of the Romanian people. Beyond any political reason, we should consign a series of sad intern events mostly overlapped with the unleashing and the development of the Second World War whose serious implications and consequences did not avoid Romania, unfortunately.

In this lapse of time, the fascist dictatorial system installed in Romania and it adopted a series of antidemocratic and anti-Semite measures that brought serious prejudices to peace and humanity. In the same lapse of time, cruel and execution acts were accomplished, ghettos, concentration and work camps were initiated and built, deportations were accomplished based on political or racial reasons, the evacuations and the deportations had a clear extermination feature, racist and anti-Semite laws specific to a fascist-totalitarian state were adopted. This is why, after the end of the war, we needed to take certain measures for taking the Nazism out of Romania and mainly for adopting certain laws for bringing the war criminals to justice and also the persons responsible for accomplishing certain acts representing attempts to peace and humanity.

According the commitment made by the new Romanian government to the Allied,

Page 26: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

188

stabilite 15 încadrări posibile printre care cei care:

- „au hotărât declararea sau continuarea războiului contra U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite;

- au supus la un tratament inuman prizonierii sau ostatecii de război;

- au ordonat sau săvârşit acte de teroare, cruzime sau de suprimare a populaţiei din teritoriile în care s-a purtat războiul;

- au ordonat sau săvârşit represiuni colective sau individuale în scop de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile;

- au ordonat sau organizat munci excesive sau deplasări şi transporturi de persoane în scopul exterminării acestora;

- comandanţii, directorii, supraveghetorii şi paznicii de închisori, de lagăre de prizonieri sau de internaţi politici, de deportaţi sau de deţinuţi politici, de lagăre sau de detaşamente, de muncă obligatorie care au supus la tratamente inumane pe cei aflaţi sub puterea lor;

- ofiţerii de poliţie judiciară sau anchetatorii cu orice titlu, în chestiuni cu caracter politic sau rasial, care au comis acte de violenţă, torturi sau alte mijloace ilegale de constrângere;

- procurorii sau judecătorii civili ori militari care au ajutat sau săvârşit, cu intenţie, acte de teroare sau violenţă;

- au părăsit teritoriul naţional pentru a se pune în slujba hitlerismului sau fascismului şi au atacat ţara prin scris, prin grai sau în orice alt mod.”

Legea mai includea în categoria vinovaţilor de crime de război şi persoanele care au realizat averi ilicite de pe urma războiului sau a legislaţiei rasiale, cele care au emis legislaţia de concepţie hitleristă,

in the Armistice signed in Moscow on September 12th, 1944 that stipulated the arrestment of the war criminals, the dissolution of the fascist and pro-Nazi organizations and the prevention of their reappearance, they adopted Law 50/1945 for punishing the war criminals and Law 51/1945 for bring the people guilty for the Holocaust to justice49, and also Law no. 312 on April 12th, 1945 for discovering and sanctioning the ones guilty for the country disaster and for war crimes. This last law established two categories of guilty people, the first one regarding the country disaster and the second one referring to the ones guilty for war crimes, whose task established 15 possible framings, including the following ones:

- „they decided to declare or to continue the war against USSR and the United Nations; - They submitted the prisoners or the war hostages to an inhuman treatment; - They order or accomplished acts of terror, of cruelty or of suppression of the population of the territories where there was war; - They ordered or accomplished collective or individual repressions for political or racial persecution on the civil population; - They ordered or organized excessive works or displacements and transports of persons in order to exterminate them; - The commanders, the executives, the supervisors and the guards of prisons, of prisoner camps or of political interned people, of deported people or of political prisoners, of camps or of detachments of forced work who submitted the ones placed in the power to inhuman treatments; - The judicial police officers or the investigators having any title, in political or racial problems, who

Page 27: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

189

legionară sau rasială, sau au aplicat în mod excesiv o astfel de legislaţie.

Au fost înfiinţate două tribunale ale poporului (desfiinţate la 28 iunie 1946) cu sediul la Bucureşti şi cel de-al doilea la Cluj. La Tribunalul poporului din Bucureşti, după un scurt proces început la 26 mai 1946, Ion şi Mihai Antonescu au fost condamnaţi la moarte, alături de alţi doi lideri făcând parte din regimul fascist din perioada septembrie 1940 – 23 august 1944.

Ulterior a fost adoptată Legea 291/194723 care, în articolul 2, se referă la persoanele care „fiind comandanţi, directori, supraveghetori, paznici de închisori sau de internaţi politici, de deportaţi sau de deţinuţi de lagăre sau de detaşamente de muncă obligatorie, din direcţia penitenciarelor, sau fiind persoane oficiale de orice fel, au aprobat sau supus la rele tratamente pe cei aflaţi sub puterea lor”24. Pedeapsa pentru aceste fapte era munca silnică pe viaţă.

Am evocat această tristă pagină din istoria României, apreciind că dincolo de situaţiile conjuncturale generate de anumite interese politice, de ierarhii militare sau de scopuri mai mult sau mai puţin legitime, trebuie să prevaleze marile interese ce privesc umanitatea şi în principal salvgardarea păcii, interese ce impun luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea impunităţii marilor criminali de război.

Represiunea crimelor împotriva păcii şi omenirii a constituit un proces continuu, legislaţia penală română în această materie evoluând „pe măsura aderării ţării noastre la convenţiile internaţionale în această privinţă”25.

În Codul penal român anterior26 infracţiunile împotriva păcii şi omenirii s-a făcut prin Decretul 212/1960, aceste infracţiuni formând conţinutul Titlului I bis al Cărţii a II-a, art. 2311 – 2315. Acest titlu a fost introdus ca urmare a ratificării de către România a Convenţiei de la Geneva din 12 ianuarie 1949 pentru ameliorarea soartei răniţilor, bolnavilor şi prizonierilor de război, ratificată prin Decretul nr. 183 din 21 mai

accomplished acts of violence, tortures or other illegal means of constraint; - The prosecutors or the civil or military judges who helped or accomplished intentionally acts of terror or violence; - They left the national territory for working for Hitlerism or fascism and they attacked the country in written, orally or by any other means.” The law also included in the category

of the persons guilty for war crimes the persons who accomplished illicit fortunes due to the war or to the racial legislation, the ones who emitted the Hitlerist, legionary or racial legislation or who excessively applied such legislation. They applied two courts of the people (abolished on June 28th, 1946) with the headquarters in Bucharest and the second one in Cluj. At the People’s Court of Bucharest, after a short process started on May 26th, 1946, Ion and Mihai Antonescu were sentenced to death, next to other two leaders who had been part of the fascist system since September 1940 – August 23rd 1944. Subsequently, they adopted Law 291/194750 that, in article 2, refers to the persons who “by being commanders, executives, supervisors, guards of prison or of political interned people, of deported people or of camp prisoners or of prisoners of forced work detachments, of the penitentiary leadership, or by being official persons of any kind, approved or submitted the people placed in their power to bad treatments”51. The punishment for these acts was forced work for life.

We evoked this sad page of Romanian history, appreciating that, beyond the conjuncture situations generated by certain political interests, by military hierarchies or by more or less legal purposes, the great interests regarding humanity and mainly safeguarding peace should prevail,

Page 28: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

190

1954. Codul penal anterior incrimina:

propaganda pentru război în art. 2311, genocidul art. 2312 (urmare a ratificării de către România a Convenţiei privind genocidul din 9 decembrie 1948 şi ratificată prin Decretul 236 din 2 decembrie 1950), distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale art. 2313 (urmare a ratificării de către România a Convenţiei adoptată de O.N.U. la Haga la 14 mai 1958, prin Decretul 605/1958), tratamente neomenoase art. 2314 şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri art. 2315.

Actualul cod penal al României, publicat în Buletinul Oficial nr.79- 79 bis din 21 iunie 1968 şi care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 încorporează în cuprinsul său, în titlul XI, infracţiunile contra păcii şi omenirii, preluând în linii generale reglementarea din codul anterior la care s-au adus unele modificări. Titlul grupează încriminarea următoarelor infracţiuni :

- propaganda pentru război, art.356 c.p.;

- genocidul, art. 357 c.p.; - tratamentele neomenoase, art.358

c.p.; - distrugerea unor obiective şi

însuşirea unor bunuri, art. 359 c. p.; - distrugerea, jefuirea sau însuşirea

unor valori culturale art.360 c.p.. Ultimul articol, 361 c.p., din titlul

amintit, priveşte sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării. Se precizează astfel că tentativa la infracţiunile enumerate mai sus se pedepseşte. De asemenea, tăinuirea şi favorizarea privind aceleaşi infracţiuni se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. În aliniatul 3 se precizează că tăinuirea şi favorizarea săvârşite de soţ sau de o rudă apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 357 şi 358 alin. 3 şi 4 se pedepsesc, limitele pedepsei reducându-se la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni, tăinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc. După cum se poate uşor constata codul penal actual al României incriminează aceleaşi

interests imposing the taking of all the measures necessary for removing the impunity of the great war criminals.

The repression of the crimes against peace and humanity constituted a continuous process, as the Romanian criminal legislation in this matter evolved “as much as our country accessed the international conventions in this respect”52.

In the previous Romanian Criminal Code53 the offences against peace and humanity were made by Decree 212/1960, and these offences formed the content of Title I bis of the 2nd Book, art. 2311 – 2315. This title was introduced as a consequence of the ratification by Romania of the Geneva Convention on January 12th, 1949 for improving the fate of the hurt ones, the sick ones and the war prisoners, ratified by Decree no. 183 on May 21st, 1954.

The previous criminal code incriminated: war propaganda in art. 2311, genocide art. 2312 (as a consequence of the ratification by Romania of the Convention regarding the genocide on December 9th, 1948 and ratified by Decree 236 on December 2nd, 1950), destroying, mugging or appropriating certain cultural values art. 2313 (as a consequence of the ratification by Romania of the Convention adopted by UNO at Hague on May 14th, 1958, by Decree 605/1958), inhuman treatments art. 2314 and destroying certain objectives and appropriating certain goods art. 2315.

The current Romanian criminal code, published in the Official Gazette no. 79- 79 bis on June 21st, 1968 and that entered into force on January 1st, 1969 incorporates in its content, in title XI, the offences against peace and humanity, taking over in general lines the regulation of the previous code where some changes were brought. The title groups the incriminations of the following offences: - war propaganda, art.356 c.p.; - genocide, art. 357 c.p.; - inhuman treatments, art.358 c.p.; - destroying certain objectives and

Page 29: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

191

infracţiuni contra păcii şi omenirii ca şi codul penal anterior cu unele modificări ce se impun la modul comparativ a fi evidenţiate.

De pildă, ambele coduri penale, atât cel anterior cât şi actualul, incriminează infracţiunea de „propagandă de război” în articolele 2311 şi respectiv 356. În anul 1950 s-a desfăşurat cel de-al II-lea Congres mondial al partizanilor păcii care a adoptat o rezoluţie împotriva propagandei de război, lansând un apel către parlamentele tuturor ţărilor de a adopta o lege care să incrimineze propaganda de război. Dând curs acestui apel România a adoptat la 16 decembrie 1950 Legea nr. 9 pentru apărarea păcii şi care condamna propaganda de război. Ulterior această incriminare a fost introdusă prin Decretul 212/1960 în codul penal anterior în art.2311. Deşi textele sunt asemănătoare în ambele coduri, există şi unele deosebiri. Astfel, în codul penal actual enumerând mijloacele de realizare a propagandei de război, include şi televiziunea, fără îndoială un mijloc de propagandă în mase cu impact deosebit. Există apoi deosebiri privind pedeapsa, cu înrâurire asupra situaţiilor tranzitorii, privind aprecierea legii mai favorabile. Maximul pedepsei în actualul cod fiind de 15 ani, reprezintă legea mai favorabilă în raport cu reglementarea din codul vechi unde acest maxim era de 25 de ani muncă silnică. Privitor însă la tăinuire şi favorizare, legea mai favorabilă este reprezentată de codul vechi care neavând o prevedere expresă, se aplicau dispoziţiile generale din art. 283 şi 284 ce prevedeau o pedeapsă mai mică decât limitele de la 3 la 10 ani prevăzute expres în art. 361 din codul actual pentru infracţiunile din titlul XI.

În privinţa infracţiunii de genocid, aceasta a fost incriminată de codul penal anterior prin Decretul 212/1960, făcând obiectul articolului 2312, urmare a ratificării de către România prin Decretul 236 din 2 decembrie 1950 a Convenţiei Naţiunilor Unite privind genocidul din 1950. Codul penal în vigoare a preluat în linii generale

appropriating certain goods, art. 359 c. p.; - destroying, mugging or appropriating certain cultural values art.360 c.p..

The last article, 361 c.p., of the mentioned title, regards sanctioning the attempt, the concealment and the favouring. It is specified thus that the attempt to the offences enumerated above is punished. Also, the concealment and the favouring regarding the same offences are punished with 3-10 years of imprisonment. Paragraph 3 specifies that the concealment and the favouring accomplishment by the husband or by a close relative in case of the offences stipulated by art. 357 and 358 paragraph 3 and 4 are punished, and the limits of the punishment are reduced to half, and in case of the other offences, the concealment and the favouring are not punished.

As we may easily find, the current Romanian criminal code incriminates the same offences against peace and humanity like the previous criminal code with certain changes imposed to be spotlighted in comparison.

For example, both of the criminal codes, both the previous one and the current one, incriminate the “war propaganda” offence in articles 2311 and respectively 356. In 1950 there was the 2nd World Congress of the peace partisans that adopted a resolution against the war propaganda, launching an appeal to the parliaments of all the countries to adopt a law that should incriminate war propaganda. Accepting this appeal, Romania adopted on December 16th, 1950 Law no. 9 for protecting peace and that decried war propaganda. Subsequently, this incrimination was introduced by Decree 212/1960 in the previous criminal code in art.2311. Even if the texts are similar in both of the codes, there are also some differences. Thus, as the current criminal code enumerates means of accomplishing the war propaganda, it also includes television that is incontestably a means of mass propaganda having a special impact. Then, there are differences regarding the punishment, especially in the transitory

Page 30: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

192

reglementarea din vechiul cod dar comparativ prezintă unele deosebiri. Dacă în vechiul cod infracţiunea era comisă din „ motive de rasă, naţionalitate sau religie” în codul actual termenii de naţional, etnic, rasial şi religios se folosesc pentru a caracteriza grupurile umane, caracterizare pe care nu o prevede şi pentru colectivităţi. De asemenea, în codul vechi sancţiunea fiind pedeapsa cu moarte, nu era posibilă o agravare a pedepsei, sub aspectul pedepsei codul actual fiind legea mai favorabilă. Codul anterior reprezintă însă legea mai favorabilă în privinţa tăinuirii şi favorizării cu aceleaşi explicaţii ca şi în cazul propagandei de război.

Constatăm că şi în cazul infracţiunii de tratamente neomenoase, asemănător incriminate atât în codul penal anterior în art.2314 cât şi în actualul cod în art. 358, există totuşi deosebiri între cele două reglementări. Trebuie precizat că infracţiunea a fost incriminată pentru prima oară de codul anterior ca urmare a ratificării de către România a Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru ameliorarea soartei răniţilor şi bolnavilor şi pentru tratamentul prizonierilor de război. Analizând prevederea din art. 358 alin. 2 lit. e din codul penal actual, constatăm că este incriminată fapta constând în „condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege”, în timp ce în articolul 2314 din codul anterior acţiunea incriminată constă în lipsirea persoanelor căzute sub puterea adversarului de dreptul la o judecată regulată şi nepărtinitoare. Evident textul din codul penal actual este mult mai precis şi de asemenea mult mai conform cu dispoziţiile din Convenţie. De asemenea în aliniatul 3 al articolului 358, în acţiunile încriminate în formă agravantă a fost înlocuită „uciderea”, care altfel este cuprinsă în acţiunea de „exterminare” cu acţiunea de „torturare” ce

situations, regarding the appreciation of the more favourable law. As the maximum punishment in the current code is 15 years, it represents the more favourable law in report to the regulation of the old code where this maximum was 25 years of forced work. Regarding the concealment and the favouring, the more favourable law is represented by the old code that, without having express stipulations, applied the general stipulations of art. 283 and 284 deciding a punishment smaller than the limits of 3-10 years expressly stipulated in art. 361 of the current code for the offence of title XI.

Regarding the genocide offence, it was incriminated by the previous criminal code, by Decree 212/1960, making the object of article 2312, as a consequence of the ratification by Romania by Decree 236 on December 2nd, 1950 of the United Nations Convention regarding the 1950 genocide. The current criminal code has taken over in general lines the regulation of the old code but, in comparison, it presents some differences. If in the old code the offence was accomplished because of “racial, national or religious reasons”., in the current code the terms of national, ethnical, racial and religious are used in order to characterize the human groups, a characterization that is not stipulated for collectivities. Also, as in the old code the sanction was death, it was not possible an aggravation of the punishment, because the law is more favourable under the aspect of the punishment. But the previous code represents the more favourable law regarding the concealment and the favouring with the same explanations as in case of war propaganda.

We find that, in case of the offence of inhuman treatments, similarly incriminated both in the previous criminal code in art.2314 and in the current code in art. 358, there are still differences between the two regulations. We should specify that the offence was incriminated for the first time by the

Page 31: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

193

nu era inclusă în codul anterior. Totodată, sub aspectul pedepselor, codul în vigoare reprezintă legea mai favorabilă, atât pentru variantele simple cât şi în forma agravată, prevăzute în ambele coduri. Codul anterior reprezintă însă legea mai favorabilă în materia tăinuirii şi favorizării.

O altă infracţiune împotriva păcii şi omenirii este cea de „distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri” prevăzută de art. 2315 din codul anterior, cât şi în art. 359 din actualul cod. Introducerea infracţiunii în codul anterior, a fost urmarea ratificării aceleiaşi Convenţii de la Geneva din 12 august 1949. Deosebirea în incriminarea infracţiunii făcute de cele două coduri, rezidă în aceea că actualul cod incriminează în art. 359 alin.3 nu numai distrugerea, aşa cum prevedea vechiul cod, ci şi însuşirea, nejustificată de necesităţi militare şi săvârşită în proporţii mari, a oricăror bunuri, altele decât cele arătate în alin. 1 şi 2. Sub aspect sancţionator, pedeapsa în ambele coduri este aceeaşi, închisoarea de la 5 la 15 ani. Codul penal anterior prevedea pedeapsa confiscării totale a averii şi pedeapsa complimentară a interdicţiei corecţionale, când instanţa pronunţa o pedeapsă mai mare de 6 luni. În codul penal în vigoare se prevede confiscarea parţială, iar interzicerea unor drepturi operează numai dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 6 luni, astfel încât legea mai favorabilă este codul actual. În cazul tăinuirii şi favorizării legea mai favorabilă este însă codul anterior.

Ultima infracţiune din titlul XI dedicat infracţiunilor contra păcii şi omenirii este cea din articolul 360 din actualul cod penal al României „distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale” incriminată şi de codul penal anterior în articolul 2313, articol introdus ca urmare a Convenţiei de la Haga din 14 mai 1958, ratificată de România prin Decretul 605 din 28 ianuarie 1958. În ambele coduri textele de incriminare sunt aproape identice cu deosebirea că în actualul cod săvârşirea faptei pe timp de război nu

previous code as a consequence of the ratification by Romania of the Geneva Convention on August 12th, 1949 for improving the fate of the hurt and sick people and for treating the war prisoners. By analysing the stipulation of art. 358 paragraph 2 letter e of the current criminal code, we find that it incriminates the act consisting of “sentencing or executing with no prior judgement accomplished by a court legally constituted and that should have judged by respecting the basic judicial warranties stipulated by the law”, while article2314 of the previous code, the incriminated action consisted of lacking the persons fell under the adversary’s power from the right to a legal and correct judgement. Obviously, the text of the current criminal code is much more precise and also much more according to the stipulations of the Convention. Also, in paragraph 3 of article 358, in the incriminated actions in aggravating form, the “homicide” that is contained in the “extermination” action with the action of “torture: that was not included in the previous code. At the same time, under the punishment aspect, the valid code represents the more favourable law, both for the simple variants and in the aggravated form, stipulated in both of the codes. But the previous code represents the more favourable law in matter of the concealment and of the favouring.

Another offence against peace and mankind is the one of “destroying certain objectives and appropriating certain goods” stipulated by art. 2315 of the previous code, and in art. 359 of the current code,. The introduction of the offence in the previous code was the consequence of the ratification of the same Geneva Convention on August 12th, 1949. The difference in incriminating the offence made by the two codes resides in the fact that the current code incriminates in art. 359 paragraph 3 not only the destroying, as it was stipulated by the old code, but also the appropriation unjustified by the military necessities and accomplished in big

Page 32: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

194

mai este o condiţie, iar maximul pedepsei a fost redus de la 20 la 15 ani închisoare, situaţie în care legea mai favorabilă este codul penal în vigoare.

Plasarea în ultimul titlu din Codul penal al României a grupului de infracţiuni împotriva păcii şi umanităţii a fost justificată în literatura penală naţională prin aceea că în conţinutul acestor infracţiuni sunt absorbite fapte care fac obiectul unor încriminărin tipice ce logic reclamă o astfel de aşezare27. Bibliografie: 1. Bassiouni Cherif – Reprimer les crimes internationauix: ius cogens et obligatio erga omnes, în Repression nationale des violations du droit international. Raport al Reuniunii expertilor din Comitetul internaţional de Cruce Roşie, Geneva, 1997 2. Dicţionar Diplomatic Colectiv, Editura politică, 1979 3. Diaconu Dumitru - Curtea penală internaţională, istorie şi realitate, Ed. All Back, 1999 4. Dongoroz Vintilă - „Drept penal” reeditarea ediţiei din 1939, Editura Societăţii Tempus şi Asociaţia română de ştiinţe penale, Bucureşti, 2000 5. Dongoroz Vintilă ş.a.– Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român, Vol. IV, Editura Academiei României, Bucureşti, 1972 6. Dutli Maria Teresa – Reuniunea experţilor asupra represiunii naţionale a violărilor dreptului internaţional umanitar, Geneva 23-25 septembrie 1997, reuniune sub egida Comitetului Internaţional de Cruce Roşie 7. Geamănu Grigore - Drept Internaţional Public, Vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983 8. Loghin Octavian, Toader Tudorel – Drept

proportions, of any goods different from the ones shown in paragraph 1 and 2. Under the sanctioning aspect, the punishment is the same in both of the codes, imprisonment for 5-15 years. The previous criminal code stipulated the punishment of the total confiscation of the fortune and the complimentary punishment of the correctional interdiction when the court pronounced a punishment longer than 6 months. The valid criminal code stipulates the partial confiscation, and the interdiction of certain rights operates only if the applied punishment is longer than 6 months, so that the more favourable law is the current code. In case of the concealment and of the favouring, the more favourable law is the previous code.

The last offence of title XI dedicated to offences against peace and humanity is the one of article 360 of the current Romanian criminal code “destroying, mugging or appropriating certain cultural values” also incriminated by the previous criminal code in article 2313, and article introduced as a consequence of the Hague Convention on May 14th, 1958, ratified by Romania by Decree 605 on January 28th, 1958. In both of the codes, the incrimination texts are almost identical, except for the fact that in the current code the accomplishment of the act during war is not a condition anymore, and the maximum of the punishment was reduced from 20 to 15t years of imprisonment, a situation when the more favourable law is the valid criminal code.

Placing the group of offences against peace and humanity in the last title of the Romanian Criminal Code was justified in the national criminal literature by the fact that the content of these offences absorbs acts making the object of certain typical incriminations that logically claim such a settlement54.

Page 33: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

195

Penal Roman, Partea Specială, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL, Bucureşti, 2001 9. Dr. Poenaru Iulian – „Vespasian V. Pella – O viaţă dedicată ideii de justiţie internaţională”, Ed. Lumina, Bucureşti, 1992 10. Ponta Victor, Coman Daniela – Curtea Penală Internaţională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004 11. Trebici Vladimir – Genocid şi demografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991 12. Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid – O.N.U. 1948 13. Convenţia pentru ameliorarea soartei militarilor răniţi din cadrul forţelor armate aflate în campanie – Geneva 1949 14. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din cadrul forţelor armate aflate pe mare – Geneva 1949 15. Convenţia referitoare la tratamentul prizonierilor de război – Geneva 1949 16. Convenţia referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război 17. Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi crimelor contra umanităţii – 1968 18. Statutul Curţii Penale Internaţionale 19. Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie 20. Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nurenberg

Bibliography: 1. Bassiouni Cherif – Reprimer les crimes internationauix: ius cogens et obligatio erga omnes, in Repression nationale des violations du droit international. Report of the Expert Reunion of the International Committee of Red Cross, Geneva, 1997 2. Collective Diplomatic Dictionary, Political Press, 1979 3. Diaconu Dumitru – International Criminal Court, History and Reality, All Back Press, 1999 4. Dongoroz Vintilă – “Criminal Law” republishing the 1939 edition, Tempus Society Press and the Romanian Association of Criminal Sciences, Bucharest, 2000 5. Dongoroz Vintilă etc.– Theoretical Explanations of the Romanian Criminal Code, Vol. IV, Romanian Academy Press, Bucharest, 1972 6. Dutli Maria Teresa – Expert Reunion on the National Repression of the Violations of International Humanitarian Law, Geneva September 23rd -25th, 1997, a reunion under the aegis of the International Committee of Red Cross 7. Geamănu Grigore – International Public Law, Vol. II, Didactic and Pedagogic Press, Bucharest, 1983 8. Loghin Octavian, Toader Tudorel – Romanian Criminal Law, Special Part, Şansa SRL Publishing House, Bucharest, 2001 9. Dr. Poenaru Iulian – „Vespasian V. Pella – A Life Dedicated to the Idea of International Justice”, Lumina Press, Bucharest, 1992 10. Ponta Victor, Coman Daniela – International Criminal Court, Lumina Lex Press, Bucharest, 2004

Page 34: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

196

11. Trebici Vladimir – Genocide and Demography, Humanitas Press, Bucharest, 1991 12. Convention for Preventing and Repressing the Genocide Crime– UNO 1948 13. Convention for improving the fate of the hurt militaries in frame of the armed forces in campaign – Geneva 1949 14. Convention for improving the fate of the hurt people, sick people and shipwrecked armed forces on the sea– Geneva 1949 15. Convention referring to the treatment of the war prisoners– Geneva 1949 16. Convention referring to the protection of the civil persons during war 17. Convention on the imprescriptibility of the war crimes and of the crimes against humanity – 1968 18. The Status of the International Criminal Court 19. The Status of the International Criminal Court for the Former Yugoslavia 20. The Status of the Nurnberg International Military Court

1 Octavian Loghin, Tudorel Toader – Drept Penal Roman, Partea Specială, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9167-92-6, pag. 724 2 Grigore Geamănu - Drept Internaţional Public, Vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 530 3 Victor Ponta, Daniela Coman – Curtea Penală Internaţională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, Anexa I, ISBN 973-588-793-2, pag. 297 4 Vezi Dicţionar Diplomatic Colectiv, Editura politică, 1979, pag. 197 5 Victor Ponta, ş.a. – op. cit. pag. 31 6 Ibidem, pag. 16 7 Un excelent studiu privitor la Vespasian Pella îl reprezintă monografia „Vespasian V. Pella – o viaţă dedicată ideii de justiţie internaţională” sub semnătura Dr. Iulian Poenaru, Editura Lumina, 1992, Bucureşti (fără ISBN) 8 Victor Ponta ş.a. – op. cit., pag. 34 9 Grigore Geamănu – op. cit., pag. 528

Page 35: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

197

10 România a ratificat Statutul Curţii Penale Internaţionale adoptat la 17 iulie 1998, prin Legea nr. 111 din 13 martie 2002, M.O. nr. 211 din 28 martie 2002. 11 Vintilă Dongoroz - „Drept penal” reeditarea ediţiei din 1939, Editura Societăţii Tempus şi Asociaţia română de ştiinţe penale, Bucureşti, 2000, ISBN 973 9205 30 5, pag.143 12 Idem 13 Idem pag.71 14 Dumitru Diaconu - Curtea penală internaţională, istorie şi realitate, Ed. All Back, 1999, ISBN 973-9435-33-5, pag.XI 15 Cherif Bassiouni – Reprimer les crimes internationauix: ius cogens et obligatio erga omnes, în Repression nationale des violations du droit international. Raport al Reuniunii expertilor din Comitetul internaţional de Cruce Roşie, Geneva, 1997, pag. 29 16 Idem, pag. 33 17 Victor Ponta ş.a. – op. cit. pag. 77 18 Grigore Geamănu – Drept Internaţional Public, Volumul II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 549 19 Victor Ponta ş.a. – op. cit. pag. 257 20 Dumitru Diaconu – op. cit. pag. 37 21 Maria Teresa Dutli – Reuniunea experţilor asupra represiunii naţionale a violărilor dreptului internaţional umanitar, Geneva 23-25 septembrie 1997, pag. 24, reuniune sub egida Comitetului Internaţional de Cruce Roşie 22 Legile nr. 50 şi 51 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 17 din 21 ianuarie 1945 23 Legea 291/1947 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 189 din 18 august 1947 24 Vladimir Trebici – Genocid şi demografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, ISBN 973 – 28 – 0218 - 9, pag. 11 25 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca – Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român, Vol. IV, Editura Academiei României, Bucureşti, 1972, pag. 918 26 Este vorba de Codul penal român din 1936 (numit de autori Codul penal Carol II) 27 Vintilă Dongoroz ş.a. – op.cit. pag. 914 28 Octavian Loghin, Tudorel Toader – Romanian Criminal Law, Special Part, Şansa SRL Publishing House, Bucharest, 2001, ISBN 973-9167-92-6, page 724 29 Grigore Geamănu – International Public Law, Vol. II, Didactic and Pedagogic Press, Bucharest, Bucharest, 1983, page 530 30 Victor Ponta, Daniela Coman – International Criminal Court, Lumina Lex Press, Bucharest, 2004, Annex I, ISBN 973-588-793-2, page 297 31 See Collective Diplomatic Dictionary, Political Press, 1979, page 197 32 Victor Ponta, etc. – op. cit. page 31 33 Ibidem, page 16 34 An excellent study regarding Vespasian Pella is represented by the monograph “Vespasian V. Pella – A Life Dedicated to the International Justice Idea” signed by Dr. Iulian Poenaru, LuminaPress, 1992, Bucharest (no ISBN) 35 Victor Ponta etc. – op. cit., page 34 36 Grigore Geamănu – op. cit., page 528 37 Romania ratified the Status of the International Criminal Court adopted on July 17th, 1998, by Law no. 111 on March 13th, 2002, M.O. no. 211 on March 28th, 2002. 38 Vintilă Dongoroz – “Criminal Law” republishing the 1939 edition, Tempus Society Press and the Romanian Association of Criminal Sciences, Bucharest, 2000, ISBN 973 9205 30 5, page 143 39 Idem 40 Idem page 71 41 Dumitru Diaconu – International Criminal Court, History and Reality, All Back Press, 1999, ISBN 973-9435-33-5, page XI 42 Cherif Bassiouni – Reprimer les crimes internationauix: ius cogens et obligatio erga omnes, in Repression nationale des violations du droit international. Report of the Expert Reunion in the International Committee of Red Cross, Geneva, 1997, page 29 43 Idem, page 33 44 Victor Ponta etc. – op. cit. page 77

Page 36: REPRESIUNEA CRIMELOR GRAVE REPRESSION OF SERIOUS … · umanităţii, genocid, inpunitate, curte penală internaţională, justiţie internaţională Al II-lea Război Mondial –

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2011

198

45 Grigore Geamănu – International Public Law, Volume II, Didactic and Pedagogic Press, Bucharest, 1983, page 549 46 Victor Ponta etc. – op. cit. page 257 47 Dumitru Diaconu – op. cit. page. 37 48 Maria Teresa Dutli – Expert Reunion on the National Repression of the Violations of International Humanitarian Law, Geneva September 23rd -25th, 1997, page 24, reunion under the aegis of the International Committee of Red Cross 49 Laws no. 50 and 51 were published in the Official Gazette no. 17 on January 21st 1945 50 Law 291/1947 was published in the Official Gazette no. 189 on August 18th, 1947 51 Vladimir Trebici – Genocide and Demography, Humanitas Press, Bucharest, 1991, ISBN 973 – 28 – 0218 - 9, page 11 52 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca – Theoretical Explanations of the Romanian Criminal Code, Vol. IV, Romanian Academy Press, Bucharest, 1972, page 918 53 It is about the 1936 Romanian Criminal Code (called by the authors Carol II Criminal Code) 54 Vintilă Dongoroz etc. – op.cit. page 914