RENASTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRABUNILOR ROMANILOR - Interviuri

RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR – Interviuri cu Octavian Sărbătoare

1

RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR

Serie de interviuri cu scriitorul australian de origine română Octavian Sărbătoare.

Zeul Zamolxe

Zamolxianismul ca religie populară a românilor

Interviu - martie 2009

I.S.B - În 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, aŃi lansat în ziarul Ziua, Ziua online şi pe Internet sub formă de articol, proiectul numit Înregistrarea legală a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Cum vi s-a înfiripat în minte această idee?

O.S. - Sunt profesor de studii ale religiilor şi filosofie. Caut elemente de factură spirituală pretutindeni. Deşi am fost conştient de mult timp de existenŃa unei religii populare a românilor, abia acum în anul 2009 m-am angrenat în acest proiect. - LegaŃi intrinsec religia populară a românilor de zamolxianism, tradiŃiile păstrate de noi în popor cu crezul aparŃinând străbunilor românilor, geto-dacii. CredeŃi că elementele religioase populare ale românilor de azi exprimă zamolxianismul ca religie? - Sunt încredinŃat că ceea ce se întâmplă la nivel popular la români, cu privire la misterele lumilor spirituale, exprimă zamolxianismul zilei, nu pe cel al vremurilor apuse ale geto-dacilor. Mai mult, pot afirma că există o continuitate evolutivă între religia geto-dacilor şi cea practicată astăzi de poporul român la nivel popular. - Ce înŃelegeŃi prin religie la nivel popular? - Aş da ca exemplu relevant religia aborigenilor australieni, un cumul de credinŃe exprimând raportări specifice ale comunităŃilor umane la elementul spiritual, la misterul a ceea ce există dincolo de aparenŃele existenŃei materiale. Aborigenii australieni cred în simbioza existenŃială dintre oameni şi mediul în care trăiesc. RelaŃia lor cu felurite divinităŃi, cărora le atribuie spirite sau suflete, se face în mod pragmatic, simbiotic existenŃial. Cu alte cuvinte, religia serveşte omul, nu omul serveşte religia. Putem face o paralelă între religia aborigenilor australieni şi tradiŃiile populare religioase ale românilor. Pe aceste coordonate credinŃele sunt asemănătoare cu divinităŃile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare,


2

Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian, aşa cum am arătat în proiectul amintit.

Oamenii din poporul românesc nu adulează zânele şi zeii. Ei sunt în simbioză existenŃială cu zeităŃile. Aici este deosebirea fundamentală între tradiŃia populară românească şi religiile abrahamice. La nivel popular astfel de divinităŃi participă la viaŃa omului servindu-i unor scopuri utile. Iar tradiŃia prezentă la români este un cumul de crezuri care datorită elementului spiritual se poate numi religie populară. - IniŃiativa dumneavoastră îndrăzneaŃă a surprins prin felul în care puneŃi problema reîntoarcerii la rădăcinile religioase ale poporului român. Cum legaŃi zamolxianismul străbunilor de religia populară a românilor? - În proiectul meu am afirmat că nu este posibilă reconstituirea zamolxianismului timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităŃile istorice existente atunci, Deceneu sau Decebal. Aceasta în primul rând pentru că nu avem date suficiente privind codul de legi al zamolxianismului acelor vremuri. Din informaŃiile sporadice ale istoricilor nu se poate avea o imagine clară a religiei zamolxiene. În schimb ceea ce se întâmplă în prezent cu credinŃele populare la români este o realitate palpabilă. Tocmai aceste elemente constituie materialul documentar şi faptic prin care putem readuce zamolxianismul la viaŃă, în sensul de a căpăta o formă legală, deşi el ca religie nu a încetat niciodată să existe. Zamolxianismul străbunilor este reprezentat în acest fel, astăzi, de religia populară a românilor. Zamolxianismul contemporan pe care îl propun, fiind ecuat cu religia populară a românilor, exprimă în esenŃă sufletul românesc. Se poate numi religia populară zamolxiană. - În scrierile istoricilor, despre geto-daci, se fac referiri la sacrificii umane către zei, pentru a obŃine favoruri, precum sunt victoriile în lupte, de exemplu. Cum reconciliaŃi astfel de informaŃii despre practicile religioase ale geto-dacilor şi zamolxianismul românesc care doriŃi să dobândească statut legal în România şi Republica Moldova? - Nu există o problemă în sensul acesta deoarece zamolxianismul pe care îl promovez eu ca religie se bazează pe elementele contemporane ale practicii lui, cele care se află prezente în tradiŃia populară. Faptul că au existat în vechime astfel de sacrificii, nu interesează zamolxianismul contemporan ci pe cel istoric. Religia populară a românilor nu are prezente elemente care să amintească de sacrificiu, sub orice formă. Dar cultul focului se menŃine încă practicat de ciobanii carpatini. Este o temă vastă care poate fi discutată cu o altă ocazia. - Au religiile nevoie de statut legal din momentul în care prin constituŃie există libertate religioasă? Nu poate o religie funcŃiona şi fără a fi legalizată? - Religiile pot funcŃiona în orice societate care respectă toleranŃa religioasă, indiferent de nivelul de dezvoltare la care au ajuns acele religii şi fără a Ńine seama


3

de criteriile de evaluare a religiei respective. În prezent legile din România şi Republica Moldova cer ca religiile practicate în aceste Ńări să aibă statut legal şi ca atare să fie înregistrate. Avem de exemplu în România Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Poate că prin aplicarea legislaŃiei la nivel de Comunitate Europeană astfel de formalităŃi să dispară şi prin urmare fiecare să fie liber, în toată puterea cuvântului, de a practica religia pe care şi-o doreşte. În acest sens rămâne să monitorizăm evoluŃia legislaŃiei. - AŃi menŃionat faptul că nu există un cod de legi al zamolxianismului istoric, cel al vremurilor lui Deceneu sau Decebal. Fără cod de legi o religie este greu să funcŃioneze la nivelul societăŃilor bine organizate, cum este cea în care trăim noi. Cum veŃi depăşi această problemă? - În cazul zamolxianismului promovat de mine, deşi aşa cum am afirmat, el este o realitate a zilelor noastre, fiind practicat cu precădere la sate, este necesar un cod de legi. În prezent, bazat pe ceea ce se întâmplă cu religia populară zamolxiană, lucrez la elaborarea unui astfel de cod care va Ńine seamă într-o mică măsură şi de zamolxianismul istoric, relevat prin cercetările făcute în acest domeniu. Un astfel de cod trebuie să aibă forma de precepte şi recomandări spirituale. Dar modul în care pun astfel de probleme este cel modern în care raŃionalitatea predomină. Deci voi Ńine seama de faptul că printr-un astfel de cod religios mă adresez omului secolului XXI. Nu vor exista descrieri naive ale facerii lumii în şapte zile, ci idei ştiinŃifice şi filosofice care concordă cu vremurile noastre. - AŃi menŃionat în proiectul dumneavoastră sincretismul istoric dintre zamolxianism şi creştinismul ortodox la români. Cum va evolua religia populară, zamolxianismul contemporan, Ńinând cont de faptul că este deja acceptat parŃial sub patronajul creştinismului ortodox la români? - Este vorba de a permite maturizarea unui copil care a rămas mult timp în stadiul copilăriei, în relaŃie cu mama care l-a adoptat, care în acest caz este religia creştin ortodoxă. Dar aşa cum ştim din viaŃă, cu timpul un copil se va maturiza, pe când mama va îmbătrâni. - VreŃi să spuneŃi că zamolxianismul va înlocui cândva creştinismul ortodox la români? - Există o astfel de posibilitate, Ńinând cont de faptul că zamolxianismul contemporan este o creaŃie a românilor prin filierele geto-dacă şi romană, pe când creştinismul este un crez care a venit din afară, exprimând mai degrabă setul de idei spirituale ale poporului evreu, poporul lui Dumnezeu în Biblie. Însăşi persoana de la care a pornit creştinismul, Iisus Hristos, s-a manifestat în cadrul religiei poporului evreu, venise să salveze acel popor. Lucrurile au luat cu totul altă întorsătură atunci când salvarea pe care le-o oferea nu a fost acceptată. Există o întrebare fundamentală care nu a putut fi rezolvată nici astăzi: Cum pot neamurile să fie salvate mai înainte


4

ca poporul lui Dumnezeu să fie salvat? Aceasta a dus la o evoluŃie ideologică fără sens, precum este crezul mormonilor, de exemplu, că ei sunt de fapt evreii, justificând astfel că poporul lui Dumnezeu este salvat prin Iisus Hristos. Dar după cum vedem în zilele noastre, poporul lui Dumnezeu, poporul evreu, trăieşte în Israel şi în alte părŃi din lume, şi îşi aşteaptă încă salvatorul. Considerând acest argument, se poate spune că poziŃia spirituală a creştinismului este slabă şi în timp va slăbi, pe măsură ce oamenii fac o evaluare din ce în ce mai logică. În schimb poziŃia zamolxianismului se întăreşte continuu, filonul spiritual al românilor este viguros în această direcŃie. În timp, românii vor reveni la ceea ce îi defineşte ca popor spiritual, la regăsirea de sine contribuind rădăcina ancestrală din care cred eu că în viitor se va ivi un falnic copac spiritual. - Religiile dacă nu evoluează mor. Ce se va întâmpla cu sincretismul creştinism ortodox – zamolxianism, despre care aŃi menŃionat în proiectul lansării înregistrării legale a zamolxianismului? - Este întocmai precum spuneŃi – religiile dacă nu evoluează mor. Faptul că românii au în prezent un creştinism destul de viguros, în comparaŃie cu alte grupări creştine din lume, se datorează tocmai faptului că acesta a intrat în sincretism cu tradiŃiile populare româneşti. Acest fapt este foarte important pentru creştinismul ortodox la români, care în acest fel şi-a creat o latură evolutivă, dar care a dus la o continuă opoziŃie internă. Creştinismul ortodox la români este dezbinat deoarece facŃiunea conservatoare doreşte o apropiere cât mai mare de filonul de idei exprimat în Biblie, pe când facŃiunea progresistă vede stagnare în menŃinerea strictă a acestor idei şi doreşte să aducă un suflu nou. Elementele zamolxiene prezente în creştinismul ortodox al românilor aduc într-adevăr acea prospeŃime şi bucurie a vieŃii, pe când în esenŃa lui, creştinismul este trist prin simbolistica crucii însângerate, paragon al suferinŃei divine. În timp oamenii vor opta pentru bucuria vieŃii. Este greu de anticipat cum se va reforma creştinismul ortodox al românilor în veacurile ce vor urma. - Cum va rezolva zamolxianismul disensiunea internă, caracteristică în general religiilor? - Trebuie spus de la început faptul că în zamolxianism nu există o autoritate centrală care să dirijeze orientarea grupărilor religioase. Lipsa autorităŃii centrale elimină din start orice disensiune pe teme de interpretare a codului de legi religioase. Zamolxianismul este, în esenŃă, o religie de tip primar şi nu creată prin revelaŃie, aşa cum sunt religiile abrahamice şi buddhismul de pildă. Religia populară a românilor exprimă o relaŃie directă om - natură, se aseamănă în această privinŃă cu religiile indienilor nativi americani, a aborigenilor australieni şi a indienilor hinduşi. Toate aceste crezuri nu sunt centralizate, aderenŃii lor având libertatea de a alege spiritul cu care zeitate să intre în relaŃie simbiotică existenŃială. În cazul zamolxianismului, de pildă, oamenii cred în participarea spiritelor la viaŃa lor prin credinŃa în Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian şi altele.


5

- Cum vedeŃi evoluŃia zamolxianismului la români în următorii 20 de ani? - Ideile reformatoare au nevoie de timp să se maturizeze. Dar în momentul în care mase mari de oameni înŃeleg relevanŃa zamolxianismului, lucrurile pot evolua repede. Voi urmări atent cum se va merge în această direcŃie. Până în prezent principalul handicap este inexistenŃa unui cod de legi, dar, aşa cum am menŃionat, acest fapt se va rezolva poate chiar în cursul anului 2009. Aş fi bucuros să văd înfiriparea comunităŃilor care să construiască lăcaşe noi de cult zamolxian, precum sunt vetre, sanctuare şi temple. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la geto-daci. - PuteŃi spune că sunteŃi de religie zamolxiană? - Absolut. În prezent sunt milioane de români care parŃial practică zamolxianismul, fiind mai mult sau mai puŃin conştienŃi că aplică religia strămoşilor, nu cea creştină. Cadrul legal în România şi Republica Moldova va facilita apariŃia noilor lăcaşe de cult. - Vă mulŃumim pentru acest interviu. Dorim să ne permiteŃi să continuăm în viitor această temă fascinantă, practica religiei zamolxiene de către români. - Cu plăcere. Vă voi Ńine la curent cu evoluŃia proiectului meu.

Interviu realizat de Ileana SperanŃa Baciu

Altarul lui Zamolxe la Sfinx


6

Sincretismul dintre creştinismul ortodox şi zamolxianismul contemporan

în creştinismul ortodox românesc

Interviu – aprilie 2009 I.S.B - IniŃiativa dumneavoastră, din luna februarie 2009, de înregistrare a zamolxianismului ca religie, a suscitat interesul publicului larg românesc. Interviul, pe care ni l-aŃi oferit apoi tratează doar tangenŃial sincretismul dintre ideile creştinismului ortodox şi ale zamolxianismului zilelor noastre, ceea ce dumneavoastră definiŃi a fi religia populară a românilor. Această „alianŃă spirituală“ formează specificitatea creştinismului ortodox românesc. IscaŃi multe întrebări doritoare să clarifice poziŃia pe care o susŃineŃi. Vă reamintesc una dintre cele prezente în interviul din martie 2009:

„Ce se va întâmpla cu sincretismul creştinism ortodox-zamolxianism, despre care aŃi menŃionat în proiectul lansării înregistrării legale a zamolxianismului în România şi Republica Moldova?”

DoriŃi să continuaŃi răspunsul?

O.S. - În primul rând aş dori să clarific ce se înŃelege prin sincretism religios: o reuniune forŃată de religii în care sunt puse împreună elemente eterogene ca provenienŃă. Această coexistenŃă sub acelaşi acoperământ creează tensiuni atunci când ideile aduse în comun sunt acut contradictorii, În cazul nostru, cazul creştinismului ortodox românesc, scindarea este între gruparea conservatoare şi cea progresistă, în conturarea sensului direcŃiei ei evolutive. Prima doreşte o apropiere cât mai mare de filonul original al ideilor exprimate în Biblie, în schimb gruparea progresistă ar dori ca sincretismul cu religia populară românească să fie cât mai profund. Acest fapt se reflectă mai cu seamă în rândul clerului, care prin atitudinea lor desigur că influenŃează psihologia maselor. Sunt preoŃi care înclină cu ardoare către frumuseŃea etosului românesc, alŃii în schimb se Ńin strâns de sacrificiul lui Iisus pe cruce. Pentru mase, relaŃia om-natură, în religia populară a românilor, este mult mai atractivă în comparaŃie cu tristeŃea suferinŃei lui Iisus Hristos, Dumnezeu pe cruce, dacă se poate spune că Dumnezeu poate suferi cumva în lumea pe care a creat-o. Tocmai această tendinŃă către elementul natural face ca ponderea influenŃei religiei populare a românilor în sincretismul amintit să crească în timp. - Deci însuşi clerul este împărŃit, deşi în prezent nu se face o departajare netă între cei care susŃin o grupare sau alta. Ce înseamnă aceasta? - Logica ne îndeamnă să împărŃim preoŃii actuali, din sânul bisericii, în creştin-ortodocşi şi zamolxieni. Un preot care înclină mai mult către latura progresistă poate în esenŃă să fie numit zamolxian. El a fost ordinat preot în contextul spiritual al creştinismului ortodox românesc, care aşa cum am spus reprezintă atât creştinismul ortodox cât şi zamolxianismul contemporan.


7

- Cu alte cuvinte preoŃii zamolxieni, cei care în vechime erau numiŃi preoŃi decenei, sunt printre noi, ACUM ŞI AICI. - Întocmai. Deocamdată ei nu pot ieşi la suprafaŃă deoarece nu există un cod de legi al neozamolxianismului pe care să-şi bazeze crezul inimii. PreoŃii creştini ortodocşi ai românilor activează în prezent doar din perspectiva Bibliei. - De ce aceasta? - ExplicaŃia impune cunoaşterea unor momente din istoria religiilor pe teritoriile locuite astăzi de români. PreponderenŃa răspândirii Bibliei trebuie văzută în contextul istoric în care a evoluat sincretismul despre care vorbim. Trebuie amintit că zamolxianismul, atunci când romanii au cucerit parte din Dacia, exista ca religie populară, care cel mai probabil avea doar o formă rudimentară de codificare scrisă a legilor religioase, deşi ca practici era evoluată. Astăzi tot ce ştim, sub formă scrisă despre religia geto-dacilor, este prin intermediul istoricilor altor popoare şi în limbi diferite de cea geto-dacă rămasă în linii mari o necunoscută.

Prin urmare, odată cu pătrunderea romanilor în Dacia au venit şi practicile lor religioase legate de zeii care nu erau în disonanŃă cu cei ai geto-dacilor, în comparaŃie cu ceea ce a urmat, adică răspândirea creştinismului în imperiul roman. Pătruns în Dacia romană, creştinismul a găsit acolo un amalgam religios. Cuvântul care defineşte astăzi la români numele zeului suprem Dumnezeu provine din acea vreme din latină, domine deus. Înseamnă: Stăpâne zeu.

Din momentul în care creştinismul a intrat în sincretism cu crezurile religioase din Dacia romană, Biblia a avut avantajul net prin existenŃa elaborată, scrisă, a codului de legi creştin, astfel că treptat a devenit dominantă. De aceea am afirmat anterior că preoŃii creştini ortodocşi ai românilor activează în prezent doar din perspectiva Bibliei deşi ei sunt atât preoŃi creştini cât şi zamolxieni. - AfirmaŃiile dumneavoastră vor fi o mare surpriză pentru credincioşii ortodocşi români. Vă rog să dezvoltaŃi mai amplu cele spuse anterior. - Am menŃionat faptul că preoŃii decenei sunt actualmente parte din clerul ortodox al românilor. Ei participă la sărbătorile populare, sunt îndrăgostiŃi de munte, întreŃin etosul zamolxian chiar dacă nu îl denumesc astfel. Peştera lui Zamolxe, de pildă, se află pe lângă Mănăstirea Polovraci. AlŃi preoŃi cutreieră munŃii atraşi de spiritele acelor locuri mai degrabă decât de crucea suferinŃei lui Iisus. Ei bine, aceşti preoŃi sunt filonul uman spiritual din care se va desprinde un cler independent, al credincioşilor zamolxieni. În timp, departajarea, despre care am menŃionat mai sus, va deveni din ce în ce mai netă, astfel că apariŃia preoŃimii decenee este un proces natural. În viitor unii preoŃii ortodocşi pur şi simplu se vor desprinde din clerul creştinismului ortodox românesc şi vor servi ca preoŃi decenei. Odată cu crearea unui cler neozamolxian incipient, vor fi ordinaŃi şi alŃii, după reguli specifice. În cler vor fi şi femei, astfel va înceta discriminarea spirituală, care este astăzi un subiect de


8

controverse acerbe în toată lumea creştină. Neozamolxianismul va avea preoŃi decenei şi preotese decenee. Se va înlătura astfel patriarhatul religios, bărbatul cât şi femeia având drepturi sacerdotale egale. - Vă rog să definiŃi neozamolxianismul. - Noul crez este o religie modernă care are trei componente, cu ponderi diferite. Prima este reprezentată de religia populară a românilor, ceea ce eu numesc zamolxianism contemporan. A doua este formată din informaŃiile istorice referitoare la religia zamolxiană, practicată de geto-daci. Iar a treia componentă este cea filosofică, fiind o interpretare a ideilor religioase compatibile cu timpurile în care trăim. IntenŃionez ca din aceste componente să creez un cod de legi al neozamolxianismului care să reflecte atât aspectul raŃional al unei religii cât şi cel mistic, misterios. Noul crez elimină sacrificiul sub orice formă, diavolul, păcatul originar al omului, vina veşnică a femeii, glorificarea durerii cu scopul mântuirii. Înlocuieşte frica de Dumnezeu cu dragostea de Dumnezeu. Nu se va acorda nici o importanŃă ideilor aberante de facere a lumii în şapte zile, virginitate după naştere, etc. Cu alte cuvinte neozamolxianismul va servi omul mileniului trei. Va ieşi din primitivismul exprimărilor fără sens precum este cea că viaŃa pe pământ trebuie să fie o suferinŃă, ca în felul acesta să ne pregătim o fericire veşnică pe lumea cealaltă. Neozamolxianismul este foarte diferit de esenŃa spiritualităŃii creştine originare care este creştinismul iudaic. Tocmai de aceea spun că sincretismul religiilor înglobate în creştinismul ortodox, la români, nu poate rezista în timp, cele două componente ale sale sunt prea discrepante, şi treptat se vor despărŃi. - Desprinderea zamolxianismului din biserica creştină ortodoxă românească va duce la o altă scindare în creştinism. Poate oare fi justificată? - În cazul nostru nu avem de-a face cu o altă ruptură în biserica creştină pentru a crea o altă biserică alături de puzderia de grupări creştine. În situaŃia de faŃă este vorba de departajarea unei grupări care susŃine idei spirituale proprii şi diferite de ce înseamnă creştinismul ortodox la origini. Neozamolxianismul, bazat mai ales pe religia populară românească, va avea cu totul o altă chintesenŃă de idei religioase. - Vorbim aici despre o separare religioasă netă. Cum aŃi împărŃi ponderile creştinism ortodox - zamolxianism în biserica creştină ortodoxă românească? - O astfel de evaluare nu este uşoară. Dar putem compara ortodoxismul românilor cu cel al altor popoare ortodoxe. Extrăgând ceea ce reprezintă creştinismul ortodox la origini din ortodoxismul românilor, constatăm că în pondere mare românii practică într-un mod propriu ortodoxismul. Considerând de pildă cât timp românul acordă într-un an pentru practicile legate de Hristos şi cât pentru cele care reflectă religia populară, aş înclina să spun că ponderea este de 50% pentru fiecare. Românii au sărbători populare dese. Deşi ele pot avea un alt înveliş, ca de pildă în forma venerării unui sfânt, miezul lor este cel geto-dacic. Se ştie de pildă că, peste zeii şi


9

eroii consideraŃi păgâni, creştinismul a suprapus sfinŃii şi martirii. Evaluarea mea este subiectivă, deoarece sincretismul despre care vorbim s-a produs pe un spaŃiu temporal larg şi continuă chiar şi astăzi. - Să presupunem că ne aflăm la mijloc, 50% - 50%, cu procentajul ponderii celor două componente, în sincretismul analizat. Ce credeŃi, putem spune că zamolxianismul a asimilat creştinismul sau invers? - Nici una nici alta. Sincretismul religios nu reprezintă un proces de asimilare, ci unul în care ideile sunt puse una lângă alta, coexistă independent, deşi apar ca făcând parte din aceeaşi conceptualizare. - Sincretismul, aşa cum aŃi afirmat, este o reunire forŃată de idei religioase. Să presupunem că în viitor va avea loc desprinderea zamolxianismului popular al românilor, din creştinismul ortodox românesc, şi funcŃionarea lui ca neozamolxianism. Ce se va întâmpla cu creştinismul ortodox românesc? - Un timp (este greu de estimat cât va dura aceasta), creştinismul ortodox românesc va continua să funcŃioneze în forma în care este, adică în sincretism cu religia populară a românilor. Dar faptul că zamolxianismul contemporan va reuşi să iasă la suprafaŃă ca religie, constituindu-se ca neozamolxianism, va elimina patronajul creştinismului asupra datinilor, obiceiurilor şi sărbătorilor populare. Desigur că va exista opoziŃie, dar creştinii ortodocşi români vor fi în măsură să aleagă religia care îi serveşte mai bine. Repet ceea ce am afirmat şi în interviul anterior, din martie 2009, că religia serveşte omul, nu omul serveşte religia. La acel timp, cândva în viitor, va exista un cler zamolxian care va împlini funcŃii specifice, satisfăcând astfel nevoile spirituale ale românilor.

Trebuie spus cu claritate că neozamolxianismul nu va fi angrenat într-o luptă cu creştinismul ortodox românesc, care este de fapt o religie soră, în sensul că deja conŃine parte din neozamolxianism, prin aportul religiei populare a românilor prezent în creştinismul ortodox românesc. Treptat se va face trecerea populaŃiei la neozamolxianism. Cu alte cuvinte se va produce procesul invers celui întâmplat la pătrunderea creştinismului în Dacia, atunci când credinŃele locale au fost luate sub aripa protectoare a creştinismului, care apărea superior deoarece avea Biblia scrisă, ca bază religioasă. Codul neozamolxianismului umple golul care persistă de veacuri. - Nu credeŃi că se poate ajunge la o sinteză în creştinismul românilor şi astfel să se depăşească sincretismul în cauză? - Uneori în istorie a fost posibil ca un sincretism religios să se transforme în sinteză. Dar în situaŃia noastră lucrurile sunt mult prea divergente. Astăzi mai mult ca oricând în istoria creştinismului românilor se observă discrepanŃa între cele două curente puse sub un singur acoperiş. Românii pur şi simplu se trezesc la o nouă realitate a vieŃii. Se întreabă de ce oare trebuie să suferim dacă suntem religioşi? De ce să ducem crucea suferinŃei? MulŃi ies din cadrul spiritual local interesându-se de


10

alte religii sau practici cu caracter religios, precum sunt: Zen, meditaŃie, Yoga, arte marŃiale, bahaism, etc. Toate acestea ne spun ceva. Este vorba despre tristeŃea în care îi proiectează creştinismul pe oameni. Şi au dreptate. Citesc în Lumea CredinŃei din martie 2008 la pagina 38: Ce trist mi-e rodul Doamne, când viaŃa mi se Ńine/ cu prea mult râs şi cântec, iar lacrimi prea puŃine./ Tu plâns avut-ai, Doamne, adesea-n viaŃa toată,/ cântare prea arare, iar râsul niciodată... (un întemniŃat al Domnului). Un astfel de crez îl proiectează pe om în temniŃă de unde contemplă relaŃia cu Domnul Hristos care nu râde niciodată. Ce viaŃă religioasă poate fi aceasta dacă suntem condamnaŃi să-l căutăm pe Dumnezeu în lacrimi din temniŃă?

Pe când religia populară a românilor este veselă. Sărbătorile populare sunt sufletul ei. Natura este partenerul simbiotic existenŃial. Nu degeaba se spune: Codrul frate cu românul. O astfel de discrepanŃă nu se poate concilia, temniŃa din care să privim la Dumnezeu nu poate face casă bună cu codrul frate cu românul. Lucrurile sunt cât se poate de clare. - Ce se poate spune despre viabilitatea altor forme de creştinism ortodox la alte popoare? - Formele creştinismului ortodox, precum sunt practicate la greci, la ruşi, la ucrainieni, la ortodocşii de pretutindeni, se vor menŃine cât vor dori acele popoare să le susŃină. Eu, în tot ce întreprind referitor la neozamolxianism, o fac doar în relaŃie cu poporul român, care iese net din sfera obişnuită a creştinismului ortodox prin existenŃa sincretismului despre care am vorbit. Noi românii avem marele avantaj, faŃă de alŃi ortodocşi creştini, că ne menŃinem încă viguroasă religia strămoşilor într-o formă contemporană, pe când la alte popoare, majoritar creştin-ortodoxe, acest fapt nu este prezent. - Au existat şi mai există oare astfel de precedente de reînnoire religioasă a unui popor? - Avem exemple în istorie. Iudaismul de pildă. Atunci când evreii s-au întors acasă din captivitatea babiloniană au revenit la filonul ancestral al credinŃei lor, deşi unele influenŃe noi au fost adoptate ca urmare a timpului petrecut în afara pământului lor, cei 70 de ani. Acest fapt s-a repetat iarăşi de curând, desigur cu specificitatea epocii moderne, odată cu revenirea poporului evreu la pământul lor şi constituirea statului Israel. Pe aceleaşi coordonate de idei, există actualmente printre români chemarea ca România să se numească Dacia. - Ce credeŃi despre aceasta? - Este foarte posibil ca în viitor acest fapt să se împlinească. Sufletul unui popor trebuie căutat în „talpa Ńării“ nu la vârfurile sociale. Şi „talpa Ńării“ este la sate. Acolo ne definim cel mai bine ca popor şi spiritualitate. Numele Dacia, ca Ńară în viitor, va putea fi adoptat aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Israelului, o Ńară care nu a existat înainte de 1949, decât în timpurile foarte vechi. Pământul pe care se află


11

acum Israelul se numea anterior Palestina, dar la întoarcerea poporului evreu la matcă s-a numit iarăşi Israel. Tot aşa şi cu schimbarea numelui din România în Dacia, cu revenirea la numele Ńării din vechime. Astfel de schimbări sunt destule. Ca exemple avem, Ceylonul devenit Sri Lanka, Burma-Miyanmar, India-Bharat, Rodezia-Zimbabwe, etc. - Ce vă face să credeŃi că neozamolxianismul are viitor, că va cuprinde sufletul românilor? - Mai cu seamă cuvintele părintelui Arsenie Boca: Va lua Ńara foc din Prislop! Aparent s-ar crede că este vorba de o renaştere naŃională sub stindardul crucii, cel al creştinismului ortodox. Dar afirmaŃia sa are o semnificaŃie pe care puŃini o înŃeleg. Nu este vorba de faptul că se va produce o explozie de credinŃă creştin-ortodoxă, ci de faptul că acel foc, despre care vorbeşte părintele, este al înnoirii religiei zamolxiene, care după cum ştim din vechime, se bazează pe cultul focului. łara se va trezi prin focul sacru al religiei zamolxiene, rugul lui Zamolxe, care „o va cuprinde“. Ca dovadă sunt chiar faptele ce se petrec pe arena credinŃei la români de la moartea părintelui Boca, întâmplată cu puŃin timp înainte de revoluŃia din 1989. Nu sunt deloc semne că Ńara „ar lua foc“ din perspectiva creştinismului, ci mai degrabă din cea a credinŃei vechi a românilor, zamolxianismul. Există o explozie, un interes crescând şi constant în această direcŃie, se scriu cărŃi, au loc întâlniri pe tema istoriei geto-dacilor, profesorii predau cu sârg elevilor istoria neamului românesc, omul spiritual cât şi cel de rând cheamă naŃiunea la reînvierea credinŃelor geto-dacilor, au loc festivaluri de glorificare a strămoşilor daci, ca de exemplu cel de la Cricău, Alba. De asemenea s-au făcut descoperiri arheologice remarcabile. - Deci îl consideraŃi pe părintele Arsenie Boca mai mult ca fiind preot deceneu, prin urmare un zamolxian, decât ca pe un sfânt creştin ortodox, aşa cum se crede în general? - Exact. Deşi părintele Boca nu s-a declarat niciodată deceneu sau zamolxian, el este un premergător. Iar dacă Ńara trebuie cumva să „ia foc“ din Proslop, conform spuselor părintelui Boca, rămâne să se confirme în viitor dacă afirmaŃia lui vizionară se referă la creştinismul ortodox sau la zamolxianism. Eu susŃin că spusele părintelui se referă la focul zamolxian, rugul lui Zamolxe, care actualmente este practicat în Ńară, care în acest fel „va lua foc“. - PuteŃi să numiŃi zamolxieni contemporani, mai mult sau mai puŃin declaraŃi ca atare? - În primul rând sunt preoŃii zamolxieni, care aşa cum am menŃionat activează încă sub semnul crucii lui Hristos, semnul durerii. În viitor ei vor renunŃa la el preluând simbolurile daco-geŃilor.

Sunt zamolxieni printre personalităŃile de cultură şi artă. Foarte reprezentativ este astăzi scriitorul Pavel CoruŃ, care prin poemele sale, cu o voce poetică de neegalat, a


12

stârnit un val uriaş al chemării la rădăcini. Sunt versuri care sublimează instantaneu, citez: SămânŃa geŃilor rodeşte, căci timpul i-a trimis poruncă. Un neam întreg din mine creşte, un neam de foc şi flori de stâncă. Această strofă practic sintetizează ceea ce va urma: ne vom ridica din foc, aceasta însemnând practica ritualului focului, adică rugul lui Zamolxe. Strofa punctează deductiv ideea că acolo unde sunt florile de stâncă, adică în munŃi, ne este zeul Zamolxe, care va face să rodească sămânŃa geŃilor la timpul potrivit. Dintre poeŃii contemporani de excepŃie îl menŃionez pe Robert Trif, ale cărui versuri pline de curaj ne cheamă să ne întoarcem la originile neamului. Citez dintr-un poem remarcabil: De ce să ne închinăm unor falşi Zei, străini de neamul nostru, când aici era cândva Ńara zeilor? Ne-am uitat istoria, ne-am alungat eroii şi am înălŃat altare unor zei străini. Aceste cuvinte ne pătrund în străfundurile sufletului.

Îi numesc zamolxieni pe cei care militează pentru regăsirea identităŃii românilor, precum sunt Eduard Tănase de la AsociaŃia „Dacia Nemuritoare“ din Bucureşti, şi Cătălin Borangic şi Diana Petcu de la AsociaŃia „Sarmizegetusa“ din Alba Iulia. Identitatea noastră nu este pierdută în negurile istoriei, ci este ACUM ŞI AICI ÎN NOI. Trebuie doar să ardem praful care o acoperă. Nu încape îndoială că evoluăm în direcŃia spuselor vizionare ale părintelui Arsenie Boca. łara va „lua foc“ din Prislop, dar este vorba de focul lui Zamolxe, nu de cel al creştinismului. Deşi părintele Boca nu poate fi numit neozamolxian el este un premergător, ne-a făcut cunoscută viziunea renaşterii spirituale a românilor. - Spusele dumneavoastră realmente uluiesc. Să urmărim cum cititorii le vor primi. Vă mulŃumim pentru acest interviu. Vom continua, cu permisiunea dumneavoastră, seria interviurilor tematice despre aşteptata religie neozamolxiană la români. - Cu bine. Foc zamolxian în inimi tuturor.


Rugul lui Zamolxe


13

Despre neozamolxianism şi poporul zeilor şi zânelor

Interviu – aprilie 2009

I.S.B - În interviurile anterioare, oferite Editurii Flori Spirituale, aŃi punctat idei generale privind iniŃiativa de reînviere a zamolxianismului. AŃi creat nucleul neozamolxianismului, definindu-i totodată direcŃiile şi perspectivele. AŃi dori să specificaŃi forma acestei religii? O.S. - Renaşterea zamolxianismului din vechea religie a geto-dacilor, atât cât ştim despre ea, nu este posibilă şi nici de dorit. Urmele vechii religii a geto-dacilor există ACUM ŞI AICI cu noi ca religie populară a românilor, aflată în sincretism cu creştinismul ortodox, cu care formează un gen aparte de creştinism, creştinismul ortodox românesc. O conceptualizare a zamolxianismului contemporan nu poate lua decât forma unei noi religii care poate fi numită neozamolxianism. - De ce neo? - În primul rând, ceea ce avem astăzi ca religie populară reprezintă stadiul evoluat al vechiului zamolxianism. De aproape 2000 de ani credinŃa geto-dacilor nu a stagnat, ci a evoluat, existând ca tradiŃie populară. Tocmai aici este marele mister al spiritualităŃii românilor: religia strămoşilor nu a pierit, aşa cum s-a întâmplat la alte popoare europene care au fost creştinate, ci a continuat să existe şi să evolueze. Este firesc ca o reconstituire contemporană a zamolxianismului să se facă pe realitatea spirituală a zilei, sufletul neamului românesc, nicidecum pe cea care a existat la timpul geto-dacilor. Prin urmare, o astfel de reînviere nu poate îmbrăca decât o formă nouă. O putem numi neozamolxianism, nu zamolxianism. - Cum veŃi „îmbrăca” neozamolxianismul? - Vechea religie a geto-dacilor, existentă acum ca tradiŃie populară, purtând hainele noi, va fi prezentată doctrinar cu o continuitate sacerdotală, aşa cum se întâmplă şi în marile religii ale lumii. Va trebui prin urmare să fie o structură închegată şi să corespundă criteriilor de evaluare a conceptelor atribuite unei religii. Un cod de legi al neozamolxianismului este un prim pas. FormaŃia mea profesională mă ajută să pun cap la cap elementele esenŃiale care constituie o religie. - Care ar fi acestea? - În primul rând o definire a realităŃii ultime, cea a lui Dumnezeu, adică Zamolxe în cazul nostru, ca Mântuitor. Apoi trebuie clarificată relaŃia omului cu Dumnezeu. Alte teme esenŃiale sunt teologia şi practicile religioase. Vor trebui luate în considerare temele sociale precum şi viziunea de viitor. Dihotomiile bine-rău, lumină-întuneric şi altele, tratate de religiile lumii, vor fi prezentate dintr-o


14

perspectivă a umanismului contemporan. Primitivismul ideilor despre facerea lumii în şapte zile, existenŃa persoanei diavolului care amăgeşte pe oameni, păcatul originar, vina veşnică a femeii şi altele de acest gen pueril, nu au ce căuta în mintea adevăratului om religios. Astfel de idei rămân doar în minŃile care stagnează. - Zamolxe Mântuitorul. Cum conceptualizaŃi această sintagmă? - Dumnezeu în esenŃă este transcendent, nimeni nu-L poate accesa direct, ci doar printr-un intermediar, în acest caz, Zamolxe. Personalitatea Mântuitorului Zamolxe este paradigmatică, oferă o cale practică privind mântuirea ce duce la apropierea de Dumnezeu în această lume şi la unirea sufletului omului cu cel al lui Dumnezeu în lumea de după moartea corpului fizic. Se ştie foarte bine de existenŃa credinŃei dacilor în nemurirea sufletului. Zamolxe este Mântuitor deoarece a parcurs calea către Dumnezeu, un drum spiritual pe care ni l-a lasat moştenire nouă, urmaşilor: a fost om obişnuit, apoi căutător spiritual, învăŃat, ascet, ca apoi să se mântuie mergând la Dumnezeu şi devenind una cu Dumnezeu.

Concepul este clar, fără ambiguităŃi, este vorba de accesul fiecărui om la mântuire, ACUM ŞI AICI, fără să fie nevoie de suferinŃe în această lume pentru ca să ne calificăm pentru mântuire în lumea cealaltă. Ideea de suferinŃă terestră pentru a dobândi „comoara”, cum spun creştinii, în lumea de după moarte este puerilă şi exploatatoare. A generat toată obida creştinului care se străduieşte, săracul, să fie cât mai umil aici pe pământ pentru a dobândi mântuirea, dincolo. Din păcate, nici măcar aceasta nu este sigură, deoarece omul trebuie să aştepte învierea de apoi (despre care nimeni nu ştie când va veni), judecata şi verdictul.

Dar pentru cel care crede în Zamolxe posibilitatea mântuirii există AICI ŞI ACUM, are o raŃionalitate, elimină exploatarea religioasă şi oferă o soluŃie spirituală tangibilă. Căutarea mântuirii este un efort personal şi nu depinde de plata preoŃilor şi de victimizarea credulităŃii. PreoŃii decenei au funcŃii de cult, nicidecum de intermediere între om şi Dumnezeu. Credinciosul, deşi poate primi ajutor spiritual de la orice alt om pentru a merge pe calea lui Zamolxe, calea mântuirii, este în esenŃă singur în atitudinea pe care o are faŃă de viaŃa-i spirituală. Dacă gândeşte bine, vorbeşte frumos şi este drept, este pe calea cea bună către mântuire. Dacă nu, va trebui să se reîncarneze pentru a relua şi continua periplul spiritual către Dumnezeu. Deci oricine are şanse multiple de a se mântui, nu doar una singură, precum se crede în creştinism. - Ideile sunt cunoscute din alte filosofii orientale, care zugrăvesc calea către Dumnezeu ca pe o desfăşurare în trepte, şi, ca atare, parcursă de-a lungul mai multor vieŃi. - Exact. Nemurirea geto-dacilor trebuie înŃeleasă în acest context, nicidecum ca fiind o plecare a sufletelor care rămân veşnic în suspensie, fiind astfel nemuritoare. Logica îndeamnă să se dea omului şanse multiple pentru mântuire. SoluŃia reîncarnarii este cea mai plauzibilă.


15

- Se prefigurează deci o religie a mileniului al III-lea? - Întocmai. Va fi modernă, pozitivă, uşor de practicat. Va întruchipa frumuseŃea sufletului poporului românesc. Dacă priviŃi adunările populare ale românilor îmbrăcaŃi în strai popular, veŃi înŃelege foarte bine ceea ce doresc să prezint: omul frumos, omul drept, care trăieşte în modul lui propriu, liber de complicaŃiile de cult ale altor popoare, care nu îl reprezintă. Istoria poporului evreu nu îi aparŃine românului, relatările biblice sunt cât se poate de relevante pentru poporul evreu, care îşi preŃuieşte trecutul şi istoria. Noi, românii, deşi respectăm credinŃele altor popoare, nu avem nevoie să le importăm, să le plagiem. Reprezentările noastre au rădăcini bine ancorate în arealul carpatin. Deşi… chiar după exemplul lui Zamolxe, putem învăŃa de oriunde, şi adapta la modul nostru specific de a ne raporta la lume. - Care ar fi acest mod specific? - Avem o istorie şi o spiritualitate soteriologică, a salvarii. Suntem născuŃi spiritual dintr-un popor al zeilor, ne putem numi în prezent poporul zeilor. Să lăsăm deci poporul evreu în credinŃa lui – că este un popor sfânt – iar noi să revenim la credinŃa noastră:-- că suntem un popor al zeilor. În acest fel trăim în specificitatea noastră care, deşi asimilează ceea ce s-a dovedit bun la alte popoare, ne păstrează filonul ancestral de oameni frumoşi şi drepŃi. Tocmai aici este calitatea remarcabilă a poporului român, suntem creatori, nu avem nevoie să fim plagiatori. - Ce aduce neozamolxianismul nou în comparaŃie cu alte religii? - IntenŃia mea în reînnoirea zamolxianismului este de a oferi o alternativă spirituală românilor interesaŃi de aspectele lor religioase native. Neozamolxianismul este pur românesc şi se doreşte o soluŃie spirituală, la mulŃimea de probleme cu care ne confruntăm actual în viaŃă. Religiile, în principiu, conŃin astfel de idei. - Problemele curente ale naŃiunii române sunt mai ales de natură economică şi socială. Latura spirituală a socialului, religia, nu este vădit cea mai importantă, deşi există astăzi o polemică serioasă privind predarea religiei în şcoli. - Aparent aşa este. Dar să nu uităm că civilizaŃiile sunt create de o anume spiritualitate, care înseamnă religie. Luăm ca exemplu leagănul civilizaŃiei creştine, care este în Europa, de unde s-a întins şi pe alte meleaguri, dusă de oamenii care au populat noile pământuri, în urma cuceririlor. Aceasta spune ceva, faptul că există o componentă agresivă în creştinism, nu numai cu privire la istoria lui, dar şi la întregul sistem economic pe care l-a generat prin exploatarea altor popoare. - Deci şi sistemul economic se supune unei spiritualităŃi? - Exact. Prezentul sistem economic mondial este o reflexie a iudeo-creştinismului. Spun iudeo-creştinism, deoarece aceasta este titulatura corectă a creştinismului, prin


16

cărŃile religioase ce îl reprezintă, - Vechiul Testament este la origine cartea spirituală a poporului evreu, iar Noul Testament este ceea ce creştinii au adus ca adaos la scriptura veche (Vechiul Testament). Împreună, aceste două cărŃi oferă o viziune totală a existenŃei, intenŃionând să dea soluŃii pentru toate marile probleme care caracterizau vremea scrierilor părŃilor componente ale Sfintei Scripturi. În acest fel iudeo-creştinismul este şi un sistem economic. Dovadă este faptul că atât vechii profeŃi, cât şi Iisus, dau sfaturi de natură economică. Tocmai aici este problema cu care omenirea se confruntă astăzi. Prezentul sistem economic, urmând ideologia iudeo-creştină structurată pentru vremea aceea, duce totdeauna la crize economice, şi s-a dovedit în timp, falimentar. PriviŃi la ceea ce se întâmplă în prezent cu criza mondială. Ideologia religioasă transpusă în criză economică este practic falimentară. - Cum poate îndrepta neozamolxianismul criza mondială actuală? - Nu doresc să fac speculaŃii asupra beneficiilor unei noi orientări religioase. Nu vreau nici să mă aventurez în a emite idei salvatoare la nivelul omenirii. Sunt un realist. Revitalizarea religioasă despre care vorbesc poate pune bazele unui alt mod de a gândi viaŃa omului, cel puŃin pentru români. Uitarea rădăcinilor străbune ne face să fim ca toŃi ceilalŃi creştini, urmând o ideologie străină de noi, care s-a dovedit falimentară. Putem în schimb să ne debarasăm de această ideologie şi să revenim la rădăcini. Trezirea noastră spirituală nu poate fi înfăptuită decât printr-o renaştere. O gândire profundă ne face să înŃelegem de ce ne găsim astăzi acolo unde suntem, într-o criză economică ale cărei consecinŃe devastatoare le observăm clar, deşi suntem deocamdată în faza ei incipientă. Ce va urma, Dumnezeu ştie. Sunt oameni rămaşi pe drumuri, fără servicii, cu economiile dispărute în speculaŃiile financiare. În Statele Unite, de unde criza a pornit, aceste fapte sunt de acum evidente, aşa cum ştim de la ştiri, din ziare şi TV.

Revenind la întrebarea dumneavoastră pot spune că neozamolxianismul este bazat pe înŃelepciunea populară a românilor. PriviŃi de exemplu gospodăria unui Ńăran român. Omul munceşte în sezonul de lucru apoi se odihneşte atunci când nu mai sunt prea multe de făcut în gospodăria lui. În perioada de pauză, de obicei iarna, Ńăranul şi familia sa trăiesc bine, nu se poate spune că intră într-o criză economică ce trebuie să facă neapărat victime, aşa cum se întâmplă cu economia mondială în prezent. Prin urmare, baza ideologică a Ńăranului, care este fondată pe crezul lui, este sănătoasă. Ei bine, tocmai aici este întreaga esenŃă a neozamolxianismului, se hrăneşte dintr-o înŃelepciune care s-a dovedit trainică în timp, în ciuda vicisitudinilor istoriei zbuciumate a românilor. Întoarcerea la rădăcini înseamnă că revenim în noi înşine şi părăsim ideologia rapace a sistemului economic mondial constituit ca o consecinŃă a crezurilor violente care l-au creat. ConcepŃiile individualiste ale lumii actuale sunt străine de matricea noastră strămoşească. PriviŃi la bătălia ideologică de la Roşia Montană, cum lăcomia, ca violenŃă economică, a creat o tragedie pe care o trăim în prezent. Este un rezultat al violenŃei religioase transpuse în experimente economice, creând o psihologie umană care niciodată nu se poate opri să tot adune.

Pe când Ńăranul român îşi agoniseşte cât are nevoie şi puŃin mai mult ca să poată da şi la altul. Spuneam, în comentariile de răspuns la întrebările conŃinute în paginile


17

internetului, că religia populară poate vindeca poporul român de durerea continuării ritualului de veacuri a sacrificiului crucificării lui Iisus. Întreaga ideologie religioasă iudeo-creştină este constituită pe frica de Dumnezeu, o stare patologică care-l poate mutila pe om de la naştere (zămislirea în păcat, după cum se crede!) până la moarte (în teama că va merge în iad, unde satana îl va chinui). De aproape 2000 de ani păstrăm în noi aceste spaime ancestrale şi sechele mentale. Vindecarea noastră sufletească începe cu renunŃarea la zeii străini. Avem zânele şi zeii noştri, care s-au dovedit sănătoşi. Ei dau sănătate, nu boală, oamenilor. - În ce stadiu vă aflaŃi cu proiectul dumneavoastră? Ce susŃinere şi opoziŃie există? - Eu nu cochetez cu creştinismul, cum de multe ori s-a făcut în trecut de oameni de bună credinŃă, care au dorit reînvierea spiritului străbunilor geto-daci. Ideea separării religiei populare a românilor, provenită din zamolxianism, de cea creştină ortodoxă, este radicală. Proiectul a generat reacŃiile la care mă aşteptam. De la oamenii cu intenŃii bune am primit încurajări, iar alŃii nu au întrezărit beneficiul de a fi liberi spiritual. Urmăresc atent reacŃiile publicului odată cu promovarea ideii reînvierii zamolxianismului. Alegerea ce trebuie făcută este între raŃionalitate şi ignoranŃă. Neozamolxianismul este prezentat ca o credinŃă a zilelor noastre. Este vorba de o înnoire spirituală şi găsesc normal să genereze reacŃii din partea trecutului, reprezentat aici de creştinismul ortodox calcinat. Dar, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, logica şi raŃiunea triumfă. Suntem în mileniul al III-lea şi avem multe şanse ca în câteva zeci de ani peisajul spiritual al românilor să se schimbe radical. Neozamolxianismul este vizionar. - PuteŃi să prefiguraŃi posibilitatea ca lumea întreagă să se inspire din ideile de sănătate sufletească şi trupească cu care este înzestrat poporul român şi neozamolxianismul care îl caracterizează? - Este foarte greu să fac astfel de afirmaŃii. Vreau să punctez doar un singur aspect care subliniază reînvierea religiilor considerate de către creştinism, păgâne. Există în ultimii 20 de ani un interes crescând pentru crezurile vechi, în Ńările unde au mai rămas frânturi din aceste izvoare. În Ńările scandinave de pildă oamenii sunt captaŃi de religia veche a divinităŃii lor, Odin. În Statele Unite religiile vechi ale amerindienilor sunt realmente copleşite de presiunea civilizaŃiei rapace. Aici, în Australia, unde locuiesc eu, religiile aborigene sunt cercetate cu atenŃie şi corect documentate. Spiritualitatea aborigenilor australieni este o sursă de inspiraŃie pentru cei care cer schimbări radicale ale modului în care ne trăim viaŃa ca oameni, cum ne raportăm la mediul înconjurător ameninŃat de distrugere prin poluare, în numele creşterii economice bazate doctrinar pe ideologia pragmatismului creştin protestant. Ne întrebăm firesc: până când putem continua cu o astfel de filosofie a vieŃii care ne conduce la o viaŃă plină de dezechilibre? PriviŃi la jalea mediului înconjurător, la cursa înarmărilor, toate acestea au substrat ideologic religios, în spate se găseşte totdeauna o justificare biblică.


18

- Ce v-a determinat să porniŃi acest proiect? - Vă mărturisesc că nu m-aş fi preocupat de a conceptualiza o religie care se credea dispărută de mult, zamolxianismul, fără să analizez cu atenŃie baza care o susŃine. Dar studiile făcute de mulŃi cercetători în domeniul religiilor indică fără tăgadă că zamolxianismul nu a murit, ci vieŃuieşte, la români, în tradiŃiile populare. Am citit cu atenŃie reacŃiile publicului după lansarea proiectului de înregistrare legală a zamolxianismului. Precizez pentru toŃi: eu nu sunt întemeietor al unei religiei, ci pur şi simplu un cercetător în domeniul social religios, care, prin colectarea de informaŃii, încheagă o religie din realitatea existentă şi din trecutul istoric, cu un liant filosofic specific unei religii moderne. Filonul religios este înŃelepciunea poporului. Eu adun memoria colectivă a neamului românesc şi o conceptualizez ca religie. Neozamolxiansmul se hrăneşte din toată înŃelepciunea lumii adusă în arealul carpatin. Legenda lui Zamolxe ne spune că, pe când trăia pe pământ, geto-dacul a cutreierat lumea-n lung şi-n lat învăŃând din înŃelepciunea popoarelor pe care a adus-o neamului său.

Proiectul meu acumulează informaŃii care trebuiesc formatate pentru a crea o coeziune între ideile pe baza căreia o religie poate funcŃiona. Cred în viabilitatea acestui proiect deoarece cred în adevărul religiei străbunilor şi în izbânda adevărului. Ştiu că a aduce la lumină sufletul frumos al românilor are viitor. Treptat oamenii vor înŃelege absurditatea de a venera un om mort pe cruce. Mizez pe ideea că omul va alege raŃionalul. Sunt astăzi în lume religii care au grad avansat de raŃionalitate: hinduismul, zoroastrismul, budismul. Crezurile iraŃionale, precum creştinismul, nu au viitor. Cât despre a spune lucrurilor pe nume, adevărul necesită curaj, iar curajul nu este la îndemâna oricui.

Repet că ceea ce se presupune că exista în vechime despre zamolxianism interesează istoricii. Eu conceptualizez neozamolxianismul din tradiŃia populară românească, oglindă a sufletului neamului românesc, nu din istorie. - Neozamolxianismul va fi funcŃional, tot aşa cum este actual religia creştină, de pildă? - Doresc utilitate acestei religii care are o caracteristică raŃională dominantă: serveşte omul. Permite românului să-şi arate cu mândrie frumuseŃea sufletului său fără să se mai închine zeilor aparŃinând altor popoare. Să lăsăm conceptul creştin al salvării în mâinile poporului evreu, din sânul căruia a pornit creştinismul. AflaŃi că există în prezent o mişcare de reînnoire în această direcŃie, cea a evreilor mesianici, care îl recunosc pe Iisus drept salvator. Sunt activi şi în România. PoziŃia lui Iisus ca salvator să o lăsăm să fie evaluată de poporul evreu pentru poporul evreu, cunoscători a tuturor condiŃiilor care trebuiesc îndeplinite pentru ca cineva să se califice să fie numit mesia în obştea originară. Noi, neamurile, nu avem nimic în comun cu disputa coreligionară dacă salvatorul poporului evreu a sosit sau nu, sau dacă va trebui să vină în viitor. Toate acestea sunt dezbateri doctrinale pentru poporul evreu, poporul sfânt; noi, românii, suntem poporul zeilor.


19

- Cum credeŃi că va decurge proiectul dumneavoastră privind înregistrarea legală a zamolxianismului, mai precis a neozamolxianismului? - În conjunctura României, ca membră a Uniunii Europene, este posibil ca o astfel de înregistrare să devină perimată în următorii ani, deoarece Uniunea Europeană nu are un regim general al cultelor ca în România. În virtutea libertăŃilor religioase, în România şi Republica Moldova neozamolxianismul poate fi practicat în prezent de orice cetăŃean.

Dar, în momentul în care se va înfiripa clerul neozamolxian, adică clerul deceneu, născut aşa cum am spus, din clerul ortodox creştin românesc, lucrurile pornesc din plin. Reînnoirea spirituală este impetuoasă. Apar templele neozamolxiene, altarele şi vetrele de cult. Artiştii decorează minunat interiorul templelor, iar sculptura altarelor aflate în aer liber, reprezintă chipul lui Zamolxe, Zăul Moş, cum i se spune în popor, şi chipuri de zâne şi zei. Se compun incantaŃii, cântece specifice despre zeităŃile noastre şi credinŃele spirituale pe care le avem, pe lângă cele deja existente: Ielele, Drăgaicele, Caloianul, Crăciunul, Solomonarii, Paparudele. Toate acestea fac parte din filonul identitar al poporului român. - O altă idee ce dorim să o discutaŃi în acest interviu este cea legată de credinŃa dumneavoastră că renaşterea zamolxianismului a fost anticipată de părintele Arsenie Boca, numit „sfântul din CarpaŃi”. AŃi dat o interpretare neobişnuită spuselor sale „Va lua Ńara foc din Prislop!”. De ce? - AfirmaŃiile mele au creat surpriză printre cei care văd în părintele Arsenie Boca doar pe creştinul ortodox. Dar eu am văzut pe zamolxianul Arsenie Boca, înŃeleptul şi ascetul care întruchipează spiritualitatea poporului român în forma ei cea mai înaltă, cea mai pură. PriviŃi la fotografiile părintelui Arsenie Boca. Nu poartă crucea cu Iisus răstignit ci crucea zamolxiană, cea care are în centru reprezentat soarele printr-un cerc. Eu susŃin că a primit misiunea de la Dumnezeu să ne prevestească renaşterea neamului românesc prin duhul rugului aprins, rugul lui Zamolxe, chiar dacă părintele nu s-a referit niciodată la Zamolxe. Oamenii pot fi purtători de mesaje de la Dumnezeu fără să-şi dea seama, numai generaŃiile următoare pot realiza adevărul.

Şi noi românii suntem astăzi în această situaŃie, părintele Boca a vestit renaşterea neamului. AfirmaŃiilor mele numai timpul le va dovedi validitatea, aceea de a-l numi pe părintele Boca premergător al neozamolxianismului. El este conducătorul nevăzut al renaşterii noastre. Eu, ca cercetător în domeniul social al religiilor, nu am nici un rol sacerdotal. Părintele Arsenie Boca este primul preot deceneu trimis de Dumnezeu ca să ne arate calea focului, iar afirmaŃia sa „Va lua Ńara foc din Prislop!” este mesajul de care aveam nevoie ca naŃie pentru ca să reînviem spiritual. În prezent neozamolxianismul este centrat în jurul acestei idei: vom renaşte din duhul rugului aprins, rugul lui Zamolxe, profeŃit de „sfântul din CarpaŃi”. - Este înălŃător momentul în care ne dăm seama, ca români, că suntem privilegiaŃi. Zestrea spirituală ce o avem de la strămoşii noştri este pusă în evidenŃă atât de


20

BRILIANTELE ARHITECTONICE NATURALE existente în Ńara noastră (munŃi piramidali cu baza pătrată care în anumite zile ale anului creează adevărate holograme energetice - Vârful Toaca din Ceahlău; apa nemuritoare a izvoarelor IalomiŃei - Cheile Zănoagei, cu puritate nemaiîntâlnită niciunde pe globul pământesc, Izvorul Tămăduirii de la Sâmbăta de Sus, cu proprietăŃi recunoscute de însănătoşire, doar o spicuire a lor) cât şi de cele lăsate ca urme în istoriile scrise sau nescrise ale timpurilor. Zestrea folclorică parcă se ia la întrecere cu cea creată de natură. Vă mulŃumim şi de această dată pentru lărgirea cadrului de definire a neozamolxianismului românilor. - Cu plăcere. Să auzim de bine. FrumuseŃe şi bucurie tuturor.

Părintele Arsenie Boca



21

EmergenŃa zamolxianismului modern

Interviu - iulie 2009

O.D. - V-aŃi întrebat vreodată dacă afirmaŃia „les grandes esprits se rencontrent” este valabilă? Nu gratuit vă pun această întrebare. Cu o zi înainte de începerea Congresului de Dacologie din acest an Ńinut la Bucureşti, vă citisem autorecenzia la Iubire în India publicată în Oglinda Literară nr. 90 / iunie 2009 şi interviul al treilea din seria realizată de Editura Flori Spirituale din Deva, apărut în aceeaşi prestigioasă revistă de cultură şi literatură. Ştiind că urma să particip la congres, mi-am dorit să vă fi putut întâlni şi cunoaşte cu această ocazie! Culmea e că acest gând şi această dorinŃă par a fi avut rol premonitoriu. Acum că v-am cunoscut, neloial făcând uz de vagi cunoştinŃe „oculte”, pot afirma cu mâna pe inimă că am întâlnit un spirit exaltat, „mărit, căci a văzut idei”, ca să-l parafrazez pe Camil Petrescu, un spirit cu profunde calităŃi mediumice aş putea zice, un spirit aflat pe o continuă cale a evoluŃiei şi perfecŃionării…

O.S. - Vă mulŃumesc pentru aprecieri. Spiritele, sufletele, care au valenŃe comune se întâlnesc deoarece universul este conştient. O spiritualitate nouă se conturează, noi românii, urmaşii geto-dacilor, suntem parte dintr-o mare trezire care emerge. Întreaga omenire evoluează, pot spune că arealul carpatin are un rol esenŃial. Mediile universitare (eu fiind conectat cu cel al UniversităŃii din Sydney) au observat cu claritate o renaştere spirituală globală care se conturează treptat.

- V-aŃi pus vreodată întrebarea dacă faptul că v-aŃi născut şi hrănit din cernoziomul traco-geto-dac al acestui teritoriu a contribuit în vreun fel la obŃinerea unei diplome de Bachelor of Arts with Honors şi Master of Arts with Merit?

- Studiile mele la Universitatea din Sydney (The University of Sydney) m-au format ca cercetător în domeniul religiilor. Am abordat cercetarea cu seriozitate şi dedicaŃie. În decursul ei, aria de interes major a fost hinduismul. Pe această fundaŃie am pornit la conceptualizarea zamolxianismului modern. Impulsul a fost intern, rolul principal l-a avut viaŃa mea în România, şi prin urmare filonul ancestral traco-geto-dac, încă persistent în arealul carpatin.

- În ce măsură consideraŃi că aveŃi capacităŃi spirituale diferite de omul comun?

- Sunt un om raŃional, în acelaşi timp considerând că putem trăi o spiritualitate raŃională. CapacităŃile spirituale de excepŃie sunt la îndemâna oricui; astăzi vorbim de un univers conştient, iar omul se poate ridica la gradul de creator, de demiurg. Aceasta este spiritualitatea emergentă a viitorului.

- Care au fost situaŃiile de viaŃă (dacă au fost…) ce v-au determinat să luaŃi calea cercetărilor spirituale în patria manifestărilor lor celor mai profunde – India?


22

- India reprezintă o fascinaŃie pentru cercetătorul în domeniul religiilor. łara este un creuzet ce nu poate fi neglijat de cel care abordează în mod serios acest domeniu. Ar fi foarte multe de spus în acest sens. Împortant de menŃionat este faptul ca India are un imaginar religios extrem de bogat. Straturi de concepŃii spirituale se depun de mii de ani în mentalul oamenilor. Aceste retenŃii de idei au creat cea mai vastă şi diversă bibliotecă spirituală a umanităŃii. Profunzimea spiritualităŃii Indiei este unică.

Am pornit către India dintr-un imbold interior. Ulterior am realizat pârghiile care mă direcŃionau. Păstram în mine valenŃele spirituale ale CarpaŃilor, paradigme care s-au clarificat acolo în India. Paralelele de idei sunt uimitoare. Sufletul românului care păstrează credinŃele în zâne şi zei se simte acasă în India. Eu cred în frumuseŃea imaginarului zânelor, zeilor şi în credinŃele populare precum sunt Sânzienele, Dragobetele, Caloianul, şi toate frumoasele obiceiuri populare ale românilor.

În India am trăit vitalitatea şi frumuseŃea acestor idei pe parcursul celor şase vizite de cercetare. Obervând că astfel de concepte formează o religie în India, am înŃeles că ele sunt o bază de inspiraŃie pentru religia zamolxiană existentă în arcul carpatin. India m-a învăŃat că noi românii avem un drum deschis prin menŃinere vie a credinŃelor populare evoluate din spirtualitatea geto-dacilor. Astfel s-a născut proiectul meu de renaştere a zamolxianismului modern.

- Ce anume v-a determinat să emigraŃi în Australia? Ce anume, mai departe, v-a îndreptat paşii pe urmele gigantului Eliade?

- L-am admirat pe Mircea Eliade încă din copilărie. Australia a fost alegerea mea deoarece era mai aproape de India decât SUA sau Canada, unde puteam să mă stabilesc. Nu am regretat niciodată pasul făcut deoarece religia aborigienilor a servit ca inspiraŃie de idei asupra faptului că acele credinŃe orale menŃinute de veacuri constituie o religie în sine. Paralela cu religia zamolxiană existentă în credinŃele populare ale românilor a fost evidentă. Am îmŃeles astfel că dacă religia orală a aborigenilor australieni a putut fi conceptualizată, tot aşa se poate întâmpla şi cu zamolxianismul modern. Aceste idei pot face parte din paleta de proiecte ale oricărui cercetător în domeniul religiilor. Aportul meu vine din această perspectivă, nu dintr-o mistică speculativă de idei.

- Ce anume v-a determinat să construiŃi un întreg univers literar al căutărilor spirituale în fascinanta Indie?

- India m-a proiectat într-un univers spiritual din care am cules inspiraŃie pentru scrierea a peste 20 de cărŃi despre spiritualitatea hindusă. Câteva au apărut şi în România. Multe dintre aceste cărŃi se găsesc liber de a fi citite pe internet. Totuşi în cele din urmă căutările mele spirituale în India m-au adus la spiritul arealului carpatin. Conceptualizarea zamolxianismului modern, la care lucrez în prezent, doresc să fie fructul tuturor peregrinărilor mele prin India.


23

- Vă consideraŃi un urmaş al lui Mircea Eliade în ceea ce priveşte experienŃa indică şi urmările acesteia?

- Sunt urmaş spiritual al paşilor lui Mircea Eliade. L-am ales ca mentor deoarece am văzut în el cercetătorul în ştiinŃe sociale dedicat studiului religiilor la rădăcinile lor. Aşa cum Eliade a ales calea obiectivităŃii cercetării religioase, tot aşa şi eu doresc să contribui cu munca mea de cercetare în acest domeniu. Am ales zamolxianismul modern ca Ńintă. Spre deosebire de Eliade cercetarea mea nu este în domeniul istoriei religiilor ci în religiile vii ale zilei, cazul zamolxianismului modern este cel mai relevant.

- Toate scrierile Domniei Voastre, mă refer la cele de ficŃiune, au o caracteristică dominantă, anume aceea de a transmite idei profunde care au frământat şi încă mai frământă omenirea dar şi un răspuns cât se poate de simplu la aceste veşnice întrebări considerate de mulŃi, mai ales de ştiinŃa oficială, carteziană, drept retorice. AŃi intenŃionat mai mult decât atât? - Prin paleta largă de idei prezente în scrierile de ficŃiune vreau să abordez profunzimile pe care omenirea le-a căutat din toate timpurile. Voi introduce astfel de concepte în codul de legi al zamolxianismului, proiect la care lucrez în prezent. - Cum a prins contur zamolxianismul ca idee şi credinŃă religioasă pentru poporul român?

- Există două surse care au contribuit la „naşterea” proiectului meu. Una este cea hindusă legată de călătoriile mele în India, iar cealaltă este cea a aborigenilor australieni. India m-a învăŃat cum se trăieşte o religie bazată pe legătura simbiotică om-natură. Conceptualizarea religiei aborigenilor în ultimii 20 de ani de către cercetătorii australieni în domeniul religiilor m-a convins că tradiŃia orală religioasă are viitor.

Aplicând aceste două surse la zamolxianismul existent oral în arcul carpatin am ajuns la concluzia că proiectul meu este viabil. Prin urmare noi românii putem conceptualiza o religie care este vie printre noi, rămâne doar să o scoatem la suprafaŃă, aşa cum au procedat cercetătorii credinŃelor aborigenilor australieni. Dacă un astfel de research a dat rezultate în Australia, tot aşa un proiect de renaştere a zamolxianismului va avea succes. Chiar dacă nu sunt eu cel care va face aceasta, vor fi alte generaŃii de cercetători în domeniu. Viitorul este de partea zamolxianismului.

- Cum evaluaŃi (la modul non-idealist, strict realist) şansele zamolxianismului de a prinde rădăcini şi de a evolua ca o religie eficientă?

- Mizez pe raŃiune. Pe de altă parte există „perisabilitatea” religiilor vechi şi naşterea celor noi. Cine ar fi crezut în vremea antichităŃii că o religie precum a fost cea egipteană veche va apune? GândiŃi-vă la construcŃiile gigantice, piramide şi temple făcute pt. a dăinui o veşnicie. Şi cu toate acestea religia vechilor egipteni a apus.


24

Astăzi, în epoca tehnologiilor avansate, suntem încă impresionaŃi de spiritul religios care a animat pe acei oameni când au construit acele splendori. Nu putem spune despre ei decât că erau profund dedicaŃi venerării zeilor lor.

Tot astfel se va întâmpla şi cu religiile zilelor noastre, cu precădere cele care nu se adaptează timpurilor. Creştinii de astăzi, în marea lor majoritate, nu pot concepe că într-o zi puternica lor religie va avea soarta celor care în vremelnicia timpului s-au stins. Dacă o religie precum a fost cea a egiptenilor a pierit, cu cea creştină se va întâmpla la fel. Catedralele şi bisericile de astăzi, care sunt ca nişte cutii de chibrituri pe lângă impunătoarele relicve ale egiptenilor antici, vor deveni obiective turistice tot aşa cum sunt astăzi piramidele şi templele Egiptului antic.

Zamolxianismul modern este o religie emergentă, nu una bazată pe idei învechite. Deşi a existat din vremuri imemoriale, forma pe care o ia astăzi este nouă. Tocmai această noutate îi conferă valoarea, dându-i în acelaşi timp şansele pe care le au ideile spirituale noi. Nu ne întoarcem la riturile sacrificiale ale dacilor, ci construim un crez raŃional, bine conceptualizat care să reflecte omul frumos, sufletul real al românului. Nu perpetuăm simplităŃi naive, precum sunt facerea lumii în şapte zile, crearea femeii din coasta lui Adam, păcatul veşnic al femeii, etc. Astfel de idei nu au ce căuta în mintea omului mileniului trei. Primitivismul de idei religioase este în agonie, prin urmare religiile care nu se adaptează la descoperirile ştiinŃei se vor stinge, adepŃii lor vor fi ridiculizaŃi şi marginalizaŃi de către o societate care nu se va mai complace în naivităŃi spirituale anacronice. Trăim vremuri de schimbări profunde la nivelul întregii umanităŃi.

Noi românii avem ceva de spus omenirii privind spiritualitatea noastră ancestrală zamolxiană. Religia populară a românilor este vie şi sănătoasă. Am convingerea fermă că treptat se va contura. Avem marele avantaj că astfel de crezuri de spiritualitate primară a umanităŃii au persistat în arcul carpatin. Ele vor ieşi treptat la suprafaŃă şi vor crea o mare deschidere spirituală printre români. Zamolxianismul va prinde rădăcini pe masură ce oamenii se trezesc treptat la un nou imaginar religios.

- Care credeŃi că sunt pârghiile prin care ideea Domniei Voastre şi dorinŃa sinceră de a conceptualiza o religie eficientă, vindecătoare (pe toate planurile) unui popor, ar putea deveni funcŃionale?

- ViaŃa însăşi este cea care va propulsa zamolxianismul. MenŃionez că eu nu sunt întemeietor de religie, nu sunt profet, ci un cercetător în domeniul social. Am creat deja o direcŃionare de idei spirituale zamolxiene compatibile cu mileniul trei prin cele trei interviuri despre zamolxianismul modern. Ele sunt la dispoziŃia publicului pe internet. Poporul român se poate vindeca treptat de durerea în care îl menŃine religia anacronică. Desigur că cei care doresc să-şi menŃină dogmele sunt liberi să o facă. Nu intenŃionez să convertesc pe nimeni la nimic, fac cercetarea zamolxianismului modern existent în sânul poporului român şi o voi face publică în viitor. Tot astfel ar putea face oricare cercetător al religiei populare a românilor.


25

- Care a fost, în opinia Domniei Voastre, rolul Indiei (al călătoriilor şi căutărilor spirituale în acest univers al filosofiei universale) în conturarea neo-zamolxianismului ca doctrină?

- Aşa cum am menŃionat mai sus India mi-a furnizat dovada că un univers religios bazat pe simbioza om-natură este viabil. Este exact cazul zamolxianismului modern în care omul este înfrăŃit cu natura. Sunt mari frumuseŃi în astfel de idei, omul zamolxian se regăseşte în parteneriat existenŃial cu mediul natural, nu este un exploatator nemilos al lui. Doctrinele bazate pe stăpânirea naturii de către om, ideea că Dumenzeu i-a dat omului în stăpânire vieŃuitoarele şi natura, sunt anacronice şi falimentare. PriviŃi la exploatarea nemiloasă a mediului, la faptul cum ne tăiem singuri creanga de sub picioare. Zamolxianisul modern exprimă sufletul frumos al românului, care pe un picior de plai vieŃuieşte simbiotic cu natura, nu este un exploatator doctrinar religios al ei. Aceste idei pot părea naive, dar ele constituie un adevăr care în viitor ar putea schimba orientarea întregii economii mondiale care în prezent, supusă crizelor şi zvâcnirilor nesănătoase, se cutremură din temelii. O nouă bază religioasă predispune la noi valenŃe economice.

În India, în hinduism, există o astfel de înfrăŃire spirituală. MunŃii, pădurile, apele, marea, sunt privite ca având spirite. Tot astfel şi în zamolxianism zânele, personificarea frumuseŃiilor naturii au spirite care se manifestă. Avem astfel zâna florilor, zână pădurii, zână apelor, zâna munŃilor, etc. Astfel de idei le-am zugravit în cartea mea recentă Pe calea lui Zamolxe: Trezirea străbunilor, existentă pe internet sub formă electronică. Prin urmare India a avut un rol esenŃial la proiectul meu de renaştere a zamolxianismului.

- SunteŃi conştient de faptul că multă lume vede în spatele ideii Domniei Voastre de a da o nouă religie unui popor, specifică trăsăturilor de caracter ale acestuia (văzut ca o fiinŃă „colectivă”, dacă pot să mă exprim aşa), o influenŃă ocultă, destabilizatoare. Ce le răspundeŃi „suspicioşilor”?

- Destabilizarea este intrinsecă în creştinism. Religiile sunt fructe ale imaginarului minŃii umane, care fiind mai mult sau mai puŃin echilibrată, ajunge la dogme care rănesc şi dor. Zamolxianismul modern se doreşte stabilizator al instabilităŃii spirituale. Afirm cu convingere faptul că eu nu dau o nouă religie unui popor, ci o conceptualizez din frumuseŃea sufletului poporului român. Nici nu intenŃionez de a-i satisface pe suspicioşii care pot crede ce vor. Nu intenŃionez de a-i mulŃumi de unii şi supăra pe alŃii. Pur şi simplu conceptualizez spiritualitatea colectivă a românilor, cea care este diferită de ideile creştine, cea autohtonă bazată pe faptul că Dumnezeu este un zeu.

Oamenii se pot raporta la spiritualitate cum doresc, ei pot urma liberi ceea ce cred, să se închine la cine vor, nimeni nu le va lua obiectul venerării. Prin urmare toŃi sunt liberi să-şi urmeze imaginarul personal, fie că se numeşte Iisus, sau Buddha, sau Iehova, sau Zamolxe. Suntem liberi să credem în imaginile noastre despre Dumnezeu. Dar calitatea acestui imaginar conteaza pentru om. Una este ca omul să iasă vesel de la adunarea religioasă, alta este să fie în lacrimi. Dacă tot avem o


26

înclinaŃie naturală către căutarea lui Dumnezeu eu personal prefer să-l găsesc în frumuseŃea naturii, în zânele care mă încântă cu frumuseŃea lor, nu în jalea morŃii cuiva sau a suferinŃei altcuiva cu scopul salvării sufletului. Prefer să fac din viaŃa pe care mi-a dat-o zeul Dumnezeu Zamolxe o bucurie. Acesta este zamolxianismul modern, credinŃă sufletului omului frumos, vesel, încrezător în viitor, harnic şi cinstit în munca lui. Acesta este românul care se trage din filonul spiritual al geto-dacilor, străbunii nostri.

- AŃi încercat să anticipaŃi reacŃia oficialităŃilor „spirituale”, religioase ale Ńării, ale acestui popor de pretutindeni cu privire la lansarea ideilor îndrăzneŃe ale Domniei Voastre?

- Anticipările mele se confirmă. Ca popor suntem într-o criză spirituală de proporŃii. łara este asaltată cu tot felul de grupări spirituale care îşi propun să ne salveze. Dar dacă propăvăduitorii multor grupări religioase sunt liberi să-şi expună crezurile lor, de ce oare nu o pot face şi cei care cred în filonul nostru ancestral? Vă repet că eu nu sunt printre cei care lansează o religie nouă, ci cercetez şi scot la suprafaŃă pe cea autohtonă românilor. În viitor vor apare şi persoane care au rol sacerdotal de promovare a zamolxianismului. Eu sunt un simplu cercetător în domeniul social, dar clerul zamolxian va prelua sarcina de a face cunoscută frumuseŃea religiei populare a românilor. Rolul meu nu este sacerdotal, nu am funcŃii religioase, nu am titluri spirituale, sunt un om care crede la nivel personal în valoarea religiei populare a românilor, prin libertatea mea de exprimare religioasă. Cred în Zamolxe, ca zeu mântuitor, ca exemplu paradigmatic de om simplu care a atins salvarea sufletului prin înŃelepciune. Sunt un zamolxian modern.

Cât despre reacŃia oficialităŃilor „spirituale”, religioase ale Ńării, aşa cum spuneŃi, acest aspect nu mă deranjează deloc. Oamenii pot reacŃiona cum doresc la noutatea renaşterii zamolxianismului, religia străbunilor românilor. Desigur că vor apare reacŃii care susŃin interesele economice ale clerului religios care trăieşte din promovarea ideilor religioase şi menŃinerea lor. Util de menŃionat este faptul că în această epocă modernă a revoluŃiei în comunicaŃii oamenii au ocazia să afle ceea ce se întâmplă de veacuri prin unele aşezăminte zise „spirituale”, facerea publică a exploatării credulităŃii şi naivităŃii oamenilor. Cele întâmplate la Tanacu şi Căldăruşani ne pun serios pe gânduri. OficialităŃilor „spirituale”, religioase ale Ńării, despre care vorbiŃi, să se ocupe mai degrabă de rezolvarea acestor fapte grave.

- Nu vă simŃiŃi în pericol încercând să lansaŃi şi să acreditaŃi astfel de idei?

- Nu cred că sunt în pericol, deşi creştinismul a produs de-a lungul istoriei un fanatism crunt. De curând am vizitat muzeul din Deva, cel de la poalele cetăŃii. Am văzut acolo statuile antice decapitate de creştini atunci când au devenit dominanŃi în arealul civilizaŃiei greco-romane. Realitate unor astfel de idei despre salvare şi Dumnezeu este crudă. Din fericire instituŃiile religioase de astăzi sunt marginalizate de societatea civilă, dar dacă ar avea putere, aşa cum s-a întâmplat pe vremea


27

inchiziŃiei, ne-ar jupui de vii. Explozia informaŃională ne relevă adevărata faŃă a religiilor intolerante.

- Nu credeŃi că ideile pe care le lansaŃi depăşesc cu mult puterea de înŃelegere a marii majorităŃi a oamenilor cărora le transmiteŃi? CredeŃi în „somnul cel de moarte” al acestui popor în care l-au „adâncit barbarii de tirani?” CredeŃi că va veni vreodată „deşteptarea?”

- GeneraŃiile mai vechi înŃeleg mai greu ce înseamnă frumosul într-o religie. Dar tinerii sunt receptivi, ei realizează că religia îl serveşte pe om, nu invers. Ideile noi în religie se consolidează încet în timp. Cât despre „somnul cel de moarte” al poporului român, ziua trezirii la o nouă spiritualitate a sosit. Iar „barbarii de tirani” vor constata că românul gândeşte, se deşteaptă, nu mai acceptă dogma, sacrificiul şi durerea în această viaŃă. Am încredere şi sunt optimist că poporul român se trezeşte din somnul ignoranŃei spirituale. Îi doresc numai bine.

- MulŃumindu-vă pentru amabilitatea de a-mi fi acordat din timpul Domniei Voastre atât la Bucureşti, în splendidul Herăstrău, cât şi în corespondenŃa noastră ulterioară dar şi pentru oferirea cărŃilor semnate de Dumneavoastră, vă rog să acceptaŃi toată stima şi aprecierea mea pentru preocupările de excepŃie pe care le aveŃi.

Interviu realizat de Oana Dugan

Căluşarii

RENASTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRABUNILOR ROMANILOR - Interviuri

Documents

Transcript of RENASTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRABUNILOR ROMANILOR - Interviuri