Religiile Lumii-referat

26
Religiile lumii Islamul. Budismul. Daoismul. Confucianismul. Şintoismul. Iudaismul ~Delumeau, Jean. Religiile lumi. Bucureşti: Editura Humanitas, 1993. ~ Islamul „Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Dumnezeu si că Mahomed este trimisul său." Aderarea la islam se reduce la această profesiune de credință. Toţi adepții islamului vor fi într-adevăr de acord cu faptul că nu mai trebuie îndeplinită nici o altă cerință pentru ca aproapelui lor să-i fie recunoscută apartenența la comunitatea musulmanilor: această vocabulă („musulmani") vine de la muslimun, plural de la mustim, 1

description

Religiile Lumii-referat despre religiile lumii

Transcript of Religiile Lumii-referat

Religiile lumii

Religiile lumii

Islamul. Budismul. Daoismul. Confucianismul.

intoismul. Iudaismul

~Delumeau, Jean. Religiile lumi. Bucureti: Editura Humanitas, 1993. ~ Islamul

Mrturisesc c nu exist dumnezeu afar de Dumnezeu si c Mahomed este trimisul su." Aderarea la islam se reduce la aceast profesiune de credin. Toi adepii islamului vor fi ntr-adevr de acord cu faptul c nu mai trebuie ndeplinit nici o alt cerin pentru ca aproapelui lor s-i fie recunoscut apartenena la comunitatea musulmanilor: aceast vocabul (musulmani") vine de la muslimun, plural de la mustim, singular care a fost reinut de ctre anglofoni si care este participiul activ al verbului aslama, specializat n araba modern pentru sensul de a deveni musulman", a se converti la islam". A devenit un loc comun a da ca sens etimologic al lui aslama a se supune" si, prin urmare, a spune c mustim nseamn literalmente supus" [lui Dumnezeu].

A nega unicitatea lui Dumnezeu nseamn a-1 nega pe Dumnezeu si acesta

este pcatul de neiertat: Dumnezeu nu iart celuia ce pune n rnd cu El o fiin afar de aceasta, nsiart cui voieste" (4,51). Acest pcat nu constituie doar o impietate: este o nclcare a adevrului, a logicii, care impune mrturisirea existenei lui Dumnezeu si a unicitii sale. Este totodat un pcat insidios, mpotriva cruia este pe ct de dificil, pe att de necesar luarea tuturor msurilor de precauie" (taqw, etimologic aciunea de a se pzi", este termenul utilizat cel mai curent n Coran pentru a desemna noiunea de pietate). Coranul respinge astfel argumentaia celor care si bazeaz scepticismul pe absena minunilor. Nu numai c Dumnezeu este capabil s-si ncredineze mesajul cui voieste, dar el a si trimis numai mesageri care, ca toi semenii lor, mnnc mncare si umbl prin piee.

Scindarea n trei ramuri care a avut loc o dat cu marea schism din anii 655-661, pe care istoriografia musulman o numeste Marea discordie", st la originea actualei repartizri geografice a musulmanilor: sunnii (90% dintre musulmani), kharijii (0,2%) si sinii (9,8%), dintre care majoritatea (80%) se afl n Iran. Din aceste ramuri principale deriv diferitele subramuri cu denumirea lor actual; n total, aproximativ douzeci de subramuri aprute la diverse date, ntre care unele foarte recente snt reprezentate n zilele noastre n mod inegal n diferite regiuni ale lumii.

n mod obisnuit, religiei islamice i se atribuie patru izvoare" sau fundamente": Coranul, tradiia Profetului, consensul si reflecia.

Primele dou izvoare snt Scripturile", ntre care musulmanul distinge n mod absolut Coranul, textul revelaiei transmise Profetului, de Sunna, termen tradus n general prin Tradiie" (etimologic: Conduita" Profetului, asa cum o stabileste si o relateaz Tradiia). Aceasta din urm cuprinde hadth (literal, vorbele", spusele") si faptele Profetului.

Coranul reprezint integralitatea a ceea ce musulmanul consider a fi fcut obiectul unei revelaii pentru Profet. Nu este o culegere despre ceea ce a fcut sau a spus Profetul, sub imperiul unei revelaii divine. Asemenea culegeri exist, separat de Coran: este vorba despre hadith. Ele constituie o alt surs, sau fundament, a dogmei si Legii, care nu se confund cu prima. Acelasi lucru n privina mrturiei de credin, unde menionarea numelui de Mahomed, cruia i se altur rolul su de mesager, nu constituie un ndemn la a-1 diviniza; grija plin de respect cu care snt culese bucile de hadith nu las loc confuziei ntre vorbirea profetic si revelaia divin.

Rugciunea (salat) este n acelasi timp si un ritual, prescris conform unui calendar si unui orar precise, ndeplinit prin anumite gesturi. Exist si alte forme de a se ruga lui Dumnezeu: du'' (invocaie), dhikr (evocare), tahajjud (veghe), ibtihl (imploraie), care snt cele mai cunoscute. Ca prescripie canonic, rugciunea (salt) este primit la ore stabilite: Rugciunea este ornduit celor credinciosi pentru timpuri hotrte"(4, 104).27 Momentele prescrise pentru rugciune snt cinci pe zi. Ele nu snt ore fixe, ci etape ale miscrii soarelui: n zori (subli), miezul zilei (dhuhr), intervalul dintre prnz si apusul soarelui ('asr), apusul soarelui (maghrib) si intervalul de timp care ncepe cu dispariia ultimelor licriri ale crepusculului ('ish'). Curenia este, desigur, o condiie a rugciunii rituale (salt): curenia corpului celui care se roag (nu numai a prilor prevzute de wu^u"), curenia hainelor, a locului de rugciune.

Budismul

Diviziunea cea mai evident si cea mai cunoscut de marele public este cea care opune Marele Vehicul Micului Vehicul, n sanscrit mahyna, respectiv hinayna. Acest ultim cuvnt este o denumire peiorativ care a fost generalizat de ctre susintorii Marelui Vehicul: trebuie s preferm n locul ei termenii din limba pali, limba canonului Theravda, sau Doctrina celor btrni", si theravdin, susintor al doctrinei celor btrni", prin care se autodesemneaz clugrii.

Buddha Skyamuni mprtsea ntr-o mare msur viziunea despre lume care domina n India n epoca sa. Buddha nu se ndoia, la fel ca si ceilali gnditori ai Indiei, nici de existena unei ordini care susine lumea la toate nivelurile sale, dharma (cu-vnt care are aceeasi rdcin cu latinescul firmus, firmameri), temeiul realitii: aciunea de a-i nva pe alii despre ea, ceea ce nsenina o oglindire fidel a ei, primea acelasi nume. Dharma este deci n acelasi timp realitatea, discursul despre realitate, elementele realitii fenomenale care trebuie depsite si conduita de urmat pentru a reusi aceast depsire. Buddha accepta de asemenea si ansamblul cosmogoniei indiene, reprezentarea ei elaborat a lumilor umane si divine, ns doctrina lui nu atribuie nici un loc revelaiei vedice ca atare.

Conform lui Buddha, cele patru nobile adevruri sunt: adevarul despre durere (duhkha); adevarul despre originea durerii; adevarul despre inlaturare; adevarul despre cale.

Tradiia este de asemenea unanim cu privire la titlul fiecruia dintre cosuri" -

ntreitul cos-: cosul textelor sutra; cosul textelor vinaya sau al discilpinei monastice; cosul textelor abhidarma. Potrivit textului Maha-Kammavibhanga-sutta, exist trei tipuri de kamma:

kamma comise n viaa prezent, ale cror rezultate snt limitate la aceast via.Dac aceste kamma nu gsesc prilejul de a da rezultate naintea morii autorului, energia lor potenial devine nul si neavenit;

kamma care dau rezultate nu n viaa prezent a autorului lor, ci numai n viaa urmtoare a acestuia (upapajjavedanya); dac ele nu gsesc prilejul s dea rezultate n timpul vieii urmtoare a autorului, energia lor potenial devine nul si neavenit;

kamma foarte puternice, care dau rezultate n orice moment favorabil din oricare via viitoare din samsra; ele au efect nedefinit (aparpariyavedanya), pn cnd autorul lor atinge parinibbna.

n China asistm la crearea de institute de studii budiste unde snt formai clugri, iar practicile populare precum pelerinajele s-au reluat ntr-o manier impresionant; ele snt de altminteri inspirate adesea de aceeasi cutare a profiturilor lumesti sau a puterilor magice pe care o regsim de-a lungul ntregii istorii. Se public din ce n ce mai multe cri de erudiie si de vulgarizare, fr a mai pomeni tratatele de art si de arheologie unde religiei indiene i se red locul su corect n dezvoltarea artei chineze. Numrul sporit de contacte dintre clugrii chinezi si japonezi prevesteste de asemenea o propagare a dharmei n sens invers, asa cum se produsese deja n deceniile de la nceputul acestui secol. Daoismul

Din mai multe motive, daoismul este o religie a misterelor. Iat o credin popular, dar care posed o lung si important tradiie scris si savanta. Textele sale cunosc o foarte larg rspndire, dar ea pstreaz o dimensiune iniiatic datorit transmiterii orale. n popor, Nemuritorii" snt obiectul unui cult fervent. Acestia snt marile figuri legendare sau istorice ale daoismului, Btrnul Maestru (Lao Zi), Stpnul ceresc (Shang Di), spiritele munilor sacri si un ntreg sobor de sfini populari, brbai si femei, ale cror legende miraculoase alimenteaz dintotdeauna teatrul si romanele.

Daoismul propune inca din start un paradox: toti oamenii l cunosc pe Dao (Calea) si totusi nimeni nu-1 cunoaste. Poate fi socotit mama Cerului si a pmntului. Eu nu i stiu numele, de aceea Dao i spun [...] Dao si urmeaz propria natur." (Dao De Jing, 25). Cale natural a lucrurilor, proces spontan (astfel, prin sine nsusi", 2/. rari), Calea procesul care se manifest prin transformrile perpetue ale universului este, prin definiie, de nedefinit. Ea nu poate fi perceput dect n aspectele sale, acestea fiind evident infinite. Dao De Jing descrie haosul primordial ca pe o vast sfer, o matrice, sau un burduf, care conine n snul su tot universul ntr-o stare difuz, potenial si nedifereniat. Acest talmes-balmes (hun dun) este constituit din energii n stare de amestec: suflurile vitale (qi) nc nedifereniate care, ui momentul creaiei, se despart pentru a forma cele zece mii de lucruri". Matricea original si etern este ns supus aciunii spontane i ciclice a lui Dao. Ajuns la maturitate, ea se deschide, elibernd energii coninute care se mprstie si se separ. Suflurile rarefiate si transparente urc pentru a forma cerul; suflurile dense si opace coboar pentru a deveni pmntul. O dat stabilit aceast polaritate, energiile lor difereniate se nnoad si se unesc n centru, acesta devenind o a treia modalitate. Din aceste trei modaliti se nasc entiti compozite, cele zece mii de lucruri".

Formarea cerului si a pmntului face s apar dualitatea. Totusi n gndirea daoist, cerul si pmntul nu constituie dou zone distincte, una locuit exclusiv de zei si cealalt de oameni si demoni, ca n attea mitologii vechi. Ele nu snt dect manifestrile a dou modaliti de energii cosmice, schimbtoare si n continu interaciune. Imediat ce este stabilit, dualitatea primordial se mpreuneaz pentru a produce o a treia modalitate: Centrul. Aceast trinitate este conceput, de daoismul Antichitii, ca Marele Unu (Taiji) care slsluieste n Steaua Polar. Acest Mare unu este un zeu, chiar dac nu n sensul obisnuit al cuvntului, cci Taiji nu are nici istorie nici mitologie. Nefiind el nsusi un zeu revelat, el nu face nici o revelaie. Este calificat drept adevrat" (zhen) prin referire la dimensiunea haotic din care provine n mod direct. Reprezentare foarte abstract, el este ipostaza, n aceasta lume, a aciunii sau puterii lui Dao (De).

Conform legendei, primul daoist a fost Lao Zi, n traducere literal: Btrinul Maestru". Se spune c ar fi fost arhivar si astronom la curtea regilor din dinastia Zhou, n secolul al V-lea naintea erei noastre, c a avut discipoli, dar nu le-a transmis adevrata lui nvtur. Doar la sfrsitul vieii, n drum spre apus, pe chd se ndrepta ctre mpria morii si a haosului, Lao Zi a fost recunoscut ca adevrat nelept de ctre paznicul trecerii pus de straj la intrarea n lumea de dincolo. Acesta 1-a obligat pe Lao Zi sa-i lase testamentul su spiritual: Dao De Jing. Cuvintele lui Lao Zi au fost mai nti transmise oral: Zhuang Zi (Maestrul Zhuang), marele mistic din secolul al IV-lea .e.n. Regsirea originii lucrurilor, a izvoarelor vieii; retrirea crerii univer-lui a unitii fundamentale a tuturor fiinelor: calea Btrnului Maestru . sta ntr-o ntoarcere n sine nsusi. Aceast nvtur este cea a trupu-' lui Dao" (Dao ti) sau a devenirii trup cu Dao" (ti Dao) si se reg-ste n mitul lui Lao Zi ca fiin primordial.

Nu devii daoist; daoist esti, uneori fr s-i dai seama. Religia, scria Marcel Granet vorbind despre Daoism , nu a devenit niciodat n China o funcie diferit de activitatea social. Ea cuprinde viaa ntreag: regimul alimentar, organizarea habitatului, sistematizarea cetilor (cartiere regrupate n jurul templelor), timpii vieii (nasterea, cstoria, decesul), crizele vieii, calendarul agricol, srbtorile, mestesugurile si comerul (prin intermediul asociaiilor si corporaiilor), alianele religioase si naionale, precum si artele si tehnicile (printre care medicina), literatura, filozofia, mistica.

Riturile se desfsoar ntrun spaiu nchis, interzis muritorilor de rnd. Comunitatea si deleag btrnii n numr de cinci pentru a participa si a prezenta ofranda" n numele ei. n plus, fiecare familie este reprezentat de o lamp care arde n permanen pe altar. Foarte adesea, familiile aduc si statuetele sfinilor din altarul lor domestic n interiorul ariei sacre, pentru a putea beneficia, prin intermediul lor, de influenele faste generate de marea srbtoare.

Riturile ntunecate, cele de doliu si pentru mntuirea sufletului, sunt pentru familiile numeroase. Serviciile dureaz ntre o jumtate de zi si trei zile si se repet n principiu de sapte ori naintea nmormntarii si serviciile pure, cele de doliu se compun dintr-o multitudine de ritualu distincte. Dar, spre deosebire de riturile pure, riturile ntunecate snt cel brae la particulari, ntr-o cldire provizorie ridicata n acest scop. Confucianismul

Confucianismul nu opune practici de cult care dovedesc adevrata credin altora considerate pgne, el opune formele corecte de cult, rnduite conform ordinii sociale, celor deczute, care corup ordinea social. Cultele budiste si daoiste pot s se integreze practicile confucianiste fr s socheze pe nimeni, din moment ce nu snt sectare; ceea ce face atunci s fie condamnate ca disolute, deoarece atenteaz la omogenitatea societii. Nimic nu demonstreaz mai bine c tradiia canonic pe care se sprijin confucianismul este o tradiie fr teologie, atunci ce are ea religios? Rspunsul nu poate fi dat dect prin analiza acestei singulariti a confucianismului: vitalitatea unui cult cu totul separat de orice nrdcinare teologic.

Teoria confucianist a riturilor se articuleaz pe trei principii. Primul este acela c riturile, acte pur formale, constituie forme vide n care este de ajuns s fie turnate, ca s zicem asa, conduitele reale, pentru ca acestea s se ndrepte ipsofacto n direcia cea buna. Este ceea ce autorii chinezi ilustreaz printr-un joc de cuvinte preluat din Yi jing (Clasica divinaiei) care apropie metaforic riturile (li) de nclminte (li): riturile snt nclrile conduitei morale, cele care ndrum pasii spre bine n mod neabtut. Astfel, prin punerea la punct a riturilor instituionale (n limba chinez li se spune rituri canonice"), ritualismul elaboreaz formele rituale ale diverselor ceremonii concepute pentru a reprezenta paradigmele simbolice ale comportamentelor pe care trebuie s le respecte, n toate marile mprejurri ale vieii, fiecare membru al corpului social n raport cu ceilali, conform poziiei, funciilor si rspunderilor fiecruia.

n ceea ce priveste omul, cultul principal este cultul strmosilor, Cet mai important dintre toate pentru ritualism, chiar dac aceste ceremonii nu ating mreia sacrificiului fcut cerului. ntr-adevr, cultul strmosii0r constituie armtura ritual a organizrii sociale. n China preimperial* Pe aceast armtur se sprijinea feudalitatea. Numai sefii caselor senioriale erau abilitai s nchine un cult, mai departe de strbunic, fondatorului stir-pei lor.

Pentru confucianism morala nu nseamn o colectie de precepte, ci descoperirea sensului fiintei n strfundurile acesteia, n solidaritate, din aproape n aproape, cu ntreaga omenire si chiar cu universul ntreg. n procesul acestei descoperiri, virtutea care actioneaz este sinceritatea (cheng), pe care neoconfucianismul o substituie n practic celei din care confucianismul vechi fcea virtutea centrului (a elementului pmnt): virtutea probitii (xin). Probitatea este virtutea central a raporturilor sociale.

Popularizarea riturilor canonice a apropiat confucianismul de budism si de daoismul popular si a antrenat mbinarea celor trei religii ntr-un sincretism ce contopea toate practicile. Prin ritualism, confucianismul procur moralitii suportul unei ncadrri formale.

intoismul

intoismulsaushinto() estereligia tradiionalaJaponieii o fostreligie de stata acestei ri. Fiind o religiepoliteist, implic venerarea unor zei numiikami(). Mulikamisunt diviniti locale i pot reprezentaspiritesaugeniiale unor anumite zone geografice, ns exist i unii zei care personific monumente sau procese naturale majore: de exemplu,Amaterasu,zeia soarelui, sauMuntele Fuji. Shinto este un sistem de credineanimist. Cuvntul Shinto este format prin alturarea a dou caractere japoneze (Kanji): "" (shin), nsemnnd zei sau spirite (cnd este singur, caracterul se citetekami) i "" (t), nsemnnd drum, calefilozofic(acelai caracter se folosete nscrierea chinezpentru cuvntulTao). Astfel,Shintose traduce prinCalea zeilor.Dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial, intoismul i-a pierdut statutul de religie de stat a Japoniei. Dei cteva nvturi i practici intoiste au devenit proeminente n timpul rzboiului, ele nu mai sunt acum transmise generaiilor urmtoare, n timp ce altele cum ar fiomikuji(ghicirea destinului) i tradiiile deAnul Noupersist i n ziua de astzi.

Exist o mulime de teorii privind originea strmoilor populaiei japoneze actuale. Majoritatea savanilor sunt de acord c a avut loc o migrare dinspreAsia de Est(China,Coreea),Asia CentraliIndonezia. Cu toate acestea nu exist un consens n legtur cu locul de apariie a religiei intoiste. Naionalitii susin c intoismul a aprut cu mult timp nainte, n timpul EreiJomon. Alii sunt de prere c a aprut n perioada Yayoi (300 .Hr.-200 d.Hr.) ca un rezultat al migraiei populaiilor chineze i coreene care au adus cu ele ritualuri agricole i ceremoniiamanice. Civa savani postuleaz c intoismul, aa cum este el neles astzi, nici mcar nu a existat n acea perioad i c n acel context istoric era vorba mai degrab de o simplvenerare de kami.Primele ceremonii religioase se ineau afar n pduri sau lng pietre sacre (Iwakura). Nu exista nici o reprezentare a zeilor kami pentru c ei erau considerai puri, fr form. Dup rspndireabudismuluin secolul al VI-lea, s-a transmis ideea de a construi "case" pentru zei i astfel au aprut n Japonia primele sanctuare. Despre cele mai vechi dintre acestea se crede c au fost construite laIzumo(659) iIse(690).

n ultimele secole .Hr., fiecare trib avea propria grupare de zei. Cu toate acestea, odat cu creterea puterii Regatului Yamato, n jurul secolelor al III-lea - al V-lea d.Hr., zeitile ancestrale aleFamiliei Imperialeau devenit predominante n cadrul societii. Rezultatul a fost mitologizarea criiKojiki(Cronica faptelor antice,712), n care se proclama c linia imperial era descendent din nsi zeia soarelui. O alt scriere japonez antic,Nihon Shoki(Cronicile Japoniei,720) prezint mai obiectiv concepiile n legtur cu urmaiizeieiAmaterasu.

Iudaismul

n secolul al X-lea, Saadia Gaon a scris prima lucrare de teologie a iudaismului rabinic, Cartea credinelor si a prerilor (n arab Kitab al-Amnat wal-l 'tiqadat, n ebraic Sefer emunot wede'ot): el nu s-a mai inspirat exclusiv din sursele rabinice strvechi, ci si din ideile filozofilor contemporani.

Evenimentele care au ntemeiat iudaismul s-au petrecut n perioada antic. Biblia istoriseste n amnunt iesirea din Egipt, druirea Torei ctre vechii evrei, cucerirea rii Sfinte si construirea Templului; ea relateaz si distrugerea Templului din Ierusalim, exilul si captivitatea din Babilonia, rentoarcerea sub conducerea lui Ezdra si a lui Neemia, reconstruirea Templului si a doua distrugere a acestuia de ctre Titus. Aceast catastrofa a transformat iudaismul care, sub presiunea istoriei, a fost nevoit s abandoneze cultul sacrificial si s instituie cele trei rugciuni zilnice (dimineaa, dup-amiaza si n amurg). A aprut clasa rabinilor si a discipolilor nvailor (Talmide Hahamim), care i-a nlturat curnd pe reprezentanii castei sacerdotale. Rabinii deveneau responsabilii

religiosi; monopolul lor va rmne aproape de necontestat pn la ntemeierea statului Israel. Era diasporei ncepe n anul 70, dup cea de-a doua distrugere a Templului. Exilul avea s dureze cam 1880 de ani si ia sfrsit cel puin oficial o dat cu ntemeierea statului Israel, n 1948. La aceast data iudaismul nu mai este o organizare politic, ci un edificiu religios, trecut sub controlul exclusiv al clasei rabinice.

Marile texte ale traditiei:

Midras (de la verbul li-dros, a interpreta", a face exegez"). Midras desemneaz exegeza homiletic, adic aceea a doctorilor Talmudului. Midras acoper, ca s spunem asa, perioada dintre secolele al IV-lea si al V-lea si pn n secolul al Xll-lea, data compilrii finale a ultimului Midras din Yemen.

Misna (de la verbul li-snot, a repeta", a studia sau a elabora o doctrin"), ntr-adevr, Misna are nelesul de doctrin" n literatura rabinic. n Talmud, Misna constituie lemma, adic pasajul care urmeaz s fie interpretat.

Talmud (de la verbul, li-lmod, a nva", a studia"). Talmud este ceea ce se nva si se studiaz. n religia evreiasc Talmudul, sau literatura talmudic, a devenit echivalentul ansamblului tradiiei orale. O pagin a Talmudului se prezint astfel: o parte din Misna este comentat de ctre rabini (n general, n aramaic). Aceast parte interpretativ propriu-zis se numeste Ghemara, n opoziie cu Misna. Ansamblul acestor dou pri d tocmai noiunea de 7a/-mudm sens restrns. ntr-un neles mai larg,

Talmud nseamn studiul riguros al Torei. Talmudul din Babilon a fost ncheiat n anul 500 d.Cr.

Tora (de la le-horot, nvtur"). Tora este deci nvtur. n sens strict religios, prin acest termen se neleg cele 24 de cri ale canonului biblic. Termenul se foloseste uneori pentru a desemna numai Pentateuhul. Exist o Tora scris si o Tora oral, aceea care a fost consemnat n ansamblul reprezentat de Talmud si Midras.

Evreii n-au respins niciodat aceste temelii ale iudaismului care snt providena si dreptatea divin. Acela care neag providena lui Dumnezeu asupra oamenilor se face, dup cum spune Talmudul, vinovat de blasfemie (este apicoros, adic un epicurian). Doctrina rabinic este c Dumnezeu are ntotdeauna dreptate, c el nu poate crea inechitate si c noi, fiind fiine omenesti, nu posedm calitile necesare pentru a-i judeca aciunile. Cteodat el stie ceea ce noi nu stim si atunci nu sntem n stare s distingem ct de ntemeiate snt actele sale. Alteori el hotrste s ne pedepseasc aici, pe pmnt, spre a ne rsplti mai bine n viaa de apoi. Si dac vedem oamenii ri bucurndu-se de fericire si trind n bogie, asta se ntmpl pentru c Dumnezeu a preferat s-i lase s trag foloase din faptele lor lumesti, spre a-i pedepsi cu severitatea cuvenit n lumea de dincolo. Cabalistii afirmau c exist niveluri n care Divinitatea se reveleaz n funcie de o anumit stare corespunznd unui eon determinat, si anume o vrst a lumii. Asa se nfisa, n esen, viziunea lor despre lume, cunoscut sub numele de doctrin sefirotic. Cabala, care se voia o fizic (poetic), dar si o metafizic, socotea fiinele vii drept membri ai cosmosului. nsusi faptul c s-au dat nume acestor sefirot si c li s-a atribuit o simbolistic centrat pe poporul lui Israel ddea acum evreului chinuit si persecutat n mediul crestin impresia c exist si pentru el un loc pe lumea asta si c se afl n legtur directa" cu realitile superioare. Prin rugciunea sa, de care societatea crestin fcea haz, prin kawana (intenia profund a celui care se roag) si prin practicarea unor mivot (porunci biblice), pe care lumea Ie taxa drept nebunie sau inepie, evreul avea n sfrsit un spaiu de libertate, ntr-o societate european intolerant. Iudeitatea nu mai semna cu un obiect oarecare plasat ntr-un univers crestin dusmnos: evreul se regsea ntr-un cosmos care avea o nfisare tot att de evreiasc precum avea si el nsusi! De aici senzaia profund de liniste pe care cabala o inspira sufletului evreiesc.

Relaia care l leag pe Dumnezeu de poporul su Israel este de natur afectiv. n liturghia evreiasc Dumnezeu este regele universului, dar este si printele milostiv, acela care accepta ntoarcerea fiilor si care se pociesc. Tora surs si condiie a alegerii lui Israel este cea care constituie temelia unei asemenea relaii ntre Dumnezeu si omul evreu. Pentru a nelege relaia evreului cucernic cu Tora sa aceast lege pentru care a ndurat attea suferine, batjocuri si uneori chiar persecuii trebuie evocat instituia rabinic numit Simhat Tora (bucuria n sau prin Tora). Evreul a vrut s transforme n motiv de bucurie aceast surs care pare a fi cauza attor suferine; Midras vorbeste despre Tora ca despre fiica Domnului, devenit logodnica lui Israel. S nu ne temem de cuvinte, aceast relaie este ca s spunem asa de ordin carnal. Tora reglementeaz viaa evreului n fiecare clip, ea d sens existenei sale. Evreii au elaborat i tratatul talmudic Sabat, care enumera cele 39 de principii de munc interzise n aceast zi.

Iertarea divin si cina omeneasc sincer merg mn n mn. n tradiia evreiasc nu exist nici o situaie n care s fi fost refuzat iertarea vreunui om care s-a cit sincer. Evreii au trecut de la cultul sacrificial la cultul sinagogal n urma unui foarte lung proces. Aceast evoluie a conferit iudaismului rabinic aspectul su actual. n Pentateuh figureaz cteva indicaii pe care vechii rabini le-au interpretat ca fiind trimiteri mai mult sau mai puin clare spre rugciune.

PAGE 16