Republica Moldova și-a căpătat independența la data de 27 august 1991, odată cu anul

dezmembrării Uniunii Sovietice. Au urmat ani grei de scădere a nivelului de trai și declin

economic. Moldova a încercat să fructifice relații multilaterale atât cu Federația Rusă, UE și

SUA, și nu a urmat modelul statelor Baltice, care au fost interesate de la bun început de aderarea

și integrarea în Uniunea Europeană. Primul pas în relațiile dintre Moldova și UE a fost

negocierea în anul 1994 a Acordului de Parteneriat și Cooperare (APC) și a înlocuit

Acordul Uniunii Europene cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în 1989, moștenit și de

Moldova. APC este un acord juridic, care stabilește referințele foarte generale cu privire la

respectarea valorilor democratice și a drepturilor omului. Acordul de Parteneriat și Cooperare

a fost negociat în 1994 și a intrat în vigoare abia în iulie 1998 pentru o perioadă de zece ani,

cu posibilitate de prelungire automată dacă nici una din părți nu-l denunță, ceea ce nu s-a

întâmplat. Această tărăgănare a fost datorată faptului că Uniunea Europeană a aşteptat din

partea Fondului Monetar Internaţional o confirmare, că reformele economice, care au început în

Moldova atunci, se vor derula satisfăcător. Avizele pozitive din partea Fondului, cât şi a Băncii

Mondiale, au fost şi vor fi şi pe viitor cruciale în relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea

Europeană. APC creează cadrul juridic şi instituţional pentru relaţiile dintre Moldova şi UE, care

este valabil şi astăzi. Obiectivele principale ale APC sunt următoarele:

a. Continuarea dialogului politic;

b. Promovarea comerţului şi investiţiilor;

c. Cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar şi cultural;

d. Susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida democraţia, a dezvolta economia şi a

finaliza tranziţia la economia de piaţă.

În acest acord, atenţia principală este acordată relaţiilor comerciale şi cooperării economice.

UE şi Moldova îşi acordă reciproc statutul de cea mai favorizată naţiune în schimburile

comerciale şi limitează posibilitatea impunerii unor restricţii la importuri şi exporturi.

APC prevede posibilitatea creării unei zone de liber schimb dintre UE şi Moldova în cazul în

care Moldova înregistrează progrese în reformele de piaţă. APC mai prevede armonizarea

legislaţiei Moldovei cu cea a UE şi instituţionalizarea dialogului în domeniile de cooperare,

inclusiv cel politic, prin crearea unor instituţii comune pentru implementarea APC: Consiliul de

Cooperare UE-Moldova ce este compus din membri ai Consiliului European şi ai Comisiei

Europene, pe de o parte, şi din membri ai Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte, şi se

intruneşte o dată pe an. Acesta este asistat de către Comitetul de Cooperare, la care participă

înalţi funcţionari şi activează în cadrul a cinci subcomitete. În plus, este creat Comitetul

Parlamentar de Cooperare pentru promovarea dialogului politic la nivel parlamentar.

Al doilea pas a fost Planul de Acțiuni Republica Moldova Uniunea Europeană (PAUEM)

care nu înlocuiește APC, ci stabilește strategii cu privire la libertățile umane și reforme

aproape în toate domeniile de activitate în ceea ce privește dezvoltarea economică și

reducerea sărăciei. A fost semnat în 2005 și a expirat în 2008. Feedback-ul Comisiei

Europene a fost în general pozitiv, mai puțin în domenii ca libertatea mass-mediei, justiție,

politică. PAUEM a fost parte componentă a Politicii Europene de Vecinătate în Republica

Moldova. PAUEM, conţine 46 de pagini, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/

măsuri de urmat. Prevede o serie de măsuri pe termen scurt şi lung în şapte domenii

generice de cooperare:

1. Dialogul şi reforma politică;

2. Cooperarea pentru soluţionarea conflictului transnistrean;

3. Reformele şi dezvoltarea economică şi socială;

4. Relaţii comerciale, reforma de piaţă şi cea regulatorie;

5. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

6. Transport, energie, telecomunicaţii, mediu inconjurător, cercetare dezvoltare şi inovaţie;

7. Contacte umane.

Implementarea PAUEM a avut de la început multe piedici. De exemplu : PAUEM a formulat

sarcini care, chiar înainte de finalizarea negocierilor pe marginea conţinutului acestuia în iunie

2004, erau deja realizate de Moldova. O altă problemă pe care procesul de negociere a PAUEM

a scos-o in evidenţă a fost lipsa reciprocă de cunoştinţe a UE faţă de evoluţiile politicilor din

Moldova şi a ultimei faţă de politicile şi standardele UE. Problema cea mai importantă și

necesită atenție sporită reprezintă soluționarea conflictului transnistrean. Autoritățile de la

Chișinău au susținut în nenumărate rânduri că fără ajutorul extern, cu forțele proprii nu este pe

măsură de a soluționa conflictul pe cale pașnică. UE din 2005, de la semnarea PAUEM, a

devenit observator. Au fost aduși 200 de experți, din din care 120 din statele membre UE pentru

a monitoriza frontiera moldo-ucraineană. Ceea ce poate face UE în Transnistria este formarea

punctelor de informare în masă, precum o face și în Chișinău. Populația, dintre circa 31,9% sunt

moldoveni, este dezinformată de autoritățile de la Tiraspol și nu cunoaște pur și simplu ce

înseamnă Uniunea Europeană, și deseori o asociează cu un rău mai mare decât Uniunea

Sovietică. Potrivit unor date ale fostului Minister al Reintegrării, până în 2010 la Chişinău au

fost înregistraţi permanent sau provizoriu peste 370 de agenţi economici transnistreni, iar

activităţile comerciale ale acestora cu statele UE au crescut semnificativ. Obţinerea accesului de

către agenţii economici transnistreni la preferinţele comerciale europene oferite Moldovei este un

bun exemplu de sporire a atractivităţii UE în regiunea transnistreană.În anul 2009, eforturile au

fost orientate spre lansarea negocierilor asupra Acordului de Asociere RM-UE.

Politica Europeană de Vecinătate a apărut pentru prima oară în anul 2004 cu scopul de

ajuta statele vecine cu Uniunea Europeană să ajungă la un nivel de dezvoltare economică,

socială, culturală apropiat statelor membre UE. În ceea ce privește progresele realizate de

Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, Comisia Europeană a publicat în fiecare an

câte un raport, analizând situația Republica Moldova pentru perioada respectivă, și nominalizând

domeniile unde mai sunt necesare eforturi. Pentru anii 2007 și 2008, Rapoartele cu privire la

progresul realizat conțin 8 rubrici, unde este analizată minuțios situația din Moldova pentru

perioada respectivă. Aceste rubrici sunt : 1.Context și evaluarea globală; 2.Dialogul Politic și

reformele; 3.Reformele economice și sociale; 4.Probleme legate de comerț, reformele de piață și

regulatorii; 5.Cooperarea în domeniul justiției, libertate și securitate; 6.Transport, energie,

mediu, societatea informațională, cercetare și dezvoltare; 7. Contacte umane, educație și

sănătate ; 8.Cooperarea Financiară. Din cauza spațiului redus, mă voi referi doar la primul

punct ce ține de evaluarea globală, pentru anul 2007 și apoi pentru 2008. Conform raportului pe

țară pentru anul 2007, Republica Moldova a realizat un progres bun în aproape toate domeniile.

În această perioadă a fost format un cadru instituțional și de proceduri cu privire la controlul

certificatelor de origine, ceea ce a permis Uniunii Europene să acorde Republicii Moldova

Preferințe Comerciale Autonome; a intrat în vigoare Acordul cu privire la regimul de vize și

readmiterea cetățenilor cu ședere ilegală și a avut loc o bună cooperare în ceea ce privește

Misiunea UE de asistență la frontieră (European Union Board Assistance Mission). În ceea ce

privește anul 2008, Republica Moldova a rămas un partener care a făcut un progres semnificativ

în ceea ce privește guvernarea și reformele. S-au înregistrat progrese în majoritatea domeniilor

care au fost incluse în Planul de Acțiuni din cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Moldova a

fost capabilă să implementeze corect condițiile pentru a beneficia de Preferințele Comerciale

Autonome, care au intrat în vigoare în anul 2008. Cu toate acestea, Moldova nu a făcut progrese

ori s-a înregistrat progres limitat în implementarea unui număr de reforme care au constituit

principalele priorități în cadrul Planului de Acțiuni. Acestea includ în particular asigurarea

libertăților fundamentale pentru cetățeni, abordarea unor probleme legate de piață și de

reglementări, aplicarea în mod eficient a strategiei naționale în domenii ca lupta împotriva

corupției, droguri și traficul de ființe umane, sau în sectoare ca transporturi și energie. În anul

2009 , relațiile UE- Moldova au fost trecute printr-un test destul de serios. După alegerile din

primăvară, disputate într-un mediu politic controvers, manifestările de stradă au fost urmate de

încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către forțele de ordine. Un nou

guvern a fost creat după alegerile din iulie. Eforturile Moldovei de a implementa reformele

structurale, în concordanță cu obiectivele Planului. de Acțiuni UE-Moldova, pentru a contracara

efectele crizei economice și financiare care au lovit puternic în anul 2008, au fost deosebit de

ridicate.Recomandările Comisiei pentru anul 2010 evidențiază următoarele aspecte : necesitatea

unui efort suplimentar de a implementa măsurile adoptate în concordanță cu Planurile de Acțiuni

UE- Moldova, în mod specific întărirea mecasnimelor pentru prevenirea încălcării drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, reformarea mai departe a sistemului judiciar și asigurarea

respectării legii, asigurarea neutralității presei publice și promovarea unui mediu pluralistic

pentru mijloacele de informare în masă, consolidarea luptei împotriva traficului de ființe umane

și creșterea concordanței între necesitățile pieței muncii și a forței de muncă.

Uniunea Europeană (UE) este un partener economic important al Republicii Moldova.

Acest fapt se referă la diverse aspecte ale activităţii economice: comerţ exterior, investiţii

străine şi remiteri. Relațiile comerciale dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană

au fost în continuă creștere. Începând cu anul 2006, în comerţul cu UE Republica Moldova

a devenit beneficiarul regimului de preferinţe comerciale - GSP + ( Sistemul General de

Preferinţe Comerciale – General System of Preferences). Acest regim de preferinţe

comerciale tarifare are ca scop primar de a promova dezvoltarea sustenabilă a ţărilor, ce

au o poziţie vulnerabilă în comerţul extern. . Din 2008, relaţiile comerciale dintre

Republica Moldova şi Uniunea Europeană se desfăşoară în cadrul regimului de Preferinţe

Comerciale Autonome – ATP (Auto-nomus Trade Preferences). Acest regim bilateral

asimetric a extins scutirile tarifare şi cantitative pentru exporturile spre UE, originare din

Moldova, cu excepţia unui număr limitat de produse agricole. În anul 2009, importurile din

UE au scăzut cu 33,4 % față de anul 2008, ca urmare a scăderii cu o treime a remitențelor

și a crizei economice. Cu toate acestea, ponderea importurilor din UE în comerțul total al

Moldovei a crescut cu 0,4 puncte procentuale de la 43 % în anul 2008 la 43,4 % (valoric însă

scâzând la 1.422.500 de dolari SUA) în anul 2009. Comerțul cu UE în ceea ce privește

impoturile a crescut de la 38.41 % în anul 1997 la 43.4 % în anul 2009, ca urmare a reorientării

comerțului extern al Republicii Moldova dinspre CSI spre piața UE.

Aproximativ jumătate din exporturile Republicii Moldova sunt orientate spre UE, restul

exportului este di-recţionat, în special, către statele CSI. Pe de altă parte, exporturile în UE

în anul 1997 au fost în valoare de 185.499.700 ( 21,22 % din totalul exporturilor) de dolari

SUA, ajungând la valoarea de 820.090.400 de dolari SUA (51,54 % din totalul exporturilor)

în anul 2008. Astfel, în 11 ani ele au crescut valoric de 4,42 de ori, iar ponderea produselor

exportate în UE a crescut de 2 ori din totalul exporturilor. Cu toate acestea, în anul 2009

volumul exporturilor din Moldova în UE s-au micșorat cu 11,3 % (678.500.000 de dolari

SUA), în ciuda faptului că UE acordă din martie 2008 preferințe comerciale autonome

uninominale prin care a eliminat taxele vamale aplicate bunurilor și serviciilor de origine

moldovenești, excepție făcând un număr limitat de produse agricole extrem de sensibile

pentru piața internă a UE. În 2010 s-a produs o uşoară reducere a ponderii exporturilor

către UE. Relansarea economică lentă, ce se produce în UE (creştere economic de 1,76% în

2010), a cauzat o sporire a exportului către această regiune de doar 9,1%, în timp ce

exporturile spre CSI , regiune care a avut o avansare economic bună în 2010 (creştere

economic de 4,55 %), au crescut cu 27,2%. În cazul importului UE, de asemenea, este

principalul partener comercial. Ponderea importului din UE în total import are o evoluţie relativ

constantă, ce în perioada anilor 2006-2010 a variat într-un coridor de 43-45,6%.

Figura 3. Structura geografică a exportului şi importului Republicii Moldova, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: http://www.statistica.md/

Este important de observat că exporturile Moldovei în UE nu numai că au crescut cantitativ, ci

s-au și diversificat. Numărul de poziții de produse vândute în UE a crescut de la 482 poziții în

1995, până la 589 poziții în 2007, pe când numărul de poziții de mărfuri exportate în partea

occidentală a CSI s-a diminuat de la 1049 până la 731 pe parcursul aceleiași perioade (la nivel

de 4 semne digitale dezagregate). S-a îmbunătățit, de asemenea, indicele de concentrare

Herfindhal al exporturilor din Moldova în UE, de la 0,40 în 1995, până la 0,22 în 2007, 0,14 în

anul 2008 și 0,16 în anul 2009. Pe când indicele Herfindhal pentru exporturile efectuate în partea

occidentală a CSI s-a înrăutățit: de la 0,24 în 1995, până la 0,50 în 2005 (ca urmare a barierelor

impuse de Rusia împotriva importurilor băuturilor alcoolice din Moldova, indicele de

concentrare s-a diminuat până la circa 0,16 dar pe parcursul anului 2008, când exporturile

vinurilor au fost reînnoite, indicele a început să crească din nou, ajungând la 0,22 în anul

2009).Conform datelor de la Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, comerțul cu

UE a Republicii Moldova a crescut în detrimetrul celor cu statele CSI.

Figura 1. Evoluţia comerţul exterior al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: http://www.statistica.md/

Exportul spre UE în proporţie de peste 75% este direcţionat spre 4 state: România, Italia,

Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (până în 2008 în primele 4

state intra Polonia, în 2009 Marea Britanie a devansat-o). Importul din UE, de asemenea,

este concentrat, însă mai puţin ca exportul şi se atestă o continuă diminuare a acestui

parametru. Principalele ţări ale UE din care Moldova importă sunt: România, Germania,

Italia şi Polonia. Ponderea acestor 4 ţări în importul din UE a avut o continuă scădere de la

68% în 2006 la 62% în 2010. Această scădere este cauzată de reducerea ponderii

importului din România, ce s-a diminuat de la 28,4% în 2006 la 23,4% în 2010. Pe de altă

parte, se atestă o evoluţie constantă a ponderii importului din Germania, Italia şi Polonia.

Figura 4. Structura geografică a relaţiilor comerciale cu statele Uniunii Europene

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: http://www.statistica.md/

În exportul spre UE s-au produs unele modificări structurale: pe de o parte a crescut ponderea

maşinilor şi echipamentelor pentru transport şi a materiale brute necomestibile, iar pe de altă

parte a scăzut cota arti-colelor manufacturate diverse, şi a băuturilor şi tutunului. Per ansamblu,

aceste modificări au determinat o uşoară diversificare a produselor exportate spre UE. Indicele

HHI în baza căruia s-a calculat diversificarea produselor, a avut o scădere de la 0,27 în 2006 la

0,25 în 2010.

Tabel 1. Structura exportului Republicii Moldova în Uniunea Europeană, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: http://www.statistica.md/

În exportul către UE, ponderea produselor agro-alimentare este mult mai mică decât în exportul

total al Re-publicii Moldova (în 2010 aveau o pondere de peste 25% în exportul total,

comparativ cu 16,8% în exportul spre UE.). Acest fapt este cauzat de necorespunderea categoriei

date de produse la standardele tehnice existente în UE. Republica Moldova a început procesul de

racordare la standardele UE de reglementare tehnică, totuşi acest proces este foarte costisitor în

condiţiile unor resurse naţionale limitate şi decurge destul de lent. De la introducerea regimului

ATP, pentru majoritatea produselor moldoveneşti, supuse limitărilor cantitative nu au fost atinse

cotele de export. Excepţie fac exportul de alac şi vinuri, iar în 2010 au fost depăşite cotele de

export pentru porumb şi orz. Această situaţie este cauzată de faptul că:

-limitările cantitative se aplică produselor moldoveneşti de origine vegetală sau animală, care nu

satisfac cerinţele tehnice existente în UE;

-evoluţiile din agricultură sunt modeste, respectiv capacitatea acesteia de a asigura expor-tul este

redusă. În perioada anilor 2006-2010, producţia agricolă a scăzut anual în medie cu 0,4%.

În cazul importului nu s-au produs modificări structurale esenţiale. Importul din UE este

predominat de pro-duse industriale: produse chimice, produse manufacturate şi maşini şi

echipament pentru transport. Totuşi, importul de produse este relativ diversificat, pentru anul

2010 indicele HHI, are o valoare de 0, 12.

Tabel 3. Structura importului Republicii Moldova din Uniunea Europeană,%

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: http://www.statistica.md/

Asistența acordată de UE Republicii Moldova. Asistența financiară a UE pentru Moldova

La capitolul investiţii străine Uniunea Europeana, la fel, are rolul principal. Investitorilor

din ţările Uniunii Europene le revine o cotă majoră, de 51% din stocul ISD în capital

social1 şi, aproximativ, trei pătrimi din fluxurile de ISD. Totuşi, la capitolul atragerea

investiţiilor străine Republica Moldova are reuşite modeste. După stocul de ISD pe cap de

locuitor ne aflăm pe ultima poziţie în Europa, cu 723,4 USD.

În perioada anilor 1991-1998 asistența financiară a Comunității Europene pentru

Republica Moldova a fost în valoare de 128,1 milioane de ECU, 41,1 milioane de ECU prin

intermediul Programului Național TACIS, iar 87 de milioane de ECU reprezentând

Asistență Macro-Financiară. Tacis (Technical Assistance for Commonwealth of Independent

Countries) a fost derulat din anul 1991 până în anul 2006, fiind înlocuit de Instrumentul

European de Vecinătate și Parteneriat și Instrumentul European de Vecinătate și Cooperare.

Asistența financiară totală acordată prin intermediul programului național TACIS până în anul

2006 a fost de 137,6 milioane euro. Pentru perioada anilor 1999-2006 totalul asistenței

financiare a Comunității Europene pentru Republica Moldova a fost de 192,62 milioane de

euro. Aceasta a avut mai multe surse : Programul Național TACIS, Cooperarea

Transfrontalieră TACIS, Securitatea Alimentară, Asistența Umanitară, PEV-ONG

Cofinanțare, Drepturile Omului. Anul care a fost cu cea mai mare finanțare a fost 2005, de

50,7 milioane euro, din care 42 de milioane de euro prin intermediul Programului Național

TACIS, reprezentând ultima tranșă. De la momentul de implementare a Planului de Acțiuni

UE-Moldova din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, asistența Uniunii Europene a crescut.

Introducerea unor noi instrumente de twinning și TAIEX (Technical Assistance Information

Programme) a întărit abilitatea Comisiei Europene de a acorda asistența financiară și tehnică în

principalele domenii de reglementare și de reformă . Pentru anii 2007-2010 Programul

Indicativ Național are un buget de 209,7 milioane de euro. Programul are 3 priorități

principale : suport pentru democrație și bună guvernare, reforme regulatorii și

consolidarea capacității administrative; reducerea sărăciei și creștere economică.În anul

2007 Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat în Republica Moldova a avut un buget

de 40 de milioane de euro. Programele de asistență a Comisiei Europene s-au concentrat în

special asupra managementului frontierelor, creșterea controlului la punctele de frontieră și a

capacității de supraveghere, cu un accent asupra Misiunii de asistență a UE la frontiera cu

Ucraina (EUBAM) ; reformarea sistemului de asistență socială, asistență tehnică și operațiuni de

Twinning pentru susținerea planului de acțiuni și pentru susținerea societății civile în

Transnistria.Cu scopul de a minimiza șocurile externe în anul 2007 (creșterea prețurilor la

energie și secetă) asupra economiei țării, Comisia Europeană a acordat un ajutor de 45 de

milioane de euro sub formă de asistență macro-financiară și 3 milioane de euro ajutor umanitar

prin “Programul de recuperare de după secetă”.Programul anual de acțuni al Instrumentului

European de Vecinătate și Parteneriat pentru 2008 (45,7 milioane de euro, suplimentate cu 16,6

milioane de euro pentru facilități de Guvernare) a fost în cea mai mare parte alocat pentru

modernizarea sistemului de asistență medicală primară (46,6 milioane de euro), migrație și

managementul frontierei (10 milioane de euro), asistență tehnică și Twinning (5,7 milioane de

euro).Două programe cros-frontaliere, de cooperare, la care Moldova participă, au fost inițiate în

anul 2008 : Programul România-Moldova-Ucraina 2007-2013 (126,72 milioane de euro) și

Sinergia la Marea Neagră, nouă beneficiari au semnat contractele în august 2008.Tot în anul

2008, Consiliul cu privire la Facilitățile de Investiții în Vecinătate (Neighbourhood Investment

Facility) a decis să ofere un grant pentru patru proiecte cu o valoare totală de 19,75 milioane de

euro, prognozând un efect de Levier de aproape 158,5 milioane de euro de la un consoțiu al

Instituțiilor Financiare Europene. În decembrie 2008, Guvernul Moldovei a semnat un acord

financiar de 12 milioane de euro sub formă de grant pentru programul de reabilitare a

drumurilor, co-finanțat prin intermediul Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare și

Băncii Europene de Investiții. Moldova a beneficiat de asistență macro-financiară în anul 2007,

iar ultima tranșă de 15 milioane de euro a fost transferată în decembrie 2008.În anul 2009 au fost

continuate reformele din sistemul medical în cadrul proiectului de 46 milioane de euro. În

ianuarie 2010 Fondul Monetar Internațional a aprobat un aranjament față de Moldova pe o

perioadă de trei ani în valoare de 410 de milioane de euro pentru a reface stabilitatea fiscală. În

timpul forumului de Parteneriat Moldova organizat în martie 2010 de Uniunea Europeană și

Banca Mondială, 40 de donori, inclusiv UE, au garantat un împrumut de 1,96 miliarde de euro

pentru a susține programul guvernamental “Regândește Moldova”.Astfel, capitulând asupra

asistenței financiare acordată de UE Moldovei, avem următoarele :

- Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat pentru Moldova pentru 2007-2010 are o

valoare de 209,7 milioane de euro, adițional 16,6 milioane de euro prin intermediul facilităților

guvernamentale ;

- pentru perioada 2011-2013 Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat are un buget de

273,1 milioane de euro anunțate de Comisie (o creștere în medie pe an de 75 %) .

Concluzii si recomandari

UE va continua să rămână principalul partener economic al Republici Moldova. Totuşi, există

factori, ce ar putea diminua intensitatea relaţiilor economice şi care, pe de o parte, ţin de

evoluţiile economice modeste în UE, iar pe de altă parte, în special, de promovarea lentă a

reformelor în Republica Moldova. Economia naţională este puternic dependentă de dinamica

economiei Uniunii Europene. Evoluţiile economice nefas-te din UE, în special în România,

Italia, Germania şi Portugalia ar putea avea efecte nefavorabile asupra fluxurilor orientate spre

Republica Moldova: remiteri, plăţile pentru importul produselor moldoveneşti şi investiţii

străine. Pe de altă parte, intensificarea reformelor structurale în Republica Moldova ar adăuga

calitate în relaţiile economice cu UE:

-realizarea măsurilor necesare pentru ajustarea la standardele de calitate europeană, care vizează:

infrastructura, instituţiile, procedeele va stimula exportul spre UE;

-ameliorarea mediului de afaceri va provoca sporirea interesului pentru noi proiecte inves-

tiţionale în Republica Moldova din partea agenţilor economici din UE.

Pe termen mediu, în contextul iniţierii negocierilor privind semnarea Acordului de Liber Schimb

Aprofundat şi Comprehensiv (ALSAC) relaţiile cu EU vor continua să se îmbunătăţească.

Procesele premergătoare semnării acordului ar trebui să contribuie la racordarea Republicii

Moldova la standardele europene. Pe lângă reducerea bilaterală a tarifelor vamale pentru

asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între Republica Moldova şi UE, Republicii Moldova îi

va fi solicitată ajustarea standardelor naţionale la cele europene pe mai multe segmente, ca:

cerinţele fito-sanitare pentru mărfuri, servicii şi investiţii, aspecte legate de con-curenţă, achiziţii

publice, etc. Totuşi, pe termen scurt, ALSAC prezintă un risc pentru anumite ramuri ale

economiei, de exemplu, sectorul agro-alimentar. Totodată, efectele pe termen lung, ce ar putea fi

obţinute în cazul în care Republica Moldova îşi va îndeplini conştiincios “ tema pe acasă” şi va

promova reforme-le, vor fi net superioare repercursiunilor nefaste. La acest moment, Republica

Moldova, practic, nu este pregătită pentru semnarea unui astfel de acord, multe domenii nu ar

putea face faţă rigorilor europene. În acest sens, Republica Moldova, în cadrul negocierilor, ar

trebui să insiste asupra unei treceri graduale la un regim liberalizat de comerţ, ceea ce ar permite

atenuarea posibilelor efecte negative. Concomitent Repu-blica Moldova trebuie să-şi orienteze

eforturile spre realizarea serioasă şi rapidă a schimbărilor economice structurale. De altfel, nici

Uniunea Europeana nu va susţine semnarea Acordului până nu vor fi realizate progrese sigure.

Implementarea PAUEM și APC a adus numai beneficii Republicii Moldova, mai ales la

capitolul relații comerciale. 50 % din importurile Republicii Moldova vin din UE, iar

principala piața de desfacere a exporturilor reprezintă România, stat membru UE, cu care

recent au fost normalizate relațiile. Chiar recent a fost semnat Acordul cu privire la micul

trafic de frontieră cu România ce prevede o serie de facilități pentru cetățenilor Republicii

Moldova care se află pe o rază de 30 de km de graniță să-și manifeste activitățile până la 50 km

de la granița României. Semnarea unui acord asociere trunchiat pe 12 ianuarie 2010 va pune mai

mult în evidență aspiritățile cetățenilor Republicii Moldova cu privire la integrarea în UE.

UE s-a angajat în soluționarea conflictelor din spațiul ex-sovietic, inclusiv și al celui

Transnisitrean, dar mai este cale lungă până părțile vor ajunge la un numitor comun.

Recomandări pentru Uniunea Europeană în relația sa cu Republica Moldova:

- acordarea asistenței financiare și tehnice stabilită în cadrul Parteneriatului Estic și Politicii

Europeană de Vecinătate, cu condiționalități planificate într-un timp rezonabil;

- semnarea unui Acord de Asociere cu Republica Moldova care să furnizeze o bază pentru

viitorul relațiilor cu Moldova. În acest acord trebuie să fie recunoscută perspectiva de aderare a

Moldovei fără vreun cadru temporal ;

- participarea la negocierile cu privire la soluționarea conflictului Transnistrean sub statutul de

observator și purtarea unui dialog cu Rusia cu privire la schimbarea trupelor rusești cu unul

mixt, format și din trupe ale statelor membre UE ;

- simplificarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova;

- rapoarte de țară cât mai detaliate pentru a evidenția domeniile în care sunt

necesare progrese.

Recomandări cu Moldova în relația sa cu Uniunea Europeană :

- Implementarea cât mai eficientă a reformelor, proiectelor finanțate european, în special în

domeniul justiției, mass-mediei, drepturilor cetățenești și libertăților fundamentale ;

- Acordarea unei atenții ridicate pentru soluționarea conflictului transnistrean și implicarea mai

activă a actorilor internaționali în reglementarea conflictului nesoluționat ;

- Realizarea propriilor rapoarte cu privire la procesul de integrare europeană pentru a evidenția

punctele slabe în procesul de integrare europeană;