1

Reglementare tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora

I. Generalităţi

1. Prezenta Reglementarea tehnică stabileşte cerinţele faţă de siguranţa autovehiculelor la punerea lor în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova şi exploatarea lor indiferent de locul fabricării lor în scopurile protejării vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, protecţiei mediului ambiant, protecţiei proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului de stat sau municipal şi prevenirii acţiunilor de inducere în eroare a cumpărătorilor autovehiculelor. Procedura de înmatriculare, înregistrare şi admiterea în trafic rutier a vehiculelor şi şasiurilor, se efectuiază numai după efectuarea procedurii de evaluare a conformităţii în formă de omologare a tipului autovehiculului (şasiului), sau omologării individuale a autovehiculului unic, în conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Plasarea pe piaţă componentelor a autovehiculelor care influenţiază siguranţa traficului şi starea mediului înconjurător se permite numai după efectuarea procedurii de evaluarere a conformităţi componentelor autovehiculelor sub formă de certificare a conformităţi în baza cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.

3. Obiectele de reglementare tehnică asupra cărora se răsfrîng prevederile prezentei Reglementări tehnice sunt următoarele:

- autovehicule cu roţi din categoriile L, M, N şi O, predestinate pentru expluatare pe drumurile auto de folos public, precum şi şasiurile autovehiculelor;

- componentele autovehiculelor, care acţionează asupra siguranţei autovehiculelor. Obiectele reglementării tehnice se stabilesc în conformitate cu anexa nr.1. 4. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se extind asupra autovehiculelor: 1) ce au viteza maximă, prevăzută de construcţia lor, de 25 50 km / h; 2) importate pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă ce nu depăşeşte 6 luni şi

plasate sub regimurile vamale care nu prevăd posibilitatea de înstrăinare; 3) predestinate în exclusivitate pentru participarea la competiţiile sportive; 4) de categoriile L şi M1, de la data de fabricării cărora au trecut 30 de ani şi mai mult, cu

motor, caroserie şi carcasă originale, păstrate sau restaurate până la starea originală; 5) ce aparţin reprezentanţelor diplomatice şi consulare, organizaţiilor internaţionale

(interstatale), ce se bucură de privilegii şi imunităţi în conformitate cu normele dreptului internaţional şi tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.

II. Terminologie.

5. Pentru scopurile prezentei Reglementări tehnice se utilizează noţiunile, care au sensul

următor : „an model” - perioadă de timp, definită de producător, în decursul căreia el nu efectuează

modificări importante în construcţia autovehiculului şi care poate să nu coincidă cu anul calendaristic după început, sfârşit şi durată;

„analiza stării de producere” - totalitatea procedurilor de verificare a documentaţiei şi condiţiilor de producere, necesare pentru fabricarea producţiei, ce corespunde cerinţelor prezentei Reglementarea tehnică;

„apărătoare de noroi” - component flexibil, instalat în spatele roţii în partea de jos a şasiului, nivel de încărcare sau pe manta de protecţie de noroi pe o suprafaţă aproape verticală, şi predestinat pentru respingerea apei şi micşorarea pericolului, provocat de aruncarea obiectelor mici, captate de pneu;

„autotren” - o combinaţie de autovehiculele, constituite dintr-un tractor şi o semiremorca sau remorcă (remorci) branşate printr-un dispozitiv (dispozitive) tracţiune-cuplare;

„autovehicul articulat” - autovehicul care constă din 2 sau mai multe secţiuni rigide, unite articulat între ele;

„autovehicul complet” - orice autovehicul care nu trebuie să fie completat pentru a îndeplini cerinţele tehnice aplicabile cuprinse în prezenta Reglementrea tehnică;

2

„autovehicul gol” - autovehicul fără şofer, echipaj, pasageri şi mărfuri, dar cu o rezervă deplină de combustibil, roată de rezervă şi un set de instrumente;

„autovehicul special” - autovehicul, predestinat pentru a îndeplini funcţii specifice, pentru care sunt necesare echipamente speciale (automacarale, autoautovehicule pentru pompieri, autoturisme, echipate cu dispozitive de ridicare cu platforme de lucru, autoevacuatoare etc.);

„autovehicul de bază" - autovehicul, care în întregime, sau caroseria lui, sau şasiul au fost folosite pentru a crea un alt autovehicul;

„autovehicul specializat pentru pasageri” – autovehicul de categoria M2G şi M3G, fabricat pe şasiu de autovehicul cu capacitate de trecere (carosabilitate) majorată din categoria N2G sau N3G;

„autovehicul specializat” - autovehicul, predestinat pentru transportarea anumitor tipuri de mărfuri (produse petroliere, lichide comestibile, hidrocarburi lichefiate, produse alimentare, etc.);

„autovehicul unic" - autovehicul, fabricat în Republica Moldova în condiţiile producţiei în serie, în construcţia căruia în mod individual au fost introduse schimbări înainte de punerea în circulaţie, sau fabricat în Republica Moldova în mod individual dintr-un set de asamblare sau fiind rezultatul creativităţii individuale tehnice, sau importat în Republica Moldova în mod individual, sau autovehiculele utilizate aflate în circulaţie şi care la momentul întrării în vigoare prezentei Reglementări tehnice nu au fost omologate, sau pus în circulaţie din rândul celor furnizate anterior la comanda de stat în scopuri de apărare;

„autovehicul” -vehicul autopropulsat, suspendat pe roţi, şenile sau tălpi, destinat transportului de persoane sau de bunuri de categoriile L, M, N, O, predestinat pentru exploatarea pe drumurile publice;

„autovehiculele (şasiurile) puse în circulaţie” – autovehiculele (şasiurile), care anterior n-au fost puse în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, fabricate în Republica Moldova în condiţii de producţie în serie şi (sau) în exemplare unice sau importate pentru o perioadă de mai mult de 6 luni pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de volumul partidei importate şi data lansării, care este şi data perfectării certificatului de înmatriculare a autovehiculului;

„axă autodirijabilă” - axa, fixată articulat în partea sa centrală astfel încât să poată descrie un arc în plan orizontal (pentru scopul prezentei Reglementări tehnice - axa, utilată cu roţi de direcţie, este de asemenea o axă autodirijabilă);

„axă de referinţă” - linia care trece prin axa de simetrie a lămpii cu incandescenţă a dispozitivului de lumină, sau linia perpendiculară cu planul, atingând suprafaţa dispozitivului în centrul său geometric, ce determină orientarea direcţiei emanării luminii;

„axă descărcabilă” - axa, pe care încărcătura poate fi schimbată fără detaşarea axei de suprafaţa de sprijin cu ajutorul dispozitivului de descărcare a axei;

„baza autovehiculului” - distanţa dintre planul vertical transversal, care trece prin axa roţilor din faţă, şi planul vertical transversal, care trece prin axa roţilor din spate (pentru semiremorci aceasta este distanţa dintre planul vertical transversal care trece prin pivot şi planul vertical transversal care trece prin axa roţilor din spate);

„blocarea roţii” – încetarea rotirii roţii la deplasarea ei pe o suprafaţă de sprijin; „capacitate de funcţionare” – starea, în care autovehicul sau componentele acestuia pot

să-şi îndeplinească funcţiile în conformitate cu documentaţia de proiectare sau de exploatare; „categoria autovehiculului” – caracteristica de clasificare a autovehiculului, utilizată în

scopurile stabilirii cerinţelor prezentei Reglementări tehnice; „centru optic” (centru de referinţă) - punctul de intersecţie a axei de referinţă cu suprafaţa

exterioară a dispozitivului de dispersie a luminii (geamului de lampă); "- document, care certifică corespunderea sistemului de management al calităţii

cerinţelor documentelor normative, emis de către un organ de certificare, acreditat în modul prevăzut (sistemul de management al calităţii trebuie să fie certificat pentru conformitatea cu standardele ISO 9001; „certificat de omologare individuală” – documentul prin care organismul de certificare certifică în mod oficial faptul că un anumit autovehiculului unic este omologat;

3

„ciclul ştergătorului de parbriz”–o singură mişcare pendulară a lamei ştergătorului de parbriz;

„clasa de protecţie" – indicatorul gradului de rezistenţă a blindajului; „coeficientul de aderenţă a roţilor cu suprafaţa de sprijin” - raportul dintre rezultanta

forţelor longitudinale şi transversale ale reacţiunilor suprafeţei de sprijin, roţilor care acţionează în contact cu suprafaţa de sprijin, la mărimea reacţiunei normale a suprafeţei de sprijin la roată;

„componentă” – un dispozitiv care este destinat să constituie un element al unui vehicul, care trebuie să corespundă cerințelor cuprinse în prezenta reglementare tehnică, şi care poate fi omologat independent de vehicul;

„condiţionare” - asigurarea răcirii reglabile a aerului în salonul şoferului şi în încăperea pentru pasageri a autovehiculului până la nivelul sau sub nivelul temperaturii mediului ambiant;

„corectorul luminii lămpilor” - dispozitiv pentru reglare pe cale mecanică sau în regim automat a unghiului de înclinaţie a fascicolului de lumină a fazei scurte şi (sau) lungi în funcţie de sarcina autovehiculului, profilul drumului şi condiţiile de vizibilitate;

„culoarea de bază” – culoarea învelişului (mantei), ce ocupă cea mai mare parte a suprafeţei exterioare a autovehiculului;

„descrierea tehnică”- lista parametrilor de bază şi caracteristicilor tehnice ale producţiei, declarată pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

„dispozitiv cu reflexie” – dispozitiv, care reflectă lumina, emisa de o sursă, ce nu are legătură cu autovehicul;

„dispozitiv de absorbţie a energiei” - componentul, care formează o parte a carcasei de protecţie împotriva murdăriei, şi (sau) a flancului exterior, şi (sau) apărătorii de noroi, care absoarbe energia apei şi reduce stropirea;

„dispozitiv de comandă a frânei” – totalitatea pieselor sistemului de frânare, predestinate pentru transmiterea dirijată a energiei de la sursa ei la mecanismele de frânare în scopul efectuării frânării;

„dispozitiv de descărcare a osiei” – dispozitiv, predestinat pentru a mări sau micşora sarcina pe osie (osii) in funcţie de condiţiile rutiere ale circulaţiei autovehiculului pentru a reduce uzura anvelopelor în cazul când autovehiculul este încărcat parţial, şi (sau) pentru îmbunătăţirea condiţiilor de pornire a autovehiculului, pe un drum alunecos prin creşterea sarcinii pe osia centrală;

„dispozitiv de protecţie din spate” - o parte a construcţiei autovehiculelor de categoriile N2, N3, O3 şi O4, predestinată pentru protecţia de nimerire sub ele a autovehiculelor din categoriile M1 şi N1 la coliziunea din spate;

„dispozitiv de reducere a stropirii” – component al sistemului de protecţie împotriva stropirii, care poate fi executat ca un dispozitiv de absorbire a energiei sau ca un separator de „aer – apă”;

„dispozitive de iluminare exterioare” - dispozitivele pentru iluminarea drumului, numărului de înmatriculare de stat, precum şi dispozitivele de semnalizare luminoasă;

„dispozitivul scaunului rabatabil” – dispozitivul, care asigură înclinarea scaunului sau spătarului scaunului înainte;

„distanţa de frânare” – distanta, parcursa de autovehicul de la începutul şi până la sfârşitul frânării;

„durata luminescenţei” - perioada de timp în care intensitatea aprinderii semnalului luminos special depăşeşte 10 la sută din intensitatea maximă a luminii;

„eficienţa de frânare” – măsura frânării, ce caracterizează capacitatea sistemului de frânare de a crea rezistenţa artificială necesară mişcării autovehiculului;

„expertiza tehnică a autovehiculului” - analiza construcţiei autovehiculului şi documentaţiei lui tehnice;

„exploatare" - etapă a ciclului de viaţă a autovehiculului, inclusiv intervalul de timp, în care autovehicul este utilizat după destinaţie, din momentul achiziţionării lui pentru utilizarea după destinaţie până la momentul uyurii;

„factorul de deteriorare” - coeficientul de corecţie, care caracterizează creşterea conţinutului emisiilor de substanţe nocive în gazele de eşapament ale autovehiculului, în funcţie de distanţa parcursă de el;

„fază de drum” – lampa, care serveşte la iluminarea drumului la o distanţă mare în partea din faţă a autovehiculului;

4

„fază de întălnire” – lampa, predestinat pentru iluminarea drumului în partea din faţă a autovehiculului, astfel, încât să nu orbească conducătorii auto ai autovehiculelor ce vin în sens opus şi alţi participanţi la trafic şi să nu li se provoace disconfort;

„flancul exterior” – component, situat într-un plan apropiat de planul longitudinal vertical şi paralel al autovehiculului, care poate fi parte componentă a mantei de protecţie de murdărie sau a caroseriei autovehiculului;

„forţa de frânare specifică” - raportul sumei forţelor de frânare la roţile autovehiculului la produsul masei autovehiculului la accelerarea căderii libere;

„forţa de frânare” - reacţia suprafeţei de sprijin asupra roţilor autovehiculului, care provoacă încetinirea autovehiculului şi (sau) a roţilor autovehiculului;

„frâna rece” - mecanismul de frânare, temperatura căruia, măsurată la suprafaţa de frecare a tamburului de frână sau a discului de frână, este mai mică de 100° C;

„frânarea automată (de urgenţă)” - frânarea remorcii, efectuată de sistemul de frânare fără acţiunea de comandă din partea conducătorului auto la ruperea conductei de frânare a dispozitivului de comandă a frânei;

„frânarea” - procesul de creare şi modificare a rezistenţei artificiale circulaţiei autovehiculului; „geamul de urgenţă” – geamul, predestinat pentru utilizarea de către pasageri în calitate

de ieşire numai în situaţii de avarie; „geamul dublu (combinat)”- geamul de siguranţă, la împărţirea căruia în 2 sau mai multe

părţi de o suprafaţă sau suprafeţe imaginare se obţin, respectiv, 2 sau mai multe părţi, fiecare dintre care corespunde cerinţelor privind mărimile şi accesul, înaintate unui geam de siguranţă obişnuit;

„gradul de curăţare a zonei normative” - raportul ariei suprafeţei zonei normative, curăţate de lamele ştergătorului de parbriz la aria totală a suprafeţei zonei normative corespunzătoare, exprimată în procente;

„greutate totală” - greutatea autovehiculului, condiţionată de construcţia şi caracteristicile sale date;

„ieşire de avarie (de urgenţă)” – uşă de siguranţă, geam de siguranţă sau trapă de evacuare; „indicator de direcţie” – lumina, predestinată pentru semnalizare altor participanţi la

trafic despre intenţiile conducătorului auto de a schimba direcţia de mişcare; „încercări de certificare” – încercările unui model (modele) reprezentativ de autovehicul

sau de unui component al autovehiculului, în baza rezultatelor cărora se face concluzia despre conformitatea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice al tipului de autovehicul sau tipului componentului autovehiculului, care combină modificările incluse în caietul de sarcini tehnice prezentate de către solicitant la efectuarea încercărilor;

„injectorul spălătorului de parbriz” – dispozitiv, care canalizează lichidul de spălare pe parbriz; „încetinirea stabilită” – valoarea medie a încetinirii în timpul frânării din momentul sfârşitului

perioadei de timp a creşterii încetinirii până la începutul descreşterii ei la sfârşitul frânării; „jocul total al volanului de direcţie” – unghiul rotirii volanului de direcţie din poziţia,

corespunzătoare începutului rotirii roţilor de direcţie într-o direcţie, până la poziţia corespunzătoare începutului rotirii lor în direcţia opusă faţă de poziţia, care corespunde aproximativ mişcării liniare a autovehiculului;

„laborator de încercări” - labrator, împuternicit de către organul central de specialitate al administraţiei publice şi acreditat în conformitate cu lege, care efectuează încercările privind omologarea oficială a tipului de construcţie al autovehiculului;

„lampa de ceaţă din spate” – lumina, folosită pentru îmbunătăţirea vizibilităţii în spatele autovehiculului în caz de ceaţă densă;

„lampa de ceaţă faţă” – lumina, folosită pentru a îmbunătăţi iluminarea drumului în partea din faţă a autovehiculului în caz de ceaţă, zăpadă, ploaie sau furtuni de praf;

„lampa pentru iluminarea plăcii de înmatriculare din spate” – lampa, care serveşte pentru iluminarea locului, predestinat pentru plăcuţa de înmatriculare din spate şi care poate fi constituit din mai multe elemente optice;

„lampa pentru mers înapoi” – lampa, care serveşte pentru iluminarea drumului în spatele autovehiculului şi pentru avertizarea altor participanţi la trafic, atunci când autovehicul circulă cu mers înapoi sau se pregăteşte pentru o astfel de mişcare;

5

„lămpi independente”- dispozitive, care au suprafeţe de iluminare (fotogene), surse de lumină şi carcase separate;

„lămpi combinate” - dispozitive care au suprafeţe separate de iluminare (emiţătoare de lumină), iar sursa de lumină şi carcasa sunt comune;

„lămpi de contur” – surse de lumină, montate la cea mai mare înălţime posibilă în punctele extreme privind lăţimea autovehiculului şi destinate pentru indicarea lăţimii lui de poziţie (lămpile de contur pot completa lămpile de poziţie din faţă şi spate, atrăgând o atenţie deosebită la gabaritele autovehiculului;

„lămpi de tipul B” – lămpi de ceaţă; „lămpi de tipul DR, DC, DCR” - lămpi cu sursă de descărcare electrică în gaz a luminii

de categoria D cu fază lungă DR şi cu fază scurtă DC şi cu două regimuri (lungă şi scurtă) DCR cu lămpi de descărcare electrică în gaz;

„lămpi de tipul HR, HC, HCR” - lămpi cu surse de halogen cu fază lungă HR şi cu fază scurtă HC şi HCR cu două regimuri (lungă şi scurtă) cu lămpi cu halogen;

„lămpi de tipul R, C, CR” – fază de drum R şi fază de intîlnire C şi CR cu 2 regimuri (de drum şi de intîlnire) cu lămpi incandescente;

„lumină” - dispozitiv de iluminare a drumului sau de emitere a semnalului luminos pentru alţi participanţi la trafic, precum şi lămpi de iluminare a numărului de înmatriculare din spate şi dispozitive reflectorizante;

„lumini combinate” - dispozitive cu diferite sau o singură sursă de lumină, ce funcţionează în regimuri diferite şi au în totalitate sau parţial suprafeţe comune de iluminare (fotogene) şi o carcasă comună;

„lumini de parcare" - 2 surse de lumină de culoare albă în faţa şi 2 surse de lumină de culoare roşie în spatele autovehiculului pentru a indica dimensiunile autovehiculului la staţionări şi în parcări;

„lumini grupate" – dispozitive, care au suprafeţe separate de iluminare (fotogene ), surse de lumină, iar corpul general comun;

„luminile de poziţie din faţă” – luminile, predestinate pentru a indica lăţimea de poziţie a autovehiculului din faţă;

„luminile de poziţie din spate” – luminile, care sunt destinate pentru indicarea lăţimii autovehiculului din spate;

„manta de protecţie de noroi”- un component rigid sau semirigid, predestinat pentru respingerea apei, ce este aruncată de anvelope în timpul circulaţiei, executat în întregime sau parţial ca un tot întreg cu caroseria sau cu alte părţi ale autovehiculului (salonul şoferului, partea de jos a platformei de încărcare etc.);

„masa autovehiculului în stare echipată” - masa autovehiculului gol cu caroserie şi cu dispozitiv de cuplare sau masa şasiului cu salonul şoferului şi (sau) cu dispozitiv de cuplare, determinată de producător. Această masă include pentru categoria M şi N masa lichidului de răcire, uleiurilor, nu mai puţin de 90 de procente de combustibil, 100 procente de alte fluide de prelucrare, instrumentelor, conducătorului auto (75 kg), pentru autobuze – masa membrului echipajului (75 kg), dacă în autovehicul este prevăzut locul pentru el, pentru categoriile M, N şi O – masa roţii de rezervă (dacă este);

„masa maximă, ce revine dispozitivului de cuplare” - valoarea corespunzătoare sarcinii statice verticale maxime admise la dispozitivul de cuplare (fără evidenţa sarcinii de la masa dispozitivului de cuplare al autovehiculului de categoriile M şi N), condiţionată de construcţia autovehiculului şi (sau) dispozitivului de cuplare;

„masă axială” - masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maximă admisă, transmisă de o axă sau de un grup de axe la suprafaţa de sprijin, condiţionată de construcţia autovehiculului;

„material de marcare cu reflexie” - suprafaţa sau dispozitivul, de la care în cazul iradierii provenite de la sursa externă de lumina în direcţia lor se reflectă o parte semnificativă a razelor de lumină ale iradierii iniţiale;

6

„mecanismele de frânare a roţilor” – dispozitivele, predestinate pentru a crea o rezistenţă artificială mişcării autovehiculului din contul frecării dintre părţile care nu se rotesc şi discul de frână (cilindru);

„modificare” – varietate a autovehiculului sau a unei componente, care se referă, respectiv, la tipul autovehiculului sau a componentei şi care diferă după criteriile de construcţie de alte varietăţi, ce aparţin aceluiaşi tip;

„omologare individuală” - act de recunoaştere oficială, în forma de evaluare a conformităţii, prin care se certifică faptul că un anumit autovehicul unic corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, valabilitatea omologării fiind limitată la teritoriul statului care a acordat-o;

„omologarea tipului autovehiculului” – act de recunoaştere oficială, în urma verificării, a conformităţii autovehiculelor, atribuite la un singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

„omologarea tipului de şasiu”- act de recunoaştere oficiale, în urma verificării, a conformităţii şasiurilor, atribuite la un singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

„organ de acţionare” - elementul constructiv al autovehiculului asupra căruia acţionează conducătorul auto pentru a schimba funcţionarea autovehiculului sau a părţilor sale;

„osia mobilă” - axa, care cu ajutorul dispozitivului de descărcare a axei poate fi ridicată deasupra suprafeţei de sprijin în condiţii obişnuite de exploatare a autovehiculului;

„serie partidă mică de autovehicule (şasiuri) – numărul autovehiculelor, stabilit în funcţie de categoria autovehiculelor (şasiuri) de acelaşi tip, inclusiv toate modificările. Volumul limită a seriei partidei mici pentru categoriile L1 - L7, M1, O1 - O2 constituie 150 de bucăţi, pentru categoriile M2, N1 - N3, O3 - O4 - 100 de bucăţi, pentru categoria M3 - 50 de bucăţi;

„pernă de aer” (dispozitiv de siguranţă) - dispozitiv montat pe autovehicul, care în caz de coliziune a autovehiculului în mod automat utilizează componentul elastic, predestinat pentru absorbirea energiei impactului prin comprimarea gazelor conţinute în el;

„plan central longitudinal al autovehiculului” – planul, care e perpendicular pe planul suprafeţei de sprijin şi trece prin mijlocul ecartamentului autovehiculului;

„poziţia neutră a volanului de direcţie (roţilor de direcţie) - poziţia volanului (roţilor de direcţie) care corespunde mişcării liniare a autovehiculului în lipsa unor acţiuni perturbatoare;

„producător” – persoana, care se ocupă de fabricarea autovehiculului (şasiului) sau a componentelor acestuia cu intenţia de a le pune în circulaţie fie pentru realizare, fie pentru utilizare proprie;

„protecţia blindată” - ansamblul de obstacole blindate, predestinate pentru neutralizarea totală sau parţială a impactului mijlocelor de lovire;

„protocol centralizator”- protocol, care conţine informaţii despre conformitatea modelului autovehiculului cu lista cerinţelor, despre rezultatele identificării autovehiculului, care reprezintă tipul;

„punere în circulaţie (exploatare)” - trecerea autovehiculului (şasiului) sau a componentelor sale de la producţie în circulaţie, iar referitor la autovehiculele (şasiurile) importate şi componentelor acestora – data de eliberare a documentelor de înmatriculare;

„puterea specifică la unitatea de masă” - puterea maximă a motorului, redusă la unitatea de masă totală a autovehiculului, în kW / t;

„raport de transmisie a direcţiei” - raportul unghiului de rotaţie a volanului de direcţie la unghiul mediu de rotaţie al roţilor de direcţie, care poate fi determinat pentru orice valoare a unghiului de rotaţie a volanului de direcţie;

„reflectarea (întoarcerea) luminii” – reflectă fluxul de lumină, care se întoarce în direcţia apropiată direcţiei iradierii sale;

„remorcă” înseamnă orice vehicul cu roţi fără autopropulsie, conceput şi construit pentru a fi tractat de un autovehicul;

„reprezentantul producătorului" –persoană, care acţionează în temeiul unui acord cu producătorul şi este autorizată de către producător să-l reprezinte şi să acţioneze în interesele sale în timpul efectuării procedurilor de evaluare a conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

„rezistenţa blindată” – stabilitatea protecţiei blindate la impactul mijlocelor de lovire de tip dat; „roţi autoreglabile” – roţi, care nu sunt puse în funcţiune de sistemul de direcţie al

autovehiculului, dar care pot să se rotească din contul frecării în zona contactului anvelopei cu suprafaţa de sprijin;

7

„roţile de direcţie”– roţile puse în funcţiune de sistemul de direcţie al autovehiculului; „scurgere” - apariţia lichidului pe suprafaţa pieselor sistemelor închise ermetic a

autovehiculelor, percepută prin atingere; „semnal de alarmă” – declanşarea simultană a tuturor indicatorilor de direcţie pentru

semnalizarea pericolului, pe care îl prezintă la momentul dat autovehicul; „semnal de frânare” – lumina de semnalizare, predestinată altor participanţi la trafic, ce

se află în spatele autovehiculului, despre activarea frânei de lucru (dispozitivului de încetinire sau analogic);

„semne de identificare” - reprezentarea grafică a informaţiilor cu privire la apartenenţa departamentală şi (sau) destinaţia funcţionala a autovehiculului (steme, embleme, logo-uri, etc.);

„separator de „aer - apă” – component, care formează o parte a peretelui lateral exterior şi (sau) a apărătoarelor de noroi, care poate permite trecerea aerului, concomitent micşorând împrăştierea apei;

„set de asamblare” - un grup de părţi componente, furnizate de către producătorul autovehiculului altui producător pentru asamblarea finală a autovehiculelor;

„siguranţa autovehiculului ” – starea, caracterizată de un ansamblu de parametri de proiectare şi ai stării tehnice a autovehiculului, care asigură inadmisibilitatea sau minimizarea riscului de afectare a vieţii sau sănătăţii cetăţenilor, proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului de stat sau municipal, mediului ambiant;

„sistem” -un ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau a mai multor funcţii specifice într-un vehicul şi care face obiectul cerinţelor din prezenta Reglementare tehnică;

„sistem de curăţare” – sistem, constituit dintr-un dispozitiv de curăţare a suprafeţei exterioare a sticlei, precum şi dispozitive suplimentare şi mecanisme de comandă pentru punerea în funcţiune şi oprirea dispozitivului;

„sistem de frânare de antiblocare” - sistemul de frânare a autovehiculului cu reglare automată în procesul de frânare a gradului de alunecare a roţilor autovehiculului în direcţia de rotaţie a acestora;

„sistem de frânare de lucru” - sistemul de frânare, predestinat pentru a reduce viteza şi (sau) a opri autovehicul;

„sistem de frânare de parcare” - sistemul de frânare, predestinat pentru a menţine autovehicul nemişcat;

„sistem de protecţie împotriva stropirii” – dispozitive, predestinate pentru protejarea împotriva stropirii cu apa aruncată de pneurile autovehiculului aflat în mişcare;

„sistem de spălare” – sistem, compus dintr-un dispozitiv de stocare a lichidului şi pomparea lui pe suprafaţa exterioară a sticlei, precum şi mecanismele de comandă pentru punerea în funcţiune şi oprirea dispozitivului;

„sistemul de frânare auxiliar” - sistemul de frânare fără contact sau rezistent la uzură, predestinat pentru a reduce gradul de încărcare cu energie a mecanismelor de frânare ale sistemului de frânare activ al autovehiculului;

„sistemul de frânare de urgenţă” - sistemul de frânare, predestinat pentru a reduce viteza autovehiculului în cazul defecţiunii sistemului de frânare;

„sistemul de frânare” - totalitatea părţilor autovehiculului, predestinate pentru frânarea lui, acţionând asupra mecanismului de comandă a sistemului de frânare;

„sistemul de neutralizare a gazelor de eşapament” – ansamblu de componente, care asigură reducerea emisiilor de substanţe poluante cu gazele de eşapament, în timpul funcţionării motorului;

„sistemul grafic în culori” - reprezentarea grafică a compoziţiei, configurării şi relaţiei compoziţionale a culorii iniţiale, benzilor decorative, semnelor de identificare şi înregistrărilor informaţionale, aplicate pe suprafaţa exterioară a autovehiculului;

„stabilitatea autovehiculului la frânare” – capacitatea autovehiculului de a se mişca în timpul frânării în limitele coridorului de circulaţie;

„stabilizarea direcţiei” – proprietatea direcţiei, care constă în întoarcerea independentă a roţilor de direcţie şi volanului de direcţie, scoase din poziţia neutră, în această poziţie după eliberarea volanului în timpul mişcării autovehiculului;

8

„substanţe nocive" - impurităţile, conţinute în aer cu efect negativ pentru sănătatea umană - monoxid de carbon, dioxidul de azot, oxid de azot, metan, hidrocarburile alifatice saturate, formaldehidă şi particule dispersate de funingine;

„suporturile geamului din faţă” – suporturile tavanului cabinei cu elementele aderente netransparente ale uşilor, garniturile de etanşare sau banda netransparentă pe marginile geamurilor lipite (supoertul mediu al geamului din faţă poate să nu fie suportul tavanului cabinei);

„şasiu" - dispozitiv mecanic terestru cu rulare pe roţi, care nu este dotat cu salonul şoferului, si (sau) motor, si (sau) caroserie, şi nu este destinat pentru utilizare;

„teste de control” - testarea periodică pentru a confirma stabilitatea caracteristicilor autovehiculelor fabricate în serie şi a componentelor autovehiculelor , în privinţa tipurilor care au fost evaluate privind corespunderea cerinţelor prezentului prezenta Reglementarea tehnică;

„timpul de declanşare a sistemului de frânare” - intervalul de timp de la începutul frânării până la momentul, în care încetinirea autovehiculului ia valoarea stabilită la verificările în condiţii rutiere sau până la momentul în care forţa de frânare în testele de pe standuri atinge valoarea maximă sau are loc blocarea roţii autovehiculului pe rolele standului;

„tipul autovehiculului (şasiului) - autovehiculele (şasiurile) cu caracteristici de proiectare identice, fixate în descrierea tehnică, fabricate de un singur producător;

„trapă de evacuare” - o gaură in podeaua sau acoperişul autovehiculului, predestinată pentru a fi utilizată de către pasageri în calitate de ieşire doar în situaţii de avarie;

„trecere” – spaţiu pentru asigurarea accesului pasagerilor de la orice scaun sau rând de scaune la orice alt scaun sau rând de scaune sau de la orice uşă de serviciu şi orice zonă la orice culoar de intrare pentru pasagerii în picioare;

„unghi de vizibilitate” – unghi în plan orizontal, ce trece prin centrul sursei de radiaţie, în limitele căruia semnalul luminos, produs de lumina clipitoare pentru circulaţie, nu este ecranat de detaliile autovehiculului, pe care este instalat;

„unghiul de reglare a fascicolului de lumină a fazei lungă şi lămpilor de ceaţă ale autovehiculului” - unghiul dintre planul oblic, care conţine partea orizontală a hotarului clarobscur al fasciculului de lumină a fazei lungă şi lampaui de ceaţă şi planul orizontal, care trece prin centrul optic al lampaui;

„uşa de serviciu” – uşa, predestinată pentru intrarea şi ieşirea pasagerilor şi conducătorului auto;

„uşă automată de serviciu” - uşa de serviciu cu acţionare mecanică, care se deschide fără utilizarea mijlocelor de comandă de avarie după ce mecanismul de conducere este activat, şi care se închide automat;

„uşă de urgenţă (siguranţă)” – uşa, predestinată pentru a fi utilizată de către pasageri în calitate de ieşire în cazuri excepţionale, în special în situaţii de avarie;

„viteza autovehiculului” - viteza liniară a centrului masei autovehiculului; „vizibilitate” – proprietatea constructivă a autovehiculului, ce caracterizează posibilitatea

obiectivă şi condiţiile de percepere de către conducătorul auto a informaţiei vizuale, necesară pentru conducerea sigură şi eficientă a autovehiculului;.

„vizibilitatea din faţă” - vizibilitatea prin geamurile din faţă şi laterale a salonului şoferului când direcţia liniei privirii de la locul conducătorului auto este paralelă cu suprafaţa longitudinală medie a autovehiculului;

„zonă curăţată de jivraj (depuneri de gheaţă)” - zona suprafeţei exterioare a parbrizului sau a geamului din spate, care are o suprafaţă uscata sau o suprafaţă acoperită cu chiciură topită sau parţial topită, care poate fi îndepărtată de pe suprafaţa exterioară cu ajutorul ştergătorului de parbriz (aceasta zona nu include suprafaţa geamului, acoperit cu chiciură uscată netopită);

„zonele invizibile neobservate” – zonele cu vizibilitatea din faţă limitată, creată de elementele netransparente ale construcţiei cabinei, echipamentului interior şi exterior;

III. Cerinţe pentru siguranţa obiectelor reglementării tehnice

9

6. Se interzice instalarea pe autovehiculele de categoriile M1 şi N1, inclusiv autovehiculele cu capacitatea de trecere majorată (categoria G), a părţilor de construcţie proeminente, fixate la bara de protecţie sau la alte elemente ale părţii din faţă a autovehiculului, confecţionate din oţel sau din alte materiale cu caracteristici similare. Această cerinţă nu se răspândeşte asupra grilajelor de metal cu masa mai mică de 0,5 kg, destinate numai pentru protecţia lampelor.

7. Nu se admite în componenţa aparatelor de condiţionare a aerului, precum şi a utilajului frigorific, utilizate în autovehiculele, existenţa substanţelor de distrugere a ozonului şi a materialelor, lista cărora este aprobată de Guvernul Republicii Moldova.

8. Interfiace (totalitatea elementelor, care asigură posibilitatea interacţiunii utilizatorului cu sistemele electronice, inclusiv primirea de către utilizator a informaţiei vizuale şi vocale şi introducerea de către utilizator a comenzilor de administrare), precum şi inscripţiile informaţionale şi de avertizare de pe autovehicul, evaluarea conformităţii căruia se realizează în formă de omologare a tipului, se efectuează în limba de stat şi/s-au engleză.

Cerinţa indicată se aplică: - la autovehiculele (şasiurile), care se referă la tipul, ce anterior n-a trecut evaluarea

conformităţii în Republica Moldova - de la data intrării în vigoare a prezentei Reglementări tehnice; - pentru toate autovehiculelor (şasiurile), puse în circulaţie – de la 1 ianuarie 2011. 9. Construcţia autovehiculului, ţinându-se cont de categoria şi destinaţia sa, asigură: 1) funcţionarea eficientă a sistemului de frânare; 2) funcţionarea eficientă a sistemului de direcţiei, manevrabilitatea şi stabilitatea; 3) minimizarea efectelor traumatizante asupra oamenilor ce se află în autovehicul şi

posibilitatea evacuării lor în urma accidentului rutier; 4) minimizarea impactului fizic asupra altor participanţi la trafic; 5) securitatea antiincendiară; 6) vizibilitatea spaţiului exterior pentru conducătorul auto; 7) măsurarea, înregistrarea şi limitarea vitezei autovehiculului; 8) securitatea electrică; 9) protecţia autovehiculului împotriva utilizării neautorizate; 10) normele emisiilor substanţelor nocive (poluante), precum şi eficienţa energetică, care

este exprimată în minimizarea consumului de carburanţi de către autovehiculele cu motoare cu ardere internă şi a consumului energiei electrice de către electromobile;

11) normele zgomotului intern şi extern; 12) rezistenţa la acţiunea surselor externe de iradiere electromagnetică şi compatibilitatea

electromagnetică; 13) starea sigură de sănătate a microclimatului în salonul şoferului conducătorului auto şi

în încăperea pentru pasageri şi minimizarea conţinutului de substanţe nocive în aerul din salonul şoferului conducătorului auto şi în încăperea pentru pasageri a autovehiculului;

14) numărul necesar şi suficient, amplasarea, caracteristicile şi efectele dispozitivelor tehnice de iluminat şi sonore de semnalizare;

15) amplasarea necesară şi identificarea mecanismelor de conducere şi a autovehiculelor; 16) respectarea restricţiilor de poziţie şi greutate, determinate de particularităţile reţelei

de drumuri naţionale. 10. Construcţia autovehiculelor de categoriile M2 şi M3 asigură respectarea cerinţelor

specifice pentru securitatea autovehiculelor de pasageri de mare capacitate. 11. Îndeplinirea cerinţelor, prevăzute de punctele 9 şi 10 ale prezentei Reglementări

tehnice, este asigurată de realizarea cerinţelor, conţinute în: 1) anexele nr.2, 3 şi 4 - privind tipurile de autovehicul (şasiuri) puse în circulaţie. În cazul

necorespunderii autovehiculelor restricţiilor de poziţie şi (sau) de greutate stabilite, prevăzute de anexa nr.4 prezentei Reglementări tehnice, în omologarea tipului de autovehicul se face înregistrarea despre necesitatea perfectării unui permis special pentru exploatarea acestuia;

2) Anexa nr.5 - privind autovehiculele unice puse în circulaţie, inclusiv autovehiculele, puse în circulaţie din rândul celor furnizate anterior la comanda de stat în scopuri de apărare;

10

3) Anexa nr.6 privind autovehiculele speciale şi specializate, ţinându-se cont de destinaţia lor funcţională. În ceea ce priveşte autovehiculele speciale cu capacitate de trecere majorată pentru gospodăriile rurale şi comunale unele cerinţe specifice prevăzute de anexa nr.2 a prezentei Reglementări tehnice nu se aplică;

4) Anexa nr.7 - privind autovehiculele aflate în exploatare, inclusiv după deservirea tehnică şi reparaţie, precum şi după introducerea schimbărilor în construcţie.

12. Fiecare autovehicul are un număr individual de identificare. Cerinţele pentru marcare şi pentru asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie, referite la acelaşi tip, sunt stabilite în conformitate cu anexa nr.8, iar a autovehiculelor unice puse în circulaţie - conform anexei nr.5 prezentei Reglementări tehnice.

13. Componentele puse în circulaţie ca piese de înlocuire (de schimb) pentru autovehiculele ce sunt în exploatare, atunci când sunt instalate pe autovehicul nu afectează siguranţa acestuia în raport cu starea la momentul punerii în circulaţie.

Lista cerinţelor, corespunderea cărora o asigură îndeplinirea alineatului primului punct dat, este stabilită în anexa nr.9.

Componente puse în circulaţie ca piese de înlocuire (de schimb), pentru autovehiculele ce se află în exploatare şi livrate la producţia de asamblare a acestor autovehicul sunt considerate corespunzătoare cerinţei alineatului primului punct cu adevărat în cazul corespunderii autovehiculului cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

14. Cerinţele, înaintate componentelor, care sunt piese înlocuibile (de schimb) la autovehiculele, producţia cărora a fost sistată, rămân la nivelul, care era în vigoare la momentul finalizării producţiei unor asemenea autovehiculele.

IV. Evaluarea conformităţii

1. Evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri) înainte de admiterea lor în circulaţie

15. Evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri) se efectuează înainte de admiterea lor în circulaţie şi se realizează sub formă de omologare a tipului. Subdivizarea autovehiculelor în tipuri şi modificări în scopul evaluării conformităţii se efectuează conform anexei nr.10.

Scopul evaluării conformităţii este constatarea faptului, că mostrele autovehiculelor (şasiului), prezentate de solicitantul, referitoare la tipul declarat pentru efectuarea evaluării conformităţii, corespunde cerinţelor stabilite de secţiunea II a prezentei Reglementări tehnice şi la fabricarea lor există condiţiile necesare care asigură conformitatea autovehiculelor (şasiurilor) fabricate cerinţelor stabilite la efectuarea evaluării conformităţii.

Evaluarea conformităţii tipurilor de şasiuri, fabricate pe teritoriul Republica Moldova, se efectuează în cazul, când se prevede distribuirea ulterioară a responsabilităţilor pentru respectarea unor cerinţe aparte în ansamblu în baza contractului dintre ei. În cazul în care o astfel de distribuire a responsabilităţii nu se prevede, responsabilitatea pentru respectarea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice se pune în sarcina producătorului de autovehicul în ansambl.

Evaluarea conformităţii tipurilor de şasiuri, importate pe teritoriul Republicii Moldova, se efectuează indiferent de scopurile utilizării lor ulterioare.

16. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului se efectuează de către organismul de certificare cu o experienţă în domeniul de evaluare a conformităţii de minimum 5 ani împuernicit şi acreditat în conformitate cu legislaţia în vigoare, care are acorduri de cooperare, încheiate cu laboratoarele de încercări şi care efectuează încercările potrivit complexului de reguli CEE/ONU în conformitate cu anexa nr.2 a prezentei Reglementări tehnice. Necesitatea acestor acorduri trebuie să fie stabilită în procedurile de certificare.

17. Evaluarea conformităţii în formă de omologarea tipului se efectuează în felul următor: 1) la organismul de certificare se depune cererea, în care se indică denumirea

solicitantului, rechizitele lui, tipul autovehiculului, informaţiile cu privire la omologarea anterioară a tipului autovehiculului (mai departe - cerere). Pentru un anumit tip a autovehiculului

11

poate fi depusă o singură cerere, într-un singur organism de certificare. La cerere se anexează documentele din listă conform anexei nr.11;

2) organismul de certificare examinează în termen de 15 zile documentele, prezentate de solicitant, adoptă decizie şi încheie cu solicitantul un contract de executare a lucrărilor privind evaluarea conformităţii.

Organismul de certificare perfectiază programul de încercări, care este prezentat de către solicitant laboratorului de încercări acreditat;

3) în laboratorul de încercări, acreditat în ordinea stabilită (în continuare - laborator de încercări acreditat), se efectuează:

- identificarea modelelor de autovehicul (şasiuri) prezentate; - încercările lor; - se întocmesc procese-verbale, cu anexarea descrierei tehnice, întocmită de producător

pentru obţnerea certificatului de evaluare; 4) organismul de certificare verifică cererea şi documentele anexate, care confirmă

îndeplinirea cerinţelor, prevăzute în secţiunea II a prezentei Reglementări tehnice referitor la tipurile de autovehicul (şasiuri). Lipsa documentelor, care atestă conformitatea produselor oricărei dintre aceste cerinţe în ceea ce priveşte acest produs, nu împiedică posibilitatea depunerii cererii şi se ia în considerare de organismul de certificare la primirea deciziei;

5) organismul de certificare eliberează certificate de conformitate a autovehiculului cu unele cerinţe specifice, prevăzute de anexele nr. 2, 3, 6 şi 9 la prezenta Reglementarea tehnică;

6) organismul de certificare confirmă documentar aplicarea de către producătorul de autovehicul a metodelor de producţie şi control, care permit a asigura conformitatea produselor, predestinate pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

7) organismul de certificare întocmeşte o concluzie despre posibilitatea perfectării omologării tipului autovehiculului (şasiului) în baza îndeplinirii subpunctelor 3 - 5 din punctul dat;

8) organismul de certificare perfectează omologarea tipului a autovehiculului (şasiului); 9) organul central de specialitate al administraţiei publice examinează şi aprobă

omologarea tipului autovehiculului (şasiului); 10) organismul de certificare efectuează controlul corespunderii autovehiculelor

cerinţelor prezentei Reglementări tehnice în perioada valabilităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului).

18. În calitate de solicitant pentru efectuarea omologării tipului autovehiculelor (şasiurilor), fabricate în Republica Moldova, poate fi producătorul, înregistrat în conformitate cu legislaţia în vgoare, fiind rezidentul ei, căruia în ordinea stabilită i s-a atribuit codul internaţional de identificare al producătorului de autovehicul, sau reprezentatul producătorului, care acţionează din numele acestuia.

Solicitant pentru efectuarea omologării tipului autovehiculelor (şasiurilor) importate în Republica Moldova poate fi doar reprezentantul producătorului străin, care îndeplineşte criteriile prevăzute în punctul 20 al prezentei Reglementări tehnice.

19. Condiţia obligatorie pentru omologarea tipului autovehiculului (şasiului) în baza rezultatelor evaluării conformităţii în formă de omologare a tipului este existenţa la producătorul a autovehiculului a:

- sistemului de măsuri organizatorice şi tehnice la etapele de proiectare, fabricare, control, încercări şi modernizare a producţiei în scopul identificării şi confirmării caracteristicilor de producţie sau parametrilor procesului de producţie, care influenţează asupra siguranţei producţiei şi (sau) conformităţii producţiei cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

- planurilor de efectuare a verificărilor şi încercărilor periodice a autovehiculelor (şasiurilor) produse în serie pentru confirmarea corespunderii lor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

- bazei de date, în care se înregistrează rezultatele verificărilor şi încercărilor şi care este accesibilă pentru organismul de certificare;

12

- procedurilor de recuperare a conformităţii autovehiculelor (şasiurilor) puse în circulaţie şi, în caz de necesitate, a celor ce se află în exploatare, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice în cazul depistării unor neconcordanţe, descoperite în timpul verificărilor sau încercărilor;

- prescripţiilor, ce se referă la exploatarea autovehiculelor, precum şi la pregătirea de vânzare, deservirea tehnică şi reparaţii.

În cazul când la fabricarea autovehiculului a fost folosită producţia de la alţi producători, responsabilităţile fiecărui producător, legate de asigurarea condiţiilor indicate mai sus pot fi împărţite între ei în baza contractului (protocolului) despre obligaţiile reciproce. În absenţa unui astfel de contract (protocol), aceste responsabilităţi sunt atribuite producătorul final.

20. Producătorul, care nu este rezidentul al Republicii Moldova, trebuie să aibă un singur reprezentant în Republica Moldova, care poate fi o persoană juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia în vgoare, fiind rezident al ei.

Reprezentantul producătorului asigură punerea în circulaţie în Republica Moldova a producţiei, ce corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.

Reprezentantul producătorului de autovehicul se menţionează în omologarea tipului autovehiculului şi omologarea tipului şasiului.

În cazul suspendării mandatului reprezentantului producătorului se suspendă acţiunea documentelor, ce confirmă corespunderea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, în care este menţionat reprezentantul producătorului, care şi-a suspendat mandatul.

21. Organismul de certificare îi oferă solicitantului toate informaţiile referitoare la regulile, procedurile şi cerinţele, legate de evaluarea conformităţii.

22. Organismul de certificare va expedia solicitantului decizia, prevăzută de subpunctul 2 a punctului 17 prezentei Reglementări tehnice, în care se reflectă:

1) suficienţa documentelor, prezentate pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2) posibilitatea de a recunoaşte documentele prezentate de solicitant; 3) necesitatea efectuării încercărilor în vederea obţinerii materialelor probatorii, ce

lipsesc. 4) necesitatea şi termenii de efectuare a verificării condiţiilor de producţie. 23. După examinarea documentelor prevăzute de anexa nr.11 la prezenta Reglementare

tehnică, cu condiţia ca rezultatele analizei de producţie să fie pozitive, organismul de certificare întocmeşte un certificat de conformitate al tipului de autovehicul (şasiu) cu unele cerinţe speciale, prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

La omologarea tipului autovehiculului (şasiului) se introduc numerele certificatelor indicate.

24. În cazul recunoaşterii de către organismul de certificare a insuficienţei documentelor prezentate în conformitate cu subpunctul 2 al punctului 17 din prezenta Reglementare tehnică, care confirmă corespunderea tipului de autovehicul în ansamblu sau a unor modificări ale sale cu cerinţele, prevăzute de anexele nr.2, 3 şi 6 la prezenta Reglementare tehnică, solicitantul trebuie să prezinte în laboratorul de încercări acreditat obiectele încercărilor şi informaţia tehnică suplimentară sub formă de descrieri tehnice detaliate a tipului de autovehicul (şasiu).

25. Laboratorul de încercări, în baza deciziei organismului de certificare efectuează expertiza descrierilor tehnice, prezentate de solicitant, identificarea modelelor de autovehicul şi încercarea acestora, întocmeşte acte de încercare, organizează înregistrarea şi evidenţa lor.

Încercările se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei Reglementări tehnice sau standardele naţionale în vigoare care conţin normele şi metodele încercărilor şi măsurărilor, inclusiv normele de selectare a modelelor necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei Reglementări tehnice.”

Efectuarea încercărilor în laboratoarele de încercare, situate în alte state, se admite cu participarea reprezentanţilori laboratorului de încercări acreditat, cu acordul organismului de certificare. Totodată, la procesul-verbal de încercare, întocmit după formularul serviciului tehnic şi semnat de persoanele responsabile, se aplică certificatul sistemului de management al calităţii laboratorului de încercare pentru conformitatea cu cerinţele standardului conform modelului ISO

13

9001 şi documentele, care denotă certificarea (verificarea) metrologică a echipamentului, pe care s-a efectuat încercarea.

La includerea în solicitare a unei serii de modificări ale autovehiculului (şasiului) încercările se efectuează referitor la modificările autovehiculului, de regulă, cu cei mai slabi indici aşteptaţi.

Selectarea şi pregătirea modelelor a autovehiculelor, predestinate pentru efectuarea încercărilor, se efectuează de către solicitant.

După finalizarea încercărilor probele sunt returnate solicitantului. Laboratorul de încercări acreditat, în urma rezultatelor încercărilor perfectează un proces-

verbal general de încercare şi îl expediază în organismul de certificare. Procesele-verbale ale încercărilor certificate se păstrează în laboratorul de încercare cel puţin 5 ani.

26. Organismul de certificare efectuează analiza stării de producere conform anexei nr.12 pentru a confirma disponibilitatea metodelor de producere şi control, care permit a asigura conformitatea produselor fabricate în serie cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice. În calitate de dovadă, care confirmă disponibilitatea condiţiilor de producere, ce asigură fabricarea produselor cu caracteristici şi indicatori stabili, corespunzători cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, pot fi examinate:

- actul organismului de certificare despre rezultatele verificării condiţiilor de producere; - certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii privind fabricarea

producţiei, ca obiect al evaluării conformităţii; - documentele ce confirmă conformitatea producţiei cu cerinţele din Apendicele 2 la

Acordul despre omologarea prescripţiilor tehnice uniforme pentru autovehiculele, echipamentele şi componentele, care pot fi instalate şi (sau) folosite la autovehiculele şi despre condiţiile recunoaşterii reciproce a omologărilor oficiale, acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 20 martie anul 1958;

- descrierea, pregătită de solicitant, a condiţiilor de producţie, prevăzută de anexa nr.12 la prezenta Reglementarea tehnică.

În baza analizei documentelor prezentate de către solicitant organismul de certificare adoptă decizia cu privire la necesitatea efectuării verificării condiţiilor de producere. Despre ordinea şi termenii de verificare organismul de certificare informează solicitantul.

Dacă producătorul are un sistem de management al calităţii, certificat privind conformitatea cu cerinţele standardelor ISO 9001, verificarea condiţiilor de producţie poate să nu se efectueze.

Verificarea condiţiilor de producţie a autovehiculelor (şasiurilor), producătorii cărora nu sunt înregistraţi în ţările - membre ale Acordului despre omologarea prescripţiilor tehnice uniforme pentru autovehiculele, echipamentele şi componentele, care pot fi instalate şi (sau) folosite la autovehiculele şi despre condiţiile recunoaşterii reciproce a omologărilor oficiale, acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 20 martie anul 1958, este obligatorie.

Rezultatele analizei stării de producere sunt prezentate în concluzie. 27. La evaluarea conformităţii autovehiculului (şasiul), ce se referă la tipul de autovehicul

(şasiu), care anterior n-a fost evaluat privind conformitatea în Republica Moldova, pot fi aplicate procedurile, prevăzute în punctul 28 din prezenta Reglementarea tehnică.

28. Referitor la unele cerinţe aparte, prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementarea tehnică, iar în cazul autovehiculelor speciale şi specializate-de anexa nr.6, în calitate de materiale probatorii pot fi prezentate rezultatele încercărilor şi măsurărilor, efectuate independent de către producător în procesul fabricării autovehiculelor (şasiurilor). Se admite a nu prezenta modelul autovehiculului pentru identificare.

În privinţa autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 se permite efectuarea încercărilor şi măsurărilor numai cu participarea unui laborator de încercări independent de producător.

Efectuarea încercărilor şi măsurărilor trebuie să se realizeze în conformitate cu prezenta Reglementarea tehnică sau standardele naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobată de Guvernul Republicii Moldova, care conţin normele şi metodele cercetărilor (încercărilor) si măsurărilor, inclusiv normele de selectare a modelelor, necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei Reglementari tehnice.

14

Solicitantul este în drept a invita pentru participarea la efectuarea încercărilor şi măsurărilor, indicate în alineatul întâi a prezentului punct, reprezentanţii organismului de certificare şi (sau), laboratorul de încercări acreditat.

Organismul de certificare are dreptul să expedieze procesele verbale ale încercărilor şi măsurărilor, prezentate de solicitant, în laboratorul de încercări acreditat pentru efectuarea expertizei tehnice.

Procesele verbale ale încercărilor şi măsurărilor, menţionate în acest punct, se examinează în calitate de material probatoriu la evaluarea conformităţii pentru perfectarea omologării tipului autovehiculului (şasiului), cu termenul de validitate până la un an sau la o partidă serie mică de autovehicule (şasiu) fără limitarea termenului de valabilitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului).

Rezultatele încercărilor şi măsurătorilor, specificate în primul alineat al acestui punct, pot fi prezentate de producătorii, care întrunesc următoarele condiţii:

înregistrarea pe teritoriul ţării, care este parte contractantă la Acorduldespre omologarea prescripţiilor tehnice uniforme pentru autovehiculele, echipamentele şi componentele, care pot fi instalate şi (sau) folosite la autovehiculele şi despre condiţiile recunoaşterii reciproce a omologărilor oficiale, acordate în baza acestor prescripţii, încheiat la Geneva la 20 martie anul 1958 ;

- disponibilitatea sistemului de management al calităţii, certificat privind conformitatea cu cerinţele standardelor ISO 9001 ;

- coordonarea cu organismul de certificare a planului de efectuare a încercărilor de control în scopul confirmării conformităţii autovehiculelor produse în serie.

Omologarea tipului autovehiculului, perfectată pentru o partidă serie mică de autovehiculele, în cazul schimbării cerinţelor prevăzute în anexa nr.2, trebuie reperfectată.

Procedura de evaluare a conformităţii tipului autovehiculului, specificată în acest punct, se utilizează numai o singură dată.

29. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, fabricate în regim de asamblare industrială, în calitate de materiale probatorii se admite prezentarea omologării tipului autovehiculului (şasiului) a autovehiculelor (şasiurilor) – analoage, fabricate în condiţiile altei producţii, cu condiţia prezentării documentelor, ce confirmă acordul producătorului autovehiculelor (şasiuri) – analoage.

„Organismul de certificare în funcţie de gradul de conformitate a procesului tehnologic, adoptat la uzina de asamblare, şi de tehnologia fabricării, folosită de producătorul de autovehicule-analoage, este în drept să solicite dovezi suplimentare, pentru confirmarea conformităţii cu cerinţele stabilite de prezenta Reglementarea tehnică şi bazate pe rezultatele încercărilor de control a autovehiculelor, evaluarea conformităţii cărora a fost anterior efectuată în condiţiile altei producţii. Astfel de încercări pot fi realizate de reprezentanţii organismului de certificare sau a laboratorului de încercări acreditat, la producătorii de autovehicule, care sunt fabricate în regim de asamblare industrială.”

Termenul de validitate omologării tipului autovehiculelor primare, perfecţionată pentru autovehiculele fabricate în regim de asamblare industrială, este de 1 an.

În termenul indicat trebuie să fie prezentate materialele probatorii, care să ateste conformitatea autovehiculelor, fabricate în regim de asamblare industrială, cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice.

30. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, livrate la comanda de stat în scopuri de apărare, în calitate de materiale probatorii sunt prezentate rezultatele încercărilor şi măsurărilor, efectuate independent de către producător în procesul de proiectare a autovehiculului, sau rezultatele încercărilor de recepţie (de stat), efectuate în laboratorul de încercări acreditat.

31. La evaluarea conformităţii autovehiculelor, fabricate pe baza sau pe şasiul altor autovehicule, solicitantul prezintă materiale probatorii, care confirmă respectarea restricţiilor, stabilite de către producătorul autovehiculului de bază (şasiu) cu privire la finalizarea construcţiei lui.

32. La evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor, fabricate pe baza sau pe şasiul altor autovehiculele, evaluate anterior privind conformitatea în forma omologării tipului autovehiculului

15

(şasiului), solicitantul poate prezenta documentele pentru a dovedi că între producătorul autovehiculelor lor şi producătorul autovehiculelor (şasiurilor) de bază (chassis) este delimitată responsabilitatea pentru asigurarea siguranţei autovehiculelor menţionate. În acest caz, organismul de certificare utilizează omologarea tipului autovehiculului (şasiului), eliberate pentru autovehiculele (şasiurile) de bază ca materiale probatorii privind cerinţele faţă siguranţa autovehiculelor, responsabilitatea pentru respectarea cărora este asigurată de producătorul lor.

33. Conform rezultatelor studierii tuturor materialelor probatorii necesare, organismul de certificare întocmeşte un aviz despre posibilitatea înregistrării sau despre refuzul privind înregistrarea omologării tipului autovehiculului (şasiului), care conţine o argumentare motivată a suficienţei materialelor probatorii prezentate pentru evaluarea conformităţii tipului autovehiculului (şasiu), precum şi un aviz despre posibilitatea extinderii rezultatelor încercărilor efectuate asupra modificărilor autovehiculelor (şasiurilor), incluse în cerere.

În baza avizului despre posibilitatea perfectării omologării tipului autovehiculului (şasiului), organismul de certificare perfectează omologarea tipului autovehiculului (şasiului).

34. Forma de omologării tipului autovehiculului este prevăzută în anexa nr.13 la prezenta Reglementarea tehnică. Forma omologării tipului şasiului este prevăzută în anexa nr.14 la prezenta Reglementarea tehnică.

În omologarea tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru o partidă serie mică, pot fi incluse numerele de identificare a autovehiculelor (şasiurilor).

În lipsa posibilităţii de identificare a autovehiculelor (şasiurilor) din partidele serii mici, omologarea tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru această partidă serie mică, nu i se eliberează solicitantului şi rămâne la păstrare în organismul de certificare. Organismul de certificare ţine evidenţa numărului autovehiculelor (şasiurilor) produse (importate), şi în baza adresării solicitantului îi eliberează copiile certificate ale omologării tipului autovehiculului (şasiului), în care se indică numerele de identificare a autovehiculelor (şasiurilor).

În cazul în care omologarea tipului şasiului a fost eliberată fără evaluarea conformităţii privind eficienţa sistemelor de frânare, direcţiei, cantităţii, locului amplasării, caracteristicilor şi funcţionării dispozitivelor tehnice de iluminare şi de semnalizare sonoră, în omologarea tipului şasiului se introduce înregistrarea despre interdicţia deplasării şasiului de acest tip de sine stătător.

La omologarea tipului şasiului autovehiculului de categoriile N2 şi N3, echipat cu salonul şoferului cu motor, se introduce înregistrarea despre posibilităţile deplasării unui asemenea şasiu de sine stătător pe drumurile publice.

35. Omologarea tipului autovehiculului şi omologarea tipului şasiului pot fi perfectate pe un termen de maximum 3 ani, dacă punctele 28 şi 29 nu prevăd altceva. Certificatele de conformitate cu unele cerinţe aparte, indicate în lista, prevăzută în anexa nr.2, iar în cazul autovehiculelor speciale şi specializate-în privinţa cerinţelor aprobate, ţinându-se cont de destinaţia unor asemenea autovehicule, prevăzute în anexa nr.6, pot fi perfectate pe un termen nu mai mare de 4 ani.

36. Termenul de valabilitate a omologării tipului autovehiculului pentru autovehiculele fabricate cu folosirea autovehiculelor (şasiurilor) de bază puse în circulaţie şi care au omologarea tipului autovehiculului (şasiului), nu poate depăşi un an de la data intrării în vigoare a cerinţelor, prevăzute de anexa nr.2 la prezenta Reglementarea tehnică.

37. Organismul de certificare prezintă omologarea tipului autovehiculului (şasiului) organului central de specialitate al administraţiei publice care într-un termen de 10 zile verifică corectitudinea şi justeţea perfectării omologării tipului autovehiculului (şasiului). În cazul depistării încălcărilor omologarea tipului autovehiculului (şasiului) se înapoiază organismului de certificare.

38. Organul central de specialitate al administraţiei publice efectuează înregistrarea şi ţine registrul omologărilor tipului autovehiculului şi omologărilor tipului şasiului.

39. Organismul de certificare eliberează solicitantului omologarea tipului autovehiculului (şasiului).

În calitate de deținător al unei omologări de tip pentru un autovehicul, producătorul eliberează certificat de conformitate a corespunderii autovehicolului cerinţelor stabilite în

16

certificatul de omologare a tipului autovehiculului (şasiului), care însoțeşte fiecare vehicul, care a fost produs în conformitate cu tipul de vehicul omologat.

Documentaţia, care se referă la perfectarea omologării tipului autovehiculului (şasiului) trebuie să se păstreze în organismul de certificare nu mai puţin de 5 ani de la data perfectării omologării tipului autovehiculului (şasiului).

40. Organismul de certificare efectuează controlul conformităţii obiectelor, referitor la care s-a efectuat evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, la etapa de producere.

La indicaţia organismului de certificare şi în ordinea stabilită de el la efectuarea controlului participă laboratorul de încercări acreditat, care desfăşoară încercările de control ale producţiei, menţionată în primul alineat al acestui punct.

41. Controlul poate fi planificat şi neplanificat. Periodicitatea efectuării controlului planificat pentru fiecare tip de autovehicul se

stabileşte nu mai des decât 1 dată în 2 ani. Controlul neplanificat se efectuează în cazurile, în care organismul de certificare sau

organul central de specialitate al administraţiei publice primeşte: - avizul organelor controlului (supravegherii) de stat despre faptele relevate de încălcare

a cerinţelor Reglementări tehnice; - adresarea organului competent privind rezultatele examinării cauzelor şi condiţiilor de

apariţie a accidentelor rutiere, rezultatelor generalizării datelor de efectuare a reviziilor tehnice de stat;

- informaţii, bazate pe date concrete despre neconformitatea producţiei cu cerinţele Reglementări tehnice şi cu documentele, care confirmă conformitatea cu cerinţele Reglementări tehnice;

- informaţii despre schimbările esenţiale ale structurii organizatorice a producătorului sau a condiţiilor de fabricare a producţiei.

42. În procesul de control poate fi analizată desfăşurarea încercărilor de control a autovehiculelor cu fixarea substituirei componentelor cu durata de funcţionare limitată şi evaluarea periodică a parametrilor de proiectare în procesul exploatării.

43. Controlul se realizează conform planului elaborat de verificare a anumitor tipuri de producţie, aprobat de organismul de certificare.

În cazul în care producătorul prevede efectuarea unui şir de operaţiuni tehnologice (de exemplu, cu privire la completarea suplimentară sau marcarea producţiei), în organizaţiile antrenate de el, controlul corespunzător poate fi efectuat în aceste organizaţii.

44. Producătorul şi solicitantul (în cazul în care el nu este producător) asigură condiţiile necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv accesul nestingherit al inspectorilor la obiectele de control conform planului de control, precum şi le prezintă documentaţia solicitată.

Eschivarea producătorului de la îndeplinirea prezentului punct poate servi drept temei pentru decizia organismului de certificare despre încetarea valabilităţii (anularea) documentelor, care certifică conformitatea cu cerinţele Reglementării tehnice.

45. Producătorul participă la efectuarea controlului obiectelor de evaluare a conformităţii în organizaţiile, antrenate de el pentru efectuarea operaţiilor tehnologice, precum şi la producătorii de componente, în cazul în care organul de certificare a luat decizia despre necesitatea verificării condiţiilor de producţie în aceste organizaţii.

46. În cadrul controlului se analizează: 1) rezultatele controlului (supravegherii) de stat al produselor puse în circulaţie; 2) rezultatele acţiunilor de corecţie efectuate, elaborate de către producător în baza

rezultatelor verificărilor anterioare ale condiţiilor de producţie sau controlului; 3) rezultatele evaluării conformităţii produselor în cazul includerii în proiectarea lor a

modificărilor, care influenţează asupra parametrilor de securitate; 4) datele de identificare a modelelor de producţie pentru conformitatea cu descrierea

tehnică aprobată; 5) volumul şi rezultatele încercărilor, efectuate pentru confirmarea conformităţii

produselor cu cerinţele Reglementării tehnice.

17

6) rezultatele încercărilor pentru confirmarea menţinerii parametrilor în procesul exploatării, verificaţi la evaluarea conformităţii;

7) rezultatele controlului calităţii producţiei la etapele procesului tehnologic, care determină conformitatea acesteia cu cerinţele Reglementării tehnice ;

8) informaţii despre reclamaţiile în privinţa calităţii produselor, inclusiv datele despre refuzuri şi defecţiunile, rezultate în urma deservirii tehnice şi reparaţiei.

47. În cadrul controlului se efectuează identificarea producţiei. Identificarea constă în stabilirea identităţii marcajului de uzină, disponibil pe autovehicul

şi componentele sale, şi a datelor, conţinute în omologarea de tip a autovehiculului (omologarea de tip a şasiului), precum şi a datelor produselor, prezentate de producător sau de reprezentantul acestuia nemijlocit pentru identificare.

Identificarea produselor în scopuri de control poate fi efectuată atât la producător, cât şi în întreprinderile comerciale.

Identificarea autovehiculului(şasiului) se efectuează fără demontarea lui. 48. La efectuarea controlului pot fi selectate aleatoriu modelele pentru testarea în

laboratorul producătorului sau un laboratorul de încercări acreditat. Încercărilor, de regulă, sunt supuse modificările, cu cele mai rele rezultate aşteptate ale

încercărilor. 49. Dacă, conform rezultatelor de identificare, produsele sunt evaluate ca

necorespunzătoare tipurilor, care au fost supuse procedurii de evaluare a conformităţii, sau (în baza încercărilor efectuate în cadrul controlului), ca necorespunzătoare cerinţelor Reglementării tehnice, faptele stabilite de necorespundere se documentează, iar producătorului i se eliberează o prescripţie despre înlăturarea necorespunderilor identificate.

50. Rezultatele controlului se perfectează printr-un act. Rezultatele controlului sunt recunoscute pozitive, dacă se stabileşte că: - produsele corespund tipurilor, care au fost supuse procedurii de evaluare a

conformităţii; - au fost prezentate documentele corespunzătoare (înregistrările controlului tehnic,

rezultatele încercărilor de control, etc.), care confirmă conformitatea stabilă a produselor cu cerinţele Reglementării tehnice.

Rezultatele pozitive ale controlului produselor servesc drept temelie pentru păstrarea termenului de validitate (iar în cazul autovehiculelor de asemenea şi pentru prelungirea) a documentelor, care confirmă conformitatea cu cerinţele Reglementării tehnice.

Rezultatele controlului sunt recunoscute negative, în cazul în care se stabileşte că: - nu s-au înlăturat necorespunderile omologării tipului autovehiculului (omologării

tipului şasiului) sau a certificatelor de conformitate la componentele, identificate în timpul verificărilor anterioare a condiţiilor de producţie sau controlului, precum şi în cazul când acţiunile de corecţie n-au dat rezultatul necesar.

- fără coordonarea cu organismul de certificare în documentaţia tehnică (de proiectare, tehnologică, de exploatare), sau în proiectarea produselor au fost introduse modificări, care au dus la necorespunderea ei cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii;

- au fost relevate faptele, care denotă utilizarea de către producător a componentelor, ce n-au fost supuse confirmării conformităţii în ordinea, prevăzută de punctele 81-93 ale prezentei Reglementări tehnice;

- nu s-au efectuat în volumul necesar încercările de control. În cazul necesităţii efectuării acţiunilor de corectare actul trebuie să conţină

recomandările corespunzătoare. În cazul rezultatelor negative ale controlului sau refuzului producătorului de a-l efectua validitatea documentelor care a confirmat conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice, se anulează de către organismul de certificare.

51. În baza rezultatelor controlului producătorul elaborează un plan de măsuri corective necesare pentru a înlătura neconcordanţele identificate cu termeni concreţi de realizare a lui şi în termen de 10 zile de la data înmânării producătorului actului perfectat, prezintă un astfel de plan în organismul de certificare.

18

Organismul de certificare examinează planul prezentat şi în caz de necesitate expediază producătorului observaţiile sale, precum şi stabileşte procedura de verificare a îndeplinirii acestor măsuri.

La expirarea termenilor stabiliţi de comun acord cu organismul de certificare în planul măsurilor corective necesare pentru a elimina neconcordanţele, producătorul prezintă un certificat despre acţiunile corective şi preventive efectuate cu evaluarea rezultatelor lor.

52. În cazul primirii de către organismul de certificare a rezultatelor negative ale controlului, precum şi în cazul primirii altor informaţii despre neconformitatea produselor cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice, organismul de certificare, care a perfectat omologarea tipului autovehiculului(omologarea tipului şasiului) sau certificatul de conformitate, trebuie în termenul de 30 de zile să expedieze producătorului şi reprezentantului producătorului o notificare oficială în scris, care va conţine cererea despre omologarea măsurilor necesare de restabilire a conformităţii şi unele recomandări, inclusiv recomandări referitoare la retragerea produsului.

La primirea notificării menţionate producătorul trebuie să expedieze în termen de 10 zile organismului de certificare informaţia despre măsurile luate pentru a restabili conformitatea, inclusiv un program de acţiuni corective.

Organismul de certificare trebuie în termen de 10 zile să examineze şi să coordoneze programul de acţiuni corective, propus de producător, şi să asigure controlul pentru îndeplinirea lui.

53. În cazul în care organismul de certificare recunoaşte măsurile luate insuficiente, atunci peste 30 de zile după expedierea notificării oficiale în scris producătorului şi reprezentantului producătorului, organismul de certificare suspendă valabilitatea certificatelor perfectate de conformitate cu cerinţele tehnice ale prezentei Reglementări tehnice, despre care informează neîntârziat producătorul şi reprezentantul producătorului, Organul central de specialitate al administraţiei publice şi organele de control (supraveghere) de stat.

Organul central de specialitate al administraţiei publice în baza deciziei organismului de certificare despre încetarea valabilităţii certificatelor de conformitate anulează omologarea tipului autovehiculului (omologarea tipului şasiului), despre care notifică organismul de certificare.

Despre încetarea valabilităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului), organismul de certificare în termen de o săptămână notifică producătorul şi reprezentantul producătorului, precum şi organele de control (supraveghere) de stat, perfectând şi expediindu-le o notificare de anulare a documentului care certifică conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa autovehiculelor, după forma, prevăzută în anexa nr.17 la prezenta Reglementarea tehnică.

Informaţia despre perfectarea notificării privind încetarea valabilităţii (anularea) documentului, care certifică conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa autovehiculelor, se publică în ediţiile oficiale.

Organul central de specialitate al administraţiei publice efectuează înregistrarea şi ţine registrul notificărilor despre încetarea valabilităţii (anularea) documentului, care atestă conformitatea cu Reglementarea tehnică privind siguranţa autovehiculelor.

54. Evaluarea conformităţii în formă de omologare tipului în cazul încetării valabilităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului) eliberate anterior, se efectuează în bază generală în modul prevăzut de prezenta Reglementarea tehnică.

55. Titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului) în perioada validităţii ei este obligat să informeze organismul de certificare cu privire la orice modificări planificate în domeniul proiectării autoautovehiculelor (şasiurilor), pentru care omologările tipului autovehiculului (şasiului) sunt în vigoare, şi care modifică informaţiile, prevăzute în descrierea tehnică şi (sau) în oricare dintre descrierile tehnice ale tipului de autovehicul privind unele cerinţe, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementarea tehnică.

Titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului) poate prezenta, de asemenea, materiale probatorii, care ar certifica conformitatea autovehiculului cu modificările introduse în proiectarea sa cu cerinţele prezentei Reglementaritehnice.

Pe baza evaluării acestor modificări, organismul de certificare ia decizia despre posibilitatea păstrării validităţii (acţiunii) omologărilor tipului autovehiculului (şasiului) eliberate privind autovehiculele (şasiurile) cu modificările introduse. Despre decizia sa

19

organismul de certificare informează titularul omologării tipului autovehiculului (şasiului), care, în caz de necesitate, depune cererea pentru evaluarea conformităţii produselor cu modificările introduse în construcţia lor.

Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii validităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului) asupra modificării tipului de autovehicul (şasiu) cu schimbările incluse în construcţia lui este adoptată de organismul de certificare.

56. Cererea de extindere a omologării tipului autovehiculului (şasiului) se depune la organismul de certificare, care i-a perfectat versiunea iniţială. Solicitantul prezintă în organismul de certificare cererea şi noile versiuni ale documentelor, depuse anterior în organismul de certificare, care reflectă schimbările apărute.

57. În cazul când rezultatul examinării tuturor materialelor probatorii prezentate este pozitiv, organismul de certificare pregăteşte concluzia, care conţine argumentarea motivată a suficienţei materialelor probatorii pentru extinderea validităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului), în baza căreia perfectează o nouă versiune a documentului.

În numărul de înregistrare al documentului este introdus codul de extindere în modul prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice. Data expirării termenului de validitate a noii versiunii a documentului poate fi diferită de data expirării versiunii anterioare, dar termenul de validitate a documentului nu poate depăşi 3 ani.

De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de extindere, versiunea anterioară a documentului se anulează.

58. Introducerea rectificărilor în omologarea tipului autovehiculului (şasiului) la depistarea inexactităţilor în perfectarea acesteia se efectuează la iniţiativa organismului de certificare, care a perfectat documentul iniţial sau la cererea titularului omologării tipului autovehiculului (şasiului) în modul prevăzut de punctele 56 şi 57 ale prezentei Reglementari tehnice.

La perfectarea versiunii noi a documentului în numărul lui de înregistrare se introduce codul de rectificare în modul prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice.

De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de rectificare, versiunea anterioară a documentului se anulează.

59. Extinderea validităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului) pe un termen nou se efectuează în baza cererii de extindere a validităţii omologării tipului autovehiculului (şasiului).

Pentru extinderea omologării tipului autovehiculului (şasiului) solicitantul prezintă organismului de certificare, care i-a perfectat documentul primar, o cerere cu anexarea următoarelor documente şi informaţii:

- scrisoare despre lipsa modificărilor sau cu lista modificărilor, introduse în proiectarea autovehiculului(şasiului), ce n-au fost confirmate în ordinea prevăzută de punctele 55 - 57 ale prezentei Reglementari tehnice;

- copiile proceselor verbale (sinteza rezultatelor) ale încercărilor periodice (de control), măsurărilor periodice ale parametrilor, înregistraţi la evaluarea conformităţii autovehiculului (şasiului) cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice, efectuate de către producător pe perioada acţiunii omologării tipului autovehiculului(şasiului);

- descrierea modificărilor procesului de producţie a autovehiculului(şasiului) pe durata validităţii omologării tipului autovehiculului(şasiului), dacă ele au avut loc;

- informaţii privind acţiunile corective întreprinse la iniţiativa producătorului şi organismului de certificare;

- informaţii (dacă există) despre reclamaţiile în privinţa calităţii autovehiculelor (şasiurilor) primite în perioada termenului de validitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului), precum şi în procesul desfăşurării măsurilor de înlăturare a defectelor depistate;

- în caz de necesitate lista modificărilor noi ale autovehiculelor (şasiurilor), asupra cărora se propune suplimentar a extinde validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului), cu descrierea tehnică corespunzătoare şi anexarea materialelor probatorii.

60. Organismul de certificare anexează la documentele menţionate în punctul 59 a prezentei Reglementari tehnice:

20

1) copiile omologărilor tipului autovehiculului(şasiului), eliberate anterior; 2) protocolul verificării condiţiilor de producţie înainte de eliberarea omologării tipului

autovehiculului(şasiului) sau certificatelor de conformitate; 3) actele privind rezultatele controlului produselor cu privire la care s-a efectuat evaluarea

conformităţii cu cerinţele Reglementarii tehnice , şi a încercărilor de control, care au fost efectuate în perioada validităţii omologării tipului autovehiculului(şasiului).

61. Organismul de certificare, reieşind din analiza documentelor prezentate, poate ajunge la concluzia, că conformitatea produsului cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice fie se păstrează, fie se solicită prezentarea materialelor probatorii suplimentare.

62. În cazul recunoaşterii materialelor probatorii suficiente organul de certificare elaborează concluzia, ce conţine argumentarea extinderii termenului de valabilitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului) pentru următorul termen şi în caz de necesitate extinderea acestora asupra noilor modificări, şi în baza ei perfectează o nouă omologare tipului autovehiculului (şasiului).

La perfectarea unei versiuni noi a documentului în numărul său de înregistrare se introduce codul de extindere în modul prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice.

Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii termenului de validitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului), precum şi a unor certificate de conformitate o ia organismul de certificare.

Extinderea termenului de validitate a omologării tipului autovehiculului (şasiului) se efectuează pe un termen de maximum 3 ani. Extinderea termenului de validitate a documentelor se poate efectua în mod repetat.

Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului), precum şi a unor certificate de conformitate poate fi încetată înainte de termen în baza adresării corespunzătoare a solicitantului în organismul de certificare.

63. Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului) se extinde numai asupra autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie în perioada acţiunii ei, indiferent de durata realizării lor ulterioare.

Validitatea omologării tipului autovehiculului (şasiului), perfectată pentru o partidă serie mică de autovehicule (şasiuri) se extinde numai asupra autovehiculelor (şasiurilor), incluse în partida dată.

64. Numărul omologării tipului autovehiculului (şasiului) este inclus în certificat de înmatriculare autovehiculului (şasiului) fiecărui autovehicul (şasiu), care se referă la tipul cu privire la care este stabilită conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice. În certificatul de înmatriculare autovehiculului (şasiului) se introduc toate menţionările speciale privind limita utilizării autovehiculului (şasiului), care se conţin în omologarea tipului autovehiculului (şasiului).

Prezenţa în certificat de înmatriculare autovehiculului (şasiului) a numărului omologării tipului autovehiculului (şasiului) este condiţia necesară pentru punerea autovehiculului (şasiului) în circulaţie.

2. Evaluarea conformităţii autovehiculelor unice înainte de admiterea lor în circulaţie

65. Evaluarea conformităţii autovehiculelor unice înainte de admiterea lor în circulaţie se

efectuează de către organismul de certificare după identificarea fiecărui autovehicul în mod de omologare individuală expertiză tehnică a construcţiei autovehiculului şi în cazul necesităţii efectuarea încercării lui.

Evaluarea conformităţii se efectuează numai la autovehiculele complete. Evaluarea conformităţii autovehiculelor unice se efectuează pentru autovehiculele:

- noi, care nu deţin omologarea de tip valabilă, fabricate sau importate în R.Moldova de către persoane juridice sau fizice;

- la vehiculele utilizate, care nu au mai fost înmatriculate în R.Moldova;

21

- în cazul cînd se schimbă proprietarul autovehiculului şi se iniţiază procedura de reînmatriculare. Scopul evaluării conformităţii este constatarea că autovehicul unic corespunde cerinţelor

prevăzute de anexa nr.5 la prezentul prezenta Reglementarea tehnică. 66. Evaluarea conformităţii autovehiculului unic se efectuează conform următoarei

proceduri: 1) în organismul de certificare se depune cererea, în care se indică: denumirea

solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea şi simbolul convenţional al autovehiculului, numărul de identificare a autovehiculului, denumirea producătorului autovehiculului; (mai departe - cerere). La cerere se anexează documentele din listă conform anexei nr.11;

- identificarea autovehicululuiunic; - verificarea îndeplinirii cerinţelor, prevăzute de punctele 6-8 din prezenta Reglementarea

tehnică şi de anexele nr.4, 5, 6, 7 la prezenta Reglementarea tehnică, prin intermediul efectuării expertizei tehnice a construcţiei acestui autovehicul;

- perfectarea programului de încercări (în cazul necesităţii), pentru laboratorul de încercări acreditat, privind efectuarea încercărilor necesare a autovehiculului;

- pregătirea procesului-verbal expertizei tehnice a construcţiei autovehiculului, care include şi rezultatele încercărilor efectuate (după caz);

- perfectarea certificatului de siguranţa a construcţiei autovehiculului. 67. În calitate de solicitant poate fi persoana fizică sau juridică care importă autovehiculul

pe teritoriul Republicii Moldova, pe o perioadă mai mare de 6 luni. 68. Organismul de certificare este obligat să-i ofere solicitantului toată informaţia

necesară cu privire la regulile, procedurile şi cerinţele, înaintate pentru evaluarea conformităţii. 69. În calitate de materiale probatorii, care adeveresc conformitatea autovehiculului unic

cu cerinţele, prevăzute de anexele nr.4, 5, 6, 7 la prezenta Reglementarea tehnică, pot fi prezentate procesele-verbale ale încercărilor, efectuate în laboratorul de încercări acreditat.

70. Laboratorul de încercări acreditat coordonează cu solicitantul termenii şi condiţiile efectuării expertizei tehnice a construcţiei autovehicululuişi în caz de necesitate a încercărilor lui.

71. În caz de necesitate laboratorul de încercări acreditat pentru evaluarea corespunderii autovehiculului cerinţelor anexelor nr.4, 5, 6, 7, 8 la prezenta Reglementarea tehnică, efectuează încercările şi măsurările necesare pentru expertiza tehnică a construcţiei autovehiculului. În urma efectuării încercărilor şi măsurării se perfectează Raportul de încercări.

72. Documentaţia referitoare la evaluarea conformităţii autovehiculului unic se păstrează în arhivele organismului de certificare minimum 3 ani.

73. În urma examinării tuturor materialelor probatorii necesare organismul de certificare întocmeşte o concluzie, care conţine o argumentare motivată a suficienţei materialelor probatorii, prezentate pentru evaluarea conformităţii autovehiculului unic, perfectează şi eliberează solicitantului certificatul de omologare individuală siguranţa a construcţiei autovehiculului, în care în caz de necesitate se introduc menţionările despre restricţiile utilizării autovehiculului. Forma documentului indicat este prevăzută de anexa nr.15 la prezenta Reglementarea tehnică.

Certificatul de omologare individuală siguranţă a construcţiei autovehiculului este valabil pînă la înmatricularea acestuia. În cazul cînd se schimbă proprietarul autovehiculului şi se iniţiază procedura de reînmatriculare, este necesar de repetat procedura de evaluare a conformităţii autovehiculelor unice şi de obţinut un nou certificat de omologare individuală siguranţă a construcţiei pentru a evita inducerea în eroare a cumpărătorului.

3. Evaluarea conformităţii autovehiculelor, aflate în exploatare,

în cazul introducerii unor modificări în construcţia lor

74. Evaluarea conformităţii autovehiculelor, aflate în exploatare, în cazul introducerii unor modificări în construcţia lor se efectuează în formă de verificare a stării lor tehnice după identificarea fiecărui autovehicul.

22

Scopul verificării stării tehnice a autovehiculului cu modificările incluse în construcţia sa, este constatarea, că autovehiculul corespunde cu cerinţele, prevăzute de anexa nr.7 la prezenta Reglementarea tehnică.

Lista modificărilor, incluse în construcţia autovehiculului, pentru care evaluarea conformităţii nu este necesară, este prevăzută de anexa nr.18 la prezenta Reglementarea tehnică.

Particularităţile evaluării conformităţii autovehiculelor, furnizate la comanda de stat în scopuri de apărare, se stabileşte de Guvernul Republicii Moldova.

75. Obiectele evaluării conformităţii sunt autovehiculele unice, puse în circulaţie şi supuse înregistrării de stat, la care:

- sunt modificaţi parametrii de construcţie, care influenţează asupra caracteristicii autovehiculului, prevăzuţi de punctele 9 şi 10 din prezenta Reglementarea tehnică;

- sunt înlocuite componentele scoase din producţie cu componentele care sunt în producţie, pentru a creşte resursele autovehiculului.

Nu este o introducere a modificărilor în construcţie înlocuirea unor componente cu componentele care nu sunt furnizate la uzina de asamblare, dar sunt admise de producătorul a autovehiculelor pentru instalarea pe autovehicul de tip corespunzător.

76. Introducerea modificărilor în construcţia autovehiculului şi evaluarea ulterioară a conformităţii acestuia se efectuează cu acordul şi sub controlul organismuli de certificare.

Aautovehiculului, în cazul depistării modificărilor în construcţie, în cadrul reviziei tehnice de stat, cu excepţia modificărilor prevăzute în anexa nr.18, de către organismul de certificare se eliberează certificat de omologare individuală, după forma prevăzută de anexa nr.16 la prezenta Reglementarea tehnică.

77. În baza rezultatelor examinării documentelor prezentate, organismul de certificare, înregistrează şi eliberează solicitantului certificatul de omologare individuală siguranţă a construcţiei autovehiculului cu schimbările incluse în construcţia lui cu cerinţele de securitate după forma prevăzută de anexa nr. 16 la prezenta Reglementarea tehnică, sau îi refuză eliberarea cu indicarea motivelor.

78. Numărul certificatului de conformitate a autovehiculului cu schimbările incluse în construcţia lui cu cerinţele de securitate se introduce în certificat de înmatriculare autovehiculului. În certificat de înmatriculare autovehiculului se includ de asemenea toate menţiunile speciale privind restricţionarea utilizării autovehiculului, care se conţin în certificatul de conformitate al autovehiculului cu modificările incluse în construcţia lui cu cerinţele de securitate.

79. Prezenţa în certificat de înmatriculare autovehiculului numărului a certificatului de conformitate a autovehiculului cu modificările efectuate în construcţie cu cerinţele de securitate este o condiţie necesară pentru autorizaţia de exploatare a lui.

4. Evaluarea conformităţii tipurilor de componente ale autovehiculelor înainte de punerea lor în circulaţie

80. Evaluarea conformităţii tipurilor de componente ale autovehiculelor înainte de punerea lor în circulaţie se efectuează în formă obligatorie.

Scopul evaluării conformităţii este constatarea faptului, că toate componentele produse în serie, referitoare la tip, prezentate pentru evaluarea conformităţii, corespund cerinţelor, prevăzute de punctul 14 din prezenta Reglementarea tehnică.

Evaluarea conformităţii nu se realizează pentru componentele care deja au fost în uz. Evaluarea conformităţii, de asemenea, nu se efectuează pentru componentele restabilite,

cu excepţia anvelopelor reşapate. Evaluarea conformităţii se face în formă de certificare a conformităţii sau prin declarare a

conformităţii. Evaluarea conformităţii se efectuează în corespundere cu Regulamentele CEE ONU, iar

in lipsa lor – în corespundere cu lista standardelor naţionale, în rezultatul aplicării cărora pe baza liberului consimţământ se asigură respectarea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.

23

Realizarea încercărilor şi măsurărilor trebuie să se efectueze în conformitate cu prevederile prezentei Reglementări tehnice, iar in lipsa lor – în conformitate cu standardele naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobată de Guvernul Republicii Moldova, care conţin normele şi metodele de încercări şi măsurări, inclusiv normele de selectare a modelelor necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei Reglementări tehnice.

Formele şi schemele de evaluare a conformităţii în funcţie de tipul componentelor sunt prevăzute de anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică. Descrierea schemei de evaluarea a conformităţii şi recomandările pentru alegerea lor sunt prevăzute de anexa nr.19 la prezenta Reglementarea tehnică.

Componentele prezentate pentru evaluarea conformităţii pot fi fabricate conform documentaţiei tehnice a producătorului de autovehicule corespunzătoare sau a producătorului de componente.

81. În calitate de solicitant poate fi producătorul de componente sau reprezentantul său autorizat, care acţionează din numele acestuia. În cazul în care se depune cererea pentru evaluarea conformităţii unei partide de componente, fabricate în afara Republicii Moldova, în calitate de solicitant poate fi importatorul ei. În acest caz autorizaţia de la producător nu este necesară.

Solicitantul, care este producător de piese de înlocuire (de schimb), sau reprezentantul autorizat al acestuia, are dreptul de a alege orice formă şi schemă de evaluare a conformităţii din numărul prevăzut pentru componentele concrete (anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică).

În cazul în care solicitantul nu se referă la persoanele menţionate, el nu este în drept să declare conformitatea, dar are dreptul a depune cerere pentru efectuarea certificării obligatorii a pieselor de înlocuire (de schimb). Organismul de certificare ia decizia despre efectuarea certificării obligatorii după o anumită schemă de certificare din numărul prevăzut pentru componentele concrete (anexa nr.9 la prezenta Reglementarea tehnică).

82. Declararea conformităţii se efectuează de către solicitant prin emiterea declaraţiei de conformitate pe baza dovezilor proprii, precum şi a dovezilor, obţinute cu participarea unei terţe (organismul de certificare).

Dovezile proprii se formează de către solicitant în forma unui set de documentaţie tehnică. În set pot fi incluse:

- documentele principale de proiectare, referitoare la component în ansamblu (condiţiile tehnice, descrierea tehnică, desenele de tip general, specificarea (caietul de sarcini);

- ghidul sau instrucţia de exploatare; - lista Regulamentelor CEE/ONU, şi standardelor naţionale care au fost folosite pentru

verificarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice; - certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii. Domeniul de

certificare a sistemului de management al calităţii trebuie să includă produse, supuse evaluării conformităţii;

- rezultatele calculelor de proiectare, verificărilor efectuate, procesele-verbale ale încercărilor, care confirmă conformitatea indicilor de securitate a produselor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

- certificatele de conformitate a produselor, primite anterior, cu cerinţele internaţionale şi (sau) naţionale.

Procesul-verbal al încercărilor tipului trebuie să conţină caracteristicile produsului, descrierea tipului de produse direct sau în formă de trimitere la condiţiile tehnice sau alt document similar, precum şi concluzia cu privire la conformitatea modelului cu documentaţia tehnică, după care este produs.

Solicitantul are dreptul a invita pentru a participa la efectuarea cercetărilor şi încercărilor reprezentanţii organismului de certificare şi (sau), laboratorul de încercări acreditat.

83. Solicitantul emite declaraţia de conformitate în modul prevăzut de actele normative în vigoare. La emiterea declaraţiei de conformitate, solicitantul indică în ea conformitatea deplină a produsului, cerinţelor prezentei Reglementări tehnice. Declaraţiile de conformitate emise de producători înregistraţi în afara Republicii Moldova nu sunt valabile pe piaţa internă a Republicii Moldova.

24

Termenul de valabilitate al declaraţiei de conformitate nu poate depăşi 4 ani. Pentru o partidă de producţie termenul de valabilitate a declaraţiei de conformitate nu se stabileşte. În cazul perfectării declaraţiei de conformitate la o partidă de componente acţiunea ei se extinde numai asupra unei partide concrete, volumul căreia este indicat în declaraţia de conformitate şi este stabilit de documentele de livrare. Declaraţia de conformitate împreună cu documentele în baza cărora a fost emisă se păstrează de către producător nu mai puţin de cinci ani după fabricarea ultimului lot de produse, dar la decizia emitentului perioada de păstrare poate fi prelungit.

Înregistrarea declaraţiei de conformitate este baza pentru punerea în circulaţie a produselor, conformitatea căreia ele o confirmă.

Înregistrarea declaraţiei de conformitate se efectuează în ordinea, stabilită de actele normative în vgoare.

84. Evaluarea conformităţii componentelor în formă de certificare obligatorie în funcţie de schema de certificare, prevăzută de anexa nr.19 la prezentei Reglementări tehnice, poate include în sine:

1) identificarea modelului (modelelor) componentelor; 2) verificarea îndeplinirii cerinţelor prezentei Reglementări tehnice pe modelele de

produse, care sunt reprezentative pentru tipul de componente; 3) confirmarea faptului, că la întreprinderea de fabricare a producţiei se aplică metode de

producţie şi control, care permit a asigura conformitatea producţiei fabricate în serie, predestinată pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii;

4) perfectarea certificatului de conformitate şi transmiterea acestuia solicitantului; 5) Controlul de către organismul de certificare a tipurilor de componente certificate, în

cazul în care el este prevăzut de schema de certificare. 85. Lista documentelor, prezentate de către solicitant în organismul de certificare în scopurile

confirmării conformităţii, este prevăzut de anexa nr.11 la prezenta Reglementarea tehnică. Pentru un anumit tip de componentă poate fi depusă o singură cerere, într-un singur organism

de certificare. Pentru fiecare tip care urmează a fi omologat se depune o cerere separată. Organismul de certificare este obligat să furnizeze solicitantului toată informaţia necesară

cu privire la regulile, procedurile şi cerinţele, prezentate la evaluarea conformităţii. 86. Organismul de certificare examinează cererea pentru evaluarea conformităţii tipurilor

de componente a autovehiculelor şi adoptă decizia cu privire la posibilitatea efectuării certificării. Motivul pentru refuzul efectuării certificării poate fi prezentarea în organismul de certificare a setului de documente incomplet.

Organismul de certificare pe baza materialelor probatorii, prezentate de solicitant, despre conformitatea producţiei cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice ia decizia cu privire la efectuarea certificării după o schemă concretă de certificare din numărul celor prevăzute pentru componentele concrete.

Lipsa materialelor probatorii, care confirmă conformitatea produselor cu oricare din cerinţele, stabilite de reglementarea tehnică referitor la aceste produse, nu împiedică depunerea cererii şi se ia în considerare de organismul de certificare la omologarea deciziei cu privire la cerere.

87. În urma examinării documentelor prezentate de către solicitant, organismul de certificare expediază solicitantului o decizie, în care se reflectă:

1) suficienţa documentelor prezentate pentru confirmarea conformităţii cu cerinţele prezentul prezentei Reglementăritehnice;

2) schema aplicată şi condiţiile necesare de efectuare a confirmării conformităţii; 3) posibilitatea recunoaşterii materialelor probatorii, prezentate de solicitant; 4) necesitatea efectuării încercărilor în scopul obţinerii materialelor probatorii, care

lipsesc. 88. În cazul în care efectuarea încercărilor în scopurile obţinerii materialelor probatorii ce

lipsesc este considerată necesară, organismul de certificare coordonează cu solicitantul şi

25

laboratorul de încercări acreditat termenii şi condiţiile efectuării lor şi informează solicitantul cu privire la necesitatea prezentării informaţiei tehnice suplimentare.

Informaţia menţionată, necesară pentru efectuarea încercărilor de certificare în scopurile evaluării conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice este prezentată de solicitant sub formă de descriere tehnică detaliată a tipului componentului autovehiculului(şasiului) în conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu documentele, care conţin metode de încercări.

89. Încercările modelului-tip (modelelor-tip) al componentului autovehiculului (şasiului) se efectuează în laboratorul de încercări acreditat la cererea organismului de certificare.

Încercările se efectuează pe modelele componentelor autovehiculului(şasiului), construcţia şi compoziţia cărora trebuie să fie identice cu cele ale componentelor puse în circulaţie. Solicitantul trebuie să prezinte cantitatea de produse, care este necesară pentru desfăşurarea procedurii de confirmare a conformităţii.

În cazul în care prevederile prezentei Reglementări tehnice sau standardele naţionale, care conţin, inclusiv, normele de selectare a modelelor nu prevăd altceva, atunci selectarea modelelor componentelor pentru încercări se efectuează de către reprezentantul organismului de certificare, laboratorului de încercări acreditat, care este o terţă parte pentru producător şi cumpărătorul de produse. Selectarea modelelor se face în prezenţa solicitantului prin metoda selectării la întâmplare. La selectarea modelelor pentru efectuarea încercărilor în laboratorul de încercări acreditat se efectuează identificarea lor şi se întocmeşte actul de selectare a modelelor, care conţine semnele lor de identificare. Actul de selectare a modelelor se semnează de către solicitant.

Încercările pot fi efectuate de către reprezentanţii laboratorului de încercări acreditat la producător şi (sau) la cumpărătorul de produse cu utilizarea mijlocelor de încercări, certificate (verificate) în ordinea stabilită.

La finalizarea încercărilor, indiferent de rezultat, laboratorul de încercări acreditat întocmeşte procesele-verbale de încercări şi le transmite organismului de certificare.

Modelele componentelor încercate sau alte materiale (fotografii, înregistrări video, etc.), care confirmă efectuarea încercărilor şi rezultatele obţinute, se păstrează în laboratorul de încercări acreditat pe durata de valabilitate a certificatelor de conformitate.

Documentaţia, referitoare la efectuarea încercărilor, se păstrează în arhivele laboratorului de încercări acreditat minimum 5 ani.

90. În cazul în care acest fapt se prevede de schema de certificare, organismul de certificare efectuează o analiză a condiţiilor de producţie pentru a confirma că la întreprinderea de fabricare a produsului se aplică metodele de producţie şi control, care permit a asigura conformitatea produselor fabricate în serie cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii.

Organismul de certificare trebuie să evalueze planurile documentate şi metodele de control existente la producător, precum şi disponibilitatea condiţiilor, care îi permit producătorului a efectua la un interval stabilit încercările şi verificările, în baza cărora producătorul se asigură de păstrarea conformităţii producţiei fabricate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

Lista aspectelor principale, examinate în cadrul analizei stării de producţie, precum şi ordinea verificării condiţiilor de producţie, sunt prevăzute de anexa nr.12 la prezenta Reglementarei tehnică.

În calitate de materiale probatorii, ce confirmă existenţa condiţiilor de producţie, care asigură fabricarea producţiei cu caracteristici şi indicatori stabili corespunzători cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, pot fi examinate:

- actul de verificare a condiţiilor de producţie, efectuată de un organul de certificare; - certificatul de conformitate a sistemului de management al calităţii. Domeniul de

certificare a sistemului de management al calităţii trebuie să includă produse, supuse evaluării conformităţii.

Rezultatele analizei stării de producţie sunt perfectate printr-o concluzie.

26

Rezultatele analizei stării de producţie sunt luate în considerare la stabilirea periodicităţii şi elaborarea planului de control al obiectelor de evaluare a conformităţii.

91. Dacă schema de certificare prevede certificarea calităţii sistemului de management al calităţii, solicitantul în cererea de certificare indică standardul sau alt document pentru conformitatea căruia se va efectua certificarea sistemului de management al calităţii producătorului.

Sistemul de management al calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor fabricate cu documentaţia tehnică şi cerinţele prezentei Reglementări tehnice. Solicitantul trebuie să îndeplinească cerinţele, care decurg din dispoziţiile sistemului certificat de management al calităţii, şi să menţină funcţionarea acestuia în modul corespunzător.

Certificarea sistemului de management al calităţii este efectuată de organul de certificare a sistemelor de management al calităţii. În cazul rezultatelor pozitive ale certificării se eliberează un certificat pentru sistemul de management al calităţii.

Certificarea sistemului de management al calităţii nu se efectuează, în cazul în care solicitantul a prezentat certificatul de conformitate cu cerinţele standardelor ISO 9001 sau standardelor similare pentru sistemul de management al calităţii, eliberat de organul de certificare a sistemelor de management al calităţii, acreditat în ordinea stabilită.

92. Pe baza tuturor materialelor probatorii necesare, organismul de certificare întocmeşte concluzia cu privire la posibilitatea eliberării solicitantului certificatului de conformitate pentru tipurile de produse declarate şi perfectează certificatul de conformitate.

Certificatul de conformitate poate avea o anexă, ce va conţine lista produselor concrete şi (sau) a părţilor lor componente, asupra cărora el se extinde.

Termenul de validitate a certificatului de conformitate nu poate depăşi 4 ani. În cazul în care certificatul de conformitate se eliberează pentru o partidă concretă de produse termenul de validitate a acesteia nu se stabileşte, iar validitatea lui se extinde numai pentru partida specificată. Totodată, în certificatul de conformitate se indică caracteristicile distinctive ale partidei de produse - numerele de identificare, informaţiile cu privire la contractul de livrare etc. În cazul în care în contractul de furnizare nu se specifică numărul şi tipurile articolelor concrete, termenul de validitate al certificatului de conformitate poate fi stabilit în conformitate cu contractul de furnizare, dar nu mai mult de 1 an.

Validitatea certificatului de conformitate poate fi reziliată înainte de termen pe baza adresării corespunzătoare a solicitantului la organismul de certificare.

Informaţiile despre certificatele de conformitate eliberate şi despre încetarea valabilităţii certificatelor de conformitate eliberate se transmit în registrul unic al certificatelor de conformitate şi în organele controlului (supravegherii) de stat în ordinea, prevăzută de Guvernul Republicii Moldova.

93. Organismul de certificare efectuează controlul conformităţii componentelor, referitor la care s-a efectuat confirmarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, în cazul în care un astfel de control este prevăzut de schema de certificare la uzina, care fabrică produsele, predestinate pentru punerea în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a obţine dovezi obiective, că producătorul:

- asigură conformitatea componentelor autovehiculelor (şasiurilor) cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi cu certificatele de conformitate eliberate;

- de sine stătător sau cu atragerea laboratorului de încercări acreditate periodic şi în volum suficient efectuează verificările şi încercările componentelor produse în serie a autovehiculelor (şasiurilor) pentru confirmarea conformităţii lor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

- asigură înregistrarea rezultatelor verificărilor sau încercărilor şi accesibilitatea pentru organul de certificare a documentelor corespunzătoare;

- analizează rezultatele verificărilor sau încercărilor pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor componentelor autovehiculelor (şasiurilor), ţinându-se cont de devierile, admise în condiţiile producţiei industriale;

- asigură în cazul depistării necorespunderii, descoperite la efectuarea unei verificări sau încercări la orice selecţie de modele, efectuarea unei noi selecţii de modele şi repetarea verificării

27

sau încercării corespunzătoare, precum şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru restabilirea conformităţii componentelor autovehiculelor (şasiurilor), puse în circulaţie.

Controlul conformităţii componentelor, cu privire la care s-a efectuat confirmarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, se efectuează în ordinea prevăzută de punctele 41 - 50, 52 şi 53.

94. Titularul certificatului de conformitate pentru tipurile de componente în perioada validităţii ei este obligat să informeze organismul de certificare cu privire la orice modificări planificate în domeniul proiectării componentelor, pentru care certificatele de conformitate sunt în vigoare, şi care modifică informaţiile, prevăzute în descrierea tehnică şi (sau) în oricare dintre descrierile tehnice ale tipului de componente privind unele cerinţe, prevăzute în anexa nr. 14 la prezenta Reglementarea tehnică.

Titularul certificatului de conformitate pentru tipurile de componente poate prezenta, de asemenea, materiale probatorii, care ar certifica conformitatea componentelor cu modificările introduse în proiectarea sa cu cerinţele prezentei Reglementaritehnice.

Pe baza evaluării acestor modificări, organismul de certificare ia decizia despre posibilitatea păstrării validităţii (acţiunii) certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, cu modificările introduse. Despre decizia sa organismul de certificare informează titularul certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, care, în caz de necesitate, depune cererea pentru evaluarea conformităţii produselor cu modificările introduse în construcţia lor.

Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente asupra modificării tipului de componente cu schimbările incluse în construcţia lor este adoptată de organismul de certificare. 95. Cererea de extindere a certificatului de conformitate pentru tipurile de componente se depune la organismul de certificare, care i-a perfectat versiunea iniţială. Solicitantul prezintă în organismul de certificare cererea şi noile versiuni ale documentelor, depuse anterior în organismul de certificare, care reflectă schimbările apărute.

96. În cazul când rezultatul examinării tuturor materialelor probatorii prezentate este pozitiv, organismul de certificare pregăteşte concluzia, care conţine argumentarea motivată a suficienţei materialelor probatorii pentru extinderea validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, în baza căreia perfectează o nouă versiune a documentului.

În numărul de înregistrare al documentului este introdus codul de extindere în modul prevăzut de organul central de specialitate al administraţiei publice. Data expirării termenului de validitate a noii versiunii a documentului poate fi diferită de data expirării versiunii anterioare, dar termenul de validitate a documentului nu poate depăşi 3 ani.

De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de extindere, versiunea anterioară a documentului se anulează.

97. Introducerea rectificărilor în certificatului de conformitate pentru tipurile de componente la depistarea inexactităţilor în perfectarea acesteia se efectuează la iniţiativa organismului de certificare, care a perfectat documentul iniţial sau la cererea titularului certificatului de conformitate pentru tipurile de componente în modul prevăzut de punctele 95 şi 96 ale prezentei Reglementari tehnice.

La perfectarea versiunii noi a documentului în numărul lui de înregistrare se introduce codul de rectificare.

De la data începerii acţiunii versiunii noi a documentului cu cod de rectificare, versiunea anterioară a documentului se anulează.

98. Extinderea validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente pe un termen nou se efectuează în baza cererii de extindere a validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente.

Pentru extinderea certificatului de conformitate pentru tipurile de componente solicitantul prezintă organismului de certificare, care i-a perfectat documentul primar, o cerere cu anexarea următoarelor documente şi informaţii:

- scrisoare despre lipsa modificărilor sau cu lista modificărilor, introduse în proiectarea componentelor, ce n-au fost confirmate în ordinea prevăzută de punctele 94 - 96 ale prezentei Reglementari tehnice;

28

- copiile proceselor verbale (sinteza rezultatelor) ale încercărilor periodice (de control), măsurărilor periodice ale parametrilor, înregistraţi la evaluarea conformităţii componentelor cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice, efectuate de către producător pe perioada acţiunii de certificare a conformităţii tipurilor de componente;

- descrierea modificărilor procesului de producţie a componentelor pe durata validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, dacă ele au avut loc;

- informaţii privind acţiunile corective întreprinse la iniţiativa producătorului şi organismului de certificare;

- informaţii (dacă există) despre reclamaţiile în privinţa calităţii componentelor primite în perioada termenului de validitate a certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, precum şi în procesul desfăşurării măsurilor de înlăturare a defectelor depistate;

- în caz de necesitate lista modificărilor noi ale componentelor, asupra cărora se propune suplimentar a extinde validitatea certificatului de conformitate pentru tipurile de componente, cu descrierea tehnică corespunzătoare şi anexarea materialelor probatorii.

99. Organismul de certificare anexează la documentele menţionate în punctul 98 a prezentei Reglementari tehnice:

1) copiile certificatelor de conformitate pentru tipurile de componente, eliberate anterior; 2) protocolul verificării condiţiilor de producţie înainte de eliberarea certificatului de

conformitate pentru tipurile de componente; 3) actele privind rezultatele controlului produselor cu privire la care s-a efectuat evaluarea

conformităţii cu cerinţele Reglementarii tehnice, şi a încercărilor de control, care au fost efectuate în perioada validităţii certificatului de conformitate pentru tipurile de componente.

100. Organismul de certificare, reieşind din analiza documentelor prezentate, poate ajunge la concluzia, că conformitatea produsului cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice fie se păstrează, fie se solicită prezentarea materialelor probatorii suplimentare.

101. În cazul recunoaşterii materialelor probatorii suficiente organul de certificare elaborează concluzia, ce conţine argumentarea extinderii termenului de valabilitate a certificatului de conformitate pentru tipurile de componente pentru următorul termen şi în caz de necesitate extinderea acestora asupra noilor modificări, şi în baza ei perfectează o nouă evaluare a conformităţii a tipurilor de componente.

La perfectarea unei versiuni noi a documentului în numărul său de înregistrare se introduce codul de extindere.

Decizia despre necesitatea identificării modelelor în cazul extinderii termenului de validitate a certificatului de conformitate pentru tipurile de componente) o ia organismul de certificare.

Extinderea termenului de validitate a certificatului de conformitate pentru tipurile de componente se efectuează pe un termen de maximum 3 ani. Extinderea termenului de validitate a documentelor se poate efectua în mod repetat.

Validitatea certificatului de conformitate pentru tipurile de componente poate fi încetată înainte de termen în baza adresării corespunzătoare a solicitantului în organismul de certificare.

102. Validitatea certificatului de conformitate pentru tipurile de componente se extinde numai asupra componentelor, puse în circulaţie în perioada acţiunii ei, indiferent de durata realizării lor ulterioare.

103. Organismul de certificare poate prelungi acţiunea certificatului de conformitate eliberat anterior pentru un alt termen prin eliberarea unui nou certificat la depunerea cererii corespunzătoare pe baza examinării efectuate a documentaţiei prezentate şi, în caz de necesitate, luând în considerare concluzia laboratorului de încercări acreditat. Drept temei pentru eliberarea certificatului de conformitate pentru un nou termen servesc procesele-verbale ale încercărilor de control, rezultatele analizei stării producţiei, precum şi alte documente, perfectate în baza rezultatelor certificării şi controlului tipurilor de componente certificate. La certificarea producţiei pe un nou termen decizia despre alegerea schemei de certificare obligatorii şi volumul de lucru o ia organismul de certificare pe baza informaţiilor acumulate despre produsele certificate şi starea fabricării lor.

29

104. Producătorul autovehiculului (şasiului) sau reprezentantul producătorului, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de punctul 20 prezentei Reglementări tehnice are dreptul la obţinerea certificatului de conformitate pentru componentele originale şi livrate de furnizorii oficiali ai producătorului de autovehicule (şasiuri), pe baza rezultatelor pozitive ale evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului).

Pentru componentele, care sunt furnizate ca piese de înlocuire (de schimb) pentru deservirea post-vânzare a autovehiculelor de la producător, care este furnizor de componente pentru autovehiculele, pentru care s-a eliberat omologarea tipului autovehiculului (şasiului), sau distribuitorul autorizat al acestuia, poate fi perfectat certificatul de conformitate în temeiul rezultatelor evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului).

Condiţiile pentru perfectarea unor astfel de certificate de conformitate sunt: - identitatea componentelor, furnizate pentru uzinele de asamblare a autovehiculelor, şi a

componentelor furnizate pentru deservirea post-vânzare a autovehiculelor (şasiurilor); - prezentarea scrisorii producătorului de autovehicul, care confirmă faptul, că producătorul

de componente, furnizate în calitate de piese de schimb, este furnizor de componente pentru autovehicul (şasiuri), sau a declaraţiei producătorului de componente sau a distribuitorului autorizat al acestuia despre furnizarea lor la uzinele de asamblare a autovehiculului (şasiului), pentru care este eliberată omologarea de tip a autovehiculului (şasiului).

Decizia privind aplicabilitatea materialelor probatorii, prezentate în scopul evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului), privind confirmarea conformităţii anumitor grupuri de piese de înlocuire (de schimb), în fiecare caz concret este luată de organismul de certificare.

În cazul încetării fabricării autovehiculului şi, corespunzător, expirării termenului de valabilitate a omologării tipului autovehiculelor poate fi depusă cererea pentru obţinerea certificatului de conformitate a componentelor, livrate în calitate de piese de înlocuire (de schimb), cu termenul de valabilitate de maximum 4 ani. Certificatul de conformitate poate fi eliberat în conformitate cu nivelul de cerinţe, care sunt în vigoare la momentul finalizării fabricării autovehiculului, cu condiţia rezultatului pozitiv al analizei stării producţiei componentelor, pentru certificarea cărora s-a depus solicitarea.

La certificarea pieselor de înlocuire (de schimb) pentru autovehicule (şasiuri), fabricarea (punerea în circulaţie) cărora este încetată şi pentru care omologarea tipului autovehiculului (şasiului) nu s-a eliberat, organismul de certificare poate utiliza în calitate de materiale probatorii documentele prevăzute de anexa nr.11 la prezenta Reglementre tehnică, care confirmă conformitatea autovehiculului şi componentelor autovehiculului (şasiului) cu cerinţele în vigoare la momentul finalizării producţiei (punerii în circulaţie) autovehiculului (şasiului).

V. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea

cerinţelor prezentei Reglementări tehnice

105. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezentul prezenta Reglementare tehnică referitor la autovehiculele (şasiurile) puse în circulaţie şi componentele autovehiculelor (şasiurilor), cu excepţia celor furnizate la comanda de stat în scopuri de apărare, este efectuat de către organul central de specialitate al administraţiei publice.

106. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezenta Reglementare tehnică referitor la autovehiculele puse în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova este efectuat de către Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova.

107. Controlul (supravegherea) de stat pentru respectarea cerinţelor stabilite de prezenta Reglementare tehnică referitor la autovehiculele (şasiurile) şi componentele autovehiculelor, furnizate la comanda de stat în scopuri de apărare, este efectuat de către Ministerul Apărării.

108. Desfăşurarea măsurilor de control de stat (supraveghere), se efectuează în conformitate cu legislaţia Republica Moldova.

109. Controlul (supravegherea) de stat se realizează prin intermediul verificării arbitrare a conformităţii proprietăţilor şi caracteristicilor modelului autovehiculului (şasiului) sau componentei autovehiculului, selectat aleatoriu, cu unele cerinţe separate, prevăzute de secţiunea II a prezentei Reglementări tehnice.

30

Dacă verificarea este legată de efectuarea încercărilor, atunci ea trebuie să se efectueze în laboratoarele de încercări acreditate. În cazul în care cerinţele regulamentului tehnic se conţin în Regulamentele CEE/ONU, efectuarea încercărilor trebuie să se efectueze numai în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU. În privinţa celorlalte cerinţe ale regulamentului tehnic efectuarea încercărilor trebuie să se efectueze în conformitate cu standardele naţionale, incluse în lista standardelor naţionale, aprobată de Guvernul Republicii Moldova, care conţine normele şi metodele cercetărilor (încercărilor) şi măsurărilor, inclusiv normele de selectare a modelelor, necesare pentru aplicarea şi utilizarea prezentei Reglementări tehnice. Rezultatele verificărilor sunt perfectate prin procese-verbale ale încercărilor şi prin concluzia laboratorului de încercări acreditat.

Vânzătorul, precum şi producătorul şi solicitantul (în cazul în care solicitantul era reprezentantul producătorului) indicaţi în documentele, care confirmă conformitatea cu prezentei Reglementări tehnice, sunt notificaţi cu privire la efectuarea unei astfel de verificări şi au dreptul de a fi prezenţi la efectuarea ei.

110. Autovehicul (şasiul) pus în circulaţie, care are omologarea de tip a autovehiculului (şasiului) este considerat necorespunzător cerinţelor reglementării tehnice în următoarele cazuri:

1) cel puţin o caracteristică a autovehiculului indicat (cel puţin una dintre componentele sale), cu privire la care sunt stabilite cerinţele, nu corespunde acestor cerinţe;

2) parametrii şi caracteristicile de proiectare ale autovehiculului (şasiului) diferă de cele stabilite în omologarea de tip a autovehiculului (şasiului). Excepţii fac modificările, incluse în construcţia autovehiculelor (şasiurilor), despre care solicitantul a informat organismul de certificare şi privitor la care organismul de certificare a luat decizia de păstrare a validităţii documentelor eliberate, care confirmă conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

111. Componentele autovehiculelor, puse în circulaţie, pentru care au fost eliberate certificate de conformitate sau declaraţii de conformitate, se consideră a fi necorespunzătoare cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, în următoarele cazuri:

1) cel puţin o caracteristică a componentului, pentru care au fost stabilite cerinţele, nu corespunde acestor cerinţe;

2) caracteristicile şi parametrii de proiectare ale componentului diferă de cei stabiliţi în certificatul de conformitate sau declaraţia de conformitate. Excepţii fac devierile, care se află în limitele admise ale devierilor de la cerinţele nominale, dacă asemenea sunt prevăzute de unele cerinţe aparte ale prezentei Reglementări tehnice.

112. În cazurile rezultatelor nesatisfăcătoare ale verificării organul de control (supraveghere) de stat în termen de 10 zile notifică despre aceasta:

- producătorul; - solicitantul (în cazul în care solicitantul este reprezentantul producătorului); - organul de certificare, care a perfectat documentele, ce confirmă conformitatea cu

cerinţele prezentei Reglementări tehnice. La primirea notificării persoanele menţionate acţionează în conformitate cu punctele 51 şi

52 din prezenta Reglementare tehnică. Despre acţiunile şi măsurile, luate pentru restabilirea conformităţii producţiei, persoanele

menţionate informează în modul prevăzut organul controlului (supravegherii) de stat. Organul central de specialitate al administraţiei publice este în drept de a face apel în

instanţă cu o plângere privind retragerea forţată a unei partide concrete de autovehiculele (componente).

113. În cazul depistării, în timpul efectuării controlului (supravegherii) de stat, a neconformităţii autovehiculului aflat în exploatare cu cerinţele prevăzute de anexa nr.7 la prezenta Reglementare tehnică, exploatarea acestuia este interzisă.

VI. Dispoziţii tranzitorii

114. Omologarea tipului autovehiculului şi certificatele de conformitate, perfectate

referitor la autovehicule şi la componentele acestora până la intrarea în vigoare a prezentei Reglementări tehnice îşi păstrează valabilitatea până la expirarea termenului, pentru care au fost eliberate.

31

Anexa nr. 1

la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora LISTA

OBIECTELOR REGLEMENTĂRII TEHNICE, ASUPRA CĂRORA SE EXTINDE ACŢIUNEA REGLEMENTĂRII TEHNICE DESPRE SIGURANŢA

AUTOVEHICULELOR

1. Autovehiculele 1.1. Clasificarea autovehiculelor după categorii

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia tarifară

1. Categoria L autovehiculele cu autopropulsie 1.1. Mopede, ciclomotoare, mokiki, inclusiv:

Categorie L1 – autovehiculele cu două roţi, viteza maximă constructivă a cărora de maximum 50 km / h, echipate: în cazul motorului cu ardere internă – cu o capacitatea cilindrică a motorului, de maximum 50 cm3 sau în cazul motorului electric – cu o putere nominală maximă în regim de încărcare continuă, care de maximum 4 kW. Categoria L2 – autovehiculele cu trei roţi cu orice amplasare a roţilor, viteza maximă constructivă a cărora de maximum 50 km / h, şi echipate: în cazul motorului cu ardere internă cu aprindere prin scânteie – cu o capacitatea cilindrică a motorului, de maximum 50 cm3, sau în cazul motorului cu ardere internă de alt tip – de o putere maximă efectivă, care de maximum 4 kW, sau în cazul motorului electric – de o putere maximă netă continuă, de maximum 4 kW.  

871110 871390

1.2. Motociclete, scutere, mototricicluri (mototriciclete), inclusiv: Categoria L3 – autovehiculele cu două roţi, capacitatea cilindrică a motorului cărora (în cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 (sau) viteză maximă constructivă (pentru orice motor) peste 50 km / h. Categoria L4 –autovehiculele cu trei roţi amplasate asimetric în raport cu planul longitudinal mediu, capacitatea cilindrică a motorului cărora (în cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 şi (sau) viteză maximă constructivă (pentru orice motor) peste 50 km/h. Categoria L5 - autovehiculele cu trei roţi amplasate simetric în raport cu planul longitudinal al autovehiculului, capacitatea cilindrică a motorului cărora (în cazul motorului cu ardere internă) peste 50 cm3 şi (sau) viteza maximă constructivă (pentru orice motor) peste 50 km/h.

871120 871130 871140 871150 871190

1.3. Cvadricicluri, inclusiv: Categoria L6 — autovehiculele cu patru roţi, a căror masă fără încărcătură de maximum 350 kg, exclusiv masa acumulatoarelor (în cazul autovehiculului electric) având viteza maximă constructivă, de maximum 50 km/h şi echipate: în cazul motorului cu ardere internă cu aprindere prin scânteie–cu o capacitatea cilindrică a motorului, de maximum 50 cm3, sau

871110

32

în cazul motorului cu ardere internă de alt tip - de o putere maximă netă a motorului, de maximum 4 kW, sau în cazul motorului electric- de o putere efectivă maximă continuă a motorului, de maximum 4 kW. Categoria L7 - autovehiculele cu patru roţi, altele decât autovehiculele din categoria L6, masa fără încărcătură de maximum 400 kg (550 kg pentru autovehiculele, destinate transportului de mărfuri), exclusiv masa acumulatoarelor (în cazul autovehiculele cu tracţiune electrică), având putere maximă efectivă a motorului de maximum 15 kW

2. Categoria M – autovehiculele, care au nu mai puţin de patru roţi, utilizate pentru transportul de pasageri

2.1. Autoturisme, inclusiv: Categoria M1 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri, care au, in afara scaunului conducătorului auto, cel mult opt locuri pe scaune.

870210

2.2. Autobuze, troleibuze, autovehiculele de pasageri specializate şi şasiurile lor, inclusiv: Categoria М2 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri, care au, in afara scaunului conducătorului auto, mai mult de opt locuri pe scaune si o masa maxima ce nu depăşeşte 5 tone; Categoria M3 - autovehiculele, utilizate pentru transportul de pasageri, care au, in afara scaunului conducătorului auto, mai mult de opt locuri pe scaune si o masa maxima ce depăşeşte 5 tone.

870210 870290

3. Categoria N – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri - camioanele şi şasiurile lor, inclusiv:

3.1 Categoria N1 – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri, având o masă maximă, care nu depăşeşte 3,5 tone. Categoria N2 – autovehiculele, utilizate pentru transportul de mărfuri, având o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar nu mai mare de 12 tone. Categoria N3 – autovehiculele, predestinate pentru transportul de mărfuri, având o masă maximă mai mare de 12 tone.

870410 870421 870422 870423 870431 870490

4. Categoria O - Remorci (semiremorci) pentru autoturisme şi camioane, motociclete, scutere şi cvadricicluri, inclusiv:

4.1 Categoria O1 - Remorci, masa maximă a cărora nu depăşeşte 0,75 tone; Categoria O2 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 0,75 tone, dar nu depăşeşte 3,5 tone; Categoria O3 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 3,5 tone, dar nu depăşeşte 10 tone; Categoria O4 - Remorci, masa maximă a cărora depăşeşte 10 tone.

871610 871620 871631 871639 871640

Notă:

1. Autovehicul , destinat pentru transportul de pasageri şi mărfuri, se referă la categoria: М, în cazul în care produsul dintre numărul de pasageri, prevăzut de construcţie, şi masa

convenţională a unui pasager (75 kg) depăşeşte masa mărfii transportate concomitent cu pasagerii.

N, în cazul în care această condiţie nu se îndeplineşte. 2. In cazul unei semiremorci sau al unei remorci cu axă(ele) centrală(e), sub noţiunea a masei

maxime se subînţelege sarcina verticală statică transmisă la sol prin axă/axe de la semiremorca sau de la remorca cuplată cu autotractor cu axă centrală, şi încărcată cu sarcina maximă.

1.2. Autovehiculele de teren (categoria G)

33

1.2.1. La autovehiculele de teren (categoria G) pot fi referite autovehiculele de categoria M şi N, dacă ele satisfac următoarelor cerinţe:

1.2.1.1. Autovehiculele din categoria N1, având o masă totală ce nu depăşeşte 2 tone, precum şi autovehiculele din categoria M1 sunt considerate autovehicule de teren dacă au:

1.2.1.1.1. Cel puţin o axă faţă şi cel puţin o axă spate, construite pentru a fi motoare simultan, inclusiv autovehiculele la care antrenarea unei axe poate fi decuplată,

1.2.1.1.2. Cel puţin un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau un mecanism care asigură un efect similar şi

1.2.1.1.3 Dacă pot (în cazul unui autovehicul fără remorcă) urca o pantă de 30%,. 1.2.1.1.4. Ele de asemenea trebuie să satisfacă cel puţin cinci din următoarele şase condiţii:

1.2.1.1.4.1. Unghiul de abordare va fi de cel puţin 25°; 1.2.1.1.4.2 Unghiul de degajare va fi de cel puţin 20°; 1.2.1.1.4.3. Unghiul de rampă va fi de cel puţin 20°; 1.2.1.1.4.4. Garda la sol sub axa din faţă va fi de cel puţin 180 mm ; 1.2.1.1.4.5 Garda la sol sub axa din spate va fi de cel puţin 180 mm; 1.2.1.1.4.6. Garda la sol dintre axe va fi de cel puţin 200 mm. 1.2.1..2. Autovehiculele din categoria N1, având o masă totală ce depăşeşte 2 t, sau din categoriile N2, M2 sau M3, având o masă totală care nu depăşeşte 12 t, sunt considerate autovehiculele de teren dacă toate roţile lor sunt concepute pentru a fi simultan motoare, inclusiv, autovehiculele, la care una dintre axe este decuplabilă, sau in cazul in care satisfac cerinţelor următoare când: 1.2.1..2. 1. Cel puţin o axă faţă şi o axă spate concepute pentru a fi simultan axe motoare, inclusiv şi autovehiculele , la care una dintre axe este decuplabilă; 1.2.1..2.2. Există, cel puţin, un dispozitiv de blocaj al diferenţialului sau un mecanism care asigură un efect similar; 1.2.1..2.3. Autovehiculele (în cazul unui autovehicul fără remorcă) pot urca o rampă de 25%. 1.2.1.3. Autovehiculele din categoria M3, având o masă maximă care depăşeşte 12 t şi autovehiculele din categoria N3 sunt considerate autovehiculele de teren in cazul in care sunt echipate cu roţi concepute pentru a fi simultan motoare, inclusiv autovehiculele , la care una dintre axe poate fi decuplată, sau in cazul in care satisfac următoarelor condiţii: 1.2.1.3.1. Cel puţin jumătate din axe să fie motoare; 1.2.1.3.2. Să fie echipate cel puţin cu un dispozitiv de blocare a diferenţialului sau cu un mecanism care asigură un efect similar; 1.2.1.3.3. Autovehiculele (în cazul unui autovehicul fără remorcă) pot urca o pantă de 25%; 1.2.1.3.4. Se respectă, cel puţin, patru din următoarele şase condiţii: 1.2.1.3.4. 1. Unghiul de abordare va fi de cel puţin 25°; 1.2.1.3.4. 2Unghiul de degajare va fi de cel puţin 25°; 1.2.1.3.4. 3. Unghiul de rampă va fi de cel puţin 25°; 1.2.1.3.4. 4. Gardă la sol sub axa faţă va fi de cel puţin 250 mm; 1.2.1.3.4. 5. Gardă la sol dintre axe va fi de cel puţin 300 mm; 1.2.1.3.4. 6. Garda de sol sub axa spate, va fi de cel puţin 250 mm. 1.2.2. Autovehiculele speciale şi specializate, fabricate pe baza (şasiului) autovehiculelor din categoria G, de asemenea fac parte din categoria G; 1.2.3. La notarea categoriei autovehiculelor de teren simbolul G trebuie să se combine cu simbolurile M sau N (de exemplu, N1G). Notă: 1. La efectuarea verificării în scopurile clasării autovehiculelor la categoria G autovehiculele din categoria N1, masă maximă a cărora nu depăşeşte 2 t, şi autovehiculelor din categoria M1 trebuie să fie in stare de exploatare, adică să fie alimentate cu lichid de răcire, lubrifianţi, carburant, scule, roată de rezervă, precum şi trebuie să fie luată în consideraţie masa conducătorului auto, admisă egală cu 75 kg. Alte autovehiculele trebuie să fie încărcate la masa maximă tehnic admisibilă, declarată de uzina-producătoare .

34

2. Capacitatea autovehiculului de urcare a valorii stabilită a rampelor cerute (25 % şi 30 %) se dovedeşte prin metoda de calcul; in mod excepţional serviciul tehnic poate solicita prezentarea unui autovehicul de tipul respectiv pentru o încercare practică. 3. La măsurarea unghiurilor atac (consolei din faţă), şi de degajare (consolei din spate), precum şi a unghiului de rampă, dispozitivele de protecţie antiimpănare nu sunt luate in considerare. 4. Se aplică următoarele definiţii pentru unghiurile consolei din faţă (atac), şi consolei din spate (de degajare), precum şi pentru unghiul de rampă şi garda la sol.

Unghiul de abordare – conform standardului internaţional ISO 612 (1), punctul 6.10 (vezi fig. 1) Unghiul de degajare - conform standardului internaţional ISO 612, punctul 6.11 (vezi fig. 2) Unghiul de rampă - conform standardului internaţional ISO 612, punctul 6.12 (vezi fig. 3) Garda la sol dintre axe - cea mai mică distanţă dintre planul de sprijin şi punctul fix cel

mai coborât al autovehiculului, care se află pe elementul lui rigid. Cărucioarele cu axele multiple se consideră ca fiind cu o singură axă (vezi fig. 4).

Prin garda la sol sub o axă se înţelege distanţa dintre punctul superior al arcului de cerc, care trece prin mijlocul suprafeţei portante a roţilor unei axe (a roţilor interioare ale axei in cazul pneurilor jumelate) şi care atinge punctul fix cel mai coborât al autovehiculului intre roţi, fixat rigid între roţi şi planul de sprijin (fig.5). Nici o parte rigidă a autovehiculului nu trebuie să pătrundă, parţial sau total, in segmentul haşurat al figurii 5.

Figura 1. Unghiul de atac                        Figura 2. Unghiul de degajare 

Figura 3. Unghiul de rampă                                                                               Figura 4. Garda la sol dintre axe   

  Figura 5. Garda la sol sub o axă 

1.3 Autovehicule speciale şi specializate, în privinţa cărora se înaintează cerinţe suplimentare de securitate

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia

tarifară 1. Autopompă de beton 870590 2. Autobetonieră 870540 3. Gudronator (maşină de asfaltat) 870590 4. Automacara şi autovehiculele echipate cu macarale – manipulator 870510

35

870520 6. Ambulanţe 870321

870322 870323 870324 870331 870332 870332 870333 870390

7. Basculante 870410 8. Camion-cisternă pentru ciment 870590 10. Complexe medicale pe şasiurile autovehiculelor 870210

870290 870600 870400

11. Maşină pentru stingerea incendiilor (de pompieri) 870530 12. Autovehiculele pentru serviciile de urgenţă şi poliţie 870210

870290 870400

13. Autovehiculele pentru utilităţi şi întreţinere a drumurilor 870600 14. Autovehiculele pentru deservirea sondelor de petrol şi gaze naturale 870600 15. Autovehiculele pentru transporturi încasărilor băneşti şi mărfurilor

de valoare 870600

16. Autovehiculele pentru transporturi copiilor 870210 870290

17. Autovehiculele pentru transporturi încărcăturilor de lungime 870600 18. Autovehiculele pentru transporturi produselor petroliere 870600 19. Autovehiculele pentru transporturi de lichide alimentare 870600 20. Autovehiculele pentru transporturi gazelor petroliere lichefiate la

presiuni de până la 1,8 MPa 870600

21. Autovehiculele pentru serviciul de urgenţă de transportare a persoanelor în stare de arest

870210 870600

22. Autovehiculele echipate cu mecanism de ridicare cu platforme de lucru

870600

23. Autovehiculele - furgoanete pentru transportarea produselor alimentare.

870400 870600

2. Componentele autovehiculelor

Nr. Obiectele reglementării tehnice Poziţia

tarifară

1. Motoare cu piston cu aprindere prin scânteie 840731 840732 840733 840734

36

840790 840991

2. Motoare cu aprindere prin compresie 840820

3. Utilaj pentru alimentarea motorului cu combustibil gazos (gaz natural comprimat - GNC, gaz petrolier lichefiat - GPL, gaz natural lichefiat – GNL, eter dimetilic de combustibil EDMc): - Butelie de gaz; - Echipamente auxiliare pentru butelie; - Reductoare pentru gazel; - Schimbătoare de căldură; - Amestecătoare de gaz; - dispozitive de dozare a gazelor; - Supape electromagnetice; - Echipament de consum-umplere şi de măsurare-control; - Filtre de gaz; - Furtunuri flexibile; - Conductă de combustibil; - Unităţi electronice de control

848110 902810 730441 841950

4. Sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament, inclusiv neutralizatori catalitici schimbabili

842139

5. Sisteme schimbabile de evacuare a gazelor de eşapament, inclusiv amortizoare de zgomot şi rezonatoare

870892

6. Rezervoare de combustibil, guri de umplere şi buşoane ale rezervorului de combustibil

730990 731000

7. Ansambluri de saboţi cu garnituri pentru frânele cu disc şi tambur, garnituri de fricţiune pentru frânele cu disc şi tambur; Dispozitive de frânare cu transmisie hidraulica (Sistem de frânare cu acţionare hidraulică); Dispozitive de frânare asamblate; Piese şi subansambluri ale sistemului de frânare cu acţionare mecanică; Discuri şi tamburi de frână; Dispozitive de frânare cu acţionare pneumatică; Camere de frânare pneumatice (inclusiv cu acumulator de energie cu arc) cilindri de frână pneumatici.

870830 681320 681381 681389 871493 871494 848110 848120 848130 848140 848180

8. Ţevi şi furtunuri, inclusiv, furtunuri răsucite (inclusiv cu utilizarea materialelor pe bază de poliamid 11 şi 12) ale sistemelor de frânare cu acţionare hidraulică, ambreiajului şi unităţii de direcţie, elemente de conexiune a conductelor şi furtunurilor (manşoane de reducţie, duze, racorduri cu trei căi, piuliţe olandeze)

730300 730441 730449 730451 730716 730721 730722 730791 730792 830710 830790 400911 400912 400921

37

400922 400931 400932 400941 400942

9. Compresoare 841480 841490

10. Subansambluri şi piese ale direcţiei automobilelor: volane de direcţie, mecanisme de direcţie, amplificatoare de direcţie, pompe hidraulice, acumulatoare de presiune, distribuitori şi cilindri de forţă ai amplificatoarelor de direcţie, coloane de direcţie, reductor unghiular, axele volanului, bare de direcţie, sprijine intermediare ale sistemului de direcţie şi pârghii, pivotul fuzetei.

870894

11. Ghidoane de tip motocicletă 871499 12. Articulaţii sferice ale suspensiei şi sistemului de direcţie şi

elementele lor 870894

13. Roţi 848130 870870

14. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru autoturisme şi remorcile acestora

848130 401110

15. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru camioane, autobuze şi remorcile acestora

848130 401120

16. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru motociclete şi mopede 848130 401140

17. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru roţile de rezervă de utilizare temporară

848130 401199

18. Anvelope pneumatice reşapate pentru autoautovehicul e şi remorcile acestora

848130 401211 401212 401213 401219 401220

19. Dispozitive de cuplare (cuplare şi tracţiune, de cuplare şi remorcare (cu şa), şi de remorcare).

870899

20. Mecanisme hidraulice de basculare la basculante: - cilindri hidraulici telescopici cu acţiune unilaterală; - distribuitor hidraulic cu comandă manuală la distanţă

841350 841360 841370 841391

21. Mecanisme hidraulice de basculare a cabinelor autovehiculelor : - cilindrii hidraulici ai mecanismului hidraulic de răsturnare a

cabinelor; - pompele mecanismului hidraulic de răsturnare a cabinelor.

841350 841360 841370 841391

22. Bare de protecţie, arcuri, dispozitive de protecţie spate şi laterale ale camioanelor şi remorcilor

870810

23. Scaunele automobilelor 940120 940320

24. Centuri de siguranţă 870710 870790 870810 870821 870829

38

25. Airbaguri (Perne de aer de siguranţe) 870710 870790 870829

26. Dispozitive de reţinere pentru a copiilor 940120 940320

27. Sticlă securit

700711 700721 700729 870710 870790 870829

28. Oglinzi retrovizoare 700910 29. Ştergătoare de parbriz, dispozitive antigivraj şi de dezaburire 851240

851290 30. Ştergătoare pentru lampăuri şi piesele de schimb ale acestora

(motoreductoare) 851240 851290

31. Fază de drum şi fază de întâlnire; Dispozitive de iluminare a plăcii de înmatriculare spate; Lampă indicatoare de direcţie; Lămupi de gabarit, de contur, de stop; Lampă de ceaţă; Lămpile de mers în spate ale autovehiculelor; Lampă de avarie; Lampă de staţionare; Lămpi pentru circulaţie diurnă; Lămpi de poziţie laterale.

940560 940591 940592 940599

32. Lămpi cu incandescenţă pentru lămpi şi echipamente de iluminat 853910 853921 853929

33. Dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă a motocicletelor şi cvadriciurilor; Lampă pentru moped; Lampă pentru motocilete; Fază de drum şi fază de întâlnire pentru moped;

940560 940591 940592 940599

34. Lampă halogenă HSB; Lampă pentru motociclete halogene HS; Lampă pentru motociclete halogene HS2;

853921

35. Lampă echipate cu surse de lumină cu descărcare in gaz; Surse luminoase cu descărcare in gaz.

853932

36. Instalaţii de semnalizare sonoră 853110 851230

37. Vitezometre, traductorii lor şi combinaţiile aparatelor, care includ vitezometrele

902920

38. Limitatoare de viteză (dispozitive de limitare a vitezei) 902920 39. Tahograf 902910 40. Sisteme de alarmă, dispozitive antifurt şi de pază auto 853110

851230 853010 853110

41. Acumulatoare electrice 850710 850720

39

850730 850740 850780 850790

42. Cablaj 854411 854419 854420 854430 854442 854449 854460

43. Cabluri de înaltă tensiune a sistemului de aprindere 854430 44. Indicatori şi traductori ai stărilor de urgenţă 851220

851230 45. Turbocompresoare 841480 46. Piese ale grupei cu cilindru şi piston, ale mecanismului de distribuţie

a gazelor, arbori cotiţi, cuzinet de lagăr, biele. 840991 840999 848310 848330 848320

47. Sistem de injecţie a combustibilului motoarelor cu aprindere prin scânteie şi elementele lor.

840991 840999 848310 848330 848320

48. Filtre de aer 842131 842139

49. Filtre de ulei şi elementele lor de schimb 842123 50. Filtre de curăţare a combustibilului motoarelor diezel şi elementele

lor de schimb 842123

51. Filtrele de curăţare a combustibilului motoarelor cu aprindere prin scânteie şi elementele lor de schim

842123

52. Pompe de combustibil de presiune înaltă, injectoarele şi pulverizatorii injectoarelor

841330

53. Schimbători de căldură 841520 841861 841950

54. Pompe ale sistemelor de răcire lichidă 841330 55. Ambreiajele şi componentele lor 870893 56. Transmisiile cardanice, arborii de acţionare, articulaţiile vitezelor

unghiulare egale şi neegale. 848360

57. Punţi conducătoare cu diferenţial asamblate 870850 848340

58. Elemente flexibile ale suspensiei (arcuri lamelare, resorturi, bară de torsiune a suspensiei, stabilizatoare ale stabilităţii transversale, elemente flexibile pneumatice)

870899

59. Elemente de amortizare ale suspensiei (amortizoare, suportul de amortizare şi mandrine pentru suporturile de amortizare)

870880

60. Sisteme de suspensie (pârghii, tije reactive, bolţii ei, articulaţii de rezină şi metal, rulmenţi ai bucşei suportului, limitatori ai mişcării suspensiei, detalii ale instalării elementelor flexibile)

870880 848320 848330

61. Capace (inclusiv, decorative) ale butucului. Elemente de fixare a 830230

40

roţilor. Încărcături de echilibrare a roţilor 848130 62. Aparate şi dispozitive electrice de aprindere sau de pornire pentru

motoare cu aprindere prin scînteie sau prin compresie (de exemplu, magnetouri, dinamuri–magnetou, bobine de aprindere, bujii de aprindere sau de încălzire, demaroare); generatoare (de exmplu, dinamuri, alternatoare) şi conjunctoare–disjunctoare utilizate cu astfel de motoare:

851110 851120 851130 851180 851190

63. Bujie cu scânteie; bujie incandescentă 851110 64. Generatoare electrice, blocuri redresoare, motoare electrice

(transmisia ventilatoarelor, pompelor de benzină, spălătorilor de geam, mecanismului de manevrat geamul, încălzitorilor, comenzii oglinzilor, blocării uşilor)

851140 851150 850110 850120 850131 850132 850133 850134 850140 850151 850152 850153 850161 850300

65. Demaroare, dispozitivul de acţionare şi releul demaroarelor 851140 66. Aparatură de comutare, protecţie şi de instalare a circuitului de

alimentare cu energie electrică, demarorului, aprinderii, dispozitivelor exterioare luminoase şi sonore, ştergătorilor de parbriz, sistemelor de alimentare cu combustibil, îmbinării demontabile

853510 853521 853529 853530 853590 853610 853620 853630 853641 853649 853650 853690

67. Piese decorative, zăbrelele, deflectoarele şi chenarul lampăurilor; Mânere, balamale de uşă, butoane exterioare de deschidere a uşilor şi portbagajelor.

830210 830220

830230 68. Încuietori de uşi 830120 69. Piese de protecţie din cauciuc şi din cauciuc şi metal (căpăcele,

huse, inele de etanşare, garnitura acţionării hidraulice a frânelor şi angrenajului, huse pentru articulaţiile sistemului de direcţie, suspensiile arborilor cardanici)

401693 401699 848410 848420 848490 681389

70. Garnituri de etanşare a chiulaselor, colectorilor, aparaturii pentru buteliile de gaz, inele de etanşare, inclusiv materiale pentru ele.

401693 401699 450490

71. Subansamblul lagărului cuplajului de debreiere şi de decuplare a butucului roţii

870893

72. Încălzitori cu aer-lichid; răcitor integral; încălzitori-răcitori; dispozitive de distribuţie pentru alimentarea cu aer; instalaţii frigorifice cu compresoare sau de alte tipuri

732290 841520 821581

41

841582 841583

73. Preîncălzitoarele-încălzitoarele independente cu aer şi lichid cu acţiune automată, care funcţionează de la reţeaua de bord cu combustibil lichid şi gazos, inclusiv şi preîncălzitoarele cu pornire anterioară

732181 732182

74. Cricuri hidraulice, cu pârghie 842542 842549

75. Lanţuri, dispozitive de întindere a lanţurilor şi părţile lor 731511 731512 731519 731520 731581 731582 731589 731590

76. Curele trapezoidale şi semitrapezoidale de sincronizare de ventilaţie pentru motoarele autovehiculelor ; curele dinţate ale mecanismului de distribuţie a gazelor motoarelor automobilelor.

401031 401032 401033 401034 401035 401036 401039

42

Anexa nr.2 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora Lista

cerinţelor, stabilite la tipurile autovehiculelor (şasiuri), puse în circulaţie

Conţinutul cerinţei

Ele

men

tele

şi

prop

rietăţ

ile

obec

telo

r re

glem

entă

rii t

ehni

ce,

în p

rivi

nţa

căro

ra s

e st

abil

esc

ceri

nţel

e

Formele evaluării conformităţii

Apl

icab

ilit

atea

pr

ivin

d ca

tego

riil

e au

tove

hicu

lelo

r

Act

ele,

conf

or-m

itat

ea

căro

ra o

asi

gură

în

depl

inir

ea

ceri

nţel

or (

peri

oada

ap

lică

rii l

or)

Not

e

în c

az g

ener

al

la a

plic

area

pct

. 29

din

re

glem

enta

rea

tehn

ică

1) Acţiunea eficientă a sistemului de frânare

1. Eficacitatea sistemelor de frânare

C C M1, N1, O

Regulamentul CEE/ONU nr. 13-10, inclusiv suplimentele 1-5 (până la 31 decembrie 2015)

M2, M3, N, O

Regulamentele CEE/ONU nr. 13-11, inclusiv suplimentul 2 (până la 2 ianuarie 2016)

M1, N1 Regulamentele CEE/ONU nr. 13H-00, inclusiv suplimentele 1-9

6)

L Regulamentele CEE/ONU nr. 78-02, inclusiv suplimentele 1-3 (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 78-03, inclusiv suplimentul 1 (până la 1 ianuarie 2014)

2) Acţiunea eficientă a sistemului de direcţie, manevrabilitatea şi stabilitatea

1. Sistem de direcţie

C I M, N, O

Regulamentele CEE/ONU nr. 79-01, inclusiv suplimentele 1-3

4)

2. Manevrabili-tate şi stabilitatea

C I M, N, O

Pct. 4, Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică

12), 16)

43

3. Echiparea cu anvelope

C C M, N, O, L6,

L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 30-02, inclusiv suplimentele 1-15. Regulamentele CEE/ONU nr. 54-00, inclusiv suplimentele 1-16

C

C M1, N1,

Regulamentele CEE/ONU nr. 64-00, inclusiv suplimentele 1-2 (până la 31 decembrie 2011) Regulamentele CEE/ONU nr. 64-01, ( de la 1 ianuarie 2012)

C

C L Regulamentele CEE/ONU nr. 75-00, inclusiv suplimentul 1-12 Regulamentele CEE/ONU nr. 88-00, inclusiv suplimentul 1

4. Aderenţa anvelopelor pe învelişul umed

C

C M1, N1, O1, O2

Regulamentele CEE/ONU nr. 117-01, ( de la 1 ianuarie 2014)

5. Echiparea cu dispozitive de cuplare

C

C (la componente) şi I

M, N, O

Regulamentele CEE/ONU nr. 55-01

20)

6. Echiparea cu dispozitive de cuplare scurtate

C

C (la componente) şi I

N2, N3, O3, O4

Regulamentele CEE/ONU nr. 102-00

20)

3) Minimizarea impactului traumatizant asupra oamenilor aflaţi în autovehicul şi posibilitatea evacuării lor după accident rutier

1. Siguranţa sistemului de direcţie privind traumele

C

I M1, N1 Regulamentele CEE/ONU nr. 12-03, inclusiv suplimentele 1-3

16),22)

2. Locurile ancorajelor centurilor de siguranţă

C

I

M, N, L6, L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 14-03 (până la 31 decembrie 2011) Regulamentele CEE/ONU nr. 14-04 (de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2013 Regulamentele CEE/ONU nr. 14-06, inclusiv suplimentele 1-4 (de la 1 ianuarie 2014)

2), 4) 4) 2), 4) 4)

44

3. Cerinţe privind centurile de siguranţă şi echiparea cu sisteme de reţinere

C C

C C (la componente) şi I

M, N, L6, L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 16-04, inclusiv suplimentele 1-7 (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 16-04, inclusiv suplimentele 1-11 (de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2011) Regulamentele CEE/ONU nr. 16-04, inclusiv suplimentele 1-14, 16 (de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 16-05, inclusiv suplimentul 1 (de la 1 ianuarie 2015)

4) 4) 2). 4)

4. Rezistenţa scaunelor şi fixarea lor

C I M1

M1, M2, M1, N1, N2, N3

M2, M3

Regulamentele CEE/ONU nr. 17-05, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 17-08, (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 80-01, inclusiv suplimentele 1-3

16) 2), 16), 19) 5), 19)

5. Rezemătoare de cap

C C M1, M2, (cu

masa maximă până la 3,5 t),

N1

Regulamentele CEE/ONU nr. 25-04

11)

6. Proprietăţile de protecţie a cabinelor

C I N

Regulamentele CEE/ONU nr. 20-01, inclusiv suplimentele 1-3 (de la 1 ianuarie 2014)

7. Rezistenţa părţii superioare a construcţiei caroseriei

C I M2, M3 (clasa II, III)

Regulamentele CEE/ONU nr. 66-00, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 66-01, inclusiv suplimentul 1 (de la 1 ianuarie 2014)

45

8. Securitatea echipamentului interior privind traumele

C I M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 21-01, inclusiv suplimentele 1-3 (de la 1 ianuarie 2014)

2), 16)

9. Protecţia şoferului şi pasagerilor în caz de coliziune frontală

C

I M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 94-01, inclusiv suplimentele 1-3

1), 16), 22)

10. Protecţia şoferului şi pasagerilor în caz de coliziune laterală

C

I M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 95-02, inclusiv suplimentul 1

1), 16), 22)

11. Echiparea cu geamuri de securitate

C C

C C (la componente) şi I

M1, N, O, L6,

L7

M, N, O, L6,

L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 43-00, inclusiv suplimentele 1-6 (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 43-00, inclusiv suplimentele 1-12 (de la 1 ianuarie 2014)

3), 4), 22) 2), 3), 4), 22)

12. Balamale şi încuietori pentru uşi

С I M1, N1 Regulamentele CEE/ONU nr. 11-02, inclusiv suplimentul 1 (până la 31 decembrie 2013)

4), 16)

M1, N1 Regulamentele CEE/ONU nr. 11-03, inclusiv suplimentul 1 (de la 1 ianuarie 2014)

4), 16)

4) Minimizarea impacturilor fizice asupra altor participanţi la trafic

1.Securitatea proeminenţelor exterioare privind traumele

C I M1,

N

Regulamentele CEE/ONU nr. 26-02, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 26-03, inclusiv suplimentul 1 (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 61-00, inclusiv suplimentul 1

4), 16) 2), 4), 16)

2.Asigurarea protecţiei pietonilor

С I M1,M 2, N1, N2

Regulament tehnic mondial nr. 9 (de la 1 ianuarie 2016)

2)

3.Echiparea cu dispozitive de protecţie spate a camioanelor

С I N2, N3, O3, O4

Regulamentele CEE/ONU nr. 58-01, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 58-02, (de la 1 ianuarie 2014)

2)

46

4. Echiparea cu dispozitive de protecţie laterale a camioanelor

С I N2, N3, O3, O4

Regulamentele CEE/ONU nr. 73-00, inclusiv suplimentul 1

5. Echiparea cu dispozitive de protecţie faţă a camioanelor

С I N2, N3 Regulamentele CEE/ONU nr. 93-00, (de la 1 ianuarie 2012) (de la 1 ianuarie 2014)

2)

6. Dispozitive de protecţie la împroşcare de sub roţi

С I М1 Punctul 10 din Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică (de la 1 ianuarie 2014)

2), 16)

6. Dispozitive de protecţie la împroşcare de sub roţi

С I N2, N3, O

Punctul 9 din Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică (de la 1 ianuarie 2014)

2)

5) Siguranţa contra incendiilor

1. Siguranţa contra incendiilor

С I M1

M, N, O

Regulamentele CEE/ONU nr. 34-01, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 34-02, inclusiv suplimentele 1-3 (de la 1 ianuarie 2014)

2)

2. Utilarea autovehiculelor cu sisteme de alimentare cu gaz petrolier lichefiat (GPL)

С I M, N

Regulamentele CEE/ONU nr. 67-01, inclusiv suplimentele 1-8 (de la 1 ianuarie 2014)

3. Echiparea autovehiculelor cu sisteme de alimentare cu gaz natural comprimat (GNC)

С С M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 110-00, inclusiv suplimentele 1-8

4.Proprietăţile antiincediare ale interiorului

С M3 (clasele

II şi III )

Regulamentele CEE/ONU nr. 118-01(de la 1 ianuarie 2014) (de la 1 ianuarie 2016)

2)

6) Vizibilitatea spaţiului exterior pentru conducătorul auto

1. Vizibilitatea înainte

С I M1

M2, М3, N

Regulamentele CEE/ONU nr. 125-00 Pct.5, Anexa 3 la prezenta reglementare tehnică

7),16)

7),23)

47

2.Echiparea cu dispozitive pentru vizibilitatea indirectă

C C (la componente) şi I

M, N, L6, L7

L1-L5

Regulamentele CEE/ONU nr. 46-01, inclusiv suplimentele 1-4 (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 46-02, inclusiv suplimentele 1-4 (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 81-00, inclusiv suplimentele 1-2

2)

3. Dispozitive de dejivrare şi dezaburire a parbrizului

C I M1 Pct. 7, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică (de la 1 ianuarie 2012) (de la 1 ianuarie 2014)

2), 16)

16)

4. Dispozitive de spălare şi ştergere a parbrizului

С I M1 Pct. 8, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică (de la 1 ianuarie 2012) (de la 1 ianuarie 2014)

2), 16) 16)

7)Măsurarea, înregistrarea şi limitarea vitezei autovehiculului

1. Mecanisme de măsurare a vitezei

С I M, N, L3, L4, L5, L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 39-00, inclusiv suplimentele 1-5

4)

2. Dispozitive de limitare a vitezei maxime

С I M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 89-00, inclusiv suplimentul 1

20)

8) Securitatea electrică

1. Securitatea electrică a autovehiculelor electrice cu acumulatoare

С С M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 100-00, inclusiv suplimentul 1

9) Protecţia autovehiculelor împotriva utilizării nesancţionate

1. Protecţia autovehiculelor împotriva utilizării nesancţionate

С I M, N, L6, L7

M2, M3, N2, N3, L6, L7.

M1, N1,

L1, L2, L3, L4, L5

Regulamentele CEE/ONU nr. 18-02, (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 18-03, inclusiv suplimentele 1-2 (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 116-00, inclusiv suplimentele 1-2 (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 62-00, inclusiv suplimentele 1-2 (de la 1 ianuarie 2014)

4) 2), 4),

2),13), 16), 21)

48

10) Minimizarea emisiilor substanţelor nocive (poluante); eficacitatea energetică (minimizarea consumului de combustibil de către autovehiculele cu motoare cu ardere internă şi consumului energiei electrice de către electromobile)

1.Emisiile substanţelor nocive (poluante);

C

C M, N

L3, L4, L5, L6,

L7,

L1, L2,

L6, L7,

Regulamentul tehnic „Cu privire la emisiile de către tehnica auto pusă în circulaţie pe teritoriul FR a substanţelor nocive (poluante)” (omologat prin decizia Guvernului FR din 12 octombrie 2005, nr. 609 Regulamentele CEE/ONU nr. 40-01, inclusiv, suplimentul 1. Regulamentele CEE/ONU nr. 47-00, inclusiv, suplimentul 1. Regulamentele CEE/ONU nr. 24-03, inclusiv, suplimentele 1-3.

2. Consumul de combustibil şi emisiile dioxidului de carbon. Consumul energiei electrice şi autonomia electromobilelor

C

I M1, N1 Regulamentele CEE/ONU nr. 101-00, inclusiv suplimentele 1-8 (de la 1 ianuarie 2014)

2), 16), 22)

11)Minimizarea zgomotului interior şi exterior

1. Zgomotul exterior

C C L2, L4, L5, L6,

L7,

L3

M, N

L1

Regulamentele CEE/ONU nr. 9-06, inclusiv suplimentul 1 Regulamentele CEE/ONU nr. 41-03, inclusiv suplimentul 1 Regulamentele CEE/ONU nr. 51-02, inclusiv suplimentele 1-4, 6 Regulamentele CEE/ONU nr. 63-01, inclusiv suplimentul 1

14)

2. Nivelul zgomotului de la rularea pneurilor

C

C M1, N1, O1, O2

M2, M3, N2, N3. O3, O4

Regulamentele CEE/ONU nr. 117-1, Regulamentele CEE/ONU nr. 117-1 ( de la 1 ianuarie 2012)

3. Zgomotul interior

C

I M, N Pct. 2, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică

49

12) Rezistenţa la impactul surselor exterioare ale iradierii electromagnetice şi compatibilitatea electromagnetică

1. Rezistenţa la impactul surselor exterioare ale iradierii electromagnetice şi compatibilitatea electromagnetică

C

I M, N, O, L

Regulamentele CEE/ONU nr. 10-02, inclusiv suplimentele 1-2 (până la 31 decembrie 2011), (până şa 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 10-03 (de la 1 ianuarie 2012) (de la 1 ianuarie 2014)

2) 2)

2. Paraziţii radio-electrici (industriali) de la troleibuze

M3 (troleib

uze)

Pct. 11, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică

13) Starea inofensivă pentru sănătate a microclimatului din salonul şoferului conducătorului auto şi salonul pasagerilor şi minimizarea conţinutului de substanţe nocive în aerul din salonul şoferului conducătorului auto şi salonul pasagerilor autovehiculelor

1. Sistemele de încălzire

C I M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 122-00, inclusiv suplimentul 1 (de la 1 ianuarie 2012) (de la 1 ianuarie 2014)

2)

2. Ventilaţia, încălzirea şi climatizarea

C

I M, N Pct. 6, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică

3. Conţinutul substanţelor nocive în aerul din salonul şoferului conducătorului auto şi salonul pasagerilor autovehiculelor

C

I M, N Pct. 3, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică

14) Numărul, amplasarea, caracteristicile şi efectele instalaţiilor tehnice de iluminare şi semnalizare luminoasă şi sonoră

1. Numărul, amplasarea, caracteristicile şi efectele instalaţiilor tehnice de iluminare şi semnalizare luminoasă

C

C (pentru componente) şi I

M, N, O

L3

L2, L4, L5, L6,

L7

L1

Regulamentele CEE/ONU nr. 48-03, inclusiv suplimentele 1-3 (până la 31 decembrie 2013) Regulamentele CEE/ONU nr. 48-04, inclusiv suplimentele 1-3 (de la 1 ianuarie 2014) Regulamentele CEE/ONU nr. 53-01, inclusiv suplimentele 1-9 Pct.1, anexa 3 la prezenta reglementare tehnică Regulamentele CEE/ONU nr. 74-01, inclusiv suplimentele 1-6

15) 15), 17) 15) 15)

50

2. Cerinţe privind unele instalaţii de iluminare şi semnalizare luminoasă: Lampăurile şi lampăurile şi lampăuri cu fază de întâlnire (faza lungă şi scurtă)

C C M, N, L

(În funcţia de tipul lampăul

ui)

Regulamentele CEE/ONU nr. 1-02 Regulamentele CEE/ONU nr. 8-05, Regulamentele CEE/ONU nr. 20-03, Regulamentele CEE/ONU nr. 31-02, inclusiv suplimentele 1-7 Regulamentele CEE/ONU nr. 56-01 Regulamentele CEE/ONU nr. 57-02 Regulamentele CEE/ONU nr. 72-01 Regulamentele CEE/ONU nr. 76-01 Regulamentele CEE/ONU nr. 82-01 Regulamentele CEE/ONU nr. 98-00, inclusiv suplimentele 1-11 Regulamentele CEE/ONU nr. 112-00, inclusiv suplimentele 1-10

Catadioptri

C

C M, N, O, L

Regulamentele CEE/ONU nr. 3-02, inclusiv suplimentele 1-10

Instalaţii de iluminare a plăcii de înmatriculare spate

C C M, N, O Regulamentele CEE/ONU nr. 4-00, inclusiv suplimentele 1-14

Lampăuri indicatoare de direcţie

C C M, N, O, L

Regulamentele CEE/ONU nr. 6-01, inclusiv suplimentele 1-17

lămpi de gabarit, Lămpi de stop

C

C

M, N, O, L

Regulamentele CEE/ONU nr. 7-02, inclusiv suplimentele 1-14)

4)

Lampăuri ceaţă faţă

C C M, N, L3, L4, L5, L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 19-03, inclusiv suplimentul 1

4)

Lămpi de mers în spate

C

C M, N, O Regulamentele CEE/ONU nr. 23-00, inclusiv suplimentele 1-15

51

Lămpi de incandescenţă

C C M, N, O, L

Regulamentele CEE/ONU nr. 4-00, inclusiv suplimentele 1-14

Lampăuri de ceaţă spate

C C M, N, O, L3, L4, L5,

L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 38-00, inclusiv suplimentele 1-14

4)

Lămpi de poziţie (faţă, spate), Lămpi de stop , lămpi indicatoare de direcţie, instalaţii de iluminare a plăcii de înmatriculare spate

C

C L Regulamentele CEE/ONU nr. 50-00, inclusiv suplimentele 1-12

Lămpi de staţionare

C

C M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 77-00, inclusiv suplimentele 1-12

Lămpi pentru circulaţie diurnă

C

C M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 87-00, inclusiv suplimentele 1-13

20)

Lămpi de poziţie laterale

C

C M, N, O Regulamentele CEE/ONU nr. 91-00, inclusiv suplimentele 1-11

Surse de lumină cu descărcare în gaz

C

C M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 99-00, inclusiv suplimentele 1-4

Lampăuri unghiulare

C

C M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 119-00, inclusiv suplimentele 1-4

20)

3. Lămpi speciale de avertizare

C

C M, N Regulamentele CEE/ONU nr. 65-00, inclusiv suplimentele 1-6

4. Marcaje reflectorizante

C C N2, N3, O3, O4

Regulamentele CEE/ONU nr. 104-00, inclusiv suplimentele 1-5

5. Numărul, amplasarea, caracteristicile plăcii de înmatriculare spate pentru autovehiculele spate autovehicul e grele şi/sau lungi

C

C (pentru componente) şi I

N3, O Regulamentele CEE/ONU nr. 70-01, inclusiv suplimentele 1-6

6. Dispozitive de semnalizare sonoră

C

C (pentru componente) şi I

M, N, L3, L4, L5, L6,

L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 28-00, inclusiv suplimentele 1-3

15)Amplasarea şi identificarea organelor de

1. Amplasarea pedalelor direcţiei

C I M1 Regulamentele CEE/ONU nr. 35-00, inclusiv suplimentul 1

16)

52

conducere ale autovehiculului

2. Dispozitive de comandă ale mopedelor şi motocicletelor cu două roţi

C I L1, L3 Regulamentele CEE/ONU nr. 60-00, inclusiv suplimentele 1-3

3. Dispozitive de comandă ale autovehiculelor – identificarea

C I M, N, L6, L7

Regulamentele CEE/ONU nr. 121-00, inclusiv suplimentele 1-2 (de la 1 ianuarie 2014) (de la 1 ianuarie 2016)

2), 4), 16), 4), 16)

16)Cerinţele privind autovehiculele de pasageri de capacitate mare

1. Cerinţe generale de securitate privind autovehiculele cu capacitatea ce depăşeşte 22 de pasageri

C I M2, M3 Regulamentele CEE/ONU nr. 36-03, inclusiv suplimentele 1-12

8)

2. Cerinţe generale de securitate privind autovehiculele cu capacitatea ce nu depăşeşte 22 de pasageri

C I M2, M3 Regulamentele CEE/ONU nr. 53-01, inclusiv suplimentele 1-9

9)

3. Cerinţe generale de securitate privind autovehiculele de pasageri

C I M2, M3 Regulamentele CEE/ONU nr. 107-02, inclusiv suplimentele 1-3 (de la 1 ianuarie 2014)

10). 18), 2)

17) Restricţii de poziţie şi greutate

Restricţii de poziţie şi greutate

C I M3, N3, O

Anexa 4 la prezenta reglementare tehnică

Note:

a) Formele de evaluare a conformităţii: C - certificare obligatorie, – încercări şi măsurări, efectuate în mod independent de către producător în procesul de proiectare a autovehiculului (şasiului). b) Dacă termenul de intrare în vigoare nu este specificat, atunci cerinţele se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei reglementărei tehnice. c) Se permite aplicarea alternativă a cerinţelor de un nivel mai ridicat înainte de termenii stabiliţi în Tabel. 1) Cerinţele se aplică la tipurile autovehiculelor, punerea în circulaţie a cărora în Republica Moldova început după 4 ianuarie, 2008. 2) Cerinţele nu se aplică la tipurile autovehiculelor, puse în circulaţie în Republica Moldova, până la data punerii în aplicare a acestei cerinţe. 3) Cerinţele privind cvadriciclurile se aplică în cazul existenţei geamurilor. 4) Cerinţele nu se aplică la cvadriciclurile cu conducere de motocicletă (adică cu rezervorul între picioare). 5) Ca alternativă pentru autovehiculelor din categoria Ms se permite a aplica prevederile Regulamentului CEE/ONU nr. 17. 6) Până la 1 ianuarie 2014 se aplică alternativ Regulamentele CEE/ONU nr. 13-10 şi 13-11. De la 01.01.2014 se stabileşte aplicarea obligatorie. 7) Cerinţele nu se extind asupra autovehiculelor cu caroserii, producţia cărora a fost începută până la 1 ianuarie 1977

53

8) În privinţa autovehiculelor de pasageri specializate cerinţele punctelor 5.1, 5.3, 5.6.1.1, 5.7.5—5.7.8, 5.10 a Regulamentelor CEE/ONU nr. 36-03 nu se aplică. 9) Cu privire la autovehiculelor de pasageri specializate cerinţele punctelor 5.1, 5.3, 5.6.1.1, 5.6.3.1, 5.7.1.1—5.7.1.7, 5.7.5—5.7.8, 5.9, 5.10 a Regulamentului CEE/ONU nr. 52-01 nu se aplică. 10) Cu privire la autovehiculele de pasageri specializate cerinţele punctelor 7.2, 7.6.1.1, 7.6.3.1, 7.7.1.1—7.7.1.7, 7.7.5—7.7.8, 7.11, 7.12 din anexa 3 la Regulamentul CEE/ONU nr. 107 nu se aplică. 11) În calitate de materiale probatorii atare se admit cu privire la scaune, în cazul în care acestea din urmă au fost supuse încercărilor împreună cu rezemătoare de cap. 12) La evaluarea conformităţii sunt recunoscute „informaţia despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului CEE/ONU nr. 111. 13) La prezentarea „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului CEE/ONU nr. 116, „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” conform Regulamentului CEE/ONU nr. 18 nu este necesară. 14) Pentru autovehiculele cu mecanism de acţionare pe toate roţile (4x4) din categoriile М2G, М3G, N2G şi N3G se permite aplicarea Regulamentului CEE/ONU nr. 51-01 la efectuarea încercărilor după metoda Regulamentului CEE/ONU nr. 51-02. 15) La prezenţa „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU ” cu privire la Reglementarea prezentă prezentarea copiilor „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” la unele dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă, precum şi marcaje reflectorizante nu este obligatorie. 16) Pentru autorulote, ambulanţe, autoautovehicul e funerare din categoriile M1, M2, M3 nivelul cerinţelor înaintate trebuie să corespundă nivelului cerinţelor privind autovehiculele de bază. 17. Instalarea lămpilor pentru circulaţie diurnă şi lampăurilor de colţi este facultativă, însă, în cazul instalării acestora, ele trebuie să corespundă prescripţiilor stabilite de Regulamentele CEE/ONU. 18) Cerinţele pot fi aplicate alternativ cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36 şi 52. 19) Cerinţele se aplică în funcţie de tipul scaunelor. 20) Se aplică în cazul instalării pe autovehicul . 21) La evaluarea conformităţii sunt recunoscute „informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei autovehiculului în baza Regulamentelor CEE/ONU” cu privire la Regulamentul CEE/ONU nr. 97. 22) Cerinţele nu se aplică la autovehiculele , utilate cu protecţie blindată, conformitatea cărora cu cerinţele tehnice normative este omologată în ordinea stabilită. 23) Cerinţele nu se aplică în privinţa autovehiculelor, predestinate pentru transportul încasărilor băneşti şi mărfurilor valoroase.

54

Anexa nr. 3 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora Cerinţe tehnice

cu privire la unele elemente şi proprietăţi ale obiectelor reglementării tehnice pentru evaluarea conformităţii tipurilor autovehiculelor (şasiuri)

1. Cerinţe privind motoautovehiculele cu trei si patru roţi cu privire la numărul, amplasarea, caracteristicile şi acţiunile dispozitivelor de iluminare şi semnalizare

luminoasă

1.1. Dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să fie instalate în aşa fel, ca în condiţii obişnuite de exploatare şi vibrare, cărora ele pot fi supuse, să-şi păstreze caracteristicile, stabilite de punctul 1 din prezenta Anexă, iar autovehicul să satisfacă cerinţele punctului 1 din prezenta Anexă. 1.2. Faza de drum, faza de întâlnire şi lampăurile de ceaţă trebuie să fie instalate în aşa mod, ca să fie posibilă reglarea direcţiei razelor de lumină. 1.3 Axele de referinţă a tuturor dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă, instalate pe autovehiculele, trebuie să fie paralele cu suprafaţa de sprijin al autovehiculului pe drum. În alampăă de aceasta, pentru dispozitivele reflectorizante aceste axe trebuie să fie perpendiculare pe suprafaţa medie longitudinală a autovehiculului, iar pentru toate celelalte dispozitive de semnalizare – paralele cu ea. În fiecare direcţie se permite o abatere, egală cu ±30. Totodată , trebuie să fie respectate condiţii tehnice concrete de instalare, dacă asemenea sunt prevăzute de producătorul de dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă. 1.4. Înălţimea şi orientarea luminilor se verifică pe autovehicul la gol, amplasat pe o suprafaţă plană şi orizontală, totodată suprafaţa mediană longitudinală a autovehiculului trebuie să fie poziţionată vertical, iar direcţia trebuie să fie în poziţia de a merge înainte. Presiunea din pneuri trebuie să corespundă cu cea prevăzută de producător. 1.5. Luminile din aceeaşi pereche, care au aceeaşi destinaţie, trebuie: 1.5.1. să se instaleze pe autovehicul simetric în raport cu suprafaţa medie longitudinală; 1.5.2. să fie simetrice una faţă de cealaltă, în raport cu suprafaţa medie longitudinală; 1.5.3. să îndeplinească aceleaşi cerinţe colorimetrice; 1.5.4. să aibă caracteristici fotometrice practic identice. 1.6. în cazul în care nu se stipulează altceva mai jos în secţiunea dată, luminile cu diversă destinaţie pot fi independente sau grupate, combinate sau unite în unul şi acelaşi dispozitiv, cu condiţia ca fiecare din lămpile utilizate să-şi îndeplinească cerinţele sale. 1.7. Nici o lumină nu trebuie să fie clipitoare, cu excepţia lămpilor indicatoare de direcţie şi de avarie. 1.8. Nici o lumină roşie nu trebuie să se vadă în faţă şi nici o lumină albă nu trebuie să se vadă în spate, cu excepţia lămpii de mers în spate. 1.9. Circuitul electric funcţional trebuie să fie conceput astfel, încât lămpile de poziţie faţă şi spate şi lampa de iluminare a plăcii de înmatriculare din spate să poată fi conectate şi deconectate simultan. 1.10. Conexiunile electrice trebuie să fie astfel concepute, încât fază de drum şi fază de întâlnire (fază lungă şi scurtă) şi lampăul de ceaţă faţă să poată fi conectate numai în acel caz, când sunt conectate de asemenea lămpile, indicate în punctul 1.9. Totodată, această condiţie nu este necesară pentru fază de drum şi fază de întâlnire, dacă semnalele lor luminoase sunt predestinate pentru conectarea şi deconectarea multiplă sau de scurtă durată a fazei drum şi fazei de întâlnire sau pentru conectarea alternativă de scurtă durată a lampăurile cu fază de drum şi lampăurile cu lumină de întâlnire. 1.11. Semnale luminoase de control. 1.11.1. Fiecare semnal luminos de control trebuie să fie clar vizibil pentru conducătorul auto.

55

1.11.2. Semnalul de control de conectare poate fi înlocuit cu semnalul de control de funcţionare. 12. Culorile luminilor. Lămpile, lampăurile, lămpile indicatoare de direcţie, catadioptrii trebuie să aibă culorile, indicate în tabelul 1.1

Tabelul 1.1. Denumirea luminilor Culoarea - fază de drum şi fază de întâlnire, lampa de iluminare a plăcei de înmatriculare din spate şi lampa de poziţie faţă

albă

- lampi indicatoare de direcţie, lampa de avarie, catadioptri netriunghiulari laterală

Galben auto

- lampă de stop, lampă de poziţie spate, lampă de ceaţă spate.

roşie

Lampă de ceaţă faţă albă sau galbenă selectiv, mai puţin pronunţată

Notă: Determinarea culorii luminilor trebuie să fie conforme cu Anexa 5 din Convenţia privind circulaţia rutieră (1968). 1.13. Mopede cu trei roţi şi cvadricilurile din categoria L2 şi L6 trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - fază de întâlnire - 1 sau 2; - lampă de poziţie (lumină de poziţie) faţă şi spate – 1 sau 2 de fiecare. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, sunt necesare două lămpi de poziţie; - catadioptri netriunghiulari spate - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1000 mm, sunt necesare doi catadioptri spate; - reflectorizant de pedală, în cazul în care există pedale - 4; - lampă de stop - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, sunt necesare două Lămpi de stop; - indicatori de direcţie pentru mopede cu trei roţi cu caroserie închisă - câte 2 pe fiecare parte. 1.14. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - fază de drum - 1 sau 2; - lămpi indicatoare de direcţie pentru mopedele cu trei roţi cu caroserie deschise – câte 2 pe fiecare parte; - dispozitiv de iluminare a plăcii de înmatriculare – 1; - lampă de avarie. 1.15. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia cazurilor prevăzute la punctele. 1.13 şi 1.14, este interzisă. 1.16. Motociclete cu ataş de categoria L4 trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - fază de drum - 1 sau 2; - fază de întâlnire - 1 sau 2; - lampă indicatoare de direcţie - 2 pe fiecare parte; - - 2 sau 3 (dintre care unul este situat pe remorca laterală); - lampă de poziţie faţă şi spate - 2 sau 3 fiecare (câte una de fiecare situate pe remorca laterală); - lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare – 1; - catadioptri netriunghiulari spate - 2. 1.17. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - lampă de ceaţă faţă - 1 sau 2; - lumina de ceaţă spate - 1 sau 2;

56

- lampă de avarie; - catadioptri netriunghiulari laterali - câte 1 sau 2 pe fiecare parte. 1.18. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia cazurilor prevăzute în p. 1.16 şi 1.17, este interzisă. 1.19. Triciclurile şi cvadriciclurile din categoriile L5 şi L7 trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - fază de drum - - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, sunt necesare două lampăuri fază lungă (de întâlnire); - fază de întâlnire - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, sunt necesare două lampăuri fază scurtă; - lampa indicatoare de direcţie - 2 pe fiecare parte. Se admite câte un indicator de direcţie lateral pe fiecare parte; - lampă de stop - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, este necesar pentru a instala două lămpi de frână; - lampă de poziţie faţă şi spate - 1 sau 2 de fiecare. În cazul în care lăţimea de poziţie a autovehicululuidepăşeşte 1300 mm, este necesar a instala câte două lămpi de gabarit; - lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare - 1; - catadioptri netriunghiulari spate - 1 sau 2. În cazul în care lăţimea totală a autovehicululuieste mai mare de 1000 mm, sunt necesari doi catadioptri netriunghiulari spate; - lămpi de avarie. 1.20. Ele, de asemenea, pot fi echipate cu următoarele dispozitive de iluminat şi de semnalizare luminoasă, în următoarele cantităţi: - Lampă de ceaţă faţă - 1 sau 2; - Lampă de ceaţă spate - 1 sau 2; - Lampă de mers în spate - 1 sau 2; - catadioptri netriunghiulari laterale - 1 sau 2 pe fiecare parte. 1.21. Instalarea oricăror altor dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, cu excepţia celor, prevăzute în punctele. 1.19 şi 1.20, este interzisă. 1.22. La motoautovehiculele cu trei şi patru roţi pot fi instalate dispozitive de iluminare şi de semnalizare luminoasă, atât în conformitate cu punctul 1 din prezenta Anexă, cât şi în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU privind autovehiculele din categoriile M1 şi N1. 1.23. Lămpile pe autovehicul e trebuie să fie instalate astfel, încât înlocuirea surselor de lumină să se efectueze fără a folosi instrumente speciale, cu excepţia instrumentelor, care sunt furnizate de către producător împreună cu autovehicul.

2. Cerinţe pentru autovehicule privind zgomotul lor intern 2.1. Nivelurile admisibile privind zgomotul intern al autovehiculelor sunt prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Nr. Autovehicul

Nivelul admisibil al sunetului, dBA Până la 1 ianuarie 2014

După 1 ianuarie 2014

1. Autovehiculele din categoria M1, cu asamblarea caroseriei, care prevede un compartiment separat pentru motor (la amplasarea motorului în faţă) sau un compartiment separat pentru bagaje (în cazul altei amplasări a motorului), în partea din faţă a salonului pentru pasageri.

78 77

2. Autovehiculele din categoria M1, cu asamblarea caroseriei, cu excepţia cazurilor prevăzute în punctul 1.

80 79

3. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu amplasarea motorului 80 79

57

în faţă sau la acelaşi nivel cu locul conducătorului auto în raport cu axa longitudinală a autovehiculului, inclusiv autobuzele speciale, fabricate pe şasiu de camioane – la locul de lucru al şoferului şi în salonul de pasageri.

4. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor prevăzute în punctul 3 – la locul de lucru al conducătorul auto

78 77

5. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor prevăzute în punctul 3, care se referă la clasele II şi III în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 36 sau la clasa B, în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 52 - în salonul de pasageri

80 79

6. Autovehiculele din categoriile M2 şi M3, cu excepţia celor prevăzute în punctul 3, referitoare la clasa I în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 36 sau la clasa A în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 52 - în salonul de pasageri

82 81

7. Troleibuzele (categoria M3) – la locul de lucru al conducătorul auto 78 778. Troleibuzele (categoria M3) – în salonul de pasageri 82 819. Semiremorcile (categoria O), destinate pentru transportul de

pasageri 80 79

10. Autovehiculele din categoria N1, cu masa totală ce nu depăşeşte 2 tone

80 79

11. Autovehiculele din categoria N1, cu excepţia celor prevăzute în punctul 10

82 81

12. Autovehiculele din categoriile N2 şi N3, în cazul existenţei locului pentru pat în salonul şoferului

80 78

13. Autovehiculele din categoriile N2 şi N3, cu excepţia celor prevăzute în punctul 12

82 81

14. Cvadriciclurile (categoria L6, L7), cu caroseria închisă 86 86

Note: 1. Pentru autovehiculele de teren cu transmisiune integrală din categoria M1G se admite depăşirea nivelurilor de zgomot admisibil maxim cu 2 dBA. 2. Pentru autovehiculele de teren cu transmisiune integrală din categoriile M2G, M3G, N1G, N2G, N3G se admite de la 1 ianuarie 2014 depăşirea nivelurilor admisibile de zgomot maxim cu 1 dB A. 3. Pentru autovehiculele din categoria M1 cu masa totală de până la 2 tone cu puterea specifică la o unitate de masă mai mare de 75 kW /t m în regim de accelerare se admite depăşirea nivelurilor de zgomot admisibil maximum cu 4 dB A. Pentru autovehiculele din categoria M1, cu puterea specifică la o unitate de masă mai mare de 125 kW / t nivelurile de zgomot admisibile se stabilesc doar pentru regimul de circulaţie experimental la viteză constantă. Nivelurile de zgomot, măsurate în timpul accelerării, în cazul depăşirii celor admisibile, se stipulează în documentaţia de însoţire a automobilului, oferită cumpărătorului (de exemplu, „Îndrumar pentru exploatare”). Autovehiculele , care îndeplinesc cerinţele din tabelul 2.1, ţinându-se cont de stipulările, menţionate în acest punct, nu se pot aplica pentru utilizarea publică (de exemplu, taxi), care, de asemenea, se stipulează în documentaţia de însoţire a automobilului, oferită cumpărătorului. 4. Pentru autovehiculele cu destinaţie specială (autorulote, autovehicul e blindate, autovehicul e pentru servicii funerare, ambulanţe, etc.) din categoriile MC şi NC, nivelul sunetului nu trebuie să depăşească nivelurile admisibile, stabilite pentru autovehicul de bază. 2.2. La sfârşirea aerului din aparatele pneumatice din salonul şoferului (salonului de pasageri), a autovehicululuinivelul sunetului nu trebuie să depăşească 70 dBA.

58

2.3. La verificarea nivelului zgomotului intern în autovehicul, efectuată la controlul obiectelor de evaluare a conformităţii, se admite depăşirea nivelurilor admisibile de zgomot, stipulaţi în tabelul 2.1 maximum cu 1 dB A.

3. Cerinţe pentru autovehicule privind conţinutul de substanţe nocive în aerul din

salonul şoferului conducătorului auto şi salonul de pasageri Nomenclatura substanţe nocive, care urmează a fi verificate, depinde de tipul motorului, montat pe autovehicul şi combustibilul utilizat. Conţinutul de substanţe nocive în aerul din salonul şoferului conducătorului auto şi salonul de pasageri al autovehiculului, nu trebuie să depăşească limitele de concentraţii, prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1.

Substanţe nocive Concentraţia limită în aerul din salonul conducătorului auto şi salonul de pasageri al autovehiculului, mg/m3

Tipurile de motoare, referitor la care se efectuează verificarea

monoxid de carbon CO 5,000 1, 2, 3 dioxid de azot NO2 0,2 1, 2, 3 oxid de azot NO 0,400 1, 2, 3 metan CH4 50,000 3 hidrocarburi alifatice limită C2-C7

50,000 1

formaldehidă CH2O 0,035 2 Note: Tipuri de motoare, stipulate în tabelul 3.1: - motoare cu aprindere prin scânteie, care funcţionează cu benzina si (sau) gaz petrolier lichefiat (GPL); 2 - motoare cu aprindere prin compresie; 3 - motoare cu aprindere prin scânteie, care funcţionează pe bază de gaz natural comprimat (GNC). 4. Cerinţe pentru autovehicul e privind manipularea şi stabilitatea lor Notă: Cerinţele punctului 4 din Anexa dată nu se extind: - Asupra autovehiculelor din categoria O, destinate pentru transportul încărcăturilor indivizibile, cu masa de 20 de tone şi mai mult; - Asupra autovehiculelor cu viteză maximă constructivă mai mare de 40 km / h. 4.1. Cerinţele privind stabilizarea direcţiei pentru autovehiculele din categoriile M şi N. 4.1.1. Unghiul de rotire a volanului de direcţie, după eliberarea sa, nu trebuie să se mărească. 4.1.2. Roţile de direcţie şi volanul trebuie să revină de sine stătător în poziţia neutră. 4.1.3. Mărimea maximă a unghiului de rotire al volanului de direcţie, care n-a ajuns în poziţia neutră în timp de 6 secunde după eliberarea sa, nu trebuie să depăşească 30 la sută din mărimea unghiului de rotire a volanului, corespunzătoare deplasării autovehicululuiîn raza cercului de 50 m. 4.1.4. Procesul de returnare a volanului în poziţia neutră, nu trebuie să fie oscilator. La efectuarea unei curse de încercare se admite o trecere a volanului prin poziţie neutră. 4.2. Cerinţele privind stabilitatea statică transversală a autovehicululuiîn timpul încercărilor la răsturnare pe standul pentru autovehiculele din categoriile M, N, O (referitor la M1 - numai pentru autovehiculele din categoria G, referitor la M2 şi M3 – numai până la intrarea în vigoare a Regulamentelor CEE/ONU nr107. Cu privire la semiremorci cerinţele se aplică când ele se află în componenţa autotrenului).

59

4.2.1. Sub unghi de stabilitate statică α (ss) se înţelege unghiul de înclinaţie a suprafeţei de sprijin α a platformei basculante în raport cu planul orizontal, la care s-a produs detaşarea tuturor roţilor de pe o parte a unui autovehicul unic sau a tuturor roţilor de pe o parte a unui element a autotractorului cu şa de la suprafaţă de sprijin a platformei. Mărimea unghiului obţinută în rezultatul încercărilor trebuie să nu fie mai mică, decât valoarea normativă α n, care depinde de coeficientul qs stabilităţii transversale a autovehiculului şi se determină după următoarele formule: αн= (–2,4+42,4 qs), grade, la 0,55≤ qs ≤ 1,0 (4.1) αн = (15+25 qs), grade, la qs > 1,0 (4.2) αн ≥ 21º, la qs<0,55 (4.3)

4.2.2. Sub unghi de înclinare a maselor suspendate ϕ se înţelege unghiul dintre suprafaţa de sprijin a platformei basculante şi osia transversală a maselor suspendate, care trece prin centrul maselor autovehiculului, obţinut în rezultatul înclinării autovehiculului asupra platformei basculante.

Unghiul de înclinare a maselor suspendate ϕ se determină în cazul când unghiul de înclinare a platformei, la care se produce detaşarea tuturor roţilor de pe o parte a unui autovehicul unic sau a tuturor roţilor unei verigi de tren de la suprafaţa de sprijin. Valoarea maxim admisibilă a unghiului ϕ în centrul maselor autovehiculului, obţinută în rezultatul încercărilor, nu trebuie să depăşească valorile ϕn, care depind de coeficientul stabilităţii transversale qs şi se determină după următoarele formule: ϕn = (10,8 - 4,3 qs), grade, la QS ≤ 1,0 (4.4) ϕn = 6,5 grade, la qs = > 1,0 (4,5) Note: 1. Coeficientul stabilităţii transversale qs se determină după formula: qs = 0,5b (4.6) h

unde: b – ecartamentul, redus la secţiunea transversală a autovehicululuiîn planul, care trece prin centrul maselor sale (vezi fig. 4.1), mm;

h - înălţimea centrului maselor pe suprafaţa de sprijin, mm. Mărimea ecartamentului se calculează ca media dintre centrele roţilor exterioare ale osie

spate ale (camionului), tractorului şi centrele osiei roţilor exterioare ale (camionului), semiremorcii. 2. Înălţimea centrului maselor se determină din formula: h = 0,5b — hîs* tgα (ss) – Δ + hîs

tg α * cos ϕ + sinϕ unde: hîs – înălţimea osiei de înclinare pe suprafaţa de sprijin în secţiune transversală, care se produce prin centrul maselor, mm; Δ - deplasarea laterală a centrului maselor, determinată în baza rezultatelor măsurătorilor deformării laterale a anvelopelor, mm; α (ss) - unghiul înclinării suprafeţei de sprijin la răsturnarea a autovehiculului; ϕ - unghiul înclinării maselor suspendate. În lipsa datelor concrete valoarea hîs poate fi admisă egală cu raza statică a roţilor autovehiculului.

60

Figura 4.1. Schema determinării valorii reduse a ecartamentului „b”.

4.3. Cerinţe privind stabilitatea la încercările „smucitura volanului” pentru autovehiculele din categoriile M şi N.

4.3.1. Unghiurile de rotire a volanului pentru autovehiculele din categoriile M1, M2 şi N1 trebuie să fie în limitele stabilite în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Valoarea stabilită a accelerării laterale (m/s2)

Raza traiectoriei, m (informativ)

Unghiul rotirii volanului, raza minim maxim

1 500 (0,21L+0,2)is×10-2 (0,21L+1,3)is×10-2 2 250 (0,42L+0,4)is×10-2 (0,42L+2,6)is×10-2 4 125 (0,84L+0,48)is×102 (0,84L+5,0)is×10-2

L – baza autovehiculului, m; is – raportul de demultiplicare mediu al volanului;

4.3.2. Unghiurile de rotire ale volanului pentru autovehiculele din categoriile M3, N2 şi

N3 trebuie să fie în limitele, stabilite în tabelul 4.2. Tabelul 4.2

Valoarea stabilită a accelerării laterale (m/s2)

Raza traiectoriei, m (informativ)

Unghiul rotirii volanului, raza minim maxim

1 280 (0,36L + 0,1)is×10–2 (0,36L + 1,3)is×10–2 2 140 (0,72L – 0,2)is×10–2 (0,72L + 2,6)is×10–2

L – baza autovehiculului, m; is – raportul de demultiplicare mediu al volanului;

61

4.3.3. Creşterea vitezei unghiulare [Δψ1] a autovehiculului (depăşirea vitezei unghiulare faţă de valoarea ei de regim stabil, care apare la trecerea de la mişcarea rectilinie la mişcarea în cerc) faţă de valoarea ei de regim stabil nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 Categoria autovehiculului

Valoarea creşterii vitezei unghiulare Δψ1, % nu mai mult Valoarea stabilită a accelerării laterale ay, (m/s2)

2 4 M1, M2, N1 30 80 M3 , N2 , N3 10 —

4.3.4. Timpul reacţiei de 90% [t90] - intervalul de timp dintre momentele realizării a 50

% din valoarea de regim stabil a unghiului de rotire a volanului de direcţie şi 90 procente din valoarea de regim stabil a vitezei unghiulare a autovehicululuila efectuarea controlului cursei de testare la încercările „smucitura volanului” în intervalul acceleraţiilor laterale de la 2 m/c2 până la 4 m/c2 nu trebuie să depăşească:

- 0,3 s - pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, N1; - 2,0 s - pentru autovehiculele din categoriile M3 , N2 , N3. Punerea în aplicare a p. 4.3. se efectuează în următorii termeni: a) cu privire la autovehiculele , referitoare la tipul, care anterior n-a fost supus evaluării

conformităţii în Republica Moldova– de la 1 ianuarie 2011; b) cu privire la toate tipurile de autovehicul e – de la 1 ianuarie 2013; 4.4. Cerinţe privind manevrabilitate şi stabilitate la încercările „direcţie” şi „deplasare”

pentru autovehiculele din categoriile M, N şi O (categoria O în componenţa autotrenului) 4.4.1. Viteza maximă a autovehicululuila efectuarea manevrei (ulterior viteza manevrei Vm) se determină ca valoarea medie aritmetică a vitezelor a trei curse cu cea mai mare viteză, la care n-a existat nici ieşire dincolo de limitele marcării sau nici o detaşare a uneia dintre roţile autovehicululuide suprafaţa carosabilă. Valorile Vm, obţinute la încercări, nu trebuie să fie mai mici decât valorile normative ale Vm, indicate în tabelul 4.4. Pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică a motorului de maxim 1200 de cm3 şi autovehiculele specializate valorile normative ale Vm se reduc cu 5 procente. În cazul în care valoarea Vm pentru autovehicul supus încercărilor e mai mică decât valorile normative ale Vm, dar nu depăşeşte 10 la sută, laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre viteză maximă posibilă a autovehicululuiîn timpul funcţionării acestuia pe drumurile publice. În cazul în care valoarea Vm pentru autovehicul supus încercărilor e mai mică decât valorile normative ale Vm, depăşind 10 procente, laboratorul de încercări acreditat perfectează concluzia despre inadmisibilitatea exploatării unui asemenea autovehicul pe drumurile publice.

Tabelul 4.4. Categoria autovehiculului

Valorile normative ale Vm vitezelor de îndeplinire a manevrelor de încercare, km/h „direcţieul” cu raza de 35 cm

„deplasarea” pe lungimea de 20 m

Deplasarea pe lungimea de 16 km

M1 72 83 70M1 cu numărul locurilor pe scaun mai mare de 5 (inclusiv conducătorul auto) şi (sau) cu masa maximă de 2,2 tone

65 76 65

M1G 67 74 62M1+O 65 69 59M2 60 71 59M3 cu lungimea totală ce nu depăşeşte 8 m 56 63 53

62

M3 cu lungimea totală de la 8 până la 12 m 51 56 48M3 cu lungimea totală mai mare de 12 m 48 52 42N1 60 70 59N1G 60 66 56N2 50 59 49N3 cu masa maximă de 20 tone 49 56 46N3 cu masa totală de 20 tone 46 54 44N2+O (cu semiremorci) 42 48 42N2+O (cu remorci) 42 47 41N3+O (cu semiremorci) 42 52 44N3+O(cu remorci) 42 50 43

4.4.2. La efectuarea manevrelor pe autovehiculele din categoria M1, nu trebuie să se producă detaşarea tuturor roţilor de pe aceeaşi parte de suprafaţa carosabilului. 4.4.3. La efectuarea manevrei „direcţie” nu trebuie să apară oscilaţii neamortizate de curs la toate autovehiculele .

5. Cerinţe pentru autovehicule privind vizibilitatea lor în faţă 5.1. Vizibilitatea din faţă este caracterizată de (vezi figura 5.1): - mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a parbrizului; - gradul de curăţare a zonelor normative A şi B; - zonele invizibile create de elementele netransparente a parbrizului; - câmpul normativ de vizibilitate P; - zonele invizibile în câmpul normativ de vizibilitate P. 5.2. Cerinţe privind mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B pe suprafaţa exterioară a parbrizului. 5.2.1. Mărimile şi amplasarea zonelor normative A şi B sunt determinate de unghiuri în conformitate cu tabelul 5.1. 5.2.2. Distanţa dintre hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B pe întreg conturul trebuie să fie de cel puţin 25 mm. 5.2.3. Pentru autovehiculele de tip vagon din categoria M2G şi categoria N1G cu salonul deasupra motorului, pus în producţie înainte de 1 ianuarie 2005, se admite distanţa dintre hotarele părţii transparente a parbrizului şi zona normativă B mai mică de 25 mm. Totodată zona B nici într-un punct nu trebuie să iasă în afara zonei transparente a parbrizului. 5.3. Cerinţe privind gradul de curăţare a zonelor normative A şi B se stabilesc în conformitate cu tabelul 5.2. 5.4. Cerinţele privind zonele invizibile create de elementele netransparente a parbrizului. 5.4.1. Numărul montanţilor laterali nu trebuie să fie mai mare de doi. Pentru autovehiculele, care nu se referă la categoria M1, se admite un al treilea montant la mijloc. 5.4.2. Mărimile unghiulare ale zonelor invizibile se stabilesc în conformitate cu tabelul 5.3.

63

Denumirile: 1 – extremităţile părţii transparente a geamului lateral stânga; 2 – montantul lateral stânga al parbrizului; 2 – conturul de curăţare a parbrizului; 4 – hotarul zonei normative A; 5 – hotarul zonei normative B; 6. - hotarele părţii transparente a geamului lateral; 7 – montantul lateral dreapta a parbrizului; 8. – hotarul părţii transparente a geamului lateral dreapta, 9 – amprentele planurilor, care sunt hotare ale câmpului normativ de vizibilitate P. Figura 5.1. Amplasarea zonelor normative A şi B a parbrizului şi a câmpului normativ de vizibilitate P.

Tabelul 5.1

Categoria autovehicul

ului

Asamblarea autovehiculului după poziţia motorului zona

Unghiul normativ, grade, nu mai puţin

sus jos stânga dreapta

М1 Toate variantele А 3 1 13 20 B 7 5 17 +

М2 Cu capotă А 3 1 13 20 B 7 5 17 + Cu semicapotă A 7 4 15 20 B 12 8 19 + Cu vagon A 7(5)* 4 15(13)* 20 B 12(5)* 11 19(13)* +

M3 Cu capotă A 6 3 15 20 B 9 7 19 + Cu semicapotă A 9 15(8)* 20 20 B 10 21(8)* 22 + Cu vagon A 9 15 20 20 B 10 21 22 +

N1 Cu capotă A 3 11 13 20 B 7 5 17 + Cu semicapotă A 5 2 14(13)* 20 B 8 6 18 +

Cu salonul şoferului deasupra motorului

A 5 2 14(13)* 20

B 8(5)* 6 18(13)* + N2 Toate variantele A 6 3 15 16

B 9 7 18 + N3 Toate variantele A 6 7 15 16

B 7(6**)* 10 18 + Note: + - hotarul dreapta a zonei normative B este simetric cu hotarul stânga în raport cu planul longitudinal mediu al autovehiculului; - Valorile, indicate în paranteze, se aplică la autovehiculele, puse în producţie până la 1 ianuarie 2005. ** - Valoarea se aplică la autovehiculele asamblate cu capotă cu parbriz compus şi montanţi despărţitori laterali.

Tabelul 5.2.

Construcţia geamului faţă Gradul de curăţare, %, nu mai puţin, după zonele normative

64

A B

Categoria autovehiculului

М2, N1 M3, N2, N3 M2, M3, N1, N2, N3

Fără montantul de mijloc 98 (84)* 100 80 (70)* Cu montantul de mijloc 97 100 70 Rama basculantă a geamului 84 84 70 Note: * - valorile, indicate în paranteze, se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip vagon şi din categoria N1 cu salonul şoferului de-asupra motorului, puse în producţie până la 1 ianuarie 2005.

Tabelul 5.3.

Categoria autovehiculului

Unghiurile, formate de montanţi, grade, nu mai mult Lateral Mijloc

M2 , N1 6 (9)* 4 M3, N2, N3 7 4

Notă: * - valorile, indicate în paranteze, se aplică autovehiculelor din categoria M2 de tip vagon şi din categoria N1 cu salonul şoferului de-asupra motorului, puse în producţie până la 1 ianuarie 2005. 5.5 Hotarele câmpului normativ de vizibilitate P sunt caracterizate de următoarele poziţii: 5.5.1. Câmpul normativ de vizibilitate P se află înaintea planului, care e paralel cu X (ZY) si trece prin punctul de V1 şi V2 (vezi figura 5.2). Din punctele V1 şi V2 pe geamurile laterale (pereţii cabinei) se imprimă amprentele planului indicat, care mărgineşte câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180 ° faţă. 5.5.2. Partea de sus a câmpului normativ de vizibilitate P este mărginită de un plan orizontal care trece prin V1. Din punctul V1 pe geamuri şi montanţi se aplică amprenta planului orizontal, care mărgineşte câmpul normativ de vizibilitate P de sus, până la intersecţia cu amprentele, care mărginesc câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180 ° faţă. 5.5.3. De jos câmpul normativ de vizibilitate P este mărginit de trei planuri care trec prin V2 şi sunt înclinate în jos spre planul orizontal, paralel cu Z (XY) sub unghiul α. Primul plan este perpendicular pe planul Y (XZ) şi este înclinat înainte. Al doilea plan este perpendicular pe X (ZY) şi este înclinat spre stânga. Al treilea plan este perpendicular pe X (ZY) şi este înclinat spre dreapta.

Figura 5.2. – Amplasarea planurilor, care sunt hotare ale câmpul normativ de vizibilitate P.

65

Valorile unghiurilor α pentru diferite categorii de autovehicul e sunt prezentate în tabelul 5.4

Tabelul 5.4

Categoria autovehiculului Variantele asamblărilor motoarelor pe autovehicul α, grade

M2

M3

N1

N2 N3

Cu capotă Cu semicapotă Cu vagon Cu capotă Cu semicapotă şi vagon Cu capotă Cu semicapotă şi salonul şoferului deasupra motorului Toate variantele

4 6 9 6

17 (6) 4 5 6 8

Notă: Valoarea, indicată în paranteze este numai pentru autovehiculele din categoria M3 cu asamblare semicapotă. Această valoare este valabilă pentru tipurile de autovehicul e, puse pentru prima dată în circulaţie până în 1 ianuarie 2005. 5.6. Cerinţe privind zonele invizibile în câmpul normativ de vizibilitate P 5.6.1. În câmpul normativ de vizibilitate P nu trebuie să fie zone invizibile cu excepţia celor create de: - pilonii de mijloc şi laterali al parbrizului; - pilonii despărţitori ai geamurilor laterale; - ramele geamurilor de ventilaţie; - oglinzile retrovizoare; - ştergătorul parbrizului; - radioantene exterioare; - volan şi panoul de dispozitive, cu condiţia ca punctul de sus a volanului sau panoului de dispozitive să nu nimerească în zona A; - conductorii antenelor de radio, care nu depăşesc în lăţime următoarele valori: conductori turnaţi în sticlă - 0,5 mm, conductori aplicaţi pe sticlă - 1,0 mm. Astfel, în zona normativă A trebuie să treacă nu mai mult de trei conductori antene radio, menţionaţi mai sus, iar lăţimea fiecăruia dintre ei nu trebuie să depăşească 0, 5 mm; - elementele de încălzire cu cablu pentru dezgheţarea şi uscarea geamului faţă, de obicei în formă de zigzag sau sinusoidală, dacă lăţimea lor maximă nu depăşeşte 0,03 mm, iar densitatea maximă a cablurilor, care trec pe verticală - 8 buc/cm2, şi pe orizontală - 5 buc/cm2. 5.6.2. Pentru autovehiculele din categoriile M3, N3, se admit montanţii despărţitori laterali la geamul faţă în număr nu mai mare de doi. 5.6.3. Pentru autovehiculele din categoria M3 de tip vagon se admite nimerirea în câmpul normativ de vizibilitate P : - a elementelor de caroserie ale construcţiei cu ramele canaturilor uşilor aderente la ele, amplasate în partea dreaptă a sensului direcţiei, dacă amprenta planului, imprimat pe geamul lateral dreapta, care limitează câmpul normativ de vizibilitate P în sectorul de 180° faţă, nimereşte în golul pentru pătrunderea luminii al canatului, sau, cel puţin, există încă un gol pentru pătrunderea luminii, amplasat nu departe de amprenta planului menţionat. În orice cazuri, valorile unghiulare ale zonelor obturate, formate din elementele indicate ale construcţiei, nu trebuie să depăşească 7°; - Elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral amplasat pe partea dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei câmpului de vizibilitate necesar prin geamul dreapta nu depăşeşte 20 % pentru autovehiculele , puse în producţie până la 1 ianuarie 2003, 10 procente pentru autovehiculele , puse în producţie începând cu 1 ianuarie 2003;

66

- Elementelor opace de construcţie în zona de vizibilitate prin geamul lateral, amplasat pe partea dreapta în sensul direcţiei, cu condiţia că micşorarea suprafeţei câmpului de vizibilitate necesar prin geamul dreapta nu depăşeşte: 20 % pentru autovehiculele , care au primit prima „Omologare de tip a unui autovehicul ” până la 1 ianuarie 2003, sau echipate cu oglindă retrovizoare de clasa V, care asigură câmpul de vizibilitate lateral dreaptă, şi 10 % pentru alte autovehicul. 5.6.4. În zonele invizibile, create de elementele de construcţie, specificate mai sus în punctele 5.6.1 - 5.6.3, se admite nimerirea altor elemente de construcţie, cu condiţia că zonele obturate nu se măresc. 5.6.5. În câmpul normativ de vizibilitate P se admite nimerirea mijlocelor tehnice, amplasate în interiorul cabinei, în cazul când se îndeplinesc următoarele condiţii: - construcţia mijlocelor tehnice trebuie să permită şoferului fără dificultăţi, fără a se distrage de la conducere, să elibereze de ele câmpul normativ de vizibilitate P; - punctele de fixare a mijlocelor tehnice nu trebuie să se afle în zonele normative A, B şi în câmpul normativ de vizibilitate P.

6. Cerinţe pentru autovehicule privind ventilaţia, încălzirea şi condiţionarea aerului 6.1. Cerinţe privind sistemul de ventilaţie 6.1.1. Sistemul de ventilaţie în cazul funcţionării independente sau a funcţionării în componenţa sistemelor de încălzire şi condiţionare a aerului trebuie să asigure fluxul de aer proaspăt (exterior) în salonul şoferului şi în salonul de pasageri reieşind de necesităţile a unei persoane: - nu mai puţin de 30 de m3/ h (cu excepţia saloanelor de pasageri ale autobuzelor, care se referă la clasa I în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu salonul conducătorului auto separat);

- nu mai puţin de 7 m3/ h – în saloanele de pasageri ale autobuzelor, care fac parte din clasa I în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36, cu salonul conducătorului auto separate. 6.1.2. La temperatura mediului ambiant mai mare de 17 °C, aerul, care alimentează salonul şoferului şi salonul de pasageri nu trebuie să se încălzească cu mai mult de 2 °C în raport cu temperatura mediului ambiant. 6.1.3. Vitezele fluxurilor de aer la ieşirea din sistemul de ventilaţie nu trebuie să depăşească 12 m / sec. 6.1.4. Sistemul de ventilaţie trebui să asigure:

- mobilitatea aerului în salonul şoferului şi salonul de pasageri în zona capului şi centurii conducătorului auto de 0,5 - 1,5 m/s;

- variaţia dintre temperatura aerului exterior şi temperaturile în salonul şoferului şi salonul de pasageri, în zona capului conducătorului auto (pasageri), la temperatura mediului ambiant de 25 °C nu mai mult de 3 °C. 6.2. Cerinţe privind sistemul de încălzire 6.2.1. Sistemul de încălzire trebuie să asigure mobilitatea aerului în salonul şoferului în zona capului şi centurii conducătorului auto 0,6 m / sec. 6.2.2. Temperatura suprafeţelor interioare a salonului şoferului, încălzită de surse de căldură, nu trebuie să depăşească:

- Plus 45 °C - la funcţionarea sistemului de încălzire (totodată se admite creşterea temperaturilor suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer până la 70 °C);

- Plus 35 °C - în cazul în care sistemul de încălzire este oprit. 6.2.3. Temperatura aerului la ieşirea din sistemul de încălzire nu trebuie să depăşească 80°C. 6.3. Cerinţe privind sistemul de climatizare 6.3.1. Construcţia sistemului de condiţionare a aerului trebuie să excludă posibilitatea răcirii aerului în zona capului omului (şoferului, pasagerului), mai mult de 8°C în raport cu temperatura mediului ambiant. 6.3.2.Viteza fluxului de aer la ieşirea din sistemul de climatizare a aerului nu trebuie să depăşească 12 m/s, iar temperatura aerului nu trebuie să fie sub 0 °C.

67

6.3.3. Viteza aerului în zona capului conducătorului auto (pasagerilor) în timpul funcţionării sistemului de climatizare nu trebuie să depăşească 0,5 m/sec. 6.3.4. Umiditatea relativă a aerului în salonul şoferului şi salonul de pasageri trebuie să varieze în limitele de la 30 până la 60 de procente. 6.3.5. Temperatura suprafeţelor exterioare ale conductelor de aer pentru aerul rece nu trebuie să fie mai joasă de 15 °C. 7. Cerinţe pentru autovehicul e privind sistemele de dejivrare şi dezaburire a parbrizului 7.1. Cerinţe privind sistemul de dejivrare a parbrizului Eficacitatea sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată, după pornirea motorului, de jivrajul, care s-a format pe autovehicul , aflat într-o cameră frigorifică cel puţin 10 de ore cu motorul oprit la următoarele temperaturi, menţionate mai jos, stabilite de uzina-producătoare: minus 8 ± 2 °C sau minus 18 ± 3°C. 7.1.1. Peste 20 de minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 80 %; 7.1.2. Peste 25 de minute de la începerea încercărilor suprafaţă curăţată a parbrizului de pe partea pasagerului trebuie să fie comparată cu suprafaţa similară de pe partea conducătorului auto; 7.1.3. Peste 40 de minute de la începerea încercărilor zona normativă B, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă, trebuie să fie curăţată de jivraj pe o suprafaţă de 95 %; 7.2. Cerinţe privind sistemul de dezaburire a parbrizului Eficacitatea sistemului este determinată de zona parbrizului, curăţată după pornirea motorului de aburirea, formată în legătură cu utilizarea generatorului cu aburi de pe autovehicul, care se află în camera climaterică, echipată pentru a menţine temperatura de minus 3 ± 1°C în decursul întregului proces de încercări. 7.2.1. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor zona normativă A, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 90 %; 7.2.2. În decurs de 10 minute de la începerea încercărilor zona normativă B, ale cărei dimensiuni pentru categoria de autovehicul e M1 sunt stabilite în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă, trebuie să fie curăţată de aburire pe o suprafaţă de 80 %. 8. Cerinţe pentru autovehicul privind sistemul de curăţare şi spălare a parbrizului. 8.1. Cerinţe privind sistemul de curăţare a parbrizului. 8.1.1. Cerinţele privind zona de curăţare a parbrizului sunt stabilite în punctul 5 din prezenta Anexă. 8.1.2. Mecanismul ştergătorului de parbriz trebuie să asigure cel puţin două frecvenţe de lucru a mişcării după funcţionarea preliminară pe o suprafaţă umedă timp de 20 de minute cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:

- prima frecvenţă - nu mai puţin de 45 cicluri/min.; - a doua frecvenţă - nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 55 cicluri/min.; - diferenţa dintre cea mai mare şi una dintre cele mai mici frecvenţe de mişcare trebuie să

fie de cel puţin 15 cicluri/min.; - regimul intermitent de funcţionare a sistemului poate fi utilizat pentru a îndeplini

cerinţele cu condiţia, că una din frecvenţe constituie cel puţin 45 de cicluri/min, iar altă frecvenţă, obţinută prin întreruperea frecvenţei principale, constituie cel puţin 10 cicluri/min. 8.1.3. Sub influenţa fluxului de aer, care se deplasează cu o viteză egală cu 80 % din viteza maximă a autovehiculului, dar nu mai mare de 160 km/h, având frecvenţa maximă de funcţionare, eficacitatea sistemului trebuie să se menţină. 8.1.4. În cazul în care sistemul de curăţare este oprit cu ajutorul mecanismului de conducere, lamele ştergătorului trebuie să revină automat în poziţia iniţială. 8.1.5. Sistemul trebuie să reziste la o oprire forţată timp de 15 secunde. Se admite utilizarea siguranţelor automate, cu condiţia că pentru revenirea la starea de funcţionare nu va fi nevoie de

68

careva acţiuni asupra altor mecanisme de conducere, cu excepţia mecanismelor de conducere a ştergătorului de parbriz. 8.1.6. Construcţia şi metoda de fixare a lamei trebuie să asigure îndepărtarea lamei de la suprafaţa parbrizului pentru curăţarea manuală a acestuia. Aceste cerinţe nu se referă la dispozitivele care în poziţie iniţială se află în zona a parbrizului, care este acoperită de părţile autovehiculului(de exemplu, capota, panoul aparatelor de comandă, etc.) 8.1.7. Sistemul trebuie să funcţioneze timp de 2 minute pe parbrizul uscat şi la temperatura mediului ambiant de minus 18 ± 3°C după menţinerea autovehicululuila o asemenea temperatură cel puţin 4 ore. Ştergătorul de parbriz trebuie să lucreze în condiţiile specificate în punctul 8.1.4 pentru sistemele cu acţionare electrică, iar mecanismul de comandă trebuie să fie într-o poziţie corespunzătoare frecvenţei maxime. Totodată nu se impun cerinţe referitoare la zona de curăţare. 8.2. Cerinţe privind sistemul de spălare a parbrizului 8.2.1. Sistemul de spălare a parbrizului trebuie să menţină regimul, când duzele (injectoarele) sunt blocate şi sistemul funcţionează după deblocarea lor: 8.2.2. Proprietăţile de exploatare a sistemului nu trebuie să se înrăutăţească în cazul variaţiilor de temperatură a aerului din jur în diapazonul de la minus 18 ± 3°C până la plus 80 ± 3°C. 8.2.3. Sistemul trebuie să asigure alimentarea cu lichide în cantitate suficientă pentru curăţarea unei suprafeţe de 60 % din zona normativă A în conformitate cu punctul 5 din prezenta Anexă după 10 cicluri complete în regim de funcţionare automată a ştergătorului de parbriz cu frecvenţa maximă. 8.2.4. Verificarea îndeplinirii cerinţelor punctelor 8.2.1 - 8.2.3 trebuie să se efectueze pe unul şi acelaşi model al sistemului. 8.2.5. Rezervorul pentru lichidul de spălare trebuie aibă un volum de minimum 1 litru. 9. Cerinţe pentru autovehiculele din categoriile N2, cu masa totală de 7,5 tone, N3 şi O privind protecţia împotriva stropirii de sub roţi 9.1. Cerinţe generale 9.1.1. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de protecţie împotriva stropirii, format din cutii de protecţie de noroi, apărători de noroi şi flancuri exterioare şi, inclusiv, dispozitive pentru micşorarea stropirii. Dacă autovehicul este echipat cu una sau mai multe osii mobile, sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să acopere toate roţile în orice poziţie a osiilor. Dacă autovehicul este echipat cu o osie autoreglabilă sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să corespundă cerinţelor, aplicabile pentru osiile cu roţi directoare, în cazul în care sistemul de protecţie împotriva stropirii se roteşte împreună cu osia; în caz contrar - cu cerinţele aplicabile la axele cu roti nedirectoare. 9.1.2. În cazul roţilor nedirectoare distanţa dintre planul longitudinal, tangent la suprafaţa exterioară laterală a anvelopei, cu excepţia zonelor deformate ale sectoarelor din apropierea suprafeţei de sprijin, şi extremitatea interioară a flancului exterior nu trebuie să depăşească 75 mm. În cazul în care distanţa de-a lungul razei de la osia roţii până la muchia interioară a flancului exterior este mai mică decât raza anvelopei R, instalată pe autovehicul , distanţa nu trebuie să depăşească 100 mm. În cazul roţilor directoare şi autoreglabile distanţă nu trebuie să depăşească 100 mm. 9.1.3. Valoarea medie a conţinutului de apă reţinut în procente în timpul încercărilor pe instalaţii speciale de dispozitivele pentru reducerea stropirii trebuie să constituie:

- pentru dispozitivele de absorbţie a energiei – minimum 70 %; - pentru dispozitivele de tipul separatorului „aer – apă” - minimum 85 %.

9.2. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei pentru osiile cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare 9.2.1. Cutiile (mantele) de protecţie de noroi trebuie să cuprindă nemijlocit zona din faţa anvelopei (anvelopelor), deasupra şi în spatele ei. 9.2.2. Pe partea interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie de noroi trebuie să fie instalat dispozitivul pentru reducerea stropirii. Acest dispozitiv trebuie să acopere partea interioară a cutiei de protecţie de noroi până la linia de intersecţie cu planul care trece prin axa roţilor sub un unghi de minimum 30° faţă de curba orizontală.

69

9.2.3. În cazul în care cutia (manta) de protecţie de noroi este constituită din câteva părţi componente, atunci între ele nu se admit jocuri (rosturi), prin care s-ar putea produce stropirea. 9.2.4. Adâncimea flancului exterior trebuie să fie de minimum 45 milimetri în toate punctele de la linia verticală, care trece prin centrul roţii, până la partea din spate a flancului. Adâncimea flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă poate să se micşoreze lent. 9.2.5. În flancul exterior sau între flancul exterior şi alte părţi ale cutiei de protecţie nu se admit jocuri, prin care se poată produce stropirea. 9.2.6. Lăţimea apărătorului de noroi, care se află în interiorul cutiei, nu trebuie să fie mai mică decât lăţimea benzii de rulare (protectorului) a anvelopei. 9.2.7. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat într-un plan, apropiat de cel vertical. 9.2.8. Înălţimea maximă a părţii de jos a apărătorului de noroi nu trebuie să depăşească 200 mm de la nivelul suprafeţei de sprijin a anvelopei. Această înălţime poate fi majorată până la 300 mm pentru ultima osie, în cazul în care jocul dintre arcul roţilor şi roata este minim. 9.2.9. Distanţa dintre apărătorul de noroi şi extremitatea din spate a anvelopei, măsurată pe orizontală, nu trebuie să depăşească 300 mm. 9.2.10. Pentru osiile autovehiculelor cu mai multe osii, la care distanţa dintre anvelopele grupului de osii este mai mică de 250 mm, apărătorii de noroi trebuie să se instaleze numai în spatele roţilor ultimei osii a grupului. În cazul în care distanţa dintre anvelope este de 250 mm sau mai mult, apărătorul de noroi trebuie să se instaleze în spatele fiecărei roţi. 9.2.11. Extremitatea inferioară a apărătorului de noroi nu trebuie să devieze cu mai mult de 100 mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare, sub acţiunea forţei 3 N la fiecare 100 mm a lăţimii apărătorului de noroi, aplicate în punctul, care se află în mijlocul apărătorului de noroi la o distanţă de 50 mm de la extremitatea lui de jos. 9.2.12. Pe suprafaţa interioară a apărătorului de noroi trebuie să fie instalat un dispozitiv pentru reducerea stropirii. 9.2.13. Între cutia de protecţie de noroi si apărătorul de noroi nu se permit jocuri (rosturi), prin care se poată produce stropirea. 9.3. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de absorbţie a energiei pentru axele cu roţi nedirectoare sau autoreglabile, care sunt acoperite de caroserie sau partea de jos a nivel de încărcare. 9.3.1. Cutia de protecţie de noroi trebuie să acopere zona nemijlocit sub anvelopă sau anvelope. Muchiile sale din faţă şi din spate, trebuie să ajungă, cel puţin, până la planul orizontal, tangent la suprafaţa superioară a anvelopei sau anvelopelor. Muchia din spate poate fi limitată de suprafaţa apărătorului de noroi, care trebuie să ajungă până în partea de sus a cutiei de protecţie de noroi (sau componentei echivalente). 9.3.2. Suprafaţa interioară a părţii din spate a cutiei de protecţie de noroi trebuie să fie echipată cu un dispozitiv pentru reducerea stropirii. 9.3.3. Pentru osiile unice şi osiile autovehiculelor cu mai multe osii, în cazul în care distanţa dintre anvelope constituie, cel puţin 250 mm, flancul exterior trebuie să acopere suprafaţa delimitată: în faţă – de planul vertical, tangent la partea din faţă a anvelopei, de jos – de planul orizontal tangent la partea de sus a anvelopei, din spate – de suprafaţa apărătorului de noroi. 9.3.4. În cazul osiilor autovehiculelor cu mai multe osii flancul exterior trebuie să fie amplasat deasupra fiecărei roţi. 9.3.5. Între flancul exterior şi partea interioară a cutiei de protecţie de noroi nu se admit jocuri, prin care se poate produce stropirea. 9.3.6. Pentru osiile autovehiculelor cu mai multe osii, în cazul în care distanţa dintre pneuri este mai mică de 250 mm, flancul exterior trebuie să fie complet şi delimitat: în faţă – de un plan vertical, tangent la suprafaţa din faţă a anvelopei primei axe, din spate – de suprafaţa apărătorului de noroi. 9.3.7. Pe întreaga suprafaţă interioară a flancului exterior, înălţimea căruia trebuie să fie minimum de 100 mm, trebuie să fie instalate dispozitive de absorbţie a energiei. 9.3.8. Apărătorul de noroi trebuie să fie amplasat pe muchia din spate a cutiei de protecţie de noroi şi să corespundă cerinţelor punctelor 9.2.6 - 9.2.13.

70

9.4. Cerinţe privind sistemul de protecţie împotriva stropirii cu dispozitiv de tip separator de „aer-apă” pentru axele cu roţi directoare, autoreglabile şi nedirectoare. 9.4.1. Cutia de protecţie împotriva stropirii trebuie să corespundă cerinţelor din punctul 9.3.1. 9.4.2. La muchia de jos a flancului exterior trebuie să fie instalat un dispozitiv de tipul separator „aer-apă”. 9.4.5. Adâncimea flancului exterior trebuie să fie minimum de 45 milimetri în toate punctele de la linia verticală, care trece prin centrul roţii, până la partea din spate a flancului. Adâncimea flancului exterior, în direcţia de la linia indicată spre partea din faţă se poate reduce lent. 9.4.6. În flancul exterior sau între flancul exterior şi cutie nu se admit jocuri, prin care se poate produce stropirea. 9.4.7. Apărătorul de noroi trebuie să corespundă, cel puţin, cerinţelor din punctele 9.2.6, 9.2.7, 9.2.10 şi 9.2.13. 9.4.8. Dispozitiv pentru reducerea stropirii, a cărui valoare medie a conţinutului apei reţinute în procente trebuie să corespundă punctului 9.2.3, trebuie să fie instalat pe muchia inferioară a apărătorului de noroi, totodată lăţimea dispozitivului nu trebuie să fie mai mică decât lăţimea apărătorului de noroi. Extremitatea inferioară a dispozitivului de reducere a stropirii trebuie să fie amplasată la o distanţă de maximum 200 mm de la suprafaţa de sprijin a anvelopei. Dispozitivul pentru reducerea stropirii trebuie să se afle la o distanţă minimum de 100 mm de extremitatea de jos a apărătorului de noroi. 9.4.9. Cu excepţia părţii inferioare, care include dispozitivul de reducere a stropirii, apărătorul de noroi nu trebuie să devieze cu mai mult de 100 mm în direcţia opusă direcţiei de mişcare. 9.4.10. Apărătorul de noroi trebuie să se afle la distanţa de maximum 200 mm, măsurată pe orizontală de la extremitatea din spate a anvelopei. 10. Cerinţe pentru autovehiculele din categoria M1 privind protecţia împotriva stropirii de la roţi. 10.1. Cerinţe generale 10.1.1. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de protecţie împotriva stropirii. 10.1.2. Sistemul de protecţie împotriva stropirii trebuie să fie construit în aşa fel, încât să protejeze, pe cât e posibil, alţi participanţi la trafic de ţâşnirile de apă, precum şi de noroi, gheaţă, zăpadă si pietre de sub roţile autovehicululuişi reducerea pentru participanţii la trafic a pericolului, care poate apărea în urma contactului cu roţile în mişcare. 10.2. Cerinţe speciale. 10.2.1. Pentru autovehicul în stare de funcţionare, cu un pasager pe scaunul din faţă şi cu roţile instalate pentru circulaţia pe o linie dreaptă, dispozitivele de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe. 10.2.1.1. În zona, formată de planurile radiale, amplasate sub un unghi de 30°, în direcţia de circulaţie înainte, şi 50° - în direcţia de circulaţie cu mers înapoi în raport cu centrul de rotire a roţilor, lăţimea totală a dispozitivelor de protecţie trebuie să fie, cel puţin, suficientă pentru a acoperi lăţimea de poziţie a anvelopei, luând în considerare limitele combinaţiei anvelopă/roată, stabilită de către producător. În cazul roţilor duble trebuie să fie luate în considerare lăţimea totală a ambelor roti cu anvelope. La determinarea lăţimii anvelopei marcajul si mărcile comerciale, bordurile de protecţie şi nervurile pe suprafeţele laterale ale anvelopelor nu se iau în considerare. 10.2.1.2. Partea din spate a dispozitivelor de protecţie trebuie să se termine nu mai sus de planul orizontal, situat la o distanţă de 150 mm deasupra axei de rotaţie a roţilor. Intersectarea muchiei dispozitivului de protecţie cu acest plan trebuie să fie amplasată în afara planului central longitudinal al roţii cu anvelopă, sau - în cazul roţilor duble - în afara planului central longitudinal al roţii cu anvelopă. 10.2.1.3. Conturul şi poziţia dispozitivelor de protecţie trebuie să fie aşa, încât distanţa dintre dispozitiv şi anvelopă să fie cât mai minimă posibil, în special în limitele zonei, formate de planurile, descrise în punctul 10.2.1.1. 10.2.1.4. În cazul, în care autovehicul are o suspensie, reglabilă privind înălţimea, cerinţele de mai sus se îndeplinesc atunci, când autovehicul se află în poziţia, stabilită de către constructorul

71

autovehiculului. 10.2.2. Dispozitivele de protecţie pot fi constituite din diverse componente, care asigură lipsa rosturilor (jocurilor) între sau în interiorul unor piese aparte ale dispozitivului în stare asamblată. 10.2.3. Dispozitivele de protecţie trebuie să fie bine fixate. Cu toate acestea, ele pot fi scoase atât pe părţi, cât şi întregi.

11. Cerinţe privind compatibilitatea electromagnetică a troleibuzelor.

Valorile cvasi-maxime a intensităţii câmpului de paraziţi radio în decibeli în raport cu 1 mkW/m, create de troleibuze, nu trebuie să depăşească valorile stabilite în Tabelul 11.1.

Tabelul 11.1

Regimurile de funcţionare

Banda frecvenţelor, f, MHz

Tensiunea, dB

Stabil 0,15 — 300 Е = 50 — 10,4 lg (f / 0,15) * Tranzitoriu 0,15 — 30 Е = 60 — 11,3 lg (f / 0,15) 30 - 300 34 Notă: * La trecerea punctelor de fixare rigidă a cablului de contact în banda frecvenţelor 0,15 - 0,5 MHz se admite depăşirea intensităţii maximum cu 10 dB.

72

Anexa nr. 4 la Reglementarea tehnică privind

omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora

RESTRICŢIILE DE POZIŢIE ŞI GREUTATE, IMPUSE AUTOVEHICULELOR

1. Cerinţe privind dimensiunile autovehiculelor din categoriile M3, N3 şi O 1.1. Lungimea maximă nu trebuie să depăşească: pentru autovehiculele unice din categoriile N şi O (remorcile) - 12 m; pentru autovehiculele unice cu două osii din categoria M3 - 13,5 m; pentru autovehiculele unice din categoria M3 cu numărul de osii mai mare de două - 15 m; pentru autotrenurile din componenţa autotractorului din categoria N şi semiremorci- 16,5 m; pentru autotrenurile din componenţa autotractorului din categoria M şi N şi remorcii din categoria O, precum şi pentru autovehiculele articulate din categoria M3 – 18,75 m. La măsurarea lungimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul: echipamente de curăţare şi spălare a parbrizului; plăca de înmatriculare faţă/spate şi elemente constructive pentru instalarea plăcilor de înmatriculare; sigilii vamale, inclusiv dispozitive de fixare şi de protecţie ale acestora dispozitivele de fixare a prelatei şi elementele de protecţie ale acestora; dispozitivele de iluminare de semnalizare luminoasă; oglinzi retrovizoare exterioare şi alte dispozitive pentru vizibilitate indirectă; mijloce auxiliare de observare; dispozitiv de captare a aerului în sistemul de admisie a motorului cu ardere internă; dispozitivele de blocare pentru caroseriile demontabile; trepte şi balustrade; dispozitive elastice tampon (de amortizare) sau echipamente similare; platforme ţi rampe de acces şi echipamente similare în poziţie lor pliată (care corespund stării autovehicululuipregătit de mers), care nu măresc dimensiunile de poziţie mai mult de 300 mm, cu condiţia că capacitatea de încărcare a autovehicululuinu este mărită; dispozitive de cuplare şi remorcare a autovehiculelor; ţevi ale sistemului de evacuare; spoiler detaşabil; receptoare de curent pentru autovehicul e cu propulsie electrică din reţeaua de contact; copertine parasolare exterioare. 1.2. Lăţimea maxima a autovehiculelor din categoriile M3, N3, O, nu trebuie să depăşească 2,55 m. Pentru caroseriile izotermice ale autovehiculelor se admite lăţimea maximă de 2,6 m. La măsurarea lăţimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul: sigilii vamale, inclusiv dispozitive de fixare şi de protecţie ale acestora; dispozitivele de fixare a prelatei şi elementele ei de protecţie; dispozitivul de monitorizare a presiunii din pneuri; părţile flexibile proeminente ale sistemului de protecţie împotriva stropirii de sub roţi; pentru autovehiculele din categoria M3 rampele de acces, platformele de ridicat şi echipamentele similare în poziţie de mers, cu condiţia că aceste dispozitive nu depăşesc cu mai mult de 10 mm suprafaţa laterală a autovehiculului, şi muchiile unghiulare ale rampelor, orientate înainte şi în urmă, au razele curburilor de cel puţin 5 mm; totodată, razele curburilor celorlalte muchii nu trebuie să fie mai mici de 2,5 mm; oglinzi retrovizoare exterioare şi alte dispozitive pentru vizibilitate indirectă; mijloce auxiliare de observare; trepte escamotabile; dispozitivele de iluminare de semnalizare luminoasă; partea de deformare a flancurilor anvelopelor nemijlocit deasupra punctului de intersectare cu suprafaţa.

73

1.3. Înălţimea maximă a autovehicululuidin categoriile M3, N3, O nu trebuie să depăşească 4 m. La măsurarea înălţimii nu se iau în considerare următoarele dispozitive, montate pe autovehicul: antene; pantografe sau receptori de curent în poziţie ridicată. Pentru autovehiculele cu osie de ridicare trebuie de luat în considerare efectul acestui dispozitiv. 1.4. Dimensiunile maxime ale autovehiculelor, prevăzute la punctele 2.1 - 2.3, includ în sine dimensiunile caroseriilor demontabile şi tara pentru marfă, inclusiv şi containerele. 1.5. Distanţa maximă dintre axa închizătorului dispozitivului de cuplare şi partea din spate a semiremorcii nu trebuie să depăşească 12 m. 1.6. Distanţa maximă, măsurată paralel cu axa longitudinală a autotrenului din punctul exterior din faţă al caroseriei sau platformei pentru încărcarea mărfii din spatele cabinei până la punctul exterior spate al remorcii, minus distanţa dintre partea din spate a autotractorului şi partea din faţă a remorcii, nu trebuie să depăşească 15.65 m. 1.7. Distanţa maximă, măsurată paralel cu axa longitudinală a autotrenului din punctul exterior faţă al caroseriei sau platformei pentru încărcarea mărfii din spatele cabinei până la punctul exterior spate al semiremorcii, nu trebuie să depăşească 16.40 m. 1.8. Distanţa măsurată pe orizontală dintre axa fixării articulate a semiremorcii şi orice punct al părţii din faţă a semiremorcii nu trebuie să depăşească 2,04 m. 1.9. Distanţa dintre axa din spate a camionului şi axa din faţă a remorcii nu trebuie să fie mai mică de 3 m. 2. Cerinţe privind manevrabilitatea autovehiculelor din categoriile M3, N3 şi O 2.1. Orice autovehicul din categoriile M3 şi N3, precum şi orice semiremorcă trebuie să aibă posibilitatea de a se întoarce la 360° în orice direcţie în interiorul suprafeţei, delimitate între două cercuri concentrice cu razele de 12,5 m şi 5,3 m, cu condiţia ca nici unul dintre elementele proeminente de rotaţie ale autovehiculului, (cu excepţia elementele proeminente, specificate în punctul 2.2) nu iese în timpul deplasării în afara cercurilor. Pentru autoautovehicul e echipate cu dispozitive de ridicare a punţilor această cerinţă se aplică şi pentru cazul în care puntea retractabilă se găseşte în poziţie ridicată sau pentru cazul în care puntea descărcabilă se găseşte în poziţie descărcată. Această cerinţă nu se aplică pentru punţile retractabile, folosită în calitate de dispozitiv auxiliar pentru uşura pornirea pe o suprafaţă alunecoasă. 2.2. Cerinţe suplimentare privind autovehiculele din categoria N3. Când autovehicul, fiind imobil, şi roţile sale directoare orientate astfel încât, dacă autovehicul se pune în mişcare, extremitatea din faţă ar descrie un cerc cu o rază de 12,50 m, planul vertical tangent pe latura autovehicululuicare este dirijată către exteriorul cercului se stabileşte prin marcarea unei linii pe sol. Atunci când autovehicul avansează, pe oricare dintre părţi, descriind un cerc în corespundere cu alineatul precedent, nici unul dintre elementele sale nu trebuie să depăşească planul vertical, descris mai sus, cu mai mult de 0,80 m Pentru autovehiculele echipate cu un dispozitiv de ridicare a punţilor, această cerinţă de asemenea este valabilă şi pentru cazul în care puntea (punţile) se găseşte (găsesc) în poziţie ridicată; în acest caz cifra de 0,80 m se înlocuieşte cu 1,00 m Un autovehicul din categoria N3 fără punte directoare spate este considerat ca fiind conform cerinţelor de la punctul dat, dacă consola posterioară nu reprezintă mai mult de 60 % din ampatamentul autovehiculului. 2.3 Cerinţele de la punctele 2.1 - 2.2 pot fi, verificate, prin efectuarea unor încercări corespunzătoare, sau printr-un calcul echivalent corespunzător sau al unei demonstraţii geometrice.

74

3. Cerinţe privind parametrii de greutate pentru autovehiculele din categoriile M3, N3 şi O

3.1. Masa maximă tehnic admisă a autovehiculelor care nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 1.

Tabelul 1

Masa maximă admisă, tone

Unice: Categoriile М3, N3: 2 18 3 (cu excepţia autobuzelor articulate din categoria М3) 25 (26)1 3 (autobuzele articulate din categoria М3) 28 4 (cu două punţi directoare) 31 (32)2 Categoria О (remorci): 2 18 3 24 Autotrenuri: În componenţa tractorului şi remorcii (semiremorcii) cu numărul total de osii 5 sau 6

40 (44)3

În componenţa tractorului cu 2 osii şi a remorcii (semiremorcii) cu două osii 36 (38)4

Note: 1. Valoarea de 26 de tone se aplică autovehiculelor cu osia directoare, constituită din roţi jumelate (două perechi de roţi), echipată cu o suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia sau cu două osii directoare, constituite din roţi jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă admisă pe fiecare osie, care nu depăşeşte 9,5 tone. 2. Valoarea de 32 de tone se aplică autovehiculelor cu o osie directoare, constituită din roţi jumelate, echipată cu o suspensie pneumatică sau echivalenta acesteia sau cu două osii directoare, constituite din roţi jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă admisă pe fiecare osie, care nu depăşeşte 9.5 tone. 3. Valoarea de 44 de tone este valabilă pentru autotrenuri în componenţa unui tractor cu trei osii sau a unei remorci cu două sau trei osii, care transportă un container de 40 de picioare ISO. 4. Valoarea de 38 de tone este valabilă pentru tractoare cu osie directoare, constituită din două perechi de roţi, echipată cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia şi masa maximă admisă pentru fiecare osie a semiremorcii, care nu depăşeşte 10 tone. Suspensia este echivalenta suspensiei pneumatice, în cazul în care îndeplineşte următoarele cerinţe: 1) fiecare osie trebuie să fie echipată cu amortizoare hidraulice. La grupul de osii amortizoarele trebuie să fie amplasate în aşa fel, încât să reducă la minimum oscilaţiile grupului de osii; 2) în procesul amortizării oscilaţiilor libere verticale cu frecvenţa joasă a masei suspendate, pe osia directoare sau pe grupul de osii, valorile frecvenţei măsurate şi amortizării oscilaţiilor suspensiei, care percep sarcina maximă trebuie să fie în limitele: coeficientul mediu de amortizare, Dm, trebuie să constituie mai mult de 20 % din mărimea critică a amortizării pentru suspensie în poziţie normală cu amortizoare hidraulice, montate şi în stare de funcţionare; coeficientul amortizării suspensiei cu amortizorii demontaţi şi în stare nefuncţionabilă, Dr, trebuie să constituie nu mai mult de 50 % din Dm; frecvenţa oscilaţiilor libere verticale de frecvenţă joasă a maselor suspendate care revin la puntea (osia) directoare sau grupul de punţi, nu trebuie să depăşească 2 Hz. 3.2. Masa maximă admisă pe osie pentru autovehicul e nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 2.

75

Tabelul 2

Tipul, numărul şi amplasarea osiilor

Masa maximă admisă sau suma maselor admise pe osie, tone

unică : condusă 10 directoare 11,5 Cărucior cu două osii pentru remorci sau semiremorci cu distanţa dintre osii:

mai puţin 1 m 11 de la 1 m, dar mai puţin de 1,3 m 16 de la 1,3 m, dar mai puţin de 1,8 m 18 egală sau mai mare de 1,8 m 20 Cărucior cu trei osii pentru remorci sau semiremorci cu distanţa dintre osii:

mai puţin de 1,3 m 21 de 1,3 m, dar mai puţin de 1,4 m 24 Cărucior cu două osii directoare pentru camioane sau autobuze, cu distanţa dintre osii:

mai puţin 1 m 11,5 de la 1 m, dar mai puţin de 1,3 m 16 de la 1,3 m, dar mai puţin de 1,8 m 18 Cărucior cu două osii pentru camioane sau autobuze cu o osie directoare, constituită din roţi jumelate (duble): masa pe osia directoare

11,5

Cărucior cu două osii pentru camioane sau autobuze cu o osie directoare, constituită din roţi jumelate, echipat cu o suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia sau cu două osii directoare, constituite din roţi jumelate (două perechi de roţi) şi masa maximă pe fiecare osie, care nu depăşeşte 9.5 tone.

19

3.3. Masă, corespunzătoare osiei directoare sau osiilor directoare ale autovehiculului(unic şi în componenţa autotrenului) nu trebuie să fie mai mică de 25 % din masa maximă admisă a autovehiculului(autotrenului). 3.4. Masa remorcii, concepută pentru a fi tractată de către un autovehicul din categoria M1, nu trebuie să depăşească masa maximă tehnic admisă, stabilită de producătorul autovehicululuide remorcare, şi: - în cazul în care remorca dispune de un dispozitiv de frânare: masa maximă tehnic admisă a autovehicululuide remorcare sau, pentru autovehiculele din categoria G – de 1,5 ori masa maximă tehnic admisă a remorcii şi, în toate cazurile, 3500 kg; - în cazul în remorcă nu are un dispozitiv de frânare: jumătate din masa autoautovehicululuide remorcare în stare de funcţionare şi în toate cazurile, 750 kg. 3.5. Masa admisă a remorcii, concepută pentru remorcare de către un autovehicul din categoria M2 şi M3 nu trebuie să depăşească 3500 kg. 3.6. Masa maximă tehnic admisă la punctul de cuplare al unui autoautovehicul din categoria M şi N, conceput pentru a tracta o remorcă cu punte mediană: - în cazul în care masă maximă tractabilă tehnic admisă depăşeşte 3,5 tone trebuie să fie cel puţin egală cu 10 % din masa sa tractabilă maximă tehnic admisă sau cu 1000 kg (se alege valoarea minimă).

76

- în cazul în care masa tractabilă maximă tehnic admisă nu depăşeşte 3,5 tone trebuie să fie cel puţin egală cu 4 % din masa sa tractabilă maximă tehnic admisă sau cu 25 kg (se alege valoarea minimă).

4. Neconformitatea parametrilor măsuraţi cu cerinţele prezentei Anexe

4.1. Autovehiculele , la care, cel puţin, unul dintre parametrii liniari măsuraţi depăşeşte valorile, specificate în punctele 1.1 şi 1.2, sunt considerate necorespunzătoarea gabaritului pentru transportul pe teritoriul Republicii Moldova. 4.2. Autovehiculele, la care masa maxima admisa şi (sau) masa maxima admisa pe osie depăşesc valorile specificate în punctele 3.1 şi 3.2, sunt considerate grele pentru transportul pe teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care masa lor reală şi (sau) masa pe osie depăşeşte valorile specificate în punctele 3.1 şi 3.2. 4.3. Circulaţia autovehiculelor necorespunzătoarea gabaritului şi grele, menţionate în punctele 4.1 şi 4.2, pe teritoriul Republicii Moldova se realizează numai la prezentarea autorizaţiei speciale, eliberată de un organ competent din Republica Moldova, doar pe un anumit traseu şi în condiţiile, specificate în această autorizaţie specială. Despre necesitatea perfectării autorizaţiei speciale menţionate se face înregistrare în omologarea de tipului a autovehiculului. 4.4. Pentru autovehiculele care nu îndeplinesc cerinţele din punctele 3.3, 3.6, omologarea de tip a autovehicululuinu se perfectează.

77

Anexa nr. 5 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora

Cerinţe privind punerea în circulaţie a autovehiculelor unice

1. Cerinţe privind securitatea generală

1.1. Cerinţe privind dispozitivele pentru prevenirea utilizării neautorizate (dispozitiv antifurt auto)

1.1.1. Autovehiculele unice din categoriile M şi N, trebuie să fie în permanenţă echipate cu dispozitive antifurt. Dispozitivele antifurt pot fi mecanice, electrice, electronice sau pot prezenta o combinaţie a acestor opţiuni. 1.1.2. Dispozitivul antifurt nu va influenţa oricare parte a sistemului de frânare. 1.1.3. Dispozitivul antifurt, cu efecte mecanice asupra sistemului care se utilizează în timpul mişcării autovehiculului unic(direcţia, pedala de acceleraţie etc): 1.1.3.1. Nu se va activa în timpul funcţionării motorului, precum şi la oprirea acestuia; 1.1.3.2. Nu va permite punerea în funcţiune a motorului, înainte ca acest dispozitiv să fie dezactivat; 1.1.4. Dispozitivul antifurt trebuie să aibă un mecanism de control, conceput astfel, încât dispozitivul antifurt să poată fi manipulat numai cu ajutorul acestui mecanism. În calitate de mecanism de manipulare poate fi utilizată cheia de la un lacăt mecanic. 1.1.5. Dispozitivul antifurt trebuie să fie construit în aşa fel, ca deconectarea acestuia să fie obligatoriu la: 1.1.5.1. Pornirea motorului cu ajutorului unui dispozitiv de acţionare; 1.1.5.2. Conducerea autovehiculului unic, mişcarea lui înainte cu ajutorul propriei tracţiuni. 1.1.6. Îndeplinirea cerinţelor din punctul 1.1.3.1 trebuie să fie asigurată prin rotirea cheii. 1.1.7. Dacă dispozitivul funcţionează la fiind cheia introdusă în lacăt (contacte), atunci scoaterea cheii trebuie să asigure declanşarea dispozitivului sau pregătirea pentru declanşare. 1.1.8. Dispozitivul antifurt, cu acţiune asupra sistemului de direcţie trebuie să deconecteze sistemul de direcţia. Până la pornirea motorului funcţionarea sistemului de direcţiei trebuie să fie restabilită în totalitate. 1.1.9. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra transmisiei, trebuie să împiedice rotirea roţilor directoare ale autovehiculului unic. 1.1.10. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra mecanismului de schimbare a vitezelor: 1.1.10.1. Dispozitivul antifurt, care acţionează asupra mecanismului de schimbare a vitezelor, trebuie să împiedice schimbarea vitezei. 1.1.10.2. În cutiile de viteze manuale maneta de viteze trebuie să fie blocată numai în poziţia mersului înapoi; se admite blocarea suplimentară în poziţie neutră. 1.1.10.3. În cutiile de viteze automate, în care este prevăzută poziţia „de parcare”, blocarea trebuie să se efectueze numai în poziţia „de parcare”; se admite blocare suplimentară în poziţie neutră şi/sau a mersului înapoi. 1.1.10.4. În cutiile de viteze automate, în care nu este prevăzută poziţia „de parcare”, blocarea trebuie să se admită doar în poziţie neutră şi (sau) în poziţia mersului înapoi.

1.2. Cerinţe privind sistemele de încălzire

1.2.1. Salonul şoferului şi salonul pentru pasageri a fiecărui unic vehicul trebuie să fie echipate cu un sistem de încălzire. 1.2.2. Sistemul de încălzire, autonomă de motor trebuie să se oprească în mod automat, iar alimentarea cu combustibil trebuie să se oprească în decurs de cinci secunde după ce motorul

78

autovehicululu unic a fost oprit . Dacă înainte de aceasta a fost inclus dispozitivul de comandă manual, sistemul de încălzire poate continua să funcţioneze. 1.2.3. Părţile caroseriei, precum şi orice alte componente amplasate în apropierea sistemului de încălzire trebuie să fie protejate de încălzirea excesivă şi posibila poluare cu combustibil sau ulei. 1.2.4. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament al sistemului de căldură trebuie să fie amplasată în aşa fel, încât să se exclusă posibilitatea nimeririi gazelor de eşapament în interiorul autovehiculului unic prin ventilatoarele, prizele de aer ale sistemului de încălzire sau prin geamurile deschise. 1.2.5. Camera de ardere nu trebuie să se alimenteze cu aerul din salonul de pasageri al autovehiculului unic. 1.2.6. Sistemul de încălzire trebuie să se alimenteze cu aer dintr-o zonă curată, unde este exclusă posibilitatea poluării lui cu gaze de eşapament, emise de motorul autovehiculului unic sau sistemul de încălzire cu combustibil. 1.2.7. Conducta de admisie a prizei de aer trebuie să fie protejată cu o plasă sau alte mijloce adecvate. 1.2.8. Sistemul de evacuare, utilizat pentru alimentarea cu aer cald în interiorul autovehiculului unic trebuie să fie amplasat sau protejat astfel, încât să fie exclusă orice posibilitate de traumatizare sau deteriorare a bunurilor la atingerea lui.

1.3. Cerinţe privind dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă

1.3.1. Pe autovehiculele unice din categoriile M, N şi O utilizarea dispozitivelor de iluminat şi de semnalizare luminoasă se determină conform tabelului 1.1. Cerinţe privind prezenţa dispozitivelor de iluminare exterioară pe autovehicul unic

Tabelul 1.1 Denumirea instalaţiilor de iluminare externă

Culoarea iradierii

Numărul instalaţiilor pe autovehicule unice

Prezenţa instalaţiilor pe autovehicule unice în funcţie de categorii

Fază de drum Albă 2 sau 4 Obligatorie pentru categoriile М, N. Fază de întâlnire Albă 2 Interzis pentru categoriile О Lampă de ceaţă faţă Albă sau

galbenă 2 Facultativă pentru categoriile М, N.

Interzis pentru categoriile О Lămpi de mers în spate Albă 1 sau 2 Obligatoriu pentru categoriile М, N, О2,

О3, О4. Facultativă pentru О1

Lămpi indicatoare de direcţie

Faţă Galbenă auto

2 Obligatorie pentru categoriile М, N. Interzis pentru categoriile О

Spate Galbenă auto

2 Obligatorie

Laterale Galbenă auto

2 Obligatorie pentru categoriile М, N. Interzis pentru categoriile О

Lămpi de stop De bază Roşie 2 Obligatorie Suplimentare (centrale)

Roşie 1 Obligatorie pentru categoriile М1, N1. Facultativă pentru categoriile celelalte categorii de autovehicul e unice

Lămpi de poziţie faţă Albă 2 Obligatorie pentru categoriile М, N. Obligatorie pentru categoriile О cu lăţimea mai mare 1,6 m. Facultativă pentru categoriile О cu lăţimea nu mai mare 1,6 м.

79

Lampă de poziţie spate Roşie 2 Obligatorie Lampă de ceaţă spate Roşie 1 sau 2 Obligatorie Lămpi de staţionare

Faţă Spate Laterală

Albă Roşie Galbenă auto1

Câte 2 în faţă şi în spate sau câte una pe fiecare parte

Facultativă pentru categoriile cu lungimea până la 6 m şi lăţimea până la 2 m şi interzis pentru alte autovehicul e unice

Lămpi de poziţie laterale

Galbenă auto sau roşie 2

Nu mai puţin de 2 pe fiecare parte

Obligatorie pe autovehiculele unice cu lungimea mai mare de 6 m, cu excepţia camioanelor fără caroserie. U na lampă de aceasta, pe autovehiculele unice din categoriile M1 şi N1 cu lungimea mai mică de 6 m, dacă ele nu asigură îndeplinirea cerinţelor privind vizibilitatea geometrică a lămpilor de poziţie faţă şi spate, trebuie să se utilizeze lămpile de poziţie laterale

Lămpi de contur

Faţă Spate

Albă Roşie

2 2

Obligatorie pe autovehiculele unice cu lăţimea mai mare de 2,1m. Facultativă pe autovehiculele unice cu lăţimea de la 1,8 până la 2,1 m şi pentru camioane fără caroserie

Dispozitive de iluminare a plăcii de înmatriculare

Albă 1 sau 2 Obligatorie

Lămpi de poziţie pe timp de zi (Lămpi de circulaţie diurnă)

Albă 2 Facultativă pentru categoriile М, N. Interzis pentru categoriile О

Semnal de recunoaştere a autotrenului

Galben auto

1 Obligatorie la utilizarea autovehiculului unic din categoria M2, M3, N2, N3 în calitate de autotractor al autotrenului

Catadioptri netriunghiulari faţă

Albă 2 Obligatorie pe autovehiculele unice din categoriile О şi pe autovehiculele unice cu lampi escamotabile. Facultativă pentru alte autovehicule

Catadioptri netriunghiulari laterali

Faţă

Galben

Nu mai puţin de două pe fiecare parte pentru autovehiculele unice cu lungimea mai mare de 6 m

Obligatorie pentru autovehiculele unice din categoriile О şi autovehiculele unice din categoriile M şi N cu lungimea mai mare de 6 m. Facultativă pentru alte autovehiculele

Lateral Galbenă sau roşie3

Se admite unul (faţă sau spate)pentru autovehiculele unice cu lungimea mai mică de 6 m

Catadioptri netriunghiulari spate

Formă netriunghiulară

Roşie 2 Obligatorie pentru autovehiculele unice din categoriile M şi N. Facultativă pentru autovehiculele unice din categoria O în cazul grupării cu alte instalaţii de semnalizare luminoasă spate

Formă triunghiulară

Roşie 2 Obligatorie pentru categoria O. Interzis pentru categoria M şi N.

Lămpi de Facultativă

80

poziţie laterale

Albă 2

Lămpi cu marcaj

aterală Albă sau galbenă

Unul sau câteva elemente

Interzis pentru autovehiculele unice din categoria M1, N1. Facultativă pentru categoriile M2, M3, N1, N2 cu masa totală până la 7,5 tone, O2. Obligatoriu pentru categoriile N2 cu masa totală de 7,5 tone şi mai mult, N3, O3, O4.

Spate

Roşie sau galbenă

Note:1. În caz de combinare cu lămpi indicatoare de direcţie laterale şi lămpi de poziţie (poziţie) laterale. 2. La grupare, combinare sau înlocuire cu lămpi de poziţie spate, lămpi de conturi, lampă de ceaţă spate sau lampă stop sau dacă are parţial o suprafaţă comună emiţătoare de lumină cu catadioptru netriunghiular spate. 3. La grupare sau existenţa unei suprafeţe emiţătoare de lumină comună cu lampa de poziţie spate, lampa de contur spate, lampăul de ceaţă spate, lampa de frânare sau lampa de poziţie roşie laterală. 1.3.2. În afară de aceasta, se admite instalarea pe autovehicul unic a lămpilor suplimentare facultative în conformitate cu tabelul 1.2.

Cerinţe primind instalaţiile facultative Tabelul 1.2.

Denumirea

instalaţiilor de iluminare externă

Numărul instalaţiilor pe autovehicul

unic

Culoarea iradierii Cerinţe suplimentare

Lămpi de mers în spate

2 Albă Sunt admise pe autovehiculele unice, lungimea cărora depăşeşte 6 m, una lampă de autovehicule din categoria М1. trebuie să fie instalate simetric cu osia autovehiculului unic.

Lămpi de poziţie spate

2 Roşie Trebuie să fie instalate simetric cu osia autovehiculului unic, cât se poate mai aproape de lăţimea de poziţie a autovehiculului unic şi mai sus de lămpile de poziţie obligatorii nu mai puţin de 600 mm

Lămpi de stop 1 central, când instalarea ei nu e

obligatorie, 2 laterale în

cazul lipsei celei centrale

Roşie Trebuie să fie orientate nemijlocit în urmă. Trebuie să fie amplasate nu mai puţin decât cu 600 mm mai sus de lămpile de frânare.

Lămpi indicatoare de

direcţie laterale

(repetitive)

Orice număr Galben auto

Trebuie să fie conectate în aşa fel, ca să li se asigure funcţionarea sincronă cu celelalte lămpi de direcţie.

Lămpi indicatoare de

direcţie

Câte 2 Galben auto

Pe toate autovehiculele M2, M3, N2, N3, О2, О3, О4. Trebuie să fie amplasate nu mai puţin decât cu 600 mm mai sus de lămpile indicatoare de direcţie obligatorii

Catadioptri spate

Orice număr, dacă el nu reduc

eficacitatea instalaţiilor obligatorii

Roşie Nu trebuie să aibă formă triunghiulară pentru autovehiculele din categoria M şi N. Trebuie să aibă formă triunghiulară pentru autovehiculele din categoria O. Hotarul exterior al suprafeţei vizibile nu trebuie să fie îndepărtată de hotarul exterior al autovehiculului unic mai mult de 400 mm.

1.3.3. Se admite prezenţa lampăurilor proiectoare sau proiectorului orientabil, în cazul în care acestea sunt prevăzute de construcţia autovehiculului unic. 1.3.4. Fiecare dintre dispozitivele de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să fie amplasate

81

în aşa mod, ca să aibă suprafaţă vizibilă. Cel puţin 50 % din suprafaţa vizibilă trebuie să fie vizibile din orice punct în limitele unghiurilor de vizibilitate corespunzătoare. Sub suprafaţă vizibilă se înţelege suprafaţa emiţătoare de lumină a lămpii, care poate fi vizibilă sub aceste unghiuri de observaţie, în cazul în care nu există nici o interferenţă pentru monitorizare din alte părţi ale autovehiculului unic. Sub suprafaţă emiţătoare de lumină se înţelege suprafaţa exterioară a corpului dispersorului, totodată lumina pe dispersor cade nemijlocit de la lampă şi de la reflector; în alampăă de aceasta, dispersorul împreună cu lampa definesc culoarea luminii corespunzătoare. 1.3.5. Toate lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile indicatoare de direcţie faţă şi spate, precum şi catadioptrii spate trebuie păstreze o parte a suprafeţei vizibile, la monitorizarea nemijlocită din faţă sau, în cazuri corespunzătoare, din spate, atunci când fiecare uşă, capacul portbagajului si capota se află într-o poziţie maxim deschisă fixă. 1.3.6. Nici o lumină nu trebuie să fie intermitentă, cu excepţia lămpilor indicatoare de direcţie, semnalului de avarie şi a lămpilor de poziţie laterale de culoare galbenă auto, utilizate împreună cu lămpile indicatoare de direcţie. 1.3.7. Nici o lumină roşie nu trebuie să fie vizibilă din faţă şi nici o lumină albă nu trebuie să fie vizibilă din spate, cu excepţia luminii de mers în spate . Această cerinţă nu se extinde asupra dispozitivelor de iluminare, montat pentru iluminarea interioară a autovehiculului unic. 1.3.8.Lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile de contur, atunci când există, luminile de poziţie laterale, atunci când există, şi dispozitivul de iluminare a plăcii de înmatriculare spate se aprind şi se sting simultan. Această cerinţă nu se aplică atunci când se utilizează lămpile de poziţie faţă şi spate, precum şi lămpile de poziţie laterale în calitate de lumini de staţionare. 1.3.9. Fază de drum şi fază de întâlnire şi lămpile de ceaţă faţă trebuie să fie conectate numai în cazul, în care sunt incluse, de asemenea, luminile menţionate în punctul 1.3.8. Această cerinţă nu se aplică pentru fază de drum şi fază de întâlnire , când intermitenţa acestor lampăuri se utilizează pentru semnalizarea luminoasă de avertizare de scurtă durată. 1.3.10. Lămpile de gabarit, lămpile de contur, precum simbolurile oficiale de recunoaştere a autotrenului trebuie să lucreze în regim continuu. 1.3.11. Dispozitivul de iluminare a plăcii de înmatriculare spate trebuie să se conecteze simultan cu luminile de poziţie şi să lucreze în mod constant. 1.3.12. Este obligatorie disponibilitatea semnalelor indicatorului de funcţionare, văzute de conducătorul auto, pentru fază de drum, lămpile de ceaţă faţă, lămpile indicatoare de direcţie, lămpile de poziţie faţă şi spate, lămpile de ceaţă spate. 1.3.13. Defecţiunile şi crăpăturile dispersoarelor dispozitivelor luminoase (cu excepţia lămpilor de ceaţă) şi instalarea elementelor optice suplimentare în raport cu construcţia dispozitivului de iluminare (inclusiv detaliilor şi peliculelor incolore sau vopsite) nu se admite. 1.3.14. Cerinţe privind lampăurile cu fază de întâlnire (faza scurtă), lampăurile cu fază de drum (faza lungă) şi lămpile de ceaţă: 1.3.14.1. Pentru fază de drum şi fază de întâlnire şi lămpile de ceaţă forma, culoarea, dimensiunea trebuie să fie identică, iar amplasarea trebuie să fie simetrică. 1.3.14.2. Autovehicul unic nu trebuie să fie echipat cu fază de întâlnire destinate pentru drumurile cu circulaţie pe partea stângă. 1.3.14.3. Fază de drum poate fi utilizată simultan sau pe perechi. La schimbarea fazei de drum pe fază de întâlnire, fază de drum trebuie să se stingă simultan. 1.3.14.4. Fază de întâlnire poate rămâne aprinsă în acelaşi timp cu fază de drum. Dar în cazul existenţei fazei de întâlnire cu surse de lumină cu descărcare în gaz sursele de lumină cu descărcare în gaz trebuie să rămână aprinse în timpul aprinderii fazei de întâlnire. 1.3.14.5. Lămpile de ceaţă trebuie să se aprindă în timp ce lămpile de poziţie sunt aprinse, indiferent de includerea fazei de drum şi fazei de întâlnire. 1.3.14.6. Fază de întâlnire (faza scurtă), fază de drum (faza lungă) şi lămpile de ceaţă, sursa de lumină a cărora reprezintă o lampă cu descărcare în gaz, trebuie să fie marcate cu simbolurile „E” sau „e” (vezi Fig. 2.1). Asemenea lampăuri trebuie să fie echipate cu dispozitive de spălare si dispozitive automate pentru reglarea unghiului de înclinare, iar fasciculul fazei de întâlnire trebuie să rămână conectat atunci, când se conectează fasciculul fazei de drum.

82

1.3.14.7. Utilizarea surselor de lumină cu descărcare în gaz (categoria D) la autovehiculele unice, care nu sunt echipate cu corectori-automate de lampăuri, nu se admite. Corectorii-automaţi de lampi la autovehiculele unice, echipate cu lampi cu surse de lumină cu descărcare în gaz, trebuie să fie funcţionabili. 1.3.14.8. La autovehiculele unice, lampile cărora sunt echipate cu dispozitive de corecţie, ultimul la încărcarea autovehiculului unic trebuie să fie instalat în poziţia, corespunzătoare încărcării. 1.3.15. Fază de întâlnire se amplasează conform cerinţelor următoare: După înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin – minimum la 500 mm, maxim - la 1200 mm. Pentru autovehiculele unice din categoria N3G înălţimea maximă poate fi mărită până la 1500 mm. 1.3.16. Cerinţe privind amplasarea lămpilor de ceaţă faţă: 1.3.16.1. După lăţime: acea extremitate de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cea mai îndepărtată de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. 1.3.16.2. În înălţime: - minimum: minimum 250 mm deasupra solului; - maximum: pentru autovehiculele unice din categoria M1 şi N1, nu mai mult de 800 mm deasupra suprafeţei de sprijin; - pentru toate celelalte categorii de autovehicule unice înălţimea maximă care nu e prevăzută. 1.3.16.3. Nici unul dintre punctele de pe suprafaţa vizibilă nu trebuie să se afle mai sus decât cel mai înalt punct al suprafeţei vizibile a lampăului cu lumină de întâlnire. 1.3.17. Cerinţe privind lămpile de mers în spate : 1.3.17.1. Lămpile de mers în spate trebuie să se conecteze atunci când se include viteza de mers în spate şi să funcţioneze în regim constant. 1.3.17.2. Cerinţe privind amplasarea lămpilor de mers în spate după înălţimea: nu mai mică de 250 mm şi nu mai mare de 1200 mm deasupra suprafeţei de sprijin. 1.3.18. Cerinţe privind lămpile indicatoare de direcţie, precum şi lămpile de avertizare speciale (de avarie). 1.3.18.1. Lămpile indicatoare de direcţie trebuie să funcţioneze în regim intermitent. Frecvenţa succedării licăririlor trebuie să fie în limitele de 90 ± 30 de licăriri pe minut sau 1,5 ± 0,5 Hz. 1.3.18.2. Lămpile de avertizare speciale (de avarie) trebuie să asigure conectarea sincronă a tuturor lămpilor indicatoare de direcţie în regim de licărire (intermitent), cu frecvenţa specificată în punctul 1.3.18.1. 1.3.18.3. Lămpile indicatoare de direcţie trebuie să se aprindă indiferent de aprinderea altor lămpi. Toate lămpile indicatoare de direcţie, amplasate pe aceeaşi parte a autovehiculului unic, trebuie să se conecteze şi să se deconecteze de la acelaşi dispozitiv şi să funcţioneze într-o singură fază. 1.3.18.4. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.18.4.1. În lăţime: extremitatea suprafeţei vizibile în direcţia axei de referinţă, care este cea mai îndepărtată de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de la extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. Această condiţie nu se aplică lămpilor facultative spate. 1.3.18.4.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei de referinţă trebuie să fie nu mai mică de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm, dacă lăţimea totală de poziţie a autovehiculului unic este mai mică de 1300 mm. 1.3.18.4.3. Înălţimea amplasării suprafeţei emiţătoare de lumină a lămpilor indicatoare de direcţie laterale trebuie să fie: 1.3.18.4.3.1. Nu mai mică de 350 mm pentru autovehiculele unice din categoria M1 şi N1, şi 500 mm pentru toate celelalte categorii de autovehicule, măsurată din punctul cel mai jos, şi 1.3.18.4.3.2. Nu mai mult de 1500 mm, măsurată din punctul cel mai înalt. 1.3.18.4.4. Înălţimea amplasării lămpilor indicatoare de direcţie faţă şi spate trebuie să fie nu mai mică de 350 mm şi nu mai mare de 1500 mm. Cu toate acestea, în cazul în care construcţia autovehiculului unic nu permite o astfel de amplasare după înălţime, ea poate fi mărită până la 2300 mm în cazul lămpilor indicatoare de direcţie laterale şi până la 2100 mm în cazul lămpilor

83

indicatoare de direcţie faţă şi spate. 1.3.18.4.5. Dacă s-au instalat lămpi indicatoare de direcţie facultative, acestea trebuie să fie amplasate simetric şi să se afle la o distanta cât se poate mai mare pe verticală, care este admisă de conturul caroseriei, dar nu mai mică de 600 mm deasupra lămpilor obligatorii. 1.3.18.4.6. În lungime: distanţa dintre suprafaţa emiţătoare de lumină a lămpii indicatoare de direcţie laterale şi planul transversal, care limitează în partea din faţă lungimea de poziţie a autovehiculului unic, nu trebuie să depăşească 1800 mm. Cu toate acestea, în acel caz, când respectarea unghiurilor minime de vizibilitate este imposibilă din cauza construcţiei autovehiculului unic din categoria M1 şi N1, această distanţă poate fi mărită până la 2500 mm. 1.3.19. Cerinţe privind lămpile de frânare (lămpile de stop) 1.3.19.1. Lămpile de frânare (principale şi suplimentare) trebuie să se conecteze la acţionarea mecanismelor de comandă a sistemelor de lucru şi de frânare de avarie (urgenţă) şi să funcţioneze în regim constant. 1.3.19.2. Combinarea lămpii centrale suplimentare de frânare cu alte lămpi nu se admite. 1.3.19.3. Numai în cazul în care planul median longitudinal al autovehiculului unic nu trece prin panoul fix al caroseriei, dar separă una sau două părţi mobile ale autovehiculului unic(de exemplu, uşile), şi dacă nu există spaţiu suficient pentru a instala o lampă suplimentară centrală de frânare pe planul longitudinal median deasupra unor astfel de piese mobile, se admite deplasarea lămpii speciale suplimentare de frânare în stânga sau în dreapta de planul longitudinal median la o distanţă de maximum 150 mm, sau instalarea a două lămpi suplimentare de frânare, care în acest caz trebuie să fie cât mai aproape de planul longitudinal median, câte unul pe fiecare parte a acestui plan. 1.3.19.4. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.19.4.1. În lăţime: Pentru autovehiculele unice din categoriile M1 şi N1: acel punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic, pentru toate celelalte categorii de autovehicule acel punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai puţin îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mică de 600 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm, dacă lăţimea de poziţie a autovehiculului unic este mai mică de 1300 mm. 1.3.19.4.2. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin în limitele de la 350 mm până la 1500 mm (maximum 2100 mm, dacă îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei, în cazul în care lămpile facultative nu sunt instalate). În cazul în care lămpile facultative sunt instalate, atunci ele trebuie să fie amplasate simetric la o distanţă cât mai mare pe verticală, care este admisă de conturul caroseriei, dar nu mai mică de 600 mm deasupra lămpilor obligatorii. 1.3.19.4.3. Pentru lămpile suplimentare de frânare, planul orizontal, tangent la extremitatea inferioară a suprafeţei vizibile, trebuie să se afle maximum cu 150 mm mai jos de planul orizontal tangent la partea de jos a suprafeţei exterioare sau a învelişului geamului din spate, sau minimum cu 850 mm mai sus de nivelul suprafeţei de sprijin. Totodată, planul orizontal, tangent la extremitatea inferioară a suprafeţei vizibile a lămpii de frânare suplimentare, trebuie să treacă mai sus de planul orizontal, tangent la extremitatea superioară a suprafeţei vizibile a lămpilor de frânare. 1.3.20. Cerinţe privind lămpile de poziţie faţă şi spate: 1.3.20.1. Lampa se consideră vizibilă în cazul, când aceasta asigură vizibilitatea liberă a suprafeţei vizibile cu aria de cel puţin 12.5 cm2. Aria suprafeţei iluminate a catadioptrului, care nu lasă să treacă lumina, nu se ia în consideraţie. 1.3.20.2. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.20.2.1.În lăţime: 1.3.20.2.1.1. Acel punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să fie amplasat la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic.

84

Această cerinţă nu se aplică privind lămpile facultative. 1.3.20.2.1.2. Pentru lămpile de poziţie faţă, în cazurile autovehiculelor unice din categoria O: acel punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median, trebuie să fie amplasat la o distanţă nu mai mare de 150 mm de la extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. 1.3.20.2.1.3. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei de referinţă trebuie să constituie pentru autovehicule unice, altele decât cele din categoriile M1 şi N1, nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm, dacă lăţimea de poziţie a autovehiculului unic este mai mică de 1300 mm. 1.3.20.2.2. În înălţime: 1.3.20.2.2.1. Deasupra suprafeţei de sprijin – minimum 350 mm, maximum - 1500 mm, (2100 mm pentru lămpile de poziţie ale autovehiculelor unice din categoriile O1 şi O2, precum şi lămpile de poziţie faţă şi spate ale autovehiculelor unice din alte categorii, în cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei). 1.3.20.2.2.2. În cazul în care lămpile facultative sunt instalate, ele trebuie să fie amplasate simetric la o distanţa cât mai mare pe verticală, care este admisă de conturul caroseriei, dar nu mai mică de 600 mm deasupra lămpilor obligatorii. 1.3.21. Cerinţe privind lampa de ceaţă spate: 1.3.21.1. Lămpile de ceaţă spate trebuie să se poată conecta numai în cazul în care este conectată şi fază de întâlnire şi fază de drum şi lămpile de ceaţă şi să funcţioneze într-un regim constant. 1.3.21.2. Lămpile de ceaţă spate pot rămâne conectate până când nu sunt deconectate lămpile de gabarit, după care lămpile de ceaţă spate trebuie să rămână deconectate până atunci, până când nu vor fi conectate din nou. 1.3.21.3. Lămpile de ceaţă spate nu trebuie să se conecteze sub acţiunea sistemului de frânare de lucru asupra pedalei. 1.3.21.4. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.21.4.1. În lăţime: în cazul în care există doar o singură lampă de ceaţă spate, aceasta trebuie să fie amplasată pe partea stângă a planului longitudinal median al autovehiculului unic în raport cu direcţia de mişcare, sau pe acest plan. 1.3.21.4.2. În înălţime deasupra suprafeţei de sprijin – minimum 250 mm, maximum - 1000 mm. Pentru autovehiculele unice din categoria N3G înălţimea maximă poate fi mărită până la 1200 mm. 1.3.22. Cerinţe privind lămpile de staţionare: 1.3.22.1. Lămpile de staţionare, amplasate pe o singură parte a autovehiculului unic, trebuie să se conecteze, indiferent de orice alte lămpi, precum şi indiferent de poziţia comutatorului de aprindere. 1.3.22.2. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.22.2.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, cel mai îndepărtat de secţiunea longitudinală mediană a autovehiculului unic, nu trebuie să se afle la o distanţă mai mare de 400 mm de la extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. În cazul în care există două lămpi, acestea trebuie să fie amplasate pe ambele părţi ale autovehiculului unic. 1.3.22.2.2. În înălţime: pentru autovehiculele unice, altele decât cele din categoriile M1 şi N1, pe suprafaţa de sprijin – minimum 350 mm, maxim 1500 mm (2100 mm, în cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei). 1.3.23. Cerinţe privind lămpile de contur (gabarit) lămpi: 1.3.23.1. Cu condiţia respectării tuturor celorlalte cerinţe lampa văzută din faţă şi lampa văzută din spate de pe una şi aceeaşi parte a vehiculului unic pot fi combinate într-un singur dispozitiv. 1.3.23.2. Cerinţe privind amplasarea în înălţime: 1.3.23.2.1. În partea din faţa pentru autovehiculele unice din categoriile M şi N - planul orizontal, tangenţial la extremitatea superioară a suprafeţei vizibile în direcţia axei de referinţă a dispozitivului, nu trebuie să fie mai jos de planul orizontal, tangent la extremitatea superioară a zonei transparente a parbrizului. 1.3.23.2.2. În partea din faţa pentru autovehiculele unice din categoriile O şi în partea din spate

85

pentru toate autovehiculele unice: lămpile trebuie să fie amplasate simetric pe o distanţă cât mai mare posibilă pe verticală, care este admisă de conturul (forma caroseriei). 1.3.23.3. Poziţia lămpii de contur în raport cu lampa corespunzătoare de gabarit, trebuie să fie astfel, încât distanţa dintre proiecţiile pe un plan vertical transversal a punctelor suprafeţelor vizibile cât mai apropiate unul de altul în direcţia axelor corespunzătoare de referinţă ale celor două lămpi examinate să constituie nu mai puţin de 200 mm. 1.3.24. Cerinţe privind catadioptru spate, netriunghiular: 1.3.24.1. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.24.1.1. În lăţime: Punctul suprafeţei de iluminante care este cel mai îndepărtat de secţiunea longitudinală mediană a autovehiculului uinc, trebuie să fie situat la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. 1.3.24.1.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale celor două suprafeţe vizibile în direcţia axelor de referinţă, trebuie să constituie pentru autovehicule unice, altele decât cele din categoriile M1 şi N1, nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm dacă lăţimea de poziţie a autovehiculului unic este mai mică de 1300 mm. 1.3.24.1.3. În înălţime: deasupra drumului - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm, în cazul în care respectarea cerinţei date este imposibil din cauza formei caroseriei). 1.3.25. Cerinţe privind catadioptrul spate, triunghiular: 1.3.25.1. In interiorul catadioptrului triunghiular nu trebuie să fie nici o lampă. 1.3.25.2. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.25.2.1. Amplasarea trebuie să se facă astfel, încât vârful triunghiului să fie îndreptat spre în sus. 1.3.25.2.2. În lăţime: Punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie (totale) a autovehiculului unic 1.3.25.2.3. Distanţa dintre extremităţile interioare ale catadioptrului trebuie să fie minimum de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă până la 400 mm, dacă lăţimea totală a autovehiculului unic este mai mică de 1300 mm. 1.3.25.2.4. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm, în cazul în care respectarea acestei cerinţe este imposibil din cauza formei caroseriei). 1.3.26. Cerinţe privind catadioptrul faţă, netriunghiular: 1.3.26.1. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.26.1.1. În lăţime: Punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehicululuit unic rebuie să se afle la extremitatea lăţimii totale a autovehicululu ila unic de o distanţă: 1.3.26.1.1.1. Nu mai mare de 400 mm pentru autovehiculele unice din categoriile M şi N; 1.3.26.1.1.2. Nu mai mare de 150 mm pentru autovehiculele unice din categoria O. 1.3.26.1.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale celor două suprafeţe vizibile în direcţia axelor de referinţă trebuie să constituie pentru autovehicule unice, în alampăă de cele din categoriile M1 şi N1, nu mai puţin de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm, dacă lăţimea totală a autovehiculului este unic mai mică de 1300 mm. 1.3.26.1.3. În înălţime: deasupra drumului - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm, în cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei). 1.3.27. Cerinţe privind catadioptrul lateral, netriunghiular: 1.3.27.1. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.27.1.1. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin (solului) - minimum 250 mm, maximum 900 mm (1500 mm, dacă îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei). 1.3.27.1.2. În lungime: cel puţin un catadioptru lateral trebuie să fie instalat în treimea mijlocie, totodată catadioptrul extrem din faţă trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 3 m de extremitatea din faţă a autovehiculului; la remorci această distanţă include lungimea dispozitivului de cuplare. 1.3.27.1.3. Distanţa dintre doi catadioptri laterali adiacenţi nu trebuie să depăşească 3 m. Această cerinţă nu se aplică în cazul autovehiculelor unice din categoriile M1 şi N1. În cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza caracteristicilor constructive ale unic

86

ehiculului, această distanţă poate fi mărită până la 4 m. 1.3.27.1.4. Distanţa dintre catadioptrul extrem spate şi extremitatea spate a autovehiculului unic nu trebuie să depăşească 1 m. 1.3.27.1.5. În cazul autovehiculelor unice din categoriile M şi N, a căror lungime nu depăşeşte 6 m, este suficient a avea un catadioptru, montat în prima treime, şi/sau unul - în ultima treime din lungimea autovehiculului unic. 1.3.28. Cerinţe privind lămpile de poziţie laterală: 1.3.28.1. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.28.1.1. În înălţime: deasupra suprafeţei de sprijin - minimum 250 mm, maximum 1500 mm (2100 mm, în cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza formei caroseriei). 1.3.28.1.2. În lungime: cel puţin o lampă de poziţie laterală trebuie să fie instalată în treimea mijlocie a autovehiculului unic, totodată lampa de poziţie laterală extremă din faţă trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 3 m de extremitatea frontală a autovehiculului unic, la remorci această distanţă include lungimea dispozitivului de cuplare. 1.3.28.1.3. Distanţa dintre două lămpi de poziţie laterale adiacente nu trebuie să depăşească 3 m. În cazul în care îndeplinirea acestei cerinţe este imposibilă din cauza caracteristicilor constructive ale autovehiculului, această distanţă poate fi mărită până la 4 m. 1.3.28.1.4. Distanţa dintre lampa de poziţie extremă spate şi extremitatea din spate a autovehicululuinu unic trebuie să depăşească 1 m. 1.3.29. Cerinţe privind lămpile de circulaţie diurnă: 1.3.29.1. Lămpile pentru circulaţie diurnă, dacă există, trebuie să se conecteze în mod automat atunci când comutatorul de aprindere este în poziţia, care nu exclude posibilitatea funcţionării motorului. Lămpile pentru circulaţie diurnă trebuie să se deconecteze automat în momentul conectării lampăurilor, cu excepţia acelor cazuri, când intermitenţa lampăurilor se utilizează pentru semnalele luminoase de avertizare pe termen scurt. 1.3.29.2. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.29.2.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se găsească la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. 1.3.29.2.2. Distanţa dintre extremităţile interioare ale ambelor suprafeţe vizibile în direcţia axei de referinţă, trebuie să fie nu mai mică de 600 mm. Această distanţă poate fi redusă la 400 mm în cazul în care lăţimea totală a autovehicululuieste mai mică de 1300 mm. 1.3.29.2.3. În înălţime: de la 250 mm până la 1500 mm deasupra suprafeţei de sprijin. 1.3.30. Cerinţe privind lămpile laterale: 1.3.30.1. Lămpile laterale nu pot fi activate, dacă concomitent nu este conectată cu fază de întâlnire sau fază de drum. 1.3.30.2. Lampa laterală, amplasată pe o parte a autovehiculului unic, poate fi activată automat numai la conectarea lămpilor indicatoare de direcţie, amplasate pe aceeaşi parte a autovehicululuişi unic/sau la schimbarea poziţiei (unghiului) roţilor directoare, care corespunde mişcării rectilinii, în direcţia aceleiaşi părţi a autovehiculului unic. Lampa laterală, trebuie să se deconecteze automat la deconectarea lămpii indicatoare de direcţie şi (sau) la returnarea roţilor directoare în poziţia corespunzătoare circulaţiei rectilinii. 1.3.30.3. Lămpile laterale nu pot fi activate, dacă viteza autovehiculului depăşeşte 40 km / h. 1.3.30.4. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.30.4.1. În lăţime: punctul de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă, care este cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al autovehiculului unic, trebuie să se găsească la o distanţă nu mai mare de 400 mm de extremitatea lăţimii totale a autovehiculului. 1.3.30.4.2. În lungime: la o distanţă nu mai mare de 1000 mm de extremitatea frontală a autovehiculului. 1.3.30.4.3. În înălţime: nu mai puţin de 250 mm şi nu mai mult de 900 mm deasupra suprafeţei de sprijin. Cu toate acestea, nici unul dintre punctele de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă nu trebuie să se găsească mai sus, decât cel mai înalt punct de pe suprafaţa vizibilă în direcţia axei de referinţă a fazei de întâlnire.

87

1.3.31. Cerinţe privind marcajele reflectorizante: 1.3.31.1. Deteriorările şi desprinderea marcajului reflectorizant nu se admite. 1.3.31.2. Cerinţe privind amplasarea: 1.3.31.2.1. Marcajul trebuie să ocupe cel puţin 80 % din lungimea şi (sau) lăţimea autovehiculului unic. În caz unor benzi discontinue, distanţa dintre unele elementele trebuie să fie cât mai mică posibil şi nu trebuie să depăşească 50 % din lungimea celui mai scurt element. 1.3.31.2.2. Înălţimea minimă a extremităţii inferioare a marcajului reflectorizant deasupra suprafeţei de sprijin trebuie să fie de cel puţin 250 mm.

1.4 Cerinţe privind dispozitivele de suprimare a interferenţelor radio 1.4.1. Circuitul de tensiune înaltă al sistemului de aprindere trebuie să fie echipat cu un dispozitiv (e) de suprimare a interferenţelor radio. 1.4.2. Marcajul clar şi permanent aplicat pe dispozitivul de suprimare a interferenţelor radio, trebuie să includă: 1.4.2.1. Marca comercială sau numele producătorului; 1.4.2.2. Denumirea comercială. 1.4.3. Dacă cablurile de înaltă tensiune au o rezistenţă de suprimare a interferenţelor radio montată, marcajul de pe cablu trebuie să se repete peste intervale nu mai mari de 120 mm.

1.5. Cerinţe privind autovehiculele unice de pasageri din categoriile M2 şi M3 1.5.1. Toate măsurătorile se efectuează pe autovehicul unic echipat în stare normală de funcţionare, situat pe o suprafaţă plană orizontală. Dacă autovehicul unic este echipat cu un sistem de coborâre a planşeului, acesta ar trebui să fie ajustat astfel, încât autovehicul unic să se afle la nivelul înălţimii sale normale de ţinută de drum. 1.5.2. Autovehicul unic trebuie să aibă un anumit număr de locuri pe scaune, pe lângă scaunele rabatabile. În cazul unui autovehicul unic de clasa I, II, sau A, numărul de locuri pe scaune la fiecare etaj trebuie, cel puţin, să corespundă numărului de metri pătraţi de plamşeu la acest etaj, predestinat pentru pasageri, şi (dacă este necesar) pentru echipaj, rotunjit la cel mai apropiat număr întreg; în autovehiculele unice de clasa I acest număr, cu excepţia etajului superior, poate fi redus cu 10 %. 1.5.3. Protecţia împotriva incendiilor. 1.5.3.1. În compartimentul motorului nu trebuie folosit nici un material inflamabil de atenuare a zgomotului şi nici un material care s-ar putea impregna cu carburant, lubrifiant sau alt material combustibil, cu excepţia situaţiei în care respectivele materiale se pot acoperi cu o folie impermeabilă; 1.5.3.2. Trebuie să se ia măsuri de precauţie împotriva acumulării de combustibil, uleiuri lubrifiante sau orice alte materiale combustibile oriunde în compartimentul motorului din contul caracteristicilor constructive corespunzătoare, sau prin crearea găurilor de drenaj; 1.5.3.3. Între compartimentul motorului sau orice altă sursă de căldură (de exemplu, dispozitivul de absorbţie a energiei, degajate atunci când autovehicul unic se deplasează pe o pantă lungă, cum ar fi un dispozitiv de încetinire sau un dispozitiv de încălzire a salonului, cu excepţia altor dispozitive, încălzite cu apă), şi restul autovehiculului unic, trebuie să fie amplasat un perete despărţitor din material rezistent la foc. Toate dispozitivele de fixare, clamele, garniturile, etc., folosite la peretele despărţitor trebuie să fie rezistente la foc. 1.5.3.4. În salonul de pasageri poate fi instalat un dispozitiv de încălzire, ce nu funcţionează pe apă fierbinte, dacă acesta este montat într-un material izolant, rezistent la temperaturi mari, generate de funcţionarea acestui dispozitiv, nu emana gaze toxice şi este poziţionat astfel, încât orice atingere a pasagerilor de oricare suprafaţă de lucru este exclusă. pasagerii să atingă vreo suprafaţă fierbinte . 1.5.3.5. Prezenţa oricăror materiale inflamabile în limitele a 100 mm de la sistemul de eşapament sau alte surse importante de căldură, trebuie să fie admisă doar în cazul în care aceste materiale sunt protejate în mod corespunzător. Pentru a preveni nimerirea lubrifianţilor sau atingerea altor

88

materiale inflamabile de sistemul de eşapament sau de alte surse importante de căldură trebuie să fie prevăzută o protecţie corespunzătoare. În sensul prezentului punct, material inflamabil este considerat materialul, care nu este conceput pentru a rezista la temperaturile, care sunt posibile în locul utilizării lui. 1.5.3.6. (nu se aplică la autovehiculele unice cu două etaje). Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea unui sau mai multor stingătoare de incendiu, unul dintre care trebuie să fie aproape de locul conducătorului auto. Extinctoarele pot fi protejate de furt sau vandalism (de exemplu, prin plasarea lor într-un dulap care se închide sau în dosul unei sticle casabile) cu condiţia marcării clare a locurilor acestor obiecte şi asigurării mijlocelor de scoatere a lor cu uşurinţă în caz de urgenţă. 1.5.4. Echipament şi cablaj electric 1.5.4.1. Toate cablurile trebuie să fie bine izolate şi toate cablurile şi echipamentele electrice trebuie să reziste la condiţiile de temperatură şi umiditate la care sunt expuse. Toate cablurile trebuie să fie în siguranţă, bine protejate şi fixate, pentru a preveni ruperea, abraziunea sau uzura lor. 1.5.4.2. Fiecare circuit electric, care alimentează orice element al echipamentului, cu excepţia demarorului, circuitului de aprindere (în cazul aprinderii prin scânteie), bujiilor incandescente, dispozitivelor de oprire a motorului, circuitului de încărcare şi legării la pământ a bateriei de acumulator, trebuie să aibă o siguranţă fuzibilă sau un întrerupător de circuit. Cu toate acestea, ele pot fi protejate de o siguranţă fuzibilă comună sau întrerupător de circuit, cu condiţia că forţa nominală a curentului nu depăşeşte 25 A. 1.5.4.3. Toate cablurile electrice trebuie să fie aranjate în aşa fel încât nici una din părţi să nu vină în contact cu nici una din conductele cu combustibil sau cu orice altă parte a sistemului de evacuare şi să nu fie expusă încălzirii excesive, dacă nu e prevăzută protecţia şi izolarea specială adecvată. 1.5.5. Bateriile de acumulator 1.5.5.1. Toate bateriile trebuie să fie bine fixate şi uşor accesibile. 1.5.5.2. Compartimentul, în care sunt plasate bateriile de acumulator, trebuie să fie separat de salonul pentru pasageri şi de compartimentul conducătorului auto şi în modul corespunzător să se ventileze cu aer din exterior. 1.5.5.3. Polii bateriei de acumulator trebuie să fie protejaţi de riscul scurtcircuitului. 1.5.6. Truse de prim ajutor Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea unei sau câtorva truse de prim ajutor. Trusele de prim ajutor pot fi protejate de furt sau vandalism (de exemplu, prin plasarea lor într-un dulap care se închide sau în dosul unei sticle casabile) cu condiţia marcării clare a locurilor acestor obiecte şi asigurării mijlocelor de scoatere a lor cu uşurinţă în caz de urgenţă. 1.5.7. Numărul ieşirilor (nu se aplică la autovehiculele unice cu două etaje). 1.5.7.1. Numărul minim de uşi la un autovehicul unic trebuie să fie două: sau două uşi de serviciu, sau o uşă de serviciu şi o uşă de urgenţă. Numărul minim de uşi de serviciu trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 1.3.

Tabelul 1.3 Numărul pasagerilor Numărul uşilor de serviciu

Clasa I şi A Clasa II Clasa III şi B9 - 45 1 1 1

46 - 70 2 1 1 71 - 100 3 2 1

>100 4 3 1 1.5.7.2. Numărul minim al uşilor de serviciu din fiecare secţiune rigidă a unui autovehicul unic articulat trebuie să fie egal cu unu; excepţie face secţiunea frontală a unui autobuz articulat de clasa I, unde numărul minim de uşi trebuie să fie egal cu două. Uşile de serviciu, utilate cu sistem de acţionare mecanizat, nu trebuie să fie considerate uşi de rezervă, dacă nu pot fi deschise manual.

1.5.7compexam

Numcare

1.5.7rigidÎn scca corigid1.5.7fiind1.5.7pasag1.5.7trebuatuncprevă1.5.7pasagşofercondmaneeste ccondlocurcel ppunc1.5.7şofer1.5.7menţPunc1.5.7alătudin sAcessalonauto barie

7.3. Numărupartiment se

minate doar

mărul pasagepot fi în fie

7.4. În scopudă a unui autcopul determompartimendă. 7.5. Uşă de sd două geam7.6. În cazulgeri printr-u

7.6.1. Salonuuie să fie amci acesta treăzute în pun

7.6.2. Într-o gerii suplimrului este codiţia, că scaeta frânei dconsiderată

ducătorului ari supliment

puţin o uşă, cctul 1.5 .9, în7.7. În cazurrului conduc7.1, 1.5.7.2, ţionat în punctele 1.5.9-17.8. Dacă spuri de el, estsalonul şoferst caz nu excnul pentru pîn caz de ur

eră, nu este

ul minim deeparat să fica una din i

erilor şi memecare compa

1 - 8 9 - 16

17 - 3031 - 4546 - 6061 - 7576 - 90

91 - 11111 - 13

> 130

ul stabilirii ntovehicul u

minării numnte separate.

serviciu dubmuri de urgel în care saloun pasaj (coul şoferului

mplasate pe ebuie să îndenctele 1.5.9parte de co

mentari; în aonsiderată uaunul şoferude mana, etcă uşă de urgeauto, pot fi tare şi spaţiucare asigurănaintate penrile, descriscătorului au nici în numnctele 1.5.71.5.14 şi 1.5pre salonul şe asigurat arului conduclude existe

pasageri, cu rgenţă. Uşaconsiderată

e ieşiri trebue în conformieşirile de u

mbrilor echiartiment

0 5 0 5 0 0

30 0

numărului munic articula

mărului ieşiri. Numărul d

blă este connţă. onul şoferul

oridor), trebui conducătoraceeaşi parteplinească c.1 şi 1.5.15.

onducătorul acest caz ieşuşă de urgenului, volanulc. nu împiedenţă pentru instalate pâul prevăzut ă accesul înntru uşile dee în punctel

uto, nu sunt mărul de ieş7.1, 1.5.7.2. 5.18.1 în prişoferului coaccesul din rucătorului auenţa unei uşcondiţia că

a conducătoră ieşire pentr

uie să fie atâmitate cu taurgenţă de m

ipajului,

minim de ieat trebuie săilor de urgende pasageri t

nsiderată ca

lui conducăuie să se resrului auto trte a peretelucerinţele, în. auto se admşirile menţionţă pentru pel, carterul mdică accesulşofer. În sa

ână la cinci lpentru ele,

n compartime urgenţă. le 1.5.7.6.1 incluse nicişiri, prevăzu

ivinţa astfel onducătorulurestul habitauto nu este nşi sau a alteiă această barrului auto dru pasageri.

âtea, încât nabelul 1.4. Tmai sus.

Numărul mieşiri

eşiri şi amplă fie examinnţă toaleta ştrebuie să fi

fiind două u

ătorului autospecte urmărebuie să fieui lateral; da

naintate geam

mite a instalonate în punersoanele, c

motorului, pâl. Uşa, prevăalonul, în calocuri suplisatisfac toa

mentul pentru

şi 1.5.7.6.2i în număru

ut de punctu

de ieşiri nuui auto, precaclului, prinnecesară. i bariere întrrieră poate f

din salonul ş.

numărul totaTrapele de si

Tabelul 1.4minim total d

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

lasarea acesnată ca un auşi bucătăria

fie determina

uşi şi geamu

o nu este unătoarele cone echipat cuacă una dinmurilor de u

la un scaun nctul 1.5.7.6care au ocupârghia de coăzută pentru

are este ampmentare, cu

arte cerinţelu pasageri,

2, ieşirile, prul de uşi, preul 1.5.7.3, cu

u se aplică. cum şi spre n pasajul res

re scaunul cfi scoasă rapşoferului, în

al de ieşiri îniguranţă po

4. de

stora, fiecareutovehicul nu se iau înat pentru fie

ul dublu sau

nită cu salonndiţii: u două ieşirintre ieşiri esturgenţă şi c

sau două lo6.1, sunt uşipant aceste omutare a vu persoanel

plasată salonu condiţia, cle din aceastcorespunde

revăzute în evăzut de puu excepţia c

orice loc, aspectiv, ieşi

conducătorupid de către

nchisă cu o

ntr-un ot fi

e secţiune unic separan consideratecare secţiu

u multiplu c

nul pentru

i, care nu te un geam,

celor

ocuri pentruile. Uşa locuri, cu

vitezelor, e menţionatnul şoferulucă aceste tă secţiune ş

e cerinţelor

salonul unctele cazului,

amplasat irea în exter

ului auto şi e conducătorastfel de

89

at. te

une

ca

,

u

te, ui

şi, din

rior

rul

90

1.5.7.9. Pe lângă uşile şi geamurile de urgenţă ale autovehiculelor unice din clasa II, III şi B trebuie să dispună de trape de siguranţă. Cu ele pot fi, de asemenea, echipate autovehiculele unice din clasa I şi A. Numărul minim de trape trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5

Numărul de pasageri Numărul de trape nu mai mult de 50 1

mai mult 50 2 1.5.8. Amplasarea ieşirilor (nu se aplică la autovehiculele unice cu etaje) Autovehiculele unice cu o capacitate de locuri mai mare de 22 de pasageri trebuie să îndeplinească cerinţele din punctul 1.5.8. Autovehiculele unice cu o capacitate de locuri de maximum 22 de pasageri trebuie să îndeplinească î fie cerinţele din punctul 1.5.8, fie cerinţele din punctul 1.5.27.2. 1.5.8.1. Uşa de serviciu (uşile de serviciu) trebuie să fie amplasată (e) pe partea dreaptă a autovehiculului unic, în cazul a două sau mai multe uşi, cel puţin una dintre ele trebuie să se afle în jumătatea din faţă a autovehiculului unic. Prezenta dispoziţie nu exclude amplasarea unei uşi pe latura din spate a autovehiculului unic, destinat pentru utilizare de către pasagerii în scaune rulante. 1.5.8.2. Doua uşi de serviciu trebuie să fie separate una de alta, astfel încât distanţa dintre centrele planurilor verticale transversale să constituie nu mai puţin de 40 % din lungimea totală compartimentului pentru pasageri. În cazul în care o uşă este dublă, atunci această distanţă este necesar a se măsura între axele a două uşi, care sunt cel mai departe una de cealaltă. 1.5.8.3. Cel puţin o ieşire de urgenţă trebuie să fie amplasată corespunzător fie pe faţa din spatele fie pe faţa frontală a autovehiculului unic. Pentru autovehiculele unice de clasa I şi pentru autovehiculele unice în care porţiunea din spate este complet separată de salonul pentru pasageri, această cerinţă se consideră îndeplinită în cazul în care este montată o trapa de siguranţă. 1.5.8.4. Ieşirile amplasate pe aceeaşi parte a autovehiculului unic trebuie să fie distribuite uniform pe toată lungimea acestuia. 1.5.8.5. Poate fi prevăzută o uşa pe faşa din spate a autovehiculului unic, cu condiţia că aceasta nu este o uşă de serviciu. 1.5.8.6. În cazul când sunt montate trape de siguranţă, acestea trebuie să fie amplasate după cum urmează: în cazul în care există o singură trapă, atunci ea trebuie să fie instalată în treimea mijlocie a autovehiculului unic; dacă există două trape, atunci distanţa dintre extremităţile cele mai apropiate ale deschiderilor, măsurată pe o linie paralelă cu axa longitudinală a autovehiculului unic trebuie să fie nu mai mică de 2 metri. 1.5.9. Dimensiunile minime ale ieşirilor: 1.5.9.1. Pentru mai multe tipuri de ieşiri se respectă dimensiunile minime prezentate în tabelul 1.6.. 1.5.9.2. Autovehiculele unice cu o capacitate de locuri de maximum 22 de pasageri, pot îndeplini fie cerinţele din punctul 1.5.9.1, fie cerinţele din punctul 1.5.27.1..

Tabelul 1.6 Clasa I Clasa II Nota

Uşă de serviciu Deschizătura

uşii

Înălţimea (mm) 1 800 1 650 -

Lăţimea (mm) Uşă unică: 650 Uşă dublă: 1 200

Această mărime poate fi redusă cu 100 mm, dacă măsurarea se face la nivelul mânerului

Uşa de urgenţă Înălţimea

(mm) 1 250 -

Lăţimea (mm) 550

91

Geamul de urgenţă Suprafaţa (mm2) 400 000

În această deschizătură trebuie să se încadreze dreptunghiul de

Geamul de urgenţă, amplasat în partea din spate a autovehiculului unic în cazul în care uzina-producătoare nu prevede un geam de urgenţă cu dimensiunile minime, menţionate mai sus.

În deschizătura geamului de urgenţă trebuie să se încadreze un dreptunghi cu înălţimea de 350 mm şi lăţimea de1 550 mm. Unghiurile acestui dreptunghi pot fi rotunjite, totodată raza curburii nu trebuie să depăşească 250

Trapă de siguranţă

Deschizătura trapei

Suprafaţa (mm2)

400 000

În această deschizătură trebuie să se încadreze un dreptunghi de mărimile 500 х 700 mm

1.5.10. Cerinţe tehnice pentru toate uşile de serviciu. 1.5.10.1. Fiecare uşă de serviciu trebuie să se deschidă uşor din interiorul şi din afara autovehiculului unic în cazul când autovehiculul staţionează (această condiţie nu este necesar pentru un autovehicul unic aflat în mişcare). Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu trebuie interpretată în sensul excluderii posibilităţii blocării uşii din exterior, cu condiţia ca uşa să poată fi întotdeauna deschisă din interior. 1.5.10.2. Fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a uşilor din exterior, este amplasat la 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei rutiere şi la o distanţă de maximum 500 mm de la uşă. În autovehiculele unice din clasele I, II şi III fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a uşilor din interior este amplasat la 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei superioare a planşeului sau a treptei, amplasate cel mai aproape de mecanismul de control, şi la o distanţă nu mai mare de 500 mm de la uşă. Prezenta cerinţă nu se extinde asupra mecanismelor de control, amplasate în salonul şoferului conducătorului auto. 1.5.10.3. Fiecare uşă de serviciu unică (fiind una singură), care se deschide şi se închide manual, montată cu balamale sau pivotantă, trebuie să fie instalată în astfel, încât la atingerea ei în poziţie deschisă de un obiect imobil în timp ce autovehicul unic se deplasează spre înainte ea trebuie să aibă tendinţa de a se închide. Dacă o uşă de serviciu acţionată manual este prevăzută cu o broască cu clichet, aceasta trebuie să aibă două poziţii de închidere. 1.5.10.4. Pe partea interioară a uşii de serviciu nu trebuie să fie nici un fel de dispozitive, prevăzute pentru acoperirea treptelor interioare, când uşa este închisă. Aceasta nu exclude prezenţa în nişa (casa) treptelor, când uşa este închisă, a mecanismului de control al uşii şi altui echipament, montat pe partea interioară a uşii, şi care nu este o parte din planşeul, pe care se poate sta. Acest mecanism şi echipamentele nu trebuie să prezinte un pericol pentru pasageri. 1.5.10.5. În cazul când vizibilitatea directă este insuficientă, este necesar a instala dispozitive optice sau de altă natură pentru a permite conducătorului auto a vedea din scaunul său pasagerii, care se află în imediata apropiere pe dinafara fiecărei uşi de serviciu, care nu este acţionată automat. În cazul când uşa de serviciu este în partea (faţa) din spate a unui autovehicul unic cu capacitatea de locuri nu mai mare de 22 de pasageri prezenta cerinţă se consideră îndeplinită, dacă conducătorul auto poate depista prezenţa unei persoane cu înălţimea de 1,3 m, care se află la o distanţă de 1 m în spatele autovehiculului unic. 1.5.10.6. Fiecare uşă care se deschide în interiorul unui autovehicul unic şi mecanismul acesteia trebuie să fie proiectate în aşa fel, încât să nu poată cauza prejudicii pasagerilor. În caz de necesitate trebuie să fie instalate dispozitivele de protecţie corespunzătoare. 1.5.10.7. În cazul în care uşa de serviciu este adiacentă cu uşa de la toaletă sau de la alt compartiment interior, atunci asemenea uşă de serviciu trebuie să fie echipată cu un dispozitiv pentru a împiedica deschiderea ei involuntară. Totodată, această cerinţă nu trebuie să se aplice în cazul în care uşa se închide automat atunci, când autovehicul unic se deplasează cu o viteză de peste 5 km / h. 1.5.11. Cerinţe tehnice suplimentare privind uşile de serviciu automate 1.5.11.1. Mecanismele de deschidere a fiecărei uşi de serviciu automate trebuie să fie activate şi

92

dezactivate în mod automat numai de către conducătorul auto de pe scaunul său. Activarea şi dezactivarea poate fi directă, prin intermediul unui comutator, sau indirectă, de exemplu, prin deschiderea şi închiderea uşii de serviciu din faţă. 1.5.11.2. Activarea mecanismelor de deschidere a uşii trebuie să fie semnalate din interior, iar în cazurile, când uşa trebuie deschisă din exterior, de asemenea şi din afara autovehiculului unic; indicatorul (de exemplu, un buton aprins, un semnal luminos), trebuie să se afle pe acea uşă, la care el se referă, sau în imediata apropiere. 1.5.11.3. În cazul activării directe a sistemului prin intermediul unui comutator starea lui funcţională trebuie să fie semnalată clar conducătorului auto, de exemplu, prin poziţia comutatorului sau a lămpii indicatoare, iluminarea întrerupătorului. Întrerupătorul trebuie să aibă o marcare specială şi să fie amplasat an aşa mod, ca să nu poată fi confundat cu alte dispozitive de control. 1.5.12. Deschiderea uşilor automate de serviciu. 1.5.12.1. După activarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a uşii pasagerii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă uşa, după cum urmează: 1.5.12.1.1. Din interior, de exemplu, prin apăsarea unui buton sau traversarea printr-o o barieră de lumină; 1.5.12.1.2. Din exterior, cu excepţia cazului când uşa este predestinată pentru utilizarea numai ca ieşire şi marcată ca atare, de exemplu, apăsând un buton care se aprinde, un buton sub o lampă, care începe a lumina sau a unui dispozitiv similar, dotat cu o instrucţie corespunzătoare. 1.5.12.2. Apăsând butoanele menţionate mai sus, şi folosind mijlocele de comunicare cu conducătorul auto, menţionate la punctul 1.5.18.3, se poate transmite semnalul, care se înregistrează şi care, după activarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a uşii, asigură deschiderea ei. 1.5.13. Închiderea uşilor automate de serviciu 1.5.13.1. După ce uşa de serviciu se deschide automat, ea trebuie să se închidă din nou în mod automat după o anumită perioadă de timp. Dacă în această perioadă de timp în autovehicul unic intră sau din el ies pasageri, dispozitivul de siguranţă (de exemplu, panoul de contact sub scară, barierele de lumină, trecerea în aceeaşi direcţie), trebuie să asigure un interval de timp suficient înainte de a închide uşa. 1.5.13.2. În cazul în care un pasager intră în autovehicul unic sau iese din el în timp ce uşa se închide, procesul de închidere trebuie să fie întrerupt automat şi uşa trebuie să revină la poziţia deschisă. 1.5.13.3. După deconectarea de către conducătorul auto a mecanismelor de deschidere a uşii de serviciu automată, uşile deschise trebuie să se închidă în conformitate cu punctele 1.5.13.1 si 1.5.13.2. 1.5.14. Cerinţe pentru uşile de urgenţă 1.5.14.1. Uşile de urgenţă trebuie să se deschidă cu uşurinţă din interior şi din afara, atunci când autovehicul unic staţionează. Cu toate acestea, această cerinţă nu trebuie să fie interpretată în sensul excluderii posibilităţii de blocare a uşii din exterior cu condiţia, că ea poate fi întotdeauna deschisă din interior cu ajutorul unui mecanism obişnuit pentru deschiderea uşii. 1.5.14.2. Uşile de urgenţă, utilizate ca atare, nu trebuie să dispună de acţionare mecanică, cu excepţia cazului când după pornire şi revenirea în poziţia normală a mecanismului de control, uşile nu se închid din nou, până când conducătorul auto nu include mecanismul de închidere a acestora. Ele, de asemenea, nu trebuie să fie glisante, cu excepţia autovehiculelor unice cu o capacitate de locuri nu mai mare de 22 de pasageri. 1.5.14.3. Fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a uşilor din exterior, este amplasat la nivelul de 1000 - 1500 mm de la sol la o distanţă nu mai mare de 500 mm de uşă. În autovehiculele unice de clasele I, II şi III fiecare mecanism de control sau dispozitiv de deschidere a unei uşi de urgenţă din interior, este amplasat la nivelul de 1000 - 1500 mm deasupra suprafeţei de sus a planşeului sau a treptei celei mai aproape de mecanismul de control la o distanţă nu mai mare de 500 mm de la uşă. Prezenta cerinţă nu se aplică la mecanismele de control, amplasate în zona conducătorului auto. 1.5.14.4. Uşile de urgenţă cu balamale, montate pe partea laterală a autovehiculului unic, trebuie

93

să fie suspendate de partea din faţă şi să se deschidă spre exterior. Curelele, care limitează deschiderea uşii, lanţurile sau alte dispozitive de reţinere se admit, dacă acestea nu împiedică la deschiderea liberă a uşii sub un unghi de nu mai mic de 100° şi le permit să rămână în această poziţie. În cazul în care există mijloce suficiente pentru a oferi acces liber la uşa de urgenţă, cerinţa pentru unghiul minim de 100 ° nu se aplică. 1.5.14.5. Uşile de urgenţă trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de prevenire a deschiderii involuntare a acestora. Această cerinţă nu se aplică în cazul în care uşa de urgenţă se închide automat atunci, când autovehicul unic se deplasează cu o viteză de peste 5 km/h. 1.5.14.6. Toate uşile de urgenţă trebuie să fie echipate cu dispozitive de avertizare sonoră a conducătorului auto, precum că acestea nu sunt bine închise. Dispozitivul de avertizare trebuie să fie acţionat printr-o mişcare a fixatorului sau a mânerului uşii, şi nu printr-o mişcare a uşii. 1.5.15. Cerinţe privind geamurile de urgenţă 1.5.15.1. Orice geam de urgenţă cu balamale sau oscilo-basculant trebuie să se deschidă spre exterior. Geamurile oscilo-basculante nu trebuie să se desprindă complet de autovehicul unic la punerea în funcţiune. Geamurile oscilo-basculantă trebuie să se deschidă în aşa fel, încât să se excludă complet posibilitatea de acţionare accidentală. 1.5.15.2. Orice geam de urgenţă trebuie: 1.5.15.2.1. Fie să se deschidă rapid şi uşor din interiorul şi din afara autovehiculului unic cu ajutorul unui dispozitiv; 1.5.15.2.2. Fie să aibă sticla de sticlă securit uşor de spart (casantă). Ultimă dispoziţie exclude posibilitatea utilizării sticlei stratificate (laminată) sau sticlei din material plastic. În apropierea fiecărui geam de siguranţă trebuie să fie instalat un dispozitiv, uşor accesibil persoanelor, care se află în autovehicul unic în scopul stricării cu uşurinţă a fiecărui geam. 1.5.15.3. Fiecare geam de urgenţă, care poate fi închis din exterior, trebui să fie proiectat astfel, încât în orice moment să poată fi deschis din interiorul autovehiculului unic. 1.5.15.4. Geamul de urgenţă cu balamale, instalate orizontal în muchia de sus, trebuie să fie echipat cu un mecanism adecvat pentru reţinerea acestuia în poziţia deschisă complet. Fiecare geam de urgenţă cu balamale trebuie să de deschidă şi să se închidă astfel, încât să nu împiedice accesul liber în interiorul autovehiculului unic sau a ieşirii din el. 1.5.15.5. Înălţimea marginii de jos a geamului de urgenţă, amplasat în partea laterală a autovehiculului unic deasupra nivelului general al planşeului nemijlocit sub geam (cu excepţia oricăror modificări locale, de exemplu, prezenţa mantalei roţilor sau a carterului cutiei de viteze), trebuie să constituie nu mai mult de 1 200 mm şi nu mai puţin de 650 mm pentru geamurile de urgenţă suspendate cu balamale, sau de 500 mm pentru geamurile cu sticlă casantă. Cu toate acestea pentru geamul de siguranţă cu balamale înălţimea marginii de jos poate fi redusă minimum până la 500 mm cu condiţia echipării deschizăturii geamului la o înălţime de până 650 mm cu un dispozitiv de prevenire a posibilităţii căderii pasagerilor din autovehicul unic. Dacă deschizătura geamului este echipată cu un asemenea mecanism, atunci înălţimea deschizăturii geamului deasupra dispozitivului nu trebuie să fie mai mică decât înălţimea minimă, prevăzută pentru geamul de urgenţă. 1.5.15.6. Fiecare geam de urgenţă cu balamale, care nu se vede din scaunul conducătorului auto trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare sonoră pentru a avertiza conducătorul auto, că geamul nu este complet închis. Un asemenea dispozitiv trebuie să fie acţionat de mecanismul de blocare a geamului, şi nu în rezultatul mişcării geamului. 1.5.16. Cerinţe tehnice pentru trapele de siguranţă 1.5.16.1. Orice trapă de siguranţă trebuie să funcţioneze astfel încât să nu împiedice trecerea liberă din interiorul sau din exteriorul autovehiculului unic. 1.5.16.2. Trapele de siguranţă de pe plafon trebuie fie să aibă dispozitive oscilo-basculante, cu balamale sau să fie confecţionate din sticlă securit uşor de spart. Trapele din planşeu trebuie să aibă fie dispozitive oscilo-basculante, fie cu balamale şi trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de avertizare sonoră care să-l alerteze pe conducătorul auto în situaţiile în care nu sunt închise complet. Dispozitivul de avertizare trebuie să fie acţionat de încuietoarea trapei şi nu de mişcarea acesteia în sine. Trapele de siguranţă din planşeu trebuie asigurate împotriva acţionării involuntare. Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu se aplică dacă trapa din planşeu se blochează

94

automat când autovehicul unic se mişcă cu o viteză de peste 5 km/h. 1.5.16.3. Trapele oscilo-basculante nu trebuie să fie complet detaşabile de autovehicul unic atunci când sunt deschise, astfel încât trapele să nu devină un pericol pentru alţi utilizatori ai drumului. Deschiderea şi închiderea trapelor de siguranţă oscilo-basculante trebuie să fie astfel concepută încât să împiedice în mod eficient acţionarea involuntară a mecanismului. Trapele de planşeu oscilo-basculante trebuie să se deschidă exclusiv spre interiorul compartimentului pentru pasageri. 1.5.16.4. Trapele de siguranţă cu balamale trebuie să pivoteze de-a lungul muchiei, adică să se deschidă spre faţa sau spatele autovehiculului unic şi la un unghi de cel puţin 100°. Trapele de planşeu cu balamale trebuie să se deschidă exclusiv spre interiorul compartimentului pentru pasageri. 1.5.16.5. Trapele de siguranţă trebuie să poată fi deschise uşor şi scoase uşor atât din interior cât şi din exterior. Cu toate acestea, prezenta cerinţă nu trebuie înţeleasă ca excluzând posibilitatea de a bloca trapa de siguranţă în scopul asigurării autovehiculului unic când în el nu este nimeni, cu condiţia ca trapa de siguranţă să poată fi întotdeauna deschisă sau scoasă din interior, folosind un mecanism normal de deschidere sau de a unui mecanism de retragere a trapei. În cazul unei trape uşor de spart, în apropierea ei se prevede un dispozitiv, uşor accesibil persoanelor din interiorul autovehiculului unic , care să asigure spargerea uşoară a trapei. 1.5.17. Marcaje 1.5.17.1. În interiorul şi exteriorul autovehiculului unic fiecare ieşire de urgenţă trebuie marcată cu una dintre următoarele menţiuni: „Ieşire de urgenţă”, completată în caz de necesitate cu marcajele internaţionale corespunzătoare 1.5.17.2. Mecanismele de control de urgenţă ale uşilor de serviciu şi ale tuturor ieşirilor de urgenţă sunt marcate ca atare în interiorul şi exteriorul autovehiculului unic, fie printr-un simbol corespunzător, fie printr-o inscripţie clar formulată. 1.5.17.3. Pe fiecare mecanism de control de urgenţă a ieşirilor de urgenţă sau lângă fiecare din ele trebuie să fie instrucţiuni clare despre utilizarea lor în limba rusă. 1.5.18. Amenajarea interioară 1.5.18.1. Amenajarea interioară trebuie să asigure accesul pasagerilor la uşile de serviciu, uşile de urgenţă, geamurile de urgenţă, trapele de siguranţă în acoperiş, trapele de siguranţă în planşeu. 1.5.18.2. Planşeul pasajelor de acces trebuie să aibă o suprafaţă rezistentă la alunecare. 1.5.18.3. Comunicarea cu conducătorul auto 1.5.18.4.Autovehiculele unice din clasele I, II şi A trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită pasagerilor să semnaleze conducătorului auto,că trebuie să oprească autovehicul unic. Elementele de comandă pentru toate dispozitivele de comunicare trebuie să aibă butoane proeminente, care la autovehiculele unice din clasele I şi A, trebuie să se afle la o înălţime de maximum 1200 mm de la planşeu, precum şi culori contrastante. Aceste elemente de comandă trebuie să fie distribuite în mod adecvat şi uniform în interiorul autovehiculului unic. Activarea elementelor de comandă de asemenea trebuie să fie semnalată pasagerilor cu ajutorul unuia sau mai multor indicatoare luminoase. Asemenea indicatori trebuie să conţină inscripţia „Staţia troleibuzului” sau un text echivalent şi/sau o pictogramă adecvată şi trebuie să rămână iluminate până la deschiderea uşii (uşilor) de serviciu. În autovehiculele unice articulate aceşti indicatori trebuie să fie prezenţi în fiecare secţiune rigidă a autovehiculului unic. Autovehiculele unice cu etaj trebuie să dispună de aceşti indicatori pe fiecare platformă (etaj). 1.5.18.4. Comunicarea cu compartimentul echipajului. Dacă se prevede un compartiment pentru echipaj, separat de compartimentul conducătorului auto sau de compartimentul pentru pasageri, trebuie prevăzut un mijloc de comunicare între conducătorul auto şi compartimentul respectiv al echipajului. 1.5.18.5. Uşile compartimentelor interioare Orice uşă de toaletă sau alt compartiment interior: 1.5.18.5.1. Trebuie să se poată închide singură şi să nu fie prevăzută cu nici un fel de dispozitive de menţinere în poziţie deschisă, dacă în poziţia deschisă, în situaţii de urgenţă poate împiedica trecerea pasagerilor;

95

7.7.11.2. Când este deschisă, nu trebuie să ascundă nici un mâner, manetă de deschidere a unei uşi de serviciu, uşi de urgenţă, ieşiri de urgenţă, extinctor sau trusă de prim ajutor, precum şi marcajul obligatoriu aferent acestora. 1.5.18.5.3. Trebuie prevăzută cu mijloce, care să permită deschiderea sa din alampăă în caz de urgenţă; 1.5.18.5.3. Trebuie să nu poată fi blocată din alampăă, decât în cazul în care poate fi oricând deschisă din interior. 1.5.19. Iluminarea interioară artificială 1.5.19.1. Lumina electrică în interiorul salonului trebuie să asigure iluminarea: 1.5.19.1.1..tutror compartimentelor pentru pasageri, compartimentelor pentru echipaj, compartimentelor de toaletă şi secţiunii articulate a unui autovehicul unic articulat; 1.5.19.1.2. tuturor treptelor şi scărilor; 1.5.19.1.3. acceselor spre orice ieşiri şi zone din imediata apropiere a uşii (uşilor) de serviciu; 1.5.19.1.4. marcajelor interioare şi inscripţiilor şi a mecanismelor de control interioare a tuturor ieşirilor; 1.5.19.1.5. tuturor locurilor în care există careva obstacole. 1.5.19.2. Trebuie să fie prevăzut cel puţin două circuite de iluminat interior, astfel încât defectarea unuia să nu-l afecteze pe celălalt. Un circuit care iluminează numai intrările şi ieşirile permanente poate fi considerat unul dintre cele două circuite. 1.5.19.3. Trebuie să fie prevăzută protecţia conducătorul auto de efectul orbirii directe sau indirecte produs de iluminatul artificial interior. 1.5.20. Secţiunea articulată a autovehiculelor unice articulate 1.5.20.1. Dacă un autovehicul unic articulat în stare de funcţionare, staţionează pe o suprafaţă orizontală, spaţiul neacoperit dintre planşeul unei secţiuni rigide şi planşeul bazei rotative sau al elementului care înlocuieşte baza rotativă nu trebuie să depăşească: 1.5.20.1.1. 10 mm, când toate roţile autovehiculului unic se află pe acelaşi plan, sau 1.5.20.1.2. 20 mm, când roţile osiei adiacente la secţiunea articulată se află pe o suprafaţă cu 150 mm mai înaltă decât suprafaţa pe care se sprijină roţile celorlalte osii. 1.5.20.2. Diferenţa nivelului dintre planşeul secţiunilor rigide şi planşeul bazei rotative, măsurată la articulaţie, nu trebuie să depăşească: 1.5.20.2.1. 20 mm, în condiţiile descrise la punctul 1.5.20.1.1, sau 1.5.20.2.2. 30 mm, în condiţiile descrise la punctul 1.5.20.1.2. 1.5.20.3. 7.9.4. La autovehiculele unice articulate trebuie să fie prevăzute mijloce, care ar împiedica accesul pasagerilor la orice parte a secţiunii articulate în care: 1.5.20.3.1. Planşeul are un spaţiu neacoperit, mărimea căruia nu corespunde condiţiilor descrise în punctul 1.5.20.1.1; 1.5.20.3.2. Planşeul nu poate suportă greutatea pasagerilor; 1.5.20.3.3. Mişcarea pereţilor constituie un pericol pentru pasageri. 1.5.21. Stabilitatea direcţiei autovehiculelor unice articulate În cazul în care un autovehicul unic articulat se mişcă în linie dreaptă, axele longitudinale mediane ale secţiunilor sale rigide trebuie să coincidă şi să formeze un plan continuu, fără nici o deviere. 1.5.22. Bare de mână şi mânere 1.5.22.1. Barele de mână şi mânerele trebuie să fie proiectate şi instalate în aşa mod, încât să fie excludă posibilitatea defectării lor în timpul utilizării şi să nu prezinte risc de rănire pentru pasageri. 1.5.22.2. Barele de mână şi mânerele trebuie să aibă o secţiune care să permită pasagerilor să le apuce uşor şi să se ţină bine. Fiecare bară de mână trebuie să aibă cel puţin 100 mm lungime pentru ca pe ea să încapă o mână. Orice mărime a acestei secţiuni trebuie să fie nu mai mică de 20 mm şi nu mai mare de 45 mm, cu excepţia barelor de mână instalate pe uşi şi scaune în punctele de acces în cazul autovehiculelor unice din clasele II, III şi B. În aceste cazuri, sunt autorizate barele de mână cu o dimensiune minimă de 15 mm, cu condiţia că cealaltă dimensiune să fie de cel puţin 25 mm.

96

1.5.22.3. Spaţiul liber dintre bara de mână sau mâner şi partea adiacentă a plafonului sau pereţilor autovehiculului unic trebuie să fie de cel puţin 40 mm. Cu toate acestea, în cazul barelor de mână de pe uşi şi de pe scaune sau din punctele de acces în cazul unui autovehicul unic din clasele II, III şi B se admite un spaţiu liber de 35 mm. 1.5.22.4. Suprafeţele fiecărei bare de mână, a fiecărui mâner sau stâlp de susţinere trebuie să nu fie alunecoasă şi să aibă o culoare contrastantă. 1.5.22.5. Barele de mână şi mânerele pentru pasagerii în picioare Zonele care pot fi ocupate de pasagerii în picioare şi nu sunt separate prin scaune de pereţii laterali sau de peretele din spate al autovehiculului unic sunt prevăzute cu bare de mână orizontale paralele cu pereţii şi fixate la o înălţime de 800-1500 mm deasupra planşeului. 1.5.22.6. Barele de mână şi mânerele pentru uşile de serviciu Deschizăturile uşilor sunt prevăzute cu bare de mână şi/sau mânere pe ambele laturi. În cazul unei uşi duble, prezenta cerinţă se consideră îndeplinită, dacă se va instala un stâlp de susţinere central sau o bară de mână centrală. 1.5.23. Protejarea casei scărilor Dacă un pasager care stă pe scaun poate fi aruncat în casa scărilor ca urmare a frânării bruşte, atunci trebuie să fie prevăzut un parapet. Parapetul trebuie să fie instalat la o înălţime minimă de 800 mm de la planşeul, pe care stau picioarele pasagerului şi să continue de la peretele autovehiculului unic spre interiorul salonului pe o distanţă nu mai puţin de 100 mm dincolo de axa centrală longitudinală a acelui loc pe scaun, unde pasagerul este supus riscului, sau până la înălţimea primei trepte, totodată se ia în calcul distanţa cea mai scurtă dintre aceste două distanţe. 1.5.24. Plase de portbagaje şi protejarea conducătorilor auto şi pasagerilor Conducătorii auto şi pasagerii autovehiculului unic trebuie să fie protejaţi de obiectele, care pot cădea de pe plasele de portbagaje la frânarea bruscă sau sub acţiunea forţei centrifuge în curbe strânse. Dacă există compartimente pentru bagaje în interior, acestea trebuie proiectate astfel încât bagajele să nu poată cădea în cazul frânării bruşte. 1.5.25. Eventuale trape Fiecare trapă, cu excepţia trapelor de siguranţă, amplasată pe planşeul unui autovehicul unic trebuie montată şi fixată în aţa fel, încât să nu poată fi dislocată sau deschisă, decât cu ajutorul unor unelte sau chei speciale şi să nu conţină nici un fel de dispozitiv de ridicare sau de fixare, care să se proiecteze la o înălţime mai mare de 8 mm deasupra planşeului. Muchiile părţilor proeminente trebuie să fie rotunjite. 1.5.26. Aparatură audiovizuală Echipamentele audiovizuale pentru agrementul pasagerilor, de exemplu monitoarele de televiziune sau dispozitivele video, trebuie amplasate în afara câmpului vizual al conducătorului auto, care este aşezat în poziţia normală de conducere a autovehiculului unic. Prezenta cerinţă nu exclude utilizarea unui monitor de televiziune sau a unui dispozitiv similar, folosit de conducătorul auto ca parte a sistemelor de control sau de conducere a autovehiculului unic, de exemplu pentru monitorizarea uşilor de serviciu. 1.5.27.1. Dimensiunile minime ale ieşirilor Pentru ieşirile de diferite tipuri trebuie să fie respectate dimensiunile specificate în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7 Deschizătura Dimensiunile Note

Uşă de serviciu Înălţimea intrării: Clasa А 1650 mm B 1500 mm

Înălţimea deschizăturii uşii de serviciu se măsoară ca distanţa verticală prin planul vertical al proiecţiilor orizontale din punctul de mijloc al deschizăturii uşii şi suprafeţei superioare a treptei de jos.

Înălţimea deschizăturii

Înălţimea deschizăturii uşii de serviciu trebuie să corespundă datelor din tabelul 1.6. Unghiurile superioare pot fi rotunjite, totodată raza curbei trebuie să constituie nu mai mult de 150 mm.

97

Lăţimea: Uşă unică: 650 mm Uşă dublă : 1200 mm

Pentru autovehiculele unice din clasă B, la care înălţimea uşii de serviciu este de 1400 - 1500 mm, lăţimea minimă a deschizăturii uşii unice trebuie să fie de 750 mm. Pentru toate autovehiculele unice lăţimea oricărei uşi de serviciu poate fi redusă cu 100 mm, în cazul în care măsurarea se face la nivelul barelor de mână, şi cu 250 mm la necesitate în cazul arcurilor proeminente de deasupra roţilor, mecanismului de acţionare automată a uşilor sau telecomenzii uşilor sau a

Uşa de urgenţă Înălţimea : 1250 mm Lăţimea: 550 mm

Lăţimea poate fi redusă până la 300 mm, dacă este necesar în cazul arcurilor proeminente de deasupra roţilor, cu condiţia ca lăţimea constituie 550 mm la înălţimea minimă de 400 mm deasupra celei mai joase părţi a uşii. Unghiurile superioare pot fi rotunjite, iar rază curburii nu trebuie să depăşească 150 mm.

Geamul de urgenţă

Suprafaţa deschizăturii: 4000 cm2

În această deschizătură trebuie să se încadreze un dreptunghi de 500 mm cu dimensiunile de 700 mm.

1.5.27.2. Autovehicul unic cu capacitatea de locuri nu mai mare de 22 de pasageri trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 1.5.7.1 sau 1.5.27.1 din prezenta Anexă privind geamurile de urgenţă şi trapele de siguranţă, precum şi cerinţele minime pentru uşile de serviciu şi uşile de urgenţă din tabelul 1.8.

Tabelul 1.8

Deschizătura

Dimensiunile Note

Uşă de serviciu

Înălţimea deschizăturii: 1110 mm

Această dimensiune poate fi redusă, dacă raza curburii în unghiurile deschizăturii nu depăşeşte 150 mm.

Lăţimea: Uşă unică: 650 мм Uşă dublă: 1200 мм

Această dimensiune poate fi redusă, dacă raza curburii în unghiurile deschizăturii nu depăşeşte 150 mm. Lăţimea poate fi redusă cu 100 mm, în cazul în care măsurarea se face la nivelul barelor de mână, şi cu 250 mm, dacă este necesar în cazul arcurilor proeminente de deasupra roţilor, mecanismului de acţionare automată a uşii, telecomenzii uşilor sau înclinării parbrizului.

Uşă de urgenţă

Înălţimea: 1000 mm Lăţimea: 550 mm

Lăţimea poate fi redusă cu 300 mm, dacă este necesar în cazul arcurilor proeminente de deasupra roţilor, cu condiţia ca lăţimea constituie 550 mm la înălţime minimă de 400 mm deasupra celei mai joase părţi a uşii. Unghiurile superior pot fi rotunjite, totodată raza curburii nu trebuie să depăşească 150 mm

1.5.27.3. Amplasarea ieşirilor 1.5.27.3.1. Uşa (uşile) de serviciu trebuie să fie amplasată (e) pe latura din dreapta autovehiculului unic sau pe faţa din spate a autovehiculului 1.5.27.3.2. Ieşirile trebuie să fie amplasate în aşa fel, încât pe fiecare parte a autovehiculului unic să fie cel puţin o ieşire.

98

1.5.27.3.3. În jumătatea anterioară şi jumătatea posterioară a spaţiului pentru pasageri trebuie să fie prevăzută cel puţin câte o ieşire. 1.5.27.3.4. În absenţa trapelor de siguranţă trebuie să fie prevăzută, cel puţin, o ieşire, fie în partea din faţă, fie în partea din spate a autovehiculului unic. 1.5.28. Cerinţe speciale privind autovehiculele unice cu două etaje 1.5.28.1. Trebuie să fie prevăzut locul pentru instalarea a două extinctoare, dintre care unul trebuie să fie aproape de locul conducătorului auto şi altul – la nivel superioară. 1.5.28.2. Numărul de ieşiri: 1.5.28.2.1. Fiecare autovehicul unic cu etaj trebuie să aibă două uşi pe nivel inferioară Numărul minim de uşi de serviciu trebuie să corespundă datelor specificate în tabelul 1.9.

Tabelul 1.9

Numărul de pasageri Numărul de uşi de serviciu la un autovehicul unic cu etajClasele I şi A Clasa II Clasele III şi B

9 - 45 1 1 1 46 - 70 2 1 1 71 - 100 2 2 1 Mai mult de 100 4 3 1

1.5.28.2.2. Numărul minim de ieşiri de urgenţă trebuie să fie astfel, încât numărul total de ieşiri să corespundă valorilor din tabelul 1.10, numărul de ieşiri pentru fiecare platformă şi pentru fiecare compartiment fiind stabilite separat. Compartimentele de toaletă şi chicinetele (bucătărioarele) nu se consideră compartimente separate în sensul definirii numărului de ieşiri de urgenţă. Trapele de siguranţă pot fi considerate doar ca una dintre ieşirile de urgenţă menţionate anterior.

Tabelul 1.10

Numărul de pasageri şi de membri ai echipajului, care pot fi în fiecare secţie sau nivel

Numărul minim total de ieşiri de urgenţă

1 - 8 2

9 - 16 3

17 - 30 4

31 - 45 5

46 - 60 6

61 - 75 7

76 - 90 8

91 - 110 9

111 - 130 10

Mai mult de 130 11 Numărul minim de ieşiri de urgenţă trebuie să fie astfel că numărul total de ieşiri este cum se indică în Tabelul 1.10 valori, numărul de ieşiri pentru fiecare etaj şi fiecare compartiment separat este determinată separat. În scopul determinării numărului de urgenţă de toaletă şi ieşirile de bucătărie nu sunt considerate ca compartimente separate. Trape de evacuare poate fi considerat doar ca una din ieşirile de urgenţă de mai sus.

99

1.5.28.2.3. Pe lângă uşile şi ferestrele de urgenţă în plafonul platformei superioare a autovehiculelor unice din clasele II şi III trebuie să fie prevăzute trape de siguranţă. Ele pot fi montate, de asemenea, şi la autovehiculele unice din clasa I. În acest caz, numărul minim de trape de siguranţă trebuie să fie corespundă valorilor din tabelul 1.11.

Tabelul 1.11 Numărul total de pasageri la nivel superior (Aa)

Numărul de trape

Nu mai mult de 50

1

Mai mult de50

2

1.5.28.2.4. Fiecare scară de comunicare interioară este considerată o ieşire de pe nivel superioar. 1.5.28.2.5. Toate persoanele, care se află pe nivel inferioar trebuie, în caz de urgenţă, să aibă acces la exteriorul autovehiculului unic fără să fie nevoite să urce pe nivel superioar. 1.5.28.2.6. Culoarul central al platformei superioare trebuie să fie conectat cu ajutorul unei sau mai multor scări de comunicare interioară la punctul de acces al unei uşi de serviciu sau la culoarul central al nivelului platformei inferior, care se află la o distanţă mai mică 3 m de uşa de serviciu respectivă: 1.5.28.2.6.1. În cazul autovehiculelor unice din clasa I şi clasa II se prevăd două sau, cel puţin, o scară, care duce la trecerea mai inferioară, şi o scară, care duce la ieşirea de urgenţă, dacă pe nivel superior se transportă peste 50 de pasageri. 1.5.28.2.6.2. Autovehiculele unice de clasa III trebuie să aibă două scări, sau cel puţin o scară, care duce la trecerea mai inferioară, şi o scară, care duce la ieşirea de urgenţă, în cazul în care pe nivel superioar se transportă mai mult de 30 de pasageri. 1.5.28.3. Amplasarea ieşirilor 1.5.28.3.1. Ieşirile pe fiecare platformă se amplasează astfel, încât numărul lor pe fiecare din cele două laturi ale autovehiculului unic să fie practic identic. 1.5.28.3.2. Pe nivel superioară, cel puţin, o uşă de urgenţă trebuie să fie amplasată fie pe latura din spate, fie pe latura frontală a autovehiculului unic. 1.5.28.4. Cerinţe tehnice pentru toate uşile de serviciu: În cazul în care vizibilitatea directă nu este corespunzătoare, atunci este necesar a instala dispozitive optice sau de alt tip pentru a permite conducătorului auto să vadă din scaunul său pasagerii din exterior, în imediata apropiere a fiecărei uşi de serviciu, care nu este o uşă de serviciu acţionată automat. În cazul autovehiculelor unice din clasa I, prezenta cerinţă se aplică de asemenea şi referitor la partea interioară a tuturor uşilor de serviciu şi la zonele aflate în imediata apropiere a fiecărei scări de comunicare interioară de pe nivel superioar. 1.5.28.5. Barele de mână şi mânerele Toate scările de comunicare interioară trebuie echipate cu bare de mână şi mânere adecvate pe ambele laturi, care se instalează la o înălţime de la 800 până la 1100 mm deasupra planului orizontal al fiecărei trepte 1.5.28.6. Protejarea caselor scărilor şi a scaunelor expuse 1.5.28.6.1. Pe nivel superioară a unui autovehicul unic cu mai multe nivele , scara de comunicare interioară trebuie să fie protejată de un parapet închis cu înălţimea minimă de 800 mm măsurată de la planşeu. Muchia inferioară a protecţiei trebuie să se afle la o înălţime nu mai mare de 100 mm de la planşeu. 1.5.28.6.2. Parbrizul din faţa pasagerilor, care ocupă scaunele din faţă de pe nivel superioar trebuie să fie echipat cu un parapet tapisat. Muchia de sus a protecţiei respective trebuie să fie amplasată vertical la înălţimea 800 - 900 mm de la planşeul pe care stau picioarele pasagerilor.

100

1.5.28.6.3. Accesul la urcarea fiecărei trepte şi scări trebuie să fie închis.

1.6. Cerinţe pentru marcarea autovehiculelor unice 1.6.1. Cerinţele pentru marcarea autovehiculelor unice prin numerele de identificare sunt prezentate în punctul 1 al anexei 8 la prezenta reglementarea tehnică.

1.6.2. Cerinţe pentru plăcuţa producătorului 1.6.2.1. Pe autovehicul unic trebuie să fie aplicată plăcuţa producătorului, care nu poate fi detaşată fără utilizarea instrumentelor speciale, care conţine cel puţin următoarele informaţii: 1.6.2.1.1. Numele sau marcă comercială a producătorului, care permite identificarea acestuia; 1.6.2.1.2. Numărul de înmatriculare al autovehiculului unic; 1.6.2.1.3. Masa totală a autovehiculului unic; 1.6.2.1.4. Masa maximă admisă pe osie, suportată de către fiecare dintre osiile autovehiculului unic, începând cu osia faţă; 1.6.2.2. Informaţia pe plăcuţa producătorului trebuie să fie aplicată cu caractere cu dimensiunea nu mai mică de 4 mm, să fie clară şi să nu se roadă. 1.6.3. Cerinţe pentru asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor unice după plăcuţele de înmatriculare de stat, menţionate în punctul 6 din Anexa nr. 8 la prezenta reglementarea tehnică. 1.6.4. Cerinţe privind marcarea suplimentară pentru autovehiculele unice din categoriile M2 şi M3 1.6.4.1. Marcarea autovehiculele unice din categoriile M2 şi M3 trebuie să fie clară, vizibilă în interior, aplicată în apropierea uşii din faţă în formă de litere sau pictograme cu înălţimea de cel puţin 15 mm şi cifrele cu înălţimea nu mai mică de 25 mm, care trebuie să cuprindă: 1.6.4.1.1. Numărul maxim de pasageri pe scaune, care pot fi transportaţi în autovehiculul unic; 1.6.4.1.2. Într-un caz corespunzător - numărul maxim de pasageri în picioare, care pot fi transportaţi în autovehiculul unic; 1.6.4.2. În cazul în care construcţia autovehiculului unic permite a modifica numărul de locuri pe scaune, spaţiul disponibil pentru pasagerii în picioare sau numărul de locuri pentru scaunele rulante, atunci cerinţele de la punctul 1.6.4.1 se aplică în funcţie de configuraţia autovehiculului unic numărului maxim de locuri pe scaune şi numărul corespunzător de scaune cu rotile şi de pasageri în picioare. 1.6.4.3. În salonul şoferului conducătorului auto, într-un loc clar vizibil pentru acesta, cu litere sau pictograme cu înălţimea de minimum 10 mm şi cifre cu înălţimea de minimum 12 mm trebuie să se indice greutatea bagajelor care pot fi transportate când autovehicul unic este încărcat cu numărul maxim de pasageri şi membri ai echipajului şi care nu depăşeşte sarcina (masa) maximă admisă din punct de vedere tehnic sau sarcina admisă pe oricare dintre osii.

2. Cerinţe pentru siguranţa activă

2.1. Cerinţe pentru sistemele de frânare 2.1.1. Pentru a evalua starea tehnică a sistemelor de frânare se utilizează cele mai mari valori ale forţelor de frânare. 2.1.2. Autovehicul unic trebuie să fie echipat cu sisteme de frânare, capabile a îndeplini următoarele funcţii de frânare: 2.1.2.1. Sistemul de frânare trebuie: 2.1.2.1.1. Sistemul de frânare de serviciu trebuie să acţioneze pe toate roţile de la un singur dispozitiv de comandă;

101

2.1.2.1.2. La acţionarea de către conducătorul auto a dispozitivului de comandă din scaunul său cu poziţionarea ambelor mâini ale conducătorului auto pe comanda direcţiei – să încetinească circulaţia autovehiculului unic până la staţionarea completă, atât la deplasarea înainte, cât şi înapoi. 2.1.2.2. Sistemul de frânare trebuie să fie în măsură: 2.1.2.2.1. Pentru autovehiculele unice cu patru sau mai multe roţi – să acţioneze asupra mecanismelor de frânare prin intermediul a cel puţin jumătate din circuitul dublu al sistemului de frânare, cel puţin pe două roţi (pe fiecare parte a autovehiculului unic) în caz de defecţiune a sistemului de frânare sau a amplificatorului sistemului de frânare 2.1.2.2.2. Pentru autovehiculele unice cu trei roţi – să acţioneze asupra mecanismelor de frânare prin intermediul unuia din circuitele sistemului cu circuite separate sau prin acţionarea de către conducătorul auto, din scaunul său, cel puţin cu o mână pe volan, a dispozitivului de comandă al frânei de parcare (staţionare). 2.1.2.3. Sistemul de frânare de parcare trebuie: 2.1.2.3.1.Să fie acţionat liber de către conducătorul auto de la locul său de muncă, indiferent dacă autovehicul unic este în mişcare sau staţionează; 2.1.2.3.2. Să încetinească toate roţile, cel puţin ale unei axe; 2.1.2.3.3. Să aibă un dispozitiv de comandă, care, atunci când este acţionat, să poată păstra starea de încetinire a autovehiculului unic numai prin mijloace mecanice. 2.1.3. Forţele de frânare pe roţi nu trebuie să apară, în cazul în care frânele nu se aplică. 2.1.4. Acţionarea sistemelor de frânare de serviciu şi de siguranţă trebuie să asigure o reducere sau o creştere adecvată a forţelor de frânare (de decelerare a autovehiculului), cu scăderea sau creşterea, corespunzător, a forţei de acţiune asupra dispozitivului de comandă al sistemului de frânare. 2.1.5. La aplicarea sistemelor de frânare nu trebuie să apară vibraţii neobişnuite puternice. 2.1.6. Sistemele de frânare hidraulice si pneumatice trebuie să fie etanşe. 2.1.7. Orificiile de umplere ale tuturor rezervoarelor pentru lichide trebui să fie uşor accesibile şi echipate cu capace. 2.1.8. În cazul autovehiculelor unice cu patru roţi şi mai mult, toate rezervoarele pentru lichide trebuie să asigure posibilitatea verificării nivelului de lichid în raport cu nivelul minim marcat fără deschiderea rezervorului, cu ajutorul: 2.1.8.1. Secţiunii transparente a rezervorului; 2.1.8.2. Lămpii roşii de avertizare care luminează atunci, când nivelul lichidului în rezervor atinge nivelul său minim. 2.1.9. În cazul autovehiculelor unice cu patru roţi sau mai mult, sistemul hidraulic de frânare trebuie să fie echipat cu o lampă de semnalizare de culoare roşie, care este activată de un semnal de la un senzor de presiune, ce informează despre defecţiunea oricărei părţi a sistemului de frânare hidraulic, legată de scurgerea lichidului de frână, simultan cu acţionarea sistemului de frânare de serviciu, şi care arde, până când defecţiunea nu este înlăturată (dacă aprinderea e activată), sau este un mijloc de a controla nivelul de lichid din rezervor, cu condiţia ca rezervorul este direct legat cu spaţiul în partea din faţă a pistonului cilindrului principal de frână. 2.1.10. Una şi aceeaşi lampă de semnalizare poate îndeplini funcţia de monitorizare a nivelului de lichid din rezervor şi de control al sistemului de frânare hidraulic. Lampa de semnalizare trebuie: 2.1.10.1. Să fie în stare de funcţionare; 2.1.10.2. Să fie bine fixată; 2.1.10.3. Să fie vizibilă şi ziua şi pe timp noapte din scaunul conducătorului auto; 2.1.10.4. Să aibă o marcare corespunzătoare clară în formă de inscripţie sau pictogramă; 2.1.10.5. Să aibă un dispozitiv de testare a stării de funcţionare a lămpii de semnalizare, care permite a-i verifica funcţionalitatea din scaunul de lucru al şoferului, fără a deschide rezervorul. 2.1.11. Dispozitive de comandă şi de control. 2.1.11.1. Dispozitiv de frânare de serviciu (de picior) sau frâna de serviciu: 2.1.11.1.1. Trebuie să se utilizeze dispozitivul de comandă de picior (pedala), care trebuie să se deplaseze uşor când piciorul are o poziţie firească.

102

2.1.11.1.1.1. Când pedala e apăsată la maxim trebuie să rămână un joc între pedală şi planşeu. 2.1.11.1.1.2. Când pedala se eliberează trebuie să se întoarcă înapoi în poziţia sa iniţială. 2.1.11.1.2. În sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie prevăzută o reglare compensatorie în legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frână. Astfel de reglări trebuie să fie efectuate în mod automat pe toate axele autovehiculelor unice cu patru roţi şi mai mult. 2.1.11.1.3. Acolo unde există dispozitive de control separate pentru sistemele de frânare de serviciu şi de siguranţă acţionarea simultană a celor două elemente de comandă nu trebuie să conducă la dezactivarea simultană a sistemelor de frânare de serviciu şi de siguranţă. 2.1.11.2. Sistemul de frânare de parcare (frâna de parcare sau frâna de mână) 2.1.11.2.1. Frâna de parcare trebuie să fie echipată cu o comandă proprie, independentă de elementul de comandă al frânei de serviciu. 2.1.11.2.1.1. Elementul de comandă al frânei de parcare trebuie să fie echipat cu mecanism de blocare operaţional. 2.1.11.2.1.2. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea frânei de parcare prin atingerea elementului de comandă. 2.1.11.2.2. Pentru frâna de parcare trebuie să fie prevăzut un sistem de reglare manuală sau automată compensatorie în legătură cu uzura materialului de frecare a garniturilor de frână. 2.1.12. Autovehiculele unice din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 şi O4 trebuie să fie echipate cu sisteme de frânare antiblocare (ABS - Antilock Braking System). 2.1.13. Cerinţe pentru SFA (în caz de necesitate): 2.1.13.1. Nu trebuie să existe nici o deteriorare vizibilă, fixare nesigură, detaşare a elementelor ABS. 2.1.13.2. În scopul monitorizării stării de funcţionare a ABS trebuie să fie instalată o lampă de semnalizare, care trebuie să: 2.1.13.2.1. fie în stare de funcţionare; 2.1.13.2.2. fie fixată bine; 2.1.13.2.3. fie vizibilă la lumina zilei şi pe timp de noapte din scaunul conducătorului auto; 2.1.13.2.4. aibă o marcare clară corespunzătoare în formă de inscripţie sau pictogramă 2.1.13.2.5. să se conecteze atunci când se activează ABS după conectarea aprinderii şi să se deconecteze nu mai târziu, decât atunci, când autovehicul unic atinge viteza de 10 km / h. 2.1.13.3. Autovehiculele unice echipate cu ABS, la frânarea în stare de funcţionare (ţinându-se cont de masa conducătorului auto), cu o viteză iniţială nu mai mică de 40 km/h trebuie să se deplaseze în limitele coridorului de circulaţie rectiliniu, fără derapaj, iar roţile lor nu trebuie să lase nici o urmă de blocare a roţilor pe suprafaţa drumului până la momentul dezactivării ABS la atingerea vitezei de circulaţie corespunzătoare pragului de dezactivare a ABS (nu mai mult de 15 km / h). Funcţionarea dispozitivelor de semnalizare a ABS trebuie să corespundă cu starea bună de funcţionare. 2.1.14. În scopul asigurării verificărilor tehnice periodice a sistemelor de frânare trebuie să fie posibilă verificarea uzurii garniturilor frânelor de serviciu din afara sau de dedesubtul autovehiculului unic , folosind doar uneltele sau echipamentul livrate împreună cu autovehicul unic; de exemplu, prin orificiile de inspecţie corespunzătoare sau prin alte mijloce. Alternativ se admit dispozitivele sonore sau optice de avertizare a conducătorului auto la locul său de muncă despre necesitatea înlocuirii garniturilor. Ca semnal vizual de avertizare poate fi folosit semnalul galben de avertizare. 2.1.15. Frâna de serviciu se verifică în baza indicilor eficacităţii frânării şi stabilităţii autovehiculului unic la frânare, iar frânele de securitate, parcare şi auxiliară – în baza indicilor eficacităţii frânării în conformitate cu tabelele 2.1 şi 2.2. 2.1.16. Sistemul de frânare de serviciu al autovehiculului unic trebuie să asigure respectarea standardelor eficacităţii de frânare pe standuri în conformitate cu tabelul 2.3 sau în condiţii rutiere în conformitate cu tabelul 2.4 sau 2.5. Viteza iniţială a frânării la încercările în condiţii rutiere este de 40 km / h. Masa autovehiculului unic la încercări nu trebuie să depăşească masa totală admisibilă. 2.1.17. În condiţii rutiere în timpul frânării cu frâna de serviciu cu o viteză iniţială a frânării de 40 km/h autovehiculul unic nu trebuie să iasă nici cu o parte a sa din coridorul normativ de circulaţie cu lăţimea de 3 m.

103

2.1.18. La încercările pe standuri se admite diferenţa relativă a forţei de frânare pe axa roţii (în procente din valoarea maximă) pentru axele autovehiculului unic cu mecanisme de frânare a roţii cu disc nu mai mult de 20 % şi pentru axe cu mecanisme de frânare a roţii cu tambur nu mai mult de 25 %. Pentru autovehiculele unice din categoria M1 până la sfârşitul perioadei de rulare se admite aplicarea standardelor stabilite de producător în documentaţia de exploatare.

Utilizarea indicilor eficacităţii de frânare şi stabilităţii autovehiculului unic la frânare la încercările pe standurile cu role

Tabelul 2.1

Denumirea indicelui Sistemul de frânare

De serviciu

De

reze

rvă

De

parc

are

fără ABS, cu ABS, cu plafonul de declanşaremai înalt decît asta este prevăzut pentru standuri

fără ABS, cu ABS, cu plafonul de declanşare mai înalt decît asta este prevăzut pentru standuri

Eficacitatea frânării

Stabilitatea autovehicu-lui la frânare

Eficacitatea frânării

Stabilitatea vhiiculului la

frânare

Forţa de frânare specifică* + - - - + +

Diferenţa relativă dintre forţele de frânare pe axa roţii - + - - - -

Blocarea roţilor autovehiculului unic pe role sau oprirea automată a standului în rezultatul alunecării roţilor pe role**

+ - - - + +

* Se utilizează numai în locul indicelui forţei de frânare specifică. ** Pentru tractor şi remorcă sau semiremorci se examinează separat. 2.1.19. Sistemul de frânare a autotrenurilor cu acţionare pneumatică a frânei în regim de frânare de urgenţă (automată) trebuie să fie capabil să funcţioneze. 2.1.20. Sistemul de frânare de parcare este considerat capabil de funcţionare in cazul când la acţionarea lui se obţine: 2.1.20.1. Pentru un autovehiculul unic cu masa totală tehnic admisă: 2.1.20.1.1. Fie valoarea forţei specifice de frânare nu mai mare de 0,16; 2.1.20.1.2. Fie autovehicul unic în staţionare pe o suprafaţa de sprijin cu o pantă de 16 ± 1%;

Utilizarea indicilor eficacităţii frânării şi stabilităţii autovehiculului unic la frânare la

încercările pe drum Tabelul 2.2

Denumirea indicelui

Sistemul de frânare De serviciu

De

reze

rvă şi

si

gura

nţă

De

parc

are

Aux

iliară

fără ABS cu АBS

Eficacitatea frânării

Stabilitatea autovehicu-

lului la frânare

Eficacitatea frânării

Stabilitatea autovehiculului la

frânare

104

Distanţa de frânare

+ - + - + - -

Deceleraţie stabilită * + - + - + - +

Timpul de declanşare a sistemului de frânare*

+ - + - + - -

Coridor de circulaţie - + - - - - -

Unghiul drumului, pe care autovehicul unic se menţine

-

-

-

-

-

+

-

Linearitatea circulaţiei în momentul frînării(pct.2.1.16)

-

-

-

+

-

-

-

*Se utilizează în comun numai în locul indicelui „distanţă de frânare” Note la tabelele 2.1 şi 2.2: Simbolul „+” înseamnă că indicatorul corespunzător trebuie să fie utilizat la evaluarea eficacităţii de frânare sau stabilităţii autovehiculului unic la frânare, simbolul „-” - indicatorul nu trebuie să fie utilizat. 2.1.20.2. Pentru autovehicul unic în stare de funcţionare (exploatare, sau la încărcătura proprie), în acel caz, când nu s-a efectuat verificarea autovehiculului cu masa totală tehnic admisă: 2.1.20.2.1. Sau forţa specifică de frânare calculată, egală cu cea mai mică dintre cele două valori: 0,15 din raportul masei totale tehnic admise la masa autovehiculului unic la verificare, sau 0,6 din raportul masei în exploatare pe osie (osii) asupra cărora acţionează sistemul de frânare de parcare, la masa de funcţionare. 2.1.20.2.2. Sau autovehicul unic staţionează pe versantul 23 ± 1 % pentru categoriile de autovehicule unice M1 - M3 şi 31 ± 1 % pentru N1 – N3. 2.1.21. Forţa, aplicată asupra dispozitivului de comandă a frânei de parcare, pentru a o acţiona, nu trebuie să depăşească: 2.1.21.1. În cazul organului manual de control (frâna de staţionare): 2.1.21.1.1. 392 H - Pentru autovehiculele unice din categoria M1; 2.1.21.1.2. 589 H - Pentru autovehiculele unice din alte categorii. 2.1.21.2. În cazul organului de control de picior (frâna de serviciu): 2.1.21.2.1. 490 N - Pentru autovehiculele unice din categoria M1; 2.1.22. Sistemul de frânare de parcare cu acţionare din conducta de alimentare a frânei cu arc, separat de comanda sistemului de frânare de siguranţă (urgenţă), la frânarea în condiţii de drum cu viteza iniţială de 40 km / h: 2.1.22.1. Pentru autovehiculele unice din categoriile M2 şi M3, la care nu mai puţin de 0,37 din masa autovehiculului unic în stare de funcţionare (exploatare) revine pe osia (osii), echipată (e) cu un sistem de frânare de parcare (de mână), sistemul de frânare de parcare trebuie să asigure o deceleraţie constantă nu mai mică de 2,2 m / s2; 2.1.22.2. Pentru autovehiculele unice din categoriile N, la care nu mai puţin de 0,49 din masă autovehiculului unic în stare de exploatare revine pe osia (osii), echipată (e) cu un sistem de frânare de parcare, sistemul de frânare de parcare trebuie să asigure o deceleraţie constantă nu mai mică de 2,9 m/s2. 2.1.23. Sistemul de frânare auxiliar, cu excepţia dispozitivului de deceleraţie cu motor, la încercările pe drum în diapazonul de viteze de 25 - 35 km/h trebuie să asigure o deceleraţie

105

constantă nu mai mică de 0,5 m/s2 pentru un autovehicul unic cu masa totală admisă şi 0,8 m/s2 – pentru un autovehicul unic în stare de exploatare, luând în considerare masa conducătorului auto. 2.1.24. Sistemul de frânare de serviciu, echipat cu un organ de control, independent de alte sisteme de frânare, trebuie să asigure conformitatea cu standardele indicatorilor eficacităţii de frânare a autovehiculelor unice pe stand în conformitate cu tabelul 2.6 sau pe drum în conformitate cu tabelul 2.7 sau 2.8. Viteza iniţială de frânare la încercările pe drum - 40 km/h.

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului unic cu ajutorul sistemului de frânare de serviciu la încercările pe standurile cu role

Tabelul 2.3

Categoria autovehiculului

Efortul pe dispozitivul de control РP, Н

Forţa de frânare specifică γт, nu mai mică

М1 490 0,53 М2, М3 686 0,46 N1, N2, N3 686 0,46 О1, О2, О3, О4 (cu excepţia remorcilor cu axa centrală şi semiremorcilor)

686 0,45

О1, О2, О3, О4 (remorcile cu axa centrală şi semiremorcile)

686 0,41

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului unic u ajutorul sistemului de frânare de

serviciu la încercările pe drum cu utilizarea dispozitivului pentru verificarea sistemelor de frânare

Tabelul 2.4

Categoria autovehiculului

Efortul pe dispozitivul de control РP, Н

Distanţa de frânare a autovehicululuiSt, m, nu mai mare:

М1 490 15,8 М2, М3 686 17,7 N1, N2, N3 686 17,7

Standardele eficacităţii frânării autovehicululuicu unic ajutorul sistemului de frânare de serviciu la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de frânare

Tabelul 2. 5

Categoria autovehiculului

Efortul pe organul de comandă РP,H

Deceleraţia stabilită jst., m/s2, nu mai puţin

Timpul declanşării sistemului de frânare τdec, s, nu mai mult

М1 490 5,2 0,6

106

М2, М3 686 4,5 0,8

N1, N2, N3 686 4,5 0,8

Standardele eficacităţii frânării autovehiculului unic cu ajutorul sistemului de frânare de siguranţă la încercările pe standuri

Tabelul 2.6

Categoria autovehiculul

Efortul pe organul de comandă РP, Н

Forţa de frânare specifică γt, nu mai mică

М1 490 (392*) 0,26 М2, М3 686 (589*) 0,23 N1, N2, N3 686 (589*) 0,23

* Pentru autovehiculele cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de siguranţă Standardele eficacităţii frânării autovehiculului unic cu ajutorul sistemului de frânare de

siguranţă la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de frânare Tabelul 2.7

Categoria autovehiculului

Efortul pe dispozitivul de comandă РP, Н

Distanţa de frânare a autovehicululuiSf, m, nu mai mare:

М1 490 (392*) 28,1 М2, М3 686 (589*) 31,4 N1, N2, N3 686 (589*) 33,8

* Pentru autovehiculele cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de siguranţă Standardele eficacităţii frânării autovehiculului unic cu ajutorul sistemului de frânare de

siguranţă la încercările pe drum cu înregistrarea parametrilor de frânare

Таблица 2.8

Categoria autovehiculului

Efortul pe dispozitivul de comandă РP, Н

Deceleraţia stabilită jst., m/s2,

Timpul declanşării sistemului de frânare τdec, s, nu mai mult

М1 490 (392*) 2,60 0,6 М2, М3 686 (589*) 2,25 0,8 N1, N2, N3 686 (589*) 2,20 0,8

* Pentru autovehiculele unice cu dispozitiv de comandă manual al sistemului de frânare de siguranţă

2.1.25. Se admite căderea presiunii aerului în dispozitivul pneumatic sau pneumohydraulic de comandă a frânei atunci când motorul nu funcţionează, nu mai mult decât cu 0.05 MPa, în decurs

107

de: 2.1.25.1. 30 min în poziţia dezactivată a dispozitivul de control al sistemului de frânare; 2.1.25.2. 15 min după acţionarea completă a dispozitivul de control al sistemului de frânare. 2.1.26. Nu sunt admise scurgerile de aer comprimat din camerele de frână ale roţilor. 2.1.27. Pentru un autovehicul unic cu motor presiunea la bornele de ieşire de control a recipientelor sistemului de frânare cu acţionare pneumatică cu motorul în funcţiune se admite în limitele stabilite de către producător în documentaţia de exploatare. 2.1.28. Nu se admite: 2.1.28.1. Scurgerile lichidului de frână, deermetizările conductelor sau erodările cuplărilor în sistemul de frânare cu acţionare hidraulică; 2.1.28.2. Coroziunea, care ameninţă cu pierdere sau distrugerea etanşeităţii; 2.1.28.3. Deteriorările mecanice ale conductei de frână; 2.1.28.4. Prezenţa unor detalii cu fisuri sau deformări remanente în dispozitivul de acţionare a frânei. 2.1.29. Mijlocele de semnalizare şi control ale sistemelor de frânare, manometrele sistemelor de frânare cu acţionare hidraulică şi pneumohidraulică, dispozitivul de fixare a organului de control al sistemului de frânare de parcare trebuie să fie funcţionabile. 2.1.30. Furtunurile flexibile ale frânei, care transmit presiunea aerului comprimat sau a lichidului de frână mecanismelor de frânare a roţilor trebuie să fie conectate între ele fără alte elemente de trecere. Amplasarea şi lungimea furtunurilor flexibile ale frânei trebuie să asigure etanşeitatea conexiunilor, ţinând cont de deformările maxime ale elementelor elastice ale suspensiei si de unghiurile de rotaţie a roţilor autovehiculului unic. Umflarea furtunurilor sub presiune, fisurile şi prezenţa pe ele a locurilor vizibile de abraziune nu se admite. 2.1.31. Amplasarea şi lungimea furtunurilor de cuplare a sistemului de frânare cu acţionare pneumatică a autotrenurilor trebuie să excludă deteriorările lor la deplasările reciproce ale tractorului şi remorcii (semiremorcii). 2.1.32. Parametrii de fixare a regulatorului forţelor de frânare (presiunea la bornele de control, efortul de întindere sau alungire a arcului la depunerea efortului, jocul, etc.) pentru un autovehicul unic cu masa totală tehnic admisă şi masa în stare de funcţionare (exploatare), trebuie să corespundă valorilor, indicate pe placa producătorului, instalată pe autovehicul unic, sau în documentaţia de exploatare, sau în îndrumarul privind repararea autvehiculului. 2.1.33. Frâna de inerţie a remorcilor din categoriile O1 şi O2 trebuie să asigure o forţă de frânare specifică în conformitate cu tabelul 2.3. şi o asemenea diferenţă relativă a forţelor de frânare, încât să se asigure îndeplinirea punctului 2.1.16 la efortul de împingere a dispozitivului de aderenţă a remorcilor cu o singură axă nu mai mare de 0,1, iar pentru celelalte remorci - nu mai mare de 0,067 a masei remorcii încărcate complet (corespunzător masei totale a acestuia).

2.2. Cerinţe pentru direcţie 2.2.1. Schimbarea efortului la rotirea volanului trebuie să fie lină pe tot diapazonul unghiului de rotaţie a lui. Nu se admite ieşirea din funcţiune a amplificatorului direcţiei (servodirecţiei) (în cazul existenţei lui pe autovehicul unic) autovehiculului unic. 2.2.2. Rotirea involuntară a volanului cu amplificatorul direcţiei din poziţia neutră în timpul funcţionării motorului nu se admite. 2.2.3. Jocul total al mecanismului de direcţie nu trebuie să depăşească valorile stabilite de producător în documentaţia de exploatare, sau, în absenţa datelor, următoarele valori limită, stabilite de producător: 2.2.3.1. Autovehiculele unice din categoria M1 şi autovehiculele unice create în baza agregatelor lor, din categoriile M2, N1 şi N2 - 10 °; 2.2.3.2. Autovehiculele unice din categoriile M 2 şi M3 - 20 °; 2.2.3.3. Autovehiculele unice din categoriile N - 25 °. 2.2.4. Defecţiunile şi lipsa detaliilor de fixare a coloanei de direcţie şi casetei de direcţie, precum şi creşterea mobilităţii unor părţi ale mecanismului de acţionare unul în raport cu celălalt sau cu caroseria (rama) nu se admite. Conexiunile filetate trebuie să fie strânse şi fixate în modul stabilit

de code dia vol2.2.5cu ur2.2.6confoexplo

2.3.12.3.1puţinExem

NotaindicRegu2.3.1anve2.3.12.3.1unic.cores2.3.1produ acestdouăindicdin s2.3.22.3.22.3.22.3.22.3.22.3.2 Ceriindic

Simcate

onstructorulirecţie nu sulanului trebu5. Utilizarearme de defo6. Nivelul flformitate cu oatare. Scur

1. Fiecare an1.1. Să aibă n, una dintremplul de ma

a: 1 / Mărcilcă numărul dulamentelor1.2. Să aibă lopei, capac

1.3. Să aibă 1.4. Să aibă . În acest caspunzătoare1.5. Să aibă ucător în co Notă:

t indice se ră pante în cacelui capacitsarcina max

2. Înălţimea 2.1. Pentru a2.2. Pentru a2.3. Pentru a2.4. Pentru a2.5. Pentru r

inţe privindcele capacit

mbolul goriei

Vde

l autovehicuunt admise. uie să fie fua în mecani

ormaţii reziduidului de lcerinţele, s

rgerile fluid

nvelopă, moo marcare f

e mărcile „Earcare este p

le „E” şi „e”distinctiv alr CEE/ONUinscripţii facitatea sa deo dimensiucategoria d

az sarcina me indicelui co capacitate

onformitate Dacă anvel

referă la şinuazul în care tăţii de susţximă admisădesenului b

autovehiculeautovehiculeautovehiculeautovehiculeremorci (sem

d sarcina mtăţii de încă

Viteza maxe proiecta

ulului. JoculDispozitivu

uncţionabilăismul de dirduale, fisurilucru în rezestabilite de cdului de lucr

2.3. Cer

ontată pe unfasonată cu E”, „e” sau „prezentat în

F

”, sunt mărcl ţării, care a

U şi Directivasonate, care susţinere ş

une nominalde viteza, admaximă realăcapacităţii de de încărcacu indicaţia

lopa este mauirea cu o psarcina efecţinere (încără pe osie. benzii de ruele unice dele unice dele unice diele unice dmiremorci)

maximă reaărcare

ximă are a

l în conexiuul de fixare ă recţie şi meci si alte defeervorul ampcătre construru în amplif

rinţe pentru

n autovehicumarca de co„DOT”. fig. 2.1.

Figura 2.1. Mode

cile omologa emis „Om

velor UE. e conţin infşi categoria ă, corespun

decvată viteză pe anvelop

de susţinere,are adecvatăa din placa parcată doar pantă. Asemctivă maximrcare), indic

ulare a anveldin categoriidin categoriain categoriil

din categorii- la fel ca p

ală pe anvel

Sarcinaanvelop

unile levierea coloanei

canismul deecte nu se adplificatoruluuctorul autoficatorul hid

u anvelope

ulul unic tronformitate

el de etichetare

gate oficial. mologarea ti

formaţii desde viteză.

nzătoare dimzei maximepa nu trebui, luând în coă sarcinii mproducătorucu un singu

menea pneurmă admisă pcat pe anvel

lopelor trebile L - 0,8 ma M1 - 1,6 mle N şi O - 1ile M2 şi M3pentru autotr

lopă, ţinând

a maximăă (în proc

elor fuzetelode direcţie c

e acţionare (dmit. ui direcţiei tovehicululudraulic nu se

şi roţi

ebuie: e din Repub

În locul punpului autov

pre dimensi

mensiunii ro de proiectaie să depăşeonsiderare caxime admiului sau obţur indice al cri pot fi folope anvelopaopa, este m

uie să fie numm; mm; 1,0 mm; 3 - 2,0 mm; ractoarele c

du-se cont

ă reală admcente din v

or şi articulacu poziţiona

(transmisie)

trebuie să fiui în documee admite.

blica Moldov

nctelor de svehiculului ”

iunea nomin

oţii, pe care are a autoveească valoarcerinţele dinisă pe osie, inută prin ccapacităţii d

osite pentru a, corespunz

mai mare sau

u mai mică

cu care ele lu

de categori

misă pe valoarea,

1

aţiilor barelarea reglabi

) a detaliilo

ie în entaţia de

va sau, cel

uspensie se” conform

nală a

este montatehiculului rea n tabelul 2.9stabilită de

calcul. de încărcare şinuirea cu

zătoare u egală cu 0,

de:

ucrează.

ia de viteză

Tabelul 2

108

lor ilă

or

e

tă;

9.

e, u

,27

ă şi

2.9.

109

de viteză autovehiculului admisă (km/h)

corespunzătoare indicelui capacităţii de încărcare (susţinere), indicat pe

anvelopă)

F

80 85 90 95 100

100 97 94 90 85

G

80 85 90 95 100 105 110

104 102 100 97,5 95 92 87

J

80 85 90 95 100 105 110 115 120

104 103 102 101 100 98 96 93 88

K

80 85 90 95 100 105 110 115 120

104 103 102 101 100 100 100 97 93

De la L până la Н inclusiv

Până la 210 inclusiv

100

V

215 220 225 230 235 240

98,5 97

95,5 94

92,5 91

W

240 250 260 270

100 95 90 85

Y

270 280 290 300

100 95 90 85

110

2.3.3.Anvelopa este considerate nepotrivite pentru utilizare în cazul: 2.3.3.1. Existenţei unui sector al benzii de rulare, pe care înălţimea protectorului anvelopei pe toata lungimea e mai mică decât cea specificată la punctul 2.3.2. Dimensiunea sectorului este limitată de un dreptunghi, lăţimea căruia nu este mai mare, decât jumătate din lăţimea benzii de rulare a protectorului, iar lungimea este egală cu 1/6 din lungimea circumferinţei anvelopei (corespunde lungimii arcului, coardă căruia este egală cu raza anvelopei), în cazul în care sectorul este situat în mijlocul benzii de rulare a protectorului. În cazul uzurii neuniforme a anvelopei se iau în considerare câteva sectoare cu uzură diferită, suprafaţa totală a cărora are aceeaşi valoare; 2.3.3.2. Apariţiei unui indicator de uzură (proeminenţei pe fundul canalului benzii de rulare, înălţimea căruia corespunde înălţimii minime admise a protectorului anvelopei), în cazul uzurii uniforme sau a doi indicatori în fiecare din cele două secţiuni în cazul uzurii neuniforme a benzii de rulare; 2.3.3.3. Înlocuirii sertarelor cu obturatoare, dopuri şi alte dispozitive; 2.3.3.4. Deteriorărilor locale ale anvelopelor (spărturi, umflături, tăieturi străpunse şi nestrăpunse, care dezbracă coarda, precum şi a stratificărilor locale ale protectorului 2.3.4. Nu se admite: 2.3.4.1. Lipsa chiar şi a unul bolţ sau piuliţe de fixare a discurilor si jantelor roţilor; 2.3.4.2. Prezenţa fisurilor pe discurile si jantele roţilor, urmelor de înlăturare ale lor prin sudură; 2.3.4.3. Încălcări aparente ale formelor şi mărimilor găurilor pentru şuruburi de fixare în discurile roţii; 2.3.4.4. Instalarea pe aceeaşi axă a autovehicululu unic a anvelopelor de diferite dimensiuni, construcţii (radiale, diagonale, cu cameră, fără cameră) modele, cu diferite desene ale pneurilor, rezistente la îngheţ şi ne rezistente la îngheţ, noi şi renovate, noi şi cu desene aprofundate ale protectorului.

2.4. Cerinţe privind vizibilitatea spre înainte,

dispozitivele de ştergere şi de spălare 2.4.1. Conducătorul auto care va conduce autovehicul trebuie să aibă posibilitatea de a vedea drumul în faţa sa fără careva obstacole, precum şi să aibă o imagine de ansamblu din dreapta şi din stânga autovehiculului unic. 2.4.2. Nu se admite existenţa obiectelor suplimentare sau suprafeţelor, care limitează vizibilitatea din scaunul şoferului, cu excepţia: prizelor de aer, oglinzilor retrovizoare, pieselor ştergătoarelor de parbriz, antenelor radio exterioare şi aplicate sau încorporate în sticlă, elementelor de încălzire ale dispozitivelor de degivrare şi uscare a parbrizului. 2.4.3. Nu se admite existenţa fisurilor pe parbrizele autovehiculelor unice în zona de curăţare a ştergătorului pe jumătatea geamului, amplasat din partea conducătorului auto; 2.4.4. Autovehicul unic trebuie să fie echipat cu un sistem de curăţare a parbrizului de givraj şi aburire montat în construcţia autovehiculului unic. Sistemul, care foloseşte aerul încălzit pentru curăţirea sticlei, trebuie să aibă un ventilator şi o priză de aer de alimentare spre parbriz prin duză. 2.4.5. Autovehicul unic trebuie să fie echipat cu, cel puţin, un ştergător de parbriz şi, cel puţin, un injector pentru dispozitivul de spălare a parbrizului. 2.4.6. Fiecare dintre lamele ştergătorului de parbriz după deconectare trebuie să revină automat în poziţia iniţială, amplasată la marginea zonei de curăţare sau sub ea. 2.4.7. Dispozitivul de spălare a parbrizului trebuie să asigure alimentarea cu lichid în zonă de curăţare a sticle.

2.5. Cerinţe privind dispozitivele pentru vizibilitate indirectă 2.5.1. Autovehicul unic trebuie să fie echipat cu oglinzi retrovizoare, care asigură câmpul de vedere în conformitate cu tabelul 2.10. În cazul când vizibilitatea prin geamurile din spate ale

111

autoturismelor e imposibilă , este necesară instalarea oglinzilor retrovizoare exterioare pe ambele părţi.

Cerinţe privind prezenţa oglinzilor retrovizoare pe autovehicul unic Tabelul 2.10

Categoria autovehicu

lului

Caracteristica oglinzii C

lasa

og

linz

ii Numărul şi

amplasarea oglinzilor pe autovehicul

Prezenţa oglinzii

М1 , N1

Interioară I Una interioarăObligatorie numai în cazul vizibilităţii prin ea

Exterioară principală

III (sau II)

Una stânga Obligatorie

Una dreapta

Obligatorie în cazul vizibilităţii insuficiente prin oglinda interioară, în alte cazuri se admite

Exterioară cu unghi mare de

vizibilitate IV Una dreapta,

una stânga Se admite

Exterioară, vizibilitate

laterală V* Una dreapta,

una stânga Se admite

Exterioară Vizibilitate spre

înainte VI* Una în faţă Se admite

M2, M3 Exterioară principală II Una dreapta Obligatorie

Interioară I Una interior Se admite

Exterioară cu unghi mare IV Una dreapta,

una stânga Se admite

Exterioară cu vizibilitate

laterală V* Una dreapta,

una stânga Se admite

Exterioară cu vizibilitate spre

înainte VI* Una în faţă Se admite

N2 (nu mai multde 7,5 tone)

Exterioară principală II Una dreapta,

una stânga Obligatorie

Interioară I Una interior Se admite

Exterioară cu unghi mare IV Una dreapta,

una stânga Se admite

112

Exterioară cu vizibilitate

laterală V* Una dreapta,

una stânga Se admite

Exterioară cu vizibilitate spre

înainte VI* Una în faţă Se admite

N2 (mai mult de 7,5 tone), N

Exterioară principală II Una dreapta,

una stânga Obligatorie pentru autovehiculele cu amplasarea organelor de conducere în faţă**

Exterioară cu unghi mare IV Una dreapta

Exterioară cu vizibilitate

laterală V* Una dreapta

Exterioară vizibilitate spre

înainte VI* Una faţă

interioară I Una interior Se admite

Exterioară cu vizibilitate

laterală V* Una stânga Se admite

Note: * Oglindă trebuie să fie amplasată la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa de sprijin. Oglinda nu trebuie să se instaleze la autovehiculele unice salonul şoferului cărora este amplasată la o asemenea înălţime, încât cerinţă dată nu poate fi îndeplinită. Clasele oglinzilor retrovizoare: I – oglinzi retrovizoare interne plate sau sferice; II - oglinzi retrovizoare principale exterioare sferice de dimensiuni mari; III – oglinzi retrovizoare principale exterioare de dimensiuni mici plate sau sferice (se admite o rază a curburii mai mică, decât pentru oglinzile de clasa II); IV – oglinzi retrovizoare exterioare cu unghiuri mari sferice; V – oglinzi cu vizibilitate laterală exterioare sferice; VI - oglinzi cu vizibilitate spre înainte sferice. ** Sub „amplasarea organelor de conducere în faţă” se înţelege configuraţia, în care mai mult de jumătate din lungimea motorului se află în spatele celui mai îndepărtat punct din faţă al bazei parbrizului, iar butucul volanului - în pătrimea din faţă a lungimii autovehiculului unic. 2.5.2. Autovehiculele unice care au mai puţin de patru roţi, cu caroseria, care în întregime sau parţial acoperă conducătorul auto trebuie să fie echipate: 2.5.2.1. Fie cu o oglindă retrovizoare internă din clasa I şi o oglindă retrovizoare exterioară din clasa II sau clasa III, care se instalează pe autovehicul unic din partea conducătorului auto; 2.5.2.2. Fie cu două oglinzi retrovizoare exterioare din clasa II sau clasa III - câte una pe fiecare parte a autovehiculului unic. 2.5.3. Oglinzile retrovizoare obligatorii trebuie să fie fixate bine pentru a preveni deplasarea lor arbitrară în timpul circulaţiei autovehiculului unic, care conduce la schimbarea câmpului de vizibilitate. 2.5.4. Trebuie să fie posibilă reglarea: 2.5.4.1. Oglinzii obligatorii interne - din scaunul şoferului. 2.5.4.2. Oglinda exterioară din partea şoferului sau din stânga, când conducătorul auto ocupă o poziţie centrală - din interiorul autovehiculului unic cu uşa închisă (sticla poate fi coborâtă, iar oglinda poate fi fixată în poziţia sa din exterior);

113

2.5.5. Suprafaţa de reflexie a oglinzilor retrovizoare trebuie să fie amplasată într-o carcasă de protecţie, iar suprafeţele acestei carcase, venind în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm în cazul unei oglinzi exterioare si de 100 mm în cazul unei oglinzi interioare, trebuie să aibă raza curbelor de cel puţin 2,5 mm, cu excepţia găurilor pentru elementele de fixare şi adânciturile cu lăţimea maximă mai mică de 12 mm, cu condiţia că muchiile lor sunt rotunjite, iar în cazul oglinzilor retrovizoare exterioare sunt capabile să se rotească în jurul axei de rotaţie în direcţia suprafeţei autovehiculului unic sub acţiunea forţei de 00 N, aplicată orizontal la punctul extrem al carcasei oglinzii atât înainte, cât şi înapoi în direcţia de mişcare. Axa de rotaţie a oglinzii trebuie să se afle la o distanţă nu mai mare de 50 mm de la suprafaţa autovehiculului unic, pe care se fixează oglinda. Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică la oglinzile, orice punct al cărora este amplasat la o înălţime nu mai mică de 2 m de la sol, precum şi orice parte fixările cărora (cu excepţia oglinzilor propriu-zise) nu ies în afara gabaritului maxim al suprafeţei exterioare a autovehiculului unic în secţiune transversală. 2.5.6. În cazul în care marginea de jos a oglinzii exterioare se află la o înălţime mai mică de 2 m deasupra solului, pentru un autovehicul unic cu o încărcătură, care corespunde masei sale totale, această oglindă nu trebuie să iasă mai mult decât cu 250 mm în alampăă lăţimii totale a autovehiculului unic, măsurată fără oglinzi retrovizoare. 2.5.7. Trebuie să se respecte cerinţele privind câmpul de vizibilitate prin oglinzile retrovizoare, prevăzute de Regulamentul CEE/ONU nr. 46.

2.6. Cerinţe privind vitezometrul

2.6.1. Pe fiecare autovehicul unic din categoria L, M şi N trebuie să fie un vitezometru. 2.6.2. Scara vitezometrului trebuie să fie gradată în kilometri pe oră, cu intervale de timp regulate. 2.6.3. Indicaţiile vitezometrului trebuie să fie vizibili în orice moment al zilei. 2.6.4. Viteza autovehiculului unic conform indicaţiilor vitezometrului nu trebuie să fie mai mică decât viteza reală.

3. Cerinţe privind sistemul de siguranţă pasivă

3.1. Cerinţe privind securitatea contra traumelor a sistemului de direcţie al autovehiculelor unice din categoriile M1 şi N1

3.1.1. Sistemul de direcţie trebuie să fie proiectat astfel, încât să se reducă riscul traumatizării conducătorului auto atât în condiţiile exploatării normale, cât şi în cazul accidentelor, legate de o coliziune frontală. 3.1.2. Volanul trebuie să fie proiectat astfel, încât la o acţiune obişnuită din partea conducătorului auto să nu poată prinde sau captura o parte din haine sau bijuterii (de exemplu, dacă partea medie a jantei roţii este făcută din tablă de plană, ea nu trebuie să aibă găuri). 3.1.3. Volanul a fost proiectat în aşa fel, încât să reducă la minimum riscul lezării feţei sau comoţiei cerebrale în cazul lovirii de el: 3.1.3.1. Suprafaţa a volanului, întoarsă spre conducătorul auto, trebuie să fie în contact cu o sfera cu diametrul de 165 mm, fără prezenţa muchiilor ascuţite cu raza curburii mai mică de 2,5 mm. 3.1.3.2. Janta roţii de direcţie trebuie să fie acoperită sau fabricată dintr-un material, care la deformare nu se fragmentează şi nu formează aşchii. Butucul central al roţii trebuie să aibă un înveliş de protecţie sau să fie adâncit în raport cu suprafaţa jantei roţii. 3.1.3.3. Şuruburile, utilizate pentru fixarea volanului de butuc, în cazul în care sunt ieşite în afara, trebuie să fie încastrate la acelaşi nivel cu suprafaţa. 3.1.3.4. Spiţele de metal neacoperite pot fi utilizate în acel caz, când razele curbelor sunt stabilite. 3.1.4. In cazul, când bara de direcţie sau caseta de direcţie sunt amplasate în spatele axei roţilor din faţă, nici o parte a agregatului de forţă nu trebuie să se sprijine în arborele de direcţie în

114

punctul de ieşire a lui din bara sau caseta de direcţie, ceea ce poate fi cauza transmiterii efortului la coloană în direcţia conducătorului auto. 3.2. Cerinţe privind centurile de siguranţă şi locurile de fixare ale acestora 3.2.1. Scaunele autovehiculelor unice din categoriile M şi N, cu excepţia autovehiculelor nice din categoria M2 clasa A (în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 52) şi categoria M3 clasa I şi II (în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 36), cu excepţia scaunelor rabatabile şi scaunelor, concepute pentru utilizarea exclusivă în autovehiculele unice în staţionare trebuie să fie echipate cu centuri de siguranţă. În cazul scaunelor capabile a se roti sau a se instala în alte direcţii, este necesară echiparea cu centuri de siguranţă a scaunelor, numai instalate în direcţia, destinată pentru utilizarea la circulaţia autovehiculului unic. 3.2.2. Cerinţele minime privind tipurile de centuri de siguranţă pentru diferite tipuri de scaune şi categorii ale autovehiculelor unice enumerate în tabelul 3.1.

Cerinţele minime privind tipurile centurilor de siguranţă

Tabelul 3.1

Categoria autovehiculu

lui

Scaune, amplasate în direcţia circulaţiei Scaune, amplasate împotriva direcţiei

circulaţiei

Scaune laterale Scaune centrale

Faţă Altele Faţă Altele M1 Ar4m Ar4m Ar4m Ar4m B

M2 ≤ 3,5 t Ar4m Ar4m Ar4m Ar4m Br3 M2 > 3,5 т şi

M3 Br3 sau Ar4m

γ Br3 sau Ar4m

γ Br3 sau Ar4m

γ Br3 sau Ar4m

γ Br3

N1 Ar4m Ar4m sau Br4m Ø А sau B * B B

N2 şi N3 А sau B * B А sau B * B B Note: A: centura (abdominală şi diagonale), cu fixare în trei puncte. Î: centură (abdominală) cu fixare în două puncte. R: dispozitiv de retractare pentru retractarea parţială sau totală a centurii. 3: dispozitiv de retractare, care permite a obţine lungimea curelei dorită şi care, atunci când catarama este fixată, ajustează automat lungimea ei pentru utilizator. Fără intervenţia utilizatorului scoaterea ulterioară a curelei din dispozitiv este imposibilă (dispozitiv de retractare cu blocare automată). 4: dispozitiv de retractare, care în condiţii normale de circulaţie nu limitează libertatea mişcării utilizatorului. Un astfel de dispozitiv include un aparat de reglare a lungimii, care adaptează în mod automat cureaua în funcţie de constituţia utilizatorului, şi mecanismul de blocare, care se declanşează în caz de urgenţă sub acţiunea decelerării autovehiculului unic, sau a combinaţiei încetinirii autovehiculului unic, mişcării centură sau oricărui alt dispozitiv automat (dispozitiv de retractare cu blocare de urgenţă) m: dispozitiv de retractare cu blocare de urgenţă cu un nivel ridicat de sensibilitate γ: Centuri fixate în două puncte pot fi aplicate numai la acele scaune, la care: - nemijlocit în faţă se află un scaun, sau de - nici unul dintre elementele autovehiculului unic nu se poate afla în „zona de referinţă” la circulaţia autovehiculului unic. Sub „zonă de referinţă” se subînţelege spaţiul dintre două planuri longitudinale verticale, amplasate la o distanţă de 400 mm unul de altul simetric cu punctul H, care este definit de rotaţia modelului capului cu diametrul de 165 mm, din poziţia

115

verticală în poziţia orizontală (simularea înclinării trunchiului înainte în sensul mişcării). Acest model se instalează în punctul H şi la 127 mm în faţa punctului H, şi distanţa de la axa de rotaţie până la partea de sus a modelului capului constituie 840 mm. Ø: Pentru scaunele laterale, cu excepţia celor din faţă, ale autovehiculelor unice din categoria N1 se admite instalarea unei centuri abdominale, în cazul în care între scaun şi cel mai apropiat perete lateral al autovehiculului unic este prevăzut un pasaj pentru asigurarea accesului pasagerilor în alte părţi ale autovehiculului unic. Spaţiul dintre scaun şi peretele lateral se consideră pasaj în cazul în care, fiind toate uşile închise, distanţa dintre acest perete lateral şi planul longitudinal vertical, care trece prin centrul scaunului corespunzător, măsurată în punctul R, perpendiculară pe planul longitudinal median al autovehiculului unic, constituie mai mult de 500 mm. * Se admite centura abdominală, în cazul în care parbrizul nu se află în „zona de referinţă” în conformitate cu definiţia dată mai sus la punctul marcat cu „γ”, iar pentru categoriile N2 şi N3, ca şi în cazul scaunului şoferului. 3.2.3. Cu centurile de siguranţă nu se admite utilizarea dispozitivelor de retractare care: 3.2.3.1. Nu au reglor al lungimii curelei întinse; 3.2.3.2. Necesită activarea reglării manuale pentru obţinerea lungimii dorite a curelei, şi care se blochează automat după alegerea de către utilizator a lungimii dorite 3.2.4. Centurile cu fixare în trei puncte şi cu dispozitive de retractare trebuie să aibă, cel puţin, un dispozitiv de retractare pentru cureaua diagonală. 3.2.5. Cu excepţia cazului, specificat în punctul 3.2.6, pentru fiecare scaun pentru pasageri, echipat cu un airbag, trebuie să fie prevăzut un indicator de avertizare împotriva utilizării pe el a dispozitivului de reţinere pentru copii, instalat contrar direcţiei de circulaţie. Eticheta de avertizare sub forma unei pictograme, care poate include un text explicativ, trebuie să fie bine fixată şi amplasată astfel, încât să poată fi văzută de persoana, care intenţionează să instaleze pe scaunul dat dispozitivul de reţinere pentru copii, instalat opus faţă de direcţia de mişcare. Un exemplu de pictogramă este prezentată în figura 3.1. Indicatorul de avertizare trebuie să fie vizibil în toate cazurile, inclusiv atunci când uşa este închisă. 3.2.6. Cerinţele punctului 3.2.5 nu se aplică în cazul, în care autovehicul unic este echipat cu un mecanism senzorial, care detectează automat prezenţa dispozitivului de reţinere pentru copii, instalat opus faţă de direcţia de mişcare, şi împiedică declanşarea airbag-ului la prezenţa unui asemenea sistem de reţinere pentru copii. 3.2.7. Centurile de siguranţă trebuie să fie instalate în aşa fel încât: 3.2.7.1. Practic, să nu existe nici o posibilitate de alunecare de pe umăr a centurii îmbrăcate corect în rezultatul deplasării conducătorului auto sau a pasagerului înainte; 3.2.7.2. Practic, să nu existe nici o posibilitate de deteriorare a curelei la atingerea de alte părţi ascuţite ale construcţiei autovehiculului unic sau a scaunului sistemelor de reţinere pentru copii şi sistemelor de reţinere pentru copii ISOFIX. 3.2.8. Construcţia şi instalarea centurilor de siguranţă trebuie să permită cuplarea lor în orice moment. În cazul în care scaunul sau perna scaunului şi/sau spătarul scaunului pot fi pliabile pentru a asigura accesul la partea din spate a autovehiculului unic sau în compartimentul de mărfuri sau de bagaje, atunci după bascularea şi instalarea ulterioară a lor în poziţie normală, centurile de siguranţă prevăzute trebuie să fie accesibile sau să fie scoase cu uşurinţă de sub scaun sau de după el de către utilizator, fără ajutor străin.

116

Culorile: - pictograma - roşie; - scaunul, scaunul pentru copii şi linia de contur a airbag-ului - neagră; - cuvintele „Air Bag”, precum şi desenul airbag-ului – albă Figura 3.1. Exemplu de pictogramă 3.2.9. Dispozitivul, care serveşte pentru deschiderea cataramei trebuie să fie clar vizibil şi uşor accesibil pentru utilizator, acesta trebuie să fie construit astfel, încât să se poată exclude posibilitatea deschiderii neaşteptate sau accidentale. 3.2.10. Catarama trebuie să fie amplasată într-un asemenea loc, care să fie uşor accesibil pentru salvator în cazul în care apare necesitatea urgentă de a scoate şoferul sau pasagerul din autovehicul. 3.2.11. Catarama trebui să fie instalată în aşa fel, încât atât în stare liberă, cât sub sarcina greutăţii utilizatorului, să poată fi deschisă de el cu o mişcare simplă atât a mâinii stângi, cât şi a mâinii drepte într-o singură direcţie. 3.2.12. Centura cuplată trebuie să fie regulată fie în mod automat, fie să aibă o asemenea construcţie, încât dispozitivul de reglare manuală să fie uşor accesibil pentru utilizatorul aşezat şi practic şi simplu de utilizat. În plus, utilizatorul trebuie să fie capabil să tragă centura cu o mână, potrivind-o după constituţia sa şi poziţia în care se află scaunul autovehiculului unic. 3.2.13. Centurile de siguranţă, instalate pe autovehicule unice nu trebuie să aibă următoarele defecte: 3.2.13.1. Rupturi pe curea, vizibile cu ochiul liber; 3.2.13.2. Încuietoarea nu fixează „limba”curelei sau n-o aruncă după apăsarea butonului dispozitivului de blocare; 3.2.13.3. Cureaua nu se extrage sau nu se trage în dispozitivul de retractare (bobină); 3.2.13.4. La extragerea bruscă a curelei centurii nu este asigurată încetarea extragerii ei (blocarea) din dispozitivul de retractare (bobină). 3.2.14. Fiecare loc pe scaun trebuie să fie prevăzut cu locuri de fixare a centurii de siguranţă, corespunzătoare tipului centurilor utilizate. 3.2.15. În cazul în care pentru asigurarea accesului la scaunele din faţă şi din spate se utilizează o construcţie de uşi cu două canaturi, atunci construcţia sistemului de ancorare nu împiedică intrarea liberă în autovehiculul unic şi ieşirea din el. 3.2.16. Punctele de ancorare nu trebuie să fie amplasate pe panouri subţiri şi/sau plate cu insuficienţă de rigiditate şi consolidare sau în tuburi cu pereţi subţiri. 3.2.17. La examinarea vizuală a locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă nu trebuie să fie găuri în cusăturile sudate sau suduri incomplete. 3.2.18. Bolţurile utilizate la construcţiile ancorajelor pentru centurile de siguranţă trebuie să fie din clasa 8.8 sau mai rezistente. Asemenea bolţuri sunt marcate cu simbolul 8.8 - sau 12.9 pe capul hexagonal, însă bolţurile de 7/16 „UNF” pentru ancorarea centurilor de siguranţă (cu înveliş anodic), care nu sunt marcate cu aceste simboluri pot fi considerate ca bolţuri de rezistenţă echivalentă. Diametrul filetului trebuie să fie nu mai mic de M8. 3.2.19. Bucşele filetate trebuie să fie sudate în secţiunile ţevilor (sudate din ambele părţi), dar nu

117

trebuie să fie fixate pe suprafaţa secţiunii. 3.2.20. În cazul unei caroserii portante compozite locurile de ancorare ale centurilor de siguranţă trebuie să fie amplasate pe elementele de forţă chesonate cu un număr mare de straturi de compozit, calitativ aranjat, fără bule de aer. Elementele de forţă ale structurii caroseriei, nu trebuie să aibă fisuri. 3.2.21. În cazul unui şasiu din metal locaşurile filetate ale ancorării centurilor de siguranţă trebuie să fie sudate în secţiunile tubulare sau sudate pe suprafaţa profilurilor dreptunghiulare. 3.2.22. În cazul unui şasiu de metal cu ancorajele centurilor de siguranţă pe o carcasă de ţevi îndoite, ancorarea de sus a centurilor de siguranţă trebuie să aibă o consolidare în formă de distanţiere şi braţe, care merg de la punctele de ancorare a centurii la părţile rezistente ale şasiului, iar bucşele filetate ale ancorajelor centurilor trebuie să fie sudate în secţiunea ţevii sau prinse de plăcile de metal. 3.2.23. Suficient de rezistent trebuie considerată carcasa dintr-o ţeavă de oţel cu diametrul de 45 mm şi grosimea peretelui de 2,5 mm sau cu diametrul de 50 mm şi grosimea peretelui de 2,0 mm. Raza arcuirii trebuie să depăşească nu mai puţin de trei ori diametrul ţevii. În locul în care secţiunea ţevii se schimbă ca urmare a îndoirii, raportul dintre diametrul mai mic la cel mai mare nu trebuie să fie mai mic de 0,9. 3.2.24. Carcasa din ţevi îndoite nu trebuie să fie fabricată cu aluminiu. 3.2.25. Materialul carcasei tubulare nu trebui să aibă fisuri. 3.2.26. În cazul locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă, integrate în construcţia scaunelor: 3.2.26.1. Scaunele trebuie să fie fixate pe elementele de forţă ale construcţiei, cu secţiuni chesonate cu profil închis; 3.2.26.2. În construcţia locurilor de ancorare se utilizează amplificatoarele de distribuire a sarcinii pe elementele structurale rezistente; 3.2.26.3. Când ancorajele inferioare ale centurii sunt amplasate pe structura scaunului, acestea trebuie să fie sudate sau îmbinate nedemontabil cu scaunul în locurile constructiv rezistente; 3.2.26.4. În cazul în care ancorajul superior este amplasat pe structura scaunului, spătarul scaunului trebuie să fie îmbinat prin stinghii cu partea de jos a structurii caroseriei. Aceste stinghii trebuie să se înceapă cât mai aproape de punctul de sus al ancorării.

3.3. Cerinţe pentru scaune şi ancorajele acestora

3.3.1. Scaunele, trebuie să fie bine fixate pe şasiu sau alte părţi ale autovehiculului unic, capacitatea cărora de a suporta sarcina este evidentă. 3.3.2. În cazul în care se utilizează scaunul, care include în sine un spătar rabatabil, şi/sau un scaun de tipul divanului, sigură se consideră o asemenea ancorare, când în poziţie de lucru este imposibilă deplasarea lor atât în direcţie transversală, cât şi longitudinală. 3.3.3. Fiecare scaun, echipat cu un mecanism de deplasare, pentru a facilita coborârea pasagerilor, trebuie să aibă un dispozitiv de deblocare, accesibil din exteriorul autovehiculului unic atunci când uşa este deschisă. 3.3.4. Atunci când scaunul, amplasat în spatele scaunului examinat, este predestinat pentru un pasager adult, dispozitivul de deblocare trebuie, de asemenea, să fie accesibil din poziţia acestui pasageri. 3.3.5. La autovehiculele unice echipate cu mecanisme de reglare longitudinală a poziţiei pernei şi unghiului de înclinare a spătarului scaunului, sau cu un mecanism de deplasare a scaunului (pentru urcarea şi coborârea pasagerilor), mecanismele indicate trebui să fie funcţionale. După încetarea reglării sau utilizării aceste mecanisme trebuie să se blocheze în mod automat. 3.3.6. Suprafeţele părţii din spate a scaunelor, de care se poate atinge o sferă cu diametrul de 165 mm, trebuie să aibă o rază de rotunjire de cel puţin 5,0 mm. Totodată spătarul scaunului, dacă el este reglabil, trebuie să se blocheze în poziţia corespunzătoare înclinării înapoi în raport cu poziţia verticală sub un unghi, cât mai aproape de 25°. 3.3.7. Cerinţele de la punctul 3.3.6 nu se aplică: 3.3.7.1. La părţile scaunelor, pe care există proeminenţe nu mai mici de 3,2 mm în raport cu suprafaţa, pe care ele sunt amplasate, care în acest caz trebuie să fie netede, cu condiţia, că

118

înălţimea proeminenţei nu depăşeşte jumătate din lăţimea lui; 3.3.7.2. La cele mai din spate scaune şi la scaunele cu spătarele întoarse unul spre altul; 3.3.7.3. La părţile din spate ale scaunelor, amplasate mai jos de planul orizontal, care trece prin punctul cel mai de jos R al rândului de scaune corespunzătoare. 3.3.8. Tetierele trebuie să fie instalate la fiecare scaun din faţă lateral al autovehiculelor unice din categoriile M1, M2 (cu masa totală nu mai mare de 3 500 kg) şi N1.

3.4. Cerinţe pentru securitatea contra traumelor a echipamentului intern al autovehiculelor unice din categoria M1

3.4.1. Suprafeţele din volumul interior al zonei de pasageri a unui autovehicul unic, altele decât suprafaţa geamurilor, nu trebuie să includă elemente ale echipamentului intern (organe de comandă, dispozitive, viziere parasolare, etc.), precum şi elemente ale interiorului, care pot contacta cu o sferă cu diametrul de 165 mm, cu muchii ascuţite, condiţionate de forma sau structura lor, în zona de control, definită la scaunele rândului din spate, care se află în poziţia cea mai din spate şi cea mai joasă, şi care include spaţiul amplasat: 3.4.1.1. La scaunele rândului din spate, orientate în direcţia mişcării - înainte de la marginea, care se află la o distanţă de 150 mm de suprafaţa frontală a spătarului scaunului, măsurată în punctul, unde spătarul se întâlneşte cu perna; 3.4.1.2. La scaunele rândului din spate, orientate spre bord sau spre centrul autovehiculului unic – înainte de la marginea, care se află la o distanţă de 150 mm de planul central al scaunului; 3.4.1.3. La scaunele din rândul din spate, orientate în sensul opus circulaţiei – înainte de marginea, amplasată pe suprafaţa spătarului scaunului în locul, unde spătarul se întâlneşte cu perna; 3.4.1.4. Şi în fiecare caz - cu marginea inferioară, care începe mai sus de 150 mm de la suprafaţa pernei scaunului din faţă, amplasată în poziţia cea mai de jos, 3.4.1.5. Cu excepţia pilonilor parbrizului, dar incluzând tot ce poate fi fixat pe ei, şi a spaţiului: 3.4.1.5.1. Care se extinde de la volan; 3.4.1.5.2. Suprafeţei combinaţiei de dispozitive dintre volan şi cel mai apropiat perete lateral al cabinei/salonului. Note: 1. Muchie ascuţită se consideră muchia materialului solid, având o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, cu excepţia proeminenţelor pe suprafaţa cu înălţimea nu mai mare de 3,2 mm. În acest caz, cerinţa razei minime de curbură nu se aplică, cu condiţia, ca înălţimea proeminenţei nu este mai mare de jumătate din lăţimea sa, iar marginile ei sunt rotunjite. 2. Sectoarele, care nu se referă la zona de control sunt: - Spaţiul, delimitat de proiecţia orizontală a suprafeţei cilindrice, distanţat de conturul exterior al volanului la 127 mm. De jos acest spaţiu este limitat de planul orizontal tangent la punctul cel mai de jos a volanului; - Partea combinaţiei dispozitivelor dintre spaţiul, definit mai sus, şi suprafaţa interioară cea mai apropiată a peretelui lateral al cabinei (salonului) autovehiculului unic, care este delimitată în partea de jos de proiecţia planului orizontal tangent la suprafaţa inferioară a coloanei de direcţie; - Suprafaţa pilonului lateral al parbrizului. 3.4.2. Întrerupătoarele şi alte organe de conducere, care se află în limitele zonei de control, pot intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm şi ies în afara suprafeţei combinaţiei dispozitivelor de bord mai mult decât cu 9,5 mm, trebuie să aibă capacitatea de a se înfunda sau a se separa sub acţiunea forţei de 400 N. 3.4.3. Marginea inferioară a combinaţiei dispozitivelor de bord trebuie să fie rotunjită la o rază nu mai mică de 19 mm (5 mm, în cazul în care combinaţia dispozitivelor este acoperită cu un material de tapiţerie nerigid). Notă: Material de tapiţerie nerigid este considerat materialul, care are capacitatea de a se apăsa cu degetul şi a reveni la starea sa iniţială după îndepărtarea sarcinii, iar, fiind comprimat, îşi păstrează capacitatea de a proteja de contactul direct cu suprafaţa, pe care o acoperă. 3.4.4. Suprafeţele exterioare şi carcasa scaunului, în spatele căruia este amplasat scaunul, prevăzut pentru utilizarea obişnuită în timpul circulaţiei autovehiculului unic în partea de sus şi

119

din spate trebuie: 3.4.4.1. Să fie acoperite cu material de tapiţerie nerigid; 3.4.4.2. Să aibă o rază de curbură de cel puţin 5 mm. 3.4.5. Levierul frânei de parcare, care se află în poziţia pe deplin eliberată, în cazul în care se află în zona de control, precum şi levierul cutiei de viteze în toate poziţiile sale din faţă, nu trebuie să aibă pe suprafeţele sale muchii cu raza de curbură, care contactează cu sfera cu diametrul de 165 mm, mai mică de 3,2 mm Cerinţele prezentului punct cu privire la levierul frânei de parcare nu se aplică în cazul în care levierul frânei de parcare este montat pe combinaţia dispozitivelor de bord sau sub ea, şi atunci când un om aşezat în cazul coliziunii frontale nu poate intra în contact cu el. 3.4.6. Poliţa pentru lucruri sau elementele similare ale interiorului nu trebuie să aibă braţe sau detalii de fixare cu margini proeminente, şi dacă au părţi proeminente în interiorul autovehiculului unic, atunci asemenea părţi trebuie să fie la o înălţime de cel puţin 25 mm, cu marginile având raze de curbură nu mai mici de 3,2 mm, şi trebuie să fie acoperite cu material de tapiţerie nerigid. 3.4.7. Suprafaţa interioară a caroseriei şi elementele instalate pe ea (de exemplu, bare, lămpi, copertine parasolare), care se află în faţă şi deasupra şoferului şi pasagerilor aşezaţi, care pot intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm, în cazul în care au părţi proeminenţe din material rigid, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 3.4.7.1. Lăţimea părţilor proeminente nu trebuie să fie mai mică, decât dimensiunea proeminenţei; 3.4.7.2. În cazul în care acestea sunt elemente ale tavanului raza de curbură a marginilor nu trebuie să fie mai mică de 5 mm; 3.4.7.3. În cazul în care acestea sunt componente, instalate pe tavan, razele de curbură a muchiilor de contact nu trebuie să fie mai mici de 3,2 mm; 3.4.7.4. Orice plăci şi margini ale tavanului, cu excepţia cadrelor suprafeţelor frontale cu geamuri şi cadrelor uşilor din material rigid, nu trebuie să iasă în alampăă în partea de jos cu mai mult de 19 mm. 3.4.8. Cerinţele de la punctul 3.4.7 se aplică, pentru autovehiculele unice cu tavan batant, inclusiv şi dispozitivele de deschidere şi de închidere care se află în poziţia „închis”, dar nu se aplică în cazul autovehiculelor unice cu tavan pliant moale cu privire la detaliile pliante din partea de sus, acoperite cu material nerigid de tapiţerie, precum şi elementele carcasei tavanului pliant.

3.5. Cerinţe privind geamurile

3.5.1. Geamurile trebuie să fie fixate bine pe autovehiculul unic, astfel încât în stare de exploatare să nu apară posibilitatea separării lor de construcţia autovehiculului unic, şi orice poziţie de lucru a lor să nu creeze obstacole pentru funcţionarea organelor de comandă şi pentru vizibilitate. 3.5.2. Permeabilitatea luminii parbrizului trebuie să fie de cel puţin 75 %, a geamurilor laterale din faţă şi geamurilor uşilor din faţă (dacă există) - nu mai puţin de 70 %. Prezenta cerinţă nu se aplică la ferestrele din spate ale autovehiculelor unice din categoria M1, cu condiţia ca autovehiculul unic este echipat cu oglinzi retrovizoare exterioare, care îndeplinesc cerinţele din prezenta anexă. Cu toate acestea, nu se admite folosirea geamurilor cu efect de oglindă. 3.5.3. În partea de sus a parbrizului autovehiculelor unice din categoriile M1, M2 şi N1, se admite fixarea unei benzi cu peliculă transparentă în culori cu lăţimea nu mai mare de 140 mm, iar la autovehiculele unice din categoriile M3, N2 şi N3 – cu lăţimea, care nu depăşeşte distanţa minimă dintre marginea superioară a parbrizului şi marginea superioară a zonei de curăţare a lui cu dispozitivul de ştergere. Totodată cerinţele pentru permeabilitatea a luminii, prevăzute la punctul 3.5.2, trebuie să fie puse în aplicare.

120

3.6. Cerinţe privind uşile, încuietorile şi balamalele autovehiculelor unice din categoriile M1

şi N 3.6.1. Toate uşile, care asigură accesul în autovehiculul unic trebuie să aibă posibilitatea de a se bloca în mod sigur cu încuietori în poziţia închis. 3.6.2. Mecanismele încuietorilor uşilor de intrare şi ieşire a conducătorului auto şi pasagerilor trebuie să aibă două poziţii de blocare: intermediară şi finală. Uşa, echipată cu o încuietoare de siguranţă şi un mecanism de avertizare, legat de starea lui, trebuie să respecte această cerinţă numai atunci când încuietoarea de siguranţă este în poziţie închisă. 3.6.3. Mecanismele încuietorilor uşilor, fixate pe balamale, nu trebuie să se deschidă nici în poziţia intermediară, nici în poziţia finală de blocare la aplicarea forţei, egale cu 300 N. 3.6.4. Uşile pentru intrarea şi ieşirea conducătorului auto şi pasagerilor, balamalele cărora sunt amplasate pe muchia de sus sau din spate, trebuie să aibă un mecanism de blocare de siguranţă care ar preveni deblocarea accidentală a uşii. La circulaţia autovehiculului unic cu mecanismul de blocare de siguranţă în poziţie deschisă conducătorul auto este avertizat de un semnal sonor. 3.6.5. Uşile pentru intrarea şi ieşirea conducătorului auto şi pasagerilor, precum şi deschizăturile lor trebuie să aibă muchii rotunjite. 3.6.6. Mânerele şi organele lor de conducere, amplasate pe suprafaţa interioară a uşii, trebuie să fie accesibile de la locul cel mai apropiat pentru scaun.

3.7. Cerinţe privind siguranţa contra traumelor a proeminenţelor

exterioare ale autovehiculelor unice din categoriile M1 şi N 3.7.1. În zona suprafeţei exterioare a caroseriei, amplasate între linia planşeului şi înălţime la 2 m de la suprafaţa drumului, nu trebuie să existe elemente ale construcţiei care ar putea prinde (apuca) sau ar mări riscul sau gradul gravităţii traumatizării oricărei persoane care poate veni în contact cu autovehiculul unic. Sub linie de planşeu se înţelege o linie teoretică, formată ca o urmă geometrică din punctele de contact ale conului, care are o jumătate de unghi cu vârful egal cu 30°, cu suprafaţa exterioară a autovehiculului unic(figura 3.2). Locaşurile proeminente ale cricului, ţevile de eşapament şi roţile nu se iau în considerare, iar nişele roţilor sunt considerate completate şi incluse în volumul caroseriei. Ţeava de evacuare, amplasată într-o parte, poate reprezenta punctul de contact, care va determina linia planşeului. Autovehicul unic îndeplineşte cerinţele de la punctul 3.7.1, în cazul în care se respectă toate cerinţele de la punctul 3.7. 3.7.2. Emblemele şi alte obiecte decorative care ies in alampăă mai mult de 10 mm, inclusiv orice suport deasupra suprafeţei, la care sunt fixate, trebuie să fie în stare să devieze sau să se rupă la aplicarea efortului faţă de ele de 100 N, iar în stare deviată sau ruptă nu ies în afara suprafeţei, la care se fixează mai mult de 10 mm. 3.7.3. Orice parte proeminentă a suprafeţei exterioare cu înălţimea de 5 mm sau mai mult şi care vine în contact cu un balon cu diametrul de 100 mm, trebuie să aibă razele de curbură de cel puţin 2,5 mm, cu excepţia cazurilor, specificate mai jos. Încercările trebuie să fie efectuate cu roţile de direcţie în poziţia pentru circulaţia rectilinie. 3.7.4. Proeminenţele cu înălţimea mai mică de 5 mm, dar mai mari de 1,5 mm, trebuie să aibă

121

muchii rotunjite.

Figura 3.2. Determinarea liniei planşeului 3.7.5. Grilajele, în special, ale prizelor de aer, inclusiv, ieşite în afara suprafeţei caroseriei, precum şi aripioarele de răcire a motorului cu răcire cu aer, în funcţie de distanţa dintre elementele amplasate consecutiv trebuie să îndeplinească cerinţele enumerate în Tabelul 3.2.

Tabelul 3.2.

Distanţa dintre elementele amplasate consecutiv, mm. Cerinţe

Mai mare de 40 mm

Raza de curbură (rotunjire) nu mai mică de 2,5 mm pe toată suprafaţa sa exterioară

Mai mare 25 mm, dar nu mai mare 40 mm

Raza de curbură nu mai mică de 1 mm pe toată suprafaţa sa exterioară

Mai mare 10 mm, dar nu mai mare 25 mm

Raza de curbură nu mai mică de 0,5 mm pe toată suprafaţa sa exterioară

Nu mai mare 10 mm Muchii rotunjite

3.7.6. Ştergătoarele de parbriz, geamuluir din spate şi lampăurilor trebuie să aibă muchii rotunjite. 3.7.7. Raza de curbură a duzelor dispozitivelor de spălare a parbrizului şi de ştergere a lampăurilor trebuie să fie nu mai mică de 2,5 mm. Marginile duzelor ies în alampăă mai puţin cu 5 mm, trebuie să fie rotunjite. 3.7.8. Roţile, piuliţele sau bolţurile de fixare a roţilor, capacele butucului şi capacele roţilor nu trebuie să aibă muchii cu vârf ascuţit sau aşchietoare, proeminente pe suprafaţa jantei roţii. 3.7.9. Roţile nu trebuie să aibă piuliţe-fluture. 3.7.10. Roţile nu trebuie să iasă în afara conturului exterior al caroseriei în plan, cu excepţia anvelopelor, capacelor roţilor şi piuliţelor de fixare a roţilor. În cazul în care capacele roţilor şi piuliţele de fixare a roţilor ies în afara conturului exterior al caroseriei în plan, suprafeţele proeminente ale capacelor şi piuliţelor de fixare a roţilor, sau a elementului de protecţie al acestora, trebuie să aibă o rază de curbură de cel puţin 5 mm şi mărimea proeminenţei nu mai mare de 30 mm. 3.7.11. Bordurile foliei metalice a caroseriei trebuie să aibă unghiul de îndoire de aproximativ 180°. 3.7.12. Deflectoarele de aer laterale sau jgheaburile de scurgere a apei în cazul, când nu sunt

122

îndoite spre caroserie, astfel, încât marginile lor să nu poată veni în contact cu balonul cu diametrul de 100 mm, trebuie să aibă o rază de curbură a muchiilor nu mai mică de 1 mm. 3.7.13. Capetele barei de protecţie trebuie să fie îndoite în direcţia spre caroserie, astfel încât cu acestea să nu poată veni în contact balonul cu diametrul de 100 mm, iar distanţa dintre marginea barei de protecţie şi caroserie nu trebuie să depăşească 20 mm. Alternativ, capetele barei de protecţie pot fi încastrate în cavităţile caroseriei sau să aibă o suprafaţă comună cu caroseria. 3.7.14. Raza de curbură minimă a tuturor suprafeţelor rigide orientate spre exterior, care ies în alampăă mai mult de 5 mm, nu trebuie să fie mai mici de 5 mm. Celelalte suprafeţe proeminente trebuie să aibă muchii rotunjite. 3.7.15. Cuplajele şi troliurile de remorcare (dacă există), nu trebuie să iasă în afara suprafeţei frontale a barei de protecţie. Se admite ca troliul să iasă în afara suprafeţei frontale a barei de protecţie, în cazul în care aceasta este închisă cu un element de protecţie corespunzător cu o rază de cel puţin 2,5 mm. 3.7.16. Pentru autovehiculele unice din categoria M1 şi N1 nu trebuie să iasă în afara suprafeţei exterioare a caroseriei mânerele uşilor şi portbagajelor mai mult de 40 mm, restul elementelor proeminente - mai mult de 30 mm. 3.7.17. Pentru autovehiculele unice din categoria N2 şi N3 nu trebuie să iasă în afara suprafeţei exterioare a caroseriei butoanele uşilor mai mult de 30 mm, barele şi mânerele de fixare a capotei - mai mult de 70 mm, restul elementelor proeminente - mai mult de 50 mm. 3.7.18. În cazul mânerelor rotative, care se rotesc paralel cu planul uşii, şi au capete deschise, aceste capete trebuie să fie îndoite spre suprafaţa caroseriei. 3.7.19. Mânerele rotative, care se rotesc în exterior în orice direcţie, dar nu paralel cu planul uşii, în poziţie închisă trebuie să fie protejate de un cadru de protecţie sau adâncite. Capătul mânerului trebuie să fie îndreptat fie înapoi, fie în jos. Dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, atunci astfel de mânere rotative trebuie să aibă un mecanism independent de reîntoarcere, iar în caz de nefuncţionare a mecanismului de reîntoarcere, ieşirea mânerelor în alampăă nu trebuie să depăşească 15 mm, iar muchiile lor trebuie să aibă razele de rotunjire nu mai mici de 2,5 mm. În cazul în care proeminenţa mânerelor nu depăşeşte 5 mm, atunci părţile, orientate spre exterior, trebui să fie rotunjite. 3.7.20. Sticla geamurilor, care se deschid în alampăă în raport cu suprafaţa exterioară a autovehiculului unic nu trebuie la deschidere să aibă muchii, orientate spre înainte, şi nu trebuie să iasă în afara lăţimii de poziţie a autovehiculului unic. 3.7.21. Bordurile şi vizierele lampăurilor nu trebuie să iasă în alampăă în raport cu punctul cel mai proeminent de pe suprafaţa sticlei lampăului mai mult de 30 mm (la măsurarea orizontală din punctul de contact al sferei cu diametrul de 100 mm concomitent cu sticla lampăului şi cu bordura (viziera) lampăului).

3.7.22. Consolele pentru cric nu trebuie să iasă în afara proiecţiei verticale a liniei planşeului, amplasată nemijlocit deasupra lor, mai mult de 10 mm. 3.7.23. Ţevile de eşapament, care ies în afara proiecţiei verticale a liniei planşeului, amplasată nemijlocit deasupra lor, cu mai mult de 10 mm, trebuie să se termine cu o duză sau cu o muchie rotunjită cu raza de curbură de cel puţin 2,5 mm. 3.7.24. Muchiile treptelor sau scărilor trebuie să fie rotunjite. 3.7.25. Raza curburii marginilor proeminente ale aerodinamicelor laterale, panourilor de ploaie şi deflectoarelor pentru protecţia de murdărie a geamurilor trebuie să fie nu mai mică de 1 mm. 3.7.26. Jgheaburile de scurgere a apei trebuie să aibă muchii îndoite spre caroserie, astfel încât acestea să nu poată fi atinse de sfera cu diametrul de 100 mm. Dacă această cerinţă nu se îndeplineşte, atunci aceste muchii trebuie să fie închise cu un element de protecţie corespunzător, având o rază nu mai mică de 2,5 mm.

3.8. Cerinţe privind dispozitivele de protecţie spate şi laterale

3.8.1. La autovehiculele unice din categoria N2, N3 (cu excepţia tractoarelor cu şa), O3 şi O4

123

trebuie să fie instalate dispozitivele de protecţie spate şi laterale pentru a exclude nimerirea autoturismului sub autovehicul în cazul accidentelor rutiere. Se admite lipsa dispozitivelor de protecţie spate la autovehiculele unice, caracteristicile constructive ale cărora nu permit instalarea dispozitivelor corespunzătoare. Se admite instalarea dispozitivelor de protecţie laterale cu abateri de la cerinţele stabilite pentru autovehiculele unice, caracteristicile constructive ale cărora nu permit a asigura în întregime îndeplinirea cerinţelor corespunzătoare. 3.8.2. Dispozitivul de protecţie spate trebuie să fie în lăţime nu mai mare decât lăţimea punţii spate şi nu mai scurt decât cu 100 mm pe fiecare parte. 3.8.3. Înălţimea dispozitivului de protecţie spate nu trebuie să fie mai mică de 100 mm. 3.8.4. Capetele dispozitivului de protecţie spate nu trebuie să fie îndoite înapoi. 3.8.5. Muchiile dispozitivului de protecţie spate trebuie să fie rotunjite la o rază de cel puţin 2,5 mm. 3.8.6. Distanţa de la suprafaţa de sprijin până la partea de jos a dispozitivului de protecţie spate pe toată durata acestuia nu trebuie să depăşească 550 mm. 3.8.7. Suprafaţa din spate a dispozitivului de protecţie spate trebuie să fie distanţată de partea din spate a autovehiculului unic nu mai mult decât cu 400 mm. 3.8.8. Dispozitiv de protecţie lateral nu trebuie să în afara lăţimii gabaritului autovehiculului unic. 3.8.9. Partea exterioară a suprafeţei dispozitivului lateral de protecţie trebuie să fie distanţată de partea laterală a autovehiculului unic în interior nu mai mult decât cu 120 mm. În partea din spate pe o distanţă de cel puţin 250 mm suprafaţa exterioară a dispozitivul de protecţie lateral trebuie să fie distanţată de marginea exterioară a anvelopei exterioare spate în interior nu mai mult de 30 mm (fără a lua în considerare deformarea anvelopei în partea de jos sub greutatea autovehiculului unic). 3.8.10. Suprafaţa exterioară a dispozitivului de protecţie lateral trebuie să fie netedă. 3.8.11. În cazul în care dispozitivul de protecţie lateral este format din mai multe părţi, se admite amplasarea lor prin suprapunere, cu condiţia, că capătul exterior al fiecărei părţi se află mai jos sau în spate. Se admite, de asemenea, jocul dintre părţi cu dimensiunea pe orizontală nu mai mare de 25 mm, totodată partea din spate nu trebuie să iasă în afara părţii din faţă. Bolţurile, niturile şi a alte elemente de fixare pot ieşi în alampăă la o distanţă de 10 mm de suprafaţa exterioară. Toate muchiile trebuie să fie rotunjite la o rază de cel puţin 2,5 mm. 3.8.12. În cazul în care dispozitivul de protecţie lateral constă din profiluri orizontale, distanţa dintre ele trebuie să fie nu mai mare de 300 mm şi înălţimea lor trebuie să fie nu mai mică de: 3.8.12.1. 50 mm pentru autovehiculele unice din categoria N2 şi O3; 3.8.12.2. 100 mm pentru autovehiculele unice din categoria N3 şi O4. 3.8.13. Capătul din faţă dispozitivului de protecţie lateral pe orizontală trebuie să fie distanţat: 3.8.13.1. Pentru camioane nu mai mult de 300 mm de la suprafaţa din spate a protectorului anvelopei roţii din faţă. Dacă în această zonă se află salonul şoferului, atunci - nu mai mult de 100 mm de la partea din spate a cabinei. 3.8.13.2. Pentru remorci nu mai mult de 500 mm de la suprafaţa din spate a protectorului anvelopei roţii din faţă; 3.8.13.3. Pentru semiremorci, nu mai mult de 250 mm de la suprafaţa de sprijin şi nu mai mult de 2,7 m de la centrul pivotului. 3.8.14. În cazul în care construcţia autovehiculului unic prevede un spaţiu suplimentar deasupra dispozitivului de protecţie lateral în partea din faţă a acestuia, atunci înălţimea dispozitivului de protecţie lateral trebuie să fie majorată prin instalarea unui element suplimentar vertical cu lăţimea minimă de 50 mm pentru autovehiculele unice din categoria N2 şi O3 şi 100 mm pentru autovehiculele unice din categoriile N3 şi O4. Marginea din faţă a elementului suplimentar verticale trebuie să fie îndoit spre interior, iar lăţimea acestei părţi interioare nu trebuie să fie mai mică de 100 mm. 3.8.15. Partea din spate a dispozitivului de protecţie lateral pe orizontală trebuie să fie distanţată nu mai mult decât cu 300 mm de la suprafaţa frontală a benzii de rulare a anvelopei roţii din spate. 3.8.16. Distanta de la suprafaţă de sprijin până la partea de jos a dispozitivului de protecţie lateral pe toată lungimea acestuia nu trebuie să depăşească 550 mm.

124

3.8.17. Distanţa maximă de la suprafaţa de sprijin până la marginea superioară a dispozitivului de protecţie lateral trebuie să constituie 950 mm. În cazul în care marginea de jos a unei caroserii fixe sau demontabile, dacă atare este prevăzut de construcţia autovehiculului unic, este amplasată sub această dimensiune, atunci marginea superioară a dispozitivului de protecţie lateral trebuie să ajungă până la nivelul marginii inferioare a caroseriei. Cu toate acestea, dacă o parte a caroseriei intersectează planul vertical, tangent la suprafaţa exterioară a pneului (fără a ţine cont de deformarea anvelopei în partea de jos sub greutatea autovehiculului unic), atunci marginea superioară a dispozitivului de protecţie lateral poate fi distanţată de această parte nu mai mult decât cu 350 mm. 3.8.18. Roată de rezervă, containerul pentru bateriile de acumulator, rezervoarele de carburanţi, recipientele sistemului de frânare şi alte componente fixate permanent pe caroserie pot fi examinate ca părţi ale dispozitivelor de protecţie laterale, dacă acestea îndeplinesc cerinţele legale de mai sus pentru caracteristicile sale dimensionale. 3.8.19. Dispozitivul de protecţie lateral nu poate fi utilizat pentru fixarea conductelor de aer şi hidraulice.

3.9. Cerinţe pentru securitatea antiincendiară

3.9.1. Combustibilul, care poate să se scurgă la umplerea rezervorului (rezervoarelor) cu combustibil nu trebuie să nimerească pe sistemul de evacuare a gazelor de eşapament, ci trebuie orientat spre sol. 3.9.2. Rezervorul (rezervoarele) pentru combustibil nu trebuie să fie amplasat în salonul pentru pasageri sau alt compartiment, care este o parte integrantă a acestuia, sau să constituie o oarecare suprafaţă a lui (planşeul, peretele, peretele despărţitor). Spaţiul pentru pasageri trebuie să fie separat de rezervorul (rezervoarele) de combustibil printr-un perete despărţitor. Peretele despărţitor poate avea orificii, cu condiţia ca acestea să fie amplasate în aşa fel, încât în condiţii normale de funcţionare, carburanţii din rezervor (rezervoare) să nu se poată scurge liber în salonul pentru pasageri sau în alt compartiment, care este o parte integrantă a acestuia. 3.9.3. Gura de umplere a rezervorului de combustibil nu trebuie să fie amplasată nici în salon, nici în compartimentul de bagaje, nici în secţia motorului şi trebuie să fie prevăzută cu un capac pentru a preveni scurgerile de combustibil. 3.9.4. Capacul gurii de umplere trebuie să fie ataşat la ţeava de umplere. 3.9.5. Cerinţele de la punctul 3.9.4., de asemenea, se consideră îndeplinite în cazul în care au fost întreprinse măsuri pentru a preveni scurgerile excesive ale vaporilor şi combustibilului în lipsa capacului gurii de umplere. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul uneia din următoarele măsuri: 3.9.5.1. Utilizarea capacului nedetaşabil de umplere a gurii rezervorului de combustibil, care se deschide şi închide în mod automat; 3.9.5.2. Utilizarea elementelor de proiectare, care exclud scurgerile excesive ale vaporilor şi combustibilului, în lipsa capacului gurii de umplere; 3.9.5.3. Orice alte măsuri cu rezultat similar. Exemplele pot include, în special, utilizarea capacului cu cablu, capacului, legat cu lanţuri, sau capacului pentru deschiderea căruia se foloseşte aceeaşi cheie, ca şi la contactul de pornire al autovehiculului unic. În ultimul caz, cheia trebuie să fie scoasă din încuietoarea capacului gurii de umplere numai în poziţia închis. 3.9.6. Garnitura dintre capac şi ţeava de umplere trebuie să fie bine fixată. În poziţia închis capacul trebuie să se aranjeze compact pe garnitură şi ţeava de umplere. 3.9.7. Alături de rezervorul (rezervoarele) de combustibil nu trebuie să existe piese proeminente, muchii ascuţite, etc., astfel încât rezervorul (rezervoarele) de combustibil să fie protejat în caz de coliziune frontală sau laterală a autovehiculului unic. 3.9.8. Componentele sistemului de combustibil trebuie să fie protejate de părţile şasiului sau caroseriei de contactul cu obstacolele posibile de pe sol. O astfel de protecţie nu este necesară în cazul în care componentele, care se află în partea de jos a autovehiculului unic, sunt amplasate faţă de sol mai sus de partea şasiului sau caroseriei, amplasată în faţa lor. 3.9.9. Instalaţia electrică şi conexiunile aparatelor electrice trebuie să fie fără deteriorări vizibile,

125

urme de scurt-circuit şi perforaţia izolării.

4. Cerinţe privind securitatea ecologică

4.1. Cerinţe privind emisiile substanţelor poluante din gazele de eşapament ale autovehiculelor unice

Autovehiculele unice trebuie să corespundă cerinţelor naţionale cu privire la substanţele nocive.

4.2. Cerinţe privind zgomotul exterior al autovehiculelor unice

4.2.1. Nivelul zgomotului sistemului de evacuare al autovehiculului unic, măsurat la o distanţă de 0,5 m de la ţeava de eşapament a unui autovehicul unic în staţionare cu motorul în funcţiune la cursa în gol cu frecvenţa rotirii de 75 % din frecvenţa de rotire nominală corespunzătoare puterii maxime, nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 4.1. Nivelurile admisibile de zgomot al sistemului de evacuare a motoarelor autovehiculelor unice

Tabelul 4.1.

Categoria autovehiculului Nivelul zgomotului, dBA M1, N1 96 M2, N2 98

M3, N3 100 4.2.2. Sistemele de admisie a aerului şi gazelor de eşapament trebuie să fie complete, toate componentele lor trebuie să fie bine fixate. Nu trebuie să prezinte defecte, ce ar provoca scurgeri de aer şi (sau) scurgeri ale gazelor de eşapament.

126

Anexa nr. 6 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

Cerinţe suplimentare privind autovehiculele specializate şi speciale

Secţiunea 1. Cerinţe privind unele tipuri speciale de autovehicule

1.1. Cerinţe pentru autopompe de beton 1.1.1. Construcţia autopompei de beton trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1 din prezenta anexă. 1.1.2. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie conforme cu punctul 2.3 din prezenta anexă. 1.1.3. Piesele rotative trebuie să aibă grilaj de protecţie. 1.1.4. Sistemul hidraulic al autopompei de beton trebuie să aibă un dispozitiv de blocare, pentru prevenirea căderii săgeţii de distribuţie şi subsidenţei reazemului de stabilizare 1.1.5. Buncărul de încărcare trebuie să aibă un grilaj de protecţie.

1.2. Cerinţe privind autobetonieră

1.2.1. Construcţia autobetonierei trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1 din prezenta anexă. 1.2.2. Nivelul sunetului în zona de lucru a autobetonierei trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.3 din prezenta anexă. 1.2.3. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie conforme cu punctul 2.3 din prezenta anexă. 1.2.4. Piesele mobile trebuie să aibă un grilaj de protecţie. 1.2.5.Construcţia pârghiilor de comandă, precum şi eforturile depuse ale acestora, trebuie să fie conforme cu punctul 2.1.3 din prezenta anexă. 1.2.6. Sistemul de evacuare a motorului trebuie să asigure stingerea scânteilor înainte de eliberarea gazelor de eşapament în atmosferă, jetul gazelor de eşapament trebui să fie direcţionat către operator.

1.3. Cerinţe pentru autogudronator

1.3.1. Construcţia autogudronatorului trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctele 2.1 şi 2.3 din prezenta anexă. 1.3.2. Pe autogudronator trebui să fie instalate: 1.3.2.1. Două stingătoare de incendiu; 1.3.2.2. Culorile de semnalizare şi indicatorii de securitate trebuie să fie în conformitate cu punctul 2.3 din prezenta anexă. Semnalul de avertizare trebuie să aibă inscripţia „ATENŢIE! BITUM FIERBINTE! ". 1.3.3. Caracteristicile de zgomot la locul de lucru al conducătorului auto-operator şi în zona de lucru trebuie să fie conforme cu punctul 3.3 din prezenta anexă.

1.4. Cerinţe privind automacarale şi autovehiculele echipate cu macarale manipulator

1.4.1. Construcţia autovehiculelor echipate cu utilaj de ridicare trebuie să fie conforme cu cerinţele de la punctul 3.1 din prezenta Anexă.

127

1.5. Cerinţe privind autocamioanele forestiere

1.5.1. Autoautovehiculele de transportat lemn trebuie să aibă dispozitive (panou protector etc.) pentru a preveni deplasarea lemnului transportat peste salonul şoferului în timpul circulaţiei autotrenului. 1.5.2. Racoantele cu traversă ale autocamioanelor forestiere trebuie să fie echipate cu încuietori, care se deschid din partea opusă a descărcării. La transportul sortimentelor racoantele cu traversă trebuie să fie echipate cu dispozitive de legare, utilizarea cărora trebuie să se efectueze de la sol. 1.5.3. Autotrenurile forestiere, concepute pentru transportul lemnului în jordii (arbori cu coroană) trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de inventar pentru legarea încărcăturii printre racoante. 1.5.4. Autotrenurile forestiere, echipate cu manipulatori pentru încărcarea şi descărcarea lemnului trebuie să aibă console (outriggers). 1.5.5. Tractorul autotrenului forestier trebuie să fie echipat cu lămpi telescopice spate, care asigură pe timp de noapte iluminarea necesară a încărcăturii pe toată înălţimea şi lungimea sa în conformitate cu documentaţia normativ şi tehnică. 1.5.6. Autotrenul forestier trebuie să fie echipat cu un dispozitiv pentru a asigura vizibilitatea în partea din spate a încărcăturii pe timp de noapte. 1.5.7. Locul de lucru al conducătorului autotrenului forestier cu auto-încărcare, amplasat pe coloana manipulatorului, trebuie să aibă un parapet de protecţie pentru picioare şi mâini, precum şi un panou de protecţie de precipitaţiile atmosferice şi de vânt. 1.5.8. Autotrenurile forestiere de mare capacitate (cu unul sau mai multe complete) trebuie să fie echipate cu mărci de identificare a autovehicululuiîn conformitate cu Regulile circulaţiei rutiere. Autotrenurile forestiere multicomplete trebuie să fie echipate suplimentar cu un girolampă de avertizare de culoare galbenă, instalat pe salonul şoferului tractorului.

1.6. Cerinţe privind ambulanţele

1.6.1. Ambulanţele sunt împărţite în următoarele clase: - Clasa A: automobil, conceput pentru transportul pacienţilor, care prezumtiv nu sunt pacienţi de urgenţă, însoţit de personalul medical; - Clasa B: automobil, conceput pentru efectuarea măsurilor terapeutice de urgenţă cu forţele echipei de medici (felceri), pentru transportul şi supravegherea stării pacienţilor în faza prespitalicească; - Clasa C (reanimobil): automobil, conceput pentru intervenţiile terapeutice de urgenţă cu forţele echipei de resuscitare, pentru transportul şi monitorizarea pacienţilor în faza prespitalicească. 1.6.2. Cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 52 şi nr. 107 privind ambulanţele nu se aplică. 1.6.3. Ambulanţele trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.5 din prezenta Anexă. 1.6.4. Unghiul stabilităţii transversale a ambulanţelor cu masa maximă tehnic admisă trebuie să fie nu mai mic de 28° la încercările conform Regulamentului CEE/ONU nr. de 107. 1.6.5. Ambulanţele trebuie să fie echipate cu lampăuri de ceaţă. 1.6.6. Iluminarea suplimentară exterioară a ambulanţelor trebuie să includă în sine lămpi de asupra uşilor salonului medical pentru iluminarea teritoriului adiacent, care asigură iluminarea nu mai mică de 30 lux, în raza de 2 m de la deschizătura uşii. 1.6.7. Pentru a facilita pornirea motorului la temperaturile scăzute ale aerului, ambulanţele trebuie să fie echipate cu dispozitive de încălzire până la pornirea motorului. 1.6.8. Cerinţe privind echipamentul electric 1.6.8.1.Amplasarea acumulatoarelor trebuie să asigure posibilitatea monitorizării nivelului şi densităţii electrolitului fără demontarea acestora. Acumulatoarele şi toate conexiunile la ele trebuie să excludă orice posibilitate de scurt-circuit. 1.6.8.2. Pentru ambulanţele din clasele B şi C echipamentul electric trebuie să aibă o rezervă de intensitate, destinată pentru pornirea repetată a motorului. 1.6.8.3. Se interzice instalarea în salonul medical al ambulanţelor a acumulatoarelor, care nu au un sistem de evacuare a vaporilor şi nu sunt izolate de spaţiul principal.

128

1.6.8.4. Acumulatoarele şi generatorul trebuie să respecte cerinţele din tabelul 1.6.1. Tabelul 1.6.1.

Denumirea parametrului Valoarea pentru clasa autovehiculului А В С

Capacitatea totală a acumulatoarelor, nu mai mică de, А·h 54 110 130

Puterea generatorului, W 700 1200 1500 1.6.8.5. În ambulanţele din clasele B şi C din partea exterioară trebuie să fie instalată o priză electrică cu tensiunea curentului continuu de 12 V (24 V) sau racordul de bord pentru tensiunea curentului alternativ de 220 V (240 V) pentru asigurarea posibilităţii de încărcare a acumulatorului (acumulatoarelor) şi a altor dispozitive. 1.6.8.6. În cazul în care conectorul este proiectat pentru tensiunea de 220/240 V, atunci tija de contact a prizei trebuie: 1.6.8.6.1. Să se afle in partea din fată a automobilului din partea conducătorului auto; 1.6.8.6.2. Sau să asigure deconectarea automată cu condiţia respectării securităţii electrice şi mecanice. 1.6.8.7. Circuitul electric cu tensiunea de 220/240 V trebuie să fie protejată de un comutator automat la curentul nominal de scurgere de maximum 30 mA sau de un transformator de separare. În cazul în care circuitul este protejat doar de un singur comutator de siguranţă, atunci aproape de conectarea cu fişă (priză) este necesar a amplasa un marcaj cu următoarea inscripţie: „ATENŢIE! A SE UTILIZA NUMAI PRIZA SPECIALĂ!”. 1.6.8.8. Trebuie să fie prevăzut un sistem de blocare a pornirii motorului automobilului în timpul conectării cablului exterior de alimentare cu energie. 1.6.8.9. Toate circuitele electrice din salonul medical al automobilelor trebuie să aibă întreruptoare sau siguranţe proprii uşor accesibile. Siguranţele sau întreruptoarele trebuie să fie marcate clar pentru a identifica funcţiile fiecărui circuit electric. Trebuie să fie cel puţin două circuite electrice, pentru că în cazul deteriorării unuia dintre ele să nu se deconecteze complet iluminarea sau echipamentele medicale. Cablurile electrice trebuie să fie proiectate astfel, încât curentul de lucru admisibil, care trece prin ele, să nu depăşească curentul admisibil al siguranţelor sau întreruptoarelor. 1.6.8.10. Cablurile electrice trebuie să fie instalate astfel, încât să se excludă deteriorarea lor de vibraţiile mecanice. Ele nu trebuie să fie introduse în cutiile, prevăzute pentru montarea conductelor de gaz, sau să le intersecteze. 1.6.8.11. Pentru sistemele electrice cu tensiune diferită trebuie să fie prevăzuţi conectori, corespunzători tensiunilor lor, care nu pot fi confundaţi. 1.6.8.12. Pentru un automobil în staţionare generatorul trebuie să asigure puterea electrică continuă de cel puţin 40 % din puterea prezentată în tabelul 1.6.1. 1.6.8.13. Echipamentul electric al ambulanţei trebuie să fie constituit nu mai puţin decât din patru componente separate: - sistemul principal pentru o maşină de bază; - alimentarea cu energie electrică a echipamentului medical special staţionar; - alimentarea cu energie electrică a salonului medical; - alimentarea cu energie electrică a mijlocelor de comunicaţii. Cu excepţia sistemului de bază, fiecare componentă a echipamentelor electrice trebuie să fie închisă în sine (să nu aibă „masă”, sub formă de caroserie a automobilului). 1.6.9. Echipamentul cabinei ambulanţelor. 1.6.9.1. Salonul şoferului trebuie să fie echipată cu un pupitru de comandă pentru semnalizarea luminoasă şi sonoră specială. 1.6.9.2. Salonul şoferului automobilelor din clasele B şi C trebuie să fie dotate cu un sistem de difuzare pentru transmisiunea vorbirii în alampăă. 1.6.9.3. Salonul şoferului trebuie să fie echipată cu o lampă de căutare (cu o lampă portabilă cu baterie). 1.6.10. Ambulanţele trebuie să fie fabricate cu performanţe climaterice şi categoria de amplasare

pentrde lade plmetri1.6.11.6.1desch1.6.1coroz1.6.1căror1.6.1trebu1.6.11.6.1deter1.6.1confo

Figura

De

Lăţ

Disvol

ru exploatara minus 40°Clus 27°C, cui deasupra n

11. Cerinţe p11.1. Materihise. Capete

11.2. Pieseleziune sau pr

11.3. Mobilara cu cerinţe11.4. Materiuie să fie ap11.5. Pliurile11.6. Toate mrgenţii şi de12. În salonuformitate cu

1.6.1. Dimensiun

enumirea de

ţimea minim

stanţa minimlanului şi m

re în regiunC până la plu gradul de nivelului măprivind matialele, utilizele frontale e de metal drotejate de ca încorporatele stabilite ialele cu carrobate pente şi încreţitumaterialele

ezinfectanţiiul şoferului figura 1.6.1

nile care trebuie s

emenisiunii

mă W

mă pe verticmuchia super

ile macroclilus 40°C, cuprăfuire pânării, la schimerialele

zate pentru gale panouri

din salonul şcoroziune ctă a salonulueste confirm

re sunt căptutru utilizare urile pe supşi învelişur

i, recomandconducător

1. şi tabelul

să fie respectate în

cală între mrioară faţă a

imatice cu cu umiditateană la 0,1/m3

mbarea core

garnisirea pilor de mobşoferului, tr

cu înveliş deui trebuie sămată de conuşite fotoliiîn articolele

prafeţele extrile, utilizatedaţi pentru drului auto trl 1.6.2.

n salonul şoferulu

muchia inferia pernei scau

climă modea relativă a 3, şi în zoneespunzătoar

anourilor inilă trebui să

rebuie să fiee protecţie dă fie fabricancluzia igienile de birou,e medicale.terioare nu se în salonul

dezinfecţia arebuie să fie

ui

ValclasАSpergpreioară a

unului

erată la tempaerului pân

ele situate lare a calităţii

nterioare, treă aibă o culoe fabricate ddecorativ. ată din matenică. , scaunele, s sunt admise medical, tr

a suprafeţeloe respectate

loarea, mm, psa

paţiul liber gonomic, evăzut de

peratura aernă la 90 % laa o altitudini de tracţiun

ebuie să aibori contrastadin material

eriale, confo

saltelele pen

e. rebuie să fieor. dimensiuni

pentru automo

В şi С 7

1

1

rului ambiana temperatu

ne de 3000 dne dinamică

bă nuanţe ante. e rezistente

ormitatea

ntru bolnavi

e rezistente l

ile în

Tabelul 1.

obilele din

700

150

129

nt ura de .

la

i

la

6.2

130

Distanţa minimă pe orizontală dintre muchia de jos a volanului şi spătarul scaunului conducătorului auto, S

producătorul automobilului de bază, nu trebuie să se micşoreze

400

Distanţă minimă dintre căptuşeala interioară a tavanului şi perna scaunului conducătorului auto pe linia, înclinată la 8° în urmă în raport cu verticala H1.

950

1.6.13. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie echipată suplimentar cu o bară de mână, amplasată în colţul de jos a parbrizului sau deasupra uşii. 1.6.14. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie separată de salonul medical printr-un perete despărţitor. Cerinţe pentru peretele despărţitor: 1.6.14.1. Peretele despărţitor dintre salonul medical şi salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie echipat cu: - pentru automobilele din clasa A şi B – geam culisant sau deschizătură a uşii; - pentru automobilele din clasa C – deschizătură a uşii. 1.6.14.2. Deschizătura uşii trebuie să asigure fixarea uşii în poziţiile deschisă şi închisă. Dimensiunile deschizăturii în peretele despărţitor trebuie să fie de cel puţin: 450 mm – lăţimea; 1500 mm – înălţimea. 1.6.14.3. Suprafaţa geamului trebuie să fie nu mai mică de 0,1m2. Geamul trebuie să asigure contactul vizual şi posibilitatea de comunicare directă cu conducătorul auto. Construcţia geamurilor trebuie să excludă posibilitatea deschiderii lor accidentale. Geamurile trebuie să se închidă cu o jaluzea glisantă sau cu un dispozitiv similar pentru a împiedica pătrunderea luminii din salonul medical. 1.6.14.4. Peretele despărţitor trebuie să fie în conformitate cu regulamentele CEE/ONU nr. 29 (încercarea C). 1.6.14.5. Suprafaţa pereţilor de deasupra tărgilor (inclusiv dulapurile si sertarele), cu excepţia geamului (geamurilor) trebuie să aibă căptuşeală moale. 1.6.15. Salonul medical trebuie să fie echipat cu uşi externe spate şi laterale. 1.6.16. Deschizătura uşilor trebuie să fie dotate cu garnituri de etanşare, care împiedică pătrunderea apei în interior şi să aibă dimensiunile minime în conformitate cu tabelul 1.6.3. Construcţia deschizăturilor uşilor trebuie să ia în considerare dimensiunile tărgilor.

Tabelul 1.6.3.

Tipul deschizăturii Valoarea dimensiunii pentru

automobilul din clasa А В С

Lateral: - înălţimea 800 1200 1400 - lăţimea 600 660 660 Spate: - înălţimea 750 1200 1700 - lăţimea 900 1050 1050

1.6.17. Cerinţe pentru deschizăturile externe ale salonului medical; 1.6.17.1. Uşile exterioare trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranţă, corespunzătoare cerinţelor: 1.6.17.1.1. Să se deschidă şi să se închidă fără cheie din interior şi din exterior; 1.6.17.1.2. Să se deschidă din interior fără cheie, dacă uşile sunt închise cu cheie din exterior; 1.6.17.1.3. Să se deschidă şi să se închidă cu cheie din exterior; 1.6.17.1.4. Să se deschidă din exterior cu cheie, dacă uşile sunt închise din interior.

Notă1.6.1trebu1.6.1unghdesch1.6.1de mîncăr1.6.1dispofie pr1.6.1La o deschsarci

Figura

P

Î

U

În-

sau d

- puneautommm,

1) Diautom2) Un1.6.1şi din1.6.1instala paampl

ă: Cheia poa17.2. Dacă înuie să fie pre17.3. Uşa pivhi nu mai mihidere.

17.4. Uşa mmarginea suprcare trebuie17.5. Uşa latozitiv de blorevăzut un g

17.6. Forţa mînălţime de

hizăturii uşiină minimă

1.6.2. Înălţimea u

Parametrul

nălţimea m

Unghiul m

nălţimea deDistanţa di

descărcarea

Înălţimea me o targă, saumobilului, cnu mai mu

istanţa de lamobilului cunghiul de în

17.7. Salonun spate. 17.8. Uşile ealate pe panoanourile latelasat pe pan

ate fi mecann timpul cirevenit de unvotantă din ic de 150°,

ontantă din perioară a dee să fie confterală a saloocare, care ageam. maxima de de încărcare aii din spate.de 2000 N.

uşii din spate în p

l zonei de

minimă a

maxim al în

e încărcare intre mijlocupacientului

maximă a plu o platformcare corespult de

a nivelul solu masa maxncărcare trebul medical tr

exterioare aourile lateraerale trebuienoul lateral s

nică sau nemrculaţiei nu n semnal acspate trebucu o fixare

spate trebueschizăturiiforme cu figonului poatear fixa-o în

deschidere a salonului Treptele tr

poziţie deschisă

încărcare

uşii din sp

nclinării tă

a tărgii: ul mânereloi, întins pe t

lanşeului samă pentru taunde stării d

lului până laximă tehnic buie să fie mrebuie să aib

le salonuluiale ale salone să fie matesau pe uşa l

mecanică la toate uşile

custic sau opuie să fie comsigură la de

uie să se desi uşii, cu o fgura 1.6.2 şe fi cu balampoziţiile de

(închidere) mai mare d

rebuie să aib

pate în poz

ărgii la înc

or tărgii şi ntargă, mm, n

alonului meargă deasuprde exploatar

a punctul ceadmisă.

minim posibbă cel puţin

i medical trenului medice în partea dlaterală treb

existenţa usunt compleptic. mpusă din deschiderea l

schidă în susfixare sigurăşi tabelul 1.6male sau culeschisă şi în

a uşilor trebde 400 mm, bă o suprafa

ziţie desch

cărcare2)

nivelul drumnu mai mult

dical, atuncra solului lare, plus echi

el mai jos a

bil. n două geam

ebuie să aibal. Geamuri

de jos la o înbuie să fie gl

unei încuietoet închise, a

două canatula 90° şi în p

s până la ună la înălţime6.4. lisantă şi tre

nchisă. În co

buie să fie neste necesa

aţă ne lunec

hisă Н2, m

mului la încăt

ci când pe aca încărcăturaipamentul n

uşii din spa

muri: pe amb

bă geamuri. ile la uşile enălţime de 2lisant.

ori centralizatunci condu

uri, care se dpoziţia de m

n nivel, caree. Dimensiu

ebuie să aibonstrucţia uş

nu mai mareară o treaptăcoasă şi să su

mm1)

ărcarea

cesta se a nefixat,

ate complet

bele părţi sa

Geamurile exterioare a2/3. Cel puţ

1

zate. ucătorul aut

deschid la umaximă

e nu e mai jounile zonei d

bă un şii trebuie s

e de 120 N.ă a uporte o

Tabelul 1.6

Valoare1800 16°

825

750

ridicate a

au pe o part

pot fi ale salonuluiţin un geam

131

to

un

os de

ă

6.4.

ea

te

i şi ,

132

1.6.18. Tavanul, pereţii laterali şi uşile ambulanţei trebuie să fie tapiţate din interior. Marginile panourilor tapiţate trebuie să fie prelucrate şi (sau) etanşate astfel, încât sub ele să nu nimerească apa. Podeaua trebuie să fie confecţionată din materiale ne lunecoase antistatice cu ermetizarea rosturilor, care admite spălarea „de punte”. În cazul în care podeaua are o formă care împiedică scurgerea apei, atunci trebuie să fie prevăzută, cel puţin, o gaură pentru scurgerea ei (cu închidere). Marginile suprafeţelor deschise ale poliţelor trebuie să fie rotunjite în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. de 21. 1.6.19. În cazul în care salonul este echipat cu un fotoliu-targă fixat, lăţimea spaţiului liber la nivelul cotului trebuie să fie de cel puţin 600 mm şi de la scaun până la tavan nu mai puţin de 920 mm. 1.6.20. Utilajul pentru deservirea tehnică a autovehicululuitrebuie să fie amplasat astfel, încât să fie accesibil fără pătrunderea în salonul medical. 1.6.21. Tapiţarea interioară a salonului medical complet echipat trebuie să se facă astfel, încât riscul traumatismelor să fie minim. 1.6.22. Detaşarea şi atârnarea panourilor tavanului de la bază nu se admite. Se admite ieşirea în alampăă a elementelor de ancorare şi garniturilor speciale, concepute pentru montarea panourilor tavanului, nu mai mult de 5 mm în conformitate cu RegulamentulCEE/ONU nr. 21. 1.6.23. Tavanul salonului ambulanţei din clasele B şi C trebuie să fie echipat cu o trapă, care asigură iluminarea naturală şi ventilaţia habitaclului. Trapa cu geamuri trebuie să corespundă prevederilor Regulamentului CEE/ONU nr. 43. Construcţia trapei în tavan trebuie să asigure posibilitatea ieşirii de urgenţă din salon, şi în dimensiunile ei trebuie să se încadreze un dreptunghi cu mărimile de 500 x 700 mm, iar suprafaţa deschizăturii trebuie să fie de minimum 0,4 m2. Dispozitivele de blocare şi fixare trebuie să asigure deschiderea capacului cu înclinare spre înainte, înapoi, deschiderea completă a trapei din exterior în situaţii de urgenţă şi fixarea în poziţii intermediare. Efortul de deschidere (închidere) a trapei trebuie să fie de maximum 120 N. 1.6.24. Detaşarea şi atârnarea panourilor laterale de la bază nu se admite. 1.6.25. Se admite ieşirea în alampăă a elementelor de fixare si a garniturilor speciale, prevăzute pentru fixarea panourilor laterale, nu mai mult de 5 mm, în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 21. 1.6.26. Izolarea termică suplimentară a podelei, tavanului, panourilor laterale si uşilor salonului medical al ambulanţei trebuie să asigure, cu toate uşile şi geamurile închise, cu sistemele de încălzire, condiţionare şi ventilare a aerului deconectate, reducerea temperaturii la punctele de control in decurs de 30 de minute (în conformitate cu tabelul 1.6.5) la temperatura iniţială în punctele de control de plus 20 ± 2°C, şi temperatura aerului exterior de minus 25°C.

Tabelul 1.6.5.

Punctul de control

Reducerea temperaturii pentru ambulanţele din clasa

А В С°C, nu mai mult de cît

La înălţimea de 0,1 m deasupra tărgii principale, instalate în poziţia cea mai joasă, în centrul tărgii

10 5 5

La înălţimea de 0,1 m deasupra pernelor fotoliilor 10 5 5La suprafaţa podelei în centrul salonului medical 10 5 5

1.6.27. Proiectarea compactărilor uşilor, geamurilor, trapei trebuie să asigure protecţia salonului medical al ambulanţei de pătrunderea prafului şi umezelii. 1.6.28. Ambulanţele din clasele B şi C trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de filtrare şi ventilare. 1.6.29. Dimensiunile interne de poziţie ale salonului medical, în funcţie de clasa ambulanţei, trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.6.

133

Tabelul 1.6.6. Denumirea parametrului

Valoarea parametrului pentru ambulanţele din clasa

А В Сmm, nu mai puţin

Lungimea (de la partea din spate a suprafeţei interioare a salonului până la peretele despărţitor la nivelul tărgii)

2200 2500 3050

Lăţimea (la înălţimea de 800 mm de la suprafaţa podelei)

1400 1600 1700

Înălţimea (de la suprafaţa podelei până la tavan în zonele de lucru)

1250 1600 1760

1.6.30. În proiectarea ambulanţelor din clasa A pentru instalarea tărgii sau a căruciorului medical şi a două scaune trebuie să fie prevăzut un pasaj de-a lungul lungimii tărgii (căruciorului medical), cel puţin într-o parte, cu lăţimea zonei de lucru de minimum 240 mm. 1.6.31. În ambulanţele din clasele B şi C trebuie să fie asigurată posibilitatea lucrului personalului din partea capătului pentru cap al tărgii (căruciorului medical), cu suprafaţa de lucru nu mai mică de 750 mm, ţinând cont de golul deschis al uşii, posibilitatea accesului la pacient pentru procedurile medicale, din stânga şi dreapta pe întreaga lungime a tărgii, cu lăţimea zonei de lucru de minimum 240 mm. 1.6.32. Numărul minim de locuri pe scaune trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.7.

Tabelul 1.6.7. Denumirea parametrului

Valoarea parametrului pentru ambulanţele din clasa

А В С

Numărul minim al locurilor pe scaune 1 2 2

Numărul locurilor amplasate:

- dintr-o parte a tărgii 1 — —

- dintr-o parte a tărgii în partea din faţă la două treimi din lungimea tărgii

— 1 1

Numărul locurilor, amplasate la căpătâiul tărgii

— 1 1

1.6.33. În ambulanţele din clasele B şi C fotoliul de lucru la capătul principal al tărgii trebuie să poată să se rotească cu fixarea sa la circulaţia autovehicululuiîn poziţiile în sensul circulaţiei şi împotriva sensului circulaţiei. Fotoliul trebuie să aibă rezemătoare pentru coate rabatabile şi centuri de siguranţă. 1.6.34. Scaunul de lucru pe partea stânga trebuie să aibă spătar transformabil şi centuri de siguranţă. 1.6.35. Scaunul de lucru pe partea dreaptă trebuie să aibă centuri de siguranţă. În cazul utilizării pe partea dreaptă a scaunului rabatabil, care asigură instalarea şi fixarea tărgii suplimentare, instalarea centurilor de siguranţă nu se reglementează. 1.6.36. Lăţimea scaunelor trebuie să fie nu mai mică de 420 mm, adâncimea - nu mai mică de 330 mm, înălţimea deasupra nivelului podelei - nu mai mică de 420 mm. Înălţimea spătarului fără tetiere - nu mai mică de 520 mm. Grosimea pernelor - nu mai mică de 50 mm. 1.6.37. Temperatura aerului în salonul medical trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.8.

134

Tabelul 1.6.8. Punctul de control

Valoarea parametrului pentru ambulanţele din clasa

А В С

°C, nu mai puţin

La înălţimea de 0,1 m deasupra suprafe ţei tărgii principale instalate în poziţia cea mai joasă, în centrul tărgii

20 20 20

La înălţimea de 0,1 m deasupra pernelor fotoliilor

20 20 20

La suprafaţa podelei în centrul salonului medical

15 15 15

1.6.38. Timpul obţinerii temperaturilor, indicate în tabelul 1.6.8 în salonul medical nu trebuie să depăşească 30 de minute la temperatura iniţială de minus 25 de grade Celsius şi 60 de minute – la temperatura iniţială de minus 40 de grade Celsius. 1.6.39. Saloanele medicale ale ambulanţelor din clasele B şi C trebuie să fie dotate cu sisteme de condiţionare a aerului, care asigură reducerea temperaturii aerului în centrul salonului la distanţa de 1 m de la podea cu 10 grade Celsius în raport cu temperatura mediului ambiant. Timpul obţinerii reducerii date de temperatură la temperatura iniţială de plus 40 de grade Celsius - nu mai mult de 30 de minute. 1.6.40. În salonul medical la staţionarea ambulanţei trebuie să fie prevăzut schimbul de aer nu mai puţin de douăzeci de ori în timp de o oră, iar viteza circulaţiei aerului nu trebuie să depăşească 0,25 m/s în timpul iernii şi 0,5 m/s în timpul verii la înălţimea de 0,1 m, în partea capului deasupra suprafeţei tărgii şi la înălţimea de 0,7 m deasupra pernelor scaunelor. 1.6.41. Salonul medical al ambulanţei din clasele B şi C trebuie să fie echipat cu un sistem de încălzire autonomă, care funcţionează în mod independent de sistemul de încălzire a automobilului de bază, sau cu un sistem de încălzire, care funcţionează în combinaţie cu sistemul de încălzire autonom al motorului. Regularea termostatică a sistemului de încălzire trebuie să asigure oscilaţia temperaturii nu mai mare de + 5 grade Celsius. Sistemul de încălzire trebuie să corespundă acestor cerinţe şi în cazul în care ventilaţia este deconectată şi sistemul este schimbat la regimul de circulaţie a aerului în salonul medical. 1.6.42. În cazul în care în ambulanţă se utilizează gazele şi vaporii anestezici, trebuie să fie prevăzut un sistem de evacuare în conformitate cu cerinţele stabilite. 1.6.43. Iluminarea locurilor de lucru în salonul medical trebuie să fie în conformitate cu tabelul 1.6.9.

Tabelul 1.6.9. Punctul de control Iluminarea pentru clasa

autoautovehiculului, lux, nu mai puţin

Sursa de lumină

А В С Iluminarea generală 50

100 100 200

100 200

Lămpi incandescente Lămpi luminiscente

Câmpurile de manipulare

100 200

150 300

150 300

Lămpi incandescente Lămpi luminiscente

Suprafaţa tărgii 100 200

150 300

150 300

Lămpi incandescente Lămpi luminiscente

135

1.6.44. În saloanele medicale ale ambulanţelor din clasele B şi C trebuie să fie o lampă suplimentară, care asigură iluminarea de minimum 1000 lux, diametrul petei de lumină la suprafaţa tărgii este minimum de 200 mm. 1.6.45. Treptele uşilor laterale ale ambulanţelor trebuie să aibă o iluminare locală, care asigură iluminarea suprafeţei treptei nu mai puţin de 30 lux. 1.6.46. Pupitrul de comandă şi control al parametrilor de încălzire, ventilaţie, iluminare a salonului trebuie să fie situat într-un loc convenabil (accesibil). Butoanele, comutatoarele, indicatorii de lumină trebuie să fie accesibili şi vizibili pentru regimurile de gestionare şi control ale parametrilor stabiliţi. 1.6.47. Salonul medical trebuie să fie prevăzut cu mijloce de stingere a incendiilor. 1.6.48. În ambulanţă trebuie să fie un sistem de suporturi, concepute pentru fixarea la înălţimea maximă posibilă deasupra platformei de recepţie a tărgii a două sisteme de perfuzie pentru injectarea intravenoasă a fluidelor. Sisteme de perfuzie trebuie să fie amplasate astfel, încât acestea să poată fi conectate din ambele capete ale platformei. Suporturile trebuie să reziste la o forţă de cel puţin 50 N şi să fixeze două sisteme de perfuzie independente unul de altul. 1.6.49. Targa şi scaunele-targă trebuie să fie echipate cu dispozitive de fixarea lor în ambulantă. 1.6.50. Pacientul trebuie să fie fixat cu ajutorul unor dispozitive, amplasate pe targă (scaunul-targă), sau pe ambulanţă. 1.6.51. Toate obiectele din interiorul salonului nu trebuie să aibă margini ascuţite sau să fie un pericol pentru securitatea oamenilor din salon. 1.6.52. Dispozitivele de fixare trebuie să reţină echipamentul în timpul accelerării sau decelerării de 10 g în direcţiile longitudinală, transversală şi verticală în timpul deplasării automobilului. 1.6.53. Dispozitivele terminale şi conectorii electric nu trebuie să fie folosiţi ca dispozitive de fixare sau ca părţi ale dispozitivelor de fixare. 1.6.54. Locul pentru instalaţia de gaz sau conductele de gaz trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie. 1.6.55. Conformitatea buteliilor de gaz cu cerinţele de securitate trebuie să fie confirmat de un document eliberat de Serviciul Federal privind Supravegherea ecologică, tehnologică şi nucleară. 1.6.56. Buteliile cu oxigen trebuie să fie amplasate în poziţie verticală în partea din spate a salonului într-un dulap cu fixarea sigură a lor la elementele portante ale caroseriei la o distanţă de cel puţin 0,5 m de la sistemele de încălzire, la care trebuie să fie asigurat accesul permanent pentru înlocuirea, gestionarea şi controlul lor. 1.6.57. Cerinţe privind targa de bază 1.6.57.1. Pentru ambulanţele din clasa C înălţimea tărgii de bază deasupra suprafeţei podelei trebuie să fie regulată de la 400 până la 650 mm. 1.6.57.2. Targa de bază la dispozitivul de recepţie trebuie să aibă un pat tare pentru măsurile de resuscitare. 1.6.57.3. Dispozitivul de recepţie trebuie să prevadă posibilitatea deplasării tărgii în direcţiile longitudinală şi transversală pentru a asigura fixarea sigură a poziţiilor. 1.6.57.4. Construcţia dispozitivului de recepţie trebuie să asigure uşurinţa şi fiabilitatea fixării şi eliberării tărgii. Elementele de fixare a tărgii nu trebuie să excludă apariţia zgomotelor suplimentare la circulaţia ambulanţei. 1.6.58. Cerinţe privind mobilierul încorporat 1.6.58.1. Mobilierul încorporat al salonului (dulapurile, poliţele, mezaninele, rafturile) trebuie să fie bine fixat de elementele de forţă ale caroseriei. El trebuie să aibă elemente de fixare pentru articolele portabile, care asigură uşurinţa şi comoditatea fixării şi defixării articolelor amplasate într-un timp de maximum 15 secunde. 1.6.58.2. Sertarele mobile trebuie să fie fixate în poziţiile deschisă şi închisă. 1.6.58.3. Uşiţele dulapurilor, poliţelor trebuie să se închidă lin, fără blocaje. Deschiderea lor involuntară la circulaţia ambulanţei nu se admite. Poliţele deschise trebuie să aibă borduri cu înălţimea minimă de 30 mm. 1.6.59. Completarea ambulanţelor cu echipamentele medicale şi conformitatea echipamentelor cu cerinţele medicale stabilite trebuie să fie confirmate de avizul emis de autorităţile competente ale Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale din Rusia.

136

1.7. Cerinţe privind camioanele autobasculante

1.7.1. Utilajul hidraulic al camioanelor autobasculante trebuie să fie în conformitate cu cerinţele punctului 2.2 din prezenta Anexă.

1.8. Cerinţe privind camioanele-autocisternă pentru ciment

1.8.1. Construcţia camionului-autocisternă pentru ciment trebuie să fie în conformitate cu cerinţele punctului 2.1 din prezenta Anexă. 1.8.2. Conformitatea cisternelor autocamioanelor pentru transportat ciment şi trapelor de încărcare, calculate pentru a lucra sub o presiune mai mare de 0.07 MPa, cu cerinţele de siguranţă trebuie să fie confirmată de un document, eliberat de organul competent. 1.8.3. Camionul-autocisternă pentru ciment trebuie să fie echipat cu: 1.8.3.1. Scară si platformă cu împrejmuire pentru deservirea trapelor de încărcare a cisternei; 1.8.3.2. Dispozitiv pentru decompresiunea din cisternă, blocat cu un dispozitiv de închidere, care nu permite deschiderea trapei de încărcare la prezenţa presiunii în cisternă; 1.8.3.3. Supapă de siguranţă în sistemul de descărcare pneumatică; 1.8.3.4. Macara pentru încetarea descărcării de urgenţă; 1.8.3.5. Indicator de presiune în cisternă; 1.8.3.6. Trapă de încărcare, care să permită lucrările de reparare în cisternă. 1.8.4. Culorile de semnalizare şi semnalele de siguranţă trebuie să fie în conformitate cu punctul 2.3 din prezenta Anexă. 1.8.5. Nivelul concentraţiei de ulei mineral şi a prafului de ciment în aerul din zona de lucru în timpul descărcării nu trebuie să depăşească 5 - 6 mg/m3. 1.8.6. Caracteristicile de zgomot trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.3 din prezenta Anexă. 1.8.7. Eforturile asupra dispozitivelor de comandă a descărcării pneumatice trebuie să fie în conformitate cu punctul 2.1.3 din prezenta Anexă.

1.9. Cerinţe privind autoevacuatoarele

1.9.1. Autoevacuatoarele trebuie să fie echipate cu girolampăuri de culoare orange. Girolampăurile trebuie să fie în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 65-00. 1.9.2. Utilajul hidraulic al autoevacuatorului în cazul în care este instalat trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la punctul 2.2 din prezenta Anexă.

1.10. Cerinţe privind complexele medicale pe şasiurile autovehiculelor

1.10.1. Cerinţe pentru culori 1.10.1.1. La complexele medicale, executate în autoturisme şi autobuze (cu excepţia autobuzelor cu capota), se păstrează culoarea de bază, aplicată de producătorii lor. 1.10.1.2. Suprafeţele exterioare ale complexelor medicale, montate pe camioane, remorci, semiremorci, autobuzele cu capotă, precum şi în containerele de locuit cu destinaţie medicală trebuie vopsite în una din următoarele culori: albastru-gri, fumuriu, bej (bej-pal, gri-bej, bej închis), galben. Se admite culoarea combinată (din două culori), din combinaţiile de culori, enumerate în prezentul alineat. 1.10.1.3. Pe suprafeţele laterale exterioare ale complexelor medicale, enumerate la punctul 1.10.1.2 din prezenta Anexă să se aplice cu vopsea sau prin aplicaţie: 1.10.1.3.1.O dungă orizontală de culoare albă : 1.10.1.3.1.1. Lăţimea dungii trebuie să fie minimum de (150 ± 3) mm, lungimea - în conformitate cu dimensiunile caroseriei. Se admite combinaţia părţii orizontale principale a dungii cu secţiunile înclinate, cu vârfurile ascuţite, formând o imagine armonioasă. 1.10.1.3.1.2. Dunga se aplică pe pereţii laterali stânga şi dreapta ai caroseriei (containerului), la o distanţă de aproximativ 1/3 din înălţimea sa de la cel mai de jos punct al flancului. La prezenţa pe flancuri a ştanţării longitudinale (matriţării), dunga trebuie să fie amplasată în partea superioară a acestora.

137

1.10.1.3.2. Inscripţia specializării medicale a autovehiculului; 1.10.1.3.3. Emblema Crucii Roşii. 1.10.1.4. Pe părţile exterioare ale caroseriei complexului medical trebuie să se aplice inscripţiile: 1.10.1.4.1. Pentru autoturisme – „SERVICII MEDICALE”; 1.10.1.4.2. Pentru alte complexe medicale – „ASISTENŢA MEDICALĂ”. 1.10.1.4.3. Inscripţiile trebuie să fie efectuate cu culoare roşie. La autoturismele şi autobuzele, vopsite cu nuanţe roşii, inscripţia se face cu culoare albă. 1.10.1.4.4. Înălţimea literelor trebuie să fie: 1.10.1.4.4.1. Pentru autoturisme si microbuze - 90 mm; 1.10.1.4.4.2. Pentru alte complexe medicale - 120 mm. 1.10.1.4.5. Inscripţiile se aplică: 1.10.1.4.5.1. Pentru autoturisme – în partea de sus a uşilor din faţă stânga şi dreapta, mai sus de emblemele Crucii Roşii; 1.10.1.4.5.2. Pentru alte complexe medicale – pe benzile orizontale ale flancurilor. 1.10.1.5. Nu se admite revopsirea sau schimbarea culorii la anvelope, copertine, sticlele geamurilor şi dispozitivelor de iluminat, garniturile de etanşare, oglinzi, piesele cu înveliş galvanic decorativ, organele de asamblare, elementele echipamentului amovibil şi la piesele de completare. 1.10.2. Montarea sistemelor suplimentare exterioare de semnalizare luminoasă sau sonoră pentru complexele medicale nu se admite.

1.11. Cerinţe pentru maşinile de pompieri 1.11.1. Unghiul de stabilitate transversală statică a maşinii de pompieri la masa totală nu trebuie să fie mai mic de 30°. 1.11.2. Configurarea şi montarea echipamentului pentru stingerea incendiilor pe acoperişul maşinii de pompieri trebuie să asigure menţinerea spaţiului vital al cabinei echipajului la răsturnare. 1.11.3. Conectarea sistemului de control al instalaţiei de pompare la recipientele sistemului de frânare al şasiului de bază nu trebuie să provoace căderea presiunii în dispozitivul de acţionare a frânei mai jos de 80 de procente din pragul minim de regulare a presiunii, chiar şi în cazul opririi compresorului, precum şi să provoace conectarea acumulatoarelor cu arc de energie. 1.11.4. Echipamentul de dimensiuni mari (scările manuale, furtunurile de aspirare etc.) pot fi amplasate pe acoperişul maşinii de pompieri, totodată echipamentul amplasat pe acoperiş nu trebuie să afecteze parametrii vizibilităţii şasiului de bază. Configurarea tunurilor fixe şi mobile (cu apă şi spumă) pe acoperiş trebuie să excludă posibilitatea nimeririi substanţelor pentru stingerea incendiilor pe parbriz la începutul şi la sfârşitul alimentări. În caz de necesitate pe parbriz trebuie să fie instalat o copertină de protecţie. Copertina nu trebuie să reducă vizibilitatea scaunul conducătorului auto 1.11.5. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu scări şi bare de mână de siguranţă contra traumelor, în cazul în care înălţimea părţii de jos a deschizăturii uşii salonului e mai mare de 400 mm de la nivelul suprafeţei de sprijin. 1.11.6. Zonele de pe acoperiş şi platformele deschise, prevăzute pentru funcţionare, trebuie să fie împrejmuite în jurul perimetrului cu înălţimea minimă de 100 mm şi cu învelişul ne lunecos. 1.11.7. Scările pentru urcarea pe acoperiş sau platformă trebuie să aibă trepte cu lăţimea minimă de 150 mm şi adâncimea nu mai mică de 125 mm. Distanţa dintre trepte trebuie să fie de 300 mm. Treptele scărilor trebuie să aibă o suprafaţă, care asigură o poziţie stabilă picioarelor persoanei care urcă. În cazul în care sunt două sau mai multe trepte trebuie să se instaleze bare de mână sau bride. 1.11.8. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu un sistem de evacuare a gazelor de eşapament din zona de lucru a operatorului. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament de la motorul maşinii de pompieri nu trebuie să fie orientată spre operatorul, care se află la dispozitivele de comandă ale maşinii de pompieri. 1.11.9. Cerinţe privind salonul şoferului echipajului 1.11.9.1. Lăţimea spaţiului de lucru pentru conducătorul auto trebuie să fie de cel puţin 800 mm, lăţimea scaunelor pentru fiecare persoană, aşezată lângă şofer – de minimum 450 mm.

138

1.11.9.2. În cazul amplasării transversale a scaunelor primul rând de al doilea trebuie să fie separat cu un perete despărţitor cu bară de mână de siguranţă contra traumelor. Peretele nu trebuie să fie un obstacol pentru contactul vizual şi verbal al echipajului. 1.11.9.3. Uşile trebuie să se deschidă în timpul circulaţiei maşinii şi să aibă dispozitive de blocare cu mânere interioare şi exterioare de manipulare. 1.11.9.4. Încuietoarele interioare trebuie să aibă un dispozitiv, care să excludă posibilitatea deschiderii lor accidentale în timpul circulaţiei de către echipajul care se află în maşină. Mânerele mecanismelor de blocare trebuie să aibă o astfel de formă, care să excludă cauzarea traumelor. 1.11.9.5. Construcţia cabinei echipajului trebuie să asigure păstrarea spaţiului vital la răsturnarea autovehiculului, în caz de coliziuni frontale, ciocnire din spate şi dintr-o parte. 1.11.9.6. Echipamentul din salonul şoferului echipajului trebuie să fie amplasat astfel, încât să nu existe colţuri ascuţite şi muchii, care ar putea cauza traume echipajului. Fixarea echipamentului trebuie să excludă posibilitatea deplasării lui involuntare în timpul mişcării. 1.11.9.7. Salonul şoferului echipajului trebuie să fie echipată cu un sistem de încălzire, care să asigure menţinerea temperaturii în salon în perioada rece a anului nu mai joasă de 15 °C în tot diapazonul condiţiilor de exploatare. 1.11.10. În timpul lucrului agregatelor speciale ale maşinii de pompieri nivelul sunetului la locul de lucru al operatorului trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.3 din prezenta Anexă. 1.11.11. Proiectarea instalaţiei de pompare a maşinii de pompieri trebuie să excludă posibilitatea nimeririi materialului spumegător în reţeaua de alimentaţie cu apă in timp ce maşina de pompieri lucrează de la un hidrant. 1.11.12. Cerinţe privind dispozitivele de comandă 1.11.12.1. Trebuie să se îndeplinească cerinţele de la punctul 2.1.3 din prezenta Anexă. 1.11.12.2. Lângă fiecare dispozitiv de comandă trebuie să fie marcajul corespunzător, care determină funcţia şi poziţia acestuia. Marcajul nu trebuie să se aplice pe părţile detaşabile, în cazul în care aceste părţi sunt supuse demontării în timpul utilizării de urgenţă a maşinii de pompieri. 1.11.12.3. Dispozitivele de comandă a agregatelor speciale ale maşinii de pompieri, mânerele pentru deschiderea capacelor, trapelor recipientelor, uşilor cabinei echipajului, compartimentelor şi altor elemente, trebuie să asigure posibilitatea de a fi manipulate cu mâinile în îmbrăcăminte individuală de protecţie pentru mâini. 1.11.13. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu lampăuri de ceaţă şi lampăuri de căutare în părţile din faţă şi din spate ale maşinii. Comanda lampăului de căutare din faţă trebuie să se efectueze din salonul şoferului, din locul extrem dreapta. 1.11.14. Cerinţe privind diagrama în culori a maşinii de pompieri, semnalele speciale luminoase şi sonore în conformitate cu punctul 2.5 din prezenta Anexă. 1.11.15. Cerinţe privind siguranţa echipamentului electric. 1.11.15.1. Construcţia instalaţiilor electrice de forţă ale maşinilor de pompieri, precum şi conexiunile electrice trebuie să asigure siguranţa personalului de operare contra electrocutării. 1.11.15.2. Pentru a specifica stările de conectare a receptoarelor fixe şi portabile de energie electrică, prezenţa tensiunii, alte acţiuni, stabilite pentru anumite tipuri de echipamente electrice trebuie să fie utilizate triunghiurile de presemnalizare, inscripţiile si plăcile. 1.11.15.3. Instalaţiile electrice trebuie să fie bine fixate pentru a exclude posibilitatea ruperii, abraziunii acestora, de asemenea, trebuie protejate de efectele factorilor de temperatură ai incendiilor, de apă, precum şi de precipitaţiile atmosferice. 1.11.15.4. Branşamentele, conductorii, conectorii trebuie să aibă marcaj. Marcajul conductorilor trebuie să se efectueze la ambele capete ale fiecărui conductor. 1.11.15.5. Corpurile elementelor echipamentului electric, prevăzut pentru diferite frecvenţe de curent şi tensiune, trebuie să aibă o culoare distinctivă, iar conectorii - să difere structural pentru a exclude posibilitatea conectării reciproce. 1.11.15.6. Circuitele electrice de alimentare a elementelor echipamentelor electrice suplimentare trebuie să fie dotate cu o siguranţă fuzibilă sau un întrerupător automat. 1.11.15.7. Maşinile de pompieri trebuie să fie dotate cu un comutator de baterie (comutator de

139

masă) a şasiului de bază. 1.11.15.8. Toate elementele echipamentelor electrice metalice neconductoare de curent, care pot nimeri sub o tensiune periculoasă în rezultatul deteriorării izolaţiei, trebuie să aibă conexiune electrică cu corpul sursei de alimentaţie, precum şi cu şasiul maşinii de pompieri. 1.11.15.9. Rezistenta izolaţiei echipamentului electric de forţă a maşinii de pompieri în cazul unor circuite de forţă dispersate de tensiunea nominală de 230 şi 400 V între ele şi în raport cu corpul trebuie să fie de minimum 0,5 MOhm în condiţiile climei moderate. 1.11.16. Pentru maşinile de pompieri trebuie să fie prevăzută posibilitatea conectării dispozitivului de legare la pământ de protecţie. Suprafaţa de contact a dispozitivului de legare la pământ trebuie să aibă un înveliş de protecţie contra coroziunii cu conductibilitate electrică înaltă. Locul amplasării clemei de masă trebuie să fie conectat electric (să fie instalate punţi de metalizare, care asigură rezistenţa de trecere în locurile de contact de maximum 2000 de mcOhm), cu toate elementele metalice de construcţie ale maşinii de pompieri (suprastructurile de incendiu, comunicaţiile de apă şi spumă, şasiul de bază al autovehiculului). Legarea la pământ trebuie să se efectueze cu ajutorul cablului de cupru cu multe conductoare neizolat cu secţiunea de minimum 10 mm2, echipat cu un dispozitiv special de fixare la construcţiile de legare la pământ. 1.11.17. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu mijloce de protecţie individuală a personalului contra electrocutării. 1.11.18. Cerinţele pentru siguranţa contra incendiilor 1.11.18.1. Materialele aplicate în construcţia unui maşinii de pompieri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de rezistenţă la foc. 1.11.18.2. În construcţia unei maşini de pompieri trebuie să fie prevăzută posibilitatea instalării sistemului de protecţie termică a cabinei echipajului, agregatelor de bază, rezervoarelor de combustibil, magistralelor de combustibil de acţiunile fluxurilor de căldură majorate. 1.11.18.3. Rezervoarele de combustibil ale maşinilor de pompieri cu motoare cu benzină şi gurile de umplere ale rezervoarelor de combustibil ale maşinilor de pompieri cu motoare diesel trebuie să se afle în afara cabinei echipajului. Rezervorul de combustibil şi gura lui de umplere nu trebuie să iasă în afara dimensiunilor caroseriei maşinii de pompieri. 1.11.18.4. Amplasarea conductei suplimentare de combustibil trebuie să asigure protecţia lor împotriva acţiunilor de abraziune, coroziune şi lovire. Conductele suplimentare de combustibil trebuie să aibă compensatori pentru prevenirea deteriorării lor în cazul apariţiei deformării cadrului maşinii de pompieri. 1.11.18.5. Proiectarea ţevii de eşapament a maşinii de pompieri cu motor diesel trebuie să prevadă instalarea pe el a extinctorului de scântei. 1.11.18.6. Trebuie să fie asigurată siguranţa contra incendiilor a instalaţiilor electrice de forţă pentru maşinile de pompieri. 1.11.18.7. Maşinile de pompieri trebuie să fie dotate cu cel puţin două stingătoare de incendiu. Locurile fixării acestora trebuie să se afle în zonele uşor accesibile de amplasare a echipamentului maşinilor de pompieri. În acest caz, unul dintre ele trebuie să fie amplasat aproape de scaunul conducătorului auto, iar al doilea în caroseria (compartimentele) maşinii de pompieri. 1.11.19. Suprafeţele conductelor şi agregatelor maşinii de pompieri, expuse răcirii de agentul de stingere a focului cu temperaturi scăzute, şi accesibile pentru atingere în timpul lucrului operatorului, trebuie să fie izolate. 1.11.20. Uşile deschise la staţionare, reazemele de calare stabilite, extensoarele catargelor de iluminat, care măresc dimensiunile de poziţie ale maşinii în lungime sau lăţime, trebuie să fie echipate cu elemente retro-reflectorizante sau cu alte dispozitive de semnalizare, care indică dimensiunile maşinii de pompieri. 1.11.21. În combinaţia de dispozitive conducătorul auto trebuie să aibă indicatoare luminoase, care avertizează despre uşa deschisă, instalarea reazemelor de calare, ridicarea catargelor de iluminat şi alte condiţii, care împiedică libera circulaţie a maşinii de pompieri. 1.11.22. In interiorul rezervorului de apa sau alte substanţe lichide de stingere a incendiului trebuie să fie amplasate digurile de larg transversale (perete despărţitor, agregat spongios).

140

1.11.23. Maşinile de pompieri trebuie să fie echipate cu două suporturi antirulante. 1.11.24. Cerinţe privind catargul de iluminat 1.11.24.1. Indiferent de tipul dispozitivului de acţionare catargul trebuie să aibă o frână care-l fixează la înălţimea dată. 1.11.24.2. Proiectarea catargului trebuie să admită exploatarea acestuia, fără extinderi la o viteză a vântului de 10 m/sec. 1.11.25. Cerinţe de siguranţă pentru maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de articulaţii (autoscară de incendiu, autocar elevator articulat de incendiu, lift cu spumă pentru incendiu) 1.11.25.1. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de articulaţii trebuie să aibă stabilitate statică şi dinamică, care asigură posibilitatea efectuării în siguranţă a lucrărilor de salvare şi stingere a incendiilor, inclusiv: 1.11.25.1.1. La instalarea acestora pe o suprafaţă cu înclinare de până la 6 °, inclusiv; 1.11.25.1.2. Când se lucrează cu dispozitivele pentru alimentarea cu substanţe de stingere a incendiilor; 1.11.25.1.3. Când viteza vântului la nivelul părţii de sus a scării (balansierul) nu e mai mare 10 m/sec. 1.11.25.2. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ sau cu set de articulaţii, trebuie să aibă blocări, care exclud: 1.11.25.2.1. Posibilitatea deplasării braţului (setului de articulaţii) în cazul în care arcurile de suspensie nu sunt blocate şi suporturile (reazemele) ridicate; 1.11.25.2.2. Posibilitatea deplasării braţului (setului de articulaţii) în afara câmpului de lucru. 1.11.25.2.3. Ridicarea suporturilor (reazemelor) la poziţia de lucru a braţului (setului de articulaţii); 1.11.25.2.4. Deplasarea involuntară a suporturilor în timpul circulaţiei autovehiculului ; 1.11.25.2.5. Culisarea braţului atunci când pe el se deplasează salonul şoferului liftului sau când ea nu se află în poziţia cea mai joasă; 1.11.25.2.6. Mişcarea ulterioară a braţului (setului de articulaţii) după instalarea în poziţie de transport; 1.11.25.2.7. Mişcarea autoautovehicululuicu cutia prizei de putere conectată, cu arcurile de suspensie blocate, suporturile împinse şi braţul ridicat (setul de articulaţii); 1.11.25.2.8. Mişcarea braţului (setului de articulaţii), balansierului la venirea în contact a punctelor extreme ale construcţiei (limitatorii ciocnirii frontale) cu un obstacol; 1.11.25.2.9. Mişcarea braţului (setului de articulaţii) la depăşirea sarcinii maxime cu mai mult de 10 %. 1.11.25.3. Maşinile de pompieri, echipate cu braţ şi seturi de articulaţii trebuie să aibă un mecanism de acţionare de urgenţă pentru a aduce braţul, setul de articulaţii în poziţia de transport în caz de ieşire din funcţiune a dispozitivului de acţionare a agregatului de forţă sau a motorului şasiului 1.11.25.4. Viteza mişcării vârfului autoscării sau a dispozitivului de ridicare trebuie să se diminueze în mod automat la atingerea valorilor limită a câmpului de securitate sau a poziţiilor extreme ale mecanismelor executorii de acţionare a mişcării. 1.11.25.5. Autoscara de incendiu, autocarul elevator articulat trebuie să fie prevăzute cu indicatori (dispozitive de control) pentru: 1.11.25.5.1. Înălţimea de ridicare şi lungimea braţului, setului de articulaţii, balansierului, cabinei liftului; 1.11.25.5.2. Unghiul de înclinaţie a cotului inferior al braţului; 1.11.25.5.3. Unghiului transversal de înclinaţie a braţului. 1.11.25.6. Indicatorii (dispozitivele de control), enumeraţi în punctele 1.11.25.5.1, trebuie să fie asamblaţi într-un singur bloc, bine vizibil de la locul de lucru al operatorului, şi să aibă eroarea indicaţiilor nu mai mare de 5 %. 1.11.25.7. Semnalizarea luminoasă şi sonoră a autoscării, autocarului elevator articulat amplasată pe pupitrele de comandă trebuie să avertizeze despre: 1.11.25.7.1. Apropierea braţului, setului de articulaţii, balansierului, cabinei liftului de hotarul

141

câmpului de lucru al mişcării; 1.11.25.7.2. Suprasarcina braţului, balansierului, cabinei liftului; 1.11.25.7.3. Timpul declanşării limitatorului coliziunii frontale; 1.11.25.7.4. Momentul separării suportului de sol sau de placa de reazem; 1.11.25.7.5. Momentul combinării axelor (pentru autoscări); 1.11.25.7.6. Momentul combinării treptelor (pentru autoscări). 1.11.25.8. Autoscara, elevatorul articulat trebuie să aibă un sistem de nivelare, care asigură orizontalitatea planşeului balansierului în orice poziţie a lui şi orizontalitatea treptelor scării, amplasate de-a lungul braţului (dacă există). Totodată devierea de la orizontalitatea planului planşeului balansierului trebuie să fie de maximum 3°, iar a treptelor – de maximum 2°. 1.11.25.9. Balansierele autoscării, elevatorului articulat trebuie să dispună de îngrădire, formată din două rânduri de balustrade la înălţimea de (1,1 ± 0,1) şi (0,5 ± 0,1) m. Pe perimetrul planşeului balansierului trebuie să fie o îngrădire continuă (plinte) cu înălţimea de cel puţin 0,1m. Elementele de protecţie a balansierului (balustradele) trebuie să suporte o sarcină concentrată în diferite direcţii nu mai mică de 1300 N. 1.11.25.10. Salonul şoferului liftului trebuie să aibă îngrădire celulară în jurul perimetrului cu înălţimea minimă de 1,5 m. 1.11.25.11. Balansierul elevatorului şi salonul şoferului liftului autoscării trebuie să fie echipate cu una sau mai multe uşi cu un canat cu încuietoare cu acţionare din interior şi din alampăă (balansierul APC poate fi echipat cu bare de mână rabatabile). Totodată lăţimea trecerii trebuie să fie nu mai mică de 500 mm. 1.11.25.12. Dispozitivele de comandă ale tuturor mişcărilor balansierului elevatorului articulat pe pupitrul de comandă trebuie să fie cu revenire în poziţie iniţială, să excludă posibilitatea conectării lor accidentale şi să aibă indicarea mişcărilor conectate ale mecanismelor. 1.11.25.13. Pupitrele de comandă ale maşinilor de pompieri, echipate cu braţ şi set de articulaţii trebuie să aibă dispozitive de conectare a semnalului sonor şi de oprire de urgenţă a manevrei efectuate fără deconectarea motorului maşinii. 1.11.25.14. Autoscara, elevatorul articulat trebuie să fie dotate cu dispozitive de comunicare, care asigură în ambele sensuri comunicaţia prin difuzoare a pupitrului de comandă de bază cu balansierul.

1.12. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru serviciul de salvare şi poliţie 1.12.1. Autovehiculele pentru serviciul de salvare şi poliţie trebuie să respecte cerinţele de la punctul 2.5. din prezenta Anexă. 1.13. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru utilităţi şi întreţinerea drumurilor.

1.13.1. Componentele echipamentului special (inclusiv conductoarele, cablurile, accesoriile de conectare, conductele, etc.) trebuie să fie executate în aşa fel, încât să se excludă posibilitatea deteriorării lor accidentale, provocând pericole. 1.13.2. Părţile basculante ale echipamentului special trebuie să fie dotate cu suporturi pentru fixarea lor în poziţie ridicată şi (sau) dispozitive, care ar exclude coborârea bruscă sau răsturnarea lor accidentală. 1.13.3. Pupitrul de comandă al echipamentelor speciale nu trebuie să se afle în zona de acţiune a echipamentului special. 1.13.4. Pupitrul de comandă a dispozitivelor de lucru ale echipamentelor speciale trebuie să fie amplasate în aşa fel, încât operatorul să poată vedea întreaga suprafaţă de lucru. 1.13.5. Dispozitivele de prindere a sarcinii echipamentelor speciale trebuie să asigure prinderea sarcinilor, excluzând deplasarea sau răsturnarea lor accidentală. 1.13.6. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o ordine stabilită poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea echipamentului, trebuie să se blocheze reciproc. Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea echipamentului sau a oricărui dintre elementele acestuia. 1.13.7. Eforturile, depuse la pârghiile de comandă a echipamentelor speciale, în funcţie de

142

metoda de deplasare şi frecvenţa de utilizare, trebuie să fie în concordanţă cu valorile date în tabelul 13.1. Tabelul 13.1

Metoda de deplasare a pârghiei Efortul, N, nu mai mult

Frecvenţa de utilizare, o dată în schimb 240-17 16-5 mai puţin de 5

Preponderent cu degetele 10 10 30 Preponderent cu mâna 15 20 40

Preponderent cu mâna şi antebraţul 25 30 60 Cu toată mâna 40 60 150 Cu ambele mâini 90 90 200

1.13.8. Efortul, aplicat cu ambele mâini la mânerul pârghiei dispozitivului de acţionare manuală a accesoriilor conductei în momentul blocării dispozitivului de blocare (sau mişcării la deschidere) nu trebuie să depăşească 450 N. 1.13.9. Nivelul maxim al sunetului la locul de muncă al operatorului indiferent de regimul tehnologic nu trebuie să depăşească 110 dBA. 1.13.10. Nivelul de zgomot extern nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 13.2. Tabelul 13.2. Tipul şasiului de bază Nivelul sunetului, dBА Autovehicul cu masa totală mai mare de 3500 kg şi cu motorul

cu puterea, kw: mai puţin de 75 81

75 şi mai mult, dar mai puţin 150 83

150 şi mai mult 84

Notă: Pentru maşinile, care efectuează operaţiuni tehnologice (spălare, stropire, măturare, curăţirea zăpezii, presărarea învelişului drumurilor etc.) se admite o creştere a nivelului de zgomot de 2 dBA. 1.13.11. Elementele constructive ale echipamentului tehnologic, care în timpul circulaţiei maşinii ies în afara lăţimii de poziţie a autovehicululuicu mai mult de 0,4 m în partea stângă şi (sau) dreaptă de la marginea exterioară a lămpilor de poziţie laterală, sau care ies în afara lungimii totale a autovehicululuicu mai mult de 1,0 m în faţă şi (sau) spate, trebuie să fie vopsite în dungi. Culoarea dungilor – dungile de culoare roşu şi alb (galben) alternează, având o lăţime egală de la 30 până la 100 mm şi unghiul de înclinare de 45 ± 5° spre exterior şi în jos. 1.13.12. Inscripţiile tehnologice trebuie să fie amplasate în locurile vizibile de la dispozitivele de comandă. 1.13.13. Mecanismele de comandă şi control trebuie să fie marcate cu simboluri, care indică destinaţia dispozitivului. În absenţa simbolului corespunzător se admite aplicarea inscripţiilor. 1.13.14. Plăcile cu date pot fi instalate la orice agregate şi subansambluri ale echipamentului, dar trebuie să fie la toate dispozitivele de siguranţă. 1.13.15. La autovehiculele , viteza maximă a cărora conform caracteristicii tehnice şi (sau) la efectuarea operaţiunilor tehnice este mai mică decât cea permisă de Regulile circulaţiei rutiere,

143

trebuie să fie instalat un semnal de identificare a limitării vitezei în conformitate cu dispoziţiile de admitere a autovehiculelor în exploatare şi responsabilităţile persoanelor oficiale privind asigurarea securităţii circulaţiei rutiere. În cazul în care circulaţia autovehicululuila îndeplinirea operaţiunilor tehnologice este mai mică ca cea de transport, atunci semnalul de limitare a vitezei la realizarea acestor operaţiuni trebuie să fie instalat în faţă. Informaţiile suplimentare despre viteza maximă trebuie să fie indicate în documentaţia de exploatare. 1.13.16. Se admite mărimea dimensiunii după înălţimea de instalare a lampăului cu lumină de întâlnire maximum până la 3250 mm, în cazul în care respectarea acestei dimensiuni conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48 este imposibilă în rezultatul construcţiei echipamentului tehnologic. Lampăurile cu fază de întâlnire trebuie să fie reglate astfel, încât linia de intersecţie a planului, care conţine partea stângă a limitei de lumină a fasciculului fazei de întâlnire şi suprafeţei de sprijin orizontale a maşinii, să coincidă cu linia similară a lampăului, instalat conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48. 1.13.17. Se admite majorarea distanţei de la capătul din faţă a maşinii până la lămpile indicatoare de direcţie repetitive până la maxim 3500 mm, în cazul în care respectarea acestei dimensiuni conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48 nu este posibilă din cauza construcţiei echipamentului tehnologic, instalat în partea din faţă a maşinii. 1.13.18. Maşinile, prevăzute pentru efectuarea lucrărilor de salubritate pe drumuri trebuie să fie echipate cu semnale luminoase speciale (girolampăuri), de culoare galbenă sau portocalie. Numărul şi amplasarea girolampăurilor trebuie să asigure vizibilitatea lor la un unghi de 360° în plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a luminii. 1.13.19. Elementele constructive ale echipamentului tehnologic, care în timpul circulaţiei maşinii ies în afara lăţimii de poziţie a autovehicululuicu mai mult de 0,4 m în partea stângă şi (sau) dreaptă de la marginea exterioară a lămpilor de poziţie sau care ies în afara lungimii totale a autovehicululuicu mai mult de 1,0 m în faţă şi (sau) spate, trebuie să fie marcate cu retro-reflectorizanţi din clasa IA conform Regulamentelor CEE/ONU nr. 3 sau cu lămpi de poziţie cu suprafaţa de iluminare orientată spre înainte şi înapoi. 1.13.20. Pentru iluminarea zonei de lucru în timpul activării utilajelor tehnologice pe timp de noapte, maşinile trebuie să fie echipate cu lămpi suplimentare de iluminare a zonei de lucru.

1.14. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru deservirea sondelor de petrol şi gaze naturale

1.14.1. Transmisiile mecanice (cu lanţ, cardanică, cu roţi dinţate, etc.), cuplajele, roţile de transmisie şi alte elemente rotative si mobile ale echipamentelor trebuie să aibă un grilaj de protecţie metalic bine fixat. 1.14.2. Îngrădirile echipamentelor, supuse des inspecţiei trebuie să poată fi uşor detaşate sau deschise, pentru care în construcţie trebuie să fie prevăzute mânere, piese de fixare şi alte dispozitive speciale pentru a asigura scoaterea şi instalarea rapidă şi inofensivă a îngrădirii. Îngrădirile, care se deschid, trebuie să fie echipate cu dispozitive de menţinere sigură a acestora în poziţie deschisă. 1.14.3. În cazul în care în calitate de îngrădire este utilizată plasa metalică în cadru, diametrul sârmei plasei trebuie să fie nu mai mic de 2,0 mm. 1.14.4. Dimensiunile găurilor plasei de metal, zăbrelelor etc. nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 1.14.1. 1.14.5. În construcţia sistemelor de control a instalaţiilor la baza de transport pentru repararea sondelor de petrol şi gaze trebuie să fie prevăzute: 1.14.5.1. Limitatori de deplasare a turnului (catargului); 1.14.5.2. Limitatori de ridicare a scripetelui muflei (palanului) (scripete cu cârlig).

Tabelul 1.14.1.

144

Distanţa de la îngrădire până la elementele mobile

Lăţimea maximă (diametrul) a găurii

Până la 35 6 De la 35 până la 150 20 De la 150 până l a350 30

1.14.5.3. Limitatorul capacităţii de încărcare. Se admite a nu instala limitatorul capacităţii de încărcare, dacă capacitatea de încărcare este limitată la instalare de un cuplu motor maxim a mecanismului de ridicat; 1.14.5.4. Blocarea unor poziţii ale pârghiilor şi mânerelor de comandă; 1.14.5.5. Blocarea pentru a preveni căderea turnului (catargului) în cazul ruperii braţelor sau a conductelor sistemului hidraulic de ridicare a turnului. 1.14.6. Sistemul de comandă trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare. Nivelul sunetului semnalului în zona de lucru trebuie să fie cu 8 dB A mai ridicat decât nivelul sunetului, emis de un echipament de bază. 1.14.7. Culorile de semnalizare şi semnalele de siguranţă trebuie să fie conforme cu cerinţele de la punctul 2.3 din prezenta Anexă.

1.15. Cerinţe privind autovehiculele prevăzute pentru transportul

încasărilor băneşti şi bunurilor de valoare 1.15.2. Clasa generală de protecţie a autovehicululuila gradul de blindare este determinată de clasa minimă de protecţie a compartimentelor pentru echipaj ale acestuia. 1.15.3. Clasele de protecţie la gradul de blindare: 1.15.3.1. Clasele de protecţie a compartimentelor pentru pasageri la gradul de blindare, inclusiv, elementele lui constitutive (caroseria, uşile, ambrazurile) pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1 nu trebuie să fie mai jos de clasa 2, N2 şi N3 - nu mai jos de a 3. 1.15.3.2. Pentru zona acoperişului autovehicululuidin categoriile M1 şi N1 se admite clasa 1 de protecţie, pentru categoriile N2 şi N3 – clasa 2 de protecţie. Clasa de protecţie a geamurilor blindate trebuie să fie în conformitate cu clasa zonei corespunzătoare de protecţie blindată a autovehiculului. 1.15.3.3. Clasa de protecţie pentru transportul mărfurilor de valoare la gradul de blindare nu trebuie să fie mai inferioară decât clasa 1. 1.15.4. Autovehicul trebuie să fie echipat cu ambrazuri pentru desfăşurarea acţiunilor eficiente de apărare contra tragerii cu arme de foc din dotare. Se admite amplasarea ascunsă a ambrazurilor în autovehicul şi prezenţa ambrazurilor false pe suprafaţa exterioară a caroseriei. Totodată gradul de blindare a autovehicululuinu trebuie să fie redus. 1.15.5. Autovehicul trebuie să fie echipat cu încuietori suplimentare pentru uşile, care se deschid numai din interior. 1.15.6. Acumulatorul trebuie să fie amplasat în afara spaţiului pentru de pasageri al autovehicululuişi să dispună de protecţie blindată cu clasa nu mai inferioară decât cea stabilită pentru spaţiul pentru pasageri. 1.15.7. Autovehicul trebuie să aibă spaţiu pentru amplasarea: 1.15.7.1. Trusei medicale; 1.15.7.2. Semnalului de staţionare de urgenţă; 1.15.7.3. Stingătoarelor: 1.15.7.3.1. Pentru autovehiculele din categoria M1, N1 - un stingător de incendiu, cu capacitatea de minimum 2 litri în zona accesibilă de la locul de lucru al conducătorului auto; 1.15.7.3.2. Pentru autovehiculele din categoria N2, N3 - minimum două stingătoare de incendiu, dintre care unul cu o capacitate de minimum 2 litri - în zona accesibilă de la locul de lucru al

145

conducătorului auto, şi altul (altele) cu capacitatea totală de minimum 5 litri - în compartimentul pentru pasageri. 1.15.8. Toate elementele echipamentelor, inclusiv elementele de protecţie blindată în zona de posibil impact a conducătorului auto şi a echipajului trebuie să dispună de siguranţă contra traumelor, adică nu trebuie să iasă în afara suprafeţei de sprijin mai mult de 10 mm şi trebuie să aibă o rază de rotunjire de minimum 3,2 mm, sau trebuie să fie acoperite cu garnituri de absorbţie a energiei. 1.15.9. Toate elementele de pe tavanul salonului (nervurile de rigiditate, suporturile plafoanelor de iluminat etc.) nu trebuie să iasă în alampăă în partea de jos în raport cu suprafaţă tavanului mai mult de 20 mm şi trebuie să aibă o rază de rotunjire a muchiilor de cel puţin 5 mm, sau trebuie să fie acoperite cu garnituri de absorbţie a energiei. 1.15.10. Mărfurile, transportate în compartimentul pentru pasageri, trebuie să fie bine fixate, să nu aibă proeminenţe cu pericol de traumatizare şi să nu creeze obstacole conducătorului auto şi membrilor echipajului în timpul circulaţiei. 1.15.11. Autovehicul , care are compartimente pentru echipaj, izolate de salonul şoferului (salon), trebuie să aibă cel puţin trei ieşiri de urgenţă în fiecare compartiment. În calitate de ieşiri de urgenţă se utilizează uşile de serviciu, trapa de siguranţă în tavan, uşa de urgenţă din partea opusă uşii de serviciu. 1.15.12. Pentru autovehiculele din categoriile N2 şi N3 trapa din tavanul compartimentului pentru echipaj este obligatorie. Dimensiunile trapei de evacuare: - suprafaţa deschizăturii nu trebuie să fie mai mică de 2700 cm2; - în deschizătura trapei se încadrează un dreptunghi cu dimensiunile de 45x59 cm; - dimensiunile interioare ale dreptunghiului, care se încadrează în deschizătura uşii de urgenţă, nu trebuie să fie mai mici de 65x100 cm 1.15.13. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un întrerupător de siguranţă, care asigură deconectarea clemei de masă a acumulatorului din scaunul conducătorului auto. 1.15.14. Rezervorul de combustibil al autovehicululuitrebuie să fie protejat contra exploziei sau trebuie să fie prevăzută protecţia lui blindată cu clasa de protecţie nu mai joasă de cea a compartimentului pentru pasageri. Rezervorul de carburant trebuie să fie protejat în mod special de deformările posibile în caz de coliziuni şi răsturnare. În cazul în care etanşeitatea rezervorului e defectată în poziţia autovehicululuipe roţi pe o pantă de 30° trebuie să fie prevăzut un dispozitiv pentru a asigura scurgerea liberă a combustibilului pe suprafaţa de sprijin. 1.15.15. Cerinţele generale privind vizibilitatea din scaunul şoferului, prezentate în secţiunea 5 din Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică privind autovehiculele , prevăzute pentru transportul de încasări în numerar şi a mărfurilor de valoare, nu se aplică, iar în locul lor se aplică cerinţele prevăzute în prezentul alineat. 1.15.15.1. Unghiurile zonelor obturate, create de montanţii caroseriei, nu trebuie să fie mai mari de: 4° - creat de montantul mediu; 11° - creat de bara laterală principală. 1.15.15.2. În zona A şi B nu trebuie să fie zone obturate. Această cerinţă nu se aplică pentru montanţii de mijloc si lateral de separare a parbrizului (în cazul parbrizului asamblat), volan, piesele ştergătoarelor de parbriz, oglinzile retrovizoare şi antenă din alampăă. 1.15.15.3. În zona de vizibilitate la 90° spre dreapta, stânga, şi 4° în jos prin ferestrele laterale a salonului şoferului nu trebuie să fie zone obturate. 1.15.15.4. Gradul de curăţare a zonelor normative ale parbrizului A, B, C trebuie să corespundă valorilor date în tabelul 1.15.1. 1.15.16. Oglinzile retrovizoare exterioare ale autovehiculelor trebuie să fie reglate din interior cu uşile închise. 1.15.17. Pentru autovehiculele , prevăzute să transporte încasări în numerar şi marfă de valoare, utilizarea motoarelor, care folosesc în calitate de combustibil gaze comprimate sau lichefiate, precum şi amestec de gaz şi benzină, nu se admite.

146

Tabelul 1.15.1.

Zonele parbrizului

А В С

geam integral geam asamblat geam integral geam compus 80 65 84 70 100

1.15.18. Compartimentul motorului autovehicululuitrebuie să fie echipat cu o instalaţie de stingere a incendiului, cu acţionare telecomandată a conectării din scaunul şoferului. Substanţele de stingere a incendiului, care intră în compartimentul motorului în cazul funcţionării instalaţiei de stingere a incendiului şi a produselor de ardere nu trebuie să nimerească în salonul şoferului conducătorului auto şi în salonul pentru pasageri. Pentru stingerea compartimentelor motoarelor cu benzină trebuie să fie utilizate instalaţiile de stingere a incendiului, care asigură siguranţa la explozii la declanşarea în mediul de combustibil cu vapori şi gaz (vapori de benzină cu aer); 1.15.19. Detectoarele de semnalizare a incendiului trebuie să fie instalate in locurile cu cele mai mari riscuri de incendiu: - în compartimentul motorului; - în locurile de concentrare a aparatelor electrice; - în locurile instalării sistemelor de încălzire autonome. 1.15.20. În construcţia compartimentelor de pasageri ale autovehiculelor (pernele şi spătarele scaunelor, ramele de protecţie, tetierele, tapiţarea tavanului, panourile laterale a salonului şoferului si uşilor, finisarea podelei, combinaţia de dispozitive etc.) trebuie să fie utilizate materialele: - cu viteza de ardere de 100 mm/min şi mai puţin; - care nu se aprind în decurs de 30 secunde de la flacăra arzătorului; - care s-au stins, ne arzând până la baza de măsurare.

1.16. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul copiilor 1.16.1. Cerinţe generale 1.16.1.1. Autovehiculele (autobuzele) pentru transportul copiilor trebuie să fie în conformitate cu cerinţele generale de siguranţă privind autovehiculele din categoriile M2 şi M3, ţinându-se cont de cerinţele prezentului punct. 1.16.1.2. Autobuzul, viteza maximă a căruia depăşeşte 60 km/h, trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de limitare a vitezei, care îndeplineşte cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 89. 1.16.1.3. În faţă şi spatele autobuzului trebuie să fie instalate simbolurile de identificare „Transportul copiilor" în conformitate cu regulile circulaţiei rutiere din FR. 1.16.1.4. Pe laturile exterioare ale caroseriei, precum şi în faţă şi în spate pe axa de simetrie a autobuzului trebuie să fie aplicate inscripţii contrastante „COPII” cu litere drepte mari cu înălţimea de minimum 25 cm şi grosimea de minimum 1/10 din înălţimea acesteia. În imediata apropiere a acestor inscripţii (la o distanţă de cel puţin ½ din înălţimea lor) nu trebuie să se aplice careva simboluri sau inscripţii. 1.16.1.5. Caroseria autobuzului trebuie să fie de culoare galbenă. 1.16.1.6. Autobuzul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv, care asigură semnalizarea sonoră automată la circulaţia cu mers înapoi. 1.16.1.7. Elementele tuturor dispozitivelor de vizibilitate indirectă, instalate pe autobuz, trebuie să aibă încălzire electrică. 1.16.1.8. De către producător trebuie să fie prevăzută periodicitatea inspecţiei, reglărilor şi deservirii tehnice a mecanismelor, subansamblurilor şi componentelor, care determină siguranţa exploatării autobuzului (direcţia, frânele, anvelopele, extinctoarele, mecanismele de control a ieşirilor de urgenţă etc.), redusă în jumătate în comparaţie cu autobuzul, pe baza căruia a fost fabricat autobuzul pentru transportul copiilor. Indicaţia corespunzătoare trebuie să fie făcută în documentaţia de exploatare a autobuzului.

147

1.16.2. Cerinţe privind planificarea 1.16.2.1. În autobuz trebuie să fie prevăzute numai locuri pe scaune. 1.16.2.2. Scaunul, predestinat pentru copii, trebuie să fie orientate spre înainte în sensul circulaţiei autobuzului. 1.16.2.3. În fiecare rând transversal de scaune trebuie să fie prevăzut un buton de semnalizare „Cerere pentru staţionare”. Butoanele de semnalizare trebuie să fie instalate pe peretele lateral interior al autobuzului sub marginea de jos a ferestrei. 1.16.2.4. Locul de lucru al conducătorului auto nu trebuie să aibă nici un fel de pereţi despărţitori orbi, care să-l separe pe el de compartimentul de pasageri. 1.16.2.5. Locul de lucru al conducătorului auto trebuie să fie echipat cu: 1.16.2.5.1. Semnale luminoase şi sonore despre necesitatea staţionării, care pot fi conectate din locurile de plasare a copiilor; 1.16.2.5.2. Instalaţie interioară si exterioară de comunicaţie prin difuzor. 1.16.2.6. Conducătorul auto, care se află pe scaunul său, trebuie să aibă posibilitatea să controleze intrarea copiilor în autobuz şi ieşirea din el de la nivelul drumului până la suprafaţa podelei autobuzului. În cazul în care vizibilitatea directă este insuficientă, atunci trebuie să se instaleze dispozitive (sistemul „cameră video-monitor” sistemul de oglinzi şi alte dispozitive optice), care să permită a efectua un asemenea control. 1.16.2.7. În cazul existenţei oberlihturilor la geamurile laterale ale compartimentului de pasageri înălţimea lor în raport cu înălţimea totală a geamului nu trebuie să depăşească 25 %. Oberlihturile trebuie să fie amplasate în partea de sus a geamului. 1.16.2.8. În autobuz trebuie să fie prevăzut un compartiment în partea din spate şi (sau) poliţe mai sus de geamuri sau alte spaţii pentru bagaje de mână şi (sau) bagaje, calculate conform normei nu mai mici de 0,1 m2 şi nu mai mici de 20 dm3 pentru fiecare scaun al pasagerului. 1.16.2.9. Pentru varianta de construcţie a autobuzului, predestinat inclusiv pentru transportul copiilor cu tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor, în autobuz trebuie să fie prevăzut un loc special pentru cel puţin două scaune cu rotile în poziţie pliată. Acest loc poate fi combinat cu un compartiment pentru bagaje. 1.16.2.10. Compartimentul de bagaje trebuie să fie echipat cu dispozitive pentru a împiedica deplasarea bagajelor şi scaunelor cu rotile în stare pliată în timpul circulaţiei autobuzului. 1.16.2.11. Peretele despărţitor al compartimentului de bagaje trebuie să suporte o sarcină statică de 200 N la 100 kg a masei bagajelor şi (sau) scaunelor cu rotile. 1.16.2.12. În compartimentul de pasageri al autobuzelor la existenţa poliţelor pentru bagaje de mână deasupra geamurilor lăţimea poliţelor trebuie să fie nu mai mică de 30 cm, iar înălţimea spaţiului liber deasupra lor - nu mai mică de 20 cm. Poliţele trebuie să aibă o înclinaţie în direcţia pereţilor adiacenţi lor ai autobuzelor. Dimensiunea înclinaţiei, măsurată de la suprafaţa orizontală, nu trebuie să fie mai mică de 10°. Construcţia poliţelor trebuie să excludă căderea de pe ele a bagajelor de mână în timpul circulaţiei autobuzului. 1.16.2.13. Materialul, care acoperă podeaua autobuzului şi treptele, nu trebuie să fie lunecos. 1.16.2.14. Autobuzul trebuie completat cu două truse de prim ajutor. 1.16.2.15. În autobuz trebuie să fie prevăzute locuri pentru instalarea cel puţin a două stingătoare de incendiu, totodată unul din ele trebuie să se afle în apropierea scaunului conducătorului auto. 1.16.3. Cerinţe privind scaunele (vezi fig. 1.16.1) 1.16.3.1. Pentru scaunele, amplasate în aceeaşi direcţie, distanţa dintre suprafaţa frontală a spătarului scaunului şi suprafaţa din spate a spătarului scaunului, amplasat în faţă, măsurată pe orizontală în intervalul de la planul orizontal, tangent de la suprafaţa pernei scaunului până la planul orizontal, situat la o înălţime de 55 cm deasupra podelei pentru picioarele copilului aşezat pe scaun (H), trebuie să fie nu mai mică de 60 cm 1.16.3.2. Lăţimea pernei scaunului cu un singur loc (2F) trebuie să fie de minimum 32 cm 1.16.3.3. Lăţimea spaţiului liber (G) al scaunului cu un singur loc, măsurată în fiecare parte de la planul median vertical al locului pentru scaun pe orizontală de-a lungul spătarului scaunului la o

148

înălţime de la 20 până la 60 cm deasupra pernei necomprimate a scaunului trebuie, să fie nu mai mică de 17 cm 1.16.3.4 Lăţimea pernei scaunelor nedivizate cu două sau mai multe locuri trebuie să fie determinată, luând în considerare valorile F şi G, menţionate la punctele 1.16.3.2 şi 1.16.3.3. 1.16.3.5. Adâncimea pernei (K) scaunului trebuie să fie nu mai mică de 35 cm 1.16.3.6. Înălţimea pernei scaunului în stare necomprimată în raport cu nivelul podelei (I), pe care sunt amplasate picioarele unui copil aşezat, trebuie să fie aşa, încât înălţimea planului orizontal, tangent la suprafaţa pernei scaunului, deasupra acestei secţiuni să constituie de la 35 până la 40 cm; 1.16.3.7. Scaunul, orientat spre peretele despărţitor, trebuie să dispună de un spaţiu liber în faţa lui în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36, 52 sau 107. 1.16.3.8. Marginea scaunului, care este orientat spre culoar, trebuie să aibă reazem pentru coate sau bare de mână. Înălţimea amplasării reazemului pentru coate sau barei de mână de la perna scaunului (B) trebuie să constituie 18 ± 2 cm.

Figura 1.16.1. Dimensiunea şi amplasarea scaunelor 1.16.3.9. În autobuz trebuie să fie prevăzut cel puţin un loc pentru un pasager adult, care însoţeşte copiii. Scaunele indicate trebuie să îndeplinească cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36 sau 107 pentru autobuzele din clasa I sau Regulamentelor CEE/ONU nr. 52 sau 107 pentru autobuzele din clasa A. Amplasarea scaunelor trebuie să permită pasagerilor adulţi să supravegheze copiii în timpul circulaţiei autobuzului. 1.16.3.10. Scaunele pentru transportul copiilor trebuie să posede proprietăţi rezistente, care să permită a rezista la sarcina de încercare: 1.16.3.10.1. 1180 N, aplicată la spătarul banchetei din spate la o înălţime de 0,75 m deasupra suprafeţei de bază. Deplasarea punctului central de aplicare a sarcinii trebuie să fie nu mai mică de 100 mm şi nu mai mare de 400 mm; 1.16.3.10.2. 3140 N, aplicată la spătarul scaunului la o înălţime de 0,45 m deasupra suprafeţei de bază. Deplasarea punctului central de aplicare a sarcinii trebuie să constituie nu mai puţin de 50 mm. 1.16.3.11. Configurarea pernei şi spătarului scaunului, precum şi materialul lor de tapiţerie trebuie să asigure siguranţa călătoriei copiilor, inclusiv la frânarea şi la direcţieele autobuzului 1.16.3.12. Scaunele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de reţinere pentru copii, care reprezintă un ansamblu de centuri de siguranţă şi dispozitive de reglare şi fixare. Aceste dispozitive trebuie să fie în conformitate cu: 1.16.3.12.1. În ceea ce priveşte rezistenţa locurilor de ancorare a centurilor de siguranţă - Regulamentele CEE/ONU nr. 14; 1.16.3.12.2. În ceea ce priveşte centurile de siguranţă utilizate – Regulamentele CEE/ONU nr. 16. 1.16.4. Cerinţe privind asigurarea intrării şi ieşirii. 1.16.4.1. Autobuzele cu numărul total de pasageri (inclusiv însoţitorii) nu mai mare de 22 de persoane, trebuie să aibă o uşă, iar autobuzele cu un număr total de pasageri (inclusiv însoţitorii) mai mare de 22 de persoane trebuie să aibă cel puţin două uşi de serviciu, prevăzute pentru

149

intrare şi ieşire. 1.16.4.2. Uşă (sau una dintre uşi) trebuie să fie amplasată în imediata apropiere a scaunului şoferului. 1.16.4.3. Autobuzul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv, care ar preveni începutul circulaţiei cu uşile de serviciu deschise sau închise incomplet. 1.16.4.4. Autobuzul trebuie să fie echipat cu dispozitive de iluminare a deschizăturilor uşilor de serviciu, care să permită conducătorului auto a vedea intrarea şi ieşirea copiilor în (din) autobuz la orice oră a zilei. 1.16.4.5. Pentru uşa de serviciu, prevăzută pentru intrarea şi ieşirea de copiilor: 1.16.4.5.1. Înălţimea primei trepte de la nivelul solului nu trebuie să depăşească 25 cm. Pentru asigurarea înălţimii specificate, în caz de necesitate, trebuie să fie instalată o treaptă escamotabilă, care ar corespunde cu cerinţele din Regulamentele CEE/ONU nr. 36, 52 sau 107, sau să fie aplicat sistemul de coborâre şi (sau) înclinare a podelei; 1.16.4.5.2. Înălţimea treptelor ulterioare trebuie să fie nu mai mare de 20 cm; 1.16.4.5.3. Adâncimea treptelor nu trebuie să fie mai mică de 20 cm, 1.16.4.6. Barele de mână sau mânerele din pasajele uşilor de serviciu, predestinate pentru ieşirea copiilor; 1.16.4.6.1. Pasajele trebuie să fie echipate cu bare de mână sau mânere pe ambele părţi; 1.16.4.6.2. Barele de mână sau mânerele urmează să fie amplasate în aşa fel, încât să i se asigure copilului posibilitatea de a se ţine de ele, aflându-se în drum lângă uşa de serviciu sau pe orice treaptă; 1.16.4.6.3. Înălţimea amplasării barelor de mână sau mânerelor trebuie să constituie de la 60 până la 110 cm de la suprafaţa solului sau de la suprafaţa fiecărei trepte; 1.16.4.6.4. Adâncimea amplasării (pe orizontală) barelor de mână sau mânerelor pentru un copil, care stă în drum în raport cu marginea exterioară a primei trepte, nu trebuie să depăşească 30 cm; 1.16.4.6.5. Adâncimea amplasării (pe orizontală) barelor de mână sau mânerelor pentru un copil, care stă pe orice treaptă, nu trebuie să depăşească 30 cm în raport cu marginea interioară a aceleiaşi trepte. 1.16.4.7. În cazul transportului regulat al copiilor cu tulburări ale funcţiei aparatului locomotor şi care se deplasează în scaune cu rotile, în partea din spate sau laterală a autobuzului trebuie să fie prevăzută o uşă cu dimensiunile de cel puţin 150 cm înălţime şi 90 cm lăţime, utilizată pentru accesul la autobuz a copiilor în scaune cu rotile. 1.16.4.8. Dispozitivele, ce asigură accesul în autobuz şi siguranţa transportului copiilor cu tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor, care se deplasează în scaune cu rotile, trebuie să corespundă cerinţelor Regulamentelor CEE/ONU nr. 107.

1.17. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul încărcăturilor de lungime

1.17.1. Autovehiculele pentru transportul încărcăturilor de lungime trebuie să aibă: 1.17.1.1. Dispozitive speciale pentru fixarea sigură a ţevilor; 1.17.1.2. Cablu de tracţiune în stare bună pentru a conecta tractorul cu remorca-capră la circulaţia cu marfă; 1.17.1.3. Scut de protecţie, montat în partea din spate a cabinei.

1.18. Cerinţe privind autovehiculele pentru transportul produselor petroliere 1.18.1. Autocisternele nu trebuie fie instalate la autovehiculele , motoarele cărora funcţionează cu gaz. 1.18.2. Construcţia autocisternei trebuie să asigure siguranţa lucrului personalului. În documentaţia de exploatare trebuie să fie prezentate informaţii despre măsurile de siguranţă la explozii şi incendii în timpul exploatării, despre prevenirea şi metodele de stingere a incendiilor, despre efectuarea în siguranţă a lucrărilor în interiorul autocisternelor, precum şi despre reglementarea şi repararea autocisternei. 1.18.3. Echipamentele şi dispozitivele de control ale sistemului, prevăzute pentru alimentarea tehnicii cu produse petroliere filtrate cu măsurarea simultană a volumului eliberat, trebuie să fie amplasate într-un compartiment tehnologic special, pereţii căruia trebuie să fie executaţi din

150

materiale necombustibile şi să aibă limita de rezistenţă la foc nu mai mică de 0,5 ore. La amplasarea compartimentului în partea frontală din capăt (în spatele cisternei) limita de rezistenţă la foc nu mai mică de 0,5 ore se asigură numai pentru peretele, amplasat în partea cisternei. Drept perete poate servi fundul cisternei. 1.18.4. Protecţia împotriva acumulării electricităţii statice 1.18.4.1 Pentru a se evita acumularea electricităţii statice echipamentele autocisternelor sunt fabricate din materiale cu rezistenţa electrică volumetrică specifică nu mai mare de 105 ohm-m. 1.18.4.2. Protecţia împotriva electricităţii statice a autovehiculelor trebuie să fie în conformitate cu normele de protecţie împotriva electricităţii statice în industriile chimica, petrochimica si de rafinare a petrolului. 1.18.4.3. Echipamentele metalice şi de conductibilitate electrică nemetalice, conductele, autocisternele trebuie să aibă pe toată lungimea circuit electric continuu în raport cu bulonul de legare la pământ. Rezistenţa unor sectoare aparte ale circuitului trebuie să fie nu mai mare de 10 ohmi. La măsurarea rezistenţei circuitului furtunurile trebuie să fie racordate şi să se afle în formă dezvelită. 1.18.4.4. În cazul în care la autocisternă se utilizează furtunuri antistatice, metoda de verificare a rezistenţei circuitului trebuie să fie în conformitate cu metodologia stabilită în documentaţia tehnică pentru furtunurile de tip concret. Rezistenţă circuitului în acest caz nu trebuie să fie mai mare decât cea admisă conform documentaţiei tehnice pentru furtunul de tip concret. 1.18.4.5. Rezistenţă dispozitivului de legare la pământ a autocisternei împreună cu circuitul de legare la pământ trebuie să fie de maximum 100 ohmi. 1.18.5. Rezervorul de combustibil al autocisternei trebuie să fie echipat cu scuturi din partea pereţilor din faţă şi din spate, precum şi din partea fundului. Distanta de la rezervorul de combustibil până la scuturi trebuie să fie de minimum 20 mm. Totodată în caz de scurgere de combustibil din rezervor scuturile nu trebuie să împiedice scurgerea combustibilului direct pe grund. 1.18.6. Ţeava sistemului de evacuare a autovehicululuitrebuie să fie scoasă în partea dreaptă înainte. Structura ţevii trebuie să asigure instalarea de către consumator a unui stingător de scânteie detaşabil. Dacă amplasamentul motorului nu permite a efectua o astfel de reutilare, atunci se admite a scoate ţeava sistemului de evacuare în partea dreapta sau sus în afara zonei cisternei şi zonei de comunicare a combustibilului. Totodată ţeava nu trebuie să fie situată în imediata apropiere de rezervorul de combustibil. La scoaterea ţevii în sus ea trebuie utilată cu stingător de scânteie. 1.18.7. Autocisterna trebuie să aibă două stingătoare de incendiu cu pulbere cu capacitatea de minimum 5 litri fiecare. Remorca-cisternă şi semiremorca-cisternă trebuie să aibă un stingător de incendiu cu pulbere cu o capacitate de minimum 5 litri. 1.18.8. La cererea consumatorului ( beneficiarului) autovehicul trebuie să fie echipat cu instalaţie modulară de stingere a incendiului a motorului autovehicululuide bază, echipată cu pupitru de comandă a dispozitivului de pornire. Substanţele extinctoare nu trebuie să nimerească în salonul şoferului conducătorului auto în timpul funcţionării instalaţiei modulare de stingere a incendiului. 1.18.9. Pe autocisternă trebuie prevăzute locuri pentru amplasarea a două simboluri „Pericol”, semnalului „Limitarea vitezei” girolampăului de culoare roşie sau semnalului de staţionare de urgenţă, fetru, containere pentru nisip cu masa nu mai mică de 25 kg. 1.18.10. Pe părţile laterale şi din spate autocisterna trebuie să aibă inscripţia „Inflamabil”. Culoarea inscripţiei trebuie să asigure vizibilitatea ei clară. 1.18.11.Autocisterna trebuie să fie echipate un girolampă de culoare orange. 1.18.12. Instalaţia electrică, care se află în zona cisternei şi compartimentului cu echipamentul tehnologic, precum şi se mărgineşte cu acestea, trebuie să fie montate în înveliş, care îi asigură protecţie împotriva deteriorării şi nimeririi produsului petrolier transportat. Instalaţia electrică trebuie să fie instalată în locurile protejate împotriva deteriorărilor mecanice. Locurile de conectare a cablurilor trebuie să fie închise. 1.18.13. Echipamentul electric, instalat în compartimentul echipamentului tehnologic şi

151

organelor de control ale acestui echipament, trebuie să fie protejat antiexploziv, iar instalaţia electrică trebuie să fie plasată într-un înveliş de metal, sau trebuie să fie prevăzută cu măsuri pentru izolarea echipamentelor electrice de la contactul cu echipamentele tehnologice. 1.18.14. Pe partea stângă a autocisternei trebuie să fie o plăcuţă cu inscripţia de avertizare: „La umplerea (golirea) cu combustibil autocisterna trebuie să aibă legare la pământ” 1.18.15. Construcţia autocisternei trebuie să prevadă în caz de răsturnare protecţia echipamentelor sale împotriva deteriorărilor, care pot provoca apariţia produselor petroliere sau a vaporilor lor în mediul ambiant. 1.18.16. Autocisterna trebuie să fie echipată cu o supapă de fund cu posibilitatea manipulării ei din afara cisternei. 1.18.16.1. Manipularea supapei de fund trebuie să fie dublată de dispozitivul de închidere de la distanţă din salonul şoferului conducătorului auto. 1.18.16.2. Manipularea supapei de fund trebuie să aibă o construcţie, care să prevină orice deschidere accidentală în caz de coliziune sau a unei acţiuni neaşteptate. Supapa (valva) de fund trebuie să rămână în stare închisă în cazul deteriorării controlului exterior 1.18.16.3. Pentru a evita pierderea conţinutului cisternei la deteriorarea dispozitivelor exterioare pentru încărcare şi descărcare, supapa de fund şi locul amplasării ei trebuie să fie protejate de riscul de a fi lovite în cazul impactului exterior sau să aibă o construcţie, care ar rezista acestor impacturi. 1.18.17. Subansamblurile limitatorului de umplere, situate în interiorul rezervorului trebuie să fie echipate cu dispozitive de siguranţă la scântei. 1.18.18. Cerinţe privind dispozitivele de respiraţie 1.18.18.1. Detaliile mobile ale dispozitivelor de respiraţie trebuie să fie fabricate din materiale, care nu provoacă formarea scânteilor în cazurile impacturilor mecanice şi scuturăturilor din transport, sau trebuie să aibă înveliş corespunzător. 1.18.18.2. Aparatele respiratorii trebuie să fie echipate cu dispozitive de siguranţă la incendiu sau filtre care îndeplinesc funcţii de aspirator de praf şi de siguranţă la foc. 1.18.18.3. În construcţia aparatelor respiratorii trebuie să fie prevăzută intensitatea de turnare (deşertare) a produselor petroliere în cisternă în conformitatea cu tabelul 1.18.1.

Tabelul 1.18.1. Diametrul trecerii convenţionale, Dy, mm

40 50 65 80 100 125

Capacitatea de trecere la Р0, m3/h,

не менее 30 60 120 180 240 300

1.18.18.4. Aparatele respiratorii, în construcţia cărora este prevăzută posibilitatea resetării în procesul de exploatare, trebuie să aibă un dispozitiv de blocare a elementelor de reglare, care după setare trebuie să fie sigilate. Sigiliile nu trebuie să împiedice funcţionarea aparatului respirator. 1.18.18.5. Prezenţa la intrarea şi ieşirea aparatelor respiratorii a elementelor de blocare, care parţial sau complet închid secţiunile de trecere în timpul funcţionării, nu se admite. 1.18.18.6. Aparatele respiratorii trebuie să fie amplasate în locuri accesibile pentru examinarea lor. 1.18.19. În construcţia subansamblului de garnitură trebuie să fie prevăzută etanşeitatea capacelor la excesul de presiune, la care cisterna este încercată la rezistenţă. 1.18.20. Masa capacului detaşabil nu trebuie să fie mai mare de 30 kg, iar masa trapei cu echipamente speciale, utilizată de asemenea în calitate de gură de acces - nu mai mare de 70 kg. 1.18.21. Construcţia autovehiculelor trebuie să fie în conformitate cu cerinţele punctului l 2.6 din prezenta Anexă. 1.18.22. Cerinţe suplimentare pentru autovehiculele destinate pentru alimentarea cu combustibil a navelor aeriene (alimentatoarele aeronavelor cu combustibil)

152

1.18.22.1. Dimensiunile de poziţie ale alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil nu trebuie să depăşească: - în înălţime - 4 m; - în lăţime - 3,5 m. 1.18.22.2. Raza de întoarcere a alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil nu trebuie să depăşească 15 m. 1.18.22.3. Cel mai mic punct al construcţiei alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil (cu rezervorul umplut) trebuie să se afle la o distanţă nu mai mică de 0,2 m deasupra suprafeţei de sprijin. 1.18.22.4. Înălţimea centrului maselor alimentatorului aeronavelor cu combustibil complet încărcat nu trebuie să depăşească 95 % din ecartamentul gabaritului autovehicululuide bază. 1.18.22.5. Alimentatoarele aeronavelor cu combustibil trebuie să fie echipate cu motoare diesel cu protecţie contra nimeririi combustibilului pentru avioane şi lichidelor de anticristalizare a apei - aditivilor pe subansamblurile şi agregatele motoarelor. 1.18.22.6. Amplasarea sistemului de admisiune a aerului în motor trebuie să excludă posibilitatea de pătrundere în el a concentraţiilor de vapori cu pericol de incendiu ai combustibilului pentru avioane din supapele de răsuflare ale cisternelor, precum şi a combustibilului pentru avioane şi lichidelor de anticristalizare a apei – aditivilor la vărsarea şi scurgerea în procesul alimentării navei aeriene sau în cazul deteriorării furtunurilor de distribuţie şi altor subansambluri ale echipamentului tehnologic. 1.18.22.7. Ţeava de eşapament a alimentatoarelor aeronavelor cu combustibil trebuie să fie scoasă în partea dreaptă spre înainte. Construcţia ţevii de eşapament trebuie să asigure posibilitatea de instalare a unui extinctor detaşabil de scânteie. Se admite a scoate ţeava de eşapament în partea dreaptă sau în partea de sus în spatele cabinei în afara zonei cisternei şi a zonelor comunicaţiilor de combustibil. Ţeava de eşapament nu trebuie să fie situată în imediata apropiere a rezervorului de combustibil. 1.18.22.8. Distanţa dintre salonul şoferului conducătorului auto al alimentatorului aeronavei cu combustibil şi peretele compartimentului tehnologic (la amplasarea lui între cisternă şi salonul şoferului) trebuie să fie nu mai mică de 150 mm. 1.18.22.9. Prezenţa brichetelor electrice şi scrumierelor în salonul şoferului alimentatorului aeronavelor cu combustibil nu se admit. 1.18.22.10. Trecerea conductelor de combustibil, furtunurilor sistemelor pneumatice şi hidraulice deasupra sau în apropierea surselor de căldură nu se admite. În cazul imposibilităţii îndeplinirii acestei cerinţe între conductă (furtun) şi sursa de căldură trebuie să se instaleze un scut termoizolant. 1.18.22.11. Pentru cisternele cu secţiune transversală în formă de geamantan şi eliptică razele de curbură a suprafeţelor laterale ale pereţilor nu trebuie să depăşească 3500 mm, iar razele de curbură a suprafeţelor pereţilor de sus şi de jos - 5500 mm. Forma dreptunghiulară a secţiunii transversale a cisternei nu se admite. 1.18.22.12. Distanţa dintre două elemente adiacente amplificatoare în interiorul cisternei (pereţii despărţitori sau digurile de larg) trebuie să nu fie mai mare de 1750 mm, capacitatea (volumul) compartimentului între elementele adiacente amplificatoare interioare trebuie să fie nu mai mare de 7500 dm3. 1.18.22.13. Suprafaţa închisă a pereţilor despărţitori (digurilor de larg) trebuie să constituie nu mai puţin de 70 % din secţiunea transversală a cisternei la locul de instalare a acestora. Construcţia pereţilor despărţitori (digurilor de larg) nu trebuie să împiedice umplerea (golirea) cisternei, precum şi posibilitatea de curăţare a suprafeţei ei interioare la deservirea tehnică. În acest scop în fiecare perete despărţitor (de sus şi de jos) trebuie să fie prevăzute orificii pentru circulaţia combustibilului de avioane, precum şi gura de acces tehnologică cu dimensiunea de minimum 600 mm, forma căreia trebuie să asigure deplasarea liberă şi inofensivă a personalului în îmbrăcăminte de protecţie din compartiment în compartiment. Cisterna trebuie să fie echipată cu o scara sau curele pentru coborârea în ea în scopurile efectuării operaţiunilor de deservire tehnică şi curăţare a suprafeţei interioare. Sarcina admisibilă pe treptele scării sau a curelelor trebuie să fie de minimum 120 kg.

153

1.18.22.14.Cisterna şi dispozitivele de montare ale acesteia pe autovehicul la umplerea ei cu combustibil pentru aeronave până la nivelul nominal trebuie să suporte sarcinile egale cu: - masa dublă a cisternei şi combustibilului pentru aeronave – în sensul mişcării; - masa totală a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie perpendiculară cu sensul mişcării; - masa dublă a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie verticală de sus în jos; - masa totală a cisternei şi combustibilului pentru aeronave - în direcţie verticală de jos în sus. 1.18.22.15. Pentru asigurarea protecţiei împotriva deteriorărilor, provocate de impacturile laterale sau de răsturnare, cisterna cu raza de curbură a pereţilor laterali mai mare de 2,0 m, precum şi cu secţiune în formă de geamantan trebuie să aibă o protecţie suplimentară pe părţile laterale ale rezervorului cu lăţimea de cel puţin 30 % din înălţimea secţiunii transversale a rezervorului. 1.18.22.16. Capacitatea totală a cisternei trebuie să prevadă posibilitatea creşterii volumului de combustibil pentru aeronave din contul dilataţiei termice de minimum 2 % din capacitatea sa nominală. 1.18.22.17. Cerinţe privind trape: 1.18.22.17.1. În funcţie de capacitatea cisternei trebuie să fie prevăzut: - pentru cisternele cu capacitatea nominală de maximum 15000 dm3 – minimum o trapă; - pentru cisternele cu capacitatea nominală de maximum 40000 dm3 – minimum două trape; - pentru cisternele cu capacitatea nominală de peste 40.000 dm3 - minimum trei trape. 1.18.22.17.2. Diametrul trapei trebuie să fie de minimum 600 mm. 1.18.22.17.3. Una din tapele (de observaţie) trebuie să fie echipată cu un capac rabatabil cu un diametru mai mic cu un dispozitiv, care asigură deschiderea lui fără utilizarea instrumentelor. 1.18.22.17.4. Trebuie să fie asigurată etanşeitatea capacelor trapelor; 1.18.22.17.5. Echipamentele, amplasate pe capacele trapelor, trebuie să fie protejate în caz de răsturnare a cisternei. 1.18.22.18. Construcţia cisternei trebuie să asigure scurgerea totală liberă a combustibilului pentru aeronave prin dispozitivul de drenaj. 1.18.22.19. Cisterna trebuie să reziste la presiunea internă, egală cu presiunea de umplere (golire), pe care este reglat dispozitivul de răsuflare, dar nu mai mică de 0015 MPa. Capacitatea de trecere a dispozitivului de răsuflare trebuie să corespundă cu viteza maximă admisă de turnare (scurgere). 1.18.22.20. Construcţia echipamentului de răsuflare (aerisire) trebuie să asigure ermeticitatea cisternei şi să excludă posibilitatea scurgerii combustibilului pentru aeronave din ea în caz de răsturnare. 1.18.22.21. Cisterna trebuie să fie echipată cu un dispozitiv de aerisire de urgenţă cu limitarea presiunii excesive interne până la 0,0036 MPa. 1.18.22.22. Cisterna trebuie să aibă un indicator de nivel al combustibilului pentru avioane, care prevede controlul vizual de umplere sau de golire. Amplasarea indicatorului de nivel al combustibilului pentru aeronave trebuie să fie uşor accesibil pentru examinarea de către operator. 1.18.22.23. Cisterna trebuie să fie echipată cu supapă de fund pentru umplerea ei cu o pompă străină cu turnare de jos şi cu un dispozitiv de limitare a umplerii cisternei. 1.18.22.24. Eliberarea combustibilului pentru aeronave din cisternă trebuie să se efectueze prin supapa de fund de scurgere, amplasarea căreia trebuie să asigure remanenţa minimă de combustibil pentru aeronave nescoasă de pompă. 1.19. Cerinţe privind autovehiculele , destinate pentru transportul de lichide alimentare 1.19.1. Construcţia autovehiculelor , destinate transportului de lichide alimentare trebuie să respecte cerinţele de la punctul 2.4 din prezenta Anexă. 1.19.2. Conformitatea cisternelor, care funcţionează sub o presiune de peste 70 kPa (0,7 kgf/cm2), cu cerinţele de securitate trebuie să fie confirmată printr-un document, eliberat de autorităţile Serviciului Federal privind Supravegherea ecologică, tehnologică şi nucleară. 1.19.3. Conductoarele electrice, care se referă la cisterne şi locurile de conexiunilor ale acestora

154

trebuie să fie protejate împotriva deteriorării mecanice. 1.19.4. Construcţia cisternelor trebuie să asigure o prelucrare comodă în condiţii de siguranţă a suprafeţelor interioare si exterioare fără aflarea oamenilor în interiorul cisternei. 1.19.5. Cisternele trebuie să fie echipate cu platforme de deservire a trapelor, balustrade fixe sau rabatabile în zona de deservire, să dispună de scări sau trepte pentru urcarea pe nivel de deservire. Suprafaţa de sprijin a platformelor de deservire, a treptelor trebuie să excludă alunecarea. Balustradele de la nivelul platformei trebuie să fie la o înălţime de 800-1000 mm. Înălţimea bordurii platformei trebuie să fie de minimum 25 mm. 1.19.6. Forţa la supape şi mânerele de prindere a capacului trapei nu trebuie să fie mai mare de 98 N, forţa pentru deschiderea trapei - nu mai mare de 147 N. 1.19.7. La conductele aeriene ale cisternelor, împlute cu ajutorul vidului, trebuie să fie supape de siguranţă şi reversibilă. 1.19.8. Alimentarea circuitelor de control ale echipamentelor automatizate ale cisternei trebuie să fie efectuate de la acumulatorul autovehiculului. 1.19.9. La umplerea sau golirea cisternei de lichidele alimentare trebuie să fie utilizate dispozitivele pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice. Cisternele pentru transportul lichidelor, ce conţin alcool, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de prevenire a acumulării sarcinilor electrostatice în timpul transportului. 1.19.10. Materialele (polimer, sintetice, oţel, aliaje etc.), destinate pentru utilizarea în contact cu produsele alimentare şi mediile, nu trebuie să elimine în soluţiile de model şi în aerul ambiant, care vin în contact ele, substanţe în cantităţi nocive pentru sănătatea omului, ce depăşesc cantităţile admisibile ale migraţiei sau concentraţiile maxime admise în mediul apei şi aerului, precum şi să creeze compuşi, capabili să provoace efecte cancerigene, mutagene şi etc. Aceste materiale sunt supuse unei evaluări igienice corespunzătoare la efectuarea cercetărilor chimico-sanitare, rezultatele căreia trebuie să fie păstrate în concluzia privind igiena pentru produse.

1.20. Cerinţe privind autovehiculele , predestinate pentru transportul gazului petrolier lichefiat la presiuni de până la 1,8 MPa

1.20.1. Conformitatea recipientelor autocisternelor cu cerinţele de siguranţă trebuie să corespundă legislaţiei în vigoare. 1.20.2. Toate organele de control ale autocisternelor trebuie să fie accesibile pentru operarea manuală şi adecvate pentru funcţionare în procesul exploatării. Toate ventilele trebuie să se poată deschide şi închide cu uşurinţă (cu o singură mână) de la volant, asigurând etanşeitatea deplină. Totodată momentul, aplicat la ele, nu trebuie să depăşească 4.9 N-m. 1.20.3. Dispozitivele de comandă trebuie să excludă posibilitatea conectării involuntare a comenzii sub efectul vibraţiei de transport şi trebuie să aibă inscripţii explicative clare. 1.20.4. La duze în timpul transportului şi depozitării gazelor trebuie să fie instalate obturatoare. 1.20.5. Armătura de blocare trebuie să fie închisă cu mante de protecţie, care asigură posibilitatea sigilării acestora în timpul transportului şi depozitării gazelor în autocisterne. 1.20.6. La fiecare recipient trebuie instalate cel puţin două supape de siguranţă pentru a preveni creşterea presiunii în recipient mai mare decât norma stabilită. 1.20.7. Conductele de scurgere şi turnare trebuie să aibă dispozitive de decompresiune din furtunuri înainte de deconectarea lor în suflanţă. Fiecare recipient trebuie să aibă cel puţin două dispozitive. 1.20.8. Pentru prevenirea deplasării accidentale a autocisternelor în timpul staţionării în construcţia autocisternelor trebuie să fie prevăzuţi saboţii cu frână sub roţi, precum şi fixatori pentru poziţia de lucru a dispozitivelor de sprijin. 1.20.9. Pentru prevenirea căderii părţii din faţă a autocisternelor în cazul când nu funcţionează dispozitivul de cuplare cu şa a tractorului în momentul începerii circulaţiei pe suportul din faţă a autocisternelor trebuie să fie instalat un lanţ de protecţie sau un cablu de oţel. 1.20.10. Asigurarea securităţii electrice 1.20.10.1. Toate echipamentele autocisternelor trebuie să aibă legare la pământ. 1.20.10.2. Duzele furtunurilor de cauciuc şi ţesătură trebuie să fie conectate între ele cu o tijă de

155

metal sudată, care asigură un circuit închis. 1.20.10.3. Fiecare autocisternă trebuie să aibă un lanţ de legare la pământ cu lungimea, care asigură în cazul autocisternei goale contactul cu pământul pe un segment de cel puţin 200 mm, şi un cablu de oţel de legare la pământ cu pivot cu clemă în capăt pentru îngropare în sol sau pentru conectarea cu un circuit de legare la pământ, conectate electroconductor cu recipientul. 1.20.11. Construcţia autocisternelor trebuie să corespundă cu cerinţele de la punctul 2.6 din prezenta Anexă. 1.20.12. Stingătoarele de incendiu trebuie să fie instalate în afara cabinei, încuietoarele suportului (braţului) trebuie să asigure fixarea sigură a stingătoarelor de incendiu şi demontarea rapidă în caz de necesitate 1.20.13. În scopurile prevenirii încălzirii gazului în autocisterne, mai mult decât temperatura de calcul a aerului interior sub influenta radiaţiei solare, suprafaţa exterioară a recipientului trebuie să fie vopsită cu email de culoare argintie. 1.20.14. Conformitatea culorii distinctive a armăturii cu cerinţele de siguranţă trebuie să fie confirmată de un document, eliberat de organele Serviciului Federal pentru Supravegherea ecologică, tehnologică şi nucleară. 1.20.15. Pe ambele părţi ale recipientului de la îmbinarea fundului din faţă până la îmbinarea fundului din spate trebuie să fie aplicate nişte dungi (fâşii) distinctive de culoare roşie cu lăţimea de 200 mm în jos de la axa longitudinală a recipientului. Deasupra dungilor distinctive trebuie să fie aplicate inscripţiile de culoare neagră „PROPAN – INFLAMABIL” . Pe fundul din spate a recipientului trebuie să fie aplicată inscripţia „INFLAMABIL”.

1.21. Cerinţe privind autovehiculele pentru serviciul de urgenţă

de transport a persoanelor în stare de arest 1.21.1. Cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 36, 52 şi 107 privind salonul de lucru nu se aplică. 1.21.2. Salonul de lucru al autospecialelor din categoriile M2 şi M3 trebuie să aibă ieşiri de urgenţă prin trapa de siguranţă - ventilaţie în compartimentul escortei şi prin trapă de siguranţă în camera (celula) comună (cu capacitatea de 6 locuri pe scaune şi mai mult). 1.21.2.1. Deschizătura trapei trebuie să fie de cel puţin 470 x 500 mm. 1.21.2.2. Locul instalării trapei de siguranţă - nu mai mult de 500 mm de la uşa camerei. 1.21.2.3. Trapa de siguranţă trebuie să suporte, cu păstrarea capacităţii de funcţionare, forţa statică, orientată vertical în sus, nu mai mică de 5000 N, timp de 5 minute. 1.21.2.4.Ttrapa de siguranţă-ventilaţie trebuie să se deschidă din interior şi din exterior. 1.21.2.5. Trapa de siguranţă trebuie să se deschidă doar din exterior. 1.21.2.6. La deschidere trapele trebuie să basculeze spre exterior pe balamale. 1.21.2.7. Pe suprafeţele exterioară şi interioară a trapei de siguranţă-ventilaţie şi suprafaţa exterioară a trapei de siguranţă trebuie să fie aplicate simbolurile şi inscripţiile care explică procedura de deschidere. Deschiderea trapelor trebuie să se efectueze fără utilizarea instrumentelor. 1.21.2.8. Trebuie să fie prevăzută sigilarea trapelor de evacuare. 1.21.3. Ţeava de eşapament a sistemului de evacuare a gazelor de eşapament al autospecialelor din categoriile M2 şi M3 bazate pe autovehiculele din categoria N sau şasiu trebuie să fie scoasă în spatele muchiei caroseriei (pe orice parte) la 40-50 mm. 1.21.4. Autospecialele trebuie să fie completată cu: 1.21.4.1. Stingătoare - unul în zona accesibilă din scaunul conducătorului auto, cu o capacitate de cel puţin 2 litri, altul (altele) - în camera escortei, cu o capacitate totală de minimum 5 litri; 1.21.4.2. Truse de prim ajutor - 2 buc.; 1.21.4.3. Saboţi cu frână; 1.21.4.4. Triunghiuri de presemnalizare.

156

1.22. Cerinţe privind autovehiculele echipate cu lifturi cu platforme de lucru 1.22.1. Lifturile trebuie să fie echipate cu următoarele dispozitive de siguranţă: 1.22.1.1. Dispozitiv împotriva supraîncărcării liftului; 1.22.1.2. Sistem de urmărire vizând orientarea balansierului în poziţie verticală; 1.22.1.3. Limitator al zonei de deservire în cazul necesităţii limitării privind rezistenţa sau stabilitatea; 1.22.1.4. Sistem de blocare pentru ridicarea sau rotirea braţului în cazul când liftul nu este plasate pe suporturi; 1.22.1.5. Dispozitiv de blocare a ridicării suporturilor la poziţia de funcţionare a braţului; 1.22.1.6. Sistemul de coborâre de urgenţă a balansierului în caz de defecţiune a sistemului hidraulic sau motorului autovehiculului. 1.22.1.7. Dispozitive de prevenire a deplasării accidentale a reazemelor de calare a liftului în timpul mişcării liftului; 1.22.1.8. Dispozitive de indicare a unghiului de înclinaţie a liftului; 1.22.1.9. Sistem de oprire de urgenţă a motorului şi buton pentru semnalul sonor cu comandă din fiecare panou; 1.22.1.10. Anemometru (pentru lifturile cu înălţimea de ridicare de 36 m). 1.22.2. Echipamentul hidraulic al lifturilor trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 3.1 din prezenta Anexă şi trebuie să asigure oprirea automată şi fixarea mecanismelor la ruperea conductelor sau pierderea bruscă a presiunii. 1.22.3. Părţile liftului, care ies în afara gabaritului de-a lungul autovehicululuide bază (părţile faţă şi spate ale braţului, balansierul, etc.), trebuie să aibă dispozitive de iluminare şi coloraţie de protecţie în conformitate cu „Regulile circulaţiei rutiere”. 1.22.4. Culoarea semnalizatoare trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la punctul 2.3 din prezenta Anexă. 1.22.5. Balansierele liftului trebuie să aibă balustrade cu înălţimea de 1000 mm. Suprafaţa superioară a balustradelor trebuie să fie uşor de apucat cu mâna, precum şi placată cu material cu conductibilitate termică joasă. În jurul perimetrului balustrada pe podea trebuie să fie căptuşită integral la o înălţime minimă de 100 mm. Între căptuşeala şi balustrade la o înălţime de 500 mm de la podea trebuie să fie o placă suplimentară de protecţie pe întreg perimetrul îngrădirii. Deschizătura pentru intrare în balansier trebuie să fie protejată de o îngrădire detaşabilă sau închisă cu o uşă. 1.22.6. Nivelul presiunii acustice la locul de lucru la pupitru nu trebuie să depăşească valorile specificate la punctul 3.3 din prezenta Anexă, dar trebuie să fie nu mai mari de 80 dBA. 1.22.7. La articulaţia inferioară a liftului trebuie să fie indicată capacitatea de încărcare a balansierului.

1.23. Cerinţe privind autovehiculele - furgonete

pentru transportul produselor alimentare

1.23.1. Materialele (polimer, sintetice, oţel, aliaje etc.), destinate pentru utilizarea în contact cu produsele alimentare şi mediile, nu trebuie să elimine în aerul ambiant, care vine în contact ele, substanţe în cantităţi nocive pentru sănătatea omului, ce depăşesc cantităţile admisibile ale migraţiei sau concentraţiile maxime admise în mediul aerului, precum şi să creeze compuşi, capabili să provoace efecte cancerigene, mutagene şi etc. Aceste materiale sunt supuse unei evaluări igienice corespunzătoare la efectuarea cercetărilor chimico-sanitare, rezultatele căreia trebuie să fie păstrate în concluzia privind igiena pentru produse. 1.23.2. Furgonetele izotermice, caroseria cărora constă din pereţi termoizolanţi, inclusiv uşile, podeaua şi tavanul, care permit a limita schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară şi exterioară a caroseriei, trebuie să fie clasificate în funcţie de menţinerea temperaturii aerului în interiorul furgonetei şi coeficientului general al transferului-transport de căldură în conformitate cu dispoziţiile din Acordul privind transportul internaţional de produse alimentare perisabile şi autospecialele, prevăzute pentru acest transport (ATP), adoptat la Geneva la 1 septembrie 1970, şi trebuie să corespundă cu normele prezentului Acord. Certificatul de conformitate cu

157

standardele prevăzute în Acordul ATP, se eliberează de către autoritatea competentă a ţării-membre a Acordului ATP. 1.23.3. Construcţia autovehiculelor , predestinate pentru transportul produselor alimentare, trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 2.4 din prezenta Anexă.

Secţiunea 2. Cerinţe privind tipurile de autovehicul e combinate

2.1. Cerinţe privind autovehiculele de construcţie, rutiere şi de săpat

2.1.1. Cerinţe generale 2.1.1.1. Maşinile trebuie vopsite într-o culoare contrastantă în comparaţie cu fundalul mediului. Culoarea maşinii este determinată de producător. 2.1.1.2. Componentele maşinii, care pot prezenta pericol în timpul lucrului, deservirii sau transportului, trebuie aibă o culoare de semnalizare. Culorile de semnalizare şi semnele de siguranţă trebuie să fie conforme cu punctul 2.3 din prezenta Anexă. 2.1.1.3. Maşinile, funcţionarea cărora fără luarea măsurilor speciale de securitate poate duce la apariţia unei situaţii de urgenţă sau poate prezenta pericol pentru lucrători, trebuie să fie prevăzute cu inscripţii necesare de avertizare. 2.1.1.4. Maşinile trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă şi de blocare, care le-ar proteja de supraîncărcare şi ar exclude mişcarea simultană incompatibilă a mecanismelor. În calitate de asemenea dispozitive pot fi utilizate cuplajele momentului-limită, întrerupătoarele de capăt, limitatorii de sarcină etc. 2.1.1.5. Construcţia maşinilor trebuie să excludă slăbirea involuntară sau decuplarea fixărilor unităţilor şi detaliilor de asamblare, precum şi excluderea deplasării pieselor mobile în limitele prevăzute de construcţie, dacă acest lucru poate atrage după sine crearea unei situaţii periculoase. Construcţia contragreutăţilor maşinilor trebuie să excludă posibilitatea deplasării şi căderii lor. 2.1.1.6. Unităţile şi piesele de asamblare a maşinilor, care se pot deplasa în mod spontan în timpul încărcării, transportului şi descărcării, trebuie să aibă mijloce de fixare sau să fie uşor detaşabile. 2.1.1.7. Fiecare maşină trebuie să fie completată cu documentaţia de exploatare, care conţine cerinţele (normele) pentru prevenirea apariţiei unor situaţii periculoase în timpul transportului, montării (demontării) şi exploatării.

2.1.2. Cerinţe privind instalaţiile de forţă,

organele de lucru, dispozitivele de acţionare pneumatică şi hidraulică 2.1.2.1. Pornirea motorului trebuie să se efectueze direct de la locul de lucru din salonul şoferului operatorului. Se admite efectuarea pornirii în afara cabinei în cazul în care sunt prezente dispozitivele, care deconectează transmisia şi exclud elementele, care se rotesc în sens invers Maşinile trebuie să fie echipate cu un dispozitiv, care exclude pornirea motorului cu transmisia conectată. 2.1.2.2. Motoarele trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de oprire de urgenţă în situaţii de avarie. 2.1.2.3. Accesul persoanelor străine la agregatele de forţă trebuie să fie protejat de unul din următoarele dispozitive: 2.1.2.3.1. Dispozitiv, care pot fi deschis doar cu un instrument sau o cheie; 2.1.2.3.2. Dispozitiv de deblocare din interiorul cabinei operatorului. 2.1.2.4. Sistemul de evacuare al motorului trebuie să asigure stingerea scânteilor înainte de eliberarea gazelor de eşapament în atmosferă. Fluxul de gaze de eşapament nu trebuie să fie îndreptat spre operator sau materiale inflamabile. În locurile de îmbinare a sistemului de evacuare răbufnirea gazelor şi scânteilor nu se admite. 2.1.2.5. În dispozitivele de acţionare a organelor de lucru trebuie să fie prevăzut u dispozitiv, care să permită a deconecta organele de lucru de la motor. Construcţia dispozitivului trebuie să excludă posibilitatea de conectare şi de deconectare involuntară.

158

2.1.2.6. În maşinile, în timpul funcţionării cărora apare pericolul de evacuare a materialului prelucrat, organele de lucru sau zona de lucru trebuie să fie acoperite cu dispozitive de protecţie speciale (membrane). 2.1.2.7. Transmisia hidraulică şi alte dispozitive hidraulice ale maşinilor trebuie să fie conforme cu punctul 3.1 din prezenta Anexă. 2.1.2.8. Piesele şi unităţile de asamblare ale sistemelor pneumatice şi hidraulice trebuie să fie amplasate în locurile, care exclud posibilitatea deteriorării lor mecanice, sau să fie protejate în cazuri necesare, de dispozitive speciale de protecţie. 2.1.2.9. Construcţia sistemelor pneumatice şi hidraulice şi a organelor de lucru trebuie să asigure siguranţa personalului de exploatare în cazul deteriorării acestora.

2.1.3. Cerinţe privind dispozitivele de comandă

2.1.3.1. Distanta de la mânerele pârghiilor de comandă (în toate poziţiile) până la componentele locului de lucru şi dintre mânerele pârghiilor, puse în mişcare de mână, trebuie să fie minimum 50 mm; pentru acelea, care sunt puse în mişcare cu degetele - minimum 25 mm. Lungimea minimă a părţii libere a pârghiei (levierului), cu mânerul în orice poziţie, trebuie să fie de minimum 50 mm, în cazul în care este pus în mişcare cu degetele, şi nu mai puţin de 100 mm, atunci când este pus în mişcare cu mâna. 2.1.3.2. Dimensiunile, forma şi unghiul de înclinaţie a suprafeţei pedalei trebuie să asigure o poziţie stabilă piciorului operatorului. Unghiul de rotaţie de la axa longitudinală a scaunului platformelor de sprijin a pedalei, puse în funcţiune de laba piciorului, nu trebuie să depăşească 15°. Pedalele trebuie să aibă acoperire, care previne alunecarea şi este uşor de curăţat. Lăţimea pedalei trebuie să fie, mm, nu mai mică de: - 40, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu e mai mare de 60 N; - 60, în cazul în care forţa de apăsare pe pedale e mai mare de 60 N. Spaţiul dintre pedalele alăturate trebuie să fie, mm, nu mai mic de: - 20, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală nu e mai mare de 60 N; - 50, în cazul în care forţa de apăsare pe pedală e mai mare de 60 N. 2.1.3.3. Forţa pe organele de comandă trebuie să fie: 2.1.3.3.1. Pe organele de comandă a echipamentelor de lucru, folosite în fiecare ciclu de funcţionare, nu mai mare de: 60 N - pentru pârghii, volanţi de comandă şi roţi de comandă , 120 N – pentru pedale; 2.1.3.3.2. Pe organele de comandă, utilizate nu mai mult de cinci ori pe schimb, nu mai mult de 200 N pentru pârghii, volanţi şi roţi de comandă, 300 N – pentru pedale; 2.1.3.3.3. La volantul cu transmisie manuală armăturile conductelor în momentul blocării organului de blocare (sau mişcării la deschidere) - nu mai mare de 450 N. 2.1.3.4. Dispozitivele de comandă şi control trebuie să fie returnate în poziţie neutră imediat după încetarea acţiunii operatorului asupra lor, în cazul în care comanda maşinii sau a echipamentului de funcţionare a acesteia nu necesită altceva. 2.1.3.5. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o consecutivitate stabilită poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze reciproc. Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea maşinii sau a oricărui dintre elementele echipamentului acesteia. 2.1.3.6. Construcţia dispozitivelor de comandă trebuie să excludă conectarea lor spontana. 2.1.3.7. Elementele dispozitivelor de comandă, cu care vin în contact mâinile operatorului sau personalul de serviciu trebuie să fie confecţionate din material cu o conductivitate termica nu mai mare de 0,2 W / (m • K), sau acestea trebuie să aibă un înveliş din asemenea material cu o grosime nu mai mică de 0,5 mm.

2.1.4. Cerinţe privind locul de lucru al operatorului, salonul şoferului şi echipamentele acesteia.

2.1.4.1. Locul de lucru permanent al operatorului de maşini cu autopropulsie trebuie să fie

159

echipat cu un scaun cu spătar. 2.1.4.2. Scaunul trebuie să aibă dimensiunile, mm, nu mai mici de: - 400 - lăţimea; - 380 - adâncimea; - 350 - înălţimea marginii din faţă a pernei scaunului de la podea. 2.1.4.3. Tapiţarea pernelor scaunelor trebuie să fie confecţionate din material moale netoxic impermeabil la aer. 2.1.4.4. Proiectarea scaunului trebuie să asigure reglarea în direcţiile longitudinală şi verticală, precum şi schimbarea unghiului de înclinaţie a spătarului. 2.1.4.5. Pentru maşini cu postul de comandă reversibil trebuie să fie prevăzută rotaţia scaunului la 180°, cu fixare în poziţie de lucru. 2.1.4.6. De la locul de lucru al operatorului trebuie să fie asigurată posibilitatea monitorizării echipamentului de lucru în poziţiile principale tehnologice şi de transport ale acestuia, precum şi a zonei de lucru a maşinii. În cazul în care nu se poate asigura monitorizarea vizuală a dispozitivelor echipamentului de lucru, acestea trebuie să fie echipate cu marcatoare sau indicatori de poziţie, vizibili de la locul de lucru al operatorului. 2.1.4.7. Tabloul dispozitivelor de control trebuie să fie amplasat într-un loc accesibil pentru monitorizare de la locul de lucru al operatorului. În absenţa cabinei tabloul dispozitivelor de control trebuie să poată fi închis cu un scut amovibil (detaşabil), echipat cu un dispozitiv de blocare pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate la parcarea nepăzită. 2.1.4.8. Podeaua în partea din faţă a platformei de lucru (cabinei), în cazul în care maşina nu este prevăzută cu pedală de comandă, trebuie să aibă reazeme înclinate sau suprafeţe de reazem pentru picioare sub un unghi de 25° - 40°. Dimensiunile lor trebuie să asigure o poziţie stabilă piciorului operatorului. 2.1.4.9. Uşile cabinei maşinii trebuie să aibă încuietori, care se încuie cu cheie, precum şi un fixator pentru a le menţine în poziţia extremă deschisă. Se admite a instala încuietoare la o uşă cu condiţia că cealaltă uşă are un închizător intern. 2.1.4.10. Trapele de evacuare (dacă există) trebuie să aibă închizătoare interne şi să poată fi deschise fără folosirea instrumentelor. 2.1.4.11. Cabinele trebuie să aibă goluri pentru pătrunderea luminii, cel puţin din trei părţi. Pentru montarea geamurilor în salonul şoferului trebuie să se utilizeze sticlă corespunzătoare Regulamentelor CEE/ONU nr. 43. 2.1.4.12. Geamurile batante trebuie să fie fixate în poziţia corespunzătoare. 2.1.4.13. În timpul lucrului geamurile şi uşile deschise nu trebuie să iasă în afara dimensiunilor maşinii. 2.1.4.14. Parbrizul cabinei trebuie să fie asigurat cu copertină parasolară şi cu ştergător de parbriz cu acţionare autonomă. Vizibilitatea prin parbriz trebuie să fie asigurată în tot diapazonul de temperaturi de funcţionare. 2.1.4.15. Cabinele maşinilor trebuie să fie echipate cu oglinzi retrovizoare. 2.1.4.16. Cabinele maşinilor trebuie să fie echipate cu plafoane de iluminare interioară cu conectare autonomă. Iluminarea la nivelul tabloului de comandă şi tabloului dispozitivelor de la iluminarea interioară a cabinei trebuie să fie de minimum 5 lux. 2.1.4.17. Maşinile autopropulsate trebuie să aibă un loc pentru trusa de prim ajutor. Scoaterea şi extracţia trusei de prim ajutor trebuie să fie efectuată fără utilizarea instrumentelor. În cazul în care maşina are salonul şoferului locul pentru trusa de prim ajutor trebuie să fie amplasat în interiorul cabinei.

2.1.5. Cerinţe privind parametrii microclimatului în cabinele autovehiculelor

2.1.5.1. Cabinele maşinilor trebuie să fie izolate termic şi echipate cu mijloce de normalizare a microclimatului în anotimpurile calde şi reci ale anului. 2.1.5.2. La instalarea aparatului de condiţionare a aerului în perioada caldă a anului temperatura

160

aerului în salonul şoferului nu trebuie să depăşească 28° de grade C, şi umiditatea relativă a aerului de 60 % 2.1.5.3. Temperatura aerului în salonul şoferului: 2.1.5.3.1. La instalarea răcitorilor de aer nu trebuie să depăşească: 28° C - la temperatura aerului din exterior până la 25° C; 31° C - la temperatura aerului din exterior de 25° - 30° C; 33° C - la temperatura aerului din exterior de peste 30° C. 2.1.5.3.2. La instalarea ventilatorului în perioada caldă a anului nu trebuie să depăşească temperatura exterioară cu mai mult de 5° C. 2.1.5.3.3. În perioada rece a anului nu trebuie să fie mai joasă de 14° C la temperatura aerului din exterior de până la minus 20° C. 2.1.5.3.4. Variaţia temperaturii aerului în salonul şoferului între punctele de măsurare la nivelul capului şi picioarelor operatorului în perioadele calde şi reci nu trebuie să depăşească 4° C. 2.1.5.3.5. Temperatura tuturor suprafeţelor interioare a salonului şoferului (cu excepţia suprafeţelor geamurilor, panourilor din compartimentul motorului şi tabloului dispozitivelor de control) nu trebuie să depăşească 35°C. 2.1.5.4. Direcţia şi viteza de circulaţie a aerului in salonul şoferului maşinii trebuie să fie reglabile. Viteza circulaţiei aerului în zona de respiraţie a operatorului nu trebuie să depăşească 1,5 m/sec. 2.1.5.5. Pentru autovehiculele , prevăzute să funcţioneze preponderent în perioada caldă a anului, se admite a nu instala sistemul de încălzire. 2.1.5.6. În salonul şoferului operatorului cu uşile închise trebuie să fie asigurat schimbul de aer necesar, pentru care pot fi utilizate ventilatorul cu admisiune a aerului şi climatizorul, geamurile sau trapele batante, inclusiv cele prevăzute pentru ieşiri de urgenţă. La utilizarea geamurilor şi trapelor batante, acestea trebuie să fie fixate în poziţia necesară.

2.1.6. Cerinţe privind echipamentele electrice, iluminarea şi semnalizarea 2.1.6.1. Instalaţia electrică în locurile de trecere prin colturile ascuţite si marginile pieselor, precum şi prin îmbinările articulate trebuie să dispună de o izolaţie suplimentară împotriva deteriorărilor mecanice. 2.1.6.2. Montarea ţi fixarea instalaţiei electrice trebuie să excludă posibilitatea deteriorării izolaţiei acesteia. 2.1.6.3. Sistemul echipamentului electric trebuie să aibă un dispozitiv pentru deconectarea bateriei de acumulator. 2.1.6.4. La utilizarea autovehicululuiîn regim tehnologic dispozitivele exterioare de iluminare, instalate pe el, trebuie să asigure iluminarea dispozitivelor de lucru şi zonei de lucru pe o distanţă de 20 m. 2.1.6.5. Autovehiculele, care se deplasează pe drumurile publice cu o viteză de 20 km/h sau mai mult şi având o lăţime mai mare de 2,55 m, precum şi autovehiculele , prevăzute pentru efectuarea lucrărilor pe partea carosabilă a drumurilor, trebuie să fie echipate cu dispozitive semnalizare luminoasă specială (girolampăuri) de culoare galbenă sau orange. Numărul şi amplasarea girolampăurilor trebuie să asigure vizibilitatea lor la un unghi de 360° în plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a de luminii. 2.1.6.6. Autovehiculele autopropulsate trebuie să fie echipate cu instalaţii de semnalizare sonoră cu conectare de la locul operatorului.

2.1.7. Siguranţa contra incendiilor

2.1.7.1. Elemente izolaţiei termice şi de zgomot, tapiţarea interioară s podeaua cabinei trebuie să fie făcute din materiale ignifuge, care u o viteza liniară de extindere a frontului flăcării nu mai mare de 250 mm/min. 2.1.7.2. La autovehiculele autopropulsate într-un loc uşor accesibil trebuie să fie prevăzut un

161

dispozitiv pentru montarea extinctorului, construcţia căruia trebuie să asigure scoaterea acestuia fără instrumente.

2.2. Cerinţe pentru siguranţa la locul de muncă şi ergonomie

2.2.1. Dispozitivele de comandă şi sistemul caroseriilor specialitate trebuie să respecte cerinţele de la punctul 3.2 din prezenta Anexă. 2.2.2. Dispozitivele de comandă, acţiunea asupra cărora simultan sau fără o consecutivitate stabilită poate duce la o situaţie de urgenţă sau la deteriorarea maşinii, trebuie să se blocheze reciproc. Blocarea nu trebuie să se extindă asupra dispozitivelor de comandă, care servesc pentru oprirea echipamentului sau a oricărui dintre elementele acestuia. 2.2.3. Construcţia dispozitivului de comandă trebuie să excludă posibilitatea deplasării lui din poziţia stabilită în rezultatul vibraţiilor a maşinii. 2.2.4. Dispozitivele de comandă a elementelor de construcţie cu acţiune discontinuă după încetarea acţionării asupra lor trebuie să revină la poziţia neutră în decurs de maximum 1 secundă. În cazul în care oprirea bruscă poate conduce la situaţii de avarie sau la deteriorarea autovehiculului, atunci această valoare poate fi majorată până la 2 secunde. 2.2.5. Dispozitivele de comandă şi dispozitivele de semnalizare şi control ale caroseriilor specializate trebuie să fie amplasate separat de dispozitivele de comandă şi dispozitivele de semnalizare şi control pentru conducerea nemijlocită a autovehiculului. 2.2.6. Dispozitivele de comandă de urgenţă trebuie să fie fără un control vizual distinse de alte dispozitive de comandă. 2.2.7. Pentru marcarea regimurilor de funcţionare a mecanismelor, care pot pune în pericol viaţa oamenilor din apropiere, trebuie să se utilizeze semnalele luminoase şi (sau) acustice de avertizare sau avarie 2.2.8. Dispozitivele de iluminare trebuie să fie amplasate astfel, încât chiar şi în condiţiile cele mai nefavorabile să nu orbească operatorul echipamentelor, totodată lumina reflectată nu trebuie să împiedice monitorizarea funcţionării echipamentelor de la locul de lucru al operatorului. 2.2.9. Îngrădirea în orice punct trebuie să suporte un efort concentrat de 1000 N, orientat spre sursa de pericol. Distanta de siguranţă de la sursa de pericol, chiar şi la deformarea elastică a gardului trebuie să fie respectată. Forţa de aceeaşi magnitudine, dar în direcţia opusă nu trebuie să cauzeze deformarea plastică a gardului. 2.2.10. Dacă este necesară acţionarea mecanismelor la circulaţia autovehiculului, atunci dispozitivele de comandă trebuie să fie amplasate în salonul şoferului conducătorului auto, totodată ele trebuie să fie în afara zonei de acţiune, legată de conducerea nemijlocită a autovehiculului. 2.2.11. Dacă acţionarea mecanismelor se efectuează pe un autovehicul în staţionare, atunci postul de comandă trebuie să fie amplasat astfel, încât operatorul să poată vedea toată suprafaţă de lucru. 2.2.12. Nivelul maxim admis de zgomot la postul de comandă nu trebuie să depăşească 85 dBA. 2.2.13. Acţionarea hidraulică trebuie să aibă un rezervor de ulei (rezervor de lichid hidraulic), dotat cu un orificiu de umplere cu filtru, supapă de egalizare a presiunii aerului, indicator de nivel, filtru magnetic. 2.2.14. Rezervoarele, în care în timpul funcţionării poate apărea o suprapresiune, ce depăşeşte 0.07 MPa, trebuie să fie echipate cu o supapă de siguranţă, precum şi cu un dispozitiv, care ar exclude posibilitatea deschiderii orificiului de umplere sau de curăţare a rezervorului la prezenţa în el a suprapresiunii. Presiunea în rezervor trebuie să fie indicată în apropierea orificiului de umplere. 2.2.15. Supapele de siguranţă şi duzele de evacuare ale sistemului pneumatic trebuie să fie amplasate astfel, încât aerul, care iese din ele, nici direct, nici reflectat să nu fie orientat spre operator. Dispozitivele de siguranţă nu trebuie să îngheţe la temperaturi scăzute. Se admite numai utilizarea unui dispozitiv automat de dejivrare. 2.2.16. Rezervoarele de aer şi subansamblurile sistemului pneumatic trebuie să îndeplinească cerinţele pentru recipientele, care funcţionează sub presiune.

162

2.2.17. Utilizarea sistemului de frânare pneumatic al autovehicululuipentru acţionarea echipamentului auxiliar se admite numai în cazul în care e prevăzut, că la orice regim de funcţionare a echipamentelor auxiliare se menţine o asemenea presiune şi cantitate de aer în sistemul de frâne pneumatice, care este suficientă pentru frânarea autovehicululuicu eficienţa de frânare de urgenţă. 2.2.18. Cilindrii hidraulici cu acţiune unilaterală, în care deplasarea în sus se efectuează din contul presiunii din sistem, iar deplasarea în jos - sub acţiunea masei elementului ridicat, trebuie să aibă o supapă de reglare, care la orice regim asigură o viteză de coborâre a oricărui punct al elementului, care nu depăşeşte 0,3 m/sec. Pentru prevenirea cazurilor critice trebuie să fie instalată o supapă automată pentru a împiedica scurgerea spontană a lichidului din cilindru hidraulic. 2.2.19. Cilindrii hidraulici cu acţiune bilaterală trebuie să fie utilizaţi în cazul în care fixarea situaţiei este asigurată în ambele direcţii. 2.2.20. La echipamentele pneumatice este necesar a se utiliza numai fixarea mecanică a situaţiei.

2.3. Cerinţe privind culorile de semnalizare, semnalele de siguranţă şi marcajele de semnalizare

2.3.1. Culorile de semnalizare, semnalele de siguranţă şi marcajele de semnalare se aplică pentru a asigura o înţelegere univocă a unor anumite cerinţe referitoare la siguranţa, ocrotirea vieţii şi sănătăţii oamenilor, reducerea prejudiciilor materiale, fără utilizarea cuvintelor sau cu un număr minim de cuvinte. 2.3.2. Pentru prevenirea situaţiilor periculoase este necesară: 2.3.2.1. Identificarea tipurilor de pericole, locurile periculoase, şi situaţiile periculoase posibile prin culori de semnalizare, semnale de siguranţă şi marcaje de semnalizare; 2.3.2.2. Marcarea cu ajutorul semnalelor de siguranţă a locurilor de amplasare a mijlocelor de securitate personală, precum şi a mijlocelor de reducere a prejudiciului material posibil în caz de incendiu, accidente sau alte situaţii de urgenţă. 2.3.3. Vopsirea subansamblurilor şi elementelor echipamentului, utilajelor, mecanismelor etc. cu lacuri şi vopsele în culorile de semnalizare şi aplicarea pe ele a marcajului de semnalizare trebuie să fie efectuată de producătorul acestora. În caz de necesitate vopsirea suplimentară şi aplicarea marcajelor de semnalizare pe utilajul, echipamentele, mecanismele etc., care se află în exploatare o efectuează organizaţia, care exploatează aceste echipament, utilaj, mecanisme. Amplasarea (instalarea) semnalelor de siguranţă pe echipamente, utilaj, mecanisme trebuie să fie efectuată de producător. În caz de necesitate amplasarea (instalarea) suplimentară, a semnalelor de siguranţă pe echipamentele, uneltele, mecanismele, aflate în exploatare, este efectuată de organizaţia care le exploatează. 2.3.4. Este necesar a aplica următoarele culori de semnalizare: roşie, galbenă, verde, albastră. Pentru a îmbunătăţi percepţia vizuală a imaginilor grafice în culori a semnalelor de siguranţă şi marcajului de semnalizare culorile de semnalizare trebuie aplicate în combinaţie cu culorile contrastante - alb sau negru. Culorile contrastante se utilizează pentru executarea simbolurilor grafice şi inscripţiilor explicative.

2.4. Cerinţe de securitate privind echipamentele pentru produsele alimentare 2.4.1. Construcţia aparatelor şi rezervoarele trebuie să asigure posibilitatea decontaminării uşoare şi sigure. Pentru aparatele, funcţionarea cărora este însoţită de eliminarea şi precipitarea substanţelor nocive, acumularea microorganismelor dăunătoare, este necesar să se prevadă un dispozitiv pentru curăţarea locurilor de acumulare a acestora. 2.4.2. Supapele de siguranţă, montate la recipientele, care funcţionează sub o presiune de peste 0.07 MPa, trebuie să respecte cerinţele de la punctul 3.5 din prezenta Anexă. 2.4.3. Rezervoarele pentru depozitarea produselor alimentare lichide şi volatile cu temperatura de peste 45°C trebuie să fie amplasate cu trapele de vizitare în partea superioară şi să fie echipate cu dispozitive de indicare a nivelului de produs în rezervor, care funcţionează sigur şi credibil.

163

Rezervoarele pentru depozitarea produselor alimentare cu temperatura de 45°C şi de mai joasă trebuie să aibă trape inferioare, cu deschidere spre interior cu etanşare automată. 2.4.4. Conexiunile cu flanşă, etanşarea pompelor şi malaxoarelor, robinetele şi supapele de la aparatele cu substanţe liposolubile cu putere mare de penetrare (hidrocarburi alifatice şi aromatice, tetraclorurii de carbon etc.) trebuie să fie executate din materialul corespunzător fără utilizarea lubrifianţilor şi garniturilor pentru piesele de frecare. 2.4.5. Toate piesele mobile, rotative si proeminente ale echipamentelor, mecanismelor auxiliare, dacă acestea sunt o sursă de pericol pentru oameni, trebuie să fie bine împrejmuite sau amplasate astfel, încât să se excludă posibilitatea traumatizării personalului. Gardurile de protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 3.2 din prezenta Anexă. Contragreutăţile mobile, utilizate la echipamente, trebuie să fie plasate în interiorul acestora sau închise cu garduri rezistente şi bine consolidate. 2.4.6. Construcţia şi amplasarea mijlocelor de protecţie nu trebuie să limiteze capacităţile tehnologice ale echipamentului, şi trebuie să asigure funcţionarea practică şi deservirea tehnică. 2.4.7. Construcţia mijlocelor de protecţie trebuie să asigure posibilitatea controlului funcţiei de protecţie înainte şi în timpul funcţionării echipamentelor. 2.4.8. Construcţia gardurilor de protecţie trebuie să excludă deplasarea accidentală a acestora din poziţia protecţie. 2.4.9. Forma, mărimea, amplasarea, rezistenta si rigiditatea gardurilor de protecţie trebuie să excludă posibilitatea impactului pieselor de împrejmuire a echipamentului asupra lucrătorului în procesul executării de către el a operaţiunilor de muncă. 2.4.10. Gardurile de protecţie trebuie să suporte fără deformări efectele emisiilor posibile asupra lor. 2.4.11. Gardurile detaşabile, pliante şi glisante ale organelor de lucru trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 3.2 din prezenta Anexă. Gardurile uşor detaşabile trebuie să fie blocate cu dispozitivele de declanşare a motoarelor electrice pentru deconectarea şi prevenirea declanşării lor în cazul deschiderii sau îndepărtării îngrădirilor. 2.4.12. Zonele periculoase ale organelor de lucru, care în mod constructiv nu e posibil a le îngrădi, trebuie să aibă un sistem de blocare fără contact. 2.4.13. În cazul în care este necesară monitorizarea lucrului subansamblurilor şi a mecanismelor echipamentelor, care sunt o sursă de pericol pentru oameni, trebuie să se aplice îngrădiri solide dintr-un material transparent rezistent sau îngrădirii din plasă. Pentru a asigura fluxul de aer se admite utilizarea jaluzelelor. Distanţa dintre gardurile, executate din material perforat sau plasă şi elementul periculos este indicată în tabelul 2.4.1.

Tabelul 2.4.1.

2.4.14. Pentru elementele rabatabile, detaşabile, glisante şi mobile ale gardurilor staţionare trebuie să fie prevăzute bride şi mânere. Forţa de scoatere sau deschidere, de instalare manuală nu trebuie să depăşească 40 N atunci când se utilizează mai mult de doua ori în schimb (tură) şi 120 N atunci când se utilizează 1-2 ori în schimb. 2.4.15. Trebuie să fie prevăzute deconectarea automată a sursei de alimentare cu energie şi oprirea echipamentului odată cu declanşarea concomitentă a semnalizării luminoasă şi sonoră în cazurile cu risc de traume. 2.4.16. Dispozitivele de semnalizare a pericolului trebuie să fie executate şi amplasate astfel,

Diametrul unui cerc, înscris în gaura de reţea (plasă), mm

Distanta de la gard până la elementul periculos, mm

până la 8 inclusiv de la 15de la 8 până la 10 inclusiv de la 15 până la 35 inclusiv de la 10 până la 25 de la 35 până la 120 de la 25 până la 40 de la 120 până la 200

164

încât să se asigure distingerea şi audibilitatea semnalelor în mediul de producţie. 2.4.17. Capacele trapelor, în cazul în care deschiderea lor creează un pericol pentru personalul de deservire, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de blocare, care prevede dezactivarea mecanismelor şi imposibilitatea activării lor în cazul în care capacul este deschis. 2.4.18. Zona de umplere a ambalajului cu produsul, etanşarea si (sau) împachetarea trebuie să fie protejate de o mantă solidă din părţile laterale. Umplutorul trebuie să fie dotaţi cu un dispozitiv de blocare, care să excludă eliberarea produsului în lipsa ambalajului. 2.4.19. Echipamentul, riscul de traume a căruia poate apărea sub influenţa supraîncărcării, încălcări consecutivităţii funcţionării mecanismelor, căderii de tensiune în reţeaua electrică, precum şi a presiunii în sistemul pneumatic sau hidraulic sub limitele admisibile, trebuie să aibă dispozitive de siguranţă şi dispozitive de închidere corespunzătoare. 2.5. Cerinţe privind diagramele în culori, simbolurile de identificare, inscripţiile, semnalele speciale luminoase şi sonore ale autovehiculelor serviciilor de urgenţă. 2.5.1. Cerinţe generale 2.5.1.1. Cerinţele de la prezentul punct se aplică pentru autovehiculele serviciilor de urgenţă: - ambulanţa; - protecţia antiincendiară; - poliţia; - Poliţia militară (PM); - de salvare. Privind cerinţele pentru semnalele speciale (girolampăul de culoare albastră) şi semnalele sonore cerinţele prezentului punct se extind, de asemenea, asupra autovehiculelor ministerelor, departamentelor şi organizaţiilor conform listei, aprobate de Guvernul Republicii Moldova pe care, în lipsa diagramelor în culori, pot fi instalate semnale speciale luminoase şi sonore. 2.5.1.2. Pe suprafeţele exterioare ale autovehicululuiserviciilor de urgenţă inscripţiile şi desenele cu conţinut de publicitate nu se admit. 2.5.1.3. Nu se admite utilizarea diagramelor în culori, semnalelor speciale luminoase şi sonore pe autovehiculele , care nu se referă la serviciile de urgenţă.

2.5.3. Cerinţe privind diagramele în culori

2.5.3.1. Componenţa diagramelor în culori. 2.5.3.1.1. Diagramele în culori ale suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor serviciilor de urgenţă sunt constituite din următoarele elemente: - culoarea de bază a suprafeţelor exterioare ale autovehiculului; - dungi decorative; - inscripţii informaţionale; - semne de identificare. 2.5.3.1.2. Pe părţile dreapta şi stânga ale autovehiculelor se aplică diagramele în culori având aspect, culoare, dimensiune şi plasare identice. 2.5.3.2. Culorile de bază şi ale dungilor decorative 2.5.3.2.1. Culorile de bază ale învelişului suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor serviciilor de urgenţă trebuie să fie în conformitate cu cele din tabelul 2.5.1. 2.5.3.2.2. Combinaţiile de culori de bază şi ale benzilor decorative pot fi oricare din cele prezentate în tabelul 2.5.1 pentru serviciul de urgenţă de tip concret, dar trebuie să fie identice pentru toate elementele exterioare ale unui autovehicul . 2.5.3.2.3. Lăţimea benzilor decorative, aplicate pe părţile laterale ale autovehiculelor din categoriile M2, M3, N2, N3, trebuie să fie de la 150 – până la 230 mm. Lăţimea benzilor decorative, aplicate pe părţile laterale ale autovehiculelor din categoriile M1 şi N1, se determină, luându-se în considerare configuraţiile acestor suprafeţe. 2.5.3.2.4. Lăţimea fiecărei din cele două dungi paralele decorative, aplicate pe partea din faţă şi din spate a autovehicululuisimetrică în raport cu axa sa longitudinală, trebuie să fie de la 120 până la 180 mm, cu distanţa între benzi de 90 ± 5 mm.

165

Tabelul 2.5.1

Tipul serviciului operativ Culorile de bază

ale acoperirii Culorile dungilor decorative

Ambulanţa: а) automobilele din clasa А şi В б) Automobile din clasa С (reanimobile) (reanimare)

Albă Galbenă1) Galbenă

Roşie Roşie

Serviciul pompieri Roşie Albă

Poliţia, Poliţia rutieră de stat3) Albă 4) Albastră

Poliţia militară (PM): а)autoturisme, autobuze cu capacitate mică б)autoturisme şi camioane cu transmisie totală (4x4) (categoriile N1G) в) Camioane şi motociclete

Albă 4) De securitate 4)

Albă De securitate

Albastră Albastră Albastră

Serviciu de salvare Albă Bicolor: orange, albastră5)

Note: 1. Se admite de comun acord cu clientul. 2. Se admite vopsirea uşilor din faţă a camioanelor în culorile dungilor decorative . 3. Pentru automobilele poliţiei şi Poliţiei rutiere de stat se admite utilizarea în calitate de culoare de bază culoarea „nisipie”. 4. Pentru autoturismele şi autobuzele de capacitate mică ale Poliţiei militare rutiere, poliţiei, Poliţiei rutiere de stat, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (SPS şi SE) pe lîngă MAI ale Republicii Moldova se admite utilizarea în calitate de culoare de bază „argintiu deschis” „metalic”. 5. Dunga de culoare albastră are o lăţime de cel mult ¼ din lăţimea dungii decorative de culoare orange şi se aplica de-a lungul axei sale de simetrie. 2.5.3.3. Inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare 2.5.3.3.1. Inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare (cu excepţia stemelor şi emblemelor), aplicate pe suprafaţa autovehiculului, având culoarea principală, trebuie să aibă culoarea dungii decorative: pe dunga decorativa de culoare albă - culoarea principală; pe dunga decorativă de alte culori – culoarea albă. Note: 1. Culoarea inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare, aplicate pe autovehiculele cu dungă decorativă bicoloră, nu se reglementează de prezentul document, dar se stabileşte prin actul normativ de drept al SPS şi SE Republicii Moldova, reieşind din condiţiile de asigurare a percepţiei contrastului inscripţiilor şi semnelor în raport cu culoarea principală a autovehiculului. 2. Pe dunga decorativă bicoloră inscripţiile informaţionale şi semnele de identificare nu se aplică. 2.5.3.3.2. Metoda de aplicare a inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare nu este standardizată. 2.5.3.3.3. Imaginile şi culorile stemelor şi emblemelor trebuie să corespundă cu cerinţele actelor normative de drept privind ordinea de aplicare a acestora, descrierea şi imaginile. 2.5.3.3.4.Conţinutul inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare trebuie să fie în conformitate cu tabelul 2.5.2.

166

2.5.3.3.5. Inscripţiile informaţionale trebuie să fie în limba rusă şi pot fi duplicate în limba oficială a republicii din componenţa Rusiei.

Tabelul 2.5.2

Tipul serviciului de urgenţă

Inscripţia informaţională şi semnul de identificare Înălţimea literelor, mm, nu mai puţin

Ambulanţa: а) autovehicul e din clasele А şi В б) autovehicul e din clasa С (reanimobile)

„AMBULANŢA”, numărul spitalului, garajului, emblema „Crucea roşie”1) „AMBULANŢA”,”REANIMAŢIA” numărul spitalului, garajului, emblema „Crucea roşie”1)

60

Serviciul pompieri Numărul unităţii de pompieri Denumirea oraşului, emblema SPS şi SE pe lîngă MAI RM, indicarea alfanumerică a autovehiculului2)

200 60

Poliţia „Poliţia” indicarea alfanumerică a autovehiculului

60

Poliţia rutieră de stat „Poliţia” , „Poliţia rutieră de stat” sau „Poliţia” „SRP”3)

60 60

200 Poliţia militară (PM)

„Poliţia militară rutieră”, indicarea alfanumerică a autovehiculului, „IAM”4); Semnul heraldic - emblema Forţelor Armate RM5) FR

60

200

Serviciul de salvare

Inscripţiile informaţionale nu se reglementează6)

60

Note: 1. Nomenclatura inscripţiilor informaţionale şi semnelor de identificare suplimentare este stabilită de organele ocrotirii sănătăţii; Emblema „Crucea Roşie” se aplică pe suprafeţele laterale ale autoautovehicululuiîn calitate de semn de identificare, precum şi pe capacul simetric faţă de axa longitudinală a autovehicululuiîn locurile, care asigură vizibilitatea acesteia din partea de sus. 2.Pe autovehiculele şi autobuzele serviciului pompieri mărimea, amplasarea şi creionarea emblemei Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (SPS şi SE) pe lîngă MAI ale Republicii Moldova sunt stabilite de MAI ale Republicii Moldova . 3. Pe suprafeţele laterale ale autovehiculelor şi autobuzelor se admite de asemenea aplicarea unei inscripţii suplimentare (de exemplu, UNITATE DE SERVIVIU”, „LABORATOR CRIMINALISTIC”, „LABORATOR RUTIER”, denumirea oraşului), semne suplimentare, imaginea stemelor subiecţilor RM , sau simbolul heraldic (emblema) al Ministerului Afacerilor Interne din Republicii Moldova . Mărimea stemelor sau semnului heraldic nu este standardizată. 4. Inscripţia „POLIŢIA MILITARĂ”, este aplicată pe uşile laterale ale autovehiculelor (cu excepţia camioanelor) precum şi pe părţile din spate ale automobilelor (cu excepţia autoturismelor); inscripţia „POLIŢIA MILITARĂ” - pe capota si capacul portbagajului autoturismelor, apărătorul de vânt al spoilerului şi pe părţile din spate ale remorcii la

167

motociclete, precum şi pe capota autovehiculelor (cu excepţia camioanelor) şi uşile laterale a salonului şoferului camioanelor. Nomenclatorul inscripţiilor informaţionale suplimentare, dimensiunile lor (cu excepţia înălţimii literelor) şi modul plasării lor pe autovehicul sunt determinate de Ministerul Apărării din Rusia. 5. Semnul heraldic - emblema Forţelor Armate Republicii Moldova se aplică pe părţile laterale ale autovehiculelor ca semn de identificare a apartenenţei de stat. Mărimea şi amplasarea semnului heraldic sunt stabilite de Ministerul Apărării din Republicii Moldova . 6. Nomenclatorul inscripţiilor informaţionale, dimensiunile (cu excepţia înălţimii literelor) şi amplasarea acestora pe autovehicul sunt stabilite de şeful SPS şi SE . Emblema SPS şi SE se aplică pe părţile laterale ale autovehicululuiîn calitate de semne de identificare. Emblema se aplică, de asemenea, pe acoperişul simetric faţă de axa longitudinală a autovehicululuiîn locurile, care îi asigură vizibilitatea acesteia de sus. Luminozitatea emblemei pe acoperişul autovehicululuinu trebuie să fie mai inferioară decât luminozitatea dungilor decorative, iar dimensiunile ei – să se încadreze într-un pătrat cu laturile nu mai mici de 400 mm. 2.5.4. Cerinţe privind semnalele speciale luminoase şi sonore. 2.5.4.1. Echiparea cu semnale 2.5.4.1.1. Autovehiculele serviciilor de urgenţă şi speciale sunt echipate cu semnale speciale luminoase şi sonore, în modul stabilit de actele normative de drept. 2.5.4.1.2. Girolampăul trebuie să fie instalat pe acoperişul autovehicululuisau deasupra lui. Totodată unghiul de vizibilitate al semnalului special luminos în plan orizontal, care trece prin centrul sursei de radiaţie a luminii, trebuie să fie egal cu 360°. 2.5.4.1.3. Nu se admite a instala girolampăele în alte zone ale autovehiculului. Modurile de instalare a girolampăului trebuie să asigure fiabilitatea montării acestuia pentru toate regimurile de circulaţie şi de frânare a autovehiculului. Note: 1. Se admite instalarea pe un autovehicul a mai multe girolampăuri. 2. Pentru autovehiculele pe şasiu de camioane, precum şi pentru autovehiculele Poliţiei rutiere şi Poliţiei militare, care însoţesc coloanele de autovehicul e, se admite reducerea unghiului de vizibilitate a girolampăului până la 180°, cu condiţia vizibilităţii din partea frontală a autovehiculului. 2.5.4.1.4. Se admite utilizarea girolampăurilor combinate constructiv într-o singură carcasă cu un emiţător de sunete al semnalului special sonor, cu condiţia asigurării conformităţii fiecărui dispozitiv separat cu cerinţele acestui document. Astfel de dispozitive combinate trebuie să fie instalat pe acoperişul autovehicululuişi să fie activate cu ajutorul unui dispozitiv de comandă. 2.5.4.1.5. Se admite instalarea emiţătorilor sunetului semnalelor sonore speciale în spaţiul de sub capota din faţă a autovehiculului. 2.5.4.1.6. La instalarea dispozitivelor de comandă pentru emiterea semnalelor speciale luminoase şi sonore in salonul (salonul şoferului) autovehicululuitrebuie să fie respectate cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 21. 2.5.4.2. Cerinţe privind semnalele luminoase 2.5.4.2.1. Girolampăurile autovehiculelor serviciilor de urgenţă de toate tipurile trebuie să fie de culoare albastră. Autovehiculele Poliţiei rutieră şi Poliţiei militare rutiere suplimentar cu girolampăurile de culoare albastră pot fi utilizate girolampăurile (semnalele luminoase) de culoare roşie. 2.5.4.2.2. Girolampăurile trebuie să fie în conformitate cu cerinţele din Regulamentele CEE/ONU nr. 65-00. 2.5.4.3. Cerinţe privind semnalele sonore 2.5.4.3.1. Semnalul special sonor trebuie să aibă o frecvenţă principală schimbabilă. Schimbarea frecvenţei principale trebuie să fie de la150 până la 2000 Hz. 2.5.4.3.2. Durata ciclului de schimbare a frecvenţei principale a semnalului special sonor - de la 0,5 până la 6,0 s. 2.5.4.3.3. Nivelul presiunii acustice a dispozitivului de semnalizare la o distanţă de 2 m de la emiţătorul de sunete pe axa perpendiculară pe planul găurii de ieşire, la emiterea semnalului special sonor nu trebuie să fie mai jos de: 116 dB A - la instalarea emiţătorului sonor pe acoperişul autovehiculului;

168

122 dB A - la instalarea emiţătorului sonor în spaţiul de sub capotă; 2.5.4.3.4. Direcţia nivelului maxim de presiune acustică a semnalului special sonor trebuie să coincidă cu axa longitudinală a autovehicululuiîn direcţia de mişcare a acestuia spre înainte.

2.6. Cerinţe privind autovehiculele utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase 2.6.1. Construcţia autovehiculelor privind transportul de mărfuri periculoase trebuie să fie în conformitate cu: 2.6.1.1. Regulamentele CEE/ONU nr. 105-03. Cerinţele de la punctul 2.6.1.1 nu se aplică pentru tipurile de autovehicul e, punerea în circulaţie a cărora în Republicii Moldova a fost începută după intrarea în vigoare a prezentei reglementări tehnice. Referitor la celelalte autovehicul e cerinţele sunt în vigoare până la 13 decembrie 2013. 2.6.1.2. Regulamentele CEE/ONU nr. 105-04. Cerinţele de la 2.6.1.2 se aplică la tipurile de autovehicul e, punerea în circulaţie a cărora în Republicii Moldova a fost începută după intrarea în vigoare a prezentei reglementări tehnice, din momentul intrării în vigoare a prezentei reglementări tehnice. Referitor la celelalte autovehicul e cerinţele sunt valabile de la 1 ianuarie 2014.

Secţiunea 3. Cerinţe privind echipamentele autovehiculelor speciale şi specializate

3.1. Cerinţe privind acţionarea hidraulică volumică

3.1.1. Acţionarea hidraulică trebuie să fie echipată cu dispozitive, care asigură protecţia împotriva supraîncărcării cu presiune hidraulică mai mare de cea maximă, scăderea pulsaţiei presiunii, compensarea schimbării volumului fluidului de lucru la schimbarea temperaturii şi diagnosticarea stării tehnice. 3.1.2. Acţionarea hidraulică şi dispozitivele hidraulice trebuie să fie rezistente la o presiune nu mai mică de cea maximă sau 1,25 din presiunea nominală, dacă presiunea maximă nu este stabilită. 3.1.3. Îmbinările imobile, pereţii exteriori, conexiunile sudate şi filetate ale dispozitivelor hidraulice trebuie să fie ermetice în diapazonul de presiune de la valoarea minimă până la valoarea maximă. Nu se admite absorbirea aerului în sistemul hidraulic. 3.1.3. Construcţia dispozitivelor hidraulice trebuie să excludă schimbarea spontană a poziţiei pieselor de fixare şi îmbinărilor, componentelor de reglare şi setare la transport şi exploatare. 3.1.4. Materiale constructive şi învelişurile utilizate trebuie să fie compatibile între ele şi cu fluidul de lucru. 3.1.5. În cazul unei situaţii periculoase trebuie se deconecteze automat în totalitate dispozitivul hidraulic (sistemul hidraulic) de la sursa de energie, trebuie în mod automat să se neutralizeze energia acumulată în dispozitivul hidraulic (sistemul hidraulic) la oprire, trebuie să se observe lipsa autopornirii, iar comutatorul tipului de operaţiuni trebuie să fie blocat. 3.1.6. Pentru a fixa într-o anumită poziţie elementele de ieşire ale motoarelor hidraulice trebuie să fie instalate închizătoarele hidraulice sau alte dispozitive de fixare. 3.1.7. Mişcările mecanice intenţionate sau neintenţionate cu participarea dispozitivelor hidraulice nu trebuie să conducă la situaţii, care pun în pericol oamenii. În caz de necesitate se îngrădesc piesele mobile deschise de culoarea pieselor periculoase şi cu instalarea semnalelor de siguranţă. 3.1.8. În cazul în care la reducerea presiunii se creează riscuri, trebuie să fie prevăzute blocările pentru prevenirea comportamentului periculos al maşinii (agregatului). În acest caz nu trebuie să fie dezactivate asemenea dispozitive hidraulice ca dispozitivele de strângere, de frânare, etc. 3.1.9. Acţionarea hidraulică (sistemul hidraulic) cu mai multe surse de energie hidraulică trebuie să aibă circuite de blocare, care ar exclude apariţia unor factori periculoşi în cazul deconectării unei surse de energie (o pompă), sau conectarea acestora în momente diferite. 3.1.10. Toate dispozitivele hidraulice, sistemul hidraulic şi acţionarea hidraulică, nu trebuie să provoace pericol la reducerea parametrilor de energie, care alimentează sistemul hidraulic, la

169

conectarea sau deconectarea alimentării cu energie sau comenzii. La conectare toate dispozitivele de comandă trebuie să fie în poziţia iniţială, fără a asigura alimentarea cu energie hidraulică a organismul de lucru, iar la deconectare trebuie să revină în poziţia iniţială. 3.1.11. Construcţia dispozitivelor hidraulice de comandă trebuie să prevadă excluderea conectării accidentale a acţionării hidraulice, sistemului hidraulic sau dispozitivului hidraulic sub acţiunea masei proprii a elementelor sau a vibraţiei lor, sau acceleraţiilor, provocate şi legate de funcţionarea acţionărilor hidraulice (sistemelor hidraulice) în componenţa maşinii (agregatului). 3.1.12. Dispozitivele hidraulice manipulate manual trebuie să fie amplasate pe maşină (agregat), astfel, încât acţiunile operatorului să fie în siguranţă, iar dispozitivele hidraulice să fie protejate împotriva pornirii sau opririi neprevăzute. 3.1.13. În cazul în care mai multe dispozitive hidraulice cu comandă automată sau manuală sunt interconectate, şi dacă defectarea unuia dintre ele poate provoca un pericol, trebuie să fie prevăzute blocări sau alte măsuri de securitate (dispozitive cu blocare). Dacă acest lucru este posibil, atunci aceste blocări trebuie să întrerupă toate operaţiunile de lucru, cu condiţia că o astfel de încetare nu va implica de la sine un risc. 3.1.14. Dispozitivele de blocare nu trebuie să influenţeze în mod direct asupra circuitelor de comandă a acţionării hidraulice (sistemului hidraulic). 3.1.15. Construcţia dispozitivului hidraulic trebuie să prevadă excluderea schimbării accidentale sau intenţionate a poziţiei pieselor de fixare şi îmbinare, a elementelor de reglementare şi setare la transport şi exploatare. 3.1.16. Construcţia dispozitivelor hidraulice de reglare trebuie să asigure fixarea fiabilă şi posibilitatea sigilării sau blocării elementelor de reglare cu o încuietoare montată pentru prevenirea intervenţiei străine sau conectării accidentale.

3.2. Cerinţe de securitate pentru echipamentele de producţie 3.2.1. Echipamentele de producţie trebuie să asigure securitatea personalului, care lucrează la montare (demontare), punerea în funcţiune şi exploatare atât în cazul utilizării autonome, cât şi în componenţa complexelor tehnologice cu condiţia respectării cerinţelor (condiţii, reguli), prevăzute de documentaţia de exploatare. 3.2.2. Fiecare complex tehnologic şi echipament de producţie utilizat autonom trebuie să fie completat cu documentaţia de exploatare, care conţine cerinţele (normele), ce previn apariţia unor situaţii periculoase în timpul asamblării (dezasamblării), punerii în funcţiune şi exploatării. 3.2.3. Echipamentele de producţie trebuie să îndeplinească cerinţele de siguranţă pe parcursul întregii perioade de exploatare cu condiţia îndeplinirii de către consumator a cerinţelor stabilite în documentaţia de exploatare. 3.2.4. Materialele de proiectare a echipamentelor de producţie nu trebuie să aibă efecte periculoase şi nocive asupra organismului uman la toate regimurile de funcţionare şi în condiţiile prevăzute de exploatare, precum şi să creeze situaţii cu pericol de explozie şi incendiu. 3.2.5. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă pentru toate regimurile de lucru prevăzute sarcinile la piesele şi unităţile de asamblare, capabile să cauzeze distrugeri, ce prezintă un pericol pentru personal. Dacă este posibilă apariţia sarcinilor, care duc la deteriorările unor piese şi unităţi de asamblare periculoase pentru angajaţi, echipamentele de producţie trebuie să fie dotate cu dispozitive, care să împiedice apariţia sarcinilor distructive, iar asemenea piese şi unităţi de asamblare trebuie să fie protejate sau amplasate astfel, încât piesele lor care se distrug să nu creeze situaţii cu pericol de traumatisme. 3.2.6. Construcţia echipamentelor de producţie şi a unor părţi ale acestora trebuie să excludă posibilitatea căderii, răsturnării şi deplasării lor spontane în toate condiţiile lor de exploatare şi montare (demontare). Dacă din cauza formei echipamentelor de producţie, repartizării maselor unor piese aparte şi (sau) condiţiilor de montare (demontare) nu poate fi realizată stabilitatea necesară, atunci trebuie să fie prevăzute mijloce şi metode de fixare, despre care documentaţia de exploatare trebuie să conţină cerinţele corespunzătoare. 3.2.7. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă căderea sau aruncarea

170

obiectelor, care prezintă pericol pentru angajaţi, precum şi emisiile fluidelor de lucru de ungere, răcire etc. 3.2.8.Piesele mobile ale echipamentelor de producţie, care sunt o posibilă sursă cu pericol de traume trebuie să fie îngrădite sau amplasate astfel, încât să se excludă posibilitatea atingerii lor de către angajaţi. În cazul în care destinaţia funcţională a pieselor mobile, care prezintă pericol, nu admite utilizarea îngrădirilor sau altor mijloce, care exclud posibilitatea atingerii angajaţilor de piesele mobile, atunci construcţia echipamentelor de producţie trebuie să prevadă un semnal de avertizare, care ar preveni despre declanşarea echipamentelor, precum şi utilizarea culorilor de semnalizare şi semnalelor de siguranţă. În imediată apropiere a pieselor mobile, care se află în afara câmpului de vizibilitate al operatorului trebuie să fie instalate dispozitive de comandă a opritoarelor de avarie (frânarea), în cazul în care în zona periculoasă, creată de piesele mobile, pot fi angajaţi. 3.2.9. Construcţia dispozitivelor de prindere, de strângere, de ridicare şi de încărcare sau acţionărilor lor trebuie să excludă posibilitatea apariţiei pericolului la întreruperea spontană totală sau parţială a alimentării cu energie, precum şi să excludă schimbarea spontană a stării acestor dispozitive în cazul restabilirii alimentării cu energie. 3.2.10. Componentele echipamentelor de producţie nu trebuie să aibă colţuri ascuţite, muchii, bavuri şi suprafeţe cu rugozităţi, care prezintă un pericol de traumatizare a angajaţilor, în cazul în care prezenţa acestora nu este determinată de destinaţia funcţională a acestor elemente. În ultimul caz trebuie să fie prevăzute măsuri pentru protecţia angajaţilor. 3.2.11. Piesele echipamentelor de producţie (inclusiv conductele sistemelor hidraulice, cu abur şi pneumatice, supapele de siguranţă, cablurile etc.), deteriorările mecanice ale cărora pot provoca pericole, trebuie să fie protejate cu îngrădiri sau amplasate astfel, încât să prevină deteriorarea lor întâmplătoare de către angajaţi sau mijlocele de deservire tehnică. 3.2.12. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă slăbirea sau detaşarea accidentală a ancorajelor unităţilor şi pieselor de asamblare, precum şi să excludă deplasarea pieselor mobile în afara construcţiilor prevăzute, dacă acest lucru poate duce la crearea unei situaţii periculoase. 3.2.13. Echipamentele de producţie trebuie să dispună de siguranţă la explozii şi incendii în condiţiile prevăzute de exploatare. 3.2.14. Construcţia echipamentelor de producţie, pusă în funcţiune de energia electrică, trebuie să includă dispozitivele (mijlocele) pentru asigurarea siguranţei electrice. Echipamentele de producţie trebuie să fie executate astfel, încât să prevină acumularea sarcinilor de electricitate statică într-o cantitate, care reprezintă un pericol pentru un angajat şi să excludă posibilitatea de incendiu şi explozie. 3.2.15. Echipamentele de producţie, care funcţionează cu ajutorul energiei neelectrice, trebuie să fie executate astfel, încât toate riscurile, generate de aceste tipuri de energie, să fie excluse. 3.2.16. Construcţia echipamentelor de producţie şi (sau) amplasarea acestora trebuie să excludă contactul pieselor sale inflamabile cu substanţele cu pericol de incendiu, în cazul în care un astfel de contact poate provoca un incendiu sau o explozie, precum şi să excludă posibilitatea atingerii angajatului de piesele fierbinţi sau suprarăcite sau aflarea în imediata apropiere de aceste piese, în cazul în care acest lucru poate duce la traumatizarea, supraîncălzirea sau suprarăcirea angajatului. 3.2.17. Construcţia echipamentelor de producţie trebuie să excludă pericolelor generate de împrăştierea materialelor şi substanţelor fierbinţi prelucrate şi (sau) utilizate în exploatare. 3.2.18. Proiectarea locului de lucru, mărimea acestuia şi poziţionarea elementelor (organelor de comandă, mijlocelor de reflectare a informaţiei, echipamentelor auxiliare etc.) trebuie să asigure securitatea în cazul utilizării echipamentelor de producţie conform destinaţiei, deservirii tehnice, reparaţiei şi curăţeniei, precum şi să corespundă cu cerinţele ergonomice. În cazul în care, pentru protecţia împotriva efectelor nefavorabile ale factorilor de producţie periculoşi şi nocivi în componenţa locului de lucru este inclusă salonul şoferului, atunci construcţia acesteia trebuie să asigure funcţiile de protecţie necesare, inclusiv crearea condiţiilor optime microclimatice, comoditatea executării operaţiunilor de lucru şi vizibilitatea optimă a

171

echipamentelor de producţie şi spaţiului înconjurător. 3.2.19. Sistemul de comandă trebuie să asigure funcţionarea sigură şi eficientă a acesteia la toate regimurile prevăzute de lucru ale echipamentelor de producţie şi pentru toate acţiunile exterioare, prevăzute de condiţiile de funcţionare. Sistemul de comandă trebuie să excludă crearea unor situaţii periculoase, ca urmare a încălcării de către angajat (angajaţi), a consecutivităţii acţiunilor de comandă. La locurile de lucru trebuie să fie inscripţii, diagrame şi alte mijloce de informare despre consecutivitatea acţiunilor de comandă. 3.2.20. Sistemul de comandă al echipamentelor de producţie trebuie să includă mijlocele de frânare de urgenţă şi dispozitivul opritor de accident (deconectare), în cazul în care folosirea lor poate reduce sau preveni pericol. 3.2.21. Sistemul de comandă trebuie să includă mijloce de normalizare automată a regimului de lucru sau mijloce de oprire automată în cazul în care încălcarea regimului poate provoca o situaţie periculoasă. Sistemul de comandă trebuie să includă mijloce de semnalizare şi a alte mijloce de informare, care să avertizeze despre încălcarea funcţionării echipamentelor de producţie, conducând la apariţia situaţiilor periculoase. 3.2.22. Sistemul de comandă al complexului tehnologic trebuie să excludă apariţia pericolului în rezultatul funcţionării în comun a tuturor unităţilor echipamentelor de producţie, care fac parte din complexul tehnologic, precum şi în cazul defecţiunii oricărui unităţi a lui. 3.2.23. Pupitrul de comandă central al complexului tehnologic trebuie să fie echipat cu un sistem de semnalizare, o diagramă mnemo sau cu alte mijloce de reflectare a informaţiei despre încălcările funcţionării normale a complexului tehnologic, cu mijlocele opritorului de accident, (deconectare), de asemenea, al unor unităţi aparte ale complexului. 3.2.24. Dispozitivele de comandă ale sistemului de comandă (în continuare –organe de comandă) trebuie să fie: 3.2.24.1. Uşor accesibile şi liber de deosebit, în cazuri necesare marcate cu inscripţii, simboluri sau alte mijloce; 3.2.24.2. Proiectate şi amplasate astfel, încât să se excludă deplasarea lor involuntară şi să se asigure manipularea sigură, fermă şi univocă, inclusiv la utilizarea de către personal a echipamentelor de protecţie; 3.2.24.3. Amplasate, luându-se în considerare eforturile cerute pentru deplasarea, consecutivitatea şi frecvenţa utilizării, precum şi valoarea funcţiilor; 3.2.24.4. Executate astfel, încât forma, dimensiunile şi suprafaţa de contact cu angajatul să corespundă metodei de apucare (cu degetele, mâna) sau apăsare (degetul, palma, piciorul). 3.2.25. Punerea în funcţiune a echipamentului de producţie, precum şi demararea repetată după oprire indiferent de cauza acesteia, trebuie să fie posibilă numai prin manipularea organului de comandă a demarării. Această cerinţă nu se referă la demararea repetată a echipamentelor de producţie, care funcţionează în regim automat, în cazul în care demararea repetată după oprire (opritor) este prevăzută de acest regim. Dacă sistemul de comandă are mai multe organe de comandă, care efectuează demararea echipamentelor de producţie sau a unor piese separate ale lui şi încălcarea succesiunii utilizării lor poate duce la situaţii periculoase, atunci sistemul de comandă trebuie să includă dispozitivele, care exclud crearea unor astfel de situaţii. 3.2.26. Organul de comandă al opritorului de avarie după conectare trebuie să rămână în poziţia corespunzătoare opritorului, până atunci, până când acesta nu va fi întors de către angajat în poziţia iniţială. Organul de comandă al opritorului trebuie să fie de culoare roşie, să difere prin formă şi dimensiuni de alte organe de comandă. 3.2.27. În cazul în care sistemul de comandă are un comutator al regimurilor de funcţionare a echipamentelor de producţie, fiecare poziţie a comutatorului trebuie să corespundă doar unui singur regim şi să se fixeze fiabil în fiecare poziţie, în cazul în care lipsa fixaţiei poate duce la o situaţie periculoasa. Dacă unele regimuri de funcţionare necesită o protecţie ridicată din partea angajaţilor, atunci

172

comutatorul în asemenea poziţii trebuie: 3.2.27.1. Să blocheze posibilitatea comenzii automate; 3.2.27.2. Să efectueze mişcarea elementelor de construcţie numai prin intermediul efortului depus în permanenţă de angajat asupra organului de comandă a mişcării; 3.2.27.3. Să întrerupă funcţionarea echipamentelor conjugate, dacă funcţionarea lui poate provoca un pericol suplimentar; 3.2.27.4. Să excludă funcţionarea pieselor echipamentelor de producţie , care nu sunt implicate în executarea regimului ales; 3.2.27.5. Să reducă viteza pieselor mobile ale echipamentelor de producţie, implicate în realizarea regimului selectat. 3.2.28. Încetarea totală sau parţială a alimentării cu energie electrică şi restabilirea ei ulterioară, precum şi de deteriorarea circuitului de comandă a alimentării cu energie electrică nu trebuie să conducă la apariţia situaţiilor periculoase. 3.2.29. Proiectarea mijlocelor de protecţie trebuie să asigure posibilitatea monitorizării îndeplinirii de către ele a destinaţiei lor până la începutul şi (sau) în procesul funcţionării 3.2.30. Mijlocele de protecţie trebuie să-şi îndeplinească funcţia sa continuu în procesul funcţionării echipamentelor de producţie sau în cazul apariţiei situaţiilor periculoase. 3.2.31. Acţiunea mijlocelor de protecţie nu trebuie să se întrerupă înainte de sfârşitul acţiunii factorului corespunzător de producţie periculos sau dăunător. 3.2.32. Defectarea unuia dintre mijlocele de protecţie sau a componentului său nu trebuie să ducă la încetarea funcţionării normale a altor mijloce de protecţie. 3.2.33. Echipamentele de producţie, în componenţa căruia intră mijlocele de protecţie, care necesită conectarea acestora înainte de începerea funcţionării echipamentele de producţie şi (sau) deconectarea după sfârşitul funcţionării acestuia, trebuie să aibă dispozitive, care ar asigura o astfel de consecutivitate. 3.2.34. Construirea şi amplasarea mijlocelor de protecţie nu trebuie să limiteze capacităţile tehnologice ale echipamentelor de producţie şi trebuie să asigure simplitatea funcţionării şi deservirii tehnice. 3.2.35. Forma, dimensiunile, rezistenta si rigiditatea îngrădirii de protecţie, amplasarea ei în raport cu piesele îngrădite ale echipamentelor de producţie trebuie să excludă impactul pieselor îngrădite şi emisiilor potenţiale asupra angajatului. 3.2.36. Construcţia îngrădirii de protecţie trebuie: 3.2.36.1. Să excludă posibilitatea deplasării accidentale din poziţia, care asigură protecţia angajatului; 3.2.36.2. Să admită posibilitatea deplasării ei din poziţia, care asigură protecţia angajatului numai cu ajutorul instrumentului, sau să blocheze funcţionarea echipamentelor de producţie, în cazul în care îngrădirea de protecţie se află în poziţia, care nu îndeplineşte funcţiile sale de protecţie; 3.2.36.3. Se asigure posibilitatea îndeplinirii de către angajat a acţiunilor prevăzute, inclusiv monitorizarea activităţii pieselor protejate ale echipamentelor de producţie, dacă acest lucru este necesar; 3.2.36.4. Să nu creeze situaţii periculoase suplimentare. 3.2.37. Dispozitivele de semnalizare, cu menirea de prevenire a pericolelor, trebuie să fie executate şi amplasate astfel, încât semnalele lor să fie uşor detectate şi auzite în mediul de producţie de toate persoanele, care sunt ameninţate de pericol. 3.2.38. Piesele echipamentelor de producţie, care prezintă un pericol, trebuie să fie vopsite în culori de semnalizare (avertizare) şi marcate cu semnalul de siguranţă corespunzător în conformitate cu punctul 2.3 din prezenta anexă. 3.2.39. În cazul când este necesară utilizarea mijlocelor de ridicare în procesul montării, transportului, depozitării şi reparaţiei pe echipamentelor de producţie şi piesele sale trebuie să fie marcate locurile pentru conectarea mijlocelor de ridicare şi masa ridicată. 3.2.40. Locurile pentru conectarea dispozitivelor de ridicare trebuie să fie selectate, ţinând cont de centrul de greutate al echipamentelor (pieselor lui), astfel, încât să se excludă posibilitatea deteriorării echipamentelor în timpul ridicării şi să se asigure o abordare comodă şi sigură a lor. 3.2.41. Construcţia echipamentelor de producţie şi a pieselor lui trebuie să asigure posibilitatea

173

fixării lor fiabile pe un autovehicul sau într-un recipient de ambalare. 3.2.42. Unităţile de asamblare a echipamentelor de producţie, care la încărcare (descărcare), transport şi depozitare se pot deplasa în mod spontan, trebuie să aibă dispozitive de fixare a acestora într-o anumită poziţie. 3.2.43. Echipamentele de producţie şi piesele acestuia, deplasarea cărora este prevăzută manual, trebuie să fie dotată cu dispozitive pentru deplasare sau să aibă o formă comodă pentru a apuca cu mâna.

3.3. Cerinţe privind zgomotul la locul de muncă al operatorului

maşinilor de construcţie şi drumuri şi alte maşini similare 3.3.1. Natura zgomotului 3.3.1.1. După natura spectrului zgomotul este divizat în: de bandă largă cu spectrul continuu cu lăţimea mai mult de o octavă; tonal, în spectrul căruia există tonuri discrete pronunţate. Natura tonală a zgomotului pentru scopurile practice (la controlul parametrilor lui la locul de lucru), se stabileşte prin măsurarea în benzile de 1/3 octavă a frecvenţelor privind depăşirea nivelului de presiune sonoră într-o bandă faţă de cele adiacente cu minimum 10 dB. 3.3.1.2. Privind caracteristicile temporare zgomotul este împărţit în: constant, nivelul de sunet al căruia pentru opt ore ale zilei de lucru (schimbul de lucru) variază în timp nu mai mult de 5 dBA atunci când este măsurat la caracteristica temporară „lent” a sonometrului; inconstant, nivelul de sunet al căruia pentru opt ore ale zilei de lucru (schimbul de lucru) variază în timp mai mult de 5 dBA atunci când este măsurat la caracteristica temporară „lent” a sonometrului 3.3.1.3. Zgomotul inconstant este împărţit în: oscilant în timp, nivelul de sunet al căruia variază continuu în timp; intermitent, nivelul de sunet al căruia variază în trepte (cu 5 dB A sau mai mult), totodată durata intervalelor, în decursul cărora nivelul rămâne constant, constituie 1 s şi mai mult; cu impuls, format din unul sau mai multe semnale sonore, fiecare cu durata mai mică de 1 s, în timp ce nivelurile de zgomot, măsurate în dBAI şi dB A, respectiv, la caracteristicile de timp „impuls” şi „lent” ale sonometrului, diferă nu mai puţin decât cu 7 dB. 3.3.2. Caracteristicile şi nivelurile de zgomot admise la locul de lucru 3.3.2.1. Caracteristica zgomotului constant la locul de lucru sunt nivelurile de presiune acustică L în dB în benzile de octavă cu frecvenţele geometrice medii de 31, 5, 63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz, determinate prin formula:

unde: p - valoarea medie pătrată a presiunii sunetului, Pa; P0 - valoarea iniţială a presiunii acustice. În aer P0 = 2 x 10-5 Pa 3.3.2.2. Nivelurile admise ale presiunii acustice în benzile de octavă ale spectrului de frecvenţe şi nivelurile de zgomot la locul de muncă trebuie să fie: 3.3.2.2.1. Pentru zgomotul în bandă largă constant şi inconstant (cu excepţia zgomotului cu impuls) – conform tabelului 3.3.1; 3.3.2.2.2. Pentru zgomotul tonal şi cu impuls - cu 5 dB mai puţin decât valorile indicate în tabelul 3.3.1

L= 20 lg ρρ0

174

Tabelul 3.3.1.

Nivelurile de presiune acustică, dB, în benzile de octavă cu frecvenţele geometrice medii, Hţ

Nivelurile de zgomot, dBA

31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000 107 95 87 82 78 75 73 71 69 80

3.3.2.3. Caracteristicile de zgomot ale maşinilor sau valorile limită ale caracteristicilor de zgomot trebuie să fie specificate în certificat de înmatriculare pentru ele, îndrumarul (instrucţiunile) pentru exploatare sau altă documentaţie însoţitoare.

3.4. Cerinţe privind supapele de siguranţă ale recipientelor care lucrează sub presiune

3.4.1.Protecţiei supapelor de siguranţă sunt supuse recipientele, în care e posibilă depăşirea presiunii de lucru de la sursa de alimentare, reacţia chimică, încălzirea instalaţiilor de încălzire, radiaţia solară, în cazul izbucnirii unui incendiu în apropierea recipientului etc. 3.4.2. Numărul de supape, dimensiunile şi randamentul trebuie să fie ales astfel, încât în recipient să nu se poată crea o presiune, care ar depăşi presiunea de calcul cu mai mult 0,05 MPa (0,5 kg/cm2) pentru recipientele cu o presiune de până la 0,3 MPa (3 kgf/cm2), cu 15 % - pentru recipientele cu o presiune mai mare de 0,3 şi 6,0 MPa (de la 3 până la 60 kgf/cm2) şi cu 10 % - pentru recipientele cu o presiune mai mare de 6.0 MPa (60 kgf/cm2). În timpul funcţionării supapelor se admite depăşirea presiunii în recipient nu mai mult decât cu 25 % din presiunea calculată. 3.4.3. Construcţia şi materialele elementelor supapelor şi dispozitivele auxiliare ale acestora trebuie să asigure fiabilitatea funcţionării supapei în condiţiile de lucru. 3.4.4. Construcţia supapei trebuie să asigure libera deplasare a elementelor mobile ale supapei şi să excludă posibilitatea evacuării lor. 3.4.5. Construcţia supapelor şi a dispozitivelor lor auxiliare trebuie să excludă posibilitatea modificării spontane a reglării lor. 3.4.6. Construcţia supapei trebuie să excludă posibilitatea apariţiei impacturilor inadmisibile la deschidere şi închidere. 3.4.7. Supapele trebuie să fie amplasate în locurile accesibile pentru deservirea şi reparaţia practică şi sigură. În cazul în care supapa, care necesită o deservire sistematică, este amplasată la o înălţime mai mare de 1,8 m trebuie să fie prevăzute dispozitive pentru comoditatea deservirii. 3.4.8. Supapele la recipientele verticale trebuie să fie instalate fundul superior, iar la recipientele orizontale – pe generatoarea superioară în zona fazei de gaz (vapori) . Supapele trebuie să fie instalate în locurile, care exclud formarea zonelor stagnante. 3.4.9. Instalarea armăturii de blocare între recipient şi supapă, precum şi în spatele supapei nu se admite, cu excepţia recipientelor cu substanţe cu pericol exploziv şi incendiar şi substanţelor cu gradele 1 şi 2 de risc, precum şi pentru recipientele, care funcţionează la temperaturi criogenice. Pentru astfel de supape trebuie să fie prevăzut un sistem de supape, constituit din supape de lucru şi de rezervă. 3.4.10. Supapele de serviciu şi de siguranţă trebuie să aibă o capacitate de trecere egală, care să asigure protecţia deplină a recipientului împotriva excesului de presiune mai mare decât cea admisibilă. Pentru asigurarea controlului şi reparării supapelor înainte şi după ele trebuie să fie instalată o armătură de deconectare cu dispozitiv de blocare, care să excludă posibilitatea închiderii simultane a armăturii de blocare la supapele de serviciu şi de siguranţă, totodată secţiunea de trecere la subansamblul de comutare în orice situaţie trebuie să fie nu mai mică de secţiunea de trecere a supapei instalate. 3.4.11. Nu se admite utilizarea supapelor pentru reglarea presiunii în recipient sau în grupa de recipiente.

175

3.4.12. Supapele de încărcare şi cu pârghie se admite a instala numai la recipientele staţionare. 3.4.13. Construcţia supapei de încărcare şi cu arc trebuie să prevadă un dispozitiv pentru a verifica buna funcţionare a supapei de serviciu în stare de funcţionare prin deschiderea forţată a acesteia în timpul funcţionării recipientului. Posibilitatea deschiderii forţate trebuie să fie asigurată la o presiune egală cu 80 % din presiunea reglării. Se admite a instala supape fără dispozitive pentru deschiderea forţată, în cazul în care ele sunt inadmisibile privind proprietăţile mediului de lucru (nocive, explozive etc.) sau privind condiţiile efectuării procesului de lucru. În acest caz verificarea supapelor trebuie să fie efectuată periodic în termenii, stabiliţi de regulamentul tehnologic, dar nu mai rar de o dată la 6 luni cu condiţia excluderii posibilităţii îngheţării, clocotirii, polimerizării sau blocării de către mediul de lucru. 3.4.14. Arcurile supapei trebuie să fie protejate de încălzirea inadmisibilă (răcirea) şi de impactul direct al mediului de lucru, dacă acesta are un efect negativ asupra materialului arcului. 3.4.15. Masa încărcăturii şi lungimea levierului supapei de încărcare (de sarcină) şi cu pârghie sunt determinate reieşind din faptul, că încărcătura se află la capătul levierului. 3.4.16. Supapele şi dispozitivele auxiliare trebuie să fie construite astfel, încât la defectarea oricărui organ de comandă sau de reglare sau la încetarea alimentării cu energie a supapei de comandă să fie păstrată funcţia de protecţie a recipientului împotriva suprapresiunii prin dublare sau prin alte măsuri. 3.4.17. Construcţia supapei trebuie să prevadă posibilitatea de a fi comandată manual sau de la distanţă. 3.4.18. Supapele, acţionate prin intermediul energiei electrice, trebuie să fie asigurate cu două surse independente una de alta de alimentare. În circuitele electrice, în cazul în care deconectarea energiei provoacă un impuls, care deschide supapa, se admite o singură sursă de alimentare. 3.4.19. În cazul în care organul de comandă este o supapă de impuls, atunci diametrul trecerii convenţionale a acestei supape trebuie să fie de minimum de 15 mm. 3.4.20. Diametrul interior al liniilor de impuls (de aducţiune şi evacuare) trebuie să fie de minimum 20 mm şi nu mai mic decât diametrul duzei de ieşire a supapei de impulsuri. Liniile de impuls şi liniile de comandă trebuie să asigure o evacuare fiabilă a condensatului. A instala dispozitive de blocare la aceste linii se interzice. Se admite a instala dispozitive de comutaţie, în cazul în care în orice poziţie a acestui dispozitiv linia de impuls va rămâne deschisă. 3.4.21. Mediul de lucru, utilizat pentru comanda supapei nu trebuie să fie supus îngheţării, cocsificării, polimerizării şi să aibă efect coroziv asupra materialului supapei. 3.4.22. Construcţia supapei trebuie să asigure închiderea ei la o presiune de cel puţin 95 % din presiunea reglării. 3.4.23. Supapa trebuie să fie dotată cu cel puţin două circuite de comandă, care acţionează independent şi care trebuie să fie construite astfel, încât la defectarea unuia dintre circuitele de comandă celălalt circuit să asigure funcţionarea fiabilă a supapei. 3.4.24. Supapele trebuie să fie instalate pe racorduri sau conducte, conectate direct la recipient. Când pe un racord (conductă) se instalează mai multe supape, aria secţiunii transversale a racordului (conductei) trebuie să fie nu mai mică de 1,25 din aria totală a secţiunii supapelor, instalate pe ea. 3.4.25. Căderea presiunii înaintea supapei în conducta de aducţiune la cea mai mare capacitate de trecere nu trebuie să depăşească 3% din presiunea reglării. 3.4.26. În conductele supapelor trebuie să fie prevăzută o compensare necesară a dilataţiilor termice. Fixarea carcasei supapei şi conductelor trebuie să fie calculată, ţinând seama de sarcinile statice şi forţele dinamice, care apar la declanşarea supapei. 3.4.27. Conductele de alimentare trebuie să fie executate cu înclinaţie pe toată lungimea în partea recipientului. În conductele de aducţiune trebuie să fie excluse schimbările bruşte ale temperaturii peretelui (şoc termic) la declanşarea supapelor. 3.4.28. Diametrul interior al conductei de aducţiune nu trebuie să fie mai mic decât diametrul maxim interior al racordului de aducţiune a supapei. 3.4.29. Diametrul interior şi lungimea conductelor de aducţiune se calculează, reieşind din capacitatea maximă de trecere a supapei. 3.4.30. Diametrul interior al conductei de evacuare trebuie să fie nu mai mic, decât diametrul

176

maxim interior al racordului de evacuare a supapei. 3.4.31. Diametrul interior şi lungimea conductei de ieşire se calculează astfel, încât la consumul, egal cu capacitatea maximă de trecere a supapei, contrapresiunea în racordul său de evacuare să nu depăşească contrapresiunea maximă admisibilă. 3.4.32. Conductele de joncţiune ale supapelor trebuie să fie protejate împotriva îngheţării în ele a mediului de lucru. 3.4.33. Selectarea mediului de lucru din racorduri (şi pe sectoarele conductelor de joncţiune de la recipient până la supape, nu se admite.

177

Anexa nr. 7 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

CERINŢE PRIVIND AUTOVEHICULELE AFLATE ÎN EXPLOATARE

1. Cerinţe pentru sistemele de frânare 1.1. Se aplică cerinţele de la punctele 2.1.14 - 2.1.33 din Anexa 5 la prezenta reglementare tehnică.

2. Cerinţe privind direcţia

2.1. Se aplică cerinţele de la punctul 2.2 din Anexa 5 la prezenta reglementare tehnică. 2.2. Rotaţia maximă a volanului de direcţie trebuie să se limiteze doar la dispozitivele, prevăzute de construcţia autovehiculului.

3. Cerinţe privind dispozitivele de iluminare exterioară şi marcajul retro-reflectorizant

3.1. Se aplică cerinţele de la punctele 1.3.1 - 1.3.2, 1.3.13, 1.3.14.1 - 1.3.14.7, 1.3.19.1, 1.3.21.1 - 1.3.21.3, 1.3.25.1- Anexa nr. 5 la prezenta reglementare tehnică. 3.2. Unghiul de înclinare a planului (fig. 1), care conţine partea stângă (de la autovehicul) a limitei superioare clarobscure a fasciculului de fazei de întâlnire (fazei scurte) a lampăurilor de tipurile C, HC, DC, CR, HCR, DCR trebuie să fie de ± 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea normativă a unghiului de reglare, specificată în documentaţia de exploatare şi (sau) marcate pe autovehicul . În absenţa pe autovehicul şi în documentaţia de exploatare a datelor cu privire la valoarea normativă a unghiului de reglare, lampăurile de tipurile C, HC, DC, CR, HCR, DCR trebuie să fie regulate în conformitate cu valorile unghiul de înclinare α a fasciculului de lumină spre planul orizontal în fig. 1a, sau 1 b şi în tabelul 1. Normativele unghiului de reglare sunt date de valorile unghiului α, în funcţie de înălţimea H a instalării centrului optic al lampăului deasupra platformei de lucru pentru distanţa L de la centrul optic al lampăului până la ecran, sau de distanţa R pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la limita de lumină a fasciculului de lumină şi de distanţele L şi H. 3.3. Deviaţia unghiulară în direcţia orizontală a punctului de intersecţie a sectoarelor stâng orizontal şi drept oblic ale limitei clarobscure a fasciculului de lumină a lampăurilor de tipul C, HC, DC, CR, HCR, DCR de la planul vertical, care trece prin axa de referinţă, trebuie să fie de maximum ± 0,5 %. 3.4. La autovehiculele , lampăurile cărora sunt prevăzute cu un dispozitiv de corecţie, ultimul la descărcarea autovehicululuitrebuie să fie instalat în poziţia, corespunzătoare încărcării. 3.5. Intensitatea luminii fiecărui lampă în regimul „lumină de întâlnire”, măsurată în direcţia axei optice a lampăului şi în direcţia 52' în jos de la partea stângă a limitei clarobscure, trebuie să corespundă valorilor, indicate în tabelul 2.

178

Parametrii geometrici ai amplasării limitei clarobscure a fasciculului de fază de întâlnire a lampăurilor pe un ecran opac în funcţie de înălţimea instalării

lampăurilor, precum şi distanţa până la ecran Tabelul 1

Distanta de la centrul optic ar lampăului până la planul platformei de lucru H, mm

Unghiul nominal de înclinaţie a fasciculului de lumină a lampăului în plan vertical α

Distanta R de la proiecţia centrului optic până la

limita clarobscură a lampăului de pe ecran,

îndepărtată la10 m, mmUnghi min.

procente

Până la 600 34 1,00 100 De la 600 până la 700 45 1,30 130 De la 700 până la 800 52 1,50 150 De la 800 până la 900 60 1,76 176 De la 900 până la 1000 69 2,00 200 De la 1000 până la 1200 75 2,20 220

De la 1200 până la 1500 100 2,90 290

Intensitatea luminii lampăurilor în regimul „lumină de întâlnire”

Tabelul 2

Tipul lampii Intensitatea luminii în direcţia axei optice a lampii, cd, nu mai mult

Intensitatea luminii în direcţia 52α în jos de la partea stângă a limitei de

lumina, cd, nu mai puţin С; CR 800 1600* НС; HCR; DC; DCR 950 2200* * În caz de neconcordanţă a parametrilor, obţinuţi cu motorul oprit, se efectuează măsurători cu motorul în funcţiune. 3.6. Verificarea parametrilor, specificaţi în tabelul 2, se efectuează după reglarea poziţiei fasciculului de lumină de întâlnire, în conformitate cu punctul 3.2. În cazul neconformităţii parametrilor lampăului cu normativele indicate în tabelul 2 se efectuează reglarea repetată în limitele ± 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea nominală a unghiul conform tabelului 1 şi măsurarea repetată a intensităţii luminii. 3.7. Lampăurile de tipurile R, HR, DR trebuie să fie reglate astfel, încât centrul fasciculului de lumină să coincidă cu punctul de intersecţie al axei optice a lampăului cu ecranul (punctul 7 din figurile 1a şi 1b). 3.8. Intensitatea luminii tuturor tipurilor de lămpi R, HR, CR, HCR, DR, DCR, amplasate pe o singură parte a autovehicululuiîn regimul „fază de drum ” („fază lungă”) nu trebuie să fie mai mare de 10000 Cd, iar valoarea totală a intensităţii luminii tuturor lampăurilor de tipurile indicate nu trebuie să fie mai mare de 225000 cd. 3.9. Intensitatea luminii lampăurilor de tipurile CR, NCR, DCR în regimul „fază de drum (fază lungă)” este măsurată în direcţia axei optice a lampăului. 3.10. Intensitatea luminii lampăurilor de tipurile R, HR, DR este măsurată în direcţia axei optice a lampăului, după reglare în conformitate cu punctul 3.7. 3.11. Lampăurile de ceaţă (tip B) trebuie să fie reglate astfel, încât planul în care se află limita

179

clarobscură a fasciculului, să fie amplasat aşa cum este indicat în figura 1 şi tabelul 3. Totodată limita clarobscură a fasciculului lampăului de ceaţă trebuie să fie paralel cu planul platformei, pe care este instalat autovehicul

a)

b)

c) 1 - axa de referinţă; 2 – partea orizontală (stânga) a limitei clarobscure;, 3 – partea oblică (dreapta) a limitei clarobscur; 4 - planul vertical, care trece prin axa de referinţă; 5 - planul paralel cu planul platformei de lucru, pe care este instalat autovehicul ; 6 – planul ecranului opac; α - unghiul de înclinaţie a fasciculului de lumină faţă de planul orizontal;

180

L - distanta de la de centrul optic a lampăului până la ecran; 7 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii în direcţia axei de referinţă a dispozitivului de iluminare; 8 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii în regimul „fază de întâlnire (fază scurtă”), în direcţia liniei, amplasate într-un plan vertical cu axa optică a dispozitivului pentru verificarea şi reglarea lampăurilor şi orientată sub unghiul de 52α (unghiul direcţional) mai jos de partea orizontală a limitei clarobscure a fasciculului de lumină a luminii de întâlnire; 9 - poziţia punctului de referinţă pentru măsurarea intensităţii luminii lampăurilor de ceaţă în direcţia 3° în sus; 10, 11 - coordonatele punctelor de măsurare a poziţiei limitei clarobscure în plan vertical; R - distanţa pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la poziţia orizontală (stânga) a părţii limitei clarobscure; K - distanţa pe ecran de la proiecţia centrului optic al lampăului până la poziţia limitei clarobscure a fasciculului de lumină a lampăului de ceaţă; H - distanţa de la proiecţia centrului optic al lampăului până la planul platformei de lucru; U, S – coordonatele punctelor de măsurare ale poziţiei limitei clarobscure în planurile orizontal şi vertical, respectiv (valorile U ≤ 600 mm; S = 174,5 mm). Fig. 1. Schema amplasării autovehicululuila postul de verificare a luminii lampăurilor, forma limitei clarobscure şi amplasarea punctelor de referinţă (de control) pe ecran: a) pentru regimul „lumină de întâlnire” cu sectorul drept înclinat al limitei clarobscure; b) pentru regimul „lumină de întâlnire” cu sectorul drept curbată drept al limitei clarobscure; c) pentru lampăurile de ceaţă

Parametrii de reglare a lampăurilor de ceaţă

Tabelul 3 Distanta de la centrul optic al

lampăului până la planul platformei de lucru H, mm

Unghiul nominal de înclinaţie al fasciculului de lumină a

lampăului în plan vertical α, nu mai mic

Distanţa R de la proiecţia centrului optic al lampăului până limita clarobscură pe ecran, îndepărtată la 10 m,

mm min.unghi. procente

Până la 800 inclusiv 34 1,0 200 Mai sus 800 52 1,5 400 3.12. Intensitatea lampăului de ceaţă, măsurată în plan vertical, care trece prin axa de referinţă, trebuie să fie nu mai mare de 625 cd în direcţia de 3° în sus de la poziţia limitei clarobscure. În cazul neconformităţii intensităţii luminii cu valoarea indicată mai sus se efectuează reglarea repetată nu mai jos de minus 0,5 % în direcţia verticală de la valoarea nominală a unghiului după tabelul 3 şi măsurarea intensităţii. 3.13. Schimbarea locurilor de amplasare şi demontare a lampăurilor, lămpilor de semnalizare, triunghiurilor reflectorizante şi marcajului de contur, prevăzute de documentaţia de exploatare, nu se admite. 3.14. La autovehiculele , scoase din producţie, se admite înlocuirea dispozitivelor de iluminare cu alte tipuri, utilizate la autovehicul e.

4. Cerinţe pentru dispozitivele de ştergere şi spălare a parbrizelor

4.1. Se aplică cerinţele de la punctele 2.4.5 şi 2.4.7 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 4.2. Dispozitivele de ştergere şi spălare a parbrizelor trebuie să fie funcţionabile.

5. Cerinţe pentru anvelope şi roţi 5.1. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu pneuri în conformitate cu cerinţele producătorului conform documentaţiei de exploatare a producătorului. 5.2. Se aplică cerinţele de la punctele 2.3.2 - 2.3.4 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 5.3. Utilizarea anvelopelor reşapate 5.3.1. Pentru autovehiculele din categoria M1, precum şi autovehiculele din categoriile M2 şi M3 clasa A şi clasa I se admite utilizarea anvelopelor, reşapate conform clasei I, iar pe axele din spate, în alampăă de aceasta, reşapate conform clasei II şi D. 5.3.2. Pe puntea din faţă a tractoarelor de magistrale cu asamblare fără capotă din categoriile N2 şi N3 şi a autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 clasele B, II şi III, utilizarea anvelopelor

181

reşapate nu se admite. 5.3.3. Pe axele din mijloc şi spate ale autovehiculelor din categoriile M2 şi M3 clasele B, II şi III, se admite utilizarea anvelopelor, reşapate conform clasei I. 5.3.4. Pe toate axele autovehiculelor din categoria N, cu excepţia celor prevăzute la punctul 5.3.2, precum şi ale autovehiculelor din categoria O, se admite utilizarea anvelopelor reşapate conform clasei I şi II, iar pe axele lor din spate, pe lângă acestea, şi reşapate conform clasei D şi III. 5.3.5. Pe axa din spate a autovehiculelor din categoria M, axele din mijloc şi din spate ale autovehiculelor din categoria N, pe toate axele autovehiculelor din categoria O se admite utilizarea anvelopelor cu deteriorări locale reparate şi cu profilul benzii rulante, adâncit prin metoda tăierii.

6. Cerinţe privind motorul şi sistemele sale

6.1. Conţinutul maxim admis al emisiilor nocive trebuie să se încadreze în limitele, stabilite pentru clasele ecologice respective, ţinând seama de factorii deteriorării. 6.2. Pentru autovehiculele puse în circulaţie până în anul 2006 ani, inclusiv: 6.2.1. Conţinutul maxim admis de monoxid de carbon (CO) şi de hidrocarburi (CnHm) în gazele de eşapament ale autovehiculelor cu motoare pe benzina în regim de cursă în gol cu frecvenţele minime şi majorate ale rotaţiei arborelui cotit al motorului trebuie să fie în limitele, stabilite de către producător, şi nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 4.

Tabelul 4.

Categoriile şi echipamentele de autovehicul e şi

Frecvenţa rotaţiei arborelui cotit al

motorului

СО, fracţia volumetrică, procente

СnНm, fracţia

volumetrică-1, mln.

M şi N, fabricate până la 1 octombrie 1986 minimă 4,5 — M1 и N1, neechipate cu sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 3,5 1200 majorată 2,0 600

M2, М3, N2 şi N3 neechipate cu sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 3,5 2500majorată 2,0 1000

M1 и N1 echipate cu sisteme cu două componente de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 1,0 400

majorată 0,6 200

M2, М3, N2 и N3 echipate cu sisteme cu două componente de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 1,0 600 majorată 0,6 300

M1 и N1, echipate cu sisteme cu trei componente de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 0,5 100 majorată 0,3 100

M2, М3, N2 и N3, echipate cu sisteme cu trei componente de neutralizare a gazelor de eşapament

minimă 0,5 200

majorată 0,3 200 6.2.2. Cerinţele de la punctul 6.2.1 trebuie să fie efectuate la o frecvenţă de rotaţie a arborelui cotit al motorului, stabilită de producător, iar în absenţa unor astfel de date: 6.2.2.1. La o frecvenţă, care nu depăşeşte viteza minimă de: 1100 min-1pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1; 900 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3; 6.2.2.2. La o frecvenţă nu mai mică de frecvenţa majorată a rotaţiei: 2500 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1, neechipate cu sisteme de neutralizare

182

a gazelor de eşapament; 2000 min-1, pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1, echipate cu sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament, precum şi pentru toate autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3. 6.2.3. În condiţiile stabilite la punctul 6.2.2, valoarea coeficientului de exces al aerului la autovehiculele , echipate cu sisteme cu trei componente de neutralizare a gazelor de eşapament la frecvenţa minimă şi majorată de rotaţie a arborelui cotit al motorului trebuie să se încadreze în limitele datelor, stabilite de producător, iar în lipsa unor astfel de date trebuie să varieze în limitele de la 0,97 până la 1,03. 6.2.4. Conţinutul maxim admis de monoxid de carbon (CO) si hidrocarburi (CnHm) în gazele de eşapament, emise de autovehiculele cu butelii de gaz în regim de mers în gol la frecvenţele minime şi majorate ale rotaţiei arborelui cotit al motorului, nu trebuie să depăşească valorile, indicate în tabelul 5.

Tabelul 5

Data fabricării autovehiculului

Frecvenţa de rotaţie a arborelui cotit al

motorului

СО, fracţia volumetrică,

procente

CnHm , fracţia volumetrică, mln.-1 pentru motoarele cu volumul de lucru, dm3 şi în funcţie de tipul

GPL, GNL КPГ Până la 3 inclusiv Mai mult 3 GPL, GNL GNC GPL, GNC GNC

Până la 1 iulie 2000

minimă 3,0 3,0 1000 800 2200 2000majorată 2,0 2,0 600 500 900 850

După 1 iulie 2000

minimă 3,0 2,0 1000 700 2200 1800 majorată 2,0 1,5 600 400 900 750

Notă: GPL - gaz petrolier lichefiat; GNL - gaz natural lichefiat; GNC - gaz natural comprimat. 6.2.5. La efectuarea verificării conformităţii cu cerinţele de la punctul 6.2.4 valoarea frecvenţei de rotaţie a arborelui cotit al motorului se stabileşte de producător, iar în absenţa unor astfel de date: Frecvenţa minimă de rotaţie - 800 ± 50 min-1; Frecvenţa de rotaţie majorată - 3000 ± 10 min-1. 6.3. Nivelul maxim admisibil al fumegării gazelor de eşapament provenite de la autovehicul e cu motoare diesel în regim de acceleraţie liberă nu trebuie să depăşească valoarea coeficientului de absorbţie a luminii, indicată în documentele, care confirmă conformitatea autovehicululuicu Regulamentele CEE/ONU nr. 24-03, sau pe semnul omologării oficiale, aplicat pe motor sau autovehicul , sau stabilită de producător, iar în lipsa informaţiilor menţionate mai sus - nu trebuie să depăşească: 2,5 m-1 pentru motoare fără supraalimentare; 3,0 m-1 pentru motor cu supraalimentare. 6.4. La efectuarea verificării conformităţii cu cerinţele de la punctele 6.2 şi 6.3 parcursul autovehicululuinu trebuie să fie mai mic de 3000 km. La un parcurs mai mic verificarea nu se efectuează. 6.5. Scurgerile şi picurarea combustibilului în sistemul de alimentare a motoarelor cu benzină şi motorină, care se repetă la intervale mai mari de 20 de picături pe minut, nu sunt admise. 6.6. Dispozitive de blocare a rezervoarelor de combustibil şi dispozitivele de închidere a combustibilului trebuie să fie funcţionabile. Capacele rezervoarelor de combustibil trebuie să fie fixate în poziţia închis, deteriorările elementelor de garnitură ale capacelor nu sunt admise. 6.7. Sistemul de alimentare a autovehiculelor , prevăzut pentru funcţionarea pe gaze naturale comprimate, gaze naturale lichefiate şi gaze petroliere lichefiate trebuie să fie etanş. În cazul autovehiculelor echipate cu acest sistem de alimentare, pe suprafaţa exterioară a buteliilor de

183

gaz trebuie să fie aplicate datele din certificat de înmatriculare lor, inclusiv data reviziei ulterioare în vigoare. Nu se admite utilizarea buteliilor de gaz cu termenul expirat al reviziei periodice. Un astfel de sistem de combustibil, amplasarea şi de instalarea lui trebuie să fie în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 66, 67, 107, 110 şi 115. 6.8. Cu privire la zgomotul exterior al autovehiculelor se aplică cerinţele de la punctul 4.2 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică.

7. Cerinţe privind alte elemente de construcţie

7.1. Cu privire la oglinzile retrovizoare se aplică cerinţele de la punctul 2.5.1 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 7.2. Nu se admite prezenţa obiectelor suplimentare sau acoperirilor, care limitează vizibilitatea de la locul conducătorului auto (cu excepţia oglinzilor retrovizoare, pieselor ştergătoarelor de parbriz, antenelor radio exterioare şi aplicate sau încorporate în sticlă, elementelor de încălzire a dispozitivelor pentru degivrarea şi uscarea parbrizului). În partea de sus a parbrizului se admite fixarea unei benzi de peliculă transparentă în culori, cu lăţimea nu mai mare de 140 mm, iar la autovehiculele din categoriile M3, N2, N3 - cu lăţimea, care nu depăşeşte distanţa minimă dintre marginea superioară a parbrizului şi limita superioară a zonei de curăţare a lui de ştergătorul de parbriz. Pe geamurile laterale şi din spate ale autovehiculelor din categoria M3 clasa III se admite prezenţa perdeluţelor. 7.3. Cu privire la permeabilitatea la lumină a sticlelor, inclusiv cele acoperite cu folie transparentă colorată, se aplică cerinţele de la punctul 3.5.2 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 7.4. Prezenţa fisurilor pe parbrizele autovehiculelor în zona de curăţare a ştergătoarelor pe jumătatea geamului din partea conducătorului auto nu sunt admise. 7.5. Încuietorile uşilor caroseriei sau a cabinei, închizătoarele obloanelor laterale ale suprafeţei de încărcare, închizătoarele gurilor de umplere a cisternelor, mecanismele de reglare şi dispozitivele de fixare a scaunelor conducătorului auto şi pasagerilor, dispozitivul de încălzire şi suflare a parbrizului, dispozitivul antifurt auto, prevăzut de producător, comutatorul de siguranţă a uşilor şi semnalul cererii de oprire a autobuzului, ieşirile de urgenţă ale autobuzului şi dispozitivele pentru punerea lor în funcţiune, instalaţiile de iluminat interioare ale salonului autobuzului, acţionarea circuitului de comandă a uşilor şi semnalizarea funcţionării acestora trebuie să fie funcţionabile. 7.6. Încuietorile uşilor laterale cu balamale ale autovehicululuitrebuie să fie fixate în două poziţii de încuiere: intermediară şi finală. 7.7. Autovehicul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de semnalizare sonoră în stare funcţionabilă. Dispozitivul de semnalizare sonoră trebuie la punerea în funcţiune a organului lui de comandă să emită un sunet continuu şi monoton, spectrul acustic al căruia nu trebuie să sufere schimbări semnificative. 7.8. Ieşirile de urgenţă la autobuze trebuie să fie marcate şi aibă plăcuţe privind regulile de utilizare a acestora. Trebuie să fie asigurat accesul liber la ieşirile de urgenţă. 7.9. Mijlocele de măsurare a vitezei (vitezometrele), precum şi căii parcurse trebuie să fie funcţionabile. Vitezometrele şi odometrele trebuie să fie funcţionabile. Tahografele trebuie să fie funcţionabile, verificate metrologic şi sigilate în modul prevăzut. 7.10. Slăbirea strângerii îmbinărilor cu buloane şi distrugerea pieselor suspensiei şi transmisiei cardanice a autovehicululuinu este admisă. 7.11. Pârghia regulatorului de nivel al podelei (caroseriei) autovehicululuicu suspensie pneumatică în stare de exploatare trebuie să fie în poziţia prevăzută de producător în documentaţia de exploatare. Presiunea la scoaterea de control al regulatorului de nivel al podelei autovehicululuicu suspensie pneumatică, fabricat după 1 ianuarie 1997, trebuie să fie în conformitate cu specificaţiile din plăcuţa producătorului. 7.12. La autovehiculele din categoriile N2, N3, O3 şi O4 trebuie să fie instalate dispozitivele de protecţie spate şi lateral. Cu privire la dispozitivele de protecţie spate şi lateral se aplică cerinţele

184

de la punctele 3.8.1 - 3.8.4 şi 3.8.7 - 3.8.9 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 7.13. Deformările în rezultatul deteriorărilor sau schimbării construcţiei barelor de protecţie faţă şi spate ale autovehiculelor din categoriile M şi N, la care raza de curbură a pieselor, ce ies în afara părţilor barei de protecţie (cu excepţia pieselor, fabricate din materiale elastice nemetalice) e mai mică de 5 mm, nu se admite. 7.14. Deteriorărilee vizibile, scurt circuitele şi urmele de perforaţii ale izolaţiei cablurilor electrice nu se admit. 7.15. Îmbinarea dispozitivului de cuplare şi remorcare a autotractoarelor trebuie să se închidă automat după cuplare. Blocările manuală şi automat ale dispozitivului de cuplare cu tracţiune trebuie să prevină decuplarea spontană a tractorului şi semiremorcii. Deformările, rupturile, fisurile sau alte deteriorări vizibile ale pivotului de cuplare, lagărele pivotului, plăcii de sprijin, cârligului de tracţiune, sferei dispozitivului de cuplare şi remorcare, fisurile, deteriorările, inclusiv locale, sau lipsa pieselor dispozitivelor de cuplare şi fixările acestora nu se admit. 7.16. Remorcile monoaxiale (cu excepţia remorcilor-capră), precum şi remorcile, care nu sunt echipate cu sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie echipate cu dispozitive de siguranţă (lanţuri, cabluri), care trebuie să fie funcţionabile. Lungimea lanţurilor de siguranţă (cablurilor) trebuie să prevină contactul buclei de cuplare a bielei cu suprafaţa drumului, şi, totodată să asigure comanda remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare şi remorcare. Lanţurile de siguranţă (cablurile) nu trebuie să fie fixate la piesele dispozitivului de cuplare şi remorcare sau la piesele de fixare a acestuia. 7.17. Remorcile (cu excepţia remorcilor monoaxiale şi remorcilor-capră) trebuie să fie echipate cu un dispozitiv, care susţine bucla de cuplare a bielei în poziţia care uşurează cuplarea şi decuplarea cu autovehicul tractor. Deformările bucle ide cuplare sau ale bielei remorcii,care încalcă grosolan poziţia lor în raport cu planul longitudinal central de simetrie a remorcii, ruperile, fisurile şi alte deteriorări vizibile ale buclei de cuplare sau ale bielei remorcii nu se admite. 7.18. Luftul longitudinal în dispozitivul de cuplare şi remorcare fără joc cu furcă de tracţiune pentru autotractorul cuplat cu remorca nu se admite. 7.19. Dispozitivele cuplare şi remorcare ale autoturismelor trebuie să asigure cuplarea fără jocuri a galeţilor dispozitivului de prindere cu sferă. Decuplarea spontană nu se admite. 7.20. Dispozitivele de remorcare din faţă ale autovehiculului(cu excepţia remorcilor si semiremorcilor), echipate cu aceste dispozitive, trebuie să fie funcţionabile. 7.21. Cerinţe privind caracteristicile dimensionale ale dispozitivelor de cuplare 7.21.1. Diametrul pivotului de cuplare a dispozitivelor de cuplare a semiremorcilor cu masa maximă tehnic admisă până la 40 tone trebuie să se încadreze în limitele de la nominal egal cu 50.9 mm până la maxim admis, constituind 48.3 mm, iar cel mai mare diametru interior al suprafeţelor de lucru ale prinderilor dispozitivului de cuplare - de la 50,8 mm până la 55 mm, respectiv. 7.21.2. Diametrul pivotului de cuplare a dispozitivelor de cuplare cu încuietoare în pană a semiremorcilor cu masa maximă tehnic admisă de până la 55 tone trebuie să fie în limitele de la nominal, egal cu 50 mm, până la maxim admisibil, constituind 49 mm, iar a semiremorcilor cu masa maximă tehnic admisă mai mare de 55 tone – în limitele de la nominal, egal cu 89.1 mm, până la maxim admis, constituind 86,6 mm. 7.21.3. Diametrul gurii cârligului de tracţiune a sistemului de tracţiune-cuplare „cârlig-buclă” a camioanelor-tractoare, măsurat în plan longitudinal, trebuie să se încadreze în limitele de la minim, constituind 48.0 mm, până la maxim admis, egal cu 53.0 mm, iar cel mai mic diametru al secţiunii tijei buclei de cuplare este de 43,9 mm, până la 36 mm, respectiv. 7.21.4. Diametrul pivotului tipodimensiunii de 40 mm a dispozitivelor de tracţiune – cuplare fără jocuri cu furca de tracţiune a unui autovehicul de tracţiune trebuie să fie în limitele de la nominal, constituind 40 mm, până la minim admis, egal cu 36.2 mm, iar diametrul pivotului tipodimensiunii de 50 mm în limitele de la nominal, constituind 50 mm, până la minim admisibil, egal cu 47.2 mm. Diametrul intercalaţiei schimbabile a tipodimensiunii de 40 mm a bielei remorcii trebuie să fie în limitele de la nominal, constituind 40 mm, până la maxim admis, egal cu 41.6 mm, iar diametrul intercalaţiei schimbabile a tipodimensiunii de 50 mm – variind în

185

limitele de la nominal, constituind 50 mm, până la maxim admis, egal cu 51.6 mm. 7.21.5. Diametrul sferei dispozitivului de tracţiune-cuplare trebuie să se încadreze în limitele de la nominal, egal cu 50.0 mm, până la minim admis, constituind 49.6 mm. 7.23. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu centuri de siguranţă. Privitor la centurile de siguranţă se aplică cerinţele de la punctele 3.2.2 şi 3.2.13 din Anexa 5 la prezenta Reglementarea tehnică. 7.24. Montarea airbag-urilor, care nu sunt prevăzute de documentaţia de exploatare a autovehiculului, nu se admite. 7.25. Autovehiculele trebuie să fie echipate cu semnalul de oprire de urgenţă, executat în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 27, trusă de prim ajutor, iar autovehiculele din categoria M3 clasa II şi III – cu trei truse de prim ajutor. Trusele de prim ajutor trebuie să fie echipate cu medicamente utilizabile. 7.26. Autovehiculele din categoriile M3, N2, N3 trebuie să fie echipate cu cel puţin doi saboţi de frână. 7.27. Autovehiculele din categoriile M1 şi N trebuie să fie dotate cu cel puţin un stîngător cu pulbere şi unul cu gaz cu capacitatea nu mai mică de 2 litri, autovehiculele din categoriile M1 şi M3 trebuie să fie dotate cu două - unul dintre care trebuie să fie amplasat în salonul conducătorul auto, iar al doilea - în compartimentul pentru pasageri (caroserie). Extinctoarele trebuie să fie sigilate, iar pe ele trebuie să fie indicat termenul de expirare a utilizării, care, în momentul verificării nu trebuie să fie expirat. 7.28. Barele de mână în autobuze, roata de schimb, bateriile de acumulator, scaunele, precum şi extinctoarele şi trusa de prim ajutor la autovehiculele , echipate cu dispozitive pentru ancorarea lor, trebuie să fie bine fixate în locurile, prevăzute de construcţia autovehiculului. 7.29. La autovehiculele echipate cu mecanisme de reglare longitudinală a poziţiei airbag-ului şi unghiului de înclinaţie a spătarului scaunului sau cu un mecanism de deplasare a scaunului (pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor), mecanismele indicate trebuie să fie funcţionabile. După încetarea reglării sau utilizării acestor mecanisme trebuie să fie în mod automat blocate. 7.30. Înălţimea rezemătoarei de cap de la perna scaunului în stare liberă (necomprimată) la autovehiculele fabricate după 1 ianuarie 1999 şi echipate cu rezemătoare de cap nereglabile după înălţime, trebuie să fie nu mai mică de 800 mm, înălţimea rezemătoarei de cap reglabile în poziţie de mijloc trebuie să fie de 800 +5 mm. Pentru autovehiculele fabricate înainte de ianuarie 1 ianuarie 1999, se admite micşorarea valorii menţionate până la 750 d+ 5 mm. 7.31. Autovehiculele din categoriile N2 (cu masa totală de peste 7,5 t), N3, O3 şi O4 trebuie să fie echipate cu dispozitive de apărare de noroi deasupra roţilor. Lăţimea acestor dispozitive trebuie să fie nu mai mică de lăţimea anvelopelor folosite. 7.32. Sarcina verticală statică pe dispozitivul de tracţiune a automobilului de la bucla de cuplare a remorcii monoaxiale (remorcă-capră) în stare de exploatare nu trebuie să depăşească 490 N. În cazul când sarcina verticală statică de la bucla de cuplare a remorcii mai mare de 490 N stâlpul de reazem faţă trebuie să fie utilat cu un mecanism de ridicare-coborâre, care asigură instalarea buclei de cuplare în poziţia cuplării (decuplării) remorcii cu autotractorul. 7.33. Suportul roţii de rezervă, troliul şi mecanismul de ridicare-coborâre a roţii de rezervă trebuie să fie funcţionabili. Dispozitivul cu clichet al troliului trebuie să fixeze cu exactitate tamburul cu cablul de fixare. 7.34. Mecanismele de ridicare şi coborâre a suporturilor şi fixatorii poziţiei de transport a suporturilor, prevăzute pentru prevenirea coborârii lor accidentale în timpul circulaţia autovehiculului trebuie să fie funcţionabili. 7.35. Picurarea, repetându-se la intervale mai mari de 20 de picături pe minut, uleiurilor şi fluidelor hidraulice din motor, cutia de viteze, reductorii de bord, puntea spate, ambreiaj, bateria de acumulator, sistemele de răcire şi condiţionare a aerului şi dispozitivele hidraulice instalate suplimentar pe autovehicul e nu se admit. 7.36. Echipamentele autovehiculelor serviciilor de urgenţă cu dispozitive speciale de semnalizare luminoasă şi (sau) sonoră, aplicarea vopselei pe diagramele grafice speciale în culori, trebuie să fie în conformitate cu cerinţele Anexei 6 la prezenta Reglementarea tehnică şi

186

fără permisiunea corespunzătoare nu se admite. 7.37. Cerinţe privind marcajul autovehiculelor 7.37.1. Marcajul, aplicat pe autovehicul , trebuie corespundă cu cel indicat în documentele de exploatare ale acestui autovehicul . 7.37.2. Cu privire la posibilitatea de identificare a autovehiculelor după plăcuţele de înmatriculare de stat, se aplică cerinţele de la punctul 6 din Anexa 8 la Prezenta Reglementarea tehnică.

187

Anexa nr. 8

la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

Cerinţe privind marcarea şi posibilitatea de identificare a autovehiculelor

1. Cerinţe privind marcarea autovehiculelor (şasiurilor) cu numere de identificare 1.1. Pe fiecare autovehicul producătorul trebuie să aplice numărul de identificare, care este unic în decurs de, cel puţin, 30 de ani. 1.2. Conţinutul numărului de identificare al autovehiculului. 1.2.1. Numărul de identificare conţine 17 caractere, care sunt exprimate prin cifre arabe de la 0 până la 9 şi prin litere ale alfabetului latin, cu excepţia literelor I, O şi Q. 1.2.2. Primele trei poziţii ale numărului de identificare trebuie să conţină codul internaţional de identificare al producătorului. Evidenţa şi controlul atribuirii codului internaţional de identificare producătorului este în competenţa Organizaţiei Internaţionale de Standardizare*. Atribuirea codurilor internaţionale de identificare producătorilor se efectuează de din ţara, pe teritoriul căreia producătorul este înregistrat ca entitate juridică. În cazul în care producătorul produce mai puţin de 500 de autovehicul e pe an, pe poziţia 3 din numărul de identificare se foloseşte cifra 9. În acest caz, poziţiile a 12, 13, şi a 14 ale numărului de identificare, de asemenea, sunt atribuite de către autoritatea competentă din ţara, în care producătorul este înregistrat ca entitate juridică. 1.2.3. Poziţiile numărului de identificare de la a 4 până la a 9 inclusiv sunt folosite pentru a codifica caracteristicile de bază ale autovehiculului. Selectarea caracterelor pentru codificare şi succesiunea lor este determinată de către producător. 1.2.4.Pe poziţia a 10-a a numărului de identificare, producătorul poate indica la discreţia sa anul fabricării sau anul de model al fabricării autovehiculului. Codurile pentru marcarea anului fabricării sau anului de model trebuie să fie atribuite în conformitate cu tabelul 1. 1.2.5. Pe poziţia a 11-a a numărului de identificare producătorul poate indica codul uzinei de asamblare. 1.2.6. Poziţiile numărului de identificare de la a 12-a până la 17-a inclusiv, se utilizează de către producător pentru indicarea numărului de serie a unui anumit autovehicul, ţinând cont de cerinţele aliniatului 3 de la punctul 1.2.2 din prezenta Anexă. 1.2.7. Poziţiile numărului de identificare de la a 15-a până la a 17-a inclusiv, se completează doar cu cifre arabe.

Codurile pentru marcarea anului fabricării (anului de model)

Tabelul 1

Anul fabricării (anul de model)

Codul anului

fabricării (anului

de model)

Anul fabricării (anul de model)

Codul anului

fabricării (anului

de model)

Anul fabricării (anul de model)

Codul anului

fabricării (anului

de model)

Anul fabricării (anul de model)

Codul anului

fabricării (anului

de model)

2001 1 2011 B 2021 M 2031 1 2002 2 2012 C 2022 N 2032 2 2003 3 2013 D 2023 P 2033 3 2004 4 2014 E 2024 R 2034 4 2005 5 2015 F 2025 S 2035 5 2006 6 2016 G 2026 T 2036 6

188

2007 7 2017 H 2027 V 2037 7 2008 8 2018 J 2028 W 2038 8 2009 9 2019 K 2029 X 2039 9 2010 A 2020 L 2030 Y 2040 A

1.3. Formarea numărului de identificare a autovehiculului , în cazuri speciale. 1.3.1. Producătorul, fiind o persoană juridică, constituită în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, care utilizează pentru producţia de autovehicul e şasiuri achiziţionate sau autovehicul e de bază de la alţi producători, formează şi aplică pe astfel de autovehicul e un număr de identificare nou, care este diferit de numărul de identificare al şasiurilor achiziţionate. Numărul de identificare al şasiului (autovehicululuide bază), atribuit anterior trebuie să fie păstrat pe autovehicul . 1.3.2. Pe autovehiculele, fabricate în Republica Moldova, care sunt rezultatul creativităţii tehnice individuale, producătorul aplică numărul de identificare al autovehiculului, atribuit fiecărui autovehicul de către autoritatea competentă din Republica Moldova. Totodată numărul de identificare al unui astfel de autovehicul este format, ţinând cont de următoarele cerinţe: - pe primele trei poziţii trebuie să fie aplicat codul internaţional de identificare al producătorului, unic pentru toţi producătorii de autovehicul e, care sunt rezultatul creativităţii tehnice individuale - X99 (litera latină - X, cifra arabă - 9, cifra arabă - 9); - pe poziţiile a 4-a, a 5-a şi a 6-a se aplică literele latine - M, L, D; - pe poziţiile a 7-a, a 8-a şi a 9-a se aplică cifră arabă 0 (zero); - pe poziţia a 10-a se indică codul anului de fabricaţie a autovehicululuidin tabelul 1; - poziţiile de la a 11-a până la a 17-a sunt pentru a specifica numerele de ordine de înregistrare, începând cu „0000001”, conform registrului autorităţii competente a Republicii Moldova. 1.4. Aplicarea de către producător a numărului de identificare pe autovehicul . 1.4.1. Numărul de identificare este aplicat într-un singur loc pe ramă sau pe o piesă a caroseriei, care nu este uşor detaşabilă. 1.4.2. Numărul de identificare trebuie să fie aplicat citeţ, într-un mod care să asigure durabilitatea şi să excludă schimbarea cu uşurinţă a caracterelor lui. Numărul de identificare este aplicat fără spaţii între caractere. 1.4.3. Înălţimea caracterelor numărului de identificare trebuie să fie de minimum 7 mm pentru autovehiculele din categoriile M, N, O, şi nu mai mică de 4 mm pentru autovehiculele din categoria L. 1.4.4. Se admite a aplica numărul de identificare într-un rând sau în două rânduri. În cazul în care numărul de identificare se aplică în două rânduri, caracterele de la 1 până la 9 inclusiv, se aplică pe primul rând; caracterele de la 10 la 17 inclusiv, se aplică pe al doilea rând. La începutul şi sfârşitul rândurilor trebuie să fie aplicat un simbol delimitator, care este stabilit de producătorul de autovehicul e (de exemplu, simbolul „*”). 1.4.5. Numărul de identificare, în măsura posibilităţii, trebuie să fie aplicat pe latura dreaptă a părţii din faţă a autovehiculului, într-un loc uşor accesibil pentru citit. 1.5. indicarea numărului de identificare în documentele autovehiculului. 1.5.1. Numărul de identificare, indicat în documentele autovehicululuitrebuie să fie plasat într-un singur rând fără spaţii sau delimitatori.

2. Cerinţe privind plăcile producătorului de autovehiculele, evaluarea conformităţii cărora

se efectuează în formă de omologare a tipului 2.1. La instalarea de către producător pe autovehicul (şasiu) a plăcii producătorului, ea trebuie să fie amplasată într-un loc accesibil pentru citire – pe piesa autovehiculului (şasiului), neschimbabilă în procesul exploatării, şi să nu poată fi înlăturată fără utilizarea unor instrumente speciale.

189

Plăcuţa producătorului trebuie să fie de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile, care permit a plasa, în general, următoarea informaţie în limba rusă şi (sau) străină: 1) denumirea producătorului; 2) masa totală admisă a autovehiculului; 3) masa totală admisă a autotrenului, în cazul în care autovehicul poate fi folosit pentru a tracta o remorcă (semiremorcă); 4) masa maximă admisă pe osie pe fiecare axă a autovehiculului, începând cu axa faţă; 5) masa maximă tehnic admisibilă pe dispozitivul de cuplare şi remorcare (semiremorcă) (dacă ste cazul); 6) numărul „omologării tipului autovehiculului(omologării tipului a şasiului); 7) anul de fabricaţie sau anul de model la discreţia producătorului autovehiculului; 8) numărul de identificare a autovehiculului. În cazul în care masa maximă tehnic admisibilă depăşeşte masa maximă admisă orespunzătoare, indicată în conformitate cu subpunctele 2), 3) şi 4) din prezentul punct, valorile maselor se indicată în două coloane: masa maximă admisă - în coloana din stânga, masa maximă tehnic admisibilă - în coloana din dreaptă 2.2. Informaţia, conţinută în subpunctele 6 – 8 ale punctului 2.1, poate, la alegerea producătorului, să fie amplasată pe o plăcuţă suplimentară (autocolantă), situată mai jos sau într-o parte de plăcuţa principală. 2.3. Plăcuţele, indicate la punctele 2.1 şi 2.2, pot fi executate în formă de autocolante, care trebuie să se deterioreze în cazul încercării de a le scoate prin mijloce mecanice. 2.4. Informaţia pe plăcuţa (plăcuţele) producătorului trebuie să fie aplicată cu caractere cu dimensiunea de minimum 4 mm pentru autovehiculele din categoriile M, N, O, şi de minimum 3 mm pentru autovehiculele din categoria L, lizibil, într-un mod, care exclude ruperea. 2.5. În cazul în care informaţia de pe plăcuţa producătorului este scrisă într-o limbă străină, traducerea acesteia trebuie să fie prezentată în instrucţiunea (îndrumarul) de exploatare.

3. Cerinţe privind marcarea componentelor autovehiculelor , puse în circulaţie în calitate de piese de înlocuire (de schimb)

3.1. Componentele autovehiculelor, puse în circulaţie în calitate de piese de înlocuire (de schimb), în marcarea sa trebuie să conţină denumirea sau marca comercială a producătorului, precum şi, în cazul când există, informaţii cu privire la caracteristicile specifice constructive, care influenţează asupra securităţii.

4. Marcarea cu marca de circulaţie pe piaţă 4.1. Cu marca de circulaţie pe piaţă sunt marcate autovehiculele (şasiurile), pentru care a fost perfectată omologarea tipului autovehiculului omologarea de tip a autovehiculului (omologarea tipulu şasiului), precum şi componentele, pentru care au fost perfectate certificatele de conformitate sau declaraţiile despre conformitatea cu cerinţele din prezenta Reglementarea tehnică. 4.2. La marcarea autovehiculelor (şasiurilor), marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie amplasată pe plăcuţa producătorului sau pe o plăcuţă separată (autocolantă), menţionată la punctul 2.2 din prezenta Anexă. 4.3. La marcarea componentelor marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie aplicată direct pe unitatea de producţie şi/sau etichetă, precum şi pe ambalajul şi documentaţia tehnică de însoţire. Marca de circulaţie pe piaţă trebuie să fie aplicată, în măsura posibilităţii, alături de marca comercială a producătorului. 4.4.Marcarea se efectuează prin orice mod convenabil, care asigură claritatea imaginii şi exclude ruperea. 4.5. Locul amplasării plăcuţelor (autocolantelor) se indică în omologarea de tip a autovehiculului(omologarea de tip a şasiulu).

190

5. Cerinţe privind inscripţiile disponibile pe autovehicul e 5.1. Inscripţiile într-o limbă străină, aplicate de producător pe suprafaţa exterioară sau interioară a autovehiculului, în scopul prevenirii sau informării consumatorilor despre particularităţile constructive ale autovehicululuidat, trebuie să fie reproduse în limba rusă. Se permite a nu reproduce în limba de stat inscripţiile de notorietate publică, constituite din unul sau două cuvinte, aplicate pe organele de comandă. Traducerea şi explicarea unor astfel de inscripţii trebuie să fie prezentate în instrucţiunea de exploatare a autovehiculului.

6. Asigurarea posibilităţii de identificare a autovehiculelor

după plăcuţele de înmatriculare de stat 6.1. Pe fiecare autovehicul din categoriile M şi N trebuie să fie prevăzute locurile pentru instalarea unei plăci faţă şi unei plăci spate cu numerele de înmatriculare de stat cu dimensiunile stabilite. Pe fiecare autovehicul din categoriile L şi O trebuie să fie prevăzute locurile pentru instalarea unei plăci spate cu numerele de înmatriculare de stat cu dimensiunile stabilite 6.2. Locul pentru instalarea plăcilor cu numerele de înmatriculare trebuie să fie o suprafaţă plană verticală şi să fie amplasate astfel, încât să se excludă acoperirea numerelor de înregistrare de stat de elementele de construcţie ale autovehiculului. Totodată plăcuţele de înmatriculare de stat nu trebuie să reducă unghiurile consolelor faţă si spate ale autovehiculului, să acopere dispozitivele exterioare de lumina şi de semnalizare luminoasă, să iasă în afara gabaritului lateral al autovehiculului. 6.3. Placa cu numerele de înmatriculare de stat faţă, de obicei, trebuie să fie instalată pe axa de simetrie a autovehiculului. Se admite instalarea plăcii cu numerele de înmatriculare de stat faţă pe partea stângă a axei de simetrie a autovehicululuiîn direcţia circulaţiei autovehiculului. 6.4. Locul instalării plăciicu numerele de înmatriculare de stat din spate trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor condiţii: 6.4.1. Placa cu numerele de înregistrare de stat trebuie să fie instalată pe axa de simetrie a autovehicululuisau în stânga ei în direcţia circulării autovehiculului. 6.4.2. Placa cu numerele de înmatriculare de stat trebuie să fie instalată perpendicular pe planul longitudinal de simetrie al autovehiculului± 3 ° şi perpendicular pe planul de referinţă al autovehiculului± 5 °. Totuşi, în cazul în care construcţia autovehicululuinu permite a instala plăcuţa de înmatriculare de stat perpendicular pe planul de referinţă al autovehiculului, atunci pentru plăcile de înmatriculare de stat, înălţimea marginii superioare ale cărora de la suprafaţa de sprijin nu depăşeşte 1200 mm, se admite mărirea abaterii de la planul vertical până la 30°, dacă suprafaţa, pe care se instalează placa de înmatriculare, este orientată în sus, şi 15°, în cazul în care această suprafaţă este orientată în jos. 6.4.3. Pentru autovehiculele în stare de exploatare înălţimea de la planul de referinţă a marginii de jos a plăcii de înmatriculare de stat trebuie să fie nu mai mică de 300 mm, iar înălţimea marginii superioare a acesteia trebuie să nu depăşească 1200 mm. Cu toate acestea, în cazul în care construcţia autovehicululuinu permite a asigura înălţimea amplasăriiplăcii de înmatriculare, specificată în primul alineat al acestui punct, se admite amplasarea ei astfel, încât înălţimea marginii superioară a acesteia să fie nu mai mare de 2000 mm. 6.4.4. Plăcuţa de înmatriculare de stat trebuie să fie vizibilă în spaţiul, delimitat de patru planuri, care formează unghiuri de vizibilitate nu mai mici de: în sus - 15°, în jos - 0 ... 15°, la stânga şi la dreapta - 30° (Figura 1)

191

Figura 1. Unghiuri de vizibilitate aplăcii de înmatriculare de stat spate 6.4.5. Trebuie să fie asigurată posibilitatea citirii plăcii de înmatriculare de stat de la o distanţă nu mai mică de 20 m pe timp de noapte, cu condiţia iluminării ei de lampăurile, prevăzute de construcţia autovehicululuiîn acest scop. Această cerinţă nu se aplică pentru inscripţiile „MLD” şi „TRANZIT”, precum şi asupra imaginii drapelului de stat al Republicii Moldova. 6.5. Pentru fixarea plăcuţelor de înmatriculare de stat trebuie să fie utilizate buloane sau şuruburi cu cap de culoarea câmpului plăciisau cu acoperire galvanică deschisă. De asemenea, se admite fixarea cu cadru a plăcuţelor de înmatriculare de stat. Bolţuri, şuruburi, cadrele nu trebuie să acopere literele, cifrele, chenarul, inscripţia „MLD” de pe plăcuţa de înmatriculare de stat, precum şi imaginea drapelului de stat al Republicii Moldova. Nu se admite a închide plăcuţa de înmatriculare de stat cu sticla organică sau alte materiale. Se interzice forarea pe plăcuţa de înmatriculare de stat a găurilor suplimentare pentru montarea acesteia pe autovehicul sau pentru alte scopuri. În caz de neconcordanţă între coordonatele găurilor de montaj aleplăcii de înmatriculare de stat cu coordonatele găurilor de montaj ale autovehiculului , trebuie să fie prevăzute elemente constructive de trecere pentru îndeplinirea punctelor 6.2 - 6.4 din prezenta Anexă.

192

Anexa nr. 9 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

Listă cerinţelor pentru tipurile de componente ale autovehiculelor

Nr.

Componentele autovehiculelor

Formele şi schemele evaluării conformităţii

Cerinţe sau denumirea documentului, care conţine cerinţele

1. Motoare cu aprindere prin scânteie

2, 2a, 7 Nivelul maxim de zgomot al motorului trebuie să fie nu mai mare de: Pentru autovehiculele cu masa totală până la 3,5 tone, inclusiv - 101 dBA; Pentru autovehiculele cu masa totală mai mare de 3,5 tone - 92 dBA.

2. Motoare cu aprindere prin compresie

2, 2a, 7 Nivelul maxim de zgomot al motorului trebuie să fie nu mai mare de 96 dBA.

3. Echipament pentru alimentarea motorului cu combustibil gazos

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 67, 110 şi 115.

4. Sisteme de neutralizare a gazelor de eşapament

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 103.

5. Sisteme schimbabile de evacuare a gazelor de eşapament ale motoarelor, inclusiv amortizoarele de zgomot si rezonatoarelor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 59 (autovehicule din categoriile M1, N1) Regulamentele CEE/ONU nr. 92 (autovehicule din categoria L).

6. Rezervoare de combustibil, guri de umplere şi buşoane ale rezervorului de combustibil

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 34 (autovehicul e din categoria M1) Regulamentele CEE/ONU nr. 36, 52 şi 107 (autovehicul e din categoriile М2 şi М3).

193

7. Ansambluri de saboţi cu garnituri pentru frânele cu disc şi tambur garnituri de frecare pentru frânele cu tambur şi disc

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 90 Alternativ: Regulamentele CEE/ONU nr. 13 (autovehicul e din categoriile М2, М3, N). Regulamentele CEE/ONU nr. 13-Н (autovehicul e din categoriile М1 şi N1). Regulamentele CEE/ONU nr. № 78 (autovehicul e din categoria L).

8. Dispozitive de frânare cu acţionare (transmisie) hidraulica (Sistemul de frânare cu acţionare hidraulică)

2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată: Etanşeitatea garniturilor la o presiune nu mai mică de 20 MPa, rezistenţa caroseriei la o presiune nu mai mică de 25 Mpa durabilitatea în cadrul încărcării ciclice de 150000 de cicluri cu presiune pulsatorie de 0 - 7.0 MPa la o temperatură de 70 ± 15° C. Servomecanisme (amplificatoare) vacuumatice şi hidraulice, în plus, trebuie să fie etanşe şi rezistente la depresiune în camera vacuumatică de 0,075 ± 0,005 MPa

9. Ţevile şi furtunurile, sistemului de frânare cu acţionare hidraulică, ambreiajului şi sistemului de direcţie, elemente de legătură ale conductelor şi furtunurilor

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată: Etanşeitatea si rezistenţa ţevilor şi furtunurilor în ansamblu cu elementele de legătură; Durabilitatea în cadrul încărcării ciclice de 150000 de cicluri cu presiune pulsatorie; Rezistenta la acţiunea sărurilor, uleiurilor, acidului de baterie, alcoolului - pentru ţevile şi furtunurile răsucite din materiale pe bază de poliamid 11 şi 12.

10. Mecanisme de frânare asamblate

2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată deceleraţia (încetinirea) în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr.13 şi 13-H. La încercările pe stand mecanismul de frânare trebuie să suporte cel puţin 500 de frânări consecutive cu viteza iniţială în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE/ONU nr. 13 (punctul 2.1.1 din Anexa 4), asigurând în acelaşi timp o deceleraţie în conformitate cu cerinţele din Regulamentele CEE/ONU nr. 13 şi 13-H pentru categoriile corespunzătoare de autovehicul e.

11. Piese şi subansambluri ale sistemului de frânare cu acţionare mecanică

2, 2a, 7 La încercările pe stand piesele şi subansamblurile sistemului de frânare cu acţionare mecanică trebuie fără deteriorări şi deformaţii remanente să suporte o sarcină de trei ori mai mare decât sarcina maximă, care apare în rezultatul funcţionării lor în mecanismul de acţionare

12. Discuri şi tamburi de frână

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 90 Regulamentele CEE/ONU nr. 13 (autovehicul e din categoriile М2, М3 , N); Regulamentele CEE/ONU nr. 13-Н (autovehicul e din categoriile М1 şi N1);

194

Regulamentele CEE/ONU nr. 78 (autovehicul e din categoria L).

13. Dispozitive de frânare cu acţionare pneumatică

2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată: etanşeitatea garniturilor la o presiune 0,8 MPa; durabilitatea în cadrul încărcării ciclice.

14. Camere de frânare pneumatice (inclusiv cu acumulator de energie cu arc) cilindri de frână pneumatici.

2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată: forţa maximă posibilă la tija camerei (cilindru) pentru această dimensiune a suprafeţei eficiente a diafragmei (pistonului), la o presiune în dispozitivul de acţionare de 0,6 MPa; etanşeitatea garniturilor la o presiune 0,8 MPa; durabilitatea în cadrul încărcării ciclice nu mai mică de 1 × 106 cicluri; stabilitatea termică.

15. Compresoare 2, 2a, 7 Trebuie să fie asiguraţi: indicii productivităţii, puterii consumate, etanşeităţii şi emisiilor uleiurilor de motor în sistemul pneumatic.

16. Subansambluri şi piese ale direcţiei automobilelor

2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurată: conexiunea fiabilă şi lipsa contactelor dăunătoare între componente la instalarea lor pe autovehicul e; conformitatea autovehiculelor cu Regulamentele CEE/ONU nr. 79; posibilitatea reglării jocului mecanic în mecanismul de direcţie; transmiterea sarcinii, care depăşeşte de 2,5 ori sarcina maximă de calcul; păstrarea capacităţii de funcţionare a direcţiei la ieşirea din funcţiune a amplificatorului; lipsa fisurilor în locul îndoirii barei de direcţie la îndoirea la un unghi de 90°; frecarea în suporturile intermediare ale unităţii de direcţie nu mai mare de: 0,3 daN-m pentru autovehiculele din categoriile M1 şi N1; 0,7 daN pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3. absenţa jocului în îmbinările mobile necondiţionată de cerinţele funcţionale; alimentarea cu lichid de către pompele servodirecţiei la o presiune de 0,5 din presiunea maximă pentru a asigura o viteză de rotaţie a volanului de 1,5s-1 pentru un autovehicul cu o sarcină de până la 1,2 t pe axă directoare şi 1 s-1 pentru un autovehicul cu o sarcină mai mare; capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului înconjurător, protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii, rezistenţa electrică a izolaţiei pentru servodirectiile electrice; conformitatea cu Regulamentele CEE ONU nr. 12 privind volanul de direcţie şi coloanele de direcţie cu siguranţă contra traumelor

17. Ghidoane de tip 2, 2a, 7 Regulamentele CEE ONU nr. 60.

195

motocicletă 18. Articulaţii sferice

ale suspensiei şi sistemului de direcţie şi elementele lor

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: rezistenţa articulaţiilor sferice; dimensiunile geometrice ale bolţului sferic al articulaţiei; dimensiunile de asamblare şi de poziţie ale articulaţiei; pentru bolţul sferic: rezistenţa la şoc; duritatea stratului de suprafaţă; forţa extragerii bolţului sferic din corpul articulaţiei; forţa presării în direcţia de laminare, în cazul în care articulaţia este laminată sau închisă cu capac cu siguranţă Seeger; deformaţia remanentă a cuzinetului la încărcarea cu forţa axială (numai pentru articulaţiile sferice cu cuzinet din polimer). Unghiurile de balansare a bolţurilor sferice ale articulaţiei trebuie să asigure nestingherit rotaţia roţilor directoare în cazul îndoirii suspensiei în limitele cursei de funcţionare. Unghiurile de balansare a bolţurilor sferice ale articulaţiei trebuie să asigure nestingherit îndoirea suspensiei în limitele cursei ei complete (vitezei maxime), indiferent de rotaţia roţilor. Articulaţiile sferice nu trebuie să aibă jocuri

19. Roţi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.124. Profilul jantei trebuie să fie în conformitate cu standardele EТRТО. Pe roată trebuie să fie aplicat marcajul.

20. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru autoturisme şi remorcile acestora

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 30 şi 117.

21. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru camioane, autobuze şi remorcile acestora

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 54 şi 117.

22. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru motociclete şi mopede

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 75.

23. Anvelope pneumatice (pneuri) pentru roţile de rezervă de utilizare temporară

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 64.

24. Anvelope pneumatice

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 108 sau 109 în funcţie de tipul pneului

196

reşapate pentru autoautovehicul e şi remorcile acestora

25. Dispozitive de cuplare

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 55.

26. Mecanisme hidraulice de basculare la autobasculante

D, 2, 2a, 7 Punctul 3.1 din Anexa 6 la prezenta Reglementarea tehnică.

27. Mecanisme hidraulice de basculare a cabinelor autovehiculelor :

D, 2, 2a, 7 În construcţie trebuie să fie prevăzute: dispozitivele pentru fixarea fiabilă a cabinei în poziţie ridicată; trecerea centrului maselor cabinei prin punctul mort cu salonul şoferului complet basculantă; fixarea fiabilă automată a cabinei în poziţia de transport. Forţa la mânerul pompei nu trebuie să depăşească 25 daN..

28. Braţele amplificatorului hidraulic al sistemului de direcţie şi basculatorului platformei autobasculantei

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: capacitatea de funcţionare în intervalul temperaturilor aerului ambiant de la minus 500 C la plus 1000 C, iar în decurs de 48 de ore la temperatura de până la minus 60°C pentru zonele cu climă rece; debitul de ulei la temperatura lui de la minus 500 C până la plus 1300 C şi presiunea de 4,4 MPa până la 9,0 MPa (ţinând cont de tipul furtunului); schimbarea diametrului exterior al furtunului cu îndoirea la raza minim admisibilă nu mai mare de 10 % din diametrul real exterior al furtunului până la îndoire; rezistenţa îmbinării straturilor de cauciuc ale furtunului cu împletitura nu mai mică de 13,0 N/cm; rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare directe şi ozonului atmosferic; limita termică fragilităţii cauciucului nu mai mare de minus 500 C; etanşeitatea; rezistenţa la aplicarea sarcinii; stabilitatea la îmbătrânirea prin tratament termic; rezistenta la efectele pe termen lung ale mediilor de lucru; razele de curbură minim admisibile în poziţie de lucru; indicii de rezistenţă a cauciucului, utilizat pentru fabricarea furtunurilor. La fiecare furtun pe toată lungimea trebuie să fie aplicată o bandă de marcare cu vopsea color, rezistentă la mediile de lucru şi precipitaţiile atmosferice: Albă - pentru furtunurile cu împletitură din fire combinate; roşie – cu împletitura din fire de bumbac; galbenă - cu împletitura de metal. Textul benzii de marcare trebuie să conţină datele:

197

diametrul interior al furtunului; presiunea maximă de lucru; data de fabricaţie şi numărul lotului; denumirea sau marcă comercială a producătorului.

29. Bare de protecţie, arcuri de protecţie

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26, 42 şi 61.

30. Dispozitive de protecţie spate şi laterale ale camioanelor şi remorcilor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 58 şi 73.

31. Scaunele automobilelor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 17 (autovehicul e din categoriile M1, N1 ). Regulamentele CEE/ONU nr. 80 (autovehicul e din categoriile M2, M3).

32. Tetierele scaunelor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 25.

33. Centuri de siguranţă

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 16.

34. Airbaguri (Perne de aer)

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 114.

35. Dispozitive de reţinere a copiilor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 44.

36. Geamuri de securitate

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 43.

37. Oglinzi retrovizoare

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 46 (autovehicul e din categoriile M1, N1 L6 , L7 ). Regulamentele CEE/ONU nr. 81 (autovehicul e din categoriile L1— L5).

38. Ştergătoare de parbriz şi piese de schimb (motoreductoare, pârghii, lame)

D, 2, 2a, 7 Punctul 8 din Anexa 3 la prezenta Reglementarea tehnică. Trebuie să fie asigurat gradul de protecţie a motoarelor electrice şi motoreductoarelor împotriva pătrunderii corpurilor străine şi apei şi rezistenţa electrică a izolaţiei. Banda de cauciuc trebuie să asigure: stabilitatea la lichidul pentru spălarea parbrizului; rezistenţa la îmbătrânire; rezistenţa mecanică; capacitatea de funcţionare a lamei la intervalul de temperatură de la minus 45°C până la 85°C. În procesul de funcţionare a lamelor cauciucul nu trebuie să vopsească sau să deterioreze suprafaţa geamului în zona de contact. perii de cauciuc nu trebuie să fie vopsite sau mecanic deteriora suprafaţa de sticlă în zona de contact.

39. Ştergătoare pentru lampăuri şi piesele de schimb ale acestora (motoreductoare)

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 45 Trebuie să fie asigurat: gradul de protecţie a motoarelor electrice şi motoreductoarelor împotriva pătrunderii corpurilor străine şi apei şi rezistenţa electrică a izolaţiei.

40. Lampăuri cu fază de drum şi

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 1, 8, 20, 112 (în funcţie de tipul lampăurilor)

198

lampăuri cu fază de întâlnire

41. Becuri cu incandescenţă pentru lampăuri şi echipamente de iluminat

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 37.

42. Catadioptri (Dispozitive retro-reflectorizante)

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 3.

43. Dispozitive de iluminare a plăcii de înmatriculare spate

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 4.

44. Lămpi indicatoare de direcţie

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 6.

45. Lămpi de gabarit, lămpi de contur, lampă stop

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 7.

46. Lampăuri de ceaţă (faţă).

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 19.

47. Dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă a motocicletelor şi cvadriciurilor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 50.

48. Lămpile de mers în spate ale autovehiculelor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 23.

49. Lampăuri cu halogen - lampăuri HSB

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 31.

50. Lampăuri de ceaţă (spate)

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 38.

51. Lampăuri pentru mopede

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 56.

52. Lampăuri pentru motocilete

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 57.

53. Lămpi de avertizare

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 65.

54. Lampăuri pentru motociclete cu becuri cu halogen HS

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 72.

55. Lampăuri cu fază de drum şi lampăuri cu fază de întâlnire pentru mopede

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 76.

56. Lămpi de staţionare

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 77.

199

57. Lampăuri pentru motociclete cu becuri cu halogen HS2

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 82.

58. Lămpile pentru circulaţie diurnă

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 87.

59. Lămpi de poziţie laterale

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 91.

60. Lampăuri echipate cu surse de lumină cu descărcare in gaz

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 98.

61. Surse luminoase cu descărcare in gaz

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 99.

62. Instalaţii de semnalizare sonoră

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 28.

63. Vitezometre, traductorii lor şi combinaţiile aparatelor, care includ vitezometrele

2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: Precizia măsurării în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 39; Rezistenţa la vibraţii şi şocuri; Protecţia de pătrunderea prafului şi umezelii.

64. Limitatoare de viteză (dispozitive de limitare a vitezei)

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 89.

65. Tahograf 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: Indicaţiile despre: viteza de circulaţie, drumul parcurs, ora curentă, semnalul despre depăşirea vitezei prestabilite, semnalul despre perturbaţiile în funcţionarea tahografului; Înregistrarea: vitezei de circulaţie, drumului parcurs, timpului de aflare la locul de lucru şi timpului pentru alte lucrări, timpului pauzelor în lucru şi timpului de odihnă, cazurilor de acces la datele înregistrării, sistărilor de alimentare cu energie electrică cu durata mai mare de 100 milisecunde, întreruperilor emiterilor impulsurilor de la senzorii de circulaţie

66. Sisteme de alarmă, dispozitive antifurt şi de pază auto

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 18, 97 şi 116 (autovehiculele din categoriile M1, N1 ). Regulamentele CEE/ONU nr. 62 (autovehiculele din categoriile L1–L5 ).

67. Plăci de înmatriculare spate autovehicul e lente

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.69.

68. Plăci de înmatriculare spate la autovehicul e

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.70.

200

grele şi/sau lungi 69. Marcaje

reflectorizante pentru autovehicul e grele şi/sau lungi

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr.104.

70. Triunghiuri de presemnalizare

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 27.

71. Baterii de acumulator de pornire

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: prevenirea scurgerii electrolitului în cazul în care bateria este înclinată la un unghi de 45°; etanşeitatea la o presiune scăzută şi ridicată; marcajul, care informează despre parametrii constructivi ai bateriei; rezistenţă la percepţia descărcării continue stabilite; prezenţa unui dispozitiv portabil.

72. Cablaj D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: rezistenţa la vibraţii; rezistenţă la acţiunile combustibilului şi uleiurilor

73. Cabluri de înaltă tensiune a sistemului de aprindere

2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: capacitatea de a transfera impulsuri de înaltă tensiune în condiţiile existente de lucru; forţa de conexiune cu bornele bobinei de aprindere şi distribuitorului; rezistenţa electrică a izolaţiei.

74. Indicatori şi traductori ai stărilor de urgenţă

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului ambiant; rezistenţa electrică a izolaţiei.; protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umidităţii.

75. Turbocompresoare

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: păstrarea capacităţii de funcţionare după două ore de încercări la frecvenţe înalte, care depăşesc cu 10 % frecvenţa de rotaţie maximă declarată şi temperatura gazului înaintea turbinei, care depăşeşte cu 25 de grade Celsius temperatura maximă declarată.

76. Piese ale grupei cu cilindru şi piston, ale mecanismului de distribuţie a gazelor, arbori cotiţi, cuzinet de lagăr, biele.

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurată: resursa de funcţionare până la reparaţia capitală a motorului

77. Sistem de injecţie a combustibilului motoarelor cu aprindere prin scânteie şi elementele lor.

D, 2, 2a, 7 GOST 17.2.2.03-87 „Normele şi metodele de încercări a conţinutului de oxid de carbon şi hidrocarburi în gazele de ardere aleautomobilelor cu motoarecu benzină”; SM GOST R 17.2.2.06:2001 „Normele şi metodele de încercări a conţinutului de oxid de carbon şi hidrocarburi în gazele de ardere aleautomobilelor care utilizează în calitate de combustibil gaz din butelii”

201

78. Filtre de aer

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor; rezistenţă aerodinamică nu mai mare de 4,0 kPa; coeficientul mediu de pătrundere a prafului nu mai mare de 1% .

79. Filtre de ulei şi elementele lor de schimb

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor în cazul în care presiunea uleiului depăşeşte presiunea nominală de lucru în sistemul de ungere a motorului de 2 ori; excluderea scurgerii şi aprinderii uleiului de motor; rezistenţa hidraulică iniţială a filtrelor si elementelor de filtrare nu mai mare de 0,03 MPa eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică de 25% .

80. Filtre de curăţare a combustibilului motoarelor diezel şi elementele lor de schimb

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: etanşeitatea la nivelul îmbinărilor; excluderea scurgerii şi aprinderii combustibilului; eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică de 70 %.

81. Filtrele de curăţare a combustibilului motoarelor cu aprindere prin scânteie şi elementele lor schimbabile

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurate: etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor în cazul în care presiunea aerului depăşeşte presiunea de lucru în sistemul de alimentare a motorului de 2 ori; excluderea scurgerii şi aprinderii combustibilului; rezistenţa hidraulică iniţială a filtrelor si elementelor de filtrare nu mai mare de 2,45 kPa eficienţa purificării uleiului de impurităţi nu mai mică de 40 %.

82. Pompe de combustibil de presiune înaltă, injectoarele şi pulverizatorii injectoarelor

D, 2, 2a, 7 Trebuie să fie asigurată etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor Combustibilul pulverizat din injectoarele de combustibil la observarea vizuală trebuie să fie sub formă de ceaţă, fără şuviţe continue şi condensări uşor de desluşit. Pentru pulverizatoarele cu ac se admite vizibilitatea firului şuviţei de combustibil.

83. Schimbători de căldură

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: etanşeitatea radiatoarelor sistemelor de răcire a motorului şi de încălzire a salonului sub influenţa presiunii statice interne de 0,15 MPa; eficienţele termică şi hidraulică a schimbătorilor de căldură a sistemelor de răcire a aerului de aducţiune nu mai mică de 0,85 şi, respectiv, 0,96; eficienţa termostatelor; etanşeitatea schimbătorilor de căldură ai sistemelor de răcire a aerului de aducţiune sub influenţa presiunii statice interne, care depăşeşte presiunea supraalimentării motorului cu 0,05 MPa; etanşeitatea schimbătorilor de căldură ai sistemelor de ungere sub influenţa presiunii statice interne, care depăşeşte presiunea nominală de lucru în sistemul de ungere a motorului de trei ori; menţinerea etanşeităţii şi capacităţii de funcţionare

202

după efectuarea încercărilor la rezistenţă la acţiunile externe: la schimbarea ciclică a presiunii interne; la efectele vibraţiei externe; la efectele termice ciclice; la efectele statice externe (de torsiune); la efectele coroziunii; la efectele temperaturilor scăzute.

84. Pompe ale sistemelor de răcire lichidă

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: etanşeitatea la nivelul îmbinărilor, garniturilor; indicii funcţionali.

85. Ambreiajele şi părţile lor

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asiguraţi: coeficienţii de siguranţă a ambreiajului; dezechilibrul specific maxim al discurilor conducător şi condus de ambreiaj; bătaia frontală maximă a discurilor conduse ale ambreiajului; devierea de la coaxialitatea axelor arborilor agregatelor, cuplate prin ambreiaj

86. Transmisiile cardanice, arborii de acţionare, articulaţiile vitezelor unghiulare egale şi neegale.

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: dezechilibrul specific al arborelui cardanic; frecvenţa critică de rotaţie a arborelui cardanic; unghiurile limită în articulaţiile cardanice; lipsa deformaţiilor şi deteriorărilor remanente sub acţiunea momentului de torsiune maxim în elementele transmisiei cardanice

87. Punţi conducătoare cu diferenţial asamblate

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa fie asigurate: percepţia sarcinii de lucru fără a deteriora elementele de transmisie şi carterul punţii (coeficientul de siguranţă); absenţa unor deformări inadmisibile ale carterului punţii

88. Elemente flexibile ale suspensiei

D, 2, 2a, 7 Caracteristicile elementelor elastice ale suspensie trebuie să asigure respectarea cerinţelor privind stabilitatea şi manevrabilitatea autovehiculului. Trebuie sa fie asigurate: capacitatea de funcţionare la sarcinile dinamice maxime; stabilitatea caracteristicilor elementelor elastice ale suspensiei; lipsa contactelor dăunătoare în limitele cursei complete a suspensiei; etanşeitatea şi stabilitatea elementelor elastice pneumatice.

89. Elemente de amortizare ale suspensiei

D, 2, 2a, 7 Caracteristicile elementelor de amortizare ale suspensiei trebuie să asigure conformitatea cu cerinţele de stabilitate şi manevrabilitate ale autovehiculului. cursa tijei trebuie să asigure cursa completă a suspensiei. Trebuie sa fie asigurate: caracteristicile de amortizare; caracteristicile de temperatură;

203

etanşeitatea; funcţionarea fără zgomot şi fără gripări.

90. Elemente ale aparatului de ghidaj al suspensiei

2, 2a, 7 Elasticitatea articulaţiilor de cauciuc şi metal rezistenţa conexiunii lor cu cadrul metalic trebuie să asigure îndeplinirea cerinţelor privind stabilitatea şi manevrabilitatea autovehiculului. Trebuie sa fie asigurate: fiabilitatea fixării elementelor elastice si de amortizare; lipsa contactelor dăunătoare în limitele cursei complete a suspensie.

91. Capace (inclusiv, decorative) ale butucului. Elemente de fixare a roţilor. Încărcături de echilibrare a roţilor

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26 şi 61. Trebuie să se asigure: exactitatea centrării roţilor; menţinerea momentului de strângere a îmbinărilor de fixare în procesul exploatării autovehiculului; fiabilitatea şi posibilitatea controlul simplu al stării fixării.

92. Piese ale sistemului de aprindere pentru motoarele cu aprindere prin scânteie

2, 2a, 7 Trebuie să se asigure: formarea continuă de scântei; compatibilitatea electromagnetică; capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului ambiant; capacitatea de funcţionare în cazul schimbării tensiunii; rezistenţa electrică a izolaţiei.

93. Bujie cu scânteie; bujie incandescentă

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure: pentru aprinderea cu bujie: formarea continuă de scântei la o presiune de gaze stabilită; rezistenţa la aplicarea sarcinilor mecanice; rezistenţa termică; rezistenţă electrică; pentru bujii incandescente: caracteristica de temperatură; rezistenţă electrică, rezistenţa la vibraţii; capacitatea de a suporta suprasarcinile electrice.

94. Generatoare electrice, blocuri redresoare, motoare electrice

D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure: capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului ambiant; capacitatea de funcţionare în cazul schimbării tensiunii; compatibilitatea electromagnetică; rezistenţa la vibraţii şi şocuri; protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii; rezistenţă electrică a izolaţiei

95. Demaror, dispozitivul de acţionare şi releul demaroarelor

D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure: rezistenţa la vibraţii şi şocuri; protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii; rezistenţă electrică a izolaţiei.

96. Aparatură de comutare,

D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure: capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului

204

protecţie şi de instalare a circuitului de alimentare cu energie electrică

ambiant; protecţia împotriva pătrunderii prafului şi umezelii; rezistenţă electrică a izolaţiei; rezistenţa mecanică; forţa de rupere

97. Piese decorative, zăbrelele, deflectoarele şi chenarul lampăurilor

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 26 şi 61.

98. Mânere, balamale de uşă, butoane exterioare de deschidere a uşilor şi portbagajelor

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 11, 26 şi 61.

99. Încuietori de uşi 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 11. 100 Piese de protecţie

din cauciuc şi din cauciuc şi metal

D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure: etanşeitatea cavităţilor interne ale elementelor mobile şi imobile; absenţa efectelor negative ale factorilor atmosferici şi rutieri asupra componentelor de etanşare; rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare directe şi ozonului atmosferic; rezistenţa la îmbătrânirea termică; rezistenţa la efectele îndelungate ale mediilor de lucru; pentru piesele de cauciuc şi metal rezistenţa legăturii cauciucului cu metalul accesoriilor nu mai mică de 2,5 MPa. Accesoriile metalice, utilizate pentru părţile exterioare ale capacelor, huselor şi garniturilor de protecţie, trebuie să fie protejate cu o acoperire anticorozivă.

101 Garnituri de etanşare a chiulaselor cilindrilor, colectorilor, aparaturii pentru buteliile de gaz, inele de etanşare şi materiale pentru ele

D, 2, 2a, 7 Trebuie să se asigure etanşeitatea îmbinărilor pieselor conectate

102. Subansamblul lagărului cuplajului de debreiere şi de decuplare a butucului roţii

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure: eficacitatea etanşării; etanşeitatea pentru rulmenţii de tip închis; jocul minim pe osie .

103. Încălzitori cu aer-lichid; răcitor

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure: rezistenţă şi etanşeitatea;

205

integral; încălzitori-răcitori; dispozitive de distribuţie pentru alimentarea cu aer; instalaţii frigorifice cu compresoare sau de alte tipuri

reglarea temperaturii agentului termic şi aerului cu posibilitatea debitului mixt de aer încălzit şi răcit, cât şi a debitului lor separat. coeficientul de curăţare a filtrelor de aer pentru curăţarea aerului încălzit de praf şi particule solide nu mai mare 1 % la căderea presiunii nu mai mult de 1kPa. Compresorul sau un bloc frigorific de alt tip trebuie să reziste la sarcinile vibratorii în direcţia verticală cu acceleraţia de 5 g la o frecvenţă a oscilaţiilor de 55 Hz. La scăderea presiunii până la 0 Pa sau la creşterea de până la 2,5 MPa compresorul trebuie să se oprească în mod automat. Amplasarea şi capacitatea termică a schimbătorului de căldură nu trebuie să afecteze regimul de temperatură a motorului autovehiculului.

104. Preîncălzitoarele-încălzitoarele independente cu aer şi lichid cu acţiune automată, inclusiv şi preîncălzitoarele cu pornire anterioară

D, 2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 122. Trebuie să fie asigurată siguranţa contra incendiilor.

105. Cricuri hidraulice, cu pârghie

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure: coeficientul de siguranţă triplu pentru presiune si rezistenta; Fixarea fiabilă a capului pistonului faţă de locurile pentru instalarea cricului în autovehicul .

106. Lanţuri, dispozitive de întindere a lanţurilor şi părţile lor

D, 2, 2a, 7 Lanţurile şi dispozitivele de întindere trebuie fără deteriorări şi deformaţii remanente să suporte o sarcină nu mai mică de 1600 dаН.

107. Curele pentru motoarele autovehiculelor

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa asigure: capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului ambiant; elasticitatea; rezistenţa la rupere; rezistenţa legăturii la stratificare; rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare directe şi ozonului atmosferic; rezistenţa la îmbătrânirea termică; rezistenţa la îmbătrânirea de oboseală. Centurile trebuie să aibă marcaj individual, care informează despre parametrii de construcţie principali şi varianta de realizare

108. Diafragme şi membrane de cauciuc şi ţesătură în formă de taler pentru

D, 2, 2a, 7 Trebuie sa se asigure: capacitatea de funcţionare în condiţiile mediului ambiant; lipsa defectelor de suprafaţă, determinate organoleptic, şi deformări în stare liberă

206

autovehicul e rezistenţa legăturii cauciucului cu ţesătura nu mai mică de 2,5 кН/m; durabilitate; rezistenţă la rupere; elasticitate; rezistenţa la îngheţ; rezistenţă la acţiunea îndelungată a luminii solare directe şi ozonului atmosferic; rezistenţa la îmbătrânirea termică; rezistenţa la îmbătrânirea de oboseală.

109. Căşti de protecţie pentru conducătorii şi pasagerii motocicletelor şi mopedelor.

2, 2a, 7 Regulamentele CEE/ONU nr. 22

Note: 1. În coloana „Forma şi shemele evaluării conformităţii” - „D” înseamnă declararea conformităţii, „2,2a,7” înseamnă numărul shemei de certificarea conformităţii. Schemele de certificare şi recomandările pentru utilizarea lor, sunt indicate în anexa nr.19 la prezenta Reglementarea tehnică. 2. Evaluarea conformităţii componentelor nu se efectuează în cazul livrării acestora pentru producţia de asamblare pentru autovehicule.

207

Anexa nr.10 la Reglementarea tehnică privind omologarea

autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora

SUBDIVIZAREA AUTOVEHICULELOR ÎN TIPURI ŞI MODIFICĂRI 1. În scopul evaluării conformităţii în formă de omologare tipului, autovehiculele se referă la unul şi acelaşi tip, în cazul în care, ţinând cont de categorie, ele nu diferă în ceea ce priveşte producătorul şi semnificaţia tipului, stabilit de către producător, precum şi criteriile stabilite în prezenta Anexă. 1.1. Privitor la categoria M1: 1.1.1. Caracteristici de construcţie semnificative: 1.1.1.1. Şasiul/ construcţia platformei (deosebiri evidente şi fundamentale); 1.1.1.2. Instalaţia de forţă (motor cu combustie internă/instalare hibridă). 1.2. Referitor la categoriile M2 şi M3: 1.2.1. Categoria; 1.2.2. Caracteristici de construcţie semnificative: 1.2.2.1. Şasiu/cadru portant al caroseriei, cu un/două etaje, simple/articulate cu/fără etaj, (deosebiri evidente şi fundamentale); 1.2.2.2. Numărul de axe; 1.2.2.3. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă/ electromotor /instalare hibridă). 1.3. În ceea ce priveşte categoriile N1, N2, N3: 1.3.1. Categoria; 1.3.2. Caracteristici de construcţie semnificative: 1.3.2.1. Şasiu/construcţia bazei portante (deosebiri evidente şi fundamentale); 1.3.2.2. Numărul de axe; 1.3.2.3. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă/electromotor/instalare hibrid). 1.4. În ceea ce priveşte categoriile O1, O2, O3, O4: 1.4.1. Categoria 1.4.2. Caracteristici de construcţie semnificative: 1.4.3. Şasiu / bază portantă a caroseriei (deosebiri evidente şi fundamentale); 1.4.3.1. Numărul de axe; 1.4.3.2. Remorcă cu proţap/semiremorcă/ remorcă cu axă centrală; 1.4.3.3. Tipul sistemului de frânare (de exemplu, remorcă fără frâne / frână de remorcă prin inerţie/sistem de frânare cu alimentare cu energie din exterior). 1.5. În ceea ce priveşte categoriile L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7: 1.5.1. Categoria; 1.5.2. Şasiul, cadrul, baza portantă sau structura, pe care se fixează agregatele şi subansamblurile principale; 1.5.3. Instalaţia de forţă (motor cu combustie internă/electromotor/instalare hibridă). 2. Autovehiculele de acelaşi tip aparţin unei şi aceleaşi modificări, în cazul în care ele nu diferă în ceea ce priveşte următoarele criterii stabilite: 2.1. În ceea ce priveşte categoria M1: 2.1.1. Clasa ecologică (de mediu); 2.1.2. Tipul caroseriei; 2.1.3. Instalaţia de forţă (Motorul) 2.1.3.1. Principiul de funcţionare a motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie / aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi); 2.1.3.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu combustie internă; 2.1.3.3. Puterea maximă (diferenţa de putere nu mai mare de 30 %); 2.1.3.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (cilindreea) (diferenţa nu este mai mare de 20 la sută); 2.1.4. Axele motoare (numărul, amplasarea, conexiunea);

208

2.1.5. Axele controlate (numărul, amplasarea). 2.2. În ceea ce priveşte categoriile M2 şi M3 2.2.1. Clasa ecologică; 2.2.2. Clasa autovehicululuiîn conformitate cu definiţiile, conţinute în Regulamentele CEE/ONU nr. 36, 52 sau 107 (numai pentru autovehiculele complete); 2.2.3. Gradul de finalizare (complet / nefinalizat (incomplet)); 2.2.4. Instalaţia de forţă (Motorul): 2.2.4.1. Principiul de funcţionare a motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie / aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi); 2.2.4.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă; 2.2.4.3. Puterea maximă (diferenţă nu mai mare de 50 la sută); 2.2.4.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţa nu mai mare de 50 la sută); 2.2.4.5. Amplasarea (faţă, mijloc, spate); 2.2.5. Masa totală (diferenţa nu mai mare de 20 la sută); 2.2.6. Axe motoare (numărul, amplasarea, conexiunea); 2.2.7. Axele controlate (numărul, amplasarea). 2.3. În ceea ce priveşte categoriile N1, N2, N3: 2.3.1. Clasa ecologică; 2.3.2. Tipul caroseriei / executarea spaţiului de încărcare (de exemplu, platformă de bord, furgonetă, caroserie basculantă, dispozitiv de cuplare-remorcare, cisternă, caroserie izotermică, echipament specializat) - numai pentru autovehiculele complete; 2.3.3. Gradul de finalizare (complet / incomplet); 2.3.4. Instalaţia de forţă (Motorul): 2.3.4.1. Principiul de funcţionare al motorului cu ardere internă (aprindere prin scânteie / aprindere prin compresie, în patru timpi / în doi timpi); 2.3.4.2. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă; 2.3.4.3. Puterea maximă (diferenţa nu mai mare de 50 la sută); 2.3.4.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţă nu mai mare de 50 la sută); 2.3.5. Masa totală (diferenţa nu mai mare de 20 %); 2.3.6. Axele motoare (numărul, amplasarea, conexiunea); 2.3.7. Axele controlate (numărul, amplasarea). 2.4. În ceea ce priveşte categoriile O1, O2, O3, O4: 2.4.1. Gradul de finalizare (de exemplu: complet / incomplet); 2.4.2. Tipul caroseriei / executarea spaţiului de încărcare (de exemplu, platformă de bord, caroserie, furgonetă, caravană, caroserie basculantă, caroserie izotermică, cisternă, echipament specializat); 2.4.3. Masa totală (diferenţă nu mai mare de 20 %); 2.4.4. Axe controlate (numărul, amplasarea). 2.5. În ceea ce priveşte categoriile L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7: 2.5.1. Forma caroseriei, corpul (caracteristici de bază); 2.5.2. Masa în stare de exploatare (proprie) a autovehiculului(diferenţă nu mai mare de 20 la suta); 2.5.3. Masa totală (diferenţă nu mai mare de 20 la sută); 2.5.4. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă (diferenţă nu mai mare de 30 %); 2.5.5. Construcţia cadrului (deosebiri evidente şi fundamentale); 2.5.6. Instalaţia de forţă (motor cu ardere internă / electromotor / altele); 2.5.7. Numărul şi amplasarea cilindrilor motorului cu ardere internă; 2.5.8. Puterea maximă a motorului (diferenţă nu mai mare de 30 la suta); 2.5.9. Tipul cutiei de transmisie (viteze) (comandă manuală, automată). 3. Modificările autovehicululuipot fi subîmpărţite de către producător în versiuni (completări), constituite din combinările parametrilor, admise de producător, din numărul celor conţinute în descrierea tehnică a tipului de autovehicul , ataşată la documentele, care confirmă conformitatea

209

cu cerinţele prezentei reglementări tehnice. Totodată: 3.1. În ceea ce priveşte categoria M1: Pentru fiecare versiune poate fi numai o singură valoare din fiecare din următorii parametri: 3.1.1. Masa totală a autovehiculului; 3.1.2. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă; 3.1.3. Putere maxima a motorului; 3.1.4. Tipul cutiei de viteze şi numărul ei de trepte; 3.1.5. Numărul locurilor pe scaune. 3.2. În ceea ce priveşte categoriile de L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7: Valorile variabile ale următorilor parametri nu pot fi combinate într-o singură versiune: 3.2.1. Masa în stare de exploatare (proprie) a autovehiculului; 3.2.2. Masa totală a autovehiculului; 3.2.3. Puterea instalaţiei de forţă; 3.2.4. Capacitatea cilindrică (cilindreea) a motorului cu ardere internă. 3.3. În ceea ce priveşte celelalte categorii de autovehicul e cerinţe pentru subdivizarea modificărilor în versiuni (completări) nu sunt stabilite.

Anexa nr.11 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora Lista docomentelor solicitate în vederea evaluării conformităţii

1. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului autovehiculului

1.1. În scopul obţinerii omologare a tipului autovehiculului solicitantul prezintă în organismul de certificare: 1.1.1. descrierea tehnică generală a tipului autovehiculului într-un volum suficient pentru înregistrarea omologării tipului autovehiculului(forma omologării tipului autovehiculului este prezentată în Anexa nr. 13 la regulamentul tehnic), care include desenele cu aspect general, necesare pentru identificarea autovehiculului, precum şi listă componentelor, care au marcaj, ce confirmă conformitatea acestora cu cerinţele reglementării tehnice (dispozitive de semnalizare luminoasă si sonoră, centuri de siguranţă, geamuri, pneuri, oglinzi retrovizoare), cu indicarea acestui marcaj (numerelor de omologare). Documentele sunt prezentate în două exemplare, cu indicarea datei întocmirii acestora, numele şi funcţiile semnatarului; 1.1.2. materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea produsului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice. Ca materiale probatorii în scopurile confirmării tipului autovehiculului (şasiului) cu cerinţele din punctele 6 - 9 din prezenta Reglementarea tehnică şi anexa nr. 8, poate fi prezentată declaraţia de conformitate cu anexa descrierii marcajului autovehiculului. Ca materiale probatorii în scopurile confirmării tipului de autovehicul (şasiu) cu cerinţele din Anexele 2, 3 şi 6 la prezenta Reglementarea tehnică, în organul de certificare se prezintă: 1.1.2.1. procesele verbale de identificare ale autovehicululuişi de încercări de certificare, eliberate de laboratorul de încercări acreditat, privind unele cerinţe individuale conform listei din Anexa 2 la prezenta Reglementarea tehnică şi, dacă este necesar, un raport de sinteză. Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice, autentificate de laboratorul de încercări acreditat, ale tipului de autovehicul în ceea ce priveşte unele cerinţe separate din lista Anexei 2 la prezenta Reglementarea tehnică. Descrierile tehnice sunt întocmite de către solicitant în conformitate cu cerinţele Regulamentelor CEE ONU sau standardelor, incluse în lista standardelor naţionale, aprobate de guvernul Republicii Moldova, care conţin normele şi metodele de cercetări (încercări) si măsurători, inclusiv normele de prelevare a probelor,

210

necesare pentru aplicarea şi executarea prezentei reglementări tehnice. În sensul prezentului subpunct sunt recunoscute procesele verbale ale încercărilor conform Regulamentelor CEE/ONU, eliberate de laboratoarele de încercări străine, declarate în cadrul Acordului din 1958; 1.1.2.2. în cazul autovehiculelor speciale şi specializate - procesele verbale de identificare ale autovehicululuişi de încercări de certificare, eliberate de laboratorul de încercări acreditat cu privire la cerinţele aplicabile din Anexa 6 la prezenta Reglementarea tehnică, precum şi alte materiale probatorii, prevăzute de prezenta Anexă. Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice ale tipului de autovehicul , înregistrate în conformitate cu cerinţele aliniatului doi de la punctul 1.1.2.1. 1.1.2.3. în cazul şasiului - procesele verbale de identificare şi de încercări de certificare, eliberate de laboratorul de încercări acreditat cu privire la unele cerinţe speciale din lista Anexei № 2 ale autovehicululuicompletat în totalitate cu şasiu de acelaşi tip sau procesele verbale ale încercărilor autovehicululuifabricat incomplet (în cazul în care construcţia permite a efectua astfel de încercări în conformitate cu metodele stabilite ) şi (sau) a componentelor sale. Aceste procese verbale trebuie să fie însoţite de descrierile tehnice ale tipului de autovehicul , înregistrate în conformitate cu cerinţele aliniatului doi de la punctul 1.2.1; 1.1.2.4. rapoarte despre omologarea de tip a construcţiei cu privire la Regulamentele CEE/ONU, eliberate în ţările - membre ale Acordului din 1958; 1.1.2.5. la evaluarea conformităţii autovehiculelor , construite pe baza sau pe şasiul altor autovehicul e - omologarea de tip a autovehicululuisau omologarea de tip a şasiului, respectiv, înregistrate corespunzător pe autovehicul de bază sau şasiul de bază – în acea măsura, în care construcţia autovehicululuide bază [şasiului] nu se deosebeşte de construcţia autovehiculului, fabricat pe baza lor. Cu privire la unele cerinţe specifice din lista Anexei 2, iar în cazul autovehiculelor speciale şi specializate - cu privire la cerinţele Anexei 6 la prezenta Reglementarea tehnică, aplicate ţinând cont de specificul utilizării unor astfel de autovehicul e - pot fi prezentate certificatele, eliberate de alte organe de certificare. Notă: În cazul în care există un aviz, care se referă la omologarea de tip a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48, 53, 74, prezentarea copiilor avizelor, care se referă la omologarea de tip a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU la unele dispozitive de iluminat şi semnalizare luminoasă, nu e obligatorie. 1.1.3. certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către producător. În absenţa unui astfel de certificat se prezintă descrierea condiţiilor de producţie în volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu anexa nr.12 la regulamentul tehnic, precum şi planul de efectuare a controlului conformităţii produselor fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic, specificând volumul şi periodicitatea verificărilor şi încercărilor de control, numărul probelor verificate, precum locul efectuării încercărilor. 1.1.4. documentul de atribuire, în modul prevăzut, a codului de identificare internaţional producătorului de autovehicul e (pentru autovehiculele, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova); 1.1.5. îndrumarul (instrucţiunea) pentru exploatarea autovehiculului; 1.1.6. pentru autovehiculele , furnizate la comandă în scopuri de apărare – rezultatele încercărilor şi măsurătorilor, efectuate în mod independent de către producător în procesul proiectării autovehicululuisau rezultatele încercărilor de recepţie (de stat), efectuate în laboratoarele de încercări acreditate, precum şi documentele, care confirmă îndeplinirea cerinţelor speciale, stabilite de beneficiarii de stat . 1.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă în organul de certificare acordul dintre producător şi solicitant despre autorizarea de către producător a solicitantului privind efectuarea evaluării conformităţii şi responsabilitatea în comun cu producătorul pentru asigurarea siguranţei produselor din Republica Moldova în conformitate cu cerinţele prezentei reglementări

211

tehnice. 1.3. În cazul evaluării conformităţii autovehiculelor , fabricate pe baza şasiului sau a autovehiculelor , achiziţionate de la un producător străin, suplimentar la documentele enumerate la punctul 1.1 din prezenta Anexă, în organul de certificare se prezintă: 1) un document, care să confirme acordul de schimbare (de menţinere), a mărcii şi denumirii comerciale a autovehicululuila stadiul curent de fabricaţie; 2) descrierea detaliată a tuturor modificărilor şi completărilor, incluse în proiectarea autovehiculului(şasiului) de bază; 3) un document (o copie a documentului) al producătorului de şasiu sau autovehicululuide bază, care stabileşte regulile şi restricţiile privind finalizarea şasiului sau a autovehiculului; 4) un document, în care să fie coordonate între ei obligaţiile reciproce ale ambilor producători privind tratarea documentaţiei tehnice (obligaţia despre notificarea reciproc, de modificările introduse, etc.); 5) un document (lista de separare), în care ambii producători, au convenit asupra responsabilităţii lor pentru asigurarea conformităţii cu fiecare cerinţă de securitate, inclusă în nomenclatura Anexei 2 la regulamentul tehnic, precum şi asumarea obligaţiilor de către ambii conducători privind efectuarea încercărilor de control corespunzătoare ale autovehiculelor ; 6) copiile documentelor, certificate în mod corespunzător, care confirmă conformitatea şasiurilor sau autovehiculelor , achiziţionate de la un producător străin, cu cerinţele regulamentului tehnic. 1.4. La evaluarea conformităţii, efectuată pentru prima dată privind autovehicul , asamblarea căruia se efectuează numai din complete de asamblare în regim de asamblare industrială (stabilită în conformitate cu actele normative juridice în vigoare), cu privire la analogii constructivi ai căruia, fabricaţi în condiţiile altei producţii, anterior a fost evaluată conformitatea, suplimentar la documentele, enumerate în punctul 1.1. al prezentei reglementări tehnice, se prezintă: 1) documentele, care confirmă originea componentelor, furnizate la producţia de asamblare; 2) documentul, care certifică primirea de către producătorul de autoautovehicul e-analoage a documentaţiei de proiectare, tehnologică şi altor documente tehnice, în volumul, care asigură fabricarea produselor, corespunzătoare cerinţelor regulamentului; 3) o scrisoare de la producătorul de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora anterior a fost efectuată în condiţiile altei producţii, despre lipsa modificărilor de proiectare privind autovehicul, evaluarea conformităţii căruia anterior a fost efectuată în condiţiile altei producţii. 4) autorizaţia producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora a fost efectuată anterior în condiţiile altei producţii, pentru utilizarea materialelor probatorii, care au servit drept bază pentru evaluarea conformităţii acestor autovehicul e cu cerinţele regulamentului tehnic. 5) documentele, care confirmă acordul producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora a fost efectuată anterior în condiţiile altei producţii, pentru schimbarea (sau menţinerea), mărcii comerciale şi denumirii comerciale a autovehiculului-analog; 6) documentul, în care sunt stabilite obligaţiile reciproce ale producătorului de autovehicule - analoage şi producătorului de autovehicul e, evaluarea conformităţii cărora a fost efectuată anterior în condiţiile altei producţii, privind tratarea documentaţiei tehnice (obligaţiile de notificare reciprocă, despre modificările introduse, posibilitatea transmiterii documentaţiei unei terţe persoane etc.)

2. Evaluarea conformităţii în formă de omologare a tipului de şasiu 2.1. În scopul obţinerii omologării de tip a şasiului solicitantul prezintă în organul de certificare: 1) descrierea tehnică generală a obiectului, cu privire la care se efectuează evaluarea conformităţii într-un volum suficient pentru înregistrarea omologării de tip a şasiului, care include desenele necesare pentru identificarea lui. Documentele sunt prezentate în două exemplare, cu indicarea datei întocmirii acestora, numele şi funcţiile semnatarului; 2) materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea şasiului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice

212

3) certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către producător. În absenţa unui astfel de certificat solicitantul prezintă descrierea condiţiilor de producţie în volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu Anexa 12 la regulamentul tehnic, precum şi planul de efectuare a controlului conformităţii produselor fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic, specificând volumul şi periodicitatea verificărilor şi încercărilor de control, numărul probelor verificate, precum locul efectuării încercărilor. 4) documentul de atribuire în modul stabilit a codului de identificare internaţional producătorului de autovehicul e (pentru şasiurile fabricate pe teritoriul Republicii Moldova); 5) Declaraţia despre conformitatea marcajului şasiului cu cerinţele Anexei 4 la regulamentul tehnic, şi descrierea marcajului şasiului în conformitate cu forma „omologarea tipului şasiului” (Anexa 14 la prezenta reglementarea tehnică) Notă: În cazul în care există un aviz, care se referă la omologarea de tip a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU nr. 48, 53, 74, prezentarea copiilor avizelor, care se referă la omologarea tipului a construcţiei autovehicululuiconform Regulamentelor CEE/ONU la unele dispozitive de iluminat şi semnalizare luminoasă, nu e obligatorie. 2.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă scrisoarea producătorului în conformitate cu punctul 1.2. din prezenta Anexă.

3. Evaluarea conformităţii sub formă de omologare individuală a autovehicululuiunic. 3.1. În scopul obţinerii certificatului de securitate a construcţiei autovehiculului solicitantul prezintă laboratorului de încercări: 1) cererea privind efectuarea expertizei tehnice a autovehiculului, care trebuie să cuprindă: denumirea solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea şi simbolul convenţional al autovehiculului, numărul de identificare a autovehiculului, denumirea producătorului autovehiculului; 2) un document de identitate a solicitantului; 3) un document de confirmare a dreptului de proprietate, sau de utilizare şi (sau) de administrare a autovehiculului; 4) pentru autovehiculele, care sunt rezultatul muncii creativităţii tehnice individuale, documentul de atribuire a numărului de identificare a autovehiculului; 5) descrierea tehnică generală a autovehicululuiîntr-un volum suficient pentru înregistrarea certificatului de securitate a construcţiei autovehiculului, în conformitate cu forma, prevăzută în Anexa 15 la prezenta reglementarea tehnică; 6) materialele probatorii, care confirma conformitatea cu cerinţele regulamentului tehnic. Astfel de materiale pot fi:

- copiile certificatelor la componente; - documentaţia tehnică de proiectare sau altă documentaţie tehnică, conform căreia se

fabrică produsele; - desene pieselor originale şi fişele tehnologice de fabricare ale acestora.

3.2. La evaluarea conformităţii autovehiculului, fabricat cu utilizarea autovehiculului, conformitatea căruia cu cerinţele regulamentului tehnic a fost confirmată anterior, suplimentar se prezintă: 1) descrierea tehnică, care conţine lista modificărilor, făcute în construcţia autovehicululuide bază; 2) documentaţia tehnică de proiectare sau altă documentaţie tehnică cu privire la elemente schimbabile ale autovehiculului; 3) un document privind coordonarea construcţiei cu titularul originalelor documentaţiei de proiectare pe autovehicul de bază, care confirmă posibilitatea utilizării constructive a

213

autovehicululuide bază în elaborarea nouă sau concluzia producătorului autovehicululuide bază cu privire la posibilitatea utilizării lui pentru construcţia modificată (dacă este cazul); 4) copia omologării de tip a autovehicululuipe autovehicul de bază (dacă este cazul).

4. Evaluarea conformităţi componentelor

autovehiculului sub formă de certificare obligatorie 4.1. Pentru efectuarea certificării obligatorii solicitantul prezentă (după caz) în organismul de certificare: 1) cererea pentru evaluarea conformităţii după forma, stabilită de organul de certificare, care trebuie să cuprindă: denumirea solicitantului, informaţiile necesare pentru încheierea unui contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii, denumirea produsului, precum şi informaţii privind documentele eliberate anterior, care confirmă conformitatea produsului cu cerinţele regulamentului tehnic; 2) descrierea tehnică generală a tipului componentului autovehiculului, care conţine denumirea şi adresa producătorului de componente, lista autovehiculelor , pentru echiparea cărora sunt prevăzute componentele, informaţii despre marcajul, destinaţia componentelor, descrierea acţiunii componentelor (în caz de necesitate), alte informaţii, pe care solicitantul va considera necesar să le prezinte în descrierea tehnică generală. 3) materialele probatorii, disponibile la data depunerii cererii, care confirmă conformitatea produselor cu cerinţele tehnice obligatorii, inclusiv, rezultatele calculelor de proiectare, încercărilor efectuate, procesele verbale ale încercărilor. Ca materiale probatorii, care confirmă conformitatea componentelor cu cerinţele anexei 9 la prezenta Reglementarea tehnică, în organul de certificare pot fi prezentate: 1) procesele verbale ale încercărilor de certificare, eliberate de laboratoarele de încercări acreditate. 2) informaţie despre omologarea oficială privind tipul construcţiei în baza Regulamentelor CEE/ONU eliberate în ţările membre ale Acordului de la Geneva din anul 1958. 3) alte materiale probatorii, care confirmă conformitatea cu prescripţiile tehnice naţionale sau internaţionale, în cazul în care de către organul de certificare, care efectuează confirmarea conformităţii, este stabilită echivalenţa unor astfel de prescripţii cu cerinţele regulamentului tehnic. Totodată trebuie să fie confirmată competenţa laboratorului de încercări, care a eliberat procesele verbale de încercări, utilizate în calitate de materiale probatorii. 4) certificatul de conformitate al sistemului de management al calităţii, utilizat de către producător. În absenţa unui astfel de certificat solicitantul prezintă descrierea condiţiilor de producţie în volumul, care asigură posibilitatea analizării documentelor în conformitate cu anexa nr. 13 la prezenta Reglementarea tehnică. 5) Îndrumar (instrucţiuni) pentru exploatare (dacă este cazul), desene, condiţii tehnice, alte documente, care conţin cerinţele pentru componente; 6) concluzia sanitaro-antiepidemice, certificatul de siguranţă contra incendiilor şi alte documente, în cazul în care necesitatea prezentării lor este stabilită de către autorităţile federale ale puterii executiv; 7) lista standardelor naţionale, utilizate pentru a se asigura conformitatea componentelor cu cerinţele reglementării tehnice; 8) copiile documentelor normative ale producătorului, care reglementează metodele de asigurare şi control ale conformităţii produselor fabricate în serie cu cerinţele regulamentului tehnic, specificând volumul şi periodicitatea încercărilor, numărul probelor încercate, precum şi locul efectuării încercării. 9) procesele verbale de încercări, actele analizei de producţie şi alte documente privind rezultatele certificării obligatorii şi controlul produselor certificate (în cazul certificării produselor pentru un nou termen); 4.2. Solicitantul, care nu este producător de produse, prezintă de asemenea scrisoarea producătorului în organul de certificare, care confirmă:

214

1) autorizaţia solicitantului privind dreptul la desfăşurarea lucrărilor de evaluare a conformităţii; 2) obligaţiunile producătorului privind îndeplinirea dispoziţiilor regulamentului tehnic, care se referă la el. 4.3. Producătorul autovehiculului (şasiului) pentru obţinerea certificatului de conformitate pentru componente pe baza rezultatelor evaluării conformităţii autovehiculului (şasiului) prezintă în organul de certificare: 1) Cererea pentru efectuarea procedurii corespunzătoare de certificare după forma prevăzută de organul de certificare, care trebuie să cuprindă: denumirea solicitantului, informaţiile necesare pentru a încheia un contract cu el privind desfăşurarea lucrărilor de certificare; 2) Lista componentelor, furnizate ca piese de schimb; 3) lista tipurilor de autovehicule, cu indicarea numerelor omologării tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu), pentru care vor fi furnizate componentele; 4) lista ţărilor de origine a acestor piese de schimb la momentul depunerii cererii; 5) copiile omologării tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu); 6) un document (scrisoarea producătorului autovehiculului(şasiului), care confirmă că unele şi aceleaşi componente ale autovehicululuisunt furnizate ca piese de schimb şi ca componente pentru asamblarea autovehiculului(şasiului). 4.4. Producătorul componentelor în scopul obţinerii certificatului de conformitate pentru componentele, furnizate ca piese de schimb, în baza rezultatelor de evaluare a conformităţii autovehiculului(şasiului) prezintă în organul de certificare: 1) scrisoarea producătorului de autoautovehicul e, care confirmă că producătorul pieselor de schimb este furnizor de componente pentru asamblarea autovehiculelor (şasiurilor), sau declaraţia producătorului de piese de schimb sau a distribuitorului lui autorizat, care confirmă livrarea lor pentru asamblarea unui anumit autovehicul (şasiu); 2) lista componentelor, furnizate ca piese de înlocuire (de schimb), cu indicarea tipurilor lor şi aplicabilităţii în autovehiculele, pentru care au fost eliberate omologarea tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu); 3) copiile omologarea tipului autovehiculului (omologării tipului de şasiu). Notă: Documentele prezentate de solicitant trebuie să fie întocmite în limba de stat sau să aibă o traducere autentică în limba de stat.

Anexa nr.12 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

Lista aspectelor principale, examinate la analiza stării de producţie, normele şi ordinea verificării condiţiilor de producţie

1. Analiza stării de producţie 1.1. Analiza documentaţiei prezentate de către solicitant Analizei este supusă documentaţia, care însoţeşte cererea pentru evaluarea conformităţii produselor. În cadrul analizei documentelor se evaluează: 1) eficacitatea structurii administrării producătorului privind funcţionarea sistemelor de management al calităţii şi de conformitate a producţiei; 2) Distribuirea responsabilităţilor de management privind asigurarea calităţii şi conformităţii producţiei; 3) suficienţa nomenclaturii procedurilor documentate, care asigură conformitatea cu cerinţele

215

obligatorii la proiectarea, fabricarea şi modernizarea producţiei; 4) prezenţa unor metode şi proceduri documentate, care asigură o raportare periodică organismelor de conducere ale producătorului a informaţiei cu privire la rezultatele funcţionării sistemelor de management al calităţii şi asigurării conformităţii produselor cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii şi cu cerinţele reglementărilor tehnice; 5) suficienţa procedurilor de verificare (încercări) a îndeplinirii cerinţelor obligatorii pentru produse; 6) existenţa procedurilor de dezvoltare şi verificare a efectuărilor acţiunilor corective. 1.2. Verificarea condiţiilor de producţie Planul model de verificare a condiţiilor de producţie trebuie să includă, de regulă, următoarele aspecte: 1) organizarea lucrului producătorului (structură de management, responsabilităţile şi competenţele administraţiei şi executorilor); 2) administrarea elaborărilor şi evaluării conformităţii produselor; 3) Asigurarea calităţii produselor în procesul fabricării; 4) asigurarea conformităţii producţiei puse în circulaţie cu tipurile, care au fost supuse evaluării conformităţii cu cerinţele reglementărilor tehnice; 5) Organizarea controlului de finiş (de recepţie) al producţiei; 6) înregistrarea datelor privind calitatea; 7) îndeplinirea procedurilor acţiunilor corective; 8) disponibilitatea accesului la echipamentele pentru verificarea conformităţii produsului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice; 9) organizarea de sprijin metrologice de producţie; 10) procedura de marcare a producţiei cu marca de conformitate (circulaţia pe piaţă); 11) Organizarea informării consumatorilor cu privire la frecvenţa înlocuirii componentelor cu resurse limitate de funcţionare şi asigurarea produselor realizate cu piesele de schimb corespunzătoare.

2. Normele şi procedurile de verificare a condiţiile de producţie

2.1. Prezenta procedură se aplică la evaluarea conformităţii produselor fabricate în serie cu cerinţele prezentei reglementări tehnice în scopul de a verifica în teren disponibilitatea şi suficienţa acţiunilor, prevăzute de producător pentru a asigura conformitatea permanentă a produsului cu cerinţele prezentei reglementări tehnice. 2.2. Verificarea condiţiilor de producţie se efectuează de către organul de certificare. La decizia sa la verificare pot fi implicaţi specialiştii din alte organizaţii competente. Organul de certificare poate încredinţa organizarea şi desfăşurarea verificării condiţiilor de producţie din numele său altei organizaţii competente, acreditată cu dreptul de a efectua activităţi similare. 2.3. Verificarea condiţiilor de producţie a produselor concrete se efectuează după un plan special elaborat sau după un plan model pentru un grup de produse omogene, aprobat de către organul de certificare. La efectuarea verificării lista şi profunzimea studierii problemelor trebuie să fie corectate ţinând cont de particularităţile individuale ale producătorului verificat (tipul şi volumul de producţie, volumul şi metodele de organizare a furnizării de componente, alte tipuri de activitate etc.). 2.4. Producătorul şi solicitantului (în cazul în care nu este producător) asigură condiţiile necesare pentru efectuarea verificării condiţiilor de producţie, inclusiv accesul liber al inspectorilor la obiectele de verificare, precum şi la documentaţia, care este ţinută de către producător, în scopurile îndeplinirii cerinţelor prezentei reglementări tehnice. Eschivarea producătorului de la îndeplinirea prezentului punct poate servi drept bază pentru decizia privind suspendarea sau încetarea procedurii de evaluare a conformităţii. 2.5. Producătorul participă la punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru verificarea condiţiilor de producţie a organizaţiilor, antrenate de el pentru efectuarea operaţiunilor tehnologice, precum şi a furnizorilor de componente, în cazul în care organul de certificare a luat decizia despre necesitatea verificării condiţiilor de producţie în aceste organizaţii.

216

2.6. Rezultatele verificării condiţiilor de producţie se perfectează printr-un act, în care sunt evaluate toate poziţiile din planul de lucru, pe baza cărui fapt se trage concluzia privind una din următoarele opţiuni: 1) La producţia verificată a producătorului sunt toate condiţiile necesare pentru fabricarea produselor în conformitate cu cerinţele stabilite. 2) La producţia verificată a producătorului există în general condiţii pentru fabricarea produselor, în conformitate cu cerinţele. În acest caz se formulează recomandări pentru înlăturarea necorespunderilor nesemnificative. 3) La producţia verificată a producătorului lipsesc condiţiile necesare pentru fabricarea produselor în conformitate cu cerinţele stabilite (concluzie negativă) În acest caz se formulează condiţiile, îndeplinirea cărora este necesară pentru obţinerea unei concluzii pozitive Rezultatele negative ale verificării efectuate servesc drept bază pentru sistarea omologării documentelor, care confirmă conformitatea cu cerinţele prezentei reglementări tehnice, inclusiv şi pentru realizarea măsurilor corective 2.7. Rezultatele verificării condiţiilor de producţie sunt luate în considerare la stabilirea frecvenţei şi particularităţilor programului de control al organismului de certificare a obiectelor, în privinţa cărora se evaluează conformitatea cu cerinţele prezentei reglementări tehnice. 2.8. În cazul în care organismul de certificare este, concomitent, o organizaţie, care certifică sistemul de management al calităţii producătorului, problemele legate de asigurarea conformităţii produselor, sunt studiate în procesul de certificare sau de supraveghere a sistemului de certificare a managementului calităţii.

Anexa nr. 13 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

(Formular)

OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI nr. __ registrului

termenul de valabilitate de la ____ până la _____ ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea

termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

AUTOVEHICULELE

MARCA DENUMIREA COMERCIALĂ

217

TIPUL ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător) MODIFICĂRILE

CATEGORIA CLASA ECOLOGICĂ POZIŢIA TARIFARĂ SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI FURNIZORUL COMPLEXELOR DE ASAMBLARE corespund cerinţelor prezentei reglementări tehnice. Acţiunea OMOLOGĂRII TIPULUI AUTOVEHICULULUI se extinde asupra produselor în serie/partidei a autovehiculelor în număr de….. buc., cu numerele VIN de la … până la … Această OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI fără anexe nu este valabilă. Anexa nr. 1 Caracteristicile generale ale autovehiculului Anexa nr. 2 Lista documentelor, care servesc drept bază pentru înregistrarea

Omologării TIPULUI autovehiculului

Anexa nr. 3 Descrierea marcajului autovehiculelor Anexa nr. 4 Aspectul general al autovehiculelor pe … foi INFORMAŢII SUPLIMENTARE (dacă este necesar, se indică autovehicul de bază, şasiul, furnizorul completelor de asamblare, restricţiile privind posibilitatea utilizării pe drumurile publice, posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.) Conducătorul organismului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie OMOLOGAREA TIPULUI AUTOVEHICULULUI ESTE APROBATĂ S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________ Conducătorul organului competent ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.1

la omologarea tipului autovehiculului

CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI Numărul şi amplasarea roţilor (numai pentru autovehiculele din categoria L); Numărul de axe / roţi (numai pentru autovehiculele din categoria L)

218

Formula roţilor / roţi motoare (cu excepţia autovehiculele din categoria O) Schema configuraţiei autovehiculului(cu excepţia autovehiculelor din categoria O) Amplasarea motorului Tipul caroseriei / numărul uşilor (numai pentru autovehiculele din categoria M); Executarea spaţiului de încărcare (numai pentru autovehiculele din categoria N şi O). Numărul locurilor pe scaune (numai pentru autovehiculele din categoriile M şi L, pentru autovehiculele din categoriile M1 - cu repartizarea pe rânduri), Capacitatea de locuri la masa maximă admisă (numai pentru autovehiculele din categoriile M2 şi M3), Volumul total al portbagajului (numai pentru autovehiculele din categoria M3 clasa III) Salonul şoferului (numai pentru autovehiculele din categoria N) Cadrul (rama) (numai pentru autovehiculele din categoria L); Dimensiuni de gabarit, mm - Lungimea - Lăţimea - Înălţimea (pentru containere - încărcarea maximă admisibilă) Baza, mm Ecartamentul roţilor faţă/ spate (cu excepţia autovehiculelor cu un singur cot - din categoria L), mm Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg

Tehnic admisibilă

Admisă (se perfectează pentru autovehiculele din categoriile M3 N3 şi O

Masa totală Masa maximă pe osie, pentru fiecare dintre axele autovehiculului, începând cu axa faţă a autovehiculului, kg

Masa maximă la dispozitivul de cuplare (numai pentru autovehiculele din categoria O)

Masa maximă a remorcii, kg - remorcă fără sistem de frânare - remorcă cu sistem de frânare

Masa maxima a autotrenului (numai pentru autovehiculele din categoria N), kg

Motorul (marca, tipul) - numărul şi amplasarea cilindrilor - cilindree, cm3 - compresie (gradul de comprimare) - puterea maximă, kW (min- 1), a se indica metoda măsurării - cuplu motor maxim, N-m (min -1) Combustibil

219

Sistemul de alimentare (tipul) Carburator (tipul, marcajul) Dispozitivul de comandă( marcajul) Poziţia tarifară (tipul, marcajul) Injectoare (tipul, marcajul); Compresor de aer (tipul, marcajul) Filtru de aer (tipul, marcajul) Amortizori de zgomot (marcajul)

- 1 etapă - 2 etapă - 3 etapă

Sistemul de aprindere (tip) Distribuitor (marcajul) Comutator (marcajul) Bobina (modul) de aprindere (marcajul) Bujii (marcajul)

Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament Neutralizatoare (marcajul) Amortizoare (marcajul) Filtru de particule dure

- 1 etapa - 2 etape - 1 etapa - 2 etape - 3 etape

Transmisia (tip) Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul) Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul) - numărul vitezelor şi raporturile de transmisie Cutia de viteze distribuitoare (tipul, marcajul) numărul vitezelor şi raporturile de transmisie (tipul, marcajul) Transmisia principală (tipul, marcajul) - raport de transmisie - raport de transmisie (de demultiplicare) al transmisiei intermediare (doar pentru autovehiculele din categoria L)

- Suspensia din faţă (descrierea) din spate (descrierea)

Direcţia (descrierea) Mecanismul de direcţie (tipul, marcajul)

Sistemele de frânare Frâna de serviciu (descrierea) Frâna de siguranţă (descrierea)

Frâna de parcare (descrierea) Frâna auxiliară (rezistentă la uzură) (descrierea) - amplificator (marcajul) - compresor (marcajul) - camera de frânare / cilindri (marcajul)

Pneuri Dimensiunea, indicele minim admisibil al sarcinii, categoria de viteză, raza statică

Echipamentul autovehiculelor (dacă este disponibil) (aer condiţionat, încuietori cu blocaj electric al uşilor, echipament radio, antena)

Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________

220

iniţialele, numele de familie

Anexa nr.2 la omologarea tipului autovehiculului

Lista documentelor, care au servit drept bază pentru înregistrarea

OMOLOGĂRII TIPULUI AUTOVEHICULULUI Elementele obiectelor

reglementării tehnice, pentru care se stabilesc standarde de siguranţă

Denumirea şi originea documentului care

confirmă conformitatea

Numărul documentului şi data emiterii

Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.3 la omologarea tipului autovehiculului

DESCRIEREA MARCAJULUI AUTOVEHICULUI 1.Locul amplasării şi forma mărcii, care circulă pe piaţă: 2. Locul amplasării plăciiproducătorului: 3. Locul amplasăriiplăcii de înmatriculare: 4. Structura şi conţinutul numărului de identificare (numerelor) a autovehiculelor :

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.14 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora (Formular)

OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU nr. registrului

termenul de valabilitate de la__ până la ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea

termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

221

AUTOVEHICUL NEFINALIZATE (ŞASIURI) MARCA DENUMIREA COMERCIALĂ TIPUL MODIFICĂRILE CLASA ECOLOGICĂ POZIŢIA TARIFARĂ SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI FURNIZORUL COMPLETELOR DE ASAMBLARE ŞI ADRESA LUI

corespund cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, privind siguranţa autovehiculelor conform listei cerinţelor în conformitate cu Anexa nr. 2 la prezenta OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU Acţiunea OMOLOGĂRII TIPULUI DE ŞASIU date se extinde asupra produselor în serie/partidei de autovehicul e (şasiuri) nefinalizate în număr de….. buc., cu numerele VIN de la … până la…. Această OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU fără anexe nu este valabilă. Anexa nr. 1

Caracteristicile generale ale şasiului

Anexa nr. 2 Lista documentelor, care servesc drept bază pentru înregistrarea OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU

Anexa nr. 3 Descrierea marcajului şasiurilor Anexa nr. 4 Aspectul general al şasiurilor pe … foi INFORMAŢII SUPLIMENTARE (în caz de necesitate, se indică restricţiile privind interdicţia deplasării la cursă proprie, posibilitatea utilizării pe drumurile publice etc.) Şeful organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU A FOST APROBATĂ S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________ Conducătorul organului competent ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.1

la omologarea tipului de şasiu

CARACTERISTICILE GENERALE ALE ŞASIULUI

222

Numărul şi amplasarea roţilor (numai pentru autovehiculele din categoria O)… Formula roţilor / roţi motoare (cu excepţia autovehiculele din categoria O) … Schema configuraţiei autovehiculului(cu excepţia autovehiculelor din categoria O) Amplasarea motorului … Tipul caroseriei / numărul uşilor (numai pentru autovehiculele din categoria M şi O).. Salonul şoferului (numai pentru autovehiculele din categoria N)… Dimensiunile de gabarit, mm - Lungimea … - Lăţimea… - Înălţimea … Baza, mm … Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm Masa şasiului în stare de exploatare, kg

Tehnic admisibilă

Admisă (se perfectează pentru autovehiculele din categoriile M3 N3 şi O

Masa totală a autovehiculului, kg Masa maximă pe osie, pentru fiecare dintre axele autovehiculului, începând cu axa faţă Masa maximă la dispozitivul de cuplare (numai pentru autovehiculele din categoria O) Masa maximă a remorcii, kg - remorcă fără sistem de frânare - remorcă cu sistem de frânare Masa maxima a autotrenului (numai pentru autovehiculele din categoria N), kg Motorul (marca, tipul) - Numărul şi amplasarea cilindrilor - Capacitatea cilindrică cilindree (capacitatea cilindrilor), cm3 - Compresie (gradul de comprimare) - Puterea maximă, kW (min.- 1), a se indica metoda măsurării - Cuplu motor maxim, N-m (min -1) Combustibil Sistemul de alimentare (tipul) Carburator (tip, marcare) Dispozitivul de comandă( marcajul) Poziţia tarefară (tipul, marcajul) Injectoare (tipul, marcajul); Compresor de aer (tipul, marcajul) Filtru de aer (tipul, marcajul) Amortizori de zgomot (marcajul)

- 1 etapă - 2 etapă - 3 etapă

Sistemul de aprindere (tip) Distribuitor (marcarea) Comutator (marcarea) Bobina (modul) de aprindere (marcarea) Bujii (marcarea)

223

Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament Neutralizatoare (marcaj) Amortizoare (marcaj) Filtru de particule dure

- 1 etapa - 2 etape - 1 etapa - 2 etape - 3 etape

Transmisia (tip) Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul) Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul) numărul vitezelor şi raporturile de transmisie Cutia de viteze distribuitoare (tipul, marcajul) numărul vitezelor şi raporturile de transmisie (tipul, marcajul) Transmisia principală (tipul, marcajul) - raport de transmisie -raport de transmisie (de demultiplicare) al transmisiei intermediare (doar pentru autovehiculele din categoria L)

- Suspensia din faţă (descrierea) din spate (descrierea) Direcţia (descrierea) Mecanismul de direcţie (tipul, marcajul)

Sistemele de frânare frâna de serviciu (descriere) frâna de siguranţă (descriere) Frâna de parcare (descriere)

Frâna auxiliară (rezistentă la uzură) (descriere) - amplificator (marcaj) - compresor (marcaj) - camere de frânare / cilindri (marcaj)

Pneuri Dimensiune, indicele minim admisibil al sarcinii, categoria de viteză, raza statică

Echipamentul autovehiculelor (dacă este disponibil) (aer condiţionat, încuietori cu blocaj electric al uşilor, echipament radio, antena)

Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.2 la omologarea tipului de şasiu

Lista documentelor, care au servit drept bază pentru înregistrarea OMOLOGAREA TIPULUI DE ŞASIU

Elementul obiectului reglementării tehnice,

pentru care se stabilesc

Denumirea şi originea documentului care

confirmă conformitatea

Numărul documentului şi data emiterii

224

standarde de siguranţă Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.1 la omologarea tipului de şasiu

DESCRIEREA MARCAJULUI ŞASIULUI 1.Locul amplasării şi forma mărcii, care circulă pe piaţă: 2. Locul amplasării plăciiproducătorului: 3. Locul amplasăriiplăcii de înmatriculare: 4. Structura şi conţinutul numărului de identificare (numerelor) a şasiului:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.15 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora (Formular)

CERTIFICAT

DE OMOLOGARE INDIVIDUALĂ DE SIGURANŢĂ A CONSTRUCŢIEI AUTOVEHICULULUI

nr. registrului ORGANISMUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul,

expirarea termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

225

AUTOVEHICULE (ŞASIURI)

MARCA DENUMIREA COMERCIALĂ TIPUL ŞASIUL VIN CATEGORIA CLASA ECOLOGICĂ POZIŢIA TARIFARĂ SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI

CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI Formula roţilor / roţile motoare Schema configuraţiei autovehiculului Tipul caroseriei / numărul uşilor (pentru categoria M1) Numărul de locuri faţă/spate (pentru categoria M1) Executarea spaţiului de încărcare (pentru categoria N) Salonul şoferului (pentru categoria N) Capacitatea de locuri (pentru categoriile M2 şi M3) Volumul total al portbagajului (pentru categoria M3 clasa III) Numărul de locuri pe scaune faţă/spate (pentru categoria M2, M3, L) Cadrul (rama) (pentru categoria L) Numărul de axe / roţi (pentru categoria O) Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg Masa totală tehnic admisibilă a autovehiculului, kg Masa totală admisă a autovehiculului, (pentru categoria M3, N3, O) Dimensiuni de gabarit, mm - Lungimea - Lăţimea - Înălţimea

Baza, mm Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm Motorul (marca, tipul) - numărul şi amplasarea cilindrilor - cilindree, cm3 - compresie (gradul de comprimare) - puterea maximă, kW (min- 1), - cuplu motor maxim, N-m (min -1) Combustibil

Sistemul de alimentare (tipul) Sistemul de aprindere (tipul) Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament Transmisia (tipul) Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul) Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)

- Suspensia faţă

226

spate Direcţia (marca, tipul) Sistemele de frânare Frâna de serviciu Frâna de siguranţă Frâna de parcare

Pneuri (marca, tipul) Echipamentul suplimentar al autovehiculelor corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice. INFORMAŢII SUPLIMENTARE (posibilitatea utilizării pe drumurile publice fără restricţii sau cu restricţii din cauza depăşirii normativelor privind gabaritele şi masele pe osie, posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.) Data înregistrării „___” ____20 Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.16 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

(FORMULAR)

CERTIFICAT DE OMOLOGARE INDIVIDUALĂ

DE SIGURANŢĂ A CONSTRUCŢIEI AUTOVEHICULULUI (DUPĂ MODIFICĂRILE EFECTUATE ÎN CONSTRUCŢIA LUI)

227

00 AA NR. 000000

AUTOVEHICUL

PLĂCUŢA DE ÎNMATRICULARE DE STAT VIN MARCA DENUMIREA COMERCIALĂ TIPUL ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător) PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI CATEGORIA (A, B, C, D, E) CLASA ECOLOGICĂ ANUL FABRICĂRII NUMĂRUL MOTORULUI (după caz) NUMĂRUL CAROSERIEI CULOAREA CERTIFICAT DE ÎNMATRICULARE TEHNIC AL AUTOVEHICULULUI

DOUMENT DE ÎNREGISTRARE (denumirea, seria, data eliberării) INFORMAŢII DESPRE PROPRIETAR (numele, prenumele sau denumirea organizaţiei, adresa la domiciliu sau adresa juridică)

CARACTERISTICILE GENERALE ALE AUTOVEHICULULUI

Formula roţilor / roţile motoare Schema configuraţiei autovehiculului Tipul caroseriei / numărul uşilor (pentru categoria M1) Numărul de locuri faţă/spate (pentru categoria M1) Executarea spaţiului de încărcare (pentru categoria N) Salonul şoferului (pentru categoria N) Capacitatea de locuri (pentru categoriile M2 şi M3) Numărul de locuri pe scaune faţă/spate (pentru categoria M2, M3, L) Cadrul (rama) (pentru categoria L) Numărul de axe / roţi (pentru categoria O) Masa autovehicululuiîn stare de exploatare, kg Masa totală tehnic admisibilă a autovehiculului, kg Masa totală admisă a autovehiculului, (pentru categoria M3, N3, O) Dimensiuni de gabarit, mm - Lungimea - Lăţimea - Înălţimea

Baza, mm Ecartamentul roţilor faţă/ spate, mm Motorul (marca, tipul) - numărul şi amplasarea cilindrilor - cilindree, cm3 - compresie (gradul de comprimare) - puterea maximă, kW (min- 1), - cuplu motor maxim, N-m (min -1) Combustibil

Sistemul de alimentare (tipul)

228

Sistemul de aprindere (tipul) Sistemul de evacuare şi neutralizare a gazelor de eşapament Transmisia (tipul) Ambreiajul (aderenţa) (marca, tipul) Cutia de viteze (transmisie) (marca, tipul)

Suspensia - faţă - spate Direcţia (marca, tipul)

Sistemele de frânare - Frâna de serviciu - Frâna de siguranţă - Frâna de parcare

Pneuri (marca, tipul) Echipamentul suplimentar al autovehiculelor În conformitate cu concluzia, eliberată _____________________________________________ Numele, prenumele sau denumirea persoanei juridice, care a introdus schimbările în construcţia autovehiculului ___________________________________________________________________________________________ Adresa la domiciliu sau adresa juridică În construcţia autovehicululuiau fost introduse următoarele schimbări: ___________________________________________________________________________________________ (se descriu amănunţit schimbările în construcţie (tipul şi marca componentelor instalate, metoda montării etc.; se indică destinaţia nouă (specializarea) autovehiculului. Autovehicul cu schimbările efectuate în construcţia corespunde cerinţelor reglementării tehnice, privind siguranţa autovehiculelor INFORMAŢII SUPLIMENTARE (posibilitatea utilizării pe drumurile publice fără restricţii sau cu restricţii din cauza depăşirii normativelor privind gabaritele şi masele pe osie, posibilitatea utilizării în calitate de autovehicul marşrutizat etc.) Data înregistrării „___” ____20___ Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie Notă: categoria autovehicululuise indică conform Convenţiei cu privire la circulaţia rutieră anul 1968.

Anexa nr.17 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

(Formular)

Aviz privind anularea actului, ce confirmă conformitatea cu prevederile reglementării tehnice

privind omologarea şi certificarea a autovehiculelor şi a componentelor acestora

229

___________________________________________________________________________

(tipul documentului, care confirmă conformitatea)

nr. __ registrului termenul de valabilitate de la ____ până la _____

ORGANUL DE CERTIFICARE: (denumirea deplină şi prescurtată, adresa, numărul, expirarea termenului de valabilitate a certificatului de acreditare)

În legătură cu necorespunderile stabilite __________________________________ (descrierea necorespunderii)

___________________________________________________________________________ (tipul documentului, care confirmă conformitatea)

PENTRU AUTOVEHICUL E (ŞASIURI) MARCA DENUMIREA COMERCIALĂ TIPUL ŞASIUL (doar la utilizarea şasiului altui producător) MODIFICĂRILE CATEGORIA CLASA ECOLOGICĂ POZIŢIA TARIFARĂ SOLICITANTUL ŞI ADRESA LUI PRODUCĂTORUL ŞI ADRESA LUI REPREZENTANTUL PRODUCĂTORULUI ŞI ADRESA LUI UZINA DE ASAMBLARE ŞI ADRESA EI FURNIZORUL COMPLEXELOR DE ASAMBLARE De la „___” _________ A FOST ANULAT Conducătorul organului de certificare ______________ semnătura ___________________ iniţialele, numele de familie

S-a înregistrat sub nr. ____________ ______________ Conducătorulorganuluicompetent______________ semnătura ________________________________ iniţialele, numele de familie

Anexa nr.18

la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora

Listă a schimbărilor efectuate în construcţia autovehiculului, pentru care nu este necesară evaluarea conformităţii

Cerinţele tehnice, care trebuie să fie îndeplinite la efectuarea schimbărilor în structură

1. Schimbarea tipului de caroserie, 1.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi

230

legată de instalarea pe şasiul autovehicululuia caroseriilor standardizate ale autobasculantelor şi cu borduri, autocisternelor, caroseriilor-furgonete (inclusiv containerelor), prelatei, care au fost supuse evaluării conformităţii în componenţa tipului dat de autovehicul , precum şi instalarea tipurilor indicate de caroserii una în schimbul alteia.

borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de către constructorul autovehiculului . 1.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, iar înălţimea 4,0 m. 1.3. Caroseria (cisternă) trebuie să fie fixată fiabil pe cadrul autovehicululuicu elemente de fixare, similare după construcţie, număr şi materiale cu elementele de fixare ale caroseriei sau cisternei aceluiaşi autovehicul , produs în condiţiile fabricării în serie, având aceeaşi sau o masă mai mare 1.4. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de iluminare exterioare spate şi dispozitivelor de iluminare aplăcii de înmatriculare de stat trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 48

2. Instalarea rezervoarelor de combustibil suplimentare pe camioane.

2.1. Rezervoarele de combustibil suplimentare trebuie să fie instalate pe locurile, prevăzute de producătorul autovehicululuişi fixate cu elemente de fixare similare după construcţia, numărul şi materialele utilizate cu elementele de fixare ale autovehiculului.

3. Instalarea în locul caroseriilor de bord şi basculantelor şi cisternelor a dispozitivului de cuplare-remorcare

3.1. În tipul de autovehicul trebuie să fie incluse modificări, echipate cu dispozitive de cuplare şi remorcare. La efectuarea schimbărilor în construcţia autovehicululuise utilizează dispozitivele menţionate. 3.2. Dispozitivul de remorcare trebuie să fie fixat cu elemente de fixare, similare după construcţia, numărul şi materialele utilizate cu elementele de fixare ale autovehiculului . 3.3. Amplasarea dispozitivului de remorcare (cu şa) în raport cu puntea spate trebuie să corespundă amplasării lui pe tractoarele cu şa produse în serie de acelaşi tip şi să asigure rotaţia relativă a tractorului şi semiremorcii în jurul axei pivotului în plan orizontal nu mai mică de 90 de grade în fiecare direcţie. 3.4. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de iluminare externe spate şi instalaţiilor de iluminare aplăcii de înmatriculare de stat spate a autovehicululuitrebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU ne. 48. 3.5. Autovehicul tractor trebuie să fie echipat cu îmbinări demontabile pentru conectarea echipamentului electric şi sistemelor de frânare ale semiremorcii.

4. Instalarea pe şasiurile camioanelor a caroseriilor –furgonete, special concepute pentru transportul de persoane.

4.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de către constructorul autovehiculului. 4.2. Lăţimea de poziţie a caroseriei-furgonetă nu trebuie să depăşească lăţimea caroseriei de bord a autovehiculului, şi nu mai mare de 2,5 m. Înălţimea de poziţie a autoautovehiculului-furgonetă nu trebuie să fie mai mare de 4,0 m de la suprafaţa drumului. În acest caz, înălţimea caroseriei trebuie să permită transportul de pasageri numai pe scaune. 4.3. Caroseria-furgonetă trebuie să fi fixată fiabil de

231

cadrul autovehicululuicu elemente de fixare, similarre după construcţie, număr şi materiale cu elementele de fixare ale caroserie de bord ale aceluiaşi autovehicul , fabricat în condiţii de producţie în serie, având aceeaşi masă sau mai mare. 4.4. Locurile pe scaune trebuie să fie instalate preponderent astfel, încât pasagerii pe scaune să fie cu faţa spre direcţia de circulaţie. 4.5. Uşa de intrare trebuie să fie situată în partea din spate a furgonetei, să se deschidă în exterior (bordul spate trebuie să fie demontat), să aibă o încuietoare de tip auto şi să fie echipată cu balustradă şi scară. 4.6. Furgoneta trebuie să aibă pe părţile laterale ieşiri de urgenţă cu dimensiunile 600x800 mm în formă de geamuri, care se deschid din interior şi exterior, fără aplicarea instrumentelor numai spre exterior, precum şi ventilaţie, iluminare, şi în caz de necesitate, încălzire. Autovehicul trebuie să fie echipat cu comunicaţii bilaterale de lumină sau acustice cu salonul şoferului conducătorului auto, extinctor, trusă de prim ajutor. 4.7. Autovehicul cu caroserie-furgonetă trebuie să fie echipat cu dispozitive exterioare de lumină conform Regulamentului CEE/ONU nr. 48, inclusiv, cu lămpi superioare de poziţie în faţă de culoare albă, iar în spate - roşie. 4.8. Pe partea stângă spate a caroseriei trebuie să fie aplicată o imagine color a semnalului de limitare a vitezei de circulaţie până la 60 km/h.

5. Instalarea pe camioane a bordurilor de încărcare, troliurilor şi ascensoarelor hidraulice pentru încărcarea şi descărcarea autonomă mărfurilor.

5.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de către constructorul autovehiculului. 5.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi înălţimea de 4,0 m. 5.3. Bordurile de încărcare, troliurile şi ascensoarele hidraulice trebuie să fie închise, cu elemente de fixare standard. 5.4. Braţul ascensorului hidraulic trebuie să fie fixat fiabil pentru a preveni deplasarea în timpul circulaţiei autovehiculului. 5.5. Bordul de încărcare nu trebuie să aibă proeminenţe сu pericol de traume (trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 61). 5.6. Troliul nu trebuie să iasă în afara planului din faţă a barei de protecţie faţă. Se admite proiecţia troliului în cazul în care în timpul circulaţiei autovehicul el este acoperit cu un element de protecţie. 5.7. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de iluminare spate externi şi instalaţiilor de iluminare aplăcii de înmatriculare de stat spate trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 48.

6. Instalarea pe autovehicul e (inclusiv în salonul autoturismelor) şi remorci a echipamentului special

6.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de

232

nedetaşabil.

către constructorul autovehiculului. 6.2. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi înălţimea de 4,0 m 6.3. Echipamentele nedetaşabil trebuie să fie fixat fiabil cu elemente de fixare standard. 6.4. Echipamentele speciale, instalate în salonul autoturismului, autobuzului nu trebuie să aibă proeminenţe сu pericol de traume (trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU nr. 21). 6.5. În autoturisme echipamentele speciale nu trebuie să fie instalate în zona amplasării organelor de comandă şi nu trebuie să acopere geamul din spate. 6.6. Locul amplasării şi instalarea dispozitivelor de iluminare externe spate şi instalaţiilor de iluminare aplăcii de înmatriculare de stat spate a autovehicululuitrebuie să fie în conformitate cu Regulamentul CEE/ONU ne. 48.

7. Instalarea pe camioanele cu borduri şi remorcile cu borduri cu două axe a racoantelor în locul bordurilor.

7.1. Lăţimea de poziţie nu trebuie să depăşească 2,5 m, şi înălţimea de 4,0 m 7.2. Racoantele trebuie să fie fixate fiabil cu elemente de fixare standard şi echipate cu dispozitive pentru prevenirea intensificării zgomotului.

8. Montarea pe caroseriile camioanelor a caroseriilor-furgonete – transport marfă, pentru transportul poştei, mărfurilor industriale şi alimentare (cu excepţia caroseriilor-furgonete, concepute pentru transportul de persoane).

8.1. Masa maximă admisă şi repartizarea ei pe axe şi borduri, precum şi schimbarea coordonatelor centrului maselor nu trebuie să depăşească limitele, stabilite de către constructorul autovehiculului. 8.2. Lăţimea de poziţie a caroseriei-furgonete nu trebuie să fie mai mare decât lăţimea bordului caroseriei autovehiculului, şi nu mai mare de 2,5 m. Înălţimea de poziţie a autovehiculului-furgonetă nu trebuie să fie mai mare de 4,0 m de la suprafaţa drumului. 8.3. Caroseria-furgonetă trebuie să fi fixată fiabil de cadrul autovehicululuicu elemente de fixare, asemănătoare după construcţie, număr şi materiale cu elementele de fixare ale caroserie de bord ale aceluiaşi autovehicul , fabricat în condiţii de producţie în serie, având aceiaşi masă sau mai mare. 8.4. Uşa furgonetei trebuie să fie amplasată în spatele sau în direcţia circulaţiei autovehiculului . Uşa laterală pivotantă a furgonetei nu trebuie să se deschidă de la stânga la dreapta în direcţia circulaţie autovehiculului . Treptele uşii laterale nu trebuie să iasă în afara dimensiunii laterale a autovehiculului. 8.5. La utilizarea mânerului uşii laterale de tip pivotant (care se roteşte în planul uşii) capătul deschis al mânerul trebuie să fie orientat spre „Înapoi” în sensul circulaţiei autovehicululuişi îndoit în direcţia „spre uşă”; mânerul în sine trebuie să fie montat astfel, încât să se rotească în planul paralel cu uşa şi să nu se rotească în alampăă. În poziţia închis, capătul mânerului trebuie să se afle într-o adâncitură sau într-un dispozitiv de protecţie. La utilizarea mânerelor uşilor laterale, care se rotesc în exterior în orice direcţie, ne paralel cu planul uşii, capătul deschis al mânerul trebuie să fie orientat „Înapoi”, în

233

sensul circulaţiei autovehiculului sau în jos. În poziţia închis capătul mânerului trebuie să fie în adâncitură sau în dispozitivul de protecţie. Mânerul uşii laterale poate ieşi în afara suprafeţei uşii nu mai mult de 40 mm. 8.6. Balamalele uşii furgonetei pot ieşi în afara suprafeţei uşilor nu mai mult de 30 mm. 8.7. Echipamentul furgonetei trebuie să fie fixat fiabil. Pe suprafaţa exterioară a furgonetei nu trebuie să fie proeminenţe cu pericol de traume (trebuie să fie în conformitate cu Regulamentele CEE/ONU nr. 61). 8.8. Salonul şoferului conducătorului auto trebuie să fie echipată pe ambele laturi cu oglinzi retrovizoare standard.

Anexa nr.19 la Reglementarea tehnică privind omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor

acestora Schemele

de evaluare a conformităţii componentelor autovehiculelor în conformitate cu cerinţele Reglementării tehnice privind omologarea şi certificarea

componentelor acestora şi recomandaţiile privind alegerea lor

Marcarea schemei

Elementele principale ale schemei şi executorii lor

234

2

În cadrul certificării: Laboratorul de încercări acreditat: Efectuează încercările de tip a produsului; Organul acreditat de certificare a produselor: Efectuează identificarea fiecărui lot de produse importat; Eliberează solicitantului certificatul de conformitate. În cadrul evaluării periodice: Laboratorul de încercări acreditat: Încercările mostrelor. Organul acreditat de certificare a produselor: Prelevarea mostreloror de la vînzător; Eliberează solicitantului decizia privind evoluarea periodică.

2a

În cadrul certificării: Laboratorul de încercări acreditat: Efectuează încercările de tip a produsului; Organul acreditat de certificare a produselor: Efectuează evaluarea procesului de producţie; Eliberează solicitantului certificatul de conformitate. În cadrul evaluării periodice: Laboratorul de încercări acreditat: Încercările mostrelor. Organul acreditat de certificare a produselor: Prelevarea mostreloror de la vînzător; Efectuează evaluarea procesului de producţie; Eliberează solicitantului decizia privind evoluarea periodică.

Descrierea schemelor de certificare obligatorie şi recomandările privind aplicarea lor 2. Schema 2 Se aplică pentru produsele importate în cazul contractelor pe termen lung sau în cazul livrării permanente a produselor fabricate în serie pe contracte separate, cu efectuarea identeficării fiecărui lot şi evaluării periodice a mostrelor prelevate din lotul produselor aduse în Republica Moldova. Schema 2a Se recomandă a fi utolizată în locul schemei 2 dacă organismul de certificare nu posedă informaţia despre stabilitatea procesului de producere a produsului în cauză. Schema 7 Se utilizează atunci cînd securitatea şi calitatea produselor nu poate fi evaluată în procesul de producere, dat fiind instabilitatea acestuia din cauza livrării neritmice a materiei prime şi neomojenităţii ei, cînd personalul întreprinderii nu este constant şi din cauza altori factori ce pun la îndoială stabilitatea securităţii şi calităţii produsului.