Regimul vamal

• Defineşte statutul juridic al mărfii

• Indică:

1)Dacă ( şi în ce condiţii) marfa va fi supusă controlului vamal;

2) Dacă şi unde vor fi plătite taxele vamale

TIPURILE DE REGIM VAMAL

1)Regimurile vamale definitive sau comune

1.1 Regimul vamal la export

1.2. Regimul vamal la import

2) Regimurile vamale suspensive sau temporare

2.1 Regimurile de tranzit

2.2. Regimurile economice

• Regimul vamal de export este cel mai simplu regim vamal solicitat de către o firmă exportatoare în momentul în care această exportă definitiv mărfuri în afara teritoriului vamal.

• Declaraţia vamală la export, completată de către declarantul vamal – exportatorul sau un comisionar vamal – presupune stabilirea de către acesta a valorii în vamă la export. La export, valoarea în vamă are de obicei importanţă statistică.

Valoarea în vamă la export

• Preţul facturat importatorului serveşte ca bază pentru determinarea valorii în vamă; reducerile acordate importatorului nu sunt incluse în calculul valorii în vamă la export.

• În funcţie de condiţia de livrare (Incoterms 2000), cheltuielile de transport trebuie adăugate sau deduse pentru a avea o valoare franco frontiera ţării firmei exportatore;

• Onorariile şi comisioanele plătite agenţilor, comisionarilor vamali şi expeditorilor sunt luate în calculul valorii declarate dacă acestea sunt incluse în preţul facturat al bunurilor exportate .

Regimul vamal la import• În cazul importurilor, măsurile de politică

comercială vizează, în principal, protejarea pieţei interne din punct de vedere economic (sprijinirea producătorilor naţionali în competiţia cu concurenţii externi) şi socio-cultural (protejarea sănătăţii publice, a normelor culturale şi morale din societatea respectivă).

• În acest sens, se utilizează o gamă diversificată de instrumente de politică comercială, care pot fi grupate în două categorii: tarifare (adică bazate pe tariful vamal) şi netarifare .

Regimul de import definitiv• încadrarea, dacă este cazul, în contingente de import

pentru ţara exportatoare şi prezentarea în acest sens a licenţei de import şi a documentului de origine a mărfii;

• respectarea altor restricţii la import (de preţ, cu caracter fito-sanitar etc.), prezentându-se la vamă documentele respective;

• declararea valorii vamale, încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale şi plata acestora;

• plata altor taxe la care sunt supuse mărfurile care intră în circuitul comercial (de exemplu, taxa asupra valorii adăugate –TVA);

• controlul efectiv al mărfii de către autorităţile vamale.Mărfurile care cad sub incidenţa regimului vamal definitiv vor

fi supuse procedurii vamale, urmând să primească “liber de vamă” şi să fie trecute în regimul de mărfuri aflate în circuitul comercial intern din ţara importatoare.

UE

• În cazul sistemului vamal din Uniunea Europeană se întâlnesc două situaţii în ceea ce priveşte regimul vamal la importul de mărfuri: punerea mărfurilor în liberă practică şi punerea în consum

Punerea mărfurilor în liberă practică

• se realizează ca urmare a plăţii taxelor vamale, conform tarifului vamal comun (TDC – Tarif Douanier Commun). Acest regim vamal permite libera circulaţie a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene, dar nu permite libera dispoziţie pe teritoriul naţional al unei ţări membre. .

• Regimul vamal de punere în liberă practică presupune aplicarea măsurilor tarifare comunitare (perceperea taxelor vamale) şi a celor de politică comercială (de exemplu, contingente, acorduri de autolimitare).

Punerea mărfurilor în consum• înseamnă că marfa importată nu poate fi oferită spre

consum sau comercializată decât după plata diverselor taxe interne caracteristice fiecărui stat membru, taxe indirecte şi taxe parafiscale.

• Taxele interioare şi taxele indirecte sunt percepute de către autoritatea vamală – de exemplu, în cazul produselor petroliere şi a băuturilor alcoolice – sau de către alte administraţii – taxe aplicate producerii şi consumului de băuturi alcoolice (contribuţii indirecte) ; taxe de garanţie în cazul metalelor preţioase.

• Taxele parafiscale au un nivel relativ scăzut, fiind, în general, taxe ad valorem percepute în beneficiul unor organisme profesionale.

Regimul de tranzit• constă în transportul mărfurilor străine

nevămuite de la un birou vamal la altul fără ca acestea să fie supuse plăţii taxelor vamale şi a măsurilor de politică comercială, cu obligativitatea ca astfel de transporturi să se efectueze sub supraveghere vamală.

• Operaţiunea de tranzit presupune depunerea unei declaraţii sumare implică şi constituirea unei garanţii financiare (cauţiune); autorităţile vamale pot exercita, totodată, controale materiale (sigilarea mijloacelor de transport, controlul mărfurilor ).

• Tranzitul comunitar se referă la circulaţia mărfurilor între două ţări membre ale UE; există două situaţii diferite, după cum e vorba de mărfuri având originea extracomunitară şi care se află în tranzit între două ţări UE (trafic comunitar extern), sau de mărfuri comunitare care circulă între două ţări UE (trafic comunitar intern).

• Regimul TIR (Transit International par Route) • Regimul TIR permite circulaţia mărfurilor de

origine comunitară sau non-comunitară pe teritoriul ţărilor semnatare ale Convenţiei de la Geneva (Convenţia TIR), cu condiţia ca transportul să se facă fără transbordări, iar cel puţin o parte a itinerarului să se realizeze pe cale rutieră.

Regimurile economice

• Regimul de depozit vamal

• Regimul de admitere temporară

• Regimurile de prelucrare (în lohn)

• Regimul vamal de transformarea sub control vamal

Regimul de depozit vamal

• Depozitul vamal se poate utiliza atunci când există un decalaj în timp între circulaţia mărfurilor şi comercializarea acestora; acest regim se aplică atât la import, cât şi la export.

• Antrepozitul vamal este locul agreat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate în anumite condiţii. În antrepozitul vamal, se pot depozita mărfurile înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a datoriei vamale sau a unor măsuri de politică comercială –la import sau până la expedierea lor în străinătate – la export.

Regimul de depozit vamal• La export, marfa aflată în depozit vamal este

considerată din punct de vedere juridic ca fiind în afara teritoriului vamal (adică exportată), chiar dacă, din punct de vedere fizic, aceasta n-a părăsit ţara de export.

• Avantajul acestei formule este faptul că marfa beneficiază de toate efectele fiscale ale regimului de export (de exemplu, recuperarea TVA).

• Depozitul vamal la export est utilizat, de regulă, de către exportatorii care practică distribuţia directă, cei care constituie stocuri pentru vânzarea în străinătate, pentru livrările eşalonate la export etc.

Regimul de depozit vamal

• La import, depozitul vamal este un regim suspensiv: vama suspendă aplicarea formalităţilor de vămuire pentru o perioadă determinată, la terminarea căreia marfa, ieşind din depozit, va primi un alt statut.

Regimul de admitere temporară

• Admiterea temporară este un regim suspensiv, care se aplică mărfurilor importate (admitere temporară propriu-zisă), celor de export (regimul de retur), precum şi celor aflate în circuit internaţional (regimul ATA). În plus, există două cazuri speciale de admitere temporară la import: mostrele şi ambalajele.

• Admiterea temporară la import se aplică mărfurilor importate pentru o durată limitată în vederea utilizării pentru activităţi comerciale determinate (participare la târguri şi expoziţii, încercări, demonstraţii etc.), apoi având loc un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau parţială a taxelor care ar fi impuse în cadrul unui regim definitiv.

• Condiţia de bază pentru utilizarea acestui regim este ca mărfurile să nu sufere nici un fel de prelucrare sau transformare şi să fie reexportate în aceeaşi stare , în cadrul unui anumit termen (de exemplu, maximum doi ani, în UE).

• Regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate; la import acestea sunt scutite de taxele vamale şi celelalte taxe specifice regimului comun. Procedura este mai simplă în acest caz, vama trebuind totuşi să verifice dacă mărfurile reimportate n-au făcut obiectul unei prelucrări în străinătate.

• În UE regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate, fiind reintroduse în spaţiul comunitar într-un anumit termen, fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale.

• Regimul ATA - admission temporaire (fr.) ; temporary admission (engl.) – este rezultatul convenţiei vamale din 6 presupune acceptarea importurile temporare, cu scutire de taxe, precum şi exporturile temporare, libere de taxe la reimport.

• Acest regim vamal permite mărfurilor utilizate temporar în străinătate, cu ocazia târgurilor şi a expoziţiilor, a misiunilor de prospectare, să fie reimportate fără plata taxelor vamale

• Produsele la care se aplică acest regim vamal sunt mostrele, materialele pentru demonstraţii (materialele profesionale sau cu caracter ştiinţific, filmele artistice pentru prezentare la festivaluri etc).

• Ambalajele urmează, în principiu, regimul mărfii conţinute şi sunt impuse cu aceeaşi taxă.

• Pentru ambalajele destinate unor utilizări repetate, care circulă în mod regulat în trafic internaţional, se practică însă, conform unei convenţii vamale din 1960, admiterea temporară.

• Acest regim se aplică ambalajelor importate cu marfa şi care urmează să fie reexportate , precum şi acelora importate fără marfă, dar destinate unui reexport. Reexportul trebuie să aibă loc într-o perioadă determinată (în UE, şase luni pentru ambalajele “pline” şi trei luni pentru ambalajele “goale”).

Regimurile de prelucrare (în lohn)

• Regimurile de prelucrare răspund unei necesităţi economice: facilitarea operaţiunilor de prelucrare pe teritoriul naţional a unor produse provenind din import (aşa-numita “perfecţionare activă” sau lohn-ul activ) sau, simetric, delocalizarea în străinătate, prin subcontractare, a prelucrării unor produse naţionale (“perfecţionarea pasivă” sau lohn-ul pasiv”).

Regimul de perfecţionare activă Lohn-ul activ

• Regimul cu suspendare pleacă de la ideea că materiile prime, materialele etc. importate pentru a fi încorporate într-un produs finit nu fac decât să tranziteze teritoriul naţional, nefiind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; ele beneficiază, în consecinţă, de suspendarea plăţii taxelor legate de vămuire.

Regimul de rambursare presupune faptul că operatorul importator face plata taxelor vamale conform regimului comun, dar, după prelucrare, poate solicita şi va primi rambursarea plăţii în proporţia pe care o au materiile importate în valoarea produsului finit exportat.

Regimul de perfecţionare pasivă Lohn-ul pasiv

• priveşte pe agenţii economici care exportă materiale şi vederea prelucrării lor în străinătate, urmând să reimporte produsul finit. La import, aceste produse nu sunt impuse la valoarea lor integrală, întrucât aceasta include şi valoarea materiilor prime exportate anterior, ci numai la diferenţa de valoare corespunzătoare prelucrării în străinătate (taxare diferenţială).

• Practic, taxarea diferenţială constă în deducerea din taxele calculate pentru produsele finite a mărimii taxelor care s-ar fi achitat asupra materiilor exportate pentru prelucrare, dacă acestea din urmă ar fi fost importate din ţara unde se realizează operaţiunile de prelucrare.

Regimul vamal de transformarea sub control vamal

• Transformarea sub control vamal permite prelucrarea sau utilizarea mărfurilor de origine terţă pe teritoriul vamal al unui stat fără plata taxelor vamale de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata taxelor vamale de import.

STATUTUL VAMAL AL MĂRFII

• VALOAREA ÎN VAMĂ

• POZIŢIA TARIFARĂ

• ORIGINEA MĂRFURILOR

VALOAREA ÎN VAMĂ

• LA EXPORT » cale maritimă: FOB port de expediţie;» cale aeriană: franco aeroport de plecare;» cale terestră: franco frontiera ţării exportatoare.

VALOAREA ÎN VAMĂ

• LA IMPORT :– Valoare de tranzacţie : valoarea comercială

a mărfii la punctul de trecere a frontierei la import (practic valoarea CIF sau CIP)

– Alte metode: • Valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice• Valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare• Metoda deductivă• Valoarea calculată

POZIŢIA TARIFARĂ

– locul atribuit fiecărei mărfii în tariful vamal, în funcţie de caracteristicile acesteia

– condiţionează • mărimea cotei de impunere vamală• aplicarea măsurilor de politică

netarifară (contingente, licenţe etc.), a normelor, regulilor sanitare şi fito-sanitare

ORIGINEA MĂRFURILOR

• Condiţionează: – nivelul taxelor vamale aplicabile la import;– statisticile privind evoluţia comerţului

exterior pe zone geografice;– aplicarea reglementărilor specifice şi

punerea în practică a măsurilor de politică comercială.

ORIGINEA MĂRFURILOR

• Mod de determinare (U.E.) : • mărfurile obţinute integral într-o ţară sunt

originare din acea ţară• în cazul produselor la realizarea cărora

concură producători din mai multe ţări, se adoptă principiul transformării (prelucrării) substanţiale.

• în cadrul unor acorduri ale UE cu anumite ţări sau grupuri de ţări, se adoptă criteriul cumulului de origine

Dovada originii mărfurilor

• Certificatul de origine, model A în cadrul sistemului generalizat de preferinţe;

• Certificatul EUR 1 în cazul acordurilor comerciale încheiate cu AELS;

• Certificatul EUR 1 sau EUR 2 pentru toate regimurile preferenţiale;

• Certificatul ATR 1 pentru produsele provenind din Turcia

• Documentul T2L produsele de origine comunitară