Regele de Fier

7/30/2019 Regele de Fier

http://slidepdf.com/reader/full/regele-de-fier 1/167

MAURICE DRUONMAURICE DRUONREGELE DE FIER REGELE DE FIER

L E R O I D E F E R , 1 9 5 5L E R O I D E F E R , 1 9 5 5

Istoria e un roman care a fost... Istoria e un roman care a fost... Edmond şi Jules de Goucourt Edmond şi Jules de Goucourt

Te ia groaza când te gândeştiTe ia groaza când te gândeşticâte cercetări trebuie făcutecâte cercetări trebuie făcutepentru a afla adevărul asuprapentru a afla adevărul asupracelui mai neînsemnat amănunt.celui mai neînsemnat amănunt.StendhalStendhal



PERSONAJELE PRINCIPALEPERSONAJELE PRINCIPALE

Regele Franţei:Regele Franţei:- Filip al IV-lea, zis Cel Frumos, 46 de ani, nepot al- Filip al IV-lea, zis Cel Frumos, 46 de ani, nepot alsfântului Ludovic.sfântului Ludovic.

Fraţii săi:Fraţii săi:- Monseniorul Charles, conte de Valois, împărat cu numele- Monseniorul Charles, conte de Valois, împărat cu numeleal Constantinopolei, conte de Romagne, 44 de ani.al Constantinopolei, conte de Romagne, 44 de ani.- Monseniorul Ludovic, conte d'Evreux, în vârstă de vreo- Monseniorul Ludovic, conte d'Evreux, în vârstă de vreo40 de ani.40 de ani.

Fiii săi:Fiii săi:- Ludovic, rege al Navarei, 25 de ani.- Ludovic, rege al Navarei, 25 de ani.- Filip, conte de Poitiers, 21 de ani.- Filip, conte de Poitiers, 21 de ani.- Charles, 20 de ani.- Charles, 20 de ani.

Fiica sa:Fiica sa:- Isabelle, regina Angliei, 22 de ani, soţia regelui Eduard al- Isabelle, regina Angliei, 22 de ani, soţia regelui Eduard al II-lea.II-lea.

Nurorile sale:Nurorile sale:- Marguerite de Burgundia, de vreo 21 de ani, soţia lui- Marguerite de Burgundia, de vreo 21 de ani, soţia luiLudovic, fiică a ducelui de Burgundia, nepoată a sfântuluiLudovic, fiică a ducelui de Burgundia, nepoată a sfântuluiLudovic.Ludovic.- Jeanne de Burgundia, de vreo 21 de ani, fiică a contelui- Jeanne de Burgundia, de vreo 21 de ani, fiică a conteluipalatin al Burgundiei, soţia lui Filip.palatin al Burgundiei, soţia lui Filip.

- Blanche de Burgundia, sora sa, ca la vreo 18 ani, soţia lui- Blanche de Burgundia, sora sa, ca la vreo 18 ani, soţia lui Charles.Charles.

Miniştrii şi consilierii săi:Miniştrii şi consilierii săi:- Enguerrand le Portier de Marigny, 49 de ani, locţiitor al- Enguerrand le Portier de Marigny, 49 de ani, locţiitor alregelui şi, cum ar veni azi, prim-ministru.regelui şi, cum ar veni azi, prim-ministru.- Guillaume de Nogaret, 54 de ani, păstrătorul sigiliilor- Guillaume de Nogaret, 54 de ani, păstrătorul sigiliilorstatului, adică ministru de justiţie.statului, adică ministru de justiţie.- Hugues de Bouville, mare şambelan.- Hugues de Bouville, mare şambelan.

Spiţa d'ArtoisSpiţa d'Artoiscoborâtoare dintr-un frate al sfântului Ludovic:coborâtoare dintr-un frate al sfântului Ludovic:- Robert al III-lea d'Artois, senior de Conches, conte de- Robert al III-lea d'Artois, senior de Conches, conte deBeaumont-le-Roger, 27 de ani.Beaumont-le-Roger, 27 de ani.- Mahaut, mătuşa sa, de vreo 40 de ani, văduva contelui- Mahaut, mătuşa sa, de vreo 40 de ani, văduva conteluipalatin al Burgundiei, contesă d'Artois, pair al Franţei,palatin al Burgundiei, contesă d'Artois, pair al Franţei,mama prinţeselor Jeanne şi Blanche de Burgundia şi varămama prinţeselor Jeanne şi Blanche de Burgundia şi varăa Margueritei de Burgundia.a Margueritei de Burgundia.

Templierii:Templierii:- Jacques de Molay, 71 de ani, mare maestru al Ordinului- Jacques de Molay, 71 de ani, mare maestru al Ordinuluitemplierilor.templierilor.- Geoffroy de Charnay, instructor al templierilor din- Geoffroy de Charnay, instructor al templierilor dinNormandia.Normandia.- Evrard, fost cavaler templier.- Evrard, fost cavaler templier.

Zarafii:Zarafii:- Spinello Tolomei, bancher din Sienna, aşezat la Paris.- Spinello Tolomei, bancher din Sienna, aşezat la Paris.- Guccio Baglioni, nepotu-său, de vreo 18 ani.- Guccio Baglioni, nepotu-său, de vreo 18 ani.

Fraţii d'Aunay:Fraţii d'Aunay:- Gautier, fiul cavalerului d'Aunay, de vreo 23 de ani,- Gautier, fiul cavalerului d'Aunay, de vreo 23 de ani,scutier al contelui de Poitiers.scutier al contelui de Poitiers.- Filip, frate-său, de vreo 21 de ani, scutier al contelui de- Filip, frate-său, de vreo 21 de ani, scutier al contelui de

Valois. Valois.

Familia Cressay:Familia Cressay:- Doamna Eliabel, văduva seniorului de Cressay, de vreo 40- Doamna Eliabel, văduva seniorului de Cressay, de vreo 40 de ani.de ani.- Pierre şi Jean, fiii săi, de 20 şi 22 de ani.- Pierre şi Jean, fiii săi, de 20 şi 22 de ani.

- Marie, fiica sa, de 16 ani.- Marie, fiica sa, de 16 ani. Alţii: Alţii:- Jean de Marigny, arhiepiscop de Sens, frate mai mic al lui- Jean de Marigny, arhiepiscop de Sens, frate mai mic al lui Enguerrand de Marigny.Enguerrand de Marigny.- Beatrice D'Hirson, primă domnişoară de onoare a- Beatrice D'Hirson, primă domnişoară de onoare acontesei Mahaut, de vreo 20 de ani.contesei Mahaut, de vreo 20 de ani.



CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNT ÎNAINTE

La începutul secolului al XIV-lea, Filip al IV-lea, La începutul secolului al XIV-lea, Filip al IV-lea, rege de o frumuseţe legendară, domnea peste Franţarege de o frumuseţe legendară, domnea peste Franţa ca stăpân absolut. Biruise trufia războinică a marilor ca stăpân absolut. Biruise trufia războinică a marilor

feudali, biruise pe flamanzii răzvrătiţi, biruise pe en feudali, biruise pe flamanzii răzvrătiţi, biruise pe en --glezi în Aquitania, biruise până şi papalitatea, pe careglezi în Aquitania, biruise până şi papalitatea, pe care o adusese cu de-a sila la Avignon. Înaltele curţi de juo adusese cu de-a sila la Avignon. Înaltele curţi de ju --decată erau la porunca lui, sinoadele în solda lui.decată erau la porunca lui, sinoadele în solda lui.

Avea trei fii ca să-i dea urmaşi. Fiică-sa era mări Avea trei fii ca să-i dea urmaşi. Fiică-sa era mări --tată cu regele Angliei, Eduard al II-lea. Număra alţitată cu regele Angliei, Eduard al II-lea. Număra alţi şase regi printre vasalii săi, iar reţeaua alianţelor saleşase regi printre vasalii săi, iar reţeaua alianţelor sale se întindea până la hotarele Rusiei.se întindea până la hotarele Rusiei.

Nici o bogăţie nu scăpa de mâna lui. Rând pe rând, Nici o bogăţie nu scăpa de mâna lui. Rând pe rând, pusese biruri pe moşiile bisericii, îi jecmănise pepusese biruri pe moşiile bisericii, îi jecmănise pe evrei, îi storsese pe bancherii lombarzi. Ca să facăevrei, îi storsese pe bancherii lombarzi. Ca să facă

faţă nevoilor vistieriei călpuia banii de aur, ciupind faţă nevoilor vistieriei călpuia banii de aur, ciupind din greutatea lor. De la o zi la alta galbenii trăgeaudin greutatea lor. De la o zi la alta galbenii trăgeau mai puţin la cântar şi costau mai scump. Dările eraumai puţin la cântar şi costau mai scump. Dările erau strivitoare, iscoadele poliţiei mişunau în tot locul. Cristrivitoare, iscoadele poliţiei mişunau în tot locul. Cri --

zele economice dădeau naştere sărăciei şi foametei zele economice dădeau naştere sărăciei şi foametei care, la rândul lor, iscau răzmeriţe înecate în sânge.care, la rândul lor, iscau răzmeriţe înecate în sânge.

Răscoalele sfârşeau pe spânzurătoare. Toţi trebuiau Răscoalele sfârşeau pe spânzurătoare. Toţi trebuiau

să se plece, să se încovoaie şi să se supună autorităţiisă se plece, să se încovoaie şi să se supună autorităţii regale.regale. Ideea naţională sălăşluia în capul regelui acestuia Ideea naţională sălăşluia în capul regelui acestuia

liniştit şi crud. Sub domnia lui, Franţa era mare şiliniştit şi crud. Sub domnia lui, Franţa era mare şi francezii nenorociţi. O singură putere îndrăznise să-l francezii nenorociţi. O singură putere îndrăznise să-l înfrunte: Ordinul suveran al cavalerilor templieri.înfrunte: Ordinul suveran al cavalerilor templieri.

Această uriaşă organizaţie, totodată militară, religi Această uriaşă organizaţie, totodată militară, religi --oasă şi financiară, îşi trăsese gloria şi bogăţia din cruoasă şi financiară, îşi trăsese gloria şi bogăţia din cru --ciade.ciade.

Independenţa templierilor îl neliniştea pe Filip cel Independenţa templierilor îl neliniştea pe Filip cel Frumos, iar averile lor uriaşe îi aţâţau lăcomia. Puse Frumos, iar averile lor uriaşe îi aţâţau lăcomia. Puse la cale împotrivă-le cel mai mare proces de care îşila cale împotrivă-le cel mai mare proces de care îşi aminteşte istoria, căci procesul acesta cuprinseaminteşte istoria, căci procesul acesta cuprinse aproape cincisprezece mii de acuzaţi şi, în cei şapteaproape cincisprezece mii de acuzaţi şi, în cei şapte ani cât ţinu, fură săvârşite toate ticăloşiile.ani cât ţinu, fură săvârşite toate ticăloşiile.

Ne aflăm la capătul celui de al şaptelea an al Ne aflăm la capătul celui de al şaptelea an al acestui proces când începe povestirea noastră.acestui proces când începe povestirea noastră.



BLESTEMULBLESTEMUL

REGINA FĂRĂ DRAGOSTEREGINA FĂRĂ DRAGOSTE

Un trunchi întreg, culcat pe un strat de jeratic înUn trunchi întreg, culcat pe un strat de jeratic în --cins, ardea în cămin. Vitraliile verzui, în ramă decins, ardea în cămin. Vitraliile verzui, în ramă de plumb, lăsau să străbată lumina zgârcită a unei zileplumb, lăsau să străbată lumina zgârcită a unei zile de martie.de martie.

Într-un jilţ înalt de stejar, pe a cărui spetează se veÎntr-un jilţ înalt de stejar, pe a cărui spetează se ve --

deau sculptaţi cei trei lei ai stemei Angliei, şedea redeau sculptaţi cei trei lei ai stemei Angliei, şedea re --gina Isabelle, soţia lui Eduard al II-lea, cu bărbia sprigina Isabelle, soţia lui Eduard al II-lea, cu bărbia spri -- jinită în palmă, ţinându-şi picioarele pe o pernă roşie, jinită în palmă, ţinându-şi picioarele pe o pernă roşie, şi privea dusă la pâlpâirile focului din vatră, fără săşi privea dusă la pâlpâirile focului din vatră, fără să

vadă ceea ce privea. vadă ceea ce privea. Avea douăzeci şi doi de ani, o faţă frumoasă, cu pi Avea douăzeci şi doi de ani, o faţă frumoasă, cu pi --

elea albă, minunat de netedă, şi părul, auriu, răsucitelea albă, minunat de netedă, şi părul, auriu, răsucit în cosiţe lungi aduse în sus, ca două toarte de amforă,în cosiţe lungi aduse în sus, ca două toarte de amforă, de fiecare parte a obrazului.de fiecare parte a obrazului.

Regina asculta pe una din doamnele franceze de laRegina asculta pe una din doamnele franceze de la curte, care îi citea un poem al ducelui Guillaumecurte, care îi citea un poem al ducelui Guillaume d'Aquitained'Aquitaine 11::

De dragoste nu pot vorbi de bine, De dragoste nu pot vorbi de bine,Că nici puţină nu e pentru mine,Că nici puţină nu e pentru mine,

Iar care-mi place mie nu mai vine... Iar care-mi place mie nu mai vine...

Vocea cântătoare a doamnei care citea se pierdea Vocea cântătoare a doamnei care citea se pierdea

în această încăpere, prea mare pentru ca nişte femeiîn această încăpere, prea mare pentru ca nişte femei să poată trăi acolo fericite.să poată trăi acolo fericite.

Curând m-oi duce în surghiun,Curând m-oi duce în surghiun,Cu mari primejdii, groază-n sân...Cu mari primejdii, groază-n sân...

Regina fără dragoste scoase un oftat.Regina fără dragoste scoase un oftat.11 Guillaume al IX-lea, duce de Aquitania (1071–1127), unul dintre primii poeţiGuillaume al IX-lea, duce de Aquitania (1071–1127), unul dintre primii poeţi

francezi.francezi.



- Frumoase cuvinte, zise ea, şi auzindu-le ai crede- Frumoase cuvinte, zise ea, şi auzindu-le ai crede că anume pentru mine au fost făcute. Ah! s-au duscă anume pentru mine au fost făcute. Ah! s-au dus

vremurile când marii seniori de felul acestui duce Gu vremurile când marii seniori de felul acestui duce Gu --illaume erau tot aşa de iscusiţi într-ale poeziei ca şi înillaume erau tot aşa de iscusiţi într-ale poeziei ca şi în ale războiului. Când îmi spuneai c-a trăit? Acum douăale războiului. Când îmi spuneai c-a trăit? Acum două sute de ani! Să juri că le-a scris ieri.sute de ani! Să juri că le-a scris ieri.

Şi repetă pentru ea însăşi:Şi repetă pentru ea însăşi:

De dragoste nu pot vorbi de bine, De dragoste nu pot vorbi de bine,Că nici puţină nu e pentru mine...Că nici puţină nu e pentru mine...

O clipă rămase îngândurată.O clipă rămase îngândurată.- Să citesc mai departe, doamnă? întrebă lectora,- Să citesc mai departe, doamnă? întrebă lectora,

cu degetul pe slovele înflorate ale paginii.cu degetul pe slovele înflorate ale paginii.- Nu, draga mea, răspunse regina. Mi-a plâns- Nu, draga mea, răspunse regina. Mi-a plâns

destul inima pentru astăzi...destul inima pentru astăzi...Îşi înălţă capul şi urmă pe alt ton:Îşi înălţă capul şi urmă pe alt ton:- Vărul meu Robert d'Artois mi-a anunţat sosirea sa.- Vărul meu Robert d'Artois mi-a anunţat sosirea sa.

Aveţi grijă să fie adus la mine de îndată ce-o veni. Aveţi grijă să fie adus la mine de îndată ce-o veni.- Vine din Franţa? Atunci veţi fi bucuroasă,- Vine din Franţa? Atunci veţi fi bucuroasă,

doamnă.doamnă.- Doresc să fiu... dacă veştile pe care mi le aduce- Doresc să fiu... dacă veştile pe care mi le aduce

sunt bune.sunt bune.O uşă se deschise şi o altă doamnă franceză intrăO uşă se deschise şi o altă doamnă franceză intră

gâfâind şi ridicându-şi fustele ca să poată alerga maigâfâind şi ridicându-şi fustele ca să poată alerga mai iute. Ea se numea de acasă Jeanne de Joinville şi eraiute. Ea se numea de acasă Jeanne de Joinville şi era soţia lui sir Roger Mortimer.soţia lui sir Roger Mortimer.

- Doamnă, doamnă, strigă ea, a vorbit!- Doamnă, doamnă, strigă ea, a vorbit!- Adevărat? întrebă regina. Şi ce a spus?- Adevărat? întrebă regina. Şi ce a spus?- A izbit în masă, doamnă, şi a spus: "Vreau!"- A izbit în masă, doamnă, şi a spus: "Vreau!"O expresie de mândrie trecu pentru o clipă pe fruO expresie de mândrie trecu pentru o clipă pe fru --

mosul chip al Isabellei.mosul chip al Isabellei.- Aduceţi-l înaintea mea, zise dânsa.- Aduceţi-l înaintea mea, zise dânsa.Lady Mortimer ieşi, tot în fugă, după cum venise, şiLady Mortimer ieşi, tot în fugă, după cum venise, şi

se întoarse după o clipa, ducând în braţe un copil dese întoarse după o clipa, ducând în braţe un copil de cincisprezece luni, dolofan, trandafiriu şi rotunjor, pecincisprezece luni, dolofan, trandafiriu şi rotunjor, pe care îl depuse la picioarele reginei. Era îmbrăcat într-care îl depuse la picioarele reginei. Era îmbrăcat într-o rochiţă roşie, cu broderii în fir de aur, mai grea cao rochiţă roşie, cu broderii în fir de aur, mai grea ca dânsul.dânsul.

- Aşadar, domnia-ta, fiule, ai zis: "Vreau!" i se- Aşadar, domnia-ta, fiule, ai zis: "Vreau!" i se adresă Isabelle aplecându-se ca să-l mângâie peadresă Isabelle aplecându-se ca să-l mângâie pe obraz. Mă bucură că acesta ţi-a fost întâiul cuvânt:obraz. Mă bucură că acesta ţi-a fost întâiul cuvânt: aşa vorbeşte un rege.aşa vorbeşte un rege.

Copilul îi zâmbea legănându-şi capul.Copilul îi zâmbea legănându-şi capul.- Şi pentru ce a rostit vorba asta? se întoarse re- Şi pentru ce a rostit vorba asta? se întoarse re --

gina spre lady Mortimer.gina spre lady Mortimer.- Pentru că n-am vrut să-i dau şi lui o bucăţică din- Pentru că n-am vrut să-i dau şi lui o bucăţică din

plăcinta pe care tocmai o mâncam, răspunse aceasta.plăcinta pe care tocmai o mâncam, răspunse aceasta.Isabelle avu un surâs fugar care se şterse numaiIsabelle avu un surâs fugar care se şterse numai --

decât.decât.- Deoarece începe să vorbească, zise ea, doresc să- Deoarece începe să vorbească, zise ea, doresc să

nu fie îmboldit să gângăvească şi să rostească nerozii,nu fie îmboldit să gângăvească şi să rostească nerozii, aşa cum se face de obicei cu copiii. Puţin îmi pasăaşa cum se face de obicei cu copiii. Puţin îmi pasă dacă ştie să zică "tăticu" şi "mămica". Mi-ar plăceadacă ştie să zică "tăticu" şi "mămica". Mi-ar plăcea mai curând să cunoască cuvintele "rege" şi "regină".mai curând să cunoască cuvintele "rege" şi "regină".

Glasul ei vădea o autoritate firească.Glasul ei vădea o autoritate firească.- Ştii bine, draga mea, urmă Isabelle, ce anume m-a- Ştii bine, draga mea, urmă Isabelle, ce anume m-a

îndemnat să-ţi încredinţez creşterea fiului meu. Eştiîndemnat să-ţi încredinţez creşterea fiului meu. Eşti strănepoata marelui Joinvillestrănepoata marelui Joinville 22, care-l însoţi la cruciade, care-l însoţi la cruciade pe străbunicul meu, sfântul Ludovic. Vei şti să-l înveţipe străbunicul meu, sfântul Ludovic. Vei şti să-l înveţi pe acest copil că el este al Franţei şi al Angliei deopope acest copil că el este al Franţei şi al Angliei deopo --trivă.trivă.

Lady Mortimer făcu o plecăciune. Chiar în clipaLady Mortimer făcu o plecăciune. Chiar în clipa aceea cealaltă doamnă franceză se întorcea, anuaceea cealaltă doamnă franceză se întorcea, anu --nţând pe monseniorul conte Robert d'Artois.nţând pe monseniorul conte Robert d'Artois.

Isabelle se rezemă de speteaza jilţului, ţinându-seIsabelle se rezemă de speteaza jilţului, ţinându-se 22 Jean de Joinville (1224-l317), cronicar francez, autorul celebrelor Jean de Joinville (1224-l317), cronicar francez, autorul celebrelor Memorii Memorii

în care sunt înfăţişate faptele de arme din timpul cruciadelor, conduse deîn care sunt înfăţişate faptele de arme din timpul cruciadelor, conduse de Ludovic al IX-lea.Ludovic al IX-lea.



foarte dreaptă, şi îşi încrucişă mâinile albe pe piept,foarte dreaptă, şi îşi încrucişă mâinile albe pe piept, într-o atitudine de idol, cu acea grijă de a arăta întotîntr-o atitudine de idol, cu acea grijă de a arăta întot --deauna ca o regină, ceea ce totuşi nu reuşea s-o îmbădeauna ca o regină, ceea ce totuşi nu reuşea s-o îmbă --trânească.trânească.

Un pas de o sută de ocale zgudui duşumeaua.Un pas de o sută de ocale zgudui duşumeaua.Bărbatul care intră era înalt de şase picioare, aveaBărbatul care intră era înalt de şase picioare, avea

nişte pulpe cât trunchiul de stejar, mâini ca nişte ghinişte pulpe cât trunchiul de stejar, mâini ca nişte ghi --oage. Pe cizmele lui roşii din piele de Cordova se veoage. Pe cizmele lui roşii din piele de Cordova se ve --deau urmele noroiului curăţat de mântuială; mantauadeau urmele noroiului curăţat de mântuială; mantaua care îi atârna pe umeri era destul de largă, să acopericare îi atârna pe umeri era destul de largă, să acoperi un pat cu ea. Jungherul prins la şold, atât îi mai lipseaun pat cu ea. Jungherul prins la şold, atât îi mai lipsea ca să pară gata de-a porni la luptă. De cum se iveaca să pară gata de-a porni la luptă. De cum se ivea într-un loc, toate câte se aflau în jurul său păreau deîntr-un loc, toate câte se aflau în jurul său păreau de --odată nevolnice, fărâmicioase, pieritoare. Era fălcos,odată nevolnice, fărâmicioase, pieritoare. Era fălcos, cu bărbia rotundă, nasul scurt şi avea pieptul lat. Cacu bărbia rotundă, nasul scurt şi avea pieptul lat. Ca să respire îi trebuia mai mult aer decât celorlalţi oasă respire îi trebuia mai mult aer decât celorlalţi oa --meni. Uriaşul acesta avea douăzeci şi şapte de ani,meni. Uriaşul acesta avea douăzeci şi şapte de ani, dar vârsta i se pierdea în grămada de muşchi, şi ai fidar vârsta i se pierdea în grămada de muşchi, şi ai fi putut să-i dai tot aşa de bine treizeci şi cinci.putut să-i dai tot aşa de bine treizeci şi cinci.

Îşi scoase mănuşile, se apropie de regină, puse unÎşi scoase mănuşile, se apropie de regină, puse un genunchi jos cu o sprinteneală surprinzătoare la asegenunchi jos cu o sprinteneală surprinzătoare la ase --menea matahală, şi se ridică mai înainte ca ea să fimenea matahală, şi se ridică mai înainte ca ea să fi avut vreme să-l poftească.avut vreme să-l poftească.

- Ei, iubite vere, zise Isabelle, ai trecut cu bine- Ei, iubite vere, zise Isabelle, ai trecut cu bine marea?marea?

- Ticăloasă călătorie, doamnă, groaznică, răspunse- Ticăloasă călătorie, doamnă, groaznică, răspunse Robert d'Artois. Ne-a prins o furtună, să-ţi verşiRobert d'Artois. Ne-a prins o furtună, să-ţi verşi maţele şi sufletul, nu alta. Credeam că mi-a sunat cemaţele şi sufletul, nu alta. Credeam că mi-a sunat ce --asul de pe urmă şi m-am apucat să-mi spovedesc luiasul de pe urmă şi m-am apucat să-mi spovedesc lui Dumnezeu păcatele. Norocul meu că erau aşa deDumnezeu păcatele. Norocul meu că erau aşa de multe, şi până să ajungem abia am avut vreme sămulte, şi până să ajungem abia am avut vreme să mărturisesc jumătate din ele. Mai am destule pentrumărturisesc jumătate din ele. Mai am destule pentru când m-oi întoarce.când m-oi întoarce.

Izbucni în râs, ceea ce făcu să se cutremure vitraIzbucni în râs, ceea ce făcu să se cutremure vitra --

liile.liile.- Dar, ducă-se dracului, urmă el, unul ca mine e- Dar, ducă-se dracului, urmă el, unul ca mine e

făcut să bată drumurile pe pământ mai curând decâtfăcut să bată drumurile pe pământ mai curând decât să călărească apa sărată. Şi de n-ar fi fost dragosteasă călărească apa sărată. Şi de n-ar fi fost dragostea ce-ţi port, iubita verişoară, şi treburile despre carece-ţi port, iubita verişoară, şi treburile despre care am a-ţi vorbi fără nici o zăbavă...am a-ţi vorbi fără nici o zăbavă...

- Îngăduie-mi, vere, să isprăvesc, îi tăie vorba Isa- Îngăduie-mi, vere, să isprăvesc, îi tăie vorba Isa --belle, arătându-i copilul. Fiul meu a început să vorbebelle, arătându-i copilul. Fiul meu a început să vorbe --ască astăzi.ască astăzi.

Apoi, întorcându-se către lady Mortimer: Apoi, întorcându-se către lady Mortimer:- Vreau să fie deprins cu numele stirpei sale şi să- Vreau să fie deprins cu numele stirpei sale şi să

ştie de îndată ce se va putea că bunicul său Filip celştie de îndată ce se va putea că bunicul său Filip cel Frumos este regele Franţei. Începeţi prin a spune înFrumos este regele Franţei. Începeţi prin a spune în faţa lui Tatăl Nostru şi rugăciunea Maicii Domnului,faţa lui Tatăl Nostru şi rugăciunea Maicii Domnului, precum şi rugăciunea către dumnealui, sfântul Luprecum şi rugăciunea către dumnealui, sfântul Lu --dovic. Acestea trebuie să i le vârâţi în inimă maidovic. Acestea trebuie să i le vârâţi în inimă mai înainte chiar ca mintea lui să le priceapă.înainte chiar ca mintea lui să le priceapă.

Nu era nemulţumită să arate unei rude din Franţa,Nu era nemulţumită să arate unei rude din Franţa, el însuşi coborâtor dintr-un frate al sfântului Ludovic,el însuşi coborâtor dintr-un frate al sfântului Ludovic, în ce chip veghea ea la educaţia fiului său.în ce chip veghea ea la educaţia fiului său.

- Frumoasă învăţătură văd că-i dai acestui flăcău,- Frumoasă învăţătură văd că-i dai acestui flăcău, spuse Robert d'Artois.spuse Robert d'Artois.

- Nu e niciodată prea devreme ca să înveţi să dom- Nu e niciodată prea devreme ca să înveţi să dom --neşti, răspunse Isabelle.neşti, răspunse Isabelle.

Fără a bănui că e vorba de dânsul, copilul se amuzaFără a bănui că e vorba de dânsul, copilul se amuza făcând câţiva paşi cu băgare de seamă şi clătifăcând câţiva paşi cu băgare de seamă şi clăti --nându-se, aşa cum umblă ţâncii.nându-se, aşa cum umblă ţâncii.

- Când te gândeşti că şi noi eram ca el! zise- Când te gândeşti că şi noi eram ca el! zise d'Artois.d'Artois.

Regina zâmbi:Regina zâmbi:- Mai cu seamă, vere, când te vede cineva, greu îi- Mai cu seamă, vere, când te vede cineva, greu îi

vine să creadă una ca asta. vine să creadă una ca asta.O clipă se gândi ce poate să simtă femeia care aO clipă se gândi ce poate să simtă femeia care a

dat naştere acestei fortăreţe umane şi ce-ar putea sădat naştere acestei fortăreţe umane şi ce-ar putea să



simtă ea însăşi când fiul ei va ajunge un bărbat...simtă ea însăşi când fiul ei va ajunge un bărbat...Copilul se apropia de cămin, cu mâinile întinse, caCopilul se apropia de cămin, cu mâinile întinse, ca

şi cum ar fi vrut să prindă o flacără în pumnul săuşi cum ar fi vrut să prindă o flacără în pumnul său micuţ. Robert d'Artois îi tăie drumul întinzând cizmamicuţ. Robert d'Artois îi tăie drumul întinzând cizma sa roşie. Fără să se sperie nicicum, prinţişorul apucăsa roşie. Fără să se sperie nicicum, prinţişorul apucă gamba aceasta pe care braţele sale abia ajungeau s-ogamba aceasta pe care braţele sale abia ajungeau s-o cuprindă şi se aşeză de-a călarelea pe piciorulcuprindă şi se aşeză de-a călarelea pe piciorul uriaşului, care îl ridică în aer de trei sau de patru ori.uriaşului, care îl ridică în aer de trei sau de patru ori. Încântat de joaca asta, prinţişorul râdea.Încântat de joaca asta, prinţişorul râdea.

- Ah, monseniore Eduard, zise Robert d'Artois, în- Ah, monseniore Eduard, zise Robert d'Artois, în --drăzni-voi oare mai târziu, când vei fi un rege pudrăzni-voi oare mai târziu, când vei fi un rege pu --ternic, să-ţi aduc aminte că te-am făcut să călăreşti peternic, să-ţi aduc aminte că te-am făcut să călăreşti pe cizma mea?cizma mea?

- Vei putea să o faci, vere, răspunse Isabelle, dacă- Vei putea să o faci, vere, răspunse Isabelle, dacă te vei dovedi întotdeauna prietenul nostrute vei dovedi întotdeauna prietenul nostru credincios... Lăsaţi-ne acum, adaugă ea, întorcredincios... Lăsaţi-ne acum, adaugă ea, întor --cându-se către însoţitoarele sale.cându-se către însoţitoarele sale.

Doamnele franceze ieşiră luând cu ele copilul care,Doamnele franceze ieşiră luând cu ele copilul care, dacă soarta îşi urma neabătută calea, avea să ajungădacă soarta îşi urma neabătută calea, avea să ajungă într-o zi regele Angliei, Eduard al III-lea.într-o zi regele Angliei, Eduard al III-lea.

Robert d'Artois aşteptă până ce uşa se închise înRobert d'Artois aşteptă până ce uşa se închise în urma lor.urma lor.

- Ei bine, doamnă, vorbi el, pentru a desăvârşi buna- Ei bine, doamnă, vorbi el, pentru a desăvârşi buna învăţătură pe care o dai fiului tău, ai putea în curândînvăţătură pe care o dai fiului tău, ai putea în curând să-i spui că Marguerite de Burgundia, regina Navarei,să-i spui că Marguerite de Burgundia, regina Navarei,

viitoarea regină a Franţei, nepoată şi ea a sfântului viitoarea regină a Franţei, nepoată şi ea a sfântului Ludovic, va fi numită de poporul ei Marguerite ceaLudovic, va fi numită de poporul ei Marguerite cea dezmăţată.dezmăţată.

- Adevărat? întrebă Isabelle. Aşadar, ceea ce cre- Adevărat? întrebă Isabelle. Aşadar, ceea ce cre --deam noi e adevărat?deam noi e adevărat?

- Da, verişoară. Şi-i adevărat nu numai în ce-o pri- Da, verişoară. Şi-i adevărat nu numai în ce-o pri -- veşte pe Marguerite, ci şi pe celelalte două cumnate veşte pe Marguerite, ci şi pe celelalte două cumnate ale tale.ale tale.

- Cum? Jeanne şi Blanche?- Cum? Jeanne şi Blanche?

- De Blanche sunt sigur. Cât despre Jeanne...- De Blanche sunt sigur. Cât despre Jeanne...Cu mâna sa uriaşă Robert d'Artois făcu un gest deCu mâna sa uriaşă Robert d'Artois făcu un gest de

îndoială.îndoială.- E mai şireată ca celelalte, adăugă el, dar am toate- E mai şireată ca celelalte, adăugă el, dar am toate

motivele s-o cred şi pe ea o târfă de mâna întâi.motivele s-o cred şi pe ea o târfă de mâna întâi.Făcu trei paşi şi se proţăpi înaintea ei ca să-iFăcu trei paşi şi se proţăpi înaintea ei ca să-i

arunce:arunce:- Cei trei fraţi ai domniei-tale sunt încornoraţi, da,- Cei trei fraţi ai domniei-tale sunt încornoraţi, da,

doamnă, încornoraţi ca nişte oameni de rând!doamnă, încornoraţi ca nişte oameni de rând!Regina se ridicase. Faţa i se roşise niţel.Regina se ridicase. Faţa i se roşise niţel.- Dacă ceea ce spui e adevărat, n-am să îngădui aşa- Dacă ceea ce spui e adevărat, n-am să îngădui aşa

ceva, zise dânsa. N-am să îngădui această ocară, caceva, zise dânsa. N-am să îngădui această ocară, ca familia mea să ajungă de râsul lumii.familia mea să ajungă de râsul lumii.

- Nici baronii Franţei nu vor îndura-o, răspunse- Nici baronii Franţei nu vor îndura-o, răspunse d'Artois.d'Artois.

- Ai numele, dovezile?- Ai numele, dovezile?D'Artois răsuflă din adânc.D'Artois răsuflă din adânc.- Când ai venit anul trecut în Franţa, cu soţul tău,- Când ai venit anul trecut în Franţa, cu soţul tău,

la serbările acelea ce s-au dat când am avut cinsteala serbările acelea ce s-au dat când am avut cinstea să primesc armura de cavaler o dată cu fraţii tăi, ştiisă primesc armura de cavaler o dată cu fraţii tăi, ştii doar că nu se precupeţesc onorurile care nu costădoar că nu se precupeţesc onorurile care nu costă nimic, adăugă el rânjind, atunci ţi-am împărtăşit bănimic, adăugă el rânjind, atunci ţi-am împărtăşit bă --nuielile mele şi mi le-ai spus pe ale tale. Mi-ai cerut sănuielile mele şi mi le-ai spus pe ale tale. Mi-ai cerut să stau la pândă şi să-ţi dau de ştire când oi afla ceva. Îţistau la pândă şi să-ţi dau de ştire când oi afla ceva. Îţi sunt aliat: ţi-am urmat întâia poruncă şi vin acum s-osunt aliat: ţi-am urmat întâia poruncă şi vin acum s-o împlinesc pe cealaltă.împlinesc pe cealaltă.

- Aşadar ce ai aflat? întrebă Isabelle, nerăbdătoare.- Aşadar ce ai aflat? întrebă Isabelle, nerăbdătoare.- Ei bine, mai întâi ca unele giuvaeruri dispăreau- Ei bine, mai întâi ca unele giuvaeruri dispăreau

din caseta blândei, cinstitei, virtuoasei tale cumnatedin caseta blândei, cinstitei, virtuoasei tale cumnate Marguerite. Or, când o femeie se desparte într-ascunsMarguerite. Or, când o femeie se desparte într-ascuns de bijuteriile sale, o face sau pentru a răsplăti râvnade bijuteriile sale, o face sau pentru a răsplăti râvna

vreunui tânăr ibovnic, sau pentru a-şi cumpăra nişte vreunui tânăr ibovnic, sau pentru a-şi cumpăra nişte tăinuitori. E limpede, nu?tăinuitori. E limpede, nu?

- Ar putea spune că le-a dăruit bisericii.- Ar putea spune că le-a dăruit bisericii.



- Nu întotdeauna. Nu atunci când o anume broşă,- Nu întotdeauna. Nu atunci când o anume broşă, de pildă, a fost schimbată la un neguţător lombard pede pildă, a fost schimbată la un neguţător lombard pe un pumnal de Damasc...un pumnal de Damasc...

- Şi ai descoperit la cingătoarea cui spânzură acest- Şi ai descoperit la cingătoarea cui spânzură acest pumnal?pumnal?

- Vai, nu! mărturisi d'Artois. Am căutat, dar am pi- Vai, nu! mărturisi d'Artois. Am căutat, dar am pi --erdut urma. Sunt şirete târfele, ţi-am spus-o. Nu amerdut urma. Sunt şirete târfele, ţi-am spus-o. Nu am

vânat niciodată în pădurile mele de la Conches cerbi vânat niciodată în pădurile mele de la Conches cerbi care să se priceapă mai bine să-l încurce pe vânător şicare să se priceapă mai bine să-l încurce pe vânător şi să scape pe căi ocolite.să scape pe căi ocolite.

Isabelle nu-şi ascunse dezamăgirea. Ghicind ce areIsabelle nu-şi ascunse dezamăgirea. Ghicind ce are să spună, Robert d'Artois întinse braţele ca pentru a osă spună, Robert d'Artois întinse braţele ca pentru a o opri.opri.

- Aşteaptă, aşteaptă, izbucni el. N-am isprăvit. Cin- Aşteaptă, aşteaptă, izbucni el. N-am isprăvit. Cin --stita, nevinovata şi neprihănita Marguerite a pus de istita, nevinovata şi neprihănita Marguerite a pus de i s-a dichisit un apartament în vechiul turn al Palatuluis-a dichisit un apartament în vechiul turn al Palatului NesleNesle 33, ca să aibă - zicea ea - unde să se retragă, ca să aibă - zicea ea - unde să se retragă pentru a-şi face rugăciunile. Numai că se roagă acolopentru a-şi face rugăciunile. Numai că se roagă acolo tocmai în nopţile când fratele tău Ludovic lipseşte de-tocmai în nopţile când fratele tău Ludovic lipseşte de-acasă. Şi lumina arde în turn destul de târziu. Vară-saacasă. Şi lumina arde în turn destul de târziu. Vară-sa Blanche, uneori şi vară-sa Jeanne vin să-i ţină de urât.Blanche, uneori şi vară-sa Jeanne vin să-i ţină de urât.

Viclene, fâşneţele! Dacă s-ar întâmpla ca vreuna din Viclene, fâşneţele! Dacă s-ar întâmpla ca vreuna din ele să fie întrebată ce căuta acolo, i-ar veni uşor săele să fie întrebată ce căuta acolo, i-ar veni uşor să zică: "Cum? Ce vină-mi găsiţi? Eram doar cuzică: "Cum? Ce vină-mi găsiţi? Eram doar cu cealaltă!" O femeie păcătoasă, de una singură, e greucealaltă!" O femeie păcătoasă, de una singură, e greu să se apere. Trei târfe înhăitate sunt însă o cetăţuie.să se apere. Trei târfe înhăitate sunt însă o cetăţuie. Numai că iată cum se petrec lucrurile: tocmai în seNumai că iată cum se petrec lucrurile: tocmai în se --rile când Ludovic lipseşte, tocmai în serile cândrile când Ludovic lipseşte, tocmai în serile când turnul Nesle e luminat, se simte jos, pe malul apei, laturnul Nesle e luminat, se simte jos, pe malul apei, la picioarele turnului, unde locul e întotdeauna pustiu,picioarele turnului, unde locul e întotdeauna pustiu, oarecare forfotă. S-au văzut ieşind bărbaţi care, dupăoarecare forfotă. S-au văzut ieşind bărbaţi care, după

veşmintele lor, nu păreau să fie călugări şi care, dacă veşmintele lor, nu păreau să fie călugări şi care, dacă ar fi fost acolo ca să cânte sfânta liturghie, ar fi ieşitar fi fost acolo ca să cânte sfânta liturghie, ar fi ieşit pe altă uşă. Cei de la curte îşi ţin gura, dar prostimeape altă uşă. Cei de la curte îşi ţin gura, dar prostimea

33 Veche construcţie din Parisul medieval, pe malul stâng al Senei. Veche construcţie din Parisul medieval, pe malul stâng al Senei.

începe să trăncănească, slugile fiind mai limbute caîncepe să trăncănească, slugile fiind mai limbute ca stăpânii lor.stăpânii lor.

Tot vorbind aşa, se răsucea în loc, dădea din mâini,Tot vorbind aşa, se răsucea în loc, dădea din mâini, umbla încoace şi încolo, făcând să tremure duşuumbla încoace şi încolo, făcând să tremure duşu --meaua sub el, şi îşi flutura mantaua furtunos. Aceastămeaua sub el, şi îşi flutura mantaua furtunos. Această forţă clocotitoare pe care şi-o arăta era, la Robertforţă clocotitoare pe care şi-o arăta era, la Robert d'Artois, un mijloc de convingere. Căuta să convingăd'Artois, un mijloc de convingere. Căuta să convingă cu muşchii, ca şi cu vorba. Cel care îl asculta se vedeacu muşchii, ca şi cu vorba. Cel care îl asculta se vedea prins într-un vârtej, iar felul său de a spune lucrurilorprins într-un vârtej, iar felul său de a spune lucrurilor pe şleau, atât de potrivit cu întreaga-i înfăţişare,pe şleau, atât de potrivit cu întreaga-i înfăţişare, părea dovada unei aspre bune-credinţe. Totuşi, pripărea dovada unei aspre bune-credinţe. Totuşi, pri --

vindu-l mai cu luare-aminte, te puteai întreba dacă vindu-l mai cu luare-aminte, te puteai întreba dacă toată această viforoasă răbufnire nu era decât lăudătoată această viforoasă răbufnire nu era decât lăudă --roşenie de măscărici şi prefăcătorie de comediant. Oroşenie de măscărici şi prefăcătorie de comediant. O ură veşnic trează, lucea în ochii cenuşii ai uriaşului.ură veşnic trează, lucea în ochii cenuşii ai uriaşului.

- Tatălui meu i-ai vorbit despre asta? întrebă tânăra- Tatălui meu i-ai vorbit despre asta? întrebă tânăra regină, străduindu-se să-şi păstreze stăpânirea deregină, străduindu-se să-şi păstreze stăpânirea de sine.sine.

- Vară dragă, pe regele Filip îl cunoşti mai bine ca- Vară dragă, pe regele Filip îl cunoşti mai bine ca mine. El crede aşa de mult în virtutea femeilor, că armine. El crede aşa de mult în virtutea femeilor, că ar trebui să i le arăt pe cumnatele tale culcate alături detrebui să i le arăt pe cumnatele tale culcate alături de ibovnicii lor pentru a-l face să mă asculte. Şi apoi, euibovnicii lor pentru a-l face să mă asculte. Şi apoi, eu nu sunt atât de bine văzut la curte de când am pinu sunt atât de bine văzut la curte de când am pi --erdut procesul...erdut procesul...

- Ştiu, vere, că ai fost nedreptăţit, şi dacă n-ar sta- Ştiu, vere, că ai fost nedreptăţit, şi dacă n-ar sta decât în puterea mea, acest neajuns ce ţi s-a făcut ardecât în puterea mea, acest neajuns ce ţi s-a făcut ar fi îndreptat.fi îndreptat.

Într-o pornire de recunoştinţă, Robert d'Artois seÎntr-o pornire de recunoştinţă, Robert d'Artois se repezi să ia mâna reginei ca să i-o sărute.repezi să ia mâna reginei ca să i-o sărute.

- Dar tocmai din pricina acestui proces, urmă încet- Dar tocmai din pricina acestui proces, urmă încet Isabelle, nu s-ar putea crede oare că răzbunarea teIsabelle, nu s-ar putea crede oare că răzbunarea te împinge la ceea ce faci acum?împinge la ceea ce faci acum?

Uriaşul se ridică dintr-o săritură.Uriaşul se ridică dintr-o săritură.- Desigur, doamnă, o fac din răzbunare!- Desigur, doamnă, o fac din răzbunare!



Hotărât, vlăjganul ăsta de Robert te dădea gata cuHotărât, vlăjganul ăsta de Robert te dădea gata cu sinceritatea lui! Gândeai să-i întinzi o capcană, să-lsinceritatea lui! Gândeai să-i întinzi o capcană, să-l prinzi cu şoalda, şi când colo el ţi se deschidea tot, caprinzi cu şoalda, şi când colo el ţi se deschidea tot, ca o fereastră.o fereastră.

- Mi-au furat moştenirea domeniului meu d'Artois,- Mi-au furat moştenirea domeniului meu d'Artois, izbucni el, ca să-l dea mătuşii mele Mahaut din Burizbucni el, ca să-l dea mătuşii mele Mahaut din Bur --gundia... căţeaua, paceaura, plesni-i-ar ochii! Mânca-gundia... căţeaua, paceaura, plesni-i-ar ochii! Mânca-o-ar lepra s-o mănânce, hoitul să rămână din ea! Şio-ar lepra s-o mănânce, hoitul să rămână din ea! Şi pentru ce mi s-a făcut asta? Pentru că umblând cu vipentru ce mi s-a făcut asta? Pentru că umblând cu vi --cleşuguri şi uneltiri, mituind cu bani grei de aur pecleşuguri şi uneltiri, mituind cu bani grei de aur pe sfetnicii tatălui tău, a ajuns să-şi mărite cele douăsfetnicii tatălui tău, a ajuns să-şi mărite cele două dezmăţate de fete, ca şi pe cealaltă dezmăţată dedezmăţate de fete, ca şi pe cealaltă dezmăţată de

vară-sa, cu fraţii tăi. vară-sa, cu fraţii tăi.Începu s-o maimuţărească pe mătuşă-sa Mahaut,Începu s-o maimuţărească pe mătuşă-sa Mahaut,

contesă de Burgundia şi d'Artois, aşa cum ar fi vorbitcontesă de Burgundia şi d'Artois, aşa cum ar fi vorbit dânsa regelui Filip cel Frumos: "Iubite stăpâne,dânsa regelui Filip cel Frumos: "Iubite stăpâne, scumpul meu văr, cumetre dragă, ce-ar fi s-o măriţiscumpul meu văr, cumetre dragă, ce-ar fi s-o măriţi pe drăguţa mea Jeanne cu fiul tău Ludovic? N-o vreape drăguţa mea Jeanne cu fiul tău Ludovic? N-o vrea Ludovic? O găseşte niţel cam pirpirie? Nu face nimic,Ludovic? O găseşte niţel cam pirpirie? Nu face nimic, dă-i-o atunci pe Margot, iar pe Jeanne dă-i-o lui Filip,dă-i-o atunci pe Margot, iar pe Jeanne dă-i-o lui Filip, apoi pe drăguţa mea Blanchette, frumosului tăuapoi pe drăguţa mea Blanchette, frumosului tău Charles. Ce bucurie pe noi să-i ştim iubindu-se toţiCharles. Ce bucurie pe noi să-i ştim iubindu-se toţi laolaltă! Şi apoi dacă mi se lasă ţinutul d'Artois, pelaolaltă! Şi apoi dacă mi se lasă ţinutul d'Artois, pe care-l stăpânea răposatul frate-meu, domeniul meucare-l stăpânea răposatul frate-meu, domeniul meu Franche-Comté din Burgundia îl voi da fetiţelor.Franche-Comté din Burgundia îl voi da fetiţelor. Nepotu-meu Robert? Să i se arunce un os câinelui ăsNepotu-meu Robert? Să i se arunce un os câinelui ăs --tuia! Castelul de la Couches, pământurile de la Beautuia! Castelul de la Couches, pământurile de la Beau --mont sunt încă prea de-ajuns pentru necioplitul ăsta."mont sunt încă prea de-ajuns pentru necioplitul ăsta." Şi aşa, cu o drăcovenie şuşotită la urechea lui NoŞi aşa, cu o drăcovenie şuşotită la urechea lui No --garet, cu sumedenie de plocoane trimise lui Marigny,garet, cu sumedenie de plocoane trimise lui Marigny, iată că am măritat-o pe una, am măritat-o pe a doua şiiată că am măritat-o pe una, am măritat-o pe a doua şi am măritat-o şi pe a treia. Şi de îndată ce s-au văzutam măritat-o şi pe a treia. Şi de îndată ce s-au văzut căpătuite, dragele mele curvuliţe mi se apucă decăpătuite, dragele mele curvuliţe mi se apucă de uneltit, îşi trimit vorbă una alteia, îşi fac rost de ibovuneltit, îşi trimit vorbă una alteia, îşi fac rost de ibov --

nici şi se ostenesc să pună nişte coarne arătoase penici şi se ostenesc să pună nişte coarne arătoase pe coroana Franţei... Zău, doamnă, dacă le-aş şti fărăcoroana Franţei... Zău, doamnă, dacă le-aş şti fără pată, mi-aş stăpâni furia. Dar, pentru că se poartă atâtpată, mi-aş stăpâni furia. Dar, pentru că se poartă atât de josnic după tot răul ce mi l-au căşunat, fetele asteade josnic după tot răul ce mi l-au căşunat, fetele astea din Burgundia vor plăti-o scump. Mă voi răzbuna pedin Burgundia vor plăti-o scump. Mă voi răzbuna pe ele de câte am suferit de la mama lor.ele de câte am suferit de la mama lor.

Isabelle rămânea îngândurată sub această vijelieIsabelle rămânea îngândurată sub această vijelie de cuvinte. D'Artois se apropie de dânsa şi-i spuse code cuvinte. D'Artois se apropie de dânsa şi-i spuse co --borându-şi glasul:borându-şi glasul:

- Ele te urăsc.- Ele te urăsc.- E adevărat că, în ce mă priveşte, nu le-am iubit de- E adevărat că, în ce mă priveşte, nu le-am iubit de

fel, şi asta chiar de la început, fără să ştiu de ce, răsfel, şi asta chiar de la început, fără să ştiu de ce, răs --punse Isabelle.punse Isabelle.

- Nu le iubeşti pentru că sunt nişte prefăcute,- Nu le iubeşti pentru că sunt nişte prefăcute, pentru că nu li-e capul decât la plăceri şi nu-şi cunoscpentru că nu li-e capul decât la plăceri şi nu-şi cunosc îndatoririle. Ele însă, ele te urăsc pentru că te inviîndatoririle. Ele însă, ele te urăsc pentru că te invi --diază.diază.

- Soarta mea nu are totuşi nimic de invidiat, zise- Soarta mea nu are totuşi nimic de invidiat, zise Isabelle, suspinând, şi viaţa lor mi se pare mai plăcutăIsabelle, suspinând, şi viaţa lor mi se pare mai plăcută decât a mea.decât a mea.

- Eşti regină, doamnă, regină în suflet şi în sânge,- Eşti regină, doamnă, regină în suflet şi în sânge, pe când cumnatele tale degeaba poartă coroană, nupe când cumnatele tale degeaba poartă coroană, nu

vor fi niciodată. De aceea te vor duşmăni veşnic. vor fi niciodată. De aceea te vor duşmăni veşnic.Isabelle îşi înălţă frumoşii ei ochi albaştri spreIsabelle îşi înălţă frumoşii ei ochi albaştri spre

văru-său, şi d'Artois simţi că de data asta ţintise bine. văru-său, şi d'Artois simţi că de data asta ţintise bine. Isabelle trecuse pentru totdeauna de partea lui.Isabelle trecuse pentru totdeauna de partea lui.

- Ai numele acelora... În sfârşit... al bărbaţilor cu- Ai numele acelora... În sfârşit... al bărbaţilor cu care cumnatele mele..., vorbi ea.care cumnatele mele..., vorbi ea.Nu spunea lucrurilor pe nume ca văru-său şi seNu spunea lucrurilor pe nume ca văru-său şi se

ferea să rostească anumite cuvinte.ferea să rostească anumite cuvinte.- Nu le ai? urmă ea. Fără asta nu pot face nimic.- Nu le ai? urmă ea. Fără asta nu pot face nimic.

Cată de le află şi îţi jur că atunci, sub un motiv oareCată de le află şi îţi jur că atunci, sub un motiv oare --care voi veni numaidecât la Paris spre a curma acestcare voi veni numaidecât la Paris spre a curma acest dezmăţ. În ce fel te pot ajuta? I-ai spus ceva despredezmăţ. În ce fel te pot ajuta? I-ai spus ceva despre



asta unchiului meu, Valois?asta unchiului meu, Valois? Vorbea iarăşi hotărât, lămurit, poruncitor. Vorbea iarăşi hotărât, lămurit, poruncitor.- M-am ferit s-o fac, răspunse d'Artois. Monseniorul- M-am ferit s-o fac, răspunse d'Artois. Monseniorul

de Valois mi-e cel mai statornic ocrotitor şi cel maide Valois mi-e cel mai statornic ocrotitor şi cel mai bun prieten, dar nu seamănă de fel tatălui tău. S-arbun prieten, dar nu seamănă de fel tatălui tău. S-ar apuca să zbiere peste tot ceea ce noi vrem să asapuca să zbiere peste tot ceea ce noi vrem să as --cundem, ar da alarma prea devreme şi, tocmai cândcundem, ar da alarma prea devreme şi, tocmai când am vrea să le prindem pe desfrânatele astea cu mâţaam vrea să le prindem pe desfrânatele astea cu mâţa în sac, le-am găsi neprihănite ca nişte călugăriţe...în sac, le-am găsi neprihănite ca nişte călugăriţe...

- Atunci ce propui?- Atunci ce propui?- Două lucruri, zise d'Artois. Mai întâi, ar trebui ca- Două lucruri, zise d'Artois. Mai întâi, ar trebui ca

pe lângă doamna Marguerite să fie chemată o nouăpe lângă doamna Marguerite să fie chemată o nouă însoţitoare care să fie la cheremul nostru şi care neînsoţitoare care să fie la cheremul nostru şi care ne

va spune tot ce se întâmplă pe acolo. Pentru această va spune tot ce se întâmplă pe acolo. Pentru această slujbă m-am gândit la doamna de Comminges, care aslujbă m-am gândit la doamna de Comminges, care a devenit de curând văduvă şi căreia i se cuvine o asedevenit de curând văduvă şi căreia i se cuvine o ase --menea cinste. În privinţa asta unchiul domniei-tale,menea cinste. În privinţa asta unchiul domniei-tale,

Valois, ne-ar putea fi de folos. Fă să-i ajungă o scri Valois, ne-ar putea fi de folos. Fă să-i ajungă o scri --soare în care să-ţi arăţi dorinţa, prefăcându-te că-isoare în care să-ţi arăţi dorinţa, prefăcându-te că-i porţi de grija acestei văduve. Monseniorul de Valoisporţi de grija acestei văduve. Monseniorul de Valois se bucură de multă trecere pe lângă fratele tău Luse bucură de multă trecere pe lângă fratele tău Lu --dovic şi, de nu s-ar osteni decât pentru a avea o tredovic şi, de nu s-ar osteni decât pentru a avea o tre --cere niţel mai mare, tot are s-o facă pe doamna decere niţel mai mare, tot are s-o facă pe doamna de Comminges să intre numaidecât în palatul Nesle. VomComminges să intre numaidecât în palatul Nesle. Vom avea astfel o iscoadă a noastră la faţa locului, şi cumavea astfel o iscoadă a noastră la faţa locului, şi cum spunem de alde noi, militarii, un spion înlăuntrul cespunem de alde noi, militarii, un spion înlăuntrul ce --tăţii face mai mult ca o armată pe dinafară.tăţii face mai mult ca o armată pe dinafară.- Voi scrie această scrisoare şi o vei lua cu tine, zise- Voi scrie această scrisoare şi o vei lua cu tine, zise Isabelle. Şi după aceea?Isabelle. Şi după aceea?

- Ar trebui totodată să adormi neîncrederea cumna- Ar trebui totodată să adormi neîncrederea cumna --telor faţă de tine şi, arătându-te plină de dragostetelor faţă de tine şi, arătându-te plină de dragoste pentru ele, să le trimiţi nişte daruri drăguţe, continuăpentru ele, să le trimiţi nişte daruri drăguţe, continuă d'Artois. Să fie lucruri dintre acelea ce pot fi purtated'Artois. Să fie lucruri dintre acelea ce pot fi purtate tot aşa de bine de bărbaţi sau de femei şi pe care letot aşa de bine de bărbaţi sau de femei şi pe care le

vei trimite într-ascuns, astfel ca nici tată, nici soţ să vei trimite într-ascuns, astfel ca nici tată, nici soţ să nu ştie, ca o mică taină prietenească între voi femeile.nu ştie, ca o mică taină prietenească între voi femeile. Marguerite îşi goleşte caseta de giuvaeruri de dragulMarguerite îşi goleşte caseta de giuvaeruri de dragul unui iubit necunoscut; ar însemna, zău, să avem ghiunui iubit necunoscut; ar însemna, zău, să avem ghi --nion dacă dânsa, având la îndemână un dar de care n-nion dacă dânsa, având la îndemână un dar de care n-ar avea de dat socoteală, n-am găsi podoaba noastrăar avea de dat socoteală, n-am găsi podoaba noastră încopciată pe haina flăcăului. Să le dăm prilejul de aîncopciată pe haina flăcăului. Să le dăm prilejul de a fi nesocotite.fi nesocotite.

Isabelle cugetă o clipă la cele auzite, apoi seIsabelle cugetă o clipă la cele auzite, apoi se apropie de uşă şi bătu din palme.apropie de uşă şi bătu din palme.

Întâia doamnă franceză apăru.Întâia doamnă franceză apăru.- Draga mea, zise regina, fii bună şi caută-mi- Draga mea, zise regina, fii bună şi caută-mi

tăşcuţa aceea de aur pe care neguţătorul Albizzi mi-atăşcuţa aceea de aur pe care neguţătorul Albizzi mi-a adus-o azi-dimineaţă propunându-mi s-o cumpăr.adus-o azi-dimineaţă propunându-mi s-o cumpăr.

În timpul acestei scurte aşteptări, Robert d'ArtoisÎn timpul acestei scurte aşteptări, Robert d'Artois uită în sfârşit de grijile şi urzelile sale şi găsi răgazuluită în sfârşit de grijile şi urzelile sale şi găsi răgazul să privească încăperea în care se afla, frescele cu susă privească încăperea în care se afla, frescele cu su --biecte religioase zugrăvite pe pereţi, uriaşul tavanbiecte religioase zugrăvite pe pereţi, uriaşul tavan căptuşit cu grinzi groase în chip de carenă de cocăptuşit cu grinzi groase în chip de carenă de co --rabie. Tot ce se vedea acolo era destul de nou, de tristrabie. Tot ce se vedea acolo era destul de nou, de trist şi de rece. Mobila era frumoasă, dar cam puţină.şi de rece. Mobila era frumoasă, dar cam puţină.

- Nu e prea vesel locul în care trăieşti, verişoară,- Nu e prea vesel locul în care trăieşti, verişoară, zise el. Te-ai crede mai curând într-o catedrală decâtzise el. Te-ai crede mai curând într-o catedrală decât într-un castel.într-un castel.

- Dea Dumnezeu, răspunse Isabelle cu jumătate- Dea Dumnezeu, răspunse Isabelle cu jumătate glas, ca palatul acesta să nu devină pentru mine o înglas, ca palatul acesta să nu devină pentru mine o în --chisoare. Cât de mult îmi lipseşte Franţa!chisoare. Cât de mult îmi lipseşte Franţa!D'Artois se simţi mişcat de tonul ei, ca şi de cuvinD'Artois se simţi mişcat de tonul ei, ca şi de cuvin --tele rostite. Înţelese atunci că avea în faţa lui douătele rostite. Înţelese atunci că avea în faţa lui două Isabelle: pe de o parte tânăra suverană, pătrunsă deIsabelle: pe de o parte tânăra suverană, pătrunsă de rolul ei şi care se silea puţintel să-şi păstreze aerulrolul ei şi care se silea puţintel să-şi păstreze aerul maiestuos; pe de altă parte, în dosul acestei măşti, omaiestuos; pe de altă parte, în dosul acestei măşti, o femeie care suferea.femeie care suferea.

Doamna franceză se întoarse aducând o pungă ţeDoamna franceză se întoarse aducând o pungă ţe --



sută în fir de aur, căptuşită cu mătase şi închisă cusută în fir de aur, căptuşită cu mătase şi închisă cu trei nestemate mari cât vârful degetului gros.trei nestemate mari cât vârful degetului gros.

- O minune! izbucni d'Artois. Taman ce ne trebuie.- O minune! izbucni d'Artois. Taman ce ne trebuie. Cam prea greoaie ca să fie o bijuterie de femeie şi-iCam prea greoaie ca să fie o bijuterie de femeie şi-i tocmai podoaba pe care un tinerel de la curte viseazătocmai podoaba pe care un tinerel de la curte visează să şi-o agaţe la şold ca să aibă cu ce se făli.să şi-o agaţe la şold ca să aibă cu ce se făli.

- Vei comanda neguţătorului Albizzi două tăşcuţe- Vei comanda neguţătorului Albizzi două tăşcuţe aidoma cu asta, îi spuse Isabelle slujitoarei sale, şi-iaidoma cu asta, îi spuse Isabelle slujitoarei sale, şi-i

vei cere să le facă numaidecât. vei cere să le facă numaidecât. Apoi, după ce doamna franceză părăsi încăperea, Apoi, după ce doamna franceză părăsi încăperea,

adăugă pentru Robert d'Artois:adăugă pentru Robert d'Artois:- Aşa că vei putea să le iei cu tine în Franţa.- Aşa că vei putea să le iei cu tine în Franţa.- Nimeni nu va şti că ele au trecut prin mâna mea.- Nimeni nu va şti că ele au trecut prin mâna mea.Se auzi larmă afară, strigăte şi râsete. RobertSe auzi larmă afară, strigăte şi râsete. Robert

d'Artois se apropie de o fereastră. În curte, o ceată ded'Artois se apropie de o fereastră. În curte, o ceată de zidari se opinteau tocmai, să înalţe deasupra uneizidari se opinteau tocmai, să înalţe deasupra unei bolţi o piatră ornamentală în care erau sculptaţi leiibolţi o piatră ornamentală în care erau sculptaţi leii de pe stema Angliei. Nişte oameni trăgeau de funiilede pe stema Angliei. Nişte oameni trăgeau de funiile unei macarale, alţii, cocoţaţi pe o schelă, se pregăunei macarale, alţii, cocoţaţi pe o schelă, se pregă --teau să apuce blocul de piatră, şi toată munca astateau să apuce blocul de piatră, şi toată munca asta părea să se facă cu foarte multă voioşie.părea să se facă cu foarte multă voioşie.

- Ei, după cum văd, zise Robert d'Artois, se pare că- Ei, după cum văd, zise Robert d'Artois, se pare că regelui Eduard tot îi mai place zidăria.regelui Eduard tot îi mai place zidăria.

Recunoscuse printre muncitori pe Eduard al II-lea,Recunoscuse printre muncitori pe Eduard al II-lea, soţul Isabellei, un bărbat de vreo treizeci de ani,soţul Isabellei, un bărbat de vreo treizeci de ani, destul de chipeş, cu părul încârlionţat, spătos şi lat îndestul de chipeş, cu părul încârlionţat, spătos şi lat în şolduri. Veşmintele lui de catifea erau mânjite deşolduri. Veşmintele lui de catifea erau mânjite de ghips.ghips.

- Au trecut mai bine de cincisprezece ani de când- Au trecut mai bine de cincisprezece ani de când se tot reclădeşte Westminsterul! zise Isabelle cu glasse tot reclădeşte Westminsterul! zise Isabelle cu glas mânios. (Rostea Westmoustiers, ca francezii.) De şasemânios. (Rostea Westmoustiers, ca francezii.) De şase ani de când m-am măritat trăiesc printre mistrii şiani de când m-am măritat trăiesc printre mistrii şi tencuială. Nu mai încetează să dărâme ce au clădit cutencuială. Nu mai încetează să dărâme ce au clădit cu o lună înainte. Dar nu zidăria o îndrăgeşte el, ci pe zio lună înainte. Dar nu zidăria o îndrăgeşte el, ci pe zi --

dari! Crezi barem că dânşii îi spun "Sire"? Îi spundari! Crezi barem că dânşii îi spun "Sire"? Îi spun Eduard, îşi râd de el, iar el se arată încântat de asta.Eduard, îşi râd de el, iar el se arată încântat de asta. Ia te uită, priveşte-l!Ia te uită, priveşte-l!

În curte, Eduard dădea porunci, sprijinindu-se deÎn curte, Eduard dădea porunci, sprijinindu-se de un tânăr muncitor pe care îl ţinea de gât. Domnea înun tânăr muncitor pe care îl ţinea de gât. Domnea în

jurul său o familiaritate ciudată. Leii Angliei erau daţi jurul său o familiaritate ciudată. Leii Angliei erau daţi jos, fără îndoială pentru că regele şi zidarii săi socoti jos, fără îndoială pentru că regele şi zidarii săi socoti --seră că nu se aflau la loc potrivit.seră că nu se aflau la loc potrivit.

- Credeam, vorbi mai departe Isabelle, că trăisem- Credeam, vorbi mai departe Isabelle, că trăisem cele mai rele zile pe vremea când Eduard îl aveacele mai rele zile pe vremea când Eduard îl avea lângă el pe cavalerul de Gabaston. Béarnezul acestalângă el pe cavalerul de Gabaston. Béarnezul acesta obraznic şi lăudăros îl ducea aşa de bine de nas peobraznic şi lăudăros îl ducea aşa de bine de nas pe soţul meu, că se apucase să cârmuiască şi regatul.soţul meu, că se apucase să cârmuiască şi regatul. Eduard îi dăduse toate giuvaerurile din zestrea meaEduard îi dăduse toate giuvaerurile din zestrea mea de mireasă. Hotărât lucru, e o datină în familia astade mireasă. Hotărât lucru, e o datină în familia asta ca bijuteriile femeilor să ajungă, într-un fel sau altul,ca bijuteriile femeilor să ajungă, într-un fel sau altul, pe dosul bărbaţilor!pe dosul bărbaţilor!

Având în faţa ei o rudă, un prieten, Isabelle îşi Având în faţa ei o rudă, un prieten, Isabelle îşi deşerta în sfârşit sufletul de tot amarul şi de toatedeşerta în sfârşit sufletul de tot amarul şi de toate umilinţele îndurate. Năravurile regelui Eduard al IIumilinţele îndurate. Năravurile regelui Eduard al II ---lea erau cunoscute de toată Europa.-lea erau cunoscute de toată Europa.

- Anul trecut, marii vasali ai coroanei şi cu mine am- Anul trecut, marii vasali ai coroanei şi cu mine am izbutit să-l doborâm pe Gabaston; i s-a tăiat capul şiizbutit să-l doborâm pe Gabaston; i s-a tăiat capul şi acum trupul său putrezeşte în pământ, la Oxford, poacum trupul său putrezeşte în pământ, la Oxford, po --

vesti bucuroasă tânăra regină. vesti bucuroasă tânăra regină. Atâta cruzime, întipărită pe un chip aşa de frumos, Atâta cruzime, întipărită pe un chip aşa de frumos,

nu păru să-l mire pe Robert d'Artois. Trebuie spus cănu păru să-l mire pe Robert d'Artois. Trebuie spus că asemenea omoruri erau în vremile acelea lucruasemenea omoruri erau în vremile acelea lucru obişnuit. Ţările se vedeau adeseori date pe mâna unorobişnuit. Ţările se vedeau adeseori date pe mâna unor băieţandri ameţiţi de atotputernicia lor, ca de o joacă.băieţandri ameţiţi de atotputernicia lor, ca de o joacă.

Abia trecuţi de vârsta în care copiii petrec smulgând Abia trecuţi de vârsta în care copiii petrec smulgând aripile muştelor, ei puteau să petreacă smulgând caaripile muştelor, ei puteau să petreacă smulgând ca --petele oamenilor. Şi, prea tineri ca să-şi închipuiepetele oamenilor. Şi, prea tineri ca să-şi închipuie moartea şi să se teamă de ea, nu şovăiau s-o îmmoartea şi să se teamă de ea, nu şovăiau s-o îm --



prăştie în jurul lor.prăştie în jurul lor.Isabelle se urcase pe tron la 16 ani şi în aceşti şaseIsabelle se urcase pe tron la 16 ani şi în aceşti şase

ani învăţase multe!ani învăţase multe!- Ei bine, urmă ea, am ajuns, vere, să-l regret pe ca- Ei bine, urmă ea, am ajuns, vere, să-l regret pe ca --

valerul Gabaston. Căci de atunci, parcă înadins ca să valerul Gabaston. Căci de atunci, parcă înadins ca să se răzbune pe mine, Eduard aduce în palat drojdiase răzbune pe mine, Eduard aduce în palat drojdia cea mai de jos, bărbaţii cei mai ticăloşi din câţi se aflăcea mai de jos, bărbaţii cei mai ticăloşi din câţi se află în ţară. Îl vede lumea umblând prin cârciumile celeîn ţară. Îl vede lumea umblând prin cârciumile cele mai murdare din portul Londrei, stând la masă cu cemai murdare din portul Londrei, stând la masă cu ce --rşetorii, luându-se la trântă cu hamalii şi întrerşetorii, luându-se la trântă cu hamalii şi între --cându-se la fugă cu rândaşii. Frumoase întreceri cacându-se la fugă cu rândaşii. Frumoase întreceri ca --

valereşti, n-am ce zice! Şi în vremea asta ţara o con valereşti, n-am ce zice! Şi în vremea asta ţara o con --duce cine vrea, numai să aibă grijă de desfătările luiduce cine vrea, numai să aibă grijă de desfătările lui şi să petreacă cu el. Acum, sunt baronii Despenser;şi să petreacă cu el. Acum, sunt baronii Despenser; tatăl nu-i mai breaz ca fiul, care-i ţine loc de nevastătatăl nu-i mai breaz ca fiul, care-i ţine loc de nevastă soţului meu. În ce mă priveşte, Eduard nu se maisoţului meu. În ce mă priveşte, Eduard nu se mai atinge de mine şi, dacă i se năzare uneori s-o facă, măatinge de mine şi, dacă i se năzare uneori s-o facă, mă cuprinde o asemenea ruşine, că rămân de gheaţă.cuprinde o asemenea ruşine, că rămân de gheaţă.

Vorbind, îşi plecase fruntea. Vorbind, îşi plecase fruntea.- O regină e fiinţa cea mai de plâns dintre toate fe- O regină e fiinţa cea mai de plâns dintre toate fe --

meile regatului, când soţul ei n-o iubeşte. E de ajunsmeile regatului, când soţul ei n-o iubeşte. E de ajuns să-i fi dat un moştenitor, după aceea, viaţa ei nu maisă-i fi dat un moştenitor, după aceea, viaţa ei nu mai contează. Care soţie de nobil, care soţie de târgoveţcontează. Care soţie de nobil, care soţie de târgoveţ sau de ţăran ar îndura ceea ce trebuie să îndur eu...sau de ţăran ar îndura ceea ce trebuie să îndur eu... pentru că sunt regină? Cea de pe urmă spălătoreasăpentru că sunt regină? Cea de pe urmă spălătoreasă din ţara asta are mai multe drepturi ca mine: ea poatedin ţara asta are mai multe drepturi ca mine: ea poate

veni să-mi ceară sprijin... veni să-mi ceară sprijin...Robert d'Artois ştia - cine nu ştia? - că Isabelle n-Robert d'Artois ştia - cine nu ştia? - că Isabelle n-avea parte de o căsnicie fericită, dar nu-şi închipuiseavea parte de o căsnicie fericită, dar nu-şi închipuise ca prăpastia între ea şi soţul ei să fie atât de adâncă,ca prăpastia între ea şi soţul ei să fie atât de adâncă, nici ca regina să sufere atâta de pe urma lui.nici ca regina să sufere atâta de pe urma lui.

- Verişoară, frumoasa mea verişoară, eu, eu vreau- Verişoară, frumoasa mea verişoară, eu, eu vreau să-ţi fiu un reazem! zise el cu căldură.să-ţi fiu un reazem! zise el cu căldură.

Isabelle înălţă trist din umeri, ca pentru a spune:Isabelle înălţă trist din umeri, ca pentru a spune:

"Ce poţi face tu pentru mine?" Se aflau faţă în faţă. El"Ce poţi face tu pentru mine?" Se aflau faţă în faţă. El întinse mâinile, o apucă de coate cu toată blândeţeaîntinse mâinile, o apucă de coate cu toată blândeţea de care era în stare, murmurând:de care era în stare, murmurând:

- Isabelle...- Isabelle...Ea îşi puse mâinile pe braţele uriaşului, răspunEa îşi puse mâinile pe braţele uriaşului, răspun --

zând:zând:- Robert...- Robert...Se uitară unul în ochii celuilalt cuprinşi de o tulbuSe uitară unul în ochii celuilalt cuprinşi de o tulbu --

rare la care nu se aşteptau, D'Artois avu impresia cărare la care nu se aşteptau, D'Artois avu impresia că din fiinţa ei îi venea o chemare tainică. Se simţi deodin fiinţa ei îi venea o chemare tainică. Se simţi deo --dată zdruncinat în chip straniu, apăsat şi stânjenit dedată zdruncinat în chip straniu, apăsat şi stânjenit de propria lui forţă, pe care se temea să n-o foloseascăpropria lui forţă, pe care se temea să n-o folosească prea stângaci.prea stângaci.

Văzuţi de foarte aproape, ochii ei albaştri, sub ar Văzuţi de foarte aproape, ochii ei albaştri, sub ar --cuitura sprâncenelor blonde, erau încă şi mai frumoşi,cuitura sprâncenelor blonde, erau încă şi mai frumoşi, obrajii mai catifelaţi, mai fragezi. Îşi ţinea gura întreobrajii mai catifelaţi, mai fragezi. Îşi ţinea gura între --deschisă şi dunga dinţilor săi albi apărea între buze.deschisă şi dunga dinţilor săi albi apărea între buze.

D'Artois se simţi pe neaşteptate îmboldit să-şi înD'Artois se simţi pe neaşteptate îmboldit să-şi în --chine timpul său, viaţa sa, trup şi suflet, gurii aceschine timpul său, viaţa sa, trup şi suflet, gurii aces --teia, acestor ochi, acestei regine plăpânde care, într-oteia, acestor ochi, acestei regine plăpânde care, într-o clipă, redevenise o fetişcană, cum şi era; o dorea,clipă, redevenise o fetişcană, cum şi era; o dorea, atâta tot, cu o dorinţă năvalnică şi de nestăpânit, peatâta tot, cu o dorinţă năvalnică şi de nestăpânit, pe care nu ştia cum să şi-o arate. Gusturile sale nu-l ducare nu ştia cum să şi-o arate. Gusturile sale nu-l du --ceau de obicei spre femeile de soi, iar farmecele uneiceau de obicei spre femeile de soi, iar farmecele unei purtări curtenitoare nu-i stăteau în fire.purtări curtenitoare nu-i stăteau în fire.

- De ce ţi-am destăinuit toate acestea? se întrebă- De ce ţi-am destăinuit toate acestea? se întrebă Isabelle.Isabelle.Privirile lor nu se desprindeau.Privirile lor nu se desprindeau.

- Ceea ce un rege dispreţuieşte, neştiind să-i recu- Ceea ce un rege dispreţuieşte, neştiind să-i recu --noască desăvârşirea, zise Robert, mulţi alţi bărbaţi arnoască desăvârşirea, zise Robert, mulţi alţi bărbaţi ar fi fericiţi să aibă, mulţumind cerului în genunchi. Lafi fericiţi să aibă, mulţumind cerului în genunchi. La

vârsta ta şi atât de fragedă, atât de frumoasă, e oare vârsta ta şi atât de fragedă, atât de frumoasă, e oare cu putinţă să fii lipsită de bucuriile hărăzite oamecu putinţă să fii lipsită de bucuriile hărăzite oame --nilor? E oare cu putinţă ca buzele acestea dulci să nunilor? E oare cu putinţă ca buzele acestea dulci să nu



fie niciodată sărutate? Ca braţele acestea, acestfie niciodată sărutate? Ca braţele acestea, acest trup... Ah! ia-ţi un bărbat, Isabelle, şi bărbatul ăsta sătrup... Ah! ia-ţi un bărbat, Isabelle, şi bărbatul ăsta să fiu eu!fiu eu!

Fără îndoială, o luase cam repede spunând pe şleauFără îndoială, o luase cam repede spunând pe şleau ceea ce voia, şi cuvintele lui nu prea semănau cuceea ce voia, şi cuvintele lui nu prea semănau cu acelea din poemele ducelui Guillaume de Aquitania.acelea din poemele ducelui Guillaume de Aquitania. Isabelle însă abia mai asculta ce-i spune. O stăpânea,Isabelle însă abia mai asculta ce-i spune. O stăpânea, o strivea cu toată înălţimea sa; mirosea a pădure, ao strivea cu toată înălţimea sa; mirosea a pădure, a piele, a cal şi a armură. Nu avea nici glasul, nici înpiele, a cal şi a armură. Nu avea nici glasul, nici în --făţişarea unui cuceritor de inimi şi, totuşi, ea era cufăţişarea unui cuceritor de inimi şi, totuşi, ea era cu --cerită. Avea în faţa ei un bărbat, unul adevărat, uncerită. Avea în faţa ei un bărbat, unul adevărat, un mascul aspru şi aprins, şi-i auzea răsuflarea putermascul aspru şi aprins, şi-i auzea răsuflarea puter --nică. Isabelle simţea cum orice voinţă o părăseşte şinică. Isabelle simţea cum orice voinţă o părăseşte şi nu mai avea decât o dorinţă: să-şi lase capul pe acestnu mai avea decât o dorinţă: să-şi lase capul pe acest piept de bivol şi să i se dea... să-şi potolească seteapiept de bivol şi să i se dea... să-şi potolească setea cea mare... Tremura niţel.cea mare... Tremura niţel.

Se desprinse dintr-o dată.Se desprinse dintr-o dată.- Nu, Robert, spuse ea, nu voi face tocmai ceea ce- Nu, Robert, spuse ea, nu voi face tocmai ceea ce

le reproşez atât de mult cumnatelor mele. Nu pot, nule reproşez atât de mult cumnatelor mele. Nu pot, nu trebuie s-o fac. Când mă gândesc însă la ceea ce-mitrebuie s-o fac. Când mă gândesc însă la ceea ce-mi impun, la ceea ce-mi refuz, pe când ele au norocul săimpun, la ceea ce-mi refuz, pe când ele au norocul să fie căsătorite cu soţi care le iubesc... Ah, nu! Trebuiefie căsătorite cu soţi care le iubesc... Ah, nu! Trebuie să-şi primească pedeapsa, o pedeapsă straşnică!să-şi primească pedeapsa, o pedeapsă straşnică!

Pentru că nu-şi îngăduia ea însăşi să păcătuiască,Pentru că nu-şi îngăduia ea însăşi să păcătuiască, mintea i se înverşuna împotriva celor care au păcămintea i se înverşuna împotriva celor care au păcă --tuit. Veni să se aşeze iar în jilţul înalt de stejar. Roberttuit. Veni să se aşeze iar în jilţul înalt de stejar. Robert d'Artois o urmă.d'Artois o urmă.- Nu, Robert, repetă ea întinzând braţele ca pentru- Nu, Robert, repetă ea întinzând braţele ca pentru a se apăra. Nu te folosi de slăbiciunea mea; m-ai sua se apăra. Nu te folosi de slăbiciunea mea; m-ai su --păra.păra.

Ca şi măreţia, frumuseţea desăvârşită inspiră resCa şi măreţia, frumuseţea desăvârşită inspiră res --pect, şi uriaşul se supuse.pect, şi uriaşul se supuse.

Dar ceea ce se petrecuse atunci n-avea să li se şteDar ceea ce se petrecuse atunci n-avea să li se şte --argă niciodată din amintire. Vreme de o clipă oriceargă niciodată din amintire. Vreme de o clipă orice

barieră între dânşii căzuse. Le venea greu să-şi iabarieră între dânşii căzuse. Le venea greu să-şi ia ochii unul de la celălalt. "Aşadar, pot fi şi eu iubită",ochii unul de la celălalt. "Aşadar, pot fi şi eu iubită", îşi zicea Isabelle, simţindu-se aproape recunoscătoareîşi zicea Isabelle, simţindu-se aproape recunoscătoare bărbatului care îi dăduse această certitudine.bărbatului care îi dăduse această certitudine.

- Asta era tot ce aveai să-mi spui, vere, alte veşti nu- Asta era tot ce aveai să-mi spui, vere, alte veşti nu mi-ai adus? vorbi ea, făcând o sforţare pentru a semi-ai adus? vorbi ea, făcând o sforţare pentru a se stăpâni.stăpâni.

Robert d'Artois, care se întreba dacă nu cumvaRobert d'Artois, care se întreba dacă nu cumva greşise lăsând să-i scape clipa prielnică, nu răspunsegreşise lăsând să-i scape clipa prielnică, nu răspunse îndată.îndată.

Răsuflă din adânc.Răsuflă din adânc.- Ba da, doamnă, zise, părând să-şi întoarcă gându- Ba da, doamnă, zise, părând să-şi întoarcă gându --

rile de foarte departe. Îţi aduc şi o înştiinţare dinrile de foarte departe. Îţi aduc şi o înştiinţare din partea unchiului tău, Valois.partea unchiului tău, Valois.

Discuţia dintre dânşii o luase pe alt făgaş şi fiecareDiscuţia dintre dânşii o luase pe alt făgaş şi fiecare cuvânt pe care îl rosteau acum suna altfel.cuvânt pe care îl rosteau acum suna altfel.

- Demnitarii Ordinului Templierilor vor fi judecaţi în- Demnitarii Ordinului Templierilor vor fi judecaţi în curând, urmă d'Artois, şi tare mi-e teamă că marelecurând, urmă d'Artois, şi tare mi-e teamă că marele maestru Jacques de Molay va fi dat morţii. Unchiulmaestru Jacques de Molay va fi dat morţii. Unchiul tău, Valois, îţi cere să-i scrii regelui, îndemnându-l latău, Valois, îţi cere să-i scrii regelui, îndemnându-l la îndurare.îndurare.

Isabelle nu răspunse. Şedea iarăşi cu bărbia înIsabelle nu răspunse. Şedea iarăşi cu bărbia în palmă.palmă.

- Grozav îi mai semeni aşa! se minună d'Artois.- Grozav îi mai semeni aşa! se minună d'Artois.- Cui?- Cui?- Tatălui tău, regele Filip.- Tatălui tău, regele Filip.- Ceea ce hotărăşte tatăl meu, regele, rămâne bine- Ceea ce hotărăşte tatăl meu, regele, rămâne bine hotărât, vorbi rar Isabelle. Îmi pot spune cuvântul înhotărât, vorbi rar Isabelle. Îmi pot spune cuvântul în

treburi care ating cinstea familiei, n-am însă cădereatreburi care ating cinstea familiei, n-am însă căderea să mă amestec în cârmuirea regatului Franţei.să mă amestec în cârmuirea regatului Franţei.

- Jacques de Molay e un moşneag. A fost un om de- Jacques de Molay e un moşneag. A fost un om de --osebit, un om mare. Dacă a săvârşit greşeli, le-a isosebit, un om mare. Dacă a săvârşit greşeli, le-a is --păşit îndeajuns. Adu-ţi aminte că el te-a ţinut la crispăşit îndeajuns. Adu-ţi aminte că el te-a ţinut la cris --telniţă... Crede-mă, verişoară, mare nelegiuire au sătelniţă... Crede-mă, verişoară, mare nelegiuire au să



mai săvârşească, şi asta datorită încă o dată lui Nomai săvârşească, şi asta datorită încă o dată lui No --garet şi lui Marigny! Lovind în templieri, oameniigaret şi lui Marigny! Lovind în templieri, oamenii aceştia ieşiţi din nimic au vrut să lovească în tot cinulaceştia ieşiţi din nimic au vrut să lovească în tot cinul cavalerilor şi în marea nobilime.cavalerilor şi în marea nobilime.

Regina asculta, încurcată; se vedea numaidecât căRegina asculta, încurcată; se vedea numaidecât că afacerea o depăşea.afacerea o depăşea.

- Nu-mi pot da seama despre ce-i vorba, zise ea, nu-- Nu-mi pot da seama despre ce-i vorba, zise ea, nu-mi pot da seama.mi pot da seama.

- Ştii că îi sunt foarte îndatorat unchiului tău Valois- Ştii că îi sunt foarte îndatorat unchiului tău Valois şi el mi-ar fi recunoscător dacă aş căpăta această scrişi el mi-ar fi recunoscător dacă aş căpăta această scri --soare de la tine. Şi-apoi, mila nu-i şade niciodată răusoare de la tine. Şi-apoi, mila nu-i şade niciodată rău unei regine; e un simţământ de femeie şi nu ţi-arunei regine; e un simţământ de femeie şi nu ţi-ar aduce decât laude. Unii îţi caută cusur că ţi-e inimaaduce decât laude. Unii îţi caută cusur că ţi-e inima aspră; bun răspuns le-ai da acestora. Fă-o pentru tine,aspră; bun răspuns le-ai da acestora. Fă-o pentru tine, Isabelle, şi fă-o pentru mine.Isabelle, şi fă-o pentru mine.

Rostise "Isabelle" pe acelaşi ton ca mai înainte,Rostise "Isabelle" pe acelaşi ton ca mai înainte, lângă fereastră.lângă fereastră.

Ea îi surâse.Ea îi surâse.- Iscusit mai eşti, Robert, cu toată mutra ta de urs!- Iscusit mai eşti, Robert, cu toată mutra ta de urs!

Bine, îţi voi face această scrisoare pe care o doreşti şiBine, îţi voi face această scrisoare pe care o doreşti şi vei putea s-o iei cu tine o dată cu celelalte lucruri. Voi vei putea s-o iei cu tine o dată cu celelalte lucruri. Voi încerca chiar să-l hotărăsc pe regele Angliei să-i scrieîncerca chiar să-l hotărăsc pe regele Angliei să-i scrie şi el regelui Franţei. Când pleci?şi el regelui Franţei. Când pleci?

- Când îmi vei porunci, verişoară.- Când îmi vei porunci, verişoară.- Tăşcuţele vor fi gata mâine, aşa cred. Ai să pleci- Tăşcuţele vor fi gata mâine, aşa cred. Ai să pleci

curând.curând.Era o părere de rău în glasul reginei. El o privi mEra o părere de rău în glasul reginei. El o privi m ochi, şi Isabelle se simţi din nou tulburată.ochi, şi Isabelle se simţi din nou tulburată.- Voi aştepta un mesager din partea ta ca să ştiu- Voi aştepta un mesager din partea ta ca să ştiu

dacă trebuie să pornesc la drum spre Franţa. Cu bine,dacă trebuie să pornesc la drum spre Franţa. Cu bine, vere. Ne vom mai vedea la cină. vere. Ne vom mai vedea la cină.

D'Artois făcu o plecăciune şi, după ce ieşi, încăD'Artois făcu o plecăciune şi, după ce ieşi, încă --perea i se păru reginei ciudat de liniştită, ca o valeperea i se păru reginei ciudat de liniştită, ca o vale după ce a trecut furtuna. Isabelle închise ochii şi rădupă ce a trecut furtuna. Isabelle închise ochii şi ră --

mase o clipă nemişcată.mase o clipă nemişcată."E un bărbat pe care l-a înrăit nedreptatea ce i s-a"E un bărbat pe care l-a înrăit nedreptatea ce i s-a

făcut, gândi ea. Dacă l-ar îndrăgi însă cineva, ar fi înfăcut, gândi ea. Dacă l-ar îndrăgi însă cineva, ar fi în stare să iubească."stare să iubească."

Oamenii chemaţi să joace un rol hotărâtor în istoriaOamenii chemaţi să joace un rol hotărâtor în istoria noroadelor habar n-au adeseori ce împliniri alenoroadelor habar n-au adeseori ce împliniri ale soartei poartă într-înşii. Cele două personaje caresoartei poartă într-înşii. Cele două personaje care avură această lungă întrevedere, într-o după-amiazăavură această lungă întrevedere, într-o după-amiază din martie 1314, în castelul Westminster, nu puteaudin martie 1314, în castelul Westminster, nu puteau să-şi închipuie că vor fi, prin înlănţuirea faptelor lor,să-şi închipuie că vor fi, prin înlănţuirea faptelor lor, aproape singurii urzitori ai unui război care va duraaproape singurii urzitori ai unui război care va dura mai bine de o sută de ani între regatele Franţei şi Anmai bine de o sută de ani între regatele Franţei şi An --gliei.gliei.



ÎNTEMNIŢAŢII DIN BECIULÎNTEMNIŢAŢII DIN BECIUL TEMPLULUITEMPLULUI

Zidurile groase erau acoperite cu silitră. O luminăZidurile groase erau acoperite cu silitră. O lumină tulbure, gălbuie, începea să coboare în încăperea boltulbure, gălbuie, începea să coboare în încăperea bol --tită de la subsol..tită de la subsol..

Întemniţatul care moţăia, cu braţele strânse subÎntemniţatul care moţăia, cu braţele strânse sub

bărbie, se scutură, străbătut de un fior, şi se ridică debărbie, se scutură, străbătut de un fior, şi se ridică de --odată, buimăcit, cu inima zvâcnindă. Rămase o clipăodată, buimăcit, cu inima zvâcnindă. Rămase o clipă nemişcat, privind pâcla dimineţii care pătrundea prinnemişcat, privind pâcla dimineţii care pătrundea prin răsunătoarea beciului. Asculta. Limpede, cu toate că,răsunătoarea beciului. Asculta. Limpede, cu toate că, înăbuşită de grosimea zidurilor, îi ajungea în auz băînăbuşită de grosimea zidurilor, îi ajungea în auz bă --taia clopotelor din Paris, vestind utreniile: clopoteletaia clopotelor din Paris, vestind utreniile: clopotele de la Saint-Martin, Saint-Merry, Saint-Germainde la Saint-Martin, Saint-Merry, Saint-Germain --l'Auxerrois, Saint-Eustache şi acelea de la Notrel'Auxerrois, Saint-Eustache şi acelea de la Notre --Dame; clopotele bisericilor din satele apropiate: CourDame; clopotele bisericilor din satele apropiate: Cour --

tille, Clignancourt şi Montmartre.tille, Clignancourt şi Montmartre.Întemniţatul nu desluşi nici un zgomot care să-lÎntemniţatul nu desluşi nici un zgomot care să-l poată nelinişti. Doar spaima îl făcuse să tresară,poată nelinişti. Doar spaima îl făcuse să tresară, spaima ce-l cuprindea în fiece dimineaţă îndată cespaima ce-l cuprindea în fiece dimineaţă îndată ce deschidea ochii, aşa cum de fiece dată, în somn, aveadeschidea ochii, aşa cum de fiece dată, în somn, avea coşmare.coşmare.

Trase spre dânsul o strachină de lemn şi dădu peTrase spre dânsul o strachină de lemn şi dădu pe gât o înghiţitură zdravănă de apă pentru a-şi mai pogât o înghiţitură zdravănă de apă pentru a-şi mai po --toli fierbinţeala care nu-l mai părăsea de atâta amartoli fierbinţeala care nu-l mai părăsea de atâta amar

de vreme. După ce bău, lăsă apa să se liniştească şide vreme. După ce bău, lăsă apa să se liniştească şi se aplecă asupra ei ca peste o oglindă sau pestese aplecă asupra ei ca peste o oglindă sau peste fundul unei fântâni. Chipul pe care izbuti să-l vadă,fundul unei fântâni. Chipul pe care izbuti să-l vadă, nedesluşit şi întunecat, era al unui moşneag de 100nedesluşit şi întunecat, era al unui moşneag de 100 de ani. Rămase aşa câteva clipe, căutând să descode ani. Rămase aşa câteva clipe, căutând să desco --pere ce putea să mai fi rămas din înfăţişarea sa dipere ce putea să mai fi rămas din înfăţişarea sa di --nainte în acest obraz înceţoşat, în această barbă denainte în acest obraz înceţoşat, în această barbă de pustnic, în buzele acestea înghiţite de gura ştirbă, înpustnic, în buzele acestea înghiţite de gura ştirbă, în nasul subţiat, în găurile întunecoase ale privirii. Îmnasul subţiat, în găurile întunecoase ale privirii. Îm --

pinse deoparte strachina, se ridică şi făcu câţiva paşipinse deoparte strachina, se ridică şi făcu câţiva paşi până ce simţi întinzându-se lanţul care-l lega de zid.până ce simţi întinzându-se lanţul care-l lega de zid.

Atunci începu deodată să urle: Atunci începu deodată să urle:- Jacques de Molay! Jacques de Molay! Eu sunt Jac- Jacques de Molay! Jacques de Molay! Eu sunt Jac --

ques de Molay!ques de Molay!Nimeni nu-i răspunse. Nimeni, o ştia, n-avea să-iNimeni nu-i răspunse. Nimeni, o ştia, n-avea să-i

răspundă, nici măcar un ecou.răspundă, nici măcar un ecou.Simţea însă nevoia de a-şi striga propriul săuSimţea însă nevoia de a-şi striga propriul său

nume, de a-l arunca stâlpilor de piatră, bolţilor, uşiinume, de a-l arunca stâlpilor de piatră, bolţilor, uşii de stejar, pentru a nu lăsa mintea să i se piardă în nede stejar, pentru a nu lăsa mintea să i se piardă în ne --bunie, pentru a-şi aminti că avea 72 de ani, că pe vrebunie, pentru a-şi aminti că avea 72 de ani, că pe vre --muri comandase armate, cârmuise provincii, că avumuri comandase armate, cârmuise provincii, că avu --sese o putere la fel de mare ca aceea a suveranilor şisese o putere la fel de mare ca aceea a suveranilor şi că atât cât va mai păstra în el o pâlpâire de viaţă vacă atât cât va mai păstra în el o pâlpâire de viaţă va continua să fie, chiar şi în această temniţă, marelecontinua să fie, chiar şi în această temniţă, marele maestru al Ordinului Cavalerilor Templuluimaestru al Ordinului Cavalerilor Templului 44..

Şi, culme a cruzimii sau a batjocurii, aici, în încăpeŞi, culme a cruzimii sau a batjocurii, aici, în încăpe --rile de sub turnul cel mare al castelului templierilor,rile de sub turnul cel mare al castelului templierilor, prefăcute în temniţe, tocmai aici l-au închis, pe el şiprefăcute în temniţe, tocmai aici l-au închis, pe el şi pe demnitarii de frunte ai Ordinului, în propria lorpe demnitarii de frunte ai Ordinului, în propria lor aşezare, în casa lor cea mai de seamă.aşezare, în casa lor cea mai de seamă.

- Şi când te gândeşti că eu sunt cel care am pus să- Şi când te gândeşti că eu sunt cel care am pus să se zidească din nou acest turn! murmură cuprins dese zidească din nou acest turn! murmură cuprins de mânie marele maestru, lovind cu pumnul în pereţi.mânie marele maestru, lovind cu pumnul în pereţi.

Gestul îi smulse un ţipăt, trezindu-i o durere cumGestul îi smulse un ţipăt, trezindu-i o durere cum --plită la mâna al cărei policar strivit nu mai era decâtplită la mâna al cărei policar strivit nu mai era decât o fărâmă de carne sângerândă. De altfel, mai rămăo fărâmă de carne sângerândă. De altfel, mai rămă --sese oare vreun loc pe trupul său care să nu fie osese oare vreun loc pe trupul său care să nu fie o rană, o suferinţă? Prin picioarele umflate sângele abiarană, o suferinţă? Prin picioarele umflate sângele abia mai trecea, şi întemniţatul avea junghiuri groaznicemai trecea, şi întemniţatul avea junghiuri groaznice de când îndurase cazna numită a "butucilor". După cede când îndurase cazna numită a "butucilor". După ce

44 Ordin înfiinţat în 1118, în timpul cruciadelor, de Hugues de Payns, avândOrdin înfiinţat în 1118, în timpul cruciadelor, de Hugues de Payns, având drept misiune paza locurilor aşa-zise sfinte. Ordinul devine în scurtă vremedrept misiune paza locurilor aşa-zise sfinte. Ordinul devine în scurtă vreme o puternică organizaţie militară şi economică, având sediul la Paris şi nedeo puternică organizaţie militară şi economică, având sediul la Paris şi nede --pinzând direct decât de papă.pinzând direct decât de papă.



îi prinseseră picioarele între scânduri, simţise cum seîi prinseseră picioarele între scânduri, simţise cum se înfig în carnea lui colţii de stejar în care schingiuitoriiînfig în carnea lui colţii de stejar în care schingiuitorii izbeau cu ciocanul, pe când Guillaume de Nogaret,izbeau cu ciocanul, pe când Guillaume de Nogaret, ministrul de justiţie al regatului, îi punea întrebări şiministrul de justiţie al regatului, îi punea întrebări şi îl îndemna să recunoască. Să recunoască - ce?... Leşiîl îndemna să recunoască. Să recunoască - ce?... Leşi --nase.nase.

Pe trupul său ciopârţit şi sfâşiat, jegul, umezeala şiPe trupul său ciopârţit şi sfâşiat, jegul, umezeala şi lipsa de hrană săpaseră urme adânci.lipsa de hrană săpaseră urme adânci.

Afară de asta mai suferise de curând cazna "întin Afară de asta mai suferise de curând cazna "întin --derii oaselor", poate că cea mai groaznică din câte i-aderii oaselor", poate că cea mai groaznică din câte i-a fost dat să îndure. Îi legaseră de piciorul drept ofost dat să îndure. Îi legaseră de piciorul drept o greutate de optzeci de ocale, apoi cu ajutorul uneigreutate de optzeci de ocale, apoi cu ajutorul unei funii şi al unui scripete l-au tras până-n tavan, pefunii şi al unui scripete l-au tras până-n tavan, pe dânsul, un moşneag. Şi mereu se auzea glasul înfridânsul, un moşneag. Şi mereu se auzea glasul înfri --coşător al lui Guillaume de Nogaret: "Ci mărturiseştecoşător al lui Guillaume de Nogaret: "Ci mărturiseşte odată, messire..." Şi cum el se încăpăţâna să tăgăduodată, messire..." Şi cum el se încăpăţâna să tăgădu --iască, îl trăseseră, tot mai tare, tot mai iute, de laiască, îl trăseseră, tot mai tare, tot mai iute, de la duşumea la tavan. Simţise cum i se rup braţele şi mâiduşumea la tavan. Simţise cum i se rup braţele şi mâi --nile, cum i se smulg încheieturile, cum îi trosneştenile, cum i se smulg încheieturile, cum îi trosneşte trupul, şi se pornise să urle că mărturiseşte tot, da,trupul, şi se pornise să urle că mărturiseşte tot, da, orice crimă, toate crimele din lume. Da, e adevărat,orice crimă, toate crimele din lume. Da, e adevărat, templierii se dedau între dânşii la sodomie; da, pentrutemplierii se dedau între dânşii la sodomie; da, pentru a intra în Ordin, trebuiau să scuipe crucea; da, se îna intra în Ordin, trebuiau să scuipe crucea; da, se în --chinau unui idol cu cap de pisică; da, se îndeletniceauchinau unui idol cu cap de pisică; da, se îndeletniceau cu magia, cu vrăjitoria, slujeau diavolului; da, furaucu magia, cu vrăjitoria, slujeau diavolului; da, furau banii ce le erau încredinţaţi; da, urziseră un complotbanii ce le erau încredinţaţi; da, urziseră un complot împotriva papei şi a regelui... Şi mai ce încă?împotriva papei şi a regelui... Şi mai ce încă? Jacques de Molay se întreba cum de putuse supra Jacques de Molay se întreba cum de putuse supra --

vieţui acestor chinuri. Fără îndoială pentru că tortura, vieţui acestor chinuri. Fără îndoială pentru că tortura, aplicată cu măsură, nu era niciodată împinsă pânăaplicată cu măsură, nu era niciodată împinsă până acolo încât să i se tragă moartea din ea şi, de aseacolo încât să i se tragă moartea din ea şi, de ase --menea, pentru că trupul unui bătrân cavaler, deprinsmenea, pentru că trupul unui bătrân cavaler, deprins o viaţă întreagă să mânuiască spada şi călit în lupte,o viaţă întreagă să mânuiască spada şi călit în lupte, era mai tare decât se aştepta el însuşi.era mai tare decât se aştepta el însuşi.

Jacques de Molay îngenunche, cu ochii la raza de Jacques de Molay îngenunche, cu ochii la raza de lumină ce pătrundea prin răsuflătoarea beciului.lumină ce pătrundea prin răsuflătoarea beciului.

- Doamne Dumnezeule, rosti el, de ce ai dat sufle- Doamne Dumnezeule, rosti el, de ce ai dat sufle --tului meu mai puţină tărie decât trupului? Fost-amtului meu mai puţină tărie decât trupului? Fost-am oare vrednic să fiu căpetenia Ordinului? Nu m-aioare vrednic să fiu căpetenia Ordinului? Nu m-ai apărat, lăsându-mă să cad în mişelie, cruţă-mă acum,apărat, lăsându-mă să cad în mişelie, cruţă-mă acum, Doamne Dumnezeule, fă să nu cad în nebunie. N-amDoamne Dumnezeule, fă să nu cad în nebunie. N-am să mai pot îndura multă vreme, n-am să mai pot însă mai pot îndura multă vreme, n-am să mai pot în --dura.dura.

Îl ţineau în fiare de şapte ani, nu-l scoteau de acoloÎl ţineau în fiare de şapte ani, nu-l scoteau de acolo decât pentru a-l târî înaintea comisiei de anchetă şi a-decât pentru a-l târî înaintea comisiei de anchetă şi a-l supune la toate constrângerile şi ameninţările slujil supune la toate constrângerile şi ameninţările sluji --torilor legii şi ai bisericii. Se putea teme, pe drept, sătorilor legii şi ai bisericii. Se putea teme, pe drept, să nu înnebunească după asemenea încercări. Marelenu înnebunească după asemenea încercări. Marele maestru pierdea adeseori noţiunea timpului. Ca să-şimaestru pierdea adeseori noţiunea timpului. Ca să-şi mai abată gândul de la toate acestea, încercase să domai abată gândul de la toate acestea, încercase să do --mesticească o pereche de şobolani care veneau în fiemesticească o pereche de şobolani care veneau în fie --care noapte să ronţăie firimiturile sale de pâine. Îlcare noapte să ronţăie firimiturile sale de pâine. Îl apuca ba mânia, ba plânsul, trecea de la gânduri piapuca ba mânia, ba plânsul, trecea de la gânduri pi --oase, la dorinţa răzbunării, şi după ce stătea prostitoase, la dorinţa răzbunării, şi după ce stătea prostit izbucnea în furii năprasnice.izbucnea în furii năprasnice.

"Dintr-asta li se va trage moartea, dintr-asta li se va"Dintr-asta li se va trage moartea, dintr-asta li se va trage moartea", îşi spunea el întruna.trage moartea", îşi spunea el întruna.

Cine avea să moară? Clément, Guillaume, Filip...Cine avea să moară? Clément, Guillaume, Filip... Papa, ministrul de justiţie şi regele. Vor muri, MolayPapa, ministrul de justiţie şi regele. Vor muri, Molay nu ştia cum, dar neîndoios în chinuri înfricoşătoare,nu ştia cum, dar neîndoios în chinuri înfricoşătoare, pentru a-şi ispăşi crimele. Şi murmura, iar şi iar, nupentru a-şi ispăşi crimele. Şi murmura, iar şi iar, nu --mele lor afurisite.mele lor afurisite.

Tot în genunchi, cu barba ridicată spre răsuflăTot în genunchi, cu barba ridicată spre răsuflă --toarea beciului, marele maestru şopti:toarea beciului, marele maestru şopti:

- Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, că mi-ai lăsat ura.- Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, că mi-ai lăsat ura. Doar puterea ei mă mai ţine încă în viaţă.Doar puterea ei mă mai ţine încă în viaţă.

Se sculă cu greu de jos şi se întoarse la banca deSe sculă cu greu de jos şi se întoarse la banca de piatră, una cu zidul, şi care îi slujea totodată de scaunpiatră, una cu zidul, şi care îi slujea totodată de scaun



şi de pat.şi de pat.Cine şi-ar fi putut închipui vreodată că va ajungeCine şi-ar fi putut închipui vreodată că va ajunge

aici? Gândul îl întorcea mereu spre tinereţea lui, spreaici? Gândul îl întorcea mereu spre tinereţea lui, spre flăcăul ce fusese cu cincizeci de ani în urmă, când coflăcăul ce fusese cu cincizeci de ani în urmă, când co --borâse pentru întâia oară dealurile natale din Juraborâse pentru întâia oară dealurile natale din Jura pentru a se avânta în marea aventură.pentru a se avânta în marea aventură.

Ca toate odraslele nobilimii din vremea aceea, viCa toate odraslele nobilimii din vremea aceea, vi --sase să îmbrace lunga mantie albă cu cruce neagră,sase să îmbrace lunga mantie albă cu cruce neagră, care era uniforma Ordinului templierilor. Numele decare era uniforma Ordinului templierilor. Numele de templier era pe atunci de ajuns ca să evoce meleaguritemplier era pe atunci de ajuns ca să evoce meleaguri depărtate şi fapte de vitejie, corăbiile cu pânze umdepărtate şi fapte de vitejie, corăbiile cu pânze um --flate îndreptându-se spre Orient, ţările în care cerul eflate îndreptându-se spre Orient, ţările în care cerul e

veşnic albastru, galopul călăreţilor prin nisip, como veşnic albastru, galopul călăreţilor prin nisip, como --rile Arabiei, prizonierii răscumpăraţi, oraşele cuceriterile Arabiei, prizonierii răscumpăraţi, oraşele cucerite şi prădate, cetăţuile cu scări uriaşe zidite la margineaşi prădate, cetăţuile cu scări uriaşe zidite la marginea mării. Se povestea chiar că templierii aveau porturimării. Se povestea chiar că templierii aveau porturi tainice de unde se îmbarcau pentru continente necutainice de unde se îmbarcau pentru continente necu --noscute...noscute...Şi Jacques de Molay îşi împlinise visul; străbătuseŞi Jacques de Molay îşi împlinise visul; străbătuse trufaş oraşe depărtate, îmbrăcat în strălucitoareatrufaş oraşe depărtate, îmbrăcat în strălucitoarea mantie ale cărei cute îi cădeau până la pintenii de aur.mantie ale cărei cute îi cădeau până la pintenii de aur.

Se ridicase în ierarhia Ordinului mai sus decât ar fiSe ridicase în ierarhia Ordinului mai sus decât ar fi îndrăznit vreodată să spere, trecând prin toate demniîndrăznit vreodată să spere, trecând prin toate demni --tăţile, pentru a fi, în cele din urmă, adus de alegereatăţile, pentru a fi, în cele din urmă, adus de alegerea fraţilor săi, în slujba supremă de mare maestru al Frafraţilor săi, în slujba supremă de mare maestru al Fra --nţei şi al ţărilor de dincolo de mare, şi la conducereanţei şi al ţărilor de dincolo de mare, şi la conducerea celor cincisprezece mii de cavaleri.celor cincisprezece mii de cavaleri.Toate acestea ca să ajungă în cele din urmă într-unToate acestea ca să ajungă în cele din urmă într-un beci, putrezind de viu, lipsit de toate cele. Puţini suntbeci, putrezind de viu, lipsit de toate cele. Puţini sunt cei cărora soarta le-a hărăzit o atât de uimitoare străcei cărora soarta le-a hărăzit o atât de uimitoare stră --lucire, urmată de o restrişte aşa de mare...lucire, urmată de o restrişte aşa de mare...

Cu ajutorul unei verigi a lanţului, Jacques de MolayCu ajutorul unei verigi a lanţului, Jacques de Molay scrijelea tocmai în silitra zidului nişte linii care-iscrijelea tocmai în silitra zidului nişte linii care-i aminteau planul unei fortăreţe, când auzi paşi grei şiaminteau planul unei fortăreţe, când auzi paşi grei şi

clinchet de arme, pe scara ce ducea la celula sa.clinchet de arme, pe scara ce ducea la celula sa.Spaima îl cuprinse din nou, dar de astă dată oSpaima îl cuprinse din nou, dar de astă dată o

spaimă precisă, îndreptăţită.spaimă precisă, îndreptăţită.Uşa grea se deschise scârţâind şi, în spatele unuiUşa grea se deschise scârţâind şi, în spatele unui

temnicer, Molay zări patru arcaşi în tunici de piele, cutemnicer, Molay zări patru arcaşi în tunici de piele, cu suliţe în mâini. Li se vedea răsuflarea, ca un abursuliţe în mâini. Li se vedea răsuflarea, ca un abur uşor, învăluindu-le obrazul.uşor, învăluindu-le obrazul.

- Venim să te luăm, jupâne, zise cel din fruntea ar- Venim să te luăm, jupâne, zise cel din fruntea ar --caşilor.caşilor.

Molay se ridică fără să spună o vorbă.Molay se ridică fără să spună o vorbă.Temnicerul se apropie şi, cu lovituri puternice deTemnicerul se apropie şi, cu lovituri puternice de

ciocan şi daltă, sfărâmă capătul nituit ce lega lanţulciocan şi daltă, sfărâmă capătul nituit ce lega lanţul de brăţările de fier, cântărind fiecare câte două ocale,de brăţările de fier, cântărind fiecare câte două ocale, în care erau încătuşate gleznele întemniţatului.în care erau încătuşate gleznele întemniţatului.

Acesta îşi strânse pe umerii numai piele şi os Acesta îşi strânse pe umerii numai piele şi os mantia lui mare, vestita mantie care nu mai era acummantia lui mare, vestita mantie care nu mai era acum decât o zdreanţă cenuşie a cărei cruce neagră atârnadecât o zdreanţă cenuşie a cărei cruce neagră atârna ferfeniţă.ferfeniţă. Apoi se urni din loc. În moşneagul acesta istovit, Apoi se urni din loc. În moşneagul acesta istovit, care se clătina urcând anevoie treptele turnului, abiacare se clătina urcând anevoie treptele turnului, abia ţinându-se pe picioarele îngreuiate de lanţuri, mai răţinându-se pe picioarele îngreuiate de lanţuri, mai ră --măsese ceva din comandantul oştilor care recucerise,măsese ceva din comandantul oştilor care recucerise, pentru ultima oară, Ierusalimul din mâna păgânilor.pentru ultima oară, Ierusalimul din mâna păgânilor.

"Dă-mi, Doamne, puterea să îndur, murmură el în"Dă-mi, Doamne, puterea să îndur, murmură el în sine, dă-mi un dram de putere." Şi ca să regăsească însine, dă-mi un dram de putere." Şi ca să regăsească în el această putere, îşi repeta cele trei nume ale vrăjel această putere, îşi repeta cele trei nume ale vrăj --maşilor săi: Clément, Guillaume, Filip...maşilor săi: Clément, Guillaume, Filip...Ceaţa umplea curtea întinsă a templului, puneaCeaţa umplea curtea întinsă a templului, punea glugi foişoarelor zidului împrejmuitor, se strecuraglugi foişoarelor zidului împrejmuitor, se strecura printre creneluri, învăluia clopotniţa bisericii mari dinprintre creneluri, învăluia clopotniţa bisericii mari din dreapta turnului.dreapta turnului.

Vreo sută de oşteni aşteptau cu lancea la picior, Vreo sută de oşteni aşteptau cu lancea la picior, vorbind între dânşii pe şoptite, în jurul unui furgon vorbind între dânşii pe şoptite, în jurul unui furgon deschis.deschis.



De dincolo de ziduri se auzea larma Parisului, şi dinDe dincolo de ziduri se auzea larma Parisului, şi din când în când nechezatul unui cal se ridica în văzduhcând în când nechezatul unui cal se ridica în văzduh cu o tristeţe sfâşietoare.cu o tristeţe sfâşietoare.

În mijlocul curţii, domnul Alain de Pareilles, căpitanÎn mijlocul curţii, domnul Alain de Pareilles, căpitan al arcaşilor regelui, omul care era de faţă la toateal arcaşilor regelui, omul care era de faţă la toate execuţiile, care însoţea osândiţii la judecată şi laexecuţiile, care însoţea osândiţii la judecată şi la cazne, păşea încet, cu un aer plictisit şi nepăsător.cazne, păşea încet, cu un aer plictisit şi nepăsător.

Avea vreo 40 de ani şi părul său de culoarea oţelului îi Avea vreo 40 de ani şi părul său de culoarea oţelului îi cădea în şuviţe mici pe fruntea pătrată. Purta zacădea în şuviţe mici pe fruntea pătrată. Purta za uşoară, sabia la şold şi îşi ţinea coiful la subsuoară.uşoară, sabia la şold şi îşi ţinea coiful la subsuoară.

Întoarse capul auzind paşii grei ai marelui maestru,Întoarse capul auzind paşii grei ai marelui maestru, iar acesta, dând cu ochii de el, se simţi pălind, dacăiar acesta, dând cu ochii de el, se simţi pălind, dacă aşa ceva mai era cu putinţă.aşa ceva mai era cu putinţă.

De obicei, pentru a-i duce la interogatorii, nu seDe obicei, pentru a-i duce la interogatorii, nu se pregătea asemenea alai; nu era nici carul acesta, nicipregătea asemenea alai; nu era nici carul acesta, nici mulţimea asta de soldaţi. Câţiva armăşei de-ai regeluimulţimea asta de soldaţi. Câţiva armăşei de-ai regelui

veneau să-i ia pe acuzaţi pentru a-i trece cu barca de veneau să-i ia pe acuzaţi pentru a-i trece cu barca de cealaltă parte a Senei, mai adeseori la căderea nopţii.cealaltă parte a Senei, mai adeseori la căderea nopţii.Prezenţa lui Alain de Pareilles, ea singură, arăta înPrezenţa lui Alain de Pareilles, ea singură, arăta în --deajuns ce-l aştepta.deajuns ce-l aştepta.

- Aşadar, judecata s-a rostit? întrebă Molay pe căpi- Aşadar, judecata s-a rostit? întrebă Molay pe căpi --tanul arcaşilor.tanul arcaşilor.

- Da, jupâne, răspunse acesta.- Da, jupâne, răspunse acesta.- Şi ştii cumva, fiule, vorbi Molay, după o şovăire,- Şi ştii cumva, fiule, vorbi Molay, după o şovăire,

ce cuprinde hotărârea?ce cuprinde hotărârea?- Asta n-o ştiu, jupâne; am poruncă să vă duc la- Asta n-o ştiu, jupâne; am poruncă să vă duc la

Notre-Dame ca să vă fie citită.Notre-Dame ca să vă fie citită.Urmă o tăcere, apoi Jacques de Molay întrebă iar:Urmă o tăcere, apoi Jacques de Molay întrebă iar:- În ce zi suntem?- În ce zi suntem?- Lunea de după Sfântul Grigore.- Lunea de după Sfântul Grigore.

Asta însemna 18 martie, 18 martie 1314. Asta însemna 18 martie, 18 martie 1314."La moarte mă vor duce oare?" se întrebă Molay."La moarte mă vor duce oare?" se întrebă Molay.Poarta turnului se deschise din nou şi, împresuraţiPoarta turnului se deschise din nou şi, împresuraţi

de paznici, trei alţi demnitari, inspectorul general, inde paznici, trei alţi demnitari, inspectorul general, in --

structorul Normandiei şi comandirul Aquitaniei, sestructorul Normandiei şi comandirul Aquitaniei, se iviră, la rândul lor.iviră, la rândul lor.

Albiţi şi dânşii, cu bărbi albe şi zbârlite, bătând din Albiţi şi dânşii, cu bărbi albe şi zbârlite, bătând din pleoape peste ochii înfundaţi în orbitele uriaşe, cupleoape peste ochii înfundaţi în orbitele uriaşe, cu trupuri ce se pierdeau în mantiile zdrenţuite, rămatrupuri ce se pierdeau în mantiile zdrenţuite, răma --seră o clipă nemişcaţi, asemenea unor mari păsări deseră o clipă nemişcaţi, asemenea unor mari păsări de noapte, pe care lumina le împiedică să vadă. Comannoapte, pe care lumina le împiedică să vadă. Coman --dirul Aquitaniei avea, de altfel, albeaţă la ochiuldirul Aquitaniei avea, de altfel, albeaţă la ochiul stâng, ceea ce-l făcea să semene într-adevăr cu o buf stâng, ceea ce-l făcea să semene într-adevăr cu o buf --niţă. Părea cu totul năucit. Inspectorul general, pe juniţă. Părea cu totul năucit. Inspectorul general, pe ju --mătate pleşuv, avea mâinile şi picioarele îngrozitor demătate pleşuv, avea mâinile şi picioarele îngrozitor de umflate.umflate.

Împleticindu-se în fiarele lui, instructorul NormanÎmpleticindu-se în fiarele lui, instructorul Norman --diei, Geoffroy de Charnay, se repezi înaintea celorlalţidiei, Geoffroy de Charnay, se repezi înaintea celorlalţi la marele maestru şi îl strânse în braţe. O lungă priela marele maestru şi îl strânse în braţe. O lungă prie --tenie îi lega pe cei doi bărbaţi. Jacques de Molay eratenie îi lega pe cei doi bărbaţi. Jacques de Molay era cel care făcuse toată cariera lui Charnay, cu zece anicel care făcuse toată cariera lui Charnay, cu zece ani mai tânăr ca dânsul, şi în el văzuse pe urmaşul său înmai tânăr ca dânsul, şi în el văzuse pe urmaşul său în demnitatea de mare maestru.demnitatea de mare maestru.

Charnay avea o tăietură adâncă pe frunte, rămasăCharnay avea o tăietură adâncă pe frunte, rămasă dintr-o luptă de demult, în care o singură lovitură dedintr-o luptă de demult, în care o singură lovitură de spadă îi strâmbase şi nasul. Bărbatul acesta aspru, cuspadă îi strâmbase şi nasul. Bărbatul acesta aspru, cu chipul brăzdat de greutăţile războiului, îşi îngropăchipul brăzdat de greutăţile războiului, îşi îngropă fruntea în umărul marelui maestru, ca să-şi ascundăfruntea în umărul marelui maestru, ca să-şi ascundă lacrimile.lacrimile.

- Curaj, frate, curaj, îi spuse Jacques de Molay îm- Curaj, frate, curaj, îi spuse Jacques de Molay îm --brăţişându-l. Curaj, fraţilor, repetă el, strângându-i labrăţişându-l. Curaj, fraţilor, repetă el, strângându-i la piept şi pe ceilalţi doi demnitari.piept şi pe ceilalţi doi demnitari.

Văzându-se unii pe alţii, îşi puteau da seama fie Văzându-se unii pe alţii, îşi puteau da seama fie --care în ce hal se află.care în ce hal se află.

Un temnicer se apropie.Un temnicer se apropie.- Aveţi dreptul de-a fi desferecaţi, domnilor, le zise.- Aveţi dreptul de-a fi desferecaţi, domnilor, le zise.Marele maestru îşi desfăcu mâinile într-un gest deMarele maestru îşi desfăcu mâinile într-un gest de

amărăciune şi lehamite.amărăciune şi lehamite.



- Nu am dinarul, răspunse el.- Nu am dinarul, răspunse el.Căci, pentru a li se scoate sau a li se pune fiarele,Căci, pentru a li se scoate sau a li se pune fiarele,

de câte ori ieşeau din temniţă - ceea ce se numea a fide câte ori ieşeau din temniţă - ceea ce se numea a fi ferecaţi şi desferecaţi - templierii trebuiau să dea unferecaţi şi desferecaţi - templierii trebuiau să dea un dinar din cei doisprezece la care aveau drept ca să-şidinar din cei doisprezece la care aveau drept ca să-şi plătească hrana ticăloasă, paiele culcuşului şi spălatulplătească hrana ticăloasă, paiele culcuşului şi spălatul cămăşii. Încă o chichiţă, o cruzime de-a lui Nogaret!...cămăşii. Încă o chichiţă, o cruzime de-a lui Nogaret!... Erau învinuiţi, nu osândiţi. Li se cuvenea deci o inErau învinuiţi, nu osândiţi. Li se cuvenea deci o in --demnizaţie pentru întreţinere. Doisprezece dinari,demnizaţie pentru întreţinere. Doisprezece dinari, când ciozvârta de carne costa peste patruzeci! Cu altecând ciozvârta de carne costa peste patruzeci! Cu alte cuvinte, posteau patru zile din opt, dormeau pe piatrăcuvinte, posteau patru zile din opt, dormeau pe piatră şi putrezeau în murdărie.şi putrezeau în murdărie.

Instructorul Normandiei scoase dintr-o vecheInstructorul Normandiei scoase dintr-o veche pungă de piele care-i spânzura la brâu cei doi dinari,pungă de piele care-i spânzura la brâu cei doi dinari, tot ce mai avea, şi-i zvârli jos, unul pentru fiarele lui,tot ce mai avea, şi-i zvârli jos, unul pentru fiarele lui, celălalt pentru fiarele marelui maestru.celălalt pentru fiarele marelui maestru.

- Frate! zise Jacques de Molay, cu un gest de refuz.- Frate! zise Jacques de Molay, cu un gest de refuz.- La ce îmi vor mai folosi acum banii ăştia... răs- La ce îmi vor mai folosi acum banii ăştia... răs --punse Charnay. Primeşte, frate; n-am nici un meritpunse Charnay. Primeşte, frate; n-am nici un merit

într-asta.într-asta.În timp ce li se scoteau cârligele fiarelor, simţeauÎn timp ce li se scoteau cârligele fiarelor, simţeau

răsunând în oasele lor loviturile de ciocan. Dar şi mairăsunând în oasele lor loviturile de ciocan. Dar şi mai tare încă simţeau zvâcniturile inimii în piept.tare încă simţeau zvâcniturile inimii în piept.

- De data asta s-a zis cu noi, murmură Molay.- De data asta s-a zis cu noi, murmură Molay.Se întreba ce fel de moarte li s-a hotărât şi dacă vorSe întreba ce fel de moarte li s-a hotărât şi dacă vor

mai fi supuşi la alte cazne, ultimele.mai fi supuşi la alte cazne, ultimele.- De vreme ce ne scot fiarele, poate că-i un semn- De vreme ce ne scot fiarele, poate că-i un semn bun, spuse inspectorul general, scuturându-şi mâinilebun, spuse inspectorul general, scuturându-şi mâinile

umflate. Poate că papa a hotărât să ne cruţe viaţa.umflate. Poate că papa a hotărât să ne cruţe viaţa.Îi mai rămăseseră câţiva dinţi rupţi în gură, cei dinÎi mai rămăseseră câţiva dinţi rupţi în gură, cei din

faţă, şi asta îl făcea să scoată parcă un şuierat cândfaţă, şi asta îl făcea să scoată parcă un şuierat când vorbea, iar temniţa îl cam adusese în mintea copiilor. vorbea, iar temniţa îl cam adusese în mintea copiilor.

Marele maestru înălţă din umeri, arătând pe cei oMarele maestru înălţă din umeri, arătând pe cei o sută de arcaşi rânduiţi deoparte.sută de arcaşi rânduiţi deoparte.

- Să ne pregătim de moarte, frate, răspunse el.- Să ne pregătim de moarte, frate, răspunse el.- Uitaţi-vă, uitaţi-vă ce mi-au făcut, izbucni inspec- Uitaţi-vă, uitaţi-vă ce mi-au făcut, izbucni inspec --

torul, suflecându-şi mâneca şi descoperind braţul umtorul, suflecându-şi mâneca şi descoperind braţul um --flat.flat.

- Toţi am fost chinuiţi, spuse marele maestru.- Toţi am fost chinuiţi, spuse marele maestru.Îşi întoarse privirea, ca întotdeauna când i seÎşi întoarse privirea, ca întotdeauna când i se

vorbea de tortură. El n-a fost destul de tare ca s-o în vorbea de tortură. El n-a fost destul de tare ca s-o în --dure până la capăt, semnase mărturiile mincinoase şidure până la capăt, semnase mărturiile mincinoase şi nu şi-o ierta.nu şi-o ierta.

Cercetă din ochi uriaşa îngrădire care fusese reşeCercetă din ochi uriaşa îngrădire care fusese reşe --dinţa şi simbolul puterii lor.dinţa şi simbolul puterii lor.

"Pentru cea din urmă oară", îi trecu prin minte."Pentru cea din urmă oară", îi trecu prin minte.Pentru cea din urmă oară contempla această aşePentru cea din urmă oară contempla această aşe --

zare măreaţă, cu foişorul, biserica, palatele, casele,zare măreaţă, cu foişorul, biserica, palatele, casele, curţile şi livezile sale, adevărată cetate în mijlocul Pacurţile şi livezile sale, adevărată cetate în mijlocul Pa --risului.risului.

Aici trăiseră de două veacuri templierii, aici se în Aici trăiseră de două veacuri templierii, aici se în --chinaseră, dormiseră, judecaseră, aici chibzuiseră şichinaseră, dormiseră, judecaseră, aici chibzuiseră şi hotărâseră expediţiile lor depărtate, aici, în acesthotărâseră expediţiile lor depărtate, aici, în acest foişor, fusese păstrat tezaurul regatului Franţei, înfoişor, fusese păstrat tezaurul regatului Franţei, în --credinţat lor spre pază şi gospodărire.credinţat lor spre pază şi gospodărire.

Aici, după nenorocitele expediţii ale sfântului Lu Aici, după nenorocitele expediţii ale sfântului Lu --dovic şi după pierderea Palestinei şi a Ciprului, s-audovic şi după pierderea Palestinei şi a Ciprului, s-au întors templierii, târând în urma lor scutierii, catâriiîntors templierii, târând în urma lor scutierii, catârii încărcaţi cu aur, călăreţii pe cai arăbeşti şi sclavii lorîncărcaţi cu aur, călăreţii pe cai arăbeşti şi sclavii lor negri.negri.

Jacques de Molay revedea această întoarcere a în Jacques de Molay revedea această întoarcere a în -- vinşilor, care mai păstra totuşi un aer de epopee. vinşilor, care mai păstra totuşi un aer de epopee."Nimeni nu mai avea nevoie de noi şi noi n-o"Nimeni nu mai avea nevoie de noi şi noi n-o

ştiam", gândea marele maestru. "Vorbeam mereu deştiam", gândea marele maestru. "Vorbeam mereu de alte cruciade şi cuceriri... Poate că ne ţineam preaalte cruciade şi cuceriri... Poate că ne ţineam prea trufaşi, păstrând şi privilegii, fără a le mai justifica."trufaşi, păstrând şi privilegii, fără a le mai justifica."

Dintr-o oaste recunoscută a creştinătăţii, templieriiDintr-o oaste recunoscută a creştinătăţii, templierii ajunseseră bancherii obişnuiţi ai bisericii şi ai regilor.ajunseseră bancherii obişnuiţi ai bisericii şi ai regilor.



Când ai mulţi datornici îţi faci repede mulţi vrăjmaşi.Când ai mulţi datornici îţi faci repede mulţi vrăjmaşi. Afacerea a fost, vai, bine ticluită! Drama a început Afacerea a fost, vai, bine ticluită! Drama a început

în ziua când Filip cel Frumos ceruse să facă parte dinîn ziua când Filip cel Frumos ceruse să facă parte din ordinul lor pentru a deveni mare maestru al templieordinul lor pentru a deveni mare maestru al templie --rilor. Consiliul Ordinului răspunsese printr-un refuzrilor. Consiliul Ordinului răspunsese printr-un refuz mândru şi fără apel.mândru şi fără apel.

"Greşit-am oare? se întreba pentru a suta oară Jac"Greşit-am oare? se întreba pentru a suta oară Jac --ques de Molay. N-am făcut-o cumva numai ca să nuques de Molay. N-am făcut-o cumva numai ca să nu împart autoritatea mea cu nimeni? Dar nu, nu puteamîmpart autoritatea mea cu nimeni? Dar nu, nu puteam face altminteri! Rânduiala Ordinului e limpede: niciface altminteri! Rânduiala Ordinului e limpede: nici un cap încoronat la conducerea noastră."un cap încoronat la conducerea noastră."

Regele Filip nu uitase niciodată această înfrângere,Regele Filip nu uitase niciodată această înfrângere, această ocară. A început să-l îmbrobodească, umaceastă ocară. A început să-l îmbrobodească, um --blând cu vicleşuguri, copleşindu-l cu hatârurile şi priblând cu vicleşuguri, copleşindu-l cu hatârurile şi pri --etenia lui. Marele maestru nu era oare naşul fiiceietenia lui. Marele maestru nu era oare naşul fiicei sale Isabelle? Marele maestru nu era oare stâlpul desale Isabelle? Marele maestru nu era oare stâlpul de nădejde al regatului?nădejde al regatului?

Dar tezaurul regal a fost mutat de la templu laDar tezaurul regal a fost mutat de la templu la Luvru. În acelaşi timp, o tainică, o veninoasă urzealăLuvru. În acelaşi timp, o tainică, o veninoasă urzeală se ţesea în jurul templierilor, pentru a asmuţi norodulse ţesea în jurul templierilor, pentru a asmuţi norodul împotriva lor. Se povestea că doseau grânele înadinsîmpotriva lor. Se povestea că doseau grânele înadins ca să le vândă mai scump şi că erau vinovaţi de foaca să le vândă mai scump şi că erau vinovaţi de foa --metea ce bântuia. Că se gândeau mai mult cum să-şimetea ce bântuia. Că se gândeau mai mult cum să-şi sporească avuţiile decât să smulgă din mâna păgâsporească avuţiile decât să smulgă din mâna păgâ --nilor mormântul lui Cristos. Deoarece erau răi denilor mormântul lui Cristos. Deoarece erau răi de gură, cum sunt oştenii, îi se aducea învinuirea că ar figură, cum sunt oştenii, îi se aducea învinuirea că ar fi hulitori ai celor sfinte. Umbla vorba: "înjură ca unhulitori ai celor sfinte. Umbla vorba: "înjură ca un templier". De la hulitori la eretici nu era decât un pas.templier". De la hulitori la eretici nu era decât un pas. Se zicea că aveau apucături de acelea ce-s împotrivaSe zicea că aveau apucături de acelea ce-s împotriva firii şi că sclavii lor negri ar fi vrăjitori...firii şi că sclavii lor negri ar fi vrăjitori...

"Bineînţeles, nu toţi fraţii noştri erau nişte sfinţi şi"Bineînţeles, nu toţi fraţii noştri erau nişte sfinţi şi multora dintr-înşii trândăvia nu le pria de fel."multora dintr-înşii trândăvia nu le pria de fel."

Se spunea mai cu seamă că la ceremoniile de priSe spunea mai cu seamă că la ceremoniile de pri --mire a noilor cavaleri, neofiţii erau siliţi să se lepedemire a noilor cavaleri, neofiţii erau siliţi să se lepede

de Cristos, să scuipe crucea, şi că erau învăţaţi la năde Cristos, să scuipe crucea, şi că erau învăţaţi la nă --ravuri fără de ruşine.ravuri fără de ruşine.

Sub cuvânt că trebuie să se pună capăt acestor zvoSub cuvânt că trebuie să se pună capăt acestor zvo --nuri, Filip îi propuse marelui maestru, pentru cinsteanuri, Filip îi propuse marelui maestru, pentru cinstea şi interesul Ordinului, să ceară el însuşi începereaşi interesul Ordinului, să ceară el însuşi începerea unor cercetări.unor cercetări.

"Şi m-am învoit...", gândea Molay. "M-au tras pe"Şi m-am învoit...", gândea Molay. "M-au tras pe sfoară, m-au înşelat cumplit."sfoară, m-au înşelat cumplit."

Căci, într-una din zilele lui octombrie 1307... Ah,Căci, într-una din zilele lui octombrie 1307... Ah, cum îşi mai amintea Molay de ziua aceea... "În ajuncum îşi mai amintea Molay de ziua aceea... "În ajun încă mă îmbrăţişa şi îmi zicea frate, dându-mi locul deîncă mă îmbrăţişa şi îmi zicea frate, dându-mi locul de frunte la înmormântarea cumnatei sale, contesa defrunte la înmormântarea cumnatei sale, contesa de

Valois..." Valois..."Într-o vineri, tocmai în treisprezece ale lunii, blesÎntr-o vineri, tocmai în treisprezece ale lunii, bles --

temată zi, fără îndoială, regele Filip, printr-o uriaşătemată zi, fără îndoială, regele Filip, printr-o uriaşă razie poliţienească, pregătită cu mult înainte, îi arestărazie poliţienească, pregătită cu mult înainte, îi arestă în zori pe toţi templierii din Franţa, învinuindu-i, înîn zori pe toţi templierii din Franţa, învinuindu-i, în numele Inchiziţiei, de erezie.numele Inchiziţiei, de erezie.Nogaret însuşi venise să-l ridice pe Jacques deNogaret însuşi venise să-l ridice pe Jacques de Molay şi pe alţi o sută patruzeci de cavaleri ce seMolay şi pe alţi o sută patruzeci de cavaleri ce se aflau în lăcaşul templului...aflau în lăcaşul templului...

O poruncă răcnită îl făcu să tresară pe marele maO poruncă răcnită îl făcu să tresară pe marele ma --estru, smulgându-l din noianul gândurilor lui de omestru, smulgându-l din noianul gândurilor lui de om care îşi vântură mereu nenorocirile pe dinainteacare îşi vântură mereu nenorocirile pe dinaintea ochilor. Dumnealui, Alain de Pareilles, îşi alinia arochilor. Dumnealui, Alain de Pareilles, îşi alinia ar --caşii. Pusese chivăra pe cap. Un oştean îi ţinea calul,caşii. Pusese chivăra pe cap. Un oştean îi ţinea calul, ajutându-l să încalece.ajutându-l să încalece.- Să mergem, spuse marele maestru.- Să mergem, spuse marele maestru.

Prizonierii fură împinşi spre car. Molay se urcă înPrizonierii fură împinşi spre car. Molay se urcă în --tâiul. Comandirul Aquitaniei, cel cu albeaţă în ochi,tâiul. Comandirul Aquitaniei, cel cu albeaţă în ochi, omul care pusese pe goană oastea turcilor la Saintomul care pusese pe goană oastea turcilor la Saint --

Jean-d'Acre, nu se dezmeticise încă. Trebuiră să-l suie Jean-d'Acre, nu se dezmeticise încă. Trebuiră să-l suie pe sus. Fratele inspector îşi mişca buzele întruna, vorpe sus. Fratele inspector îşi mişca buzele întruna, vor --bindu-şi singur. Când Geoffroy de Charnay se căţărăbindu-şi singur. Când Geoffroy de Charnay se căţără



la rândul său în furgon, un câine nevăzut începu săla rândul său în furgon, un câine nevăzut începu să urle undeva dinspre grajduri, şi fruntea instructoruluiurle undeva dinspre grajduri, şi fruntea instructorului Normandiei, cu cicatricea ei, se încruntă deodată.Normandiei, cu cicatricea ei, se încruntă deodată.

Apoi, tras de patru cai de ham, carul greoi se urni Apoi, tras de patru cai de ham, carul greoi se urni din loc.din loc.

Poarta cea mare se deschise şi o uriaşă larmă dePoarta cea mare se deschise şi o uriaşă larmă de glasuri îi întâmpină. Mai multe mii de oameni, toţi loglasuri îi întâmpină. Mai multe mii de oameni, toţi lo --cuind în mahalaua templului şi prin cele dimprejur, secuind în mahalaua templului şi prin cele dimprejur, se îmbulzeau de-a lungul zidurilor. Arcaşii din capul coîmbulzeau de-a lungul zidurilor. Arcaşii din capul co --loanei trebuiră să-şi croiască drum prin mulţimealoanei trebuiră să-şi croiască drum prin mulţimea care urla, izbind în grămadă cu coada suliţei.care urla, izbind în grămadă cu coada suliţei.

- Faceţi loc slujitorilor regelui! strigau ei.- Faceţi loc slujitorilor regelui! strigau ei.Ţinându-se drept pe cal, cu acelaşi aer plictisit,Ţinându-se drept pe cal, cu acelaşi aer plictisit,

Alain de Pareilles domina hărmălaia. Alain de Pareilles domina hărmălaia.Dar când templierii se arătară, vuietul încetă dintr-Dar când templierii se arătară, vuietul încetă dintr-

o dată. În faţa acestor patru moşnegi prăpădiţi, peo dată. În faţa acestor patru moşnegi prăpădiţi, pe care hurducăturile roţilor îi zvârleau unii într-alţii, pacare hurducăturile roţilor îi zvârleau unii într-alţii, pa --rizienii avură o clipă de mută uluire, de milă neaşteprizienii avură o clipă de mută uluire, de milă neaştep --tată.tată.

După aceea se auziră strigăte: "La moarte! LaDupă aceea se auziră strigăte: "La moarte! La moarte cu ereticii!" aruncate de armăşeii regelui,moarte cu ereticii!" aruncate de armăşeii regelui, amestecaţi în mulţime. Atunci, cei care sunt întotdeamestecaţi în mulţime. Atunci, cei care sunt întotde --auna gata să strige într-un glas cu stăpânirea şi săauna gata să strige într-un glas cu stăpânirea şi să facă pe grozavii când nu pierd nimic începură săfacă pe grozavii când nu pierd nimic începură să zbiere cât îi ţinea gura:zbiere cât îi ţinea gura:

- La moarte!- La moarte!- Hoţi!- Hoţi!- Idolatri!- Idolatri!- Priviţi-i! Nu mai sunt aşa de fuduli acuma, păgânii- Priviţi-i! Nu mai sunt aşa de fuduli acuma, păgânii

ăştia! La moarte cu ei!ăştia! La moarte cu ei!Ocările, batjocurile, ameninţările se încrucişau de-aOcările, batjocurile, ameninţările se încrucişau de-a

lungul jalnicului alai. Dar furia asta rămânea neînlungul jalnicului alai. Dar furia asta rămânea neîn --semnată. O bună parte din mulţime privea tăcută, şisemnată. O bună parte din mulţime privea tăcută, şi tăcerea ei, chiar fără să fie o manifestare făţişă, eratăcerea ei, chiar fără să fie o manifestare făţişă, era

totuşi grăitoare.totuşi grăitoare.Căci, în aceşti şapte ani, lucrurile se schimbaseră.Căci, în aceşti şapte ani, lucrurile se schimbaseră.

Lumea ştia cum se desfăşurase procesul. Poporul văLumea ştia cum se desfăşurase procesul. Poporul vă --zuse templieri în uşa bisericilor, arătându-şi oaselezuse templieri în uşa bisericilor, arătându-şi oasele care le căzuseră din picioare în urma schingiuirilor.care le căzuseră din picioare în urma schingiuirilor. Se văzuseră în mai multe oraşe din Franţa cavaleri,Se văzuseră în mai multe oraşe din Franţa cavaleri, cu sutele, arşi pe rug. Se ştia că unele tribunale eclecu sutele, arşi pe rug. Se ştia că unele tribunale ecle --ziastice refuzaseră să osândească, şi că noi episcopi,ziastice refuzaseră să osândească, şi că noi episcopi, ca fratele primului ministru Enguerrand de Marigny,ca fratele primului ministru Enguerrand de Marigny, fuseseră învestiţi anume pentru a îndeplini aceastăfuseseră învestiţi anume pentru a îndeplini această sarcină. Se zicea că papa Clément al V-lea, el însuşi,sarcină. Se zicea că papa Clément al V-lea, el însuşi, nu se plecase decât cu de-a sila, pentru că era înnu se plecase decât cu de-a sila, pentru că era în mâna regelui şi se temea să nu aibă aceeaşi soartă cumâna regelui şi se temea să nu aibă aceeaşi soartă cu papa Bonifaciu, căruia îi urmase în scaun. Şi apoi, înpapa Bonifaciu, căruia îi urmase în scaun. Şi apoi, în aceşti şapte ani, grâul nu se găsea mai din belşug,aceşti şapte ani, grâul nu se găsea mai din belşug, preţul pâinii mai crescuse încă şi trebuia să recunoştipreţul pâinii mai crescuse încă şi trebuia să recunoşti că neajunsurile acestea nu mai erau din vina templiecă neajunsurile acestea nu mai erau din vina templie --rilor...rilor...Douăzeci şi cinci de arcaşi, cu arcul agăţat în spateDouăzeci şi cinci de arcaşi, cu arcul agăţat în spate şi suliţa pe umăr, mergeau înaintea carului, câte doşi suliţa pe umăr, mergeau înaintea carului, câte do --uăzeci şi cinci de fiecare parte, şi tot atâţia încheiauuăzeci şi cinci de fiecare parte, şi tot atâţia încheiau alaiul.alaiul.

"Ah, de-am mai avea barem un pic de vlagă în"Ah, de-am mai avea barem un pic de vlagă în trup!", gândea marele maestru. La 20 de ani ar fitrup!", gândea marele maestru. La 20 de ani ar fi sărit asupra unui arcaş, i-ar fi smuls suliţa şi ar fi însărit asupra unui arcaş, i-ar fi smuls suliţa şi ar fi în --cercat să scape fugind, sau poate că s-ar fi bătut aicicercat să scape fugind, sau poate că s-ar fi bătut aici până la moarte. Acum, însă, abia dacă ar fi pututpână la moarte. Acum, însă, abia dacă ar fi putut trece peste loitrele carului.trece peste loitrele carului.

În spatele său, fratele inspector bombănea între diÎn spatele său, fratele inspector bombănea între di --nţii rupţi:nţii rupţi:

- N-au să ne osândească. Nu-mi vine a crede că ne- N-au să ne osândească. Nu-mi vine a crede că ne vor osândi. Nu mai suntem primejdioşi. vor osândi. Nu mai suntem primejdioşi.

Iar bătrânul templier cu albeaţă la ochi se dezmetiIar bătrânul templier cu albeaţă la ochi se dezmeti --cise în sfârşit din năuceala lui ca să murmure:cise în sfârşit din năuceala lui ca să murmure:



- Bun lucru e să mai umbli pe-afară; bun lucru să- Bun lucru e să mai umbli pe-afară; bun lucru să mai respiri aer proaspăt. Nu-i aşa, frate?mai respiri aer proaspăt. Nu-i aşa, frate?

"Nici măcar nu-şi dă seama unde ne duce", gândi"Nici măcar nu-şi dă seama unde ne duce", gândi marele maestru.marele maestru.

Instructorul Normandiei îi atinse braţul:Instructorul Normandiei îi atinse braţul:- Cinstite frate, zise el în şoaptă, văd în această mu- Cinstite frate, zise el în şoaptă, văd în această mu --

lţime oameni care plâng şi alţii făcându-şi cruce. Nulţime oameni care plâng şi alţii făcându-şi cruce. Nu suntem singuri în calvarul nostru.suntem singuri în calvarul nostru.

- Oamenii aceştia pot să ne jelească, dar nu pot- Oamenii aceştia pot să ne jelească, dar nu pot face nimic pentru a ne scăpa, răspunse Jacques deface nimic pentru a ne scăpa, răspunse Jacques de Molay. Altele sunt feţele pe care le caut.Molay. Altele sunt feţele pe care le caut.

Instructorul înţelese de care feţe anume vorbeaInstructorul înţelese de care feţe anume vorbea marele maestru şi de care speranţa smintită se agăţamarele maestru şi de care speranţa smintită se agăţa în ultima clipă. Şi, fără să vrea, începu şi el să cauteîn ultima clipă. Şi, fără să vrea, începu şi el să caute din ochi prin mulţime. Căci, dintre cavalerii templieri,din ochi prin mulţime. Căci, dintre cavalerii templieri, un oarecare număr scăpase în 1307. Unii se adăpostiun oarecare număr scăpase în 1307. Unii se adăposti --seră prin mânăstiri, alţii lepădaseră veşmintele Ordiseră prin mânăstiri, alţii lepădaseră veşmintele Ordi --nului şi trăiau în afara legii, ascunşi pe la ţară saunului şi trăiau în afara legii, ascunşi pe la ţară sau prin târguri; mai erau apoi alţii care izbutiseră săprin târguri; mai erau apoi alţii care izbutiseră să ajungă în Spania, unde regele Aragonului, refuzândajungă în Spania, unde regele Aragonului, refuzând să se supună poruncilor regelui Franţei şi ale papei,să se supună poruncilor regelui Franţei şi ale papei, lăsase templierilor dregătoriile lor, întemeind pentrulăsase templierilor dregătoriile lor, întemeind pentru dânşii un nou Ordin. Afară de aceştia, erau templieriidânşii un nou Ordin. Afară de aceştia, erau templierii care, după o judecată în faţa unor tribunale mai înducare, după o judecată în faţa unor tribunale mai îndu --rătoare, fuseseră daţi în paza călugărilor ce aveau perătoare, fuseseră daţi în paza călugărilor ce aveau pe mâna lor azilurile şi spitalele. Toţi aceşti foşti cavalerimâna lor azilurile şi spitalele. Toţi aceşti foşti cavaleri rămăseseră în legătură unii cu alţii, atât cât se putea,rămăseseră în legătură unii cu alţii, atât cât se putea, înjghebând între dânşii un fel de reţea tainică.înjghebând între dânşii un fel de reţea tainică.

Şi Jacques de Molay îşi zicea că poate...Şi Jacques de Molay îşi zicea că poate...Poate că un complot se pusese la cale... Poate că laPoate că un complot se pusese la cale... Poate că la

răspântia unei străzi, la răspântia străzii Blancs-Manrăspântia unei străzi, la răspântia străzii Blancs-Man --teaux, la răspântia străzii La Bretonnerie, de dupăteaux, la răspântia străzii La Bretonnerie, de după mânăstirea Saint-Merry, o ceată de bărbaţi aveau sămânăstirea Saint-Merry, o ceată de bărbaţi aveau să se ivească pe neaşteptate şi, trăgându-şi săbiile asse ivească pe neaşteptate şi, trăgându-şi săbiile as --

cunse sub zavelci, o să dea iureş în arcaşi, pe cândcunse sub zavelci, o să dea iureş în arcaşi, pe când alţii, postaţi la ferestre, vor slobozi în ei proiectile. Cualţii, postaţi la ferestre, vor slobozi în ei proiectile. Cu o căruţă pornită în galop, li s-ar putea tăia drumul şio căruţă pornită în galop, li s-ar putea tăia drumul şi s-ar înteţi panica...s-ar înteţi panica...

"Şi pentru ce ar face una ca asta foştii noştri"Şi pentru ce ar face una ca asta foştii noştri fraţi?", gândi Molay. "Pentru a-l scăpa de la pieire pefraţi?", gândi Molay. "Pentru a-l scăpa de la pieire pe marele maestru, care i-a trădat, care s-a lepădat demarele maestru, care i-a trădat, care s-a lepădat de Ordin, care a mărturisit în urma schingiuirilor..."Ordin, care a mărturisit în urma schingiuirilor..."

Şi totuşi, privirea lui scormonea prin mulţime, atâtŞi totuşi, privirea lui scormonea prin mulţime, atât de departe cât putea, şi nu zărea decât părinţi care îşide departe cât putea, şi nu zărea decât părinţi care îşi cocoţaseră ţâncii pe grumaz ca să nu le scape nimiccocoţaseră ţâncii pe grumaz ca să nu le scape nimic din priveliştea asta, copii care, mai târziu, când se vadin priveliştea asta, copii care, mai târziu, când se va pomeni în faţa lor de templieri, nu-şi vor aminti decâtpomeni în faţa lor de templieri, nu-şi vor aminti decât de patru moşnegi bărboşi, tremurând de frig, împrede patru moşnegi bărboşi, tremurând de frig, împre --suraţi de oşteni ca nişte nelegiuiţi.suraţi de oşteni ca nişte nelegiuiţi.

Inspectorul general continua să scuipe într-una, iarInspectorul general continua să scuipe într-una, iar eroul de la Saint-Jean-d'Acre să repete că e tareeroul de la Saint-Jean-d'Acre să repete că e tare plăcut să te plimbi dimineaţa.plăcut să te plimbi dimineaţa.Marele maestru simţi crescând în el una din aceleMarele maestru simţi crescând în el una din acele mânii vecine cu nebunia, care îl apucau atât de des înmânii vecine cu nebunia, care îl apucau atât de des în celula sa, făcându-l să urle şi să izbească în ziduri.celula sa, făcându-l să urle şi să izbească în ziduri.

Avea, fără îndoială, să săvârşească o faptă năpras Avea, fără îndoială, să săvârşească o faptă năpras --nică, o faptă cumplită... nu ştia ce anume... dar trenică, o faptă cumplită... nu ştia ce anume... dar tre --buia neapărat s-o săvârşească.buia neapărat s-o săvârşească.

Îşi primea moartea, aproape ca o izbăvire, dar nuÎşi primea moartea, aproape ca o izbăvire, dar nu voia să moară pe nedrept, nici să moară cu cinstea voia să moară pe nedrept, nici să moară cu cinstea terfelită. Îndelungata deprindere a războiului îi răsterfelită. Îndelungata deprindere a războiului îi răs --colea pentru o ultimă oară sângele lui de moşneag.colea pentru o ultimă oară sângele lui de moşneag.

Voia să moară luptând. Voia să moară luptând.Căută mâna lui Geoffroy de Charnay, vechiul săuCăută mâna lui Geoffroy de Charnay, vechiul său

camarad, ultimul om tare pe care-l avusese lângăcamarad, ultimul om tare pe care-l avusese lângă dânsul, şi strânse această mână.dânsul, şi strânse această mână.

Ridicându-şi ochii, instructorul Normandiei văzu peRidicându-şi ochii, instructorul Normandiei văzu pe tâmplele brăzdate adânc ale marelui maestru artereletâmplele brăzdate adânc ale marelui maestru arterele



care băteau, zvâcnind ca nişte năpârci albastre.care băteau, zvâcnind ca nişte năpârci albastre. Alaiul ajunse la podul Notre-Dame. Alaiul ajunse la podul Notre-Dame. NURORILE REGELUINURORILE REGELUI

Un miros îmbietor de făină caldă, miere şi unt parUn miros îmbietor de făină caldă, miere şi unt par --fuma aerul în jurul tarabei.fuma aerul în jurul tarabei.

- Calde, calde plăcinţele! striga negustorul, foindu-- Calde, calde plăcinţele! striga negustorul, foindu-se în dosul plitei lui în plină stradă. N-au să ajungăse în dosul plitei lui în plină stradă. N-au să ajungă pentru toată lumea! Poftiţi, domnilor, luaţi! Calde plăpentru toată lumea! Poftiţi, domnilor, luaţi! Calde plă --

cinţele!cinţele!Le făcea toate deodată, întindea aluatul, scotea deLe făcea toate deodată, întindea aluatul, scotea de pe foc turtişoarele coapte, dădea rest, supravegheape foc turtişoarele coapte, dădea rest, supraveghea puştii ca să nu-i ciordească ceva de pe tarabă.puştii ca să nu-i ciordească ceva de pe tarabă.

- Calde plăcinţele!- Calde plăcinţele! Atât era de absorbit de treburi, că nici nu-l văzu pe Atât era de absorbit de treburi, că nici nu-l văzu pe

muşteriul a cărui mână albă puse un dinar pe scânmuşteriul a cărui mână albă puse un dinar pe scân --dură, plătind o turtişoară. Văzu doar mâna stângădură, plătind o turtişoară. Văzu doar mâna stângă aşezând la loc turtişoara, din care cumpărătorul nuaşezând la loc turtişoara, din care cumpărătorul nu

muşcase decât o dată.muşcase decât o dată.- Ia te uită năzurosul, zise el, aţâţând focul. Să le- Ia te uită năzurosul, zise el, aţâţând focul. Să le mai dai marfă bună, cu făină curată de grâu şi unt demai dai marfă bună, cu făină curată de grâu şi unt de

Vaugirard... Vaugirard...În clipa asta ridică ochii şi, zărind faţa muşteriuluiÎn clipa asta ridică ochii şi, zărind faţa muşteriului

căruia i se adresa, încremeni cu gura căscată, şi ulcăruia i se adresa, încremeni cu gura căscată, şi ul --tima vorbă îi rămase în gât. Omul acesta, foarte înalt,tima vorbă îi rămase în gât. Omul acesta, foarte înalt, cu ochii nespus de mari şi nemişcaţi, care purta păcu ochii nespus de mari şi nemişcaţi, care purta pă --lărie albă şi tunică până aproape de genunchi...lărie albă şi tunică până aproape de genunchi...

Mai înainte ca tarabagiul să fi putut schiţa o plecăMai înainte ca tarabagiul să fi putut schiţa o plecă --ciune sau îngâna o vorbă de iertare, omul cu pălărieciune sau îngâna o vorbă de iertare, omul cu pălărie albă se şi depărtase. În vreme ce ultimul rând de plăalbă se şi depărtase. În vreme ce ultimul rând de plă --cinte începuse să se ardă, plăcintarul îşi bălăbăneacinte începuse să se ardă, plăcintarul îşi bălăbănea braţele, privind în urma muşteriului care se pierdeabraţele, privind în urma muşteriului care se pierdea în mulţime.în mulţime.

Uliţele cu dughene ale vechiului Paris, după spusaUliţele cu dughene ale vechiului Paris, după spusa călătorilor care bătuseră drumurile Africii şi Oriencălătorilor care bătuseră drumurile Africii şi Orien --tului, aduceau grozav cu pieţele unui târg arab. Acetului, aduceau grozav cu pieţele unui târg arab. Ace --



eaşi forfotă necontenită, aceleaşi magherniţe mărunteeaşi forfotă necontenită, aceleaşi magherniţe mărunte înghesuite una-n alta, aceleaşi mirosuri de grăsimeînghesuite una-n alta, aceleaşi mirosuri de grăsime prăjită, de mirodenii şi pielărie, aceeaşi scurgere înprăjită, de mirodenii şi pielărie, aceeaşi scurgere în --ceată de muşterii şi de gură-cască croindu-şi anevoieceată de muşterii şi de gură-cască croindu-şi anevoie drum prin îmbulzeală. Fiece stradă, fiece ulicioară, îşidrum prin îmbulzeală. Fiece stradă, fiece ulicioară, îşi avea îndeletnicirea ei, meşteşugul ei deosebit; ici ţeavea îndeletnicirea ei, meşteşugul ei deosebit; ici ţe --sătorii ale căror suveici se zăreau alergând pe răzsătorii ale căror suveici se zăreau alergând pe răz --boaiele lor în odăiţele din fundul dughenei, colo caboaiele lor în odăiţele din fundul dughenei, colo ca --

vafii bătând în calapoade, mai încolo şelarii mânuind vafii bătând în calapoade, mai încolo şelarii mânuind sula, şi mai departe tâmplarii rotunjind la strung picisula, şi mai departe tâmplarii rotunjind la strung pici --oarele scaunelor.oarele scaunelor.

Era o uliţă a păsărarilor, o uliţă a precupeţilor, oEra o uliţă a păsărarilor, o uliţă a precupeţilor, o uliţă a covacilor, unde se auzeau răsunând barosurileuliţă a covacilor, unde se auzeau răsunând barosurile pe nicovală şi se vedea jeraticul împurpurând fundulpe nicovală şi se vedea jeraticul împurpurând fundul atelierelor. Giuvaergiii se înşirau de-a lungul cheiuluiatelierelor. Giuvaergiii se înşirau de-a lungul cheiului care le purta numele, lucrând în jurul flăcăruii din licare le purta numele, lucrând în jurul flăcăruii din li --ghenuşe cu mangal.ghenuşe cu mangal.

Se zărea câte o fâşie subţire de cer între casele deSe zărea câte o fâşie subţire de cer între casele de lemn şi de chirpici, cu crestele aşa de apropiate, călemn şi de chirpici, cu crestele aşa de apropiate, că vecinii îşi puteau întinde mâna de la o fereastră la vecinii îşi puteau întinde mâna de la o fereastră la alta. Uliţele, mai în tot locul, erau acoperite cu unalta. Uliţele, mai în tot locul, erau acoperite cu un noroi destul de rău mirositor, în care oamenii îşinoroi destul de rău mirositor, în care oamenii îşi târau, după cum le era starea, picioarele desculţe, satârau, după cum le era starea, picioarele desculţe, sa --boţii sau încălţările de piele.boţii sau încălţările de piele.

Bărbatul cel înalt cu pălăria albă mergea mai deBărbatul cel înalt cu pălăria albă mergea mai de --parte, prin îmbulzeală, călcând fără grabă, cu mâinileparte, prin îmbulzeală, călcând fără grabă, cu mâinile la spate, părând a nu se sinchisi că e îmbrâncit dinla spate, părând a nu se sinchisi că e îmbrâncit din toate părţile. Mulţi, de altminteri, se dădeau la otoate părţile. Mulţi, de altminteri, se dădeau la o parte făcându-i loc să treacă şi îl salutau. El le răsparte făcându-i loc să treacă şi îl salutau. El le răs --pundea dând uşor din cap. Era lat în spate şi voinic,pundea dând uşor din cap. Era lat în spate şi voinic, iar părul mătăsos, de un blond bătând în roşcat, îiiar părul mătăsos, de un blond bătând în roşcat, îi cădea în inele până aproape de guler, încadrând uncădea în inele până aproape de guler, încadrând un obraz cu trăsături regulate, de o rară frumuseţe, înobraz cu trăsături regulate, de o rară frumuseţe, în care nici un muşchi nu se clintea.care nici un muşchi nu se clintea.

Trei armăşei de-ai regelui, în haină albastră şi purTrei armăşei de-ai regelui, în haină albastră şi pur --tând la subsuoară ghioaga cu măciulia în formă detând la subsuoară ghioaga cu măciulia în formă de floare de crin, semnul slujbei lor, îl urmau pe plimbăfloare de crin, semnul slujbei lor, îl urmau pe plimbă --reţul singuratic, ţinându-se la oarecare depărtare,reţul singuratic, ţinându-se la oarecare depărtare, fără să-l piardă o clipă din ochi, oprindu-se când sefără să-l piardă o clipă din ochi, oprindu-se când se oprea şi pornind iar o dată cu dânsul.oprea şi pornind iar o dată cu dânsul.

Deodată, un tânăr cu haina strânsă pe el, târât deDeodată, un tânăr cu haina strânsă pe el, târât de trei ogari înalţi pe care îi ducea de zgardă, ţâşnitrei ogari înalţi pe care îi ducea de zgardă, ţâşni dintr-o ulicioară ce tăia drumul şi se izbi de picioareledintr-o ulicioară ce tăia drumul şi se izbi de picioarele trecătorului cu pălărie albă, gata-gata să-l dea jos.trecătorului cu pălărie albă, gata-gata să-l dea jos. Câinii se învălmăşiră, începură să latre.Câinii se învălmăşiră, începură să latre.

- Ia te uită puşlamaua! strigă tânărul, cu un vădit- Ia te uită puşlamaua! strigă tânărul, cu un vădit accent italian. Era cât pe ce să-mi calci câinii! Mi-ar fiaccent italian. Era cât pe ce să-mi calci câinii! Mi-ar fi părut bine să te muşte!părut bine să te muşte!

Să fi avut 18 ani cel mult, zvelt, cu ochii negri şiSă fi avut 18 ani cel mult, zvelt, cu ochii negri şi bărbia subţire, flăcăul se proţăpise în drum şi sebărbia subţire, flăcăul se proţăpise în drum şi se răţoia umflându-şi glasul spre a face pe grozavul. Carăţoia umflându-şi glasul spre a face pe grozavul. Ca --reva îl prinse de braţ şi-i şuşoti o vorbă la ureche. Câtreva îl prinse de braţ şi-i şuşoti o vorbă la ureche. Cât ai clipi, tânărul îşi scoase pălăria de pe cap şi făcu oai clipi, tânărul îşi scoase pălăria de pe cap şi făcu o plecăciune, însoţind-o cu un gest larg de respect, fărăplecăciune, însoţind-o cu un gest larg de respect, fără slugărnicie însă.slugărnicie însă.

- Frumoşi câini, ai cui sunt? întrebă trecătorul, lă- Frumoşi câini, ai cui sunt? întrebă trecătorul, lă --sându-şi privirea ochilor săi mari şi reci pe chipul tâsându-şi privirea ochilor săi mari şi reci pe chipul tâ --nărului.nărului.

- Ai unchiului meu, bancherul Tolomei... servitorul- Ai unchiului meu, bancherul Tolomei... servitorul domniei-voastre! răspunse tânărul.domniei-voastre! răspunse tânărul.

Fără să mai spună nimic, bărbatul cu pălăria albăFără să mai spună nimic, bărbatul cu pălăria albă îşi văzu de drum. După ce se depărtase niţel, şi arîşi văzu de drum. După ce se depărtase niţel, şi ar --măşeii care-l urmau de asemeni, oamenii din jurul tâmăşeii care-l urmau de asemeni, oamenii din jurul tâ --nărului italian izbucniră în râs.nărului italian izbucniră în râs.

Acesta nu se clintise din loc şi părea tare necăjit de Acesta nu se clintise din loc şi părea tare necăjit de boroboaţa pe care o făcuse; până şi câinii lui amuţiboroboaţa pe care o făcuse; până şi câinii lui amuţi --seră.seră.

- Ei, acuşica nu mai e aşa de fudul dumnealui? râ- Ei, acuşica nu mai e aşa de fudul dumnealui? râ --

d î l b l d l



deau unii.deau unii.- Uitaţi-vă la el! Gata-gata să-l trântească pe rege,- Uitaţi-vă la el! Gata-gata să-l trântească pe rege,

şi pe deasupra l-a mai şi înjurat.şi pe deasupra l-a mai şi înjurat.- Te poţi pregăti, flăcăule, să dormi în noaptea asta- Te poţi pregăti, flăcăule, să dormi în noaptea asta

la închisoare, cu treizeci de lovituri pe cocoaşă.la închisoare, cu treizeci de lovituri pe cocoaşă.Italianul îi înfruntă pe aceşti gură-cască:Italianul îi înfruntă pe aceşti gură-cască:- Ce vreţi? Nu l-am văzut niciodată, cum era să-l re- Ce vreţi? Nu l-am văzut niciodată, cum era să-l re --

cunosc? Şi-apoi aflaţi, domnilor, că sunt dintr-o ţarăcunosc? Şi-apoi aflaţi, domnilor, că sunt dintr-o ţară unde nu avem rege, pentru a fi nevoie să ne lipim deunde nu avem rege, pentru a fi nevoie să ne lipim de ziduri făcându-i loc să treacă. În oraşul meu, Sienna,ziduri făcându-i loc să treacă. În oraşul meu, Sienna, fiecare cetăţean poate fi rege la rândul său. Cine-ifiecare cetăţean poate fi rege la rândul său. Cine-i caută ceartă lui Guccio Baglioni n-are decât s-ocaută ceartă lui Guccio Baglioni n-are decât s-o spună!spună!

Îşi rostise numele ca o sfidare pe care o aruncaÎşi rostise numele ca o sfidare pe care o arunca celor dimprejur. Mândria ţâfnoasă a toscanilor îicelor dimprejur. Mândria ţâfnoasă a toscanilor îi lucea în privire. Purta la şold un pumnal cizelat. Nilucea în privire. Purta la şold un pumnal cizelat. Ni --meni nu mai suflă o vorbă; tânărul pocni din degetemeni nu mai suflă o vorbă; tânărul pocni din degete pentru a-şi chema câinii şi îşi căută de drum, nu atâtpentru a-şi chema câinii şi îşi căută de drum, nu atât de sigur de el cum voia să pară, întrebându-se dacăde sigur de el cum voia să pară, întrebându-se dacă neghiobia lui n-are să aibă urmări supărătoare.neghiobia lui n-are să aibă urmări supărătoare.

Căci omul pe care-l îmbrâncise era într-adevăr reCăci omul pe care-l îmbrâncise era într-adevăr re --gele Filip cel Frumos. Acestui suveran, puternic degele Filip cel Frumos. Acestui suveran, puternic de nu-i sta alături nimeni altul, îi plăcea să umble aşa,nu-i sta alături nimeni altul, îi plăcea să umble aşa, prin oraşul său de scaun, ca un fitecine, întrebând deprin oraşul său de scaun, ca un fitecine, întrebând de preţul lucrurilor, gustând din fructe, pipăind postavupreţul lucrurilor, gustând din fructe, pipăind postavu --rile, ascultând ce spun oamenii. Lua pulsul poporuluirile, ascultând ce spun oamenii. Lua pulsul poporului său. Străinii care nu ştiau cine era îl opreau rugându-lsău. Străinii care nu ştiau cine era îl opreau rugându-l să le arate drumul. Un oştean, într-una din zile, îi aţisă le arate drumul. Un oştean, într-una din zile, îi aţi --nuse calea ca să-şi ceară solda. Tot aşa de zgârcit lanuse calea ca să-şi ceară solda. Tot aşa de zgârcit la

vorbă ca şi la pungă, rareori se întâmpla ca într-o ase vorbă ca şi la pungă, rareori se întâmpla ca într-o ase --menea plimbare să rostească mai mult de trei frazemenea plimbare să rostească mai mult de trei fraze sau să cheltuie mai mult de trei gologani.sau să cheltuie mai mult de trei gologani.

Regele trecea tocmai prin hala de carne când cloRegele trecea tocmai prin hala de carne când clo --potul cel mare de la Notre-Dame se porni să sune şipotul cel mare de la Notre-Dame se porni să sune şi

în acelaşi timp izbucni o larmă de glasuri.în acelaşi timp izbucni o larmă de glasuri.- Iată-i! Iată-i! se auzea strigând.- Iată-i! Iată-i! se auzea strigând.

Vuietul se apropia tot mai mult; un freamăt trecu Vuietul se apropia tot mai mult; un freamăt trecu prin mulţime şi oamenii începură să alerge.prin mulţime şi oamenii începură să alerge.

Un măcelar burduhănos ieşi de după butucul său,Un măcelar burduhănos ieşi de după butucul său, cu satârul în mână, urlând:cu satârul în mână, urlând:

- La moarte cu ereticii!- La moarte cu ereticii!Nevastă-sa îl prinse de mânecă.Nevastă-sa îl prinse de mânecă.- Eretici? Tot atât ca şi tine, zise dânsa. Mai bine ai- Eretici? Tot atât ca şi tine, zise dânsa. Mai bine ai sta locului şi i-ai servi pe muşterii, trântore.sta locului şi i-ai servi pe muşterii, trântore.Se luară la harţă. Numaidecât se strânse lume înSe luară la harţă. Numaidecât se strânse lume în

jur. jur.- Şi-au recunoscut vina în faţa judecătorilor! urmă- Şi-au recunoscut vina în faţa judecătorilor! urmă

casapul.casapul.- Judecătorii? sări cu vorba careva. Aşa-s ei de când- Judecătorii? sări cu vorba careva. Aşa-s ei de când

lumea. Judecă după cum le cer aceia care-i plătesc, şilumea. Judecă după cum le cer aceia care-i plătesc, şi mai cu seamă li-e frică de picioare-n c...mai cu seamă li-e frică de picioare-n c...

Începură atunci să vorbească toţi deodată.Începură atunci să vorbească toţi deodată.- Templierii sunt oameni cucernici. Făceau întotde- Templierii sunt oameni cucernici. Făceau întotde --auna pomană cum se cuvine.auna pomană cum se cuvine.

- Trebuia să li se ia banii, dar nu să fie ucişi în- Trebuia să li se ia banii, dar nu să fie ucişi în cazne.cazne.

- Cel mai mult le datora regele, de aici li se trage.- Cel mai mult le datora regele, de aici li se trage.- Bine a făcut regele!- Bine a făcut regele!- Regele sau templierii, zise o calfă, sunt toţi o apă.- Regele sau templierii, zise o calfă, sunt toţi o apă.

Lupii trebuie lăsaţi să se sfâşie între ei; în vremeaLupii trebuie lăsaţi să se sfâşie între ei; în vremea asta, barem n-o să ne sfâşie pe noi.asta, barem n-o să ne sfâşie pe noi.Chiar atunci o femeie întoarse capul, păli şi făcuChiar atunci o femeie întoarse capul, păli şi făcu semn celorlalţi să tacă. Filip cel Frumos era în spatelesemn celorlalţi să tacă. Filip cel Frumos era în spatele lor şi-i cerceta cu uitătura-i nemişcată şi rece. Arlor şi-i cerceta cu uitătura-i nemişcată şi rece. Ar --măşeii se apropiaseră pe nesimţite de dânsul, gata sămăşeii se apropiaseră pe nesimţite de dânsul, gata să intervină. Într-o clipă zgomotoasa ceată se împrăştie,intervină. Într-o clipă zgomotoasa ceată se împrăştie, oamenii luând-o repede la picior care încotro apuca,oamenii luând-o repede la picior care încotro apuca, strigând în gura mare:strigând în gura mare:

ă ă lT ăi ă l ! L i ii! l l b l ă fâ l d â dl l b i l i ă fâ l L d i E â d



- Trăiască regele! La moarte cu ereticii!- Trăiască regele! La moarte cu ereticii!Nici un muşchi nu se clintise pe faţa regelui. S-ar fiNici un muşchi nu se clintise pe faţa regelui. S-ar fi

putut crede că nu auzise nimic. Îi plăcea poate săputut crede că nu auzise nimic. Îi plăcea poate să vadă oamenii uluiţi de ivirea lui neaşteptată, plăcerea vadă oamenii uluiţi de ivirea lui neaşteptată, plăcerea aceasta însă nu voia s-o arate.aceasta însă nu voia s-o arate.

Hărmălaia creştea întruna. Alaiul templierilorHărmălaia creştea întruna. Alaiul templierilor trecea acum pe la capătul străzii, şi regele, dintr-otrecea acum pe la capătul străzii, şi regele, dintr-o fundătură între case, putu să-l zărească, o clipă, înfundătură între case, putu să-l zărească, o clipă, în carul lui, pe marele maestru stând în picioare, înconcarul lui, pe marele maestru stând în picioare, încon -- jurat de cei trei tovarăşi de restrişte. Marele maestru jurat de cei trei tovarăşi de restrişte. Marele maestru se ţinea drept, ceea ce era supărător pentru ochii rese ţinea drept, ceea ce era supărător pentru ochii re --gelui. Avea aerul unui martir, nu însă al unui învins.gelui. Avea aerul unui martir, nu însă al unui învins.

Lăsând mulţimea să se îmbulzească la spectacol,Lăsând mulţimea să se îmbulzească la spectacol, Filip cel Frumos se întoarse spre palatul său cu aceFilip cel Frumos se întoarse spre palatul său cu ace --laşi pas liniştit, prin străzile golite dintr-o dată.laşi pas liniştit, prin străzile golite dintr-o dată.

Poporul n-avea decât să mârâie niţel, iar marelePoporul n-avea decât să mârâie niţel, iar marele maestru să-şi înalţe bătrânu-i trup dărâmat. Într-unmaestru să-şi înalţe bătrânu-i trup dărâmat. Într-un ceas totul va fi sfârşit, iar sentinţa - aşa credea regeleceas totul va fi sfârşit, iar sentinţa - aşa credea regele - va fi îndeobşte bine primită. Într-un ceas truda- va fi îndeobşte bine primită. Într-un ceas truda acestor şapte ani va ajunge la capătul ei, împlinităacestor şapte ani va ajunge la capătul ei, împlinită cum se cuvine. Tribunalul episcopal se rostise; arcaşiicum se cuvine. Tribunalul episcopal se rostise; arcaşii erau în număr mare; armăşeii păzeau străzile. Într-unerau în număr mare; armăşeii păzeau străzile. Într-un ceas, afacerea templierilor va fi ştearsă dintre grijileceas, afacerea templierilor va fi ştearsă dintre grijile cârmuirii şi, oricum ai privi, puterea regală are săcârmuirii şi, oricum ai privi, puterea regală are să iasă crescută şi întărită.iasă crescută şi întărită.

"Chiar şi fiică-mea Isabelle va fi bucuroasă. Voi fi"Chiar şi fiică-mea Isabelle va fi bucuroasă. Voi fi ascultat de rugămintea ei, mulţumind astfel toatăascultat de rugămintea ei, mulţumind astfel toată lumea. Dar era timpul să se isprăvească odată", îşilumea. Dar era timpul să se isprăvească odată", îşi zicea Filip cel Frumos, gândindu-se la cuvintele auzitezicea Filip cel Frumos, gândindu-se la cuvintele auzite lângă butucul măcelarului.lângă butucul măcelarului.

Se întoarse acasă prin Galeria marchitanilor.Se întoarse acasă prin Galeria marchitanilor.Filip cel Frumos pusese să i se reclădească din teFilip cel Frumos pusese să i se reclădească din te --

melii sau să i se reînnoiască palatul, fără să păstrezemelii sau să i se reînnoiască palatul, fără să păstreze dintre vechile clădiri decât bisericuţa, rămasă din zidintre vechile clădiri decât bisericuţa, rămasă din zi --

lele bunicului său sfântul Ludovic. Era vremea cândlele bunicului său sfântul Ludovic. Era vremea când peste tot se clădea şi se înfrumuseţa. Regii se întrepeste tot se clădea şi se înfrumuseţa. Regii se între --ceau în privinţa asta; ceea ce se făcuse la Westminceau în privinţa asta; ceea ce se făcuse la Westmin --ster se făcuse tot pe atâta la Paris. Palatul nou-nouţ,ster se făcuse tot pe atâta la Paris. Palatul nou-nouţ, ridicat în inima cetăţii, înălţându-şi turnurile sale alberidicat în inima cetăţii, înălţându-şi turnurile sale albe deasupra Senei, era impunător şi cam bătător la ochi.deasupra Senei, era impunător şi cam bătător la ochi.

Dacă se arăta cărpănos la cheltuiala măruntă, FilipDacă se arăta cărpănos la cheltuiala măruntă, Filip nu se zgârcea când voia să-şi dovedească puterea.nu se zgârcea când voia să-şi dovedească puterea. Dar, nelăsând să-i scape nici un câştig, le dăduse marDar, nelăsând să-i scape nici un câştig, le dăduse mar --chitanilor, pe chirie grasă, privilegiul de a-şi desfacechitanilor, pe chirie grasă, privilegiul de a-şi desface marfa în marea galerie care străbătea palatul, numitămarfa în marea galerie care străbătea palatul, numită de aceea Galeria marchitanilor, înainte de a i se zicede aceea Galeria marchitanilor, înainte de a i se zice Galeria negustorilor.Galeria negustorilor.

Era o încăpere uriaşă, la intrarea în palat, înEra o încăpere uriaşă, la intrarea în palat, în --făţişându-se ca o catedrală cu două naosuri. Prin înfăţişându-se ca o catedrală cu două naosuri. Prin în --tinderea şi înălţimea ei stârnea admiraţia călătorilortinderea şi înălţimea ei stârnea admiraţia călătorilor străini. Pe coloanele înalte se înşirau cele patruzecistrăini. Pe coloanele înalte se înşirau cele patruzeci de statui ale regilor care, de la Faramond şi Meroveu,de statui ale regilor care, de la Faramond şi Meroveu, se perindaseră unul după altul pe tronul regatuluise perindaseră unul după altul pe tronul regatului franc. În faţa statuii lui Filip cel Frumos fusese aşefranc. În faţa statuii lui Filip cel Frumos fusese aşe --zată aceea a lui Enguerrand de Marigny, mâna drezată aceea a lui Enguerrand de Marigny, mâna dre --aptă a regelui şi întâiul dintre marii dregători ai ţării,aptă a regelui şi întâiul dintre marii dregători ai ţării, omul care inspirase lucrările şi le dusese la bun sfâomul care inspirase lucrările şi le dusese la bun sfâ --rşit.rşit.

În jurul coloanelor nu erau decât galantare cu găÎn jurul coloanelor nu erau decât galantare cu gă --teli şi dresuri femeieşti, tarabe cu tot soiul de fleteli şi dresuri femeieşti, tarabe cu tot soiul de fle --

cuşteţe şi bibiluri, negustori de podoabe, de cusăturicuşteţe şi bibiluri, negustori de podoabe, de cusături şi de horboţele, înaintea cărora se îmbulzeau parizişi de horboţele, înaintea cărora se îmbulzeau parizi --encele nostime din burghezime şi doamnele de laencele nostime din burghezime şi doamnele de la curte. Deschisă oricui, galeria ajunsese un loc decurte. Deschisă oricui, galeria ajunsese un loc de plimbare, de întâlniri amoroase şi de afaceri. Freaplimbare, de întâlniri amoroase şi de afaceri. Frea --mătul atâtor glasuri care vorbeau, trăncăneau şi râmătul atâtor glasuri care vorbeau, trăncăneau şi râ --deau era acoperit de strigătele vânzătorilor ademedeau era acoperit de strigătele vânzătorilor ademe --nind muşteriii ca la iarmaroace. Mulţi erau străini,nind muşteriii ca la iarmaroace. Mulţi erau străini,

i ă di I li i Fl d i i ii ă di I li i Fl d i i i F Fă â d i ă î d ă iF Fă â d i ă î d ă i



mai cu seamă din Italia şi Flandra şi-i cunoşteai numai cu seamă din Italia şi Flandra şi-i cunoşteai nu --maidecât după vorbă.maidecât după vorbă.

Un pehlivan ciolănos, care se hotărâse să strângăUn pehlivan ciolănos, care se hotărâse să strângă avere răspândind întrebuinţarea batistei, îşi lăudaavere răspândind întrebuinţarea batistei, îşi lăuda marfa unui pâlc de cucoane simandicoase fluturându-marfa unui pâlc de cucoane simandicoase fluturându-şi pătrăţelele de pânză brodată.şi pătrăţelele de pânză brodată.

- Vai, frumoase doamne, nu-i oare jalnic să-ţi sufli- Vai, frumoase doamne, nu-i oare jalnic să-ţi sufli nasul între degete sau să ţi-l ştergi cu mâneca, atuncinasul între degete sau să ţi-l ştergi cu mâneca, atunci când se găsesc batiste atât de drăguţe anume născocând se găsesc batiste atât de drăguţe anume născo --cite pentru asta? Lucrurile acestea frumoase nu-scite pentru asta? Lucrurile acestea frumoase nu-s oare făcute chiar pentru nasurile înălţimilor-voastre?oare făcute chiar pentru nasurile înălţimilor-voastre?

Alăturea, un bătrân nobil se lăsa rugat să-i cum Alăturea, un bătrân nobil se lăsa rugat să-i cum --pere unei damicele dantelă cu broderie englezească.pere unei damicele dantelă cu broderie englezească.

Filip cel Frumos străbătu galeria. Obişnuiţii curţiiFilip cel Frumos străbătu galeria. Obişnuiţii curţii se plecau înaintea lui, până-n pământ. Femeile pese plecau înaintea lui, până-n pământ. Femeile pe lângă care trecea schiţau o reverenţă. Fără s-o arate,lângă care trecea schiţau o reverenţă. Fără s-o arate, regelui îi plăcea această zarvă, râsetele acestea, ca şiregelui îi plăcea această zarvă, râsetele acestea, ca şi semnele de respect care îi dovedeau puterea ce-osemnele de respect care îi dovedeau puterea ce-o avea. Aici, în larma atâtor glasuri, bătaia clopotuluiavea. Aici, în larma atâtor glasuri, bătaia clopotului mare de la Notre-Dame părea depărtată, mai uşoarămare de la Notre-Dame părea depărtată, mai uşoară şi mai potolită.şi mai potolită.

Regele zărise un grup a cărui tinereţe şi strălucireRegele zărise un grup a cărui tinereţe şi strălucire atrăgeau atenţia şi privirile tuturor: două femei tineatrăgeau atenţia şi privirile tuturor: două femei tine --rele şi un flăcău blond, înalt şi foarte chipeş. Tinerelerele şi un flăcău blond, înalt şi foarte chipeş. Tinerele femei erau două din nurorile regelui, acelea cărora lifemei erau două din nurorile regelui, acelea cărora li se zicea "surorile burgunde", Jeanne, contesă de Poise zicea "surorile burgunde", Jeanne, contesă de Poi --

tiers, măritată cu cel de al doilea fiu al regelui, şitiers, măritată cu cel de al doilea fiu al regelui, şi Blanche, soră-sa mai mică, măritată cu mezinul. FlăBlanche, soră-sa mai mică, măritată cu mezinul. Flă --căul care le însoţea era îmbrăcat ca un ofiţer de curtecăul care le însoţea era îmbrăcat ca un ofiţer de curte princiară.princiară.

Vorbeau în şoaptă, cu o tulburare stăpânită. Filip Vorbeau în şoaptă, cu o tulburare stăpânită. Filip cel Frumos încetini pasul ca să-şi observe mai binecel Frumos încetini pasul ca să-şi observe mai bine nurorile.nurorile.

"Fiii mei n-au a se plânge de mine, gândi Filip cel"Fiii mei n-au a se plânge de mine, gândi Filip cel

Frumos. Făcându-i să se însoare după cum cereau inFrumos. Făcându-i să se însoare după cum cereau in --teresele coroanei, le-am dat în acelaşi timp nevesteteresele coroanei, le-am dat în acelaşi timp neveste foarte drăguţe."foarte drăguţe."

Cele două surori nu prea semănau între ele. JeCele două surori nu prea semănau între ele. Je --anne, cea mai mare, soţia lui Filip de Poitiers, aveaanne, cea mai mare, soţia lui Filip de Poitiers, avea douăzeci şi unu de ani. Înaltă, zveltă, cu părul întredouăzeci şi unu de ani. Înaltă, zveltă, cu părul între castaniu şi blond-cenuşiu, avea în înfăţişarea ei, niţelcastaniu şi blond-cenuşiu, avea în înfăţişarea ei, niţel cam prea studiată, în linia gâtului şi în felul cum îşicam prea studiată, în linia gâtului şi în felul cum îşi pleca privirea ceva care îi amintea regelui de frumoşiipleca privirea ceva care îi amintea regelui de frumoşii ogari ai haitei sale. Se îmbrăca fără zorzoane, cu oogari ai haitei sale. Se îmbrăca fără zorzoane, cu o cumpătare care părea oarecum căutată. În ziua aceeacumpătare care părea oarecum căutată. În ziua aceea purta o rochie lungă din catifea de un gri-deschis, cupurta o rochie lungă din catifea de un gri-deschis, cu mânecile strâmte, şi deasupra o haină până în şolduri,mânecile strâmte, şi deasupra o haină până în şolduri, tivită cu hermină.tivită cu hermină.

Soră-sa Blanche era mai scundă, mai plinuţă, maiSoră-sa Blanche era mai scundă, mai plinuţă, mai trandafirie, cu o fire mai deschisă. Deşi doar cu treitrandafirie, cu o fire mai deschisă. Deşi doar cu trei ani mai tânără ca Jeanne, în obrazul ei râdeau încăani mai tânără ca Jeanne, în obrazul ei râdeau încă gropiţele copilăriei, pe care avea să le păstreze, fărăgropiţele copilăriei, pe care avea să le păstreze, fără îndoială, multă vreme. Avea părul blond, cu reflexeîndoială, multă vreme. Avea părul blond, cu reflexe calde, ochi - lucru rar - de un castaniu-deschis, grozavcalde, ochi - lucru rar - de un castaniu-deschis, grozav de sclipitori, şi nişte dinţi mici de o albeaţă străvezie.de sclipitori, şi nişte dinţi mici de o albeaţă străvezie. Pentru dânsa, dichisul era mai mult ca o joacă, o paPentru dânsa, dichisul era mai mult ca o joacă, o pa --timă. Şi se dăruia acestei patimi îmbrăcându-se câttimă. Şi se dăruia acestei patimi îmbrăcându-se cât mai fistichiu, ceea ce nu dovedea întotdeauna gustulmai fistichiu, ceea ce nu dovedea întotdeauna gustul cel mai bun. Purta pălării încreţite, foarte mari, şi îşicel mai bun. Purta pălării încreţite, foarte mari, şi îşi atârna la gât, la mâneci şi la cingătoare cât mai multeatârna la gât, la mâneci şi la cingătoare cât mai multe bijuterii cu putinţă. Rochiile ei erau toate brodate înbijuterii cu putinţă. Rochiile ei erau toate brodate în fir de aur şi perle. Avea însă atâta farmec, că i sefir de aur şi perle. Avea însă atâta farmec, că i se iertau toate şi părea aşa de mulţumită de ea însăşi, căiertau toate şi părea aşa de mulţumită de ea însăşi, că îţi făcea plăcere s-o priveşti.îţi făcea plăcere s-o priveşti.

Vorbeau despre ceva între dânşii, pomenind de Vorbeau despre ceva între dânşii, pomenind de cinci zile... "Are oare vreun rost să-ţi faci atâta sângecinci zile... "Are oare vreun rost să-ţi faci atâta sânge rău pentru cinci zile?" zicea contesa de Poitiersrău pentru cinci zile?" zicea contesa de Poitiers tocmai când regele se ivi de după o coloană care îl astocmai când regele se ivi de după o coloană care îl as --

i i ii li i ii l E d l Fili d'A i l hi l i d VE d l Fili d'A ti l hi l i d V



cunsese privirii lor.cunsese privirii lor.- Bună ziua, fetelor, spuse el.- Bună ziua, fetelor, spuse el.Cei trei tineri tăcură deodată. Frumosul domnişorCei trei tineri tăcură deodată. Frumosul domnişor

salută ploconindu-se adânc şi se trase cu un passalută ploconindu-se adânc şi se trase cu un pas înapoi, cum cerea rangul său, păstrându-şi privirile înînapoi, cum cerea rangul său, păstrându-şi privirile în pământ. După ce făcură o plecăciune, cele două tipământ. După ce făcură o plecăciune, cele două ti --nere femei rămaseră mute, împurpurate la faţă, niţelnere femei rămaseră mute, împurpurate la faţă, niţel cam încurcate. Aveau aerul celor prinşi cu şoalda.cam încurcate. Aveau aerul celor prinşi cu şoalda.

- Ia spuneţi, fetelor, urmă regele, nu s-ar zice că-s- Ia spuneţi, fetelor, urmă regele, nu s-ar zice că-s de prisos în ciripeala voastră? Ce tot povesteaţide prisos în ciripeala voastră? Ce tot povesteaţi acolo?acolo?

Nu era câtuşi de puţin surprins văzându-i încremeNu era câtuşi de puţin surprins văzându-i încreme --niţi. Se deprinsese să-i vadă pe toţi, chiar şi pe cei inniţi. Se deprinsese să-i vadă pe toţi, chiar şi pe cei in --timi, ca şi pe rudele cele mai apropiate, fâstâcindu-setimi, ca şi pe rudele cele mai apropiate, fâstâcindu-se în prezenţa lui. Adeseori se mira în faţa acestui zid deîn prezenţa lui. Adeseori se mira în faţa acestui zid de gheaţă care se punea între el şi toţi cei din jur... Toţi,gheaţă care se punea între el şi toţi cei din jur... Toţi, afară de Marigny, afară de Nogaret... Aşa cum nu-şiafară de Marigny, afară de Nogaret... Aşa cum nu-şi putea lămuri spaima ce se aşternea adeseori peputea lămuri spaima ce se aşternea adeseori pe chipul oamenilor necunoscuţi la trecerea lui. Era tochipul oamenilor necunoscuţi la trecerea lui. Era to --tuşi încredinţat că face tot ce se poate pentru a păreatuşi încredinţat că face tot ce se poate pentru a părea binevoitor şi simpatic. Ţinea să fie temut şi iubit înbinevoitor şi simpatic. Ţinea să fie temut şi iubit în acelaşi timp. Cerea prea mult...acelaşi timp. Cerea prea mult...

Blanche fu aceea care îşi veni mai repede în fire:Blanche fu aceea care îşi veni mai repede în fire:- S-avem iertare, măria-ta, dar nu ne vine uşor să ţi-- S-avem iertare, măria-ta, dar nu ne vine uşor să ţi-

o spunem!o spunem!- Cum aşa? întrebă Filip cel Frumos.- Cum aşa? întrebă Filip cel Frumos.

- Pentru că... te vorbeam de rău, măria-ta, răspunse- Pentru că... te vorbeam de rău, măria-ta, răspunse Blanche.Blanche.- Zău? făcu Filip, neştiind dacă îşi râde de el şi- Zău? făcu Filip, neştiind dacă îşi râde de el şi

mirat că îndrăzneşte cineva să-l ia peste picior.mirat că îndrăzneşte cineva să-l ia peste picior. Arunca o căutătură tânărului care, ţinându-se mai Arunca o căutătură tânărului care, ţinându-se mai

la o parte, nu părea de fel la largul său, şi, arătându-lla o parte, nu părea de fel la largul său, şi, arătându-l cu capul, întrebă:cu capul, întrebă:

- Cine este?- Cine este?

- E domnul Filip d'Aunay, scutier al unchiului de Va- E domnul Filip d'Aunay, scutier al unchiului de Va --lois, care mi l-a împrumutat ca să mă însoţească, răslois, care mi l-a împrumutat ca să mă însoţească, răs --punse contesa de Poitiers.punse contesa de Poitiers.

Tânărul salută din nou.Tânărul salută din nou.O clipă regelui îi trecu prin minte că fiii săi greşeauO clipă regelui îi trecu prin minte că fiii săi greşeau

poate lăsându-şi soţiile să se plimbe cu nişte scutieripoate lăsându-şi soţiile să se plimbe cu nişte scutieri aşa de chipeşi; obiceiul de odinioară, care cerea caaşa de chipeşi; obiceiul de odinioară, care cerea ca prinţesele să nu fie însoţite decât de doamnele deprinţesele să nu fie însoţite decât de doamnele de onoare, era fără îndoială mai bun.onoare, era fără îndoială mai bun.- N-ai cumva un frate? îl întrebă pe scutier.- N-ai cumva un frate? îl întrebă pe scutier.

- Da, sire, un frate care e în slujba monseniorului- Da, sire, un frate care e în slujba monseniorului de Poitiers, răspunse tânărul d'Aunay, susţinând cude Poitiers, răspunse tânărul d'Aunay, susţinând cu greu privirea regelui.greu privirea regelui.

- Asta e: vă iau întotdeauna pe unul drept celălalt,- Asta e: vă iau întotdeauna pe unul drept celălalt, zise Filip cel Frumos.zise Filip cel Frumos.

Apoi se întoarse iar spre Blanche: Apoi se întoarse iar spre Blanche:- Şi ce răutăţi ziceaţi pe seama mea, fetiţo?- Şi ce răutăţi ziceaţi pe seama mea, fetiţo?- Jeanne şi cu mine, amândouă într-un glas, ne- Jeanne şi cu mine, amândouă într-un glas, ne plângeam amarnic de tine, tată, căci s-au împlinitplângeam amarnic de tine, tată, căci s-au împlinit

cinci nopţi la rând de când soţii noştri nu-şi fac dacinci nopţi la rând de când soţii noştri nu-şi fac da --toria faţă de noi, aşa de târziu îi ţii la adunările consitoria faţă de noi, aşa de târziu îi ţii la adunările consi --liului sau îi trimiţi departe cu treburi de-ale domniei.liului sau îi trimiţi departe cu treburi de-ale domniei.

- Fetelor, fetelor, acestea nu-s lucruri care se spun- Fetelor, fetelor, acestea nu-s lucruri care se spun în gura mare, zise regele.în gura mare, zise regele.

Era ruşinos din fire şi se zicea despre dânsul că nuEra ruşinos din fire şi se zicea despre dânsul că nu se atinsese de vreo femeie în cei nouă ani de când răse atinsese de vreo femeie în cei nouă ani de când ră --

măsese văduv. Dar nu putea s-o pedepsească pemăsese văduv. Dar nu putea s-o pedepsească pe Blanche pentru vorbele ei. Vioiciunea şi voioşia ei, înBlanche pentru vorbele ei. Vioiciunea şi voioşia ei, în --drăzneala de-a spune tot ce-i venea pe limbă îi potodrăzneala de-a spune tot ce-i venea pe limbă îi poto --leau mânia. Era înveselit şi totodată supărat. Zâmbi,leau mânia. Era înveselit şi totodată supărat. Zâmbi, ceea ce nu i se întâmpla nici o dată într-o lună.ceea ce nu i se întâmpla nici o dată într-o lună.

- Şi a treia ce zice? întrebă el.- Şi a treia ce zice? întrebă el.Prin "a treia" înţelegea pe Marguerite de BurPrin "a treia" înţelegea pe Marguerite de Bur --

gundia, vara Jeannei şi a Blanchei, măritată cu fiu-săugundia, vara Jeannei şi a Blanchei, măritată cu fiu-său

i L d i l N ii L d i g l N i ţ ă h b ă l i D ă fi it ltiţ ă h b ă l i D ă fi it lti



mai mare, Ludovic, regele Navarei.mai mare, Ludovic, regele Navarei.- Marguerite? izbucni Blanche. Se închide în casă,- Marguerite? izbucni Blanche. Se închide în casă,

se întunecă la faţă şi spune că eşti tot aşa de rău pese întunecă la faţă şi spune că eşti tot aşa de rău pe cât de frumos.cât de frumos.

Şi de data asta regele rămase cam nehotărât, întreŞi de data asta regele rămase cam nehotărât, între --bându-se în ce fel trebuie să înţeleagă ultimul cuvânt.bându-se în ce fel trebuie să înţeleagă ultimul cuvânt. Blanche îl privea însă cu ochi atât de limpezi, atât deBlanche îl privea însă cu ochi atât de limpezi, atât de nevinovaţi! Numai dânsa îndrăznea să glumească cunevinovaţi! Numai dânsa îndrăznea să glumească cu el, şi să nu tremure în faţa lui.el, şi să nu tremure în faţa lui.- Ei bine, linişteşte-o pe Marguerite, fii şi tu li- Ei bine, linişteşte-o pe Marguerite, fii şi tu li --niştită, Blanche, zise Filip cel Frumos. Ludovic şiniştită, Blanche, zise Filip cel Frumos. Ludovic şi Charles vă vor putea ţine tovărăşie în seara asta. AziCharles vă vor putea ţine tovărăşie în seara asta. Azi e o zi bună pentru ţară. Nu ţinem consiliu astă-seară.e o zi bună pentru ţară. Nu ţinem consiliu astă-seară. Cât despre soţul tău, Jeanne, ştiu că se întoarceCât despre soţul tău, Jeanne, ştiu că se întoarce mâine şi că a scos-o bine la capăt cu treburile noastremâine şi că a scos-o bine la capăt cu treburile noastre din Flandra. Sunt mulţumit de el.din Flandra. Sunt mulţumit de el.

- Dacă-i aşa, îl voi primi de două ori mai bine, zise- Dacă-i aşa, îl voi primi de două ori mai bine, zise Jeanne plecându-şi gâtul minunat. Jeanne plecându-şi gâtul minunat.Pentru regele Filip, cele câteva cuvinte schimbatePentru regele Filip, cele câteva cuvinte schimbate însemnau o convorbire foarte lungă. Se răsuci bruscînsemnau o convorbire foarte lungă. Se răsuci brusc în călcâie, fără să dea bună ziua, şi se depărtă, porîn călcâie, fără să dea bună ziua, şi se depărtă, por --nind spre scara cea mare care ducea la odăile sale.nind spre scara cea mare care ducea la odăile sale.

- Uf, răsuflă Blanche, cu mâna la piept, uitându-se- Uf, răsuflă Blanche, cu mâna la piept, uitându-se în urma lui. Am scăpat ca prin urechile acului.în urma lui. Am scăpat ca prin urechile acului.

- Credeam c-o să leşin de frică, zise Jeanne.- Credeam c-o să leşin de frică, zise Jeanne.Filip d'Aunay se roşise până în vârful urechilor, clarFilip d'Aunay se roşise până în vârful urechilor, clar

nu de pe urma fâstâcelii, ca adineauri, ci de mânie.nu de pe urma fâstâcelii, ca adineauri, ci de mânie.- Îţi mulţumesc, spuse tăios, întorcându-se spre- Îţi mulţumesc, spuse tăios, întorcându-se spre Blanche. Plăcute lucruri, n-am ce zice, am auzit dinBlanche. Plăcute lucruri, n-am ce zice, am auzit din gura dumitale.gura dumitale.

- Şi ce-ai fi vrut să fac? se răsti Blanche. Ai găsit- Şi ce-ai fi vrut să fac? se răsti Blanche. Ai găsit ceva mai nimerit ca să ieşi din încurcătură? Ţi-a pieritceva mai nimerit ca să ieşi din încurcătură? Ţi-a pierit glasul şi ai stat ca o curcă plouată. Ce era să fac? Dăglasul şi ai stat ca o curcă plouată. Ce era să fac? Dă peste noi deodată, fără să-l fi simţit. N-are nimeni înpeste noi deodată, fără să-l fi simţit. N-are nimeni în

ţară ureche bună ca a lui. Dacă o fi auzit cumva ultiţară ureche bună ca a lui. Dacă o fi auzit cumva ulti --mele noastre cuvinte, numai aşa puteam să-l îmbrobomele noastre cuvinte, numai aşa puteam să-l îmbrobo --desc. Şi în loc să-mi cauţi ceartă, Filip, ai face maidesc. Şi în loc să-mi cauţi ceartă, Filip, ai face mai bine mulţumindu-mi.bine mulţumindu-mi.

- Nu mai începeţi iar, zise Jeanne. Să ne urnim din- Nu mai începeţi iar, zise Jeanne. Să ne urnim din loc, apropiindu-ne de prăvăliile acelea, şi să lăsămloc, apropiindu-ne de prăvăliile acelea, şi să lăsăm mutrele astea de parcă am unelti ceva..mutrele astea de parcă am unelti ceva..

Porniră înainte, luând un aer firesc, răspunzândPorniră înainte, luând un aer firesc, răspunzând celor care se plecau înaintea lor, salutându-i cu cincelor care se plecau înaintea lor, salutându-i cu cin --stea cuvenită.stea cuvenită.

- Domnul meu, vorbi iar Jeanne cu jumătate glas, te- Domnul meu, vorbi iar Jeanne cu jumătate glas, te rog să bagi de seamă că vinovat de tot ce s-a întâmrog să bagi de seamă că vinovat de tot ce s-a întâm --plat eşti numai dumneata, cu gelozia dumitale prosteplat eşti numai dumneata, cu gelozia dumitale proste --ască. Dacă nu începeai a te văita cât de mari îţi suntască. Dacă nu începeai a te văita cât de mari îţi sunt suferinţele pe care regina Navarei te face să le înduri,suferinţele pe care regina Navarei te face să le înduri, n-am fi trecut prin primejdia ca regele să miroasăn-am fi trecut prin primejdia ca regele să miroasă ceva.ceva.

Filip d'Aunay îşi păstra aerul său posomorât.Filip d'Aunay îşi păstra aerul său posomorât.- Fratele dumitale, zău aşa, e mai plăcut ca dum- Fratele dumitale, zău aşa, e mai plăcut ca dum --neata, zise Blanche.neata, zise Blanche.

- Pentru că, fără îndoială, are o soartă mai bună ca- Pentru că, fără îndoială, are o soartă mai bună ca mine, şi mă bucur pentru dânsul, răspunse Filipmine, şi mă bucur pentru dânsul, răspunse Filip d'Aunay. E adevărat, sunt prost, prost că mă las înd'Aunay. E adevărat, sunt prost, prost că mă las în --

josit de o femeie care se poartă cu mine de parcă aş fi josit de o femeie care se poartă cu mine de parcă aş fi un servitor, o femeie care mă cheamă în patul ei cândun servitor, o femeie care mă cheamă în patul ei când are chef şi mă goneşte când i-a trecut cheful, care măare chef şi mă goneşte când i-a trecut cheful, care mă

lasă zile de-a rândul fără un semn de viaţă din parte-i,lasă zile de-a rândul fără un semn de viaţă din parte-i, care se face a nu mă vedea când mă întâlneşte. Undecare se face a nu mă vedea când mă întâlneşte. Unde o fi vrând să ajungă cu joaca asta?o fi vrând să ajungă cu joaca asta?

Filip d'Aunay, scutier al monseniorului conte de VaFilip d'Aunay, scutier al monseniorului conte de Va --lois, fratele regelui, era de trei ani amantul Marguelois, fratele regelui, era de trei ani amantul Margue --ritei, cea mai mare dintre nurorile lui Filip celritei, cea mai mare dintre nurorile lui Filip cel Frumos. Şi dacă se încumeta să vorbească astfel înFrumos. Şi dacă se încumeta să vorbească astfel în faţa contesei Blanche de Burgundia, soţia lui Charles,faţa contesei Blanche de Burgundia, soţia lui Charles,

l t il fi l l i Fili l F fă t ăal treilea fi al l i Filip cel Fr mos o făcea pentr că iil ă ţi i ii î fis moşiile ca să ţi mai ii în fire



al treilea fiu al lui Filip cel Frumos, o făcea pentru căal treilea fiu al lui Filip cel Frumos, o făcea pentru că Blanche era iubita fratelui său Gautier d'Aunay, scuBlanche era iubita fratelui său Gautier d'Aunay, scu --tier al contelui de Poitiers. Iar dacă îndrăznea să vortier al contelui de Poitiers. Iar dacă îndrăznea să vor --bească aşa înaintea Jeannei, contesă de Poitiers, carebească aşa înaintea Jeannei, contesă de Poitiers, care nu era încă amanta nimănui, o făcea pentru că ea înnu era încă amanta nimănui, o făcea pentru că ea în --lesnea, mai din slăbiciune, mai ca să petreacă, legătulesnea, mai din slăbiciune, mai ca să petreacă, legătu --rile de dragoste ale celorlalte două nurori regale, ajurile de dragoste ale celorlalte două nurori regale, aju --tându-le să-şi vadă ibovnicii şi punând la cale întâlnitându-le să-şi vadă ibovnicii şi punând la cale întâlni --rile.rile. Astfel, în acest ajun de primăvară a anului 1314, Astfel, în acest ajun de primăvară a anului 1314, chiar în ziua când urmau să fie judecaţi templierii şichiar în ziua când urmau să fie judecaţi templierii şi când această afacere gravă era grija de căpetenie acând această afacere gravă era grija de căpetenie a coroanei, din cei trei prinţi ai Franţei, cel mai mare,coroanei, din cei trei prinţi ai Franţei, cel mai mare, Ludovic, şi al doilea frate al său, Charles, purtauLudovic, şi al doilea frate al său, Charles, purtau coarne mulţumită celor doi scutieri, unul slujind lacoarne mulţumită celor doi scutieri, unul slujind la curtea unchiului, celălalt la curtea fratelui lor, şi acecurtea unchiului, celălalt la curtea fratelui lor, şi ace --asta sub oblăduirea cumnatei lor Jeanne, soaţă creasta sub oblăduirea cumnatei lor Jeanne, soaţă cre --dincioasă dar codoaşă binevoitoare, care simţea o plădincioasă dar codoaşă binevoitoare, care simţea o plă --cere tulbure trăind dragostea altora.cere tulbure trăind dragostea altora.

Cele spuse cu câteva zile înaintea reginei AnglieiCele spuse cu câteva zile înaintea reginei Angliei erau deci departe de a fi o născocire.erau deci departe de a fi o născocire.

- Oricum, în seara asta nici pomeneală să ne vedem- Oricum, în seara asta nici pomeneală să ne vedem în turn, zise Blanche.în turn, zise Blanche.

- Pentru mine nu va fi nici o deosebire faţă de serile- Pentru mine nu va fi nici o deosebire faţă de serile dinainte, răspunse Filip d'Aunay. Turbez însă gândinainte, răspunse Filip d'Aunay. Turbez însă gân --dindu-mă că la noapte, în braţele lui Ludovic de Nadindu-mă că la noapte, în braţele lui Ludovic de Na --

vara, Marguerite va şopti aceleaşi cuvinte... vara, Marguerite va şopti aceleaşi cuvinte...- Ei, prietene, mergi cam prea departe, îl întrerupse- Ei, prietene, mergi cam prea departe, îl întrerupse Jeanne, vorbindu-i foarte de sus. Adineauri o învinuiai Jeanne, vorbindu-i foarte de sus. Adineauri o învinuiai pe Marguerite, fără motiv, că are alţi amanţi. Acum aipe Marguerite, fără motiv, că are alţi amanţi. Acum ai

vrea s-o împiedici de a avea un soţ. Bunăvoinţa pe vrea s-o împiedici de a avea un soţ. Bunăvoinţa pe care ţi-o arată prea te face să uiţi cine eşti. Cred căcare ţi-o arată prea te face să uiţi cine eşti. Cred că mâine am să-l sfătuiesc pe unchiul nostru să te trimâine am să-l sfătuiesc pe unchiul nostru să te tri --mită pentru câteva luni în comitatul de Valois, unde ţi-mită pentru câteva luni în comitatul de Valois, unde ţi-

s moşiile, ca să-ţi mai vii în fire.s moşiile, ca să-ţi mai vii în fire.Frumosul Filip se potoli dintr-o dată.Frumosul Filip se potoli dintr-o dată.- O, doamnă, murmură el, cred că aş muri dacă ai- O, doamnă, murmură el, cred că aş muri dacă ai

face-o.face-o.Era mult mai fermecător aşa decât mânios. FăceaEra mult mai fermecător aşa decât mânios. Făcea

să-l înfricoşezi înadins doar ca să vezi cum i se lasă însă-l înfricoşezi înadins doar ca să vezi cum i se lasă în jos genele lungi şi mătăsoase, cum îi tremură uşor jos genele lungi şi mătăsoase, cum îi tremură uşor bărbia albă. Arăta deodată atât de nefericit, atât debărbia albă. Arăta deodată atât de nefericit, atât de

jalnic, încât cele două tinere femei, uitând de spaima jalnic, încât cele două tinere femei, uitând de spaima prin care trecuseră, nu putură să-şi oprească unprin care trecuseră, nu putură să-şi oprească un zâmbet.zâmbet.

- Să-i spui fratelui dumitale, Gautier, că diseară îi- Să-i spui fratelui dumitale, Gautier, că diseară îi voi duce dorul, zise Blanche cu o rară drăgălăşie. voi duce dorul, zise Blanche cu o rară drăgălăşie.

Şi, din nou, nu se putea şti dacă spunea adevărulŞi, din nou, nu se putea şti dacă spunea adevărul sau minţea.sau minţea.

- N-ar trebui s-o înştiinţăm pe Marguerite despre- N-ar trebui s-o înştiinţăm pe Marguerite despre cele ce aflarăm adineauri? întrebă d'Aunay cu glas şocele ce aflarăm adineauri? întrebă d'Aunay cu glas şo --

văitor... Poate că s-a pregătit pentru astă-seară... văitor... Poate că s-a pregătit pentru astă-seară...- Facă Blanche ce-o vrea, eu una nu mai vreau să- Facă Blanche ce-o vrea, eu una nu mai vreau să ştiu de nimic, spuse Jeanne. Am tras destulă spaimă.ştiu de nimic, spuse Jeanne. Am tras destulă spaimă. Nu mai vreau să fiu amestecată în treburile voastre.Nu mai vreau să fiu amestecată în treburile voastre. Se va isprăvi rău într-o zi şi, zău aşa, ar însemna s-oSe va isprăvi rău într-o zi şi, zău aşa, ar însemna s-o paţ de florile mărului, pe degeaba.paţ de florile mărului, pe degeaba.

- E drept, zise Blanche, că tu nu te alegi cu nimic- E drept, zise Blanche, că tu nu te alegi cu nimic din norocul ce-a dat peste tine. Dintre noi toate, tudin norocul ce-a dat peste tine. Dintre noi toate, tu eşti aceea al cărei bărbat lipseşte cel mai des. Dacăeşti aceea al cărei bărbat lipseşte cel mai des. Dacă

eu şi cu Marguerite am avea norocul ăsta...eu şi cu Marguerite am avea norocul ăsta...- Dar n-am poftă de aşa ceva, răspunse Jeanne.- Dar n-am poftă de aşa ceva, răspunse Jeanne.- Sau n-ai curajul s-o faci, zise încetişor Blanche.- Sau n-ai curajul s-o faci, zise încetişor Blanche.- E adevărat, chiar dacă aş dori-o, eu nu am, suri- E adevărat, chiar dacă aş dori-o, eu nu am, suri --

oară dragă, dibăcia ta de-a minţi, şi sunt sigură că m-oară dragă, dibăcia ta de-a minţi, şi sunt sigură că m-aş trăda numaidecât.aş trăda numaidecât.

Zicând aceasta, Jeanne rămase o clipă gânditoare.Zicând aceasta, Jeanne rămase o clipă gânditoare. Nu, hotărât, n-avea poftă să-l înşele pe Filip de PoiNu, hotărât, n-avea poftă să-l înşele pe Filip de Poi --

tiers dar îi era lehamite să treacă în ochii celorlaltetiers dar îi era lehamite să treacă în ochii celorlalte sarea lui Şi Filip se grăbi să plătească Jeanne alesarea lui Şi Filip se grăbi să plătească Jeanne ale



tiers, dar îi era lehamite să treacă în ochii celorlaltetiers, dar îi era lehamite să treacă în ochii celorlalte ca o mironosiţă...ca o mironosiţă...

- Doamnă, îi spuse Filip d'Aunay, n-ai putea să mă- Doamnă, îi spuse Filip d'Aunay, n-ai putea să mă trimiţi... cu vreo vorbă la vara dumitale?trimiţi... cu vreo vorbă la vara dumitale?

Jeanne îl privi pieziş pe tânărul scutier. Jeanne îl privi pieziş pe tânărul scutier.- Aşadar, nu poţi răbda nici o zi mai mult fără s-o- Aşadar, nu poţi răbda nici o zi mai mult fără s-o

vezi pe frumoasa Marguerite? întrebă ea cu o înţele vezi pe frumoasa Marguerite? întrebă ea cu o înţele --gere înduioşată. Ei, treacă de la mine, am să fiu bună.gere înduioşată. Ei, treacă de la mine, am să fiu bună. O să cumpăr pentru Marguerite vreo giuvaerică peO să cumpăr pentru Marguerite vreo giuvaerică pe care ai să i-o duci din parte-mi. Dar e ultima oarăcare ai să i-o duci din parte-mi. Dar e ultima oară când fac asta.când fac asta.

Se apropie de o tarabă. Pe când cele două tinereSe apropie de o tarabă. Pe când cele două tinere femei alegeau, Blanche punându-şi ochii pe cele maifemei alegeau, Blanche punându-şi ochii pe cele mai scumpe lucruri; fără să se codească, Filip d'Aunay îşiscumpe lucruri; fără să se codească, Filip d'Aunay îşi întoarse gândul la întâlnirea cu regele.întoarse gândul la întâlnirea cu regele.

"De câte ori dă cu ochii de mine, mă întreabă de"De câte ori dă cu ochii de mine, mă întreabă de nume, gândi el. Asta s-a întâmplat pe puţin pentru anume, gândi el. Asta s-a întâmplat pe puţin pentru a zecea oară. Şi întotdeauna pomeneşte de frate-meu."zecea oară. Şi întotdeauna pomeneşte de frate-meu."Simţi o teamă ascunsă şi se întrebă de ce intră fricaSimţi o teamă ascunsă şi se întrebă de ce intră frica în el la vederea regelui. De bună seamă că frica astaîn el la vederea regelui. De bună seamă că frica asta i-o stârneşte uitătura sa, ochii aceia prea mari şi nei-o stârneşte uitătura sa, ochii aceia prea mari şi ne --mişcaţi, strania lor culoare nehotărâtă, între cenuşiumişcaţi, strania lor culoare nehotărâtă, între cenuşiu şi albastru-spălăcit, asemenea gheţii heleşteielor înşi albastru-spălăcit, asemenea gheţii heleşteielor în dimineţile de iarnă, ochii aceia care te urmăreau ceadimineţile de iarnă, ochii aceia care te urmăreau cea --suri întregi după ce i-ai întâlnit.suri întregi după ce i-ai întâlnit.

Nici cele două tinere femei, nici însoţitorul lor nu-lNici cele două tinere femei, nici însoţitorul lor nu-l

văzuseră pe bărbatul de statură înaltă, îmbrăcat ca văzuseră pe bărbatul de statură înaltă, îmbrăcat ca un vânător, care, la câţiva paşi, prefăcându-se că stăun vânător, care, la câţiva paşi, prefăcându-se că stă la tocmeală ca să cumpere o pafta, trăgea cu coadala tocmeală ca să cumpere o pafta, trăgea cu coada ochiului la dânşii. Bărbatul acesta era contele Robertochiului la dânşii. Bărbatul acesta era contele Robert d'Artois.d'Artois.

- Filip, n-am destui bani la mine, eşti bun să plă- Filip, n-am destui bani la mine, eşti bun să plă --teşti?teşti?

Vorbise Jeanne, scoţându-l pe Filip d'Aunay din vi Vorbise Jeanne, scoţându-l pe Filip d'Aunay din vi --

sarea lui. Şi Filip se grăbi să plătească. Jeanne alesarea lui. Şi Filip se grăbi să plătească. Jeanne ale --sese pentru Marguerite o cingătoare împletită cu firesese pentru Marguerite o cingătoare împletită cu fire de aur.de aur.

- O! zise Blanche, aş vrea şi eu una la fel.- O! zise Blanche, aş vrea şi eu una la fel.Nici ea însă nu avea bani şi Filip fu cel care plăti.Nici ea însă nu avea bani şi Filip fu cel care plăti.

Aşa se întâmpla întotdeauna când le însoţea pe Aşa se întâmpla întotdeauna când le însoţea pe aceste doamne. Îl încredinţau că îi vor înapoia baniiaceste doamne. Îl încredinţau că îi vor înapoia banii îndată, dar uitau întotdeauna şi el era un cavaler preaîndată, dar uitau întotdeauna şi el era un cavaler prea galant ca să mai pomenească vreodată de aşa ceva.galant ca să mai pomenească vreodată de aşa ceva.- Bagă de seamă, băiatule, îi spusese într-o zi jupân- Bagă de seamă, băiatule, îi spusese într-o zi jupân Gautier d'Aunay-tatăl. Întotdeauna femeile cele maiGautier d'Aunay-tatăl. Întotdeauna femeile cele mai bogate sunt cele care te costă mai scump.bogate sunt cele care te costă mai scump.

O simţise pe pielea lui. Dar puţin îi păsa de asta.O simţise pe pielea lui. Dar puţin îi păsa de asta. Erau bogaţi aceşti d'Aunay şi moşiile lor de la VémarsErau bogaţi aceşti d'Aunay şi moşiile lor de la Vémars şi d'Aunay-les-Bondy, între Pontoise şi Luzarches, leşi d'Aunay-les-Bondy, între Pontoise şi Luzarches, le aduceau bani cu nemiluita. Filip îşi zicea că, maiaduceau bani cu nemiluita. Filip îşi zicea că, mai târziu, strălucitele lui prietenii îi vor deschide drumultârziu, strălucitele lui prietenii îi vor deschide drumul la dregătorii înalte. Iar deocamdată nimic nu i sela dregătorii înalte. Iar deocamdată nimic nu i se părea prea scump ca să-şi potolească focul inimii.părea prea scump ca să-şi potolească focul inimii.

Avea acum pretextul, costisitor pretext, ca să dea Avea acum pretextul, costisitor pretext, ca să dea fuga la palatul Nesle, unde locuiau regele şi reginafuga la palatul Nesle, unde locuiau regele şi regina Navarei, de cealaltă parte a fluviului. Trecând podulNavarei, de cealaltă parte a fluviului. Trecând podul Saint-Michel îi mai rămâneau doar câteva minute deSaint-Michel îi mai rămâneau doar câteva minute de mers până acolo.mers până acolo.

Le lăsă pe cele două prinţese şi ieşi din GaleriaLe lăsă pe cele două prinţese şi ieşi din Galeria marchitanilor.marchitanilor.

Afară, clopotul cel mare de la Notre-Dame tăcuse, Afară, clopotul cel mare de la Notre-Dame tăcuse, şi o linişte neobişnuită, tulburătoare, se lăsase pesteşi o linişte neobişnuită, tulburătoare, se lăsase peste uliţele Parisului vechi. Ce se petrecea la Notre-Dame?uliţele Parisului vechi. Ce se petrecea la Notre-Dame?

Marigny fratele primului ministru tânărul arhieMarigny fratele primului ministru tânărul arhie



CATEDRALA NOTRE-DAME ERA ALBĂ CATEDRALA NOTRE-DAME ERA ALBĂ

Arcaşii înşiruiţi unul lângă altul alcătuiau o barieră Arcaşii înşiruiţi unul lângă altul alcătuiau o barieră pentru a ţine în loc mulţimea dincoace de piaţa catepentru a ţine în loc mulţimea dincoace de piaţa cate --dralei. Pe la toate ferestrele se îmbulzeau capete curidralei. Pe la toate ferestrele se îmbulzeau capete curi --oase.oase.

Negura se risipise şi un soare palid lumina zidurileNegura se risipise şi un soare palid lumina zidurile

albe ale catedralei Notre-Dame de Paris. Căci catealbe ale catedralei Notre-Dame de Paris. Căci cate

--

drala nu era terminată decât de şaptezeci de ani şi sedrala nu era terminată decât de şaptezeci de ani şi se mai lucra necontenit la înfrumuseţarea ei. Avea încămai lucra necontenit la înfrumuseţarea ei. Avea încă strălucirea clădirilor noi şi lumina scotea la iveala arstrălucirea clădirilor noi şi lumina scotea la iveala ar --cuitura ogivelor sale, trecea prin înfloriturile uriaşeicuitura ogivelor sale, trecea prin înfloriturile uriaşei ferestre colorate de la intrarea principală, aşterneaferestre colorate de la intrarea principală, aşternea umbre trandafirii pe mulţimea statuilor înşirate deaumbre trandafirii pe mulţimea statuilor înşirate dea --supra porticelor.supra porticelor.

Negustorii de păsări care, în fiece dimineaţă, îşiNegustorii de păsări care, în fiece dimineaţă, îşi vindeau marfa în faţa bisericii, fuseseră împinşi, vindeau marfa în faţa bisericii, fuseseră împinşi, pentru un ceas, spre pereţii caselor de peste drum.pentru un ceas, spre pereţii caselor de peste drum. Cârâitul unei păsări, înăbuşindu-se în cuşca ei, sfâşiaCârâitul unei păsări, înăbuşindu-se în cuşca ei, sfâşia tăcerea, acea tăcere apăsătoare care l-a izbit pe Filiptăcerea, acea tăcere apăsătoare care l-a izbit pe Filip d'Aunay când ieşise din Galeria marchitanilor; pene şid'Aunay când ieşise din Galeria marchitanilor; pene şi fulgi zburau prin văzduh până-n nasul oamenilor.fulgi zburau prin văzduh până-n nasul oamenilor.

Căpitanul Alain de Pareilles stătea nemişcat înCăpitanul Alain de Pareilles stătea nemişcat în fruntea arcaşilor săi.fruntea arcaşilor săi.

În capul scării care ducea din piaţă spre intrareaÎn capul scării care ducea din piaţă spre intrarea catedralei, cei patru templieri stăteau în picioare, cucatedralei, cei patru templieri stăteau în picioare, cu spatele la mulţime şi faţa spre tribunalul ecleziastic,spatele la mulţime şi faţa spre tribunalul ecleziastic, aşezat între canaturile deschise ale uşii celei mari.aşezat între canaturile deschise ale uşii celei mari. Episcopi, canonici, clerici erau rânduiţi în jilţuriEpiscopi, canonici, clerici erau rânduiţi în jilţuri aduse acolo pentru dânşii.aduse acolo pentru dânşii.

Lumea îşi arăta, curioasă, pe cei trei cardinali,Lumea îşi arăta, curioasă, pe cei trei cardinali, anume trimişi de papă spre a arăta limpede că senanume trimişi de papă spre a arăta limpede că sen --tinţa va fi fără apel şi fără drept la o nouă judecată întinţa va fi fără apel şi fără drept la o nouă judecată în faţa sfântului scaun. Ochii tuturor cătau şi la Jean defaţa sfântului scaun. Ochii tuturor cătau şi la Jean de

Marigny, fratele primului ministru, tânărul arhieMarigny, fratele primului ministru, tânărul arhie --piscop de Sens, care condusese tot procesul, şi la căpiscop de Sens, care condusese tot procesul, şi la că --lugărul Renaud, duhovnicul regelui şi mare inchizitorlugărul Renaud, duhovnicul regelui şi mare inchizitor al Franţei.al Franţei.

Vreo treizeci de călugări, purtând unii anterie ca Vreo treizeci de călugări, purtând unii anterie ca --fenii, alţii albe, stăteau în picioare la spatele judecătofenii, alţii albe, stăteau în picioare la spatele judecăto --rilor. Singurul mirean în această adunare de feţe biserilor. Singurul mirean în această adunare de feţe bise --riceşti, poliţaiul Parisului, Jean Ployebouche, unriceşti, poliţaiul Parisului, Jean Ployebouche, un bondoc de vreo cincizeci de ani, cu obrazul încruntat,bondoc de vreo cincizeci de ani, cu obrazul încruntat, nu părea prea mulţumit de a se afla acolo. El reprenu părea prea mulţumit de a se afla acolo. El repre --zenta puterea regală şi era însărcinat cu paza ordinei.zenta puterea regală şi era însărcinat cu paza ordinei. Ochii îi mergeau întruna de la mulţimea strânsă înOchii îi mergeau întruna de la mulţimea strânsă în faţa catedralei, la căpitanul de arcaşi, şi de la acestafaţa catedralei, la căpitanul de arcaşi, şi de la acesta la tânărul arhiepiscop de Sens; ghiceai că nu încetala tânărul arhiepiscop de Sens; ghiceai că nu înceta să-şi repete în gând: "Numai de s-ar isprăvi totul cusă-şi repete în gând: "Numai de s-ar isprăvi totul cu bine".bine".

Soarele juca pe mitrele episcopilor, pe cârjele şi sfiSoarele juca pe mitrele episcopilor, pe cârjele şi sfi --

tele lor de culoarea ştirului, pe hermina şi catifeauatele lor de culoarea ştirului, pe hermina şi catifeaua pelerinelor, pe veşmintele purpurii ale cardinalilor, cupelerinelor, pe veşmintele purpurii ale cardinalilor, cu crucile de aur, pe oţelul zalelor, pe suliţele oştenilor.crucile de aur, pe oţelul zalelor, pe suliţele oştenilor. Scânteierile acestea, culorile vii, toată strălucireaScânteierile acestea, culorile vii, toată strălucirea asta făcea şi mai izbitor contrastul cu acuzaţii pentruasta făcea şi mai izbitor contrastul cu acuzaţii pentru care se desfăşura atâta pompă, cei patru templiericare se desfăşura atâta pompă, cei patru templieri zdrenţăroşi, strânşi unii într-alţii, alcătuind un grupzdrenţăroşi, strânşi unii într-alţii, alcătuind un grup sculptat parcă în cenuşă.sculptat parcă în cenuşă.

Cardinalul arhiepiscop d'Albano, primul trimis alCardinalul arhiepiscop d'Albano, primul trimis al

papei, citea în picioare hotărârea tribunalului. Citeapapei, citea în picioare hotărârea tribunalului. Citea cu încetineală, umflându-se în pene, încântat de procu încetineală, umflându-se în pene, încântat de pro --priul său glas, bucuros că are prilejul de-a se lăsa adpriul său glas, bucuros că are prilejul de-a se lăsa ad --mirat de nişte ascultători străini. Din când în când,mirat de nişte ascultători străini. Din când în când, făcea pe omul îngrozit numai la auzul pomelniculuifăcea pe omul îngrozit numai la auzul pomelnicului nelegiuirilor pe care trebuia să le înşire, apoi îşi reluanelegiuirilor pe care trebuia să le înşire, apoi îşi relua mutra plină de ifos ca să amintească cu vocea miemutra plină de ifos ca să amintească cu vocea mie --roasă alte răutăţi, alte fărădelegi şi alte mărturii striroasă alte răutăţi, alte fărădelegi şi alte mărturii stri --

vitoarevitoare recunoaşte a fi silit pe noii veniţi în Ordin să se lerecunoaşte a fi silit pe noii veniţi în Ordin să se le



vitoare. vitoare.-...Având în vedere că fraţii Géraud du Passage şi-...Având în vedere că fraţii Géraud du Passage şi

Jean de Cugny au mărturisit şi dânşii după mulţi alţii Jean de Cugny au mărturisit şi dânşii după mulţi alţii că la primirea lor în Ordin au fost puşi cu de-a sila săcă la primirea lor în Ordin au fost puşi cu de-a sila să scuipe crucea, zicându-li-se că era o bucată de lemnscuipe crucea, zicându-li-se că era o bucată de lemn şi că Dumnezeu cel adevărat se află în ceruri... Avândşi că Dumnezeu cel adevărat se află în ceruri... Având în vedere că fratelui Guy Dauphin i s-a poruncit caîn vedere că fratelui Guy Dauphin i s-a poruncit ca atunci când vreunul din fraţii de rang mai înalt e încoatunci când vreunul din fraţii de rang mai înalt e înco --lţit de poftele trupului şi ar vrea să şi le potoleascălţit de poftele trupului şi ar vrea să şi le potolească asupra lui, să se supună la toate ce i se vor cere...asupra lui, să se supună la toate ce i se vor cere...

Având în vedere că asupra acestui cap de acuzare Având în vedere că asupra acestui cap de acuzare domnul de Molay a recunoscut şi mărturisit la interodomnul de Molay a recunoscut şi mărturisit la intero --gatoriu...gatoriu...

Mulţimea trebuia să-şi ciulească urechile ca săMulţimea trebuia să-şi ciulească urechile ca să prindă cuvintele pocite de accentul italian şi de rosprindă cuvintele pocite de accentul italian şi de ros --tirea umflată a cardinalului. Prea se răţoia trimisultirea umflată a cardinalului. Prea se răţoia trimisul papei şi prea o lungea din cale-afară. Norodul începeapapei şi prea o lungea din cale-afară. Norodul începea să-şi piardă răbdarea.să-şi piardă răbdarea.La auzul incriminărilor, a mărturiilor mincinoaseLa auzul incriminărilor, a mărturiilor mincinoase sau stoarse prin caznă, Jacques de Molay murmurăsau stoarse prin caznă, Jacques de Molay murmură pentru sine:pentru sine:

"Minciună... minciună... minciună...""Minciună... minciună... minciună..."Şi vorba asta repetată, hârâită în gâtlej, stârnea unŞi vorba asta repetată, hârâită în gâtlej, stârnea un

vuiet surd, care ajungea la tovarăşii aflaţi lângă vuiet surd, care ajungea la tovarăşii aflaţi lângă dânsul.dânsul.

Mânia care îl apucase pe marele maestru în carulMânia care îl apucase pe marele maestru în carul

ce-l aducea aici, departe de a se fi potolit, creştea înce-l aducea aici, departe de a se fi potolit, creştea în --truna. Sângele îi zvâcnea tot mai tare la tâmpleletruna. Sângele îi zvâcnea tot mai tare la tâmplele străvezii.străvezii.

Nu se întâmplase nimic din ceea ce nădăjduise,Nu se întâmplase nimic din ceea ce nădăjduise, nimic în stare să curme coşmarul. Nici o ceată denimic în stare să curme coşmarul. Nici o ceată de foşti templieri nu ţâşnise din mijlocul mulţimii. Soartafoşti templieri nu ţâşnise din mijlocul mulţimii. Soarta lor părea pecetluită.lor părea pecetluită.

-...Având în vedere că fratele Hugues de Payraud-...Având în vedere că fratele Hugues de Payraud

recunoaşte a fi silit pe noii-veniţi în Ordin să se lerecunoaşte a fi silit pe noii-veniţi în Ordin să se le --pede de Cristos de trei ori...pede de Cristos de trei ori...

Hugues de Payraud era inspectorul general. AuzindHugues de Payraud era inspectorul general. Auzind ce i se pune în cârcă, el întoarse spre Jacques dece i se pune în cârcă, el întoarse spre Jacques de Molay un chip strâmbat de groază şi şopti:Molay un chip strâmbat de groază şi şopti:

- Frate, frate, am spus eu vreodată aşa ceva?- Frate, frate, am spus eu vreodată aşa ceva?Cei patru demnitari erau singuri, părăsiţi de DumCei patru demnitari erau singuri, părăsiţi de Dum --

nezeu şi de oameni, prinşi ca într-un cleşte uriaş întrenezeu şi de oameni, prinşi ca într-un cleşte uriaş între rândurile de oşteni şi tribunal, între puterea regală şirândurile de oşteni şi tribunal, între puterea regală şi cea a bisericii. Fiecare cuvânt al trimisului papei îicea a bisericii. Fiecare cuvânt al trimisului papei îi strângea şi mai tare în menghină şi coşmarul nustrângea şi mai tare în menghină şi coşmarul nu putea să sfârşească decât în moarte.putea să sfârşească decât în moarte.

Cum se face că toate comisiile de anchetă, deşi li s-Cum se face că toate comisiile de anchetă, deşi li s-a explicat de sute de ori, n-au înţeles că această lepăa explicat de sute de ori, n-au înţeles că această lepă --dare de Cristos era doar o încercare impusă neofiţilordare de Cristos era doar o încercare impusă neofiţilor pentru a se vedea dacă vor avea tăria s-o repetepentru a se vedea dacă vor avea tăria s-o repete atunci când ar fi fost prinşi de musulmani şi siliţi să-şiatunci când ar fi fost prinşi de musulmani şi siliţi să-şi lepede credinţa?lepede credinţa?Marele maestru simţea o poftă sălbatică să-i sară înMarele maestru simţea o poftă sălbatică să-i sară în gât episcopului, să-l pălmuiască, să dea cu mitra luigât episcopului, să-l pălmuiască, să dea cu mitra lui de pământ, să-l sugrume, şi nu-l ţinea în loc decât cerde pământ, să-l sugrume, şi nu-l ţinea în loc decât cer --titudinea că toţi ar tăbărî pe el şi l-ar opri mai înaintetitudinea că toţi ar tăbărî pe el şi l-ar opri mai înainte de-a face un gest. Apoi, nu numai împuternicituluide-a face un gest. Apoi, nu numai împuternicitului papei ar fi vrut să-i scoată maţele, ci şi tânărului Mapapei ar fi vrut să-i scoată maţele, ci şi tânărului Ma --rigny, acest îngâmfat cu mitra de aur în creştet, carerigny, acest îngâmfat cu mitra de aur în creştet, care şedea moleşit în jilţ. Dar mai ales ar fi vrut să-i aibă înşedea moleşit în jilţ. Dar mai ales ar fi vrut să-i aibă în

mână pe adevăraţii săi vrăjmaşi, cei trei care nu eraumână pe adevăraţii săi vrăjmaşi, cei trei care nu erau aici: regele, ministrul de justiţie, papa.aici: regele, ministrul de justiţie, papa.O furie neputincioasă, mai grea ca toate lanţurile, îiO furie neputincioasă, mai grea ca toate lanţurile, îi

înceţoşa privirea, făcând să-i joace un văl roşuînceţoşa privirea, făcând să-i joace un văl roşu înaintea ochilor. Şi, totuşi, ceva trebuia să se înînaintea ochilor. Şi, totuşi, ceva trebuia să se în --tâmple... O ameţeală aşa de năprasnică îl cuprinse, cătâmple... O ameţeală aşa de năprasnică îl cuprinse, că se temu să nu se prăbuşească pe treptele de piatră.se temu să nu se prăbuşească pe treptele de piatră. Nu vedea nici măcar că o mânie asemănătoare îl încoNu vedea nici măcar că o mânie asemănătoare îl înco --

lţise pe Charnay şi că cicatricea instructorului Norlţise pe Charnay şi că cicatricea instructorului Nor dezlănţui tot ce a urmat Jacques de Molay zăbovi odezlănţui tot ce a urmat Jacques de Molay zăbovi o



lţise pe Charnay şi că cicatricea instructorului Norlţise pe Charnay şi că cicatricea instructorului Nor --mandiei se făcuse albă de tot pe fruntea sa stacojie.mandiei se făcuse albă de tot pe fruntea sa stacojie. Trimisul papei se opri o clipă din polologhia lui, lăsăTrimisul papei se opri o clipă din polologhia lui, lăsă în jos mâna care ţinea pergamentul cu hotărârea triîn jos mâna care ţinea pergamentul cu hotărârea tri --bunalului, apoi îl duse iar la ochi. Făcea tot ce puteabunalului, apoi îl duse iar la ochi. Făcea tot ce putea ca să lungească spectacolul. Motivarea hotărârii eraca să lungească spectacolul. Motivarea hotărârii era terminată; începea sentinţa propriu-zisă. Împuterniterminată; începea sentinţa propriu-zisă. Împuterni --citul papal citi iar:citul papal citi iar:

-...având în vedere că acuzaţii au mărturisit şi recu-...având în vedere că acuzaţii au mărturisit şi recu --noscut, îi osândim la temniţă şi tăcere pe tot restul zinoscut, îi osândim la temniţă şi tăcere pe tot restul zi --lelor câte vor mai avea de trăit, pentru ca să dobândelelor câte vor mai avea de trăit, pentru ca să dobânde --ască iertarea greşelilor lor prin lacrimile căinţei.ască iertarea greşelilor lor prin lacrimile căinţei. In In nomine patris...nomine patris... 55

Trimisul papei isprăvise. Nu-i mai rămânea decâtTrimisul papei isprăvise. Nu-i mai rămânea decât să se aşeze, făcând sul pergamentul pe care îl întinsesă se aşeze, făcând sul pergamentul pe care îl întinse apoi unui grămătic al tribunalului.apoi unui grămătic al tribunalului.

La început, mulţimea rămase tăcută. După un aseLa început, mulţimea rămase tăcută. După un ase --

menea pomelnic de fărădelegi, pedeapsa cu moarteamenea pomelnic de fărădelegi, pedeapsa cu moartea era atât de aşteptată, încât osânda la temniţă - adicăera atât de aşteptată, încât osânda la temniţă - adică închisoarea pe viaţă, celula, lanţurile, pâinea cu apăînchisoarea pe viaţă, celula, lanţurile, pâinea cu apă drept hrană - părea o hotărâre blândă.drept hrană - părea o hotărâre blândă.

Filip cel Frumos îşi cumpănise bine lovitura. NoFilip cel Frumos îşi cumpănise bine lovitura. No --rodul, luat pe neaşteptate, avea să înghită uşor,rodul, luat pe neaşteptate, avea să înghită uşor, aproape fără a crâcni, sfârşitul acesta al unei tragediiaproape fără a crâcni, sfârşitul acesta al unei tragedii care îl tulburase vreme de şapte ani. Primul împutercare îl tulburase vreme de şapte ani. Primul împuter --nicit al papei şi tânărul arhiepiscop de Sens schimnicit al papei şi tânărul arhiepiscop de Sens schim --

bară între dânşii un surâs, abia mijit, ca unii ce eraubară între dânşii un surâs, abia mijit, ca unii ce erau înţeleşi dinainte.înţeleşi dinainte.- Fraţilor, fraţilor, îngăimă fratele inspector, auzit-- Fraţilor, fraţilor, îngăimă fratele inspector, auzit-

am bine oare? Nu ne omoară! Ne-au iertat!am bine oare? Nu ne omoară! Ne-au iertat! Avea ochii plini de lacrimi; mâinile umflate îi tre Avea ochii plini de lacrimi; mâinile umflate îi tre --

murau şi gura cu dinţi rupţi i se căsca parcă pentru amurau şi gura cu dinţi rupţi i se căsca parcă pentru a râde.râde.

Tocmai priveliştea acestei bucurii respingătoareTocmai priveliştea acestei bucurii respingătoare 55 În numele tatălui (lat.)În numele tatălui (lat.)

dezlănţui tot ce a urmat. Jacques de Molay zăbovi odezlănţui tot ce a urmat. Jacques de Molay zăbovi o clipă privind chipul pe jumătate smintit al acestuiclipă privind chipul pe jumătate smintit al acestui bărbat, odinioară curajos şi tare.bărbat, odinioară curajos şi tare.

Şi deodată, se auzi din capul scării un glas tunând:Şi deodată, se auzi din capul scării un glas tunând:- Protestez!- Protestez!Şi atât de puternic răsuna acest glas, încât nu-iŞi atât de puternic răsuna acest glas, încât nu-i

venea nimănui să creadă că putea fi al marelui ma venea nimănui să creadă că putea fi al marelui ma --estru.estru.

- Protestez împotriva unei sentinţe nedrepte şi- Protestez împotriva unei sentinţe nedrepte şi afirm că toate crimele de care suntem învinuiţi suntafirm că toate crimele de care suntem învinuiţi sunt crime născocite! striga Jacques de Molay.crime născocite! striga Jacques de Molay.

Un murmur ca un suspin uriaş se înălţă din muUn murmur ca un suspin uriaş se înălţă din mu --lţime. Tribunalul începu să se frământe neliniştit. Carlţime. Tribunalul începu să se frământe neliniştit. Car --dinalii se priveau încremeniţi. Nimeni nu se aştepta ladinalii se priveau încremeniţi. Nimeni nu se aştepta la asta. Jean de Marigny se ridică deodată smucindu-seasta. Jean de Marigny se ridică deodată smucindu-se din jilţul său. Nu mai avea acum mutra moleşită dedin jilţul său. Nu mai avea acum mutra moleşită de adineauri, era alb la faţă, încruntat, tremurând deadineauri, era alb la faţă, încruntat, tremurând de furie.furie.- Minţi! răcni el. Ai mărturisit înaintea comisiei de- Minţi! răcni el. Ai mărturisit înaintea comisiei de anchetă!anchetă!

Dintr-o pornire firească, arcaşii îşi strânseră rânduDintr-o pornire firească, arcaşii îşi strânseră rându --rile, aşteptând o poruncă.rile, aşteptând o poruncă.

- Nu sunt vinovat, urma Jacques de Molay, decât că- Nu sunt vinovat, urma Jacques de Molay, decât că m-am lăsat învins de linguşirile voastre mincinoase,m-am lăsat învins de linguşirile voastre mincinoase, de ameninţările şi chinurile la care m-aţi supus. Afirmde ameninţările şi chinurile la care m-aţi supus. Afirm înaintea lui Dumnezeu, care ne aude, că Ordinul, alînaintea lui Dumnezeu, care ne aude, că Ordinul, al

cărei mare maestru sunt, n-are nici o vină.cărei mare maestru sunt, n-are nici o vină.Şi Dumnezeu părea să-l audă într-adevăr, căci striŞi Dumnezeu părea să-l audă într-adevăr, căci stri --gătul marelui maestru, aruncat înspre interiorul categătul marelui maestru, aruncat înspre interiorul cate --dralei şi răsfrânt de bolţile ei, se întorcea într-undralei şi răsfrânt de bolţile ei, se întorcea într-un ecou, ca şi cum un alt glas mai adânc, la capătul naoecou, ca şi cum un alt glas mai adânc, la capătul nao --sului, i-ar fi repetat cuvintele.sului, i-ar fi repetat cuvintele.

- Ai mărturisit crima de sodomie! îi ţipă Jean de- Ai mărturisit crima de sodomie! îi ţipă Jean de Marigny.Marigny.

- În chinurile torturii răspunse Molay- În chinurile torturii răspunse Molay piaţa şi să ia cu asalt treptele Cealaltă jumătate apiaţa şi să ia cu asalt treptele Cealaltă jumătate a



- În chinurile torturii, răspunse Molay.- În chinurile torturii, răspunse Molay."...în chinurile torturii...", repeta vocea care părea"...în chinurile torturii...", repeta vocea care părea

să pornească din Tabernacol.să pornească din Tabernacol.- Ai mărturisit erezia?- Ai mărturisit erezia?- În chinurile torturii!- În chinurile torturii!"...în chinurile torturii...", glăsui din nou Taberna"...în chinurile torturii...", glăsui din nou Taberna --

colul.colul.- Retrag tot ce-am spus! zise marele maestru.- Retrag tot ce-am spus! zise marele maestru."....tot ce-am spus...", răspunse vuind catedrala în"....tot ce-am spus...", răspunse vuind catedrala în --treagă.treagă.Un nou glas izbucni. Era Geoffroy de Charnay, inUn nou glas izbucni. Era Geoffroy de Charnay, in --

structorul Normandiei, care, la rândul său, se răfuiastructorul Normandiei, care, la rândul său, se răfuia cu arhiepiscopul de Sens.cu arhiepiscopul de Sens.

- V-aţi folosit de halul de slăbiciune în care ne-aţi- V-aţi folosit de halul de slăbiciune în care ne-aţi adus, zicea el. Suntem victimele urzelilor voastre şiadus, zicea el. Suntem victimele urzelilor voastre şi ale făgăduielilor voastre mincinoase. Ura şi răzbuale făgăduielilor voastre mincinoase. Ura şi răzbu --narea voastră ne duc la pieire! Dar o strig la rândulnarea voastră ne duc la pieire! Dar o strig la rândul

meu, sus şi tare, în faţa lui Dumnezeu: suntem nevimeu, sus şi tare, în faţa lui Dumnezeu: suntem nevi --novaţi, iar cei care spun altfel mint cu neruşinare!novaţi, iar cei care spun altfel mint cu neruşinare!Se făcu atunci tărăboi mare. Călugării care se ţiSe făcu atunci tărăboi mare. Călugării care se ţi --

neau îngrămădiţi la spatele tribunalului începură săneau îngrămădiţi la spatele tribunalului începură să urle:urle:

- Ereticilor! În foc! Aruncaţi-i în foc pe eretici!- Ereticilor! În foc! Aruncaţi-i în foc pe eretici!Strigătele lor fură însă repede acoperite. Cu aceaStrigătele lor fură însă repede acoperite. Cu acea

pornire inimoasă care împinge poporul în ajutorulpornire inimoasă care împinge poporul în ajutorul celui mai slab şi al omului curajos aflat în restrişte,celui mai slab şi al omului curajos aflat în restrişte,

aproape toată mulţimea aceea trecuse de partea temaproape toată mulţimea aceea trecuse de partea tem --plierilor.plierilor.Unii ridicau pumnii înspre judecători. Pe la colţuUnii ridicau pumnii înspre judecători. Pe la colţu --

rile pieţei se stârni învălmăşeală. De la ferestre se aurile pieţei se stârni învălmăşeală. De la ferestre se au --zeau urlete.zeau urlete.

La o poruncă a lui Alain de Pareilles, jumătate dinLa o poruncă a lui Alain de Pareilles, jumătate din arcaşi alcătuiră un lanţ viu, apucându-se de braţ,arcaşi alcătuiră un lanţ viu, apucându-se de braţ, pentru a ţine piept valului care ameninţa să înecepentru a ţine piept valului care ameninţa să înece

piaţa şi să ia cu asalt treptele. Cealaltă jumătate apiaţa şi să ia cu asalt treptele. Cealaltă jumătate a oştenilor îşi îndreptară vârful suliţelor spre mulţime.oştenilor îşi îndreptară vârful suliţelor spre mulţime.

Cu ghioagele lor, având măciulia în chip de floareCu ghioagele lor, având măciulia în chip de floare de crin, armăşeii regelui loveau orbeşte în grămadă.de crin, armăşeii regelui loveau orbeşte în grămadă. Cuştile negustorilor de păsări fură trântite la pământ,Cuştile negustorilor de păsări fură trântite la pământ, şi orătăniile, călcate în picioare, ţipau.şi orătăniile, călcate în picioare, ţipau.

Tribunalul se ridicase, înfricoşat. Jean de MarignyTribunalul se ridicase, înfricoşat. Jean de Marigny se sfătuia cu poliţaiul Parisului.se sfătuia cu poliţaiul Parisului.

- Fă ce ştii, monseniore, hotărăşte orice, zicea po- Fă ce ştii, monseniore, hotărăşte orice, zicea po --liţaiul, dar osândiţii nu trebuie lăsaţi aici. Vom fi toţiliţaiul, dar osândiţii nu trebuie lăsaţi aici. Vom fi toţi măturaţi de mulţimea asta. Sfinţia-ta nu ştie de ce-smăturaţi de mulţimea asta. Sfinţia-ta nu ştie de ce-s în stare parizienii când se înfierbântă.în stare parizienii când se înfierbântă.

Jean de Marigny întinse braţele, ridicând şi cârja sa Jean de Marigny întinse braţele, ridicând şi cârja sa episcopală, ca să arate oamenilor că are să le vorbeepiscopală, ca să arate oamenilor că are să le vorbe --ască. Dar nimeni nu mai voia să-l asculte. Îl îmască. Dar nimeni nu mai voia să-l asculte. Îl îm --proşcau cu ocări:proşcau cu ocări:

- Călăule! Episcop mincinos! Dumnezeu te va pe- Călăule! Episcop mincinos! Dumnezeu te va pe --

depsi!depsi!- Vorbeşte, monseniore, vorbeşte, îi spunea po- Vorbeşte, monseniore, vorbeşte, îi spunea po --liţaiul.liţaiul.

Tremura pentru slujba şi pentru pielea lui; îşiTremura pentru slujba şi pentru pielea lui; îşi amintea de tulburările din 1306, când fusese jefuitamintea de tulburările din 1306, când fusese jefuit palatul lui Barbet, poliţaiul dinaintea lui.palatul lui Barbet, poliţaiul dinaintea lui.

- Pe doi dintre osândiţii aceştia îi declarăm înrăiţi în- Pe doi dintre osândiţii aceştia îi declarăm înrăiţi în nelegiuire, rosti episcopul, umflându-şi zadarnicnelegiuire, rosti episcopul, umflându-şi zadarnic glasul. Ei au căzut iar în erezia lor. S-au lepădat de juglasul. Ei au căzut iar în erezia lor. S-au lepădat de ju --

decata bisericii; biserica se leapădă de dânşii şi îi lasădecata bisericii; biserica se leapădă de dânşii şi îi lasă la judecata regelui.la judecata regelui.Cuvintele lui se pierdură în hărmălaie. Apoi tot triCuvintele lui se pierdură în hărmălaie. Apoi tot tri --

bunalul, ca un cârd de gaiţe înfricoşate, fugi în catebunalul, ca un cârd de gaiţe înfricoşate, fugi în cate --drala Notre-Dame, a cărei uşă grea se închise numaidrala Notre-Dame, a cărei uşă grea se închise numai --decât.decât.

La un semn al poliţaiului către Alain de Pareilles, oLa un semn al poliţaiului către Alain de Pareilles, o ceată de arcaşi se repezi pe scări. Carul fu adus, şiceată de arcaşi se repezi pe scări. Carul fu adus, şi

osândiţii împinşi înăuntru de oştenii care dădeau în eiosândiţii împinşi înăuntru de oştenii care dădeau în ei



osândiţii împinşi înăuntru de oştenii care dădeau în eiosândiţii împinşi înăuntru de oştenii care dădeau în ei cu coada suliţei. Ei se lăsau îmbrânciţi fără cea maicu coada suliţei. Ei se lăsau îmbrânciţi fără cea mai mică împotrivire. Marele maestru şi instructorul Normică împotrivire. Marele maestru şi instructorul Nor --mandiei se simţeau totodată istoviţi şi parcă uşuraţi.mandiei se simţeau totodată istoviţi şi parcă uşuraţi. Erau, în sfârşit, cu conştiinţa împăcată. Ceilalţi doi nuErau, în sfârşit, cu conştiinţa împăcată. Ceilalţi doi nu mai pricepeau nimic.mai pricepeau nimic.

Arcaşii deschiseră drum carului, în vreme ce po Arcaşii deschiseră drum carului, în vreme ce po --liţaiul Ployebouche poruncea armăşeilor săi să cureţeliţaiul Ployebouche poruncea armăşeilor săi să cureţe piaţa cât mai repede, să nu mai rămână picior de ompiaţa cât mai repede, să nu mai rămână picior de om acolo. Se răsucea în loc, nemaiştiind ce să facă.acolo. Se răsucea în loc, nemaiştiind ce să facă.

- Duceţi-i îndărăt la închisoare! îi strigă lui Alain de- Duceţi-i îndărăt la închisoare! îi strigă lui Alain de Pareilles. Eu alerg să-l înştiinţez pe rege.Pareilles. Eu alerg să-l înştiinţez pe rege.

Luă cu el patru armăşei, să-i fie pază.Luă cu el patru armăşei, să-i fie pază.

MARGUERITE DE BURGUNDIA,MARGUERITE DE BURGUNDIA, REGINA NAVAREIREGINA NAVAREI

În vremea asta, Filip d'Aunay ajunsese la palatulÎn vremea asta, Filip d'Aunay ajunsese la palatul Nesle. Aici se văzu rugat să aştepte în anticamera iaNesle. Aici se văzu rugat să aştepte în anticamera ia --tacurilor reginei de Navara. Clipele acestea nu se maitacurilor reginei de Navara. Clipele acestea nu se mai sfârşeau. Filip se întreba dacă Marguerite era reţisfârşeau. Filip se întreba dacă Marguerite era reţi --

nută de cine ştie ce oaspeţi nepoftiţi, sau dacă îşinută de cine ştie ce oaspeţi nepoftiţi, sau dacă îşi făcea numai o plăcere lăsându-l să tânjească. Aşafăcea numai o plăcere lăsându-l să tânjească. Aşa ceva ar fi fost în firea ei. Şi, cine ştie, după un ceas,ceva ar fi fost în firea ei. Şi, cine ştie, după un ceas,

va sfârşi prin a-i trimite vorbă că nu e chip s-o vadă. va sfârşi prin a-i trimite vorbă că nu e chip s-o vadă. Turba de necaz.Turba de necaz.

Acum trei ani, când începuse dragostea lor, nu i-ar Acum trei ani, când începuse dragostea lor, nu i-ar fi făcut una ca asta. Sau poate că da. Nu mai ţineafi făcut una ca asta. Sau poate că da. Nu mai ţinea minte. Prins în vraja unei legături care abia se înfiripaminte. Prins în vraja unei legături care abia se înfiripa şi în care vanitatea îşi avea partea ei tot aşa de mareşi în care vanitatea îşi avea partea ei tot aşa de mare ca dragostea, ar fi aşteptat pe atunci şi cinci ore de-aca dragostea, ar fi aşteptat pe atunci şi cinci ore de-a rândul doar ca să-şi zărească ibovnica, să-i atingă derândul doar ca să-şi zărească ibovnica, să-i atingă de --getele, sau să audă de la dânsa o vorbă şoptită chegetele, sau să audă de la dânsa o vorbă şoptită che --mându-l la o întâlnire.mându-l la o întâlnire.

Vremurile se schimbaseră. Piedicile ce stau în cale, Vremurile se schimbaseră. Piedicile ce stau în cale, care dau atâta farmec unei iubiri la începuturile ei,care dau atâta farmec unei iubiri la începuturile ei, ajung de nesuferit la o dragoste veche de trei ani, şiajung de nesuferit la o dragoste veche de trei ani, şi adeseori pasiunea moare tocmai fiindcă nu mai întâmadeseori pasiunea moare tocmai fiindcă nu mai întâm --pină greutăţile din care s-a născut. Veşnica incertitupină greutăţile din care s-a născut. Veşnica incertitu --dine a întâlnirilor, uneori hotărâte şi apoi amânate, îndine a întâlnirilor, uneori hotărâte şi apoi amânate, în --datoririle impuse de rânduielile curţii, la care sedatoririle impuse de rânduielile curţii, la care se adăugau toanele ciudatei firi a reginei, toate sfârşiadăugau toanele ciudatei firi a reginei, toate sfârşi --seră prin a-l întărita în aşa hal pe Filip, încât nu maiseră prin a-l întărita în aşa hal pe Filip, încât nu mai ştia decât să se arate năbădăios.ştia decât să se arate năbădăios.

Marguerite nu părea să pună prea mult la inimă luMarguerite nu părea să pună prea mult la inimă lu --crurile acestea. Ea gusta plăcerea îndoită de a-şicrurile acestea. Ea gusta plăcerea îndoită de a-şi înşela soţul şi de a-şi chinui amantul. Era dintre feînşela soţul şi de a-şi chinui amantul. Era dintre fe --meile acelea care nu află un fior nou în dragostemeile acelea care nu află un fior nou în dragoste

decât privind la suferinţele pe care le stârnesc pânădecât privind la suferinţele pe care le stârnesc până acolo la apele neodihnite ale fluviului Spunea că areacolo la apele neodihnite ale fluviului Spunea că are



decât privind la suferinţele pe care le stârnesc, pânădecât privind la suferinţele pe care le stârnesc, până li se face lehamite chiar şi de această joacă.li se face lehamite chiar şi de această joacă.

Nu trecea o zi fără ca Filip să nu-şi spună că oNu trecea o zi fără ca Filip să nu-şi spună că o mare dragoste nu-şi găseşte împlinirea în preacurvie,mare dragoste nu-şi găseşte împlinirea în preacurvie, nu era zi să nu jure că va rupe cu Marguerite.nu era zi să nu jure că va rupe cu Marguerite.

Se simţea slab însă şi laş, prins în mrejele ei. AseSe simţea slab însă şi laş, prins în mrejele ei. Ase --menea unui cartofor care se încurcă tot mai rău înmenea unui cartofor care se încurcă tot mai rău în iţele jocului umblând să-şi recâştige miza, el alergaiţele jocului umblând să-şi recâştige miza, el alerga după visurile sale de odinioară, după darurile sale irodupă visurile sale de odinioară, după darurile sale iro --site de pomană, după timpul pierdut, după fericireasite de pomană, după timpul pierdut, după fericirea trecută. Nu avea tăria să se ridice de la masa de joc,trecută. Nu avea tăria să se ridice de la masa de joc, zicând: "am pierdut destul".zicând: "am pierdut destul".

Şi iată-l acum aici, rezemat de pervazul unei feŞi iată-l acum aici, rezemat de pervazul unei fe --restre, aşteptând ca ea să binevoiască a-i spune sărestre, aşteptând ca ea să binevoiască a-i spune să intre.intre.

Pentru a-şi întoarce gândul la altele, amăgindu-şiPentru a-şi întoarce gândul la altele, amăgindu-şi nerăbdarea, privea în curtea palatului la forfota rânnerăbdarea, privea în curtea palatului la forfota rân --

daşilor care scoteau caii spre a-i duce să-i dezmorţedaşilor care scoteau caii spre a-i duce să-i dezmorţe --ască pe micul maidan de alături, numitască pe micul maidan de alături, numit Pré-aux Pré-aux --ClercsClercs , se uita la hamalii care intrau pe poartă cărând, se uita la hamalii care intrau pe poartă cărând în spinare ciozvârte de vită şi legături de zarzavat.în spinare ciozvârte de vită şi legături de zarzavat.

Palatul Nesle era alcătuit din două clădiri deosePalatul Nesle era alcătuit din două clădiri deose --bite: palatul propriu-zis, zidit nu demult, şi apoibite: palatul propriu-zis, zidit nu demult, şi apoi turnul ridicat sub domnia lui Filip-August, pe vremeaturnul ridicat sub domnia lui Filip-August, pe vremea când zidul de apărare trecea pe aici, ca să fie şi pecând zidul de apărare trecea pe aici, ca să fie şi pe malul stâng al Senei un turn la fel cu acela al Lumalul stâng al Senei un turn la fel cu acela al Lu --

vrului. Filip cel Frumos cumpărase palatul cu şase ani vrului. Filip cel Frumos cumpărase palatul cu şase ani înainte, de la contele Amaury de Nesle, şi îl dăruise fiînainte, de la contele Amaury de Nesle, şi îl dăruise fi --ului sau mai mare, regele Navarei, să-i fie reşedinţă.ului sau mai mare, regele Navarei, să-i fie reşedinţă.

Până atunci turnul fusese folosit drept corp dePână atunci turnul fusese folosit drept corp de gardă şi magazie. Marguerite fu aceea care poruncigardă şi magazie. Marguerite fu aceea care porunci să i se gătească încăperile turnului pentru dânsa, casă i se gătească încăperile turnului pentru dânsa, ca să aibă unde se retrage câteodată, zicea ea, singurăsă aibă unde se retrage câteodată, zicea ea, singură cu gândurile sale şi cu cărţile de rugăciuni, privind decu gândurile sale şi cu cărţile de rugăciuni, privind de

acolo la apele neodihnite ale fluviului. Spunea că areacolo la apele neodihnite ale fluviului. Spunea că are nevoie de singurătate şi, cum toţi ai săi o ştiau camnevoie de singurătate şi, cum toţi ai săi o ştiau cam zurlie, Ludovic al Navarei nu se arătă mirat de acezurlie, Ludovic al Navarei nu se arătă mirat de ace --astă poftă. La drept vorbind, însă, ea nu râvnise laastă poftă. La drept vorbind, însă, ea nu râvnise la odăile din turn decât ca să aibă unde-l primi mai în liodăile din turn decât ca să aibă unde-l primi mai în li --nişte pe chipeşul d'Aunay.nişte pe chipeşul d'Aunay.

Tânărul scutier se ţinea grozav de mândru pentruTânărul scutier se ţinea grozav de mândru pentru aceasta. De dragul lui, o regină poruncise să se facăaceasta. De dragul lui, o regină poruncise să se facă dintr-o cetăţuie un iatac al dragostei.dintr-o cetăţuie un iatac al dragostei.Mai pe urmă, când frate-său Gautier d'Aunay ajunMai pe urmă, când frate-său Gautier d'Aunay ajun --sese ibovnicul Blanchei, noua pereche de îndrăgostiţisese ibovnicul Blanchei, noua pereche de îndrăgostiţi găsise tot în turn un adăpost tainic. Blanche n-aveagăsise tot în turn un adăpost tainic. Blanche n-avea de ce să-şi bată capul scornind vreo pricină care ode ce să-şi bată capul scornind vreo pricină care o aducea acolo. Venea, cică, s-o vadă pe vara şi cumaducea acolo. Venea, cică, s-o vadă pe vara şi cum --nata ei, iar Marguerite, inimă săritoare, atât aşteptanata ei, iar Marguerite, inimă săritoare, atât aştepta s-o ajute.s-o ajute.

Acum însă, de câte ori privea, ca în clipa asta, zidu Acum însă, de câte ori privea, ca în clipa asta, zidu --

rile întunecate ale marelui turn cu acoperişul ţuguiat,rile întunecate ale marelui turn cu acoperişul ţuguiat, cu ferestrele înalte şi înguste care dădeau spre Sena,cu ferestrele înalte şi înguste care dădeau spre Sena, scutierul nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva şiscutierul nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva şi alţi bărbaţi cunosc aceleaşi îmbrăţişări pe furate saualţi bărbaţi cunosc aceleaşi îmbrăţişări pe furate sau aceleaşi nopţi de furtunoasă dragoste... Chiar şi înaceleaşi nopţi de furtunoasă dragoste... Chiar şi în ochii aceluia care credea că o cunoaşte mai bine caochii aceluia care credea că o cunoaşte mai bine ca nimeni altul, Marguerite rămânea o fiinţă atât denimeni altul, Marguerite rămânea o fiinţă atât de greu de înţeles! Şi aceste cinci zile fără un semn degreu de înţeles! Şi aceste cinci zile fără un semn de

viaţă din partea ei, tocmai când toate împrejurările ar viaţă din partea ei, tocmai când toate împrejurările ar

fi fost prielnice unei întâlniri, nu erau oare ofi fost prielnice unei întâlniri, nu erau oare o dovadă?...dovadă?...O uşă se deschise şi una dintre slujitoare îl pofti peO uşă se deschise şi una dintre slujitoare îl pofti pe

Filip s-o urmeze. Simţea o greutate pe inimă, avea buFilip s-o urmeze. Simţea o greutate pe inimă, avea bu --zele uscate, dar de astă dată era hotărât să nu se lasezele uscate, dar de astă dată era hotărât să nu se lase dus cu vorba. Străbătu un coridor lung, apoi slujidus cu vorba. Străbătu un coridor lung, apoi sluji --toarea se făcu nevăzută, lăsându-l să pătrundă într-otoarea se făcu nevăzută, lăsându-l să pătrundă într-o odaie joasă, înţesată de mobilă, unde plutea mireodaie joasă, înţesată de mobilă, unde plutea mire --

asma aceea ameţitoare pe care Filip o cunoştea bineasma aceea ameţitoare pe care Filip o cunoştea bine, - Pune darul pe masă mă uit la el îndată zise ea- Pune darul pe masă, mă uit la el îndată, zise ea.



asma aceea ameţitoare pe care Filip o cunoştea bine,asma aceea ameţitoare pe care Filip o cunoştea bine, o esenţă de iasomie adusă din Orient de negustorii deo esenţă de iasomie adusă din Orient de negustorii de parfumuri.parfumuri.

Îi trebui o clipă ca să se obişnuiască cu lumina fiÎi trebui o clipă ca să se obişnuiască cu lumina fi --ravă şi căldura iatacului ei. Într-o vatră mare, pe unravă şi căldura iatacului ei. Într-o vatră mare, pe un morman de jeratic, un trunchi de copac ardea cu pâlmorman de jeratic, un trunchi de copac ardea cu pâl --pâiri roşietice.pâiri roşietice.

- Doamnă... vorbi el.- Doamnă... vorbi el.

Un glas veni din fundul încăperii, un glas puţintelUn glas veni din fundul încăperii, un glas puţintel răguşit, somnoros parcă.răguşit, somnoros parcă.- Apropie-te, domnule.- Apropie-te, domnule.Marguerite era oare singură? Îndrăznea să-l primeMarguerite era oare singură? Îndrăznea să-l prime --

ască în odaia ei, fără martor, când regele Navareiască în odaia ei, fără martor, când regele Navarei putea fi prin preajma locului?putea fi prin preajma locului?

Se linişti îndată, dezamăgit: regina Navarei nu eraSe linişti îndată, dezamăgit: regina Navarei nu era singură. Sta culcată pe patul ei, în timp ce o însoţisingură. Sta culcată pe patul ei, în timp ce o însoţi --toare destul de bătrâioară, aproape ascunsă privirilortoare destul de bătrâioară, aproape ascunsă privirilor

de pologul patului, şedea pe un scăunel şi-i pilea cude pologul patului, şedea pe un scăunel şi-i pilea cu grijă unghiile de la picioare.grijă unghiile de la picioare.Filip făcu un pas înainte şi, luând tonul obişnuit alFilip făcu un pas înainte şi, luând tonul obişnuit al

slujitorilor curţii, pe care chipul său îl dezminţea,slujitorilor curţii, pe care chipul său îl dezminţea, spuse că e trimis de contesa de Poitiers, dornică săspuse că e trimis de contesa de Poitiers, dornică să afle veşti de la regina Navarei, că îi aduce o dată cuafle veşti de la regina Navarei, că îi aduce o dată cu salutările contesei şi un dar din partea ei.salutările contesei şi un dar din partea ei.

Marguerite ascultă fără o tresărire. Îşi ţinea fruMarguerite ascultă fără o tresărire. Îşi ţinea fru --moasele ei braţe goale aduse sub ceafă şi ochii pe jumoasele ei braţe goale aduse sub ceafă şi ochii pe ju --

mătate închişi.mătate închişi.Mică de statură, avea părul negru şi faţa de cuMică de statură, avea părul negru şi faţa de cu --loarea chihlimbarului. Se zicea că are cel mai miloarea chihlimbarului. Se zicea că are cel mai mi --nunat trup din lume şi ea făcea tot ce se putea pentrununat trup din lume şi ea făcea tot ce se putea pentru ca acest lucru să se ştie.ca acest lucru să se ştie.

Filip privea gura ei rotundă, pătimaşă, bărbiaFilip privea gura ei rotundă, pătimaşă, bărbia scurtă, sânii pe jumătate dezgoliţi, picioarele fine şiscurtă, sânii pe jumătate dezgoliţi, picioarele fine şi plinuţe pe care însoţitoarea le dezvelise.plinuţe pe care însoţitoarea le dezvelise.

Pune darul pe masă, mă uit la el îndată, zise ea. Pune darul pe masă, mă uit la el îndată, zise ea.Se întinse, căscă şi Filip îi zări limba trandafirie,Se întinse, căscă şi Filip îi zări limba trandafirie,

cerul gurii, dinţii mici şi albi; căsca somnoroasa ca ocerul gurii, dinţii mici şi albi; căsca somnoroasa ca o pisică.pisică.

Nu-şi întorsese ochii măcar o dată spre el. Filip seNu-şi întorsese ochii măcar o dată spre el. Filip se ţinu să nu izbucnească. Însoţitoarea îl cerceta peţinu să nu izbucnească. Însoţitoarea îl cerceta pe furiş, cu priviri curioase. El se gândi că prea lăsase săfuriş, cu priviri curioase. El se gândi că prea lăsase să i se citească mânia în obraz. Nu văzuse niciodată îni se citească mânia în obraz. Nu văzuse niciodată în --

soţitoarea asta bătrână pe lângă Marguerite. Era oaresoţitoarea asta bătrână pe lângă Marguerite. Era oare una nouă?una nouă?- Trebuie să duc vreun răspuns contesei?... Întrebă- Trebuie să duc vreun răspuns contesei?... Întrebă

el.el.- Au! strigă Marguerite ridicându-se. M-ai înţepat,- Au! strigă Marguerite ridicându-se. M-ai înţepat,

draga mea.draga mea.Însoţitoarea îngână o scuză. Marguerite binevoi înÎnsoţitoarea îngână o scuză. Marguerite binevoi în

sfârşit să-l privească pe Filip. Avea ochi negri minusfârşit să-l privească pe Filip. Avea ochi negri minu --naţi, cu priviri catifelate care mângâiau lucrurile şi finaţi, cu priviri catifelate care mângâiau lucrurile şi fi --

inţele.inţele.- Spune-i cumnatei mele, contesa de Poitiers... rosti- Spune-i cumnatei mele, contesa de Poitiers... rosti ea.ea.

Filip se trăsese puţin într-o parte ca să scape de uiFilip se trăsese puţin într-o parte ca să scape de ui --tătura iscoditoare a însoţitoarei. Cu un gest nervos altătura iscoditoare a însoţitoarei. Cu un gest nervos al mâinii îi făcu semn amantei sale s-o îndepărteze pemâinii îi făcu semn amantei sale s-o îndepărteze pe bătrână. Dar Marguerite părea să nu priceapă,bătrână. Dar Marguerite părea să nu priceapă, zâmbea, şi nici măcar lui Filip, ci aşa, în gol.zâmbea, şi nici măcar lui Filip, ci aşa, în gol.

- Sau nu, nu-i nevoie să-i spui, continuă ea. Am să-i- Sau nu, nu-i nevoie să-i spui, continuă ea. Am să-i

scriu un bileţel pe care i-l vei da.scriu un bileţel pe care i-l vei da. Apoi, întorcându-se către însoţitoare: Apoi, întorcându-se către însoţitoare:- Acum, gata. E timpul să mă îmbrac. Du-te de-mi- Acum, gata. E timpul să mă îmbrac. Du-te de-mi

pregăteşte veşmintele hotărâte pentru astăzi.pregăteşte veşmintele hotărâte pentru astăzi.Bătrâna doamnă trecu în odaia vecină, lăsând însăBătrâna doamnă trecu în odaia vecină, lăsând însă

uşa deschisă, şi Filip văzu că ea se uita spre dânsul.uşa deschisă, şi Filip văzu că ea se uita spre dânsul.Marguerite se dăduse jos din pat şi, trecând peMarguerite se dăduse jos din pat şi, trecând pe

lângă el, îi şopti repede, aproape fără să mişte buzele:lângă el, îi şopti repede, aproape fără să mişte buzele:

- Te iubesc.- Te iubesc. guerite era sigură ca de ea însăşi, căci vârâse groazaguerite era sigură ca de ea însăşi, căci vârâse groaza



Te iubesc. Te iubesc.- De ce nu te-am văzut de cinci zile? întrebă Filip- De ce nu te-am văzut de cinci zile? întrebă Filip

tot în şoaptă.tot în şoaptă.- O, dar frumoasă mai e centura asta! exclamă ea,- O, dar frumoasă mai e centura asta! exclamă ea,

desfăcând cingătoarea. Ce gust are Jeanne şi ce multdesfăcând cingătoarea. Ce gust are Jeanne şi ce mult îmi place darul ei!îmi place darul ei!

- De ce nu te-am văzut? repetă Filip, coborându-şi- De ce nu te-am văzut? repetă Filip, coborându-şi glasul.glasul.

- Are să-mi vină de minune când voi agăţa de ea- Are să-mi vină de minune când voi agăţa de ea tăşcuţa mea cea nouă, spuse foarte tare Marguerite.tăşcuţa mea cea nouă, spuse foarte tare Marguerite. Domnule d'Aunay, ai timp să aştepţi până scriu un cuDomnule d'Aunay, ai timp să aştepţi până scriu un cu --

vânt de mulţumire pentru cumnată-mea? vânt de mulţumire pentru cumnată-mea?Se aşeză la o masă, luă o pană de gâscă şi o foaieSe aşeză la o masă, luă o pană de gâscă şi o foaie

de hârtie, făcându-i semn lui Filip să se apropie.de hârtie, făcându-i semn lui Filip să se apropie."Prudenţă", scrise dânsa, în aşa fel ca ibovnicul să"Prudenţă", scrise dânsa, în aşa fel ca ibovnicul să

poată citi peste umărul ei.poată citi peste umărul ei. Apoi strigă doamnei pe care o auzea cotrobăind în Apoi strigă doamnei pe care o auzea cotrobăind în

încăperea de alături:încăperea de alături:- Doamnă de Comminges, du-te şi adu-mi-o pe fiică-- Doamnă de Comminges, du-te şi adu-mi-o pe fiică-mea, nici n-am sărutat-o în dimineaţa asta.mea, nici n-am sărutat-o în dimineaţa asta.

Însoţitoarea ieşi.Însoţitoarea ieşi.- Minţi, îi spuse atunci Filip. Prudenţa e un pretext- Minţi, îi spuse atunci Filip. Prudenţa e un pretext

minunat ca să îndepărtezi un amant şi să primeşti peminunat ca să îndepărtezi un amant şi să primeşti pe alţii.alţii.

Ea nu minţea însă pe de-a-ntregul. Întotdeauna,Ea nu minţea însă pe de-a-ntregul. Întotdeauna, când o legătură de dragoste îşi trăieşte ultimele zile,când o legătură de dragoste îşi trăieşte ultimele zile,

când amanţii încep să se certe sau să li se urască unulcând amanţii încep să se certe sau să li se urască unul de altul, se trădează faţă de cei din jur şi lumea desde altul, se trădează faţă de cei din jur şi lumea des --coperă atunci de parcă ar fi o noutate, ceea ce nu ecoperă atunci de parcă ar fi o noutate, ceea ce nu e decât sfârşitul dragostei. Să fi scăpat Marguerite câdecât sfârşitul dragostei. Să fi scăpat Marguerite câ --teva cuvinte necugetate? Să fi ajuns izbucnirile mâniteva cuvinte necugetate? Să fi ajuns izbucnirile mâni --oase ale lui Filip şi la urechea altora, în afara cerculuioase ale lui Filip şi la urechea altora, în afara cercului restrâns al celor două surori, Jeanne şi Blanche? Derestrâns al celor două surori, Jeanne şi Blanche? De portarul şi de camerista care o slujeau în turn Marportarul şi de camerista care o slujeau în turn Mar --

guerite era sigură ca de ea însăşi, căci vârâse groazaguerite era sigură ca de ea însăşi, căci vârâse groaza în aceşti doi servitori, aduşi de dânsa din Burgundia,în aceşti doi servitori, aduşi de dânsa din Burgundia, ghiftuindu-i totodată cu aur. Dar, mai ştii? Se simţeaghiftuindu-i totodată cu aur. Dar, mai ştii? Se simţea pândită de ochi bănuitori. Regele Navarei făcuse câpândită de ochi bănuitori. Regele Navarei făcuse câ --teva aluzii în legătură cu succesele ei, glume de soţteva aluzii în legătură cu succesele ei, glume de soţ râzând cam chiondărâş. Şi apoi, mai era noua însoţirâzând cam chiondărâş. Şi apoi, mai era noua însoţi --toare, această doamnă de Comminges, care îi fusesetoare, această doamnă de Comminges, care îi fusese impusă de câteva zile, spre a se face pe placul monseimpusă de câteva zile, spre a se face pe placul monse --

niorului Charles de Valois. În vălurile sale de văduvă,niorului Charles de Valois. În vălurile sale de văduvă, noua însoţitoare umbla de colo-colo, vârându-şi nasulnoua însoţitoare umbla de colo-colo, vârându-şi nasul peste tot... Şi Marguerite se simţea mai puţin hotăpeste tot... Şi Marguerite se simţea mai puţin hotă --râtă ca în trecut să înfrunte primejdia.râtă ca în trecut să înfrunte primejdia.

- Dar ştii că devii plictisitor, îi spuse ea. După ce că- Dar ştii că devii plictisitor, îi spuse ea. După ce că eşti iubit, mai şi bombăneşti întruna.eşti iubit, mai şi bombăneşti întruna.

- Ei bine, diseară nu voi avea cum să te plictisesc,- Ei bine, diseară nu voi avea cum să te plictisesc, răspunse Filip. Astăzi nu se ţine sfat la curte, chiarrăspunse Filip. Astăzi nu se ţine sfat la curte, chiar regele ne-a spus-o, aşa că vei putea să-ţi linişteştiregele ne-a spus-o, aşa că vei putea să-ţi linişteşti

soţul după pofta inimii.soţul după pofta inimii. Văzându-i ochii, Filip ar fi putut înţelege, dacă nu Văzându-i ochii, Filip ar fi putut înţelege, dacă nu era orbit de mânie, că în privinţa asta, cel puţin, n-era orbit de mânie, că în privinţa asta, cel puţin, n-avea de ce să-şi facă sânge rău.avea de ce să-şi facă sânge rău.

- Iar eu mă voi duce la curve, adăugă el.- Iar eu mă voi duce la curve, adăugă el.- Prea bine, zise Marguerite. Aşa îmi vei putea po- Prea bine, zise Marguerite. Aşa îmi vei putea po --

vesti şi mie cum fac dragoste fetele astea. M-ar bu vesti şi mie cum fac dragoste fetele astea. M-ar bu --cura s-o aflu.cura s-o aflu.

Privirea i se aprinsese, îşi trecea vârful limbii pePrivirea i se aprinsese, îşi trecea vârful limbii pe

buze, a batjocură.buze, a batjocură."Târfă! Târfă! Târfă!" gândi Filip. Nu ştiai cum s-o"Târfă! Târfă! Târfă!" gândi Filip. Nu ştiai cum s-o iei; orice i-ai fi spus, cuvintele se prelingeau pe dânsa,iei; orice i-ai fi spus, cuvintele se prelingeau pe dânsa, fără s-o pătrundă, ca apa pe un geam.fără s-o pătrundă, ca apa pe un geam.

Marguerite se îndreptă spre un sipet deschis, luăMarguerite se îndreptă spre un sipet deschis, luă de acolo o pungă nouă ţesută în fir de aur, închisă cude acolo o pungă nouă ţesută în fir de aur, închisă cu trei nestemate mari şi pe care Filip n-o mai văzuse latrei nestemate mari şi pe care Filip n-o mai văzuse la dânsa.dânsa.

Primise acest dar alaltăieri de la cumnată-sa IsaPrimise acest dar alaltăieri de la cumnată-sa Isa -- apără ea. Bădăranul ăsta mătăhălos care miroase înapără ea. Bădăranul ăsta mătăhălos care miroase în --



Primise acest dar alaltăieri de la cumnată sa Isase acest da a a tă e de a cu ată sa sabelle a Angliei, printr-un trimis neştiut de nimeni,belle a Angliei, printr-un trimis neştiut de nimeni, care adusese două tăşcuţe la fel pentru Jeanne şicare adusese două tăşcuţe la fel pentru Jeanne şi Blanche. Un bileţel din partea Isabellei le cerea să nuBlanche. Un bileţel din partea Isabellei le cerea să nu sufle o vorbă despre asta, căci, scria regina Angliei,sufle o vorbă despre asta, căci, scria regina Angliei, "soţul meu Eduard se uită la fiecare ban pe care-l"soţul meu Eduard se uită la fiecare ban pe care-l cheltuiesc şi ar putea să se supere". Cele trei prinţesecheltuiesc şi ar putea să se supere". Cele trei prinţese se arătaseră destul de mirate de această drăgălăşeniese arătaseră destul de mirate de această drăgălăşenie neobişnuită a cumnatei lor. "Are necazuri în căsnicie,neobişnuită a cumnatei lor. "Are necazuri în căsnicie, vorbiră între ele, şi vrea să se apropie de noi." vorbiră între ele, şi vrea să se apropie de noi."

- Îmi vine de minune, zise Marguerite, trecând cin- Îmi vine de minune, zise Marguerite, trecând cin --gătoarea prin inelele de aur şi oprindu-se, cu pungagătoarea prin inelele de aur şi oprindu-se, cu punga lipită de mijloc, în faţa unei mari oglinzi de cositor.lipită de mijloc, în faţa unei mari oglinzi de cositor.

- Cine ţi-a dat tăşcuţa asta? întrebă Filip.- Cine ţi-a dat tăşcuţa asta? întrebă Filip.- Mi-a dat-o...- Mi-a dat-o...Era gata să spună, cu naivitate, adevărul. Dar văEra gata să spună, cu naivitate, adevărul. Dar vă --

zându-l aşa de întărâtat, aşa de bănuitor, nu se putuzându-l aşa de întărâtat, aşa de bănuitor, nu se putu

opri să nu-şi bată joc niţel de dânsul.opri să nu-şi bată joc niţel de dânsul.- Mi-a dat-o... cineva, zise ea.- Mi-a dat-o... cineva, zise ea.- Cine?- Cine?- Ghici!- Ghici!- Ludovic?- Ludovic?- Bărbatul meu nu e atât de darnic!- Bărbatul meu nu e atât de darnic!- Cine, atunci?- Cine, atunci?- Caută.- Caută.- Vreau să ştiu, am dreptul s-o ştiu, spuse Filip,- Vreau să ştiu, am dreptul s-o ştiu, spuse Filip,

aprinzându-se. E darul unui bărbat, al unui bărbataprinzându-se. E darul unui bărbat, al unui bărbat bogat, al unui bărbat îndrăgostit... şi care are, îmi înbogat, al unui bărbat îndrăgostit... şi care are, îmi în --chipui, pentru ce fi îndrăgostit.chipui, pentru ce fi îndrăgostit.

Marguerite continua să se privească în oglindă, puMarguerite continua să se privească în oglindă, pu --nându-şi tăşcuţa când pe un şold, când pe celălalt şinându-şi tăşcuţa când pe un şold, când pe celălalt şi sfârşind prin a o aduce la mijlocul cingătoarei.sfârşind prin a o aduce la mijlocul cingătoarei.

- Robert d'Artois, zise Filip.- Robert d'Artois, zise Filip.- Vai, domnule, dar prost gust îţi închipui că am, se- Vai, domnule, dar prost gust îţi închipui că am, se

apără ea. Bădăranul ăsta mătăhălos care miroase înapă ă ea. Bădă a u ăsta ătă ă os ca e oasetotdeauna a vânat...totdeauna a vânat...

Nu le putea trece prin minte nici unuia, nici altuia,Nu le putea trece prin minte nici unuia, nici altuia, cât de aproape de adevăr erau şi ce rol jucase Robertcât de aproape de adevăr erau şi ce rol jucase Robert d'Artois în trimiterea acestei tăşcuţe.d'Artois în trimiterea acestei tăşcuţe.

- Atunci, Gaucher de Châtillon, care-ţi dă târcoale- Atunci, Gaucher de Châtillon, care-ţi dă târcoale ca şi tuturor celorlalte femei? stărui Filip.ca şi tuturor celorlalte femei? stărui Filip.

Marguerite îşi lăsă capul pe umăr, luând o poză viMarguerite îşi lăsă capul pe umăr, luând o poză vi --

sătoare.sătoare.- Conetabilul- Conetabilul 66? se miră ea. Nu băgasem de seamă? se miră ea. Nu băgasem de seamă că mă place. Dar fiindcă mi-o spui... Îţi mulţumesc căcă mă place. Dar fiindcă mi-o spui... Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.mi-ai deschis ochii.

- Până la urmă am să aflu cine e.- Până la urmă am să aflu cine e.- După ce vei fi pomenit numele tuturor bărbaţilor- După ce vei fi pomenit numele tuturor bărbaţilor

de la curtea Franţei...de la curtea Franţei...Era gata să adauge: "ai să te gândeşti poate laEra gata să adauge: "ai să te gândeşti poate la

curtea Angliei", dar îşi înghiţi vorba văzând-o pecurtea Angliei", dar îşi înghiţi vorba văzând-o pe

doamna de Comminges, care se întorcea împingânddoamna de Comminges, care se întorcea împingând înaintea ei pe prinţesa Jeanne, aproape un copilaşînaintea ei pe prinţesa Jeanne, aproape un copilaş încă. Fetiţa călca încet, strânsă într-o rochiţă de caîncă. Fetiţa călca încet, strânsă într-o rochiţă de ca --tifea împodobită cu perle. N-avea de la maica-satifea împodobită cu perle. N-avea de la maica-sa decât fruntea bombată, rotundă, aproape îndărătnică.decât fruntea bombată, rotundă, aproape îndărătnică. Era blondă însă, cu un nas subţire şi gene lungi careEra blondă însă, cu un nas subţire şi gene lungi care clipeau pe ochii limpezi. Putea fi tot aşa de bine coclipeau pe ochii limpezi. Putea fi tot aşa de bine co --pilul regelui Navarei ca şi al lui Filip d'Aunay. Dar nicipilul regelui Navarei ca şi al lui Filip d'Aunay. Dar nici în privinţa asta Filip nu putuse afla niciodată adeîn privinţa asta Filip nu putuse afla niciodată ade --

vărul, iar Marguerite era prea şireată ca să-şi trădeze vărul, iar Marguerite era prea şireată ca să-şi trădeze asemenea mare taină. De fiecare dată când o vedeaasemenea mare taină. De fiecare dată când o vedea pe micuţa Jeanne, Filip se întreba: "să fie oare ape micuţa Jeanne, Filip se întreba: "să fie oare a mea?" Şi se gândea că mai târziu va fi nevoit să-şimea?" Şi se gândea că mai târziu va fi nevoit să-şi plece capul primind poruncile unei prinţese careplece capul primind poruncile unei prinţese care poate că era fiică-sa şi care într-o zi va sta poate pepoate că era fiică-sa şi care într-o zi va sta poate pe două tronuri. Căci Ludovic de Navara, moştenitoruldouă tronuri. Căci Ludovic de Navara, moştenitorul Franţei, şi Marguerite, soţia sa, nu aveau deocamdatăFranţei, şi Marguerite, soţia sa, nu aveau deocamdată

66 Comandantul suprem al armatei până la Richelieu.Comandantul suprem al armatei până la Richelieu.

alţi copii.alţi copii. Şi se gândea în, acelaşi timp că nu va putea fi vreoŞi se gândea în, acelaşi timp că nu va putea fi vreo --



ţ p .ţ pMarguerite ridică fetiţa, o sărută pe frunte şi, înMarguerite ridică fetiţa, o sărută pe frunte şi, în --

credinţându-se că arată bine, o dădu iar pe mâna încredinţându-se că arată bine, o dădu iar pe mâna în --soţitoarei, zicând:soţitoarei, zicând:

- Ei, acum am sărutat-o, poţi s-o duci de aici.- Ei, acum am sărutat-o, poţi s-o duci de aici.Citi în privirea doamnei Comminges că aceasta îşiCiti în privirea doamnei Comminges că aceasta îşi

dădea bine seama că nu o trimisese să-i aducă fetiţadădea bine seama că nu o trimisese să-i aducă fetiţa decât ca s-o îndepărteze pentru o clipă. "Trebuie sădecât ca s-o îndepărteze pentru o clipă. "Trebuie să mă descotorosesc de bătrâna asta", gândi Marguerite.mă descotorosesc de bătrâna asta", gândi Marguerite.O altă doamnă dădu buzna în cameră, întrebândO altă doamnă dădu buzna în cameră, întrebând dacă regele Navarei nu se afla acolo.dacă regele Navarei nu se afla acolo.

- Nu la mine poate fi găsit de obicei la această oră,- Nu la mine poate fi găsit de obicei la această oră, zise Marguerite.zise Marguerite.

- E căutat peste tot, vorbi doamna. Regele porun- E căutat peste tot, vorbi doamna. Regele porun --ceşte să vină de îndată. Se ţine sfat, care nu suferă înceşte să vină de îndată. Se ţine sfat, care nu suferă în --târziere, la palat.târziere, la palat.

- Şi se ştie despre ce-i vorba? întrebă Marguerite.- Şi se ştie despre ce-i vorba? întrebă Marguerite.

- Pe cât am înţeles, doamnă, templierii s-au răz- Pe cât am înţeles, doamnă, templierii s-au răz -- vrătit împotriva judecăţii care-i osândeşte. Poporul se vrătit împotriva judecăţii care-i osândeşte. Poporul se frământă în jurul catedralei Notre-Dame şi pretutinfrământă în jurul catedralei Notre-Dame şi pretutin --deni garda a fost îndoită.deni garda a fost îndoită.

Marguerite şi Filip schimbară o privire. Le veniseMarguerite şi Filip schimbară o privire. Le venise acelaşi gând care n-avea nici o legătură cu treburileacelaşi gând care n-avea nici o legătură cu treburile domniei. Poate că împrejurările îl vor sili pe Ludovicdomniei. Poate că împrejurările îl vor sili pe Ludovic de Navara să-şi petreacă o parte din noapte la palat.de Navara să-şi petreacă o parte din noapte la palat.

- S-ar putea ca ziua asta să nu sfârşească aşa cum- S-ar putea ca ziua asta să nu sfârşească aşa cum

era prevăzut, spuse Filip.era prevăzut, spuse Filip.Marguerite îl cercetă o clipă din ochi şi găsi că îlMarguerite îl cercetă o clipă din ochi şi găsi că îl făcuse să sufere îndeajuns. El stătea iarăşi cu frunteafăcuse să sufere îndeajuns. El stătea iarăşi cu fruntea plecată, într-o atitudine respectuoasă şi distantă, darplecată, într-o atitudine respectuoasă şi distantă, dar privirea lui cerşea fericirea. Era tulburată şi simţeaprivirea lui cerşea fericirea. Era tulburată şi simţea crescând în ea din nou dragostea pentru dânsul, ca încrescând în ea din nou dragostea pentru dânsul, ca în zilele dintâi.zilele dintâi.

- Tot ce se poate, domnule, zise Marguerite.- Tot ce se poate, domnule, zise Marguerite.

Ş g , ş p pŞ g , ş p pdată iubită mai mult. Se duse să ia hârtia pe care scridată iubită mai mult. Se duse să ia hârtia pe care scri --sese "Prudenţă" şi o aruncă în foc, adăugând:sese "Prudenţă" şi o aruncă în foc, adăugând:

- Nu-mi place scrisoarea asta. Îi voi trimite alta- Nu-mi place scrisoarea asta. Îi voi trimite alta contesei de Poitiers, mai târziu; sper să-i pot da ştiricontesei de Poitiers, mai târziu; sper să-i pot da ştiri mai plăcute. Cu bine, domnule.mai plăcute. Cu bine, domnule.

Filip, cel care ieşi din palatul Nesle, nu mai era deFilip, cel care ieşi din palatul Nesle, nu mai era de fel acelaşi Filip care intrase acolo. O singură vorbă defel acelaşi Filip care intrase acolo. O singură vorbă de speranţă îl făcuse să-şi redobândească încrederea însperanţă îl făcuse să-şi redobândească încrederea în ibovnica lui, în el însuşi, în viaţa toată, iar dimineaţaibovnica lui, în el însuşi, în viaţa toată, iar dimineaţa asta pe sfârşite i se păru numai zâmbet şi lumină.asta pe sfârşite i se păru numai zâmbet şi lumină.

"Mă iubeşte tot aşa de mult; sunt nedrept cu ea","Mă iubeşte tot aşa de mult; sunt nedrept cu ea", gândi el.gândi el.

Ieşind din corpul de gardă se lovi piept în piept cuIeşind din corpul de gardă se lovi piept în piept cu contele d'Artois, care tocmai intra. S-ar fi putut credecontele d'Artois, care tocmai intra. S-ar fi putut crede că uriaşul se ţinea de Filip, urmărindu-l pas cu pas.că uriaşul se ţinea de Filip, urmărindu-l pas cu pas. Nici vorbă însă de aşa ceva. D'Artois era deocamdatăNici vorbă însă de aşa ceva. D'Artois era deocamdată

foarte absorbit de alte treburi.foarte absorbit de alte treburi.- Măria-sa regele Navarei se află în palatul său? îl- Măria-sa regele Navarei se află în palatul său? îl întrebă pe Filip.întrebă pe Filip.

- Ştiu doar că e căutat pentru a lua parte la sfatul- Ştiu doar că e căutat pentru a lua parte la sfatul regelui.regelui.

- Aţi trecut pe-aici ca să-i daţi de ştire despre ace- Aţi trecut pe-aici ca să-i daţi de ştire despre ace --asta?asta?

- Da, răspunse Filip, fără să stea pe gânduri.- Da, răspunse Filip, fără să stea pe gânduri.Şi numaidecât îşi spuse că minciuna lui, prea lesneŞi numaidecât îşi spuse că minciuna lui, prea lesne

de controlat, era o nerozie.de controlat, era o nerozie.- Tot pentru asta îl caut şi eu, zise d'Artois. Monse- Tot pentru asta îl caut şi eu, zise d'Artois. Monse --niorul de Valois ar dori să stea de vorbă cu el înainteniorul de Valois ar dori să stea de vorbă cu el înainte de-a se începe sfatul regelui.de-a se începe sfatul regelui.

Se despărţiră. Dar întâlnirea aceasta neaşteptatăSe despărţiră. Dar întâlnirea aceasta neaşteptată trezi bănuiala lui d'Artois. "El să fie?" îi fulgeră printrezi bănuiala lui d'Artois. "El să fie?" îi fulgeră prin minte, pe când străbătea curtea. Îl zărise pe Filip cuminte, pe când străbătea curtea. Îl zărise pe Filip cu un ceas mai devreme în Galeria marchitanilor, alăturiun ceas mai devreme în Galeria marchitanilor, alături

de Jeanne şi de Blanche. Îl regăsea acum la uşa rede Jeanne şi de Blanche. Îl regăsea acum la uşa re --



ş g şş g şginei Marguerite... "Domnişorul asta le slujeşte oareginei Marguerite... "Domnişorul asta le slujeşte oare drept curier, sau e amantul uneia din cele trei? Dacădrept curier, sau e amantul uneia din cele trei? Dacă e aşa, n-are să treacă mult până s-o aflu."e aşa, n-are să treacă mult până s-o aflu."

Căci nu-şi pierduse vremea de pomană de când seCăci nu-şi pierduse vremea de pomană de când se întorsese din Anglia. Doamna de Comminges, care inîntorsese din Anglia. Doamna de Comminges, care in --trase în slujba reginei Marguerite, îi dădea de ştire întrase în slujba reginei Marguerite, îi dădea de ştire în fiecare zi de toate câte le vedea pe-acolo. Avea şi unfiecare zi de toate câte le vedea pe-acolo. Avea şi un

om al său pus anume să caşte ochii la tot ce se înom al său pus anume să caşte ochii la tot ce se în --tâmplă noaptea prin împrejurimile turnului Nesle.tâmplă noaptea prin împrejurimile turnului Nesle. Laţul era întins. Cu atât mai rău de scatiul ăsta cuLaţul era întins. Cu atât mai rău de scatiul ăsta cu pene frumoase, dacă s-o prinde în el!pene frumoase, dacă s-o prinde în el!

CUM SE PETRECEAU LUCRURILE LA CUM SE PETRECEAU LUCRURILE LA SFATUL R EGELUISFATUL R EGELUI

Poliţaiul Parisului, alergând într-un suflet la rege, îlPoliţaiul Parisului, alergând într-un suflet la rege, îl găsise pe acesta în toane bune. Filip cel Frumos adgăsise pe acesta în toane bune. Filip cel Frumos ad --mira tocmai trei ogari înalţi care îi fuseseră trimişi omira tocmai trei ogari înalţi care îi fuseseră trimişi o dată cu scrisoarea ce urmează:dată cu scrisoarea ce urmează:

Sire,Sire,Un nepot al meu a venit să-mi mărturisească,Un nepot al meu a venit să-mi mărturisească,

adânc ruşinat de nelegiuirea sa, că aceşti trei ogariadânc ruşinat de nelegiuirea sa, că aceşti trei ogari pe care îi plimba s-au izbit de maiestatea-voastră,pe care îi plimba s-au izbit de maiestatea-voastră, tăindu-vă drumul. Aşa nevrednici cum sunt pentru atăindu-vă drumul. Aşa nevrednici cum sunt pentru a vă fi dăruiţi, nu-mi găsesc nici cel mai mic merit cavă fi dăruiţi, nu-mi găsesc nici cel mai mic merit ca să-i mai păstrez de acum înainte, după ce au atins unsă-i mai păstrez de acum înainte, după ce au atins un atât de măreţ şi de puternic suveran cum e maiesatât de măreţ şi de puternic suveran cum e maies --tatea-voastră. Mi-au fost aduşi alaltăieri din Anglia.tatea-voastră. Mi-au fost aduşi alaltăieri din Anglia. Vă rog să-i primiţi pentru ca ei să vă amintească deVă rog să-i primiţi pentru ca ei să vă amintească de credinţa şi supunerea umila a slugii maiestăţiicredinţa şi supunerea umila a slugii maiestăţii --voastre.voastre.

Spinello TolomeiSpinello Tolomei

- Mare pişicher e Tolomei ăsta, spuse Filip cel- Mare pişicher e Tolomei ăsta, spuse Filip cel Frumos.Frumos.

El, care nu voia să primească nici un fel de plocon,El, care nu voia să primească nici un fel de plocon, nu putea să refuze câini. Avea cele mai frumoasenu putea să refuze câini. Avea cele mai frumoase haite din lume şi însemna să atingi singura lui coardăhaite din lume şi însemna să atingi singura lui coardă simţitoare dăruindu-i animale aşa de minunate cumsimţitoare dăruindu-i animale aşa de minunate cum erau ogarii pe care îi avea acum în faţa ochilor.erau ogarii pe care îi avea acum în faţa ochilor.

În vreme ce poliţaiul îi explica ce se petrecuse laÎn vreme ce poliţaiul îi explica ce se petrecuse la Notre-Dame, Filip cel Frumos continua să mângâieNotre-Dame, Filip cel Frumos continua să mângâie cei trei ogari, să le ridice buza pentru a le cerceta cocei trei ogari, să le ridice buza pentru a le cerceta co --lţii albi şi gura neagră, să le pipăie pieptul lat.lţii albi şi gura neagră, să le pipăie pieptul lat.

Între rege şi animale, câini mai cu seamă, se făceaÎntre rege şi animale, câini mai cu seamă, se făcea

o înţelegere imediată, tainică, tăcută. Spre deosebireo înţelegere imediată, tainică, tăcută. Spre deosebire goale: cel al contelui de Poitiers, călătorind cu treburigoale: cel al contelui de Poitiers, călătorind cu treburi



ţ g , , pţ g , , pde oameni, câinii n-aveau frică de el. Şi de pe acum,de oameni, câinii n-aveau frică de el. Şi de pe acum, cel mai mare din cei trei ogari venise, nechemat, să-şicel mai mare din cei trei ogari venise, nechemat, să-şi pună capul pe genunchiul regelui, cătând liniştit lapună capul pe genunchiul regelui, cătând liniştit la noul său stăpân.noul său stăpân.

- Bouville! strigase Filip cel Frumos.- Bouville! strigase Filip cel Frumos.Hugues de Bouville, primul şambelan al regelui,Hugues de Bouville, primul şambelan al regelui,

bărbat de vreo cincizeci de ani, în părul căruia şubărbat de vreo cincizeci de ani, în părul căruia şu --

viţele albe se împleteau ciudat cu cele negre, fă viţele albe se împleteau ciudat cu cele negre, fă --cându-l să semene unui cal pag, se ivi în uşă.cându-l să semene unui cal pag, se ivi în uşă.- Bouville, trimite vorbă să se adune de îndată- Bouville, trimite vorbă să se adune de îndată

sfatul restrâns, porunci regele.sfatul restrâns, porunci regele. Apoi, lăsându-l pe poliţai să plece, după ce îi dă Apoi, lăsându-l pe poliţai să plece, după ce îi dă --

duse a înţelege că are să plătească cu capul dacă izduse a înţelege că are să plătească cu capul dacă iz --bucneşte o tulburare cât de mică în Paris, Filip celbucneşte o tulburare cât de mică în Paris, Filip cel Frumos rămase să cugete înconjurat de câinii săi.Frumos rămase să cugete înconjurat de câinii săi.

Hotărâse ca ogarul cel mare, care părea că a şiHotărâse ca ogarul cel mare, care părea că a şi

prins dragoste de noul stăpân, să se numească "Lomprins dragoste de noul stăpân, să se numească "Lom --bard", pentru că venea de la un bancher italian.bard", pentru că venea de la un bancher italian.Sfatul restrâns se adunase nu în sala cea mare deSfatul restrâns se adunase nu în sala cea mare de

judecată, care putea să cuprindă o sută de oameni şi judecată, care putea să cuprindă o sută de oameni şi unde se ţineau adunările sfatului mare, ci într-o micăunde se ţineau adunările sfatului mare, ci într-o mică încăpere vecină, în care se făcuse foc.încăpere vecină, în care se făcuse foc.

În jurul unei mese lungi, luaseră loc membriiÎn jurul unei mese lungi, luaseră loc membrii acestui sfat restrâns, pentru a hotărî soarta templieacestui sfat restrâns, pentru a hotărî soarta templie --rilor. Regele şedea în capul mesei, cu cotul sprijinit derilor. Regele şedea în capul mesei, cu cotul sprijinit de

braţul jilţului său, cu bărbia în palmă. La dreapta luibraţul jilţului său, cu bărbia în palmă. La dreapta lui şedeau Enguerrand de Marigny, locţiitorul regelui şişedeau Enguerrand de Marigny, locţiitorul regelui şi întâiul dregător al ţării, Nogaret, păstrătorul sigiliilorîntâiul dregător al ţării, Nogaret, păstrătorul sigiliilor statului, Raoul de Presle, judecător la înalta curte şistatului, Raoul de Presle, judecător la înalta curte şi alţi doi oameni de legi care făceau aici pe grefierii; laalţi doi oameni de legi care făceau aici pe grefierii; la stânga regelui se aflau fiul cel mai mare, Ludovic destânga regelui se aflau fiul cel mai mare, Ludovic de Navara, pe care îl găsiseră, în sfârşit, şi Hugues deNavara, pe care îl găsiseră, în sfârşit, şi Hugues de Bouville, marele şambelan. Două jilţuri vor rămâneBouville, marele şambelan. Două jilţuri vor rămâne

g ,g ,de-ale domniei, şi cel al prinţului Charles, fiul mai micde-ale domniei, şi cel al prinţului Charles, fiul mai mic al regelui, care plecase de dimineaţă la vânătoare şial regelui, care plecase de dimineaţă la vânătoare şi nu mai putuse fi ajuns din urmă. Lipsea şi monseninu mai putuse fi ajuns din urmă. Lipsea şi monseni --orul de Valois, pe care trimiseseră să-l caute la elorul de Valois, pe care trimiseseră să-l caute la el acasă, unde se vede că uneltea cu ai săi, cum făceaacasă, unde se vede că uneltea cu ai săi, cum făcea întotdeauna înainte de a se duce la sfatul regelui.întotdeauna înainte de a se duce la sfatul regelui. Filip cel Frumos hotărâse să înceapă fără dânsul.Filip cel Frumos hotărâse să înceapă fără dânsul.

Enguerrand de Marigny vorbi cel dintâi. Cu şaseEnguerrand de Marigny vorbi cel dintâi. Cu şase ani mai în vârstă ca regele, nu aşa de înalt ca dânsul,ani mai în vârstă ca regele, nu aşa de înalt ca dânsul, dar la fel de arătos, acest mare senior nu era de viţădar la fel de arătos, acest mare senior nu era de viţă nobilă. Burghez normand, el se numea Enguerrand Lenobilă. Burghez normand, el se numea Enguerrand Le Portier mai înainte de-a ajunge domnul de Marigny;Portier mai înainte de-a ajunge domnul de Marigny; cariera sa uimitoare îi adusese tot atâta pizmă cât şicariera sa uimitoare îi adusese tot atâta pizmă cât şi respect, iar titlul de locţiitor al suveranului, anume înrespect, iar titlul de locţiitor al suveranului, anume în --fiinţat pentru dânsul, făcuse din el unfiinţat pentru dânsul, făcuse din el un alter egoalter ego al real re --gelui. Avea 52 de ani, era spătos, cu bărbia lată, cu pigelui. Avea 52 de ani, era spătos, cu bărbia lată, cu pi --

elea noduroasă şi ducea un trai plin de măreţie dinelea noduroasă şi ducea un trai plin de măreţie din uriaşa avere pe care şi-o strânsese. Trecea drepturiaşa avere pe care şi-o strânsese. Trecea drept omul cel mai bun de gură din ţară şi avea o inteliomul cel mai bun de gură din ţară şi avea o inteli --genţă politică cu mult mai presus decât a celor dingenţă politică cu mult mai presus decât a celor din

vremea lui. vremea lui.I-au trebuit doar câteva minute ca să înfăţişezeI-au trebuit doar câteva minute ca să înfăţişeze

cum stau lucrurile în toate privinţele, după un raportcum stau lucrurile în toate privinţele, după un raport pe care i-l făcuse frate-său, arhiepiscopul de Sens.pe care i-l făcuse frate-său, arhiepiscopul de Sens.

- Marele maestru şi instructorul Normandiei au fost- Marele maestru şi instructorul Normandiei au fost

lăsaţi pe mâna măriei-tale de către tribunalul biselăsaţi pe mâna măriei-tale de către tribunalul bise --ricii, zise el. Poţi face cu ei ce pofteşti. Nu e oare totricii, zise el. Poţi face cu ei ce pofteşti. Nu e oare tot ce nădăjduiam?ce nădăjduiam?

Uşa trântită vijelios de perete îl întrerupse. EraUşa trântită vijelios de perete îl întrerupse. Era monseniorul de Valois, fratele regelui şi împărat almonseniorul de Valois, fratele regelui şi împărat al Constantinopolei, care îşi făcea astfel intrarea. FărăConstantinopolei, care îşi făcea astfel intrarea. Fără să-şi mai dea osteneala să afle ce se vorbise pânăsă-şi mai dea osteneala să afle ce se vorbise până atunci, noul-sosit izbucni:atunci, noul-sosit izbucni:

- Ce-mi aud urechile, frate? Domnul Le Portier de- Ce-mi aud urechile, frate? Domnul Le Portier de Florenţa şi trimisese în surghiun un poetaş care făceaFlorenţa şi trimisese în surghiun un poetaş care făcea



,Marigny (rostise înadins mai apăsat Le Portier) găMarigny (rostise înadins mai apăsat Le Portier) gă --seşte că toate merg cum nu se poate mai bine? Ei,seşte că toate merg cum nu se poate mai bine? Ei, dacă-i aşa, frate, sfetnicii tăi se mulţumesc cu puţin.dacă-i aşa, frate, sfetnicii tăi se mulţumesc cu puţin. Mă întreb, când oare vor găsi şi ei că toate mergMă întreb, când oare vor găsi şi ei că toate merg prost?!prost?!

Aerul părea cuprins de un freamăt viu de îndată ce Aerul părea cuprins de un freamăt viu de îndată ce se ivea undeva Charles de Valois. Paşii săi stârneause ivea undeva Charles de Valois. Paşii săi stârneau

un fel de vârtej. Cu doi ani mai tânăr ca Filip celun fel de vârtej. Cu doi ani mai tânăr ca Filip cel Frumos, căruia nu-i prea semăna, era atât de clocoFrumos, căruia nu-i prea semăna, era atât de cloco --titor, pe cât de liniştit era celălalt.titor, pe cât de liniştit era celălalt.

Pe jumătate chel, cu nasul lucios şi obrajii roşii caPe jumătate chel, cu nasul lucios şi obrajii roşii ca ai unui mâncău şi băutor ce era, trăit mai mult prinai unui mâncău şi băutor ce era, trăit mai mult prin tabere, împingându-şi înainte burduhanul de pântec,tabere, împingându-şi înainte burduhanul de pântec, monseniorul se îmbrăca în veşminte de o bogăţie orimonseniorul se îmbrăca în veşminte de o bogăţie ori --entală, care ar fi părut caraghioase pe oricare altul.entală, care ar fi părut caraghioase pe oricare altul. Născut aşa de aproape de tronul Franţei şi nemânNăscut aşa de aproape de tronul Franţei şi nemân --

gâiat că nu se urcase în el, acest prinţ încurcă-lumegâiat că nu se urcase în el, acest prinţ încurcă-lume nu încetase să bată toate drumurile pământuluinu încetase să bată toate drumurile pământului pentru a găsi un alt tron pe care să se aşeze. Fusese opentru a găsi un alt tron pe care să se aşeze. Fusese o clipă doar rege al Aragonului, apoi renunţase la acestclipă doar rege al Aragonului, apoi renunţase la acest regat ca să umble cu limba scoasă după coroana deregat ca să umble cu limba scoasă după coroana de împărat al Germaniei, fiind înfrânt însă când se făîmpărat al Germaniei, fiind înfrânt însă când se fă --cuse alegerea. Prin cea de-a doua soţie a sa, Cathecuse alegerea. Prin cea de-a doua soţie a sa, Cathe --rine de Courtenay, era împărat cu numele al Constanrine de Courtenay, era împărat cu numele al Constan --tinopolei, dar un împărat în toată legea, Andronic altinopolei, dar un împărat în toată legea, Andronic al

II-lea Paleologul, domnea acum în Bizanţ. Şi toate deII-lea Paleologul, domnea acum în Bizanţ. Şi toate de câte se apuca îi mergeau la fel. Faima cea mare i-ocâte se apuca îi mergeau la fel. Faima cea mare i-o adusese campania fulger din Guianaadusese campania fulger din Guiana 77 în '97, căci eraîn '97, căci era bun căpitan de oşti, şi campania din Toscana, unde,bun căpitan de oşti, şi campania din Toscana, unde, sprijinind pe guelfi împotriva ghibelinilor, pustiisesprijinind pe guelfi împotriva ghibelinilor, pustiise

77 Guiana (Aquitania), provincie din sud-vestul Franţei, a constituit, începândGuiana (Aquitania), provincie din sud-vestul Franţei, a constituit, începând din 1154 - când devine posesiune engleză - o sursă de numeroase conflictedin 1154 - când devine posesiune engleză - o sursă de numeroase conflicte între Franţa şi Anglia. La sfârşitul războiului de o sută de ani (sec. al XV-lea)între Franţa şi Anglia. La sfârşitul războiului de o sută de ani (sec. al XV-lea) rămâne definitiv în posesiunea Franţei.rămâne definitiv în posesiunea Franţei.

ţ ş g p şţ ş g p şstihuri politice, numit Dante pentru care lucru, papastihuri politice, numit Dante pentru care lucru, papa cel dinaintea ăstuia de azi îl făcuse conte de Rocel dinaintea ăstuia de azi îl făcuse conte de Ro --magne. Valois ducea trai regesc, îşi avea curtea lui,magne. Valois ducea trai regesc, îşi avea curtea lui, propriul său prim-ministru şi nu-l putea suferi pe Enpropriul său prim-ministru şi nu-l putea suferi pe En --guerrand de Marigny din nenumărate motive: pentruguerrand de Marigny din nenumărate motive: pentru că îl ştia de neam prost, pentru că era locţiitor al recă îl ştia de neam prost, pentru că era locţiitor al re --gelui, pentru că îşi avea statuia înălţată printre aceleagelui, pentru că îşi avea statuia înălţată printre acelea

ale regilor în Galeria marchitanilor, pentru că ducea oale regilor în Galeria marchitanilor, pentru că ducea o politică potrivnică marilor feudali, pentru tot ce era şipolitică potrivnică marilor feudali, pentru tot ce era şi tot ce făcea. Valois nu putea să înghită nici în ruptultot ce făcea. Valois nu putea să înghită nici în ruptul capului, el, nepot al sfântului Ludovic, ca ţara să fiecapului, el, nepot al sfântului Ludovic, ca ţara să fie cârmuită de un om ieşit din popor. În ziua aceea,cârmuită de un om ieşit din popor. În ziua aceea,

venise îmbrăcat în albastru şi aur de la pălărie până venise îmbrăcat în albastru şi aur de la pălărie până la pantofi.la pantofi.

- Patru moşnegi mai mult morţi decât vii, urmă el, a- Patru moşnegi mai mult morţi decât vii, urmă el, a căror soartă ni s-a spus că era hotărâtă... În ce fel,căror soartă ni s-a spus că era hotărâtă... În ce fel,

vai? înfruntă puterea regală, şi, cică, toate merg cum vai? înfruntă puterea regală, şi, cică, toate merg cum nu se poate mai bine. Poporul scuipă în tribunalul binu se poate mai bine. Poporul scuipă în tribunalul bi --sericii... ce mai tribunal, de altminteri! dar oricum, esericii... ce mai tribunal, de altminteri! dar oricum, e totuşi biserica la mijloc!... şi aici se spune că toatetotuşi biserica la mijloc!... şi aici se spune că toate merg cum nu se poate mai bine. Mulţimea urlă "lamerg cum nu se poate mai bine. Mulţimea urlă "la moarte!", dar împotriva ta, frate; şi aici auzi că toatemoarte!", dar împotriva ta, frate; şi aici auzi că toate merg straşnic. Ei bine, fie cum crezi tu, frate: toatemerg straşnic. Ei bine, fie cum crezi tu, frate: toate merg cum nu se poate mai bine.merg cum nu se poate mai bine.

Îşi ridică mâinile, pe care le avea frumoase şi încărÎşi ridică mâinile, pe care le avea frumoase şi încăr --

cate cu inele, apoi se aşeză în primul jilţ de la celălaltcate cu inele, apoi se aşeză în primul jilţ de la celălalt capăt al mesei, ca pentru a arăta tuturor că, deoarececapăt al mesei, ca pentru a arăta tuturor că, deoarece nu putea să şadă la dreapta regelui, are să şadă înnu putea să şadă la dreapta regelui, are să şadă în faţa lui.faţa lui.

Enguerrand de Marigny rămăsese în picioare, cu oEnguerrand de Marigny rămăsese în picioare, cu o strâmbătură batjocoritoare în colţul buzelor.strâmbătură batjocoritoare în colţul buzelor.

- Monseniorul de Valois trebuie să fie rău informat,- Monseniorul de Valois trebuie să fie rău informat, rosti el pe un ton liniştit. Din cei patru moşnegi derosti el pe un ton liniştit. Din cei patru moşnegi de

care vorbeşte, numai doi s-au ridicat împotriva senticare vorbeşte, numai doi s-au ridicat împotriva senti -- mărfurilor. Li se zicea, acestor măsuri "noutăţi". Elemărfurilor. Li se zicea, acestor măsuri "noutăţi". Ele



ş pnţei care îi osândea. Cât despre popor, toate rapoarnţei care îi osândea. Cât despre popor, toate rapoar --tele mă asigură că părerile lui sunt foarte împărţite.tele mă asigură că părerile lui sunt foarte împărţite.

- Împărţite! strigă Charles de Valois. Dar cine îi- Împărţite! strigă Charles de Valois. Dar cine îi cere poporului să aibă vreo părere? Cine îl întreabăcere poporului să aibă vreo părere? Cine îl întreabă ce crede? Dumneata, domnule de Marigny, şi ştimce crede? Dumneata, domnule de Marigny, şi ştim pentru ce. Iată unde duce minunata dumitale născopentru ce. Iată unde duce minunata dumitale născo --cire, de a-i aduna pe târgoveţi, pe ţărani şi pe ţopârcire, de a-i aduna pe târgoveţi, pe ţărani şi pe ţopâr --

lani spre a le cere să aprobe hotărârile regelui! Acumlani spre a le cere să aprobe hotărârile regelui! Acum poporul crede că toate îi sunt îngăduite!poporul crede că toate îi sunt îngăduite!În toate timpurile şi în toate ţările au fost întotdeÎn toate timpurile şi în toate ţările au fost întotde --

auna două partide: al reacţiunii şi al progresului. Celeauna două partide: al reacţiunii şi al progresului. Cele două tendinţe se înfruntau în sfatul regelui. Charlesdouă tendinţe se înfruntau în sfatul regelui. Charles de Valois se socotea căpetenia firească a marilor vade Valois se socotea căpetenia firească a marilor va --sali. El întrupa trecutul neîntrerupt, şi evanghelia luisali. El întrupa trecutul neîntrerupt, şi evanghelia lui politică se întemeia pe unele principii pe care lepolitică se întemeia pe unele principii pe care le apăra cu înverşunare: dreptul seniorilor de a seapăra cu înverşunare: dreptul seniorilor de a se

război între dânşii, dreptul marilor feudali de-a baterăzboi între dânşii, dreptul marilor feudali de-a bate monedă în ţinuturile lor, întoarcerea la ordinea momonedă în ţinuturile lor, întoarcerea la ordinea mo --rală a nobilimii războinice, supunerea faţă de sfântulrală a nobilimii războinice, supunerea faţă de sfântul scaun, recunoscut ca puterea cea mai înaltă îndrituităscaun, recunoscut ca puterea cea mai înaltă îndrituită să judece neînţelegerile dintre prinţi şi, în sfârşit, păssă judece neînţelegerile dintre prinţi şi, în sfârşit, păs --trarea neştirbită a rânduielii sociale a feudalităţii.trarea neştirbită a rânduielii sociale a feudalităţii. Toate, datini statornicite în veacurile trecute, dar peToate, datini statornicite în veacurile trecute, dar pe care Filip cel Frumos, îndemnat de Marigny, le desfiicare Filip cel Frumos, îndemnat de Marigny, le desfii --nţase, sau împotriva cărora nu înceta să lupte.nţase, sau împotriva cărora nu înceta să lupte.

Enguerrand de Marigny reprezenta progresul. MaEnguerrand de Marigny reprezenta progresul. Ma --rile sale idei erau centralizarea puterii, unificarea morile sale idei erau centralizarea puterii, unificarea mo --netară şi administrativă, neatârnarea puterii civilenetară şi administrativă, neatârnarea puterii civile faţă de autoritatea bisericească, pacea la hotare prinfaţă de autoritatea bisericească, pacea la hotare prin întărirea oraşelor-cheie şi a garnizoanelor permaîntărirea oraşelor-cheie şi a garnizoanelor perma --nente, pacea înlăuntrul ţării prin supunerea tuturornente, pacea înlăuntrul ţării prin supunerea tuturor faţă de puterea regală, creşterea producţiei şi afaţă de puterea regală, creşterea producţiei şi a schimburilor, siguranţa drumurilor pentru circulaţiaschimburilor, siguranţa drumurilor pentru circulaţia

ţaveau şi partea lor rea: ca să ţii o poliţie care se înaveau şi partea lor rea: ca să ţii o poliţie care se în --mulţea necontenit şi să ridici cetăţi trebuia bănet, numulţea necontenit şi să ridici cetăţi trebuia bănet, nu glumă.glumă.

Combătut aprig de partidul feudal, Enguerrand seCombătut aprig de partidul feudal, Enguerrand se străduise să-i dea regelui sprijinul unei clase care,străduise să-i dea regelui sprijinul unei clase care, dezvoltându-se, dobândea conştiinţa importanţei sale:dezvoltându-se, dobândea conştiinţa importanţei sale: burghezia. În nenumărate rânduri, fie că era vorba deburghezia. În nenumărate rânduri, fie că era vorba de

strângerea birurilor sau de afacerea templierilor, de-ostrângerea birurilor sau de afacerea templierilor, de-o pildă, el îi adunase pe burghezii din Paris în faţa palapildă, el îi adunase pe burghezii din Paris în faţa pala --tului cârmuirii. Făcuse acelaşi lucru în felurite altetului cârmuirii. Făcuse acelaşi lucru în felurite alte oraşe din ţară. Avea în minte pilda Angliei, unde se şioraşe din ţară. Avea în minte pilda Angliei, unde se şi înfiinţase Camera Comunelor.înfiinţase Camera Comunelor.

Nu li se cerea încă acestor mici adunări franceze săNu li se cerea încă acestor mici adunări franceze să discute hotărârile regelui, ci doar să ia cunoştinţă dediscute hotărârile regelui, ci doar să ia cunoştinţă de pricinile care le fiinţaseră şi să le aprobe.pricinile care le fiinţaseră şi să le aprobe.

Valois, aşa încurcă-lume cum o fi fost, era departe Valois, aşa încurcă-lume cum o fi fost, era departe

de a fi un neghiob. Nu lăsa să-i scape nici un prilejde a fi un neghiob. Nu lăsa să-i scape nici un prilej fără să încerce a-i scoate nume rău lui Marigny. Vrăjfără să încerce a-i scoate nume rău lui Marigny. Vrăj --măşia lor, ascunsă multă vreme, ajunsese de câtevamăşia lor, ascunsă multă vreme, ajunsese de câteva luni la o luptă făţişă, şi cearta din 18 martie în sfatulluni la o luptă făţişă, şi cearta din 18 martie în sfatul regelui nu era decât un episod.regelui nu era decât un episod.

Harţa luase o întorsătură aprigă şi învinuirile şfiHarţa luase o întorsătură aprigă şi învinuirile şfi --chiuiau usturătoare, de-o parte şi de alta.chiuiau usturătoare, de-o parte şi de alta.

- Dacă feudalii cei mari, printre care domnia-ta,- Dacă feudalii cei mari, printre care domnia-ta, monseniore, eşti cel mai mare, zise Marigny, s-ar fimonseniore, eşti cel mai mare, zise Marigny, s-ar fi

supus de bunăvoie legiuirilor regale, n-am fi avut nesupus de bunăvoie legiuirilor regale, n-am fi avut ne -- voie să căutăm reazem în popor. voie să căutăm reazem în popor.- Frumos reazem, n-am ce zice! strigă Valois. Răz- Frumos reazem, n-am ce zice! strigă Valois. Răz --

meriţele din 1306, când regele şi dumneata însuşi aţimeriţele din 1306, când regele şi dumneata însuşi aţi trebuit să vă adăpostiţi în cetăţuia templului de teamatrebuit să vă adăpostiţi în cetăţuia templului de teama Parisului răsculat, nu v-au slujit de învăţătură! Eu văParisului răsculat, nu v-au slujit de învăţătură! Eu vă prezic de pe acum că nu va trece multă vreme, dacăprezic de pe acum că nu va trece multă vreme, dacă lucrurile sunt lăsate să meargă aşa mai departe, şilucrurile sunt lăsate să meargă aşa mai departe, şi

târgoveţii se vor lipsi de rege pentru a lua cârma întârgoveţii se vor lipsi de rege pentru a lua cârma în înfioară, începu el pe un ton în acelaşi timp umflat şiînfioară, începu el pe un ton în acelaşi timp umflat şi



mâna lor, iar legile le vor face adunările pe care le-aimâna lor, iar legile le vor face adunările pe care le-ai născocit dumneata.născocit dumneata.

Regele tăcea, cu bărbia în palmă şi ochii mari desRegele tăcea, cu bărbia în palmă şi ochii mari des --chişi aţintiţi drept înaintea lui. Nu clipea niciodată şichişi aţintiţi drept înaintea lui. Nu clipea niciodată şi aceasta dădea privirii sale o fixitate stranie care îi înaceasta dădea privirii sale o fixitate stranie care îi în --fricoşa pe toţi.fricoşa pe toţi.

Marigny se întoarse spre el, ca pentru a-i cere să-şiMarigny se întoarse spre el, ca pentru a-i cere să-şi

folosească autoritatea, punând capăt unei discuţiifolosească autoritatea, punând capăt unei discuţii care ieşea din făgaşul ei.care ieşea din făgaşul ei.Filip cel Frumos îşi înălţă încet bărbia şi spuse:Filip cel Frumos îşi înălţă încet bărbia şi spuse:- Frate, acum de templieri e vorba.- Frate, acum de templieri e vorba.- Fie, zise Valois, bătând uşor cu degetele în masă.- Fie, zise Valois, bătând uşor cu degetele în masă.

Să vorbim despre templieri.Să vorbim despre templieri.- Nogaret! şopti regele.- Nogaret! şopti regele.Ministrul de justiţie se ridică. De când începuseMinistrul de justiţie se ridică. De când începuse

dezbaterea, clocotea în el o mânie care nu aşteptadezbaterea, clocotea în el o mânie care nu aştepta

decât o clipă prielnică pentru a răbufni. Fanatic al bidecât o clipă prielnică pentru a răbufni. Fanatic al bi --nelui obştesc şi al intereselor statului, socotea pronelui obştesc şi al intereselor statului, socotea pro --cesul templierilor ca o treabă a lui şi punea într-însa ocesul templierilor ca o treabă a lui şi punea într-însa o patimă ce nu cunoştea margini şi nici tihnă. De alpatimă ce nu cunoştea margini şi nici tihnă. De al --tminteri, acestui proces îşi datora slujba înaltă, încătminteri, acestui proces îşi datora slujba înaltă, încă din 1307, când arhiepiscopul de Narbonne, pe atuncidin 1307, când arhiepiscopul de Narbonne, pe atunci păstrătorul sigiliilor regale, refuzase, într-o dramaticăpăstrătorul sigiliilor regale, refuzase, într-o dramatică şedinţă a sfatului, să pună aceste sigilii pe ordinul deşedinţă a sfatului, să pună aceste sigilii pe ordinul de arestare a templierilor, şi Filip cel Frumos le luase dinarestare a templierilor, şi Filip cel Frumos le luase din

mâinile arhiepiscopului pentru a le încredinţa lui Nomâinile arhiepiscopului pentru a le încredinţa lui No --garet. Ciolănos, oacheş, cu faţa prelungă şi ochiigaret. Ciolănos, oacheş, cu faţa prelungă şi ochii apropiaţi unul de altul, obişnuia să-şi pipăie întrunaapropiaţi unul de altul, obişnuia să-şi pipăie întruna haina de pe dânsul sau să-şi roadă unghia vreunuiahaina de pe dânsul sau să-şi roadă unghia vreunuia din degetele sale turtite. Era aprig, neînduplecat şidin degetele sale turtite. Era aprig, neînduplecat şi crâncen ca însăşi coasa morţii.crâncen ca însăşi coasa morţii.

- Sire, grozăvia fără seamăn întâmplată acum, de- Sire, grozăvia fără seamăn întâmplată acum, de care mintea noastră se cutremură şi auzul nostru secare mintea noastră se cutremură şi auzul nostru se

repezit, face dovada că orice îndurare şi orice milărepezit, face dovada că orice îndurare şi orice milă arătată unor ticăloşi e o slăbiciune care se întoarcearătată unor ticăloşi e o slăbiciune care se întoarce împotriva voastră.împotriva voastră.

- E adevărat, zise Filip cel Frumos întorcându-se- E adevărat, zise Filip cel Frumos întorcându-se spre Charles de Valois, că îndurarea la care m-ai sfăspre Charles de Valois, că îndurarea la care m-ai sfă --tuit tu, frate, şi pe care mi-a cerut-o printr-o scrisoaretuit tu, frate, şi pe care mi-a cerut-o printr-o scrisoare fiică-mea, regina Angliei, îndurarea aceasta n-a preafiică-mea, regina Angliei, îndurarea aceasta n-a prea

dat roade bune... Urmează, Nogaret.dat roade bune... Urmează, Nogaret.- Li se lasă acestor câini nărăviţi în rele viaţa, pe- Li se lasă acestor câini nărăviţi în rele viaţa, pe care n-o merită, iar ei, în loc să-şi binecuvânteze judecare n-o merită, iar ei, în loc să-şi binecuvânteze jude --cătorii, se folosesc numaidecât de viaţa ce li s-a dăruitcătorii, se folosesc numaidecât de viaţa ce li s-a dăruit ca să insulte biserica şi regele. Templierii sunt nişteca să insulte biserica şi regele. Templierii sunt nişte eretici...eretici...

- Au fost..., îi tăie vorba Charles de Valois.- Au fost..., îi tăie vorba Charles de Valois.- Ai spus ceva, monseniore? întrebă Nogaret, pier- Ai spus ceva, monseniore? întrebă Nogaret, pier --

zându-şi răbdarea.zându-şi răbdarea.

- Ziceam- Ziceam au fostau fost , căci, dacă-mi amintesc bine, din, căci, dacă-mi amintesc bine, din cincisprezece mii câţi erau în Franţa nu-ţi mai rămâncincisprezece mii câţi erau în Franţa nu-ţi mai rămân decât patru în mână... destul de stânjenitori, o recudecât patru în mână... destul de stânjenitori, o recu --nosc, deoarece, după şapte ani de cercetări, ei îşinosc, deoarece, după şapte ani de cercetări, ei îşi strigă şi acum nevinovăţia! Se pare că odinioară,strigă şi acum nevinovăţia! Se pare că odinioară, domnule de Nogaret, nu te lăsai pe tânjală, în vremeadomnule de Nogaret, nu te lăsai pe tânjală, în vremea când, cu o singură palmă, ai ştiut să dai un papăcând, cu o singură palmă, ai ştiut să dai un papă peste cap.peste cap.

Pe Nogaret îl trecu un fior şi pielea obrazului i sePe Nogaret îl trecu un fior şi pielea obrazului i se

întunecă sub părul albăstriu al bărbii. El era acelaîntunecă sub părul albăstriu al bărbii. El era acela care se dusese să-l scoată din scaun pe bătrânul papăcare se dusese să-l scoată din scaun pe bătrânul papă Bonifaciu al VIII-lea, om de 86 de ani, poruncind săBonifaciu al VIII-lea, om de 86 de ani, poruncind să fie pălmuit şi târât de barbă de pe jilţul său pontifical.fie pălmuit şi târât de barbă de pe jilţul său pontifical.

Vrăjmaşii ministrului nu uitau niciodată să i-o aminte Vrăjmaşii ministrului nu uitau niciodată să i-o aminte --ască. Pentru acest exces de zel, Nogaret fusese izască. Pentru acest exces de zel, Nogaret fusese iz --gonit din sânul bisericii, şi Filip cel Frumos a trebuitgonit din sânul bisericii, şi Filip cel Frumos a trebuit să folosească toată autoritatea lui pe lângă Clément alsă folosească toată autoritatea lui pe lângă Clément al

V-lea ca să-i ridice afurisenia. V-lea ca să-i ridice afurisenia.ă l ă b

- Numai la tine mă gândesc, frate, când văd nimi- Numai la tine mă gândesc, frate, când văd nimi --d ă l ă ă



- Noi ştim, monseniore, răspunse el, că te-ai bu- Noi ştim, monseniore, răspunse el, că te-ai bu --curat întotdeauna de sprijinul templierilor. Te bizuiai,curat întotdeauna de sprijinul templierilor. Te bizuiai, fără îndoială, pe oştile lor ca să recucereşti, fie şi cufără îndoială, pe oştile lor ca să recucereşti, fie şi cu preţul pieirii Franţei, acel tron fantomă al Constantipreţul pieirii Franţei, acel tron fantomă al Constanti --nopolei pe care, nici până astăzi, nu te-ai aşezat.nopolei pe care, nici până astăzi, nu te-ai aşezat.

Răspunsese cu ocară la ocară şi faţa i se însenină.Răspunsese cu ocară la ocară şi faţa i se însenină.- Asta-i prea de tot! răcni Valois, ridicându-se deo- Asta-i prea de tot! răcni Valois, ridicându-se deo --

dată şi răsturnând scaunul în spatele său.dată şi răsturnând scaunul în spatele său.Un lătrat porni de sub masă, făcându-i să tresarăUn lătrat porni de sub masă, făcându-i să tresară pe cei de faţă, în afară de Filip cel Frumos, şi stârnindpe cei de faţă, în afară de Filip cel Frumos, şi stârnind un hohot de râs regelui Ludovic al Navarei. Lătratulun hohot de râs regelui Ludovic al Navarei. Lătratul

venea de la ogarul cel mare pe care Filip cel Frumos venea de la ogarul cel mare pe care Filip cel Frumos îl păstrase lângă dânsul şi care nu era încă deprins cuîl păstrase lângă dânsul şi care nu era încă deprins cu asemenea strigăte.asemenea strigăte.

- Ludovic... Încetează, zise Filip cel Frumos, aţin- Ludovic... Încetează, zise Filip cel Frumos, aţin --tind asupra fiului său o uitătură îngheţată.tind asupra fiului său o uitătură îngheţată.

Apoi pocni din degete, chemând: "Lombard... jos!" Apoi pocni din degete, chemând: "Lombard... jos!" şi după ce aduse câinele la loc, cu capul rezemat deşi după ce aduse câinele la loc, cu capul rezemat de coapsa lui, îl mângâie o clipă.coapsa lui, îl mângâie o clipă.

Ludovic de Navara, căruia i se zicea încă de peLudovic de Navara, căruia i se zicea încă de pe atunci Aiuritul, adică zăbăucul şi buimacul, îşi lăsăatunci Aiuritul, adică zăbăucul şi buimacul, îşi lăsă nasul în jos ca să-şi înăbuşe hohotele de râs. Împlinisenasul în jos ca să-şi înăbuşe hohotele de râs. Împlinise 28 de ani, dar minte n-avea decât de 17. Şi ochii lui28 de ani, dar minte n-avea decât de 17. Şi ochii lui erau limpezi, dar, spre deosebire de tătâne-su, aveaerau limpezi, dar, spre deosebire de tătâne-su, avea privirea şovăitoare şi cătând mereu în lături, iar părulprivirea şovăitoare şi cătând mereu în lături, iar părul

lipsit de luciu.lipsit de luciu.- Sire, zise Charles de Valois, după ce Bouville,- Sire, zise Charles de Valois, după ce Bouville, şambelanul, îi ridicase scaunul, sire şi iubite frate,şambelanul, îi ridicase scaunul, sire şi iubite frate, martor mi-e Dumnezeu că n-am avut niciodată alta înmartor mi-e Dumnezeu că n-am avut niciodată alta în gând decât interesele şi slava ta.gând decât interesele şi slava ta.

Filip cel Frumos întoarse ochii spre el, şi CharlesFilip cel Frumos întoarse ochii spre el, şi Charles de Valois se simţi mai puţin stăpân pe ce spunea.de Valois se simţi mai puţin stăpân pe ce spunea. Urmă totuşi:Urmă totuşi:

cindu-se cu uşurinţa ceea ce era tăria regatului. Fărăcindu-se cu uşurinţa ceea ce era tăria regatului. Fără Ordinul templierilor şi fără cavaleri, cum ai puteaOrdinul templierilor şi fără cavaleri, cum ai putea purcede la o cruciadă, dacă ar trebui s-o faci?purcede la o cruciadă, dacă ar trebui s-o faci?

Marigny fu acela care dădu răspunsul.Marigny fu acela care dădu răspunsul.- Sub înţeleapta domnie a regelui nostru, vorbi el,- Sub înţeleapta domnie a regelui nostru, vorbi el,

n-am avut nevoie de cruciade, monseniore, tocmain-am avut nevoie de cruciade, monseniore, tocmai pentru că nobilimea războinică a stat liniştită şipentru că nobilimea războinică a stat liniştită şi

pentru că n-a fost nevoie să fie dusă să-şi iroseascăpentru că n-a fost nevoie să fie dusă să-şi irosească râvna peste mări şi ţări.râvna peste mări şi ţări.- Şi credinţa, domnule?- Şi credinţa, domnule?- Aurul, monseniore, pe care l-am luat templierilor,- Aurul, monseniore, pe care l-am luat templierilor,

a umplut vistieria mai mult decât tot negoţul şi toatea umplut vistieria mai mult decât tot negoţul şi toate afacerile ce se făceau în dosul flamurilor credinţei, iarafacerile ce se făceau în dosul flamurilor credinţei, iar mărfurile îşi croiesc tot aşa de bine drum fără crumărfurile îşi croiesc tot aşa de bine drum fără cru --ciade.ciade.

- Domnule, vorbeşti ca un păgân!- Domnule, vorbeşti ca un păgân!

- Vorbesc ca un slujitor al regatului, monseniore!- Vorbesc ca un slujitor al regatului, monseniore!Regele bătu încetişor în masă.Regele bătu încetişor în masă.- Frate, zise el iar, de templieri e vorba astăzi... Îţi- Frate, zise el iar, de templieri e vorba astăzi... Îţi

cer sfatul.cer sfatul.- Sfatul meu... sfatul meu? repetă Valois, luat din- Sfatul meu... sfatul meu? repetă Valois, luat din

scurt.scurt.El era oricând gata să schimbe lumea întreagă, darEl era oricând gata să schimbe lumea întreagă, dar

niciodată să-şi dea o părere hotărâtă.niciodată să-şi dea o părere hotărâtă.- Ei bine, frate, cei care au condus aşa de straşnic- Ei bine, frate, cei care au condus aşa de straşnic

afacerea asta (arătă spre Nogaret şi Marigny) să teafacerea asta (arătă spre Nogaret şi Marigny) să te sfătuiască cum s-o duci la capăt. În ce mă priveşte...sfătuiască cum s-o duci la capăt. În ce mă priveşte...Şi făcu gestul lui Pilat.Şi făcu gestul lui Pilat.Păstrătorul sigiliilor şi locţiitorul regelui schimbarăPăstrătorul sigiliilor şi locţiitorul regelui schimbară

între dânşii o privire.între dânşii o privire.- Ludovic... părerea ta, spuse regele.- Ludovic... părerea ta, spuse regele.Ludovic de Navara tresări, lăsând să treacă o clipăLudovic de Navara tresări, lăsând să treacă o clipă

până să răspundă, mai întâi, fiindcă habar n-avea, şipână să răspundă, mai întâi, fiindcă habar n-avea, şi

apoi, fiindcă sugea tocmai o bomboană de miere careapoi, fiindcă sugea tocmai o bomboană de miere care l d ă li li i d ă l

- Fierberea lui se va potoli de îndată ce aceia care- Fierberea lui se va potoli de îndată ce aceia care f î ă ă li i i fi î ă i i ăi l ii



i se lipise de măsele.i se lipise de măsele.- Ce-ar fi să-i dăm pe mâna papei? vorbi el în cele- Ce-ar fi să-i dăm pe mâna papei? vorbi el în cele

din urmă.din urmă.- Destul, Ludovic, spuse regele înălţând din umeri.- Destul, Ludovic, spuse regele înălţând din umeri.Marigny ridică şi el sprâncenele cu o expresie deMarigny ridică şi el sprâncenele cu o expresie de

compătimire.compătimire. A-l trimite din nou pe marele maestru înaintea A-l trimite din nou pe marele maestru înaintea

papei însemna să iei lucrurile de la început, să pui iapapei însemna să iei lucrurile de la început, să pui ia --răşi totul în discuţie, răscolind procesul în fond şi înrăşi totul în discuţie, răscolind procesul în fond şi în formă, să renunţi la hotărârea sinoadelor, smulsă cuformă, să renunţi la hotărârea sinoadelor, smulsă cu atâta greutate, prin care recunoşteau că judecareaatâta greutate, prin care recunoşteau că judecarea templierilor nu-i treaba papei, să te lipseşti de rodultemplierilor nu-i treaba papei, să te lipseşti de rodul celor şapte ani de strădanii şi să le dai osândiţilor pricelor şapte ani de strădanii şi să le dai osândiţilor pri --lejul de a tăgădui tot ce au mărturisit.lejul de a tăgădui tot ce au mărturisit.

"Şi când te gândeşti că nătărăul ăsta are să-mi ur"Şi când te gândeşti că nătărăul ăsta are să-mi ur --meze la tron, îşi spunea Filip cel Frumos, uitându-semeze la tron, îşi spunea Filip cel Frumos, uitându-se

la fiu-său. Ei, să sperăm că până atunci îi va mai venila fiu-său. Ei, să sperăm că până atunci îi va mai veni mintea la cap."mintea la cap."O ploaie cu băşici răpăi în geamurile plumbuite.O ploaie cu băşici răpăi în geamurile plumbuite.- Bouville! chemă regele.- Bouville! chemă regele.Hugues de Bouville crezu că regele îi cere părerea.Hugues de Bouville crezu că regele îi cere părerea.

Marele şambelan nu era decât devotament, supunere,Marele şambelan nu era decât devotament, supunere, credinţă, grijă de a plăcea, dar nu-l tăia capul să iacredinţă, grijă de a plăcea, dar nu-l tăia capul să ia singur vreo hotărâre. Se întreba deci, ca întotdeauna,singur vreo hotărâre. Se întreba deci, ca întotdeauna, cam ce ar dori Filip cel Frumos să audă din gura lui.cam ce ar dori Filip cel Frumos să audă din gura lui.

- Mă gândesc, sire, mă gândesc... răspunse el.- Mă gândesc, sire, mă gândesc... răspunse el.- Porunceşte să se aducă lumânări, nu se vede de- Porunceşte să se aducă lumânări, nu se vede de loc... zise regele. Nogaret, părerea dumitale?loc... zise regele. Nogaret, părerea dumitale?

- Cei care au căzut din nou în erezie să sufere pede- Cei care au căzut din nou în erezie să sufere pede --apsa ereticilor... şi fără amânare, răspunse păstrăapsa ereticilor... şi fără amânare, răspunse păstră --torul sigiliilor.torul sigiliilor.

- Poporul ce zice? întrebă Filip cel Frumos, mu- Poporul ce zice? întrebă Filip cel Frumos, mu --tându-şi privirea asupra lui Marigny.tându-şi privirea asupra lui Marigny.

au pricinuit-o vor fi încetat să mai existe, grăi locţiiau pricinuit-o vor fi încetat să mai existe, grăi locţii --torul regelui.torul regelui.

Charles de Valois făcu o ultimă încercare.Charles de Valois făcu o ultimă încercare.- Frate, zise el, ia aminte că marele maestru avea- Frate, zise el, ia aminte că marele maestru avea

rang de principe suveran şi că a te atinge de capulrang de principe suveran şi că a te atinge de capul său înseamnă să loveşti în legea de temelie care ocrosău înseamnă să loveşti în legea de temelie care ocro --teşte capetele regeşti...teşte capetele regeşti...

Privirea regelui îi curmă vorba.Privirea regelui îi curmă vorba.Urmă o tăcere apăsătoare, apoi Filip cel FrumosUrmă o tăcere apăsătoare, apoi Filip cel Frumos rosti:rosti:

- Jacques de Molay şi Geoffroy de Charnay vor fi- Jacques de Molay şi Geoffroy de Charnay vor fi arşi astă-seară în ostrovul jidovilor, dinaintea palaarşi astă-seară în ostrovul jidovilor, dinaintea pala --tului. În văzul lumii s-au răzvrătit, în văzul lumii îşitului. În văzul lumii s-au răzvrătit, în văzul lumii îşi

vor primi pedeapsa. Am zis. vor primi pedeapsa. Am zis.Se sculă în picioare şi toţi ceilalţi făcură la fel.Se sculă în picioare şi toţi ceilalţi făcură la fel.- Ai să întocmeşti hotărârea, domnule de Presle.- Ai să întocmeşti hotărârea, domnule de Presle.

Vreau, domnii mei, ca toţi să fiţi de faţă la pieirea lor, Vreau, domnii mei, ca toţi să fiţi de faţă la pieirea lor, iar fiul nostru Charles să fie şi el acolo. Îl vei înştiinţaiar fiul nostru Charles să fie şi el acolo. Îl vei înştiinţa despre aceasta, tu, fiule, sfârşi regele, privindu-l pedespre aceasta, tu, fiule, sfârşi regele, privindu-l pe Ludovic de Navara.Ludovic de Navara.

Apoi chemă: Apoi chemă:- Lombard!- Lombard!Şi ieşi cu câinele după dânsul.Şi ieşi cu câinele după dânsul.La acest consiliu la care luaseră parte doi regi, unLa acest consiliu la care luaseră parte doi regi, un

împărat şi un vicerege, doi oameni fuseseră osândiţiîmpărat şi un vicerege, doi oameni fuseseră osândiţi

la moarte. Nici unul dintre cei de faţă n-avusese ola moarte. Nici unul dintre cei de faţă n-avusese o clipă măcar sentimentul că era vorba de două vieţiclipă măcar sentimentul că era vorba de două vieţi omeneşti; nu era vorba decât de principii.omeneşti; nu era vorba decât de principii.

- Nepoate, îi zise Charles de Valois lui Ludovic Aiu- Nepoate, îi zise Charles de Valois lui Ludovic Aiu --ritul, am fost martori în această zi la sfârşitul nobiritul, am fost martori în această zi la sfârşitul nobi --limii feudale.limii feudale.

TURNUL ÎNDRĂGOSTIŢILORTURNUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR- Care va să zică, nobilii mei domni, nu vă duceţi să- Care va să zică, nobilii mei domni, nu vă duceţi să d i îi ăj li i? bi i ld i îi ăj li i? bi i l



TURNUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR TURNUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR

Înnoptase de-a binelea. O pală de vânt ducea de ici-Înnoptase de-a binelea. O pală de vânt ducea de ici-colo miresme de pământ jilav, de nămol şi de seva încolo miresme de pământ jilav, de nămol şi de seva în fierbere, gonind nori grei pe un cer fără stele.fierbere, gonind nori grei pe un cer fără stele.

O luntrişoară care tocmai se desprinsese de mal înO luntrişoară care tocmai se desprinsese de mal în dreptul turnului palatului Luvru înainta pe Sena, adreptul turnului palatului Luvru înainta pe Sena, a cărei apă sclipea ca o platoşă veche bine unsă.cărei apă sclipea ca o platoşă veche bine unsă.

Doi pasageri erau aşezaţi spre fundul bărcii, cuDoi pasageri erau aşezaţi spre fundul bărcii, cu feţele vârâte în gulerul mantalelor largi.feţele vârâte în gulerul mantalelor largi.

- Ciudată vreme azi, zise luntraşul, apăsând încet- Ciudată vreme azi, zise luntraşul, apăsând încet pe vâslele lui. Te scoli dimineaţa pe o negură de nupe vâslele lui. Te scoli dimineaţa pe o negură de nu

vezi la doi paşi, apoi deodată, când sună de zece, iaca vezi la doi paşi, apoi deodată, când sună de zece, iaca şi soarele. Îţi zici: "S-a pornit primăvara". Nici nu sfâşi soarele. Îţi zici: "S-a pornit primăvara". Nici nu sfâ --rşeşti vorba, încep iarăşi babele să-şi scuture cojoarşeşti vorba, încep iarăşi babele să-şi scuture cojoa --cele, şi zloata o ţine aşa până la toacă. Acuşica s-acele, şi zloata o ţine aşa până la toacă. Acuşica s-a stârnit vântul, care se va înteţi, de bună seamă... Ciustârnit vântul, care se va înteţi, de bună seamă... Ciu --dată vreme.dată vreme.

- Dă-i mai iute, unchiaşule, zise unul din pasageri.- Dă-i mai iute, unchiaşule, zise unul din pasageri.- Fac şi eu ce pot, răspunse luntraşul. Sunt bătrân,- Fac şi eu ce pot, răspunse luntraşul. Sunt bătrân,

vedeţi şi dumneavoastră; 53 ani să am la Sfântul Mi vedeţi şi dumneavoastră; 53 ani să am la Sfântul Mi --hail. Nu mai am vlagă, aşa ca dumneavoastră, tineriihail. Nu mai am vlagă, aşa ca dumneavoastră, tinerii mei domni...mei domni...

Era îmbrăcat în zdrenţe şi părea că-i place să vorEra îmbrăcat în zdrenţe şi părea că-i place să vor --bească pe un ton plângăreţ.bească pe un ton plângăreţ.

- Care va să zică, mergem chiar la turnul Nesle?- Care va să zică, mergem chiar la turnul Nesle? urmă el. E vreun locşor acolo să tragem la mal?urmă el. E vreun locşor acolo să tragem la mal?

- Fireşte că e, răspunse acelaşi pasager.- Fireşte că e, răspunse acelaşi pasager.- Că nu prea merge nimeni într-acolo, e greu de- Că nu prea merge nimeni într-acolo, e greu de

trecut.trecut.La oarecare depărtare, în stânga, se zăreau jucândLa oarecare depărtare, în stânga, se zăreau jucând

lumini pe ostrovul jidovilor, iar mai încolo, ferestrelelumini pe ostrovul jidovilor, iar mai încolo, ferestrele luminate ale palatului. Mulţime de luntre roiau înspreluminate ale palatului. Mulţime de luntre roiau înspre partea aceea.partea aceea.

vedeţi cum îi prăjeşte pe templieri? vorbi iar lun vedeţi cum îi prăjeşte pe templieri? vorbi iar lun --traşul. Se spune că şi regele are să fie acolo cu fiii săi.traşul. Se spune că şi regele are să fie acolo cu fiii săi.

Adevărat oare? Adevărat oare?- Se pare, făcu pasagerul.- Se pare, făcu pasagerul.- Dar prinţesele vor fi şi ele de faţă?- Dar prinţesele vor fi şi ele de faţă?- Nu ştiu... se prea poate, zise pasagerul întor- Nu ştiu... se prea poate, zise pasagerul întor --

cându-şi capul, ca să arate că nu ţine să mai lungecându-şi capul, ca să arate că nu ţine să mai lunge --

ască vorba.ască vorba. Apoi, către tovarăşul său, şopti printre dinţi: Apoi, către tovarăşul său, şopti printre dinţi:- Nu-mi place moşulică ăsta, prea vorbeşte mult.- Nu-mi place moşulică ăsta, prea vorbeşte mult.Celălalt pasager înălţă nepăsător din umeri, şi dupăCelălalt pasager înălţă nepăsător din umeri, şi după

o clipă, şuşoti:o clipă, şuşoti:- Cum ţi-a dat ea de veste?- Cum ţi-a dat ea de veste?- Prin Jeanne, ca întotdeauna, răspunse primul.- Prin Jeanne, ca întotdeauna, răspunse primul.- Contesa Jeanne, drăguţa de ea, cât bine ne-a mai- Contesa Jeanne, drăguţa de ea, cât bine ne-a mai

făcut!făcut!

Cu fiecare lovitură de vâsle turnul Nesle se apropiaCu fiecare lovitură de vâsle turnul Nesle se apropia tot mai mult, înălţându-şi uriaşele sale ziduri negretot mai mult, înălţându-şi uriaşele sale ziduri negre spre cerul negru.spre cerul negru.

Cel mai voinic dintre cei doi pasageri, cel care vorCel mai voinic dintre cei doi pasageri, cel care vor --bise ultimul, îşi puse mâna pe braţul vecinului său,bise ultimul, îşi puse mâna pe braţul vecinului său, murmurând:murmurând:

- Gautier, în seara asta sunt fericit... Dar tu?- Gautier, în seara asta sunt fericit... Dar tu?- Eu sunt mulţumit, Filip.- Eu sunt mulţumit, Filip.

Astfel vorbeau cei doi fraţi d'Aunay, Gautier şi Filip, Astfel vorbeau cei doi fraţi d'Aunay, Gautier şi Filip,

ducându-se la întâlnirea pe care Marguerite şiducându-se la întâlnirea pe care Marguerite şi Blanche le-o dăduseră îndată ce aflaseră că soţii lorBlanche le-o dăduseră îndată ce aflaseră că soţii lor vor fi opriţi toată seara lângă rege. Şi o dată mai vor fi opriţi toată seara lângă rege. Şi o dată mai mult, tot contesa de Poitiers le făcuse codoşlâcul,mult, tot contesa de Poitiers le făcuse codoşlâcul, având grijă să-i vestească pe ibovnici.având grijă să-i vestească pe ibovnici.

Filip d'Aunay îşi stăpânea cu greu nerăbdarea şiFilip d'Aunay îşi stăpânea cu greu nerăbdarea şi bucuria. Toată neliniştea care îl frământase în dimibucuria. Toată neliniştea care îl frământase în dimi --neaţa aceea pierise, toate bănuielile lui i se păreauneaţa aceea pierise, toate bănuielile lui i se păreau

acum nedrepte şi fără noimă.acum nedrepte şi fără noimă.M i îl h dâ l M iM it îl h t dâ l M it

reală slabă pe tavanul înalt în chip de boltă, sprijinitreală slabă pe tavanul înalt în chip de boltă, sprijinit d ă d i ld ă d i l



Marguerite îl chemase; pentru dânsul MargueriteMarguerite îl chemase; pentru dânsul Marguerite înfrunta toate primejdiile; peste câteva clipe o va ţineînfrunta toate primejdiile; peste câteva clipe o va ţine în braţele sale şi el se jura să fie amantul cel mai drăîn braţele sale şi el se jura să fie amantul cel mai dră --găstos, mai vesel, mai înfocat din câţi ar fi în lume.găstos, mai vesel, mai înfocat din câţi ar fi în lume.

Luntrea ajunse la malul pe care se sprijinea zidulLuntrea ajunse la malul pe care se sprijinea zidul uriaş al turnului. Creşterea din ultimele zile a fluviuriaş al turnului. Creşterea din ultimele zile a fluvi --ului lăsase acolo un strat de nămol.ului lăsase acolo un strat de nămol.

Vâslaşul întinse braţul celor doi tineri pentru a-i Vâslaşul întinse braţul celor doi tineri pentru a-i ajuta să coboare.ajuta să coboare.- Aşadar, moşule, ne-am înţeles, îi zise Gautier. Ne- Aşadar, moşule, ne-am înţeles, îi zise Gautier. Ne

aştepţi aici, fără să te depărtezi şi fără să te vadă ciaştepţi aici, fără să te depărtezi şi fără să te vadă ci --neva.neva.

- Vă aştept şi toată viaţa, dacă doriţi, tânărul meu- Vă aştept şi toată viaţa, dacă doriţi, tânărul meu domn, de vreme ce mă plătiţi pentru asta, răspunsedomn, de vreme ce mă plătiţi pentru asta, răspunse luntraşul.luntraşul.

- O jumătate de noapte va fi de-ajuns, zise Gautier.- O jumătate de noapte va fi de-ajuns, zise Gautier.

Îi dădu un gologan de argint, de douăsprezece oriÎi dădu un gologan de argint, de douăsprezece ori mai mult cât făcea cursa, şi îi făgădui încă pe atâta lamai mult cât făcea cursa, şi îi făgădui încă pe atâta la întoarcere. Vâslaşul mulţumi, plecându-se adânc.întoarcere. Vâslaşul mulţumi, plecându-se adânc.

Călcând cu grijă ca să nu lunece şi nici să se murCălcând cu grijă ca să nu lunece şi nici să se mur --dărească prea tare de noroi, cei doi fraţi ajunseră dindărească prea tare de noroi, cei doi fraţi ajunseră din câţiva paşi la o uşă tainică, în care bătură într-uncâţiva paşi la o uşă tainică, în care bătură într-un anume fel ştiut numai de dânşii. Uşa se deschise înceanume fel ştiut numai de dânşii. Uşa se deschise înce --tişor.tişor.

- Bună seara, înălţimile-voastre, îi întâmpină sluj- Bună seara, înălţimile-voastre, îi întâmpină sluj --

nica pe care Marguerite o adusese din Burgundia.nica pe care Marguerite o adusese din Burgundia.Ţinea în mână un căpeţel de lumânare aprinsă şi,Ţinea în mână un căpeţel de lumânare aprinsă şi, după ce zăvorî la loc uşa, o luă înaintea celor doi, pe odupă ce zăvorî la loc uşa, o luă înaintea celor doi, pe o scară în spirală.scară în spirală.

Marea încăpere de la întâiul cat al turnului, unde îiMarea încăpere de la întâiul cat al turnului, unde îi pofti să intre, nu era luminată decât de pâlpâirile roşipofti să intre, nu era luminată decât de pâlpâirile roşi --etice ale focului mare din vatra în care ardeauetice ale focului mare din vatra în care ardeau buşteni întregi. Vâlvătaia lor se pierdea într-o licăbuşteni întregi. Vâlvătaia lor se pierdea într-o lică --

pe douăsprezece arcade ogivale.pe douăsprezece arcade ogivale. Aici, ca şi în iatacul Margueritei, plutea o mireasmă Aici, ca şi în iatacul Margueritei, plutea o mireasmă

de iasomie; totul era îmbibat de acest parfum, brocade iasomie; totul era îmbibat de acest parfum, broca --tele întinse pe perete, covoarele, blănurile de sălbătitele întinse pe perete, covoarele, blănurile de sălbăti --ciuni împrăştiate din belşug pe divanurile joase, dupăciuni împrăştiate din belşug pe divanurile joase, după moda orientală.moda orientală.

Prinţesele nu erau acolo. Slujnica ieşi zicând că sePrinţesele nu erau acolo. Slujnica ieşi zicând că se

duce să le vestească sosirea.duce să le vestească sosirea.Cei doi tineri, după ce lepădară mantiile lor largi,Cei doi tineri, după ce lepădară mantiile lor largi, se dădură mai aproape de vatră şi îşi întinseră mâise dădură mai aproape de vatră şi îşi întinseră mâi --nile, cu gândul la altceva, spre vâlvătaia roşietică.nile, cu gândul la altceva, spre vâlvătaia roşietică.

Cu doi ani mai mare ca frate-său, căruia îi semănaCu doi ani mai mare ca frate-său, căruia îi semăna grozav, Gautier era însă mai scund, mai voinic şi maigrozav, Gautier era însă mai scund, mai voinic şi mai blond. Avea grumazul lat, obrajii trandafirii şi priveablond. Avea grumazul lat, obrajii trandafirii şi privea

viaţa ca pe o joacă. Nu era, ca celălalt, mistuit de dra viaţa ca pe o joacă. Nu era, ca celălalt, mistuit de dra --goste. Era însurat - şi nimerise bine - cu una din negoste. Era însurat - şi nimerise bine - cu una din ne --

amul Montmorency, având şi trei copii de la dânsa.amul Montmorency, având şi trei copii de la dânsa.- Mă întreb mereu, zise el continuând să-şi încălze- Mă întreb mereu, zise el continuând să-şi încălze --ască mâinile, pentru ce m-a luat Blanche să-i fiuască mâinile, pentru ce m-a luat Blanche să-i fiu amant şi chiar pentru ce are un amant. La Margueriteamant şi chiar pentru ce are un amant. La Marguerite asta e lesne de înţeles. E de-ajuns să-l vezi pe Ludovicasta e lesne de înţeles. E de-ajuns să-l vezi pe Ludovic de Navara, cu uitătura lui bleagă, cu pieptul scofâlcitde Navara, cu uitătura lui bleagă, cu pieptul scofâlcit şi târându-şi picioarele, şi să te priveşti alături, ca săşi târându-şi picioarele, şi să te priveşti alături, ca să înţelegi numaidecât. Şi apoi mai sunt şi alte lucruri peînţelegi numaidecât. Şi apoi mai sunt şi alte lucruri pe care le ştim...care le ştim...

Amintea pe ocolite, prin cuvintele acestea, de unele Amintea pe ocolite, prin cuvintele acestea, de unele taine ale căsniciei regale, de puţintica vlagă iubăreaţătaine ale căsniciei regale, de puţintica vlagă iubăreaţă a regelui Navarei şi de ura surdă ce era între soţi.a regelui Navarei şi de ura surdă ce era între soţi.

- Dar pe Blanche n-o înţeleg, urmă Gautier d'Aunay.- Dar pe Blanche n-o înţeleg, urmă Gautier d'Aunay. Soţul ei e frumos, mult mai frumos ca mine... Ba da,Soţul ei e frumos, mult mai frumos ca mine... Ba da, aşa e, Filip, să nu zici că nu. E mai frumos, leit tatăaşa e, Filip, să nu zici că nu. E mai frumos, leit tată ---său, regele... Îşi iubeşte soţia şi, orice ar spune-său, regele... Îşi iubeşte soţia şi, orice ar spune Blanche, cred că şi ea îl iubeşte. Pentru ce, atunci?Blanche, cred că şi ea îl iubeşte. Pentru ce, atunci?

Mă întreb de fiecare dată, când vin s-o văd, cum de-aMă întreb de fiecare dată, când vin s-o văd, cum de-a d t l ă t t id t l ă t t i

dăruit-o.dăruit-o.Bl h l i l di t i î tBl h l gi l di t i î t



dat norocul ăsta peste mine.dat norocul ăsta peste mine.- Pentru că vrea să facă şi ea ca vară-sa, răspunse- Pentru că vrea să facă şi ea ca vară-sa, răspunse

Filip.Filip.Se auzi un zgomot uşor de paşi, apoi şuşoteli în coSe auzi un zgomot uşor de paşi, apoi şuşoteli în co --

ridorul care ducea din palat în turn, şi cele două priridorul care ducea din palat în turn, şi cele două pri --nţese apărură.nţese apărură.

Filip se repezi la Marguerite, dar se opri deodată,Filip se repezi la Marguerite, dar se opri deodată,

înainte de a ajunge la dânsa. Zărise la cingătoareaînainte de a ajunge la dânsa. Zărise la cingătoarea amantei sale tăşcuţa de aur şi nestemate care-i stâramantei sale tăşcuţa de aur şi nestemate care-i stâr --nise atâta furie în dimineaţa aceea.nise atâta furie în dimineaţa aceea.

- Ce ai, frumosul meu Filip? întrebă Marguerite cu- Ce ai, frumosul meu Filip? întrebă Marguerite cu braţele întinse spre dânsul şi obrazul gata de sărutat.braţele întinse spre dânsul şi obrazul gata de sărutat. Nu eşti fericit în seara asta?Nu eşti fericit în seara asta?

- Ba da, răspunse el cu răceală.- Ba da, răspunse el cu răceală.- Ce-ţi mai veni în minte? Ce te-a apucat...- Ce-ţi mai veni în minte? Ce te-a apucat...- Ţi-ai... pus-o înadins ca să mă necăjeşti? întrebă el- Ţi-ai... pus-o înadins ca să mă necăjeşti? întrebă el

arătând spre punga de aur.arătând spre punga de aur.Marguerite simţi că o îneacă râsul.Marguerite simţi că o îneacă râsul.- Ce nătâng îmi eşti, ce gelos şi ce încântător!- Ce nătâng îmi eşti, ce gelos şi ce încântător!

Aşadar, n-ai priceput că am glumit azi-dimineaţă? Aşadar, n-ai priceput că am glumit azi-dimineaţă? Uite, ţi-o dau, ia punga asta dacă numai aşa îţi vineUite, ţi-o dau, ia punga asta dacă numai aşa îţi vine inima la loc. Vezi bine că nu e un dar de dragoste.inima la loc. Vezi bine că nu e un dar de dragoste.

Desprinse tăşcuţa din şold şi o agăţă de cingăDesprinse tăşcuţa din şold şi o agăţă de cingă --toarea lui Filip, care rămase uluit. El încercă să se îmtoarea lui Filip, care rămase uluit. El încercă să se îm --potrivească.potrivească.

- Ba da, ba da, vreau s-o porţi tu, zise ea. Acum e- Ba da, ba da, vreau s-o porţi tu, zise ea. Acum e într-adevăr un dar de dragoste, pentru tine. Nu, priîntr-adevăr un dar de dragoste, pentru tine. Nu, pri --meşte-o! Nimic nu-i prea frumos pentru frumosul meumeşte-o! Nimic nu-i prea frumos pentru frumosul meu Filip. Dar nu mă mai întreba de la cine am pungaFilip. Dar nu mă mai întreba de la cine am punga asta, căci aş fi silită să ţi-o iau îndărăt. Pot doar să-ţiasta, căci aş fi silită să ţi-o iau îndărăt. Pot doar să-ţi

jur că nu un bărbat mi-a dat-o. De altminteri Blanche jur că nu un bărbat mi-a dat-o. De altminteri Blanche are una la fel. Blanche, adăugă ea întorcându-se spreare una la fel. Blanche, adăugă ea întorcându-se spre

vară-sa, arată-i punga ta lui Filip. Pe a mea i-am vară-sa, arată-i punga ta lui Filip. Pe a mea i-am

Blanche se lungise pe unul din paturi, în partea ceaBlanche se lungise pe unul din paturi, în partea cea mai întunecoasă a încăperii, iar Gautier, îngenuncheatmai întunecoasă a încăperii, iar Gautier, îngenuncheat lângă dânsa, îi acoperea de sărutări sânii şi mâinile.lângă dânsa, îi acoperea de sărutări sânii şi mâinile.

- Mă prind pe ce vrei, şopti Marguerite la urechea- Mă prind pe ce vrei, şopti Marguerite la urechea lui Filip, că nu va trece un minut şi frate-tău va primilui Filip, că nu va trece un minut şi frate-tău va primi acelaşi dar.acelaşi dar.

Ridicându-se pe jumătate, Blanche întrebă:Ridicându-se pe jumătate, Blanche întrebă:

- Nu e primejdios să facem asta, Marguerite, şi- Nu e primejdios să facem asta, Marguerite, şi avem oare dreptul s-o facem?avem oare dreptul s-o facem?- Fireşte că da, răspunse Marguerite. Nimeni în- Fireşte că da, răspunse Marguerite. Nimeni în

afară de Jeanne nu le-a văzut şi nu ştie că le-amafară de Jeanne nu le-a văzut şi nu ştie că le-am primit.primit.

- Dacă-i aşa, izbucni Blanche, nu vreau ca frumosul- Dacă-i aşa, izbucni Blanche, nu vreau ca frumosul meu amant să fie mai puţin iubit şi mai puţin împomeu amant să fie mai puţin iubit şi mai puţin împo --dobit ca al tău.dobit ca al tău.

Şi îşi desfăcu punga pe care Gautier o primi fărăŞi îşi desfăcu punga pe care Gautier o primi fără

împotrivire, nici stânjeneală, deoarece şi frate-săuîmpotrivire, nici stânjeneală, deoarece şi frate-său primise una.primise una.Marguerite se uită la Filip cu o privire care voia săMarguerite se uită la Filip cu o privire care voia să

spună: "Ei, nu ţi-am zis eu?" Filip îi surâse. "Uimispună: "Ei, nu ţi-am zis eu?" Filip îi surâse. "Uimi --toare Marguerite", gândi el.toare Marguerite", gândi el.

Nu va fi în stare niciodată să-i ghicească gândul,Nu va fi în stare niciodată să-i ghicească gândul, nici s-o înţeleagă. Era oare aceeaşi femeie care senici s-o înţeleagă. Era oare aceeaşi femeie care se arătase dimineaţa crudă, cochetă, vicleană, jucându-larătase dimineaţa crudă, cochetă, vicleană, jucându-l pe degete aşa cum ar fi învârtit un fazan în frigare,pe degete aşa cum ar fi învârtit un fazan în frigare,

iar acum, făcându-i un dar de o sută cincizeci de livre,iar acum, făcându-i un dar de o sută cincizeci de livre, stătea în braţele lui, supusă, drăgăstoasă, aproapestătea în braţele lui, supusă, drăgăstoasă, aproape tremurând?tremurând?

- Cred că te iubesc aşa de mult, murmură el, pentru- Cred că te iubesc aşa de mult, murmură el, pentru că nu te înţeleg.că nu te înţeleg.

Nici un compliment nu-i putea face MargueriteiNici un compliment nu-i putea face Margueritei mai multă plăcere. Îi mulţumi, îngropându-şi buzelemai multă plăcere. Îi mulţumi, îngropându-şi buzele în grumazul lui. Apoi, dezlipindu-se deodată şi ciulindîn grumazul lui. Apoi, dezlipindu-se deodată şi ciulind

urechea, le strigă:urechea, le strigă:A iţi? T li ii Îi d l gAuziţi? Templierii Îi aduce la rug

Desprinsă de malul drept, o luntre mai grea caDesprinsă de malul drept, o luntre mai grea ca t t l l lt i li ă d t i î i i itoate celelalte şi plină de oşteni în picioare se oprise



- Auziţi? Templierii. Îi aduce la rug.- Auziţi? Templierii. Îi aduce la rug.Cu privirea aprinsă în obrazul însufleţit de o curioCu privirea aprinsă în obrazul însufleţit de o curio --

zitate tulbure, îl târî pe Filip spre fereastră, un fel dezitate tulbure, îl târî pe Filip spre fereastră, un fel de pâlnie scobită în grosimea zidului, şi deschise vitrapâlnie scobită în grosimea zidului, şi deschise vitra --liul.liul.

Un murmur prelung de glasuri pătrunse în odaiaUn murmur prelung de glasuri pătrunse în odaia din turn.din turn.

- Blanche, Gautier, veniţi să vedeţi! îi chemă Mar- Blanche, Gautier, veniţi să vedeţi! îi chemă Mar --guerite.guerite.Dar Blanche răspunse cu un geamăt fericit:Dar Blanche răspunse cu un geamăt fericit:- Ah, nu! Nu vreau să mă mişc de aici, mă simt aşa- Ah, nu! Nu vreau să mă mişc de aici, mă simt aşa

de bine!de bine!Între cele două prinţese şi amanţii lor pierise deÎntre cele două prinţese şi amanţii lor pierise de

mult orice ruşine şi prinseseră obiceiul de a se deda,mult orice ruşine şi prinseseră obiceiul de a se deda, unii în faţa altora, la toate desfătările dragostei. Dacăunii în faţa altora, la toate desfătările dragostei. Dacă Blanche întorcea ochii uneori şi îşi ascundea goliciBlanche întorcea ochii uneori şi îşi ascundea golici --

unea în ungherele mai întunecoase, Marguerite, dimunea în ungherele mai întunecoase, Marguerite, dim --potrivă, găsea o plăcere sporită să privească la drapotrivă, găsea o plăcere sporită să privească la dra --gostea celorlalţi, precum şi de-a se lăsa îmbrăţişatăgostea celorlalţi, precum şi de-a se lăsa îmbrăţişată sub ochii lor.sub ochii lor.

Acum, însă, stătea lipită de fereastră, fără să-şi Acum, însă, stătea lipită de fereastră, fără să-şi poată lua privirea de la spectacolul ce se desfăşura înpoată lua privirea de la spectacolul ce se desfăşura în mijlocul Senei. Colo jos, pe ostrovul jidovilor, o sutămijlocul Senei. Colo jos, pe ostrovul jidovilor, o sută de arcaşi stând roată ridicau făclii aprinse şi flacărade arcaşi stând roată ridicau făclii aprinse şi flacăra legănată de vânt a tuturor făcliilor alcătuia o peşterălegănată de vânt a tuturor făcliilor alcătuia o peşteră

de lumină în care se vedea desluşit uriaşul rug înălţatde lumină în care se vedea desluşit uriaşul rug înălţat şi calfele călăului căţărându-se şi prăvălind butucii roşi calfele călăului căţărându-se şi prăvălind butucii ro --tunzi din stiva pregătită. Dincolo de arcaşi, ostrovul,tunzi din stiva pregătită. Dincolo de arcaşi, ostrovul, care în celelalte zile nu era decât un imaş unde locuicare în celelalte zile nu era decât un imaş unde locui --torii duceau la păscut vacile şi caprele, acum gemeatorii duceau la păscut vacile şi caprele, acum gemea de lume, şi sumedenie de bărci brăzdau fluviul, încărde lume, şi sumedenie de bărci brăzdau fluviul, încăr --cate de oameni care ţineau să fie de faţă la supliciulcate de oameni care ţineau să fie de faţă la supliciul templierilor.templierilor.

toate celelalte şi plină de oşteni în picioare se oprisetoate celelalte şi plină de oşteni în picioare se oprise la ostrov. Din ea coborâră două mari umbre cenuşii,la ostrov. Din ea coborâră două mari umbre cenuşii, purtând pălării ciudate, în urma unui călugăr carepurtând pălării ciudate, în urma unui călugăr care ducea o cruce. Atunci, larma surdă a mulţimii crescu,ducea o cruce. Atunci, larma surdă a mulţimii crescu, devenind un vuiet uriaş. Aproape în acelaşi timp, undevenind un vuiet uriaş. Aproape în acelaşi timp, un pridvor mare se lumină în turnul de apă zidit la capridvor mare se lumină în turnul de apă zidit la ca --pătul grădinii palatului. Se văzură umbre mişcându-sepătul grădinii palatului. Se văzură umbre mişcându-se

în acest pridvor. Şi vuietul mulţimii se stinse deodată.în acest pridvor. Şi vuietul mulţimii se stinse deodată. Regele şi sfetnicii săi luaseră loc.Regele şi sfetnicii săi luaseră loc.Marguerite pufni de râs, într-un chiot lung şi asMarguerite pufni de râs, într-un chiot lung şi as --

cuţit care nu se mai sfârşea.cuţit care nu se mai sfârşea.- De ce râzi? întrebă Filip.- De ce râzi? întrebă Filip.- Pentru că Ludovic e acolo, răspunse ea, şi de-ar fi- Pentru că Ludovic e acolo, răspunse ea, şi de-ar fi

lumină ar putea să mă vadă.lumină ar putea să mă vadă.Îi luceau ochii; buclele negre îi jucau pe frunteaÎi luceau ochii; buclele negre îi jucau pe fruntea

bombată. Dintr-o smucitură îşi trase rochia, dezvelindbombată. Dintr-o smucitură îşi trase rochia, dezvelind

frumoşii săi umeri de culoarea chihlimbarului, apoifrumoşii săi umeri de culoarea chihlimbarului, apoi lăsă să-i lunece jos tot ce mai avea pe dânsa până rălăsă să-i lunece jos tot ce mai avea pe dânsa până ră --mase goală, ca şi cum ar fi voit, prin depărtările nomase goală, ca şi cum ar fi voit, prin depărtările no --pţii, să-şi bată joc de soţul pe care nu-l putea suferi.pţii, să-şi bată joc de soţul pe care nu-l putea suferi.

Atrase pe şoldurile ei mâinile lui Filip. Atrase pe şoldurile ei mâinile lui Filip.În fundul iatacului Gautier şi Blanche erau culcaţiÎn fundul iatacului Gautier şi Blanche erau culcaţi

unul lângă altul, contopiţi într-o îmbrăţişare, iarunul lângă altul, contopiţi într-o îmbrăţişare, iar trupul Blanchei avea reflexe sidefii.trupul Blanchei avea reflexe sidefii.

Colo jos, în mijlocul fluviului, vuietul se pornise iar.Colo jos, în mijlocul fluviului, vuietul se pornise iar.

Templierii erau legaţi pe rugul căruia dintr-o clipăTemplierii erau legaţi pe rugul căruia dintr-o clipă într-alta avea să i se dea foc.într-alta avea să i se dea foc.Marguerite se înfioră sub adierea răcoroasă a noMarguerite se înfioră sub adierea răcoroasă a no --

pţii şi se apropie de cămin. Rămase o clipă cu ochiipţii şi se apropie de cămin. Rămase o clipă cu ochii aţintiţi la vatră, lăsându-se pătrunsă de căldura mânaţintiţi la vatră, lăsându-se pătrunsă de căldura mân --gâietoare până ce dogoarea jarului deveni de nesugâietoare până ce dogoarea jarului deveni de nesu --ferit. Flăcările i se răsfrângeau pe trup în licăreli juferit. Flăcările i se răsfrângeau pe trup în licăreli ju --căuşe.căuşe.

- Vor arde, vor arde, zise ea cu voce gâfâitoare şi- Vor arde, vor arde, zise ea cu voce gâfâitoare şi răguşită în vreme ce noirăguşită în vreme ce noi "VĂ CHEM LA JUDECATA LUI"VĂ CHEM LA JUDECATA LUI



răguşită, în vreme ce noi...răguşită, în vreme ce noi...Ochii ei căutau în inima focului vedenii cumpliteOchii ei căutau în inima focului vedenii cumplite

pentru a-şi aţâţa plăcerea.pentru a-şi aţâţa plăcerea.Se întoarse deodată şi, oprindu-se în faţa lui Filip, iSe întoarse deodată şi, oprindu-se în faţa lui Filip, i

se dădu, de-a-n picioarele, aşa cum nimfele din pose dădu, de-a-n picioarele, aşa cum nimfele din po -- veste se dădeau faunilor cu poftele aprinse. veste se dădeau faunilor cu poftele aprinse.

La lumina focului din vatră, umbra lor se aşterneaLa lumina focului din vatră, umbra lor se aşternea

pe perete, uriaşă, până în ogivele tavanului.pe perete, uriaşă, până în ogivele tavanului.

VĂ CHEM LA JUDECATA LUIVĂ CHEM LA JUDECATA LUI DUMNEZEU.. ."DUMNEZEU.. ."

Grădina palatului nu era despărţită de ostrovul jiGrădina palatului nu era despărţită de ostrovul ji --dovilor decât printr-un braţ subţire de apă. Rugul fudovilor decât printr-un braţ subţire de apă. Rugul fu --sese înălţat în aşa fel încât să fie cu faţa spre pridsese înălţat în aşa fel încât să fie cu faţa spre prid --

vorul regal; din locul său Filip cel Frumos putea să vorul regal; din locul său Filip cel Frumos putea să vadă totul foarte bine. vadă totul foarte bine.

Mulţimea curioşilor nu mai contenea să se reverseMulţimea curioşilor nu mai contenea să se reverse pe amândouă malurile fluviului, şi ostrovul însuşi,pe amândouă malurile fluviului, şi ostrovul însuşi, negru de atâta lume, abia se mai desluşea. În searanegru de atâta lume, abia se mai desluşea. În seara asta luntraşii îşi umpluseră chimirul.asta luntraşii îşi umpluseră chimirul.

Dar oşteni cu suliţele în mână făceau zid stăvilindDar oşteni cu suliţele în mână făceau zid stăvilind îmbulzeala; armăşei împănau mulţimea; cete de arîmbulzeala; armăşei împănau mulţimea; cete de ar --caşi păzeau pe la poduri şi la capătul străzilor ce dăcaşi păzeau pe la poduri şi la capătul străzilor ce dă --deau înspre Sena. Stăpânirea n-avea de ce se teme.deau înspre Sena. Stăpânirea n-avea de ce se teme.

- Marigny, poţi să-l feliciţi pe poliţai, zise regele lo- Marigny, poţi să-l feliciţi pe poliţai, zise regele lo --cţiitorului său aflat lângă dânsul.cţiitorului său aflat lângă dânsul.

Frământarea care stârnise în dimineaţa aceeaFrământarea care stârnise în dimineaţa aceea teama că ar putea duce la o răscoală nu mai era acumteama că ar putea duce la o răscoală nu mai era acum decât o petrecere a gloatei, o zarvă voioasă de bâlci, odecât o petrecere a gloatei, o zarvă voioasă de bâlci, o desfătare tragică hărăzită de rege capitalei sale. Totuldesfătare tragică hărăzită de rege capitalei sale. Totul aducea a tărăboi de iarmaroc. Cerşetorii de pe laaducea a tărăboi de iarmaroc. Cerşetorii de pe la uşile bisericilor se amestecau printre burghezii careuşile bisericilor se amestecau printre burghezii care

veniseră acolo cu soaţele şi plozii, "dezmăţatele" nă veniseră acolo cu soaţele şi plozii, "dezmăţatele" nă -- văliseră, vopsite şi sulemenite, de prin ulicioarele din văliseră, vopsite şi sulemenite, de prin ulicioarele din dosul catedralei Notre-Dame, unde îşi făceau medosul catedralei Notre-Dame, unde îşi făceau me --seria. Puştii se strecurau printre picioarele oamenilorseria. Puştii se strecurau printre picioarele oamenilor ca să ajungă în rândurile din faţă. Câţiva evrei,ca să ajungă în rândurile din faţă. Câţiva evrei, strânşi în cete sfioase, veniseră să privească rugulstrânşi în cete sfioase, veniseră să privească rugul care, de data asta, nu era pregătit pentru ei. Şi frucare, de data asta, nu era pregătit pentru ei. Şi fru --moase doamne în jachete îmblănite, râvnind la emoţiimoase doamne în jachete îmblănite, râvnind la emoţii tari, se lipeau de craii lor, sclifosindu-se cu ofuri şitari, se lipeau de craii lor, sclifosindu-se cu ofuri şi ohuri.ohuri.

Vremea era destul de răcoroasă şi vântul sufla în Vremea era destul de răcoroasă şi vântul sufla în vârtejuri Pâlpâirea făcliilor brăzda apa fluviilor cuvârtejuri Pâlpâirea făcliilor brăzda apa fluviilor cu

prin aer ca să aţâţe flacăra.prin aer ca să aţâţe flacăra.Un copil strănută şi se auzi răsunând numaidecâtUn copil strănută şi se auzi răsunând numaidecât



vârtejuri. Pâlpâirea făcliilor brăzda apa fluviilor cu vârtejuri. Pâlpâirea făcliilor brăzda apa fluviilor cu dungi roşietice.dungi roşietice.

În fruntea arcaşilor săi, dumnealui Alain de PaÎn fruntea arcaşilor săi, dumnealui Alain de Pa --reilles, cu viziera coifului ridicată, se ţinea pe cal, cureilles, cu viziera coifului ridicată, se ţinea pe cal, cu mutra-i plictisită de totdeauna.mutra-i plictisită de totdeauna.

Rugul era mai înalt ca un stat de om; călăul şi calRugul era mai înalt ca un stat de om; călăul şi cal --fele lui, îmbrăcaţi în roşu, cu glugi pe cap, se tot sufele lui, îmbrăcaţi în roşu, cu glugi pe cap, se tot su --

ceau primprejur, rânduind butucii, pregătind mănunceau primprejur, rânduind butucii, pregătind mănun --chiurile de surcele, cu grija de-a face treaba cum sechiurile de surcele, cu grija de-a face treaba cum se cuvine.cuvine.

În vârful rugului, marele maestru al templierilor şiÎn vârful rugului, marele maestru al templierilor şi instructorul Normandiei erau legaţi cot la cot deinstructorul Normandiei erau legaţi cot la cot de stâlpii lor, cu faţa întoarsă spre pridvorul regal. Li sestâlpii lor, cu faţa întoarsă spre pridvorul regal. Li se pusese pe cap semnul ruşinii, mitra de hârtie a eretipusese pe cap semnul ruşinii, mitra de hârtie a ereti --cilor. Vântul se juca cu bărbile lor.cilor. Vântul se juca cu bărbile lor.

Un călugăr, cel pe care Marguerite îl zărise dinUn călugăr, cel pe care Marguerite îl zărise din

turnul Nesle, ridica până la osândiţi o cruce mare şi îiturnul Nesle, ridica până la osândiţi o cruce mare şi îi îndemna să se gătească de moarte. Mulţimea din jurîndemna să se gătească de moarte. Mulţimea din jur făcu tăcere ca să poată auzi ce spune:făcu tăcere ca să poată auzi ce spune:

- Peste o clipă vă veţi înfăţişa înaintea lui Dum- Peste o clipă vă veţi înfăţişa înaintea lui Dum --nezeu, striga călugărul. Mai e vreme încă să vă spovenezeu, striga călugărul. Mai e vreme încă să vă spove --diţi păcatele şi să vă căiţi... Faceţi-o acum, vă conjurdiţi păcatele şi să vă căiţi... Faceţi-o acum, vă conjur pentru cea din urmă oară!pentru cea din urmă oară!

De-acolo sus, de pe rugul lor, încremeniţi între cerDe-acolo sus, de pe rugul lor, încremeniţi între cer şi pământ, desprinşi parcă de viaţă, osândiţii nu răsşi pământ, desprinşi parcă de viaţă, osândiţii nu răs --

punseră. Privirile li se lăsau în jos spre călugăr, plinepunseră. Privirile li se lăsau în jos spre călugăr, pline de un adânc dispreţ.de un adânc dispreţ.Un murmur trecu din gură în gură:Un murmur trecu din gură în gură:- Nu vor să se spovedească, nu se căiesc...- Nu vor să se spovedească, nu se căiesc...Tăcerea se făcu mai grea, mai adâncă. CălugărulTăcerea se făcu mai grea, mai adâncă. Călugărul

îngenunchease la picioarele rugului şi bolborosea ruîngenunchease la picioarele rugului şi bolborosea ru --găciuni. Călăul luă din mâna uneia din calfele sale şogăciuni. Călăul luă din mâna uneia din calfele sale şo --moiogul de cânepă aprinsă şi îl învârti de câteva orimoiogul de cânepă aprinsă şi îl învârti de câteva ori

Un copil strănută şi se auzi răsunând numaidecâtUn copil strănută şi se auzi răsunând numaidecât zgomotul unei palme.zgomotul unei palme.

Căpitanul Alain de Pareilles se întoarse spre pridCăpitanul Alain de Pareilles se întoarse spre prid -- vorul regal, ca şi cum ar fi aşteptat o poruncă, şi toate vorul regal, ca şi cum ar fi aşteptat o poruncă, şi toate privirile, capetele toate se răsuciră într-acolo. Şi înprivirile, capetele toate se răsuciră într-acolo. Şi în toate piepturile răsuflarea se opri deodată.toate piepturile răsuflarea se opri deodată.

Filip cel Frumos era în picioare, lângă balustradă,Filip cel Frumos era în picioare, lângă balustradă,

iar sfetnicii săi stăteau nemişcaţi în jurul său. Feţeleiar sfetnicii săi stăteau nemişcaţi în jurul său. Feţele lor alăturate se desluşeau în lumina făcliilor, semălor alăturate se desluşeau în lumina făcliilor, semă --nând cu un basorelief de piatră trandafirie sculptat înnând cu un basorelief de piatră trandafirie sculptat în coasta turnului.coasta turnului.

Chiar şi osândiţii îşi ridicaseră ochii într-acolo. PriChiar şi osândiţii îşi ridicaseră ochii într-acolo. Pri -- virea regelui şi aceea a marelui maestru se încru virea regelui şi aceea a marelui maestru se încru --cişară, rămânând o clipă prinse una de alta, măsucişară, rămânând o clipă prinse una de alta, măsu --rându-se. Nimeni nu putea să ştie ce gânduri, ce sirându-se. Nimeni nu putea să ştie ce gânduri, ce si --mţăminte, ce amintiri se frământau sub fruntea celormţăminte, ce amintiri se frământau sub fruntea celor

doi vrăjmaşi. Mulţimea înţelese însă, cu simţul ei îndoi vrăjmaşi. Mulţimea înţelese însă, cu simţul ei în --născut, că se petrecea acolo ceva măreţ, ceva cumplitnăscut, că se petrecea acolo ceva măreţ, ceva cumplit şi supraomenesc în această înfruntare mută dintre reşi supraomenesc în această înfruntare mută dintre re --gele atotputernic, înconjurat de slujitorii gata să-i îmgele atotputernic, înconjurat de slujitorii gata să-i îm --plinească voinţa, şi marele maestru al cavalerilorplinească voinţa, şi marele maestru al cavalerilor legat de stâlpul infamiei, între aceşti doi oameni pelegat de stâlpul infamiei, între aceşti doi oameni pe care naşterea şi întorsăturile istoriei îi ridicaseră deacare naşterea şi întorsăturile istoriei îi ridicaseră dea --supra tuturor celorlalţi semeni ai lor.supra tuturor celorlalţi semeni ai lor.

Filip cel Frumos, într-o pornire de milă, avea oareFilip cel Frumos, într-o pornire de milă, avea oare

să-i ierte pe osândiţi în ultima clipă? Jacques desă-i ierte pe osândiţi în ultima clipă? Jacques de Molay avea oare să se umilească cerând îndurare?Molay avea oare să se umilească cerând îndurare?Regele făcu semn cu mâna şi se văzu un smaragdRegele făcu semn cu mâna şi se văzu un smaragd

scânteindu-i în deget. Alain de Pareilles repetă gestulscânteindu-i în deget. Alain de Pareilles repetă gestul cu ochii la călău, şi acesta vârî şomoiogul sub malcu ochii la călău, şi acesta vârî şomoiogul sub mal --dărul de crengi şi surcele ale rugului. Un suspin uriaşdărul de crengi şi surcele ale rugului. Un suspin uriaş scăpă din mii de piepturi, suspin de uşurare şi descăpă din mii de piepturi, suspin de uşurare şi de groază, de bucurie tulbure şi de spaimă, de nelinişte,groază, de bucurie tulbure şi de spaimă, de nelinişte,

de scârbă şi de plăcere, amestecate.de scârbă şi de plăcere, amestecate.Câteva femei începură să urle Copiii îşi ascunserăCâteva femei începură să urle Copiii îşi ascunseră

un fior prin şira spinării. Îşi veni însă repede în fire.un fior prin şira spinării. Îşi veni însă repede în fire. "Nu zău ce mi trece prin minte!" vorbi în sinea lui"Nu zău ce mi trece prin minte!" vorbi în sinea lui



Câteva femei începură să urle. Copiii îşi ascunserăCâteva femei începură să urle. Copiii îşi ascunseră capul în poalele părinţilor. Se auzi vocea unui bărbat,capul în poalele părinţilor. Se auzi vocea unui bărbat, strigând:strigând:

- Şi doar ţi-am spus să nu vii!- Şi doar ţi-am spus să nu vii!Fumul începu să se înalţe în rotocoale groase peFumul începu să se înalţe în rotocoale groase pe

care o rafală de vânt le abătu înspre pridvorul recare o rafală de vânt le abătu înspre pridvorul re --gelui.gelui.

Monseniorul de Valois se apucă să tuşească dinaMonseniorul de Valois se apucă să tuşească dina --dins şi se trase îndărăt între Nogaret şi Marigny.dins şi se trase îndărăt între Nogaret şi Marigny.- Dacă o ţine tot aşa, zise el, ne vom înăbuşi mai- Dacă o ţine tot aşa, zise el, ne vom înăbuşi mai

înainte ca templierii dumneavoastră să ardă. Aţi fiînainte ca templierii dumneavoastră să ardă. Aţi fi putut barem porunci să se aducă lemne uscate.putut barem porunci să se aducă lemne uscate.

Nimeni nu luă în seamă spusa lui. Cu faţa încrunNimeni nu luă în seamă spusa lui. Cu faţa încrun --tată şi ochii aprinşi, Nogaret îşi sorbea lacom iztată şi ochii aprinşi, Nogaret îşi sorbea lacom iz --bânda. Rugul acesta era încununarea celor şapte anibânda. Rugul acesta era încununarea celor şapte ani de lupte şi de călătorii istovitoare, rodul miilor de cude lupte şi de călătorii istovitoare, rodul miilor de cu --

vinte rostite pentru a convinge, ale miilor de pagini vinte rostite pentru a convinge, ale miilor de pagini scrise pentru a dovedi. "Haide odată, ardeţi, misscrise pentru a dovedi. "Haide odată, ardeţi, mis --tuiţi-vă în flăcări, gândea el. Destul aţi lungit-o, ţituiţi-vă în flăcări, gândea el. Destul aţi lungit-o, ţi --nându-mă în loc. Dreptatea era de partea mea şi v-amnându-mă în loc. Dreptatea era de partea mea şi v-am răpus."răpus."

Urmând pilda regelui, Enguerrand de Marigny seUrmând pilda regelui, Enguerrand de Marigny se silea să rămână nepăsător şi să privească acest susilea să rămână nepăsător şi să privească acest su --pliciu ca pe o necesitate de stat. "Trebuia, trebuia",pliciu ca pe o necesitate de stat. "Trebuia, trebuia", îşi repeta el în gând. Nu putea însă, văzând oameniîşi repeta el în gând. Nu putea însă, văzând oameni

murind, să nu cugete la moarte. Cei doi osândiţi pemurind, să nu cugete la moarte. Cei doi osândiţi pe care îi avea sub ochi încetau să mai fie abstracţiunicare îi avea sub ochi încetau să mai fie abstracţiuni politice. Faptul că un tribunal îi găsise vătămătoripolitice. Faptul că un tribunal îi găsise vătămători pentru ordinea publică nu-i împiedica să fie nişte făppentru ordinea publică nu-i împiedica să fie nişte făp --turi alcătuite din carne, gânduri, dorinţe şi dureri, caturi alcătuite din carne, gânduri, dorinţe şi dureri, ca oricare, ca el însuşi. "În locul lor, aş fi oare în stare deoricare, ca el însuşi. "În locul lor, aş fi oare în stare de asemenea curaj?" se întreba Marigny, fără să se poatăasemenea curaj?" se întreba Marigny, fără să se poată opri de a-i admira. Cuvintele "în locul lor" îi stârnirăopri de a-i admira. Cuvintele "în locul lor" îi stârniră

Nu zău, ce-mi trece prin minte! , vorbi în sinea lui.Nu zău, ce-mi trece prin minte! , vorbi în sinea lui. "Mă paşte şi pe mine boala sau nenorocirea, ca pe ori"Mă paşte şi pe mine boala sau nenorocirea, ca pe ori --care, dar nimic altceva. Persoana mea e apărată la totcare, dar nimic altceva. Persoana mea e apărată la tot pasul. Ca şi de rege, nimeni nu se poate atinge depasul. Ca şi de rege, nimeni nu se poate atinge de mine..."mine..."

Marele maestru, însă, nici el n-avea să se teamă deMarele maestru, însă, nici el n-avea să se teamă de ceva cu şapte ani în urmă, şi nimeni nu era atât deceva cu şapte ani în urmă, şi nimeni nu era atât de

puternic ca dânsul...puternic ca dânsul...Hugues de Bouville, vrednicul şambelan cu chicaHugues de Bouville, vrednicul şambelan cu chica bălţată, murmura o rugăciune abia mişcând buzele.bălţată, murmura o rugăciune abia mişcând buzele.

Vântul se înteţi, şi fumul, din clipă în clipă mai gros Vântul se înteţi, şi fumul, din clipă în clipă mai gros şi mai înalt, îi împrejmui pe osândiţi, ascunzându-işi mai înalt, îi împrejmui pe osândiţi, ascunzându-i aproape de privirile mulţimii. Se auzi cum cei doiaproape de privirile mulţimii. Se auzi cum cei doi moşnegi legaţi de stâlpii lor tuşesc şi horcăie.moşnegi legaţi de stâlpii lor tuşesc şi horcăie.

Ludovic de Navara începu să râdă prosteşte, freLudovic de Navara începu să râdă prosteşte, fre --cându-şi ochii înroşiţi.cându-şi ochii înroşiţi.

Frate-său Charles, mezinul lui Filip cel Frumos, înFrate-său Charles, mezinul lui Filip cel Frumos, în --toarse capul. Se vedea numaidecât că priveliştea nu-ltoarse capul. Se vedea numaidecât că priveliştea nu-l încântă. Avea 20 de ani; era zvelt, blond şi trandaîncântă. Avea 20 de ani; era zvelt, blond şi tranda --firiu, iar cei care îl cunoscuseră pe tată-său la aceeaşifiriu, iar cei care îl cunoscuseră pe tată-său la aceeaşi

vârstă ziceau că îi seamănă leit, doar că arăta mai vârstă ziceau că îi seamănă leit, doar că arăta mai puţin voinic şi totodată mai puţin autoritar, ca o copiepuţin voinic şi totodată mai puţin autoritar, ca o copie ştearsă a unui model mare. Înfăţişarea o avea, dar îiştearsă a unui model mare. Înfăţişarea o avea, dar îi lipsea firea oţelită.lipsea firea oţelită.

- Văzui adineauri lumină la tine, în turn, îi spuse el- Văzui adineauri lumină la tine, în turn, îi spuse el

lui Ludovic, pe şoptite.lui Ludovic, pe şoptite.- Or fi paznicii care vor şi ei să privească.- Or fi paznicii care vor şi ei să privească.- Le-aş da bucuros locul meu, murmură Charles.- Le-aş da bucuros locul meu, murmură Charles.- Cum? făcu Ludovic de Navara, nu te amuză să- Cum? făcu Ludovic de Navara, nu te amuză să

vezi cum e prăjit naşul Isabellei? vezi cum e prăjit naşul Isabellei?- E drept că Molay a fost naşul surorii noastre,- E drept că Molay a fost naşul surorii noastre,

şopti Charles.şopti Charles.- Eu unul, zise Ludovic de Navara, găsesc asta- Eu unul, zise Ludovic de Navara, găsesc asta

foarte nostim.foarte nostim.Ludovic încetează odată! făcu regele sâcâit de- Ludovic încetează odată! făcu regele sâcâit de

iasă din temelia lui de butuci. Se vedea că marele maiasă din temelia lui de butuci. Se vedea că marele ma --estru îi strigă ceva dar mulţimea hărmăluia acum aşaestru îi strigă ceva dar mulţimea hărmăluia acum aşa



- Ludovic..., încetează odată! făcu regele, sâcâit de- Ludovic..., încetează odată! făcu regele, sâcâit de şuşoteala lor.şuşoteala lor.

Ca să-şi risipească neliniştea ce-l năpădise, tânărulCa să-şi risipească neliniştea ce-l năpădise, tânărul prinţ Charles se sili să-şi abată gândurile înspre cevaprinţ Charles se sili să-şi abată gândurile înspre ceva mai plăcut. Şi începu să se gândească la soţia sa,mai plăcut. Şi începu să se gândească la soţia sa, Blanche, la minunatul ei zâmbet, la trupul ei, laBlanche, la minunatul ei zâmbet, la trupul ei, la braţele ei subţiri care se vor întinde peste câtevabraţele ei subţiri care se vor întinde peste câteva

clipe ca să-l facă să uite priveliştea asta cumplită.clipe ca să-l facă să uite priveliştea asta cumplită. Grozav mai ştia să-l iubească şi să împrăştie fericireaGrozav mai ştia să-l iubească şi să împrăştie fericirea în jurul ei! De nu le-ar fi murit cei doi copii ai lor înîn jurul ei! De nu le-ar fi murit cei doi copii ai lor în primele luni după naştere... Vor face alţii şi viaţa nu leprimele luni după naştere... Vor face alţii şi viaţa nu le

va mai fi umbrită de nici o grijă... Bucurie netulbu va mai fi umbrită de nici o grijă... Bucurie netulbu --rată, dorinţele împlinite... Blanche îi spusese că se varată, dorinţele împlinite... Blanche îi spusese că se va duce în seara asta la vară-sa Marguerite, să-i ţină deduce în seara asta la vară-sa Marguerite, să-i ţină de urât. Acum trebuie să se fi întors acasă. Se îmbrăcaseurât. Acum trebuie să se fi întors acasă. Se îmbrăcase oare destul de gros, luase oare o escortă îndeajuns deoare destul de gros, luase oare o escortă îndeajuns de

numeroasă?numeroasă?Urletul mulţimii îl făcu sa tresară. Flăcările ţâşnirăUrletul mulţimii îl făcu sa tresară. Flăcările ţâşniră din rugul aprins. La o poruncă a lui Alain de Pareillesdin rugul aprins. La o poruncă a lui Alain de Pareilles arcaşii îşi stinseră torţele în iarbă şi noaptea nu maiarcaşii îşi stinseră torţele în iarbă şi noaptea nu mai fu luminată decât de văpăile rugului.fu luminată decât de văpăile rugului.

Vâlvătaia îl atinse mai întâi pe instructorul Norman Vâlvătaia îl atinse mai întâi pe instructorul Norman --diei. Acesta se dădu înapoi cu o zvâcnitură înfiorădiei. Acesta se dădu înapoi cu o zvâcnitură înfioră --toare când limbile de foc începură să-l lingă, iar guratoare când limbile de foc începură să-l lingă, iar gura i se deschise largă, parcă încercând zadarnic să tragăi se deschise largă, parcă încercând zadarnic să tragă

în piept aerul care se depărta. Cu toate că era legatîn piept aerul care se depărta. Cu toate că era legat strâns, trupul său se îndoi aproape în două; mitra destrâns, trupul său se îndoi aproape în două; mitra de hârtie îi căzu de pe cap, lăsând să i se vadă marea cihârtie îi căzu de pe cap, lăsând să i se vadă marea ci --catrice albă pe fruntea violetă. Focul se tot rotea încatrice albă pe fruntea violetă. Focul se tot rotea în

jurul său. Apoi, un val gros de fum cenuşiu îl înghiţi jurul său. Apoi, un val gros de fum cenuşiu îl înghiţi cu totul. Când se risipi fumul, Geoffroy de Charnaycu totul. Când se risipi fumul, Geoffroy de Charnay era cuprins de flăcări, urlând şi gâfâind şi încercândera cuprins de flăcări, urlând şi gâfâind şi încercând să se smulgă din stâlpul morţii, care tremura, gata săsă se smulgă din stâlpul morţii, care tremura, gata să

estru îi strigă ceva, dar mulţimea hărmăluia acum aşaestru îi strigă ceva, dar mulţimea hărmăluia acum aşa de tare ca să-şi biruie groaza, încât nu se putu auzide tare ca să-şi biruie groaza, încât nu se putu auzi nimic, afară de cuvântul "frate" strigat de două ori.nimic, afară de cuvântul "frate" strigat de două ori.

Calfele călăului alergau de colo-colo, îmbrânCalfele călăului alergau de colo-colo, îmbrân --cindu-se; aruncând în văpaie alţi buşteni din stivacindu-se; aruncând în văpaie alţi buşteni din stiva pregătită şi aţâţând focul cu vătraie lungi de fier.pregătită şi aţâţând focul cu vătraie lungi de fier.

Ludovic de Navara, a cărui minte lucra întotdeaunaLudovic de Navara, a cărui minte lucra întotdeauna

cu încetineală, îl întrebă pe frate-său:cu încetineală, îl întrebă pe frate-său:- Zici că era lumină în turnul Nesle?- Zici că era lumină în turnul Nesle?Şi o grijă păru să-l frământe o clipă.Şi o grijă păru să-l frământe o clipă.Enguerrand de Marigny îşi pusese mâna streaşinăEnguerrand de Marigny îşi pusese mâna streaşină

înaintea ochilor ca pentru a se feri de lumina orbiînaintea ochilor ca pentru a se feri de lumina orbi --toare a flăcărilor.toare a flăcărilor.

- Frumoasă privelişte de iad ne dai, Nogaret! zise- Frumoasă privelişte de iad ne dai, Nogaret! zise monseniorul de Valois. Oare la viaţa dumitale viitoaremonseniorul de Valois. Oare la viaţa dumitale viitoare ţi-e gândul?ţi-e gândul?

Guillaume de Nogaret nu răspunse.Guillaume de Nogaret nu răspunse.Rugul devenise o vâlvătaie uriaşă, şi Geoffroy deRugul devenise o vâlvătaie uriaşă, şi Geoffroy de Charnay nu mai era acum decât ceva care se înneCharnay nu mai era acum decât ceva care se înne --grea mereu, pârâia, se umfla acoperindu-se de băşici,grea mereu, pârâia, se umfla acoperindu-se de băşici, şi se afunda încet în cenuşă, prefăcut el însuşi în ceşi se afunda încet în cenuşă, prefăcut el însuşi în ce --nuşă.nuşă.

Nişte femei leşinară. Altele dădeau fuga la malNişte femei leşinară. Altele dădeau fuga la mal pentru a-şi vărsa greaţa în apa fluviului, aproape subpentru a-şi vărsa greaţa în apa fluviului, aproape sub nasul regelui. După ce urlase atâta, mulţimea se potonasul regelui. După ce urlase atâta, mulţimea se poto --

lise, iar unii începuseră să vorbească de o minune, filise, iar unii începuseră să vorbească de o minune, fi --indcă vântul se încăpăţâna să sufle numai într-o parteindcă vântul se încăpăţâna să sufle numai într-o parte şi marele maestru nu fusese încă atins de flăcări.şi marele maestru nu fusese încă atins de flăcări. Cum de putea el ţine atâta vreme? Pe locul unde seCum de putea el ţine atâta vreme? Pe locul unde se afla, rugul părea nevătămat.afla, rugul părea nevătămat.

Apoi, pe neaşteptate, din jeraticul scormonit cu vă Apoi, pe neaşteptate, din jeraticul scormonit cu vă --traiele, flăcările aţâţate izbucniră în faţa marelui matraiele, flăcările aţâţate izbucniră în faţa marelui ma --estru.estru.

- Gata, i-a venit şi lui de hac! exclamă Ludovic de- Gata, i-a venit şi lui de hac! exclamă Ludovic de NavaraNavara

În cele din urmă, se frânse în două. Funia se rupse.În cele din urmă, se frânse în două. Funia se rupse. Trupul se nărui în flăcări şi toţi îi văzură mâna careTrupul se nărui în flăcări şi toţi îi văzură mâna care



Navara.Navara.Cu obrazul prelung şi gâtul întins, se scutura deCu obrazul prelung şi gâtul întins, se scutura de

râs, râsul acela de neînţeles care îl apuca în faţa celorrâs, râsul acela de neînţeles care îl apuca în faţa celor mai tragice situaţii.mai tragice situaţii.

Nici chiar în clipa asta, ochii cei mari şi reci ai luiNici chiar în clipa asta, ochii cei mari şi reci ai lui Filip cel Frumos nu clipeau.Filip cel Frumos nu clipeau.

Şi, deodată, cuvântul marelui maestru ţâşni dinŞi, deodată, cuvântul marelui maestru ţâşni din

perdeaua de foc şi, ca şi cum s-ar fi adresat fiecăruiaperdeaua de foc şi, ca şi cum s-ar fi adresat fiecăruia în parte, cuvântul acesta îl izbi pe fiecare drept înîn parte, cuvântul acesta îl izbi pe fiecare drept în obraz. Cu o putere de neînvins şi un glas care de peobraz. Cu o putere de neînvins şi un glas care de pe acum venea parcă de dincolo de viaţă, Jacques deacum venea parcă de dincolo de viaţă, Jacques de Molay vorbea din nou, aşa cum vorbise în piaţa cateMolay vorbea din nou, aşa cum vorbise în piaţa cate --dralei Notre-Dame.dralei Notre-Dame.

Şi striga:Şi striga:- Ruşine! Ruşine! Vă uitaţi cum mor nişte oameni- Ruşine! Ruşine! Vă uitaţi cum mor nişte oameni

nevinovaţi. Ruşinea să cadă asupra voastră a tuturor!nevinovaţi. Ruşinea să cadă asupra voastră a tuturor!

Dumnezeu vă va judeca.Dumnezeu vă va judeca.Flacăra îi biciui faţa, îi arse barba şi îi mistui într-oFlacăra îi biciui faţa, îi arse barba şi îi mistui într-o clipă mitra de hârtie aprinzându-i părul alb.clipă mitra de hârtie aprinzându-i părul alb.

Mulţimea încremenită amuţise. S-ar fi zis că acolo,Mulţimea încremenită amuţise. S-ar fi zis că acolo, sub ochii ei, era ars pe rug un profet nebun.sub ochii ei, era ars pe rug un profet nebun.

Chipul încins de vâlvătăi al marelui maestru era înChipul încins de vâlvătăi al marelui maestru era în --tors înspre pridvorul regal. Şi glasul înfricoşător setors înspre pridvorul regal. Şi glasul înfricoşător se auzi iar:auzi iar:

- Papă Clément... şi tu, cavaler Guillaume de No- Papă Clément... şi tu, cavaler Guillaume de No --

garet... şi tu, rege Filip... mai înainte de un an, văgaret... şi tu, rege Filip... mai înainte de un an, vă chem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu ca săchem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu ca să vă primiţi pedeapsa cuvenită! Fiţi blestemaţi! Bleste vă primiţi pedeapsa cuvenită! Fiţi blestemaţi! Bleste --maţi! Blestemaţi cu toată seminţia voastră până la almaţi! Blestemaţi cu toată seminţia voastră până la al treisprezecelea neam!...treisprezecelea neam!...

Flăcările îi pătrunseră în gură, înăbuşindu-i ultimulFlăcările îi pătrunseră în gură, înăbuşindu-i ultimul strigăt. Apoi, vreme de câteva clipe care păreau să nustrigăt. Apoi, vreme de câteva clipe care păreau să nu se mai sfârşească, luptă cu moartea.se mai sfârşească, luptă cu moartea.

Trupul se nărui în flăcări şi toţi îi văzură mâna careTrupul se nărui în flăcări şi toţi îi văzură mâna care rămase ridicată printre limbile de foc. Şi rămase aşarămase ridicată printre limbile de foc. Şi rămase aşa până ce se făcu toată neagră.până ce se făcu toată neagră.

Îngrozită de blestem, mulţimea rămase în loc, neÎngrozită de blestem, mulţimea rămase în loc, ne --mişcată, şi nu era toată decât suspin şi murmur,mişcată, şi nu era toată decât suspin şi murmur, aşteptare, uluire şi teamă. Toată greutatea nopţii şi aaşteptare, uluire şi teamă. Toată greutatea nopţii şi a groazei căzuse peste ea; întunecimile biruiau luminagroazei căzuse peste ea; întunecimile biruiau lumina

din ce în ce mai slabă a rugului.din ce în ce mai slabă a rugului. Arcaşii împingeau lumea îndărăt, dar nimeni nu se Arcaşii împingeau lumea îndărăt, dar nimeni nu se hotăra să plece.hotăra să plece.

- Nu pe noi ne-a blestemat, ci pe rege, nu-i aşa?- Nu pe noi ne-a blestemat, ci pe rege, nu-i aşa? mergea şoapta din gură în gură.mergea şoapta din gură în gură.

Şi privirile se întorceau înspre pridvorul regal. ReŞi privirile se întorceau înspre pridvorul regal. Re --gele era tot acolo, lângă balustradă. Se uita la mânagele era tot acolo, lângă balustradă. Se uita la mâna neagră a marelui maestru, înfiptă în cenuşa roşie. Oneagră a marelui maestru, înfiptă în cenuşa roşie. O mână arsă, tot ce mai rămânea din atâta putere şimână arsă, tot ce mai rămânea din atâta putere şi

slavă, tot ce mai rămânea din Ordinul vestit al Cavaleslavă, tot ce mai rămânea din Ordinul vestit al Cavale --rilor Templului. Mâna aceasta însă era încremenită înrilor Templului. Mâna aceasta însă era încremenită în gestul anatemei.gestul anatemei.

- Ei bine, frate, zise monseniorul de Valois, cu un- Ei bine, frate, zise monseniorul de Valois, cu un zâmbet răutăcios, iată-te mulţumit, nu-i aşa?zâmbet răutăcios, iată-te mulţumit, nu-i aşa?

Filip cel Frumos se întoarse:Filip cel Frumos se întoarse:- Nu, frate, nu sunt mulţumit, zise el. Am săvârşit o- Nu, frate, nu sunt mulţumit, zise el. Am săvârşit o

greşeală.greşeală. Valois se umflă în pene, gata să-şi soarbă triumful. Valois se umflă în pene, gata să-şi soarbă triumful.

- Da, am săvârşit o greşeală, mai spuse o dată re- Da, am săvârşit o greşeală, mai spuse o dată re --gele. Ar fi trebuit să poruncesc să li se smulgă limbagele. Ar fi trebuit să poruncesc să li se smulgă limba din gură înainte de a-i arde.din gură înainte de a-i arde.

Şi tot fără să clipească, urmat de Nogaret, de MaŞi tot fără să clipească, urmat de Nogaret, de Ma --rigny şi de şambelanul său, părăsi pridvorul spre a serigny şi de şambelanul său, părăsi pridvorul spre a se întoarce la palat.întoarce la palat.

Acum, rugul era cenuşiu, cu câteva stele de foc Acum, rugul era cenuşiu, cu câteva stele de foc care mai ţâşneau şi se stingeau repede. Pridvorulcare mai ţâşneau şi se stingeau repede. Pridvorul

regal era plin de fum şi de un iz amar de carne arsă.regal era plin de fum şi de un iz amar de carne arsă.- Pute rău zise Ludovic de Navara Mi se pare într-- Pute rău zise Ludovic de Navara Mi se pare într- CARAMANGIIICARAMANGIII



- Pute rău, zise Ludovic de Navara. Mi se pare într- Pute rău, zise Ludovic de Navara. Mi se pare întradevăr că pute. Să plecăm de-aici.adevăr că pute. Să plecăm de-aici.

Tânărul prinţ Charles se întreba dacă, chiar înTânărul prinţ Charles se întreba dacă, chiar în braţele soţiei sale Blanche, va reuşi să uite tot ce-i văbraţele soţiei sale Blanche, va reuşi să uite tot ce-i vă --zuseră ochii.zuseră ochii.

CARAMANGIII

Şovăitori, fraţii d'Aunay, care tocmai ieşiseră dinŞovăitori, fraţii d'Aunay, care tocmai ieşiseră din turnul palatului Nesle, bălăceau în nămol şi scrutauturnul palatului Nesle, bălăceau în nămol şi scrutau întunecimile.întunecimile.

Luntraşul lor pierise.Luntraşul lor pierise.- Ţi-am spus doar că omul ăsta nu-mi place, zise- Ţi-am spus doar că omul ăsta nu-mi place, zise

Gautier. N-ar fi trebuit să mă încred în el.Gautier. N-ar fi trebuit să mă încred în el.- I-ai dat prea mulţi bani, răspunse Filip. Secătura o- I-ai dat prea mulţi bani, răspunse Filip. Secătura o

fi socotit ca şi-a făcut ziua şi s-a dus să vadă cum îifi socotit ca şi-a făcut ziua şi s-a dus să vadă cum îi arde pe templieri.arde pe templieri.

- Cu atât mai bine dacă nu-i decât asta.- Cu atât mai bine dacă nu-i decât asta.- Şi cam ce alta ai mai vrea să fie?- Şi cam ce alta ai mai vrea să fie?- Nu ştiu. Dar mie asta nu-mi miroase a bine. Moşul- Nu ştiu. Dar mie asta nu-mi miroase a bine. Moşul

vine să ne roage să ne treacă dincoace, văitându-se vine să ne roage să ne treacă dincoace, văitându-se că n-a câştigat o para toată ziulica. Îi spunem săcă n-a câştigat o para toată ziulica. Îi spunem să aştepte aici şi el o şterge.aştepte aici şi el o şterge.

- Şi ce-ai fi vrut să faci? N-aveam de ales. Era sin- Şi ce-ai fi vrut să faci? N-aveam de ales. Era sin --gurul luntraş care se afla la mal.gurul luntraş care se afla la mal.

- Tocmai asta îmi dă de gândit. Şi prea punea multe- Tocmai asta îmi dă de gândit. Şi prea punea multe întrebări.întrebări.

Ciuli urechea, încercând să prindă un zgomot deCiuli urechea, încercând să prindă un zgomot de vâsle, dar nu se auzea nimic altceva decât clipocitul vâsle, dar nu se auzea nimic altceva decât clipocitul fluviului şi zumzetul tot mai depărtat al Parisului,fluviului şi zumzetul tot mai depărtat al Parisului, glasul celor care se întorceau la casele lor. Colo, peglasul celor care se întorceau la casele lor. Colo, pe ostrovul jidovilor, căruia începând de a doua zi aveaostrovul jidovilor, căruia începând de a doua zi avea să i se zică ostrovul templierilor, nu mai licărea nici osă i se zică ostrovul templierilor, nu mai licărea nici o lumină. Un miros de fum plutea amestecat cu mirosullumină. Un miros de fum plutea amestecat cu mirosul sălciu al Senei.sălciu al Senei.

- Nu ne mai rămâne altceva de făcut decât s-o luăm- Nu ne mai rămâne altceva de făcut decât s-o luăm pe jos spre casă, zise Gautier. O să ajungem cu năpe jos spre casă, zise Gautier. O să ajungem cu nă --dragii plini de noroi până peste genunchi. Dar, ladragii plini de noroi până peste genunchi. Dar, la urma urmelor, merită osteneala...urma urmelor, merită osteneala...

Porniră de-a lungul zidului care împrejmuia palatulPorniră de-a lungul zidului care împrejmuia palatul

Nesle, ţinându-se de braţ ca să nu lunece. Ochii li seNesle, ţinându-se de braţ ca să nu lunece. Ochii li se roteau în jur scormonind prin beznă Nici urmă deroteau în jur scormonind prin beznă Nici urmă de

slujească de pumnal. Ceilalţi trei avură mai mult deslujească de pumnal. Ceilalţi trei avură mai mult de furcă până să-i vină de hac lui Gautier Acesta trântisefurcă până să-i vină de hac lui Gautier Acesta trântise



roteau în jur, scormonind prin beznă. Nici urmă deroteau în jur, scormonind prin beznă. Nici urmă de luntraş.luntraş.

- Mă întreb de la cine le-au putut ele primi, vorbi- Mă întreb de la cine le-au putut ele primi, vorbi deodată Filip.deodată Filip.

- Ce anume?- Ce anume?- Tăşcuţele.- Tăşcuţele.- A, tot la asta ţi-e gândul, răspunse Gautier. Eu- A, tot la asta ţi-e gândul, răspunse Gautier. Eu

unul, drept să-ţi spun, nu mă sinchisesc de fel deunul, drept să-ţi spun, nu mă sinchisesc de fel de unde le-or fi căpătat. Din toate darurile pe care ni leunde le-or fi căpătat. Din toate darurile pe care ni le fac, nu avurăm niciodată altele mai frumoase.fac, nu avurăm niciodată altele mai frumoase.

Vorbind, îşi mângâia punga prinsă de cingătoare şi Vorbind, îşi mângâia punga prinsă de cingătoare şi simţea sub degete relieful nestematelor.simţea sub degete relieful nestematelor.

- Nu poate fi careva de la curte, urmă Filip. Mar- Nu poate fi careva de la curte, urmă Filip. Mar --guerite şi Blanche n-ar fi riscat ca juvaerurile astea săguerite şi Blanche n-ar fi riscat ca juvaerurile astea să fie recunoscute de cineva asupra noastră. Cine,fie recunoscute de cineva asupra noastră. Cine, atunci? Să fie un dar din partea neamurilor din Buratunci? Să fie un dar din partea neamurilor din Bur --

gundia?... Oricum, e ciudat că n-au voit să ne spună.gundia?... Oricum, e ciudat că n-au voit să ne spună.- Ce-ai vrea mai mult, întrebă Gautier, să ştii, sau să- Ce-ai vrea mai mult, întrebă Gautier, să ştii, sau să ai?ai?

Filip voia tocmai să răspundă când, din faţa lor, seFilip voia tocmai să răspundă când, din faţa lor, se auzi un şuierat uşor. Tresăriră şi amândoi deodată duauzi un şuierat uşor. Tresăriră şi amândoi deodată du --seră mâna la jungherele din şold. N-aveau altă armăseră mâna la jungherele din şold. N-aveau altă armă asupră-le, căci nu-şi luaseră săbiile ca să nu-i încurceasupră-le, căci nu-şi luaseră săbiile ca să nu-i încurce la mers.la mers.

Oricine le-ar fi aţinut calea la ceasul acesta dinOricine le-ar fi aţinut calea la ceasul acesta din

noapte şi în asemenea Ioc nu putea să aibă decât gânnoapte şi în asemenea Ioc nu putea să aibă decât gân --duri rele.duri rele.- Cine-i? întrebă Gautier.- Cine-i? întrebă Gautier.Se auzi un nou şuierat şi nu mai avură timp nici săSe auzi un nou şuierat şi nu mai avură timp nici să

se tragă îndărăt spre a face faţă primejdiei.se tragă îndărăt spre a face faţă primejdiei.Şase bărbaţi, ţâşniţi din beznă, tăbărâră asupra lor.Şase bărbaţi, ţâşniţi din beznă, tăbărâră asupra lor.

Trei dintre năvălitori, sărind la Filip, îl lipiseră cu spaTrei dintre năvălitori, sărind la Filip, îl lipiseră cu spa --tele de zid şi, ţinându-i braţele, îl împiedicau să setele de zid şi, ţinându-i braţele, îl împiedicau să se

furcă până să i vină de hac lui Gautier. Acesta trântisefurcă până să i vină de hac lui Gautier. Acesta trântise la pământ pe unul din bătăuşi, sau, mai bine spus,la pământ pe unul din bătăuşi, sau, mai bine spus, unul din ei căzuse lat, ferindu-se de o lovitură deunul din ei căzuse lat, ferindu-se de o lovitură de pumnal. Ultimii doi însă îl prinseră pe la spate, şi răpumnal. Ultimii doi însă îl prinseră pe la spate, şi ră --sucindu-i mâna îl siliră să lepede arma. Filip simţeasucindu-i mâna îl siliră să lepede arma. Filip simţea că încercau să-i şterpelească tăşcuţa de aur.că încercau să-i şterpelească tăşcuţa de aur.

Nu era cu putinţă să strige după ajutor! Oştenii deNu era cu putinţă să strige după ajutor! Oştenii de

pază de la palatul Nesle i-ar fi putut lua la rost întrepază de la palatul Nesle i-ar fi putut lua la rost între --bându-i ce anume căutau prin locurile acestea. Într-obându-i ce anume căutau prin locurile acestea. Într-o străfulgerare a minţii înţeleseră amândoi că trebuiestrăfulgerare a minţii înţeleseră amândoi că trebuie să tacă. Ori se descurcă ei singuri, ori nu mai scapăsă tacă. Ori se descurcă ei singuri, ori nu mai scapă de aici.de aici.

Proptit în zid, Filip se apăra cu dârzenia deznăProptit în zid, Filip se apăra cu dârzenia deznă --dejdii şi, neputând folosi pumnalul, izbea în neştire cudejdii şi, neputând folosi pumnalul, izbea în neştire cu picioarele. Nu voia să i se ia tăşcuţa. Podoaba aceastapicioarele. Nu voia să i se ia tăşcuţa. Podoaba aceasta devenise dintr-o dată tot ce avea mai de preţ pe lumedevenise dintr-o dată tot ce avea mai de preţ pe lume

şi era hotărât să facă orice pentru a o păstra. Gautierşi era hotărât să facă orice pentru a o păstra. Gautier ar fi stat mai curând la tocmeală cu hoţii. Să-i jefuar fi stat mai curând la tocmeală cu hoţii. Să-i jefu --iască, dar să le lase viaţa. Barem de le-ar lăsa-o, dacăiască, dar să le lase viaţa. Barem de le-ar lăsa-o, dacă nu cumva, după ce îi vor fi prădat, vor zvârli leşurilenu cumva, după ce îi vor fi prădat, vor zvârli leşurile lor în Sena.lor în Sena.

Chiar în clipa aceea, o nouă arătare se desprinseChiar în clipa aceea, o nouă arătare se desprinse din întuneric. Gautier, care n-o văzuse apropiindu-se,din întuneric. Gautier, care n-o văzuse apropiindu-se, nu mai avu vreme să-şi dea seama dacă aceastănu mai avu vreme să-şi dea seama dacă această umbră era a unui alt tâlhar.umbră era a unui alt tâlhar.

Totul se petrecu foarte repede.Totul se petrecu foarte repede.Unul din bătăuşi scoase un strigat:Unul din bătăuşi scoase un strigat:- Păzea, fraţilor, păzea!- Păzea, fraţilor, păzea!Ca un leu se năpustise noul-sosit în toiul încăierăriiCa un leu se năpustise noul-sosit în toiul încăierării

şi toţi văzură sclipirea de fulger a spadei sale care seşi toţi văzură sclipirea de fulger a spadei sale care se învârtea prin aer.învârtea prin aer.

- Aha! Ticăloşilor! Mişeilor! Puşlamalelor! zbiera el- Aha! Ticăloşilor! Mişeilor! Puşlamalelor! zbiera el cu glas tunător, izbind în dreapta şi-n stânga.cu glas tunător, izbind în dreapta şi-n stânga.

Văzând cât de vijelios i se învârteşte spada, borfaşii Văzând cât de vijelios i se învârteşte spada, borfaşii se traseră în lături ca nişte muşte Cum unul din eise traseră în lături ca nişte muşte. Cum unul din ei

de la curte! Al naibii să fiu dacă mă aşteptam să daude la curte! Al naibii să fiu dacă mă aşteptam să dau de voi Treceam de-a lungul splaiului aud tărăboi pede voi... Treceam de-a lungul splaiului, aud tărăboi pe



se traseră în lături ca nişte muşte. Cum unul din eise traseră în lături ca nişte muşte. Cum unul din ei trecea pe lângă dânsul, îl înşfăcă de guler cu mânatrecea pe lângă dânsul, îl înşfăcă de guler cu mâna rămasă slobodă şi dădu cu el de perete. Tâlharii toţi orămasă slobodă şi dădu cu el de perete. Tâlharii toţi o luară atunci la sănătoasa, lăsându-se păgubaşi. Zgoluară atunci la sănătoasa, lăsându-se păgubaşi. Zgo --motul fugii lor se auzi tot mai de departe de-a lungulmotul fugii lor se auzi tot mai de departe de-a lungul splaiului, înspresplaiului, înspre Le Petit-Pré-aux-Clercs Le Petit-Pré-aux-Clercs , până ce pieri, până ce pieri cu totul.cu totul.

Gâfâind, clătinându-se pe picioare şi apăsându-şiGâfâind, clătinându-se pe picioare şi apăsându-şi pieptul cu mâinile amândouă, Filip se apropie depieptul cu mâinile amândouă, Filip se apropie de frate-său.frate-său.

- Rănit? întrebă.- Rănit? întrebă.- Nu, zise Gautier, abia trăgându-şi sufletul, în timp- Nu, zise Gautier, abia trăgându-şi sufletul, în timp

ce îşi freca umărul, dar tu?ce îşi freca umărul, dar tu?- Nici eu. Dar mare minune că scăparăm teferi.- Nici eu. Dar mare minune că scăparăm teferi.Se răsuciră amândoi deodată spre omul care, dupăSe răsuciră amândoi deodată spre omul care, după

ce se ţinuse câteva clipe pe urmele hoţilor, se înce se ţinuse câteva clipe pe urmele hoţilor, se în --

torcea acum, vârându-şi sabia în teacă. Era înalt,torcea acum, vârându-şi sabia în teacă. Era înalt, spătos, voinic, sufla năprasnic pe nări.spătos, voinic, sufla năprasnic pe nări.- Ei bine, domnul meu, vorbi Gautier, îţi suntem- Ei bine, domnul meu, vorbi Gautier, îţi suntem

adânc recunoscători. Fără domnia-ta acum am fiadânc recunoscători. Fără domnia-ta acum am fi plutit pe apă cu burta-n sus. Cui avem cinstea de-a răplutit pe apă cu burta-n sus. Cui avem cinstea de-a ră --mâne îndatoraţi?...mâne îndatoraţi?...

Omul râdea cu toată faţa, un râs gros, niţel camOmul râdea cu toată faţa, un râs gros, niţel cam silit. I se ghiceau în întuneric dinţii de lup. Celor doisilit. I se ghiceau în întuneric dinţii de lup. Celor doi fraţi le fulgeră o clipă prin minte că mai auziserăfraţi le fulgeră o clipă prin minte că mai auziseră

râsul acesta, apoi, deodată, luna se ivi dintre nori şi larâsul acesta, apoi, deodată, luna se ivi dintre nori şi la

lumina ei recunoscură cine era omul care-i apărase.lumina ei recunoscură cine era omul care-i apărase.- Ei, drăcie! izbucni Filip. Domnia-ta eşti, care va să- Ei, drăcie! izbucni Filip. Domnia-ta eşti, care va să

zică, monseniore!zică, monseniore!- Oho, dar ce-mi văd ochii! făcu acesta, vă recunosc- Oho, dar ce-mi văd ochii! făcu acesta, vă recunosc

şi eu, crailor!şi eu, crailor!Omul care le scăpase viaţa era Robert d'Artois.Omul care le scăpase viaţa era Robert d'Artois.- Fraţii d'Aunay! exclamă el. Cei mai fercheşi flăcăi- Fraţii d'Aunay! exclamă el. Cei mai fercheşi flăcăi

de voi... Treceam de a lungul splaiului, aud tărăboi pede voi... Treceam de a lungul splaiului, aud tărăboi pe aici, îmi zic: "Ha, fără îndoială, vreun târgoveţ căruiaaici, îmi zic: "Ha, fără îndoială, vreun târgoveţ căruia mardeiaşii îi fac de petrecanie". Căci Parisul mişunămardeiaşii îi fac de petrecanie". Căci Parisul mişună de tâlhari, iar acest Ployebouche de poliţai... Ployeculde tâlhari, iar acest Ployebouche de poliţai... Ployecul ar trebui să-i zicem!... În loc să cureţe oraşul de borar trebui să-i zicem!... În loc să cureţe oraşul de bor --faşi, n-are altă treabă decât să lingă cipicii lui Mafaşi, n-are altă treabă decât să lingă cipicii lui Ma --rigny.rigny.

- Monseniore, vorbi Filip, nu ştim cum să vă mu- Monseniore, vorbi Filip, nu ştim cum să vă mu --lţumim...lţumim...- O nimica toată, zise Robert d'Artois, lăsându-şi- O nimica toată, zise Robert d'Artois, lăsându-şi

laba pe umărul lui Filip, care se clătină sub greutatealaba pe umărul lui Filip, care se clătină sub greutatea ei. O plăcere! Ce poate fi mai firesc pentru un genei. O plăcere! Ce poate fi mai firesc pentru un gen --tilom decât să sară în ajutorul oamenilor încolţiţi detilom decât să sară în ajutorul oamenilor încolţiţi de hoţi. Plăcerea e însă îndoită când e vorba de niştehoţi. Plăcerea e însă îndoită când e vorba de nişte domni pe care îi cunoşti, şi sunt încântat că am pututdomni pe care îi cunoşti, şi sunt încântat că am putut scăpa viaţa celor mai buni scutieri ai verilor mei Vascăpa viaţa celor mai buni scutieri ai verilor mei Va --

lois şi Poitiers. Păcat numai că era aşa de întunericlois şi Poitiers. Păcat numai că era aşa de întuneric aici. Ah, fir-ar să fie! Dacă luna se arăta mai devreme,aici. Ah, fir-ar să fie! Dacă luna se arăta mai devreme, mi-ar fi plăcut să spintec pe câţiva din derbedeiimi-ar fi plăcut să spintec pe câţiva din derbedeii ăştia! N-am îndrăznit să intru cu şpanga-n ei deăştia! N-am îndrăznit să intru cu şpanga-n ei de teamă să nu vă găuresc pe voi... Dar ia să-mi spuneţi,teamă să nu vă găuresc pe voi... Dar ia să-mi spuneţi, crailor, ce naiba învârtiţi prin locurile astea noroicrailor, ce naiba învârtiţi prin locurile astea noroi --oase?oase?

- Ne... ne plimbam, zise Filip d'Aunay, încurcat.- Ne... ne plimbam, zise Filip d'Aunay, încurcat.Uriaşul izbucni în râs:Uriaşul izbucni în râs:

- Vă plimbaţi! Frumos loc de plimbare şi la ceas- Vă plimbaţi! Frumos loc de plimbare şi la ceas

cum nu se poate mai potrivit! Vă plimbaţi... prin noroicum nu se poate mai potrivit! Vă plimbaţi... prin noroi până la buca şezutului. Auzi colo răspuns ce le trecepână la buca şezutului. Auzi colo răspuns ce le trece prin cap! Ah, tinereţe! Daraveri de dragoste, nu-i aşa?prin cap! Ah, tinereţe! Daraveri de dragoste, nu-i aşa?

Veşnic femeile! urmă el vesel, strivind încă o dată Veşnic femeile! urmă el vesel, strivind încă o dată umărul lui Filip cu laba sa de urs. Vă sfârâie călcâieleumărul lui Filip cu laba sa de urs. Vă sfârâie călcâiele după ele! Frumoasă e tinereţea!după ele! Frumoasă e tinereţea!

Deodată le zări tăşcuţele de aur care scânteiau înDeodată le zări tăşcuţele de aur care scânteiau în

bătaia lunii.bătaia lunii.- Pe toţi dracii! strigă d'Artois. Vă sfârâie călcâiele- Pe toţi dracii! strigă d'Artois. Vă sfârâie călcâiele

răgazul de a-i mai mulţumi o dată.răgazul de a-i mai mulţumi o dată.Se aflau la bariera Bucy şi, cotind la dreapta, îşi văSe aflau la bariera Bucy şi, cotind la dreapta, îşi vă --



Pe toţi dracii! strigă d Artois. Vă sfârâie călcâiele Pe toţi dracii! strigă d Artois. Vă sfârâie călcâiele după femei, dar nu pe degeaba! Frumoasă podoabă,după femei, dar nu pe degeaba! Frumoasă podoabă, crailor, frumoasă podoabă!crailor, frumoasă podoabă!

Cântărea în mână tăşcuţa lui Gautier.Cântărea în mână tăşcuţa lui Gautier.- Împletitură de aur, lucru subţire... Lucru italie- Împletitură de aur, lucru subţire... Lucru italie --

nesc sau poate englezesc. Şi nou-nouţ... Nu din soldanesc sau poate englezesc. Şi nou-nouţ... Nu din solda de scutier îţi poţi cumpăra asemenea minunăţii. Punde scutier îţi poţi cumpăra asemenea minunăţii. Pun --

gaşii ar fi dat o lovitură bună.gaşii ar fi dat o lovitură bună. Aprins la faţă în lumina palidă, se frământa, dădea Aprins la faţă în lumina palidă, se frământa, dădea din mâini, le ardea celor doi tineri câte un ghiont dedin mâini, le ardea celor doi tineri câte un ghiont de se clătinau pe picioare, şi vorbea în gura mare, turse clătinau pe picioare, şi vorbea în gura mare, tur --nându-le toate pe şleau. Cei doi fraţi simţeau că înnându-le toate pe şleau. Cei doi fraţi simţeau că în --cepe să-i scoată din sărite. Dar cum să-i spui omuluicepe să-i scoată din sărite. Dar cum să-i spui omului care adineauri ţi-a apărat viaţa să-şi vadă de treabacare adineauri ţi-a apărat viaţa să-şi vadă de treaba lui?lui?

- Dragostea îşi are răsplata ei, bobocilor, continuă- Dragostea îşi are răsplata ei, bobocilor, continuă

el, mergând între dânşii. De bună seamă că ibovniceleel, mergând între dânşii. De bună seamă că ibovnicele voastre sunt nişte doamne de neam mare şi grozav de voastre sunt nişte doamne de neam mare şi grozav de darnice. Ai dracului ştrengari îmi sunteţi, las' că vădarnice. Ai dracului ştrengari îmi sunteţi, las' că vă ştiu eu! Cine ar fi crezut una ca asta!...ştiu eu! Cine ar fi crezut una ca asta!...

- Înălţimea-ta se înşeală, zise Gautier, destul de- Înălţimea-ta se înşeală, zise Gautier, destul de rece. Pungile acestea le avem din familie.rece. Pungile acestea le avem din familie.

- Chiar aşa, nici nu gândeam altfel, zise d'Artois. Le- Chiar aşa, nici nu gândeam altfel, zise d'Artois. Le aveţi de la o familie pe care o vizitarăţi aproape deaveţi de la o familie pe care o vizitarăţi aproape de miezul nopţii, sub zidurile turnului Nesle!... Bine,miezul nopţii, sub zidurile turnului Nesle!... Bine,

bine, nu suflu o vorbă nimănui. Cinstea înainte debine, nu suflu o vorbă nimănui. Cinstea înainte de

orice! Vă înţeleg, bobocilor. Numele doamnelor cuorice! Vă înţeleg, bobocilor. Numele doamnelor cu care ne culcăm nu trebuie să intre în gura lumii! Ei,care ne culcăm nu trebuie să intre în gura lumii! Ei, daţi-i drumul înainte, vă las cu bine. Şi să nu maidaţi-i drumul înainte, vă las cu bine. Şi să nu mai ieşiţi noaptea cu toate giuvaericalele pe voi.ieşiţi noaptea cu toate giuvaericalele pe voi.

Se porni iar pe râs, îi cuprinse pe cei doi fraţi într-oSe porni iar pe râs, îi cuprinse pe cei doi fraţi într-o îmbrăţişare largă, ciocnindu-i unul de altul, apoi îiîmbrăţişare largă, ciocnindu-i unul de altul, apoi îi lăsă acolo, tulburaţi şi necăjiţi, fără să le dea măcarlăsă acolo, tulburaţi şi necăjiţi, fără să le dea măcar

Se aflau la bariera Bucy şi, cotind la dreapta, îşi văSe aflau la bariera Bucy şi, cotind la dreapta, îşi văzură de drum, în vreme ce d'Artois se depărta luând-ozură de drum, în vreme ce d'Artois se depărta luând-o peste câmp, către Saint-Germain-des-Prés.peste câmp, către Saint-Germain-des-Prés.

- Ar fi mai bine dacă nu s-ar apuca să povestească- Ar fi mai bine dacă nu s-ar apuca să povestească tuturor de la curte în ce loc ne-a întâlnit, zise Gautier.tuturor de la curte în ce loc ne-a întâlnit, zise Gautier. Crezi că va fi în stare să-şi ţină fleoanca?Crezi că va fi în stare să-şi ţină fleoanca?

- Fireşte. Nu-i băiat rău. Dovada ai avut-o. Fără fle- Fireşte. Nu-i băiat rău. Dovada ai avut-o. Fără fle --

oanca lui, cum zici, şi fără braţele lui de matahală, n-oanca lui, cum zici, şi fără braţele lui de matahală, n-am fi acum aici. Să nu uităm asta aşa de repede.am fi acum aici. Să nu uităm asta aşa de repede.- E adevărat. De altminteri l-am fi putut şi noi în- E adevărat. De altminteri l-am fi putut şi noi în --

treba ce caută prin locurile acestea.treba ce caută prin locurile acestea.- Umbla după târfe, aş putea s-o jur, spuse Filip. Iar- Umbla după târfe, aş putea s-o jur, spuse Filip. Iar

acum, cred că se îndreaptă spre vreun bordel.acum, cred că se îndreaptă spre vreun bordel.Se înşela. Robert d'Artois nu se îndrepta spre vreunSe înşela. Robert d'Artois nu se îndrepta spre vreun

bordel. Făcuse un ocol prinbordel. Făcuse un ocol prin Le Petit-Pré-aux-Clercs Le Petit-Pré-aux-Clercs ,, apoi ţinând iar malul, se întorsese pe sub zidurile turapoi ţinând iar malul, se întorsese pe sub zidurile tur --

nului Nesle.nului Nesle.Luna se ascunsese iar. D'Artois fluieră încetişor,Luna se ascunsese iar. D'Artois fluieră încetişor, acelaşi fluierat care dăduse semnalul încăierării.acelaşi fluierat care dăduse semnalul încăierării.

Aceleaşi şase umbre se desprinseră din zid, şi încă Aceleaşi şase umbre se desprinseră din zid, şi încă una care se ridică dintr-o luntre. Şi umbrele stăteauuna care se ridică dintr-o luntre. Şi umbrele stăteau într-o poziţie respectuoasă.într-o poziţie respectuoasă.

- E în regulă, v-aţi făcut bine treaba, vorbi d'Artois,- E în regulă, v-aţi făcut bine treaba, vorbi d'Artois, şi totul a mers aşa cum v-am poruncit. Ţine, Carlşi totul a mers aşa cum v-am poruncit. Ţine, Carl --Hans! adăugă el chemând pe mai-marele marHans! adăugă el chemând pe mai-marele mar --

deiaşilor, împărţiţi asta între voi.deiaşilor, împărţiţi asta între voi.

Şi îi zvârli o pungă.Şi îi zvârli o pungă.- Mi-aţi ars o lovitură zdravănă la umăr, înălţimea- Mi-aţi ars o lovitură zdravănă la umăr, înălţimea --

voastră, zise unul dintre caramangii. voastră, zise unul dintre caramangii.- Nu face nimic! râse d'Artois. Asta era cuprinsă în- Nu face nimic! râse d'Artois. Asta era cuprinsă în

plată. Şi acum, ştergeţi-o. Dac-oi mai avea nevoie deplată. Şi acum, ştergeţi-o. Dac-oi mai avea nevoie de voi, trimit să vă cheme. voi, trimit să vă cheme.

Se urcă în luntrea care aştepta acolo şi luntrea seSe urcă în luntrea care aştepta acolo şi luntrea se

afundă sub greutatea lui. Omul care apucă vâslele eraafundă sub greutatea lui. Omul care apucă vâslele era tot luntraşul care îi adusese pe fraţii d'Aunay.tot luntraşul care îi adusese pe fraţii d'Aunay.



tot luntraşul care îi adusese pe fraţii d Aunay.ş p ţ y- Aşadar, înălţimea-voastră e mulţumită? întrebă el.- Aşadar, înălţimea-voastră e mulţumită? întrebă el.Îi pierise acum glasul plângăreţ, părea întinerit cuÎi pierise acum glasul plângăreţ, părea întinerit cu

zece ani şi vâslea voiniceşte.zece ani şi vâslea voiniceşte.- Foarte mulţumit, dragul meu Lormet! zise- Foarte mulţumit, dragul meu Lormet! zise

d'Artois. I-ai păcălit de minune. Acum ştiu ceea ced'Artois. I-ai păcălit de minune. Acum ştiu ceea ce voiam să ştiu. voiam să ştiu.

Se trânti pe spate în barcă, îşi întinse picioareleSe trânti pe spate în barcă, îşi întinse picioarele mari cât stâlpii de pod şi lăsă să-i spânzure labamari cât stâlpii de pod şi lăsă să-i spânzure laba uriaşă în apa neagră.uriaşă în apa neagră.

PRINŢESELE ADU LTEREPRINŢESELE ADU LTERE

BANCA TOLOMEIBANCA TOLOMEIse vadă surpriza plăcută pe care i-o pricinuia cifrase vadă surpriza plăcută pe care i-o pricinuia cifra rostită de bancher. Nu se aştepta la atâta.rostită de bancher. Nu se aştepta la atâta.



Jupân Spinello Tolomei rămase o vreme pe gânduri, Jupân Spinello Tolomei rămase o vreme pe gânduri, apoi, coborând glasul ca şi cum i-ar fi fost teamă căapoi, coborând glasul ca şi cum i-ar fi fost teamă că trage careva cu urechea pe la uşi, zise:trage careva cu urechea pe la uşi, zise:

- Să vă dau o arvună de două mii de livre? Suma- Să vă dau o arvună de două mii de livre? Suma asta frumuşică v-ar conveni, monseniore?asta frumuşică v-ar conveni, monseniore?

Îşi ţinea ochiul stâng închis; dreptul îi strălucea, liÎşi ţinea ochiul stâng închis; dreptul îi strălucea, li --niştit şi nevinovat.niştit şi nevinovat.

Deşi se stabilise de ani îndelungaţi în Franţa, nu seDeşi se stabilise de ani îndelungaţi în Franţa, nu se putuse dezbăra de accentul său italienesc. Era unputuse dezbăra de accentul său italienesc. Era un bărbat rotofei, cu bărbia dublă şi faţa oacheşă. Părulbărbat rotofei, cu bărbia dublă şi faţa oacheşă. Părul cărunt, tuns cu grijă, îi venea peste gulerul caftanuluicărunt, tuns cu grijă, îi venea peste gulerul caftanului de postav scump, tivit cu blană şi strâns la brâu pede postav scump, tivit cu blană şi strâns la brâu pe pântecul în chip de pară. Când vorbea, ridica mâinilepântecul în chip de pară. Când vorbea, ridica mâinile grăsulii şi ascuţite, frecându-le uşurel una de alta.grăsulii şi ascuţite, frecându-le uşurel una de alta.

Vrăjmaşii lui ziceau că ochiul deschis era cel al minci Vrăjmaşii lui ziceau că ochiul deschis era cel al minci --unii şi că îşi ţinea închis ochiul adevărului.unii şi că îşi ţinea închis ochiul adevărului.Bancherul acesta, unul din cei mai cu vază dinBancherul acesta, unul din cei mai cu vază din Paris, avea apucături de episcop. Le avea cel puţin înParis, avea apucături de episcop. Le avea cel puţin în clipa aceea, pentru că vorbea unei feţe bisericeşti.clipa aceea, pentru că vorbea unei feţe bisericeşti.

Faţa bisericească era Jean de Marigny, un tânăr suFaţa bisericească era Jean de Marigny, un tânăr su --bţirel şi fercheş, aproape graţios, chiar acela care, înbţirel şi fercheş, aproape graţios, chiar acela care, în ajun, făcând parte din tribunalul episcopal adunat înajun, făcând parte din tribunalul episcopal adunat în piaţa catedralei Notre-Dame, se deosebise de ceilalţipiaţa catedralei Notre-Dame, se deosebise de ceilalţi

judecători prin aerele sale blajine, înainte de a se judecători prin aerele sale blajine, înainte de a se zburli aşa de năprasnic împotriva marelui maestru.zburli aşa de năprasnic împotriva marelui maestru. Era fratele lui Enguerrand de Marigny şi fusese pusEra fratele lui Enguerrand de Marigny şi fusese pus anume în scaunul de arhiepiscop la Sens, de careanume în scaunul de arhiepiscop la Sens, de care ţinea eparhia Parisului, pentru a duce la bun sfârşitţinea eparhia Parisului, pentru a duce la bun sfârşit procesul templierilor. Se găsea deci vârât foarte deprocesul templierilor. Se găsea deci vârât foarte de aproape în treburile cele mai de seamă ale regatului.aproape în treburile cele mai de seamă ale regatului.

- Două mii de livre? întrebă el.- Două mii de livre? întrebă el.Părea niţel cam nervos şi îşi întoarse faţa ca să nu iPărea niţel cam nervos şi îşi întoarse faţa ca să nu i

ş pş p- Drept să-ţi spun, suma asta îmi convine, vorbi mai- Drept să-ţi spun, suma asta îmi convine, vorbi mai

departe, prefăcându-se nepăsător. Aş vrea să isprăvimdeparte, prefăcându-se nepăsător. Aş vrea să isprăvim însă cât se poate de repede.însă cât se poate de repede.

Bancherul îl pândea cum pândeşte pisica o pasăreBancherul îl pândea cum pândeşte pisica o pasăre rară.rară.

Îi răspunse:Îi răspunse:

- Dar putem isprăvi numaidecât.- Dar putem isprăvi numaidecât.- Prea bine, zise tânărul arhiepiscop. Şi când vrei să- Prea bine, zise tânărul arhiepiscop. Şi când vrei să ţi se aducă...ţi se aducă...

Nu-şi sfârşi vorba, căci i se păru că aude zgomotNu-şi sfârşi vorba, căci i se păru că aude zgomot după uşă. Se înşelase însă. Totul era liniştit în jur. Nudupă uşă. Se înşelase însă. Totul era liniştit în jur. Nu ajungeau până aici din strada Zarafilor decât zvonuajungeau până aici din strada Zarafilor decât zvonu --rile obişnuite ale dimineţii, strigătele tocilarilor şi sarile obişnuite ale dimineţii, strigătele tocilarilor şi sa --cagiilor, ale negustorilor de ierburi medicinale, decagiilor, ale negustorilor de ierburi medicinale, de

verdeţuri, ceapă, untişor de salată, brânză albă, căr verdeţuri, ceapă, untişor de salată, brânză albă, căr --

buni de lemn. "Hai la lapte, cumetrelor, hai la lapte...buni de lemn. "Hai la lapte, cumetrelor, hai la lapte... Avem brânză gustoasă adusă din Champagne!... Hai Avem brânză gustoasă adusă din Champagne!... Hai la cărbune! Un dinar sacul!". Prin ferestrele cu treila cărbune! Un dinar sacul!". Prin ferestrele cu trei ogive, după moda din Sienna, o lumină blândă cădeaogive, după moda din Sienna, o lumină blândă cădea pe tapiseriile pereţilor, înfăţişând bătălii, pe policioape tapiseriile pereţilor, înfăţişând bătălii, pe policioa --rele de stejar ceruit, pe marea ladă de bani ferecată.rele de stejar ceruit, pe marea ladă de bani ferecată.

- Lucrurile? întrebă Tolomei, încheind fraza arhie- Lucrurile? întrebă Tolomei, încheind fraza arhie --piscopului. Când veţi dori, monseniore, când veţi dori.piscopului. Când veţi dori, monseniore, când veţi dori.

Se apropiase de o masă lungă, pe care se vedeauSe apropiase de o masă lungă, pe care se vedeau împrăştiate pene de gâscă, pergamente în suluri, tăîmprăştiate pene de gâscă, pergamente în suluri, tă --bliţe ceruite şi stileturi pentru scris. Dintr-un sertar,bliţe ceruite şi stileturi pentru scris. Dintr-un sertar, bancherul scoase doi săculeţi cu aur.bancherul scoase doi săculeţi cu aur.

- Câte o mie în fiecare, zise. Luaţi-i chiar acum dacă- Câte o mie în fiecare, zise. Luaţi-i chiar acum dacă doriţi. Îi pregătisem pentru domnia-voastră. Fiţi aşadoriţi. Îi pregătisem pentru domnia-voastră. Fiţi aşa de bun, monseniore, şi semnaţi-mi această adevede bun, monseniore, şi semnaţi-mi această adeve --rinţă...rinţă...

Şi îi întinse lui Jean de Marigny un petec de hârtie,Şi îi întinse lui Jean de Marigny un petec de hârtie,

de asemeni pregătit dinainte.de asemeni pregătit dinainte.- Bucuros, zise arhiepiscopul, luând o pană de- Bucuros, zise arhiepiscopul, luând o pană de

- Atunci... colea, vă rog, zise Tolomei, punând de- Atunci... colea, vă rog, zise Tolomei, punând de --getul pe foaia de hârtie în locul unde arhiepiscopulgetul pe foaia de hârtie în locul unde arhiepiscopul



, p p , p, p p , pgâscă.gâscă.

Dar tocmai când să iscălească, şovăi. În adeverinţăDar tocmai când să iscălească, şovăi. În adeverinţă erau înşirate "lucrurile" pe care trebuia să le încredierau înşirate "lucrurile" pe care trebuia să le încredi --nţeze lui Tolomei spre vânzare: odoare bisericeşti, arnţeze lui Tolomei spre vânzare: odoare bisericeşti, ar --tofoare de aur, cruci încrustate cu nestemate, armetofoare de aur, cruci încrustate cu nestemate, arme scumpe, toate provenind din averile confiscate templiscumpe, toate provenind din averile confiscate templi --

erilor în eparhia de Sens. Acestea toate însă ar fi treerilor în eparhia de Sens. Acestea toate însă ar fi tre --buit să ajungă în tezaurul regal sau să fie date ordibuit să ajungă în tezaurul regal sau să fie date ordi --nului călugăresc, ce vedea de aziluri şi spitale. Eranului călugăresc, ce vedea de aziluri şi spitale. Era deci o coţcărie, o prădăciune pe care tânărul arhiedeci o coţcărie, o prădăciune pe care tânărul arhie --piscop o săvârşea astfel, fără a mai pierde vremea.piscop o săvârşea astfel, fără a mai pierde vremea. Să-şi pună iscălitura sub acest pomelnic de odoare jeSă-şi pună iscălitura sub acest pomelnic de odoare je --fuite, când marele maestru fusese ars pe rug chiar înfuite, când marele maestru fusese ars pe rug chiar în noaptea trecută...noaptea trecută...

- Aş vrea mai curând... zise el.- Aş vrea mai curând... zise el.

-...Ca lucrurile să nu fie vândute în Franţa? îi tăie-...Ca lucrurile să nu fie vândute în Franţa? îi tăie vorba zaraful italian. Asta se înţelege de la sine, mon vorba zaraful italian. Asta se înţelege de la sine, mon --seniore.seniore. Non sono pazzo Non sono pazzo , nu-s nebun să le vând aici..., nu-s nebun să le vând aici...

- Voiam să spun... această adeverinţă...- Voiam să spun... această adeverinţă...- Nimeni în afară de mine n-are s-o vadă vreodată.- Nimeni în afară de mine n-are s-o vadă vreodată.

În privinţa asta sunt tot aşa de interesat ca şi înăÎn privinţa asta sunt tot aşa de interesat ca şi înă --lţimea-voastră, zise bancherul. Adeverinţa e doarlţimea-voastră, zise bancherul. Adeverinţa e doar pentru împrejurarea în care pe unul din noi l-ar lovipentru împrejurarea în care pe unul din noi l-ar lovi

vreo nenorocire... ferească Dumnezeu. vreo nenorocire... ferească Dumnezeu.Îşi făcu cruce, apoi numaidecât, pe sub masă, îşiÎşi făcu cruce, apoi numaidecât, pe sub masă, îşi

răşchiră două degete în chip de coarne.răşchiră două degete în chip de coarne.- N-are să vă fie prea greu să-i duceţi? vorbi el mai- N-are să vă fie prea greu să-i duceţi? vorbi el mai

departe, ca şi cum pentru dânsul afacerea era îndeparte, ca şi cum pentru dânsul afacerea era în --cheiată, şi arătă din ochi săculeţii de aur. Doriţi să pocheiată, şi arătă din ochi săculeţii de aur. Doriţi să po --runcesc unui om al meu să vă însoţească?runcesc unui om al meu să vă însoţească?

- Mulţumesc, nu-i nevoie, mă aşteaptă la scară- Mulţumesc, nu-i nevoie, mă aşteaptă la scară sluga mea, răspunse arhiepiscopul.sluga mea, răspunse arhiepiscopul.

g p p pg p p purma să semneze.urma să semneze.

Acesta nu mai putea da îndărăt. Când eşti silit să-ţi Acesta nu mai putea da îndărăt. Când eşti silit să-ţi iei părtaşi la hoţii, n-ai încotro, trebuie să-ţi pui încreiei părtaşi la hoţii, n-ai încotro, trebuie să-ţi pui încre --derea în ei...derea în ei...

- De altminteri, vedeţi bine, monseniore, că nu ţin- De altminteri, vedeţi bine, monseniore, că nu ţin de fel să trag vreun câştig de la înălţimea-voastră,de fel să trag vreun câştig de la înălţimea-voastră,

dându-vă atâta bănet, spuse iar bancherul. Voi aveadându-vă atâta bănet, spuse iar bancherul. Voi avea doar ponoasele şi nicidecum foloasele. Dar vreau sădoar ponoasele şi nicidecum foloasele. Dar vreau să vă fac un hatâr pentru că sunteţi un om de vază, iar vă fac un hatâr pentru că sunteţi un om de vază, iar prietenia oamenilor de vază e mai de preţ ca aurul.prietenia oamenilor de vază e mai de preţ ca aurul.

Rostise cuvintele acestea pe un ton blajin, însăRostise cuvintele acestea pe un ton blajin, însă ochiul său stâng rămase tot închis.ochiul său stâng rămase tot închis.

"La urma urmei, omul are dreptate, gândi Jean de"La urma urmei, omul are dreptate, gândi Jean de Marigny. Lumea îl crede şiret, dar şiretenia lui e săMarigny. Lumea îl crede şiret, dar şiretenia lui e să spună verde ce gândeşte..."spună verde ce gândeşte..."

Şi îşi puse semnătura pe adeverinţă.Şi îşi puse semnătura pe adeverinţă.- Pentru că îmi veni în minte, monseniore, zise To- Pentru că îmi veni în minte, monseniore, zise To --lomei, poate că ştiţi cum a primit regele câinii englelomei, poate că ştiţi cum a primit regele câinii engle --zeşti pe care i-am trimis ieri?zeşti pe care i-am trimis ieri?

- A! Cum i-a primit? Aşadar de la dumneata are- A! Cum i-a primit? Aşadar de la dumneata are ogarul acela mare de care nu se mai desparte şi peogarul acela mare de care nu se mai desparte şi pe care l-a botezat Lombard?care l-a botezat Lombard?

- L-a botezat Lombard? Sunt bucuros s-o aflu. Re- L-a botezat Lombard? Sunt bucuros s-o aflu. Re --gele e un om de duh, zise Tolomei. Închipuiţi-vă, mongele e un om de duh, zise Tolomei. Închipuiţi-vă, mon --seniore, că ieri dimineaţă...seniore, că ieri dimineaţă...

Era gata să istorisească întâmplarea, când se auzi oEra gata să istorisească întâmplarea, când se auzi o bătaie în uşă. Un slujitor se ivi, anunţând ca a venitbătaie în uşă. Un slujitor se ivi, anunţând ca a venit contele d'Artois şi cere să fie primit.contele d'Artois şi cere să fie primit.

- Bine, îl voi primi îndată, zise Tolomei, făcând- Bine, îl voi primi îndată, zise Tolomei, făcând semn slujbaşului să iasă.semn slujbaşului să iasă.

Jean de Marigny se întunecase la faţă. Jean de Marigny se întunecase la faţă.- Aş vrea mai degrabă... să nu-l întâlnesc, spuse el.- Aş vrea mai degrabă... să nu-l întâlnesc, spuse el.

- Desigur, desigur, răspunse bancherul, cu blân- Desigur, desigur, răspunse bancherul, cu blân --deţe. Monseniorul d'Artois e o gură spartă. S-ar ducedeţe. Monseniorul d'Artois e o gură spartă. S-ar duce

galeria toată zumzăia într-un freamăt înăbuşit.galeria toată zumzăia într-un freamăt înăbuşit.Călcând grăbit, burduhănosul italian saluta pe câteCălcând grăbit, burduhănosul italian saluta pe câte



ţ g pţ g psă povestească peste tot că v-a văzut aici...să povestească peste tot că v-a văzut aici...

Scutură un clopoţel de pe masă. O draperie se desScutură un clopoţel de pe masă. O draperie se des --făcu îndată, şi un tânăr, purtând o haină până la gefăcu îndată, şi un tânăr, purtând o haină până la ge --nunchi, strânsă pe trup, pătrunse în cameră. Era flănunchi, strânsă pe trup, pătrunse în cameră. Era flă --căul care, în ajun, fusese cât pe ce să-l trântească pecăul care, în ajun, fusese cât pe ce să-l trântească pe regele Franţei.regele Franţei.

- Nepoate, îi spuse bancherul, însoţeşte pe lumi- Nepoate, îi spuse bancherul, însoţeşte pe lumi --năţia-sa, fără să treci prin galerie, băgând de seamănăţia-sa, fără să treci prin galerie, băgând de seamă să nu fie văzut de nimeni. Iar acestea să i le duci pânăsă nu fie văzut de nimeni. Iar acestea să i le duci până în stradă, adăugă el punându-i în braţe cei doi saci cuîn stradă, adăugă el punându-i în braţe cei doi saci cu aur. Bucuros să vă mai văd, monseniore!aur. Bucuros să vă mai văd, monseniore!

Jupân Spinello Tolomei făcu o plecăciune adâncă Jupân Spinello Tolomei făcu o plecăciune adâncă spre a săruta ametistul din degetul înaltei feţe biserispre a săruta ametistul din degetul înaltei feţe biseri --ceşti. Apoi, trase draperia.ceşti. Apoi, trase draperia.

După ce Jean de Marigny ieşi de acolo, italianul seDupă ce Jean de Marigny ieşi de acolo, italianul se

întoarse la masa lui, luă chitanţa pe care arhiepisîntoarse la masa lui, luă chitanţa pe care arhiepis --copul o semnase şi, cu mare grijă, o făcu sul.copul o semnase şi, cu mare grijă, o făcu sul.-- Coglione!Coglione! murmură el.murmură el. Vanesio, ladro, ma pure coVanesio, ladro, ma pure co --

glioneglione 88.. Acum, ochiul său stâng se deschisese. Puse hârtia Acum, ochiul său stâng se deschisese. Puse hârtia

în sertar, apoi ieşi la rândul său, spre a-l primi pe ceîn sertar, apoi ieşi la rândul său, spre a-l primi pe ce --lălalt vizitator.lălalt vizitator.

Străbătu marea galerie luminată de zece ferestre,Străbătu marea galerie luminată de zece ferestre, unde se aflau tejghelele sale, căci Tolomei nu eraunde se aflau tejghelele sale, căci Tolomei nu era numai bancher, ci aducea şi mărfuri rare de tot felul,numai bancher, ci aducea şi mărfuri rare de tot felul, pe care le negustorea, de la mirodeniile şi pieile dinpe care le negustorea, de la mirodeniile şi pieile din Cordova, până la postavurile din Flandra, covoareleCordova, până la postavurile din Flandra, covoarele din Cipru ţesute în fir de aur, parfumurile din Arabia.din Cipru ţesute în fir de aur, parfumurile din Arabia.

O droaie de vânzători se ocupau de muşteriii careO droaie de vânzători se ocupau de muşteriii care intrau şi ieşeau necontenit; contabilii îşi făceau socointrau şi ieşeau necontenit; contabilii îşi făceau soco --telile cu ajutorul unor tăblii anume întocmite, pe aletelile cu ajutorul unor tăblii anume întocmite, pe ale căror pătrăţele îngrămădeau nişte fise de aramă; şicăror pătrăţele îngrămădeau nişte fise de aramă; şi

88 Înfumurat, hoţ, dar totuşi fricos.Înfumurat, hoţ, dar totuşi fricos.

g , pg punul, îndrepta o cifră în treacăt, lua la rost vreununul, îndrepta o cifră în treacăt, lua la rost vreun slujbaş sau poruncea cu un "slujbaş sau poruncea cu un " nienteniente " rostit între dinţi" rostit între dinţi să fie refuzată vreo cerere de împrumut.să fie refuzată vreo cerere de împrumut.

Robert d'Artois sta aplecat peste o tejghea cu armeRobert d'Artois sta aplecat peste o tejghea cu arme aduse din Asia Mică şi cumpănea în mână un pumnaladuse din Asia Mică şi cumpănea în mână un pumnal greu, încrustat cu aur şi nestemate.greu, încrustat cu aur şi nestemate.

Uriaşul se întoarse dintr-o dată când bancherul îiUriaşul se întoarse dintr-o dată când bancherul îi puse mâna pe braţ şi îşi luă aerul acela bădărănesc şipuse mâna pe braţ şi îşi luă aerul acela bădărănesc şi vesel pe care-l avea mai totdeauna. vesel pe care-l avea mai totdeauna.

- Aşadar, îi spuse Tolomei, aveţi nevoie de mine?- Aşadar, îi spuse Tolomei, aveţi nevoie de mine?- Drace! făcu matahala. Două lucruri vreau să-ţi- Drace! făcu matahala. Două lucruri vreau să-ţi

cer.cer.- Întâiul dintre ele mi-l închipui, nişte bani, nu-i- Întâiul dintre ele mi-l închipui, nişte bani, nu-i

aşa?aşa?- Mai încet! mormăi d'Artois. Oare tot Parisul tre- Mai încet! mormăi d'Artois. Oare tot Parisul tre --

buie să ştie că-ţi datorez averi, cămătar care storci şibuie să ştie că-ţi datorez averi, cămătar care storci şi maţele din mine? Hai să stăm de vorbă în biroul tău...maţele din mine? Hai să stăm de vorbă în biroul tău...Ieşiră din galerie. O dată ajunşi acolo şi uşa înIeşiră din galerie. O dată ajunşi acolo şi uşa în --

chisă, Tolomei zise:chisă, Tolomei zise:- Monseniore, dacă aţi venit pentru un nou îm- Monseniore, dacă aţi venit pentru un nou îm --

prumut, mi-e teamă că nu mai e cu putinţă.prumut, mi-e teamă că nu mai e cu putinţă.- De ce?- De ce?- Dragă domnule Robert, vorbi rar Tolomei, când aţi- Dragă domnule Robert, vorbi rar Tolomei, când aţi

pornit procesul împotriva mătuşii domniei-voastrepornit procesul împotriva mătuşii domniei-voastre Mahaut, pentru moştenirea comitatului d'Artois, chelMahaut, pentru moştenirea comitatului d'Artois, chel --tuielile eu le-am plătit. Procesul acesta l-aţi pierdut.tuielile eu le-am plătit. Procesul acesta l-aţi pierdut.

- Dar l-am pierdut datorită unei ticăloase lucrături,- Dar l-am pierdut datorită unei ticăloase lucrături, o ştii prea bine! izbucni d'Artois. L-am pierdut din prio ştii prea bine! izbucni d'Artois. L-am pierdut din pri --cina uneltirilor acestei căţele de Mahaut... Vedea-o-aşcina uneltirilor acestei căţele de Mahaut... Vedea-o-aş moartă pentru câte mi-a făcut! S-au înţeles pe spimoartă pentru câte mi-a făcut! S-au înţeles pe spi --narea mea! Târg de coţcari! I s-au dat moşiile melenarea mea! Târg de coţcari! I s-au dat moşiile mele din Artois, pentru ca în schimb fiică-sa să aducădin Artois, pentru ca în schimb fiică-sa să aducă

zestre coroanei ţinutul Franche-Comté. Dar dacă estezestre coroanei ţinutul Franche-Comté. Dar dacă este o dreptate pe lume, ar trebui să fiu pair al regatului şio dreptate pe lume, ar trebui să fiu pair al regatului şi

teva învârteli bunicele datorită mie? Cine oare ţi-a datteva învârteli bunicele datorită mie? Cine oare ţi-a dat de veste că templierii urmează a fi arestaţi şi cine te-ade veste că templierii urmează a fi arestaţi şi cine te-a



p p p g şp p p g şcel mai bogat baron al Franţei. Şi voi fi, mă auzi tu,cel mai bogat baron al Franţei. Şi voi fi, mă auzi tu, Tolomei, voi fi!Tolomei, voi fi!

Pumnul său uriaş izbi în masă.Pumnul său uriaş izbi în masă.- V-o doresc din inimă, domnul meu, zise Tolomei pe- V-o doresc din inimă, domnul meu, zise Tolomei pe

acelaşi ton liniştit. Dar deocamdată procesul l-aţi piacelaşi ton liniştit. Dar deocamdată procesul l-aţi pi --erdut.erdut.

Lăsase deoparte izmenelile sale ceremonioase şi-iLăsase deoparte izmenelile sale ceremonioase şi-i vorbea lui d'Artois cu mult mai multă familiaritate vorbea lui d'Artois cu mult mai multă familiaritate decât arhiepiscopului.decât arhiepiscopului.

- Am primit totuşi comitatul Beaumont-le-Roger cu- Am primit totuşi comitatul Beaumont-le-Roger cu un venit de cinci mii de livre şi castelul de la Conchesun venit de cinci mii de livre şi castelul de la Conches unde locuiesc, răspunse uriaşul.unde locuiesc, răspunse uriaşul.

- Aşa e, recunoscu Tolomei. Dar dintr-asta nu mi-aţi- Aşa e, recunoscu Tolomei. Dar dintr-asta nu mi-aţi putut întoarce datoria. Dimpotrivă.putut întoarce datoria. Dimpotrivă.

- Nu reuşesc să pun mâna pe veniturile mele. Visti- Nu reuşesc să pun mâna pe veniturile mele. Visti --

eria îmi datorează câştigurile pe mai mulţi ani...eria îmi datorează câştigurile pe mai mulţi ani...

- Asupra cărora v-am împrumutat o sumă fru- Asupra cărora v-am împrumutat o sumă fru --muşică. V-au trebuit bani ca să reparaţi acoperişurilemuşică. V-au trebuit bani ca să reparaţi acoperişurile şi grajdurile de la Conches...şi grajdurile de la Conches...

- Le mistuise focul, spuse Robert d'Artois.- Le mistuise focul, spuse Robert d'Artois.- Se poate. Şi apoi v-au trebuit iarăşi bani ca să-i ţi- Se poate. Şi apoi v-au trebuit iarăşi bani ca să-i ţi --

neţi pe cei care vă sprijină în Artois.neţi pe cei care vă sprijină în Artois.- Şi ce m-aş face fără dânşii? Mulţumită lor, unui Fi- Şi ce m-aş face fără dânşii? Mulţumită lor, unui Fi --

ennes şi altora, îmi voi atinge ţelul într-o zi, cu spadaennes şi altora, îmi voi atinge ţelul într-o zi, cu spada în mână dacă va fi nevoie... Şi apoi, ia spune-mi, juîn mână dacă va fi nevoie... Şi apoi, ia spune-mi, ju --pâne bancher...pâne bancher...

Şi uriaşul schimbă deodată tonul, ca şi cum s-ar fiŞi uriaşul schimbă deodată tonul, ca şi cum s-ar fi săturat să facă pe şcolarul care se lasă dojenit. Îlsăturat să facă pe şcolarul care se lasă dojenit. Îl apucă pe Tolomei de caftan, numai cu degetul gros şiapucă pe Tolomei de caftan, numai cu degetul gros şi arătătorul, şi începu să-l salte uşurel...arătătorul, şi începu să-l salte uşurel...

-...Ia să-mi spui... mi-ai plătit procesul, grajdurile şi-...Ia să-mi spui... mi-ai plătit procesul, grajdurile şi toată şandramaua, recunosc, dar n-ai făcut oare câtoată şandramaua, recunosc, dar n-ai făcut oare câ --

p ţ şp ţ şsfătuit să împrumuţi de la dânşii bani pe care n-a tresfătuit să împrumuţi de la dânşii bani pe care n-a tre --buit să-i mai înapoiezi niciodată? Cine oare te-a înştiibuit să-i mai înapoiezi niciodată? Cine oare te-a înştii --nţat că banii de aur vor fi călpuiţi, ceea ce ţi-a îngănţat că banii de aur vor fi călpuiţi, ceea ce ţi-a îngă --duit să-ţi bagi tot aurul în mărfuri pe care le-ai vândutduit să-ţi bagi tot aurul în mărfuri pe care le-ai vândut după aceea cu preţ îndoit? Hai, ia spune, cine?după aceea cu preţ îndoit? Hai, ia spune, cine?

Căci Tolomei, urmând o tradiţie pe care marii banCăci Tolomei, urmând o tradiţie pe care marii ban --

cheri n-au uitat-o nici până azi, avea iscoadele sale încheri n-au uitat-o nici până azi, avea iscoadele sale în sfaturile cârmuirii, şi iscoada sa cea mai de seamă erasfaturile cârmuirii, şi iscoada sa cea mai de seamă era Robert d'Artois, ca unul ce se afla prietenul şi comeRobert d'Artois, ca unul ce se afla prietenul şi come --seanul lui Charles de Valois, care îi povestea tot ceseanul lui Charles de Valois, care îi povestea tot ce ştia.ştia.

Tolomei se desprinse din strânsoarea degetelor luiTolomei se desprinse din strânsoarea degetelor lui d'Artois, îşi netezi boţitura caftanului, surâse şi spuse,d'Artois, îşi netezi boţitura caftanului, surâse şi spuse, ţinându-şi mereu ochiul stâng închis:ţinându-şi mereu ochiul stâng închis:

- Recunosc, monseniore, recunosc. Mi-aţi dat- Recunosc, monseniore, recunosc. Mi-aţi dat

uneori câte o ştire care mi-a prins bine, dar, vai!...uneori câte o ştire care mi-a prins bine, dar, vai!...

- Ce vai?- Ce vai?- Vai! Câştigurile ce le-am avut astfel nu ating nici- Vai! Câştigurile ce le-am avut astfel nu ating nici

pe departe banii pe care vi i-am dat eu.pe departe banii pe care vi i-am dat eu.- Adevărat?- Adevărat?- Adevărat, monseniore, întări Tolomei, cu o mutră- Adevărat, monseniore, întări Tolomei, cu o mutră

nevinovată.nevinovată.Minţea, şi ştia bine că putea s-o facă fără teamă,Minţea, şi ştia bine că putea s-o facă fără teamă,

căci Robert d'Artois, oricât de iscusit ar fi fost în lucăci Robert d'Artois, oricât de iscusit ar fi fost în lu --crături viclene, rămânea un ageamiu în ce priveştecrături viclene, rămânea un ageamiu în ce priveşte socotelile băneşti.socotelile băneşti.

- Ah! făcu acesta, înciudat.- Ah! făcu acesta, înciudat.Se scărpină în obraz, clătinând din cap de la dreSe scărpină în obraz, clătinând din cap de la dre --

apta la stânga.apta la stânga.- Oricum, templierii... Cred că eşti destul de mu- Oricum, templierii... Cred că eşti destul de mu --

lţumit în dimineaţa asta? întrebă el.lţumit în dimineaţa asta? întrebă el.- Da şi nu, monseniore, da şi nu. De multă vreme ei- Da şi nu, monseniore, da şi nu. De multă vreme ei

nu mai vătămau negoţul nostru. De cine se va luanu mai vătămau negoţul nostru. De cine se va lua acum stăpânirea? De noi ăştia, lombarzii, cum ni seacum stăpânirea? De noi ăştia, lombarzii, cum ni se

ceau să se cutremure duşumeaua, mobilele, tot ce eraceau să se cutremure duşumeaua, mobilele, tot ce era acolo.acolo.



p şzice. Meseria de zaraf nu e de loc uşoară. Şi totuşi,zice. Meseria de zaraf nu e de loc uşoară. Şi totuşi, fără noi nimic nu s-ar putea face... Şi fiindcă venifără noi nimic nu s-ar putea face... Şi fiindcă veni

vorba, adăugă Tolomei, aflarăţi cumva de la domnul vorba, adăugă Tolomei, aflarăţi cumva de la domnul de Valois dacă e plănuită o nouă schimbare a preţuluide Valois dacă e plănuită o nouă schimbare a preţului livrei bătute la Paris, aşa cum auzii?livrei bătute la Paris, aşa cum auzii?

- Nu, răspunse d'Artois, absorbit de un gând al său.- Nu, răspunse d'Artois, absorbit de un gând al său.

Dar de data asta o am în mână pe Mahaut. O amDar de data asta o am în mână pe Mahaut. O am pentru că le am în mâna mea pe fetele ei şi pe nepentru că le am în mâna mea pe fetele ei şi pe ne --poată-sa. Şi am să le sucesc gâtul... haţ... uite aşa!poată-sa. Şi am să le sucesc gâtul... haţ... uite aşa!

Ura îi înăsprea trăsăturile, punându-i pe faţă oUra îi înăsprea trăsăturile, punându-i pe faţă o mască aproape frumoasă. Se apropiase iarăşi de Tomască aproape frumoasă. Se apropiase iarăşi de To --lomei. Zaraful îşi zicea: "Omul acesta, cu scrântealalomei. Zaraful îşi zicea: "Omul acesta, cu scrânteala lui, e în stare de orice... Oricum, sunt hotărât să-i mailui, e în stare de orice... Oricum, sunt hotărât să-i mai împrumut cinci sute de livre... Ce-i drept, adulmecăîmprumut cinci sute de livre... Ce-i drept, adulmecă

vânatul." Apoi întrebă: vânatul." Apoi întrebă:

- Despre ce-i vorba?- Despre ce-i vorba?Robert d'Artois coborî glasul. Ochii îi luceau.Robert d'Artois coborî glasul. Ochii îi luceau.- Curvuliţele au ibovnici, zise el, şi de azi-noapte- Curvuliţele au ibovnici, zise el, şi de azi-noapte

ştiu cine sunt aceştia. Dar nici o vorbă, auzi! Nuştiu cine sunt aceştia. Dar nici o vorbă, auzi! Nu vreau să se ştie... nu încă... vreau să se ştie... nu încă...

Italianul rămase pe gânduri. I se mai vorbise de aşaItalianul rămase pe gânduri. I se mai vorbise de aşa ceva, dar nu crezuse.ceva, dar nu crezuse.

- Şi la ce vă poate sluji asta? întreba el.- Şi la ce vă poate sluji asta? întreba el.- La ce? se răsti d'Artois. Dar unde ţi-e mintea, za- La ce? se răsti d'Artois. Dar unde ţi-e mintea, za --

rafule? Nu vezi ruşinea? Viitoarea regină a Franţeirafule? Nu vezi ruşinea? Viitoarea regină a Franţei prinsă ca o târfă cu nişte flăcăi... Dar dintr-asta o săprinsă ca o târfă cu nişte flăcăi... Dar dintr-asta o să iasă un tămbălău grozav, apoi divorţul! Toate muierileiasă un tămbălău grozav, apoi divorţul! Toate muierile din neamul Burgundiei sunt vârâte până-n gât în modin neamul Burgundiei sunt vârâte până-n gât în mo --cirla asta, Mahaut îşi pierde orice trecere la curte,cirla asta, Mahaut îşi pierde orice trecere la curte, moştenirile râvnite de coroană se spulberă, eu cer remoştenirile râvnite de coroană se spulberă, eu cer re --deschiderea procesului şi îl câştig!deschiderea procesului şi îl câştig!

Umbla în lungul şi-n latul încăperii, şi paşii săi făUmbla în lungul şi-n latul încăperii, şi paşii săi fă --

- Şi cine va dezvălui ruşinea, domnia-voastră? în- Şi cine va dezvălui ruşinea, domnia-voastră? în --trebă Tolomei. Vă veţi duce să-i vorbiţi regelui...trebă Tolomei. Vă veţi duce să-i vorbiţi regelui...

- Nu, jupâne, nu eu. Pe mine nu m-ar asculta. Altci- Nu, jupâne, nu eu. Pe mine nu m-ar asculta. Altci --neva are să-i vorbească... cineva mai în măsura s-oneva are să-i vorbească... cineva mai în măsura s-o facă... dar care nu se află în Franţa... Şi-i tocmai alfacă... dar care nu se află în Franţa... Şi-i tocmai al doilea lucru pe care venisem să ţi-l cer. Aş avea nedoilea lucru pe care venisem să ţi-l cer. Aş avea ne --

voie de un om de nădejde şi nu prea bătător la ochi, voie de un om de nădejde şi nu prea bătător la ochi, care să meargă în Anglia spre a duce o scrisoare.care să meargă în Anglia spre a duce o scrisoare.- Cui?- Cui?- Reginei Isabelle.- Reginei Isabelle.- Ei... ia te uită!... murmură bancherul.- Ei... ia te uită!... murmură bancherul.Urmă apoi o tăcere în care se auziră nişte zgomoteUrmă apoi o tăcere în care se auziră nişte zgomote

din stradă şi strigătele vânzătorilor ambulanţi lăudin stradă şi strigătele vânzătorilor ambulanţi lău --dându-şi marfa.dându-şi marfa.

- E drept că, pe cât se spune, regina Isabelle nu-şi- E drept că, pe cât se spune, regina Isabelle nu-şi

prea îndrăgeşte cumnatele sale din Franţa, zise într-prea îndrăgeşte cumnatele sale din Franţa, zise într-un târziu Tolomei, care n-avea nevoie să audă maiun târziu Tolomei, care n-avea nevoie să audă mai mult pentru a înţelege cum îşi urzise planul d'Artois.mult pentru a înţelege cum îşi urzise planul d'Artois. Îi sunteţi bun prieten, cred, şi aţi fost în Anglia acumÎi sunteţi bun prieten, cred, şi aţi fost în Anglia acum câteva zile?câteva zile?

- M-am întors de acolo vinerea trecută şi m-am pus- M-am întors de acolo vinerea trecută şi m-am pus pe treabă fără a mai pierde o clipă.pe treabă fără a mai pierde o clipă.

- Dar de ce nu trimiteţi la regina Isabelle un om al- Dar de ce nu trimiteţi la regina Isabelle un om al domniei-voastre, sau poate vreun olac al monseniodomniei-voastre, sau poate vreun olac al monsenio --rului de Valois?rului de Valois?

- Pe slujitorii mei îi ştie toată lumea, iar pe cei ai- Pe slujitorii mei îi ştie toată lumea, iar pe cei ai monseniorului de asemenea, în ţara asta unde fiecaremonseniorului de asemenea, în ţara asta unde fiecare e cu ochii la celălalt, aşa că n-ar trece mult şi tot ce-e cu ochii la celălalt, aşa că n-ar trece mult şi tot ce-am plănuit s-ar nărui. M-am gândit ca un negustor,am plănuit s-ar nărui. M-am gândit ca un negustor, dar un negustor pe care să te poţi bizui, ar fi mai podar un negustor pe care să te poţi bizui, ar fi mai po --trivit. Dumneata ai mulţi oameni care călătoresctrivit. Dumneata ai mulţi oameni care călătoresc pentru treburile dumitale... De altminteri, scrisoareapentru treburile dumitale... De altminteri, scrisoarea

nu va cuprinde nimic de care să aibă a se teme cel cenu va cuprinde nimic de care să aibă a se teme cel ce o va duce...o va duce...

mai uşor mânuiesc o ţepuşă decât afurisitele voastremai uşor mânuiesc o ţepuşă decât afurisitele voastre pene de gâscă.pene de gâscă.



Tolomei se uită drept în ochii uriaşului, cumpăni oTolomei se uită drept în ochii uriaşului, cumpăni o clipă lucrurile în gând şi, în cele din urmă, scuturăclipă lucrurile în gând şi, în cele din urmă, scutură clopoţelul său de bronz de pe masă.clopoţelul său de bronz de pe masă.

- Voi încerca să vă fiu încă o dată de folos, zise el.- Voi încerca să vă fiu încă o dată de folos, zise el.Draperia se dădu deoparte şi acelaşi tânăr care-lDraperia se dădu deoparte şi acelaşi tânăr care-l

însoţise pe arhiepiscop se arătă din nou. Bancherul îlînsoţise pe arhiepiscop se arătă din nou. Bancherul îl

prezentă:prezentă:- Nepotu-meu, Guccio Baglioni, de puţină vreme- Nepotu-meu, Guccio Baglioni, de puţină vreme sosit de la Sienna. Nu cred că ispravnicii şi armăşeiisosit de la Sienna. Nu cred că ispravnicii şi armăşeii prietenului nostru Marigny să-l cunoască încă bine...prietenului nostru Marigny să-l cunoască încă bine... deşi ieri dimineaţă - Tolomei coborî glasul şi-l privi pedeşi ieri dimineaţă - Tolomei coborî glasul şi-l privi pe flăcău cu o prefăcută asprime - a făcut una boacănăflăcău cu o prefăcută asprime - a făcut una boacănă de tot faţă de regele Franţei... Cum îl găsiţi?de tot faţă de regele Franţei... Cum îl găsiţi?

Robert d'Artois îl cercetă din ochi pe Guccio.Robert d'Artois îl cercetă din ochi pe Guccio.- Drăguţ băiat, zise el; bine croit, subţirel, cu pulpe- Drăguţ băiat, zise el; bine croit, subţirel, cu pulpe

tari, ochi de trubadur şi destulă viclenie în privire...tari, ochi de trubadur şi destulă viclenie în privire...

drăguţ băiat. Pe el l-ai trimite, jupân Tolomei?drăguţ băiat. Pe el l-ai trimite, jupân Tolomei?- Sunt eu leit, zise bancherul... doar mai zvelt şi mai- Sunt eu leit, zise bancherul... doar mai zvelt şi mai

tânăr. Am fost ca dânsul, închipuiţi-vă, dar nimenitânăr. Am fost ca dânsul, închipuiţi-vă, dar nimeni afară de mine n-ar crede asta văzându-mă acum.afară de mine n-ar crede asta văzându-mă acum.

- Dacă-l vede regele Eduard, riscăm să nu se mai- Dacă-l vede regele Eduard, riscăm să nu se mai întoarcă niciodată.întoarcă niciodată.

Şi, zicând acestea, uriaşul se porni pe un râs cu hoŞi, zicând acestea, uriaşul se porni pe un râs cu ho --hote, căruia unchiul şi nepotul îi ţinură isonul.hote, căruia unchiul şi nepotul îi ţinură isonul.

- Guccio, vorbi Tolomei, curmându-şi râsul, vei cu- Guccio, vorbi Tolomei, curmându-şi râsul, vei cu --noaşte Anglia. Mâine în zori vei pleca spre Londra lanoaşte Anglia. Mâine în zori vei pleca spre Londra la

vărul nostru Albizzi, şi acolo, cu ajutorul său, te vei vărul nostru Albizzi, şi acolo, cu ajutorul său, te vei duce la Wesmoustiers, să-i dai reginei, şi numai ei,duce la Wesmoustiers, să-i dai reginei, şi numai ei, scrisoarea pe care înălţimea-sa o va scrie. Îţi voiscrisoarea pe care înălţimea-sa o va scrie. Îţi voi spune de îndată, pe îndelete, ce anume va trebui săspune de îndată, pe îndelete, ce anume va trebui să faci.faci.

- Mi-ar plăcea mai curând să dictez, zise d'Artois:- Mi-ar plăcea mai curând să dictez, zise d'Artois:

Tolomei gândi: "Şi bănuitor, pe deasupra, voinicul!Tolomei gândi: "Şi bănuitor, pe deasupra, voinicul! Nu vrea să lase urme."Nu vrea să lase urme."

- Cum doriţi, monseniore.- Cum doriţi, monseniore.Şi se aşeză să scrie cu mâna lui următoarea scriŞi se aşeză să scrie cu mâna lui următoarea scri --

soare:soare:

Lucrurile pe care le ghicisem sunt pe de-a-ntregul Lucrurile pe care le ghicisem sunt pe de-a-ntregul adevărate şi mai ruşinoase încă decât am fi crezut. Îiadevărate şi mai ruşinoase încă decât am fi crezut. Îi cunosc pe cei cu pricina, şi atât de bine i-am dibuit,cunosc pe cei cu pricina, şi atât de bine i-am dibuit, că n-ar mai putea să scape dacă dăm zor. Dar numaică n-ar mai putea să scape dacă dăm zor. Dar numai măria-ta ai putere îndeajuns de mare spre a împlinimăria-ta ai putere îndeajuns de mare spre a împlini ceea ce am chibzuit împreună şi a pune capăt, venindceea ce am chibzuit împreună şi a pune capăt, venind aici, la atâta mârşăvie care terfeleşte grozav cinsteaaici, la atâta mârşăvie care terfeleşte grozav cinstea celor mai apropiate rude ale măriei-tale. N-am altăcelor mai apropiate rude ale măriei-tale. N-am altă dorinţă decât aceea de a fi în toate cu trup şi sufletdorinţă decât aceea de a fi în toate cu trup şi suflet

sluga măriei-tale.sluga măriei-tale.

- Semnătura, monseniore? întrebă Guccio.- Semnătura, monseniore? întrebă Guccio.- Iat-o, răspunse d'Artois, întinzând tânărului un- Iat-o, răspunse d'Artois, întinzând tânărului un

inel de fier. Vei înmâna asta reginei Isabelle... Are săinel de fier. Vei înmâna asta reginei Isabelle... Are să ştie despre ce-i vorba... Dar eşti oare sigur că ai săştie despre ce-i vorba... Dar eşti oare sigur că ai să poţi ajunge la dânsa de cum vei sosi acolo? adăugă elpoţi ajunge la dânsa de cum vei sosi acolo? adăugă el parcă ros încă de-o îndoială.parcă ros încă de-o îndoială.

- Vai, monseniore, zise Tolomei, dar nu suntem- Vai, monseniore, zise Tolomei, dar nu suntem chiar nişte necunoscuţi pentru suveranii Angliei.chiar nişte necunoscuţi pentru suveranii Angliei. Când regele Eduard a venit anul trecut cu regina IsaCând regele Eduard a venit anul trecut cu regina Isa --belle la marile serbări în care aţi primit spada de cabelle la marile serbări în care aţi primit spada de ca --

valer o dată cu fiii regelui Filip, ei bine, grupul nostru valer o dată cu fiii regelui Filip, ei bine, grupul nostru de negustori lombarzi i-a împrumutat regelui Eduardde negustori lombarzi i-a împrumutat regelui Eduard douăzeci de mii de livre, bani strânşi între noi mânădouăzeci de mii de livre, bani strânşi între noi mână de la mână şi pe care nici până azi nu ni i-a înapoiat.de la mână şi pe care nici până azi nu ni i-a înapoiat.

- Aşadar nici el nu-şi plăteşte datoriile? exclamă- Aşadar nici el nu-şi plăteşte datoriile? exclamă

d'Artois. Fiindcă ai pomenit de asta, zarafule, cum răd'Artois. Fiindcă ai pomenit de asta, zarafule, cum ră --mâne cu... ceea ce te-am rugat la început?mâne cu... ceea ce te-am rugat la început?

h ăd ă h ă ă î

- Bine, unchiule, răspunse Guccio, fără tragere de- Bine, unchiule, răspunse Guccio, fără tragere de inimă.inimă.

ÎÎ l d l b ă



- Ah, monseniore, văd că nu-i chip să mă împotri- Ah, monseniore, văd că nu-i chip să mă împotri -- vesc vreodată dorinţelor domniei-voastre! zise To vesc vreodată dorinţelor domniei-voastre! zise To --lomei oftând.lomei oftând.

Şi se duse să aducă un săculeţ de cinci sute deŞi se duse să aducă un săculeţ de cinci sute de livre, pe care i-l dădu adăugând:livre, pe care i-l dădu adăugând:

- Vă vom trece şi asta la socoteală, ca şi cheltuielile- Vă vom trece şi asta la socoteală, ca şi cheltuielile

cu drumul la Londra al trimisului domniei-voastre.cu drumul la Londra al trimisului domniei-voastre.- Ah! zarafule, zarafule, izbucni d'Artois, zâmbind- Ah! zarafule, zarafule, izbucni d'Artois, zâmbind cu toată gura şi luminându-se la faţă. Văd că-mi eşticu toată gura şi luminându-se la faţă. Văd că-mi eşti prieten. Când voi pune iar mâna pe comitatul părinprieten. Când voi pune iar mâna pe comitatul părin --tesc, am să te fac vistiernicul meu.tesc, am să te fac vistiernicul meu.

- Mă bizui mult pe asta, monseniore, spuse celălalt,- Mă bizui mult pe asta, monseniore, spuse celălalt, făcând o plecăciune.făcând o plecăciune.

- Iar de nu, am să te iau cu mine în iad. Altminteri,- Iar de nu, am să te iau cu mine în iad. Altminteri, prea o să-ţi duc lipsa!prea o să-ţi duc lipsa!

Şi uriaşul, prea lat pentru uşa camerei, ieşi jucândŞi uriaşul, prea lat pentru uşa camerei, ieşi jucând

în palma săculeţul cu aur ca pe o minge.în palma săculeţul cu aur ca pe o minge.- Iar i-ai dat bani, unchiule? spuse Guccio, clătinând- Iar i-ai dat bani, unchiule? spuse Guccio, clătinând

din cap a dojană. Şi doar tu ziceai că...din cap a dojană. Şi doar tu ziceai că...-- Guccio mio, Guccio mioGuccio mio, Guccio mio , răspunse blând zaraful, răspunse blând zaraful

(şi avea acum amândoi ochii bine deschişi), amin(şi avea acum amândoi ochii bine deschişi), amin --teşte-ţi întotdeauna de asta: tainele mărimilor acesteiteşte-ţi întotdeauna de asta: tainele mărimilor acestei lumi sunt dobânda banilor ce le împrumutăm. Chiarlumi sunt dobânda banilor ce le împrumutăm. Chiar în dimineaţa asta, monseniorul Jean de Marigny şiîn dimineaţa asta, monseniorul Jean de Marigny şi monseniorul d'Artois mi-au dat nişte poliţe asupra lor,monseniorul d'Artois mi-au dat nişte poliţe asupra lor, care preţuiesc mai mult decât aurul şi pe care vomcare preţuiesc mai mult decât aurul şi pe care vom şti, când le va veni sorocul, să le prefacem în banişti, când le va veni sorocul, să le prefacem în bani buni. Cât despre aurul împrumutat... vom mai scoatebuni. Cât despre aurul împrumutat... vom mai scoate câte ceva din pagubă.câte ceva din pagubă.

Rămase o clipă pe gânduri, apoi urmă:Rămase o clipă pe gânduri, apoi urmă:- Întorcându-te din Anglia, vei face un ocol. Ai să te- Întorcându-te din Anglia, vei face un ocol. Ai să te

abaţi pe la Neauphle-le-Vieux.abaţi pe la Neauphle-le-Vieux.

- Împuternicitul nostru de acolo nu izbuteşte să- Împuternicitul nostru de acolo nu izbuteşte să pună mâna pe banii ce ni-i datorează castelanii de lapună mâna pe banii ce ni-i datorează castelanii de la Cressay. Tatăl a murit de curând. Moştenitorii nu vorCressay. Tatăl a murit de curând. Moştenitorii nu vor să plătească. Se pare că nu mai au o leţcaie.să plătească. Se pare că nu mai au o leţcaie.

- Şi ce-i de făcut, dacă nu mai au o leţcaie?- Şi ce-i de făcut, dacă nu mai au o leţcaie?- Ei, asta-i acum! Au o casă, au o moşie, poate că or- Ei, asta-i acum! Au o casă, au o moşie, poate că or

fi având rude. N-au decât să se împrumute de aiureafi având rude. N-au decât să se împrumute de aiurea ca să ne plătească. De nu, te duci să-l vezi pe isca să ne plătească. De nu, te duci să-l vezi pe is --pravnic, pui sechestru, scoţi la mezat. E nemilos, epravnic, pui sechestru, scoţi la mezat. E nemilos, e trist, o ştiu. Un bancher însă trebuie să se obişnuiascătrist, o ştiu. Un bancher însă trebuie să se obişnuiască a fi neînduplecat. Nici o îndurare faţă de datorniciia fi neînduplecat. Nici o îndurare faţă de datornicii mărunţi, altminteri nu vom mai putea fi de folos celormărunţi, altminteri nu vom mai putea fi de folos celor mari. Nu e numai banul nostru în joc. La ce te gânmari. Nu e numai banul nostru în joc. La ce te gân --deşti,deşti, figlio mio figlio mio 99??

- La Anglia, unchiule, răspunse Guccio.- La Anglia, unchiule, răspunse Guccio.

Întoarcerea prin Neauphle i se părea o corvoadă,Întoarcerea prin Neauphle i se părea o corvoadă,

pe care o primea însă cu voie bună; toată curiozipe care o primea însă cu voie bună; toată curiozi --tatea, toate visurile sale de băietan se şi îndreptautatea, toate visurile sale de băietan se şi îndreptau spre Londra. Pentru întâia oară va călători pe mare...spre Londra. Pentru întâia oară va călători pe mare... Hotărât lucru, viaţa de negustor lombard era o viaţăHotărât lucru, viaţa de negustor lombard era o viaţă plăcută şi-i pregătea surprize frumoase. Să călătoreplăcută şi-i pregătea surprize frumoase. Să călătore --ască, să bată drumurile, să ducă regilor scrisori taiască, să bată drumurile, să ducă regilor scrisori tai --nice...nice...

Bătrânul îşi privea nepotul cu o adâncă duioşie.Bătrânul îşi privea nepotul cu o adâncă duioşie. Guccio era singura slăbiciune a inimii acesteia hârşităGuccio era singura slăbiciune a inimii acesteia hârşită în vicleşuguri.în vicleşuguri.

- Vei face o călătorie frumoasă şi te pizmuiesc, îi- Vei face o călătorie frumoasă şi te pizmuiesc, îi spuse el. Puţini oameni la vârsta ta au prilejul să vadăspuse el. Puţini oameni la vârsta ta au prilejul să vadă atâtea ţări. Tu învaţă, scormoneşte, scotoceşte, desatâtea ţări. Tu învaţă, scormoneşte, scotoceşte, des --chide ochii la toate, fă-i pe alţii să vorbească, iar tuchide ochii la toate, fă-i pe alţii să vorbească, iar tu

vorbeşte cât de puţin. Ia seama la cine te cinsteşte cu vorbeşte cât de puţin. Ia seama la cine te cinsteşte cu băutură; nu da fetelor mai multe parale decât merităbăutură; nu da fetelor mai multe parale decât merită

99 Fiul meu (în lb. italiană).Fiul meu (în lb. italiană).

şi nu uita niciodată să-ţi scoţi pălăria când vezi treşi nu uita niciodată să-ţi scoţi pălăria când vezi tre --când vreun alai cu prapuri şi icoane... Iar dacă întâlcând vreun alai cu prapuri şi icoane... Iar dacă întâl --

i î l ă î f l î âi î l ă î f l î âDRUMUL LONDREIDRUMUL LONDREI



neşti vreun rege în calea ta, poartă-te în aşa fel încâtneşti vreun rege în calea ta, poartă-te în aşa fel încât să nu mă mai coste, de data aceasta, un cal sau unsă nu mă mai coste, de data aceasta, un cal sau un elefant.elefant.

- Să fie oare adevărat, unchiule, întrebă Guccio, su- Să fie oare adevărat, unchiule, întrebă Guccio, su --râzând, că regina Isabelle e aşa de frumoasă cum serâzând, că regina Isabelle e aşa de frumoasă cum se spune?spune?

Unora li-e mereu gândul la călătorii şi isprăvi minuUnora li-e mereu gândul la călătorii şi isprăvi minu --nate ca să aibă cu ce se viteji în ochii altora şi chiar înnate ca să aibă cu ce se viteji în ochii altora şi chiar în ai lor. Apoi, când au intrat în horă şi când o primejdieai lor. Apoi, când au intrat în horă şi când o primejdie se arată, încep să cugete: "Unde mi-a fost mintea dese arată, încep să cugete: "Unde mi-a fost mintea de m-am lăsat împins şi ce nevoie aveam să mă vârm-am lăsat împins şi ce nevoie aveam să mă vâr singur unde sunt?" Era tocmai ceea ce i se întâmplăsingur unde sunt?" Era tocmai ceea ce i se întâmplă tânărului Guccio Baglioni. N-avusese dorinţă mai fiertânărului Guccio Baglioni. N-avusese dorinţă mai fier --binte decât sa cunoască marea. Acum însă, cândbinte decât sa cunoască marea. Acum însă, când plutea pe valurile ei, ar fi dat orice ca să fie oriundeplutea pe valurile ei, ar fi dat orice ca să fie oriunde aiurea.aiurea.

Era în toiul mareelor echinoxului şi puţine corăbiiEra în toiul mareelor echinoxului şi puţine corăbii ridicaseră ancora în ziua aceea. Făcând niţel pe groridicaseră ancora în ziua aceea. Făcând niţel pe gro --zavul de-a lungul cheiului de la Calais, cu sabia înzavul de-a lungul cheiului de la Calais, cu sabia în şold şi mantaua dată peste umăr, Guccio găsise pânăşold şi mantaua dată peste umăr, Guccio găsise până la urmă un stăpân de corabie care binevoi să-l îmla urmă un stăpân de corabie care binevoi să-l îm --barce. Plecaseră pe înserat şi furtuna se pornisebarce. Plecaseră pe înserat şi furtuna se pornise aproape în clipa când ieşeau din port. Închis într-unaproape în clipa când ieşeau din port. Închis într-un soi de cabină înjghebată sub punte, lângă catargul celsoi de cabină înjghebată sub punte, lângă catargul cel mare - "e locul unde te zgâlţâie cel mai puţin", spumare - "e locul unde te zgâlţâie cel mai puţin", spu --sese corăbierul - şi unde o scândură îi ţinea loc desese corăbierul - şi unde o scândură îi ţinea loc de pat, Guccio petrecea cea mai afurisită noapte dinpat, Guccio petrecea cea mai afurisită noapte din

viaţa lui. viaţa lui. Valurile izbeau corabia ca nişte lovituri de berbece, Valurile izbeau corabia ca nişte lovituri de berbece,

şi Guccio simţea lumea clătinându-se în jurul său. Seşi Guccio simţea lumea clătinându-se în jurul său. Se rostogolea de pe scândură pe podea şi se zbătea într-rostogolea de pe scândură pe podea şi se zbătea într-o beznă de nepătruns. ciocnindu-se ba de pereţii deo beznă de nepătruns. ciocnindu-se ba de pereţii de lemn, ba de ghemurile de frânghie întărite de apă saulemn, ba de ghemurile de frânghie întărite de apă sau de lăzile rău prinse care se rostogoleau cu zgomot, şide lăzile rău prinse care se rostogoleau cu zgomot, şi încerca să se agaţe de lucruri nevăzute care îi fugeauîncerca să se agaţe de lucruri nevăzute care îi fugeau de sub degete. Carcasa corăbiei părea gata-gata să sede sub degete. Carcasa corăbiei părea gata-gata să se facă ţăndări. Între două vâjâituri ale furtunii, Gucciofacă ţăndări. Între două vâjâituri ale furtunii, Guccio auzea pânzele pocnind şi talazurile spărgându-se peauzea pânzele pocnind şi talazurile spărgându-se pe

punte. Se întreba dacă nu cumva întregul echipaj fupunte. Se întreba dacă nu cumva întregul echipaj fu --sese măturat şi dacă nu era singurul supravieţuitor lasese măturat şi dacă nu era singurul supravieţuitor la b d l i ăbii ă ă i l il âb d l i ăbii ă ă i l il â

cându-l să se înfioare sub veşmintele ude.cându-l să se înfioare sub veşmintele ude.- Nu puteai oare să-mi spui de la început că vom- Nu puteai oare să-mi spui de la început că vom

f ă? îl î bă G i ă â l ăbi if ă? îl î bă G i ă â l ăbi i



bordul unei corăbii părăsite pe care valurile o zvârbordul unei corăbii părăsite pe care valurile o zvâr --leau spre cer ca s-o repeadă numaidecât îndărăt spreleau spre cer ca s-o repeadă numaidecât îndărăt spre hăuri, în nişte căderi care păreau fără de sfârşit.hăuri, în nişte căderi care păreau fără de sfârşit.

"De bună seamă că am să mor", îşi zicea Guccio."De bună seamă că am să mor", îşi zicea Guccio. "Ticăloasă soartă, să pieri aşa, la vârsta mea, înghiţit"Ticăloasă soartă, să pieri aşa, la vârsta mea, înghiţit de valuri. N-am să-l mai văd niciodată pe unchiu-meu,de valuri. N-am să-l mai văd niciodată pe unchiu-meu,

niciodată n-am să mai văd soarele. Să fi aşteptatniciodată n-am să mai văd soarele. Să fi aşteptat barem o zi sau două la Calais! Ce prostie am făcut!barem o zi sau două la Calais! Ce prostie am făcut! Dacă scap însă cu zile, mă jur pe Maica Precista,Dacă scap însă cu zile, mă jur pe Maica Precista, rămân la Londra, mă fac sacagiu, orice mă fac, darrămân la Londra, mă fac sacagiu, orice mă fac, dar cât oi trăi nu mai pun piciorul pe o corabie."cât oi trăi nu mai pun piciorul pe o corabie."

În cele din urmă, cuprinse cu amândouă braţele piÎn cele din urmă, cuprinse cu amândouă braţele pi --ciorul marelui catarg şi, în genunchi, agăţat, bâţâind,ciorul marelui catarg şi, în genunchi, agăţat, bâţâind, gata să-şi verse maţele, ud leoarcă, rămase aşa, în îngata să-şi verse maţele, ud leoarcă, rămase aşa, în în --tuneric, aşteptându-şi sfârşitul şi făgăduind de ceasultuneric, aşteptându-şi sfârşitul şi făgăduind de ceasul morţii că va dărui icoane bisericilor Santa Maria dellemorţii că va dărui icoane bisericilor Santa Maria delle Nevi, Santa Maria della Scala, Santa Maria del Servi,Nevi, Santa Maria della Scala, Santa Maria del Servi, Santa Maria del Carmine - adică tuturor bisericilorSanta Maria del Carmine - adică tuturor bisericilor din Sienna pe care le cunoştea.din Sienna pe care le cunoştea.

Cu ivirea zorilor furtuna se potoli dintr-o dată. SleitCu ivirea zorilor furtuna se potoli dintr-o dată. Sleit de puteri, Guccio privi în jurul său: lăzile, pânzele, code puteri, Guccio privi în jurul său: lăzile, pânzele, co --

viltirele, ancorele şi parâmele zăceau unele peste al viltirele, ancorele şi parâmele zăceau unele peste al --tele într-o harababură de nedescris, iar în fundul cotele într-o harababură de nedescris, iar în fundul co --răbiei, sub pardoseala cu scândurile dezlipite, orăbiei, sub pardoseala cu scândurile dezlipite, o pânză de apă clipocea.pânză de apă clipocea.

Chepengul care ducea spre punte se deschise şi unChepengul care ducea spre punte se deschise şi un glas aspru strigă:glas aspru strigă:

- Hei! Signor! Ai putut să dormi?- Hei! Signor! Ai putut să dormi?- Să dorm? răspunse Guccio, înciudat. Aş fi putut- Să dorm? răspunse Guccio, înciudat. Aş fi putut

tot aşa de bine să mor.tot aşa de bine să mor.Îi zvârliră o scară de frânghie şi-l ajutară să seÎi zvârliră o scară de frânghie şi-l ajutară să se

caţere pe punte. O adiere de vânt rece îl învălui, făcaţere pe punte. O adiere de vânt rece îl învălui, fă --

avea furtună? îl întrebă Guccio pe stăpânul corăbiei.avea furtună? îl întrebă Guccio pe stăpânul corăbiei.- Ei, asta-i! E drept, domnul meu, că am avut o- Ei, asta-i! E drept, domnul meu, că am avut o

noapte păcătoasă. Dar păreai aşa de zorit... Şi-apoi,noapte păcătoasă. Dar păreai aşa de zorit... Şi-apoi, pentru de-alde noi furtuna e lucru obişnuit, răspunsepentru de-alde noi furtuna e lucru obişnuit, răspunse acesta. Acum suntem aproape de coastă.acesta. Acum suntem aproape de coastă.

Era un moşneag zdravăn, cu nişte ochi mici, negri,Era un moşneag zdravăn, cu nişte ochi mici, negri,

care îl priveau pe Guccio într-un fel cam batjocoritor.care îl priveau pe Guccio într-un fel cam batjocoritor.Întinzând braţul spre o dungă alburie ce ieşea dinÎntinzând braţul spre o dungă alburie ce ieşea din ceaţă, bătrânul corăbier adăugă:ceaţă, bătrânul corăbier adăugă:

- Acolo e Douvres.- Acolo e Douvres.Guccio suspină, înfăşurându-se mai bine în manGuccio suspină, înfăşurându-se mai bine în man --

taua lui.taua lui.- Cât mai avem până s-ajungem?- Cât mai avem până s-ajungem?Celalalt răspunse înălţând din umeri:Celalalt răspunse înălţând din umeri:- Patru sau cinci ceasuri, nu mai mult, căci vântul- Patru sau cinci ceasuri, nu mai mult, căci vântul

suflă din răsărit.suflă din răsărit.Pe punte, trei marinari dormeau, rupţi de oboseală.Pe punte, trei marinari dormeau, rupţi de oboseală.

Un altul, agăţat de cârmă, muşca dintr-o halcă de pasUn altul, agăţat de cârmă, muşca dintr-o halcă de pas --tramă, cu ochii ţintă la prora corăbiei şi la coasta Antramă, cu ochii ţintă la prora corăbiei şi la coasta An --gliei.gliei.

Guccio se aşeză lângă bătrânul corăbier, adăposGuccio se aşeză lângă bătrânul corăbier, adăpos --tindu-se după un mic perete de scânduri care-l fereatindu-se după un mic perete de scânduri care-l ferea de bătaia vântului şi, în ciuda luminii, a frigului şi ade bătaia vântului şi, în ciuda luminii, a frigului şi a hulei, adormi îndată.hulei, adormi îndată.

Când se deşteptă, portul Douvres îi înfăţişaCând se deşteptă, portul Douvres îi înfăţişa înaintea ochilor bazinul său dreptunghiular şi zidurileînaintea ochilor bazinul său dreptunghiular şi zidurile necioplite ale şirurilor sale de case scunde cu acopenecioplite ale şirurilor sale de case scunde cu acope --rişuri de piatră. La ieşirea din port, în dreapta, serişuri de piatră. La ieşirea din port, în dreapta, se

vedea locuinţa şerifului, păzită de oşteni înarmaţi. Pe vedea locuinţa şerifului, păzită de oşteni înarmaţi. Pe cheiul înţesat de mărfuri adăpostite sub streşini, roiacheiul înţesat de mărfuri adăpostite sub streşini, roia o mulţime gălăgioasă. Vântul aducea miasme deo mulţime gălăgioasă. Vântul aducea miasme de peşte, de păcură, de lemn putrezit. Forfoteau pescaripeşte, de păcură, de lemn putrezit. Forfoteau pescari

târând năvoadele şi ducându-şi pe umăr vâslele grele.târând năvoadele şi ducându-şi pe umăr vâslele grele. Copiii împingeau pe caldarâm saci mai mari ca dânşii.Copiii împingeau pe caldarâm saci mai mari ca dânşii.

C â l lă t bi i t ă î b i â tăC â l lă t bi i t ă î b i â tă

Larma portului îi suna în urechi de pe acum ca uraLarma portului îi suna în urechi de pe acum ca ura --lele unei mulţimi ieşite să-l întâmpine. Bătrânul corălele unei mulţimi ieşite să-l întâmpine. Bătrânul coră --bi ă â d ă i bi h i lbi ă â d ă i bi h i l



Cu pânzele lăsate, corabia intră în bazin, mânatăCu pânzele lăsate, corabia intră în bazin, mânată de vâslaşi.de vâslaşi.

Tinereţii nu-i trebuie mult ca să-şi recapete vlaga şiTinereţii nu-i trebuie mult ca să-şi recapete vlaga şi iluziile. Primejdiile depăşite nu fac decât să-i dea şiiluziile. Primejdiile depăşite nu fac decât să-i dea şi mai multă încredere în puterile ei şi să-i dea brâncimai multă încredere în puterile ei şi să-i dea brânci spre alte isprăvi. Lui Guccio i-a fost de ajuns acestspre alte isprăvi. Lui Guccio i-a fost de ajuns acest

somn de câteva ceasuri ca să uite spaimele nopţii.somn de câteva ceasuri ca să uite spaimele nopţii. Puţin mai lipsea să se umfle în pene ca unul ce ar fiPuţin mai lipsea să se umfle în pene ca unul ce ar fi biruit furtuna; vedea în întâmplarea aceasta un semnbiruit furtuna; vedea în întâmplarea aceasta un semn că nu-l părăsise steaua sa norocoasă şi o dovadă căcă nu-l părăsise steaua sa norocoasă şi o dovadă că ştiuse să-şi aleagă corăbieri iscusiţi. Stând în picioareştiuse să-şi aleagă corăbieri iscusiţi. Stând în picioare pe punte, falnic de parcă era un cuceritor, cu mânape punte, falnic de parcă era un cuceritor, cu mâna strânsă pe o parâmă, privea cu o aprinsă curiozitatestrânsă pe o parâmă, privea cu o aprinsă curiozitate cum venea spre dânsul împărăţia Isabellei.cum venea spre dânsul împărăţia Isabellei.

Scrisoarea lui Robert d'Artois cusută în căptuşealaScrisoarea lui Robert d'Artois cusută în căptuşeala hainei şi inelul de fier din degetul său i se păreau chehainei şi inelul de fier din degetul său i se păreau che --zăşia unui viitor strălucit. Avea să pătrundă în dedezăşia unui viitor strălucit. Avea să pătrundă în dede --subturile cârmuirii statelor, avea să cunoască regi şisubturile cârmuirii statelor, avea să cunoască regi şi regine, să afle cuprinsul celor mai tainice tratate. Îmregine, să afle cuprinsul celor mai tainice tratate. Îm --bătat de aceste visări, sărea peste ani: se şi vedea unbătat de aceste visări, sărea peste ani: se şi vedea un ambasador cu mare trecere, confident ascultat al măambasador cu mare trecere, confident ascultat al mă --rimilor lumii acesteia, în faţa căruia se plecau cei mairimilor lumii acesteia, în faţa căruia se plecau cei mai înalţi demnitari. Va fi sfetnicul regilor... N-avea oareînalţi demnitari. Va fi sfetnicul regilor... N-avea oare pilda compatrioţilor Biccio şi Musciato Guardi, cei doipilda compatrioţilor Biccio şi Musciato Guardi, cei doi

vestiţi financiari toscani, cărora francezii le ziceau vestiţi financiari toscani, cărora francezii le ziceau Biche şi Mouche, şi care fuseseră mai bine de zeceBiche şi Mouche, şi care fuseseră mai bine de zece ani vistiernicii, ambasadorii, intimii neînduplecatuluiani vistiernicii, ambasadorii, intimii neînduplecatului Filip cel Frumos? El are să se arate mai ceva ca dâFilip cel Frumos? El are să se arate mai ceva ca dâ --nşii, iar într-o zi oamenii îşi vor istorisi viaţa ilustruluinşii, iar într-o zi oamenii îşi vor istorisi viaţa ilustrului Guccio Baglioni, care, la începuturile sale, era cât peGuccio Baglioni, care, la începuturile sale, era cât pe ce să-l trântească pe regele Franţei la un colţ dece să-l trântească pe regele Franţei la un colţ de stradă...stradă...

bier aruncă o scândură care uni corabia cu cheiul.bier aruncă o scândură care uni corabia cu cheiul. Guccio plăti preţul călătoriei şi părăsi marea coboGuccio plăti preţul călătoriei şi părăsi marea cobo --rând pe uscat, dar picioarele, deprinse cu legănarearând pe uscat, dar picioarele, deprinse cu legănarea

valurilor, i se fleşcăiseră şi mergea clătinându-se, valurilor, i se fleşcăiseră şi mergea clătinându-se, gata-gata să se prăbuşească pe pământul lunecos.gata-gata să se prăbuşească pe pământul lunecos.

Deoarece nu aducea mărfuri, nu avu de ce săDeoarece nu aducea mărfuri, nu avu de ce să

treacă pe la "mulgători", adică pe la vameşi. Ceru pritreacă pe la "mulgători", adică pe la vameşi. Ceru pri --mului băieţaş care sări să-i ducă bagajul să-l însoţemului băieţaş care sări să-i ducă bagajul să-l însoţe --ască la lombardul de prin partea locului.ască la lombardul de prin partea locului.

Zarafii şi neguţătorii italieni de pe acea vreme îşiZarafii şi neguţătorii italieni de pe acea vreme îşi aveau propria lor organizaţie de poştă şi cărăuşie.aveau propria lor organizaţie de poştă şi cărăuşie. Uniţi în mari "companii" care purtau numele întemeiUniţi în mari "companii" care purtau numele întemei --etorului lor, ei aveau contoare în toate oraşele deetorului lor, ei aveau contoare în toate oraşele de seamă şi în porturi; contoarele acestea erau ca sucurseamă şi în porturi; contoarele acestea erau ca sucur --salele băncilor de astăzi, dacă li s-ar fi adăugat unsalele băncilor de astăzi, dacă li s-ar fi adăugat un birou poştal al lor şi un serviciu de voiaj.birou poştal al lor şi un serviciu de voiaj.

Împuternicitul contorului din Douvres ţinea deÎmputernicitul contorului din Douvres ţinea de "compania" Albizzi. Fu bucuros să-l primească pe ne"compania" Albizzi. Fu bucuros să-l primească pe ne --potul patronului "companiei" Tolomei şi făcu pentrupotul patronului "companiei" Tolomei şi făcu pentru dânsul tot ce-i stătea în putere. Guccio găsi în casa luidânsul tot ce-i stătea în putere. Guccio găsi în casa lui cele de trebuinţă ca să se spele, hainele îi fură uscatecele de trebuinţă ca să se spele, hainele îi fură uscate şi călcate, îi schimbară dinarii săi franţuzeşti pe livreşi călcate, îi schimbară dinarii săi franţuzeşti pe livre englezeşti şi i se servi un prânz îmbelşugat, pe cândenglezeşti şi i se servi un prânz îmbelşugat, pe când rândaşii îi pregăteau un cal.rândaşii îi pregăteau un cal.

În timp ce mânca, Guccio povesti prin ce furtunăÎn timp ce mânca, Guccio povesti prin ce furtună trecuse, grozăvindu-se în ochii ascultătorilor.trecuse, grozăvindu-se în ochii ascultătorilor.

Se afla acolo un bărbat sosit în ajun, pe nume BocSe afla acolo un bărbat sosit în ajun, pe nume Boc --caccio, care călătorea pentru treburile "companiei"caccio, care călătorea pentru treburile "companiei" Bardi. Fusese de faţă cu patru zile înainte la ardereaBardi. Fusese de faţă cu patru zile înainte la arderea pe rug a lui Jacques de Molay, auzise cu urechile salepe rug a lui Jacques de Molay, auzise cu urechile sale blestemul şi se folosea, ca să descrie tragedia asta, deblestemul şi se folosea, ca să descrie tragedia asta, de cuvinte şfichiuitoare, pline de un duh îndrăcit, sprecuvinte şfichiuitoare, pline de un duh îndrăcit, spre

încântarea comesenilor italieni. Era om de vreo 30 deîncântarea comesenilor italieni. Era om de vreo 30 de ani - îi părea deci lui Guccio destul de bătrâior - aveaani - îi părea deci lui Guccio destul de bătrâior - avea

b i i i b bţi i i i ib i i i g b bţi i i i i

Şi apoi, dacă aş scrie tot ce ştiu, aş risca să fiu ars peŞi apoi, dacă aş scrie tot ce ştiu, aş risca să fiu ars pe rug.rug.

D l t t l t t ă tiD l t t l t t ă ti



un obraz vioi şi ager, cu buze subţiri, şi o privire care-un obraz vioi şi ager, cu buze subţiri, şi o privire care-şi râdea parcă de toate. Deoarece se ducea şi el laşi râdea parcă de toate. Deoarece se ducea şi el la Londra, se învoiră să facă drumul împreună.Londra, se învoiră să facă drumul împreună.

Plecară pe la amiază, luând cu dânşii un servitor.Plecară pe la amiază, luând cu dânşii un servitor. Amintindu-şi de poveţele unchiului, Guccio îl îmbie Amintindu-şi de poveţele unchiului, Guccio îl îmbie

la vorbă pe însoţitorul său care, de altminteri, nici nula vorbă pe însoţitorul său care, de altminteri, nici nu

aştepta altceva. Signor Boccaccio părea să fi văzutaştepta altceva. Signor Boccaccio părea să fi văzut

multe. Umblase peste tot, prin Sicilia, Veneţia,multe. Umblase peste tot, prin Sicilia, Veneţia, Spania, Flandra, Germania, până hăt în Răsărit, şiSpania, Flandra, Germania, până hăt în Răsărit, şi răzbise cu pricepere, ieşind teafăr din destule încurrăzbise cu pricepere, ieşind teafăr din destule încur --cături; cunoştea obiceiurile tuturor acestor neamuri,cături; cunoştea obiceiurile tuturor acestor neamuri, ştia să judece cu capul său cât preţuieşte o religieştia să judece cu capul său cât preţuieşte o religie faţă de alta, îi dispreţuia îndeajuns pe călugări şi urafaţă de alta, îi dispreţuia îndeajuns pe călugări şi ura inchiziţia. De asemenea, femeile păreau să-i placăinchiziţia. De asemenea, femeile păreau să-i placă foarte, şi lăsa a se înţelege că se avusese bine cufoarte, şi lăsa a se înţelege că se avusese bine cu multe, cunoscând despre o grămadă dintre ele, vesmulte, cunoscând despre o grămadă dintre ele, ves --tite sau neştiute, tot felul de istorioare stranii. Nutite sau neştiute, tot felul de istorioare stranii. Nu punea mare preţ pe virtutea femeilor şi, vorbind depunea mare preţ pe virtutea femeilor şi, vorbind de ele, găsea cuvinte piperate ca să le înfăţişeze, ceeaele, găsea cuvinte piperate ca să le înfăţişeze, ceea ce-l îngândura pe Guccio. Afară de asta, părea să aibăce-l îngândura pe Guccio. Afară de asta, părea să aibă tot atâta îndrăzneală câtă şiretenie. Era un cugettot atâta îndrăzneală câtă şiretenie. Era un cuget liber acest signor Boccaccio şi întru totul mai presusliber acest signor Boccaccio şi întru totul mai presus ca muritorii de rând.ca muritorii de rând.

- Mi-ar fi plăcut, îi spuse lui Guccio, să aştern pe- Mi-ar fi plăcut, îi spuse lui Guccio, să aştern pe hârtie toată recolta asta de poveşti şi de idei pe carehârtie toată recolta asta de poveşti şi de idei pe care am adunat-o de-a lungul călătoriilor mele.am adunat-o de-a lungul călătoriilor mele.

- De ce n-o faci, signor? întrebă Guccio.- De ce n-o faci, signor? întrebă Guccio.Celălalt oftă, mărturisind parcă vreun vis neîmCelălalt oftă, mărturisind parcă vreun vis neîm --

plinit.plinit.-- Troppo tardiTroppo tardi 1010 , zise el, nu devii scriitor la vârsta, zise el, nu devii scriitor la vârsta

mea. Când te-ai apucat de meseria de-a câştiga bănet,mea. Când te-ai apucat de meseria de-a câştiga bănet, după ce ai trecut de 30 de ani, nu mai poţi face alta.după ce ai trecut de 30 de ani, nu mai poţi face alta.

1010 Prea târziu (în lb. italiană).Prea târziu (în lb. italiană).

Drumul acesta cot la cot cu un tovarăş care ştiaDrumul acesta cot la cot cu un tovarăş care ştia atâtea, prin mijlocul unei frumoase câmpii înverzite, îlatâtea, prin mijlocul unei frumoase câmpii înverzite, îl încântă pe Guccio. Trăgea bucuros aerul prevestitorîncântă pe Guccio. Trăgea bucuros aerul prevestitor al primăverii: potcoavele cailor păreau să le însoţeal primăverii: potcoavele cailor păreau să le însoţe --ască mersul cu un cântec voios, iar Guccio se ţineaască mersul cu un cântec voios, iar Guccio se ţinea aşa de mândru, de parcă ar fi luat parte şi el la toateaşa de mândru, de parcă ar fi luat parte şi el la toate

isprăvile vecinului său.isprăvile vecinului său.

Pe înserat, se opriră la un han. Popasurile călătorieiPe înserat, se opriră la un han. Popasurile călătoriei sunt prielnice mărturisirilor. Stând în faţa vetrei şisunt prielnice mărturisirilor. Stând în faţa vetrei şi dând pe gât ulcele de bere tare dreasă cu ienupăr, cudând pe gât ulcele de bere tare dreasă cu ienupăr, cu ardei iute şi cuişoare, în vreme ce li se pregătea oardei iute şi cuişoare, în vreme ce li se pregătea o cină şi un pat, signor Boccaccio îi povesti lui Gucciocină şi un pat, signor Boccaccio îi povesti lui Guccio că avea o ibovnică franţuzoaică şi că ea îi născuse maică avea o ibovnică franţuzoaică şi că ea îi născuse mai an un copil, un băiat botezat Giovanni.an un copil, un băiat botezat Giovanni.

- Se spune că ţâncii ăştia născuţi în afara căsniciei- Se spune că ţâncii ăştia născuţi în afara căsniciei sunt mai ageri şi mai voinici decât ceilalţi, observă pesunt mai ageri şi mai voinici decât ceilalţi, observă pe un ton plin de ifos Guccio, care avea întotdeauna câun ton plin de ifos Guccio, care avea întotdeauna câ --teva cuvinte de-a gata ca să întreţină conversaţia.teva cuvinte de-a gata ca să întreţină conversaţia.

- Fără îndoială că Dumnezeu i-a dăruit cu minte şi- Fără îndoială că Dumnezeu i-a dăruit cu minte şi cu vlagă pentru a-i despăgubi de moştenirea şi rescu vlagă pentru a-i despăgubi de moştenirea şi res --pectul de care i-a lipsit, răspunse signor Boccaccio.pectul de care i-a lipsit, răspunse signor Boccaccio. Sau poate că i-a înzestrat astfel numai fiindcă vorSau poate că i-a înzestrat astfel numai fiindcă vor trebui să se bată în viaţă ceva mai crâncen decât ceitrebui să se bată în viaţă ceva mai crâncen decât cei --lalţi, ştiind că nu pot ajunge nimic decât prin ei înşişi.lalţi, ştiind că nu pot ajunge nimic decât prin ei înşişi.

- Oricum ar fi, al dumitale va avea un tată de la- Oricum ar fi, al dumitale va avea un tată de la care va putea să înveţe multe.care va putea să înveţe multe.

- Dacă nu cumva are să-i poarte pică lui tată-său că- Dacă nu cumva are să-i poarte pică lui tată-său că l-a adus pe lume în împrejurări atât de vitrege, zisel-a adus pe lume în împrejurări atât de vitrege, zise

voiajorul comercial, dând uşor din umeri. voiajorul comercial, dând uşor din umeri.Dormiră în aceeaşi încăpere, amândoi pe acelaşiDormiră în aceeaşi încăpere, amândoi pe acelaşi

crivat. Pe la ceasurile cinci dimineaţa porniră iar lacrivat. Pe la ceasurile cinci dimineaţa porniră iar la drum. Ici-colo, petice de negură mai acopereau pădrum. Ici-colo, petice de negură mai acopereau pă --

mântul. Signor Boccaccio tăcea; nu era el om deprinsmântul. Signor Boccaccio tăcea; nu era el om deprins a se scula cu noaptea în cap.a se scula cu noaptea în cap.

Vremea se arăta răcoroasă şi c rând cer l se lVremea se arăta răcoroasă şi curând cerul se lu

prejos de oricare nobil. Am 18 ani şi nu-mi ştiu altăprejos de oricare nobil. Am 18 ani şi nu-mi ştiu altă dorinţă mai fierbinte decât să privesc la frumuseţeadorinţă mai fierbinte decât să privesc la frumuseţea măriei oastre şi să ă închin s flet l şi sângelemăriei voastre şi să vă închin sufletul şi sângele



Vremea se arăta răcoroasă şi, curând, cerul se lu Vremea se arăta răcoroasă şi, curând, cerul se lu --mină de-a binelea. Guccio descoperi în jurul său omină de-a binelea. Guccio descoperi în jurul său o câmpie a cărei frumuseţe îl fermeca. Arborii erau încăcâmpie a cărei frumuseţe îl fermeca. Arborii erau încă desfrunziţi, dar în aer se simţea mireasma sevei coldesfrunziţi, dar în aer se simţea mireasma sevei col --căind în plante, iar o iarbă proaspătă şi fragedă îşi şicăind în plante, iar o iarbă proaspătă şi fragedă îşi şi aşternuse covorul ei verde pe pământ. Iedera seaşternuse covorul ei verde pe pământ. Iedera se

căţăra pe zidurile caselor scunde şi ale conacelor cucăţăra pe zidurile caselor scunde şi ale conacelor cu

turnuleţe de un fel toate. Nenumărate garduri de măturnuleţe de un fel toate. Nenumărate garduri de mă --răcini tăiau câmpurile şi dealurile. Peisajul vălurit şirăcini tăiau câmpurile şi dealurile. Peisajul vălurit şi tivit cu păduri, sclipirea albastră-verzuie a Tamisei,tivit cu păduri, sclipirea albastră-verzuie a Tamisei, întrezărită din vârful unui dâmb, o ceată de vânătoriîntrezărită din vârful unui dâmb, o ceată de vânători ce le ieşi înainte cu haita lor la marginea unui sat,ce le ieşi înainte cu haita lor la marginea unui sat, toate îl încântau pe Guccio. "Frumoasă ţară are retoate îl încântau pe Guccio. "Frumoasă ţară are re --gina Isabelle", îşi repeta el.gina Isabelle", îşi repeta el.

Cu fiecare leghe străbătută, regina aceasta, în faţaCu fiecare leghe străbătută, regina aceasta, în faţa căreia va sta curând, lua tot mai mult loc în gândurilecăreia va sta curând, lua tot mai mult loc în gândurile lui. Împlinindu-şi misiunea, de ce n-ar încerca să-i şilui. Împlinindu-şi misiunea, de ce n-ar încerca să-i şi placă? Poate că datorită bunăvoinţei ce i-o va arătaplacă? Poate că datorită bunăvoinţei ce i-o va arăta Isabelle, va răzbi Guccio la culmile acelea pentru careIsabelle, va răzbi Guccio la culmile acelea pentru care se simţea sortit. Istoria atâtor capete încoronate şise simţea sortit. Istoria atâtor capete încoronate şi atâtor împărăţii aducea pilde cu duiumul de întâmatâtor împărăţii aducea pilde cu duiumul de întâm --plări încă şi mai uimitoare. "Deşi regină, ea nu e maiplări încă şi mai uimitoare. "Deşi regină, ea nu e mai puţin femeie, îşi zicea Guccio; are 22 de ani şi soţul eipuţin femeie, îşi zicea Guccio; are 22 de ani şi soţul ei n-o iubeşte. Curtenii englezi nu se pot încumeta să-in-o iubeşte. Curtenii englezi nu se pot încumeta să-i facă curte, de teamă să nu-l supere pe rege. Iată însăfacă curte, de teamă să nu-l supere pe rege. Iată însă că sosesc eu, sol tainic; pentru a ajunge la ea am încă sosesc eu, sol tainic; pentru a ajunge la ea am în --fruntat furtuna... Îmi pun un genunchi jos, o salutfruntat furtuna... Îmi pun un genunchi jos, o salut până la pământ, îi sărut poala rochiei..."până la pământ, îi sărut poala rochiei..."

În mintea lui şlefuia de pe acum cuvintele cu careÎn mintea lui şlefuia de pe acum cuvintele cu care îşi va pune inima, deşteptăciunea şi braţul în slujba tiîşi va pune inima, deşteptăciunea şi braţul în slujba ti --nerei regine blonde... "Doamnă, nu-s de neam mare,nerei regine blonde... "Doamnă, nu-s de neam mare, dar sunt cetăţean liber al republicii Sienna şi nu-s maidar sunt cetăţean liber al republicii Sienna şi nu-s mai

măriei-voastre şi să vă închin sufletul şi sângelemăriei-voastre şi să vă închin sufletul şi sângele meu..."meu..."

- Încă puţin şi iată-ne sosiţi, zise signor Boccaccio.- Încă puţin şi iată-ne sosiţi, zise signor Boccaccio.Fără ca Guccio să fi băgat de seamă, ajunseseră înFără ca Guccio să fi băgat de seamă, ajunseseră în

mahalalele mărginaşe ale Londrei. Casele se făceaumahalalele mărginaşe ale Londrei. Casele se făceau tot mai dese, înşirându-se de-a lungul drumului. Miretot mai dese, înşirându-se de-a lungul drumului. Mire --

asma plăcută a crângurilor pierise, în aer se simţeaasma plăcută a crângurilor pierise, în aer se simţea

turba arsă.turba arsă.Guccio căsca ochi miraţi în jurul său. Unchiul ToGuccio căsca ochi miraţi în jurul său. Unchiul To --

lomei îi vorbise de un oraş minunat şi el nu vedealomei îi vorbise de un oraş minunat şi el nu vedea decât un nesfârşit şir de sate alcătuite din cocioabe,decât un nesfârşit şir de sate alcătuite din cocioabe, cu pereţii înnegriţi şi ulicioare murdare, pe care trecu pereţii înnegriţi şi ulicioare murdare, pe care tre --ceau femei sfrijite cărând poveri grele în spinare,ceau femei sfrijite cărând poveri grele în spinare, copii zdrenţăroşi şi oşteni cu înfăţişare jalnică.copii zdrenţăroşi şi oşteni cu înfăţişare jalnică.

Deodată, într-o mare îmbulzeală de oameni, de caiDeodată, într-o mare îmbulzeală de oameni, de cai şi căruţe, călătorii noştri se pomeniră înaintea poşi căruţe, călătorii noştri se pomeniră înaintea po --dului Londrei. Două turnuri pătrate vegheau la undului Londrei. Două turnuri pătrate vegheau la un capăt, iar între ele se întindeau seara lanţuri şi se încapăt, iar între ele se întindeau seara lanţuri şi se în --chideau porţi uriaşe. Cel dintâi lucru pe care-l văzuchideau porţi uriaşe. Cel dintâi lucru pe care-l văzu Guccio fu un cap de om, plin de sânge, înfipt într-unaGuccio fu un cap de om, plin de sânge, înfipt într-una din suliţele înălţate deasupra acestei porţi. Corbii sedin suliţele înălţate deasupra acestei porţi. Corbii se roteau în jurul chipului omenesc cu ochii scoşi.roteau în jurul chipului omenesc cu ochii scoşi.

- Dreptatea regelui englezilor s-a făcut azi-dimi- Dreptatea regelui englezilor s-a făcut azi-dimi --neaţă, zise signor Boccaccio. Astfel sfârşesc aici neleneaţă, zise signor Boccaccio. Astfel sfârşesc aici nele --giuiţii sau cei pe care stăpânirea îi scoate vinovaţi cagiuiţii sau cei pe care stăpânirea îi scoate vinovaţi ca să scape de dânşii.să scape de dânşii.

- Ciudată firmă pentru a-i întâmpina pe străini,- Ciudată firmă pentru a-i întâmpina pe străini, vorbi Guccio. vorbi Guccio.

- E un mijloc de a-i înştiinţa că n-au sosit într-un- E un mijloc de a-i înştiinţa că n-au sosit într-un oraş de vorbe dulci şi gingăşie.oraş de vorbe dulci şi gingăşie.

Pe atunci, acesta era singurul pod aruncat pestePe atunci, acesta era singurul pod aruncat peste Tamisa, alcătuind o adevărată stradă construită deaTamisa, alcătuind o adevărată stradă construită dea --

supra apei şi ale cărei case de lemn, îngrămăditesupra apei şi ale cărei case de lemn, îngrămădite unele într-altele, adăposteau dughene de tot soiul.unele într-altele, adăposteau dughene de tot soiul.

Douăzeci de arcade înalte de şaizeci de picioareDouăzeci de arcade înalte de şaizeci de picioare

italiene îşi aveau aşezările, după cum arătau firmeleitaliene îşi aveau aşezările, după cum arătau firmele cu slova turnată în fier şi zugrăvită. Erau nişte clădiricu slova turnată în fier şi zugrăvită. Erau nişte clădiri nu tocmai arătoase cu unu sau cel mult două caturinu tocmai arătoase cu unu sau cel mult două caturi



Douăzeci de arcade înalte de şaizeci de picioareDouăzeci de arcade înalte de şaizeci de picioare sprijineau acest pod uimitor. Trebuiseră aproape osprijineau acest pod uimitor. Trebuiseră aproape o sută de ani pentru a-l clădi, şi londonezii se mândreausută de ani pentru a-l clădi, şi londonezii se mândreau grozav cu el.grozav cu el.

O apă tulbure spumega primprejurul arcadelor, peO apă tulbure spumega primprejurul arcadelor, pe la ferestre se vedeau rufe puse la uscat, femei veneaula ferestre se vedeau rufe puse la uscat, femei veneau

să deşerte găleţi în fluviu.să deşerte găleţi în fluviu.

Pe lângă podul Londrei, Ponte Vecchio de la FloPe lângă podul Londrei, Ponte Vecchio de la Flo --renţa nu părea decât o jucărie în amintirea lui Guccio,renţa nu părea decât o jucărie în amintirea lui Guccio, iar fluviul Arno nu era decât o gârlă pe lângă Tamisa.iar fluviul Arno nu era decât o gârlă pe lângă Tamisa. Îşi spuse gândul tovarăşului său de drum.Îşi spuse gândul tovarăşului său de drum.

- Cu toate acestea, ei de la noi le învaţă pe toate,- Cu toate acestea, ei de la noi le învaţă pe toate, răspunse signor Boccaccio.răspunse signor Boccaccio.

Le trebui mai bine de un sfert de ceas până să străLe trebui mai bine de un sfert de ceas până să stră --bată de cealaltă parte a fluviului, aşa de deasă erabată de cealaltă parte a fluviului, aşa de deasă era mulţimea şi aşa de îndărătnici milogii care se ţineaumulţimea şi aşa de îndărătnici milogii care se ţineau scai de dânşii, apucându-i de cizme.scai de dânşii, apucându-i de cizme.

Ajungând pe celălalt mal, Guccio zări în dreapta Ajungând pe celălalt mal, Guccio zări în dreapta turnul, a cărui uriaşă clădăraie se înălţa înfricoşăturnul, a cărui uriaşă clădăraie se înălţa înfricoşă --toare pe cerul posomorit; apoi, urmându-l pe signortoare pe cerul posomorit; apoi, urmându-l pe signor Boccaccio, pătrunse în inima oraşului vechi. HărmăBoccaccio, pătrunse în inima oraşului vechi. Hărmă --laia şi forfota de pe străzi, larma glasurilor străinelaia şi forfota de pe străzi, larma glasurilor străine sub un cer plumburiu, mirosul greu de turbă caresub un cer plumburiu, mirosul greu de turbă care plutea în tot oraşul, ţipetele ce se auzeau din cârplutea în tot oraşul, ţipetele ce se auzeau din câr --ciumi, îndrăzneala paţachinelor care agăţau muşteriiciumi, îndrăzneala paţachinelor care agăţau muşterii cu vorbe neruşinate, bădărănia gălăgioasă a solcu vorbe neruşinate, bădărănia gălăgioasă a sol --daţilor, toate i se păreau lui Guccio stranii şi în acedaţilor, toate i se păreau lui Guccio stranii şi în ace --laşi timp apăsătoare. Parisul i se înfăţişa deodată înlaşi timp apăsătoare. Parisul i se înfăţişa deodată în amintire ca un oraş luminos, pe când Londra părea săamintire ca un oraş luminos, pe când Londra părea să intre în noapte ziua-n amiaza mare.intre în noapte ziua-n amiaza mare.

Cei doi călători mai făcură trei sute de paşi, apoiCei doi călători mai făcură trei sute de paşi, apoi cotiră la stânga în Lombard Street, unde toate băncilecotiră la stânga în Lombard Street, unde toate băncile

nu tocmai arătoase, cu unu sau cel mult două caturi,nu tocmai arătoase, cu unu sau cel mult două caturi, dar îngrijite straşnic, cu uşi lustruite şi gratii la fedar îngrijite straşnic, cu uşi lustruite şi gratii la fe --restre. Signor Boccaccio îl lăsă pe Guccio în faţarestre. Signor Boccaccio îl lăsă pe Guccio în faţa băncii Albizzi. Cei doi tovarăşi de drum îşi luarăbăncii Albizzi. Cei doi tovarăşi de drum îşi luară rămas bun unul de la celălalt, cu multă căldură, arărămas bun unul de la celălalt, cu multă căldură, ară --tându-se amândoi bucuroşi de prietenia ce se înfiritându-se amândoi bucuroşi de prietenia ce se înfiri --

pase între ei şi făgăduindu-şi să se revadă cât de repase între ei şi făgăduindu-şi să se revadă cât de re

--

pede la Paris. Acestea sunt vorbe pe care omul lepede la Paris. Acestea sunt vorbe pe care omul le spune deseori în călătorie şi apoi uită de ele....spune deseori în călătorie şi apoi uită de ele....

LA WESTMINSTER LA WESTMINSTER - Vrei să ai o audienţă la regină? întrebă Albizzi, ju- Vrei să ai o audienţă la regină? întrebă Albizzi, ju --

cându-se cu rubinul mare ce-i strălucea la mâna drecându-se cu rubinul mare ce-i strălucea la mâna dre --aptă Unchiul tău Tolomei pe care l preţuiesc multaptă Unchiul tău Tolomei pe care l preţuiesc mult



Jupân Albizzi era un bărbat înalt, uscăţiv, cu obraz Jupân Albizzi era un bărbat înalt, uscăţiv, cu obraz prelung şi oacheş, sprâncene stufoase şi un păr care-iprelung şi oacheş, sprâncene stufoase şi un păr care-i scăpa de sub tichie în smocuri negre. Îl primi pescăpa de sub tichie în smocuri negre. Îl primi pe Guccio cu o politeţe liniştită şi o bunăvoinţă de mareGuccio cu o politeţe liniştită şi o bunăvoinţă de mare senior. Vorbea de "casa" lui, cu un gest nepăsător alsenior. Vorbea de "casa" lui, cu un gest nepăsător al mâinii, ca şi când nici nu s-ar fi sinchisit de bogăţia pemâinii, ca şi când nici nu s-ar fi sinchisit de bogăţia pe care această locuinţă o vădea totuşi îndeajuns. Stândcare această locuinţă o vădea totuşi îndeajuns. Stând în picioare lângă masa lui de lucru, cu trupul slab înîn picioare lângă masa lui de lucru, cu trupul slab în --făşurat într-un caftan de catifea de un albastru-închis,făşurat într-un caftan de catifea de un albastru-închis, împodobit cu nasturi de argint, Albizzi arăta ca unîmpodobit cu nasturi de argint, Albizzi arăta ca un prinţ toscan.prinţ toscan.

Pe când schimbau între dânşii bineţe, după obicei,Pe când schimbau între dânşii bineţe, după obicei, Guccio îşi plimba privirea de la jilţurile înalte deGuccio îşi plimba privirea de la jilţurile înalte de stejar la pereţii îmbrăcaţi în mătase de Damasc, de lastejar la pereţii îmbrăcaţi în mătase de Damasc, de la taburetele de lemn scump încrustate cu sidef la cotaburetele de lemn scump încrustate cu sidef la co --

voarele bogate care acopereau pardoseala în între voarele bogate care acopereau pardoseala în între --gime, de la căminul monumental la sfeşnicele de argime, de la căminul monumental la sfeşnicele de ar --gint masiv. Şi flăcăul nu se putu opri să facă repede îngint masiv. Şi flăcăul nu se putu opri să facă repede în mintea lui o socoteală: "covoarele astea... pe puţinmintea lui o socoteală: "covoarele astea... pe puţin şaizeci de livre fiecare... sfeşnicele de două ori peşaizeci de livre fiecare... sfeşnicele de două ori pe atât... Casa toată, dacă şi celelalte odăi sunt la fel cuatât... Casa toată, dacă şi celelalte odăi sunt la fel cu asta, face de trei ori mai mult decât aceea a unchiuluiasta, face de trei ori mai mult decât aceea a unchiului meu". Căci, deşi se visa ambasador secret şi cavalermeu". Căci, deşi se visa ambasador secret şi cavaler îndrăgostit de o regină, Guccio continua totuşi să fieîndrăgostit de o regină, Guccio continua totuşi să fie

negustor, fiu, nepot şi strănepot de negustor.negustor, fiu, nepot şi strănepot de negustor.- Ar fi trebuit, vere, să te îmbarci pe una din coră- Ar fi trebuit, vere, să te îmbarci pe una din coră --biile mele... căci noi suntem şi armatori... şi să porbiile mele... căci noi suntem şi armatori... şi să por --neşti prin Boulogne, zise jupân Albizzi, şi astfel ai fineşti prin Boulogne, zise jupân Albizzi, şi astfel ai fi făcut o călătorie mai plăcută.făcut o călătorie mai plăcută.

Porunci să se servească hypocras, un vin dres cuPorunci să se servească hypocras, un vin dres cu mirodenii, care era băut cu migdale zaharisite. Gucciomirodenii, care era băut cu migdale zaharisite. Guccio îi spuse atunci ce anume îl aducea la Londra.îi spuse atunci ce anume îl aducea la Londra.

aptă. Unchiul tău, Tolomei, pe care-l preţuiesc mult,aptă. Unchiul tău, Tolomei, pe care-l preţuiesc mult, s-a gândit bine trimiţându-te la mine. N-are rost să-ţis-a gândit bine trimiţându-te la mine. N-are rost să-ţi mai ascund că mi-e uşor să obţin lucrul acesta, altoramai ascund că mi-e uşor să obţin lucrul acesta, altora cu neputinţă. Unul din cei mai de seamă muşterii aicu neputinţă. Unul din cei mai de seamă muşterii ai mei, care mi-e şi îndatorat, se numeşte Hugh le Desmei, care mi-e şi îndatorat, se numeşte Hugh le Des --penser.penser.

- Drăguţul regelui Eduard? întrebă Guccio.- Drăguţul regelui Eduard? întrebă Guccio.- Nu. Hugh-tatăl. Puterea lui e mai ascunsă, dar e- Nu. Hugh-tatăl. Puterea lui e mai ascunsă, dar e

mare. Se slujeşte în chip iscusit de trecerea fiului saumare. Se slujeşte în chip iscusit de trecerea fiului sau şi, dacă lucrurile merg înainte cum au pornit, e peşi, dacă lucrurile merg înainte cum au pornit, e pe cale să ajungă la cârma ţării. Aşadar, nu e tocmai decale să ajungă la cârma ţării. Aşadar, nu e tocmai de partea reginei...partea reginei...

- Păi atunci, vorbi Guccio, este el oare omul care- Păi atunci, vorbi Guccio, este el oare omul care mă poate ajuta?mă poate ajuta?

Albizzi surâse: Albizzi surâse:- Dragă vere, îmi pari încă foarte tânăr. Aici, ca ori- Dragă vere, îmi pari încă foarte tânăr. Aici, ca ori --

unde aiurea, se găsesc oameni care, nefiind în cârunde aiurea, se găsesc oameni care, nefiind în câr --dăşie nici cu un clan, nici cu altul, trag foloase de pedăşie nici cu un clan, nici cu altul, trag foloase de pe urma amândurora, cântând ba în struna unuia, ba aurma amândurora, cântând ba în struna unuia, ba a celuilalt. Pentru asta e de ajuns să-ţi drămuieşti zâmceluilalt. Pentru asta e de ajuns să-ţi drămuieşti zâm --betul şi vorba şi să ştii să-i ai la mână pe cei mari prinbetul şi vorba şi să ştii să-i ai la mână pe cei mari prin slăbiciunile lor, într-un cuvânt, să-i cunoşti mai bineslăbiciunile lor, într-un cuvânt, să-i cunoşti mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ce mă priveşte ştiu ceeadecât se cunosc ei înşişi. În ce mă priveşte ştiu ceea ce pot face.ce pot face.

Îşi chemă secretarul, aşternu în grabă pe o hârtieÎşi chemă secretarul, aşternu în grabă pe o hârtie câteva rânduri şi pecetlui scrisoarea.câteva rânduri şi pecetlui scrisoarea.

- Vei fi la Westminster chiar astăzi după prânz,- Vei fi la Westminster chiar astăzi după prânz, dragă vere, spuse el îndată ce secretarul părăsi încădragă vere, spuse el îndată ce secretarul părăsi încă --perea, şi regina are să te primească. Vei trece în ochiiperea, şi regina are să te primească. Vei trece în ochii tuturor drept un negustor de pietre scumpe şi argintuturor drept un negustor de pietre scumpe şi argin --tărie, venit anume din Italia şi recomandat de mine.tărie, venit anume din Italia şi recomandat de mine. Ca toate femeile, Isabellei îi plac lucrurile frumoase.Ca toate femeile, Isabellei îi plac lucrurile frumoase.

În timp ce ai să-i înfăţişezi giuvaericalele, vei puteaÎn timp ce ai să-i înfăţişezi giuvaericalele, vei putea să-ţi împlineşti misiunea cu care ai fost trimis.să-ţi împlineşti misiunea cu care ai fost trimis.

Se apropie de o ladă o deschise şi scoase de acoloSe apropie de o ladă o deschise şi scoase de acolo

ajungă la ei."ajungă la ei."Sosi acolo, la porţile prin care intră oaspeţii deSosi acolo, la porţile prin care intră oaspeţii de

seamă şi descălecă sub o boltă unde oştenii gărzii seseamă şi descălecă sub o boltă unde oştenii gărzii se



Se apropie de o ladă, o deschise şi scoase de acoloSe apropie de o ladă, o deschise şi scoase de acolo o cutie de catifea roşie împodobită cu ferecături auo cutie de catifea roşie împodobită cu ferecături au --rite.rite.

- Iată scrisorile tale de introducere, adăugă el.- Iată scrisorile tale de introducere, adăugă el.Guccio ridică repede capacul: inele cu pietre sclipiGuccio ridică repede capacul: inele cu pietre sclipi --

toare, salbe grele de perle, o oglindă cercuită cu smatoare, salbe grele de perle, o oglindă cercuită cu sma --ralde şi diamante amestecate zăceau pe fundul cutiei.ralde şi diamante amestecate zăceau pe fundul cutiei.

- Şi dacă reginei i-ar veni poftă să cumpere vreuna- Şi dacă reginei i-ar veni poftă să cumpere vreuna din giuvaericalele acestea, ce mă fac?din giuvaericalele acestea, ce mă fac?

Albizzi surâse: Albizzi surâse:- Regina n-o să cumpere nimic de-a dreptul de la- Regina n-o să cumpere nimic de-a dreptul de la

dumneata, căci nu are bani pe mâna ei şi i se ţine sodumneata, căci nu are bani pe mâna ei şi i se ţine so --coteală de tot ce cheltuieşte. Dacă va dori vreuncoteală de tot ce cheltuieşte. Dacă va dori vreun lucru, are să-mi dea de ştire. Am pus de i s-au făcut,lucru, are să-mi dea de ştire. Am pus de i s-au făcut, luna trecută, trei tăşcuţe de aur ce nici până azi nuluna trecută, trei tăşcuţe de aur ce nici până azi nu mi-au fost plătite.mi-au fost plătite.

După un prânz vrednic de cele mai alese ospeţe aleDupă un prânz vrednic de cele mai alese ospeţe ale celor mari, deşi Albizzi se scuză că e o masăcelor mari, deşi Albizzi se scuză că e o masă obişnuită, Guccio încălecă iar spre a se duce la Westobişnuită, Guccio încălecă iar spre a se duce la West --minster. Îl însoţea un slujitor al băncii, îmbrăcat în caminster. Îl însoţea un slujitor al băncii, îmbrăcat în ca --zacă neagră, un fel de huidumă cât un bivol, anumezacă neagră, un fel de huidumă cât un bivol, anume ca să-i fie de pază, şi care ducea lădiţa legată cu lanţca să-i fie de pază, şi care ducea lădiţa legată cu lanţ la brâu.la brâu.

Lui Guccio îi bătea inima de mândrie şi mergea ţiLui Guccio îi bătea inima de mândrie şi mergea ţi --nându-şi bărbia în sus, umflându-se în pene şi privindnându-şi bărbia în sus, umflându-se în pene şi privind oraşul de parcă a doua zi urma să-i fie moşie.oraşul de parcă a doua zi urma să-i fie moşie.

Palatul, măreţ prin proporţiile sale uriaşe, dar preaPalatul, măreţ prin proporţiile sale uriaşe, dar prea încărcat de toate ornamentaţiile gotice, îi păru camîncărcat de toate ornamentaţiile gotice, îi păru cam de prost-gust faţă de ce se construia în anii aceia prinde prost-gust faţă de ce se construia în anii aceia prin Toscana şi mai ales la Sienna. "Ăştia, gândi el, dupăToscana şi mai ales la Sienna. "Ăştia, gândi el, după ce că şi aşa le lipseşte soarele, fac pare-se tot ce potce că şi aşa le lipseşte soarele, fac pare-se tot ce pot ca să împiedice sărăcăcioasele raze pe care le au săca să împiedice sărăcăcioasele raze pe care le au să

seamă, şi descălecă sub o boltă unde oştenii gărzii seseamă, şi descălecă sub o boltă unde oştenii gărzii se încălzeau în jurul unui foc zdravăn de buşteni. Unîncălzeau în jurul unui foc zdravăn de buşteni. Un scutier se apropie.scutier se apropie.

- Signor Baglioni? întrebă el în franţuzeşte. Sunteţi- Signor Baglioni? întrebă el în franţuzeşte. Sunteţi aşteptat. Vă voi însoţi.aşteptat. Vă voi însoţi.

Având mereu alături pe servitorul băncii, care Având mereu alături pe servitorul băncii, care ducea lădiţa cu giuvaericale, Guccio îl urmă pe scuducea lădiţa cu giuvaericale, Guccio îl urmă pe scu --tier. După ce străbătură o curte împrejmuită de artier. După ce străbătură o curte împrejmuită de ar --cade, apoi alta la fel, porniră în sus pe o scară largăcade, apoi alta la fel, porniră în sus pe o scară largă de piatră şi pătrunseră în încăperile palatului. Bolţilede piatră şi pătrunseră în încăperile palatului. Bolţile erau foarte înalte şi ecoul repeta straniu cel mai micerau foarte înalte şi ecoul repeta straniu cel mai mic zgomot; lumina se prelingea zgârcită. Pe măsură cezgomot; lumina se prelingea zgârcită. Pe măsură ce înainta de-a lungul unui şir de săli îngheţate şi de gaînainta de-a lungul unui şir de săli îngheţate şi de ga --lerii mohorâte, Guccio se silea zadarnic să-şi păstrezelerii mohorâte, Guccio se silea zadarnic să-şi păstreze încrederea şi se simţea parcă făcându-se tot mai mic.încrederea şi se simţea parcă făcându-se tot mai mic. Într-asemenea loc nu era mare lucru să mori fără aÎntr-asemenea loc nu era mare lucru să mori fără a lăsa vreo urmă. În sfârşit, la capătul unui coridor lunglăsa vreo urmă. În sfârşit, la capătul unui coridor lung de douăzeci de stânjeni, Guccio văzu o ceată de bărde douăzeci de stânjeni, Guccio văzu o ceată de băr --baţi ale căror costume bogate şi mantii garnisite cubaţi ale căror costume bogate şi mantii garnisite cu blană se deosebeau lesne; la şoldul stâng al fiecăruiablană se deosebeau lesne; la şoldul stâng al fiecăruia licărea mânerul unei săbii. Era garda reginei.licărea mânerul unei săbii. Era garda reginei.

Scutierul îi spuse lui Guccio să aştepte şi-l lăsăScutierul îi spuse lui Guccio să aştepte şi-l lăsă acolo, printre curtenii care-l cercetau cu un aer destulacolo, printre curtenii care-l cercetau cu un aer destul de răutăcios, vorbind despre dânsul în englezeşte,de răutăcios, vorbind despre dânsul în englezeşte, fără ca el să înţeleagă.fără ca el să înţeleagă.

Se simţi deodată năpădit de o spaimă nedesluşită.Se simţi deodată năpădit de o spaimă nedesluşită. Dacă se va ivi acum ceva neprevăzut? Dacă aceştiDacă se va ivi acum ceva neprevăzut? Dacă aceşti curteni, pe care îi ştia împărţiţi în clici potrivnice şicurteni, pe care îi ştia împărţiţi în clici potrivnice şi sfâşiate de uneltiri tainice, vor intra la bănuială?sfâşiate de uneltiri tainice, vor intra la bănuială? Dacă, mai înainte de a apuca s-o vadă pe regină, vorDacă, mai înainte de a apuca s-o vadă pe regină, vor pune mâna pe el, îl vor scotoci şi vor da de scrisoareapune mâna pe el, îl vor scotoci şi vor da de scrisoarea lui Robert d'Artois? Toate temerile care pot naşte într-lui Robert d'Artois? Toate temerile care pot naşte într-

o minte înfricoşată îl încolţiră, mărite de grija de ao minte înfricoşată îl încolţiră, mărite de grija de a nu-şi arata cumva tulburarea care să-l dea în vileag.nu-şi arata cumva tulburarea care să-l dea în vileag.

Când întorcându se să l ia scutierul îi atinseCând întorcându-se să-l ia scutierul îi atinse

Regina avu un gest de necaz şi, stăpânindu-şiRegina avu un gest de necaz şi, stăpânindu-şi mânia, răspunse:mânia, răspunse:

Ştiu doamnă că dumneata soţul dumitale şi- Ştiu doamnă că dumneata soţul dumitale şi



Când, întorcându-se să-l ia, scutierul îi atinseCând, întorcându-se să-l ia, scutierul îi atinse braţul, Guccio tresări. Luă lădiţa din mâinile servitobraţul, Guccio tresări. Luă lădiţa din mâinile servito --rului lui Albizzi, dar, în graba sa, uită că era legată curului lui Albizzi, dar, în graba sa, uită că era legată cu un lanţ de cingătoarea acestui om care, deodată, seun lanţ de cingătoarea acestui om care, deodată, se pomeni smucit din loc. Lanţul se încâlci, lacătul nu sepomeni smucit din loc. Lanţul se încâlci, lacătul nu se lăsă descuiat. Se auziră râsete, şi Guccio simţi că selăsă descuiat. Se auziră râsete, şi Guccio simţi că se face de batjocură. În aşa hal, încât intră la reginăface de batjocură. În aşa hal, încât intră la regină umilit, fâstâcit şi ruşinat, pomenindu-se în faţa ei maiumilit, fâstâcit şi ruşinat, pomenindu-se în faţa ei mai înainte chiar s-o fi văzut.înainte chiar s-o fi văzut.

Isabelle şedea, foarte dreaptă, într-un jilţ care i seIsabelle şedea, foarte dreaptă, într-un jilţ care i se păru lui Guccio un tron, în aceeaşi sală unde cu câpăru lui Guccio un tron, în aceeaşi sală unde cu câ --tăva vreme înainte îl primise pe Robert d'Artois. O fetăva vreme înainte îl primise pe Robert d'Artois. O fe --meie tânără, cu obrazul îngust, se ţinea ţeapănă pemeie tânără, cu obrazul îngust, se ţinea ţeapănă pe un taburel, lângă dânsa. Guccio puse un genunchi josun taburel, lângă dânsa. Guccio puse un genunchi jos şi căută în minte o vorbă plăcută care nu-i veni de fel.şi căută în minte o vorbă plăcută care nu-i veni de fel. Îşi închipuise - prin ce neroadă amăgire? - că reginaÎşi închipuise - prin ce neroadă amăgire? - că regina

va fi singură. Prezenţa unei a treia fiinţe izbuti să-i va fi singură. Prezenţa unei a treia fiinţe izbuti să-i pună pe goană toate frumoasele sale speranţe cu carepună pe goană toate frumoasele sale speranţe cu care

venise. venise.Regina fu aceea care vorbi.Regina fu aceea care vorbi.- Lady Despenser, zise ea, să vedem giuvaerurile pe- Lady Despenser, zise ea, să vedem giuvaerurile pe

care ni le aduce acest tânăr italian. Mi s-a trimiscare ni le aduce acest tânăr italian. Mi s-a trimis vorbă că ar fi adevărate minuni. vorbă că ar fi adevărate minuni.

Numele de Despenser sfârşi prin a-l tulbura cuNumele de Despenser sfârşi prin a-l tulbura cu totul pe Guccio şi a-i stârni neliniştea. Care putea fitotul pe Guccio şi a-i stârni neliniştea. Care putea fi rolul unei Despenser, pe lângă regină?rolul unei Despenser, pe lângă regină?

Ridicându-se la un semn al Isabellei, deschise lăRidicându-se la un semn al Isabellei, deschise lă --diţa şi o înfăţişă ochilor acesteia. Lady Despenserdiţa şi o înfăţişă ochilor acesteia. Lady Despenser abia îşi aruncă o privire şi rosti scurt, cu voce tăioasă:abia îşi aruncă o privire şi rosti scurt, cu voce tăioasă:

- Giuvaerurile astea sunt într-adevăr tare frumoase,- Giuvaerurile astea sunt într-adevăr tare frumoase, dar n-avem nevoie de ele. Nu le putem cumpăra,dar n-avem nevoie de ele. Nu le putem cumpăra, doamnă.doamnă.

- Ştiu, doamnă, că dumneata, soţul dumitale şi- Ştiu, doamnă, că dumneata, soţul dumitale şi toate rubedeniile voastre purtaţi atâta grijă de baniitoate rubedeniile voastre purtaţi atâta grijă de banii ţării, încât s-ar putea crede că sunt ai voştri. Aici,ţării, încât s-ar putea crede că sunt ai voştri. Aici, însă, îmi veţi îngădui să fac ce poftesc cu banii mei...însă, îmi veţi îngădui să fac ce poftesc cu banii mei... De altminteri sunt încântată, doamnă, că atunci cândDe altminteri sunt încântată, doamnă, că atunci când

vine la palat vreun străin sau neguţător, doamnele vine la palat vreun străin sau neguţător, doamnele mele franceze sunt îndepărtate ca din întâmplare,mele franceze sunt îndepărtate ca din întâmplare, pentru ca soacra dumitale sau chiar dumneata să-mipentru ca soacra dumitale sau chiar dumneata să-mi ţineţi o tovărăşie care se aseamănă mai degrabă cu oţineţi o tovărăşie care se aseamănă mai degrabă cu o pază. Îmi închipui că, dacă soţul meu şi al dumitalepază. Îmi închipui că, dacă soţul meu şi al dumitale

vedeau giuvaericalele acestea, le-ar fi dat uşor de rost vedeau giuvaericalele acestea, le-ar fi dat uşor de rost ca să se împodobească unul pe altul, aşa cum femeileca să se împodobească unul pe altul, aşa cum femeile nu îndrăznesc s-o facă.nu îndrăznesc s-o facă.

Oricâtă silinţă îşi dădea pentru a se stăpâni, dinOricâtă silinţă îşi dădea pentru a se stăpâni, din gura Isabellei răbufnea ura împotriva acestei familiigura Isabellei răbufnea ura împotriva acestei familii ticăloase, care făcea de râsul lumii coroana şi în aceticăloase, care făcea de râsul lumii coroana şi în ace --laşi timp jefuia vistieria ţării. Căci nu numai că Deslaşi timp jefuia vistieria ţării. Căci nu numai că Des --penserii, tatăl şi mama, trăgeau foloase în chip josnicpenserii, tatăl şi mama, trăgeau foloase în chip josnic din dragostea regelui pentru fiul lor, dar însăşi soaţadin dragostea regelui pentru fiul lor, dar însăşi soaţa acestuia închidea ochii, foarte binevoitoare, la mâacestuia închidea ochii, foarte binevoitoare, la mâ --rşăvia ştiută de toţi, ba dădea şi o mână de ajutor.rşăvia ştiută de toţi, ba dădea şi o mână de ajutor. Lady Despenser, cea tânără, pe numele ei de acasăLady Despenser, cea tânără, pe numele ei de acasă Eleanor de Clare, era de altminteri chiar cumnata răEleanor de Clare, era de altminteri chiar cumnata ră --posatului cavaler de Gabaston, cu alte cuvinte, regeleposatului cavaler de Gabaston, cu alte cuvinte, regele Eduard al II-lea îşi măritase rubedenia cea mai aproEduard al II-lea îşi măritase rubedenia cea mai apro --piată a fostului său iubit, cel căruia i s-a tăiat capul,piată a fostului său iubit, cel căruia i s-a tăiat capul, cu prietenul său de astăzi.cu prietenul său de astăzi.

Simţindu-se jignită de această bruftuială, EleanorSimţindu-se jignită de această bruftuială, Eleanor Despenser se ridică şi se duse să-şi facă de lucru într-Despenser se ridică şi se duse să-şi facă de lucru într-un ungher al uriaşei încăperi, fără însă a înceta s-oun ungher al uriaşei încăperi, fără însă a înceta s-o urmărească din ochi pe regină şi pe tânărul italian.urmărească din ochi pe regină şi pe tânărul italian.

Regăsindu-şi un pic din curajul ce-i stătea de altfelRegăsindu-şi un pic din curajul ce-i stătea de altfel

în fire şi care îl părăsise aşa de straniu astăzi, Guccioîn fire şi care îl părăsise aşa de straniu astăzi, Guccio îndrăzni în sfârşit s-o privească pe Isabelle în faţă.îndrăzni în sfârşit s-o privească pe Isabelle în faţă. Acum ori niciodată sosise clipa s-o facă să priceapă căAcum ori niciodată sosise clipa s-o facă să priceapă că

acestea, vorbi Isabelle.acestea, vorbi Isabelle.Se ridică şi, însoţită de Guccio, se apropie de fereSe ridică şi, însoţită de Guccio, se apropie de fere --

astră unde putu să citească în voie scrisoareaastră unde putu să citească în voie scrisoarea



Acum ori niciodată sosise clipa s-o facă să priceapă că Acum ori niciodată sosise clipa s-o facă să priceapă că el, Guccio, era de partea ei, că o compătimea şi că nuel, Guccio, era de partea ei, că o compătimea şi că nu dorea decât s-o slujească. Întâlni însă la dânsa o asedorea decât s-o slujească. Întâlni însă la dânsa o ase --menea răceală, o asemenea nepăsare faţă de permenea răceală, o asemenea nepăsare faţă de per --soana sa, că-şi simţi inima sloi.soana sa, că-şi simţi inima sloi.

Era frumoasă, fireşte, dar de o frumuseţe careEra frumoasă, fireşte, dar de o frumuseţe care făcea să tacă în Guccio orice dorinţă de dragoste, defăcea să tacă în Guccio orice dorinţă de dragoste, de duioşie sau măcar de tainică înţelegere. Îi aminteaduioşie sau măcar de tainică înţelegere. Îi amintea mai degrabă o statuie din vreo biserică decât o femai degrabă o statuie din vreo biserică decât o fe --meie. Minunaţii săi ochi albaştri aveau aceeaşi priviremeie. Minunaţii săi ochi albaştri aveau aceeaşi privire îngheţată ca şi ochii lui Filip cel Frumos. Cum să teîngheţată ca şi ochii lui Filip cel Frumos. Cum să te apuci să-i spui unei astfel de femei: "Doamnă, suntemapuci să-i spui unei astfel de femei: "Doamnă, suntem cam de aceeaşi vârstă, suntem tineri amândoi şicam de aceeaşi vârstă, suntem tineri amândoi şi

vreau să te iubesc!"? Părea că sângele strămoşilor, în vreau să te iubesc!"? Părea că sângele strămoşilor, în --deletnicirea de regină, credinţa că Dumnezeu îi pudeletnicirea de regină, credinţa că Dumnezeu îi pu --sese coroana pe cap, toate acestea făcuseră din ea osese coroana pe cap, toate acestea făcuseră din ea o fiinţă ruptă de restul seminţiei omeneşti, o fiinţăfiinţă ruptă de restul seminţiei omeneşti, o fiinţă pentru care timpul avea altă măsură şi trupul se supentru care timpul avea altă măsură şi trupul se su --punea altor porunci.punea altor porunci.

Atâta fu în stare Guccio, să-şi scoată din deget Atâta fu în stare Guccio, să-şi scoată din deget inelul de fier al lui Robert d'Artois şi, stând aşa ca săinelul de fier al lui Robert d'Artois şi, stând aşa ca să nu-l vadă lady Despenser, să-i zică reginei:nu-l vadă lady Despenser, să-i zică reginei:

- Doamnă, îmi veţi face oare cinstea de a cerceta- Doamnă, îmi veţi face oare cinstea de a cerceta acest inel, oprindu-vă privirea la lucrătura lui?acest inel, oprindu-vă privirea la lucrătura lui?

Regina încuviinţă din cap, se uită la inel, fără caRegina încuviinţă din cap, se uită la inel, fără ca vreun muşchi al feţei să-i tresară. vreun muşchi al feţei să-i tresară.

- Îmi place să văd asta, răspunse ea. Ai, îmi în- Îmi place să văd asta, răspunse ea. Ai, îmi în --chipui, şi alte lucruri ieşite din aceeaşi mână?chipui, şi alte lucruri ieşite din aceeaşi mână?

Guccio se prefăcu a scotoci în lădiţă, jucă în palmeGuccio se prefăcu a scotoci în lădiţă, jucă în palme perlele, apoi, scoţând din haină scrisoarea, spuse:perlele, apoi, scoţând din haină scrisoarea, spuse:

- Preţurile sunt scrise aici.- Preţurile sunt scrise aici.- Să mergem la lumină ca să văd mai bine perlele- Să mergem la lumină ca să văd mai bine perlele

astră, unde putu să citească în voie scrisoarea.astră, unde putu să citească în voie scrisoarea.- Te întorci în Franţa? întrebă în şoaptă.- Te întorci în Franţa? întrebă în şoaptă.- De îndată ce mi-o veţi porunci, doamnă, răspunse- De îndată ce mi-o veţi porunci, doamnă, răspunse

pe acelaşi ton Guccio.pe acelaşi ton Guccio.- Să-i spui atunci monseniorului d'Artois că nu- Să-i spui atunci monseniorului d'Artois că nu

peste multă vreme voi fi în Franţa şi totul se va facepeste multă vreme voi fi în Franţa şi totul se va face aşa cum ne-am înţeles.aşa cum ne-am înţeles.

Se mai însufleţise puţin la faţă, dar toată atenţia îiSe mai însufleţise puţin la faţă, dar toată atenţia îi era absorbită de scrisoarea primită, şi nicidecum deera absorbită de scrisoarea primită, şi nicidecum de cel care i-o adusese. O grijă într-adevăr regească, decel care i-o adusese. O grijă într-adevăr regească, de a-i plăti cum se cuvine pe cei ce o slujeau, o făcu toa-i plăti cum se cuvine pe cei ce o slujeau, o făcu to --tuşi să adauge:tuşi să adauge:

- Am să-i spun monseniorului d'Artois să te răsplă- Am să-i spun monseniorului d'Artois să te răsplă --tească pentru osteneala dumitale mai bine decât aştească pentru osteneala dumitale mai bine decât aş putea s-o fac eu acum.putea s-o fac eu acum.

- Cinstea de a vă vedea şi de a vă urma poruncile- Cinstea de a vă vedea şi de a vă urma poruncile îmi este, doamnă, cea mai frumoasă răsplată.îmi este, doamnă, cea mai frumoasă răsplată.

Isabelle mulţumi din cap, cum ar fi răspuns la comIsabelle mulţumi din cap, cum ar fi răspuns la com --plimentul obişnuit al unui servitor, şi Guccio înţeleseplimentul obişnuit al unui servitor, şi Guccio înţelese că între strănepoata sfântului Ludovic şi nepotul unuică între strănepoata sfântului Ludovic şi nepotul unui zaraf toscan era o distanţă de netrecut.zaraf toscan era o distanţă de netrecut.

Cu glas tare, pentru ca lady Despenser să audă,Cu glas tare, pentru ca lady Despenser să audă, Isabelle rosti:Isabelle rosti:

- Te voi înştiinţa prin Albizzi ce-am hotărât în pri- Te voi înştiinţa prin Albizzi ce-am hotărât în pri -- vinţa perlelor. Cu bine, domnule. vinţa perlelor. Cu bine, domnule.

Şi, cu un gest al mâinii, îi făcu semn să plece.Şi, cu un gest al mâinii, îi făcu semn să plece.Guccio puse iar genunchiul jos, apoi se retrase,Guccio puse iar genunchiul jos, apoi se retrase,

uşurat că îşi îndeplinise misiunea, dar foarte dezauşurat că îşi îndeplinise misiunea, dar foarte deza --măgit în visurile sale.măgit în visurile sale.

POLIŢA POLIŢA b l lb îl f

să se mai mire că nimeni nu-i iubeşte şi toţi îi trăsă se mai mire că nimeni nu-i iubeşte şi toţi îi tră --dează."dează."

Bătând aceleaşi drumuri pe unde săptămâna treBătând aceleaşi drumuri pe unde săptămâna tre --



Cu toată bunăvoinţa lui Albizzi, care îl poftise săCu toată bunăvoinţa lui Albizzi, care îl poftise să mai rămână câteva zile, Guccio părăsi Londra a douamai rămână câteva zile, Guccio părăsi Londra a doua zi dis-de-dimineaţă, foarte necăjit pe el însuşi. Nu-şizi dis-de-dimineaţă, foarte necăjit pe el însuşi. Nu-şi ierta că el, cetăţean liber al republicii Sienna, şi socoierta că el, cetăţean liber al republicii Sienna, şi soco --tindu-se ca atare de-o seamă cu oricare nobil de petindu-se ca atare de-o seamă cu oricare nobil de pe lume, se lăsase tulburat în aşa hal de prezenţa uneilume, se lăsase tulburat în aşa hal de prezenţa unei regine. Căci orice ar face, degeaba, nu va putea nicioregine. Căci orice ar face, degeaba, nu va putea nicio --dată să-şi ascundă că glasul îi pierise, inima îi bătusedată să-şi ascundă că glasul îi pierise, inima îi bătuse prea tare, iar picioarele i se muiaseră când se pomeprea tare, iar picioarele i se muiaseră când se pome --nise în faţa reginei Angliei, care n-avusese pentrunise în faţa reginei Angliei, care n-avusese pentru dânsul nici măcar un surâs. "E o femeie ca oricaredânsul nici măcar un surâs. "E o femeie ca oricare alta, la urma urmelor! Ce m-a făcut deci să tremuralta, la urma urmelor! Ce m-a făcut deci să tremur aşa de tare?" îşi repeta el cu năduf. Dar acestea şi leaşa de tare?" îşi repeta el cu năduf. Dar acestea şi le spunea când se depărtase de-a binelea de Westminspunea când se depărtase de-a binelea de Westmin --ster.ster.

Neîntâlnind vreun tovarăş de drum, ca la dus,Neîntâlnind vreun tovarăş de drum, ca la dus, mergea singurel, rumegându-şi ciuda împotriva altoramergea singurel, rumegându-şi ciuda împotriva altora şi a lui însuşi. Supărarea asta nu-l părăsi nici o clipăşi a lui însuşi. Supărarea asta nu-l părăsi nici o clipă cât ţinu călătoria de întoarcere, ba se făcu şi maicât ţinu călătoria de întoarcere, ba se făcu şi mai amarnică pe măsură ce străbătea leghe după leghe.amarnică pe măsură ce străbătea leghe după leghe.

Pentru că nu se bucurase la curtea Angliei de priPentru că nu se bucurase la curtea Angliei de pri --mirea la care nădăjduise, pentru că nu i se arătase,mirea la care nădăjduise, pentru că nu i se arătase, de dragul ochilor lui, cinstea cuvenită unui prinţ,de dragul ochilor lui, cinstea cuvenită unui prinţ, Guccio îşi făcuse părerea, când puse iar piciorul înGuccio îşi făcuse părerea, când puse iar piciorul în

Franţa, că englezii erau nişte barbari. Cât despre reFranţa, că englezii erau nişte barbari. Cât despre re --gina Isabelle, dacă era nefericită, dacă soţul ei îşigina Isabelle, dacă era nefericită, dacă soţul ei îşi bătea joc de dânsa, n-avea decât ceea ce merita.bătea joc de dânsa, n-avea decât ceea ce merita. "Cum? Treci marea, îţi primejduieşti viaţa şi nu ţi se"Cum? Treci marea, îţi primejduieşti viaţa şi nu ţi se mulţumeşte pentru asta mai mult decât unui servitor!mulţumeşte pentru asta mai mult decât unui servitor!

Ăştia de sus or fi făcând ei pe grozavii, aşa cum au în Ăştia de sus or fi făcând ei pe grozavii, aşa cum au în -- văţat, dar nu se pricep să vorbească inimilor şi-i scâr văţat, dar nu se pricep să vorbească inimilor şi-i scâr --besc până şi pe oamenii cei mai devotaţi. N-au de cebesc până şi pe oamenii cei mai devotaţi. N-au de ce

Bătând aceleaşi drumuri pe unde săptămâna treBătând aceleaşi drumuri pe unde săptămâna trecută se şi văzuse ambasador şi amant regal, Gucciocută se şi văzuse ambasador şi amant regal, Guccio începea să priceapă că norocul nu se arata tinerilorîncepea să priceapă că norocul nu se arata tinerilor ca în basmele cu zâne. Se va răzbuna însă. Pe cine şica în basmele cu zâne. Se va răzbuna însă. Pe cine şi pe ce anume, asta n-o ştia încă, dar simţea că trebuiepe ce anume, asta n-o ştia încă, dar simţea că trebuie să se răzbune.să se răzbune.

Şi mai întâi, deoarece soarta şi dispreţul regilorŞi mai întâi, deoarece soarta şi dispreţul regilor voiau ca el să nu fie decât un bancher lombard, ei voiau ca el să nu fie decât un bancher lombard, ei bine, va şti să se arate un bancher cum rareori s-abine, va şti să se arate un bancher cum rareori s-a

văzut. Unchiul său, Tolomei, îl însărcinase să treacă văzut. Unchiul său, Tolomei, îl însărcinase să treacă pe la sucursala din Neauphle-le-Vieux pentru a încasape la sucursala din Neauphle-le-Vieux pentru a încasa o poliţă? Ei bine, datornicii nici nu bănuiau ce trăsneto poliţă? Ei bine, datornicii nici nu bănuiau ce trăsnet stă să se abată pe capul lor!stă să se abată pe capul lor!

Apucând pe la Pontoise, ca să taie apoi drumul prin Apucând pe la Pontoise, ca să taie apoi drumul prin Ile-de-France, Guccio, care simţea întotdeauna nevoiaIle-de-France, Guccio, care simţea întotdeauna nevoia de-a se închipui în pielea vreunui personaj, se prede-a se închipui în pielea vreunui personaj, se pre --gătea acum să facă pe cămătarul nemilos. Cămătarulgătea acum să facă pe cămătarul nemilos. Cămătarul acela din Veneţia, care, după legendă, cerea o livră deacela din Veneţia, care, după legendă, cerea o livră de carne din trupul datornicului pentru o livră de aur,carne din trupul datornicului pentru o livră de aur, avea să pară pe lângă dânsul o inimă duioasă.avea să pară pe lângă dânsul o inimă duioasă.

Tot frământându-se aşa, sosi la Neauphle în dimiTot frământându-se aşa, sosi la Neauphle în dimi --neaţa zilei de Saint-Hugues. Sucursala lui Tolomeineaţa zilei de Saint-Hugues. Sucursala lui Tolomei ocupa o clădire prin preajma bisericii, în piaţa târocupa o clădire prin preajma bisericii, în piaţa târ --gului, pe coasta unui deal.gului, pe coasta unui deal.

Guccio vârî groaza în slujbaşii băncii, ceru să i seGuccio vârî groaza în slujbaşii băncii, ceru să i se arate toate catastifele, îi scărmănă pe toţi de le mersearate toate catastifele, îi scărmănă pe toţi de le merse fulgii. La ce era bun şeful sucursalei? Trebuia oare cafulgii. La ce era bun şeful sucursalei? Trebuia oare ca el, Guccio Baglioni, însuşi nepotul directorului compael, Guccio Baglioni, însuşi nepotul directorului compa --niei, să se pună pe drumuri ori de câte ori va fi de înniei, să se pună pe drumuri ori de câte ori va fi de în --casat o poliţă de trei sute de livre? Mai întâi, cinecasat o poliţă de trei sute de livre? Mai întâi, cine erau castelanii ăştia de la Cressay, care datorau treierau castelanii ăştia de la Cressay, care datorau trei sute de livre? îl lămuriră. Tatăl murise, asta, ce-isute de livre? îl lămuriră. Tatăl murise, asta, ce-i

drept, o ştia Guccio. Şi apoi? Erau doi fii, de 20 şi 22drept, o ştia Guccio. Şi apoi? Erau doi fii, de 20 şi 22 de ani. Cu ce se îndeletniceau? Vânau... Nişte pierde-de ani. Cu ce se îndeletniceau? Vânau... Nişte pierde-vară e limpede Mai era şi o fată 16 ani Slută fărăvară e limpede Mai era şi o fată 16 ani Slută fără

adâncă lăsa să se vadă sute de trunchiuri tăiate de laadâncă lăsa să se vadă sute de trunchiuri tăiate de la rădăcină.rădăcină.

Când Guccio pătrunse în curte era mare tărăboiCând Guccio pătrunse în curte era mare tărăboi



vară, e limpede. Mai era şi o fată, 16 ani... Slută, fără vară, e limpede. Mai era şi o fată, 16 ani... Slută, fără îndoială, hotărî Guccio... Şi mama, care ducea greulîndoială, hotărî Guccio... Şi mama, care ducea greul casei după moartea seniorului de Cressay. Oameni decasei după moartea seniorului de Cressay. Oameni de neam bun, dar ajunşi în sapă de lemn. Câte parale făneam bun, dar ajunşi în sapă de lemn. Câte parale fă --ceau castelul şi pământul lor? Ca la vreo mie cinciceau castelul şi pământul lor? Ca la vreo mie cinci sute de livre. Aveau o moară şi vreo sută de iobagi pesute de livre. Aveau o moară şi vreo sută de iobagi pe moşie.moşie.

- Şi când au toate acestea, nu-i puteţi sili să vă plă- Şi când au toate acestea, nu-i puteţi sili să vă plă --tească datoria? izbucni Guccio. O să vedeţi voi,tească datoria? izbucni Guccio. O să vedeţi voi, acuma, dacă asta o să mai dureze! Cu mine nuacuma, dacă asta o să mai dureze! Cu mine nu merge! Unde şade ispravnicul?...La Montfortmerge! Unde şade ispravnicul?...La Montfort --l'Amaury? Bine. Cum îi zice?...Portefruit? Foarte bine.l'Amaury? Bine. Cum îi zice?...Portefruit? Foarte bine. Dacă până diseară n-au plătit, mă duc să-l iau pe isDacă până diseară n-au plătit, mă duc să-l iau pe is --pravnic şi le pun sechestru. Asta e!pravnic şi le pun sechestru. Asta e!

Încălecă iar şi porni spre Cressay, de parcă s-ar fiÎncălecă iar şi porni spre Cressay, de parcă s-ar fi dus să cucerească o cetate de unul singur. "Banii mei,dus să cucerească o cetate de unul singur. "Banii mei, ori sechestrul... banii mei, ori sechestrul, îşi repetaori sechestrul... banii mei, ori sechestrul, îşi repeta într-una. N-au decât să se plângă lui Dumnezeu sauîntr-una. N-au decât să se plângă lui Dumnezeu sau sfinţilor săi."sfinţilor săi."

Numai că cineva avusese acelaşi gând înaintea lui,Numai că cineva avusese acelaşi gând înaintea lui, şi acesta era tocmai ispravnicul Portefruit.şi acesta era tocmai ispravnicul Portefruit.

Cressay, la o jumătate de leghe de Neauphle, e unCressay, la o jumătate de leghe de Neauphle, e un cătun aşezat în coasta unei vâlcele, la malul Mauldrei,cătun aşezat în coasta unei vâlcele, la malul Mauldrei, gârlă ce putea fi trecută dintr-o săritură de cal.gârlă ce putea fi trecută dintr-o săritură de cal.

Castelul pe care îl zări Guccio nu era, la drept vorCastelul pe care îl zări Guccio nu era, la drept vor --bind, decât un conac mare, destul de prăpădit, cubind, decât un conac mare, destul de prăpădit, cu nişte turnuleţe scunde şi noroaie de jur împrejur, fărănişte turnuleţe scunde şi noroaie de jur împrejur, fără şanţ împrejmuitor, deoarece gârla îi ţinea de apărare.şanţ împrejmuitor, deoarece gârla îi ţinea de apărare. Sărăcia şi paragina se vedeau peste tot. AcoperişurileSărăcia şi paragina se vedeau peste tot. Acoperişurile se prăbuşeau în mai multe locuri. Coteţul de pose prăbuşeau în mai multe locuri. Coteţul de po --rumbei părea cam goluţ; pereţii acoperiţi cu muşchirumbei părea cam goluţ; pereţii acoperiţi cu muşchi erau crăpaţi, iar în pădurile vecine câte o rarişteerau crăpaţi, iar în pădurile vecine câte o rarişte

Când Guccio pătrunse în curte, era mare tărăboiCând Guccio pătrunse în curte, era mare tărăboi acolo. Trei vătăşei de-ai regelui, învârtind în mânăacolo. Trei vătăşei de-ai regelui, învârtind în mână ghioagele cu floarea de crin, înfricoşau pe nişte şerbighioagele cu floarea de crin, înfricoşau pe nişte şerbi zdrenţăroşi, silindu-i să strângă toate vitele, să legezdrenţăroşi, silindu-i să strângă toate vitele, să lege boii doi câte doi şi să aducă de la moară saci de grâneboii doi câte doi şi să aducă de la moară saci de grâne pe care îi aruncau într-o căruţa a stăpânirii. Strigătelepe care îi aruncau într-o căruţa a stăpânirii. Strigătele

vătăşeilor, goana ţăranilor înspăimântaţi, behăitul vătăşeilor, goana ţăranilor înspăimântaţi, behăitul celor vreo douăzeci de oi, cârâitul orătăniilor făceaucelor vreo douăzeci de oi, cârâitul orătăniilor făceau laolaltă o hărmălaie nemaipomenită.laolaltă o hărmălaie nemaipomenită.

Nimeni nu se sinchisi de Guccio; nimeni nu veni să-Nimeni nu se sinchisi de Guccio; nimeni nu veni să-i ia calul, pe care-l priponi singur, prinzându-i frâuli ia calul, pe care-l priponi singur, prinzându-i frâul într-un inel de fier. Un ţăran bătrân, trecând pe lângăîntr-un inel de fier. Un ţăran bătrân, trecând pe lângă dânsul, zise doar atât:dânsul, zise doar atât:

- A dat mare urgie pe casa asta. Să fi fost aici stă- A dat mare urgie pe casa asta. Să fi fost aici stă --pânul, murea a doua oară. Nu-i dreptate!pânul, murea a doua oară. Nu-i dreptate!

Uşa conacului era deschisă şi venea dintr-acoloUşa conacului era deschisă şi venea dintr-acolo larma unei ciorovăieli aprige.larma unei ciorovăieli aprige.

"N-am picat, pare-se, la vreme potrivită", gândi"N-am picat, pare-se, la vreme potrivită", gândi Guccio, a cărui supărare nu înceta să crească.Guccio, a cărui supărare nu înceta să crească.

Urcă treptele pragului şi, luându-se după glasurileUrcă treptele pragului şi, luându-se după glasurile acelea, pătrunse într-o încăpere lungă şi întunecoasă,acelea, pătrunse într-o încăpere lungă şi întunecoasă, cu pereţi de piatră şi tavanul din grinzi.cu pereţi de piatră şi tavanul din grinzi.

O fată tânără, pe care nici nu-şi dădu osteneala s-oO fată tânără, pe care nici nu-şi dădu osteneala s-o privească, îi ieşi în întâmpinare.privească, îi ieşi în întâmpinare.

- Vin pentru nişte treburi şi aş vrea să stau de- Vin pentru nişte treburi şi aş vrea să stau de vorbă cu cineva de-al casei, zise el. vorbă cu cineva de-al casei, zise el.

- Sunt Marie de Cressay. Fraţii mei sunt colo, şi- Sunt Marie de Cressay. Fraţii mei sunt colo, şi mama de asemeni, răspunse tânăra fată, cu glas şovămama de asemeni, răspunse tânăra fată, cu glas şovă --itor, arătând spre fundul odăii. Sunt tare prinşi deoitor, arătând spre fundul odăii. Sunt tare prinşi deo --camdată...camdată...

- N-are a face, am să aştept, zise Guccio.- N-are a face, am să aştept, zise Guccio.Şi, ca să-şi arate hotărârea, se duse de se proţăpi înŞi, ca să-şi arate hotărârea, se duse de se proţăpi în

faţa căminului, întinzându-şi cizmele spre focul dinfaţa căminului, întinzându-şi cizmele spre focul din vatră, deşi nu-i era frig de fel. vatră, deşi nu-i era frig de fel.

La celălalt capăt al încăperii, răcneau toţi. StândLa celălalt capăt al încăperii, răcneau toţi. Stând

gele porunceşte să fie căzniţi ca nişte tâlhari oamenigele porunceşte să fie căzniţi ca nişte tâlhari oameni care au hrisoave de nobleţe, vechi de două sute decare au hrisoave de nobleţe, vechi de două sute de ani. Ori poate că ţara nu e cârmuită cum se cuvine.ani. Ori poate că ţara nu e cârmuită cum se cuvine.



La celălalt capăt al încăperii, răcneau toţi. StândLa celălalt capăt al încăperii, răcneau toţi. Stând între cei doi fii ai săi, unul bărbos, altul spân, darîntre cei doi fii ai săi, unul bărbos, altul spân, dar amândoi înalţi şi roşcovani, doamna de Cressay seamândoi înalţi şi roşcovani, doamna de Cressay se silea să ţină piept unui al patrulea personaj, pe care-lsilea să ţină piept unui al patrulea personaj, pe care-l ghici numaidecât Guccio ca fiind ispravnicul Porteghici numaidecât Guccio ca fiind ispravnicul Porte --fruit.fruit.

Doamna de Cressay - cucoana Eliabel pentru cei deDoamna de Cressay - cucoana Eliabel pentru cei de prin partea locului - avea ochi lucioşi, pieptul mare şiprin partea locului - avea ochi lucioşi, pieptul mare şi în veşmintele cernite de văduvă arăta foarte trupeşăîn veşmintele cernite de văduvă arăta foarte trupeşă la cei 40 de ani ai săi.la cei 40 de ani ai săi.

- Domnule ispravnic, striga ea, bărbatul meu s-a în- Domnule ispravnic, striga ea, bărbatul meu s-a în --fundat în datorii, gătindu-se pentru războiul regelui,fundat în datorii, gătindu-se pentru războiul regelui, din care s-a ales cu mai multe răni decât cu foloase,din care s-a ales cu mai multe răni decât cu foloase, în vreme ce moşia, fără stăpân, se ducea de râpă. Biîn vreme ce moşia, fără stăpân, se ducea de râpă. Bi --ruri şi angarale am plătit întotdeauna, iar pomană laruri şi angarale am plătit întotdeauna, iar pomană la biserică am dat. Cine a făcut mai mult în judeţul ăsta,biserică am dat. Cine a făcut mai mult în judeţul ăsta, ia să aud?! Şi pentru a îmbuiba nişte oameni de teapaia să aud?! Şi pentru a îmbuiba nişte oameni de teapa dumitale, jupâne Portefruit, ai căror bunici umblaudumitale, jupâne Portefruit, ai căror bunici umblau desculţi prin băltoacele de pe la noi, vine acum stăpâdesculţi prin băltoacele de pe la noi, vine acum stăpâ --nirea să ne jecmănească.nirea să ne jecmănească.

Guccio privi în jurul său. Câteva taburele ţărăneşti,Guccio privi în jurul său. Câteva taburele ţărăneşti, două scaune cu spetează, nişte laviţe lipite de perete,două scaune cu spetează, nişte laviţe lipite de perete, nişte sipete şi, într-o despărţitură, un pat cu polog,nişte sipete şi, într-o despărţitură, un pat cu polog, din care se vedea mindirul de paie, acestea alcătuiaudin care se vedea mindirul de paie, acestea alcătuiau toată mobila. Deasupra vetrei era agăţat un vechitoată mobila. Deasupra vetrei era agăţat un vechi scut spălăcit, pesemne scutul ce-l purtase prin bătăliiscut spălăcit, pesemne scutul ce-l purtase prin bătălii răposatul senior de Cressay.răposatul senior de Cressay.

- Am să mă plâng contelui de Dreux, urmă doamna- Am să mă plâng contelui de Dreux, urmă doamna Eliabel.Eliabel.

- Contele de Dreux nu e regele, iar eu poruncile re- Contele de Dreux nu e regele, iar eu poruncile re --gelui le împlinesc, răspunse ispravnicul.gelui le împlinesc, răspunse ispravnicul.

- Nu te cred, jupâne ispravnic. Nu pot să cred că re- Nu te cred, jupâne ispravnic. Nu pot să cred că re --

ani. Ori poate că ţara nu e cârmuită cum se cuvine.ani. Ori poate că ţara nu e cârmuită cum se cuvine.- Lăsaţi-ne barem un răgaz! zise fiul cel bărbos.- Lăsaţi-ne barem un răgaz! zise fiul cel bărbos.

Vom plăti cu ţârâita. Nu ne puteţi strânge de gât aşa. Vom plăti cu ţârâita. Nu ne puteţi strânge de gât aşa.- Destulă vorbărie! i-o tăie ispravnicul. V-am dat- Destulă vorbărie! i-o tăie ispravnicul. V-am dat

destule răgazuri şi n-aţi plătit.destule răgazuri şi n-aţi plătit. Avea braţele scurte, faţa rotundă şi glasul tăios. Avea braţele scurte, faţa rotundă şi glasul tăios.- Slujba mea nu e să stau să v-ascult păsurile, ci să- Slujba mea nu e să stau să v-ascult păsurile, ci să

vă fac să plătiţi datoriile, urmă el. Mai datoraţi vistie vă fac să plătiţi datoriile, urmă el. Mai datoraţi vistie --riei trei sute douăzeci de livre şi opt gologani. Dacăriei trei sute douăzeci de livre şi opt gologani. Dacă nu le aveţi, cu atât mai rău. Sechestrez şi vă scot lanu le aveţi, cu atât mai rău. Sechestrez şi vă scot la mezat.mezat.

Guccio se gândi: "Hoţomanul ăsta vorbeşte înGuccio se gândi: "Hoţomanul ăsta vorbeşte în --tocmai cum mă pregăteam să vorbesc eu, iar dupătocmai cum mă pregăteam să vorbesc eu, iar după trecerea lui pe aici n-are să mai rămână nimic de luat.trecerea lui pe aici n-are să mai rămână nimic de luat. Hotărât lucru, în călătoria asta toate mi-au ieşit de-a-Hotărât lucru, în călătoria asta toate mi-au ieşit de-a-ndoaselea. Să intru de îndată şi eu în joc?"ndoaselea. Să intru de îndată şi eu în joc?"

Şi se simţi pornit împotriva acestui ispravnic careŞi se simţi pornit împotriva acestui ispravnic care picase tocmai atunci şi îi tăia craca de sub picioare,picase tocmai atunci şi îi tăia craca de sub picioare, furându-i rolul pe care îşi făgăduise să-l joace el.furându-i rolul pe care îşi făgăduise să-l joace el.

Tânăra fată care îl întâmpinase rămăsese la câţivaTânăra fată care îl întâmpinase rămăsese la câţiva paşi. O privi mai cu luare-aminte. Era blondă, cu mipaşi. O privi mai cu luare-aminte. Era blondă, cu mi --nunate şuviţe de păr auriu care-i ieşeau de sub tesnunate şuviţe de păr auriu care-i ieşeau de sub tes --temel, avea o piele foarte bălaie, ochi mari întunecaţitemel, avea o piele foarte bălaie, ochi mari întunecaţi şi un trup subţire, zvelt şi bine legat. Părea foarteşi un trup subţire, zvelt şi bine legat. Părea foarte stânjenită că un necunoscut e martor la asemeneastânjenită că un necunoscut e martor la asemenea scenă. Nu se întâmpla să treacă în fiecare zi, prin pascenă. Nu se întâmpla să treacă în fiecare zi, prin pa --raginile acelea, un tânăr cavaler cu chipul plăcut şiraginile acelea, un tânăr cavaler cu chipul plăcut şi ale cărui veşminte vădeau îndeajuns bogăţia; eraale cărui veşminte vădeau îndeajuns bogăţia; era curat ghinion să se nimerească acolo tocmai când facurat ghinion să se nimerească acolo tocmai când fa --milia ei se arăta în lumina cea mai jalnică.milia ei se arăta în lumina cea mai jalnică.

Ochii lui Guccio zăboviră asupra Mariei de Cressay.Ochii lui Guccio zăboviră asupra Mariei de Cressay. Oricât de necăjit era, trebui să recunoască că o vorOricât de necăjit era, trebui să recunoască că o vor --

bise de rău fără s-o fi văzut. Nu te puteai aştepta săbise de rău fără s-o fi văzut. Nu te puteai aştepta să dai peste o fată aşa de frumoasă în asemenea loc. Pridai peste o fată aşa de frumoasă în asemenea loc. Pri --virea lui Guccio lunecă de la piept spre mâini; le aveavirea lui Guccio lunecă de la piept spre mâini; le avea

verse asupra ispravnicului, tocmai fiindcă omul verse asupra ispravnicului, tocmai fiindcă omul acesta îi înfăţişa urâciosul personaj pe care se pregăacesta îi înfăţişa urâciosul personaj pe care se pregă --tise el însuşi să-l joace.tise el însuşi să-l joace.



virea lui Guccio lunecă de la piept spre mâini; le avea virea lui Guccio lunecă de la piept spre mâini; le avea albe, subţiri, cu pielea netedă, şi se potriveau de mialbe, subţiri, cu pielea netedă, şi se potriveau de mi --nune cu faţa ei.nune cu faţa ei.

Colo, în celălalt capăt al sălii, harţa era în toi.Colo, în celălalt capăt al sălii, harţa era în toi.- Nu e oare de-ajuns că mi-am pierdut soţul, trebuie- Nu e oare de-ajuns că mi-am pierdut soţul, trebuie

să mai plătesc şi şase sute de livre pentru a-mi păstrasă mai plătesc şi şase sute de livre pentru a-mi păstra casa? Am să mă plâng contelui de Dreux, o ţinea încasa? Am să mă plâng contelui de Dreux, o ţinea în --truna cucoana Eliabel.truna cucoana Eliabel.

- Am şi vărsat trei sute, zise fiul cel bărbos.- Am şi vărsat trei sute, zise fiul cel bărbos.- Să ne pui sechestru înseamnă să ne osândeşti la- Să ne pui sechestru înseamnă să ne osândeşti la

foame, iar să ne scoţi la mezat înseamnă să ne omori,foame, iar să ne scoţi la mezat înseamnă să ne omori, se vârî în vorba al doilea fiu.se vârî în vorba al doilea fiu.

- Rânduielile sunt rânduieli, le-o întoarse isprav- Rânduielile sunt rânduieli, le-o întoarse isprav --nicul. Îmi cunosc legile şi voi face vânzarea după cumnicul. Îmi cunosc legile şi voi face vânzarea după cum pun şi sechestrul.pun şi sechestrul.

Încă o dată Guccio auzi din gura ispravnicului chiarÎncă o dată Guccio auzi din gura ispravnicului chiar cuvintele pe care le pregătise el.cuvintele pe care le pregătise el.

- Ispravnicul acesta mi-e tare nesuferit. Ce vrea de- Ispravnicul acesta mi-e tare nesuferit. Ce vrea de la dumneavoastră? întrebă el în şoaptă.la dumneavoastră? întrebă el în şoaptă.

- Habar n-am şi fraţii mei nu ştiu nici ei mai mult;- Habar n-am şi fraţii mei nu ştiu nici ei mai mult; nu prea ne pricepem la lucrurile astea, răspunsenu prea ne pricepem la lucrurile astea, răspunse Marie de Cressay. E vorba de birul pe moştenire...Marie de Cressay. E vorba de birul pe moştenire...

Guccio se încruntă:Guccio se încruntă:- Şi pentru asta cere el şase sute de livre?- Şi pentru asta cere el şase sute de livre?- Ah, domnule, a dat năpasta peste noi, murmură- Ah, domnule, a dat năpasta peste noi, murmură

ea.ea.Privirile li se întâlniră, reţinându-se o clipă, şiPrivirile li se întâlniră, reţinându-se o clipă, şi

Guccio crezu că fata va izbucni în plâns. Dar nu; înGuccio crezu că fata va izbucni în plâns. Dar nu; în --frunta dârz restriştea şi numai dintr-un sentiment defrunta dârz restriştea şi numai dintr-un sentiment de ruşine feciorelnică îşi întoarse frumoşii săi ochi de unruşine feciorelnică îşi întoarse frumoşii săi ochi de un albastru-întunecat.albastru-întunecat.

Guccio se frământa. Mânia lui era gata să se reGuccio se frământa. Mânia lui era gata să se re --

tise el însuşi să l joace.tise el însuşi să l joace.Deodată, întorcându-se brusc, Guccio străbătu salaDeodată, întorcându-se brusc, Guccio străbătu sala

cu paşi iuţi şi, proţăpindu-se înaintea împuternicituluicu paşi iuţi şi, proţăpindu-se înaintea împuternicitului stăpânirii, îi zvârli în obraz:stăpânirii, îi zvârli în obraz:

- Dă-mi voie, jupâne ispravnic! Nu cumva te-ai- Dă-mi voie, jupâne ispravnic! Nu cumva te-ai pornit niţel pe hoţie?pornit niţel pe hoţie?

Încremenit, ispravnicul îl înfruntă, întrebându-lÎncremenit, ispravnicul îl înfruntă, întrebându-l cine este.cine este.

- Asta nu te priveşte, răspunse Guccio, şi roagă-te- Asta nu te priveşte, răspunse Guccio, şi roagă-te să n-o afli prea curând dacă, din nenorocire, socotesă n-o afli prea curând dacă, din nenorocire, socote --lile pe care le-ai făcut sunt strâmbe. Am însă şi eu oalile pe care le-ai făcut sunt strâmbe. Am însă şi eu oa --recare drept de a mă amesteca în moştenirea seniorecare drept de a mă amesteca în moştenirea senio --rului de Cressay. Eşti bun să-mi spui la cât preţuieştirului de Cressay. Eşti bun să-mi spui la cât preţuieşti această moşie?această moşie?

Văzând că celălalt încearcă să-l ia de sus şi ame Văzând că celălalt încearcă să-l ia de sus şi ame --ninţă să-şi cheme vătăşeii, Guccio urmă:ninţă să-şi cheme vătăşeii, Guccio urmă:

- Bagă de seamă! Vorbeşti unui om care mai alaltă- Bagă de seamă! Vorbeşti unui om care mai alaltă --ieri era oaspele maiestăţii-sale regina Angliei şi căieri era oaspele maiestăţii-sale regina Angliei şi că --ruia îi stă în putere să-l înştiinţeze mâine pe domnulruia îi stă în putere să-l înştiinţeze mâine pe domnul Enguerrand de Marigny despre felul cum se poartă isEnguerrand de Marigny despre felul cum se poartă is --pravnicii săi. Aşadar, răspunde, jupâne: cât facepravnicii săi. Aşadar, răspunde, jupâne: cât face moşia?moşia?

Cuvintele acestea stârniră mare impresie. La auzulCuvintele acestea stârniră mare impresie. La auzul numelui lui Marigny, ispravnicul o băgase pe mânecă;numelui lui Marigny, ispravnicul o băgase pe mânecă; familia tăcea cu sufletul la buze, uluită, iar lui Gucciofamilia tăcea cu sufletul la buze, uluită, iar lui Guccio i se păru că mai crescuse cu două şchioape.i se păru că mai crescuse cu două şchioape.

- Cressay e preţuit în condica dăjdiilor de la dregă- Cressay e preţuit în condica dăjdiilor de la dregă --toria de plasă la trei mii de livre, răspunse în cele dintoria de plasă la trei mii de livre, răspunse în cele din urmă ispravnicul.urmă ispravnicul.

- Nu zău, trei mii de livre? sări Guccio. Trei mii de- Nu zău, trei mii de livre? sări Guccio. Trei mii de livre casa asta de ţară, când palatul Nesle, unul dintrelivre casa asta de ţară, când palatul Nesle, unul dintre cele mai frumoase din câte sunt la Paris şi reşedinţă acele mai frumoase din câte sunt la Paris şi reşedinţă a

regelui Navarei, e înscris pentru cinci mii de livre înregelui Navarei, e înscris pentru cinci mii de livre în condica birurilor? Le preţuiţi cam scump aicea, încondica birurilor? Le preţuiţi cam scump aicea, în plasa voastră.plasa voastră.

fără să-şi dea seama în tabăra pe care venise s-ofără să-şi dea seama în tabăra pe care venise s-o atace, lua apărarea celor năpăstuiţi, înfăţişându-se caatace, lua apărarea celor năpăstuiţi, înfăţişându-se ca un cavaler al dreptăţii.un cavaler al dreptăţii.



plasa voastră.p- Mai sunt şi pământurile.- Mai sunt şi pământurile.- Toate laolaltă nu fac decât o mie cinci sute de- Toate laolaltă nu fac decât o mie cinci sute de

livre, cel mult, şi asta o ştiu din loc sigur.livre, cel mult, şi asta o ştiu din loc sigur.Ispravnicul avea pe frunte, deasupra ochiuluiIspravnicul avea pe frunte, deasupra ochiului

stâng, meteahnă din născare, o pată ca o fragă care,stâng, meteahnă din născare, o pată ca o fragă care, la necaz, dădea în vioriu. Şi Guccio, tot vorbindu-i, nu-la necaz, dădea în vioriu. Şi Guccio, tot vorbindu-i, nu-şi lua ochii de la fraga ispravnicului, ceea ce sfârşişi lua ochii de la fraga ispravnicului, ceea ce sfârşi prin a-l face să-şi piardă cumpătul.prin a-l face să-şi piardă cumpătul.

- Vrei să-mi spui acuma, întrebă iar Guccio, care e- Vrei să-mi spui acuma, întrebă iar Guccio, care e birul pe moşteniri?birul pe moşteniri?

- Patru gologani de fiecare livră în plasa noastră.- Patru gologani de fiecare livră în plasa noastră.- Minţi cu neruşinare, jupân Portefruit. Birul este- Minţi cu neruşinare, jupân Portefruit. Birul este

de doi gologani pentru nobili în toate plăşile. Nu eştide doi gologani pentru nobili în toate plăşile. Nu eşti singurul care cunoşti legea, mai sunt şi eu aici. Omulsingurul care cunoşti legea, mai sunt şi eu aici. Omul acesta se foloseşte de neştiinţa voastră ca să vă tragăacesta se foloseşte de neştiinţa voastră ca să vă tragă pe sfoară, ca un coţcar ce este, zise Guccio, întorpe sfoară, ca un coţcar ce este, zise Guccio, întor --cându-se spre familia Cressay. Căci vine să vă îmbrocându-se spre familia Cressay. Căci vine să vă îmbro --bodească vorbindu-vă în numele regelui, dar nu văbodească vorbindu-vă în numele regelui, dar nu vă spune că ţine birurile şi angaralele în arendă, că arespune că ţine birurile şi angaralele în arendă, că are să verse la vistieria regelui numai atât cât scrie legea,să verse la vistieria regelui numai atât cât scrie legea, şi tot ce o trece peste asta va merge în buzunarul său.şi tot ce o trece peste asta va merge în buzunarul său. Iar dacă vă scoate la mezat, cine altul va cumpăraIar dacă vă scoate la mezat, cine altul va cumpăra castelul Cressay, şi nu pentru trei mii, ci pentru o miecastelul Cressay, şi nu pentru trei mii, ci pentru o mie cinci sute sau şi mai puţin, ori chiar numai pentru dacinci sute sau şi mai puţin, ori chiar numai pentru da --toria aceea? Nu cumva chiar dumneata ţi-ai pus astatoria aceea? Nu cumva chiar dumneata ţi-ai pus asta în gând, jupâne ispravnic?în gând, jupâne ispravnic?

Toate supărările lui Guccio, tot năduful şi toatăToate supărările lui Guccio, tot năduful şi toată mânia ce se adunase în el cât ţinuse călătoria găseaumânia ce se adunase în el cât ţinuse călătoria găseau acum pe capul cui să se reverse. Se înfierbânta voracum pe capul cui să se reverse. Se înfierbânta vor --bind. Aflase în sfârşit prilejul de a-şi da ifose, de a sebind. Aflase în sfârşit prilejul de a-şi da ifose, de a se face respectat şi de-a face pe omul de vază. Trecândface respectat şi de-a face pe omul de vază. Trecând

un cavaler al dreptăţii.p ţCât despre ispravnic, pe obrazul său mare şi roCât despre ispravnic, pe obrazul său mare şi ro --

tund, din care fugise sângele, numai fraga viorie detund, din care fugise sângele, numai fraga viorie de deasupra ochiului făcea o pată mai închisă. Îşi vândeasupra ochiului făcea o pată mai închisă. Îşi vân --tura braţele scurte, zbătându-se ca un răţoi. Se juratura braţele scurte, zbătându-se ca un răţoi. Se jura pe toţi sfinţii că e de bună credinţă. Nu el făcuse sope toţi sfinţii că e de bună credinţă. Nu el făcuse so --cotelile. Se prea poate să fie o greşeală... a slujbaşilorcotelile. Se prea poate să fie o greşeală... a slujbaşilor săi sau chiar a celor de la dregătoria de plasă.săi sau chiar a celor de la dregătoria de plasă.

- Ei, atunci, o să luăm socotelile de la capăt; zise- Ei, atunci, o să luăm socotelile de la capăt; zise Guccio.Guccio.

În câteva clipe, îi dovedi că familia Cressay nu daÎn câteva clipe, îi dovedi că familia Cressay nu da --tora mai mult de o sută cincizeci de livre pariziene.tora mai mult de o sută cincizeci de livre pariziene.

- Aşa! Haide acuma să porunceşti vătăşeilor dumi- Aşa! Haide acuma să porunceşti vătăşeilor dumi --tale să dezlege boii, să ducă îndărăt grâul la moară şitale să dezlege boii, să ducă îndărăt grâul la moară şi să lase în pace nişte oameni de treabă!să lase în pace nişte oameni de treabă!

Şi, înşfăcându-l pe ispravnic de mânecă, îl duseŞi, înşfăcându-l pe ispravnic de mânecă, îl duse până la uşă. El se supuse şi le strigă vătăşeilor că e opână la uşă. El se supuse şi le strigă vătăşeilor că e o greşeală la mijloc, că trebuie făcută din nou socogreşeală la mijloc, că trebuie făcută din nou soco --teala, că vor veni altă dată şi că, până una-alta, toateteala, că vor veni altă dată şi că, până una-alta, toate trebuie să fie lăsate la locul lor. Credea că isprăvisetrebuie să fie lăsate la locul lor. Credea că isprăvise cu asta, dar Guccio îl aduse iarăşi în mijlocul încăcu asta, dar Guccio îl aduse iarăşi în mijlocul încă --perii, zicându-i:perii, zicându-i:

- Şi acum, înapoiază-ne o sută cincizeci de livre.- Şi acum, înapoiază-ne o sută cincizeci de livre.Căci Guccio ţinuse partea familiei Cressay cu atâtaCăci Guccio ţinuse partea familiei Cressay cu atâta

patimă, încât începuse să zică "noi" când îi apărapatimă, încât începuse să zică "noi" când îi apăra drepturile.drepturile.

La aceasta, ispravnicul simţi că furia îl înăbuşă, darLa aceasta, ispravnicul simţi că furia îl înăbuşă, dar Guccio mi-l potoli numaidecât.Guccio mi-l potoli numaidecât.

- N-a fost vorba mai adineauri, întrebă el, ca ai şi- N-a fost vorba mai adineauri, întrebă el, ca ai şi apucat să le iei trei sute de livre?apucat să le iei trei sute de livre?

Cei doi fraţi arătară că aşa este.Cei doi fraţi arătară că aşa este.- Atunci, jupâne ispravnic... haide, scoate o sută- Atunci, jupâne ispravnic... haide, scoate o sută

cincizeci de livre, spuse Guccio întinzând mâna.cincizeci de livre, spuse Guccio întinzând mâna.Burtosul Portefruit vru să mai chiţibuşească. CeeaBurtosul Portefruit vru să mai chiţibuşească. Ceea

ce luase era bun luat. Ar trebui să mai vadă socotece luase era bun luat. Ar trebui să mai vadă socote --

chipuia în visurile sale cavalereşti: era cavalerul rătăchipuia în visurile sale cavalereşti: era cavalerul rătă --citor sosind într-un castel necunoscut pentru a dacitor sosind într-un castel necunoscut pentru a da ajutor tinerei fete în restrişte şi a ocroti văduva şi orajutor tinerei fete în restrişte şi a ocroti văduva şi or --



lile, aşa cum sunt trecute în condicile lui. De altminlile, aşa cum sunt trecute în condicile lui. De altmin --teri, nici nu avea la dânsul atâta bănet. Are să maiteri, nici nu avea la dânsul atâta bănet. Are să mai treacă pe acolo.treacă pe acolo.

- Ar fi mai bine dacă ai avea banii aceştia la dum- Ar fi mai bine dacă ai avea banii aceştia la dum --neata, vorbi Guccio. Eşti într-adevăr sigur că n-aineata, vorbi Guccio. Eşti într-adevăr sigur că n-ai adunat ceva bani astăzi?... Anchetatorii domnului deadunat ceva bani astăzi?... Anchetatorii domnului de Marigny umblă repede şi ar fi mai bine pentru dumMarigny umblă repede şi ar fi mai bine pentru dum --neata să închei socoteala asta de îndată.neata să închei socoteala asta de îndată.

Ispravnicul şovăi o clipă. Să-şi cheme vătăşeii? DarIspravnicul şovăi o clipă. Să-şi cheme vătăşeii? Dar tânărul acesta părea să fie nemaipomenit de iute şitânărul acesta părea să fie nemaipomenit de iute şi purta o spangă straşnică la şold. Afară de asta, maipurta o spangă straşnică la şold. Afară de asta, mai erau şi cei doi fraţi Cressay, înalţi şi vânjoşi, ale cărorerau şi cei doi fraţi Cressay, înalţi şi vânjoşi, ale căror ţepuşe de vânătoare le stăteau la îndemână pe unţepuşe de vânătoare le stăteau la îndemână pe un sipet. Ţăranii, de bună seamă, vor sări şi dânşii desipet. Ţăranii, de bună seamă, vor sări şi dânşii de partea stăpânilor lor. Afurisită belea în care era maipartea stăpânilor lor. Afurisită belea în care era mai bine să nu se bage, mai ales că îi atârna şi numelebine să nu se bage, mai ales că îi atârna şi numele acesta de Marigny deasupra capului. Se dădu bătutacesta de Marigny deasupra capului. Se dădu bătut şi, scoţând un pungoi de sub haină, numără pe caşi, scoţând un pungoi de sub haină, numără pe ca --pacul sipetului banii luaţi cu japca. Abia atuncipacul sipetului banii luaţi cu japca. Abia atunci Guccio îl lăsă să plece.Guccio îl lăsă să plece.

- Ne vom aminti de numele dumitale, jupâne Porte- Ne vom aminti de numele dumitale, jupâne Porte --fruit, îi strigă el din uşă.fruit, îi strigă el din uşă.

Şi se întoarse, râzând cu toată gura şi descopeŞi se întoarse, râzând cu toată gura şi descope --rindu-şi dinţii pe care îi avea frumoşi, albi şi strânşi.rindu-şi dinţii pe care îi avea frumoşi, albi şi strânşi.

Familia îl înconjură îndată, copleşindu-l cu binecuFamilia îl înconjură îndată, copleşindu-l cu binecu -- vântări, numindu-l izbăvitorul ei. În însufleţirea care-i vântări, numindu-l izbăvitorul ei. În însufleţirea care-i cuprinse pe toţi, frumoasa Marie de Cressay apucăcuprinse pe toţi, frumoasa Marie de Cressay apucă mâna lui Guccio şi o duse la buze, apoi păru îngrozitămâna lui Guccio şi o duse la buze, apoi păru îngrozită de ceea ce îndrăznise să facă.de ceea ce îndrăznise să facă.

Guccio, încântat de el însuşi, intra tot mai mult înGuccio, încântat de el însuşi, intra tot mai mult în pielea noului său rol. Se purtase întocmai cum se înpielea noului său rol. Se purtase întocmai cum se în --

j ş ş şj ş ş şfanii împotriva celor răi.fanii împotriva celor răi.

- Dar, în sfârşit, cine eşti, domnule? Cui datorăm- Dar, în sfârşit, cine eşti, domnule? Cui datorăm atâta? întrebă Jean de Cressay, cel de purta barbă.atâta? întrebă Jean de Cressay, cel de purta barbă.

- Mă numesc Guccio Baglioni; sunt nepotul băncii- Mă numesc Guccio Baglioni; sunt nepotul băncii Tolomei şi mă aflu aici pentru poliţa aceea a dumneaTolomei şi mă aflu aici pentru poliţa aceea a dumnea --

voastră. voastră.Tăcerea căzu în odaie şi gheaţa se aşternu pe feţeleTăcerea căzu în odaie şi gheaţa se aşternu pe feţele

neamului Cressay. Se uitară unul la altul înmărmuriţineamului Cressay. Se uitară unul la altul înmărmuriţi şi îngrijoraţi. Iar Guccio se simţi parcă despuiat de oşi îngrijoraţi. Iar Guccio se simţi parcă despuiat de o frumoasă armură.frumoasă armură.

Cucoana Eliabel îşi veni în fire cea dintâi. UmflăCucoana Eliabel îşi veni în fire cea dintâi. Umflă iute aurul lăsat de ispravnic şi, luându-şi un zâmbetiute aurul lăsat de ispravnic şi, luându-şi un zâmbet de faţadă, spuse pe un ton glumeţ că vor mai vorbide faţadă, spuse pe un ton glumeţ că vor mai vorbi despre asta, dar că mai înainte ţinea ca binefăcătoruldespre asta, dar că mai înainte ţinea ca binefăcătorul lor să le facă cinstea de-a cina cu dânşii.lor să le facă cinstea de-a cina cu dânşii.

Începu să se agite, îi trimise pe copii după unele şiÎncepu să se agite, îi trimise pe copii după unele şi altele, apoi, strângându-i la bucătărie în jurul ei, lealtele, apoi, strângându-i la bucătărie în jurul ei, le zise:zise:

- Fiţi cu băgare de seamă, oricum ar fi e totuşi un- Fiţi cu băgare de seamă, oricum ar fi e totuşi un lombard. Trebuie să te fereşti întotdeauna de de-aldelombard. Trebuie să te fereşti întotdeauna de de-alde ăştia, mai ales când ţi-au făcut un bine. E trist că biăştia, mai ales când ţi-au făcut un bine. E trist că bi --etul vostru tată a fost silit să recurgă la ei. Să-ietul vostru tată a fost silit să recurgă la ei. Să-i arătăm ăstuia, care are de altfel o înfăţişare foartearătăm ăstuia, care are de altfel o înfăţişare foarte plăcută, că bani nu avem de loc, dar să ne purtăm aşaplăcută, că bani nu avem de loc, dar să ne purtăm aşa fel încât să nu uite că suntem nobili.fel încât să nu uite că suntem nobili.

Căci doamna de Cressay era tare fudulă de noCăci doamna de Cressay era tare fudulă de no --bleţea ei, cum au fost de când lumea micii gentilomibleţea ei, cum au fost de când lumea micii gentilomi de la ţară, şi socotea că face mare cinste celui pe carede la ţară, şi socotea că face mare cinste celui pe care îl poftea la masa ei, fără să fie nobil.îl poftea la masa ei, fără să fie nobil.

Se nimerise bine, cei doi fii aduseseră în ajun de laSe nimerise bine, cei doi fii aduseseră în ajun de la vânătoare destul vânat; tăiară câteva păsări şi izbu vânătoare destul vânat; tăiară câteva păsări şi izbu --

tiră astfel să gătească cele două rânduri de bucate atiră astfel să gătească cele două rânduri de bucate a câte patru feluri fiecare, după cum cerea ighemonicâte patru feluri fiecare, după cum cerea ighemoni --conul nobilimii. Întâiul rând era alcătuit dintr-o supăconul nobilimii. Întâiul rând era alcătuit dintr-o supă

pe Marea Mânecii, că lăsară toţi coada de mistreţ săpe Marea Mânecii, că lăsară toţi coada de mistreţ să cadă la loc în sosul ei. Vorbi de toate, despre întâmcadă la loc în sosul ei. Vorbi de toate, despre întâm --plările mai de seamă, despre starea drumurilor,plările mai de seamă, despre starea drumurilor,



ppnemţească cu jumări de ouă deasupra, o gâscă, un osnemţească cu jumări de ouă deasupra, o gâscă, un os --tropel din iepure de casă şi un iepure fript, iar altropel din iepure de casă şi un iepure fript, iar al doilea dintr-o coadă de mistreţ în sos, un clapon gras,doilea dintr-o coadă de mistreţ în sos, un clapon gras, lapte de pasăre şi blămănjele.lapte de pasăre şi blămănjele.

Nu era cine ştie ce ospăţ, dar se deosebea mult deNu era cine ştie ce ospăţ, dar se deosebea mult de mesele lor de toate zilele, când adeseori se mulţumesele lor de toate zilele, când adeseori se mulţu --meau, asemenea ţăranilor, cu o strachină de colărezmeau, asemenea ţăranilor, cu o strachină de colărez şi nişte linte cu slănină.şi nişte linte cu slănină.

Trecu o vreme până ce toate acestea să fie gata.Trecu o vreme până ce toate acestea să fie gata. Aduseră vin din beci, şi masa fu aşezată pe nişte că Aduseră vin din beci, şi masa fu aşezată pe nişte că --priori în sala cea mare, lângă una din laviţe. O faţă depriori în sala cea mare, lângă una din laviţe. O faţă de masă albă cădea până la pământ, şi mesenii o ridicarămasă albă cădea până la pământ, şi mesenii o ridicară pe genunchii lor, ca să-şi poată şterge mâinile cu ea.pe genunchii lor, ca să-şi poată şterge mâinile cu ea. Se afla câte un blid de cositor pentru doi, şi, deosebit,Se afla câte un blid de cositor pentru doi, şi, deosebit, unul numai pentru cucoana Eliabel, ceea ce arătaunul numai pentru cucoana Eliabel, ceea ce arăta rangul ei. Bucatele erau puse la mijlocul mesei şi fierangul ei. Bucatele erau puse la mijlocul mesei şi fie --care lua de acolo cu mâna.care lua de acolo cu mâna.

Trei ţărani care de obicei vedeau de orătăniile dinTrei ţărani care de obicei vedeau de orătăniile din ogradă fuseseră aduşi ca să slujească la masă. Miroogradă fuseseră aduşi ca să slujească la masă. Miro --seau niţel a cocină de porci şi a cotineaţă de iepuri.seau niţel a cocină de porci şi a cotineaţă de iepuri.

- Sofragiul nostru, zise cucoana Eliabel, cu o strâm- Sofragiul nostru, zise cucoana Eliabel, cu o strâm --bătură a feţei de parcă îşi cerea scuze şi lua în râs,bătură a feţei de parcă îşi cerea scuze şi lua în râs, arătând spre şchiopul care tăia nişte felii de pâine câtarătând spre şchiopul care tăia nişte felii de pâine cât roata carului, ţinându-le loc şi de farfurie căciroata carului, ţinându-le loc şi de farfurie căci mâncau carnea pe ele. Trebuie să vă spun, domnulemâncau carnea pe ele. Trebuie să vă spun, domnule Baglioni, că el se pricepe mai ales la crăpatul lemBaglioni, că el se pricepe mai ales la crăpatul lem --nelor. Aceasta explică...nelor. Aceasta explică...

Guccio mâncă şi bău mult. Paharnicul turnaGuccio mâncă şi bău mult. Paharnicul turna zdravăn, de s-ar fi zis că dă apă cailor.zdravăn, de s-ar fi zis că dă apă cailor.

Gazdele îl îmbiară pe Guccio la vorbă, ceea ce nu fuGazdele îl îmbiară pe Guccio la vorbă, ceea ce nu fu prea greu. Le povesti într-aşa fel furtuna ce-l apucaseprea greu. Le povesti într-aşa fel furtuna ce-l apucase

p , p ,p , p ,despre templieri, despre podul din Londra, despredespre templieri, despre podul din Londra, despre Italia, despre cârmuirea lui Marigny. Auzindu-l, ziceaiItalia, despre cârmuirea lui Marigny. Auzindu-l, ziceai că era prietenul cel mai intim al reginei Angliei, şică era prietenul cel mai intim al reginei Angliei, şi atâta stăruia asupra tainei ce învăluia misiunea sa,atâta stăruia asupra tainei ce învăluia misiunea sa, încât ai fi putut crede că dintr-asta are să iasă războiîncât ai fi putut crede că dintr-asta are să iasă război între cele două ţări. "Nu vă pot spune mai mult în priîntre cele două ţări. "Nu vă pot spune mai mult în pri --

vinţa aceasta, căci e o taină a statului şi nu-s îndrep vinţa aceasta, căci e o taină a statului şi nu-s îndrep --tăţit s-o dau în vileag." Fălindu-te cu isprăvile tale întăţit s-o dau în vileag." Fălindu-te cu isprăvile tale în faţa altuia, ajungi lesne să le crezi tu însuţi, şi Guccio,faţa altuia, ajungi lesne să le crezi tu însuţi, şi Guccio,

văzând acum lucrurile într-altfel de cum le văzuse în văzând acum lucrurile într-altfel de cum le văzuse în dimineaţa aceea, îşi socotea călătoria ca o mare izdimineaţa aceea, îşi socotea călătoria ca o mare iz --bândă.bândă.

Cei doi fraţi Cressay, băieţi de treabă, dar nu preaCei doi fraţi Cressay, băieţi de treabă, dar nu prea ageri la minte şi care nu umblaseră niciodată mai deageri la minte şi care nu umblaseră niciodată mai de --parte de zece leghe de casa lor, se uitau cu admiraţieparte de zece leghe de casa lor, se uitau cu admiraţie şi pizmă la flăcăul, acesta, mai tânăr ca ei, care se şişi pizmă la flăcăul, acesta, mai tânăr ca ei, care se şi învrednicise să vadă şi să facă atâtea.învrednicise să vadă şi să facă atâtea.

Cucoana Eliabel, trupeşă de cam plesnea rochia peCucoana Eliabel, trupeşă de cam plesnea rochia pe dânsa şi căreia mâncarea bună îi trezea pofte neîmplidânsa şi căreia mâncarea bună îi trezea pofte neîmpli --nite în văduvie, începu să-l privească galeş pe tânărulnite în văduvie, începu să-l privească galeş pe tânărul toscan; se mira singură cum îi zvâcneşte inima făcândtoscan; se mira singură cum îi zvâcneşte inima făcând să-i tresalte pieptul plin şi, în ciuda proastei păreri cesă-i tresalte pieptul plin şi, în ciuda proastei păreri ce o avea în privinţa lombarzilor, îi găsea mult farmec luio avea în privinţa lombarzilor, îi găsea mult farmec lui Guccio, părului său încârlionţat, dinţilor strălucitori,Guccio, părului său încârlionţat, dinţilor strălucitori, ochilor negri şi visători, ba chiar şi vorbirii sale zâochilor negri şi visători, ba chiar şi vorbirii sale zâ --zâite. Şi-i arunca cu dibăcie câte un cuvânt măgulitor.zâite. Şi-i arunca cu dibăcie câte un cuvânt măgulitor.

"Fereşte-te de linguşeli", îi spusese adeseori To"Fereşte-te de linguşeli", îi spusese adeseori To --lomei nepotului său. "Linguşeala e primejdia cea mailomei nepotului său. "Linguşeala e primejdia cea mai rea pentru un bancher. Te laşi lesne îmbrobodit plerea pentru un bancher. Te laşi lesne îmbrobodit ple --cându-ţi urechea la vorbele de laudă ce ţi se spun şi-icându-ţi urechea la vorbele de laudă ce ţi se spun şi-i mai bine să ai de-a face cu un hoţ decât cu un linmai bine să ai de-a face cu un hoţ decât cu un lin --

guşitor." În seara aceea, însă, lui Guccio nici nu-iguşitor." În seara aceea, însă, lui Guccio nici nu-i trecea prin minte una ca asta şi sorbea fiecare laudă,trecea prin minte una ca asta şi sorbea fiecare laudă, părându-i-se dulce ca miedul.părându-i-se dulce ca miedul.

voia întâmplării continua, şi Guccio găsea această voia întâmplării continua, şi Guccio găsea această viaţă plină de farmec. viaţă plină de farmec.

Nu după mult, cucoana Eliabel şi fiică-sa se retraNu după mult, cucoana Eliabel şi fiică-sa se retra --



ppCe-i drept, vorbea mai mult pentru Maria deCe-i drept, vorbea mai mult pentru Maria de

Cressay, pentru tânăra fată care nu-şi lua ochii de peCressay, pentru tânăra fată care nu-şi lua ochii de pe el, ridicând asupră-i frumoasele sale gene aurite.el, ridicând asupră-i frumoasele sale gene aurite.

Avea ea un anume fel de a-l asculta, cu buzele între Avea ea un anume fel de a-l asculta, cu buzele între --deschise ca o rodie coaptă, ceea ce aţâţa pofta lui dedeschise ca o rodie coaptă, ceea ce aţâţa pofta lui de a vorbi, de a vorbi mereu şi apoi de a muşca dina vorbi, de a vorbi mereu şi apoi de a muşca din rodie.rodie.

Depărtarea îi înfrumuseţează uşor pe oameni. ÎnDepărtarea îi înfrumuseţează uşor pe oameni. În ochii Mariei, Guccio apărea ca prinţul străin în călăochii Mariei, Guccio apărea ca prinţul străin în călă --torie. Era neprevăzutul, nesperatul, visul de neîmtorie. Era neprevăzutul, nesperatul, visul de neîm --plinit mângâiat adeseori şi care bate deodată la uşă,plinit mângâiat adeseori şi care bate deodată la uşă, cu chip, umeri şi nume de om.cu chip, umeri şi nume de om.

Atâta uimire şi încântare pe faţa şi în privirea Ma Atâta uimire şi încântare pe faţa şi în privirea Ma --riei de Cressay îl făcură pe Guccio s-o găsească în curiei de Cressay îl făcură pe Guccio s-o găsească în cu --rând cea mai frumoasă fată văzută cândva şi cea mairând cea mai frumoasă fată văzută cândva şi cea mai

vrednică de dragoste. Pe lângă dânsa regina Angliei i vrednică de dragoste. Pe lângă dânsa regina Angliei i se păru rece ca lespedea unui mormânt. "Dacă s-arse păru rece ca lespedea unui mormânt. "Dacă s-ar arăta la curte, îşi zicea el, şi îmbrăcată cum se cuvine,arăta la curte, îşi zicea el, şi îmbrăcată cum se cuvine, nu i-ar sta nimeni alături."nu i-ar sta nimeni alături."

Prânzul se prelungi atâta, încât, când se spălară pePrânzul se prelungi atâta, încât, când se spălară pe mâini, toţi erau puţin chercheliţi, iar afară se întunemâini, toţi erau puţin chercheliţi, iar afară se întune --case.case.

Cucoana Eliabel hotărî că tânărul nu poate porni laCucoana Eliabel hotărî că tânărul nu poate porni la drum în ceasul acela târziu şi îl rugă să primească adrum în ceasul acela târziu şi îl rugă să primească a înnopta acolo, oricât de sărăcăcios ar fi culcuşul.înnopta acolo, oricât de sărăcăcios ar fi culcuşul.

- Vei dormi aici, zise ea arătându-i marele pat cu- Vei dormi aici, zise ea arătându-i marele pat cu polog, în care şase inşi se puteau întinde în voie. Într-polog, în care şase inşi se puteau întinde în voie. Într-alte vremi mai fericite, se culcau aici oştenii gărzii;alte vremi mai fericite, se culcau aici oştenii gărzii; astăzi fiii mei. Vei dormi cu dânşii.astăzi fiii mei. Vei dormi cu dânşii.

Îl încredinţă de asemenea că avuseseră grijă deÎl încredinţă de asemenea că avuseseră grijă de calul său, care se află la grajd. Viaţa de cavaler lacalul său, care se află la grajd. Viaţa de cavaler la

p , şp şseră în iatacul femeilor, iar Guccio se lungi pe salseră în iatacul femeilor, iar Guccio se lungi pe sal --teaua încăpătoare din odaia mare a conacului, alăturiteaua încăpătoare din odaia mare a conacului, alături de fraţii Cressay. Se cufundă numaidecât în somn,de fraţii Cressay. Se cufundă numaidecât în somn, gândind la o gură asemenea unei rodii coapte, pegândind la o gură asemenea unei rodii coapte, pe care el îşi apăsa buzele şi sorbea toată dragostea dincare el îşi apăsa buzele şi sorbea toată dragostea din lume.lume.

LANUL DE SECARĂ LANUL DE SECARĂ

Îl trezi o mână care i atingea încetişor umărul CâtÎl trezi o mână care i atingea încetişor umărul Cât

- Trebuie să mă duc acolo numaidecât, zise Guccio.- Trebuie să mă duc acolo numaidecât, zise Guccio. Să fi ştiut o luam pe calul meu, cruţându-i ostenealaSă fi ştiut o luam pe calul meu, cruţându-i osteneala unui drum.unui drum.



Îl trezi o mână care-i atingea încetişor umărul. CâtÎl trezi o mână care-i atingea încetişor umărul. Cât pe ce să prindă această mână şi s-o lipească depe ce să prindă această mână şi s-o lipească de obrazul său... Deschizând ochii, văzu aplecat deaobrazul său... Deschizând ochii, văzu aplecat dea --supra lui pieptul îmbelşugat şi chipul zâmbitor alsupra lui pieptul îmbelşugat şi chipul zâmbitor al doamnei Eliabel.doamnei Eliabel.

- Dormit-ai bine, domnule?- Dormit-ai bine, domnule?

Era aproape de nămiezi. Niţel încurcat, Guccio răsEra aproape de nămiezi. Niţel încurcat, Guccio răs --punse că a dormit mai bine ca niciodată şi că voiapunse că a dormit mai bine ca niciodată şi că voia acum să se îmbrace cât de repede.acum să se îmbrace cât de repede.

- Mi-e ruşine să stau astfel în faţa dumneavoastră,- Mi-e ruşine să stau astfel în faţa dumneavoastră, zise el.zise el.

Cucoana Eliabel bătu din palme, şi argatul şchiopCucoana Eliabel bătu din palme, şi argatul şchiop care slujise în ajun la masă se ivi cu o secure în mână.care slujise în ajun la masă se ivi cu o secure în mână. Doamna de Cressay îi porunci să aducă un lighean cuDoamna de Cressay îi porunci să aducă un lighean cu apă caldă şi nişte "pânze", adică ştergare.apă caldă şi nişte "pânze", adică ştergare.

- Aveam odinioară la castel o baie cu aburi, să te tot- Aveam odinioară la castel o baie cu aburi, să te tot scalzi, vorbi ea. S-a dărăpănat însă toată, căci era descalzi, vorbi ea. S-a dărăpănat însă toată, căci era de pe vremea bunicului dinspre bărbatu-meu răposatul şipe vremea bunicului dinspre bărbatu-meu răposatul şi n-am avut niciodată bani destui ca s-o dregem. A n-am avut niciodată bani destui ca s-o dregem. A ajuns acum şopron în care ţinem lemnele. Ah, viaţaajuns acum şopron în care ţinem lemnele. Ah, viaţa nu-i de loc uşoară pentru de-alde noi, oamenii de lanu-i de loc uşoară pentru de-alde noi, oamenii de la ţară!ţară!

"Începe să bată şaua ca să pricep că n-are cu ce"Începe să bată şaua ca să pricep că n-are cu ce plăti datoria", gândi Guccio.plăti datoria", gândi Guccio.

Îşi simţea capul cam greu după vinul băut seara,Îşi simţea capul cam greu după vinul băut seara, iar cucoana Eliabel nu era tocmai fiinţa pe care ar fiiar cucoana Eliabel nu era tocmai fiinţa pe care ar fi dorit s-o vadă la deşteptare. Întrebă unde sunt Pierredorit s-o vadă la deşteptare. Întrebă unde sunt Pierre şi Jean de Cressay; plecaseră la vânătoare de cum seşi Jean de Cressay; plecaseră la vânătoare de cum se crăpase de zi. Cu glas mai şovăitor întrebă de Maria.crăpase de zi. Cu glas mai şovăitor întrebă de Maria. Cucoana Eliabel îl lămuri că fiică-sa trebuise să pleceCucoana Eliabel îl lămuri că fiică-sa trebuise să plece la Neauphle, unde avea să facă nişte cumpărăturila Neauphle, unde avea să facă nişte cumpărături pentru casă.pentru casă.

Cucoana Eliabel nu arătă mare părere de rău auCucoana Eliabel nu arătă mare părere de rău au --zind asta, şi Guccio se întrebă dacă nu cumva castezind asta, şi Guccio se întrebă dacă nu cumva caste --lana potrivise lucrurile înadins, îndepărtând pe toţi ailana potrivise lucrurile înadins, îndepărtând pe toţi ai casei spre a rămâne singură cu el. Mai ales că atuncicasei spre a rămâne singură cu el. Mai ales că atunci când şchiopul aduse ligheanul cu apă, din care îmcând şchiopul aduse ligheanul cu apă, din care îm --prăştie pe jos cam un sfert, cucoana Eliabel rămaseprăştie pe jos cam un sfert, cucoana Eliabel rămase acolo să încălzească prosoapele în faţa vetrei. Guccioacolo să încălzească prosoapele în faţa vetrei. Guccio aşteptă s-o vadă părăsind încăperea.aşteptă s-o vadă părăsind încăperea.

- Ci spală-te, tânărul meu domn, zise ea. Slujnicele- Ci spală-te, tânărul meu domn, zise ea. Slujnicele noastre sunt aşa de neîndemânatice, că te-ar jupuinoastre sunt aşa de neîndemânatice, că te-ar jupui ştergându-te. Şi măcar atâta grijă să-ţi port. Haide,ştergându-te. Şi măcar atâta grijă să-ţi port. Haide, nu te uita că sunt aici; ţi-aş putea fi mamă.nu te uita că sunt aici; ţi-aş putea fi mamă.

Bâlbâind o mulţumire, fără să creadă o iotă din ceBâlbâind o mulţumire, fără să creadă o iotă din ce spune, Guccio hotărî să se dezbrace şi, gol până laspune, Guccio hotărî să se dezbrace şi, gol până la brâu, fără s-o privească pe cucoană, îşi stropi cu apăbrâu, fără s-o privească pe cucoană, îşi stropi cu apă călduţă capul şi pieptul. Era destul de slăbuţ, cumcălduţă capul şi pieptul. Era destul de slăbuţ, cum sunt cei de vârsta lui, dar bine croit pentru statura sasunt cei de vârsta lui, dar bine croit pentru statura sa mică. "Norocul meu, îşi spuse, că n-a cerut să mi semică. "Norocul meu, îşi spuse, că n-a cerut să mi se aducă un hârdău în care aş fi trebuit să intru goladucă un hârdău în care aş fi trebuit să intru gol --goluţ sub ochii ei. Ciudate apucături au oamenii ăştiagoluţ sub ochii ei. Ciudate apucături au oamenii ăştia de la ţară!"de la ţară!"

Când isprăvi, doamna de Cressay se apropie cuCând isprăvi, doamna de Cressay se apropie cu prosoapele calde şi începu să-l şteargă. Pornind înprosoapele calde şi începu să-l şteargă. Pornind în --dată spre Neauphle, gândea Guccio, şi dând pintenidată spre Neauphle, gândea Guccio, şi dând pinteni calului, ar mai putea s-o ajungă din urmă pe Mariacalului, ar mai putea s-o ajungă din urmă pe Maria sau s-o întâlnească în târg.sau s-o întâlnească în târg.

- Ce piele frumoasă ai, domnule, zise pe neaştep- Ce piele frumoasă ai, domnule, zise pe neaştep --tate cucoana Eliabel parcă a glumă, dar glasul îi camtate cucoana Eliabel parcă a glumă, dar glasul îi cam tremura. Femeile te-ar putea pizmui pentru o pieletremura. Femeile te-ar putea pizmui pentru o piele atât de catifelată... Iar culoarea asta oacheşă trebuieatât de catifelată... Iar culoarea asta oacheşă trebuie să le pară multora plăcută.să le pară multora plăcută.

Vorbind, îi mângâia spatele, plimbându-şi vârful de Vorbind, îi mângâia spatele, plimbându-şi vârful de --getelor de-a lungul şirei spinării. Simţindu-se gâdilat,getelor de-a lungul şirei spinării. Simţindu-se gâdilat, Guccio se întoarse râzând.Guccio se întoarse râzând.

mine. Căci, dumneata nu eşti nobil, adăugă ea pentrumine. Căci, dumneata nu eşti nobil, adăugă ea pentru a-i arăta cu prisosinţă cinstea ce i-o face socotindu-la-i arăta cu prisosinţă cinstea ce i-o face socotindu-l în tabăra ei, dar ai merita mult să fii... Unde mai puiîn tabăra ei, dar ai merita mult să fii... Unde mai pui



Cucoana Eliabel avea privirea tulburată, pieptul îiCucoana Eliabel avea privirea tulburată, pieptul îi zvâcnea şi un zâmbet straniu îi schimba faţa. Gucciozvâcnea şi un zâmbet straniu îi schimba faţa. Guccio îşi puse repede cămaşa.îşi puse repede cămaşa.

- Ah, frumoasă mai e tinereţea! începu iar cucoana- Ah, frumoasă mai e tinereţea! începu iar cucoana Eliabel. Văzându-te, îmi pun capul că guşti zdravănEliabel. Văzându-te, îmi pun capul că guşti zdravăn din ea şi că te foloseşti de toate prilejurile pe care ţidin ea şi că te foloseşti de toate prilejurile pe care ţi le scoate în cale.le scoate în cale.

Guccio se îmbrăca mai departe, pe cât putea maiGuccio se îmbrăca mai departe, pe cât putea mai cuviincios. Doamna de Cressay tăcu o clipă şi i se auzicuviincios. Doamna de Cressay tăcu o clipă şi i se auzi răsuflarea. Apoi, pe acelaşi ton, urmă:răsuflarea. Apoi, pe acelaşi ton, urmă:

- Aşadar, drăguţul meu domn, ce-ai să faci pentru- Aşadar, drăguţul meu domn, ce-ai să faci pentru datoria aceea a noastră?datoria aceea a noastră?

"În sfârşit", gândi Guccio."În sfârşit", gândi Guccio.- Poţi într-adevăr să ne ceri ce pofteşti, urmă ea;- Poţi într-adevăr să ne ceri ce pofteşti, urmă ea;

eşti binefăcătorul nostru şi te binecuvântăm. Dacăeşti binefăcătorul nostru şi te binecuvântăm. Dacă vrei aurul pe care l-ai scos acestui ticălos de is vrei aurul pe care l-ai scos acestui ticălos de is --pravnic, e al dumitale, ia-l. O sută de livre, dacă vrei.pravnic, e al dumitale, ia-l. O sută de livre, dacă vrei. Dar ai văzut în ce hal suntem şi ne-ai arătat că eştiDar ai văzut în ce hal suntem şi ne-ai arătat că eşti om de inimă.om de inimă.

Zicând acestea, se uita cum el îşi prinde pantalonii,Zicând acestea, se uita cum el îşi prinde pantalonii, şi împrejurarea nu era tocmai potrivită pentru Guccioşi împrejurarea nu era tocmai potrivită pentru Guccio ca să vorbească despre afaceri.ca să vorbească despre afaceri.

- Cel care ne scapă nu poate fi cel care ne gâtuie,- Cel care ne scapă nu poate fi cel care ne gâtuie, urmă ea. Voi, oamenii de la oraş, nu ştiţi ce greu ourmă ea. Voi, oamenii de la oraş, nu ştiţi ce greu o ducem noi. N-am plătit încă datoria noastră la bancă,ducem noi. N-am plătit încă datoria noastră la bancă, fiindcă nu puteam s-o plătim. Dregătorii regelui nefiindcă nu puteam s-o plătim. Dregătorii regelui ne

jecmănesc, de asta ţi-ai putut da seama şi singur. jecmănesc, de asta ţi-ai putut da seama şi singur. Şerbii nu mai muncesc ca pe vremuri. De când cuŞerbii nu mai muncesc ca pe vremuri. De când cu noile rânduieli n-au în cap decât gândul dezrobirii; nunoile rânduieli n-au în cap decât gândul dezrobirii; nu mai scoţi nimic de la ei şi puţin ar lipsi ca ţopârlaniimai scoţi nimic de la ei şi puţin ar lipsi ca ţopârlanii ăştia să se creadă de-o seamă cu dumneata şi cuăştia să se creadă de-o seamă cu dumneata şi cu

că tot ce-ţi aduce recolta unui an îţi ia seceta în anulcă tot ce-ţi aduce recolta unui an îţi ia seceta în anul următor şi că bărbaţii noştri cheltuiesc în războaieurmător şi că bărbaţii noştri cheltuiesc în războaie puţina lor agoniseală, dacă pe deasupra nu-şi lasă şipuţina lor agoniseală, dacă pe deasupra nu-şi lasă şi ciolanele pe-acolo.ciolanele pe-acolo.

Guccio, care nu avea în cap decât un gând, cum săGuccio, care nu avea în cap decât un gând, cum să dea iar de Maria, încercă să ocolească răspunsul:dea iar de Maria, încercă să ocolească răspunsul:

- Nu eu hotărăsc, ci unchiu-meu, zise el.- Nu eu hotărăsc, ci unchiu-meu, zise el.Dar de pe acum se ştia învins.Dar de pe acum se ştia învins.- Îi poţi arăta unchiului dumitale că aceştia nu-s- Îi poţi arăta unchiului dumitale că aceştia nu-s

bani pierduţi; eu îi doresc să nu aibă niciodată datorbani pierduţi; eu îi doresc să nu aibă niciodată dator --nici mai puţin cinstiţi ca noi. Păsuiţi-ne încă un an; vănici mai puţin cinstiţi ca noi. Păsuiţi-ne încă un an; vă

vom plăti dobânzile. Fă asta pentru mine şi-ţi voi fi vom plăti dobânzile. Fă asta pentru mine şi-ţi voi fi foarte recunoscătoare, îl ruga cucoana Eliabel, apufoarte recunoscătoare, îl ruga cucoana Eliabel, apu --cându-i mâinile.cându-i mâinile.

Apoi, cu o uşoară stânjeneală, dar care n-o împie Apoi, cu o uşoară stânjeneală, dar care n-o împie --dica să-l privească drept în ochi, adăugă:dica să-l privească drept în ochi, adăugă:

- Ştii, simpatice domn, că de cum te-am văzut ieri -- Ştii, simpatice domn, că de cum te-am văzut ieri - o doamnă n-ar trebui, poate, să spună asta, dar nu-mio doamnă n-ar trebui, poate, să spună asta, dar nu-mi pasă - am simţit prietenie pentru dumneata şi că nu epasă - am simţit prietenie pentru dumneata şi că nu e lucru pe care să mi-l ceri şi să nu vreau să-l faclucru pe care să mi-l ceri şi să nu vreau să-l fac pentru a te vedea mulţumit?...pentru a te vedea mulţumit?...

Lui Guccio nu-i veni atunci în minte să-i răspundă:Lui Guccio nu-i veni atunci în minte să-i răspundă: "Dacă-i aşa, plăteşte datoria şi am să fiu mulţumit"."Dacă-i aşa, plăteşte datoria şi am să fiu mulţumit".

Nu încăpea îndoială, văduva era gata să se jertfeNu încăpea îndoială, văduva era gata să se jertfe --ască, şi puteai cel mult să te întrebi dacă se pregăteaască, şi puteai cel mult să te întrebi dacă se pregătea de jertfă pentru a amâna plata datoriei, sau dacă sede jertfă pentru a amâna plata datoriei, sau dacă se folosea de această datorie pentru a avea prilejul să sefolosea de această datorie pentru a avea prilejul să se

jertfească. jertfească.Ca un adevărat italian, Guccio se gândi că ar fiCa un adevărat italian, Guccio se gândi că ar fi

nostim să-i pice mama şi fata deodată. Doamnanostim să-i pice mama şi fata deodată. Doamna Eliabel era încă ispititoare pentru un bărbat căruia i-Eliabel era încă ispititoare pentru un bărbat căruia i-

ar plăcea grăsanele mai coapte; avea mâini catifelate,ar plăcea grăsanele mai coapte; avea mâini catifelate, iar sânii, aşa mari cum erau, păreau să fi rămas tari.iar sânii, aşa mari cum erau, păreau să fi rămas tari. Dar aceasta nu putea fi decât o petrecere trecătoare,Dar aceasta nu putea fi decât o petrecere trecătoare,

Îî f d f l â Î l d

Slujbaşii clătinau din cap, cătând la tânărul acestaSlujbaşii clătinau din cap, cătând la tânărul acesta smintit care se răzgândea de la o zi la alta, şi îşi zismintit care se răzgândea de la o zi la alta, şi îşi zi --ceau că ar fi o jale dacă banca ar încăpea într-adevărceau că ar fi o jale dacă banca ar încăpea într-adevăr

â l



în afară de fata la care râvnea. Îi pierea plăcerea de aîn afară de fata la care râvnea. Îi pierea plăcerea de a se prinde în joacă la gândul că ar putea s-o piardă pese prinde în joacă la gândul că ar putea s-o piardă pe cea mai tânără dacă s-ar încurca cu mamă-sa.cea mai tânără dacă s-ar încurca cu mamă-sa.

Guccio scăpă de cucoana Eliabel, prefăcându-seGuccio scăpă de cucoana Eliabel, prefăcându-se foarte mişcat de stăruinţele ei, şi o încredinţă că se vafoarte mişcat de stăruinţele ei, şi o încredinţă că se va sili să-i împlinească rugămintea, în ce priveşte dasili să-i împlinească rugămintea, în ce priveşte da --toria, dar că pentru aceasta, trebuia să dea fuga întoria, dar că pentru aceasta, trebuia să dea fuga în --dată la Neauphle ca să stea de vorba cu slujbaşiidată la Neauphle ca să stea de vorba cu slujbaşii băncii.băncii.

Ieşi în curte şi, dând acolo de şchiop, îl zori să-iIeşi în curte şi, dând acolo de şchiop, îl zori să-i înşăueze calul, apoi încălecă şi porni spre târg. Peînşăueze calul, apoi încălecă şi porni spre târg. Pe drum, nici urmă de Maria. În goana calului Guccio sedrum, nici urmă de Maria. În goana calului Guccio se întreba dacă tânăra fată era într-adevăr aşa de fruîntreba dacă tânăra fată era într-adevăr aşa de fru --moasă cum o văzuse în ajun, dacă nu se înşelase înmoasă cum o văzuse în ajun, dacă nu se înşelase în privinţa făgăduielilor pe care crezuse că le citeşte înprivinţa făgăduielilor pe care crezuse că le citeşte în ochii ei, dacă toate acestea nu erau poate decât năzăochii ei, dacă toate acestea nu erau poate decât năză --reli ce-ţi umblă prin cap după o masă bună şi dacăreli ce-ţi umblă prin cap după o masă bună şi dacă meritau atâta grabă. Căci sunt femei care, când temeritau atâta grabă. Căci sunt femei care, când te privesc, par să ţi se dea din prima clipă, dar aceastaprivesc, par să ţi se dea din prima clipă, dar aceasta le e privirea obişnuită; au pentru un scaun sau unle e privirea obişnuită; au pentru un scaun sau un copac aceeaşi uitătură şi, până la urmă, nu daucopac aceeaşi uitătură şi, până la urmă, nu dau nimic...nimic...

Guccio n-o văzu pe Maria în piaţa târgului. AruncăGuccio n-o văzu pe Maria în piaţa târgului. Aruncă o privire prin uliţele dimprejur, intră în biserică, răo privire prin uliţele dimprejur, intră în biserică, ră --mase acolo doar cât să-şi facă cruce, fără s-o vadă pemase acolo doar cât să-şi facă cruce, fără s-o vadă pe cea căutată, apoi se duse la sucursală. Aici, îi învinuicea căutată, apoi se duse la sucursală. Aici, îi învinui pe cei trei slujbaşi că l-au informat greşit. Aceştipe cei trei slujbaşi că l-au informat greşit. Aceşti Cressay erau nişte oameni de vază, cinstiţi şi buni deCressay erau nişte oameni de vază, cinstiţi şi buni de plată. Trebuia să li se prelungească datoria. Câtplată. Trebuia să li se prelungească datoria. Cât despre ispravnic, e o adevărată secătură... Totdespre ispravnic, e o adevărată secătură... Tot răţoindu-se aşa, Guccio nu-şi lua ochii de la fereastră.răţoindu-se aşa, Guccio nu-şi lua ochii de la fereastră.

pe mâna lui.pe mâna lui.- Se prea poate să mai dau pe-aici de multe ori. Su- Se prea poate să mai dau pe-aici de multe ori. Su --

cursala asta trebuie supravegheată de aproape, lecursala asta trebuie supravegheată de aproape, le spuse el drept rămas bun.spuse el drept rămas bun.

Şi sări în şa, iar pietricelele uliţei începură saŞi sări în şa, iar pietricelele uliţei începură sa zboare sub potcoavele calului său. "O fi apucat pezboare sub potcoavele calului său. "O fi apucat pe

vreun drum mai scurt, îşi zicea. Dacă-i aşa, o voi vreun drum mai scurt, îşi zicea. Dacă-i aşa, o voi vedea la castel, dar va fi greu s-o văd singură..." vedea la castel, dar va fi greu s-o văd singură..."

Puţin după ce ieşise din târg, zări o umbră care sePuţin după ce ieşise din târg, zări o umbră care se grăbea înspre Cressay şi o recunoscu pe Maria.grăbea înspre Cressay şi o recunoscu pe Maria.

Atunci, deodată, auzi că păsările cântau, văzu că soa Atunci, deodată, auzi că păsările cântau, văzu că soa --rele strălucea, că era aprilie şi că frunzişoare fragederele strălucea, că era aprilie şi că frunzişoare fragede se iviseră în toţi copacii. Din pricina acestei rochii cese iviseră în toţi copacii. Din pricina acestei rochii ce se depărta între pajiştile înverzite, primăvara, pe carese depărta între pajiştile înverzite, primăvara, pe care Guccio nici n-o luase în seamă de trei zile încoace, izGuccio nici n-o luase în seamă de trei zile încoace, iz --bucnise deodată pentru dânsul în toată frumuseţea ei.bucnise deodată pentru dânsul în toată frumuseţea ei.

Încetini mersul calului şi ajunse în dreptul Mariei.Încetini mersul calului şi ajunse în dreptul Mariei. Ea îl privi, nu prea mirată că-l vede acolo, şi ca şi cumEa îl privi, nu prea mirată că-l vede acolo, şi ca şi cum ar fi primit atunci cel mai frumos dar din lume. Umar fi primit atunci cel mai frumos dar din lume. Um --bletul pe jos îi împurpurase faţa, şi Guccio găsi că erabletul pe jos îi împurpurase faţa, şi Guccio găsi că era şi mai frumoasă de cum gândise în ajun.şi mai frumoasă de cum gândise în ajun.

O pofti să încalece la spatele său. Ea surâse ca să-iO pofti să încalece la spatele său. Ea surâse ca să-i răspundă că se învoieşte şi buzele i se deschiseră dinrăspundă că se învoieşte şi buzele i se deschiseră din nou ca o rodie. Guccio îşi opri calul lângă taluzul şonou ca o rodie. Guccio îşi opri calul lângă taluzul şo --selei şi se aplecă pentru a-i da braţul şi umărul. Fataselei şi se aplecă pentru a-i da braţul şi umărul. Fata era uşoară; se săltă sprinten pe cal şi porniră la pas.era uşoară; se săltă sprinten pe cal şi porniră la pas. Câtva timp merseră în tăcere. Lui Guccio parcă-i pieCâtva timp merseră în tăcere. Lui Guccio parcă-i pie --rise glasul. Aşa, deodată, flecarul acesta nu mai găsearise glasul. Aşa, deodată, flecarul acesta nu mai găsea ce să vorbească.ce să vorbească.

Simţea că Maria abia îndrăzneşte să-şi pună mâiSimţea că Maria abia îndrăzneşte să-şi pună mâi --nile pe el spre a se ţine. O întrebă dacă era deprinsănile pe el spre a se ţine. O întrebă dacă era deprinsă

să meargă astfel călare.să meargă astfel călare.- Cu tata sau cu fraţii mei... numai, răspunse ea.- Cu tata sau cu fraţii mei... numai, răspunse ea.Niciodată încă nu umblase aşa, ţinându-se de spaNiciodată încă nu umblase aşa, ţinându-se de spa --

l ă Î l ă î d âl i ăi Î i l ă i i î di i i â i

străine. Mâinile i se chirceau ceva mai strâns pe acestrăine. Mâinile i se chirceau ceva mai strâns pe ace --astă mantie, pe spinarea bărbatului care, în clipaastă mantie, pe spinarea bărbatului care, în clipa aceea când toate se scufundau, era pentru dânsa sinaceea când toate se scufundau, era pentru dânsa sin --

d l â di di i l i Şi â d i



tele unui străin. Îşi luă inima în dinţi şi se strânse maitele unui străin. Îşi luă inima în dinţi şi se strânse mai tare de umerii flăcăului.tare de umerii flăcăului.

- Eşti grăbită să te întorci acasă? întrebă el.- Eşti grăbită să te întorci acasă? întrebă el.Fata nu răspunse, şi Guccio îşi împinse calul pe oFata nu răspunse, şi Guccio îşi împinse calul pe o

potecuţă care tăia drumul, dar rămânea pe dâmbulpotecuţă care tăia drumul, dar rămânea pe dâmbul unde se aflau.unde se aflau.

- Frumoase sunt meleagurile voastre, urmă el după- Frumoase sunt meleagurile voastre, urmă el după o nouă tăcere; e tot aşa de frumos aici ca în Toscana.o nouă tăcere; e tot aşa de frumos aici ca în Toscana.

Credea că spusese o straşnică vorbă de îndrăgostit.Credea că spusese o straşnică vorbă de îndrăgostit. Şi ce-i drept, niciodată încă nu simţise, ca în clipaŞi ce-i drept, niciodată încă nu simţise, ca în clipa aceea, frumuseţea lină a câmpiei din Ile-de-France.aceea, frumuseţea lină a câmpiei din Ile-de-France. Privirea lui se pierdea până în depărtările albăstrii,Privirea lui se pierdea până în depărtările albăstrii, până-n zarea de colnice şi păduri a cărei dungă erapână-n zarea de colnice şi păduri a cărei dungă era înecată într-o ceaţă străvezie, apoi se întorcea laînecată într-o ceaţă străvezie, apoi se întorcea la iarba deasă a pajiştilor dimprejur, cu petele mari deiarba deasă a pajiştilor dimprejur, cu petele mari de un verde mai lăptos, mai firav ale semănăturilor deun verde mai lăptos, mai firav ale semănăturilor de secară abia încolţite şi ale şirurilor de păducei în caresecară abia încolţite şi ale şirurilor de păducei în care se deschideau muguri cleioşi.se deschideau muguri cleioşi.

Guccio întrebă ce fel de turnuri erau acelea care seGuccio întrebă ce fel de turnuri erau acelea care se desluşeau înspre miazăzi, la marginea zării, desprindesluşeau înspre miazăzi, la marginea zării, desprin --zându-se din necuprinsa tălăzuire verde. Maria făcu ozându-se din necuprinsa tălăzuire verde. Maria făcu o mare sforţare ca să răspundă că erau turnurile de lamare sforţare ca să răspundă că erau turnurile de la Montfort l'Amaury.Montfort l'Amaury.

Încerca un simţământ de nelinişte şi de fericireÎncerca un simţământ de nelinişte şi de fericire care o împiedica să vorbească, o împiedica să cugete.care o împiedica să vorbească, o împiedica să cugete. Încotro ducea poteca asta? Nu mai ştia. Unde o duceaÎncotro ducea poteca asta? Nu mai ştia. Unde o ducea călăreţul acesta? Nici asta n-o ştia. Se supunea unuicălăreţul acesta? Nici asta n-o ştia. Se supunea unui lucru care nu avea încă nume, ceva mai tare ca teamalucru care nu avea încă nume, ceva mai tare ca teama de necunoscut, mai tare ca cele învăţate, ca sfaturilede necunoscut, mai tare ca cele învăţate, ca sfaturile părinţilor şi poveţele menite să-i deschidă ochii, alepărinţilor şi poveţele menite să-i deschidă ochii, ale duhovnicilor. Se simţea la cheremul unei voinţiduhovnicilor. Se simţea la cheremul unei voinţi

gura certitudine a universului. Şi, trecând prin grogura certitudine a universului. Şi, trecând prin gro --simea veşmintelor unuia şi altuia, bătăile inimii ei răsimea veşmintelor unuia şi altuia, bătăile inimii ei ră --sunau în pieptul lui Guccio.sunau în pieptul lui Guccio.

Calul, care mergea cu frâul în voie, se opri singurCalul, care mergea cu frâul în voie, se opri singur ca să mănânce un firicel de iarbă.ca să mănânce un firicel de iarbă.

Guccio descălecă, întinse braţele spre Maria şi oGuccio descălecă, întinse braţele spre Maria şi o luă jos de pe cal. Nu-i dădu drumul însă şi zăbovi culuă jos de pe cal. Nu-i dădu drumul însă şi zăbovi cu mâinile petrecute în jurul ei, mirat că trupul fetei emâinile petrecute în jurul ei, mirat că trupul fetei e aşa de gingaş, aşa de subţirel, aşa de tare. Ea rămaseaşa de gingaş, aşa de subţirel, aşa de tare. Ea rămase nemişcată, ostatică bântuită de temeri, dar fără a senemişcată, ostatică bântuită de temeri, dar fără a se împotrivi, între degetele care o înlănţuiau. Guccioîmpotrivi, între degetele care o înlănţuiau. Guccio simţi că trebuie să spună ceva, dar obişnuitele vorbesimţi că trebuie să spună ceva, dar obişnuitele vorbe amăgitoare nu se lăsau rostite, iar cele care îi venirăamăgitoare nu se lăsau rostite, iar cele care îi veniră pe buze fură nişte cuvinte italieneşti.pe buze fură nişte cuvinte italieneşti.

-- Ti voglio bene, ti voglio tanto bene.Ti voglio bene, ti voglio tanto bene. 1111

Fata păru să le priceapă, atât de limpede le eraFata păru să le priceapă, atât de limpede le era înţelesul.înţelesul.

Privind chipul Mariei în bătaia soarelui şi aşa dePrivind chipul Mariei în bătaia soarelui şi aşa de aproape, Guccio îşi dădu seama că genele nu erauaproape, Guccio îşi dădu seama că genele nu erau aurii, cum le văzuse în ajun; Maria avea părul casaurii, cum le văzuse în ajun; Maria avea părul cas --taniu, cu sclipiri roşcate, pielea bălaie şi nişte ochitaniu, cu sclipiri roşcate, pielea bălaie şi nişte ochi mari de un albastru-închis sub sprâncenele arcuite.mari de un albastru-închis sub sprâncenele arcuite. De unde venea strălucirea aurie pe care o împrăştiaDe unde venea strălucirea aurie pe care o împrăştia făptura ei? în ochii lui Guccio, Maria se făcea dinfăptura ei? în ochii lui Guccio, Maria se făcea din clipă în clipă mai adevărată, mai reală şi era minunatclipă în clipă mai adevărată, mai reală şi era minunat de frumoasă în această realitate. O strânse maide frumoasă în această realitate. O strânse mai aproape, îşi strecură mâna încet, uşor, de-a lungul şolaproape, îşi strecură mâna încet, uşor, de-a lungul şol --dului ei, apoi îi atinse mijlocul, continuând să descodului ei, apoi îi atinse mijlocul, continuând să desco --pere adevărul acestui trup.pere adevărul acestui trup.

- Nu... murmură ea, îndepărtându-i mâna.- Nu... murmură ea, îndepărtându-i mâna.Dar, ca şi cum s-ar fi temut să nu-l supere, îşi răsDar, ca şi cum s-ar fi temut să nu-l supere, îşi răs --

1111 Te iubesc, te iubesc nespus de mult.Te iubesc, te iubesc nespus de mult.

turnă niţel obrazul spre dânsul. Avea buzele întredesturnă niţel obrazul spre dânsul. Avea buzele întredes --chise şi pleoapele lăsate. Guccio se aplecă peste acechise şi pleoapele lăsate. Guccio se aplecă peste ace --astă gură, spre această rodie frumoasă la care râvneaastă gură, spre această rodie frumoasă la care râvnea

â d l Şi ă ă â li l i li i iâ d l Şi ă ă â li l i li i i

stare sufletească decât a ei, şi nici că sărutul lorstare sufletească decât a ei, şi nici că sărutul lor putea să aibă pentru dânsul un alt înţeles decât acelaputea să aibă pentru dânsul un alt înţeles decât acela pe care i-l dădea ea.pe care i-l dădea ea.

Abi â d î ă ă i ă î l iAbi â d î ă ă i ă î l i



atât de mult. Şi rămaseră aşa câteva clipe lungi, lipiţiatât de mult. Şi rămaseră aşa câteva clipe lungi, lipiţi unul de altul, ascultând piuitul păsărilor, lătratul deunul de altul, ascultând piuitul păsărilor, lătratul de --părtat al câinilor şi răsuflarea puternică a firii întregi,părtat al câinilor şi răsuflarea puternică a firii întregi, care părea să ridice pământul sub picioarele lor.care părea să ridice pământul sub picioarele lor.

Când se desprinseră din această îmbrăţişare,Când se desprinseră din această îmbrăţişare, Guccio dădu cu ochii de trunchiul negru şi strâmb alGuccio dădu cu ochii de trunchiul negru şi strâmb al unui măr gros care creştea acolo, şi copacul acesta iunui măr gros care creştea acolo, şi copacul acesta i se păru uimitor de frumos şi de viu, cum nu mai văse păru uimitor de frumos şi de viu, cum nu mai vă --zuse niciodată până atunci. O coţofană ţopăia în sezuse niciodată până atunci. O coţofană ţopăia în se --cară; iar băiatul crescut în oraşe stătea uluit de acestcară; iar băiatul crescut în oraşe stătea uluit de acest sărut în plin câmp.sărut în plin câmp.

Cu faţa strălucitoare de fericire, Maria nu-şi maiCu faţa strălucitoare de fericire, Maria nu-şi mai lua ochii de la Guccio.lua ochii de la Guccio.

- Ai venit, ai venit în sfârşit, şopti ea.- Ai venit, ai venit în sfârşit, şopti ea.S-ar fi spus că îl aştepta de la începutul veacurilor,S-ar fi spus că îl aştepta de la începutul veacurilor,

din noaptea timpurilor şi că îi cunoscuse chipul dedin noaptea timpurilor şi că îi cunoscuse chipul de când lumea.când lumea.

El voi s-o mai sărute o dată, dar de rândul acestaEl voi s-o mai sărute o dată, dar de rândul acesta Maria îşi feri obrazul.Maria îşi feri obrazul.

- Nu, zise ea, trebuie să ne întoarcem acasă.- Nu, zise ea, trebuie să ne întoarcem acasă.Era pătrunsă de gândul că dragostea intrase înEra pătrunsă de gândul că dragostea intrase în

viaţa ei şi deocamdată se simţea copleşită de fericire. viaţa ei şi deocamdată se simţea copleşită de fericire. Nu-şi mai dorea nimic.Nu-şi mai dorea nimic.

Când se văzu din nou pe cal, în spatele lui Guccio,Când se văzu din nou pe cal, în spatele lui Guccio, îşi petrecu braţele după grumazul tânărului italian, îşiîşi petrecu braţele după grumazul tânărului italian, îşi puse capul pe umărul său şi se lăsă purtată aşa, în lepuse capul pe umărul său şi se lăsă purtată aşa, în le --gănarea calului, legată de bărbatul pe care Dumnezeugănarea calului, legată de bărbatul pe care Dumnezeu i-l trimisese.i-l trimisese.

Maria avea gustul miracolului şi simţul absolutului,Maria avea gustul miracolului şi simţul absolutului, dar îi lipsea darul imaginaţiei. Nici o clipă nu-i trecudar îi lipsea darul imaginaţiei. Nici o clipă nu-i trecu prin minte că Guccio ar putea să fie într-o altfel deprin minte că Guccio ar putea să fie într-o altfel de

Abia când începură să se ivească în vale acoperişu Abia când începură să se ivească în vale acoperişu --rile din Cressay, Maria se aşeză mai drept pe cal, aşarile din Cressay, Maria se aşeză mai drept pe cal, aşa cum îi stă bine unei domnişoare de familie.cum îi stă bine unei domnişoare de familie.

Fraţii săi se întorseseră de la vânătoare. CucoanaFraţii săi se întorseseră de la vânătoare. Cucoana Eliabel nu se arătă bucuroasă văzând-o pe MariaEliabel nu se arătă bucuroasă văzând-o pe Maria

venind acasă în tovărăşia lui Guccio. Îşi judecă fata în venind acasă în tovărăşia lui Guccio. Îşi judecă fata în gând cu o asprime care nu-i venea atât din grijagând cu o asprime care nu-i venea atât din grija pentru rânduielile bunei-cuviinţe, cât dintr-o ciudă nepentru rânduielile bunei-cuviinţe, cât dintr-o ciudă ne --mărturisită. Cu toată silinţa ce-şi dădeau de a nu semărturisită. Cu toată silinţa ce-şi dădeau de a nu se trăda prin nimic, pe faţa tinerilor se întipărise o feritrăda prin nimic, pe faţa tinerilor se întipărise o feri --cire care-i displăcu castelanei. Nu îndrăzni însă vreocire care-i displăcu castelanei. Nu îndrăzni însă vreo dojană în prezenţa tânărului bancher.dojană în prezenţa tânărului bancher.

- Am întâlnit-o pe domnişoara Maria şi am rugat-o- Am întâlnit-o pe domnişoara Maria şi am rugat-o să-mi arate împrejurimile moşiei dumneavoastră,să-mi arate împrejurimile moşiei dumneavoastră,

vorbi Guccio. Mănos pământ mai aveţi. vorbi Guccio. Mănos pământ mai aveţi. Apoi, adăugă: Apoi, adăugă:- Am poruncit să vi se prelungească poliţa până la- Am poruncit să vi se prelungească poliţa până la

anul; sper că unchiu-meu are să încuviinţeze hotăanul; sper că unchiu-meu are să încuviinţeze hotă --rârea mea. Cum să refuzi ceva unei atât de nobilerârea mea. Cum să refuzi ceva unei atât de nobile doamne!doamne!

Rostise asta surâzând cucoanei Eliabel. Ea se scliRostise asta surâzând cucoanei Eliabel. Ea se scli --fosi puţintel şi supărarea îi trecu.fosi puţintel şi supărarea îi trecu.

Mulţumiră în fel şi chip lui Guccio, dar când elMulţumiră în fel şi chip lui Guccio, dar când el spuse că trebuie să-i părăsească, nimeni nu stăruispuse că trebuie să-i părăsească, nimeni nu stărui prea mult ca să mai rămână. Obţinuseră de la dânsulprea mult ca să mai rămână. Obţinuseră de la dânsul ceea ce doreau, şi era într-adevăr un flăcău încânceea ce doreau, şi era într-adevăr un flăcău încân --tător lombardul acesta care le făcuse un mare bine...tător lombardul acesta care le făcuse un mare bine... Dar la urma urmelor habar n-aveau cine e. Iar cuDar la urma urmelor habar n-aveau cine e. Iar cu --coana Eliabel, gândind la câte zâmbre îi făcuse în dicoana Eliabel, gândind la câte zâmbre îi făcuse în di --mineaţa aceea şi la graba neaşteptată cu care el o pămineaţa aceea şi la graba neaşteptată cu care el o pă --răsise, nu se simţea prea mulţumită de ea însăşi. Porăsise, nu se simţea prea mulţumită de ea însăşi. Po --

liţa fusese prelungită, acesta era lucrul cel mai înliţa fusese prelungită, acesta era lucrul cel mai în --semnat. Şi cucoana Eliabel nu trebui să se osteneascăsemnat. Şi cucoana Eliabel nu trebui să se ostenească prea mult ca să-şi vâre în cap că farmecele ei ajutaprea mult ca să-şi vâre în cap că farmecele ei ajuta --

ă lă l t

Acestea sunt şi ele planuri dintre acelea pe care Acestea sunt şi ele planuri dintre acelea pe care omul şi le face la drum şi nu le înfăptuieşte niciodată.omul şi le face la drum şi nu le înfăptuieşte niciodată.

Sosi noaptea în strada Zarafilor şi rămase pânăSosi noaptea în strada Zarafilor şi rămase până â i d bă hi l ă T l i A îtâ i d bă hi l ă T l i A t î



seră la asta.seră la asta.Singura fiinţă care dorea cu adevărat ca Guccio săSingura fiinţă care dorea cu adevărat ca Guccio să

mai rămână nu putea şi nu îndrăznea să sufle o vorbă.mai rămână nu putea şi nu îndrăznea să sufle o vorbă.Pe neaşteptate se simţiră toţi destul de stingheriţi.Pe neaşteptate se simţiră toţi destul de stingheriţi.

Îl siliră totuşi pe Guccio să ia cu dânsul o ciozvârtăÎl siliră totuşi pe Guccio să ia cu dânsul o ciozvârtă din căprioara pe care o vânaseră tinerii Cressay şi nu-din căprioara pe care o vânaseră tinerii Cressay şi nu-l lăsară până nu făgădui că va mai veni pe la ei.l lăsară până nu făgădui că va mai veni pe la ei. Guccio făgădui, dar de data asta privirea lui căta, peGuccio făgădui, dar de data asta privirea lui căta, pe furiş, spre Maria.furiş, spre Maria.

- Voi mai trece pe aici pentru poliţă, de asta să fiţi- Voi mai trece pe aici pentru poliţă, de asta să fiţi siguri, spuse pe un ton glumeţ, menit să-i ascundăsiguri, spuse pe un ton glumeţ, menit să-i ascundă gândul adevărat.gândul adevărat.

Aşteptă până îi legară de oblânc sacul cu lucrurile Aşteptă până îi legară de oblânc sacul cu lucrurile lui, apoi încălecă.lui, apoi încălecă.

Privind cum se depărtează de-a lungul râuluiPrivind cum se depărtează de-a lungul râului Mauldre, doamna de Cressay scoase un oftat prelungMauldre, doamna de Cressay scoase un oftat prelung şi le spuse fiilor ei, vorbind însă mai mult pentru sineşi le spuse fiilor ei, vorbind însă mai mult pentru sine decât pentru dânşii:decât pentru dânşii:

- Copii, mama voastră se mai pricepe încă să suce- Copii, mama voastră se mai pricepe încă să suce --ască mintea domnişorilor. Am învârtit-o bine cu ăstaască mintea domnişorilor. Am învârtit-o bine cu ăsta şi aflaţi că, dacă nu-l luam cum ştiu eu, nu s-ar fişi aflaţi că, dacă nu-l luam cum ştiu eu, nu s-ar fi arătat aşa de binevoitor.arătat aşa de binevoitor.

De teamă să nu se trădeze, Maria se şi întorsese înDe teamă să nu se trădeze, Maria se şi întorsese în casă.casă.

Galopând pe şoseaua spre Paris, Guccio se socoteaGalopând pe şoseaua spre Paris, Guccio se socotea un cuceritor căruia nici o fiinţă nu-i putea sta împoun cuceritor căruia nici o fiinţă nu-i putea sta împo --trivă şi care nu avea decât să se arate prin casteletrivă şi care nu avea decât să se arate prin castele pentru a culege inimile. Chipul Mariei, aşa cum o văpentru a culege inimile. Chipul Mariei, aşa cum o vă --zuse în marginea lanului de secară, nu-l mai părăsea.zuse în marginea lanului de secară, nu-l mai părăsea. Şi el îşi făgăduia să se întoarcă la Neauphle foarte cuŞi el îşi făgăduia să se întoarcă la Neauphle foarte cu --rând, poate chiar în câteva zile...rând, poate chiar în câteva zile...

târziu de vorbă cu unchiul său, Tolomei. Acesta se îmtârziu de vorbă cu unchiul său, Tolomei. Acesta se îm --păcă lesne cu lămuririle pe care i le dădu Guccio înpăcă lesne cu lămuririle pe care i le dădu Guccio în privinţa poliţei amânate; avea alte griji pe cap. Păruprivinţa poliţei amânate; avea alte griji pe cap. Păru să plece însă urechea mai cu luare-aminte când auzisă plece însă urechea mai cu luare-aminte când auzi de matrapazlâcurile ispravnicului Portefruit.de matrapazlâcurile ispravnicului Portefruit.

Toată noaptea, în somnul său, Guccio avea impresiaToată noaptea, în somnul său, Guccio avea impresia că n-o visează decât pe Maria. A doua zi se şi gândeacă n-o visează decât pe Maria. A doua zi se şi gândea mai puţin la dânsa.mai puţin la dânsa.

Cunoştea la Paris două neveste de negustori, nosCunoştea la Paris două neveste de negustori, nos --time burghezoaice, din care nici una nu trecuse de 20time burghezoaice, din care nici una nu trecuse de 20 de ani şi care n-aveau inimă să-i refuze ceva. După câde ani şi care n-aveau inimă să-i refuze ceva. După câ --teva zile uitase de iubita lui din Neauphle.teva zile uitase de iubita lui din Neauphle.

Dar soarta oamenilor se ţese încet şi nimeni nu ştieDar soarta oamenilor se ţese încet şi nimeni nu ştie care dintre faptele sale semănate la întâmplare are săcare dintre faptele sale semănate la întâmplare are să încolţească pentru a îmboboci, asemenea copacilor.încolţească pentru a îmboboci, asemenea copacilor. Nimeni nu-şi putea închipui că sărutul de la margineaNimeni nu-şi putea închipui că sărutul de la marginea unui lan de secară are să schimbe într-o zi istoria reunui lan de secară are să schimbe într-o zi istoria re --gatului Franţei şi are s-o ducă pe frumoasa Mariagatului Franţei şi are s-o ducă pe frumoasa Maria până la leagănul unui rege.până la leagănul unui rege.

La Cressay, Maria începu să aştepte.La Cressay, Maria începu să aştepte.

ALAI REGESC LA CLERMONT ALAI REGESC LA CLERMONT

Douăzeci de zile mai târziu, târgul Clermont deDouăzeci de zile mai târziu, târgul Clermont de

zgâiau toţi ochii. E drept că acest senior, călare pe unzgâiau toţi ochii. E drept că acest senior, călare pe un perşronperşron 1212 mare rotat - la cogeamite călăreţ, cogeamitemare rotat - la cogeamite călăreţ, cogeamite cal - purta ciubote roşii, mantie roşie, cazacă de cacal - purta ciubote roşii, mantie roşie, cazacă de ca --tif i i î făţi d t bă î i ţitif i i î făţi d t băg î i ţi



Douăzeci de zile mai târziu, târgul Clermont deDouăzeci de zile mai târziu, târgul Clermont de l'Oise cunoştea o forfotă nemaipomenită. De la castell'Oise cunoştea o forfotă nemaipomenită. De la castel şi până la barieră, de la biserică până la clădirea isşi până la barieră, de la biserică până la clădirea is --prăvniciei era îmbulzeală mare de norod. Oamenii seprăvniciei era îmbulzeală mare de norod. Oamenii se buluceau pe uliţe şi prin cârciumi într-o zarvă voibuluceau pe uliţe şi prin cârciumi într-o zarvă voi --oasă. De dimineaţă fluturau flamuri la ferestre; craioasă. De dimineaţă fluturau flamuri la ferestre; crai --

nicii vestiseră pe la răspântii că monseniorul Filip,nicii vestiseră pe la răspântii că monseniorul Filip, conte de Poitiers, al doilea fiu al regelui, şi unchiulconte de Poitiers, al doilea fiu al regelui, şi unchiul său, monseniorul de Valois, veneau s-o întâmpine însău, monseniorul de Valois, veneau s-o întâmpine în numele suveranului pe sora şi nepoata lor, regina Isanumele suveranului pe sora şi nepoata lor, regina Isa --belle a Angliei.belle a Angliei.

Ea pusese piciorul pe pământul Franţei cu douăEa pusese piciorul pe pământul Franţei cu două zile înainte şi acum străbătea Picardia. În dimineaţazile înainte şi acum străbătea Picardia. În dimineaţa aceea părăsise oraşul Amiens şi, dacă totul mergeaaceea părăsise oraşul Amiens şi, dacă totul mergea bine, avea să ajungă la Clermont către sfârşitul după-bine, avea să ajungă la Clermont către sfârşitul după-

amiezii. Acolo regina urma să înnopteze, iar a doua zi,amiezii. Acolo regina urma să înnopteze, iar a doua zi, cu escorta venită din Anglia şi cu cea franceză care-icu escorta venită din Anglia şi cu cea franceză care-i ieşise înainte, avea să pornească înspre Pontoise,ieşise înainte, avea să pornească înspre Pontoise, unde tată-său, Filip cel Frumos, o aştepta la castelulunde tată-său, Filip cel Frumos, o aştepta la castelul Maubuisson.Maubuisson.

Pe la chindii, ispravnicul, căpitanul târgului şi pârPe la chindii, ispravnicul, căpitanul târgului şi pâr --garii, cărora li se vestise sosirea apropiată a prinţilor,garii, cărora li se vestise sosirea apropiată a prinţilor, trecură bariera Parisului pentru a pune la picioareletrecură bariera Parisului pentru a pune la picioarele înalţilor oaspeţi cheile oraşului. Filip de Poitiers, careînalţilor oaspeţi cheile oraşului. Filip de Poitiers, care

călărea în fruntea alaiului, ascultă urările lor de buncălărea în fruntea alaiului, ascultă urările lor de bun sosit şi pătrunse cel dintâi în Clermont.sosit şi pătrunse cel dintâi în Clermont.Îl urmau, într-o colbăraie grozavă stârnită de cai,Îl urmau, într-o colbăraie grozavă stârnită de cai,

mai bine de o sută de curteni, scutieri, slujitori şi sumai bine de o sută de curteni, scutieri, slujitori şi su --liţaşi, atât dintre însoţitorii săi, cât şi dintre cei ai luiliţaşi, atât dintre însoţitorii săi, cât şi dintre cei ai lui Charles de Valois.Charles de Valois.

Un cap se înălţa deasupra tuturor celorlalte, al măUn cap se înălţa deasupra tuturor celorlalte, al mă --tăhălosului Robert d'Artois, la trecerea căruia setăhălosului Robert d'Artois, la trecerea căruia se

tifea roşie şi avea o înfăţişare de te băga în sperieţi.tifea roşie şi avea o înfăţişare de te băga în sperieţi. Pe când mulţi călăreţi arătau frânţi de oboseală, el sePe când mulţi călăreţi arătau frânţi de oboseală, el se ţinea drept în şa, ca şi cum ar fi încălecat abia atunci.ţinea drept în şa, ca şi cum ar fi încălecat abia atunci.

Într-adevăr, de când plecase din Pontoise, RobertÎntr-adevăr, de când plecase din Pontoise, Robert d'Artois se simţea întărit şi odihnit la gândul că izd'Artois se simţea întărit şi odihnit la gândul că iz --bânda lui se apropia. Numai el singur ştia adevăratulbânda lui se apropia. Numai el singur ştia adevăratul ţel al călătoriei tinerei regine a Angliei, numai elţel al călătoriei tinerei regine a Angliei, numai el singur ştia ce întâmplări, dezlănţuite pentru a-şi posingur ştia ce întâmplări, dezlănţuite pentru a-şi po --toli setea lui de răzbunare, aveau să zguduie curteatoli setea lui de răzbunare, aveau să zguduie curtea Franţei. Şi se simţea cuprins de pe acum de o aprigăFranţei. Şi se simţea cuprins de pe acum de o aprigă şi tainică bucurie.şi tainică bucurie.

Cât ţinu drumul, nu-şi luase o clipă ochii de la GauCât ţinu drumul, nu-şi luase o clipă ochii de la Gau --tier şi Filip d'Aunay, care făceau parte din alai, primultier şi Filip d'Aunay, care făceau parte din alai, primul ca scutier al contelui de Poitiers, iar celălalt ca scuca scutier al contelui de Poitiers, iar celălalt ca scu --tier al lui Charles de Valois. Cei doi tineri erau încântier al lui Charles de Valois. Cei doi tineri erau încân --taţi de plimbarea asta şi de tot fastul regesc. Ca să fietaţi de plimbarea asta şi de tot fastul regesc. Ca să fie mai strălucitori, în naivitatea şi înfumurarea lor, îşimai strălucitori, în naivitatea şi înfumurarea lor, îşi agăţaseră la veşmintele de paradă frumoasele tăşcuţeagăţaseră la veşmintele de paradă frumoasele tăşcuţe de aur primite în dar de la ibovnicele lor. Văzându-lede aur primite în dar de la ibovnicele lor. Văzându-le aceste tăşcuţe prinse în cingătoare, Robert d'Artoisaceste tăşcuţe prinse în cingătoare, Robert d'Artois simţea zbătându-i-se în piept valurile unei crude şisimţea zbătându-i-se în piept valurile unei crude şi neţărmurite bucurii, şi abia se ţinea să nu râdă. "Haineţărmurite bucurii, şi abia se ţinea să nu râdă. "Hai --deţi, drăgălaşilor, bobocilor, nătăfleţilor - vorbea îndeţi, drăgălaşilor, bobocilor, nătăfleţilor - vorbea în sinea lui - hai, zâmbiţi cât mai e vreme, gândiţi-vă lasinea lui - hai, zâmbiţi cât mai e vreme, gândiţi-vă la frumoşii sâni ai iubitelor voastre. Gândiţi-vă bine lafrumoşii sâni ai iubitelor voastre. Gândiţi-vă bine la ei, căci n-o să-i mai atingeţi niciodată, şi bucuraţi-văei, căci n-o să-i mai atingeţi niciodată, şi bucuraţi-vă de ziua de azi, căci tare mi-e teamă că nu veţi maide ziua de azi, căci tare mi-e teamă că nu veţi mai apuca multe. Au să vă sfărâme capetele drăguţe şiapuca multe. Au să vă sfărâme capetele drăguţe şi seci ca pe nişte nuci."seci ca pe nişte nuci."

În acelaşi timp, asemenea unui tigru care se joacăÎn acelaşi timp, asemenea unui tigru care se joacă cu prada, ascunzându-şi ghearele, îi saluta prietenoscu prada, ascunzându-şi ghearele, îi saluta prietenos

1212 Cal din ţinutul Perche.Cal din ţinutul Perche.

pe fraţii d'Aunay sau le striga câte o vorbă de duh, râpe fraţii d'Aunay sau le striga câte o vorbă de duh, râ --zând în hohote. De când îi scăpase din capcana tizând în hohote. De când îi scăpase din capcana ti --cluită la turnul Nesle, cei doi fraţi îi arătau prieteniecluită la turnul Nesle, cei doi fraţi îi arătau prietenie i i t î d t ţişi i se socotea îndatoraţi

moştenirea ţinutului d'Artois, Robert rămânea totuşimoştenirea ţinutului d'Artois, Robert rămânea totuşi văr al regelui, şi locul său era în rând cu cele mai văr al regelui, şi locul său era în rând cu cele mai strălucite coroane ale Franţei. Privind mâna lui Filipstrălucite coroane ale Franţei. Privind mâna lui Filip d P iti t â ă f â l ib l i ă R b tde Poitiers strânsă pe frâ l roib l i să Robert



şi i se socoteau îndatoraţi.şi i se socoteau îndatoraţi.Îndată ce alaiul se opri în piaţa mare, ei îl poftirăÎndată ce alaiul se opri în piaţa mare, ei îl poftiră

pe d'Artois să golească împreună o bărdacă de vinpe d'Artois să golească împreună o bărdacă de vin roşu, foarte rece. Schimbară între dânşii glume, închiroşu, foarte rece. Schimbară între dânşii glume, închi --nând paharele. "Beţi, frăţiorilor, beţi şi ţineţi binenând paharele. "Beţi, frăţiorilor, beţi şi ţineţi bine minte gustul acestui vinişor", îşi zicea d'Artois.minte gustul acestui vinişor", îşi zicea d'Artois.

În jurul lor, cârciuma răsuna de veselie nepăsăÎn jurul lor, cârciuma răsuna de veselie nepăsă --toare, de strigătele şi de vorbele aprinse ale chefliilor.toare, de strigătele şi de vorbele aprinse ale chefliilor.

Prin uliţele cuprinse de fierbere voioasă, tarabagiiiPrin uliţele cuprinse de fierbere voioasă, tarabagiii făceau vânzare ca în zilele de iarmaroc, şi de la casfăceau vânzare ca în zilele de iarmaroc, şi de la cas --telul regal până la biserică se scurgea potop de lume,telul regal până la biserică se scurgea potop de lume, încetinind mersul cailor.încetinind mersul cailor.

Marile flamuri de toate culorile, care împodobeauMarile flamuri de toate culorile, care împodobeau ferestrele, fluturau în adierea vântului. Un călăreţferestrele, fluturau în adierea vântului. Un călăreţ

veni în galop, vestind apropierea reginei, şi se stârni veni în galop, vestind apropierea reginei, şi se stârni îndată mare învălmăşeală.îndată mare învălmăşeală.

- Zoreşte-i pe oamenii noştri, îi zise Filip de Poitiers- Zoreşte-i pe oamenii noştri, îi zise Filip de Poitiers lui Gautier d'Aunay, care se apropiase de el.lui Gautier d'Aunay, care se apropiase de el.

Apoi, al doilea fiu al regelui se întoarse către Apoi, al doilea fiu al regelui se întoarse către Charles de Valois:Charles de Valois:

- Vom fi acolo la ceasul hotărât, unchiule. Regina- Vom fi acolo la ceasul hotărât, unchiule. Regina nu va avea de aşteptat.nu va avea de aşteptat.

Îmbrăcat tot în albastru, niţel aprins la faţă de oboÎmbrăcat tot în albastru, niţel aprins la faţă de obo --seală, Charles de Valois se mulţumi să dea din cap.seală, Charles de Valois se mulţumi să dea din cap. Nu se simţea în apele lui şi s-ar fi lipsit bucuros deNu se simţea în apele lui şi s-ar fi lipsit bucuros de goana asta călare.goana asta călare.

Clopotele bisericii începură să sune, şi dangătul lorClopotele bisericii începură să sune, şi dangătul lor vuia în văzduh, spărgându-se de zidurile târgului. vuia în văzduh, spărgându-se de zidurile târgului. Convoiul apucă pe drumul către Amiens.Convoiul apucă pe drumul către Amiens.

Robert d'Artois se apropie de prinţi şi merse aşa,Robert d'Artois se apropie de prinţi şi merse aşa, pinten la pinten, alături de Poitiers. Deşi i se răpisepinten la pinten, alături de Poitiers. Deşi i se răpise

de Poitiers, strânsă pe frâul roibului său, Robertde Poitiers, strânsă pe frâul roibului său, Robert gândea: "De hatârul tău, slăbănogul meu văr, ca să ţigândea: "De hatârul tău, slăbănogul meu văr, ca să ţi se dea ţie domeniul Franche-Comté, mi s-a luat miese dea ţie domeniul Franche-Comté, mi s-a luat mie

Artois. Dar mai înainte ca ziua de mâine să se fi sfâ Artois. Dar mai înainte ca ziua de mâine să se fi sfâ --rşit, cinstea ta de bărbat are să capete o rană care nurşit, cinstea ta de bărbat are să capete o rană care nu se lecuieşte uşor."se lecuieşte uşor."

Filip, conte de Poitiers şi soţ al Jeannei de BurFilip, conte de Poitiers şi soţ al Jeannei de Bur --gundia, avea 21 de ani. Înfăţişarea lui, ca şi felul săugundia, avea 21 de ani. Înfăţişarea lui, ca şi felul său de a fi îl deosebeau de toţi ceilalţi din familia regală.de a fi îl deosebeau de toţi ceilalţi din familia regală. Nu era frumos şi impunător ca tătâne-su, nici gras şiNu era frumos şi impunător ca tătâne-su, nici gras şi repezit ca unchiul de Valois. Înalt, slab la trup şi larepezit ca unchiul de Valois. Înalt, slab la trup şi la faţă, cu picioare şi mâini stranii de lungi, avea gesturifaţă, cu picioare şi mâini stranii de lungi, avea gesturi întotdeauna măsurate, era zgârcit la vorbă şi camîntotdeauna măsurate, era zgârcit la vorbă şi cam aspru; trăsăturile, îmbrăcămintea fără zorzoane, poliaspru; trăsăturile, îmbrăcămintea fără zorzoane, poli --teţea socotită a cuvintelor, totul arăta o fire chibzuităteţea socotită a cuvintelor, totul arăta o fire chibzuită şi hotărâtă, la care capul ţinea în frâu pornirile inimii.şi hotărâtă, la care capul ţinea în frâu pornirile inimii. Chiar pe atunci Filip de Poitiers era o forţă de careChiar pe atunci Filip de Poitiers era o forţă de care trebuia să se ţină seamă.trebuia să se ţină seamă.

La o leghe de Clermont, cele două convoaie, al reLa o leghe de Clermont, cele două convoaie, al re --ginei Angliei şi al prinţilor, se întâlniră. Opt oşteni deginei Angliei şi al prinţilor, se întâlniră. Opt oşteni de la curtea Franţei se strânseră pe o parte a drumului şila curtea Franţei se strânseră pe o parte a drumului şi scoaseră din trâmbiţele lor nişte sunete lungi şi moscoaseră din trâmbiţele lor nişte sunete lungi şi mo --notone. Trâmbiţaşii englezi răspunseră suflând în cornotone. Trâmbiţaşii englezi răspunseră suflând în cor --nuri asemănătoare, dar care sunau mai ascuţit. Apoinuri asemănătoare, dar care sunau mai ascuţit. Apoi prinţii se apropiară, iar Isabelle, subţire şi dreaptă peprinţii se apropiară, iar Isabelle, subţire şi dreaptă pe buiestraşa-i albă, ascultă scurta urare de bun sosit abuiestraşa-i albă, ascultă scurta urare de bun sosit a fratelui ei, Filip de Poitiers. După asta, Charles de Vafratelui ei, Filip de Poitiers. După asta, Charles de Va --lois veni să sărute mâna nepoatei sale; apoi fu rândullois veni să sărute mâna nepoatei sale; apoi fu rândul contelui d'Artois, care, din felul cum îşi înclină capulcontelui d'Artois, care, din felul cum îşi înclină capul şi din privire, îi dădu să înţeleagă tinerei regine căşi din privire, îi dădu să înţeleagă tinerei regine că toate se petreceau aşa cum le prevăzuseră.toate se petreceau aşa cum le prevăzuseră.

În vreme ce se schimbau bineţe, întrebări şi răsÎn vreme ce se schimbau bineţe, întrebări şi răs --punsuri, cele două escorte aşteptau, cercetându-sepunsuri, cele două escorte aşteptau, cercetându-se din ochi. Cavalerii francezi judecau costumele engledin ochi. Cavalerii francezi judecau costumele engle --zilor iar aceştia nemişcaţi şi demni având soarele înzilor iar aceştia nemişcaţi şi demni având soarele în

atâtea săptămâni, nu mai vede colbul, nu-ţi vedeatâtea săptămâni, nu mai vede colbul, nu-ţi vede decât ochii.decât ochii.

Isabelle se ghemui mai adânc în perne. Se simţeaIsabelle se ghemui mai adânc în perne. Se simţea iarăşi cuprinsă de acea stranie slăbiciune care o apuiarăşi cuprinsă de acea stranie slăbiciune care o apu



zilor, iar aceştia, nemişcaţi şi demni, având soarele înzilor, iar aceştia, nemişcaţi şi demni, având soarele în faţă, purtau cu mândrie pe scuturile lor cei trei lei aifaţă, purtau cu mândrie pe scuturile lor cei trei lei ai

Angliei; îi simţeai siguri de ei înşişi şi grijulii de a Angliei; îi simţeai siguri de ei înşişi şi grijulii de a arăta cât mai falnici în ţară străină.arăta cât mai falnici în ţară străină.

Din marea litieră albastră şi aurie care venea înDin marea litieră albastră şi aurie care venea în urma reginei se auzi un ţipăt de copil.urma reginei se auzi un ţipăt de copil.

- Surioară, l-ai luat oare şi pe nepotul nostru în ace- Surioară, l-ai luat oare şi pe nepotul nostru în ace --astă călătorie? întrebă Filip. Are să-i fie tare greu laastă călătorie? întrebă Filip. Are să-i fie tare greu la

vârsta lui fragedă. vârsta lui fragedă.- N-aş fi avut linişte dacă-l lăsam la Londra fără- N-aş fi avut linişte dacă-l lăsam la Londra fără

mine, răspunse Isabelle. Ştii doar bine ce fel de oamine, răspunse Isabelle. Ştii doar bine ce fel de oa --meni roiesc în jurul meu...meni roiesc în jurul meu...

Filip de Poitiers şi Charles de Valois o întrebară ceFilip de Poitiers şi Charles de Valois o întrebară ce anume o aducea în Franţa; regina le spuse numaianume o aducea în Franţa; regina le spuse numai atât, că voia să-şi vadă părintele, şi ei pricepură că nuatât, că voia să-şi vadă părintele, şi ei pricepură că nu

vor scoate mai mult de la dânsa, cel puţin deocam vor scoate mai mult de la dânsa, cel puţin deocam --dată.dată.

Zicându-se puţintel ostenită de drum, Isabelle ceruZicându-se puţintel ostenită de drum, Isabelle ceru să se dea jos de pe iapa ei albă şi luă loc în litiera ceasă se dea jos de pe iapa ei albă şi luă loc în litiera cea mare, purtată de două catârce cu valtrapuri de camare, purtată de două catârce cu valtrapuri de ca --tifea, una la hulubele din faţă, şi cealaltă la hulubeletifea, una la hulubele din faţă, şi cealaltă la hulubele din spate. Cele două escorte se puseră din nou îndin spate. Cele două escorte se puseră din nou în mişcare către Clermont.mişcare către Clermont.

Văzând că Poitiers şi Valois au trecut iar în capul Văzând că Poitiers şi Valois au trecut iar în capul convoiului, d'Artois îşi împinse calul lângă litiera reconvoiului, d'Artois îşi împinse calul lângă litiera re --ginei.ginei.

- Eşti tot mai frumoasă de fiecare dată când te văd,- Eşti tot mai frumoasă de fiecare dată când te văd, verişoară, îi spuse el. verişoară, îi spuse el.

- Nu minţi, răspunse Isabelle. Nu pot fi frumoasă- Nu minţi, răspunse Isabelle. Nu pot fi frumoasă după douăsprezece ore de drum prin colbăraia asta.după douăsprezece ore de drum prin colbăraia asta.

- Când ţi-a îndrăgit cineva amintirea vreme de- Când ţi-a îndrăgit cineva amintirea vreme de

iarăşi cuprinsă de acea stranie slăbiciune care o apuiarăşi cuprinsă de acea stranie slăbiciune care o apu --case la Westminster în faţa lui Robert. "Să fie oarecase la Westminster în faţa lui Robert. "Să fie oare adevărat că mă iubeşte, îi trecu prin minte, sau îmiadevărat că mă iubeşte, îi trecu prin minte, sau îmi spune doar vorbe frumoase, cum o fi spunând oricăreispune doar vorbe frumoase, cum o fi spunând oricărei alte femei?" Printre perdelele litierei, vedea în coastaalte femei?" Printre perdelele litierei, vedea în coasta calului rotat uriaşa cizmă roşie şi pintenul de aur alcalului rotat uriaşa cizmă roşie şi pintenul de aur al contelui d'Artois; vedea pulpa de namilă, ai căreicontelui d'Artois; vedea pulpa de namilă, ai cărei muşchi zvâcneau sub nădragul strâns, şi se întrebamuşchi zvâcneau sub nădragul strâns, şi se întreba dacă va încerca de fiecare dată când se va găsi în predacă va încerca de fiecare dată când se va găsi în pre --zenţa acestui bărbat aceeaşi tulburare, aceeaşi dozenţa acestui bărbat aceeaşi tulburare, aceeaşi do --rinţă de a i se lăsa în braţe, aceeaşi speranţă de arinţă de a i se lăsa în braţe, aceeaşi speranţă de a ajunge la nişte tărâmuri necunoscute... Făcu o sfoajunge la nişte tărâmuri necunoscute... Făcu o sfo --rţare ca să se stăpânească. Nu venise aici pentru earţare ca să se stăpânească. Nu venise aici pentru ea însăşi.însăşi.

- Vere, zise regina, cât putem sta de vorbă, spune-- Vere, zise regina, cât putem sta de vorbă, spune-mi repede ce ai să-mi spui.mi repede ce ai să-mi spui.

Cu mare grabă şi prefăcându-se că-i descrie priveCu mare grabă şi prefăcându-se că-i descrie prive --liştea, d'Artois îi povesti ceea ce ştia şi ceea ce făliştea, d'Artois îi povesti ceea ce ştia şi ceea ce fă --cuse, pânda cu care împresurase prinţesele regale,cuse, pânda cu care împresurase prinţesele regale, capcana întinsă celor doi fraţi d'Aunay la turnulcapcana întinsă celor doi fraţi d'Aunay la turnul Nesle.Nesle.

- Cine sunt oamenii aceştia care necinstesc coroana- Cine sunt oamenii aceştia care necinstesc coroana Franţei? întrebă Isabelle.Franţei? întrebă Isabelle.

- Se află la douăzeci de paşi de tine. Fac parte din- Se află la douăzeci de paşi de tine. Fac parte din escorta care te însoţeşte.escorta care te însoţeşte.Şi îi dădu toate lămuririle în privinţa fraţilorŞi îi dădu toate lămuririle în privinţa fraţilor d'Aunay, unde le sunt moşiile, din ce neam se trag şid'Aunay, unde le sunt moşiile, din ce neam se trag şi cu cine se înrudesc.cu cine se înrudesc.

- Vreau să-i văd, zise Isabelle.- Vreau să-i văd, zise Isabelle.Făcându-le semne cu braţele, d'Artois îi chemă peFăcându-le semne cu braţele, d'Artois îi chemă pe

cei doi tineri.cei doi tineri.

- Regina v-a zărit printre toţi ceilalţi, le zise el cu o- Regina v-a zărit printre toţi ceilalţi, le zise el cu o clipire şireată a ochilor, şi i-am vorbit de voi.clipire şireată a ochilor, şi i-am vorbit de voi.

Chipurile celor doi fraţi se roşiră de mândrie şi plăChipurile celor doi fraţi se roşiră de mândrie şi plă --cerecere

CUM E TATA, E ŞI FATA CUM E TATA, E ŞI FATA

Era în seara când sosise Isabelle; regele stătea deEra în seara când sosise Isabelle; regele stătea de



cere.cere.Îi împinse către litieră, ca şi cum le-ar fi deschisÎi împinse către litieră, ca şi cum le-ar fi deschis

calea măririlor, şi în vreme ce flăcăii salutau, plecalea măririlor, şi în vreme ce flăcăii salutau, ple --cându-se mai jos de grumazul cailor, uriaşul spuse cucându-se mai jos de grumazul cailor, uriaşul spuse cu o prefăcută voioşie:o prefăcută voioşie:

- Măria-ta, aceştia-s domnii Gautier şi Filip d'Aunay,- Măria-ta, aceştia-s domnii Gautier şi Filip d'Aunay, cei mai credincioşi scutieri ai fratelui şi ai unchiuluicei mai credincioşi scutieri ai fratelui şi ai unchiului măriei-tale. Îi recomand bunăvoinţei măriei-tale ca pemăriei-tale. Îi recomand bunăvoinţei măriei-tale ca pe unii ce se află oarecum sub oblăduirea mea.unii ce se află oarecum sub oblăduirea mea.

Isabelle îi cercetă o clipă pe cei doi tineri, întreIsabelle îi cercetă o clipă pe cei doi tineri, între --bându-se ce anume aveau în înfăţişarea şi făptura lorbându-se ce anume aveau în înfăţişarea şi făptura lor care să poată abate de la datorie nişte fiice de rege.care să poată abate de la datorie nişte fiice de rege. Erau frumoşi, nici vorbă, şi frumuseţea bărbaţilor oErau frumoşi, nici vorbă, şi frumuseţea bărbaţilor o cam tulbura întotdeauna pe Isabelle. Zări apoicam tulbura întotdeauna pe Isabelle. Zări apoi tăşcuţele de aur la cingătoarea celor doi călăreţi, şităşcuţele de aur la cingătoarea celor doi călăreţi, şi privirea ei merse de la tăşcuţele acelea la ochii lui Roprivirea ei merse de la tăşcuţele acelea la ochii lui Ro --bert. Pe faţa acestuia miji un surâs. De acum încolo elbert. Pe faţa acestuia miji un surâs. De acum încolo el se putea trage din nou în umbră. Nu va mai trebuise putea trage din nou în umbră. Nu va mai trebui nici măcar să apară în faţa curţii ca pârâtor. Întâlnici măcar să apară în faţa curţii ca pârâtor. Întâl --nirea aceasta întâmplătoare era de-ajuns ca să-i ducănirea aceasta întâmplătoare era de-ajuns ca să-i ducă la pierzanie pe cei doi scutieri. "Frumos mai lucraşi,la pierzanie pe cei doi scutieri. "Frumos mai lucraşi, Robert, frumos mai lucraşi", îşi zicea el.Robert, frumos mai lucraşi", îşi zicea el.

Fraţii d'Aunay, cu capetele pline de visuri, plecarăFraţii d'Aunay, cu capetele pline de visuri, plecară să-şi ia locul în convoi.să-şi ia locul în convoi.

Din oraşul Clermont în sărbătoare, se şi înălţauDin oraşul Clermont în sărbătoare, se şi înălţau strigătele de bun sosit către această frumoasă reginăstrigătele de bun sosit către această frumoasă regină de 22 de ani, care aducea la curtea Franţei cea maide 22 de ani, care aducea la curtea Franţei cea mai neaşteptată dintre nenorociri.neaşteptată dintre nenorociri.

; g; g vorbă cu fiică-sa între patru ochi, într-o încăpere a vorbă cu fiică-sa între patru ochi, într-o încăpere a castelului Maubuisson, unde-i plăcea să rămânăcastelului Maubuisson, unde-i plăcea să rămână singur.singur.

- Aici mă sfătuiesc cu mine însumi, le spusese celor- Aici mă sfătuiesc cu mine însumi, le spusese celor din jurul său într-o zi când se hotărâse să vorbească.din jurul său într-o zi când se hotărâse să vorbească.

Pe masă, un sfeşnic de argint cu trei braţe luminaPe masă, un sfeşnic de argint cu trei braţe lumina un vraf de pergamente pe care regele îşi punea semun vraf de pergamente pe care regele îşi punea sem --nătura după ce le cerceta. Parcul foşnea în asfinţit,nătura după ce le cerceta. Parcul foşnea în asfinţit, iar Isabelle, cu faţa întoarsă spre întunericul de afară,iar Isabelle, cu faţa întoarsă spre întunericul de afară, privea cum umbra înserării învăluia copacii unul câteprivea cum umbra înserării învăluia copacii unul câte unul.unul.

Aşezat în împrejurimile oraşului Pontoise, Maubu Aşezat în împrejurimile oraşului Pontoise, Maubu --isson era reşedinţă regală de pe vremea regineiisson era reşedinţă regală de pe vremea reginei Blanche de CastilleBlanche de Castille 1313 , iar Filip făcuse din el unul din, iar Filip făcuse din el unul din

locurile în care obişnuia să petreacă lunile de vară. Îilocurile în care obişnuia să petreacă lunile de vară. Îi plăcea acest domeniu tăcut, împrejmuit de ziduriplăcea acest domeniu tăcut, împrejmuit de ziduri înalte, pentru parcul său, pentru grădinile sale şi mâînalte, pentru parcul său, pentru grădinile sale şi mâ --năstirea în care călugăriţele benedictine duceau unnăstirea în care călugăriţele benedictine duceau un trai tihnit. Castelul însuşi nu era mare, dar Filip celtrai tihnit. Castelul însuşi nu era mare, dar Filip cel Frumos îi preţuia liniştea şi se simţea mai bine laFrumos îi preţuia liniştea şi se simţea mai bine la Maubuisson decât în palatele sale mai încăpătoare.Maubuisson decât în palatele sale mai încăpătoare.

Isabelle le întâmpinase pe cele trei cumnate aleIsabelle le întâmpinase pe cele trei cumnate ale sale, Marguerite, Jeanne şi Blanche, cu un obrazsale, Marguerite, Jeanne şi Blanche, cu un obraz

numai zâmbet şi răspunsese aşa cum se cuvenea lanumai zâmbet şi răspunsese aşa cum se cuvenea la urările lor de bună venire.urările lor de bună venire.Cina fusese scurtă. Şi acum Isabelle se retrăsese cuCina fusese scurtă. Şi acum Isabelle se retrăsese cu

tatăl ei pentru a împlini fapta cumplită şi de neînlătatăl ei pentru a împlini fapta cumplită şi de neînlă --turat la care se hotărâse. Regele Filip o ţinea sub uiturat la care se hotărâse. Regele Filip o ţinea sub ui --tătura aceea îngheţată cu care privea orice făpturătătura aceea îngheţată cu care privea orice făptură omenească, fie şi propria sa odraslă. Aştepta s-o audăomenească, fie şi propria sa odraslă. Aştepta s-o audă

1313 Regină şi regentă a Franţei (1185-1252), mama lui Ludovic al IX-lea.Regină şi regentă a Franţei (1185-1252), mama lui Ludovic al IX-lea.

vorbind şi ea nu se încumeta să înceapă. "Am să-i fac vorbind şi ea nu se încumeta să înceapă. "Am să-i fac atâta rău", gândea Isabelle. Şi deodată, din pricinaatâta rău", gândea Isabelle. Şi deodată, din pricina acestei prezenţe, a acestui parc, a acestor copaci, aacestei prezenţe, a acestui parc, a acestor copaci, a tăcerii acesteia se simţi năpădită de un val de amintăcerii acesteia se simţi năpădită de un val de amin

rile, nici zâmbetele mele nu-i smulg o vorbă? Carerile, nici zâmbetele mele nu-i smulg o vorbă? Care fuge de mine de parcă aş fi bolnavă şi împarte, nicifuge de mine de parcă aş fi bolnavă şi împarte, nici măcar unor ibovnice, ci unor bărbaţi, tată, unor bărmăcar unor ibovnice, ci unor bărbaţi, tată, unor băr --baţi mângâierile ce mi se cuvin?baţi mângâierile ce mi se cuvin?



tăcerii acesteia, se simţi năpădită de un val de amintăcerii acesteia, se simţi năpădită de un val de amin --tiri ale copilăriei şi o amarnică milă de ea însăşi îitiri ale copilăriei şi o amarnică milă de ea însăşi îi aduse un nod în gât.aduse un nod în gât.

- Tată, izbucni ea, tată, sunt nenorocită. Ah, cât de- Tată, izbucni ea, tată, sunt nenorocită. Ah, cât de departe mi se pare Franţa de când sunt regina Andeparte mi se pare Franţa de când sunt regina An --gliei! Şi cum duc dorul zilelor care nu mai sunt!gliei! Şi cum duc dorul zilelor care nu mai sunt!

Şi trebui deodată să lupte cu un duşman neŞi trebui deodată să lupte cu un duşman ne --aşteptat: lacrimile.aşteptat: lacrimile.

După o tăcere, fără să se apropie de dânsa, FilipDupă o tăcere, fără să se apropie de dânsa, Filip cel Frumos întrebă încet, dar cu glas lipsit de oricecel Frumos întrebă încet, dar cu glas lipsit de orice căldură:căldură:

- Numai ca să-mi spui asta ai făcut o asemenea că- Numai ca să-mi spui asta ai făcut o asemenea că --lătorie?lătorie?

- Şi dacă nu tatălui meu, zise ea, cui altuia să-i spun- Şi dacă nu tatălui meu, zise ea, cui altuia să-i spun că n-am parte de fericire?că n-am parte de fericire?

Regele privi întunericul de după fereastra cu geaRegele privi întunericul de după fereastra cu gea --muri lucioase, apoi lumânările, apoi focul din vatră.muri lucioase, apoi lumânările, apoi focul din vatră.

- Fericirea... vorbi el rar. În ce stă oare fericirea,- Fericirea... vorbi el rar. În ce stă oare fericirea, fata mea, dacă nu în a fi vrednic de soarta ce ţi-efata mea, dacă nu în a fi vrednic de soarta ce ţi-e dată, în a învăţa să zici întotdeauna "da" lui Dumdată, în a învăţa să zici întotdeauna "da" lui Dum --nezeu... şi adeseori "nu" oamenilor?nezeu... şi adeseori "nu" oamenilor?

Erau aşezaţi faţă în faţă pe nişte jilţuri de stejarErau aşezaţi faţă în faţă pe nişte jilţuri de stejar fără pernă.fără pernă.

- Sunt regină, e adevărat, spuse ea în şoaptă. Dar e- Sunt regină, e adevărat, spuse ea în şoaptă. Dar e oare trai de regină traiul meu acolo?oare trai de regină traiul meu acolo?- Se poartă rău cu tine?- Se poartă rău cu tine?

Întrebarea lui nu arăta vreo mirare. Ştia prea bineÎntrebarea lui nu arăta vreo mirare. Ştia prea bine ce avea să-i răspundă.ce avea să-i răspundă.

- Nu ştii cu cine m-ai măritat? răbufni Isabelle. E- Nu ştii cu cine m-ai măritat? răbufni Isabelle. E oare un soţ acela care din prima zi se ţine departe deoare un soţ acela care din prima zi se ţine departe de patul meu? Cel căruia nici grija ce-i port, nici alintăpatul meu? Cel căruia nici grija ce-i port, nici alintă --

baţi, mângâierile ce mi se cuvin?baţi, mângâierile ce mi se cuvin?Toate acestea Filip cel Frumos le cunoştea deToate acestea Filip cel Frumos le cunoştea de

multă vreme, iar răspunsul său era şi el pregătit demultă vreme, iar răspunsul său era şi el pregătit de multă vreme.multă vreme.

- Eu nu te-am măritat cu un bărbat, zise el, ci cu un- Eu nu te-am măritat cu un bărbat, zise el, ci cu un rege. Nu te-am jertfit din greşeală. Ţie trebuie oarerege. Nu te-am jertfit din greşeală. Ţie trebuie oare să-ţi aduc aminte ce datorăm statelor noastre şi căsă-ţi aduc aminte ce datorăm statelor noastre şi că noi nu suntem născuţi pentru a ne lăsa în voia durenoi nu suntem născuţi pentru a ne lăsa în voia dure --rilor unuia sau altuia dintre noi? Noi, nu vieţilerilor unuia sau altuia dintre noi? Noi, nu vieţile noastre le trăim, ci pe acelea ale ţărilor noastre, şinoastre le trăim, ci pe acelea ale ţărilor noastre, şi numai într-aceasta putem să ne aflăm mulţumirea...numai într-aceasta putem să ne aflăm mulţumirea... dacă suntem vrednici de soarta ce ne este hărăzită.dacă suntem vrednici de soarta ce ne este hărăzită.

Vorbind, se apropiase puţin de dânsa şi lumina flă Vorbind, se apropiase puţin de dânsa şi lumina flă --cărilor îi săpa umbre adânci pe faţă, scoţându-i lacărilor îi săpa umbre adânci pe faţă, scoţându-i la iveală şi frumuseţea şi aerul acela de-a voi întotdeiveală şi frumuseţea şi aerul acela de-a voi întotde --auna să-şi biruie simţămintele şi de-a fi mândru că leauna să-şi biruie simţămintele şi de-a fi mândru că le biruie.biruie.

Mai mult decât vorba, această înfăţişare de rege şiMai mult decât vorba, această înfăţişare de rege şi această frumuseţe o ajutară pe Isabelle să-şi înfrângăaceastă frumuseţe o ajutară pe Isabelle să-şi înfrângă orice slăbiciune. "Nu aş fi putut iubi decât un bărbatorice slăbiciune. "Nu aş fi putut iubi decât un bărbat care să-i semene, gândi ea, şi nu voi iubi vreodată,care să-i semene, gândi ea, şi nu voi iubi vreodată, nici iubită nu voi fi vreodată, căci n-am să găsesc nicinici iubită nu voi fi vreodată, căci n-am să găsesc nici --odată un bărbat după chipul său."odată un bărbat după chipul său."

Apoi, cu glas tare: Apoi, cu glas tare:- Sunt bucuroasă, tată, că mi-ai reamintit care mi-e- Sunt bucuroasă, tată, că mi-ai reamintit care mi-e datoria. Nu pentru a mă tângui am venit în Franţa.datoria. Nu pentru a mă tângui am venit în Franţa.

Sunt bucuroasă de asemenea că mi-ai reamintit acelSunt bucuroasă de asemenea că mi-ai reamintit acel respect de sine pe care se cade să-l aibă cei de viţărespect de sine pe care se cade să-l aibă cei de viţă regească, şi că fericirea nu trebuie să însemne nimicregească, şi că fericirea nu trebuie să însemne nimic pentru unii ca noi. Aş vrea doar ca şi în jurul tău fiepentru unii ca noi. Aş vrea doar ca şi în jurul tău fie --care să gândească la fel în privinţa aceasta.care să gândească la fel în privinţa aceasta.

- Pentru ce ai venit?- Pentru ce ai venit?Isabelle răspunse pe nerăsuflate:Isabelle răspunse pe nerăsuflate:- Pentru că fraţii mei şi-au luat soţii nişte târfe,- Pentru că fraţii mei şi-au luat soţii nişte târfe,

tată pentru că am aflat o şi pentru că sunt tot aşa detată pentru că am aflat o şi pentru că sunt tot aşa de

- Unde ţi-s dovezile?- Unde ţi-s dovezile?Isabelle dădu atunci pe faţă istoria cu tăşcuţele deIsabelle dădu atunci pe faţă istoria cu tăşcuţele de

aur.aur.Le vei găsi la cingătoarea fraţilor d'Aunay Le amLe vei găsi la cingătoarea fraţilor d'Aunay Le am



tată, pentru că am aflat-o şi pentru că sunt tot aşa detată, pentru că am aflat-o şi pentru că sunt tot aşa de neînduplecată ca şi tine când trebuie să apăr cinsteaneînduplecată ca şi tine când trebuie să apăr cinstea noastră.noastră.

Filip cel Frumos oftă:Filip cel Frumos oftă:- Nu-ţi îndrăgeşti cumnatele, o ştiu, dar ceea ce te- Nu-ţi îndrăgeşti cumnatele, o ştiu, dar ceea ce te

desparte de ele...desparte de ele...- Ceea ce mă desparte de ele este ceea ce desparte- Ceea ce mă desparte de ele este ceea ce desparte

o femeie cinstită de o curvă! rosti Isabelle cu răceală.o femeie cinstită de o curvă! rosti Isabelle cu răceală. Aşteaptă, tată! Ştiu lucruri care ţi-au fost tăinuite. As Aşteaptă, tată! Ştiu lucruri care ţi-au fost tăinuite. As --cultă-mă, căci nu-ţi aduc doar vorbe goale. Îl cunoşticultă-mă, căci nu-ţi aduc doar vorbe goale. Îl cunoşti pe tânărul domn Gautier d'Aunay?pe tânărul domn Gautier d'Aunay?

- Sunt doi fraţi pe care-i iau întotdeauna unul drept- Sunt doi fraţi pe care-i iau întotdeauna unul drept altul. Tatăl lor a fost cu mine în Flandra. Cel de care-altul. Tatăl lor a fost cu mine în Flandra. Cel de care-mi vorbeşti a luat-o de soţie pe Agnes de Montmomi vorbeşti a luat-o de soţie pe Agnes de Montmo --rency, nu-i aşa? Şi slujeşte la fiul meu, contele de Poirency, nu-i aşa? Şi slujeşte la fiul meu, contele de Poi --tiers, ca scutier...tiers, ca scutier...

- O slujeşte şi pe nora ta, Blanche, dar într-alt fel.- O slujeşte şi pe nora ta, Blanche, dar într-alt fel. Fratele său mai mic, Filip, care e la palatul unchiuluiFratele său mai mic, Filip, care e la palatul unchiului meu Valois...meu Valois...

- Da, făcu regele, da...- Da, făcu regele, da...Lucru foarte rar, o cută adâncă îi brăzdă fruntea.Lucru foarte rar, o cută adâncă îi brăzdă fruntea.-...Ei bine, acesta se ţine cu Marguerite, pe care ai-...Ei bine, acesta se ţine cu Marguerite, pe care ai

ales-o să fie într-o zi regina Franţei. În ce-o priveşteales-o să fie într-o zi regina Franţei. În ce-o priveşte pe Jeanne, nu i se cunoaşte ibovnicul pentru că, fărăpe Jeanne, nu i se cunoaşte ibovnicul pentru că, fără îndoială, şi-l ascunde mai bine ca celelalte. Se ştieîndoială, şi-l ascunde mai bine ca celelalte. Se ştie însă atâta, că ea tăinuieşte desfătările soră-si şi aleînsă atâta, că ea tăinuieşte desfătările soră-si şi ale

verişoarei, înlesneşte vizitele îndrăgostiţilor la turnul verişoarei, înlesneşte vizitele îndrăgostiţilor la turnul Nesle şi se descurcă foarte bine într-o meserie alNesle şi se descurcă foarte bine într-o meserie al cărei nume e... Şi află că toată curtea vorbeşte desprecărei nume e... Şi află că toată curtea vorbeşte despre asta, numai ţie nu ţi se spune nimic.asta, numai ţie nu ţi se spune nimic.

Filip cel Frumos ridică mâna.Filip cel Frumos ridică mâna.

- Le vei găsi la cingătoarea fraţilor d Aunay. Le-am- Le vei găsi la cingătoarea fraţilor d Aunay. Le-am văzut chiar eu pe când veneam încoace. E tot ce văzut chiar eu pe când veneam încoace. E tot ce aveam să-ţi spun.aveam să-ţi spun.

Filip cel Frumos îşi privi fata. I se părea că acolo,Filip cel Frumos îşi privi fata. I se părea că acolo, sub ochii lui, ea luase pe neaşteptate alt chip şi alt susub ochii lui, ea luase pe neaşteptate alt chip şi alt su --flet. Rostise învinuirea fără să şovăie, fără să-i treflet. Rostise învinuirea fără să şovăie, fără să-i tre --mure glasul şi rămase nemişcată acolo, dreaptă în jimure glasul şi rămase nemişcată acolo, dreaptă în ji --lţul ei, cu buzele strânse, păstrând în fundul ochilor olţul ei, cu buzele strânse, păstrând în fundul ochilor o lucire neînduplecată, ca de gheaţă. Nu vreun simţălucire neînduplecată, ca de gheaţă. Nu vreun simţă --mânt josnic sau invidia o îmboldiseră să vorbească, cimânt josnic sau invidia o îmboldiseră să vorbească, ci dreptatea. Era într-adevăr fiica lui.dreptatea. Era într-adevăr fiica lui.

Regele se ridică, fără a răspunde. Rămase o clipăRegele se ridică, fără a răspunde. Rămase o clipă mai lungă în picioare la o fereastră, mereu cu încreţimai lungă în picioare la o fereastră, mereu cu încreţi --tura aceea care-i brăzda fruntea de la o tâmplă latura aceea care-i brăzda fruntea de la o tâmplă la alta.alta.

Isabelle nu mişca, aşteptând să vadă ce are să urIsabelle nu mişca, aşteptând să vadă ce are să ur --meze după ceea ce dezlănţuise, gata să dea alte lămumeze după ceea ce dezlănţuise, gata să dea alte lămu --riri.riri.

- Vino, zise deodată regele. Haidem la ele.- Vino, zise deodată regele. Haidem la ele.Deschise uşa, străbătu un lung coridor întunecos,Deschise uşa, străbătu un lung coridor întunecos,

apoi împinse o a doua uşă: vântul nopţii îi înfăşurăapoi împinse o a doua uşă: vântul nopţii îi înfăşură dintr-o dată, fluturându-le în spate veşmintele largi.dintr-o dată, fluturându-le în spate veşmintele largi.

Cele trei nurori îşi aveau odăile în cealaltă aripă aCele trei nurori îşi aveau odăile în cealaltă aripă a castelului Maubuisson. Din turn, unde se afla cameracastelului Maubuisson. Din turn, unde se afla camera de lucru a regelui, se putea ajunge acolo făcându-sede lucru a regelui, se putea ajunge acolo făcându-se un ocol prin nişte galerii acoperite. Pe lângă fiecareun ocol prin nişte galerii acoperite. Pe lângă fiecare ferestruică a meterezelor moţăia câte un străjer.ferestruică a meterezelor moţăia câte un străjer. Scurte răbufniri de vânt zgâlţâiau ţiglele acoperişului.Scurte răbufniri de vânt zgâlţâiau ţiglele acoperişului. De jos venea mireasma pământului reavăn.De jos venea mireasma pământului reavăn.

Fără o vorbă, regele şi fiică-sa merseră de-a lungulFără o vorbă, regele şi fiică-sa merseră de-a lungul galeriilor. Călcau într-un pas amândoi şi paşii lor răgaleriilor. Călcau într-un pas amândoi şi paşii lor ră --

sunau pe lespezi, iar din zece în zece stânjeni câte unsunau pe lespezi, iar din zece în zece stânjeni câte un arcaş se ridica.arcaş se ridica.

Când ajunse la uşa care dădea în odăile prinţeselor,Când ajunse la uşa care dădea în odăile prinţeselor, Filip cel Frumos se opri o clipă trăgând cu urecheaFilip cel Frumos se opri o clipă trăgând cu urechea

seră însă în seamă porunca regelui şi, într-ascuns, seseră însă în seamă porunca regelui şi, într-ascuns, se desfătau cu atât mai mult, cu cât era o petreceredesfătau cu atât mai mult, cu cât era o petrecere oprită.oprită.

Ele mai schimbau pe ici pe colo câte o vorbă dinEle mai schimbau pe ici pe colo câte o vorbă din



Filip cel Frumos se opri o clipă, trăgând cu urechea.Filip cel Frumos se opri o clipă, trăgând cu urechea. Râsete şi ţipete voioase răzbeau prin uşă. O privi peRâsete şi ţipete voioase răzbeau prin uşă. O privi pe Isabelle.Isabelle.

- Trebuie, zise el.- Trebuie, zise el.Isabelle îşi înclină capul, fără să răspundă, şi FilipIsabelle îşi înclină capul, fără să răspundă, şi Filip

cel Frumos împinse uşa.cel Frumos împinse uşa.Marguerite, Jeanne şi Blanche scoaseră un ţipăt deMarguerite, Jeanne şi Blanche scoaseră un ţipăt de

mirare şi râsetele lor se curmară deodată.mirare şi râsetele lor se curmară deodată.Se jucau tocmai cu nişte păpuşi şi făceau mare hazSe jucau tocmai cu nişte păpuşi şi făceau mare haz

încercând să reconstituie o scenă născocită de ele şiîncercând să reconstituie o scenă născocită de ele şi care, meşterită de un păpuşar iscusit, le plăcusecare, meşterită de un păpuşar iscusit, le plăcuse grozav într-o zi la Vincennes, dar îl mâniase pe rege.grozav într-o zi la Vincennes, dar îl mâniase pe rege.

Păpuşile erau făcute după chipul mărimilor de laPăpuşile erau făcute după chipul mărimilor de la curte. Micul decor înfăţişa camera regelui, undecurte. Micul decor înfăţişa camera regelui, unde acesta era culcat într-un pat cu baldachin ţesut în firacesta era culcat într-un pat cu baldachin ţesut în fir de aur. Monseniorul de Valois bătea la uşă, cerând săde aur. Monseniorul de Valois bătea la uşă, cerând să

vorbească cu frate-său. Hugues de Bouville, şambe vorbească cu frate-său. Hugues de Bouville, şambe --lanul, răspundea că regele nu-l putea primi şi că polanul, răspundea că regele nu-l putea primi şi că po --runcise ca nimeni să nu-i vorbească. Monseniorul deruncise ca nimeni să nu-i vorbească. Monseniorul de

Valois o lua din loc, spumegând de mânie. Veneau Valois o lua din loc, spumegând de mânie. Veneau după aceea să ciocănească în uşă păpuşile care întrudupă aceea să ciocănească în uşă păpuşile care întru --chipau pe Ludovic de Navara şi pe frate-său Charles.chipau pe Ludovic de Navara şi pe frate-său Charles. Bouville dădea acelaşi răspuns celor doi fii ai regelui.Bouville dădea acelaşi răspuns celor doi fii ai regelui. În cele din urmă se arăta Enguerrand de Marigny, înÎn cele din urmă se arăta Enguerrand de Marigny, în faţa căruia mergeau trei armăşei cu ghioagele de fierfaţa căruia mergeau trei armăşei cu ghioagele de fier în mâini; numaidecât i se deschidea larg uşa, zicându-în mâini; numaidecât i se deschidea larg uşa, zicându-i-se: "Monseniore, fiţi bine venit. Regele ţine foartei-se: "Monseniore, fiţi bine venit. Regele ţine foarte mult să vă vorbească."mult să vă vorbească."

Această satiră a obiceiurilor de la curte îl supărase Această satiră a obiceiurilor de la curte îl supărase rău pe Filip cel Frumos, care ceruse să nu mai audărău pe Filip cel Frumos, care ceruse să nu mai audă de asemenea joacă. Cele trei tinere prinţese nu luade asemenea joacă. Cele trei tinere prinţese nu lua --

Ele mai schimbau pe ici, pe colo câte o vorbă dinEle mai schimbau pe ici, pe colo câte o vorbă din cele rostite parcă de păpuşi şi se întreceau să le punăcele rostite parcă de păpuşi şi se întreceau să le pună în gură glume batjocoritoare, mai ales când mânuiauîn gură glume batjocoritoare, mai ales când mânuiau păpuşile care îi înfăţişau pe soţii lor.păpuşile care îi înfăţişau pe soţii lor.

La ivirea regelui şi a Isabellei, se fâstâciră ca nişteLa ivirea regelui şi a Isabellei, se fâstâciră ca nişte şcolăriţe prinse cu şoalda.şcolăriţe prinse cu şoalda.

Marguerite apucă în grabă o haină care zăcea peMarguerite apucă în grabă o haină care zăcea pe un scaun şi şi-o puse ca să-şi acopere frumoşii sâniun scaun şi şi-o puse ca să-şi acopere frumoşii sâni prea dezgoliţi. Blanche îşi strânse la loc părul pe careprea dezgoliţi. Blanche îşi strânse la loc părul pe care şi-l ciufulise maimuţărind mânia unchiului Valois.şi-l ciufulise maimuţărind mânia unchiului Valois.

Jeanne, care se stăpânea mai bine, zise repede: Jeanne, care se stăpânea mai bine, zise repede:- Am terminat sire, chiar acum am terminat, şi aţi fi- Am terminat sire, chiar acum am terminat, şi aţi fi

putut asculta, căci nu era nimic ca să vă supere. Vomputut asculta, căci nu era nimic ca să vă supere. Vom strânge acum totul.strânge acum totul.

Bătu din palme, strigând:Bătu din palme, strigând:- Hei! Beaumont, Comminges, dragele mele...- Hei! Beaumont, Comminges, dragele mele...- Nu-i nevoie să-ţi chemi doamnele, îi tăie scurt- Nu-i nevoie să-ţi chemi doamnele, îi tăie scurt

vorba regele. vorba regele. Abia dacă aruncase o privire la joaca lor; era cu Abia dacă aruncase o privire la joaca lor; era cu

ochii la ele. 18 ani, 19 ani şi jumătate, 23 de ani; câochii la ele. 18 ani, 19 ani şi jumătate, 23 de ani; câ --teşitrele nostime, fiecare în felul ei. Le văzuse cresteşitrele nostime, fiecare în felul ei. Le văzuse cres --când, făcându-se tot mai frumoase din ziua când sosicând, făcându-se tot mai frumoase din ziua când sosi --seră, la doisprezece sau treisprezece ani fiecare,seră, la doisprezece sau treisprezece ani fiecare, pentru a se mărita cu câte unul din fiii săi. Dar nu păpentru a se mărita cu câte unul din fiii săi. Dar nu pă --reau să fi căpătat mai multă minte decât avuseserăreau să fi căpătat mai multă minte decât avuseseră atunci. Se mai jucau cu păpuşi ca nişte ştrengăriţeatunci. Se mai jucau cu păpuşi ca nişte ştrengăriţe neascultătoare. Să fie oare adevărat ce-a spus Isaneascultătoare. Să fie oare adevărat ce-a spus Isa --belle? Era oare cu putinţă ca atâta viclenie femeiascăbelle? Era oare cu putinţă ca atâta viclenie femeiască să se fi cuibărit în fiinţele acestea care lui i se păreausă se fi cuibărit în fiinţele acestea care lui i se păreau tot nişte copile? "Poate că nu mă pricep de fel latot nişte copile? "Poate că nu mă pricep de fel la femei", gândi regele.femei", gândi regele.

- Unde vă sunt soţii? întrebă.- Unde vă sunt soţii? întrebă.- În sala de arme, sire, răspunse Jeanne.- În sala de arme, sire, răspunse Jeanne.- După cum vedeţi, n-am venit singur, urmă el. V-am- După cum vedeţi, n-am venit singur, urmă el. V-am

auzit adeseori zicând că cumnata voastră nu vă iuauzit adeseori zicând că cumnata voastră nu vă iu --

să-i caute pe cei doi scutieri.să-i caute pe cei doi scutieri.Blanche nu se mai putu ţine. Se lăsă frântă pe unBlanche nu se mai putu ţine. Se lăsă frântă pe un

scăunel, cu capul din care fugise sângele, cu inimascăunel, cu capul din care fugise sângele, cu inima oprită şi fruntea i se aplecă într-o parte gata parcăoprită şi fruntea i se aplecă într-o parte gata parcă



auzit adeseori zicând că cumnata voastră nu vă iuauzit adeseori zicând că cumnata voastră nu vă iu -beşte. Şi cu toate acestea mi se spune că ea v-a făcut,beşte. Şi cu toate acestea mi se spune că ea v-a făcut, fiecăreia dintre voi, câte un dar foarte frumos...fiecăreia dintre voi, câte un dar foarte frumos...

Isabelle văzu întunecându-se ochii prinţeselor MarIsabelle văzu întunecându-se ochii prinţeselor Mar --guerite şi Blanche, ca şi cum lumina lor li s-ar fi stinsguerite şi Blanche, ca şi cum lumina lor li s-ar fi stins deodată.deodată.

- Vreţi să-mi arătaţi şi mie, vorbi rar Filip cel- Vreţi să-mi arătaţi şi mie, vorbi rar Filip cel Frumos, tăşcuţele acelea pe care le-aţi primit din AnFrumos, tăşcuţele acelea pe care le-aţi primit din An --glia?glia?

Tăcerea care urmă după cuvintele lui despărţiTăcerea care urmă după cuvintele lui despărţi lumea în două. De o parte era Filip cel Frumos, Isalumea în două. De o parte era Filip cel Frumos, Isa --belle, curtea, prinţii, regatele; de cealaltă parte, încebelle, curtea, prinţii, regatele; de cealaltă parte, înce --pând să trăiască un coşmar înfiorător, cele trei nuroripând să trăiască un coşmar înfiorător, cele trei nurori ale regelui de fier.ale regelui de fier.

- Ei, făcu regele, ce-i tăcerea asta?- Ei, făcu regele, ce-i tăcerea asta?Continua să le privească, aţintind asupră-le ochiiContinua să le privească, aţintind asupră-le ochii

săi mari, ale căror pleoape nu clipeau niciodată.săi mari, ale căror pleoape nu clipeau niciodată.- Am lăsat-o pe a mea la Paris, spuse Jeanne.- Am lăsat-o pe a mea la Paris, spuse Jeanne.- Şi eu, şi eu, spuseră numaidecât celelalte două.- Şi eu, şi eu, spuseră numaidecât celelalte două.Filip cel Frumos se îndreptă fără grabă spre uşaFilip cel Frumos se îndreptă fără grabă spre uşa

care dădea pe coridoare şi se auzi pardoseala de lemncare dădea pe coridoare şi se auzi pardoseala de lemn trosnind sub paşii săi. Cele trei femei, albe ca varul, îltrosnind sub paşii săi. Cele trei femei, albe ca varul, îl urmăreau din ochi.urmăreau din ochi.

Nimeni nu se uita la Isabelle. Ea se lipise cu spaNimeni nu se uita la Isabelle. Ea se lipise cu spa --tele de perete, ascunsă oarecum de cămin, şi i setele de perete, ascunsă oarecum de cămin, şi i se auzea răsuflarea întretăiată.auzea răsuflarea întretăiată.

Regele spuse, fără a-şi întoarce capul:Regele spuse, fără a-şi întoarce capul:- Fiindcă v-aţi lăsat aceste tăşcuţe la Paris, vom- Fiindcă v-aţi lăsat aceste tăşcuţe la Paris, vom

ruga pe tinerii d'Aunay să meargă de îndată să leruga pe tinerii d'Aunay să meargă de îndată să le aducă.aducă.

Deschise uşa, chemă un oştean de pază şi-i porunciDeschise uşa, chemă un oştean de pază şi-i porunci

oprită, şi fruntea i se aplecă într-o parte, gata parcăoprită, şi fruntea i se aplecă într o parte, gata parcă să lunece jos. Jeanne o apucă de braţ şi o scutură casă lunece jos. Jeanne o apucă de braţ şi o scutură ca s-o silească să-şi vină în fire.s-o silească să-şi vină în fire.

Cu micile ei mâini cafenii, Marguerite sucea înCu micile ei mâini cafenii, Marguerite sucea în neştire gâtul păpuşii care îl înfăţişa pe Marigny şi cuneştire gâtul păpuşii care îl înfăţişa pe Marigny şi cu care se jucase mai adineauri.care se jucase mai adineauri.

Isabelle stătea nemişcată. Simţea pe faţa ei priviIsabelle stătea nemişcată. Simţea pe faţa ei privi --rile Margueritei şi ale Jeannei, priviri pline de urările Margueritei şi ale Jeannei, priviri pline de ură care îi spuneau îndeajuns rolul ei de pârâtoare, şi încare îi spuneau îndeajuns rolul ei de pârâtoare, şi în --cercă deodată o mare sfârşeală. "Voi merge până lacercă deodată o mare sfârşeală. "Voi merge până la capăt", gândi ea.capăt", gândi ea.

Fraţii d'Aunay dădură buzna, zoriţi, fâstâciţi,Fraţii d'Aunay dădură buzna, zoriţi, fâstâciţi, aproape îmbrâncindu-se în râvna lor de a sluji bine şiaproape îmbrâncindu-se în râvna lor de a sluji bine şi de a se arăta vrednici.de a se arăta vrednici.

Fără a se dezlipi de peretele de care sta rezemată,Fără a se dezlipi de peretele de care sta rezemată, Isabelle întinse mâna şi spuse doar atât:Isabelle întinse mâna şi spuse doar atât:

- Tată, domnii aceştia par să-ţi fi ghicit gândul, căci- Tată, domnii aceştia par să-ţi fi ghicit gândul, căci iată-i că-ţi aduc tăşcuţele mele spânzurate de cingăiată-i că-ţi aduc tăşcuţele mele spânzurate de cingă --toarea lor.toarea lor.

Filip cel Frumos se întoarse spre nurorile sale.Filip cel Frumos se întoarse spre nurorile sale.- Puteţi să mă faceţi să pricep cum de au ajuns- Puteţi să mă faceţi să pricep cum de au ajuns

aceşti scutieri să poarte podoabele care v-au fost dăaceşti scutieri să poarte podoabele care v-au fost dă --ruite de cumnata voastră?ruite de cumnata voastră?

Nici una nu răspunse.Nici una nu răspunse.Filip d'Aunay se uită mirat la Isabelle, ca un câineFilip d'Aunay se uită mirat la Isabelle, ca un câine care nu înţelege de ce e bătut, apoi îşi întoarse pricare nu înţelege de ce e bătut, apoi îşi întoarse pri --

virea la frate-său mai mare, căutându-i ocrotirea. virea la frate-său mai mare, căutându-i ocrotirea. Gautier stătea cu buzele întredeschise.Gautier stătea cu buzele întredeschise.

- Garda? strigă regele.- Garda? strigă regele.Glasul său făcu să treacă un fior rece prin spinareaGlasul său făcu să treacă un fior rece prin spinarea

tuturor celor de faţă şi se răsfrânse, neobişnuit, înfrituturor celor de faţă şi se răsfrânse, neobişnuit, înfri --

coşător, în tot castelul şi în bezna dimprejur. De maicoşător, în tot castelul şi în bezna dimprejur. De mai bine de zece ani, chiar din ziua bătăliei de la Monsbine de zece ani, chiar din ziua bătăliei de la Mons --en-Pévèle, când îşi reînsufleţise oştirea smulgând o izen-Pévèle, când îşi reînsufleţise oştirea smulgând o iz --bândă gata să-i scape nu-l auzise nimeni să strigebândă gata să-i scape nu-l auzise nimeni să strige

Şi dădu arcaşilor poruncile sale, potrivit cu cele peŞi dădu arcaşilor poruncile sale, potrivit cu cele pe care le primise.care le primise.

Ieşind de acolo, Gautier îi şopti fratelui său:Ieşind de acolo, Gautier îi şopti fratelui său:- Să ne rugăm lui Dumnezeu frate totul s-a- Să ne rugăm lui Dumnezeu frate totul s-a



bândă gata să i scape, nu l auzise nimeni să strigebândă gata să i scape, nu l auzise nimeni să strige vreodată şi nimeni nu-şi mai amintea că putea să aibă vreodată şi nimeni nu-şi mai amintea că putea să aibă un glas aşa de puternic. De altminteri, acesta fu sinun glas aşa de puternic. De altminteri, acesta fu sin --gurul cuvânt pe care-l rosti astfel.gurul cuvânt pe care-l rosti astfel.

- Să vie arcaşii! Chemaţi-l pe căpitanul vostru, le- Să vie arcaşii! Chemaţi-l pe căpitanul vostru, le spuse oştenilor care alergaseră la strigătul său.spuse oştenilor care alergaseră la strigătul său.

Se auzi tropotul greu al cailor, apoi domnul AlainSe auzi tropotul greu al cailor, apoi domnul Alain de Pareilles se ivi în capul gol, încheindu-şi catarade Pareilles se ivi în capul gol, încheindu-şi catara --mele din mers.mele din mers.

- Domnule Alain, îi zise regele, înhaţă-i pe aceşti- Domnule Alain, îi zise regele, înhaţă-i pe aceşti doi oameni. În temniţă şi în lanţuri să-i pui. Vor aveadoi oameni. În temniţă şi în lanţuri să-i pui. Vor avea să răspundă înaintea judecăţii mele pentru trădareasă răspundă înaintea judecăţii mele pentru trădarea lor.lor.

Filip d'Aunay vru să spună ceva.Filip d'Aunay vru să spună ceva.- Sire, îngână el, sire...- Sire, îngână el, sire...- Ajunge, zise Filip cel Frumos. Domnului de No- Ajunge, zise Filip cel Frumos. Domnului de No --garet ai să-i vorbeşti de acum înainte...garet ai să-i vorbeşti de acum înainte...Se întoarse spre căpetenia arcaşilor.Se întoarse spre căpetenia arcaşilor.- Domnule Alain, prinţesele vor rămâne aici sub- Domnule Alain, prinţesele vor rămâne aici sub

paza oamenilor dumitale până la alt ordin al meu. N-paza oamenilor dumitale până la alt ordin al meu. N-au voie să iasă. N-are voie nimeni, oricine ar fi, niciau voie să iasă. N-are voie nimeni, oricine ar fi, nici slugile lor, nici rudele, nici chiar soţii lor, să pătrundăslugile lor, nici rudele, nici chiar soţii lor, să pătrundă în acest loc sau să vorbească cu ele. Răspunzi de astaîn acest loc sau să vorbească cu ele. Răspunzi de asta în faţa mea.în faţa mea.

Oricât de uluitoare ar fi fost poruncile acestea,Oricât de uluitoare ar fi fost poruncile acestea, Alain de Pareilles le ascultă fără a crâcni. Omul care îl Alain de Pareilles le ascultă fără a crâcni. Omul care îl arestase pe marele maestru al templierilor nu se maiarestase pe marele maestru al templierilor nu se mai putea mira de nimic. Voinţa regelui era singura luiputea mira de nimic. Voinţa regelui era singura lui lege.lege.

- Haideţi, domnilor, le spuse el celor doi fraţi- Haideţi, domnilor, le spuse el celor doi fraţi d'Aunay, arătându-le uşa.d'Aunay, arătându-le uşa.

Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, totul s a Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, totul s a sfârşit...sfârşit...

Apoi, paşii lor pe lespezile de piatră se pierdură în Apoi, paşii lor pe lespezile de piatră se pierdură în tropăitul oştenilor, auzindu-se din ce în ce mai slab.tropăitul oştenilor, auzindu-se din ce în ce mai slab.

Marguerite şi Blanche ascultară paşii aceştia careMarguerite şi Blanche ascultară paşii aceştia care se depărtau. Era dragostea lor, cinstea lor, fericirease depărtau. Era dragostea lor, cinstea lor, fericirea lor, viaţa lor toată care se depărta. Jeanne se întrebalor, viaţa lor toată care se depărta. Jeanne se întreba dacă va izbuti vreodată să se dezvinovăţească. Mardacă va izbuti vreodată să se dezvinovăţească. Mar --guerite, pe neaşteptate, zvârli în foc păpuşa pe care oguerite, pe neaşteptate, zvârli în foc păpuşa pe care o ţinea în mână.ţinea în mână.

Blanche era din nou gata să leşine.Blanche era din nou gata să leşine.- Vino, Isabelle, zise regele.- Vino, Isabelle, zise regele.Ieşiră. Regina Angliei câştigase; dar se simţea oboIeşiră. Regina Angliei câştigase; dar se simţea obo --

sită şi cuprinsă de o stranie tulburare pentru că tatăsită şi cuprinsă de o stranie tulburare pentru că tată ---său îi spusese: "Vino, Isabelle". Era întâia oară când-său îi spusese: "Vino, Isabelle". Era întâia oară când îi spunea pe nume, ca pe vremea depărtată a copilăîi spunea pe nume, ca pe vremea depărtată a copilă --riei.riei.

Făcură cale întoarsă, unul în urma celuilalt, de-aFăcură cale întoarsă, unul în urma celuilalt, de-a lungul galeriilor, aşa cum veniseră. Vântul de răsăritlungul galeriilor, aşa cum veniseră. Vântul de răsărit mâna pe cer uriaşi nori negri. Filip o lăsă pe Isabellemâna pe cer uriaşi nori negri. Filip o lăsă pe Isabelle în uşa odăilor sale şi, apucând un sfeşnic de argint,în uşa odăilor sale şi, apucând un sfeşnic de argint, porni să-şi caute fiii.porni să-şi caute fiii.

Umbra lui mare şi zgomotul paşilor trezeau străUmbra lui mare şi zgomotul paşilor trezeau stră -- jerii prin coridoarele pustii. Îi era inima grea. Nici nu jerii prin coridoarele pustii. Îi era inima grea. Nici nu simţea picăturile de ceară care i se prelingeau pesimţea picăturile de ceară care i se prelingeau pe mână.mână.

MAHAUT, CONTESĂ DE BURGUNDIA MAHAUT, CONTESĂ DE BURGUNDIA

În toiul nopţii, doi călăreţi se depărtară de castelulÎn toiul nopţii, doi călăreţi se depărtară de castelul b b d d lM b i R b d'A i i di i l

mineţi ale vieţii mele. Nu se află obraz de fată frumineţi ale vieţii mele. Nu se află obraz de fată fru --moasă încins de focul dragostei, care să-mi poată damoasă încins de focul dragostei, care să-mi poată da mai multă plăcere privindu-l, decât mutra scârboasă amai multă plăcere privindu-l, decât mutra scârboasă a mătuşii mele când am să-i povestesc ce se întâmplă lamătuşii mele când am să-i povestesc ce se întâmplă la



Maubuisson: erau Robert d'Artois şi credinciosul, neMaubuisson: erau Robert d'Artois şi credinciosul, ne --despărţitul său Lormet, în acelaşi timp argat, scutier,despărţitul său Lormet, în acelaşi timp argat, scutier, tovarăş de drum, şi omul căruia îi încredinţa taineletovarăş de drum, şi omul căruia îi încredinţa tainele sale punându-l să împlinească orice treabă.sale punându-l să împlinească orice treabă.

Din ziua în care d'Artois îl alesese dintre şerbii săiDin ziua în care d'Artois îl alesese dintre şerbii săi

de la Conches, luându-l pe lângă dânsul, Lormet nu-lde la Conches, luându-l pe lângă dânsul, Lormet nu-l mai părăsise, ca să spunem aşa, nici o clipă. Te mimai părăsise, ca să spunem aşa, nici o clipă. Te mi --nunai văzându-l pe acest omuleţ rotofei şi spătos, alenunai văzându-l pe acest omuleţ rotofei şi spătos, ale cărui tâmple începuseră să încărunţească, purtând decărui tâmple începuseră să încărunţească, purtând de grijă în orice prilej namilei sale de stăpân şi urmându-grijă în orice prilej namilei sale de stăpân şi urmându-l pas cu pas pentru a-l ocroti. Şiretenia îi era tot aşal pas cu pas pentru a-l ocroti. Şiretenia îi era tot aşa de mare şi de răzbătătoare ca şi devotamentul ce-lde mare şi de răzbătătoare ca şi devotamentul ce-l arăta lui Robert d'Artois. El făcuse pe luntraşularăta lui Robert d'Artois. El făcuse pe luntraşul fraţilor d'Aunay în seara în care li se întinsese capfraţilor d'Aunay în seara în care li se întinsese cap --

cana.cana.Se crăpa de ziuă când cei doi călăreţi ajunseră laSe crăpa de ziuă când cei doi călăreţi ajunseră la bariera Parisului. Îşi puseră la pas caii, din carebariera Parisului. Îşi puseră la pas caii, din care ieşeau aburi de atâta goană, iar Lormet căscă de vreoieşeau aburi de atâta goană, iar Lormet căscă de vreo douăsprezece ori şi mai bine. La 50 de ani trecuţi,douăsprezece ori şi mai bine. La 50 de ani trecuţi, ţinea la drum lung călare mai dihai ca un tânăr scuţinea la drum lung călare mai dihai ca un tânăr scu --tier, dar lipsa somnului îl dădea gata.tier, dar lipsa somnului îl dădea gata.

În piaţa Grève se adunau, cum era obiceiul, zilieriiÎn piaţa Grève se adunau, cum era obiceiul, zilierii în căutare de lucru. Contramaiştrii de pe şantiereleîn căutare de lucru. Contramaiştrii de pe şantierele

regelui şi stăpânii de corăbii umblau printre cetele deregelui şi stăpânii de corăbii umblau printre cetele de muncitori şi tocmeau ucenici, hamali şi oameni demuncitori şi tocmeau ucenici, hamali şi oameni de alergătură. Robert d'Artois străbătu piaţa şi apucă pealergătură. Robert d'Artois străbătu piaţa şi apucă pe strada Mauconseil, unde locuia mătuşă-sa Mahautstrada Mauconseil, unde locuia mătuşă-sa Mahaut d'Artois, contesă de Burgundia.d'Artois, contesă de Burgundia.

- Pricepi tu, Lormet, zise uriaşul, vreau ca bleste- Pricepi tu, Lormet, zise uriaşul, vreau ca bleste --mata asta de căţea prea ghiftuită să-şi audă nenoromata asta de căţea prea ghiftuită să-şi audă nenoro --cirea din gura mea. Asta-i una din cele mai plăcute dicirea din gura mea. Asta-i una din cele mai plăcute di --

mătuşii mele când am să i povestesc ce se întâmplă lamătuşii mele când am să i povestesc ce se întâmplă la Maubuisson. Şi vreau ca ea să vină la Pontoise şi să-şiMaubuisson. Şi vreau ca ea să vină la Pontoise şi să-şi grăbească pieirea, ducându-se să chelălăiască în faţagrăbească pieirea, ducându-se să chelălăiască în faţa regelui, şi s-o văd crăpând de ciudă.regelui, şi s-o văd crăpând de ciudă.

Lormet mai căscă o dată până la urechi.Lormet mai căscă o dată până la urechi.- Are să crape, monseniore, spuse el, are să crape,- Are să crape, monseniore, spuse el, are să crape,

n-aveţi grijă, că doar faceţi tot ce trebuie pentru asta.n-aveţi grijă, că doar faceţi tot ce trebuie pentru asta. Ajunseră la măreţul palat al conţilor d'Artois. Ajunseră la măreţul palat al conţilor d'Artois.- Şi când te gândeşti că bunicul meu l-a clădit! iz- Şi când te gândeşti că bunicul meu l-a clădit! iz --

bucni Robert. Şi că eu ar fi trebuit să stau aici!bucni Robert. Şi că eu ar fi trebuit să stau aici!- O să staţi aici, monseniore, o să staţi!- O să staţi aici, monseniore, o să staţi!- Iar pe tine te-oi face portar al palatului, cu o sută- Iar pe tine te-oi face portar al palatului, cu o sută

de livre pe an leafă.de livre pe an leafă.- Mulţumesc, monseniore, răspunse Lormet, de- Mulţumesc, monseniore, răspunse Lormet, de

parcă ar fi avut de pe acum înalta slujbă şi banii înparcă ar fi avut de pe acum înalta slujbă şi banii în buzunar.buzunar.D'Artois sări de pe cal, îi aruncă lui Lormet frâul şi,D'Artois sări de pe cal, îi aruncă lui Lormet frâul şi, apucând ciocanul din poartă, izbi de câteva ori în ea,apucând ciocanul din poartă, izbi de câteva ori în ea, mai-mai s-o spargă.mai-mai s-o spargă.

Zgomotul se auzi răsunând de sus în jos prin toatăZgomotul se auzi răsunând de sus în jos prin toată casa. Poarta de stejar se deschise, lăsând să iasă uncasa. Poarta de stejar se deschise, lăsând să iasă un paznic zdravăn şi foarte dezgheţat, care ţinea în mânăpaznic zdravăn şi foarte dezgheţat, care ţinea în mână un toroipan să omori boul cu el.un toroipan să omori boul cu el.

- Cine e? întrebă servitorul, furios de aşa tămbălău.- Cine e? întrebă servitorul, furios de aşa tămbălău.Dar Robert d'Artois îl împinse deoparte şi pătrunseDar Robert d'Artois îl împinse deoparte şi pătrunse în palat. Roia argăţime multă pe coridoare şi pe scări:în palat. Roia argăţime multă pe coridoare şi pe scări:

vreo duzină de valeţi şi de slujnice umblau de colo vreo duzină de valeţi şi de slujnice umblau de colo --colo, făcând curăţenia de dimineaţă prin încăperi. Zăcolo, făcând curăţenia de dimineaţă prin încăperi. Ză --rindu-l pe d'Artois, neliniştea li se aşternu pe faţă.rindu-l pe d'Artois, neliniştea li se aşternu pe faţă. Dând brânci tuturor, Robert se urcă la catul de sus,Dând brânci tuturor, Robert se urcă la catul de sus, unde erau odăile contesei Mahaut, şi strigă o datăunde erau odăile contesei Mahaut, şi strigă o dată

"hei!" aşa de tare, că ar fi putut ridica în două pici"hei!" aşa de tare, că ar fi putut ridica în două pici --oare un rând întreg de cai.oare un rând întreg de cai.

Un valet veni în fugă, înfricoşat, cu o găleată înUn valet veni în fugă, înfricoşat, cu o găleată în mână.mână.

juns, de câte ori vasalii ei din Artois se zburleau, de juns, de câte ori vasalii ei din Artois se zburleau, de câte ori un târg se ridica împotriva birurilor, putea ficâte ori un târg se ridica împotriva birurilor, putea fi sigură că Robert era în spatele acestor boroboaţe.sigură că Robert era în spatele acestor boroboaţe.

"E un lup sălbatic, un lup mare, crud şi prefăcut,"E un lup sălbatic, un lup mare, crud şi prefăcut,



mână.mână.- Unde-i mătuşă-mea, Picard? Trebuie s-o văd pe- Unde-i mătuşă-mea, Picard? Trebuie s-o văd pe

mătuşă-mea numaidecât!mătuşă-mea numaidecât!Picard, cu capul turtit, aproape chel, puse jos găPicard, cu capul turtit, aproape chel, puse jos gă --

leata şi răspunse:leata şi răspunse:- Mănâncă, monseniore!- Mănâncă, monseniore!- Ei, puţin îmi pasă de asta! Spune-i că am venit,- Ei, puţin îmi pasă de asta! Spune-i că am venit,

dar dă fuga repede!dar dă fuga repede!Luându-şi în grabă o mutră răvăşită de tristeţe şiLuându-şi în grabă o mutră răvăşită de tristeţe şi

de spaimă, Robert d'Artois îl urmă pe valet până lade spaimă, Robert d'Artois îl urmă pe valet până la odaia mătuşii Mahaut, făcând să se cutremure duşuodaia mătuşii Mahaut, făcând să se cutremure duşu --meaua sub greutatea lui.meaua sub greutatea lui.

Contesa Mahaut d'Artois, regentă a Burgundiei, şiContesa Mahaut d'Artois, regentă a Burgundiei, şi pair al regelui Franţei, era o femeie voinică, de vreopair al regelui Franţei, era o femeie voinică, de vreo 50 de ani, cu cheresteaua zdravănă, trupeşă, lată în50 de ani, cu cheresteaua zdravănă, trupeşă, lată în şolduri. Din chipul care fusese frumos mai rămăseseşolduri. Din chipul care fusese frumos mai rămăsese încă sub masca de grăsime o mândrie sigură de ea înîncă sub masca de grăsime o mândrie sigură de ea în --săşi. Avea fruntea înaltă, largă şi bombată, părul încăsăşi. Avea fruntea înaltă, largă şi bombată, părul încă foarte negru, un tulei de mustaţă cam prea deasă deafoarte negru, un tulei de mustaţă cam prea deasă dea --supra buzei, gura roşie şi bărbia groasă.supra buzei, gura roşie şi bărbia groasă.

Toate erau mari la femeia asta, trăsăturile, picioaToate erau mari la femeia asta, trăsăturile, picioa --rele şi braţele, pofta de mâncare, mâinile, lăcomia derele şi braţele, pofta de mâncare, mâinile, lăcomia de avere, ambiţiile şi râvna de putere. Cu dârzenia unuiavere, ambiţiile şi râvna de putere. Cu dârzenia unui războinic şi cu încăpăţânarea unui om de legi, earăzboinic şi cu încăpăţânarea unui om de legi, ea alerga din Artois în Burgundia, de la curtea ei dinalerga din Artois în Burgundia, de la curtea ei din Arras la cea din Dóle, supraveghind treburile celor Arras la cea din Dóle, supraveghind treburile celor două comitate, cerând vasalilor ei supunere oarbă,două comitate, cerând vasalilor ei supunere oarbă, având grijă să nu-i supere pe cei puternici, dar lovindavând grijă să nu-i supere pe cei puternici, dar lovind fără cruţare pe vrăjmaşul lipsit de apărare.fără cruţare pe vrăjmaşul lipsit de apărare.

Doisprezece ani de luptă cu nepotu-său o învăţaDoisprezece ani de luptă cu nepotu-său o învăţa --seră să-l cunoască bine. De câte ori se ivea vreun neaseră să-l cunoască bine. De câte ori se ivea vreun nea --

E un lup sălbatic, un lup mare, crud şi prefăcut,E un lup sălbatic, un lup mare, crud şi prefăcut, zicea vorbind despre dânsul. Dar eu sunt mai căpăţâzicea vorbind despre dânsul. Dar eu sunt mai căpăţâ --noasă şi lupul va sfârşi prin a-şi frânge gâtul tot iznoasă şi lupul va sfârşi prin a-şi frânge gâtul tot iz --bindu-se în mine."bindu-se în mine."

De multe luni de zile abia dacă îşi mai vorbeau, iarDe multe luni de zile abia dacă îşi mai vorbeau, iar de văzut, nu se vedeau decât atunci când rânduielilede văzut, nu se vedeau decât atunci când rânduielile de la curte îi puneau faţă în faţă.de la curte îi puneau faţă în faţă.

În dimineaţa aceea, aşezată înaintea unei măsuţe,În dimineaţa aceea, aşezată înaintea unei măsuţe, la piciorul patului, contesa Mahaut înfuleca bucatăla piciorul patului, contesa Mahaut înfuleca bucată după bucată o plăcintă de iepure cu care îşi începeadupă bucată o plăcintă de iepure cu care îşi începea de obicei gustarea de dimineaţă.de obicei gustarea de dimineaţă.

Aşa cum Robert se străduia să pară mâhnit şi tul Aşa cum Robert se străduia să pară mâhnit şi tul --burat, ea se sili, când îl văzu intrând, să-şi dea un aerburat, ea se sili, când îl văzu intrând, să-şi dea un aer firesc şi nepăsător.firesc şi nepăsător.

- Ei, iată-te sosind o dată cu zorile, nepoate! rosti- Ei, iată-te sosind o dată cu zorile, nepoate! rosti ea, fără nici o mirare în glas. Şi ce năvalnic! Vii ca oea, fără nici o mirare în glas. Şi ce năvalnic! Vii ca o furtună! De ce atâta grabă?furtună! De ce atâta grabă?

- Mătuşică, mătuşică! izbucni Robert, totul e pi- Mătuşică, mătuşică! izbucni Robert, totul e pi --erdut!erdut!

Fără să tresară, Mahaut dădu liniştit pe gât o cupăFără să tresară, Mahaut dădu liniştit pe gât o cupă plină cu rubiniu, vin care-i venea de la viile sale dinplină cu rubiniu, vin care-i venea de la viile sale din

Artois şi al cărui buchet îi plăcea mai mult ca oricare Artois şi al cărui buchet îi plăcea mai mult ca oricare altul pentru a-şi începe ziua cum se cuvine.altul pentru a-şi începe ziua cum se cuvine.

- Ce-ai pierdut, Robert? întrebă ea. Vreun alt- Ce-ai pierdut, Robert? întrebă ea. Vreun alt proces?proces?- Mătuşică, îţi jur că nu e acum vremea să ne luăm- Mătuşică, îţi jur că nu e acum vremea să ne luăm peste picior. Nenorocirea ce se abătu peste familiapeste picior. Nenorocirea ce se abătu peste familia noastră e prea mare ca să ne mai ardă de glumă.noastră e prea mare ca să ne mai ardă de glumă.

- Ce fel de nenorocire pentru unul dintre noi ar- Ce fel de nenorocire pentru unul dintre noi ar putea fi o nenorocire şi pentru celălalt? spuse Mahautputea fi o nenorocire şi pentru celălalt? spuse Mahaut cu o linişte batjocoritoare.cu o linişte batjocoritoare.

- Mătuşică, suntem în mâna regelui.- Mătuşică, suntem în mâna regelui.Mahaut lăsă să i se vadă în privire o umbră de înMahaut lăsă să i se vadă în privire o umbră de în --

grijorare. Se întreba ce capcană putea să i se întindăgrijorare. Se întreba ce capcană putea să i se întindă şi ce rost avea toată introducerea asta.şi ce rost avea toată introducerea asta.

nenorocire, zise Mahaut.nenorocire, zise Mahaut.- Aşa e, vai! oftă Robert, lăsându-se într-un jilţ.- Aşa e, vai! oftă Robert, lăsându-se într-un jilţ.Tăcu înadins câteva clipe; Mahaut începea să deaTăcu înadins câteva clipe; Mahaut începea să dea

semne de nerăbdare.semne de nerăbdare.



şi ce rost avea toată introducerea asta.ş ce ost avea toată t oduce ea asta.Cu un gest care-i era familiar îşi suflecă mânecileCu un gest care-i era familiar îşi suflecă mânecile

până la coate. Apoi bătu cu palma în masă şi chemă:până la coate. Apoi bătu cu palma în masă şi chemă:- Thierry!- Thierry!- Mătuşică, sări Robert, n-aş putea vorbi faţă de ni- Mătuşică, sări Robert, n-aş putea vorbi faţă de ni --

meni, afară de dumneata. Ceea ce am să-ţi spun primeni, afară de dumneata. Ceea ce am să-ţi spun pri -- veşte cinstea noastră. veşte cinstea noastră.

- Ei aş! Poţi să spui orice în faţa cancelarului meu.- Ei aş! Poţi să spui orice în faţa cancelarului meu.Nu avea încredere în nepotu-său şi ţinea să aibă unNu avea încredere în nepotu-său şi ţinea să aibă un

martor.martor.O clipă se măsurară din ochi, ea încercând să-i ghiO clipă se măsurară din ochi, ea încercând să-i ghi --

cească gândurile, el bucurându-se de comedia pe carecească gândurile, el bucurându-se de comedia pe care o juca. "N-ai decât, cheamă-ţi-i pe toţi, gândea el.o juca. "N-ai decât, cheamă-ţi-i pe toţi, gândea el. Cheamă-i, să audă fiecare."Cheamă-i, să audă fiecare."

Era lucru straniu să vezi cum se pândesc, se cântăEra lucru straniu să vezi cum se pândesc, se cântă --resc şi se înfruntă aceste două fiinţe cărora firea leresc şi se înfruntă aceste două fiinţe cărora firea le dăduse atâtea trăsături aidoma, ca doi bivoli de acedăduse atâtea trăsături aidoma, ca doi bivoli de ace --laşi neam, care se asemănau aşa de bine şi se uraulaşi neam, care se asemănau aşa de bine şi se urau aşa de mult.aşa de mult.

Uşa se deschise şi în pragul ei se ivi ThierryUşa se deschise şi în pragul ei se ivi Thierry d'Hirson. Fost canonic în tagma călugărilor de ped'Hirson. Fost canonic în tagma călugărilor de pe lângă catedrala din Arras, cancelar al contesei Malângă catedrala din Arras, cancelar al contesei Ma --haut la cârmuirea provinciei d'Artois şi niţeluş ibovhaut la cârmuirea provinciei d'Artois şi niţeluş ibov --nicul ei, omuleţul acesta buhăit, cu faţă dolofană, nasnicul ei, omuleţul acesta buhăit, cu faţă dolofană, nas ascuţit şi alb, îţi dădea o uimitoare impresie de înascuţit şi alb, îţi dădea o uimitoare impresie de în --drăzneală şi voinţă. Abia dacă avea buze, iar ochiidrăzneală şi voinţă. Abia dacă avea buze, iar ochii arătau multă cruzime. Viclenia, deşteptăciunea şi dârarătau multă cruzime. Viclenia, deşteptăciunea şi dâr --zenia îi erau armele.zenia îi erau armele.

Îl salută pe Robert d'Artois.Îl salută pe Robert d'Artois.- Daţi rar pe la noi, monseniore.- Daţi rar pe la noi, monseniore.- Nepotu-meu are, pare-se, să-mi vestească o mare- Nepotu-meu are, pare-se, să-mi vestească o mare

semne de nerăbdare.se e de e ăbda e.- Au fost între noi neînţelegeri, mătuşică... vorbi el- Au fost între noi neînţelegeri, mătuşică... vorbi el

din nou.din nou.- Ba mai mult încă, nepoate... Nişte certuri urâte- Ba mai mult încă, nepoate... Nişte certuri urâte

care s-au sfârşit rău pentru dumneata...care s-au sfârşit rău pentru dumneata...- Fireşte, fireşte, şi martor mi-e Dumnezeu că ţi-am- Fireşte, fireşte, şi martor mi-e Dumnezeu că ţi-am

dorit tot ce se poate mai rău.dorit tot ce se poate mai rău.Folosea iar şiretlicul său obişnuit, vorbind pe şleau,Folosea iar şiretlicul său obişnuit, vorbind pe şleau,

mărturisindu-şi gândurile duşmănoase, ca să-şi asmărturisindu-şi gândurile duşmănoase, ca să-şi as --cundă mai bine jungherul din mână.cundă mai bine jungherul din mână.

- Dar asta nu ţi-aş fi dorit-o niciodată, urmă el. Mă- Dar asta nu ţi-aş fi dorit-o niciodată, urmă el. Mă ştii doar bun cavaler şi neclintit când e vorba deştii doar bun cavaler şi neclintit când e vorba de cinste!cinste!

- Dar ce s-a întâmplat la urma urmelor? Ci vorbeşte- Dar ce s-a întâmplat la urma urmelor? Ci vorbeşte odată!odată!

- Fiicele dumitale, verişoarele mele, sunt învino- Fiicele dumitale, verişoarele mele, sunt învino -- văţite de adulter şi arestate din porunca regelui, iar văţite de adulter şi arestate din porunca regelui, iar Marguerite împreună cu ele.Marguerite împreună cu ele.

Mahaut nu-şi trădă numaidecât uluirea. Nu-i veneaMahaut nu-şi trădă numaidecât uluirea. Nu-i venea să-şi creadă urechilor.să-şi creadă urechilor.

- De la cine ai aflat scornitura asta?- De la cine ai aflat scornitura asta?- De la mine însumi, mătuşică, şi toată curtea o ştie- De la mine însumi, mătuşică, şi toată curtea o ştie

la fel. Asta s-a petrecut ieri la căderea nopţii.la fel. Asta s-a petrecut ieri la căderea nopţii.De aici încolo îşi făcu o plăcere din a o chinui peDe aici încolo îşi făcu o plăcere din a o chinui pe

baldâra de mătuşă-sa, lăsând-o să se perpelească pebaldâra de mătuşă-sa, lăsând-o să se perpelească pe frigarea spaimei, destăinuindu-i din toată istoria doarfrigarea spaimei, destăinuindu-i din toată istoria doar cât voia el, cu ţârâita, povestindu-i cum toată suflareacât voia el, cu ţârâita, povestindu-i cum toată suflarea de la Maubuisson fusese trezită noaptea de mânia rede la Maubuisson fusese trezită noaptea de mânia re --gelui.gelui.

- Ele şi-au recunoscut vina? întrebă Thierry- Ele şi-au recunoscut vina? întrebă Thierry d'Hirson.d'Hirson.

- Habar n-am, răspunse Robert d'Artois. Dar tinerii- Habar n-am, răspunse Robert d'Artois. Dar tinerii d'Aunay se află pe mâna prietenului dumitale Nogaretd'Aunay se află pe mâna prietenului dumitale Nogaret şi, în clipa de faţă, sunt pe cale de-a recunoaşteşi, în clipa de faţă, sunt pe cale de-a recunoaşte pentru ele.pentru ele.

măritat... Să se lase prinse ca nişte putori de stradă!măritat... Să se lase prinse ca nişte putori de stradă! Ei bine, să piardă tot! Să le închidă, să le tragă înEi bine, să piardă tot! Să le închidă, să le tragă în ţeapă, să le spânzure!ţeapă, să le spânzure!

Fostul canonic stătea ţeapăn, fără să crâcnească.Fostul canonic stătea ţeapăn, fără să crâcnească.



pp- Nu-mi place Nogaret, zise Mahaut. Chiar de-ar fi- Nu-mi place Nogaret, zise Mahaut. Chiar de-ar fi

nevinovate, el e în stare să le scoată mai negre canevinovate, el e în stare să le scoată mai negre ca smoala.smoala.

- Mătuşică, vorbi iarăşi Robert, am făcut în plină- Mătuşică, vorbi iarăşi Robert, am făcut în plină noapte cele zece leghe de la Pontoise la Paris, ca să-ţinoapte cele zece leghe de la Pontoise la Paris, ca să-ţi dau de veste, căci nimeni nu se gândea s-o facă. Maidau de veste, căci nimeni nu se gândea s-o facă. Mai crezi oare că vreun gând rău mă aduce la dumneata?crezi oare că vreun gând rău mă aduce la dumneata?

În restriştea şi nehotărârea în care se afla, MahautÎn restriştea şi nehotărârea în care se afla, Mahaut înălţă ochii la vlăjganul de nepotu-său şi gândi: "Poateînălţă ochii la vlăjganul de nepotu-său şi gândi: "Poate c-o fi în stare uneori de o faptă bună".c-o fi în stare uneori de o faptă bună".

Apoi, îl întrebă cu glas morocănos: Apoi, îl întrebă cu glas morocănos:- Vrei să mănânci?- Vrei să mănânci?Şi, numai din vorba asta, Robert pricepu că o loviseŞi, numai din vorba asta, Robert pricepu că o lovise

tare de tot.tare de tot.Înşfăcă de pe masă un fazan rece, îl rupse în douăÎnşfăcă de pe masă un fazan rece, îl rupse în două cu mâinile şi începu să muşte din el. Deodată o văzucu mâinile şi începu să muşte din el. Deodată o văzu

pe mătuşă-sa făcând feţe-feţe. Mai întâi partea de suspe mătuşă-sa făcând feţe-feţe. Mai întâi partea de sus a pieptului, deasupra rochiei tivite cu hermină, devenia pieptului, deasupra rochiei tivite cu hermină, deveni stacojie, apoi gâtul, apoi obrazul, primprejurul gurii şistacojie, apoi gâtul, apoi obrazul, primprejurul gurii şi nasului. Se vedea sângele năvălindu-i în faţă, atinnasului. Se vedea sângele năvălindu-i în faţă, atin --gându-i fruntea, care se înroşi ca focul. Contesa Magându-i fruntea, care se înroşi ca focul. Contesa Ma --haut îşi duse mâna la piept.haut îşi duse mâna la piept.

"Acu-i acu, gândi Robert. Are să crape. Are să"Acu-i acu, gândi Robert. Are să crape. Are să crape îndată."crape îndată."Se înşela însă. Contesa se ridicase şi în acelaşi timpSe înşela însă. Contesa se ridicase şi în acelaşi timp se auzi un zdrăngănit puternic. Contesa trântise josse auzi un zdrăngănit puternic. Contesa trântise jos plăcinta de iepure, cupele şi farfuriile de argint, măplăcinta de iepure, cupele şi farfuriile de argint, mă --turându-le de pe masă cu braţul.turându-le de pe masă cu braţul.

- Târfele! urlă ea. După tot ce-am făcut pentru ele,- Târfele! urlă ea. După tot ce-am făcut pentru ele, după ce le-am căpătuit măritându-le aşa cum le-amdupă ce le-am căpătuit măritându-le aşa cum le-am

ţ p ,ţ p ,Era deprins cu izbucnirile mânioase ale contesei.Era deprins cu izbucnirile mânioase ale contesei.

- Vezi, mătuşică, tocmai aşa gândeam şi eu, zise Ro- Vezi, mătuşică, tocmai aşa gândeam şi eu, zise Ro --bert, cu gura plină. Să-ţi facă una ca asta drept mubert, cu gura plină. Să-ţi facă una ca asta drept mu --lţumire pentru cât te-ai zbătut...lţumire pentru cât te-ai zbătut...

- Trebuie să mă duc de-ndată la Pontoise, spuse- Trebuie să mă duc de-ndată la Pontoise, spuse Mahaut, fără să-l audă. Trebuie să le văd şi să le sufluMahaut, fără să-l audă. Trebuie să le văd şi să le suflu ce să răspundă.ce să răspundă.

- Mă îndoiesc să poţi ajunge la ele, mătuşică. Sunt- Mă îndoiesc să poţi ajunge la ele, mătuşică. Sunt păzite să nu dea ochi cu nimeni, şi nimeni nu poate...păzite să nu dea ochi cu nimeni, şi nimeni nu poate...

- Dacă-i aşa, voi vorbi cu regele. Béatrice! Béatrice!- Dacă-i aşa, voi vorbi cu regele. Béatrice! Béatrice! strigă ea bătând din palme.strigă ea bătând din palme.

O draperie fu dată deoparte, şi o fată minunată,O draperie fu dată deoparte, şi o fată minunată, înaltă şi oacheşă, de vreo 20 de ani, cu pieptul rotundînaltă şi oacheşă, de vreo 20 de ani, cu pieptul rotund şi tare, cu şoldurile bine arcuite şi gambele lungi,şi tare, cu şoldurile bine arcuite şi gambele lungi, intră călcând alene. De cum o zări, Robert d'Artois seintră călcând alene. De cum o zări, Robert d'Artois se simţi poftind la ea.simţi poftind la ea.

- Béatrice, ai auzit tot, nu-i aşa? întrebă Mahaut.- Béatrice, ai auzit tot, nu-i aşa? întrebă Mahaut.- Da, doamnă, răspunse fata. Eram după uşă, ca de- Da, doamnă, răspunse fata. Eram după uşă, ca de

obicei.obicei. Avea o stranie încetineală în glas, ca şi în gesturi, Avea o stranie încetineală în glas, ca şi în gesturi,

ca şi în felul de a se mişca şi de a privi. Dădea o imca şi în felul de a se mişca şi de a privi. Dădea o im --presie de moliciune unduitoare şi de nefirească lipresie de moliciune unduitoare şi de nefirească li --nişte; s-ar fi zis că nici trăsnetul, trecând prin ferenişte; s-ar fi zis că nici trăsnetul, trecând prin fere --astră, n-ar fi făcut-o să-şi iuţească pasul, şi nici nu i-arastră, n-ar fi făcut-o să-şi iuţească pasul, şi nici nu i-ar fi şters umbra de zâmbet liniştit ce-i flutura în colţulfi şters umbra de zâmbet liniştit ce-i flutura în colţul buzelor. O licărire ironică îi lucea însă în ochi întrebuzelor. O licărire ironică îi lucea însă în ochi între genele lungi şi negre. Nenorocirea altora, frământăgenele lungi şi negre. Nenorocirea altora, frământă --rile şi suferinţele lor îi stârneau, de bună seamă, burile şi suferinţele lor îi stârneau, de bună seamă, bu --curie.curie.

- E nepoata lui Thierry, îi spuse Mahaut lui Robert- E nepoata lui Thierry, îi spuse Mahaut lui Robert

d'Artois, arătând-o; am făcut din ea prima mea însoţid'Artois, arătând-o; am făcut din ea prima mea însoţi --toare.toare.

Béatrice d'Hirson îşi înălţă ochii la el, privindu-l înBéatrice d'Hirson îşi înălţă ochii la el, privindu-l în faţă cu o feciorelnică neruşinare. Era curioasă, sefaţă cu o feciorelnică neruşinare. Era curioasă, se

SÂNGELE REGILOR SÂNGELE REGILOR

În încăperea unde Nogaret îi cercetase pe fraţiiÎn încăperea unde Nogaret îi cercetase pe fraţii d'A b i l g i d di hi l t l d ld'Aunay un beci lung şi scund din vechiul castel de la



ţ ş ,ţ ş , vedea cât de colo, să-l cunoască pe uriaşul despre vedea cât de colo, să-l cunoască pe uriaşul despre care auzise atâta vorbindu-se ca de un căpcăun.care auzise atâta vorbindu-se ca de un căpcăun.

- Béatrice, urmă contesa Mahaut, vezi să mi se în- Béatrice, urmă contesa Mahaut, vezi să mi se în --hame şase cai la trăsură. Plecăm la Pontoise.hame şase cai la trăsură. Plecăm la Pontoise.

Béatrice continua să se uite în ochii lui Robert şi s-Béatrice continua să se uite în ochii lui Robert şi s-ar fi putut crede că nu auzise. Fata asta frumoasăar fi putut crede că nu auzise. Fata asta frumoasă avea în ea ceva sâcâitor şi tulbure. Ea dădea băravea în ea ceva sâcâitor şi tulbure. Ea dădea băr --baţilor, din prima clipă, un sentiment de complicitatebaţilor, din prima clipă, un sentiment de complicitate imediată, ca şi cum nu avea să li se împotrivească niciimediată, ca şi cum nu avea să li se împotrivească nici cât de cât. Totodată, te întrebai, văzând-o, dacă eracât de cât. Totodată, te întrebai, văzând-o, dacă era cu desăvârşire tâmpită, sau dacă nu cumva, în chipulcu desăvârşire tâmpită, sau dacă nu cumva, în chipul cel mai liniştit, îşi bătea joc de oameni.cel mai liniştit, îşi bătea joc de oameni.

"Pe fata asta, gândi Robert în timp ce ea ieşea fără"Pe fata asta, gândi Robert în timp ce ea ieşea fără grabă, pe fata asta am s-o răstorn eu într-o zi; nu ştiugrabă, pe fata asta am s-o răstorn eu într-o zi; nu ştiu când, dar am s-o pun jos."când, dar am s-o pun jos."Din fazan nu mai rămăsese decât un os pe care-lDin fazan nu mai rămăsese decât un os pe care-l aruncă în foc. Acum îi era sete. Alt vin nu mai fusesearuncă în foc. Acum îi era sete. Alt vin nu mai fusese adus. Robert luă de pe o policioară cana din careadus. Robert luă de pe o policioară cana din care băuse Mahaut - aşa nu risca să fie otrăvit - şi dădu pebăuse Mahaut - aşa nu risca să fie otrăvit - şi dădu pe gât ce mai rămăsese în ea.gât ce mai rămăsese în ea.

Contesa se învârtea în lung şi în lat prin cameră, îşiContesa se învârtea în lung şi în lat prin cameră, îşi sufleca mereu mânecile şi îşi muşca buzele.sufleca mereu mânecile şi îşi muşca buzele.

- N-am să te las singură, mătuşică, într-o zi ca asta,- N-am să te las singură, mătuşică, într-o zi ca asta, zise d'Artois. Te însoţesc. E datoria mea de nepot.zise d'Artois. Te însoţesc. E datoria mea de nepot.Mahaut ridică ochii la dânsul, muncită încă de oMahaut ridică ochii la dânsul, muncită încă de o umbră de bănuială. Apoi se hotărî în sfârşit să-i înumbră de bănuială. Apoi se hotărî în sfârşit să-i în --tindă mâinile.tindă mâinile.

- Mi-ai căşunat destul rău, Robert, şi mă prind că ai- Mi-ai căşunat destul rău, Robert, şi mă prind că ai să-mi mai căşunezi de acum încolo. Astăzi însă, tresă-mi mai căşunezi de acum încolo. Astăzi însă, tre --buie s-o recunosc, te porţi ca un băiat de treabă.buie s-o recunosc, te porţi ca un băiat de treabă.

d'Aunay, un beci lung şi scund din vechiul castel de lad'Aunay, un beci lung şi scund din vechiul castel de la Pontoise, lumina zilei începea să pătrundă. Prin răsuPontoise, lumina zilei începea să pătrundă. Prin răsu --flătorile strâmte pe care tocmai le deschiseserăflătorile strâmte pe care tocmai le deschiseseră pentru a primeni aerul, intrau valuri de pâclă străpentru a primeni aerul, intrau valuri de pâclă stră --

vezie. Se auzi cântatul unui cocoş, apoi altul, şi un vezie. Se auzi cântatul unui cocoş, apoi altul, şi un

stol de vrăbii îşi luă zborul jos de tot, aproape atinstol de vrăbii îşi luă zborul jos de tot, aproape atin --gând pământul. Făclia înfiptă în perete pârâia gata săgând pământul. Făclia înfiptă în perete pârâia gata să se stingă, adăugând izul ei acru la mirosul trupurilorse stingă, adăugând izul ei acru la mirosul trupurilor schingiuite. Lumina abia mai pâlpâia, şi Nogaretschingiuite. Lumina abia mai pâlpâia, şi Nogaret spuse cu glasul său aspru, cenuşiu:spuse cu glasul său aspru, cenuşiu:

- Făclia.- Făclia.Unul din cei doi călăi îşi părăsi locul de lângă pereUnul din cei doi călăi îşi părăsi locul de lângă pere --

tele de care stătea rezemat şi luă dintr-un colţ o făclietele de care stătea rezemat şi luă dintr-un colţ o făclie nouă; îi dădu foc la capăt lipind-o de jeraticul carenouă; îi dădu foc la capăt lipind-o de jeraticul care

roşea drugii de fier, acum fără întrebuinţare. Apoi oroşea drugii de fier, acum fără întrebuinţare. Apoi o vârî în inelul prins de perete. vârî în inelul prins de perete.Omul se întoarse la locul său, alături de celălalt.Omul se întoarse la locul său, alături de celălalt.

Cei doi călăi - "schingiuitorii", cum li se zicea - aveauCei doi călăi - "schingiuitorii", cum li se zicea - aveau aceleaşi trăsături aspre, aceeaşi uitătură prostită înaceleaşi trăsături aspre, aceeaşi uitătură prostită în ochii cu cearcăne roşii de nesomn. Braţele vânjoase şiochii cu cearcăne roşii de nesomn. Braţele vânjoase şi păroase, care le spânzurau goale până la coate de-apăroase, care le spânzurau goale până la coate de-a lungul scurtei lor de piele, mai păstrau dâre de sânge.lungul scurtei lor de piele, mai păstrau dâre de sânge. Duhneau cumplit.Duhneau cumplit.

Nogaret le aruncă doar o privire fugară; se ridicăNogaret le aruncă doar o privire fugară; se ridică

de pe scăunelul pe care şezuse în timpul interogatoride pe scăunelul pe care şezuse în timpul interogatori --ului şi trupul său slab aşternu o umbră tremurătoareului şi trupul său slab aşternu o umbră tremurătoare pe lespezile plumburii.pe lespezile plumburii.

Din celălalt capăt al încăperii venea un gâfâit întreDin celălalt capăt al încăperii venea un gâfâit între --tăiat de plânsete cu sughiţuri: fraţii d'Aunay păreautăiat de plânsete cu sughiţuri: fraţii d'Aunay păreau să geamă amândoi într-un glas. Călăii îi lăsaserăsă geamă amândoi într-un glas. Călăii îi lăsaseră acolo jos, după ce îşi isprăviseră treaba. Dar, fără să-lacolo jos, după ce îşi isprăviseră treaba. Dar, fără să-l

mai întrebe nimic pe Nogaret, se duseseră să aducămai întrebe nimic pe Nogaret, se duseseră să aducă mantiile lui Gautier şi Filip şi le aruncaseră pe trupumantiile lui Gautier şi Filip şi le aruncaseră pe trupu --rile stâlcite, ca pentru a le ascunde de propria lor pririle stâlcite, ca pentru a le ascunde de propria lor pri --

vire. vire.

acelaşi egoism, acelaşi sălbatic imbold care-l face peacelaşi egoism, acelaşi sălbatic imbold care-l face pe îndrăgostit să jertfească totul făpturii râvnite. Noîndrăgostit să jertfească totul făpturii râvnite. No --garet trăia într-o lume în care toate se supuneau uneigaret trăia într-o lume în care toate se supuneau unei singure pravile, aceea a intereselor Statului. În ochiisingure pravile, aceea a intereselor Statului. În ochii



Nogaret se aplecă; feţele celor doi aveau o stranieNogaret se aplecă; feţele celor doi aveau o stranie asemănare. Pielea le era la fel de învineţită, cu dâreasemănare. Pielea le era la fel de învineţită, cu dâre umede, iar părul, năclăit de sudoare şi sânge, li se liumede, iar părul, năclăit de sudoare şi sânge, li se li --pise de scăfârlie. Trupurile tresăreau la fiecare gepise de scăfârlie. Trupurile tresăreau la fiecare ge --amăt ieşit dintre buzele rupte, pe care se vedeau uramăt ieşit dintre buzele rupte, pe care se vedeau ur --mele lăsate de încleştarea dinţilor.mele lăsate de încleştarea dinţilor.Gautier şi Filip d'Aunay avuseseră parte de o copiGautier şi Filip d'Aunay avuseseră parte de o copi --lărie şi apoi de o tinereţe fericită. Trăiseră pentru dolărie şi apoi de o tinereţe fericită. Trăiseră pentru do --rinţele şi plăcerile lor, pentru ambiţiile şi deşertăciurinţele şi plăcerile lor, pentru ambiţiile şi deşertăciu --nile lor. Deprinseseră, ca toţi băieţii de neam,nile lor. Deprinseseră, ca toţi băieţii de neam, meşteşugul armelor, fără să ştie însă ce e suferinţameşteşugul armelor, fără să ştie însă ce e suferinţa decât din necazuri mărunte sau dintr-acelea pe caredecât din necazuri mărunte sau dintr-acelea pe care şi le scorneşte mintea. Ieri încă făceau parte dinşi le scorneşte mintea. Ieri încă făceau parte din alaiul mărimilor, şi toate nădejdile li se păreau îndrepalaiul mărimilor, şi toate nădejdile li se păreau îndrep --tăţite. Doar o singură noapte trecuse; nu mai erautăţite. Doar o singură noapte trecuse; nu mai erau acum nimic decât nişte dobitoace cu oasele sfărâacum nimic decât nişte dobitoace cu oasele sfărâ --mate, iar dacă mai erau în stare să-şi dorească ceva,mate, iar dacă mai erau în stare să-şi dorească ceva, doreau moartea.doreau moartea.

Nogaret îşi îndreptă spinarea; faţa nu i se schimNogaret îşi îndreptă spinarea; faţa nu i se schim --base. Suferinţa celorlalţi, sângele celorlalţi, ocărilebase. Suferinţa celorlalţi, sângele celorlalţi, ocările

vrăjmaşilor săi, deznădejdea şi ura se prelingeau pe vrăjmaşilor săi, deznădejdea şi ura se prelingeau pe el, ca apa pe piatră. Nu trebuia să-şi dea prea mareel, ca apa pe piatră. Nu trebuia să-şi dea prea mare silinţă ca să regăsească asprimea de care i se dusesesilinţă ca să regăsească asprimea de care i se dusese

vestea, acea cruzime care făcuse din el slujitorul cre vestea, acea cruzime care făcuse din el slujitorul cre --dincios al celor mai tainice ţeluri ale regelui. Era aşadincios al celor mai tainice ţeluri ale regelui. Era aşa pentru că aşa se voia: avea în el chemarea pentrupentru că aşa se voia: avea în el chemarea pentru ceea ce gândea el că este binele obştesc, precum alţiiceea ce gândea el că este binele obştesc, precum alţii au chemarea dragostei.au chemarea dragostei.

O chemare nu e decât numele frumos al unei paO chemare nu e decât numele frumos al unei pa --timi. Era în sufletul de plumb şi de fier al lui Nogarettimi. Era în sufletul de plumb şi de fier al lui Nogaret

g p ,g p ,lui oamenii nu însemnau mare lucru, iar el însuşi mailui oamenii nu însemnau mare lucru, iar el însuşi mai nimic.nimic.

Istoria cunoaşte o ciudată seminţie, care veşnic reIstoria cunoaşte o ciudată seminţie, care veşnic re --naşte, aceea a fanaticilor interesului obştesc şi ai legiinaşte, aceea a fanaticilor interesului obştesc şi ai legii scrise. Neabătuţi de la ceea ce judecata lor socoate ascrise. Neabătuţi de la ceea ce judecata lor socoate a fi drept, neţinând seamă de omenie, fără cruţare faţăfi drept, neţinând seamă de omenie, fără cruţare faţă de alţii ca şi faţă de ei înşişi, aceşti slujitori ai unorde alţii ca şi faţă de ei înşişi, aceşti slujitori ai unor zei făuriţi de mintea lor şi ai unor pravili de neclintitzei făuriţi de mintea lor şi ai unor pravili de neclintit primesc să fie călăi pentru că vor să fie cei de peprimesc să fie călăi pentru că vor să fie cei de pe urmă călăi. Într-aceasta ei se înşeală, căci, dupăurmă călăi. Într-aceasta ei se înşeală, căci, după moartea lor, lumea nu le mai dă ascultare.moartea lor, lumea nu le mai dă ascultare.

Supunându-i la cazne grele pe fraţii d'Aunay, NoSupunându-i la cazne grele pe fraţii d'Aunay, No --garet credea că ajută astfel viaţa regatului. Privisegaret credea că ajută astfel viaţa regatului. Privise feţele lui Gautier şi Filip, care în ochii lui aproape căfeţele lui Gautier şi Filip, care în ochii lui aproape că nu aveau nume, fără să-i treacă prin cap că erau feţenu aveau nume, fără să-i treacă prin cap că erau feţe omeneşti, şi pusese fără să vrea o umbră pe trăsătuomeneşti, şi pusese fără să vrea o umbră pe trăsătu --rile lor stâlcite; pentru dânsul ei nu erau decât nişterile lor stâlcite; pentru dânsul ei nu erau decât nişte semne ale dezordinii. Îi doborâse.semne ale dezordinii. Îi doborâse.

"Templierii s-au ţinut mai tare", atât îşi spuse. Şi"Templierii s-au ţinut mai tare", atât îşi spuse. Şi nici n-avusese la îndemână decât nişte schingiuitorinici n-avusese la îndemână decât nişte schingiuitori de prin partea locului, iar nu pe cei ai inchiziţiei de lade prin partea locului, iar nu pe cei ai inchiziţiei de la Paris.Paris.

Faţa i se schimonosi când îşi îndreptă trupul, căci îiFaţa i se schimonosi când îşi îndreptă trupul, căci îi înţepeniseră şalele şi o durere îi încolţi spinarea.înţepeniseră şalele şi o durere îi încolţi spinarea. "Asta-i din pricina frigului", murmură el. Porunci să se"Asta-i din pricina frigului", murmură el. Porunci să se închidă răsuflătorile şi se apropie de pirostriile subînchidă răsuflătorile şi se apropie de pirostriile sub care jeraticul mai mocnea încă. Întinse mâinile, frecare jeraticul mai mocnea încă. Întinse mâinile, fre --cându-le una de alta, apoi, bodogănind ceva, îşi trecucându-le una de alta, apoi, bodogănind ceva, îşi trecu palmele peste şale.palmele peste şale.

Cei doi călăi, lipiţi de perete ca mai înainte, păreauCei doi călăi, lipiţi de perete ca mai înainte, păreau

să moţăie de-a-n-picioarele. De jos, unde zăceau fraţiisă moţăie de-a-n-picioarele. De jos, unde zăceau fraţii d'Aunay, venea un geamăt pe care Nogaret nu-l maid'Aunay, venea un geamăt pe care Nogaret nu-l mai auzea.auzea.

După ce-şi mai încălzi trupul, se întoarse şi luă deDupă ce-şi mai încălzi trupul, se întoarse şi luă de

cele două cosiţe aurii care-i încadrau chipul ca niştecele două cosiţe aurii care-i încadrau chipul ca nişte toarte de amforă îi dădeau o înfăţişare şi mai aspră.toarte de amforă îi dădeau o înfăţişare şi mai aspră. Ea adusese nenorocirea. În ochii celorlalţi ea purtaEa adusese nenorocirea. În ochii celorlalţi ea purta răspunderea grozăviei şi, prin acea stranie legăturărăspunderea grozăviei şi, prin acea stranie legătură



p ş p şp ş p şpe masă un sul de pergament. Apoi, suspinând, pornipe masă un sul de pergament. Apoi, suspinând, porni spre uşă.spre uşă.

Când ieşi, călăii se apropiară de Gautier şi de Filip,Când ieşi, călăii se apropiară de Gautier şi de Filip, încercând să-i pună pe picioare. Neizbutind s-o facă,încercând să-i pună pe picioare. Neizbutind s-o facă, prinseră în braţele lor cele două trupuri pe care leprinseră în braţele lor cele două trupuri pe care le schingiuiseră, şi le duseră pe sus, aşa cum sunt purschingiuiseră, şi le duseră pe sus, aşa cum sunt pur --taţi copiii bolnavi, până la carcera lor.taţi copiii bolnavi, până la carcera lor.

De la castelul vechi din Pontoise, care nu mai slujeaDe la castelul vechi din Pontoise, care nu mai slujea decât ca închisoare şi căpitănie de arcaşi, până ladecât ca închisoare şi căpitănie de arcaşi, până la reşedinţa regală de la Maubuisson, nu era de mersreşedinţa regală de la Maubuisson, nu era de mers nici o jumătate de leghe. Domnul de Nogaret făcunici o jumătate de leghe. Domnul de Nogaret făcu drumul pe jos, cu doi armăşei înainte, urmat de diaculdrumul pe jos, cu doi armăşei înainte, urmat de diacul său care ducea vraful de pergamente, cutia cu penesău care ducea vraful de pergamente, cutia cu pene de gâscă şi călimara.de gâscă şi călimara.

Nogaret călca iute, şi trupul său slăbănog lăsa să-iNogaret călca iute, şi trupul său slăbănog lăsa să-i fâlfâie mantia în spate. Îi plăcea aerul rece al dimifâlfâie mantia în spate. Îi plăcea aerul rece al dimi --neţii şi mireasma pădurii după ploaie.neţii şi mireasma pădurii după ploaie.

Fără a răspunde la salutul arcaşilor de pază, străFără a răspunde la salutul arcaşilor de pază, stră --bătu curtea castelului Maubuisson şi trecu pragul, nebătu curtea castelului Maubuisson şi trecu pragul, ne --luând în seamă nici şuşotelile, nici mutrele, ca la priluând în seamă nici şuşotelile, nici mutrele, ca la pri --

veghi, ale şambelanilor şi curtenilor strânşi în sala de veghi, ale şambelanilor şi curtenilor strânşi în sala de intrare şi pe coridoare. Un scutier se repezi să-i desintrare şi pe coridoare. Un scutier se repezi să-i des --chidă o uşă, şi păstrătorul peceţilor se găsi faţă închidă o uşă, şi păstrătorul peceţilor se găsi faţă în faţă cu familia regală.faţă cu familia regală.Filip cel Frumos era aşezat la o masă lungă acopeFilip cel Frumos era aşezat la o masă lungă acope --rită cu un covor de mătase. Chipul său părea mai înrită cu un covor de mătase. Chipul său părea mai în --cruntat ca de obicei. Avea pungi albastre pe sub ochicruntat ca de obicei. Avea pungi albastre pe sub ochi şi îşi ţinea buzele încleştate. La dreapta lui se afla Isaşi îşi ţinea buzele încleştate. La dreapta lui se afla Isa --belle, ţeapănă şi cam aducând a icoană de mironosiţă.belle, ţeapănă şi cam aducând a icoană de mironosiţă. O diademă uşoară de nestemate pe boneta încreţită şiO diademă uşoară de nestemate pe boneta încreţită şi

p g ş p gp g ş p gcare-l uneşte pe pârâtor de vinovat, se simţeacare-l uneşte pe pârâtor de vinovat, se simţea aproape ca şi când ar fi fost învinuită.aproape ca şi când ar fi fost învinuită.

În stânga lui Filip cel Frumos, monseniorul de VaÎn stânga lui Filip cel Frumos, monseniorul de Va --lois bătea neastâmpărat cu degetele în masă şi sculois bătea neastâmpărat cu degetele în masă şi scu --tura mereu din cap, de parcă l-ar fi stânjenit gulerul.tura mereu din cap, de parcă l-ar fi stânjenit gulerul. Celălalt frate al regelui, monseniorul LudovicCelălalt frate al regelui, monseniorul Ludovic d'Evreux, liniştit şi, ca de obicei, îmbrăcat fără strălud'Evreux, liniştit şi, ca de obicei, îmbrăcat fără strălu --cire, era şi el de faţă.cire, era şi el de faţă.

Se aflau de asemenea acolo cei trei fii ai regelui,Se aflau de asemenea acolo cei trei fii ai regelui, soţii prinţeselor, asupra cărora se abătuseră năpastasoţii prinţeselor, asupra cărora se abătuseră năpasta şi batjocura: Ludovic de Navara, cu uitătura-i prefăşi batjocura: Ludovic de Navara, cu uitătura-i prefă --cută şi pieptul scobit, care nu înceta să se frământe;cută şi pieptul scobit, care nu înceta să se frământe; Filip de Poitiers, a cărui faţă de ogar părea mai suFilip de Poitiers, a cărui faţă de ogar părea mai su --bţiată şi mai alungită din pricina silinţei ce-şi dădeabţiată şi mai alungită din pricina silinţei ce-şi dădea ca să pară netulburat, şi în sfârşit, Charles, cu trăsăca să pară netulburat, şi în sfârşit, Charles, cu trăsă --turile sale frumoase de adolescent, răvăşite de ceaturile sale frumoase de adolescent, răvăşite de cea dintâi durere a vieţii lui...dintâi durere a vieţii lui...

Dar Nogaret nici nu se uită la dânşii; Nogaret nuDar Nogaret nici nu se uită la dânşii; Nogaret nu voia să-l vadă decât pe rege. voia să-l vadă decât pe rege.

Desfăcu sulul de pergament şi, la un semn al suveDesfăcu sulul de pergament şi, la un semn al suve --ranului, începu să citească, întocmai cum se găseauranului, începu să citească, întocmai cum se găseau scrise acolo, mărturiile celor doi scutieri. Avea acelaşiscrise acolo, mărturiile celor doi scutieri. Avea acelaşi glas domol ca atunci când îi schingiuise pe Gautier şiglas domol ca atunci când îi schingiuise pe Gautier şi Filip d'Aunay. Dar în această sală rece, luminată deFilip d'Aunay. Dar în această sală rece, luminată de trei ferestre arcuite, glasul său suna înfricoşător;trei ferestre arcuite, glasul său suna înfricoşător; acum venise rândul familiei regale să treacă printr-oacum venise rândul familiei regale să treacă printr-o grea încercare. Nimic nu era lăsat deoparte, căci luigrea încercare. Nimic nu era lăsat deoparte, căci lui Nogaret nu-i plăcea să facă treaba pe jumătate. FiNogaret nu-i plăcea să facă treaba pe jumătate. Fi --reşte, cei doi fraţi d'Aunay, ca nişte adevăraţi cavareşte, cei doi fraţi d'Aunay, ca nişte adevăraţi cava --leri, începuseră prin a tăgădui; dar avea păstrătorulleri, începuseră prin a tăgădui; dar avea păstrătorul

peceţilor un fel al său de a cerceta, în faţa căruia şopeceţilor un fel al său de a cerceta, în faţa căruia şo -- văielile conştiinţei şi galanteria nu ţineau prea mult. văielile conştiinţei şi galanteria nu ţineau prea mult. Luna când începuseră legăturile de dragoste ale priLuna când începuseră legăturile de dragoste ale pri --nţeselor, zilele în care ibovnicii se întâlneau, nopţilenţeselor, zilele în care ibovnicii se întâlneau, nopţile

asupra unor lucruri dureroase. După ce vom fi juasupra unor lucruri dureroase. După ce vom fi ju --decat, vei nimici toate acestea - arătă pergamentele -decat, vei nimici toate acestea - arătă pergamentele - pentru ca să nu rămână urmă decât în taina urechilorpentru ca să nu rămână urmă decât în taina urechilor noastre. Acum poţi pleca, ai făcut treabă bună.noastre. Acum poţi pleca, ai făcut treabă bună.



ţ pţdin turnul Nesle, numele slugilor tăinuitoare, tot ceeadin turnul Nesle, numele slugilor tăinuitoare, tot ceea ce fusese pentru învinuiţi patimă, aşteptare înfriguce fusese pentru învinuiţi patimă, aşteptare înfrigu --rată şi plăcere era dat în vileag, scormonit şi scotocit,rată şi plăcere era dat în vileag, scormonit şi scotocit, totul se prefăcea acum în noroi. Şi câţi or fi fost ceitotul se prefăcea acum în noroi. Şi câţi or fi fost cei care, ştiind taina, trebuie să se fi prăpădit de râs...care, ştiind taina, trebuie să se fi prăpădit de râs...

Abia dacă îndrăznea cineva să se uite la cei trei Abia dacă îndrăznea cineva să se uite la cei trei prinţi, şi ei înşişi îşi fereau ochii unii de alţii. Vremeprinţi, şi ei înşişi îşi fereau ochii unii de alţii. Vreme de peste trei ani fuseseră batjocoriţi, îmbrobodiţi, păde peste trei ani fuseseră batjocoriţi, îmbrobodiţi, pă --căliţi; fiecare cuvânt al lui Nogaret mai adăuga cevacăliţi; fiecare cuvânt al lui Nogaret mai adăuga ceva pe deasupra la ruşinea lor.pe deasupra la ruşinea lor.

În mintea lui Ludovic de Navara încolţea un gândÎn mintea lui Ludovic de Navara încolţea un gând cumplit, născut din înşiruirea datelor: "În cei dintâicumplit, născut din înşiruirea datelor: "În cei dintâi şase ani ai căsniciei noastre n-am avut copil. Şi amşase ani ai căsniciei noastre n-am avut copil. Şi am căpătat unul tocmai când acest Filip d'Aunay a intratcăpătat unul tocmai când acest Filip d'Aunay a intrat în patul Margueritei... Atunci, micuţa Jeanne, fiicăîn patul Margueritei... Atunci, micuţa Jeanne, fiică --mea... poate că nu-i a mea..." Şi nu mai auzea nimicmea... poate că nu-i a mea..." Şi nu mai auzea nimic pentru că îşi repeta întruna: "Fiica mea nu e a mea...pentru că îşi repeta întruna: "Fiica mea nu e a mea... fiica mea nu e a mea..." Îşi simţea tot sângele vâfiica mea nu e a mea..." Îşi simţea tot sângele vâ --

jâindu-i în tâmple. jâindu-i în tâmple.Contele de Poitiers, dimpotrivă, se silea să nuContele de Poitiers, dimpotrivă, se silea să nu

piardă o iotă din ce citea Nogaret. Acesta, în ciuda tupiardă o iotă din ce citea Nogaret. Acesta, în ciuda tu --turor strădaniilor sale, nu izbutise să-i facă pe fraţiituror strădaniilor sale, nu izbutise să-i facă pe fraţii d'Aunay să spună că Jeanne avusese un iubit, nici săd'Aunay să spună că Jeanne avusese un iubit, nici să le smulgă vreun nume. După câte mărturisiseră, l-ar file smulgă vreun nume. După câte mărturisiseră, l-ar fi dat în vileag dacă-l ştiau. Că jucase şi dânsa un roldat în vileag dacă-l ştiau. Că jucase şi dânsa un rol destul de mârşav nu mai încăpea îndoială... Filip dedestul de mârşav nu mai încăpea îndoială... Filip de Poitiers cugeta la cele auzite.Poitiers cugeta la cele auzite.

Când Nogaret isprăvi şi puse pe masă hârţoagele,Când Nogaret isprăvi şi puse pe masă hârţoagele, Filip cel Frumos zise:Filip cel Frumos zise:

- Domnule de Nogaret, ne-ai lămurit limpede- Domnule de Nogaret, ne-ai lămurit limpede

p ţ pNogaret se înclină şi ieşi.Nogaret se înclină şi ieşi.Urmă o tăcere lungă, apoi, deodată, careva scoaseUrmă o tăcere lungă, apoi, deodată, careva scoase

un ţipăt:un ţipăt:- Nu!- Nu!Era Charles. Se ridicase în picioare, strigând încă oEra Charles. Se ridicase în picioare, strigând încă o

dată: "Nu!", ca şi cum i-ar fi fost peste putinţă sădată: "Nu!", ca şi cum i-ar fi fost peste putinţă să creadă în adevărul celor auzite. Bărbia îi tremura,creadă în adevărul celor auzite. Bărbia îi tremura, faţa i se învineţise şi nu izbutea să-şi oprească lacrifaţa i se învineţise şi nu izbutea să-şi oprească lacri --mile.mile.

- Templierii... zise el, rotind o privire rătăcită în- Templierii... zise el, rotind o privire rătăcită în jurul său. jurul său.

- Ei, ce este? întrebă Filip cel Frumos încrun- Ei, ce este? întrebă Filip cel Frumos încrun --tându-se.tându-se.

Nu-i plăcea să i se zgândărească această amintireNu-i plăcea să i se zgândărească această amintire încă prea proaspătă. Căci acelaşi gând le trecuse tuîncă prea proaspătă. Căci acelaşi gând le trecuse tu --turor prin cap... "Blestemaţi să fiţi până la cel de-alturor prin cap... "Blestemaţi să fiţi până la cel de-al treisprezecelea neam al seminţiei voastre..."treisprezecelea neam al seminţiei voastre..."

Dar nu de blestem îşi aduse aminte Charles.Dar nu de blestem îşi aduse aminte Charles.- În noaptea aceea, bâlbâi el, în noaptea aceea erau- În noaptea aceea, bâlbâi el, în noaptea aceea erau

împreună.împreună.- Charles, zise regele, ai fost un soţ foarte slab;- Charles, zise regele, ai fost un soţ foarte slab;

prefă-te barem că eşti un prinţ tare.prefă-te barem că eşti un prinţ tare.Fu singurul cuvânt de îmbărbătare pe care tânărulFu singurul cuvânt de îmbărbătare pe care tânărul

Charles îl auzi de la tată-său.Charles îl auzi de la tată-său.Monseniorul de Valois nu scosese încă nici o vorbăMonseniorul de Valois nu scosese încă nici o vorbă şi era adevărată pedeapsă pentru dânsul să rămânăşi era adevărată pedeapsă pentru dânsul să rămână tăcut atâta vreme. Prinse deci prilejul ca să-şi deatăcut atâta vreme. Prinse deci prilejul ca să-şi dea drumul.drumul.

- Pe Dumnezeul meu, izbucni el, se petrec ciudate- Pe Dumnezeul meu, izbucni el, se petrec ciudate lucruri în ţară, până chiar şi sub acoperişul regelui.lucruri în ţară, până chiar şi sub acoperişul regelui.

Neamul cavalerilor se stinge, frate măria-ta, şi toatăNeamul cavalerilor se stinge, frate măria-ta, şi toată cinstea se duce o dată cu el.cinstea se duce o dată cu el.

Asupra acestora se porni să-i tragă un frecuş în Asupra acestora se porni să-i tragă un frecuş în care, sub vorba-i umflată de încurcă lume, se simţeacare, sub vorba-i umflată de încurcă lume, se simţea

buie să hotărâm soarta prinţeselor vinovate de preabuie să hotărâm soarta prinţeselor vinovate de prea --curvie... Îngăduie, frate, adăugă el oprindu-l pe Vacurvie... Îngăduie, frate, adăugă el oprindu-l pe Va --lois, care dădea să mai spună ceva, îngăduie ca, delois, care dădea să mai spună ceva, îngăduie ca, de data aceasta, să-i întreb mai întâi pe fiii mei... Vordata aceasta, să-i întreb mai întâi pe fiii mei... Vor --



destul venin. Pentru Valois tot răul avea o singură pridestul venin. Pentru Valois tot răul avea o singură pri --cină: sfetnicii regelui (nu-i spunea lui Marigny pecină: sfetnicii regelui (nu-i spunea lui Marigny pe nume, dar în el ţintea) doborau cinurile cavalereşti,nume, dar în el ţintea) doborau cinurile cavalereşti, năruind prin aceasta şi buna-cuviinţă obştească. Leginăruind prin aceasta şi buna-cuviinţă obştească. Legi --uitorii "de neam prost" născoceau nu ştiu ce legeuitorii "de neam prost" născoceau nu ştiu ce lege scoasă din pravila romană pentru a o pune în locul vescoasă din pravila romană pentru a o pune în locul ve --chii rânduieli feudale, care slujise aşa de bine străchii rânduieli feudale, care slujise aşa de bine stră --moşilor săi. Roadele se vedeau. Pe vremea cruciamoşilor săi. Roadele se vedeau. Pe vremea crucia --delor ne puteam lăsa femeile fără grijă ani de-adelor ne puteam lăsa femeile fără grijă ani de-a rândul; ele ştiau să-şi păzească cinstea, şi nici unrândul; ele ştiau să-şi păzească cinstea, şi nici un

vasal nu s-ar fi încumetat să le-o răpească. Acum, vasal nu s-ar fi încumetat să le-o răpească. Acum, totul nu era decât ruşine, stricăciune. Cum se poate?totul nu era decât ruşine, stricăciune. Cum se poate? Doi scutieri...Doi scutieri...

- Unul dintre aceşti scutieri slujeşte în palatul tău,- Unul dintre aceşti scutieri slujeşte în palatul tău, frate, îi tăie vorba regele.frate, îi tăie vorba regele.- Aşa cum celălalt e al fiului tău, răspunse Valois,- Aşa cum celălalt e al fiului tău, răspunse Valois, arătându-l pe contele de Poitiers.arătându-l pe contele de Poitiers.

Acesta îşi depărtă braţele lungi, zicând: Acesta îşi depărtă braţele lungi, zicând:- Oricare dintre noi poate fi înşelat de cel căruia i-a- Oricare dintre noi poate fi înşelat de cel căruia i-a

dat încrederea.dat încrederea.- Tocmai de aceea, sări Valois, trăgând spuza pe- Tocmai de aceea, sări Valois, trăgând spuza pe

turta lui, tocmai de aceea nu poate fi mai ticăloasăturta lui, tocmai de aceea nu poate fi mai ticăloasă nelegiuire din partea unui vasal decât să ademenenelegiuire din partea unui vasal decât să ademene --ască pe femeia stăpânului său, răpindu-i cinstea, maiască pe femeia stăpânului său, răpindu-i cinstea, mai cu seamă când e soţie sau fiică de rege. Scutieriicu seamă când e soţie sau fiică de rege. Scutierii d'Aunay au călcat...d'Aunay au călcat...

- Socoate-i deci ca şi morţi, frate, întrerupse regele,- Socoate-i deci ca şi morţi, frate, întrerupse regele, cu un gest scurt, nepăsător şi hotărât în acelaşi timp,cu un gest scurt, nepăsător şi hotărât în acelaşi timp, care făcea cât cea mai lungă sentinţă şi ştergeacare făcea cât cea mai lungă sentinţă şi ştergea dintre cei vii doi oameni. Nu despre asta e vorba. Tredintre cei vii doi oameni. Nu despre asta e vorba. Tre --

beşte, Ludovic.beşte, Ludovic.Când să deschidă gura, Ludovic de Navara fuCând să deschidă gura, Ludovic de Navara fu

apucat de o tuse năprasnică şi două pete roşii i seapucat de o tuse năprasnică şi două pete roşii i se iviră în obraji. Îl năpădise sângele mâniei. Aşteptarăiviră în obraji. Îl năpădise sângele mâniei. Aşteptară tăcuţi până să-i treacă tusea.tăcuţi până să-i treacă tusea.

- Se va spune în curând ca fiică-mea e o bastardă,- Se va spune în curând ca fiică-mea e o bastardă, rosti el când îşi mai veni în fire. Iată ce se va spune!rosti el când îşi mai veni în fire. Iată ce se va spune! O bastardă!O bastardă!

- Dacă tu cel dintâi ai s-o ţipi în gura mare, Lu- Dacă tu cel dintâi ai s-o ţipi în gura mare, Lu --dovic, zise regele, nemulţumit, fără îndoială că alţii n-dovic, zise regele, nemulţumit, fără îndoială că alţii n-au să se dea în lături s-o spună după tine.au să se dea în lături s-o spună după tine.

- Într-adevăr, într-adevăr, făcu Charles de Valois,- Într-adevăr, într-adevăr, făcu Charles de Valois, care nu se gândise încă la aceasta, şi un licăr straniu icare nu se gândise încă la aceasta, şi un licăr straniu i se aprinse pe neaşteptate în bulbucaţii ochi albaştri.se aprinse pe neaşteptate în bulbucaţii ochi albaştri.

- Şi de ce n-aş ţipa-o, dacă e adevărat? urmă Lu- Şi de ce n-aş ţipa-o, dacă e adevărat? urmă Lu --dovic, nemaiştiind ce vorbeşte.dovic, nemaiştiind ce vorbeşte.- Taci, Ludovic, se răsti regele Franţei, lovind cu- Taci, Ludovic, se răsti regele Franţei, lovind cu

pumnul în masă. Binevoieşte de ne spune numai cepumnul în masă. Binevoieşte de ne spune numai ce pedeapsă crezi că i se cuvine soţiei tale.pedeapsă crezi că i se cuvine soţiei tale.

- Să crape! răspunse regele Navarei. Ea şi celelalte- Să crape! răspunse regele Navarei. Ea şi celelalte două. Câteşitrele! La moarte cu ele, la moarte, ladouă. Câteşitrele! La moarte cu ele, la moarte, la moarte!moarte!

Rosti de mai multe ori "la moarte", scrâşnind dinRosti de mai multe ori "la moarte", scrâşnind din dinţi şi tăind aerul cu mâna de parcă reteza capete.dinţi şi tăind aerul cu mâna de parcă reteza capete. Atunci, după ce ceru din ochi tatălui său încuvii Atunci, după ce ceru din ochi tatălui său încuvii --nţarea de a vorbi, Filip de Poitiers spuse:nţarea de a vorbi, Filip de Poitiers spuse:

- Durerea te face să-ţi pierzi judecata, Ludovic. Je- Durerea te face să-ţi pierzi judecata, Ludovic. Je --anne nu are pe suflet un păcat aşa de mare ca Maranne nu are pe suflet un păcat aşa de mare ca Mar --guerite şi Blanche. E foarte vinovată, nici vorbă, că le-guerite şi Blanche. E foarte vinovată, nici vorbă, că le-a ajutat să-şi facă mendrele, în loc să mi le dea în via ajutat să-şi facă mendrele, în loc să mi le dea în vi --

leag, şi pentru aceasta a pierdut mult în ochii mei.leag, şi pentru aceasta a pierdut mult în ochii mei. Dar până şi domnul de Nogaret, care se pricepe săDar până şi domnul de Nogaret, care se pricepe să smulgă multe lucruri, n-a putut căpăta dovezi că şismulgă multe lucruri, n-a putut căpăta dovezi că şi dânsa şi-ar fi trădat îndatoririle de soţie.dânsa şi-ar fi trădat îndatoririle de soţie.

ă l â ă ă d ă

nostru.nostru.Ludovic de Navara îi aruncă o uitătură urâtă.Ludovic de Navara îi aruncă o uitătură urâtă.Erau două clanuri în familie, şi asta de multăErau două clanuri în familie, şi asta de multă

vreme. Unchiul Valois se bucura de dragostea ne vreme. Unchiul Valois se bucura de dragostea ne --l ă d h l f l b



- Ia să-l pui s-o strângă cu uşa şi ai să vezi dacă nu- Ia să-l pui s-o strângă cu uşa şi ai să vezi dacă nu mărturiseşte! strigă Ludovic. Ea a ajutat să ni se termărturiseşte! strigă Ludovic. Ea a ajutat să ni se ter --felească cinstea, a mea şi a lui Charles, iar dacă zicifelească cinstea, a mea şi a lui Charles, iar dacă zici că ţii la noi ai să ceri să fie pedepsită la fel ca şi celecă ţii la noi ai să ceri să fie pedepsită la fel ca şi cele --lalte două târfe.lalte două târfe.

Filip de Poitiers avu atunci răspunsul acesta uiFilip de Poitiers avu atunci răspunsul acesta ui --mitor, care arăta îndeajuns ce fel de om era:mitor, care arăta îndeajuns ce fel de om era:- Cinstea ta mi-e scumpă, Ludovic, dar ţinutul- Cinstea ta mi-e scumpă, Ludovic, dar ţinutul

Franche-Comté nu mi-e mai puţin scump.Franche-Comté nu mi-e mai puţin scump.Cei de faţă se uitară unul la altul, şi Filip vorbi maiCei de faţă se uitară unul la altul, şi Filip vorbi mai

departe:departe:- Tu ai în stăpânirea ta Navara, moştenită de la- Tu ai în stăpânirea ta Navara, moştenită de la

mama, şi ai să ai, facă domnul ca aceasta să fie câtmama, şi ai să ai, facă domnul ca aceasta să fie cât mai târziu cu putinţă, Franţa. Cât despre mine, eu n-mai târziu cu putinţă, Franţa. Cât despre mine, eu n-am decât Poitiers, pe care tata a avut bunăvoinţa săam decât Poitiers, pe care tata a avut bunăvoinţa să mi-l dea, şi nu sunt nici măcar pair al Franţei. Darmi-l dea, şi nu sunt nici măcar pair al Franţei. Dar prin Jeanne sunt conte palatin al Burgundiei, stăpânprin Jeanne sunt conte palatin al Burgundiei, stăpân peste pământurile de la Salins, ale căror ocne îmipeste pământurile de la Salins, ale căror ocne îmi aduc cea mai mare parte a veniturilor mele, iar dupăaduc cea mai mare parte a veniturilor mele, iar după moartea contesei Mahaut, al meu are să fie tot ţinutulmoartea contesei Mahaut, al meu are să fie tot ţinutul Comté. Asta e. Vreau ca Jeanne să fie închisă la o mâComté. Asta e. Vreau ca Jeanne să fie închisă la o mâ --năstire atâta vreme cât e nevoie, până se va aşternenăstire atâta vreme cât e nevoie, până se va aşterne uitarea pe fapta ei, ba chiar pentru totdeauna dacăuitarea pe fapta ei, ba chiar pentru totdeauna dacă cinstea coroanei o cere, dar viaţa să-i fie cruţată.cinstea coroanei o cere, dar viaţa să-i fie cruţată.Monseniorul Ludovic d'Evreux, care tăcuse pânăMonseniorul Ludovic d'Evreux, care tăcuse până atunci, încuviinţă spusele lui Filip.atunci, încuviinţă spusele lui Filip.

- Nepotul meu are dreptate, atât înaintea lui Dum- Nepotul meu are dreptate, atât înaintea lui Dum --nezeu, cât şi înaintea ţării, zise el. Moartea e lucrunezeu, cât şi înaintea ţării, zise el. Moartea e lucru greu, care multă jale ne va aduce fiecăruia dintre noi,greu, care multă jale ne va aduce fiecăruia dintre noi, şi nu se cade s-o hotărâm la mânie pentru aproapeleşi nu se cade s-o hotărâm la mânie pentru aproapele

poţilor săi Ludovic şi Charles, firi mai slabe, care sepoţilor săi Ludovic şi Charles, firi mai slabe, care se lăsau lesne duşi de nas şi rămâneau niţel cu gura căslăsau lesne duşi de nas şi rămâneau niţel cu gura căs --cată în faţa limbuţiei lui şi a vrăjii ce-i învăluia viaţacată în faţa limbuţiei lui şi a vrăjii ce-i învăluia viaţa plină de isprăvi neobişnuite, în faţa tronurilor lui pierplină de isprăvi neobişnuite, în faţa tronurilor lui pier --dute şi recucerite. Filip de Poitiers era de partea undute şi recucerite. Filip de Poitiers era de partea un --chiului d'Evreux, om la locul său, drept şi chibzuit,chiului d'Evreux, om la locul său, drept şi chibzuit, care, dacă soarta ar fi voit, ar fi fost un rege decare, dacă soarta ar fi voit, ar fi fost un rege de treabă, despre care nu s-ar fi vorbit prea mult. Nutreabă, despre care nu s-ar fi vorbit prea mult. Nu râvnea să ajungă mai sus, mulţumindu-se foarte binerâvnea să ajungă mai sus, mulţumindu-se foarte bine cu moşiile sale, pe care le gospodărea priceput. Trăcu moşiile sale, pe care le gospodărea priceput. Tră --sătura cea mai izbitoare a firii lui Ludovic d'Evreuxsătura cea mai izbitoare a firii lui Ludovic d'Evreux stătea în aceea că era la fiece pas muncit de gândulstătea în aceea că era la fiece pas muncit de gândul morţii.morţii.

Cei de faţă nu se arătară deci miraţi văzând că înCei de faţă nu se arătară deci miraţi văzând că în această încurcătură familială el îşi sprijinea nepotul laaceastă încurcătură familială el îşi sprijinea nepotul la care ţinea mai mult; se ştia că se înţeleg de minune.care ţinea mai mult; se ştia că se înţeleg de minune.

Mai uimitoare fu purtarea lui Valois, care, după ce-Mai uimitoare fu purtarea lui Valois, care, după ce-şi vărsase năduful în chip aşa de furios, schimbă foaiaşi vărsase năduful în chip aşa de furios, schimbă foaia pe neaşteptate şi, lăsându-l de astă dată pe iubitulpe neaşteptate şi, lăsându-l de astă dată pe iubitul său nepot Ludovic de Navara fără sprijin, se rosti şi elsău nepot Ludovic de Navara fără sprijin, se rosti şi el împotriva osândirii la moarte a prinţeselor. De bunăîmpotriva osândirii la moarte a prinţeselor. De bună seamă, surghiunul la mânăstire era o pedeapsă preaseamă, surghiunul la mânăstire era o pedeapsă prea blândă, dar întemniţarea pe viaţă într-o cetăţuieblândă, dar întemniţarea pe viaţă într-o cetăţuie (apăsă mai tare: pe viaţă), i se părea potrivită şi(apăsă mai tare: pe viaţă), i se părea potrivită şi acesta era sfatul său.acesta era sfatul său.

La împăratul, doar cu numele, al Constantinopolei,La împăratul, doar cu numele, al Constantinopolei, blândeţea nu era o pornire a inimii. Ea trebuie să-i fiblândeţea nu era o pornire a inimii. Ea trebuie să-i fi

venit dintr-o socoteală, iar socoteala asta i se năzărise venit dintr-o socoteală, iar socoteala asta i se năzărise atunci când Ludovic de Navara rostise cuvântul basatunci când Ludovic de Navara rostise cuvântul bas --tardă. Într-adevăr... Într-adevăr, cei trei fii ai lui Filiptardă. Într-adevăr... Într-adevăr, cei trei fii ai lui Filip

cel Frumos nu aveau urmaşi de parte bărbătească.cel Frumos nu aveau urmaşi de parte bărbătească. Ludovic şi Filip aveau fiecare câte o fată; dar iată căLudovic şi Filip aveau fiecare câte o fată; dar iată că de pe acum micuţa Jeanne era atinsă de greaua bănude pe acum micuţa Jeanne era atinsă de greaua bănu --ială de a nu fi odrasla lui tată-său, ceea ce putea săială de a nu fi odrasla lui tată-său, ceea ce putea să f d ă l d ă l lfi i di ă l i d ă l il

- Blanche, Blanche, gemu el, cum se poate, tată,- Blanche, Blanche, gemu el, cum se poate, tată, cum a putut ea face una ca asta? Îmi spunea aşa decum a putut ea face una ca asta? Îmi spunea aşa de frumos că mă iubeşte şi mi-o dovedea aşa de frumos!frumos că mă iubeşte şi mi-o dovedea aşa de frumos!

Isabelle nu-şi putu stăpâni un gest de nerăbdare şiIsabelle nu-şi putu stăpâni un gest de nerăbdare şi d bă b l l fdi "D bă b il l f



fie o piedică la urcarea ei pe tron, dacă lucrurile arfie o piedică la urcarea ei pe tron, dacă lucrurile ar ajunge acolo. Charles avusese două fetiţe, moarte laajunge acolo. Charles avusese două fetiţe, moarte la naştere... Dacă soţiile vinovate ar fi date pe mâna cănaştere... Dacă soţiile vinovate ar fi date pe mâna că --lăului, cei trei prinţi s-ar grăbi să se însoare din nou şilăului, cei trei prinţi s-ar grăbi să se însoare din nou şi ar putea căpăta nişte fii. Pe când aşa, dacă prinţeselear putea căpăta nişte fii. Pe când aşa, dacă prinţesele ar fi închise pe viaţă, ei ar rămâne căsătoriţi, fărăar fi închise pe viaţă, ei ar rămâne căsătoriţi, fără drept de a-şi lua alte neveste şi lipsiţi de cine ştie cedrept de a-şi lua alte neveste şi lipsiţi de cine ştie ce urmaşi. Fireşte, ar mai putea cere divorţul, dar păurmaşi. Fireşte, ar mai putea cere divorţul, dar pă --catul preacurviei nu era un motiv pentru a desface căcatul preacurviei nu era un motiv pentru a desface că --sătoria. Toate astea se perindau foarte repede însătoria. Toate astea se perindau foarte repede în capul prinţului acestuia cu închipuirea aprinsă. Asecapul prinţului acestuia cu închipuirea aprinsă. Ase --menea căpitanilor acelora care, pornind la război, vimenea căpitanilor acelora care, pornind la război, vi --sează că s-ar putea întâmpla să fie ucişi toţi ofiţeriisează că s-ar putea întâmpla să fie ucişi toţi ofiţerii mai mari ca dânşii şi se şi văd ajunşi în capul oştiriimai mari ca dânşii şi se şi văd ajunşi în capul oştirii întregi, unchiul Valois, privind pieptul scofâlcit al neîntregi, unchiul Valois, privind pieptul scofâlcit al ne --potului Ludovic, trupul pirpiriu al nepotului său Filip,potului Ludovic, trupul pirpiriu al nepotului său Filip, se gândea că boala i-ar putea răpune pe neaşteptate.se gândea că boala i-ar putea răpune pe neaşteptate. Mai sunt de asemenea cu putinţă accidente de vânăMai sunt de asemenea cu putinţă accidente de vână --toare, lăncile care se frâng în turniruri, caii care tetoare, lăncile care se frâng în turniruri, caii care te trântesc la pământ; şi s-au văzut destui unchi supravitrântesc la pământ; şi s-au văzut destui unchi supravi --eţuind nepoţilor...eţuind nepoţilor...

- Charles! zise omul cu pleoapele nemişcate, care- Charles! zise omul cu pleoapele nemişcate, care era deocamdată singurul şi adevăratul rege al Fraera deocamdată singurul şi adevăratul rege al Fra --

nţei.nţei. Valois tresări de parcă s-ar fi temut că i s-au putut Valois tresări de parcă s-ar fi temut că i s-au putut citi gândurile pe faţă.citi gândurile pe faţă.

Dar nu lui i se adresa Filip cel Frumos, ci celui maiDar nu lui i se adresa Filip cel Frumos, ci celui mai mic dintre fiii săi.mic dintre fiii săi.

Tânărul prinţ îşi îndepărtă mâinile, cu care îşi acoTânărul prinţ îşi îndepărtă mâinile, cu care îşi aco --perise obrazul. Nu încetase o clipă să plângă.perise obrazul. Nu încetase o clipă să plângă.

dispreţ. "Dragostea asta a bărbaţilor pentru trupul fedispreţ. "Dragostea asta a bărbaţilor pentru trupul fe --meii pe care au avut-o", gândi ea, "şi uşurinţa cu caremeii pe care au avut-o", gândi ea, "şi uşurinţa cu care înghit orice minciună numai să aibă pântecele râvnit!înghit orice minciună numai să aibă pântecele râvnit! E aşa de importantă oare pentru dânşii această îmE aşa de importantă oare pentru dânşii această îm --brăţişare care mie îmi face scârbă şi mă jigneşte?".brăţişare care mie îmi face scârbă şi mă jigneşte?".

- Charles, stărui regele, ca şi cum ar fi vorbit unui- Charles, stărui regele, ca şi cum ar fi vorbit unui nătâng, ce ne sfătuieşti să facem cu soţia ta?nătâng, ce ne sfătuieşti să facem cu soţia ta?- Nu ştiu, tată, nu ştiu. Vreau să mă ascund, să- Nu ştiu, tată, nu ştiu. Vreau să mă ascund, să

plec, să intru la o mânăstire.plec, să intru la o mânăstire.S-ar fi zis că era gata să ceară să fie pedepsit el fiS-ar fi zis că era gata să ceară să fie pedepsit el fi --

indcă îl înşelase nevastă-sa!indcă îl înşelase nevastă-sa!Filip cel Frumos înţelese că n-are să mai scoatăFilip cel Frumos înţelese că n-are să mai scoată

nimic de la el. Se uită la copiii lui de parcă nu i-ar finimic de la el. Se uită la copiii lui de parcă nu i-ar fi văzut niciodată şi, cugetând cât de lipsită de temei e văzut niciodată şi, cugetând cât de lipsită de temei e rânduiala care făcea din întâiul născut moştenitorulrânduiala care făcea din întâiul născut moştenitorul coroanei, îşi zicea că natura slujeşte uneori destul decoroanei, îşi zicea că natura slujeşte uneori destul de prost legea tronului. Câte neghiobii ar putea săvârşi,prost legea tronului. Câte neghiobii ar putea săvârşi, ajuns în capul ţării, fiul său mai mare, acest Ludovicajuns în capul ţării, fiul său mai mare, acest Ludovic nechibzuit, repezit şi crud? Şi ce sprijin ar putea găsinechibzuit, repezit şi crud? Şi ce sprijin ar putea găsi el la Charles, cel de-al doilea frate al său, aceastăel la Charles, cel de-al doilea frate al său, această zdreanţă care se prăbuşea la întâia nenorocire? Filipzdreanţă care se prăbuşea la întâia nenorocire? Filip era, fără îndoială, o fire mai aşezată, şi din toţi treiera, fără îndoială, o fire mai aşezată, şi din toţi trei cel mai potrivit pentru domnie, dar Ludovic nu l-ar ascel mai potrivit pentru domnie, dar Ludovic nu l-ar as --

culta de fel, asta se ghicea lesne.culta de fel, asta se ghicea lesne.- Sfatul tău, Isabelle? o întrebă regele pe fiică-sa,- Sfatul tău, Isabelle? o întrebă regele pe fiică-sa, cu glas destul de scăzut, aplecându-se spre dânsa.cu glas destul de scăzut, aplecându-se spre dânsa.

- Soţia care a păcătuit, răspunse Isabelle, trebuie- Soţia care a păcătuit, răspunse Isabelle, trebuie să fie oprită pentru totdeauna de a mai zămislisă fie oprită pentru totdeauna de a mai zămisli odrasle regeşti. Iar poporul trebuie să cunoască ceodrasle regeşti. Iar poporul trebuie să cunoască ce osândă i s-a dat, pentru ca toţi să ştie că nelegiuireaosândă i s-a dat, pentru ca toţi să ştie că nelegiuirea

se pedepseşte mai straşnic când păcătoasa e soaţăse pedepseşte mai straşnic când păcătoasa e soaţă sau fiică de rege decât atunci când e vorba de femeiasau fiică de rege decât atunci când e vorba de femeia unui şerb.unui şerb.

- E bine gândit, grăi regele.- E bine gândit, grăi regele.Di i iii l i fi fiDi i iii l i fi fi

JUDECATA JUDECAT A

Cât ţinu drumul de la Paris la Pontoise, în trăsuraCât ţinu drumul de la Paris la Pontoise, în trăsura ei contesa Mahaut nu se gândise decât în ce chip săei contesa Mahaut nu se gândise decât în ce chip să



Dintre toţi copiii lui, ea era aceea care ar fi putut fiDintre toţi copiii lui, ea era aceea care ar fi putut fi într-adevăr cel mai bun suveran. Mare păcat că nu seîntr-adevăr cel mai bun suveran. Mare păcat că nu se născuse bărbat şi înaintea celorlalţi.născuse bărbat şi înaintea celorlalţi.

- Judecata noastră se va rosti până la apusul soa- Judecata noastră se va rosti până la apusul soa --relui, zise Filip cel Frumos ridicându-se.relui, zise Filip cel Frumos ridicându-se.

Şi părăsi încăperea, pentru a se duce, ca întotdeŞi părăsi încăperea, pentru a se duce, ca întotde --auna, să se sfătuiască cu Marigny şi Nogaret, înainteauna, să se sfătuiască cu Marigny şi Nogaret, înainte de a lua vreo hotărâre.de a lua vreo hotărâre.

ei, contesa Mahaut nu se gândise decât în ce chip săei, contesa Mahaut nu se gândise decât în ce chip să încerce a-l îndupleca pe rege. Îi era însă greu să-şiîncerce a-l îndupleca pe rege. Îi era însă greu să-şi adune gândurile. Prea îi treceau multe prin minte,adune gândurile. Prea îi treceau multe prin minte, prea o încolţeau temerile, prea era pornită împotrivaprea o încolţeau temerile, prea era pornită împotriva smintelii fetelor ei şi a verişoarei Marguerite, împosmintelii fetelor ei şi a verişoarei Marguerite, împo --

triva prostiei soţilor lor, împotriva purtării nesocotitetriva prostiei soţilor lor, împotriva purtării nesocotite a ibovnicilor, împotriva tuturor celor care, din uşua ibovnicilor, împotriva tuturor celor care, din uşu --rinţă, orbire sau goană după plăceri, ameninţau sărinţă, orbire sau goană după plăceri, ameninţau să ducă de râpă tot ceea ce ea clădise pentru a-şi înteducă de râpă tot ceea ce ea clădise pentru a-şi înte --meia puterea. Mamă a unor prinţese izgonite de soţiimeia puterea. Mamă a unor prinţese izgonite de soţii lor, ce s-ar mai alege de Mahaut? Ea era hotărâtă sălor, ce s-ar mai alege de Mahaut? Ea era hotărâtă să arunce toată vina pe Marguerite, pentru a le scăpa pearunce toată vina pe Marguerite, pentru a le scăpa pe celelalte două. La urma urmei, Marguerite nu eracelelalte două. La urma urmei, Marguerite nu era fiica ei. Apoi, fiind cea mai în vârstă dintre ele, puteafiica ei. Apoi, fiind cea mai în vârstă dintre ele, putea

fi lesne învinuită că le târâse după dânsa pe cele maifi lesne învinuită că le târâse după dânsa pe cele mai

tinere.tinere.Robert d'Artois îi tot îmboldise pe vizitii să mâneRobert d'Artois îi tot îmboldise pe vizitii să mâne

mai iute, de parcă ar fi vrut să-şi arate râvna plină demai iute, de parcă ar fi vrut să-şi arate râvna plină de grijă pentru mătuşă-sa. Îi făcea plăcere să priveascăgrijă pentru mătuşă-sa. Îi făcea plăcere să privească cum saltă în goana trăsurii frumoşii sâni ai domcum saltă în goana trăsurii frumoşii sâni ai dom --nişoarei Béatrice d'Hirson, dar mai vârtos se bucuranişoarei Béatrice d'Hirson, dar mai vârtos se bucura

văzându-l pe fostul canonic hurducat în şa sau auzind- văzându-l pe fostul canonic hurducat în şa sau auzind-o pe mătuşă-sa gemând. De fiecare dată când, pe lao pe mătuşă-sa gemând. De fiecare dată când, pe la hopuri, din marele trup zguduit al contesei scăpahopuri, din marele trup zguduit al contesei scăpa

vreun vaiet, Robert, ca din întâmplare, iuţea şi mai vreun vaiet, Robert, ca din întâmplare, iuţea şi mai mult goana. De aceea, ea avu un suspin de uşuraremult goana. De aceea, ea avu un suspin de uşurare când se iviră, în sfârşit, peste crestele unor copaci,când se iviră, în sfârşit, peste crestele unor copaci, foişoarele reşedinţei regale de la Maubuisson.foişoarele reşedinţei regale de la Maubuisson.

Curând, trăsura contesei pătrunse în curtea casteCurând, trăsura contesei pătrunse în curtea caste --lului. O mare linişte domnea acolo, întreruptă doar delului. O mare linişte domnea acolo, întreruptă doar de paşii arcaşilor.paşii arcaşilor.

Mahaut se dădu jos şi, întorcându-se către întâiulMahaut se dădu jos şi, întorcându-se către întâiul oştean de pază pe care-l văzu, întrebă:oştean de pază pe care-l văzu, întrebă:- Unde-i regele?- Unde-i regele?- Împarte dreptatea în naosul mânăstirii.- Împarte dreptatea în naosul mânăstirii.U ă d R b d Thi d'Hi i d BéU tă d R b t d Thi d'Hi i d Bé

Şi se pregăti să-şi ia locul lângă tron, unde se cuŞi se pregăti să-şi ia locul lângă tron, unde se cu -- venea să şadă, alături de ceilalţi mari vasali ai re venea să şadă, alături de ceilalţi mari vasali ai re --gelui. Deodată simţi că i se moaie picioarele; unul dingelui. Deodată simţi că i se moaie picioarele; unul din pocăiţii îngenuncheaţi îşi ridicase capul: era fiică-sapocăiţii îngenuncheaţi îşi ridicase capul: era fiică-sa Bl h C i i ăl ă i l i iBl h C i t i ăl ă i l t i i ţ



Urmată de Robert, de Thierry d'Hirson şi de BéaUrmată de Robert, de Thierry d'Hirson şi de Béa --trice, Mahaut se îndreptă cu paşi iuţi spre mânăstire.trice, Mahaut se îndreptă cu paşi iuţi spre mânăstire. În ciuda oboselii, călca sprinten şi hotărât.În ciuda oboselii, călca sprinten şi hotărât.

Naosul înfăţişa ochilor în ziua aceea o privelişte neNaosul înfăţişa ochilor în ziua aceea o privelişte ne --obişnuită: între stâlpii cenuşii, sub uriaşa boltă înobişnuită: între stâlpii cenuşii, sub uriaşa boltă în --gheţată, nu se vedeau călugăriţele închinându-se, cigheţată, nu se vedeau călugăriţele închinându-se, ci toată curtea Franţei încremenită în tăcere înaintea retoată curtea Franţei încremenită în tăcere înaintea re --gelui ei.gelui ei.

Când contesa Mahaut intră, câteva capete se înCând contesa Mahaut intră, câteva capete se în --toarseră şi un murmur trecu din gură în gură. Un glastoarseră şi un murmur trecu din gură în gură. Un glas care era cel al lui Nogaret se opri din citit, şi regelecare era cel al lui Nogaret se opri din citit, şi regele schimbă o privire cu neînduplecatul său sfetnic.schimbă o privire cu neînduplecatul său sfetnic.

Mahaut nu trebui să-şi croiască drum; înaintea eiMahaut nu trebui să-şi croiască drum; înaintea ei toţi se trăgeau la o parte. Îl văzu pe rege, aşezat întoţi se trăgeau la o parte. Îl văzu pe rege, aşezat în tronul său, cu coroana pe cap şi sceptrul în mână;tronul său, cu coroana pe cap şi sceptrul în mână; faţa îi era mai rece ca de obicei, privirea mai fixă.faţa îi era mai rece ca de obicei, privirea mai fixă.

Filip cel Frumos părea desprins de lumea asta. ÎnFilip cel Frumos părea desprins de lumea asta. În slujba cumplită pe care o îndeplinea, pătruns de înslujba cumplită pe care o îndeplinea, pătruns de în --

văţătura bunicului său, sfântul Ludovic, nu era el oare văţătura bunicului său, sfântul Ludovic, nu era el oare întruparea judecăţii lui Dumnezeu pe pământ?întruparea judecăţii lui Dumnezeu pe pământ?

Isabelle, Enguerrand de Marigny, monseniorul deIsabelle, Enguerrand de Marigny, monseniorul de Valois, monseniorul d'Evreux şedeau în jilţuri, ase Valois, monseniorul d'Evreux şedeau în jilţuri, ase --menea celor trei prinţi şi câtorva mari vasali ai remenea celor trei prinţi şi câtorva mari vasali ai re --

gelui. La picioarele tronului, trei tineri călugări, raşigelui. La picioarele tronului, trei tineri călugări, raşi în creştet, stăteau cu capetele plecate, îngenuncheaţiîn creştet, stăteau cu capetele plecate, îngenuncheaţi pe lespezi. Alain de Pareilles, omul care nu lipsea depe lespezi. Alain de Pareilles, omul care nu lipsea de la nici o execuţie, era în picioare, ceva mai la o parte,la nici o execuţie, era în picioare, ceva mai la o parte, în faţa regelui. "Slavă Domnului, gândi Mahaut. Amîn faţa regelui. "Slavă Domnului, gândi Mahaut. Am sosit la timp. Judecă pesemne vreun proces de vrăjisosit la timp. Judecă pesemne vreun proces de vrăji --torie sau sodomie.torie sau sodomie.

Blanche. Cei trei călugări erau cele trei prinţese peBlanche. Cei trei călugări erau cele trei prinţese pe care le răseseră în cap şi le îmbrăcaseră în abacare le răseseră în cap şi le îmbrăcaseră în aba groasă. Mahaut se clătină, înăbuşind un ţipăt, degroasă. Mahaut se clătină, înăbuşind un ţipăt, de parcă ar fi pocnit-o cineva în burtă. Fără voie, separcă ar fi pocnit-o cineva în burtă. Fără voie, se agaţă de nepotu-său, prinzându-i braţul, pentru că elagaţă de nepotu-său, prinzându-i braţul, pentru că el era mai aproape de dânsa.era mai aproape de dânsa.- Prea târziu, mătuşă! Vai, am sosit prea târziu,- Prea târziu, mătuşă! Vai, am sosit prea târziu, atâta spuse Robert d'Artois, care-şi sorbea din plinatâta spuse Robert d'Artois, care-şi sorbea din plin răzbunarea.răzbunarea.

Regele făcu semn ministrului de justiţie, şi acestaRegele făcu semn ministrului de justiţie, şi acesta citi mai departe.citi mai departe.

Glasul aspru al lui Nogaret revărsa un val de imaGlasul aspru al lui Nogaret revărsa un val de ima --gini înjositoare peste creştetul tuns până la piele algini înjositoare peste creştetul tuns până la piele al prinţeselor de Burgundia. Ruşinea o atingea de aseprinţeselor de Burgundia. Ruşinea o atingea de ase --menea pe Mahaut, cum la fel îi atingea pe tustrei primenea pe Mahaut, cum la fel îi atingea pe tustrei pri --nţii, soţii batjocoriţi, aşezaţi lângă tatăl lor, cu capenţii, soţii batjocoriţi, aşezaţi lângă tatăl lor, cu cape --tele plecate şi ei, ca nişte vinovaţi.tele plecate şi ei, ca nişte vinovaţi.

-...Şi pentru care pricină, văzând recunoaşterile şi-...Şi pentru care pricină, văzând recunoaşterile şi mărturiile susnumiţilor Gautier şi Filip d'Aunay, ziselemărturiile susnumiţilor Gautier şi Filip d'Aunay, zisele doamne Marguerite şi Blanche de Burgundia, fiinddoamne Marguerite şi Blanche de Burgundia, fiind dovedite de preacurvie, vor fi întemniţate în cetăţuiadovedite de preacurvie, vor fi întemniţate în cetăţuia de la Château Gaillard, şi aceasta, pentru toate zilelede la Château Gaillard, şi aceasta, pentru toate zilele lor, câte le va mai da Dumnezeu.lor, câte le va mai da Dumnezeu.

- Pe viaţă, murmură Mahaut, sunt osândite pe viaţă.- Pe viaţă, murmură Mahaut, sunt osândite pe viaţă.-...În ce-o priveşte pe doamna Jeanne, contesă pala-...În ce-o priveşte pe doamna Jeanne, contesă pala --tină de Burgundia şi contesă de Poitiers, urmă Notină de Burgundia şi contesă de Poitiers, urmă No --garet, având în vedere că ea nu a fost dovedită a-şi figaret, având în vedere că ea nu a fost dovedită a-şi fi călcat credinţa faţă de soţ şi că această nelegiuire nu-călcat credinţa faţă de soţ şi că această nelegiuire nu-i poate fi pusă în seamă, însă fiind vădit că a dati poate fi pusă în seamă, însă fiind vădit că a dat ajutor vinovat celorlalte la toate stricăciunile lor, eaajutor vinovat celorlalte la toate stricăciunile lor, ea

va fi închisă în castelul de la Dourdan atâta vreme va fi închisă în castelul de la Dourdan atâta vreme câtă va fi nevoie pentru pocăinţa ei şi cât o vrea recâtă va fi nevoie pentru pocăinţa ei şi cât o vrea re --gele s-o ţină.gele s-o ţină.

În tăcerea care se făcu după asta, Mahaut îşiÎn tăcerea care se făcu după asta, Mahaut îşi hii l N t "D l l d l âi lhii l N g t "D l l d l âi l

ei şi de Béatrice.ei şi de Béatrice.Din cei trei soţi înşelaţi, numai Charles rămăseseDin cei trei soţi înşelaţi, numai Charles rămăsese acolo. Veni lângă Blanche, dar nu ştiu decât să înacolo. Veni lângă Blanche, dar nu ştiu decât să în --gâne:gâne:

Ai fă t t i fă t t !Ai fă t t i fă t t !



spuse, cu ochii la Nogaret: "De la el, de la câinelespuse, cu ochii la Nogaret: "De la el, de la câinele ăsta, se trag toate, cu patima lui turbată de a iscodi,ăsta, se trag toate, cu patima lui turbată de a iscodi, de a pârî şi de-a chinui. Mi-o va plăti. Cu pielea lui mi-de a pârî şi de-a chinui. Mi-o va plăti. Cu pielea lui mi-o va plăti."o va plăti."

Dar ministrul de justiţie nu isprăvise de citit:Dar ministrul de justiţie nu isprăvise de citit:- Numiţii Gautier şi Filip d'Aunay, călcându-şi cin- Numiţii Gautier şi Filip d'Aunay, călcându-şi cin --stea şi trădând legământul de credinţă feudală faţă destea şi trădând legământul de credinţă feudală faţă de

persoane de sânge regesc, vor fi jupuiţi de vii, traşipersoane de sânge regesc, vor fi jupuiţi de vii, traşi pe roată şi scopiţi, după care li se va tăia capul iarpe roată şi scopiţi, după care li se va tăia capul iar trupurile vor fi înălţate în furci aceasta în dimineaţatrupurile vor fi înălţate în furci aceasta în dimineaţa zilei ce va urma celei de azi. Astfel a judecat preaînţezilei ce va urma celei de azi. Astfel a judecat preaînţe --leptul, preaputernicul şi preaiubitul nostru rege.leptul, preaputernicul şi preaiubitul nostru rege.

Umerii prinţeselor s-au înfiorat sub cuvintele careUmerii prinţeselor s-au înfiorat sub cuvintele care vesteau ce cazne cumplite îi aşteptau pe ibovnicii lor. vesteau ce cazne cumplite îi aşteptau pe ibovnicii lor. Nogaret făcu sul pergamentul său, şi regele se ridică.Nogaret făcu sul pergamentul său, şi regele se ridică. Naosul începu să se golească într-un murmur preNaosul începu să se golească într-un murmur pre --lung, care se înălţa între zidurile acestea unde nu selung, care se înălţa între zidurile acestea unde nu se auzeau de obicei decât rugăciuni. Se depărtau toţi deauzeau de obicei decât rugăciuni. Se depărtau toţi de Mahaut şi se fereau să dea ochi cu ea. Simţea de jurMahaut şi se fereau să dea ochi cu ea. Simţea de jur împrejur laşitatea oamenilor. Vru să se apropie de fiiîmprejur laşitatea oamenilor. Vru să se apropie de fii --cele ei, dar Alain de Pareilles îi aţinu calea.cele ei, dar Alain de Pareilles îi aţinu calea.

- Nu, doamnă, zise el. Regele nu îngăduie decât fi- Nu, doamnă, zise el. Regele nu îngăduie decât fi --ilor săi, dacă doresc aceasta, să audă cuvântul deilor săi, dacă doresc aceasta, să audă cuvântul de

rămas bun şi de căinţă al soţiilor lor.rămas bun şi de căinţă al soţiilor lor.Mahaut încercă atunci să se întoarcă spre rege. darMahaut încercă atunci să se întoarcă spre rege. dar acesta şi plecase, urmat de Ludovic de Navara, careacesta şi plecase, urmat de Ludovic de Navara, care simţea că se înăbuşe de ruşine şi mânie, şi de Filip desimţea că se înăbuşe de ruşine şi mânie, şi de Filip de Poitiers, la fel, fără o privire măcar spre nevastă-sa.Poitiers, la fel, fără o privire măcar spre nevastă-sa.

- Mamă! strigă Blanche, văzând că Mahaut se de- Mamă! strigă Blanche, văzând că Mahaut se de --părtează. susţinută de-o parte şi de alta de cancelarulpărtează. susţinută de-o parte şi de alta de cancelarul

- Ai făcut asta, ai făcut asta!- Ai făcut asta, ai făcut asta!Blanche se înfioră şi-şi scutură capul pleşuv, peBlanche se înfioră şi-şi scutură capul pleşuv, pe

care briciul lăsase ici şi colo mici pete roşii. Parcă eracare briciul lăsase ici şi colo mici pete roşii. Parcă era o pasăre care năpârlise.o pasăre care năpârlise.

- Nu ştiam... N-am vrut... Charles, bolborosi ea iz- Nu ştiam... N-am vrut... Charles, bolborosi ea iz --bucnind în plâns.bucnind în plâns.Se auzi în clipa aceea glasul aspru al Isabellei:Se auzi în clipa aceea glasul aspru al Isabellei:

- Nici o slăbiciune, Charles. Rămâi prinţ! zise ea.- Nici o slăbiciune, Charles. Rămâi prinţ! zise ea.Ţeapănă sub coroana ei îngustă, rămăsese şi eaŢeapănă sub coroana ei îngustă, rămăsese şi ea

acolo, ca o strajă, cu o strâmbătură de dispreţ în coacolo, ca o strajă, cu o strâmbătură de dispreţ în co --lţul buzelor.lţul buzelor.

Abia atunci răbufni Marguerite de Burgundia, văr Abia atunci răbufni Marguerite de Burgundia, văr --sându-şi furia atâta vreme ţinută în frâu:sându-şi furia atâta vreme ţinută în frâu:

- Nici o slăbiciune, Charles! Nici o îndurare! ţipă- Nici o slăbiciune, Charles! Nici o îndurare! ţipă ea. Poartă-te ca soră-ta Isabelle, care nu va înţelegeea. Poartă-te ca soră-ta Isabelle, care nu va înţelege niciodată slăbiciunile dragostei. Ea n-are decât fiereniciodată slăbiciunile dragostei. Ea n-are decât fiere şi ură în inimă. De n-ar fi fost ea, voi n-aţi fi ştiutşi ură în inimă. De n-ar fi fost ea, voi n-aţi fi ştiut nimic niciodată. Dar mă urăşte, te urăşte şi pe tine,nimic niciodată. Dar mă urăşte, te urăşte şi pe tine, ne urăşte pe toţi.ne urăşte pe toţi.

Isabelle îşi încrucişă mâinile în poala rochiei şi seIsabelle îşi încrucişă mâinile în poala rochiei şi se uită lung la Marguerite, cu o mânie rece.uită lung la Marguerite, cu o mânie rece.

- Dumnezeu să-ţi ierte păcatele, zise ea.- Dumnezeu să-ţi ierte păcatele, zise ea.- Are să-mi ierte mie păcatele mai curând decât o- Are să-mi ierte mie păcatele mai curând decât o

să facă din tine o femeie fericită.să facă din tine o femeie fericită.- Sunt regină, răspunse Isabelle. Dacă nu-mi este- Sunt regină, răspunse Isabelle. Dacă nu-mi este dată fericirea, cel puţin am un sceptru şi un regat.dată fericirea, cel puţin am un sceptru şi un regat.

- Eu, dacă nu mi-a fost hărăzită fericirea, cel puţin- Eu, dacă nu mi-a fost hărăzită fericirea, cel puţin am avut plăcerea, aceea care face cât toate coroaneleam avut plăcerea, aceea care face cât toate coroanele din lume, şi nu-mi pare rău de nimic.din lume, şi nu-mi pare rău de nimic.

Înfruntând-o pe suverana Angliei, această femeieÎnfruntând-o pe suverana Angliei, această femeie

cu capul chilug, cu obrazul brăzdat de oboseală şi decu capul chilug, cu obrazul brăzdat de oboseală şi de lacrimi, mai găsea în ea putere să insulte, să rănelacrimi, mai găsea în ea putere să insulte, să răne --ască, să-şi apere trupul, care râvnise la plăceri.ască, să-şi apere trupul, care râvnise la plăceri.

- M-am bucurat de primăvară, vorbi ea cu glas înfri- M-am bucurat de primăvară, vorbi ea cu glas înfri --g t gâfâi d b t d d g t igurat gâfâind m am bucurat de dragostea unui

PIAŢA DU MARTRAIPIAŢA DU MARTRAI

Zorile întârziau să se arate pentru cei care îşi treZorile întârziau să se arate pentru cei care îşi tre --cuseră noaptea fără odihnă şi fără nădejde, fără uicuseră noaptea fără odihnă şi fără nădejde, fără ui --



gurat, gâfâind, m-am bucurat de dragostea unuigurat, gâfâind, m-am bucurat de dragostea unui bărbat, de căldura şi puterea unui bărbat, am simţitbărbat, de căldura şi puterea unui bărbat, am simţit bucuria de a îmbrăţişa şi de a fi îmbrăţişată... Totbucuria de a îmbrăţişa şi de a fi îmbrăţişată... Tot ceea ce tu nu cunoşti, ceea ce tu mori să cunoşti şi n-ceea ce tu nu cunoşti, ceea ce tu mori să cunoşti şi n-ai să cunoşti niciodată. Ah, îmi închipui că nu preaai să cunoşti niciodată. Ah, îmi închipui că nu prea eşti ispititoare la aşternut, dacă bărbatu-tău se ţineeşti ispititoare la aşternut, dacă bărbatu-tău se ţine mai curând cu băieţi!mai curând cu băieţi!

Albă ca varul, dar nefiind în stare să-i răspundă, Albă ca varul, dar nefiind în stare să-i răspundă, Isabelle îi făcu un semn lui Alain de Pareilles.Isabelle îi făcu un semn lui Alain de Pareilles.

- Nu, strigă Marguerite, tu n-ai să porunceşti dom- Nu, strigă Marguerite, tu n-ai să porunceşti dom --nului de Pareilles. El a fost până acum sub mâna meanului de Pareilles. El a fost până acum sub mâna mea şi poate că are să mai fie iar într-o zi. Îmi va îngăduişi poate că are să mai fie iar într-o zi. Îmi va îngădui deci încă o dată să pornească atunci când voi poruncideci încă o dată să pornească atunci când voi porunci eu.eu.

Întoarse spatele reginei şi lui Charles şi făcu semnÎntoarse spatele reginei şi lui Charles şi făcu semn că e gata. Cele trei prinţese osândite ieşiră de acolocă e gata. Cele trei prinţese osândite ieşiră de acolo şi, înconjurate de arcaşi, străbătură coridoarele şişi, înconjurate de arcaşi, străbătură coridoarele şi curtea până la odaia ce le era închisoare.curtea până la odaia ce le era închisoare.

Când Alain de Pareilles trase uşa în urma lor, MarCând Alain de Pareilles trase uşa în urma lor, Mar --guerite alergă să se trântească pe pat şi îşi înăbuşiguerite alergă să se trântească pe pat şi îşi înăbuşi plânsul muşcând cearceaful.plânsul muşcând cearceaful.

- Cosiţele mele, frumoasele mele cosite, plângea cu- Cosiţele mele, frumoasele mele cosite, plângea cu sughiţuri Blanche.sughiţuri Blanche.

cuseră noaptea fără odihnă şi fără nădejde, fără uip ş j ,tare şi fără amăgire.tare şi fără amăgire.

Într-o chilie din beciul isprăvniciei de la Pontoise,Într-o chilie din beciul isprăvniciei de la Pontoise, doi oameni culcaţi unul lângă altul pe un maldăr dedoi oameni culcaţi unul lângă altul pe un maldăr de paie aşteptau moartea. Din porunca lui Guillaume depaie aşteptau moartea. Din porunca lui Guillaume de

Nogaret, fraţii d'Aunay fuseseră doftoriţi, astfel că răNogaret, fraţii d'Aunay fuseseră doftoriţi, astfel că ră --nile nu le mai sângerau, inima le bătea mai bine, iarnile nu le mai sângerau, inima le bătea mai bine, iar carnea lor sfâşiată, trupurile lor strivite prinseseră iarcarnea lor sfâşiată, trupurile lor strivite prinseseră iar puteri ca să sufere mai crâncen şi să simtă mai vieputeri ca să sufere mai crâncen şi să simtă mai vie spaima morţii în chinurile ce le erau hărăzite.spaima morţii în chinurile ce le erau hărăzite.

Nici prinţesele osândite, nici Mahaut, nici cei treiNici prinţesele osândite, nici Mahaut, nici cei trei fii ai regelui, nici regele însuşi nu dormiră în noapteafii ai regelui, nici regele însuşi nu dormiră în noaptea aceea. Şi nici Isabelle nu închise ochii; cuvintele cumaceea. Şi nici Isabelle nu închise ochii; cuvintele cum --natei sale, Marguerite nu-i mai ieşeau din minte.natei sale, Marguerite nu-i mai ieşeau din minte. Numai doi oameni se adânciseră fără habar în somn:Numai doi oameni se adânciseră fără habar în somn: Nogaret, pentru că îşi împlinise datoria, şi RobertNogaret, pentru că îşi împlinise datoria, şi Robert d'Artois, pentru ca, vrând să-şi guste răzbunarea, făd'Artois, pentru ca, vrând să-şi guste răzbunarea, fă --cuse douăzeci de leghe călare.cuse douăzeci de leghe călare.

Cu puţin înainte de utrenii se auziră pe coridoareCu puţin înainte de utrenii se auziră pe coridoare paşi grei bocănind în lespezile de piatră: arcaşii dompaşi grei bocănind în lespezile de piatră: arcaşii dom --nului Alain de Pareilles veneau să le ia pe prinţese. Înnului Alain de Pareilles veneau să le ia pe prinţese. În curte aşteptau trei care îmbrăcate în negru, străjuitecurte aşteptau trei care îmbrăcate în negru, străjuite de şaizeci de călăreţi în nădragi de piele, zale şi chide şaizeci de călăreţi în nădragi de piele, zale şi chi --

vere de fier. Alain de Pareilles porunci să fie urcate vere de fier. Alain de Pareilles porunci să fie urcate prinţesele, apoi făcu din mână semn să se pornească,prinţesele, apoi făcu din mână semn să se pornească, şi convoiul osânditelor se urni din loc în lumina tranşi convoiul osânditelor se urni din loc în lumina tran --dafirie a dimineţii.dafirie a dimineţii.

La o fereastră a castelului, contesa Mahaut sta înLa o fereastră a castelului, contesa Mahaut sta în picioare, cu fruntea lipită de geam, şi umerii săi încopicioare, cu fruntea lipită de geam, şi umerii săi înco --

voiaţi tresăreau, zguduiţi de plâns. voiaţi tresăreau, zguduiţi de plâns.- Plângeţi, doamnă? o întrebă Béatrice d'Hirson.- Plângeţi, doamnă? o întrebă Béatrice d'Hirson.

- Mi se întâmplă şi mie câteodată, răspunse Ma- Mi se întâmplă şi mie câteodată, răspunse Ma --haut, cu glas răguşit.haut, cu glas răguşit.Béatrice se şi îmbrăcase din cap până-n picioare.Béatrice se şi îmbrăcase din cap până-n picioare.- Ieşi în oraş? zise Mahaut.- Ieşi în oraş? zise Mahaut.

Da doamnă mă duc să văd cu voia dumneaDa doamnă mă duc să văd cu voia dumnea

măsură ce se desluşeau mai bine cei doi tineri. Nicimăsură ce se desluşeau mai bine cei doi tineri. Nici Gautier, nici Filip nu mişcau. Fără funiile care îi legauGautier, nici Filip nu mişcau. Fără funiile care îi legau de loitrele căruţei, n-ar fi fost în stare să se ţină în pide loitrele căruţei, n-ar fi fost în stare să se ţină în pi --cioare.cioare.

Un preot venise în temniţa lor să le primească spoUn preot venise în temniţa lor să le primească spo



- Da, doamnă, mă duc să văd... cu voia dumnea- Da, doamnă, mă duc să văd... cu voia dumnea -- voastră. voastră.

În vremea asta, piaţa din Pontoise, căreia i se ziceaÎn vremea asta, piaţa din Pontoise, căreia i se zicea du Martrai, unde urma să aibă loc execuţia fraţilordu Martrai, unde urma să aibă loc execuţia fraţilor d'Aunay, se şi umpluse, neagră de atâta lume. Târgod'Aunay, se şi umpluse, neagră de atâta lume. Târgo --

veţi, ţărani şi ostaşi nu mai încetau să curgă într veţi, ţărani şi ostaşi nu mai încetau să curgă într --acolo de la revărsatul zorilor. Proprietarii caselor careacolo de la revărsatul zorilor. Proprietarii caselor care dădeau spre piaţă îşi închiriaseră pe preţ bun feresdădeau spre piaţă îşi închiriaseră pe preţ bun feres --trele; pe la toate pervazurile se îngrămădeau privitrele; pe la toate pervazurile se îngrămădeau privi --torii. Faptul că cei daţi morţii erau nişte nobili, cătorii. Faptul că cei daţi morţii erau nişte nobili, că erau tineri şi mai cu seamă că erau seniori de prinerau tineri şi mai cu seamă că erau seniori de prin partea locului, înzecea curiozitatea. Apoi, însăşi napartea locului, înzecea curiozitatea. Apoi, însăşi na --tura crimei pe care o săvârşiseră, vâlva uriaşă ce setura crimei pe care o săvârşiseră, vâlva uriaşă ce se stârnise în jurul dragostei lor cu nurorile regelui,stârnise în jurul dragostei lor cu nurorile regelui, aţâţau închipuirea oamenilor.aţâţau închipuirea oamenilor.Cam la un stânjen deasupra pământului fusese înCam la un stânjen deasupra pământului fusese în --

jghebată în timpul nopţii podeaua de unde se înălţau jghebată în timpul nopţii podeaua de unde se înălţau cele două spânzurători care atrăgeau toate privirile.cele două spânzurători care atrăgeau toate privirile.

Cei doi călăi sosiră, recunoscuţi de departe după tiCei doi călăi sosiră, recunoscuţi de departe după ti --chia roşie şi tunica de aceeaşi culoare, urmaţi de calchia roşie şi tunica de aceeaşi culoare, urmaţi de cal --fele lor ducând lăzile negre în care erau rânduite scufele lor ducând lăzile negre în care erau rânduite scu --lele. Călăii se urcară pe podea şi o tăcere se lăsă deolele. Călăii se urcară pe podea şi o tăcere se lăsă deo --dată peste mulţimea strânsă acolo. Apoi unul din călăidată peste mulţimea strânsă acolo. Apoi unul din călăi

se apucă să învârtească o roată care scârţâi. Şi muse apucă să învârtească o roată care scârţâi. Şi mu --lţimea începu să râdă ca la o boscărie de bâlci. Privilţimea începu să râdă ca la o boscărie de bâlci. Privi --torii făceau haz, îşi dădeau cu coatele, iar o ulcică detorii făceau haz, îşi dădeau cu coatele, iar o ulcică de

vin trecu din mână în mână până la călăi, care băură, vin trecu din mână în mână până la călăi, care băură, în timp ce lumea de jur împrejur bătea din palme.în timp ce lumea de jur împrejur bătea din palme.

Când se ivi căruţa care-i aducea pe fraţii d'Aunay,Când se ivi căruţa care-i aducea pe fraţii d'Aunay, un vuiet de glasuri se înălţă în văzduh, crescând peun vuiet de glasuri se înălţă în văzduh, crescând pe

Un preot venise în temniţa lor, să le primească spoUn preot venise în temniţa lor, să le primească spo -- vedania îngăimată şi ultimele cuvinte pe care ţineau vedania îngăimată şi ultimele cuvinte pe care ţineau să le spună celor de-acasă. Istoviţi, cu respiraţia gâsă le spună celor de-acasă. Istoviţi, cu respiraţia gâ --fâitoare, năuciţi, nu aveau nici o tresărire de revoltă,fâitoare, năuciţi, nu aveau nici o tresărire de revoltă, aproape că nu-şi mai dădeau seama ce se întâmplă cuaproape că nu-şi mai dădeau seama ce se întâmplă cu ei şi nu doreau nimic alta decât moartea, care să leei şi nu doreau nimic alta decât moartea, care să le curme cât mai repede coşmarul.curme cât mai repede coşmarul.

Călăii îi săltară sus pe podea şi îi despuiară până laCălăii îi săltară sus pe podea şi îi despuiară până la piele de veşmintele lor.piele de veşmintele lor.

Văzându-i goi, ca două mari păpuşi trandafirii, Văzându-i goi, ca două mari păpuşi trandafirii, gloata fu apucată de o veselie bezmetică de iarmaroc.gloata fu apucată de o veselie bezmetică de iarmaroc. Un val de glume bădărăneşti şi de măscări se rostoUn val de glume bădărăneşti şi de măscări se rosto --goli în piaţă, pe când osândiţii erau legaţi pe roată, cugoli în piaţă, pe când osândiţii erau legaţi pe roată, cu faţa întoarsă spre cer. Apoi, urmă o aşteptare. Călăiifaţa întoarsă spre cer. Apoi, urmă o aşteptare. Călăii stăteau rezemaţi de stâlpii celor două spânzurători,stăteau rezemaţi de stâlpii celor două spânzurători, cu braţele încrucişate. Câteva minute trecură aşa.cu braţele încrucişate. Câteva minute trecură aşa. Mulţimea începea să-şi piardă răbdarea, să pună înMulţimea începea să-şi piardă răbdarea, să pună în --trebări, să se frământe neliniştită. Deodată, înţeleserătrebări, să se frământe neliniştită. Deodată, înţeleseră toţi pe cine anume aşteptau. Trei care îmbrăcate întoţi pe cine anume aşteptau. Trei care îmbrăcate în zăbranice negre soseau la un capăt al pieţei. Ca ozăbranice negre soseau la un capăt al pieţei. Ca o culme a cruzimii, pentru a face şi mai cumplită pedeculme a cruzimii, pentru a face şi mai cumplită pede --apsa, Nogaret, în înţelegere cu regele, poruncise caapsa, Nogaret, în înţelegere cu regele, poruncise ca prinţesele să fie de faţă la supliciu.prinţesele să fie de faţă la supliciu.

Zărind cele două trupuri goale întinse pe roţi, cuZărind cele două trupuri goale întinse pe roţi, cu mâinile şi picioarele în cruce, Blanche leşină.mâinile şi picioarele în cruce, Blanche leşină. Jeanne, agăţată de zăbrelele căruţei, cu obrazul în Jeanne, agăţată de zăbrelele căruţei, cu obrazul în --

lăcrimat, urla norodului:lăcrimat, urla norodului:- Spuneţi-i soţului meu, spuneţi-i monseniorului- Spuneţi-i soţului meu, spuneţi-i monseniorului

Filip, că sunt nevinovată!Filip, că sunt nevinovată!Până aici ea se ţinuse bine, dar acum, nervii sleiţi îiPână aici ea se ţinuse bine, dar acum, nervii sleiţi îi

veniseră de hac, şi mulţimea făcea haz de restriştea veniseră de hac, şi mulţimea făcea haz de restriştea ei.ei.Singură Marguerite de Burgundia avea tăria să priSingură Marguerite de Burgundia avea tăria să pri --

vească eşafodul, iar cei care i se aflau în preajmă pu vească eşafodul, iar cei care i se aflau în preajmă pu --tură o clipă să se întrebe dacă dânsa nu încerca otură o clipă să se întrebe dacă dânsa nu încerca o

amestecate cu sânge - pe furcile spânzurătorii în jurulamestecate cu sânge - pe furcile spânzurătorii în jurul cărora corbii bisericilor din vecinătate începeau să secărora corbii bisericilor din vecinătate începeau să se rotească.rotească.

Atunci, cele trei căruţe negre porniră iar; armăşeii Atunci, cele trei căruţe negre porniră iar; armăşeii căpităniei se apucară să golească piaţa şi fiecare secăpităniei se apucară să golească piaţa şi fiecare se



tură o clipă să se întrebe dacă dânsa nu încerca otură o clipă să se întrebe dacă dânsa nu încerca o crâncenă, o năprasnică plăcere văzându-l expus încrâncenă, o năprasnică plăcere văzându-l expus în ochii tuturor, trandafiriu sub lumina soarelui, pe bărochii tuturor, trandafiriu sub lumina soarelui, pe băr --batul care trebuia să moară fiindcă se culcase cu ea.batul care trebuia să moară fiindcă se culcase cu ea.

Când călăii ridicară ghioagele de fier pentru a sfăCând călăii ridicară ghioagele de fier pentru a sfă --râma oasele condamnaţilor, Marguerite scoase unrâma oasele condamnaţilor, Marguerite scoase un ţipăt "Filip!" cu un glas care nu era nicidecum al duţipăt "Filip!" cu un glas care nu era nicidecum al du --rerii.rerii.

Apoi, ghioagele se abătură peste ei; se auziră pârâi Apoi, ghioagele se abătură peste ei; se auziră pârâi --turi şi, pentru fraţii d'Aunay, cerul se stinse deasupraturi şi, pentru fraţii d'Aunay, cerul se stinse deasupra lor. Călăii smulgeau cu căngi de fier pielea de pe celelor. Călăii smulgeau cu căngi de fier pielea de pe cele două trupuri care nu mai simţeau acum nimic; sândouă trupuri care nu mai simţeau acum nimic; sân --gele şiroia pe scândurile eşafodului.gele şiroia pe scândurile eşafodului.

Un val de isterie cuprinse lumea îngrămădită acolo,Un val de isterie cuprinse lumea îngrămădită acolo, când amândoi meşterii călăi apucară nişte cuţitecând amândoi meşterii călăi apucară nişte cuţite lungi de măcelărie şi începură să ciopârţească pe ceilungi de măcelărie şi începură să ciopârţească pe cei doi ibovnici vinovaţi, zvârlind în sus, amândoi deodoi ibovnici vinovaţi, zvârlind în sus, amândoi deo --dată, cu o mişcare dibace de jongleri, mădularele pădată, cu o mişcare dibace de jongleri, mădularele pă --catului.catului.

Se îmbulzeau toţi ca să vadă mai bine. FemeileSe îmbulzeau toţi ca să vadă mai bine. Femeile ţipau către bărbaţii lor:ţipau către bărbaţii lor:

- Are să-ţi treacă acum pofta să faci ca ei, curvar- Are să-ţi treacă acum pofta să faci ca ei, curvar bătrân ce eşti!bătrân ce eşti!

- Vezi ce te aşteaptă!- Vezi ce te aşteaptă!- Ai merita şi tu una ca asta!- Ai merita şi tu una ca asta!Trupurile fură date jos de pe roţi şi securile scânTrupurile fură date jos de pe roţi şi securile scân --

teiară în lumină pentru a le tăia capul. Apoi, ceea ceteiară în lumină pentru a le tăia capul. Apoi, ceea ce mai rămase din Gautier şi Filip d'Aunay, din cei doimai rămase din Gautier şi Filip d'Aunay, din cei doi frumoşi scutieri care mai alaltăieri se fâţâiau călări pefrumoşi scutieri care mai alaltăieri se fâţâiau călări pe şoseaua către Clermont, fu înălţat - grămezi stâlciteşoseaua către Clermont, fu înălţat - grămezi stâlcite

căpităniei se apucară să golească piaţa şi fiecare secăpităniei se apucară să golească piaţa şi fiecare se întoarse la dugheana, la potcovăria, la căsăpia sau laîntoarse la dugheana, la potcovăria, la căsăpia sau la grădina lui, cu acea stranie linişte sufletească a oamegrădina lui, cu acea stranie linişte sufletească a oame --nilor pentru care moartea altuia nu e decât un specnilor pentru care moartea altuia nu e decât un spec --tacol.tacol.

Căci, în veacurile acelea când mulţi prunci mureauCăci, în veacurile acelea când mulţi prunci mureau în leagăn, iar dintre femei, o jumătate în durerile faîn leagăn, iar dintre femei, o jumătate în durerile fa --cerii, când molimele secerau oamenii în floarea vârcerii, când molimele secerau oamenii în floarea vâr --stei, când rănile nu se vindecau decât rareori, cândstei, când rănile nu se vindecau decât rareori, când plăgile nu se închideau de fel, când biserica te învăţaplăgile nu se închideau de fel, când biserica te învăţa să fii mereu cu gândul la moarte, când statuile din alsă fii mereu cu gândul la moarte, când statuile din al --tare arătau cadavre mâncate de viermi, şi când fietare arătau cadavre mâncate de viermi, şi când fie --care simţea de-a lungul întregii vieţi că-şi duce procare simţea de-a lungul întregii vieţi că-şi duce pro --priul său leş, ideea morţii era obişnuită, familiară, fipriul său leş, ideea morţii era obişnuită, familiară, fi --

rească; privind la omul ce-şi dă sufletul, cei de perească; privind la omul ce-şi dă sufletul, cei de pe atunci nu vedeau în aceasta, ca noi, un tragic semnatunci nu vedeau în aceasta, ca noi, un tragic semn care să le aducă aminte că şi dânşii sunt muritori.care să le aducă aminte că şi dânşii sunt muritori.

În vreme ce pe şoseaua Normandiei, o femeie cuÎn vreme ce pe şoseaua Normandiei, o femeie cu creştetul ras, într-o căruţă cernită, nu înceta săcreştetul ras, într-o căruţă cernită, nu înceta să strige: "Spuneţi-i monseniorului Filip că sunt nevinostrige: "Spuneţi-i monseniorului Filip că sunt nevino --

vată! Spuneţi-i că nu l-am înşelat!", în piaţa du Mar vată! Spuneţi-i că nu l-am înşelat!", în piaţa du Mar --trai, călăii îşi împărţeau, în faţa câtorva gură-cască,trai, călăii îşi împărţeau, în faţa câtorva gură-cască,

veşmintele victimelor. Aşa o cerea într-adevăr datina, veşmintele victimelor. Aşa o cerea într-adevăr datina,

ca tot ce se găsea asupra osândiţilor, "de la brâu înca tot ce se găsea asupra osândiţilor, "de la brâu în jos", să le rămână călăilor. Astfel că frumoasele jos", să le rămână călăilor. Astfel că frumoasele tăşcuţe ale reginei Angliei căzură în mâna lor. Fiecaretăşcuţe ale reginei Angliei căzură în mâna lor. Fiecare dintre ei luă câte una; era o pleaşcă rară, un chilipirdintre ei luă câte una; era o pleaşcă rară, un chilipir cum nu le pica decât o dată în toată viaţa lor de călăi.cum nu le pica decât o dată în toată viaţa lor de călăi.

Se aflau tocmai asupra acestei împărţeli când o fruSe aflau tocmai asupra acestei împărţeli când o fru --moasă făptură oacheşă, arătând după îmbrăcămintemoasă făptură oacheşă, arătând după îmbrăcăminte

mai degrabă a domnişoară de neam mare decât amai degrabă a domnişoară de neam mare decât a orăşeancă de rând, se apropie de ei, şi cu glas şoptit,orăşeancă de rând, se apropie de ei, şi cu glas şoptit, puţintel şovăitor, îi rugă să-i dea limba unuia dintrepuţintel şovăitor, îi rugă să-i dea limba unuia dintre cei ciopârţiţi. Frumoasa fată era Béatrice d'Hirson.cei ciopârţiţi. Frumoasa fată era Béatrice d'Hirson.

Se zice că face bine la durerile de stomac spuseSe zice că face bine la durerile de stomac spuse

CĂLĂREŢUL DIN AMURGCĂLĂREŢUL DIN AMURG

În vreme ce sângele fraţilor d'Aunay se usca pe păÎn vreme ce sângele fraţilor d'Aunay se usca pe pă --mântul galben al pieţei du Martrai, unde câinii aveaumântul galben al pieţei du Martrai, unde câinii aveau



- Se zice că face bine la durerile de stomac, spuse- Se zice că face bine la durerile de stomac, spuse ea. Limba oricăruia dintre cei doi. Mi-e totuna.ea. Limba oricăruia dintre cei doi. Mi-e totuna.

Călăii se uitară unul la altul, bănuitori, întrebându-Călăii se uitară unul la altul, bănuitori, întrebându-se dacă nu era cumva vrăjitorie la mijloc. Căci erase dacă nu era cumva vrăjitorie la mijloc. Căci era lucru ştiut că limba unui spânzurat, mai cu seamă alucru ştiut că limba unui spânzurat, mai cu seamă a unui spânzurat din ziua de vineri, slujea la chemareaunui spânzurat din ziua de vineri, slujea la chemarea diavolului. Dar limba unui osândit căruia i se tăiasediavolului. Dar limba unui osândit căruia i se tăiase capul putea oare să aibă aceeaşi întrebuinţare?capul putea oare să aibă aceeaşi întrebuinţare?

Deoarece Béatrice ţinea în palmă un galben de aurDeoarece Béatrice ţinea în palmă un galben de aur strălucitor, ei se învoiră şi făcură în aşa fel încât să-istrălucitor, ei se învoiră şi făcură în aşa fel încât să-i dea, fără ca nimeni să vadă, ceea ce dorea.dea, fără ca nimeni să vadă, ceea ce dorea.

g p ţ ,g p ţsă vină zile de-a rândul să adulmece mârâind, cei desă vină zile de-a rândul să adulmece mârâind, cei de la castelul Maubuisson se trezeau încetul cu încetulla castelul Maubuisson se trezeau încetul cu încetul din coşmarul lor.din coşmarul lor.

Fiii regelui nu se arătară până seara. Nimeni nuFiii regelui nu se arătară până seara. Nimeni nu

intră în odăile lor, în afară de curtenii care-i slujeau;intră în odăile lor, în afară de curtenii care-i slujeau;

nimeni nu se apropie de uşile în dosul cărora mânia,nimeni nu se apropie de uşile în dosul cărora mânia, umilinţa sau durerea sfârşeau să sape urme adânci înumilinţa sau durerea sfârşeau să sape urme adânci în sufletul celor trei bărbaţi.sufletul celor trei bărbaţi.

Pe la amiază, însoţită de suita ei restrânsă, MahautPe la amiază, însoţită de suita ei restrânsă, Mahaut pornise îndărăt spre Paris. Măcinată de ură şi amărăpornise îndărăt spre Paris. Măcinată de ură şi amără --ciune, încercase să pătrundă la rege, dar Nogaretciune, încercase să pătrundă la rege, dar Nogaret

veni să-i spună că regele are de lucru şi doreşte să nu veni să-i spună că regele are de lucru şi doreşte să nu fie tulburat. "El, dulăul ăsta, îmi taie drumul şi mă îmfie tulburat. "El, dulăul ăsta, îmi taie drumul şi mă îm --piedică să ajung la stăpânu-său", îşi zise contesa Mapiedică să ajung la stăpânu-său", îşi zise contesa Ma --haut. Totul o întărea în gândul că păstrătorul pehaut. Totul o întărea în gândul că păstrătorul pe --ceţilor fusese singurul care urzise pierzania fetelor şiceţilor fusese singurul care urzise pierzania fetelor şi propria ei urgisire. Totul o îndreptăţea să creadă asta.propria ei urgisire. Totul o îndreptăţea să creadă asta. Nogaret nu era doar la întâia lui uneltire mişelească.Nogaret nu era doar la întâia lui uneltire mişelească.

- Gândeşte-te la judecata lui Dumnezeu, jupâne No- Gândeşte-te la judecata lui Dumnezeu, jupâne No --garet, îi spuse dânsa pe un ton ameninţător, părăgaret, îi spuse dânsa pe un ton ameninţător, pără --sindu-l.sindu-l.

Alte patimi, alte interese îi frământau pe cei de la Alte patimi, alte interese îi frământau pe cei de la Maubuisson. Oamenii de casă ai prinţeselor surghiuMaubuisson. Oamenii de casă ai prinţeselor surghiu --nite căutau să reînnoade iţele nevăzute ale puterii şinite căutau să reînnoade iţele nevăzute ale puterii şi ale intrigii, fie şi lepădându-se de prieteniile cu careale intrigii, fie şi lepădându-se de prieteniile cu care se făleau în ajun. Suveicile mânate de frică, de vanise făleau în ajun. Suveicile mânate de frică, de vani --tate, de ambiţie porneau iar să se învârtească spre atate, de ambiţie porneau iar să se învârtească spre a ţese la loc, pe o canava nouă, pânza sfâşiată cu atâtaţese la loc, pe o canava nouă, pânza sfâşiată cu atâta furie.furie.

Prevăzător, Robert d'Artois avea dibăcia să-şi asPrevăzător, Robert d'Artois avea dibăcia să-şi as --

cundă triumful, aşteptând să-i culeagă roadele. De pecundă triumful, aşteptând să-i culeagă roadele. De pe acum, însă, toţi aceia care până mai ieri roiau în jurulacum, însă, toţi aceia care până mai ieri roiau în jurul clanului prinţeselor de Burgundia se îmbulzeau spreclanului prinţeselor de Burgundia se îmbulzeau spre el.el.

Seara la cina regelui în afară de cei doi fraţi aiSeara la cina regelui în afară de cei doi fraţi ai

Ţâncul nu părea să aibă nici o frică de privirea neŢâncul nu părea să aibă nici o frică de privirea ne --mişcată aţintită asupră-i. Deodată, întinzându-şi pummişcată aţintită asupră-i. Deodată, întinzându-şi pum --nişorul, îl vârî în chica cu răsfrângeri aurii a suveranişorul, îl vârî în chica cu răsfrângeri aurii a suvera --nului şi trase o şuviţă încreţită.nului şi trase o şuviţă încreţită.

Filip cel Frumos zâmbi Atunci toţi comesenii avurăFilip cel Frumos zâmbi Atunci toţi comesenii avură



Seara, la cina regelui, în afară de cei doi fraţi aiSeara, la cina regelui, în afară de cei doi fraţi ai acestuia şi de fiică-sa, se mai aflau în jurul lui Filip celacestuia şi de fiică-sa, se mai aflau în jurul lui Filip cel Frumos Marigny, Nogaret, Bouville şi, în sfârşit, RoFrumos Marigny, Nogaret, Bouville şi, în sfârşit, Ro --bert d'Artois, a cărui prezenţă arăta îndeajuns că înbert d'Artois, a cărui prezenţă arăta îndeajuns că în --cepe iar să se bucure de bunăvoinţa suveranului.cepe iar să se bucure de bunăvoinţa suveranului.

Cină fără pompă; aproape o cină de doliu. În încăCină fără pompă; aproape o cină de doliu. În încă --perea lungă şi strâmtă de lângă odaia regelui, unde liperea lungă şi strâmtă de lângă odaia regelui, unde li se servi masa, domnea o tăcere apăsătoare. Până şise servi masa, domnea o tăcere apăsătoare. Până şi monseniorul de Valois tăcea, iar ogarul Lombard, camonseniorul de Valois tăcea, iar ogarul Lombard, ca şi cum ar fi simţit stinghereala comesenilor, îşi părăşi cum ar fi simţit stinghereala comesenilor, îşi pără --sise locul său obişnuit, de la picioarele stăpânului, şisise locul său obişnuit, de la picioarele stăpânului, şi se lungise în faţa căminului.se lungise în faţa căminului.

În clipa când slujitorii, între două tacâmuri,În clipa când slujitorii, între două tacâmuri, schimbau feliile de pâine, intră Lady Mortimer, purschimbau feliile de pâine, intră Lady Mortimer, pur --

tându-l în braţe pe micul prinţ Eduard; îl aducea sătându-l în braţe pe micul prinţ Eduard; îl aducea să dea mamei sale sărutul dinainte de culcare.dea mamei sale sărutul dinainte de culcare.- Doamnă de Joinville, zise regele, chemând-o pe- Doamnă de Joinville, zise regele, chemând-o pe

Lady Mortimer cu gloriosul ei nume de naştere, adu-lLady Mortimer cu gloriosul ei nume de naştere, adu-l la mine pe nepotu-meu.la mine pe nepotu-meu.

"Singurul meu nepot...", adăugă în sinea lui."Singurul meu nepot...", adăugă în sinea lui.Luă copilul şi îl ţinu câtva timp în faţa ochilor săi,Luă copilul şi îl ţinu câtva timp în faţa ochilor săi,

cercetând obrăjorul nevinovat, rotunjor şi trandafiriu,cercetând obrăjorul nevinovat, rotunjor şi trandafiriu, în care gropiţele făceau umbre. "Al cui copil te vei doîn care gropiţele făceau umbre. "Al cui copil te vei do --

vedi că eşti?" avea poftă să-l întrebe Filip cel Frumos. vedi că eşti?" avea poftă să-l întrebe Filip cel Frumos. "Al schimbăciosului şi desfrânatului tău tată, dus de"Al schimbăciosului şi desfrânatului tău tată, dus de nas de alţii, sau al fiicei mele Isabelle? Pentru cinsteanas de alţii, sau al fiicei mele Isabelle? Pentru cinstea neamului meu mi-ar place să-i semeni mamei tale, darneamului meu mi-ar place să-i semeni mamei tale, dar pentru fericirea Franţei, facă cerul ca tu să fii doarpentru fericirea Franţei, facă cerul ca tu să fii doar fiul bicisnicului tău de tată!"fiul bicisnicului tău de tată!"

- Eduard! Zâmbeşte-i măriei-sale bunicului tău!- Eduard! Zâmbeşte-i măriei-sale bunicului tău!

Filip cel Frumos zâmbi. Atunci toţi comesenii avurăFilip cel Frumos zâmbi. Atunci toţi comesenii avură un suspin de uşurare şi fiecare se grăbi să râdă, iarun suspin de uşurare şi fiecare se grăbi să râdă, iar limbile se dezlegară în sfârşit.limbile se dezlegară în sfârşit.

O dată copilul scos de acolo şi cina sfârşită, regeleO dată copilul scos de acolo şi cina sfârşită, regele le dădu voie tuturor să se retragă, afară de Marigny şile dădu voie tuturor să se retragă, afară de Marigny şi de Nogaret, cărora le făcu semn să rămână. Lăsă săde Nogaret, cărora le făcu semn să rămână. Lăsă să treacă o clipă mai lungă fără a scoate o vorbă, şi sfettreacă o clipă mai lungă fără a scoate o vorbă, şi sfet --nicii săi îi respectară tăcerea.nicii săi îi respectară tăcerea.

- Câinii sunt şi ei făpturile lui Dumnezeu? întrebă el- Câinii sunt şi ei făpturile lui Dumnezeu? întrebă el pe neaşteptate, fără să se poată înţelege la ce se gânpe neaşteptate, fără să se poată înţelege la ce se gân --dise punând această întrebare.dise punând această întrebare.

Se ridicase şi îşi puse mâna pe ceafa caldă a ogaSe ridicase şi îşi puse mâna pe ceafa caldă a oga --rului, care înălţă capul la apropierea stăpânului, conrului, care înălţă capul la apropierea stăpânului, con --tinuând să se întindă în faţa focului.tinuând să se întindă în faţa focului.

- Sire, răspunse Nogaret, ştim multe despre oameni- Sire, răspunse Nogaret, ştim multe despre oameni pentru că suntem oameni noi înşine, dar cunoaştempentru că suntem oameni noi înşine, dar cunoaştem prea puţine despre celelalte taine ale firii...prea puţine despre celelalte taine ale firii...

Filip cel Frumos se apropie de o fereastră şi răFilip cel Frumos se apropie de o fereastră şi ră --mase acolo, privind afară, unde nu se vedeau decât zimase acolo, privind afară, unde nu se vedeau decât zi --duri negre şi umbra întunecată a frunzişului. Aşa cumduri negre şi umbra întunecată a frunzişului. Aşa cum celor ce stau la cârma statelor li se întâmplă adeseoricelor ce stau la cârma statelor li se întâmplă adeseori în serile zilelor în care s-au împovărat cu tragice răsîn serile zilelor în care s-au împovărat cu tragice răs --punderi, mintea lui dădea târcoale unor întrebări taipunderi, mintea lui dădea târcoale unor întrebări tai --

nice şi nedesluşite, căutând temeiurile unei rânduielinice şi nedesluşite, căutând temeiurile unei rânduieli universale care să-i îndreptăţească viaţa, domnia şiuniversale care să-i îndreptăţească viaţa, domnia şi faptele.faptele.

Într-un târziu se întoarse şi zise:Într-un târziu se întoarse şi zise:- Enguerrand, ceea ce trebuia făcut s-a făcut, şi- Enguerrand, ceea ce trebuia făcut s-a făcut, şi

urma focului şi a fierului nu se poate şterge. Vinovaţiiurma focului şi a fierului nu se poate şterge. Vinovaţii sunt acum în faţa lui Dumnezeu. Dar încotro mergesunt acum în faţa lui Dumnezeu. Dar încotro merge

ţara? Fiii mei nu au moştenitori.ţara? Fiii mei nu au moştenitori.- Vor avea, sire, dacă au să-şi ia alte soţii, spuse- Vor avea, sire, dacă au să-şi ia alte soţii, spuse Marigny fără să ridice capul.Marigny fără să ridice capul.

- În faţa lui Dumnezeu ei sunt căsătoriţi.- În faţa lui Dumnezeu ei sunt căsătoriţi.- Dumnezeu poate desface zise Marigny- Dumnezeu poate desface zise Marigny

garet.garet.Se auzi un tropot de cal. Marigny se ridică de laSe auzi un tropot de cal. Marigny se ridică de la locul său şi se apropie de fereastră, în timp ce Nolocul său şi se apropie de fereastră, în timp ce No --garet îi spunea regelui:garet îi spunea regelui:

- Ducesa de Burgundia se va sili fără îndoială din- Ducesa de Burgundia se va sili fără îndoială din



- Dumnezeu poate desface... zise Marigny.- Dumnezeu poate desface... zise Marigny.- Dumnezeu nu se supune stăpânilor lumii acesteia.- Dumnezeu nu se supune stăpânilor lumii acesteia.

Dumnezeu nu vede împărăţia mea, ci numai pe a lui.Dumnezeu nu vede împărăţia mea, ci numai pe a lui. Nu prin rugăciuni am să-mi slobod eu fiii din legătuNu prin rugăciuni am să-mi slobod eu fiii din legătu --rile lor!rile lor!

- Stă în puterea papii să desfacă aceste legături,- Stă în puterea papii să desfacă aceste legături, adăugă Marigny.adăugă Marigny.Privirea regelui se întoarse atunci spre Nogaret.Privirea regelui se întoarse atunci spre Nogaret.- Adulterul nu este un motiv pentru desfacerea că- Adulterul nu este un motiv pentru desfacerea că --

sătoriei, rosti cu glasul său tăios ministrul de justiţie.sătoriei, rosti cu glasul său tăios ministrul de justiţie.- N-avem totuşi altă speranţă astăzi decât să- N-avem totuşi altă speranţă astăzi decât să

obţinem consimţământul lui Clément, zise Filip celobţinem consimţământul lui Clément, zise Filip cel Frumos. Şi nu-s ţinut a lua în seamă legea făcutăFrumos. Şi nu-s ţinut a lua în seamă legea făcută pentru ceilalţi oameni, chiar dacă legea e în mâinilepentru ceilalţi oameni, chiar dacă legea e în mâinile papii. Un rege trebuie să prevadă că poate muri la totpapii. Un rege trebuie să prevadă că poate muri la tot ceasul. Cui deci, Nogaret, şi dumneata, Enguerrand,ceasul. Cui deci, Nogaret, şi dumneata, Enguerrand, cui vă veţi duce să-i vestiţi că m-am întors la Dumcui vă veţi duce să-i vestiţi că m-am întors la Dum --nezeu, dacă aceasta s-ar întâmpla acum? Lui Ludovic.nezeu, dacă aceasta s-ar întâmpla acum? Lui Ludovic. El e întâiul meu născut, el deci trebuie să fie divorţatEl e întâiul meu născut, el deci trebuie să fie divorţat mai întâi.mai întâi.

Nogaret ridică mâna lui ciolănoasă, luminată de flaNogaret ridică mâna lui ciolănoasă, luminată de fla --căra din vatră.căra din vatră.

- Nu văd, într-adevăr, de ce monseniorul de Navara- Nu văd, într-adevăr, de ce monseniorul de Navara

ar putea dori vreodată să-şi aducă îndărăt soţia şi niciar putea dori vreodată să-şi aducă îndărăt soţia şi nici nu cred că acest lucru ar fi de dorit pentru ţară.nu cred că acest lucru ar fi de dorit pentru ţară.- Vei şti deci, zise Filip cel Frumos, să convingi can- Vei şti deci, zise Filip cel Frumos, să convingi can --

celaria pontificală şi pe papa Clément că intereselecelaria pontificală şi pe papa Clément că interesele unui rege nu sunt interese omeneşti, ci interese deunui rege nu sunt interese omeneşti, ci interese de stat.stat.

- Mă voi strădui cu toată râvna, sire, răspunse No- Mă voi strădui cu toată râvna, sire, răspunse No --

- Ducesa de Burgundia se va sili fără îndoială din- Ducesa de Burgundia se va sili fără îndoială din toate puterile să ne facă greutăţi pe lângă sfântultoate puterile să ne facă greutăţi pe lângă sfântul scaun. Monseniorul Ludovic trebuie strunit ca nuscaun. Monseniorul Ludovic trebuie strunit ca nu cumva să se apuce, prin ciudăţeniile ce-i stau în fire,cumva să se apuce, prin ciudăţeniile ce-i stau în fire, să strice tot ce punem la cale pentru dânsul.să strice tot ce punem la cale pentru dânsul.

- Aşa e, zise Filip cel Frumos. Am să-i vorbesc chiar- Aşa e, zise Filip cel Frumos. Am să-i vorbesc chiar mâine, iar dumneata vei pleca cât mai curând la papa.mâine, iar dumneata vei pleca cât mai curând la papa.Tropotul iute al calului, care îl atrăsese pe MarignyTropotul iute al calului, care îl atrăsese pe Marigny

la fereastră, se opri pe caldarâmul curţii.la fereastră, se opri pe caldarâmul curţii.- O ştafetă, sire, zise Marigny. Pare să fi străbătut- O ştafetă, sire, zise Marigny. Pare să fi străbătut

un drum lung, căci veşmintele îi sunt tare prăfuite şiun drum lung, căci veşmintele îi sunt tare prăfuite şi calul său abia mai suflă.calul său abia mai suflă.

- De unde vine? întrebă regele.- De unde vine? întrebă regele.- Nu ştiu; nu-i pot desluşi armoariile.- Nu ştiu; nu-i pot desluşi armoariile.

Într-adevăr, se lăsase noaptea, şi întunericul cotroÎntr-adevăr, se lăsase noaptea, şi întunericul cotro --pise împrejurimile castelului. Marigny plecă de la fepise împrejurimile castelului. Marigny plecă de la fe --reastră şi se întoarse lângă vatră.reastră şi se întoarse lângă vatră.

Apoi, numaidecât, se auziră paşi grăbiţi pe coridor, Apoi, numaidecât, se auziră paşi grăbiţi pe coridor, şi Bouville, întâiul şambelan, se arătă în uşă:şi Bouville, întâiul şambelan, se arătă în uşă:

- Sire, o ştafetă soseşte de la Carpentras şi cere să- Sire, o ştafetă soseşte de la Carpentras şi cere să fie primită chiar de măria-ta.fie primită chiar de măria-ta.

- Să vie!- Să vie!Cel care intră era un flăcău de vreo 25 de ani, înaltCel care intră era un flăcău de vreo 25 de ani, înalt

şi spătos. Tunica lui lungă până-n genunchi, galbenă,şi spătos. Tunica lui lungă până-n genunchi, galbenă, cu mâneci negre, era toată prăfuită, crucea brodată acu mâneci negre, era toată prăfuită, crucea brodată a curierilor papali îi strălucea în piept. Îşi ţinea în mânacurierilor papali îi strălucea în piept. Îşi ţinea în mâna stângă pălăria, mânjită şi ea de noroi şi de praf,stângă pălăria, mânjită şi ea de noroi şi de praf, precum şi bastonul sculptat, semn al slujbei sale. Ştaprecum şi bastonul sculptat, semn al slujbei sale. Şta --feta făcu câţiva paşi spre rege, puse jos genunchiulfeta făcu câţiva paşi spre rege, puse jos genunchiul drept, apoi, desprinzând de la cingătoare cutia dedrept, apoi, desprinzând de la cingătoare cutia de

abanos ferecată cu argint, în care se afla mesajul,abanos ferecată cu argint, în care se afla mesajul, zise:zise:- Sire, papa Clément a murit.- Sire, papa Clément a murit.Regele şi Nogaret tresăriră amândoi deodată, şiRegele şi Nogaret tresăriră amândoi deodată, şi

feţele lor păliră Tăcerea care urmă acestei veşti fufeţele lor păliră Tăcerea care urmă acestei veşti fu

ajutat. A simţit că se înăbuşe. Cardinalii erau în jurulajutat. A simţit că se înăbuşe. Cardinalii erau în jurul lui. Nu ştiu nimic alta.lui. Nu ştiu nimic alta.Tăcu.Tăcu.- Du-te, zise regele.- Du-te, zise regele.Ştafeta ieşi Nu se mai auzea în încăperea aceea altŞtafeta ieşi Nu se mai auzea în încăperea aceea alt



feţele lor păliră. Tăcerea care urmă acestei veşti fufeţele lor păliră. Tăcerea care urmă acestei veşti fu grozavă. Regele deschise cutia de abanos, scoase ungrozavă. Regele deschise cutia de abanos, scoase un sul şi, rupându-i peceţile, ceti cu luare-aminte, vrândsul şi, rupându-i peceţile, ceti cu luare-aminte, vrând parcă să se încredinţeze că ştirea e adevărată.parcă să se încredinţeze că ştirea e adevărată.

- Papa pe care îl făcurăm noi s-a dus la Dumnezeu,- Papa pe care îl făcurăm noi s-a dus la Dumnezeu, murmură el, întinzând pergamentul lui Marigny.murmură el, întinzând pergamentul lui Marigny.- Când a murit? întrebă Nogaret.- Când a murit? întrebă Nogaret.

- Acum şase zile. În noaptea de nouăsprezece spre- Acum şase zile. În noaptea de nouăsprezece spre douăzeci, răspunse curierul papal.douăzeci, răspunse curierul papal.

- Patruzeci de zile... zise regele.- Patruzeci de zile... zise regele.Nici nu era nevoie să spună mai mult, căci tustreiNici nu era nevoie să spună mai mult, căci tustrei

miniştrii săi făceau tocmai aceeaşi socoteală. Patruminiştrii săi făceau tocmai aceeaşi socoteală. Patru --zeci de zile trecuseră, nu mai mult, de când, pe oszeci de zile trecuseră, nu mai mult, de când, pe os --trovul jidovilor, glasul marelui maestru al templierilortrovul jidovilor, glasul marelui maestru al templierilor

strigase în mijlocul flăcărilor: "Papă Clément, cavalerstrigase în mijlocul flăcărilor: "Papă Clément, cavaler de Nogaret, rege Filip, înainte de a se împlini anul, văde Nogaret, rege Filip, înainte de a se împlini anul, vă chem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu..." Nuchem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu..." Nu trecuseră nici şase săptămâni şi iată că blestemul setrecuseră nici şase săptămâni şi iată că blestemul se şi abătuse asupra celui dintâi.şi abătuse asupra celui dintâi.

- Spune-mi, vorbi iarăşi regele, întorcându-se către- Spune-mi, vorbi iarăşi regele, întorcându-se către curierul papal şi făcându-i semn să se scoale de jos,curierul papal şi făcându-i semn să se scoale de jos, cum a murit sfântul nostru părinte şi ce căuta la Carcum a murit sfântul nostru părinte şi ce căuta la Car --pentras?pentras?

- Sire, mergea înspre Cahors, şi se oprise acolo si- Sire, mergea înspre Cahors, şi se oprise acolo si --mţindu-se rău. Suferea de friguri şi-l chinuiau spaimemţindu-se rău. Suferea de friguri şi-l chinuiau spaime nelămurite de mai multe zile. Zicea că vrea să se înnelămurite de mai multe zile. Zicea că vrea să se în --toarcă spre a muri acolo unde se născuse. Doctorii autoarcă spre a muri acolo unde se născuse. Doctorii au încercat de toate ca să-l vindece, dându-i chiar să măîncercat de toate ca să-l vindece, dându-i chiar să mă --nânce pulbere de smaragde pisate, care e leacul celnânce pulbere de smaragde pisate, care e leacul cel mai bun, pare-se, la boala ce-o avea. Dar nimic nu i-amai bun, pare-se, la boala ce-o avea. Dar nimic nu i-a

Ştafeta ieşi. Nu se mai auzea în încăperea aceea altŞtafeta ieşi. Nu se mai auzea în încăperea aceea alt zgomot decât respiraţia celor patru bărbaţi, încremezgomot decât respiraţia celor patru bărbaţi, încreme --niţi în locul unde îi aflase vestea, şi răsuflarea unuiniţi în locul unde îi aflase vestea, şi răsuflarea unui ogar mare, care dormea, moleşit de căldură.ogar mare, care dormea, moleşit de căldură.

Regele şi Nogaret se uitau unul la altul. "CăruiaRegele şi Nogaret se uitau unul la altul. "Căruia dintre noi doi îi vine rândul acum?" se întrebau. Ochiidintre noi doi îi vine rândul acum?" se întrebau. Ochii lui Filip cel Frumos păreau încă şi mai mari şi mai nelui Filip cel Frumos păreau încă şi mai mari şi mai ne --mişcaţi ca de obicei. Faţa îi era de-o paloare grozavă,mişcaţi ca de obicei. Faţa îi era de-o paloare grozavă, iar trupul său, înfăşurat în lunga haină regească, aveaiar trupul său, înfăşurat în lunga haină regească, avea ceva din înţepeneala îngheţată a statuilor de pe morceva din înţepeneala îngheţată a statuilor de pe mor --minte.minte.

ULIŢA VRĂJITOARELOR ULIŢA VRĂJITOARELOR

Opt zile după supliciul fraţilor d'Aunay şi condamOpt zile după supliciul fraţilor d'Aunay şi condam --narea prinţeselor, poporul Parisului îşi şi însuşise o lenarea prinţeselor, poporul Parisului îşi şi însuşise o le --

d î d fdă î i i i d fi



MÂNA LUI DUMNEZEUMÂNA LUI DUMNEZEU

gendă în care cruzimea, ruşinea şi dragostea aveau figendă în care cruzimea, ruşinea şi dragostea aveau fi --ecare partea lor.ecare partea lor.

Fără să mai stea să judece, scornitorii acestei leFără să mai stea să judece, scornitorii acestei le --gende o socoteau pe Marguerite de Navara capul răugende o socoteau pe Marguerite de Navara capul rău --tăţilor. Nu i se mai punea în seamă doar un ibovnic, cităţilor. Nu i se mai punea în seamă doar un ibovnic, ci zece, ba chiar cincizeci. Şi oamenii priveau cu groazăzece, ba chiar cincizeci. Şi oamenii priveau cu groază înspre turnul Nesle, unde, de cum se înnopta, străjeriînspre turnul Nesle, unde, de cum se înnopta, străjeri cu suliţa în mână vegheau pe lângă ziduri, gata să-i iacu suliţa în mână vegheau pe lângă ziduri, gata să-i ia la goană pe cei care, mânaţi de-o curiozitate nesocola goană pe cei care, mânaţi de-o curiozitate nesoco --tită, s-ar fi abătut către locul acela blestemat. Căcitită, s-ar fi abătut către locul acela blestemat. Căci povestea nu se sfârşise. Şopteau unii pe la răspântiipovestea nu se sfârşise. Şopteau unii pe la răspântii lucruri ciudate. Cică fuseseră scoase din apă în zilelelucruri ciudate. Cică fuseseră scoase din apă în zilele din urmă cam prea multe leşuri prin părţile acelea, şidin urmă cam prea multe leşuri prin părţile acelea, şi se zicea că monseniorul Ludovic Aiuritul, închis în pase zicea că monseniorul Ludovic Aiuritul, închis în pa --latul său, îi căznea de moarte pe aceia dintre slujitoriilatul său, îi căznea de moarte pe aceia dintre slujitorii ce putuseră s-o ajute pe nevastă-sa la desfrânările ei,ce putuseră s-o ajute pe nevastă-sa la desfrânările ei, şi că, după ce mureau, îi zvârlea în Sena.şi că, după ce mureau, îi zvârlea în Sena.

În dimineaţa aceea, frumoasa Béatrice d'Hirson păÎn dimineaţa aceea, frumoasa Béatrice d'Hirson pă --răsise dis-de-dimineaţă palatul contesei Mahaut. Erarăsise dis-de-dimineaţă palatul contesei Mahaut. Era pe la începutul lui mai, şi razele jucăuşe ale soareluipe la începutul lui mai, şi razele jucăuşe ale soarelui băteau în toate geamurile caselor. Béatrice mergeabăteau în toate geamurile caselor. Béatrice mergea fără să se grăbească, bucuroasă că simte vântulfără să se grăbească, bucuroasă că simte vântul călduţ mângâindu-i fruntea. Tot trupul ei îndrăgeacălduţ mângâindu-i fruntea. Tot trupul ei îndrăgea căldura; adulmeca mireasma primăverii născânde şicăldura; adulmeca mireasma primăverii născânde şi afla o plăcere în a stârni privirile bărbaţilor, mai cuafla o plăcere în a stârni privirile bărbaţilor, mai cu seamă când aceştia erau din lumea de jos. "Dacă arseamă când aceştia erau din lumea de jos. "Dacă ar şti ei ce am de gând să fac! Dacă ar şti ce duc înşti ei ce am de gând să fac! Dacă ar şti ce duc în tăşcuţa mea!" gândea Béatrice, înveselită.tăşcuţa mea!" gândea Béatrice, înveselită.

Merse aşa până la mahalaua Saint-Eustache şiMerse aşa până la mahalaua Saint-Eustache şi ajunse curând în Rueajunse curând în Rue des Bourbonnaisdes Bourbonnais , o ulicioară, o ulicioară

stranie, însufleţită de o viaţă ascunsă. Aici îşi aveaustranie, însufleţită de o viaţă ascunsă. Aici îşi aveau magherniţele lor jălbarii, precum şi negustorii demagherniţele lor jălbarii, precum şi negustorii de ceară, pentru că aceştia, în afară de făclii, lumânări şiceară, pentru că aceştia, în afară de făclii, lumânări şi

vopsele de tot felul, făceau şi tăbliţele pentru scris. În vopsele de tot felul, făceau şi tăbliţele pentru scris. În odăiţele din dosul multor dughene însă negustoriiodăiţele din dosul multor dughene, însă, negustorii

tâmpina mirosul tare de ceară, şi toate câte se aflautâmpina mirosul tare de ceară, şi toate câte se aflau acolo îţi cam lunecau printre degete de unsuroase ceacolo îţi cam lunecau printre degete de unsuroase ce erau.erau.

Negustorul, un moşneguţ cu o tichie de lână neînălNegustorul, un moşneguţ cu o tichie de lână neînăl --bită în cap aţâţa tocmai jeraticul din plită şi supravebită în cap, aţâţa tocmai jeraticul din plită şi suprave --



odăiţele din dosul multor dughene, însă, negustoriiodăiţele din dosul multor dughene, însă, negustorii din Ruedin Rue des Bourbonnaisdes Bourbonnais se îndeletniceau cu ciudatese îndeletniceau cu ciudate matrapazlâcuri. Ţi se vindeau acolo pe bani grei, şi cumatrapazlâcuri. Ţi se vindeau acolo pe bani grei, şi cu straşnică fereală, leacurile tainice din care trăiau toţistraşnică fereală, leacurile tainice din care trăiau toţi cei ce se ţineau de vreo vrăjitorie: praf de şarpe, pilicei ce se ţineau de vreo vrăjitorie: praf de şarpe, pili --tură de broască râioasă, creieri de pisică, limbă detură de broască râioasă, creieri de pisică, limbă de spânzurat, păr de curvă, precum şi tot felul de buruspânzurat, păr de curvă, precum şi tot felul de buru --ieni din care se făceau băuturile pentru farmece deieni din care se făceau băuturile pentru farmece de dragoste sau otrăvuri menite să te scape de vrăjmaşi,dragoste sau otrăvuri menite să te scape de vrăjmaşi, grăbind adică să le "crească iarba deasupra". Şi acegrăbind adică să le "crească iarba deasupra". Şi ace --asta le dădea dreptate celor ce botezaseră "uliţa vrăjiasta le dădea dreptate celor ce botezaseră "uliţa vrăji --toarelor" ulicioara asta în care diavolul făcea negustoarelor" ulicioara asta în care diavolul făcea negus --torie cu ceară, materie primă la farmece, căci din eatorie cu ceară, materie primă la farmece, căci din ea puteai scoate un omuleţ după chipul duşmanului şi,puteai scoate un omuleţ după chipul duşmanului şi,

străpungându-i inima cu acul, să-i curmi astfel zilele.străpungându-i inima cu acul, să-i curmi astfel zilele.Cu nasul în sus, dându-şi un aer nepăsător şi rotindCu nasul în sus, dându-şi un aer nepăsător şi rotind o privire iscoditoare, Béatrice d'Hirson pătrunse într-o privire iscoditoare, Béatrice d'Hirson pătrunse într-o dugheană, pe a cărei tăbliţă de afară se putea citi îno dugheană, pe a cărei tăbliţă de afară se putea citi în slove zugrăvite:slove zugrăvite:

ENGELBERTENGELBERTde la care cumpără făclii şi lumânăride la care cumpără făclii şi lumânări

-- Curtea Regală -Curtea Regală -precum şi multe biserici şi paracliseprecum şi multe biserici şi paraclise

Dugheana, înghesuită între două case, era lunguDugheana, înghesuită între două case, era lungu --iaţă, scundă şi întunecoasă. În tavan atârnau făclii deiaţă, scundă şi întunecoasă. În tavan atârnau făclii de toate grosimile, iar pe rafturi late prinse de perete setoate grosimile, iar pe rafturi late prinse de perete se

vedeau rânduite lumânări în legături de câte o duzină vedeau rânduite lumânări în legături de câte o duzină fiecare, alături de o sumedenie de turtişoare roşii,fiecare, alături de o sumedenie de turtişoare roşii, galbene sau verzi pentru peceţi. De cum intrai te îngalbene sau verzi pentru peceţi. De cum intrai te în --

bită în cap, aţâţa tocmai jeraticul din plită şi supravebită în cap, aţâţa tocmai jeraticul din plită şi supraveghea tiparele de turnat lumânări. Dând cu ochii deghea tiparele de turnat lumânări. Dând cu ochii de Béatrice, gura lui ştirbă se căscă într-un zâmbet larg.Béatrice, gura lui ştirbă se căscă într-un zâmbet larg.

- Meştere Engelbert, îi spuse Béatrice, venii să-ţi- Meştere Engelbert, îi spuse Béatrice, venii să-ţi plătesc ce ţi se cuvine pentru lumânăritul palatuluiplătesc ce ţi se cuvine pentru lumânăritul palatului d'Artois.d'Artois.- E o faptă bună, frumoasa mea domnişoară, căci- E o faptă bună, frumoasa mea domnişoară, căci negustoria nu merge de fel. Birul cel nou - adevăratănegustoria nu merge de fel. Birul cel nou - adevărată născocire a diavolului - pe care ni-l stoarce acuma nenăscocire a diavolului - pe care ni-l stoarce acuma ne omoară. Zău, nu ştiu dacă voi mai putea ţine încăomoară. Zău, nu ştiu dacă voi mai putea ţine încă multă vreme taraba asta a mea!multă vreme taraba asta a mea!

Vorbind, meşterul Engelbert îşi ştergea de şorţul Vorbind, meşterul Engelbert îşi ştergea de şorţul său mâinile înnegrite, apoi se îndreptă spre un unsău mâinile înnegrite, apoi se îndreptă spre un un --gher ascuns al dughenei, de unde se întoarse cu o tăgher ascuns al dughenei, de unde se întoarse cu o tă --

bliţă de ceară, pe care era scris ce avea de primit.bliţă de ceară, pe care era scris ce avea de primit.- Ia să vedem dacă ni se potrivesc socotelile! zise el- Ia să vedem dacă ni se potrivesc socotelile! zise el încruntând din sprâncene.încruntând din sprâncene.

- De bună seamă că se potrivesc, rosti încet Béa- De bună seamă că se potrivesc, rosti încet Béa --trice şi vârî în palma negustorului câţiva pitaci de artrice şi vârî în palma negustorului câţiva pitaci de ar --gint.gint.

- Aha! Iaca un bun obicei cum ar trebui să fie- Aha! Iaca un bun obicei cum ar trebui să fie multe! râse înviorat moşneguţul, după ce numără gomulte! râse înviorat moşneguţul, după ce numără go --loganii.loganii.

Apoi, făcând o mutră ca pentru o taină ce-i lega pe Apoi, făcând o mutră ca pentru o taină ce-i lega pe amândoi, adăugă:amândoi, adăugă:- Am să-l chem îndată pe omul dumitale. Sunt- Am să-l chem îndată pe omul dumitale. Sunt

foarte mulţumit de el, căci nu se dă în lături de lafoarte mulţumit de el, căci nu se dă în lături de la treabă şi-i zgârcit la vorbă... Ei, meştere Evrard!treabă şi-i zgârcit la vorbă... Ei, meştere Evrard!

Cel care intră, venind din cămăruţa de la spateleCel care intră, venind din cămăruţa de la spatele dughenei, era un bărbat de vreo 30 de ani, ciolănos,dughenei, era un bărbat de vreo 30 de ani, ciolănos,

dar voinic. Tras la faţă, avea ochii înfundaţi şi întunedar voinic. Tras la faţă, avea ochii înfundaţi şi întune --coşi, cu cearcăne groase sub pleoape, şi buzele sucoşi, cu cearcăne groase sub pleoape, şi buzele su --bţiri.bţiri.

Şchiopăta şi şchiopătura asta îl sâcâia, făcându-lŞchiopăta şi şchiopătura asta îl sâcâia, făcându-l din când în când să se strâmbe.din când în când să se strâmbe.

Fata îl urmă şi, trecând pe sub o perdea, se pomeniFata îl urmă şi, trecând pe sub o perdea, se pomeni în magazioara în care meşterul Engelbert păstra turîn magazioara în care meşterul Engelbert păstra tur --tele de ceară nelucrată, butoiaşele de seu, grămeziletele de ceară nelucrată, butoiaşele de seu, grămezile de feştile. Aici, pe un mindir îngust vârât între o ladăde feştile. Aici, pe un mindir îngust vârât între o ladă veche şi peretele scorojit, dormea Evrard.veche şi peretele scorojit, dormea Evrard.



din când în când să se strâmbe.din când în când să se strâmbe.Era un fost cavaler al templului, ţinând de căpiEra un fost cavaler al templului, ţinând de căpi --

tănia d'Artois. După douăsprezece ceasuri de schingitănia d'Artois. După douăsprezece ceasuri de schingi --uiri, scăpase din mâna călăilor săi, dar noaptea aceeauiri, scăpase din mâna călăilor săi, dar noaptea aceea de chinuri neomeneşti, pe care piciorul rupt i-ode chinuri neomeneşti, pe care piciorul rupt i-o amintea mereu, îl smintise niţel. Atunci îşi pierduse elamintea mereu, îl smintise niţel. Atunci îşi pierduse el credinţa în Dumnezeu; atunci învăţase să urască. Nucredinţa în Dumnezeu; atunci învăţase să urască. Nu mai trăia decât rumegând visuri de răzbunare.mai trăia decât rumegând visuri de răzbunare.

Să nu fi avut strâmbătura care-i pocea deodatăSă nu fi avut strâmbătura care-i pocea deodată chipul şi strălucirea neliniştitoare a ochilor, n-ar fichipul şi strălucirea neliniştitoare a ochilor, n-ar fi fost lipsit de oarecare aspră frumuseţe. Venise să sefost lipsit de oarecare aspră frumuseţe. Venise să se ascundă într-o zi, ca o fiară hăituită, în grajdurile paascundă într-o zi, ca o fiară hăituită, în grajdurile pa --latului d'Artois. Béatrice îl dusese la Engelbert, care îllatului d'Artois. Béatrice îl dusese la Engelbert, care îl hrănea, îi dădea un culcuş, dar, mai cu seamă, îlhrănea, îi dădea un culcuş, dar, mai cu seamă, îl

punea la adăpost faţă de bănuielile stăpânirii. Înpunea la adăpost faţă de bănuielile stăpânirii. În schimb, pe lângă muncile grele, fostul cavaler vedeaschimb, pe lângă muncile grele, fostul cavaler vedea de socotelile negoţului, având şi grijă ca muşteriii săde socotelile negoţului, având şi grijă ca muşteriii să plătească marfa luată pe datorie.plătească marfa luată pe datorie.

Aşa cum o potrivea de fiecare data când venea Béa Aşa cum o potrivea de fiecare data când venea Béa --trice, meşterul Engelbert spuse că are de făcut untrice, meşterul Engelbert spuse că are de făcut un drum neîntârziat şi ieşi. Plecă liniştit. Muşteriii pudrum neîntârziat şi ieşi. Plecă liniştit. Muşteriii pu --teau să vină în lipsa lui, ştia că Evrard nu dădeateau să vină în lipsa lui, ştia că Evrard nu dădea marfa până nu lua banii. Cât despre negustoria cumarfa până nu lua banii. Cât despre negustoria cu

ceara pentru farmece, Engelbert ţinea ca asta să nuceara pentru farmece, Engelbert ţinea ca asta să nu se facă sub ochii săi şi nici pe a sa răspundere. Nuse facă sub ochii săi şi nici pe a sa răspundere. Nu voia să ştie de nimic, mulţumindu-se să bage banii în voia să ştie de nimic, mulţumindu-se să bage banii în buzunar.buzunar.

De îndată ce rămaseră singuri, fostul templier oDe îndată ce rămaseră singuri, fostul templier o prinse pe Béatrice de mâini.prinse pe Béatrice de mâini.

- Vino, îi zise.- Vino, îi zise.

veche şi peretele scorojit, dormea Evrard. veche şi peretele scorojit, dormea Evrard.- Iată-mi castelul şi moşiile, iată averile cavalerului- Iată-mi castelul şi moşiile, iată averile cavalerului

Evrard, vorbi el pe un ton de amară batjocură, rotindEvrard, vorbi el pe un ton de amară batjocură, rotind braţul de jur împrejur ca să-i arate mohorâta şi urâcibraţul de jur împrejur ca să-i arate mohorâta şi urâci --oasa lui locuinţă. Dar, adăugă îndată, oricum ar fi, îmioasa lui locuinţă. Dar, adăugă îndată, oricum ar fi, îmi place mai mult decât moartea.place mai mult decât moartea. Apoi, apucând-o de umeri, o trase pe Béatrice spre Apoi, apucând-o de umeri, o trase pe Béatrice spre dânsul.dânsul.

- Iar tu, îi şuieră la ureche, tu îmi placi mai mult ca- Iar tu, îi şuieră la ureche, tu îmi placi mai mult ca veşnicia. veşnicia.

Pe cât era de tărăgănat şi de potolit glasul ei, pePe cât era de tărăgănat şi de potolit glasul ei, pe atât era al lui de repezit.atât era al lui de repezit.

Privind fruntea fostului templier, Béatrice zâmbea,Privind fruntea fostului templier, Béatrice zâmbea, cu aerul pe care-l avea întotdeauna când îşi râdea oacu aerul pe care-l avea întotdeauna când îşi râdea oa --

recum de întâmplări şi de oameni. Încerca o plăcererecum de întâmplări şi de oameni. Încerca o plăcere crudă simţind că poate face ce vrea cu dânşii. Iar pecrudă simţind că poate face ce vrea cu dânşii. Iar pe omul acesta îl ştia de două ori la cheremul ei, maiomul acesta îl ştia de două ori la cheremul ei, mai întâi pentru că era un fugar, trăind într-ascuns, şi peîntâi pentru că era un fugar, trăind într-ascuns, şi pe care îl putea da oricând pe mâna urmăritorilor, apoicare îl putea da oricând pe mâna urmăritorilor, apoi pentru că îl simţea cu totul robit tainicelor sale ispite.pentru că îl simţea cu totul robit tainicelor sale ispite. În vreme ce degetele lui îi pipăiau trupul, cu o nerăbÎn vreme ce degetele lui îi pipăiau trupul, cu o nerăb --dare înfrigurată, iar dânsa, liniştită ca întotdeauna, îldare înfrigurată, iar dânsa, liniştită ca întotdeauna, îl lăsa să facă asta, o auzi spunând:lăsa să facă asta, o auzi spunând:

- Trebuie să fii mulţumit. Papa Clément e mort.- Trebuie să fii mulţumit. Papa Clément e mort.- Da... da... făcu Evrard cu o bucurie sălbatică în- Da... da... făcu Evrard cu o bucurie sălbatică în ochi. Doctorii săi i-au dat să înghită smaragde pisate.ochi. Doctorii săi i-au dat să înghită smaragde pisate. E un leac bun, care taie maţele. Oricine-ar fi, doctoriiE un leac bun, care taie maţele. Oricine-ar fi, doctorii ăştia s-au dovedit prietenii mei. Blestemul începe săăştia s-au dovedit prietenii mei. Blestemul începe să se împlinească, Béatrice. Unul a şi crăpat. Mâna luise împlinească, Béatrice. Unul a şi crăpat. Mâna lui Dumnezeu loveşte repede, mai cu seamă când oaDumnezeu loveşte repede, mai cu seamă când oa --

menii dau şi ei o mână de ajutor.menii dau şi ei o mână de ajutor.- Şi diavolul de asemeni, zise ea zâmbind.- Şi diavolul de asemeni, zise ea zâmbind.Béatrice părea să nu bage de seamă că el îi ridiBéatrice părea să nu bage de seamă că el îi ridi --

case fusta. Degetele lustruite de ceară ale fostuluicase fusta. Degetele lustruite de ceară ale fostului templier mângâiau frumoasa ei coapsă tare, netedă şitemplier mângâiau frumoasa ei coapsă tare, netedă şi

Arătă cu capul nişte legături de lumânări rânduite Arătă cu capul nişte legături de lumânări rânduite pe un raft.pe un raft.- Uite acolo, viitoarea lui provizie e de pe acum- Uite acolo, viitoarea lui provizie e de pe acum

gata şi, alături, cea a regelui... Şi când te gândeşti căgata şi, alături, cea a regelui... Şi când te gândeşti că eu, adăugă el cuprins deodată de mânie şi lovindu-seeu, adăugă el cuprins deodată de mânie şi lovindu-se



templier mângâiau frumoasa ei coapsă tare, netedă şip g p , ş caldă.caldă.

- Vrei să-i ajuţi lui Dumnezeu să-i lovească şi pe cei- Vrei să-i ajuţi lui Dumnezeu să-i lovească şi pe cei --lalţi?lalţi?

- Pe care dintre ei?- Pe care dintre ei?

- Pe omul căruia îi datorezi piciorul tău rupt.- Pe omul căruia îi datorezi piciorul tău rupt.- Nogaret... murmură Evrard.- Nogaret... murmură Evrard.Se trase puţin îndărăt şi strâmbătura lui obişnuităSe trase puţin îndărăt şi strâmbătura lui obişnuită

îi schimonosi de trei ori faţa.îi schimonosi de trei ori faţa.Béatrice veni iar lângă dânsul.Béatrice veni iar lângă dânsul.- Te poţi răzbuna dacă o doreşti, zise. Nu aici, la- Te poţi răzbuna dacă o doreşti, zise. Nu aici, la

voi, trimite Nogaret după lumânări? voi, trimite Nogaret după lumânări?Evrard o privea fără să priceapă.Evrard o privea fără să priceapă.- Voi sunteţi cei care faceţi lumânările pentru el?- Voi sunteţi cei care faceţi lumânările pentru el?

stărui Béatrice.stărui Béatrice.- Da, noi le facem, zise fostul templier, şi sunt de un- Da, noi le facem, zise fostul templier, şi sunt de un fel cu acelea pe care le vindem pentru odaia de lucrufel cu acelea pe care le vindem pentru odaia de lucru a regelui.a regelui.

- Cum sunt făcute?- Cum sunt făcute?- Lumânări foarte lungi de ceară albă, cu feştile- Lumânări foarte lungi de ceară albă, cu feştile

spălate în ce ştim noi ca să nu fumege prea tare. Nospălate în ce ştim noi ca să nu fumege prea tare. No --garet îşi mai luminează palatul cu nişte făclii mari,garet îşi mai luminează palatul cu nişte făclii mari, galbene. Lumânările le foloseşte însă numai când îşigalbene. Lumânările le foloseşte însă numai când îşi

petrece noaptea scriind - cam două duzini pe săptăpetrece noaptea scriind - cam două duzini pe săptă --mână.mână.- Eşti sigur de asta?- Eşti sigur de asta?- O ştiu de la portarul său, care vine să ia câte do- O ştiu de la portarul său, care vine să ia câte do --

uăsprezece duzini deodată. Căci nu noi i le ducem; nuuăsprezece duzini deodată. Căci nu noi i le ducem; nu se intră aşa de uşor la el. E bănuitor câinele şi-şi păse intră aşa de uşor la el. E bănuitor câinele şi-şi pă --zeşte bine pielea.zeşte bine pielea.

eu, adăugă el cuprins deodată de mânie şi lovindu se, g p ş în piept, eu trebuie să pregătesc lumânările care să-iîn piept, eu trebuie să pregătesc lumânările care să-i lumineze toate fărădelegile ce-i încolţesc în cap. De filumineze toate fărădelegile ce-i încolţesc în cap. De fi --ecare dată când văd plecând de-aici vrafurile lui deecare dată când văd plecând de-aici vrafurile lui de lumânări, îmi vine sa torn peste ele veninul diavolului.lumânări, îmi vine sa torn peste ele veninul diavolului.

Béatrice zâmbea mereu.Béatrice zâmbea mereu.- Îţi pot da eu ce să-i torni, zise ea. Nu-i câtuşi de- Îţi pot da eu ce să-i torni, zise ea. Nu-i câtuşi de puţin nevoie să ajungi până la Nogaret, dacă vrei să-lpuţin nevoie să ajungi până la Nogaret, dacă vrei să-l loveşti. Cunosc eu mijlocul să otrăveşti o lumânare.loveşti. Cunosc eu mijlocul să otrăveşti o lumânare.

- Se poate una ca asta? întrebă Evrard.- Se poate una ca asta? întrebă Evrard.- Cel care îi respiră flacăra vreme de un ceas nu- Cel care îi respiră flacăra vreme de un ceas nu

mai vede niciodată alta, afara de cea a iadului. E unmai vede niciodată alta, afara de cea a iadului. E un mijloc care nu lasă urmă şi nici leac nu are.mijloc care nu lasă urmă şi nici leac nu are.

- De unde l-ai aflat?- De unde l-ai aflat?

- Ei, asta-i! făcu Béatrice, legănându-şi umerii şi lă- Ei, asta-i! făcu Béatrice, legănându-şi umerii şi lă --sând în jos pleoapele, ca şi cum ar fi voit să se alinte,sând în jos pleoapele, ca şi cum ar fi voit să se alinte, făcând nazuri. E un praf pe care e de-ajuns să-l amesfăcând nazuri. E un praf pe care e de-ajuns să-l ames --teci cu ceara...teci cu ceara...

- Şi pentru ce vrei tu să... şopti Evrard.- Şi pentru ce vrei tu să... şopti Evrard.Béatrice îl apucă de umăr şi, trăgându-l spre dânsa,Béatrice îl apucă de umăr şi, trăgându-l spre dânsa,

îşi apropie gura de urechea lui, vrând parcă să-l săîşi apropie gura de urechea lui, vrând parcă să-l să --rute.rute.

- Pentru că şi alţii, afară de tine, vor să se răzbune,- Pentru că şi alţii, afară de tine, vor să se răzbune,

îi şuieră ea. Crede-mă, n-are de ce să-ţi fie teamă.îi şuieră ea. Crede-mă, n-are de ce să-ţi fie teamă.Evrard chibzui o clipă. I se auzea respiraţia iute şiEvrard chibzui o clipă. I se auzea respiraţia iute şi zgomotoasă. Privirea i se făcu mai ascuţită, mai lucizgomotoasă. Privirea i se făcu mai ascuţită, mai luci --toare.toare.

- Atunci, n-ar trebui să mai pierdem vremea, rosti el- Atunci, n-ar trebui să mai pierdem vremea, rosti el pe nerăsuflate. S-ar putea ca eu să plec de-aici cupe nerăsuflate. S-ar putea ca eu să plec de-aici cu --rând. Să n-o mai spui însă nimănui... Dar nepotul marând. Să n-o mai spui însă nimănui... Dar nepotul ma --

relui maestru, dumnealui Jean de Longwy, a începutrelui maestru, dumnealui Jean de Longwy, a început să ne numere. A jurat şi dânsul să-l răzbune pesă ne numere. A jurat şi dânsul să-l răzbune pe domnul de Molay. N-am pierit cu toţii, în ciuda câidomnul de Molay. N-am pierit cu toţii, în ciuda câi --nelui de care vorbirăm. A fost la mine deunăzi unulnelui de care vorbirăm. A fost la mine deunăzi unul din foştii mei fraţi întru tagmă, Jean du Pré, dându-midin foştii mei fraţi întru tagmă, Jean du Pré, dându-mi

perdelei îl urmărea pe Evrard, cu faţa luminată deperdelei îl urmărea pe Evrard, cu faţa luminată de pâlpâirile jeraticului, şontâcăind de colo-colo în jurulpâlpâirile jeraticului, şontâcăind de colo-colo în jurul ceaunului. Se uita la el şi bolborosea cuvinte de făcăceaunului. Se uita la el şi bolborosea cuvinte de făcă --tură, printre care se auzi de trei ori Guillaume, nutură, printre care se auzi de trei ori Guillaume, nu --mele de botez al lui Nogaret. Apoi, Evrard se duse sămele de botez al lui Nogaret. Apoi, Evrard se duse să



ş ţ g , ,ş ţ g , ,de ştire să fiu gata de a porni înspre Langres. Frumosde ştire să fiu gata de a porni înspre Langres. Frumos ar fi să-i duc în dar domnului de Longwy sufletul luiar fi să-i duc în dar domnului de Longwy sufletul lui Nogaret... Când aş putea căpăta pulberea aceea?Nogaret... Când aş putea căpăta pulberea aceea?

- Iat-o, făcu Béatrice, vârând mâna în tăşcuţa- Iat-o, făcu Béatrice, vârând mâna în tăşcuţa prinsă de cingătoare.prinsă de cingătoare.Îi întinse lui Evrard un săculeţ, pe care el îl desÎi întinse lui Evrard un săculeţ, pe care el îl des --chise cu băgare de seamă. Săculeţul conţinea douăchise cu băgare de seamă. Săculeţul conţinea două prafuri amestecate de mântuială, unul cenuşiu, celăprafuri amestecate de mântuială, unul cenuşiu, celă --lalt sticlos şi alburiu.lalt sticlos şi alburiu.

- Asta e cenuşă, zise Evrard, arătând pulberea ce- Asta e cenuşă, zise Evrard, arătând pulberea ce --nuşie.nuşie.

- Aşa e, răspunse ea. Cenuşă din limba unui om ucis- Aşa e, răspunse ea. Cenuşă din limba unui om ucis de Nogaret... ca să asmuţim mânia diavolului asupră-ide Nogaret... ca să asmuţim mânia diavolului asupră-i

şi treaba să meargă fără greş. Astălaltă, spuse Béaşi treaba să meargă fără greş. Astălaltă, spuse Béa --trice, cu ochii la pulberea albă, e dintrice, cu ochii la pulberea albă, e din viperă de Faviperă de Fa --raonraon 1414 . Nu-ţi fie teamă. Omoară numai când arde.. Nu-ţi fie teamă. Omoară numai când arde. Când te apuci să faci lumânarea?Când te apuci să faci lumânarea?

- Chiar acum, zise Evrard.- Chiar acum, zise Evrard.- Ai timp destul? Engelbert nu se va întoarce?- Ai timp destul? Engelbert nu se va întoarce?- Nu mai devreme de un ceas. Tu ai să stai la- Nu mai devreme de un ceas. Tu ai să stai la

pândă, ca şi cum ai fi un muşteriu intrat în dugheană.pândă, ca şi cum ai fi un muşteriu intrat în dugheană.Plecă să aducă ceaunul pe care îl duse în cămăruţăPlecă să aducă ceaunul pe care îl duse în cămăruţă

şi începu să aţâţe cărbunii aprinşi sub el. Scoase apoişi începu să aţâţe cărbunii aprinşi sub el. Scoase apoi o lumânare dintre cele pregătite pentru păstrătorulo lumânare dintre cele pregătite pentru păstrătorul peceţilor, o vârî într-un tipar şi o puse să se înmoaiepeceţilor, o vârî într-un tipar şi o puse să se înmoaie la foc, după care o despică în lungime cu o custură şila foc, după care o despică în lungime cu o custură şi

vărsă acolo pulberea din săculeţ. vărsă acolo pulberea din săculeţ.În dugheană, Béatrice părea o cumpărătoare careÎn dugheană, Béatrice părea o cumpărătoare care

aşteaptă să i se aducă ce a cerut, dar prin crăpăturaaşteaptă să i se aducă ce a cerut, dar prin crăpătura 1414 Sulfo-cianură de mercurSulfo-cianură de mercur

g p ,g p ,răcească luminarea într-un hârdău plin cu apă.răcească luminarea într-un hârdău plin cu apă.

- Uite-o, e gata, zise el. Poţi veni încoace.- Uite-o, e gata, zise el. Poţi veni încoace.Lumânarea era făcută la loc şi lucrătura nu lăsaseLumânarea era făcută la loc şi lucrătura nu lăsase

nici o urmă.nici o urmă.

- Pentru un om deprins mai curând să mânuiască- Pentru un om deprins mai curând să mânuiască spada, nu e prea rău, rosti Evrard mulţumit, cu o luspada, nu e prea rău, rosti Evrard mulţumit, cu o lu --cire de cruzime în ochi.cire de cruzime în ochi.

Şi se duse să pună la loc lumânarea de unde oŞi se duse să pună la loc lumânarea de unde o luase, adăugând:luase, adăugând:

- Să nădăjduim că e o bună vestitoare a somnului- Să nădăjduim că e o bună vestitoare a somnului veşnic. veşnic.

Lumânarea otrăvită în mijlocul legăturii, şi fără săLumânarea otrăvită în mijlocul legăturii, şi fără să poată fi deosebită de celelalte, era acum ca lozul celpoată fi deosebită de celelalte, era acum ca lozul cel

mare al unei loterii. În ce zi oare valetul însărcinat sămare al unei loterii. În ce zi oare valetul însărcinat să pună lumânări în sfeşnicele ministrului de justiţie opună lumânări în sfeşnicele ministrului de justiţie o va trage din vraf pe asta? Privind la cele de alături, va trage din vraf pe asta? Privind la cele de alături, pregătite pentru palatul regelui, Béatrice avu un râspregătite pentru palatul regelui, Béatrice avu un râs curmat repede. Dar Evrard se şi întorsese la dânsa,curmat repede. Dar Evrard se şi întorsese la dânsa, apucând-o cu braţele amândouă.apucând-o cu braţele amândouă.

- Poate că te văd pentru ultima oară...- Poate că te văd pentru ultima oară...- Poate că da... poate că nu, răspunse ea, închizând- Poate că da... poate că nu, răspunse ea, închizând

ochii pe jumătate.ochii pe jumătate.

Evrard o duse aşa, fără ca ea să se împotriveascăEvrard o duse aşa, fără ca ea să se împotrivească cât de puţin, şi o culcă pe saltea.cât de puţin, şi o culcă pe saltea.- Cum făceai când erai templier ca să te ţii nepri- Cum făceai când erai templier ca să te ţii nepri --

hănit? întrebă ea.hănit? întrebă ea.- Nu m-am putut ţine niciodată, răspunse Evrard,- Nu m-am putut ţine niciodată, răspunse Evrard,

cu glas înăbuşit.cu glas înăbuşit. Atunci, frumoasa Béatrice închise pleoapele; buza Atunci, frumoasa Béatrice închise pleoapele; buza

de sus i se ridică în chip curios, descoperindu-i dinţiide sus i se ridică în chip curios, descoperindu-i dinţii mici şi albi. Se lăsă în voia lui, pătrunsă de gândulmici şi albi. Se lăsă în voia lui, pătrunsă de gândul straniu că face dragoste cu diavolul.straniu că face dragoste cu diavolul.

De altminteri, Evrard nu era şchiop?De altminteri, Evrard nu era şchiop?

TRIBUNALUL UMBRELOR TRIBUNALUL UMBRELOR

Nogaret lucra noapte de noapte, aşa cum făcuseNogaret lucra noapte de noapte, aşa cum făcuse toată viaţa. Şi în fiecare dimineaţă contesa Mahauttoată viaţa. Şi în fiecare dimineaţă contesa Mahaut stătea la pândă doar doar i s o ad ce estea m lt dostătea la pândă doar doar i s o aduce vestea mult do



stătea la pândă, doar-doar i s-o aduce vestea mult dostătea la pândă, doar-doar i s-o aduce vestea mult do --rită care putea să-i redeschidă uşa regelui. Zadarnicărită care putea să-i redeschidă uşa regelui. Zadarnică aşteptare. Domnul de Nogaret era sănătos tun, şiaşteptare. Domnul de Nogaret era sănătos tun, şi Béatrice trebui să îndure furiile năbădăioasei contese.Béatrice trebui să îndure furiile năbădăioasei contese. Fata mai trecu o dată pe la meşterul lumânărar EnFata mai trecu o dată pe la meşterul lumânărar En --gelbert. Aşa cum se aştepta, Evrard dispăruse pe negelbert. Aşa cum se aştepta, Evrard dispăruse pe ne --aşteptate. Începu să se îndoiască de el ca şi de puaşteptate. Începu să se îndoiască de el ca şi de pu --terea "viperei Faraonului"; afară numai dacă în pofidaterea "viperei Faraonului"; afară numai dacă în pofida sau tocmai din pricina limbii prefăcute în cenuşă asau tocmai din pricina limbii prefăcute în cenuşă a unuia dintre fraţii d'Aunay, diavolul nu-şi îndreptaseunuia dintre fraţii d'Aunay, diavolul nu-şi îndreptase loviturile în altă parte.loviturile în altă parte.

Într-o dimineaţă din cea de a treia săptămână aÎntr-o dimineaţă din cea de a treia săptămână a lunii mai, împotriva obiceiului, Nogaret sosi cu oarelunii mai, împotriva obiceiului, Nogaret sosi cu oare --care întârziere la sfatul de taină şi pătrunse în sală încare întârziere la sfatul de taină şi pătrunse în sală în --dată după rege, atingându-l în treacăt pe Lombard.dată după rege, atingându-l în treacăt pe Lombard.

Erau acolo toţi sfetnicii obişnuiţi şi, pentru întâiaErau acolo toţi sfetnicii obişnuiţi şi, pentru întâia oară, cei doi fraţi şi cei trei fii ai regelui se aflau aduoară, cei doi fraţi şi cei trei fii ai regelui se aflau adu --naţi laolaltă.naţi laolaltă.

Afacerea care le dădea zor mare era alegerea Afacerea care le dădea zor mare era alegerea papei. Marigny primise tocmai un raport de la Carpapei. Marigny primise tocmai un raport de la Car --pentras, unde cardinalii care ţineau acolo conclavpentras, unde cardinalii care ţineau acolo conclav după moartea lui Clément al V-lea se luptau între dâdupă moartea lui Clément al V-lea se luptau între dâ --nşii, prinşi într-o harţă al cărei sfârşit nu se întrenşii, prinşi într-o harţă al cărei sfârşit nu se între --zărea de fel.zărea de fel.

Se împliniseră acum patru săptămâni de cândSe împliniseră acum patru săptămâni de când scaunul pontifical stătea gol, şi situaţia cerea ca rescaunul pontifical stătea gol, şi situaţia cerea ca re --gele Franţei să arate limpede ce are de gând.gele Franţei să arate limpede ce are de gând.

Toţi cei de faţă ştiau care era gândul regelui: elToţi cei de faţă ştiau care era gândul regelui: el voia ca papalitatea să rămână la Avignon, pentru a o voia ca papalitatea să rămână la Avignon, pentru a o avea cât mai la îndemână; voia să-l aleagă el, dacă nuavea cât mai la îndemână; voia să-l aleagă el, dacă nu

pe faţă, cel puţin de fapt, pe viitorul cap al creştinăpe faţă, cel puţin de fapt, pe viitorul cap al creştină --tăţii şi să-l ţină astfel la cheremul său, tocmai pentrutăţii şi să-l ţină astfel la cheremul său, tocmai pentru că noul papă avea să-i datoreze alegerea; voia cacă noul papă avea să-i datoreze alegerea; voia ca uriaşa organizaţie politică pe care o înfăţişa bisericauriaşa organizaţie politică pe care o înfăţişa biserica să nu poată unelti împotriva regatului Franţei, aşasă nu poată unelti împotriva regatului Franţei, aşa

mântului.mântului.- Lucru care-i convine, fără îndoială, împăratului- Lucru care-i convine, fără îndoială, împăratului Constantinopolei, dar nu şi regelui Franţei, zise MaConstantinopolei, dar nu şi regelui Franţei, zise Ma --rigny.rigny.

- Nu poţi totuşi schimba ceea ce au făcut veacurile,- Nu poţi totuşi schimba ceea ce au făcut veacurile,



p p g ţ , şp p g ţ şcum făcuse adeseori.cum făcuse adeseori.

Dar cei douăzeci şi trei de cardinali adunaţi la CarDar cei douăzeci şi trei de cardinali adunaţi la Car --pentras, cardinalii aceştia care veneau de pretutinpentras, cardinalii aceştia care veneau de pretutin --deni, din Italia, din Franţa, din Spania, din Sicilia şideni, din Italia, din Franţa, din Spania, din Sicilia şi

din Germania, şi care îşi datorau demnitatea lor unordin Germania, şi care îşi datorau demnitatea lor unor merite foarte inegale, erau împărţiţi în tot atâtea tamerite foarte inegale, erau împărţiţi în tot atâtea ta --bere câte pălării se aflau acolo.bere câte pălării se aflau acolo.

Certurile teologice, părerile care se băteau cap înCerturile teologice, părerile care se băteau cap în cap, ciocnirile de interese, duşmăniile de familie,cap, ciocnirile de interese, duşmăniile de familie, toate acestea aţâţau lupta lor. Pe cardinalii italieni,toate acestea aţâţau lupta lor. Pe cardinalii italieni, mai cu seamă, de-alde Caetani, Colonna, Orsini, îi mămai cu seamă, de-alde Caetani, Colonna, Orsini, îi mă --cina o ură de neîmpăcat.cina o ură de neîmpăcat.

- Aceşti opt cardinali italieni, zise Marigny, nu se- Aceşti opt cardinali italieni, zise Marigny, nu se

înţeleg decât în privinţa unui lucru, şi anume, să muteînţeleg decât în privinţa unui lucru, şi anume, să mute iarăşi papalitatea la Roma. Din fericire, nu pot cădeaiarăşi papalitatea la Roma. Din fericire, nu pot cădea la înţelegere asupra numelui aceluia pe care ar puteala înţelegere asupra numelui aceluia pe care ar putea să-l facă papă.să-l facă papă.

- Cu timpul poate că se vor înţelege, îşi spuse- Cu timpul poate că se vor înţelege, îşi spuse gândul monseniorul de Valois.gândul monseniorul de Valois.

- Tocmai de aceea nu trebuie să le dăm timp să se- Tocmai de aceea nu trebuie să le dăm timp să se înţeleagă, răspunse Marigny.înţeleagă, răspunse Marigny.

Urmă o scurtă tăcere, şi Nogaret simţi atunci parcăUrmă o scurtă tăcere, şi Nogaret simţi atunci parcă

o greaţă care-i apăsa stomacul şi-i îngreuia răsuo greaţă care-i apăsa stomacul şi-i îngreuia răsu --flarea. Vru să-şi îndrepte trupul chircit în jilţ şi-i fuflarea. Vru să-şi îndrepte trupul chircit în jilţ şi-i fu greu să-şi mişte încheieturile înţepenite. Apoi, deogreu să-şi mişte încheieturile înţepenite. Apoi, deo --dată, îi pieri orice oboseală: răsuflă din adânc şi îşidată, îi pieri orice oboseală: răsuflă din adânc şi îşi şterse fruntea îmbrobonită.şterse fruntea îmbrobonită.

- Pentru mulţi creştini Roma este oraşul papii, vorbi- Pentru mulţi creştini Roma este oraşul papii, vorbi Charles de Valois. În ochii lor Roma este buricul păCharles de Valois. În ochii lor Roma este buricul pă --

p ţ ş ,p ţ şdomnule Enguerrand, şi să împiedici ca tronul sfândomnule Enguerrand, şi să împiedici ca tronul sfân --tului Petru să rămână acolo unde l-a întemeiat el.tului Petru să rămână acolo unde l-a întemeiat el.

- Dar de câte ori papa vrea să se aşeze la Roma, nu- Dar de câte ori papa vrea să se aşeze la Roma, nu poate niciodată să rămână acolo, spuse tare Marigny.poate niciodată să rămână acolo, spuse tare Marigny.

E silit să fugă dinaintea clicilor care sfâşie oraşul şiE silit să fugă dinaintea clicilor care sfâşie oraşul şi să-şi caute adăpost în vreun castel, sub ocrotirea unuisă-şi caute adăpost în vreun castel, sub ocrotirea unui oraş sau altuia, păzit de oşteni ce nu sunt ai lui. Credoraş sau altuia, păzit de oşteni ce nu sunt ai lui. Cred că se simte mult mai bine în paza gărzii noastre de lacă se simte mult mai bine în paza gărzii noastre de la

Villeneuve, aşezată de cealaltă parte a Rhônului. Villeneuve, aşezată de cealaltă parte a Rhônului.- Papa va rămâne în reşedinţa sa de la Avignon,- Papa va rămâne în reşedinţa sa de la Avignon,

rosti regele.rosti regele.- Îl cunosc bine pe Francesco Caetani, urmă- Îl cunosc bine pe Francesco Caetani, urmă

Charles de Valois. E un om foarte învăţat şi de mareCharles de Valois. E un om foarte învăţat şi de mare

vrednicie, la care pot avea trecere. vrednicie, la care pot avea trecere.- Să nu aud de acest Caetani, zise regele. E din ne- Să nu aud de acest Caetani, zise regele. E din ne --amul lui Bonifaciu şi are să calce pe urmele acestuiaamul lui Bonifaciu şi are să calce pe urmele acestuia în privinţa bulei "Unam Sanctam"în privinţa bulei "Unam Sanctam" 1515 ..

Filip de Poitiers, care nu spusese încă nimic, seFilip de Poitiers, care nu spusese încă nimic, se amestecă în vorbă, aplecându-şi înainte trupulamestecă în vorbă, aplecându-şi înainte trupul deşirat.deşirat.

- În afacerea asta sunt destule urzeli ascunse,- În afacerea asta sunt destule urzeli ascunse, pentru ca ele să se destrame unele pe altele, spuse el.pentru ca ele să se destrame unele pe altele, spuse el.

Şi dacă nu vom pune lucrurile la locul lor, ne aşteaptăŞi dacă nu vom pune lucrurile la locul lor, ne aşteaptă iarăşi o tărăgăneală de un an, cât va ţine conclavul. Îniarăşi o tărăgăneală de un an, cât va ţine conclavul. În împrejurări mult mai grele domnul de Nogaret a doîmprejurări mult mai grele domnul de Nogaret a do --

vedit de ce e în stare. E rândul nostru să fim acum cei vedit de ce e în stare. E rândul nostru să fim acum cei mai statornici şi cei mai dârji.mai statornici şi cei mai dârji.

1515 Bulă prin care papa Bonifaciu al VIII-lea decreta că orice fiinţă omeneascăBulă prin care papa Bonifaciu al VIII-lea decreta că orice fiinţă omenească este supusă papalităţii, aceasta constituind însăşi chezăşia salvării sufletuluieste supusă papalităţii, aceasta constituind însăşi chezăşia salvării sufletului său.său.

După o clipă de tăcere, Filip cel Frumos se întoarseDupă o clipă de tăcere, Filip cel Frumos se întoarse spre Nogaret. Acesta, cu obrazul foarte palid, respiraspre Nogaret. Acesta, cu obrazul foarte palid, respira greu.greu.

- Părerea dumitale, Nogaret?- Părerea dumitale, Nogaret?- Da, sire, bolborosi anevoie ministrul de justiţie.- Da, sire, bolborosi anevoie ministrul de justiţie.ÎÎ

măşeau în minte într-un iureş tulbure, şi lucrurile dinmăşeau în minte într-un iureş tulbure, şi lucrurile din jur începură să ia alt chip în ochii lui. Bolţile încăperii jur începură să ia alt chip în ochii lui. Bolţile încăperii se făceau înalte, aidoma celor de la biserica Saintese făceau înalte, aidoma celor de la biserica Sainte --Chapelle, apoi, pe neaşteptate, se lăsau în jos până aChapelle, apoi, pe neaşteptate, se lăsau în jos până a ajunge tot aşa de scunde ca tavanul beciurilor în careajunge tot aşa de scunde ca tavanul beciurilor în care



j ţj ţÎşi trecu o mână tremurătoare pe frunte.Îşi trecu o mână tremurătoare pe frunte.- Să-mi fie cu iertare. Căldura asta groaznică...- Să-mi fie cu iertare. Căldura asta groaznică...- Dar nu e cald aici, zise Hugues de Bouville.- Dar nu e cald aici, zise Hugues de Bouville.Cu limba împleticită şi cu glas parcă venind de deCu limba împleticită şi cu glas parcă venind de de --

parte, Nogaret izbuti să rostească:parte, Nogaret izbuti să rostească:- Interesul ţării şi cel al credinţei ne poruncesc să- Interesul ţării şi cel al credinţei ne poruncesc să facem astfel.facem astfel.

După aceea tăcu şi nimeni nu înţelese de ce aDupă aceea tăcu şi nimeni nu înţelese de ce a vorbit atât de puţin. vorbit atât de puţin.

- Părerea dumitale, Marigny?- Părerea dumitale, Marigny?- Eu propun ca, sub cuvânt că urmează a fi duse la- Eu propun ca, sub cuvânt că urmează a fi duse la

Cahors rămăşiţele pământeşti ale răposatului papă,Cahors rămăşiţele pământeşti ale răposatului papă, aşa cum a cerut-o el însuşi, să arătăm din nou conclaaşa cum a cerut-o el însuşi, să arătăm din nou concla --

vului că trebuie să se grăbească. Bertrand de Got, ne vului că trebuie să se grăbească. Bertrand de Got, ne --potul lui Clément, ar putea fi însărcinat cu această pipotul lui Clément, ar putea fi însărcinat cu această pi --oasă misiune. Domnul de Nogaret va călători îmoasă misiune. Domnul de Nogaret va călători îm --preună cu el, având împuternicirile ce sunt de trebupreună cu el, având împuternicirile ce sunt de trebu --inţă şi o bună escortă înarmată, aşa cum se cuvine.inţă şi o bună escortă înarmată, aşa cum se cuvine. Escorta ar da greutate împuternicirilor.Escorta ar da greutate împuternicirilor.

Charles de Valois întoarse capul, nemulţumit; nuCharles de Valois întoarse capul, nemulţumit; nu vedea cu ochi buni o asemenea silnicie făcută concla vedea cu ochi buni o asemenea silnicie făcută concla -- vului. vului.

- Şi cu divorţul meu cum rămâne? întrebă Ludovic- Şi cu divorţul meu cum rămâne? întrebă Ludovic de Navara.de Navara.- Taci, Ludovic, îl repezi regele. Tocmai la aceasta- Taci, Ludovic, îl repezi regele. Tocmai la aceasta

lucrăm.lucrăm.- Da, sire, zise Nogaret, fără măcar a-şi da seama- Da, sire, zise Nogaret, fără măcar a-şi da seama

că vorbise.că vorbise.Glasul îi era scăzut şi răguşit. Gândurile i se învălGlasul îi era scăzut şi răguşit. Gândurile i se învăl --

j g şj g şel obişnuia să-i cerceteze pe arestaţi.el obişnuia să-i cerceteze pe arestaţi.

- Ce se întâmplă aici? întrebă Nogaret, încercând- Ce se întâmplă aici? întrebă Nogaret, încercând să-şi descheie haina.să-şi descheie haina.

Deodată, se zgârci tot, cu genunchii lipiţi de burtă,Deodată, se zgârci tot, cu genunchii lipiţi de burtă,

cu capul căzut şi mâinile chircite pe piept. Regele secu capul căzut şi mâinile chircite pe piept. Regele se ridică şi toţi câţi erau acolo făcură la fel. Nogaretridică şi toţi câţi erau acolo făcură la fel. Nogaret scoase un ţipăt înăbuşit şi se rostogoli din jilţ, cuprinsscoase un ţipăt înăbuşit şi se rostogoli din jilţ, cuprins de vărsături.de vărsături.

Hugues de Bouville, marele şambelan, îl duseHugues de Bouville, marele şambelan, îl duse acasă, unde veniră numaidecât să-l vadă doctorii reacasă, unde veniră numaidecât să-l vadă doctorii re --gelui.gelui.

Aceştia se sfătuiră îndelung înainte de a veni să Aceştia se sfătuiră îndelung înainte de a veni să dea socoteală suveranului. Nimic nu fu dat în vileagdea socoteală suveranului. Nimic nu fu dat în vileag

din raportul lor. Curând însă, la curte şi în tot oraşul,din raportul lor. Curând însă, la curte şi în tot oraşul, se vorbi de o boală necunoscută. Otravă? Se zicea căse vorbi de o boală necunoscută. Otravă? Se zicea că fuseseră încercate leacurile cele mai tari împotrivafuseseră încercate leacurile cele mai tari împotriva otrăvurilor. Toate treburile mari ale cârmuirii fură lăotrăvurilor. Toate treburile mari ale cârmuirii fură lă --sate deoparte în ziua aceea.sate deoparte în ziua aceea.

Când contesa Mahaut află vestea din gura domCând contesa Mahaut află vestea din gura dom --nişoarei Béatrice, spuse doar atât: "Nogaret plăteşte",nişoarei Béatrice, spuse doar atât: "Nogaret plăteşte", şi se aşeză la masă.şi se aşeză la masă.

Nogaret plătea. De câteva ceasuri nu mai recuNogaret plătea. De câteva ceasuri nu mai recu --

noştea pe nimeni în jurul său. Culcat pe o parte înnoştea pe nimeni în jurul său. Culcat pe o parte în patul răvăşit, cu trupul scuturat de spasme, scuipapatul răvăşit, cu trupul scuturat de spasme, scuipa sânge.sânge.

La început, încercase să stea aplecat deasupra unuiLa început, încercase să stea aplecat deasupra unui lighean. Acum nu mai avea putere să se ţină aşa, şilighean. Acum nu mai avea putere să se ţină aşa, şi sângele îi curgea din gură pe un cearceaf gros, împăsângele îi curgea din gură pe un cearceaf gros, împă --turit, care era schimbat din vreme în vreme de unturit, care era schimbat din vreme în vreme de un

valet. valet.Încăperea gemea de lume; curieri se schimbauÎncăperea gemea de lume; curieri se schimbau pentru a duce veşti regelui, roiau valeţi, majordomi,pentru a duce veşti regelui, roiau valeţi, majordomi, secretari, iar într-un colţ, alcătuind o mică gaşcă,secretari, iar într-un colţ, alcătuind o mică gaşcă, făţarnică şi limbută, rubedeniile lui Nogaret, cufăţarnică şi limbută, rubedeniile lui Nogaret, cu

Întocmai cum ţipaseră fraţii d'Aunay în temniţa lorÎntocmai cum ţipaseră fraţii d'Aunay în temniţa lor din Pontoise...din Pontoise...Coşmarul în care se zbătea Nogaret nu era nimicCoşmarul în care se zbătea Nogaret nu era nimic

altceva decât propria lui viaţă, aşa cum ea asuprisealtceva decât propria lui viaţă, aşa cum ea asuprise viaţa altora. viaţa altora.



ţ ş ggândul la împărţirea prăzii, socoteau în minte preţulgândul la împărţirea prăzii, socoteau în minte preţul mobilierului.mobilierului.

Dar toţi aceştia erau pentru Nogaret nişte arătăriDar toţi aceştia erau pentru Nogaret nişte arătări de nerecunoscut, care se frământau undeva, foartede nerecunoscut, care se frământau undeva, foarte

departe de el, fără noimă şi fără ţintă, într-un văldeparte de el, fără noimă şi fără ţintă, într-un văl --măşag de glasuri nedesluşite. Alţi strigoi, pe caremăşag de glasuri nedesluşite. Alţi strigoi, pe care numai el singur îi vedea, începeau să-l împresoare.numai el singur îi vedea, începeau să-l împresoare.

Căci, în ceasul acesta când îl năpădeau spaimeleCăci, în ceasul acesta când îl năpădeau spaimele morţii, Nogaret se gândea pentru întâia oară lamorţii, Nogaret se gândea pentru întâia oară la moartea celorlalţi şi se simţea frate al tuturor celormoartea celorlalţi şi se simţea frate al tuturor celor pe care îi urmărise, hăituise, căznise şi executase.pe care îi urmărise, hăituise, căznise şi executase. Morţi în toiul cercetărilor, morţi în temniţă, morţi peMorţi în toiul cercetărilor, morţi în temniţă, morţi pe rug, morţi pe roată, ieşeau toţi din mintea lui chinuitărug, morţi pe roată, ieşeau toţi din mintea lui chinuită

de vedenii şi veneau aşa de aproape de el, mai să-lde vedenii şi veneau aşa de aproape de el, mai să-l atingă.atingă.Nogaret scoase un urlet înfricoşat:Nogaret scoase un urlet înfricoşat:- Înapoi, înapoi!- Înapoi, înapoi!Doctorii dădură fuga în jurul său. Buimac, se răDoctorii dădură fuga în jurul său. Buimac, se ră --

sucea în aşternut, cu ochii daţi peste cap, împingândsucea în aşternut, cu ochii daţi peste cap, împingând îndărăt stafiile... Iar mirosul sângelui care-i venea peîndărăt stafiile... Iar mirosul sângelui care-i venea pe gură i se părea a fi mirosul sângelui victimelor lui.gură i se părea a fi mirosul sângelui victimelor lui.

Se ridică în capul oaselor, apoi căzu pe spate. CeiSe ridică în capul oaselor, apoi căzu pe spate. Cei

de faţă se trăseseră la o parte şi priveau cum se cude faţă se trăseseră la o parte şi priveau cum se cu --fundă în noapte cel care era unul din stăpânii ţării.fundă în noapte cel care era unul din stăpânii ţării.Cu mâinile la gât, se silea să smulgă fiarele înroşiteCu mâinile la gât, se silea să smulgă fiarele înroşite

în foc care arseseră sub ochii lui atâtea piepturiîn foc care arseseră sub ochii lui atâtea piepturi goale. Îşi simţi deodată picioarele străpunse parcă degoale. Îşi simţi deodată picioarele străpunse parcă de ace şi în prada acestei dureri cumplite începu să ţipe:ace şi în prada acestei dureri cumplite începu să ţipe:

- Cleştele! Fie-vă milă, scoateţi-mi cleştele!- Cleştele! Fie-vă milă, scoateţi-mi cleştele!

ţ- N-am făcut nimic din vrerea mea! Regele! El- N-am făcut nimic din vrerea mea! Regele! El

singur! L-am slujit pe rege!singur! L-am slujit pe rege!În faţa tribunalului morţii, acest om de legi mai înÎn faţa tribunalului morţii, acest om de legi mai în --

cerca o ultimă chiţibuşărie.cerca o ultimă chiţibuşărie.

Pe la unsprezece noaptea încăperea se goli. Nu răPe la unsprezece noaptea încăperea se goli. Nu ră --maseră lângă Nogaret decât un doctor, un bărbier şimaseră lângă Nogaret decât un doctor, un bărbier şi un vechi slujitor al său. Curierii regelui, înfăşuraţi înun vechi slujitor al său. Curierii regelui, înfăşuraţi în mantiile lor, dormeau pe jos în odaia de alături. Neamantiile lor, dormeau pe jos în odaia de alături. Nea --murile muribundului plecaseră, nu fără părere de rău.murile muribundului plecaseră, nu fără părere de rău. Una din aceste rubedenii îi strecurase o pungă de goUna din aceste rubedenii îi strecurase o pungă de go --logani unui valet, zicându-i:logani unui valet, zicându-i:

- Să-mi dai de ştire de-ndată ce-o fi gata.- Să-mi dai de ştire de-ndată ce-o fi gata.Bouville, care venea să afle cum îi mai merge bolBouville, care venea să afle cum îi mai merge bol --

navului, îl întrebă pe doctorul rămas de veghe.navului, îl întrebă pe doctorul rămas de veghe.- Nimic nu i-a putut ajuta, spuse acesta în şoaptă.- Nimic nu i-a putut ajuta, spuse acesta în şoaptă. Vărsăturile l-au mai lăsat, dar aiurează întruna. Nu ne Vărsăturile l-au mai lăsat, dar aiurează întruna. Nu ne mai rămâne alta decât să aşteptăm ca Dumnezeu să-lmai rămâne alta decât să aşteptăm ca Dumnezeu să-l ia! Afară doar dacă vreo minune...ia! Afară doar dacă vreo minune...

Numai Nogaret, horcăind pe patul său, ştia că temNumai Nogaret, horcăind pe patul său, ştia că tem --plierii morţi îl aşteaptă în fundul întunecimilor. Treplierii morţi îl aşteaptă în fundul întunecimilor. Tre --ceau pe dinaintea lui, unii călări, în zale de fier, alţiiceau pe dinaintea lui, unii călări, în zale de fier, alţii înălţându-şi trupul stâlcit în cazne grele; se înşirauînălţându-şi trupul stâlcit în cazne grele; se înşirau

de-a lungul unui drum pustiu, mărginit de prăpăstii şide-a lungul unui drum pustiu, mărginit de prăpăstii şi luminat de pâlpâirea rugurilor.luminat de pâlpâirea rugurilor.- Aymon de Barbonne... Jean de Furne... Pierre- Aymon de Barbonne... Jean de Furne... Pierre

Suffet... Brintinhiac... Guillaume Bocelli... Ponsard deSuffet... Brintinhiac... Guillaume Bocelli... Ponsard de Gizy...Gizy...

Îşi strigau oare strigoii numele, sau le şoptea chiarÎşi strigau oare strigoii numele, sau le şoptea chiar muribundul care nu-şi mai recunoştea propriile cumuribundul care nu-şi mai recunoştea propriile cu --

vinte? vinte?- Fiu de Cathar- Fiu de Cathar 1616! strigă un glas, acoperind deodată! strigă un glas, acoperind deodată pe toate celelalte.pe toate celelalte.

Şi, ivindu-se dintr-o şi mai neagră noapte, staturaŞi, ivindu-se dintr-o şi mai neagră noapte, statura înaltă a lui Bonifaciu al VIII-lea se ridică în acel spaţiuînaltă a lui Bonifaciu al VIII-lea se ridică în acel spaţiu

plit. A treia zi, însă, locuitorii întoarseră foaia, căzurăplit. A treia zi, însă, locuitorii întoarseră foaia, căzură peste oştile franceze şi-l răniră pe Nogaret, silindu-lpeste oştile franceze şi-l răniră pe Nogaret, silindu-l să fugă. Dar ţinta şi-o atinsese totuşi. Frica, mânia şisă fugă. Dar ţinta şi-o atinsese totuşi. Frica, mânia şi ruşinea suferită îi veniră de hac moşneagului, tulburuşinea suferită îi veniră de hac moşneagului, tulbu --rându-i minţile. Când îl scoaseră din mâna oamenilorrându-i minţile. Când îl scoaseră din mâna oamenilor

ÎÎ



nemărginit pe care Nogaret îl purta într-însul, tărâmnemărginit pe care Nogaret îl purta într-însul, tărâm brăzdat de munţi şi de văi, prin care mulţimi fărăbrăzdat de munţi şi de văi, prin care mulţimi fără număr mergeau la judecata de apoi.număr mergeau la judecata de apoi.

- Fiu de Cathar!- Fiu de Cathar!

La glasul lui Bonifaciu învia marea dramă a vieţiiLa glasul lui Bonifaciu învia marea dramă a vieţii sale. Nogaret se vedea, într-o zi de septembrie, subsale. Nogaret se vedea, într-o zi de septembrie, sub soarele orbitor al Italiei, urcând în capul unui pâlc desoarele orbitor al Italiei, urcând în capul unui pâlc de şase sute de călăreţi şi o mie de pedestraşi spreşase sute de călăreţi şi o mie de pedestraşi spre stânca de la Anagni; Sciarra Colonna, vrăjmaşul destânca de la Anagni; Sciarra Colonna, vrăjmaşul de moarte al lui Bonifaciu, omul care ţinuse mai curândmoarte al lui Bonifaciu, omul care ţinuse mai curând să vâslească trei ani înlănţuit pe o galeră arăbeascăsă vâslească trei ani înlănţuit pe o galeră arăbească decât să se lase recunoscut şi să fie dat pe mânadecât să se lase recunoscut şi să fie dat pe mâna papii, călărea alături. Thierry d'Hirson făcea şi elpapii, călărea alături. Thierry d'Hirson făcea şi el

parte din expediţie. Orăşelul îşi deschisese porţile,parte din expediţie. Orăşelul îşi deschisese porţile, fără împotrivire; palatul Caetani fu luat şi, trecândfără împotrivire; palatul Caetani fu luat şi, trecând prin catedrală, cotropitorii dădură năvală în încăpeprin catedrală, cotropitorii dădură năvală în încăpe --rile episcopale. Acolo, bătrânul papă de 86 de ani, curile episcopale. Acolo, bătrânul papă de 86 de ani, cu mitra pe cap şi crucea în mână, singur într-o uriaşămitra pe cap şi crucea în mână, singur într-o uriaşă sală de unde fugiseră toţi, privea cum se năpusteştesală de unde fugiseră toţi, privea cum se năpusteşte această hoardă în chivere şi zale, cu suliţe şi şpăngi.această hoardă în chivere şi zale, cu suliţe şi şpăngi. Când strigară la el cerându-i să abdice, Bonifaciu leCând strigară la el cerându-i să abdice, Bonifaciu le răspunse: "Iată gâtul meu, iată-mi capul, tăiaţi-l; voirăspunse: "Iată gâtul meu, iată-mi capul, tăiaţi-l; voi

muri, dar voi muri papă". Sciarra Colonna îl pălmui cumuri, dar voi muri papă". Sciarra Colonna îl pălmui cu mănuşa-i de fier.mănuşa-i de fier.- N-am lăsat să-l omoare, striga Nogaret din fundul- N-am lăsat să-l omoare, striga Nogaret din fundul

agoniei sale.agoniei sale.Năvălitorii dăduseră iama în oraş, făcând jaf cumNăvălitorii dăduseră iama în oraş, făcând jaf cum --

1616 Părinţii lui Nogaret aparţinuseră sectei religioase a catharilor, existentă înPărinţii lui Nogaret aparţinuseră sectei religioase a catharilor, existentă în sudul Franţei la sfârşitul sec. al XII-lea, sectă declarată eretică de către pasudul Franţei la sfârşitul sec. al XII-lea, sectă declarată eretică de către pa --palitate.palitate.

lui Nogaret, Bonifaciu plângea ca un copil. Îl duserălui Nogaret, Bonifaciu plângea ca un copil. Îl duseră îndărăt la Roma, dar acolo se sminti de-a binelea şi,îndărăt la Roma, dar acolo se sminti de-a binelea şi, spumegând de furie, ocăra pe oricine se apropia despumegând de furie, ocăra pe oricine se apropia de dânsul, refuza mâncarea ce i se aducea şi se târa îndânsul, refuza mâncarea ce i se aducea şi se târa în

patru labe prin odaia unde îl ţineau. O lună după acepatru labe prin odaia unde îl ţineau. O lună după ace --asta, regele Franţei era biruitor, papa murise hulindasta, regele Franţei era biruitor, papa murise hulind cele sfinte şi zbierând ca turbat că nu are nevoie decele sfinte şi zbierând ca turbat că nu are nevoie de grijanie.grijanie.

Aplecat asupra lui Nogaret, doctorul privea la Aplecat asupra lui Nogaret, doctorul privea la trupul care tresărea din ce în ce mai slab, luptând îmtrupul care tresărea din ce în ce mai slab, luptând îm --potriva unei afurisenii de multă vreme ridicată.potriva unei afurisenii de multă vreme ridicată.

- Papă Clément... şi tu, cavaler Guillaume de No- Papă Clément... şi tu, cavaler Guillaume de No --garet... şi tu, rege Filip...garet... şi tu, rege Filip...

Buzele lui Nogaret rosteau abia auzit blestemul, caBuzele lui Nogaret rosteau abia auzit blestemul, ca un ecou al glasului marelui maestru, care îi răsuna tuun ecou al glasului marelui maestru, care îi răsuna tu --nător în cap.nător în cap.

- Mă arde, mai apucă el să şoptească.- Mă arde, mai apucă el să şoptească.În zori, pe la ceasurile patru, episcopul ParisuluiÎn zori, pe la ceasurile patru, episcopul Parisului

veni să-l grijească. Slujba fu simplă. O rugăciune fu veni să-l grijească. Slujba fu simplă. O rugăciune fu rostită deasupra trupului istovit şi pentru cei îngenunrostită deasupra trupului istovit şi pentru cei îngenun --cheaţi, care bâţâiau pătrunşi de oboseală şi de o fricăcheaţi, care bâţâiau pătrunşi de oboseală şi de o frică nelămurită.nelămurită.

Episcopul rămase o clipă la căpătâiul patului, bolEpiscopul rămase o clipă la căpătâiul patului, bol --borosindu-şi ruga. Vârât în cearceafurile lui, Nogaretborosindu-şi ruga. Vârât în cearceafurile lui, Nogaret nu mai mişca, de parca o lespede grea îl apăsa de penu mai mişca, de parca o lespede grea îl apăsa de pe acum. Văzând că pleacă episcopul, cei de faţă îşi înacum. Văzând că pleacă episcopul, cei de faţă îşi în --chipuiră că totul se sfârşise. Doctorul se apropie: Nochipuiră că totul se sfârşise. Doctorul se apropie: No --garet mai sufla încă.garet mai sufla încă.

În licărul sfios al zorilor, geamurile se făcură alburiiÎn licărul sfios al zorilor, geamurile se făcură alburii

şi un clopot începu să sune voios, de cealaltă parte aşi un clopot începu să sune voios, de cealaltă parte a Senei, de cealaltă parte a lumii. Bătrânul servitor înSenei, de cealaltă parte a lumii. Bătrânul servitor în --tredeschise o fereastră şi trase în piept cu nesaţ untredeschise o fereastră şi trase în piept cu nesaţ un pic de aer proaspăt. Parisul mirosea a primăvară şi apic de aer proaspăt. Parisul mirosea a primăvară şi a frunze. Oraşul se deştepta într-o larmă înăbuşită.frunze. Oraşul se deştepta într-o larmă înăbuşită.

ă

DOCUMENTELE UNEI DOMNIIDOCUMENTELE UNEI DOMNII

Abia îşi dăduse sufletul marele dregător, şi domnul Abia îşi dăduse sufletul marele dregător, şi domnul Alain de Pareilles, în numele regelui, pătrunse în locu Alain de Pareilles, în numele regelui, pătrunse în locu --inţa lui Nogaret pentru a pune mâna pe toate docuinţa lui Nogaret pentru a pune mâna pe toate docu --



Se auzi o şoaptă:Se auzi o şoaptă:- Îndurare!- Îndurare!Toţi se întoarseră într-acolo. Nogaret murise. Un fiToţi se întoarseră într-acolo. Nogaret murise. Un fi --

ricel de sânge i se usca sub nări. Doctorul zise:ricel de sânge i se usca sub nări. Doctorul zise:

- L-a luat Dumnezeu!- L-a luat Dumnezeu! Atunci, bătrânul servitor se duse să scoată două Atunci, bătrânul servitor se duse să scoată două lungi lumânări albe din ultima legătură luată de lalungi lumânări albe din ultima legătură luată de la meşterul Engelbert, le înfipse în sfeşnice şi le aşezămeşterul Engelbert, le înfipse în sfeşnice şi le aşeză lângă pat, ca să lumineze priveghiul păstrătorului silângă pat, ca să lumineze priveghiul păstrătorului si --giliilor Franţei.giliilor Franţei.

inţa lui Nogaret pentru a pune mâna pe toate docuinţa lui Nogaret pentru a pune mâna pe toate docu -mentele, hârţoagele şi dosarele care se găseau acolo.mentele, hârţoagele şi dosarele care se găseau acolo. Puse să i se deschidă sipetele şi sertarele. CâtevaPuse să i se deschidă sipetele şi sertarele. Câteva scrinuri, ale căror chei Nogaret le păstra într-un locscrinuri, ale căror chei Nogaret le păstra într-un loc neştiut, fură sparte.neştiut, fură sparte.

După un ceas, Alain de Pareilles se întorcea la palatDupă un ceas, Alain de Pareilles se întorcea la palat cu un vraf de hrisoave, de acte, de pergamente şi decu un vraf de hrisoave, de acte, de pergamente şi de tăbliţe de ceară, aşezându-le pe toate, cum îi spusesetăbliţe de ceară, aşezându-le pe toate, cum îi spusese Hugues de Bouville, pe masa mare de stejar careHugues de Bouville, pe masa mare de stejar care ocupa o latură întreagă a odăii de lucru a regelui.ocupa o latură întreagă a odăii de lucru a regelui.

Apoi, regele însuşi veni să-l vadă pentru cea din Apoi, regele însuşi veni să-l vadă pentru cea din urmă oară pe Nogaret. Nu zăbovi mult în faţa truurmă oară pe Nogaret. Nu zăbovi mult în faţa tru --pului neînsufleţit. Spuse o rugăciune abia mişcândpului neînsufleţit. Spuse o rugăciune abia mişcând buzele. Nu-şi luă ochii de pe chipul mortului, ca şibuzele. Nu-şi luă ochii de pe chipul mortului, ca şi cum ar mai fi vrut să-i pună o întrebare celui care îicum ar mai fi vrut să-i pună o întrebare celui care îi împărtăşise toate tainele şi îl slujise atât de bine.împărtăşise toate tainele şi îl slujise atât de bine.

Când se întoarse la palat, cu trei armăşei dupăCând se întoarse la palat, cu trei armăşei după dânsul, Filip cel Frumos mergea puţin adus de spate.dânsul, Filip cel Frumos mergea puţin adus de spate. În dimineaţa luminoasă se auzeau strigătele băieşilorÎn dimineaţa luminoasă se auzeau strigătele băieşilor chemându-i pe locuitori la baia de aburi. Parisul îşi închemându-i pe locuitori la baia de aburi. Parisul îşi în --cepea viaţa de toate zilele iar cete de copii voioşi se şicepea viaţa de toate zilele iar cete de copii voioşi se şi apucaseră de joacă, fugărindu-se de-a lungul străzilor.apucaseră de joacă, fugărindu-se de-a lungul străzilor.

Filip cel Frumos străbătu galeria negustorilor şiFilip cel Frumos străbătu galeria negustorilor şi intră în palat. Împreună cu secretarul său particularintră în palat. Împreună cu secretarul său particular Maillard, se puse numaidecât să cerceteze documenMaillard, se puse numaidecât să cerceteze documen --tele ridicate din locuinţa lui Nogaret; moartea netele ridicate din locuinţa lui Nogaret; moartea ne --aşteptată a ministrului de justiţie lăsa multe şi însemaşteptată a ministrului de justiţie lăsa multe şi însem --nate treburi neisprăvite.nate treburi neisprăvite.

Pe la ceasurile şapte, Enguerrand de Marigny intrăPe la ceasurile şapte, Enguerrand de Marigny intră la rege. Cei doi bărbaţi se uitară unul la altul fără ala rege. Cei doi bărbaţi se uitară unul la altul fără a

spune o vorbă şi secretarul ieşi.spune o vorbă şi secretarul ieşi.- Papa, zise deodată regele. Şi acum Nogaret...- Papa, zise deodată regele. Şi acum Nogaret...În cuvintele lui se simţea o teamă, aproape o dezÎn cuvintele lui se simţea o teamă, aproape o dez --

nădejde. Marigny veni lângă masă şi se aşeză în jilţulnădejde. Marigny veni lângă masă şi se aşeză în jilţul pe care i-l arătă suveranul. Rămase tăcut o clipă, apoipe care i-l arătă suveranul. Rămase tăcut o clipă, apoi

bibi

trase rapoartele iscoadelor sale, ciornele interogatoritrase rapoartele iscoadelor sale, ciornele interogatori --ilor, puzderie de scrisori, o adevărată arhivă de poilor, puzderie de scrisori, o adevărată arhivă de po --liţie. Din toate aceste rânduri ieşea o imagine a reliţie. Din toate aceste rânduri ieşea o imagine a re --gelui, pe care acesta nu o recunoştea de fel, imagineagelui, pe care acesta nu o recunoştea de fel, imaginea unei făpturi îndepărtate, a unui om aspru, străin deunei făpturi îndepărtate, a unui om aspru, străin de

f i il ii d i il Ci i i lf i il ii d i il Ci i i l



vorbi: vorbi:- Ei, da! Acestea, măria-ta, nu sunt decât potriviri- Ei, da! Acestea, măria-ta, nu sunt decât potriviri

stranii pe care le brodeşte întâmplarea. Asemenea lustranii pe care le brodeşte întâmplarea. Asemenea lu --cruri se petrec în toate zilele, dar nu ne uimesccruri se petrec în toate zilele, dar nu ne uimesc

pentru că habar n-avem de ele.pentru că habar n-avem de ele.- Îmbătrânim, Marigny.- Îmbătrânim, Marigny.El avea 46 de ani, iar Marigny, 49. Puţini oameni peEl avea 46 de ani, iar Marigny, 49. Puţini oameni pe

vremurile acelea ajungeau la 50. vremurile acelea ajungeau la 50.- Trebuie să cercetăm toate acestea, urmă regele,- Trebuie să cercetăm toate acestea, urmă regele,

arătând dosarele de pe masă.arătând dosarele de pe masă.Şi, fără a mai adăuga ceva nici unul, nici celălalt, seŞi, fără a mai adăuga ceva nici unul, nici celălalt, se

apucară să dea deoparte ceea ce trebuia ars, să rânapucară să dea deoparte ceea ce trebuia ars, să rân --duiască ceea ce Marigny trebuia să păstreze, ori săduiască ceea ce Marigny trebuia să păstreze, ori să

împartă unora sau altora dintre praviliştii săi.împartă unora sau altora dintre praviliştii săi.În odaia de lucru era o tăcere tulburată doar cândÎn odaia de lucru era o tăcere tulburată doar când şi când de strigătele depărtate ale tarabagiilor, deşi când de strigătele depărtate ale tarabagiilor, de larma obişnuită a Parisului care trudea. Fruntea palarma obişnuită a Parisului care trudea. Fruntea pa --lidă a regelui se aplecă peste vrafurile de hârtii desfălidă a regelui se aplecă peste vrafurile de hârtii desfă --cute, dintre care cele mai însemnate se aflau încute, dintre care cele mai însemnate se aflau în scoarţe de piele cu cifrul lui Nogaret deasupra.scoarţe de piele cu cifrul lui Nogaret deasupra.

Filip îşi vedea astfel perindându-i-se pe dinainteFilip îşi vedea astfel perindându-i-se pe dinainte toată domnia, douăzeci şi nouă de ani în care ţinusetoată domnia, douăzeci şi nouă de ani în care ţinuse

în mâinile sale soarta a milioane de oameni şi impuîn mâinile sale soarta a milioane de oameni şi impu --sese vrerea sa Europei.sese vrerea sa Europei.Şi deodată înşiruirea aceasta de întâmplări i seŞi deodată înşiruirea aceasta de întâmplări i se

păru străină de viaţa lui, de propriul său destin. Toatepăru străină de viaţa lui, de propriul său destin. Toate îi apăreau sub o altă lumină şi cu alte umbre.îi apăreau sub o altă lumină şi cu alte umbre.

Aflând acum ce gândeau şi ce scriau alţii despre Aflând acum ce gândeau şi ce scriau alţii despre dânsul, regele se putea vedea dinafară. Nogaret păsdânsul, regele se putea vedea dinafară. Nogaret păs --

suferinţa oamenilor, neştiind ce-i mila. Citea, uimit lasuferinţa oamenilor, neştiind ce-i mila. Citea, uimit la culme, două fraze ale lui Bernard de Saisset, episculme, două fraze ale lui Bernard de Saisset, epis --copul acela care dezlănţuise cu aţâţările sale dihoniacopul acela care dezlănţuise cu aţâţările sale dihonia dintre rege şi Bonifaciu al VIII-lea. Două fraze crândintre rege şi Bonifaciu al VIII-lea. Două fraze crân --

cene şi îngheţate: "O fi el bărbatul cel mai frumos decene şi îngheţate: "O fi el bărbatul cel mai frumos de pe lume, dar nu ştie decât să privească oamenii, fărăpe lume, dar nu ştie decât să privească oamenii, fără să spună nimic. Nici om nu e, nici dihanie, e o stasă spună nimic. Nici om nu e, nici dihanie, e o sta --tuie."tuie."

Şi mai erau aceste cuvinte ale altui martor al domŞi mai erau aceste cuvinte ale altui martor al dom --niei lui: "Nimic n-are să-l facă să se încovoaie, e unniei lui: "Nimic n-are să-l facă să se încovoaie, e un rege de fier".rege de fier".

- Un rege de fier, repetă în şoaptă Filip cel Frumos.- Un rege de fier, repetă în şoaptă Filip cel Frumos. Ştiut-am deci să-mi ascund aşa de bine slăbiciunile?Ştiut-am deci să-mi ascund aşa de bine slăbiciunile?

Ce puţin ne cunosc ceilalţi şi ce rău mă va judeca viiCe puţin ne cunosc ceilalţi şi ce rău mă va judeca vii --torimea!torimea!Deodată, un nume întâlnit îl făcu să-şi aminteascăDeodată, un nume întâlnit îl făcu să-şi amintească

de o solie neobişnuită pe care o primise la începutude o solie neobişnuită pe care o primise la începutu --rile domniei. Rabban Kaumas, episcop nestorianrile domniei. Rabban Kaumas, episcop nestorian 1717 chinez, venise în Franţa, trimis de marele han al Perchinez, venise în Franţa, trimis de marele han al Per --siei, coborâtor al lui Gingis Han, ca să-i propună resiei, coborâtor al lui Gingis Han, ca să-i propună re --gelui Franţei alianţa sa, o armie de o sută de mii degelui Franţei alianţa sa, o armie de o sută de mii de oameni şi războiul împotriva turcilor.oameni şi războiul împotriva turcilor.

Filip cel Frumos avea pe atunci 20 de ani. Ce ispităFilip cel Frumos avea pe atunci 20 de ani. Ce ispită pentru un crai tânăr, visul acesta al unei cruciade lapentru un crai tânăr, visul acesta al unei cruciade la care ar lua parte Europa şi Asia, ce faptă vrednică decare ar lua parte Europa şi Asia, ce faptă vrednică de

Alexandru! În ziua aceea, totuşi, Filip alesese o altă Alexandru! În ziua aceea, totuşi, Filip alesese o altă cale: să nu mai audă de cruciade şi de isprăvi războicale: să nu mai audă de cruciade şi de isprăvi război --nice. Toate strădaniile lui voia să le închine Franţei şinice. Toate strădaniile lui voia să le închine Franţei şi păcii. Judecase oare bine? Care ar fi fost acum pupăcii. Judecase oare bine? Care ar fi fost acum pu --

1717 Adept al doctrinei patriarhului Nestorius (sec. IV–V) din Constantinopol. Adept al doctrinei patriarhului Nestorius (sec. IV–V) din Constantinopol.

terea Franţei dacă primea alianţa cu hanul Persiei?terea Franţei dacă primea alianţa cu hanul Persiei? Visă o clipă la o uriaşă campanie de recucerire a locu Visă o clipă la o uriaşă campanie de recucerire a locu --rilor sfinte, care i-ar fi dus slava numelui până derilor sfinte, care i-ar fi dus slava numelui până de --parte prin veacuri... Apoi se întoarse la grijile lui şiparte prin veacuri... Apoi se întoarse la grijile lui şi apucă un nou teanc de pergamente prăfuite.apucă un nou teanc de pergamente prăfuite.

Şi d d ă î i î i ii D dŞi d d ă î i î i ii D d

de sânge... De ce? Ce fel de ogor a hrănit tot sângelede sânge... De ce? Ce fel de ogor a hrănit tot sângele acesta?"acesta?"Cu ochii aţintiţi în gol, regele cugeta.Cu ochii aţintiţi în gol, regele cugeta."Pentru ce? se mai întreba el. În vederea cărui ţel?"Pentru ce? se mai întreba el. În vederea cărui ţel?

Unde-mi sunt izbânzile? Nu văd nici una care să-miUnde-mi sunt izbânzile? Nu văd nici una care să-mi i i ă "i i ă "



Şi, deodată, îşi încovoie umerii. De data aceasta,Şi, deodată, îşi încovoie umerii. De data aceasta, doar dând cu ochii de anul înscris pe ele: 1305! Eradoar dând cu ochii de anul înscris pe ele: 1305! Era anul morţii soţiei sale Jeanne, care adusese regatuluianul morţii soţiei sale Jeanne, care adusese regatului provincia Navara, iar lui, singura dragoste a vieţii. Nuprovincia Navara, iar lui, singura dragoste a vieţii. Nu

râvnise niciodată altă femeie, şi de nouă ani, de cândrâvnise niciodată altă femeie, şi de nouă ani, de când o pierduse, nu se mai uitase la alta şi nici nu se vao pierduse, nu se mai uitase la alta şi nici nu se va mai uita. N-apucase să iasă din anul cernit decâtmai uita. N-apucase să iasă din anul cernit decât pentru a intra în vâltoarea tulburărilor din 1306 când,pentru a intra în vâltoarea tulburărilor din 1306 când, în faţa Parisului răsculat împotriva rânduielilor saleîn faţa Parisului răsculat împotriva rânduielilor sale cu privire la greutatea şi preţul banilor, trebuise săcu privire la greutatea şi preţul banilor, trebuise să caute adăpost în cetăţuia templierilor. Cu un an maicaute adăpost în cetăţuia templierilor. Cu un an mai târziu poruncea să fie puşi în lanţuri cei care îl primitârziu poruncea să fie puşi în lanţuri cei care îl primi --seră şi apăraseră... Mărturiile templierilor erau păsseră şi apăraseră... Mărturiile templierilor erau păs --

trate aici, în aceste mari suluri de pergament, pe caretrate aici, în aceste mari suluri de pergament, pe care Nogaret le şnuruise şi sigilase. Regele nu le desfăcu.Nogaret le şnuruise şi sigilase. Regele nu le desfăcu.Şi acum? După atâţia alţii, iată că venise şi rândulŞi acum? După atâţia alţii, iată că venise şi rândul

lui Nogaret. Chipul său îşi pierduse lumina şi căldura.lui Nogaret. Chipul său îşi pierduse lumina şi căldura. Mintea sa neobosită, voinţa sa, sufletul înfocat şiMintea sa neobosită, voinţa sa, sufletul înfocat şi aspru, totul pierise. Doar faptele sale rămâneau. Căciaspru, totul pierise. Doar faptele sale rămâneau. Căci

viaţa lui Nogaret nu fusese o viaţă de om care păs viaţa lui Nogaret nu fusese o viaţă de om care păs --trează sub înfăţişarea marelui dregător toate aceletrează sub înfăţişarea marelui dregător toate acele mărunte necazuri intime şi dureroase pe care un ommărunte necazuri intime şi dureroase pe care un om

le lasă în urmă, fără ca alţii să le fi bănuit vreodată...le lasă în urmă, fără ca alţii să le fi bănuit vreodată... El, Nogaret, era într-adevăr aşa cum îl arăta chipul.El, Nogaret, era într-adevăr aşa cum îl arăta chipul. Viaţa lui şi-o contopise cu aceea a statului. Tainele îi Viaţa lui şi-o contopise cu aceea a statului. Tainele îi erau toate aici, înscrise în aceste mărturii ale trudeierau toate aici, înscrise în aceste mărturii ale trudei sale.sale.

"Câte întâmplări uitate dorm aici, gândi regele."Câte întâmplări uitate dorm aici, gândi regele. Atâtea procese, atâtea cazne, atâţia morţi. Un fluviu Atâtea procese, atâtea cazne, atâţia morţi. Un fluviu

supravieţuiască..."supravieţuiască..."Simţea marea zădărnicie a oricărei fapte, aşa cumSimţea marea zădărnicie a oricărei fapte, aşa cum

o încearcă omul năpădit de gândul propriei sale morţio încearcă omul năpădit de gândul propriei sale morţi şi pătruns de acea nepăsare faţă de tot ce-l aşteaptă,şi pătruns de acea nepăsare faţă de tot ce-l aşteaptă,

ca şi cum lumea nici n-ar fi existat.ca şi cum lumea nici n-ar fi existat.Marigny şedea încremenit, tulburat de aerul gravMarigny şedea încremenit, tulburat de aerul grav al regelui. Făcuse întotdeauna faţă, cu destulă uşual regelui. Făcuse întotdeauna faţă, cu destulă uşu --rinţă, îndatoririlor sale tot mereu mai mari, tuturorrinţă, îndatoririlor sale tot mereu mai mari, tuturor sarcinilor şi demnităţilor sale, dar de un singur lucrusarcinilor şi demnităţilor sale, dar de un singur lucru nu fusese în stare, să înţeleagă tăcerile suveranuluinu fusese în stare, să înţeleagă tăcerile suveranului său. Nu era niciodată sigur că-i ghiceşte într-adevărsău. Nu era niciodată sigur că-i ghiceşte într-adevăr gândul.gândul.

- Noi am cerut papii Bonifaciu să-l treacă în rândul- Noi am cerut papii Bonifaciu să-l treacă în rândul

sfinţilor pe regele Ludovic, dar fost-a el oare cu adesfinţilor pe regele Ludovic, dar fost-a el oare cu ade -- vărat un sfânt? întrebă pe neaşteptate Filip cel vărat un sfânt? întrebă pe neaşteptate Filip cel Frumos cu glas înăbuşit.Frumos cu glas înăbuşit.

- Aceasta era spre folosul statului, măria-ta, răs- Aceasta era spre folosul statului, măria-ta, răs --punse Marigny.punse Marigny.

- Dar trebuia oare, după aceea, să-i facem silnicie- Dar trebuia oare, după aceea, să-i facem silnicie lui Bonifaciu?lui Bonifaciu?

- Era gata să rostească afurisenia asupra măriei- Era gata să rostească afurisenia asupra măriei --tale, pentru că nu urmai în ţara ta politica pe care otale, pentru că nu urmai în ţara ta politica pe care o

voia el. Nu ţi-ai nesocotit îndatoririle de rege. Ai voia el. Nu ţi-ai nesocotit îndatoririle de rege. Ai rămas pe tronul ce ţi l-a hărăzit Dumnezeu şi ai spusrămas pe tronul ce ţi l-a hărăzit Dumnezeu şi ai spus limpede în auzul tuturor că ţara o ai de la Dumnezeulimpede în auzul tuturor că ţara o ai de la Dumnezeu şi de la nimeni altcineva.şi de la nimeni altcineva.

Filip cel Frumos arătă cu degetul un sul de pergaFilip cel Frumos arătă cu degetul un sul de perga --ment:ment:

- Dar evreii? Nu cumva am ars cam prea mulţi?- Dar evreii? Nu cumva am ars cam prea mulţi?

Sunt şi ei făpturi omeneşti, supuse la suferinţă şi muSunt şi ei făpturi omeneşti, supuse la suferinţă şi mu --ritoare, la fel ca noi. Dumnezeu nu cerea asta.ritoare, la fel ca noi. Dumnezeu nu cerea asta.- Sfântul Ludovic îi ura, măria-ta, iar statul avea ne- Sfântul Ludovic îi ura, măria-ta, iar statul avea ne --

voie de avuţiile lor. voie de avuţiile lor.Statul, statul pentru fiecare faptă a noastră, nevoiaStatul, statul pentru fiecare faptă a noastră, nevoia

t t l i "T b i f t t t S tt t l i "T b i f t t t S t

Ai slobozit şerbii din multe ţinuturi şi judeţe. Nu, Ai slobozit şerbii din multe ţinuturi şi judeţe. Nu, măria-ta, n-ai a te teme că ai greşit. Dintr-o ţară fărâmăria-ta, n-ai a te teme că ai greşit. Dintr-o ţară fărâ --miţată ai făcut un regat care începe să aibă o singurămiţată ai făcut un regat care începe să aibă o singură inimă.inimă.

Filip cel Frumos se ridică. Auzind cu câtă neşovăiFilip cel Frumos se ridică. Auzind cu câtă neşovăi --t i b l ţiit l ă i ţ ît i b l ţiit l ă i ţ î



statului... "Trebuia s-o facem pentru stat... Suntemstatului... "Trebuia s-o facem pentru stat... Suntem datori să facem aşa pentru stat..."datori să facem aşa pentru stat..."

- Sfântul Ludovic iubea credinţa şi slava lui Dum- Sfântul Ludovic iubea credinţa şi slava lui Dum --nezeu. Eu, însă, ce-am iubit oare? vorbi în şoaptă Filipnezeu. Eu, însă, ce-am iubit oare? vorbi în şoaptă Filip

cel Frumos.cel Frumos.- Dreptatea, spuse Marigny, dreptatea pe care se- Dreptatea, spuse Marigny, dreptatea pe care se întemeiază binele tuturor şi loveşte în toţi cei care nuîntemeiază binele tuturor şi loveşte în toţi cei care nu calcă la rând cu obştea.calcă la rând cu obştea.

- Cei care nu calcă la rând cu obştea au fost nume- Cei care nu calcă la rând cu obştea au fost nume --roşi de-a lungul domniei mele, şi vor mai fi şi de acumroşi de-a lungul domniei mele, şi vor mai fi şi de acum înainte dacă toate veacurile se aseamănă între ele.înainte dacă toate veacurile se aseamănă între ele.

Ridica dosarele lui Nogaret şi le lăsa să cadă peRidica dosarele lui Nogaret şi le lăsa să cadă pe masă, unul după altul.masă, unul după altul.

- Amarnic lucru e cârmuirea statelor, rosti el.- Amarnic lucru e cârmuirea statelor, rosti el.- Toată fapta cu adevărat mare îşi are partea ei de- Toată fapta cu adevărat mare îşi are partea ei de fiere, măria-ta, răspunse Marigny, şi domnul nostrufiere, măria-ta, răspunse Marigny, şi domnul nostru Isus Cristos ştia asta. Ai domnit ca un rege mare.Isus Cristos ştia asta. Ai domnit ca un rege mare.

Aminteşte-ţi că ai unit sub schiptrul tău atâtea ţinu Aminteşte-ţi că ai unit sub schiptrul tău atâtea ţinu --turi, Chartres, Beaugency, Champagne, Bigorre, Anturi, Chartres, Beaugency, Champagne, Bigorre, An --gouléme, la Marche, Douai, Montpellier, la Comtégouléme, la Marche, Douai, Montpellier, la Comté --France, Lyon şi o parte din Guyenne. Ai întăritFrance, Lyon şi o parte din Guyenne. Ai întărit oraşele, aşa cum o dorea tatăl măriei-tale, Filip al IIIoraşele, aşa cum o dorea tatăl măriei-tale, Filip al III --

-lea, pentru ca ele să nu mai fie la cheremul oricui...-lea, pentru ca ele să nu mai fie la cheremul oricui... Ai dat ţării o nouă pravilă scoasă din legile Romei de Ai dat ţării o nouă pravilă scoasă din legile Romei de odinioară. Ai pus rânduială temeinică la curtea de juodinioară. Ai pus rânduială temeinică la curtea de ju --decată ca ea să poată împărţi mai bine dreptatea. Aidecată ca ea să poată împărţi mai bine dreptatea. Ai dăruit multora dintre locuitorii ţării pitacul de burdăruit multora dintre locuitorii ţării pitacul de bur --ghezi ai regeluighezi ai regelui 1818 , luându-i sub oblăduirea măriei-tale., luându-i sub oblăduirea măriei-tale.

1818 Începând din mijlocul sec. al XIII-Iea, regalitatea, pentru a-şi asigura spriÎncepând din mijlocul sec. al XIII-Iea, regalitatea, pentru a-şi asigura spri -- jinul burgheziei împotriva marilor feudali, instituie aşa-numita categorie de jinul burgheziei împotriva marilor feudali, instituie aşa-numita categorie de

toare convingere vorbea locţiitorul său, se simţea întoare convingere vorbea locţiitorul său, se simţea în --tărit, şi în ea îşi căuta un sprijin ca să lupte cu o slăbitărit, şi în ea îşi căuta un sprijin ca să lupte cu o slăbi --ciune ce nu-i stătea în fire.ciune ce nu-i stătea în fire.

- Poate că e aşa cum spui, Enguerrand. Dar dacă- Poate că e aşa cum spui, Enguerrand. Dar dacă

eşti mulţumit privind îndărăt, ce zici despre cele ce seeşti mulţumit privind îndărăt, ce zici despre cele ce se întâmplă azi? Ieri, pe strada Saint-Merri, arcaşii auîntâmplă azi? Ieri, pe strada Saint-Merri, arcaşii au trebuit să ţină în frâu o mulţime de oameni. Citeştetrebuit să ţină în frâu o mulţime de oameni. Citeşte ce-mi scriu judeţii din Champagne, din Lyon şi din Orce-mi scriu judeţii din Champagne, din Lyon şi din Or --léans. Pretutindeni oamenii ţipă, pretutindeni seléans. Pretutindeni oamenii ţipă, pretutindeni se plâng de scumpirea grânelor şi de lefurile prea mici.plâng de scumpirea grânelor şi de lefurile prea mici. Iar cei care ţipă, Enguerrand, nu vor şti niciodată căIar cei care ţipă, Enguerrand, nu vor şti niciodată că tot ceea ce dânşii cer şi ceea ce aş vrea să le dau nutot ceea ce dânşii cer şi ceea ce aş vrea să le dau nu stă în puterea mea, ci doar cu vremea se va face. Izstă în puterea mea, ci doar cu vremea se va face. Iz --

bânzile mele ei le vor da uitării şi nu-şi vor aducebânzile mele ei le vor da uitării şi nu-şi vor aduce aminte decât de birurile mele. Au să mă judece aspruaminte decât de birurile mele. Au să mă judece aspru că n-am avut grijă de hrana lor cât am trăit...că n-am avut grijă de hrana lor cât am trăit...

Marigny asculta, mai neliniştit acum de cuvinteleMarigny asculta, mai neliniştit acum de cuvintele regelui decât de tăcerile lui. Niciodată nu-l auziseregelui decât de tăcerile lui. Niciodată nu-l auzise

vorbind atâta, nici mărturisind îndoieli de acestea, vorbind atâta, nici mărturisind îndoieli de acestea, nici lăsând să i se vadă o asemenea deznădejde.nici lăsând să i se vadă o asemenea deznădejde.

- Măria-ta, rosti el, trebuie să luăm hotărâri în mai- Măria-ta, rosti el, trebuie să luăm hotărâri în mai multe privinţe.multe privinţe.

Filip cel Frumos zăbovi o clipă cu ochii la documenFilip cel Frumos zăbovi o clipă cu ochii la documen --tele anilor săi de domnie, împrăştiate pe masă. Apoitele anilor săi de domnie, împrăştiate pe masă. Apoi îşi înălţă deodată capul, de parcă şi-ar fi poruncit săîşi înălţă deodată capul, de parcă şi-ar fi poruncit să uite de suferinţa şi de sângele oamenilor, redeveninduite de suferinţa şi de sângele oamenilor, redevenind rege.rege.burghezi ai regelui; reprezentanţii burgheziei, în schimbul unei taxe, se puburghezi ai regelui; reprezentanţii burgheziei, în schimbul unei taxe, se pu --teau sustrage autorităţii senioriale, depinzând numai de puterea regală centeau sustrage autorităţii senioriale, depinzând numai de puterea regală cen --trală.trală.

- Da, Enguerrand, zise el, trebuie.- Da, Enguerrand, zise el, trebuie. ZILE DE VARĂ ALE REGELUIZILE DE VARĂ ALE REGELUI

Cu moartea lui Nogaret, Filip cel Frumos pătrunCu moartea lui Nogaret, Filip cel Frumos pătrun --sese parcă într-un tărâm unde nimeni nu putea să-lsese parcă într-un tărâm unde nimeni nu putea să-l urmeze. Primăvara domnea pe pământ şi peste caseleurmeze. Primăvara domnea pe pământ şi peste casele



urmeze. Primăvara domnea pe pământ şi peste caseleurmeze. Primăvara domnea pe pământ şi peste casele oamenilor; Parisul se încălzea la soare, dar regeleoamenilor; Parisul se încălzea la soare, dar regele trăia parcă surghiunit într-o iarnă lăuntrică. Iar protrăia parcă surghiunit într-o iarnă lăuntrică. Iar pro --rocirea marelui maestru nu-i mai ieşea din minte.rocirea marelui maestru nu-i mai ieşea din minte.

Adeseori pleca la vreuna din reşedinţele sale, de Adeseori pleca la vreuna din reşedinţele sale, de unde pornea la vânători lungi care îl mai făceau săunde pornea la vânători lungi care îl mai făceau să uite, abătându-l de la gândurile negre. Rapoarte neliuite, abătându-l de la gândurile negre. Rapoarte neli --niştitoare îl rechemau însă în grabă la Paris. Stareaniştitoare îl rechemau însă în grabă la Paris. Starea satelor şi oraşelor era jalnică. Preţul bucatelorsatelor şi oraşelor era jalnică. Preţul bucatelor creştea: ţinuturile mănoase nu lăsau să se scurgăcreştea: ţinuturile mănoase nu lăsau să se scurgă nimic din belşugul lor asupra celor sărace. Auzeai totnimic din belşugul lor asupra celor sărace. Auzeai tot mai des: "Armăşei cât broaşte-n-lac, iar făină nici demai des: "Armăşei cât broaşte-n-lac, iar făină nici de leac". Oamenii nu mai voiau să plătească dăjdiile şi seleac". Oamenii nu mai voiau să plătească dăjdiile şi se sculau împotriva ispravnicilor şi perceptorilor. Folosculau împotriva ispravnicilor şi perceptorilor. Folo --sindu-se de această ananghie în care se afla cârmusindu-se de această ananghie în care se afla cârmu --irea, marii feudali din Burgundia şi Champagne se înirea, marii feudali din Burgundia şi Champagne se în --cârdăşeau iar şi ridicau capul, cerând privilegii totcârdăşeau iar şi ridicau capul, cerând privilegii tot mai mari. În Artois, Robert se folosea de vâlva stârmai mari. În Artois, Robert se folosea de vâlva stâr --nită în jurul prinţeselor osândite şi de nemulţumireanită în jurul prinţeselor osândite şi de nemulţumirea obştească, apucându-se iar de aţâţări.obştească, apucându-se iar de aţâţări.

- Urâtă primăvară pentru ţară, se pomeni zicând- Urâtă primăvară pentru ţară, se pomeni zicând Filip cel Frumos în faţa monseniorului de Valois.Filip cel Frumos în faţa monseniorului de Valois.

- Suntem în cel de-al paisprezecelea an al veacului,- Suntem în cel de-al paisprezecelea an al veacului, răspunse Valois, un an pe care soarta l-a hărăzit sărăspunse Valois, un an pe care soarta l-a hărăzit să aducă năpastă.aducă năpastă.

Amintea prin aceasta o tulburătoare învăţătură Amintea prin aceasta o tulburătoare învăţătură trasă din întâmplările trecutului: 714, năvălirea mutrasă din întâmplările trecutului: 714, năvălirea mu --sulmanilor din Spania; 814, moartea lui Carol celsulmanilor din Spania; 814, moartea lui Carol cel Mare; 914, năvălirea ungurilor şi foametea cea mare;Mare; 914, năvălirea ungurilor şi foametea cea mare; 1114, pierderea Bretaniei; 1214, bătălia de la Bou1114, pierderea Bretaniei; 1214, bătălia de la Bou --

vines... o izbândă la marginea prăpastiei, plătită vines... o izbândă la marginea prăpastiei, plătită scump. Numai anul 1014 lipsea din pomelnicul acestascump. Numai anul 1014 lipsea din pomelnicul acesta de jale şi nenorociri.de jale şi nenorociri.

Filip cel Frumos se uită la frate-său, parcă fără să-lFilip cel Frumos se uită la frate-său, parcă fără să-l vadă. Îşi lăsă mâna pe gâtul lui Lombard, mângâindu-l vadă. Îşi lăsă mâna pe gâtul lui Lombard, mângâindu-l în răspărîn răspăr

Fără a ţine seama de părerea lui Charles de Valois,Fără a ţine seama de părerea lui Charles de Valois, Marigny puse la cale o adunare obştească pentru ziuaMarigny puse la cale o adunare obştească pentru ziua de 1 august 1314. De două ori până atunci se folosisede 1 august 1314. De două ori până atunci se folosise acest mijloc, dar şi într-un rând şi într-altul, cu priacest mijloc, dar şi într-un rând şi într-altul, cu pri --lejul neînţelegerilor dintre rege şi papalitate; mailejul neînţelegerilor dintre rege şi papalitate; mai întâi când încep se răf iala c Bonifaci apoi ceaîntâi când începuse răfuiala cu Bonifaciu apoi cea



în răspăr.în răspăr.- Toate necazurile domniei, frate, îţi vin de la cei- Toate necazurile domniei, frate, îţi vin de la cei

care te sfătuiesc rău, zise Charles de Valois. Marignycare te sfătuiesc rău, zise Charles de Valois. Marigny nu mai cunoaşte nici o măsură. Se foloseşte de încrenu mai cunoaşte nici o măsură. Se foloseşte de încre --

derea ce i-o arăţi ca să te înşele şi să te atragă tot maiderea ce i-o arăţi ca să te înşele şi să te atragă tot mai mult pe calea apucată de dânsul. Dacă m-ai fi ascultatmult pe calea apucată de dânsul. Dacă m-ai fi ascultat pe mine când cu încurcăturile acelea din Flandra...pe mine când cu încurcăturile acelea din Flandra...

Filip cel Frumos înălţă din umeri, vrând să zică: "ÎnFilip cel Frumos înălţă din umeri, vrând să zică: "În privinţa asta nu pot face nimic". Problema Flandrei seprivinţa asta nu pot face nimic". Problema Flandrei se ridica în anul acela iarăşi înaintea lor, cum se ridicaseridica în anul acela iarăşi înaintea lor, cum se ridicase adeseori ca un val ameninţător. Bruges, cetatea nebiadeseori ca un val ameninţător. Bruges, cetatea nebi --ruită, ţinea în loc toate străduinţele regelui; comitatulruită, ţinea în loc toate străduinţele regelui; comitatul Flandrei scăpa mereu din mâinile care voiau să-lFlandrei scăpa mereu din mâinile care voiau să-l

apuce. Nici prin vorbe de pace, nici prin lupte nu li seapuce. Nici prin vorbe de pace, nici prin lupte nu li se venise de hac flamanzilor. Când li se impunea un venise de hac flamanzilor. Când li se impunea un tratat, îi înlăturau urmările cu vicleşuguri, şi protratat, îi înlăturau urmările cu vicleşuguri, şi pro --blema flamandă rămânea ca o rană fără leac în coastablema flamandă rămânea ca o rană fără leac în coasta regatului. Ce mai rămânea din jertfele de la Furnes şiregatului. Ce mai rămânea din jertfele de la Furnes şi de la Courtrai, ce mai rămânea din izbânda de lade la Courtrai, ce mai rămânea din izbânda de la Mons-en-Pévèle? Iarăşi va trebui să poarte război îmMons-en-Pévèle? Iarăşi va trebui să poarte război îm --potriva flamanzilor.potriva flamanzilor.

Dar ca să ridici oaste e nevoie de bănet. Iar dacă arDar ca să ridici oaste e nevoie de bănet. Iar dacă ar

fi fost să pornească războiul, cheltuiala ar depăşi fărăfi fost să pornească războiul, cheltuiala ar depăşi fără îndoială bugetul din 1299, rămas în amintirea tuturorîndoială bugetul din 1299, rămas în amintirea tuturor ca cel mai ridicat din câte pomenise ţara: 1.642.649ca cel mai ridicat din câte pomenise ţara: 1.642.649 de livre, cu un deficit care atingea 70.000 de livre. Or,de livre, cu un deficit care atingea 70.000 de livre. Or, de câţiva ani, încasările obişnuite ale vistieriei ajunde câţiva ani, încasările obişnuite ale vistieriei ajun --geau cam pe la 500.000 de livre. De unde să ieigeau cam pe la 500.000 de livre. De unde să iei restul?restul?

întâi, când începuse răfuiala cu Bonifaciu, apoi ceaîntâi, când începuse răfuiala cu Bonifaciu, apoi cea --laltă cu templierii. Astfel, ajutând puterea statului sălaltă cu templierii. Astfel, ajutând puterea statului să se rupă de supunerea faţă de puterea bisericească, şi-se rupă de supunerea faţă de puterea bisericească, şi-a cucerit burghezia dreptul de a-şi spune şi ea cua cucerit burghezia dreptul de a-şi spune şi ea cu --

vântul la treburile obşteşti. Acum, lucru nou, cârmu vântul la treburile obşteşti. Acum, lucru nou, cârmu --irea avea să se sfătuiască cu norodul în privinţa orânirea avea să se sfătuiască cu norodul în privinţa orân --duielilor băneşti ale statului.duielilor băneşti ale statului.

Marigny pregătise cu deosebită grijă această aduMarigny pregătise cu deosebită grijă această adu --nare, trimiţând prin oraşe slujitori de-ai lui, stând denare, trimiţând prin oraşe slujitori de-ai lui, stând de

vorbă cu oamenii mai des ca înainte şi împărţind făgă vorbă cu oamenii mai des ca înainte şi împărţind făgă --duieli. Geniul său era acela al unui mare diplomat:duieli. Geniul său era acela al unui mare diplomat:

vorbea fiecăruia pe limba lui. vorbea fiecăruia pe limba lui. Adunarea se ţinu în galeria marchitanilor, unde, în Adunarea se ţinu în galeria marchitanilor, unde, în

ziua aceea, dughenele rămaseră închise. Cele patruziua aceea, dughenele rămaseră închise. Cele patru --zeci de statui ale regilor, şi a lui Marigny printre ele,zeci de statui ale regilor, şi a lui Marigny printre ele, păreau să vegheze din vârful coloanelor. Fusese ridipăreau să vegheze din vârful coloanelor. Fusese ridi --cată o podea, pe care luară loc regele, sfetnicii săi şicată o podea, pe care luară loc regele, sfetnicii săi şi marii feudali ai ţării.marii feudali ai ţării.

Marigny vorbi cel dintâi. Îşi ţinu cuvântarea, stândMarigny vorbi cel dintâi. Îşi ţinu cuvântarea, stând la picioarele statuii sale de marmură, şi glasul săula picioarele statuii sale de marmură, şi glasul său părea mai hotărât ca de obicei, mai convins că ţarapărea mai hotărât ca de obicei, mai convins că ţara însăşi se rosteşte prin el. Purta veşminte strălucite,însăşi se rosteşte prin el. Purta veşminte strălucite,

iar înfăţişarea impunătoare şi gestul îi erau ale unuiiar înfăţişarea impunătoare şi gestul îi erau ale unui orator. Sub el, în uriaşa sală cu două bolţi, câteva suteorator. Sub el, în uriaşa sală cu două bolţi, câteva sute de oameni ascultau.de oameni ascultau.

Marigny le arătă că dacă bucatele se făceau tot maiMarigny le arătă că dacă bucatele se făceau tot mai rare, deci mai scumpe, aceasta nu trebuia să mire perare, deci mai scumpe, aceasta nu trebuia să mire pe nimeni. Pacea pe care o păstrase regele Filip înlesneanimeni. Pacea pe care o păstrase regele Filip înlesnea creşterea populaţiei. "Mâncăm acelaşi grâu, darcreşterea populaţiei. "Mâncăm acelaşi grâu, dar

suntem mai mulţi la împărţeală", zise el. Trebuia decisuntem mai mulţi la împărţeală", zise el. Trebuia deci semănat mai mult. Începu apoi să învinovăţeascăsemănat mai mult. Începu apoi să învinovăţească oraşele Flandrei, care ameninţau pacea. Or, fărăoraşele Flandrei, care ameninţau pacea. Or, fără pace, nu era chip să scoţi recolte mai mari, nu găseaipace, nu era chip să scoţi recolte mai mari, nu găseai braţe să desţelenească pământurile rămase în parabraţe să desţelenească pământurile rămase în para --gină Iar fără veniturile şi bogăţiile ce veneau dingină Iar fără veniturile şi bogăţiile ce veneau din

doritor să obţină cât mai repede un succes, se grăbidoritor să obţină cât mai repede un succes, se grăbi să intre în vorbă cu flamanzii şi să încheie, pe la încesă intre în vorbă cu flamanzii şi să încheie, pe la înce --putul lui septembrie, înţelegerea de la Marquette. Deputul lui septembrie, înţelegerea de la Marquette. De îndată însă ce oastea părăsi ţara, Ludovic de Nevers,îndată însă ce oastea părăsi ţara, Ludovic de Nevers, conte de Flandra, rupse această învoială, şi tulburăconte de Flandra, rupse această învoială, şi tulbură --rile începură din nou Monseniorul de Valois şi clanulrile începură din nou Monseniorul de Valois şi clanul



gină. Iar fără veniturile şi bogăţiile ce veneau dingină. Iar fără veniturile şi bogăţiile ce veneau din Flandra, birurile vor apăsa tot mai greu celelalte proFlandra, birurile vor apăsa tot mai greu celelalte pro --

vincii. Flandra trebuia să-şi plece capul; o vor sili la vincii. Flandra trebuia să-şi plece capul; o vor sili la aceasta făcându-i război. Pentru a-l face, însă, era neaceasta făcându-i război. Pentru a-l face, însă, era ne --

voie de bani, nu regele avea nevoie, ci ţara, iar toţi voie de bani, nu regele avea nevoie, ci ţara, iar toţi aceia care se aflau acolo trebuiau să priceapă că înaceia care se aflau acolo trebuiau să priceapă că în --seşi liniştea şi propăşirea lor erau ameninţate.seşi liniştea şi propăşirea lor erau ameninţate.

- Acum se vor vedea cei care sunt gata să ajute la- Acum se vor vedea cei care sunt gata să ajute la lupta împotriva flamanzilor, îşi încheie Marigny culupta împotriva flamanzilor, îşi încheie Marigny cu --

vântarea. vântarea.Un murmur se înălţă din sală, întrerupt numaidecâtUn murmur se înălţă din sală, întrerupt numaidecât

de glasul tunător al lui Pierre Barbette.de glasul tunător al lui Pierre Barbette.Îmbogăţit de pe urma negoţului de pânzeturi şi deÎmbogăţit de pe urma negoţului de pânzeturi şi de

cai, Barbette, burghez din Paris, recunoscut de secai, Barbette, burghez din Paris, recunoscut de se --menii săi drept cel mai destoinic în a sta de vorbă cumenii săi drept cel mai destoinic în a sta de vorbă cu stăpânirea în privinţa drepturilor şi taxelor, era omulstăpânirea în privinţa drepturilor şi taxelor, era omul lui Marigny şi aliatul acestuia. Amândoi puseseră lalui Marigny şi aliatul acestuia. Amândoi puseseră la cale tot ce avea să spună negustorul. În numele celuicale tot ce avea să spună negustorul. În numele celui dintâi oraş al ţării, Barbette făgădui ajutorul cerut. Eldintâi oraş al ţării, Barbette făgădui ajutorul cerut. El însufleţi toată adunarea, şi deputaţii celor patruzeci şiînsufleţi toată adunarea, şi deputaţii celor patruzeci şi trei de "vrednice oraşe" aclamară într-un singur glastrei de "vrednice oraşe" aclamară într-un singur glas pe rege, pe Marigny şi pe Barbette, credinciosul lorpe rege, pe Marigny şi pe Barbette, credinciosul lor

slujitor.slujitor.Dacă adunarea fusese o izbândă a lui Marigny,Dacă adunarea fusese o izbândă a lui Marigny, pentru vistierie rezultatele atât de aşteptate se dovepentru vistierie rezultatele atât de aşteptate se dove --diră îndată neîndestulătoare. Oastea era însă pe pidiră îndată neîndestulătoare. Oastea era însă pe pi --cior de război mai înainte ca ajutorul bănesc să fi fostcior de război mai înainte ca ajutorul bănesc să fi fost

vărsat în întregime. vărsat în întregime.Trupele regelui năvăliră în Flandra, iar Marigny,Trupele regelui năvăliră în Flandra, iar Marigny,

rile începură din nou. Monseniorul de Valois şi clanulrile începură din nou. Monseniorul de Valois şi clanul lui de mari feudali îl învinuiră pe Marigny că se lăsaselui de mari feudali îl învinuiră pe Marigny că se lăsase mituit de flamanzi. Cheltuiala campaniei trebuia plămituit de flamanzi. Cheltuiala campaniei trebuia plă --tită, şi perceptorii regelui continuau să strângă, spretită, şi perceptorii regelui continuau să strângă, spre

marea nemulţumire a provinciilor, ajutorul de războimarea nemulţumire a provinciilor, ajutorul de război care nu mai avea de acum încolo nici un rost. Vistieriacare nu mai avea de acum încolo nici un rost. Vistieria era tot mai sleită, şi Marigny se văzu iarăşi silit săera tot mai sleită, şi Marigny se văzu iarăşi silit să caute bani în afară de veniturile obişnuite.caute bani în afară de veniturile obişnuite.

Evreii fuseseră jumuliţi în două rânduri, şi a-i tundeEvreii fuseseră jumuliţi în două rânduri, şi a-i tunde din nou însemna să scoţi prea puţină lână. Templieriidin nou însemna să scoţi prea puţină lână. Templierii nu mai existau, iar aurul lor se topise de mult. Rămănu mai existau, iar aurul lor se topise de mult. Rămă --seseră lombarzii.seseră lombarzii.

Încă în 1311, trebuiseră să-şi răscumpere pe baniÎncă în 1311, trebuiseră să-şi răscumpere pe bani

grei dreptul de a rămâne în ţară. De data aceasta nugrei dreptul de a rămâne în ţară. De data aceasta nu mai putea fi vorba de răscumpărare: să le ia totmai putea fi vorba de răscumpărare: să le ia tot avutul şi să-i izgonească din Franţa, asta le-o coceaavutul şi să-i izgonească din Franţa, asta le-o cocea Marigny. Negoţul lor cu Flandra putea sluji ca preMarigny. Negoţul lor cu Flandra putea sluji ca pre --text, precum şi sprijinul bănesc pe care-l dădeau cârtext, precum şi sprijinul bănesc pe care-l dădeau câr --dăşiilor de nobili paraponisiţi.dăşiilor de nobili paraponisiţi.

Să te apuci de ei nu era lucru uşor. Lombarzii, burSă te apuci de ei nu era lucru uşor. Lombarzii, bur --ghezi ai regelui, se ţineau strâns unii de alţii, erau orghezi ai regelui, se ţineau strâns unii de alţii, erau or --ganizaţi straşnic şi aveau în fruntea lor o căpetenie deganizaţi straşnic şi aveau în fruntea lor o căpetenie de

care ascultau toţi. Se aflau pretutindeni, negoţul eracare ascultau toţi. Se aflau pretutindeni, negoţul era în mâna lor, domneau peste zărăfie. Dădeau bani cuîn mâna lor, domneau peste zărăfie. Dădeau bani cu împrumut marilor feudali, oraşelor şi regelui. La neîmprumut marilor feudali, oraşelor şi regelui. La ne --

voie îşi desfăceau băierile pungii, făcând şi milostenii. voie îşi desfăceau băierile pungii, făcând şi milostenii. Aşa stând lucrurile, i-au trebuit lui Marigny câteva Aşa stând lucrurile, i-au trebuit lui Marigny câteva

săptămâni ca să-şi întocmească planul şi să-l convingăsăptămâni ca să-şi întocmească planul şi să-l convingă pe rege.pe rege.

Nevoile statului găseau în Marigny un avocat îndăNevoile statului găseau în Marigny un avocat îndă --rătnic şi, pe la jumătatea lui octombrie, totul era gatarătnic şi, pe la jumătatea lui octombrie, totul era gata pentru o vânătoare uriaşă a cărei desfăşurare urmapentru o vânătoare uriaşă a cărei desfăşurare urma să fie aidoma aceleia cu care, şapte ani mai înainte,să fie aidoma aceleia cu care, şapte ani mai înainte, începuse zdrobirea templierilor.începuse zdrobirea templierilor.

Dar lombarzii din Paris erau oameni bine informaţi;Dar lombarzii din Paris erau oameni bine informaţi;

PUTEREA ŞI BANIIPUTEREA ŞI BANII

Charles de Valois ajunsese să-l urască până întrCharles de Valois ajunsese să-l urască până într --atâta pe Marigny, încât ar fi dorit să se abată o nenoatâta pe Marigny, încât ar fi dorit să se abată o neno --rocire asupra ţării, dacă această nenorocire l-ar fi dorocire asupra ţării, dacă această nenorocire l-ar fi do --



Dar lombarzii din Paris erau oameni bine informaţi;Dar lombarzii din Paris erau oameni bine informaţi; hârşâiţi cu necazurile de acest fel, ştiau să plăteascăhârşâiţi cu necazurile de acest fel, ştiau să plătească scump pentru a afla tainicele hotărâri din sfatul rescump pentru a afla tainicele hotărâri din sfatul re --gelui.gelui.

Tolomei, cu ochiul său deschis, veghea.Tolomei, cu ochiul său deschis, veghea.

p ţ ,p ţ ,borât pe locţiitorul regelui. De aceea, de câte ori Maborât pe locţiitorul regelui. De aceea, de câte ori Ma --rigny punea la cale ceva, el făcea tot ce-i sta în putererigny punea la cale ceva, el făcea tot ce-i sta în putere ca să-i vâre beţe în roate. Robert d'Artois îl ajuta înca să-i vâre beţe în roate. Robert d'Artois îl ajuta în felul său: ca să-l îndulcească pe Tolomei, căruia îifelul său: ca să-l îndulcească pe Tolomei, căruia îi cerea din ce în ce mai mulţi bani, îi dezvăluia banchecerea din ce în ce mai mulţi bani, îi dezvăluia banche --rului tot ce afla asupra planurilor lui Marigny.rului tot ce afla asupra planurilor lui Marigny.

Într-o seară, de pe la jumătatea lui octombrie, seÎntr-o seară, de pe la jumătatea lui octombrie, se strânseseră acasă la Tolomei vreo treizeci de bărbaţistrânseseră acasă la Tolomei vreo treizeci de bărbaţi care întrupau una din cele mai mari puteri ale vremiicare întrupau una din cele mai mari puteri ale vremii aceleia.aceleia.

Cel mai tânăr dintre ei, Guccio Baglioni, avea 18Cel mai tânăr dintre ei, Guccio Baglioni, avea 18 ani, iar cel mai bătrân, 75: era Boccanegra, căpeteniaani, iar cel mai bătrân, 75: era Boccanegra, căpetenia tuturor societăţilor lombarde. Oricât ar fi fost de deotuturor societăţilor lombarde. Oricât ar fi fost de deo --sebiţi ca vârstă şi trăsături, între aceşti oameni erasebiţi ca vârstă şi trăsături, între aceşti oameni era totuşi o asemănare ciudată: toţi purtau veşminte la feltotuşi o asemănare ciudată: toţi purtau veşminte la fel de scumpe, vorbeau cu aceeaşi stăpânire de sine,de scumpe, vorbeau cu aceeaşi stăpânire de sine, aveau aceeaşi vioiciune în priviri şi în gesturi, îşiaveau aceeaşi vioiciune în priviri şi în gesturi, îşi aplecau urechea cu aceeaşi luare-aminte ca să nuaplecau urechea cu aceeaşi luare-aminte ca să nu scape nimic din spusele lui Tolomei.scape nimic din spusele lui Tolomei.

În lumina făcliilor înfipte de-a lungul pereţilor, bărÎn lumina făcliilor înfipte de-a lungul pereţilor, băr --baţii aceştia oacheşi, cu feţele lor vioaie, alcătuiau obaţii aceştia oacheşi, cu feţele lor vioaie, alcătuiau o familie cu acelaşi grai, şi totodată un trib gata defamilie cu acelaşi grai, şi totodată un trib gata de luptă, tot atât de puternic - deşi erau puţini la număr -luptă, tot atât de puternic - deşi erau puţini la număr - cât toate cârdăşiile nobilimii sau toate adunările decât toate cârdăşiile nobilimii sau toate adunările de burghezi.burghezi.

Se aflau acolo de-alde Peruzzi, Albizzi, Guardi,Se aflau acolo de-alde Peruzzi, Albizzi, Guardi, Bardi, Pucci, Casinelli, toţi din Florenţa, ca şi băBardi, Pucci, Casinelli, toţi din Florenţa, ca şi bă --trânul Boccanegra sau signor Boccaccio, întâiultrânul Boccanegra sau signor Boccaccio, întâiul

voiajor comercial al domnilor Bardi. Erau de ase voiajor comercial al domnilor Bardi. Erau de ase --

menea de faţă unii ca Salimbene, Buonsignori, Allemenea de faţă unii ca Salimbene, Buonsignori, Alle --rani şi Zaccaria din Genua, alături de Scotti din Piarani şi Zaccaria din Genua, alături de Scotti din Pia --zenca şi de clanul bancherilor din Sienna, condus dezenca şi de clanul bancherilor din Sienna, condus de Tolomei. Între toţi aceşti oameni existau rivalităţi deTolomei. Între toţi aceşti oameni existau rivalităţi de prestigiu, zâzanii stârnite de concurenţa negustoreprestigiu, zâzanii stârnite de concurenţa negustore --ască vreo râcă veche moştenită în familie sau oască vreo râcă veche moştenită în familie sau o

- Nu vi-l pot spune...- Nu vi-l pot spune...- Să le dăm bani cu împrumut, nu-i aşa? spuse Zac- Să le dăm bani cu împrumut, nu-i aşa? spuse Zac --caria. Ei şi? Datoriile i-au stânjenit oare vreodată pecaria. Ei şi? Datoriile i-au stânjenit oare vreodată pe parveniţii ăştia? Dimpotrivă! Dacă plecăm, vor aveaparveniţii ăştia? Dimpotrivă! Dacă plecăm, vor avea un bun prilej ca să uite ce ne datorează...un bun prilej ca să uite ce ne datorează...

În cuvintele lui Zaccaria răzbătea amărăciunea: elÎn cuvintele lui Zaccaria răzbătea amărăciunea: el



ască, vreo râcă veche moştenită în familie sau oască, vreo râcă veche moştenită în familie sau o vrajbă din pricina femeilor sau a cine ştie căror năra vrajbă din pricina femeilor sau a cine ştie căror năra -- vuri. Dar, în faţa primejdiei, se regăseau cot la cot, ca vuri. Dar, în faţa primejdiei, se regăseau cot la cot, ca fraţii.fraţii.

Mai întâi vorbi Tolomei, arătându-le cum stau luMai întâi vorbi Tolomei, arătându-le cum stau lu --crurile, fără a încerca câtuşi de puţin să înseninezecrurile, fără a încerca câtuşi de puţin să însenineze culorile tabloului.culorile tabloului.

Când toţi lombarzii fură astfel pregătiţi pentru ce eCând toţi lombarzii fură astfel pregătiţi pentru ce e mai rău: să părăsească Franţa, să-şi desfacă prăvămai rău: să părăsească Franţa, să-şi desfacă prăvă --liile, să pornească peste tot procese împotriva nobiliile, să pornească peste tot procese împotriva nobi --lilor nerecunoscători pentru datoriile neplătite, sălilor nerecunoscători pentru datoriile neplătite, să aţâţe în capitală, zvârlind bani cu nemiluita, cele maiaţâţe în capitală, zvârlind bani cu nemiluita, cele mai grozave dihonii... când totul începu să fiarbă, şi fiegrozave dihonii... când totul începu să fiarbă, şi fie --

care se gândea cu mânie la ceea ce era silit să lase încare se gândea cu mânie la ceea ce era silit să lase în urmă, unul locuinţa sa bogată, altul logodnica cu careurmă, unul locuinţa sa bogată, altul logodnica cu care avea să se însoare, celălalt câteşitrele ibovnicele -avea să se însoare, celălalt câteşitrele ibovnicele - atunci Tolomei zise:atunci Tolomei zise:

- Am în mâna mea un mijloc pentru a-l opri pe locţi- Am în mâna mea un mijloc pentru a-l opri pe locţi --itorul regelui să ne lovească sau chiar pentru a-l doitorul regelui să ne lovească sau chiar pentru a-l do --borî.borî.

- Atunci, nu şovăi: doboară-l! strigă Buonsignori,- Atunci, nu şovăi: doboară-l! strigă Buonsignori, capul clanului genovez. Ne-am săturat să-i ghiftuimcapul clanului genovez. Ne-am săturat să-i ghiftuim

cu averi pe porcii ăştia, care se îngraşă din muncacu averi pe porcii ăştia, care se îngraşă din munca noastră.noastră.- Nu ne vom mai întinde spinarea ca să fim bătuţi!- Nu ne vom mai întinde spinarea ca să fim bătuţi!

sări unul din neamul Albizzilor.sări unul din neamul Albizzilor.- Şi care ţi-e mijlocul de care vorbeşti? întrebă- Şi care ţi-e mijlocul de care vorbeşti? întrebă

Scotti.Scotti.Tolomei clătină din cap:Tolomei clătină din cap:

În cuvintele lui Zaccaria răzbătea amărăciunea: elÎn cuvintele lui Zaccaria răzbătea amărăciunea: el reprezenta o societate cu clientelă măruntă şi îi pizreprezenta o societate cu clientelă măruntă şi îi piz --muia pe cei care aveau muşterii barosani. Tolomei semuia pe cei care aveau muşterii barosani. Tolomei se întoarse cu faţa la el şi, pe un ton în care se simţea toîntoarse cu faţa la el şi, pe un ton în care se simţea to --

todată cuminţenia prevăzătoare şi forţa, îi zise:todată cuminţenia prevăzătoare şi forţa, îi zise:- Ceva mai mult decât nişte datorii, Zaccaria. O- Ceva mai mult decât nişte datorii, Zaccaria. O armă veninoasă de care Marigny habar nu are, iar eu,armă veninoasă de care Marigny habar nu are, iar eu,

vă rog să am iertare, sunt silit să nu v-o dau în vă rog să am iertare, sunt silit să nu v-o dau în vileag... Ca s-o pot însă folosi, am nevoie de dumnea vileag... Ca s-o pot însă folosi, am nevoie de dumnea -- voastră. Căci trebuie să stau de vorbă cu locţiitorul voastră. Căci trebuie să stau de vorbă cu locţiitorul regelui de la putere la putere: ţin într-o mână ameniregelui de la putere la putere: ţin într-o mână ameni --nţarea, aş vrea să am în cealaltă o propunere ispitinţarea, aş vrea să am în cealaltă o propunere ispiti --toare... pentru ca Marigny să aibă de ales între înţeletoare... pentru ca Marigny să aibă de ales între înţele --

gere sau luptă pe viaţă şi pe moarte.gere sau luptă pe viaţă şi pe moarte.Îşi dezvălui planul. Dacă voiau să-i despoaie peÎşi dezvălui planul. Dacă voiau să-i despoaie pe lombarzi, asta era pentru că regele se afla la strâmlombarzi, asta era pentru că regele se afla la strâm --toare şi nu avea cu ce plăti cheltuiala războiului săutoare şi nu avea cu ce plăti cheltuiala războiului său din Flandra. Marigny trebuie cu orice preţ să umpledin Flandra. Marigny trebuie cu orice preţ să umple

vistieria: însăşi soarta lui era în joc. Lombarzii se vor vistieria: însăşi soarta lui era în joc. Lombarzii se vor arăta vrednici supuşi ai regelui, propunând de bunăarăta vrednici supuşi ai regelui, propunând de bună --

voie un împrumut uriaş cu dobândă foarte mică. Dacă voie un împrumut uriaş cu dobândă foarte mică. Dacă Marigny refuza, Tolomei avea să tragă sabia dinMarigny refuza, Tolomei avea să tragă sabia din

teacă.teacă.- Tolomei, trebuie să ne lămureşti, zise Bardi. Ce fel- Tolomei, trebuie să ne lămureşti, zise Bardi. Ce fel de armă e aceea de care vorbeşti atâta?de armă e aceea de care vorbeşti atâta?

După o clipă de şovăire, Tolomei răspunse:După o clipă de şovăire, Tolomei răspunse:- Dacă vreţi, asta i-o pot destăinui lui Boccanegra,- Dacă vreţi, asta i-o pot destăinui lui Boccanegra,

numai lui.numai lui.Un murmur străbătu sala, şi cei de faţă se sfătuirăUn murmur străbătu sala, şi cei de faţă se sfătuiră

din ochi.din ochi.-- Si... va bene... faciamo cosiSi... va bene... faciamo cosi 1919 ... se auzi.... se auzi.Tolomei se trase într-un colţ împreună cu BoccaTolomei se trase într-un colţ împreună cu Bocca --

negra, căpetenia lor, şi îi vorbi în şoaptă. Ceilalţi pânnegra, căpetenia lor, şi îi vorbi în şoaptă. Ceilalţi pân --deau chipul cu nas subţire, buze strânse şi ochi ostedeau chipul cu nas subţire, buze strânse şi ochi oste --niţi ai bătrânului florentinniţi ai bătrânului florentin

fruntea noastră".fruntea noastră".Tolomei se apropie de fraţii Bardi, care vorbeau cuTolomei se apropie de fraţii Bardi, care vorbeau cu Boccaccio în şoaptă.Boccaccio în şoaptă.

- Cât, Bardi?- Cât, Bardi?Cel mai vârstnic dintre Bardi surâse:Cel mai vârstnic dintre Bardi surâse:

Cât tine Tolomei- Cât tine Tolomei



niţi ai bătrânului florentin.niţi ai bătrânului florentin.Tolomei îi destăinui hoţiile săvârşite de Jean de MaTolomei îi destăinui hoţiile săvârşite de Jean de Ma --

rigny cu averea templierilor şi-i spuse că are în mânărigny cu averea templierilor şi-i spuse că are în mână chitanţa iscălită de tânărul arhiepiscop.chitanţa iscălită de tânărul arhiepiscop.

- Două mii de livre bine plasate, adăugă încetişor- Două mii de livre bine plasate, adăugă încetişor Tolomei. Ştiam eu că au să-mi folosească într-o zi.Tolomei. Ştiam eu că au să-mi folosească într-o zi.Boccanegra îşi stăpâni un hohot scurt care-i gâlgâiBoccanegra îşi stăpâni un hohot scurt care-i gâlgâi

în fundul gâtlejului, apoi îşi reluă locul şi le spuse înîn fundul gâtlejului, apoi îşi reluă locul şi le spuse în două cuvinte celorlalţi că pot avea încredere în Todouă cuvinte celorlalţi că pot avea încredere în To --lomei. Acesta începu atunci, cu tăbliţa şi stiletul înlomei. Acesta începu atunci, cu tăbliţa şi stiletul în mână, să însemneze cât înţelegea fiecare să verse lamână, să însemneze cât înţelegea fiecare să verse la împrumutul regal, dacă vor cădea la învoială cu Maîmprumutul regal, dacă vor cădea la învoială cu Ma --rigny.rigny.

Boccanegra se înscrise cel dintâi cu o sumă destulBoccanegra se înscrise cel dintâi cu o sumă destul de mare: zece mii şi treisprezece livre.de mare: zece mii şi treisprezece livre.- Pentru ce aceste treisprezece livre? îl întrebară.- Pentru ce aceste treisprezece livre? îl întrebară.- Ca să le aducă nenorocire.- Ca să le aducă nenorocire.- Peruzzi, tu cât poţi da?- Peruzzi, tu cât poţi da?Peruzzi socotea, zgâriind în grabă pe tăbliţele lui.Peruzzi socotea, zgâriind în grabă pe tăbliţele lui.- Ţi-oi spune..., îndată, răspunse el.- Ţi-oi spune..., îndată, răspunse el.- Şi tu, Guardi?- Şi tu, Guardi?

Aveau toţi mutra unor oameni cărora li se smulge o Aveau toţi mutra unor oameni cărora li se smulge o

bucată de carne din trup. Genovezii, în jurul lui Salimbucată de carne din trup. Genovezii, în jurul lui Salim --bene şi al lui Zaccaria, se sfătuiau. Îi ştiau toţi că suntbene şi al lui Zaccaria, se sfătuiau. Îi ştiau toţi că sunt aprigi în daraverile băneşti. Se zicea despre dânşii:aprigi în daraverile băneşti. Se zicea despre dânşii: "Când un genovez se uită la punga ta, ea s-a şi golit"."Când un genovez se uită la punga ta, ea s-a şi golit". Totuşi, nu se dădură în lături, iar unii din ei murTotuşi, nu se dădură în lături, iar unii din ei mur --murau: "Dacă izbuteşte să ne scoată dintr-asta, elmurau: "Dacă izbuteşte să ne scoată dintr-asta, el este cel care îi va urma într-o zi lui Boccanegra îneste cel care îi va urma într-o zi lui Boccanegra în

1919 Da... e bine... să facem aşa.Da... e bine... să facem aşa.

- Cât tine, Tolomei.- Cât tine, Tolomei.Ochiul stâng al bancherului din Sienna se deschise:Ochiul stâng al bancherului din Sienna se deschise:- Dacă-i aşa, voi da de două ori cât gândeai tu.- Dacă-i aşa, voi da de două ori cât gândeai tu.- Paguba ar fi cu mult mai mare dacă am pierde tot,- Paguba ar fi cu mult mai mare dacă am pierde tot,

zise Bardi, înălţând din umeri.zise Bardi, înălţând din umeri. Non è vero Non è vero2020

, Boc, Boc --caccio?caccio? Acesta dădu din cap că aşa e. Dar se ridică şi îl luă Acesta dădu din cap că aşa e. Dar se ridică şi îl luă

deoparte pe Guccio. Întâlnirea lor pe drumul Londreideoparte pe Guccio. Întâlnirea lor pe drumul Londrei statornicise între dânşii un fel de prietenie.statornicise între dânşii un fel de prietenie.

- Unchiul tău are într-adevăr mijlocul de a-i suci- Unchiul tău are într-adevăr mijlocul de a-i suci gâtul lui Enguerrand?gâtul lui Enguerrand?

Guccio îşi luă aerul său cel mai serios ca să răsGuccio îşi luă aerul său cel mai serios ca să răs --pundă:pundă:

-- Caro BoccaccioCaro Boccaccio2121

, eu nu l-am auzit niciodată pe, eu nu l-am auzit niciodată pe unchiu-meu zicând că face un lucru pe care să nu-lunchiu-meu zicând că face un lucru pe care să nu-l poată face.poată face.

Când lombarzii isprăviră de vorbit, vecernia se sfâCând lombarzii isprăviră de vorbit, vecernia se sfâ --rşise la toate bisericile, şi noaptea se lăsase asuprarşise la toate bisericile, şi noaptea se lăsase asupra Parisului. Cei treizeci de zarafi părăsiră palatul ToParisului. Cei treizeci de zarafi părăsiră palatul To --lomei, ieşind prin portiţa care dădea spre schitullomei, ieşind prin portiţa care dădea spre schitul Saint-Merri. Înconjuraţi de slugile lor cu facle înSaint-Merri. Înconjuraţi de slugile lor cu facle în mână, ei alcătuiau, în întunericul brăzdat de flăcărimână, ei alcătuiau, în întunericul brăzdat de flăcări

roşii, un alai straniu al averilor ameninţate, alaiulroşii, un alai straniu al averilor ameninţate, alaiul celor osândiţi să-şi apere bogăţiile.celor osândiţi să-şi apere bogăţiile.În odaia sa de lucru, singur cu Guccio, TolomeiÎn odaia sa de lucru, singur cu Guccio, Tolomei

făcea socoteala banilor făgăduiţi, aşa cum un cap defăcea socoteala banilor făgăduiţi, aşa cum un cap de oaste îşi număra pilcurile. Când isprăvi de socotit,oaste îşi număra pilcurile. Când isprăvi de socotit, zâmbi. Cu ochiul jumătate închis şi cu mâinile împreuzâmbi. Cu ochiul jumătate închis şi cu mâinile împreu --

2020 Nu-i aşa?Nu-i aşa?2121 Dragă BoccaccioDragă Boccaccio

nate pe şale, privind la focul în care buştenii se misnate pe şale, privind la focul în care buştenii se mis --tuiau prefăcându-se în cenuşă, Tolomei murmură:tuiau prefăcându-se în cenuşă, Tolomei murmură:- N-ai învins încă, domnule de Marigny.- N-ai învins încă, domnule de Marigny.

Apoi, către Guccio: Apoi, către Guccio:- Dacă izbutim, vom cere noi privilegii în Flandra.- Dacă izbutim, vom cere noi privilegii în Flandra.Căci aşa cum se găsea în pragul nenorocirii; ToCăci aşa cum se găsea în pragul nenorocirii; To --

Afară de asta îmi închipui că fata, dacă lucrurile nu s- Afară de asta îmi închipui că fata, dacă lucrurile nu s-au schimbat, n-are să se dea în lături când i-oi cere săau schimbat, n-are să se dea în lături când i-oi cere să mă ajute.mă ajute.

- E bine gândit, zise Tolomei cu căldură. Te-ai copt,- E bine gândit, zise Tolomei cu căldură. Te-ai copt, flăcăule! La un bancher şi inima bună trebuie să sluflăcăule! La un bancher şi inima bună trebuie să slu --jească la ceva Fă aşadar precum zici Fiindcă aijească la ceva Fă aşadar precum zici Fiindcă ai



Căci, aşa cum se găsea în pragul nenorocirii; ToCăci, aşa cum se găsea în pragul nenorocirii; To --lomei gândea totuşi fără voie să tragă foloase de pelomei gândea totuşi fără voie să tragă foloase de pe urma spaimei şi primejdiei prin care trecea. Împinurma spaimei şi primejdiei prin care trecea. Împin --gându-şi burta înainte, se apropie de o ladă de fier, ogându-şi burta înainte, se apropie de o ladă de fier, o

deschise şi scoase din ea un calâf de piele.deschise şi scoase din ea un calâf de piele.- Chitanţa iscălită de arhiepiscop, zise el. Cu ura ce- Chitanţa iscălită de arhiepiscop, zise el. Cu ura ce i-o poartă monseniorul de Valois, şi cu ceea ce se poi-o poartă monseniorul de Valois, şi cu ceea ce se po --

vesteşte pe seama celor doi Marigny, şi cu zvonul că vesteşte pe seama celor doi Marigny, şi cu zvonul că Enguerrand ar fi luat mită de la flamanzi, e de ajunsEnguerrand ar fi luat mită de la flamanzi, e de ajuns ca să-i ducă la spânzurătoare şi pe unul şi peca să-i ducă la spânzurătoare şi pe unul şi pe celălalt... Vei lua acum calul cel mai bun şi vei plecacelălalt... Vei lua acum calul cel mai bun şi vei pleca de îndată la Neauphle, unde ai să pui pergamentulde îndată la Neauphle, unde ai să pui pergamentul acesta la loc sigur...acesta la loc sigur...

Îl privi pe Guccio drept în ochi şi urmă, apăsând peÎl privi pe Guccio drept în ochi şi urmă, apăsând pe fiecare cuvânt:fiecare cuvânt:- Dacă mi s-ar întâmpla vreo nenorocire,- Dacă mi s-ar întâmpla vreo nenorocire, GuccioGuccio

miomio, pergamentul acesta îl vei înmâna ducelui, pergamentul acesta îl vei înmâna ducelui d'Artois. El va şti, fără îndoială, să-l folosească aşad'Artois. El va şti, fără îndoială, să-l folosească aşa cum se cuvine... Fii cu ochii-n patru, prăvălia din Necum se cuvine... Fii cu ochii-n patru, prăvălia din Ne --auphle n-are să fie nici ea cruţată de năvalaauphle n-are să fie nici ea cruţată de năvala arcaşilor...arcaşilor...

În faţa primejdiei spre care pornea, Guccio îşiÎn faţa primejdiei spre care pornea, Guccio îşi

aminti deodată de Cressay, de frumoasa Maria şi deaminti deodată de Cressay, de frumoasa Maria şi de sărutul din marginea lanului de secară.sărutul din marginea lanului de secară.- Unchiule, unchiule, izbucni el, iată la ce mă- Unchiule, unchiule, izbucni el, iată la ce mă

gândii. Voi face întocmai cum doreşti. Dar nu mă voigândii. Voi face întocmai cum doreşti. Dar nu mă voi duce la Neauphle, ci la Cressay, ai cărui stăpâni neduce la Neauphle, ci la Cressay, ai cărui stăpâni ne sunt îndatoraţi. Le-am făcut, nu demult, un bine, iarsunt îndatoraţi. Le-am făcut, nu demult, un bine, iar poliţa ce-o avem e un mijloc destul de convingător.poliţa ce-o avem e un mijloc destul de convingător.

jească la ceva... Fă, aşadar, precum zici. Fiindcă ai jească la ceva... Fă, aşadar, precum zici. Fiindcă ai însă nevoie de oamenii aceia, trebuie să le aduci daînsă nevoie de oamenii aceia, trebuie să le aduci da --ruri. Ia deci pentru femeile de acolo câţiva coţi dinruri. Ia deci pentru femeile de acolo câţiva coţi din stofa brodată cu fir de aur şi din dantela pe care amstofa brodată cu fir de aur şi din dantela pe care am

primit-o ieri de la Bruges. Sunt şi doi băieţi, parcă aşaprimit-o ieri de la Bruges. Sunt şi doi băieţi, parcă aşa îmi spuseşi?îmi spuseşi?- Da, zise Guccio, doi băieţi care îndrăgesc vână- Da, zise Guccio, doi băieţi care îndrăgesc vână --

toarea, şi nimic altceva.toarea, şi nimic altceva.- Minunat! Atunci să iei cu tine cei doi şoimi pe- Minunat! Atunci să iei cu tine cei doi şoimi pe

care i-am adus pentru contele d'Artois. Aşteaptă elcare i-am adus pentru contele d'Artois. Aşteaptă el până-i voi aduce alţii...până-i voi aduce alţii... A proposito A proposito 2222 ......

Tolomei începu să râdă încetişor, dar se opri: unTolomei începu să râdă încetişor, dar se opri: un gând îi fulgerase prin minte.gând îi fulgerase prin minte.

Se aplecă din nou peste lada de fier şi scoase deSe aplecă din nou peste lada de fier şi scoase de acolo alt pergament.acolo alt pergament.- Iată socoteala banilor pe care ni-i datorează mon- Iată socoteala banilor pe care ni-i datorează mon --

seniorul d'Artois, urmă el. Nu va refuza să te ajute,seniorul d'Artois, urmă el. Nu va refuza să te ajute, dacă are să fie nevoie de asta. Mai sigur sunt însă dedacă are să fie nevoie de asta. Mai sigur sunt însă de sprijinul său, dacă i te vei înfăţişa cu jalba într-o mânăsprijinul său, dacă i te vei înfăţişa cu jalba într-o mână şi socoteala datoriilor în cealaltă... Uite şi poliţa astaşi socoteala datoriilor în cealaltă... Uite şi poliţa asta a regelui Eduard... Nu ştiu, nepoate, dacă ai să te îma regelui Eduard... Nu ştiu, nepoate, dacă ai să te îm --bogăţeşti cu toate aceste înscrisuri, dar ştiu că veibogăţeşti cu toate aceste înscrisuri, dar ştiu că vei

putea face cu ele destul rău! Haide, nu mai pierdeputea face cu ele destul rău! Haide, nu mai pierde vremea! Du-te de-ţi înşeuază calul. vremea! Du-te de-ţi înşeuază calul.Îşi puse o mână pe umărul tânărului şi sfârşi ceÎşi puse o mână pe umărul tânărului şi sfârşi ce

avea de spus:avea de spus:- Soarta societăţilor noastre e în mâinile tale,- Soarta societăţilor noastre e în mâinile tale,

Guccio, să nu uiţi asta. Înarmează-te şi ia doi oameniGuccio, să nu uiţi asta. Înarmează-te şi ia doi oameni cu tine. Ia de asemenea săculeţul ăsta de o mie decu tine. Ia de asemenea săculeţul ăsta de o mie de

2222 Apropo. Apropo.

livre. E o armă care face cât zece săbii.livre. E o armă care face cât zece săbii.Guccio îşi îmbrăţişă unchiul cu o emoţie pe care n-oGuccio îşi îmbrăţişă unchiul cu o emoţie pe care n-o simţise niciodată până atunci. Nu mai era vorba desimţise niciodată până atunci. Nu mai era vorba de data aceasta să intre în pielea unui personaj imaginardata aceasta să intre în pielea unui personaj imaginar şi nici să-şi născocească rolul conspiratorului hăituit;şi nici să-şi născocească rolul conspiratorului hăituit; acum rolul venea singur Bărbat e acela care ştie săacum rolul venea singur Bărbat e acela care ştie să

resc, furnizorii cer să fie plătiţi, iar cât despre ceiresc, furnizorii cer să fie plătiţi, iar cât despre cei care au cu noi alte daraveri... datorii bunăoară...care au cu noi alte daraveri... datorii bunăoară... aceştia amână într-una scadenţele. Dintr-asta ni seaceştia amână într-una scadenţele. Dintr-asta ni se trag mari necazuri.trag mari necazuri.

- Care nu sunt nicidecum o problemă de stat, răs- Care nu sunt nicidecum o problemă de stat, răs --punse Marignypunse Marigny



acum rolul venea singur. Bărbat e acela care ştie săacum rolul venea singur. Bărbat e acela care ştie să înfrunte primejdii, şi Guccio era pe cale să devinăînfrunte primejdii, şi Guccio era pe cale să devină bărbat în toată firea.bărbat în toată firea.

Nici nu se împlinise un ceas, şi doi slujitori îl înNici nu se împlinise un ceas, şi doi slujitori îl în --

soţeau mergând la trap alături de el, către barierasoţeau mergând la trap alături de el, către bariera Saint-Honoré.Saint-Honoré. Atunci, jupân Spinello Tolomei îşi puse mantaua-i Atunci, jupân Spinello Tolomei îşi puse mantaua-i

îmblănită, căci octombrie era friguros, apoi chemă doiîmblănită, căci octombrie era friguros, apoi chemă doi servitori înarmaţi cu facle şi hangere şi, înconjurat asservitori înarmaţi cu facle şi hangere şi, înconjurat as --tfel, porni spre palatul lui Enguerrand de Marignytfel, porni spre palatul lui Enguerrand de Marigny pentru a da marea bătălie.pentru a da marea bătălie.

- Spune-i monseniorului Enguerrand că bancherul- Spune-i monseniorului Enguerrand că bancherul Tolomei vrea să-l vadă neîntârziat, îi zise uşierului.Tolomei vrea să-l vadă neîntârziat, îi zise uşierului.

Tolomei aşteptă o clipă mai lungă într-o anticamerăTolomei aşteptă o clipă mai lungă într-o anticameră somptuoasă; ducea trai regesc locţiitorul.somptuoasă; ducea trai regesc locţiitorul.- Vino, jupâne, îi spuse un secretar, deschizându-i o- Vino, jupâne, îi spuse un secretar, deschizându-i o

uşă.uşă.Tolomei străbătu trei încăperi mari şi se pomeni înTolomei străbătu trei încăperi mari şi se pomeni în

faţa lui Enguerrand de Marigny, care, singur în cabifaţa lui Enguerrand de Marigny, care, singur în cabi --netul său, îşi sfârşea cina, fără a se opri din lucru.netul său, îşi sfârşea cina, fără a se opri din lucru.

- lata o vizită neprevăzută, zise Marigny cu răceală,- lata o vizită neprevăzută, zise Marigny cu răceală, făcându-i semn bancherului sa se aşeze. Ce te aduce?făcându-i semn bancherului sa se aşeze. Ce te aduce?

Tolomei înclină uşor capul, se aşeză şi răspunse cuTolomei înclină uşor capul, se aşeză şi răspunse cu glas liniştit:glas liniştit:- O problemă de stat, monseniore. Umblă zvon de- O problemă de stat, monseniore. Umblă zvon de

câteva zile în privinţa unei anumite măsuri pe carecâteva zile în privinţa unei anumite măsuri pe care sfatul regelui ar fi pregătit-o, măsură care atinge nesfatul regelui ar fi pregătit-o, măsură care atinge ne --goţul meu şi, trebuie s-o spun, îmi căşunează mari pagoţul meu şi, trebuie s-o spun, îmi căşunează mari pa --gube. Oamenii nu mai au încredere, muşteriii se răgube. Oamenii nu mai au încredere, muşteriii se ră --

punse Marigny.punse Marigny.- Rămâne de văzut, zise Tolomei, rămâne de văzut.- Rămâne de văzut, zise Tolomei, rămâne de văzut.

Dacă n-ar fi vorba decât de mine, aş dormi liniştit.Dacă n-ar fi vorba decât de mine, aş dormi liniştit. Dar e un lucru care-i atinge pe mulţi, aici şi aiurea.Dar e un lucru care-i atinge pe mulţi, aici şi aiurea.

Pretutindeni oamenii îşi arată îngrijorarea, în prăvăPretutindeni oamenii îşi arată îngrijorarea, în prăvă --liile mele...liile mele...Marigny îşi frecă bărbia lată şi noduroasă.Marigny îşi frecă bărbia lată şi noduroasă.- Dumneata eşti un om cu judecată, jupâne Tolomei,- Dumneata eşti un om cu judecată, jupâne Tolomei,

îl întrerupse el pe bancher, şi nu trebuie să dai creîl întrerupse el pe bancher, şi nu trebuie să dai cre --zare acestor zvonuri. Ai cuvântul meu că ele nu suntzare acestor zvonuri. Ai cuvântul meu că ele nu sunt adevărate, adăugă îndată, privind netulburat pe unuladevărate, adăugă îndată, privind netulburat pe unul din oamenii cărora le pregătea pieirea.din oamenii cărora le pregătea pieirea.

- Desigur, desigur, cuvântul domniei-voastre... Dar,- Desigur, desigur, cuvântul domniei-voastre... Dar,

pe cât ştiu, războiul a costat ţara mult bănet, vorbipe cât ştiu, războiul a costat ţara mult bănet, vorbi Tolomei. Ajutoarele făgăduite nu-s vărsate aşa de reTolomei. Ajutoarele făgăduite nu-s vărsate aşa de re --pede pe cât ar fi fost de dorit, iar vistieria s-ar puteapede pe cât ar fi fost de dorit, iar vistieria s-ar putea să aibă nevoie de aur sunător. De aceea, am plănuit şisă aibă nevoie de aur sunător. De aceea, am plănuit şi noi la rândul nostru...noi la rândul nostru...

- Ce anume? Negustoria voastră, ţi-o repet, nu mă- Ce anume? Negustoria voastră, ţi-o repet, nu mă priveşte...priveşte...

Tolomei ridică mâna ca pentru a zice: "Răbdare,Tolomei ridică mâna ca pentru a zice: "Răbdare, domnule locţiitor, nu ştii unde vreau să ajung...", şi îşidomnule locţiitor, nu ştii unde vreau să ajung...", şi îşi

sfârşi vorba începută:sfârşi vorba începută:- Dorim să facem o mare sforţare pentru a veni în- Dorim să facem o mare sforţare pentru a veni în ajutorul multiubitului nostru rege. Suntem în măsurăajutorul multiubitului nostru rege. Suntem în măsură de a oferi vistieriei un împrumut însemnat, la care şi-de a oferi vistieriei un împrumut însemnat, la care şi-ar da partea lor toate băncile lombarde, mulţumindu-ar da partea lor toate băncile lombarde, mulţumindu-ne cu o dobândă foarte mică. Mă aflu aici ca să văne cu o dobândă foarte mică. Mă aflu aici ca să vă înştiinţez despre aceasta.înştiinţez despre aceasta.

Tolomei se aplecă spre focul din vatră şi murmură oTolomei se aplecă spre focul din vatră şi murmură o cifră atât de mare, încât Marigny avu o tresărire. Darcifră atât de mare, încât Marigny avu o tresărire. Dar numaidecât îi trecu prin minte: "Dacă ei sunt gata sănumaidecât îi trecu prin minte: "Dacă ei sunt gata să se lipsească de o asemenea sumă, înseamnă că lese lipsească de o asemenea sumă, înseamnă că le putem lua de douăzeci de ori pe atâta".putem lua de douăzeci de ori pe atâta".

Pentru că citea mult şi lucra adeseori până târziuPentru că citea mult şi lucra adeseori până târziu

prejurările o vor face folositoare.prejurările o vor face folositoare. Apoi, luând-o spre uşă, rosti deodată, ca şi cum şi- Apoi, luând-o spre uşă, rosti deodată, ca şi cum şi-ar fi adus aminte de ceva:ar fi adus aminte de ceva:

- Mi se spune că fratele domniei-voastre, monseni- Mi se spune că fratele domniei-voastre, monseni --orul arhiepiscop, se află de câteva zile în Paris...orul arhiepiscop, se află de câteva zile în Paris...

- E adevărat- E adevărat



Pentru că citea mult şi lucra adeseori până târziuPentru că citea mult şi lucra adeseori până târziu noaptea, Marigny avea ochii obosiţi şi pleoapele roşii.noaptea, Marigny avea ochii obosiţi şi pleoapele roşii.

- Bun gând aţi avut şi vrednic de laudă e ceea ce aţi- Bun gând aţi avut şi vrednic de laudă e ceea ce aţi plănuit, iar eu vă sunt recunoscător, zise el după oplănuit, iar eu vă sunt recunoscător, zise el după o

clipă de tăcere. Trebuie, totuşi, să vă arăt mirareaclipă de tăcere. Trebuie, totuşi, să vă arăt mirarea mea... Mi-a ajuns la ureche, jupâne, că unele din socimea... Mi-a ajuns la ureche, jupâne, că unele din soci --etăţile voastre au scos mult aur din ţară, trimiţându-letăţile voastre au scos mult aur din ţară, trimiţându-l în Italia... Aurul acesta nu poate fi în acelaşi timp şiîn Italia... Aurul acesta nu poate fi în acelaşi timp şi aici şi acolo...aici şi acolo...

Tolomei îşi închise de-a binelea ochiul stâng.Tolomei îşi închise de-a binelea ochiul stâng.- Domnia-voastră sunteţi un om cu judecată, monse- Domnia-voastră sunteţi un om cu judecată, monse --

niore, şi nu trebuie să daţi crezare acestor zvonuri.niore, şi nu trebuie să daţi crezare acestor zvonuri. Aveţi cuvântul meu că nu-i nimic adevărat în ele, rosti Aveţi cuvântul meu că nu-i nimic adevărat în ele, rosti

bancherul apăsând batjocoritor pe ultimele cuvinte.bancherul apăsând batjocoritor pe ultimele cuvinte. Propunerea mea nu-i oare o dovadă că suntem dePropunerea mea nu-i oare o dovadă că suntem de bună-credinţă?bună-credinţă?

- Aveţi noroc, răspunse cu răceală locţiitorul, că iau- Aveţi noroc, răspunse cu răceală locţiitorul, că iau drept bune spusele dumitale. Dacă ar fi altfel, regeledrept bune spusele dumitale. Dacă ar fi altfel, regele n-ar putea îngădui asemenea ştirbire a avutului Fran-ar putea îngădui asemenea ştirbire a avutului Fra --nţei şi s-ar vedea nevoit să-i pună capăt...nţei şi s-ar vedea nevoit să-i pună capăt...

Tolomei nici nu clipi. Fuga aurului lombard înceTolomei nici nu clipi. Fuga aurului lombard înce --puse din pricina ameninţării că lombarzii vor fi jecmăpuse din pricina ameninţării că lombarzii vor fi jecmă --

niţi, şi tocmai această fugă a capitalurilor urma să-iniţi, şi tocmai această fugă a capitalurilor urma să-i slujească lui Marigny pentru a da o îndreptăţire măslujească lui Marigny pentru a da o îndreptăţire mă --surii plănuite. Era un cerc vicios.surii plănuite. Era un cerc vicios.

- Ne-am spus, aşa cred, tot ce trebuia, jupâne To- Ne-am spus, aşa cred, tot ce trebuia, jupâne To --lomei, vorbi iar Marigny.lomei, vorbi iar Marigny.

- Fireşte, monseniore, răspunse bancherul, ridi- Fireşte, monseniore, răspunse bancherul, ridi --cându-se. Dar nu uitaţi propunerea noastră... dacă îmcându-se. Dar nu uitaţi propunerea noastră... dacă îm --

E adevărat. E adevărat.Tolomei clătină din cap, gânditor.Tolomei clătină din cap, gânditor.- Nu cutez a supăra o atât de înaltă faţă biserice- Nu cutez a supăra o atât de înaltă faţă biserice --

ască, zise el, chiar dacă îmi datorează ceva. Aş fi însăască, zise el, chiar dacă îmi datorează ceva. Aş fi însă

fericit să ştie că-i stau la dispoziţie începând de asfericit să ştie că-i stau la dispoziţie începând de as --tăzi, dacă binevoieşte, la orice oră. Înştiinţarea meatăzi, dacă binevoieşte, la orice oră. Înştiinţarea mea are să-l intereseze.are să-l intereseze.

- Ce ai să-i spui?- Ce ai să-i spui?- Monseniore, zâmbi Tolomei, cea dintâi virtute a- Monseniore, zâmbi Tolomei, cea dintâi virtute a

unui bancher e să ştie să tacă.unui bancher e să ştie să tacă. Apoi, pe când se pregătea să iasă, mai spuse o Apoi, pe când se pregătea să iasă, mai spuse o

dată, cu mare răceală în glas:dată, cu mare răceală în glas:- Începând de astăzi, dacă binevoieşte.- Începând de astăzi, dacă binevoieşte.

TOLOMEI CÂŞTIGĂ TOLOMEI CÂŞTIGĂ

În noaptea aceea Tolomei nu închise ochii, ca săÎn noaptea aceea Tolomei nu închise ochii, ca să zicem aşa, de loc. Se întreba dacă-i va mai rămânezicem aşa, de loc. Se întreba dacă-i va mai rămâne

vreme să întrebuinţeze, împotriva lui Marigny, mij vreme să întrebuinţeze, împotriva lui Marigny, mij --l l d â ll l d â l

aresteze şi îşi aruncă în grabă hainele pe dânsul. Unaresteze şi îşi aruncă în grabă hainele pe dânsul. Un servitor înfricoşat se ivi în uşă:servitor înfricoşat se ivi în uşă:- Monseniorul episcop vrea să vă vorbească de în- Monseniorul episcop vrea să vă vorbească de în --

dată.dată.Se auzea, venind de jos, un zgomot învălmăşit deSe auzea, venind de jos, un zgomot învălmăşit de

tropăituri şi clinchetul suliţelor pe lespezile cu caretropăituri şi clinchetul suliţelor pe lespezile cu care



locul de constrângere pe care-l avea.locul de constrângere pe care-l avea. Ar fi de ajuns semnătura lui Filip cel Frumos în Ar fi de ajuns semnătura lui Filip cel Frumos în

josul unui pergament pe care i l-ar înfăţişa Enguer josul unui pergament pe care i l-ar înfăţişa Enguer --rand de Marigny, şi s-a zis cu lombarzii. Enguerrandrand de Marigny, şi s-a zis cu lombarzii. Enguerrand nu va da oare zor să isprăvească cu ei mai repede?nu va da oare zor să isprăvească cu ei mai repede? "L-o fi prevenit pe frate-său?" se întreba Tolomei. "Şi"L-o fi prevenit pe frate-său?" se întreba Tolomei. "Şi arhiepiscopul i-o fi mărturisit oare ce armă a lăsat înarhiepiscopul i-o fi mărturisit oare ce armă a lăsat în mâinile mele? Nu va obţine încă în noaptea asta iscămâinile mele? Nu va obţine încă în noaptea asta iscă --litura regelui, ca să mi-o ia înainte? Sau nu cumva ceilitura regelui, ca să mi-o ia înainte? Sau nu cumva cei doi fraţi se vor înţelege pentru a mă omorî?"doi fraţi se vor înţelege pentru a mă omorî?"

Răsucindu-se în aşternut, muncit de nesomn, ToRăsucindu-se în aşternut, muncit de nesomn, To --lomei se gândea cu amărăciune la aceasta a doua palomei se gândea cu amărăciune la aceasta a doua pa --trie pe care socotea că o slujise atât de bine cu muncatrie pe care socotea că o slujise atât de bine cu munca şi banii lui. Pentru că strânsese avere în Franţa, ţineaşi banii lui. Pentru că strânsese avere în Franţa, ţinea la ea mai mult decât la Toscana, în care se născuse. Şila ea mai mult decât la Toscana, în care se născuse. Şi iubea cu adevărat Franţa, în felul său. Să nu maiiubea cu adevărat Franţa, în felul său. Să nu mai simtă sub tălpi caldarâmul străzii lombarzilor, să nusimtă sub tălpi caldarâmul străzii lombarzilor, să nu mai audă clopotul mare de la Notre-Dame, să nu semai audă clopotul mare de la Notre-Dame, să nu se mai ducă la sfatul fruntaşilor oraşului, să nu mai resmai ducă la sfatul fruntaşilor oraşului, să nu mai res --pire mirosul Senei, al primăverii, gândul la toatepire mirosul Senei, al primăverii, gândul la toate aceste renunţări îi sfâşia inima. Fără să bage deaceste renunţări îi sfâşia inima. Fără să bage de seamă, devenise un adevărat parizian, unul dintre paseamă, devenise un adevărat parizian, unul dintre pa --rizienii aceia născuţi foarte departe de Franţa şi carerizienii aceia născuţi foarte departe de Franţa şi care nu mai vor să ştie de alt oraş. "Să mă duc s-o iau de lanu mai vor să ştie de alt oraş. "Să mă duc s-o iau de la capăt aiurea, la vârsta mea... şi asta, dacă mi-or lăsacapăt aiurea, la vârsta mea... şi asta, dacă mi-or lăsa

viaţa ca s-o iau de la capăt!" viaţa ca s-o iau de la capăt!"Nu adormi decât în zori şi fu deşteptat aproape nuNu adormi decât în zori şi fu deşteptat aproape nu --

maidecât de un tropăit de paşi în curte şi de loviturimaidecât de un tropăit de paşi în curte şi de lovituri de ciocan în poartă. Tolomei gândi că veneau să-lde ciocan în poartă. Tolomei gândi că veneau să-l

tropăituri şi clinchetul suliţelor pe lespezile cu caretropăituri şi clinchetul suliţelor pe lespezile cu care erau pardosite încăperile de dedesubt.erau pardosite încăperile de dedesubt.

- Ce-i tămbălăul ăsta? întreba Tolomei. Arhiepis- Ce-i tămbălăul ăsta? întreba Tolomei. Arhiepis --copul nu e singur?copul nu e singur?

- Are şase oşteni ai gărzii sale cu dânsul, signor, lă- Are şase oşteni ai gărzii sale cu dânsul, signor, lă --muri servitorul.muri servitorul.Tolomei se bosumflă; privirea i se înăspri.Tolomei se bosumflă; privirea i se înăspri.- Deschide obloanele la odaia mea de lucru, porunci- Deschide obloanele la odaia mea de lucru, porunci

el.el.Monseniorul Jean de Marigny o şi pornise în sus,Monseniorul Jean de Marigny o şi pornise în sus,

urcând treptele. Tolomei îl aşteptă în capul scării. Suurcând treptele. Tolomei îl aşteptă în capul scării. Su --bţirel, cu crucea de aur bălăbănindu-i-se la piept, arbţirel, cu crucea de aur bălăbănindu-i-se la piept, ar --hiepiscopul îl luă la rost pe bancher de cum dădu cuhiepiscopul îl luă la rost pe bancher de cum dădu cu

ochii de el:ochii de el:- Ia ascultă, jupâne! Ce înseamnă vorba ciudată pe- Ia ascultă, jupâne! Ce înseamnă vorba ciudată pe care mi-ai trimis-o azi-noapte prin frate-meu?care mi-ai trimis-o azi-noapte prin frate-meu?

Tolomei îşi ridică mâinile grase cu degete ascuţite,Tolomei îşi ridică mâinile grase cu degete ascuţite, într-un gest liniştitor:într-un gest liniştitor:

- Nimic, monseniore, care să vă tulbure, nici care- Nimic, monseniore, care să vă tulbure, nici care să merite osteneala de a veni până aici. M-aş fi dussă merite osteneala de a veni până aici. M-aş fi dus eu, dacă mă pofteaţi, la palatul episcopal... Sunteţieu, dacă mă pofteaţi, la palatul episcopal... Sunteţi aşa de bun să intraţi la mine? Vom fi mai la largulaşa de bun să intraţi la mine? Vom fi mai la largul

nostru aici spre a vorbi de afacerile noastre.nostru aici spre a vorbi de afacerile noastre.

Cei doi bărbaţi pătrunseră în odaia unde bancherulCei doi bărbaţi pătrunseră în odaia unde bancherul lucra de obicei. Servitorul dădea tocmai deopartelucra de obicei. Servitorul dădea tocmai deoparte obloanele dinlăuntru, împodobite cu zugrăveli. Dupăobloanele dinlăuntru, împodobite cu zugrăveli. După aceea, aruncă nişte surcele peste jeraticul care maiaceea, aruncă nişte surcele peste jeraticul care mai mocnea în vatră şi, într-o clipă, focul se încinse dumocnea în vatră şi, într-o clipă, focul se încinse du --duind. Tolomei făcu semn servitorului să iasă.duind. Tolomei făcu semn servitorului să iasă.

- Aţi venit înconjurat de soldaţi, monseniore, vorbi- Aţi venit înconjurat de soldaţi, monseniore, vorbi el. Era oare nevoie? N-aveţi încredere în mine? Gânel. Era oare nevoie? N-aveţi încredere în mine? Gân --diţi că vă pândeşte vreo primejdie aici? M-aţi deprins,diţi că vă pândeşte vreo primejdie aici? M-aţi deprins, trebuie s-o spun, cu altfel de apucături...trebuie s-o spun, cu altfel de apucături...

Glasul încerca să fie binevoitor, dar, semn de neliGlasul încerca să fie binevoitor, dar, semn de neli --nişte, rostirea toscană i se simţea mai tare ca denişte, rostirea toscană i se simţea mai tare ca de

- Nu ştiu, monseniore, nu ştiu. Eu le-am trimis- Nu ştiu, monseniore, nu ştiu. Eu le-am trimis peste graniţă, aşa cum ne-am înţeles, căci nu puteampeste graniţă, aşa cum ne-am înţeles, căci nu puteam să le vând aici... Îmi închipui că o parte din ele a găsitsă le vând aici... Îmi închipui că o parte din ele a găsit cumpărători. Voi fi înştiinţat despre aceasta pe la sfâcumpărători. Voi fi înştiinţat despre aceasta pe la sfâ --rşitul anului.rşitul anului.

Burduhănos şi voinic, Tolomei îşi încrucişase mâiBurduhănos şi voinic, Tolomei îşi încrucişase mâi --



nişte, rostirea toscană i se simţea mai tare ca denişte, rostirea toscană i se simţea mai tare ca de obicei.obicei.

Jean de Marigny se aşeză în faţa vetrei, întinzându- Jean de Marigny se aşeză în faţa vetrei, întinzându-şi mâna inelată spre foc.şi mâna inelată spre foc.

"Omul acesta nu e sigur de el şi nu ştie cum să mă"Omul acesta nu e sigur de el şi nu ştie cum să mă ia, îşi spuse Tolomei. Soseşte aici cu tărăboi mare deia, îşi spuse Tolomei. Soseşte aici cu tărăboi mare de oşteni înarmaţi, de parcă ar veni să sfărâme totul, şioşteni înarmaţi, de parcă ar veni să sfărâme totul, şi acum stă de-şi priveşte unghiile."acum stă de-şi priveşte unghiile."

- Graba dumitale de a mă înştiinţa că vrei să-mi- Graba dumitale de a mă înştiinţa că vrei să-mi vorbeşti mi-a dat de gândit, zise într-un târziu arhie vorbeşti mi-a dat de gândit, zise într-un târziu arhie --piscopul. Eram hotărât să vin să te văd, însă aş fi vrutpiscopul. Eram hotărât să vin să te văd, însă aş fi vrut să aleg eu când anume.să aleg eu când anume.

- Dar sfinţia-voastră aţi ales, monseniore, sfinţia- Dar sfinţia-voastră aţi ales, monseniore, sfinţia --

voastră aţi ales... Ceea ce am spus seniorului Enguer voastră aţi ales... Ceea ce am spus seniorului Enguer --rand nu era decât o vorbă de politeţe... Vă rog să crerand nu era decât o vorbă de politeţe... Vă rog să cre --deţi...deţi...

Arhiepiscopul aruncă o privire spre Tolomei. Ban Arhiepiscopul aruncă o privire spre Tolomei. Ban --cherul părea cum nu se poate mai liniştit şi aţinteacherul părea cum nu se poate mai liniştit şi aţintea asupra lui singurul său ochi deschis.asupra lui singurul său ochi deschis.

- Ce-i drept, jupâne Tolomei, am a-ţi cere ceva...- Ce-i drept, jupâne Tolomei, am a-ţi cere ceva... zise el.zise el.

- Sunt întotdeauna gata să împlinesc dorinţele sfi- Sunt întotdeauna gata să împlinesc dorinţele sfi --

nţiei-voastre, răspunse Tolomei cu glas moale.nţiei-voastre, răspunse Tolomei cu glas moale.

- Lucrurile... acelea pe care ţi le-am... încredinţat...,- Lucrurile... acelea pe care ţi le-am... încredinţat..., începu Marigny.începu Marigny.

-...Lucruri de mare preţ, şi care erau luate din-...Lucruri de mare preţ, şi care erau luate din averea templului, preciză Tolomei, fără a schimbaaverea templului, preciză Tolomei, fără a schimba tonul.tonul.

- Vândutu-le-ai?- Vândutu-le-ai?

Burduhănos şi voinic, Tolomei îşi încrucişase mâiBurduhănos şi voinic, Tolomei îşi încrucişase mâinile pe pântec şi clătina din cap cu un aer plin de bunile pe pântec şi clătina din cap cu un aer plin de bu --năvoinţă.năvoinţă.

- Şi chitanţa aceea pe care ţi-am iscălit-o? întrebă- Şi chitanţa aceea pe care ţi-am iscălit-o? întrebă

Jean de Marigny. Mai ai nevoie de ea? Jean de Marigny. Mai ai nevoie de ea?Îşi ascundea teama, dar o făcea cu stângăcie.Îşi ascundea teama, dar o făcea cu stângăcie.- Nu cumva vă este frig, monseniore? V-aţi făcut- Nu cumva vă este frig, monseniore? V-aţi făcut

tare alb la faţă, zise Tolomei, aplecându-se pentru atare alb la faţă, zise Tolomei, aplecându-se pentru a vârî o buturugă în foc. vârî o buturugă în foc.

Apoi, ca şi cum ar fi uitat întrebarea pusă de arhie Apoi, ca şi cum ar fi uitat întrebarea pusă de arhie --piscop, urmă:piscop, urmă:

- Ce părere aveţi, monseniore, despre măsura pe- Ce părere aveţi, monseniore, despre măsura pe care sfatul regelui a dezbătut-o în mai multe rânduricare sfatul regelui a dezbătut-o în mai multe rânduri

săptămâna asta? Este oare cu putinţă să fim jefuiţi desăptămâna asta? Este oare cu putinţă să fim jefuiţi de averile noastre, să fim aduşi în sapă de lemn şi îmaverile noastre, să fim aduşi în sapă de lemn şi îm --pinşi la surghiun, la moarte?pinşi la surghiun, la moarte?

- N-am nici o părere, spuse arhiepiscopul. Acestea-s- N-am nici o părere, spuse arhiepiscopul. Acestea-s treburi de-ale statului.treburi de-ale statului.

Tolomei scutură din cap.Tolomei scutură din cap.- I-am înfăţişat ieri monseniorului frate al sfinţiei- I-am înfăţişat ieri monseniorului frate al sfinţiei --

voastre o propunere a cărei însemnătate mi-e teamă voastre o propunere a cărei însemnătate mi-e teamă că nu a văzut-o. Păcat. Cârmuirea pune la cale, ziccă nu a văzut-o. Păcat. Cârmuirea pune la cale, zic

unii, să ne despoaie pentru nevoile statului. Noi însă,unii, să ne despoaie pentru nevoile statului. Noi însă,

monseniore, suntem gata să venim în ajutorul statuluimonseniore, suntem gata să venim în ajutorul statului cu un foarte mare împrumut, iar fratele sfinţieicu un foarte mare împrumut, iar fratele sfinţiei --

voastre tace, de parcă n-ar fi auzit. Nu v-a pomenit voastre tace, de parcă n-ar fi auzit. Nu v-a pomenit nimic despre asta? Păcat, mare păcat, zău aşa!nimic despre asta? Păcat, mare păcat, zău aşa!

Jean de Marigny se ridică. Jean de Marigny se ridică.- Nu am a discuta, jupâne, hotărârile regelui, zise el- Nu am a discuta, jupâne, hotărârile regelui, zise el

cu asprime.cu asprime.- Nu este încă o hotărâre a regelui, i-o întoarse To- Nu este încă o hotărâre a regelui, i-o întoarse To --lomei. N-aţi putea oare să-i amintiţi locţiitorului călomei. N-aţi putea oare să-i amintiţi locţiitorului că lombarzii, încolţiţi să-şi dea viaţa, care e a regelui,lombarzii, încolţiţi să-şi dea viaţa, care e a regelui, credeţi-mă, şi aurul lor, care e de asemeni al regelui,credeţi-mă, şi aurul lor, care e de asemeni al regelui, ar dori, dacă se poate, să-şi păstreze viaţa? Ei îşi dauar dori, dacă se poate, să-şi păstreze viaţa? Ei îşi dau

- Vei avea de dat socoteală ca unul ce m-ai ajutat la- Vei avea de dat socoteală ca unul ce m-ai ajutat la aceasta! zise Jean de Marigny.aceasta! zise Jean de Marigny.- Atunci, ne vom legăna împreună în ştreang la- Atunci, ne vom legăna împreună în ştreang la

Montfaucon, ca doi tâlhari, îi răspunse Tolomei cu răMontfaucon, ca doi tâlhari, îi răspunse Tolomei cu ră --ceală. Dar nu mă voi legăna singur...ceală. Dar nu mă voi legăna singur...

- Eşti un ticălos fără pereche! strigă Jean de Ma- Eşti un ticălos fără pereche! strigă Jean de Ma --



ar dori, dacă se poate, să şi păstreze viaţa? Ei îşi dau, p , ş p ţ ş aurul de bunăvoie, pe când cârmuirea vrea să li-l iaaurul de bunăvoie, pe când cârmuirea vrea să li-l ia cu japca. De ce să nu fie ascultaţi?cu japca. De ce să nu fie ascultaţi?

Se făcu o tăcere. Încremenit, Jean de MarignySe făcu o tăcere. Încremenit, Jean de Marigny

părea să privească undeva, dincolo de pereţi.părea să privească undeva, dincolo de pereţi.- Ce vrei să faci cu pergamentul pe care ţi l-am is- Ce vrei să faci cu pergamentul pe care ţi l-am is --călit? întrebă el.călit? întrebă el.

Tolomei îşi trecu vârful limbii peste buze.Tolomei îşi trecu vârful limbii peste buze.- Sfinţia-voastră ce-aţi face cu el, în locul meu? În- Sfinţia-voastră ce-aţi face cu el, în locul meu? În --

chipuiţi-vă o clipă... nu-i decât o stranie închipuire, fichipuiţi-vă o clipă... nu-i decât o stranie închipuire, fi --reşte... dar închipuiţi-vă că sunteţi ameninţat de o năreşte... dar închipuiţi-vă că sunteţi ameninţat de o nă --pastă şi că aveţi în mână... ceva... un talisman, asta e,pastă şi că aveţi în mână... ceva... un talisman, asta e, un talisman! care poate să vă ajute să înlăturaţi aceun talisman! care poate să vă ajute să înlăturaţi ace --

astă năpastă...astă năpastă...Se apropie de o fereastră, căci auzise zgomot înSe apropie de o fereastră, căci auzise zgomot în curte. Veneau hamali, cărând în spinare lăzi şi balocurte. Veneau hamali, cărând în spinare lăzi şi balo --turi de postav. Tolomei socoti în gând preţul mărfuturi de postav. Tolomei socoti în gând preţul mărfu --rilor care îi sosiseră în ziua aceea şi oftă.rilor care îi sosiseră în ziua aceea şi oftă.

- Da... un talisman împotriva nenorocirii, murmură- Da... un talisman împotriva nenorocirii, murmură el.el.

- Doar nu vrei să spui că această chitanţă...- Doar nu vrei să spui că această chitanţă...- Ba da, monseniore, vreau să spun şi-o şi spun,- Ba da, monseniore, vreau să spun şi-o şi spun,

rosti aspru Tolomei. Această chitanţă dovedeşte că v-rosti aspru Tolomei. Această chitanţă dovedeşte că v-aţi însuşit averi ale templierilor, aflate sub sechestruaţi însuşit averi ale templierilor, aflate sub sechestru regal. Ea dovedeşte că aţi prădat, că l-aţi prădat peregal. Ea dovedeşte că aţi prădat, că l-aţi prădat pe rege.rege.

Îl privea pe arhiepiscop drept în ochi. "Acuma,Îl privea pe arhiepiscop drept în ochi. "Acuma, gândi el, am făcut-o. Să vedem care din noi se va dagândi el, am făcut-o. Să vedem care din noi se va da bătut."bătut."

Eşti un ticălos fără pereche! strigă Jean de Maş p grigny.rigny.

Tolomei înălţă din umeri.Tolomei înălţă din umeri.- Nu-s arhiepiscop, monseniore, şi nu eu am şter- Nu-s arhiepiscop, monseniore, şi nu eu am şter --

pelit raclele de aur în care templierii înfăţişau trupulpelit raclele de aur în care templierii înfăţişau trupul Mântuitorului. Nu-s decât un negustor, şi în clipa astaMântuitorului. Nu-s decât un negustor, şi în clipa asta facem un târg, fie că vă place ori nu. Iată singurulfacem un târg, fie că vă place ori nu. Iată singurul adevăr din toate spusele noastre. Să nu-i despoaie peadevăr din toate spusele noastre. Să nu-i despoaie pe lombarzi, şi atunci nu vor ieşi la iveală matrapazlâculombarzi, şi atunci nu vor ieşi la iveală matrapazlâcu --rile sfinţiei-voastre. Dar dacă eu cad, monseniore, cările sfinţiei-voastre. Dar dacă eu cad, monseniore, că --deţi cu mine odată. Şi cădeţi de mai sus. Iar pe locţiideţi cu mine odată. Şi cădeţi de mai sus. Iar pe locţii --torul regelui, căruia prea îi merg toate din plin ca sătorul regelui, căruia prea îi merg toate din plin ca să n-aibă vrăjmaşi, îl veţi târî după sfinţia-voastră...n-aibă vrăjmaşi, îl veţi târî după sfinţia-voastră...

Jean de Marigny apucă braţul bancherului. Jean de Marigny apucă braţul bancherului.- Dă-mi chitanţa, scrâşni el.- Dă-mi chitanţa, scrâşni el.Tolomei îl privi pe arhiepiscop. Buzele îi erau albe;Tolomei îl privi pe arhiepiscop. Buzele îi erau albe;

bărbia, mâinile, trupul tot îi tremura.bărbia, mâinile, trupul tot îi tremura.Tolomei se desprinse binişor din degetele care-lTolomei se desprinse binişor din degetele care-l

strângeau.strângeau.- Nu, zise el.- Nu, zise el.- Îţi înapoiez cele două mii de livre pe care mi le-ai- Îţi înapoiez cele două mii de livre pe care mi le-ai

dat, vorbi arhiepiscopul, şi vei păstra toţi banii dindat, vorbi arhiepiscopul, şi vei păstra toţi banii din

vânzarea lucrurilor. vânzarea lucrurilor.

- Nu.- Nu.- Cinci mii.- Cinci mii.- Nu.- Nu.- Zece mii! Zece mii de livre pentru chitanţa aceea!- Zece mii! Zece mii de livre pentru chitanţa aceea!Tolomei surâse.Tolomei surâse.- Şi de unde le veţi lua? Vă ştiu averea mai bine ca- Şi de unde le veţi lua? Vă ştiu averea mai bine ca

sfinţia-voastră! Ar trebui ca tot eu să vi le împrumut!sfinţia-voastră! Ar trebui ca tot eu să vi le împrumut!- Zece mii de livre! mai spuse o dată Jean de Ma- Zece mii de livre! mai spuse o dată Jean de Ma --rigny strângând pumnii. Am să-i găsesc. Frate-meurigny strângând pumnii. Am să-i găsesc. Frate-meu mă va ajuta.mă va ajuta.

- Monseniore, sunt gata să dau vistieriei, numai- Monseniore, sunt gata să dau vistieriei, numai partea mea, şaptesprezece mii de livre!partea mea, şaptesprezece mii de livre!

cu suliţele în mână.cu suliţele în mână.- Păziţi-l pe omul acesta. Să nu se mişte din loc! po- Păziţi-l pe omul acesta. Să nu se mişte din loc! po --runci arhiepiscopul. Şi închideţi uşa... Tolomei, dumrunci arhiepiscopul. Şi închideţi uşa... Tolomei, dum --neata mă sileşti la asta şi ai să te căieşti! Voi scotocineata mă sileşti la asta şi ai să te căieşti! Voi scotoci peste tot până am să dau de hârtia aceea! Nu plec de-peste tot până am să dau de hârtia aceea! Nu plec de-aici fără ea!aici fără ea!



p , ş p pp , ş p p Arhiepiscopul pricepu că trebuia să schimbe tac Arhiepiscopul pricepu că trebuia să schimbe tac --

tica.tica.- Şi dacă obţin de la frate-meu ca dumneata să fii- Şi dacă obţin de la frate-meu ca dumneata să fii

cruţat de măsura care se va lua? Să fii lăsat să-ţi ieicruţat de măsura care se va lua? Să fii lăsat să-ţi iei toată averea şi să reîncepi negoţul într-altă parte...toată averea şi să reîncepi negoţul într-altă parte...Tolomei chibzui o clipă. I se dădea prilejul să scapeTolomei chibzui o clipă. I se dădea prilejul să scape

singur. Împotriva acestei făgăduieli, să-şi mai încercesingur. Împotriva acestei făgăduieli, să-şi mai încerce oare norocul pentru a-i izbăvi pe ceilalţi?oare norocul pentru a-i izbăvi pe ceilalţi?

- Nu, monseniore, răspunse el. Voi urma şi eu- Nu, monseniore, răspunse el. Voi urma şi eu soarta tuturor. Nu vreau să reîncep viaţa într-altăsoarta tuturor. Nu vreau să reîncep viaţa într-altă parte şi nu văd pentru ce aş face-o. Eu sunt de-aici,parte şi nu văd pentru ce aş face-o. Eu sunt de-aici, acuma, din Franţa, tot atâta ca şi sfinţia-voastră. Suntacuma, din Franţa, tot atâta ca şi sfinţia-voastră. Sunt

burghez de-al regelui. Vreau să rămân la Paris, înburghez de-al regelui. Vreau să rămân la Paris, în casa asta pe care eu mi-am ridicat-o. Aici mi-am pecasa asta pe care eu mi-am ridicat-o. Aici mi-am pe --trecut treizeci şi doi de ani din viaţă, monseniore, şi,trecut treizeci şi doi de ani din viaţă, monseniore, şi, dac-o vrea Dumnezeu, tot aici îmi voi sfârşi zilele...dac-o vrea Dumnezeu, tot aici îmi voi sfârşi zilele...

Tonul său şi hotărârea pe care o arăta nu erau lipTonul său şi hotărârea pe care o arăta nu erau lip --site de măreţie.site de măreţie.

- De altminteri, adăugă, să fi vrut să vă înapoiez- De altminteri, adăugă, să fi vrut să vă înapoiez chitanţa aceea, şi n-aş putea s-o fac; nu mai e aici.chitanţa aceea, şi n-aş putea s-o fac; nu mai e aici.

- Minţi! se răsti arhiepiscopul.- Minţi! se răsti arhiepiscopul.

- Se află la Sienna, monseniore, la vărul meu To- Se află la Sienna, monseniore, la vărul meu To

--

lomei, care mi-e tovarăş în multe afaceri.lomei, care mi-e tovarăş în multe afaceri. Jean de Marigny nu răspunse. Se duse cu paşi iuţi Jean de Marigny nu răspunse. Se duse cu paşi iuţi

la uşă şi strigă:la uşă şi strigă:- Souillard! Chauvelot!- Souillard! Chauvelot!Bancherul îşi zise: "Acum ţin'te bine, Tolomei!"Bancherul îşi zise: "Acum ţin'te bine, Tolomei!"Doi vlăjgani înalţi de şase picioare se iviră în uşă,Doi vlăjgani înalţi de şase picioare se iviră în uşă,

- N-am să mă căiesc de nimic, monseniore, iar- N-am să mă căiesc de nimic, monseniore, iar sfinţia-voastră n-are să găsească nimic, spuse Tosfinţia-voastră n-are să găsească nimic, spuse To --lomei. Veţi pleca aşa cum aţi venit, fie că mă lăsaţilomei. Veţi pleca aşa cum aţi venit, fie că mă lăsaţi

aici mort sau viu. Dar dacă din întâmplare aş muri,aici mort sau viu. Dar dacă din întâmplare aş muri, aflaţi că aceasta nu v-ar aduce nici un câştig, căciaflaţi că aceasta nu v-ar aduce nici un câştig, căci vărul meu din Sienna ştie ce are de făcut. Dacă mi se vărul meu din Sienna ştie ce are de făcut. Dacă mi se întâmplă să dau ortul popii prea curând, are el grijăîntâmplă să dau ortul popii prea curând, are el grijă ca această chitanţă să ajungă sub ochii regelui Filip.ca această chitanţă să ajungă sub ochii regelui Filip.

În trupul său gros inima bătea să se spargă şi o suÎn trupul său gros inima bătea să se spargă şi o su --doare rece îi curgea pe şale, dar, adunându-şi toatedoare rece îi curgea pe şale, dar, adunându-şi toate puterile, proptit într-un perete nevăzut, se silea să răputerile, proptit într-un perete nevăzut, se silea să ră --mână neclintit.mână neclintit.

Arhiepiscopul scotocea prin lăzile de fier, întoarse Arhiepiscopul scotocea prin lăzile de fier, întoarse cu dosu-n sus sertarele mescioarelor, împrăştiind pecu dosu-n sus sertarele mescioarelor, împrăştiind pe jos vrafurile de hârtii şi sulurile de pergament. În răs jos vrafurile de hârtii şi sulurile de pergament. În răs --timpuri trăgea cu coada ochiului la bancher ca să-şitimpuri trăgea cu coada ochiului la bancher ca să-şi dea seama dacă izbutise cu acest tertip să bage frica-dea seama dacă izbutise cu acest tertip să bage frica-n el. Trecu apoi în odaia lui Tolomei, şi toscanul îl auzin el. Trecu apoi în odaia lui Tolomei, şi toscanul îl auzi dând iama prin dulapurile de haine.dând iama prin dulapurile de haine.

"Bine că Nogaret e mort, gândea Tolomei. Se pri"Bine că Nogaret e mort, gândea Tolomei. Se pri --cepea mai bine în treburi de-astea şi ar fi găsit el accepea mai bine în treburi de-astea şi ar fi găsit el ac

de cojocul meu."de cojocul meu."

Arhiepiscopul se arătă iar. Arhiepiscopul se arătă iar.- Duceţi-vă, spuse el celor doi oşteni ai săi.- Duceţi-vă, spuse el celor doi oşteni ai săi.Era învins. Tolomei nu se lăsase doborât de frică.Era învins. Tolomei nu se lăsase doborât de frică.

Trebuia să cadă la învoială cu el.Trebuia să cadă la învoială cu el.- Ei, ce zici? întrebă Marigny.- Ei, ce zici? întrebă Marigny.- Ce să zic, monseniore, răspunse Tolomei, cu glas- Ce să zic, monseniore, răspunse Tolomei, cu glas

liniştit, n-am de adăugat nimic la ceea ce v-am spusliniştit, n-am de adăugat nimic la ceea ce v-am spus adineauri. Toată harababura asta n-avea nici un rost.adineauri. Toată harababura asta n-avea nici un rost. Vorbiţi-i locţiitorului şi zoriţi-l să primească propu Vorbiţi-i locţiitorului şi zoriţi-l să primească propu --nerea ce i-am făcut, atât cât mai e vreme. De nu...nerea ce i-am făcut, atât cât mai e vreme. De nu...

Fără să-şi spună gândul până la capăt, bancherul seFără să-şi spună gândul până la capăt, bancherul se duse la uşă şi o deschise. Jean de Marigny ieşi, fără oduse la uşă şi o deschise. Jean de Marigny ieşi, fără o

TAINELE LUI GUCCIOTAINELE LUI GUCCIOScăldat în lumina primăverii, cu frunzele străveziiScăldat în lumina primăverii, cu frunzele străvezii

ale copacilor săi şi cu clipocitul argintiu al râuluiale copacilor săi şi cu clipocitul argintiu al râului Mauldre, Cressay rămăsese în amintirea lui Guccio caMauldre, Cressay rămăsese în amintirea lui Guccio ca o arătare minunată Dar în dimineaţa aceea de oco arătare minunată Dar în dimineaţa aceea de oc



ş ş g y ş ,ş ş g y ş , vorbă. vorbă.

Scena care, în aceeaşi zi, îl aduse pe arhiepiscop săScena care, în aceeaşi zi, îl aduse pe arhiepiscop să se înfrunte cu frate-său, fu cumplită. Puşi deodatăse înfrunte cu frate-său, fu cumplită. Puşi deodată

faţă-n faţă, în goliciunea firii lor adevărate, fraţii Mafaţă-n faţă, în goliciunea firii lor adevărate, fraţii Ma --rigny, care până atunci călcaseră într-un pas amândoi,rigny, care până atunci călcaseră într-un pas amândoi, se sfâşiau aprig.se sfâşiau aprig.

Locţiitorul regelui îl copleşi pe frăţâne-său mai mic,Locţiitorul regelui îl copleşi pe frăţâne-său mai mic, aruncându-i în obraz toate dojenile şi tot dispreţul, iararuncându-i în obraz toate dojenile şi tot dispreţul, iar acesta se apără cum putu, ca un mişel ce era.acesta se apără cum putu, ca un mişel ce era.

- Tu ai mutră să mă judeci pe mine?! strigă el. De- Tu ai mutră să mă judeci pe mine?! strigă el. De unde ţi se trage bogăţia? De la care evrei jupuiţi? Deunde ţi se trage bogăţia? De la care evrei jupuiţi? De la care templieri arşi pe rug? N-am făcut decât ce făla care templieri arşi pe rug? N-am făcut decât ce fă --

ceai şi tu. Te-am ajutat destul în uneltirile tale, ajută-ceai şi tu. Te-am ajutat destul în uneltirile tale, ajută-mă la rândul tău.mă la rândul tău.- Să fi ştiut cine erai, nu te făceam arhiepiscop, zise- Să fi ştiut cine erai, nu te făceam arhiepiscop, zise

Enguerrand.Enguerrand.- N-ai fi găsit altul afară de mine ca să-i osândească- N-ai fi găsit altul afară de mine ca să-i osândească

pe templieri, o ştii prea bine.pe templieri, o ştii prea bine.Da, locţiitorul ştia că cei care stau la cârma statelorDa, locţiitorul ştia că cei care stau la cârma statelor

sunt siliţi la tot soiul de cârdăşii josnice. Dar se sisunt siliţi la tot soiul de cârdăşii josnice. Dar se si --mţea deodată strivit văzând urmările chiar în familiamţea deodată strivit văzând urmările chiar în familia lui. Un om care primeşte să-şi vândă conştiinţa pentrului. Un om care primeşte să-şi vândă conştiinţa pentru o mitră episcopală poate tot aşa de bine să fure, săo mitră episcopală poate tot aşa de bine să fure, să trădeze... Şi omul acesta era fratele său...trădeze... Şi omul acesta era fratele său...

Enguerrand de Marigny apucă vraful de hârtii înEnguerrand de Marigny apucă vraful de hârtii în care se afla pregătită legea împotriva lombarzilor şi,care se afla pregătită legea împotriva lombarzilor şi, cu un gest de furie, îl zvârli în foc.cu un gest de furie, îl zvârli în foc.

- Atâta trudă de pomană, zise el, atâta trudă!- Atâta trudă de pomană, zise el, atâta trudă!

o arătare minunată. Dar, în dimineaţa aceea de oco arătare minunată. Dar, în dimineaţa aceea de oc --tombrie, când ajunse pe colinele de la Cressay, tâtombrie, când ajunse pe colinele de la Cressay, tâ --nărul toscan, care întorcea mereu capul pentru a senărul toscan, care întorcea mereu capul pentru a se încredinţa că arcaşii nu-s pe urmele lui, se întrebă oîncredinţa că arcaşii nu-s pe urmele lui, se întrebă o clipă dacă nu cumva se înşelase. Toamna părea să ficlipă dacă nu cumva se înşelase. Toamna părea să fi micşorat conacul, îndesându-l în pământ. "Să fi fostmicşorat conacul, îndesându-l în pământ. "Să fi fost oare turnuleţele aşa de joase cum par acum?" îşioare turnuleţele aşa de joase cum par acum?" îşi zicea Guccio. "E de ajuns pare să treacă o jumătatezicea Guccio. "E de ajuns pare să treacă o jumătate de an pentru ca în mintea noastră totul să se schimbede an pentru ca în mintea noastră totul să se schimbe până într-atâta?" Ograda desfundată de ploi ajunsesepână într-atâta?" Ograda desfundată de ploi ajunsese o băltoacă noroioasă, în care caii se împotmoleauo băltoacă noroioasă, în care caii se împotmoleau până peste chişiţă. "Aici barem nu e primejdie să vinăpână peste chişiţă. "Aici barem nu e primejdie să vină cineva după mine," gândi Guccio. Aruncă hăţul argacineva după mine," gândi Guccio. Aruncă hăţul arga --tului şchiop care-i ieşi înainte, poruncindu-i:tului şchiop care-i ieşi înainte, poruncindu-i:- Să-mi ţesălaţi caii şi să le daţi fân!- Să-mi ţesălaţi caii şi să le daţi fân!

Uşa conacului se deschise, şi în prag apăru MariaUşa conacului se deschise, şi în prag apăru Maria de Cressay.de Cressay.

- Domnul Guccio! exclamă ea.- Domnul Guccio! exclamă ea.De uluită ce era se făcu albă la faţă şi trebui să seDe uluită ce era se făcu albă la faţă şi trebui să se

sprijine de pervaz.sprijine de pervaz."Frumoasă mai e, îşi zise Guccio, şi n-a încetat să"Frumoasă mai e, îşi zise Guccio, şi n-a încetat să

mă iubească." Într-o clipă, crăpăturile zidurilor semă iubească." Într-o clipă, crăpăturile zidurilor se şterseră şi turnurile conacului se făcură din nouşterseră şi turnurile conacului se făcură din nou pentru Guccio tot aşa de înalte ca în amintirea lui.pentru Guccio tot aşa de înalte ca în amintirea lui.

Dar Maria se şi pornise să strige prin uşa deschisă:Dar Maria se şi pornise să strige prin uşa deschisă:- Mamă! S-a întors domnul Guccio!- Mamă! S-a întors domnul Guccio!Cucoana Eliabel făcu oaspelui o primire straşnică,Cucoana Eliabel făcu oaspelui o primire straşnică,

sărutându-l pe obraji şi strângându-l la pieptu-isărutându-l pe obraji şi strângându-l la pieptu-i zdravăn. Chipul tânărului tulburase adeseori nopţilezdravăn. Chipul tânărului tulburase adeseori nopţile

ei de vădană. Îl prinse de mână şi-l duse astfel, să-lei de vădană. Îl prinse de mână şi-l duse astfel, să-l aşeze într-un jilţ, apoi porunci să i se aducă vin şi plăaşeze într-un jilţ, apoi porunci să i se aducă vin şi plă --cinte.cinte.

Guccio se arătă încântat de această primire şi exGuccio se arătă încântat de această primire şi ex --plică, aşa cum chibzuise dimineaţa, că venea la Neplică, aşa cum chibzuise dimineaţa, că venea la Ne --auphle pentru a pune rânduială în treburile zărăfieiauphle pentru a pune rânduială în treburile zărăfiei

- Fură cât poate, ca şi până acum, nu însă de la noi,- Fură cât poate, ca şi până acum, nu însă de la noi, slavă Domnului... şi mulţumită dumitale.slavă Domnului... şi mulţumită dumitale.Maria luneca prin odaie, îndoindu-şi trupul ba ca săMaria luneca prin odaie, îndoindu-şi trupul ba ca să

aţâţe focul din vatră, ba ca să aştearnă paie proaspeteaţâţe focul din vatră, ba ca să aştearnă paie proaspete pe crivatul cu polog. Nu vorbea, dar nu-şi lua ochii depe crivatul cu polog. Nu vorbea, dar nu-şi lua ochii de la Guccio. Acesta, nimerindu-se pe înserate singur cula Guccio. Acesta, nimerindu-se pe înserate singur cu



p p pp p plor care era prost gospodărită. Slujbaşii nu izbuteaulor care era prost gospodărită. Slujbaşii nu izbuteau să încaseze la timp datoriile... Auzind aceasta, cusă încaseze la timp datoriile... Auzind aceasta, cu --coana Eliabel se nelinişti.coana Eliabel se nelinişti.

- Ne-aţi păsuit un an întreg, zise ea, dar iarna vine- Ne-aţi păsuit un an întreg, zise ea, dar iarna vine după o recoltă destul de păcătoasă şi nu putem încă...după o recoltă destul de păcătoasă şi nu putem încă...Guccio răspunse într-o doară, lăsând să se înţeGuccio răspunse într-o doară, lăsând să se înţe --

leagă însă că stăpânilor de la Cressay, fiind prieteniileagă însă că stăpânilor de la Cressay, fiind prietenii săi, nu va îngădui să li se facă neplăceri. Cucoanasăi, nu va îngădui să li se facă neplăceri. Cucoana Eliabel îl pofti pe Guccio să rămână la conac. NicăieriEliabel îl pofti pe Guccio să rămână la conac. Nicăieri în oraş, stărui dânsa, n-are să se simtă mai la largulîn oraş, stărui dânsa, n-are să se simtă mai la largul său şi n-are să aibă mai plăcută societate. Guccio sesău şi n-are să aibă mai plăcută societate. Guccio se învoi şi ceru să i se aducă bagajele.învoi şi ceru să i se aducă bagajele.

- Am acolo, spuse el, nişte stofe care vă vor plăcea,- Am acolo, spuse el, nişte stofe care vă vor plăcea, aşa sper, şi nişte dantele... Cât despre Pierre şi Jean,aşa sper, şi nişte dantele... Cât despre Pierre şi Jean, lor le-am adus doi şoimi bine dresaţi, care îi vor ajuta,lor le-am adus doi şoimi bine dresaţi, care îi vor ajuta, dacă se poate, să vâneze mai cu spor.dacă se poate, să vâneze mai cu spor.

Stofele, dantelele, şoimii îi minunară pe toţi aiStofele, dantelele, şoimii îi minunară pe toţi ai casei, şi darurile acestea fură primite cu strigăte decasei, şi darurile acestea fură primite cu strigăte de bucurie. Pierre şi Jean, întorşi de la vânătoarea debucurie. Pierre şi Jean, întorşi de la vânătoarea de toate zilele, cu mirosul acela de pământ şi de sângetoate zilele, cu mirosul acela de pământ şi de sânge ce se lipise parcă de pielea lor, ca o haină, nu-l maice se lipise parcă de pielea lor, ca o haină, nu-l mai slăbiră pe Guccio cu întrebările. Prietenul acesta ivitslăbiră pe Guccio cu întrebările. Prietenul acesta ivit ca prin minune, tocmai când ei se pregăteau de lunca prin minune, tocmai când ei se pregăteau de lun --gile şi urâcioasele luni ale iernii, li se păru încă şi maigile şi urâcioasele luni ale iernii, li se păru încă şi mai

vrednic de dragostea lor ca la întâia lui trecere pe vrednic de dragostea lor ca la întâia lui trecere pe --acolo. S-ar fi zis că se cunoşteau de când lumea.acolo. S-ar fi zis că se cunoşteau de când lumea.

- Dar cunoştinţa noastră, ispravnicul Portefruit, ce- Dar cunoştinţa noastră, ispravnicul Portefruit, ce s-a făcut? întrebă Guccio.s-a făcut? întrebă Guccio.

, p gp gea, o prinse uşurel de braţe şi o trase spre dânsul.ea, o prinse uşurel de braţe şi o trase spre dânsul.

- Nu vezi nimic în ochii mei ca să-ţi amintească de- Nu vezi nimic în ochii mei ca să-ţi amintească de fericire? vorbi el, împrumutând cuvintele acesteafericire? vorbi el, împrumutând cuvintele acestea

dintr-o poveste cu cavaleri pe care o citise de curând.dintr-o poveste cu cavaleri pe care o citise de curând.- O, ba da, domnule! răspunse Maria, cu glas tre- O, ba da, domnule! răspunse Maria, cu glas tre --murător, mărind ochii. N-am încetat să te văd mereumurător, mărind ochii. N-am încetat să te văd mereu aici, oricât de departe erai. N-am uitat nimic, şi nimicaici, oricât de departe erai. N-am uitat nimic, şi nimic nu s-a schimbat în inima mea.nu s-a schimbat în inima mea.

Guccio căuta să se dezvinovăţească pentru că nuGuccio căuta să se dezvinovăţească pentru că nu mai trecuse de şase luni pe acolo şi nu dăduse nici unmai trecuse de şase luni pe acolo şi nu dăduse nici un semn de viaţă. Spre mirarea lui, însă, departe de a-isemn de viaţă. Spre mirarea lui, însă, departe de a-i face vreo vină dintr-asta, Maria îi mulţumi că se întorface vreo vină dintr-asta, Maria îi mulţumi că se întor --

sese mai curând de cum se aştepta.sese mai curând de cum se aştepta.- Ziceai că vei veni iar pe aici spre sfârşitul anului- Ziceai că vei veni iar pe aici spre sfârşitul anului ca să strângi dobânzile, spuse ea. Nu trăgeam năca să strângi dobânzile, spuse ea. Nu trăgeam nă --dejde să te văd mai devreme. Şi chiar dacă nu veneaidejde să te văd mai devreme. Şi chiar dacă nu veneai de fel, eu te-aş fi aşteptat toată viaţa.de fel, eu te-aş fi aşteptat toată viaţa.

Guccio plecase de la Cressay, ducând cu el aminGuccio plecase de la Cressay, ducând cu el amin --tirea unei fete frumoase şi supuse şi regretul uneitirea unei fete frumoase şi supuse şi regretul unei aventuri neîmplinite la care, ce-i drept se gândiseaventuri neîmplinite la care, ce-i drept se gândise puţin în toate lunile acestea. Regăsea acum o făpturăpuţin în toate lunile acestea. Regăsea acum o făptură minunată, orbită de dragoste, şi care crescuse aseminunată, orbită de dragoste, şi care crescuse ase --menea unei plante, din primăvară până-n toamnă.menea unei plante, din primăvară până-n toamnă. "Mare noroc am! îşi zicea. S-ar fi putut să mă uite şi"Mare noroc am! îşi zicea. S-ar fi putut să mă uite şi să se mărite..."să se mărite..."

Aşa cum se întâmplă adeseori cu bărbaţii fluştura Aşa cum se întâmplă adeseori cu bărbaţii fluştura --tici din fire, flăcăul acesta, oricât de încrezut şi plintici din fire, flăcăul acesta, oricât de încrezut şi plin de el, era destul de modest în dragoste, pentru că şi-ide el, era destul de modest în dragoste, pentru că şi-i

închipuia pe ceilalţi la fel cu dânsul. Nici prin minteînchipuia pe ceilalţi la fel cu dânsul. Nici prin minte nu-i trecuse că putea să inspire, fără să-şi dea marenu-i trecuse că putea să inspire, fără să-şi dea mare osteneală, un sentiment atât de puternic şi atât deosteneală, un sentiment atât de puternic şi atât de rar.rar.

- Maria, spuse el punând în glas o căldură cu totul- Maria, spuse el punând în glas o căldură cu totul nouă, pentru a nu lăsa să se vadă minciuna cea mainouă, pentru a nu lăsa să se vadă minciuna cea mai

tâiul, mi-a ţinut în braţele sale. Viaţa mea a lui este.tâiul, mi-a ţinut în braţele sale. Viaţa mea a lui este.Pătruns de propriile sale cuvinte, Guccio simţeaPătruns de propriile sale cuvinte, Guccio simţea pentru dânsa o pornire de recunoştinţă şi de duioşie,pentru dânsa o pornire de recunoştinţă şi de duioşie, o dată cu imboldul puternic al dorinţei. Oricât de îno dată cu imboldul puternic al dorinţei. Oricât de în --gâmfat era, se mira singur cum de inspirase o atât degâmfat era, se mira singur cum de inspirase o atât de mare şi trainică dragoste, gata să-i sară într-ajutor.mare şi trainică dragoste, gata să-i sară într-ajutor.



pobişnuită care iese din gura bărbaţilor, şi eu te-amobişnuită care iese din gura bărbaţilor, şi eu te-am avut mereu înaintea ochilor şi nimic nu m-a putut desavut mereu înaintea ochilor şi nimic nu m-a putut des --părţi de tine.părţi de tine.

Stăteau faţă în faţă, la fel de fâstâciţi, la fel de tulStăteau faţă în faţă, la fel de fâstâciţi, la fel de tul --buraţi de propriile lor cuvinte şi gesturi.buraţi de propriile lor cuvinte şi gesturi.- Lanul de secară... murmură Guccio.- Lanul de secară... murmură Guccio.Şi îşi apropie buzele de ale Mariei, care se întreŞi îşi apropie buzele de ale Mariei, care se între --

deschiseră ca o rodie coaptă.deschiseră ca o rodie coaptă.- Maria, vorbi el, socotind că această clipă era într-- Maria, vorbi el, socotind că această clipă era într-

adevăr potrivită pentru a-i cere sprijinul de care aveaadevăr potrivită pentru a-i cere sprijinul de care avea nevoie, pe mine nu m-au adus aici nici treburile tanevoie, pe mine nu m-au adus aici nici treburile ta --rabei noastre, nici vreo poliţă neplătită la timp. Ţierabei noastre, nici vreo poliţă neplătită la timp. Ţie

însă nu vreau şi nu pot să-ţi ascund nimic. Ar fi să jigînsă nu vreau şi nu pot să-ţi ascund nimic. Ar fi să jig --nesc dragostea ce-o am pentru tine. Taina pe care ţi-onesc dragostea ce-o am pentru tine. Taina pe care ţi-o voi dezvălui acum e o nouă legătură între noi, şi-i o voi dezvălui acum e o nouă legătură între noi, şi-i o taină de mare însemnătate, căci de ea atârnă viaţataină de mare însemnătate, căci de ea atârnă viaţa multor oameni şi a mea de asemeni... Unchiul meu şimultor oameni şi a mea de asemeni... Unchiul meu şi câţiva prieteni de vază ai săi m-au însărcinat să ascâţiva prieteni de vază ai săi m-au însărcinat să as --cund în loc sigur nişte documente care privesc statul,cund în loc sigur nişte documente care privesc statul, iar lor le ajută să scape de o mare primejdie. Chiar îniar lor le ajută să scape de o mare primejdie. Chiar în clipa când îţi vorbesc, arcaşii sunt fără îndoială pe urclipa când îţi vorbesc, arcaşii sunt fără îndoială pe ur --mele mele, adăugă Guccio, care, din obişnuinţă, înmele mele, adăugă Guccio, care, din obişnuinţă, în --cepea iar să-şi cam dea aere. Aveam douăzeci de locepea iar să-şi cam dea aere. Aveam douăzeci de lo --curi unde să-mi găsesc adăpost, dar eu la tine amcuri unde să-mi găsesc adăpost, dar eu la tine am

venit Maria. Viaţa mea de aci înainte depinde de tă venit Maria. Viaţa mea de aci înainte depinde de tă --cerea ta.cerea ta.

- Eu sunt aceea care depind de tine, stăpâne, zise- Eu sunt aceea care depind de tine, stăpâne, zise Maria. Nu cred decât în Dumnezeu şi în cel care, înMaria. Nu cred decât în Dumnezeu şi în cel care, în --

ş g g jg g- Viaţa mea e a ta, mai spuse o dată Maria. Taina ta- Viaţa mea e a ta, mai spuse o dată Maria. Taina ta

e a mea. Neştiut de nimeni va rămâne ceea ce vrei săe a mea. Neştiut de nimeni va rămâne ceea ce vrei să rămână neştiut, tăcerea mea va pecetlui ceea ce vreirămână neştiut, tăcerea mea va pecetlui ceea ce vrei

să fie pecetluit, iar taina va muri o dată cu mine.să fie pecetluit, iar taina va muri o dată cu mine.Îi veneau lacrimi în ochii de un albastru-întunecat.Îi veneau lacrimi în ochii de un albastru-întunecat. "Seamănă acum unei dimineţi de primăvară când"Seamănă acum unei dimineţi de primăvară când cade o ploaie cu soare", gândi Guccio.cade o ploaie cu soare", gândi Guccio.

Apoi, întorcându-se la grija ce-l frământa, spuse: Apoi, întorcându-se la grija ce-l frământa, spuse:- Ceea ce trebuie să ascund se află într-o lădiţă de- Ceea ce trebuie să ascund se află într-o lădiţă de

plumb, nu mai mare ca mâinile mele lipite una deplumb, nu mai mare ca mâinile mele lipite una de alta. Ştii vreun loc aici?alta. Ştii vreun loc aici?

- În capelă, răspunse Maria după ce chibzui o clipă.- În capelă, răspunse Maria după ce chibzui o clipă.

Vom merge acolo mâine când s-o crăpa de zi. Fraţii Vom merge acolo mâine când s-o crăpa de zi. Fraţii mei pleacă la vânătoare înainte de revărsatul zorilor.mei pleacă la vânătoare înainte de revărsatul zorilor. Mama va ieşi şi ea ceva mai târziu, ducându-se în târgMama va ieşi şi ea ceva mai târziu, ducându-se în târg după cumpărături. Numai de n-ar voi să mă ia cudupă cumpărături. Numai de n-ar voi să mă ia cu dânsa! Dacă o fi aşa, însă, am să spun că mă doare îndânsa! Dacă o fi aşa, însă, am să spun că mă doare în gât.gât.

Guccio mai apucă să-i şoptească "mulţumesc"; seGuccio mai apucă să-i şoptească "mulţumesc"; se auzeau pe aproape paşii cucoanei Eliabel.auzeau pe aproape paşii cucoanei Eliabel.

De data aceasta, deoarece Guccio urma să rămânăDe data aceasta, deoarece Guccio urma să rămână mai multă vreme la dânşii, îl găzduiră la catul de sus,mai multă vreme la dânşii, îl găzduiră la catul de sus, într-o odaie mare şi curată, dar friguroasă. Se culcăîntr-o odaie mare şi curată, dar friguroasă. Se culcă acolo, cu jungherul în şold şi lădiţa de plumb, care coacolo, cu jungherul în şold şi lădiţa de plumb, care co --nţinea chitanţa arhiepiscopului, sub căpătâi. Era honţinea chitanţa arhiepiscopului, sub căpătâi. Era ho --tărât să nu doarmă. Nu ştia că în ceasul acela fraţiitărât să nu doarmă. Nu ştia că în ceasul acela fraţii Marigny se şi luaseră de păr, înghioldindu-se crâncen,Marigny se şi luaseră de păr, înghioldindu-se crâncen, şi că legea pregătită împotriva lombarzilor se şi prefăşi că legea pregătită împotriva lombarzilor se şi prefă --

cuse în cenuşă.cuse în cenuşă.Luptând să-şi ţină ochii deschişi, Guccio făcea socoLuptând să-şi ţină ochii deschişi, Guccio făcea soco --teala femeilor cu care se culcase până atunci (nu îmteala femeilor cu care se culcase până atunci (nu îm --plinise încă 19 ani şi încheie socoteala destul de replinise încă 19 ani şi încheie socoteala destul de re --pede), se gândea la cele două tinere neveste de nepede), se gândea la cele două tinere neveste de ne --gustori pe care le ajuta în zilele acelea să-şi încornogustori pe care le ajuta în zilele acelea să-şi încorno --

- Nu, nu aşa, Maria îi întinse făclia şi apăsă dânsa- Nu, nu aşa, Maria îi întinse făclia şi apăsă dânsa într-un anume fel care făcu piatra să se întoarcăîntr-un anume fel care făcu piatra să se întoarcă parcă în loc, lăsând să se vadă un scorb sub altar. Laparcă în loc, lăsând să se vadă un scorb sub altar. La lumina flăcării, Guccio zări o tigvă omenească şi unlumina flăcării, Guccio zări o tigvă omenească şi un pumn de oase.pumn de oase.

- Cine e? întrebă el.- Cine e? întrebă el.



reze bărbaţii şi, punându-le alături de Maria, găsea căreze bărbaţii şi, punându-le alături de Maria, găsea că li-e sufletul cam de rând şi trupul cu destule cusururi.li-e sufletul cam de rând şi trupul cu destule cusururi.

Nici nu simţi când îl fură somnul. Un nechezat îlNici nu simţi când îl fură somnul. Un nechezat îl

trezi, făcându-l să sară în sus; crezu că veneau să-ltrezi, făcându-l să sară în sus; crezu că veneau să-l aresteze şi alergă la fereastră. Pierre şi Jean dearesteze şi alergă la fereastră. Pierre şi Jean de Cressay, însoţiţi de doi ţărani, şi cu şoimii pe mână,Cressay, însoţiţi de doi ţărani, şi cu şoimii pe mână, ieşeau tocmai din curte. Se auziră apoi uşi trântite, şiieşeau tocmai din curte. Se auziră apoi uşi trântite, şi o iapă sură destul de prăpădită îi fu adusă cucoaneio iapă sură destul de prăpădită îi fu adusă cucoanei Eliabel, care plecă la rândul ei, urmată de argatul celEliabel, care plecă la rândul ei, urmată de argatul cel şchiop. Guccio îşi trase în picioare cizmele şi rămaseşchiop. Guccio îşi trase în picioare cizmele şi rămase să aştepte.să aştepte.

După câteva clipe, auzind-o pe Maria chemându-lDupă câteva clipe, auzind-o pe Maria chemându-l

de jos, îşi ascunse lădiţa de plumb sub manta şi code jos, îşi ascunse lădiţa de plumb sub manta şi co

--

borî scara.borî scara.Capela era o încăpere mică, boltită, chiar înlăuntrulCapela era o încăpere mică, boltită, chiar înlăuntrul

conacului, înspre partea de răsărit, şi avea pereţii văconacului, înspre partea de răsărit, şi avea pereţii vă --ruiţi.ruiţi.

Maria aprinse o lumânare de la candela care ardeaMaria aprinse o lumânare de la candela care ardea în faţa unei statui de lemn a sfântului Ioan Evangheîn faţa unei statui de lemn a sfântului Ioan Evanghe --listul, cioplită cam din topor. În neamul Cressay, pe înlistul, cioplită cam din topor. În neamul Cressay, pe în --tâiul născut îl botezau întotdeauna cu numele acestuitâiul născut îl botezau întotdeauna cu numele acestui sfânt.sfânt.

- Am dat de ascunzătoarea asta când eram mică, ju- Am dat de ascunzătoarea asta când eram mică, ju --cându-mă aici cu fraţii mei, povesti Maria. Vino.cându-mă aici cu fraţii mei, povesti Maria. Vino.

Îl duse pe Guccio într-o parte a altarului.Îl duse pe Guccio într-o parte a altarului.- Aici, împinge lespedea, zise ea, aplecând făclia- Aici, împinge lespedea, zise ea, aplecând făclia

pentru a lumina locul arătat.pentru a lumina locul arătat.Guccio apăsă cu mâinile, dar piatra nu se clinti.Guccio apăsă cu mâinile, dar piatra nu se clinti.

Era superstiţios şi se grăbi să ducă mâna la spate,Era superstiţios şi se grăbi să ducă mâna la spate, făcând coarnele cu două degete.făcând coarnele cu două degete.

- Nu ştiu, răspunse Maria, nimeni nu ştie.- Nu ştiu, răspunse Maria, nimeni nu ştie.

Guccio aşeză lângă craniul albicios cutia de plumbGuccio aşeză lângă craniul albicios cutia de plumb conţinând petecul de pergament care putea duce laconţinând petecul de pergament care putea duce la pieire pe cel mai de seamă ierarh al Franţei.pieire pe cel mai de seamă ierarh al Franţei.

Lespedea fu pusă la loc şi nimeni n-ar fi pututLespedea fu pusă la loc şi nimeni n-ar fi putut spune că vreo mână de om umblase pe-acolo.spune că vreo mână de om umblase pe-acolo.

- Taina noastră e acum pecetluită în faţa lui Dum- Taina noastră e acum pecetluită în faţa lui Dum --nezeu.nezeu.

Guccio o prinse în braţe şi voi s-o sărute.Guccio o prinse în braţe şi voi s-o sărute.- Nu, aici nu, se apără ea cu glas tremurând de- Nu, aici nu, se apără ea cu glas tremurând de

teamă, nu în capelă.teamă, nu în capelă.

Se întoarseră în odaia cea mare, unde o slujnicăSe întoarseră în odaia cea mare, unde o slujnică sfârşise tocmai de pus pe masa laptele şi pâinea întâisfârşise tocmai de pus pe masa laptele şi pâinea întâi --ului prânz al zilei. Guccio se opri în faţa vetrei pânăului prânz al zilei. Guccio se opri în faţa vetrei până ce Maria, văzând-o pe slujnică ieşind, veni lângăce Maria, văzând-o pe slujnică ieşind, veni lângă dânsul.dânsul.

Atunci, mâinile lor se întâlniră; Maria îşi lăsă capul Atunci, mâinile lor se întâlniră; Maria îşi lăsă capul pe umărul lui Guccio şi rămase aşa o vreme, lipită depe umărul lui Guccio şi rămase aşa o vreme, lipită de el, descoperind pentru întâia oară, mai mult ghicindu-el, descoperind pentru întâia oară, mai mult ghicindu-l, acest trup de bărbat, întâiul pe care îl ţinuse înl, acest trup de bărbat, întâiul pe care îl ţinuse în braţele sale şi singurul pe care avea să-l ţină vreobraţele sale şi singurul pe care avea să-l ţină vreo --dată.dată.

- Te voi iubi întotdeauna, chiar dacă ar fi să nu mă- Te voi iubi întotdeauna, chiar dacă ar fi să nu mă mai iubeşti.mai iubeşti.

Apropiindu-se apoi de masă, turnă laptele în blide Apropiindu-se apoi de masă, turnă laptele în blide şi frânse pâinea. Fiecare gest al ei exprima fericire.şi frânse pâinea. Fiecare gest al ei exprima fericire.

Guccio se gândea la tigva albicioasă, întrezărită subGuccio se gândea la tigva albicioasă, întrezărită sub lespedea altarului...lespedea altarului...Patru zile trecură. Guccio îi însoţi pe cei doi fraţi laPatru zile trecură. Guccio îi însoţi pe cei doi fraţi la

vânătoare, dovedindu-se destul de îndemânatic. Trecu vânătoare, dovedindu-se destul de îndemânatic. Trecu de mai multe ori pe la prăvălia din Neauphle ca săde mai multe ori pe la prăvălia din Neauphle ca să dea un rost şederii sale acolo. Într-un rând îl întâlnidea un rost şederii sale acolo. Într-un rând îl întâlni

l f â d l î f

Mariei. L-aş pune îndată la locul lui... Un zaraf! Fiică-Mariei. L-aş pune îndată la locul lui... Un zaraf! Fiică-mea măritată cu un zaraf! De altminteri, lui nici prinmea măritată cu un zaraf! De altminteri, lui nici prin cap nu-i trece aşa ceva, iar dacă vârsta nu m-ar opricap nu-i trece aşa ceva, iar dacă vârsta nu m-ar opri să mă laud, ţi-aş mărturisi că flăcăul şi-a pus ochiisă mă laud, ţi-aş mărturisi că flăcăul şi-a pus ochii mai curând pe mine decât pe soră-ta şi că tocmai astamai curând pe mine decât pe soră-ta şi că tocmai asta l-a făcut să se lipească de noi ca altoiul de un copac.l-a făcut să se lipească de noi ca altoiul de un copac.

â d d



pe ispravnicul Portefruit, care, recunoscându-l, îi făcupe ispravnicul Portefruit, care, recunoscându-l, îi făcu o temenea slugarnică. Plecăciunea asta risipi temerileo temenea slugarnică. Plecăciunea asta risipi temerile lui Guccio. Dacă s-ar fi luat vreo măsură împotrivalui Guccio. Dacă s-ar fi luat vreo măsură împotriva

lombarzilor, jupânul Portefruit nu s-ar fi ostenit să fielombarzilor, jupânul Portefruit nu s-ar fi ostenit să fie aşa de politicos. "Iar dacă el trebuie să vină într-o ziaşa de politicos. "Iar dacă el trebuie să vină într-o zi să mă aresteze, îşi zise Guccio, cele o mie de livre pesă mă aresteze, îşi zise Guccio, cele o mie de livre pe care le-am luat cu mine au să-mi prindă de minune cacare le-am luat cu mine au să-mi prindă de minune ca să-l pot şpăgui."să-l pot şpăgui."

Cucoana Eliabel, aşa se părea, nu bănuia de felCucoana Eliabel, aşa se părea, nu bănuia de fel ceea ce se petrecea între fiică-sa şi tânărul toscan.ceea ce se petrecea între fiică-sa şi tânărul toscan. Guccio se convinse de aceasta trăgând cu urechea laGuccio se convinse de aceasta trăgând cu urechea la ce vorbeau într-o seară cinstita cucoană şi mezinul ei.ce vorbeau într-o seară cinstita cucoană şi mezinul ei.

Guccio era în odaia lui de la etaj. Doamna Eliabel şiGuccio era în odaia lui de la etaj. Doamna Eliabel şi

Pierre de Cressay stăteau de vorbă lângă foc în salaPierre de Cressay stăteau de vorbă lângă foc în sala cea mare de jos şi glasurile lor ajungeau până lacea mare de jos şi glasurile lor ajungeau până la dânsul prin coşul căminului.dânsul prin coşul căminului.

- Păcat că Guccio nu e de neam nobil, zicea Pierre.- Păcat că Guccio nu e de neam nobil, zicea Pierre. Ar fi un soţ potrivit pentru soră-mea. E arătos, ştie Ar fi un soţ potrivit pentru soră-mea. E arătos, ştie multe, şi s-a căpătuit binişor... Mă întreb dacă n-armulte, şi s-a căpătuit binişor... Mă întreb dacă n-ar trebui să ne gândim la asta.trebui să ne gândim la asta.

Cucoana Eliabel sări ca picată cu foc auzind ce-i dăCucoana Eliabel sări ca picată cu foc auzind ce-i dă prin minte:prin minte:

- Niciodată! strigă ea. Banii te-au zăpăcit, băiatule.- Niciodată! strigă ea. Banii te-au zăpăcit, băiatule. Suntem săraci acum, e adevărat, dar stirpea noastrăSuntem săraci acum, e adevărat, dar stirpea noastră ne îndreptăţeşte la cea mai aleasă încuscrire şi n-amne îndreptăţeşte la cea mai aleasă încuscrire şi n-am să-mi dau eu fata unui june de neam prost care, pesă-mi dau eu fata unui june de neam prost care, pe deasupra, nici nu e măcar de la noi, din Franţa. Nudeasupra, nici nu e măcar de la noi, din Franţa. Nu zic, e nostim domnişorul, dar să n-aud că dă târcoalezic, e nostim domnişorul, dar să n-aud că dă târcoale

Guccio surâse de ceea ce i se năzărea cucoanei, darGuccio surâse de ceea ce i se năzărea cucoanei, dar se simţi atins de dispreţul cu care vorbise de neamulse simţi atins de dispreţul cu care vorbise de neamul său prost şi de îndeletnicirea sa. "Oamenii aceştia îţisău prost şi de îndeletnicirea sa. "Oamenii aceştia îţi

iau bani cu împrumut ca să aibă ce mânca, nu-ţi plăiau bani cu împrumut ca să aibă ce mânca, nu-ţi plă --tesc ce-ţi datorează şi apoi se mai şi uită la tine detesc ce-ţi datorează şi apoi se mai şi uită la tine de parcă ai fi un şerb de-al lor, şi nici măcar atâta. Şi ceparcă ai fi un şerb de-al lor, şi nici măcar atâta. Şi ce te-ai face, cucoană dragă, fără zaraf?", îşi vorbeate-ai face, cucoană dragă, fără zaraf?", îşi vorbea Guccio, întărâtat la culme. "N-ai decât, ia încearcăGuccio, întărâtat la culme. "N-ai decât, ia încearcă numai de-ţi mărită fata cu vreun nobil de viţă veche şinumai de-ţi mărită fata cu vreun nobil de viţă veche şi ai să vezi dacă ea se învoieşte."ai să vezi dacă ea se învoieşte."

Dar se simţea totodată destul de mândru că izbuDar se simţea totodată destul de mândru că izbu --tise să cucerească o domnişoară de neam mare, şitise să cucerească o domnişoară de neam mare, şi

chiar în seara aceea se hotărî s-o ia de soţie, în ciudachiar în seara aceea se hotărî s-o ia de soţie, în ciuda

tuturor piedicilor ce i s-ar pune, ba tocmai fiindcă i setuturor piedicilor ce i s-ar pune, ba tocmai fiindcă i se puneau aceste piedici. În sprijinul hotărârii sale aflapuneau aceste piedici. În sprijinul hotărârii sale afla tot felul de motive, unele mai temeinice ca altele,tot felul de motive, unele mai temeinice ca altele, afară de singurul motiv adevărat: o iubea.afară de singurul motiv adevărat: o iubea.

La prânzul următor o privea pe Maria, repetând înLa prânzul următor o privea pe Maria, repetând în sinea lui: "E a mea, e a mea!". Iar din chipul Mariei,sinea lui: "E a mea, e a mea!". Iar din chipul Mariei, toate, şi frumoasele ei gene ridicate, şi ochii cu luciritoate, şi frumoasele ei gene ridicate, şi ochii cu luciri aurii, şi buzele întredeschise, toate păreau să-i răsaurii, şi buzele întredeschise, toate păreau să-i răs --pundă: "A ta sunt!", ceea ce-l făcea pe Guccio să sepundă: "A ta sunt!", ceea ce-l făcea pe Guccio să se întrebe: "Dar cum de nu văd ceilalţi?".întrebe: "Dar cum de nu văd ceilalţi?".

A doua zi, găsi la Neauphle un răvaş prin care un A doua zi, găsi la Neauphle un răvaş prin care un --chiul său îi dădea de ştire că, deocamdată, primejdiachiul său îi dădea de ştire că, deocamdată, primejdia trecuse şi că urma să se întoarcă numaidecât acasă.trecuse şi că urma să se întoarcă numaidecât acasă.

Tânărul se văzu deci nevoit să anunţe gazdele căTânărul se văzu deci nevoit să anunţe gazdele că treburi însemnate îl chemau îndărăt la Paris. Cucoanatreburi însemnate îl chemau îndărăt la Paris. Cucoana

Eliabel şi fiii săi primiră vestea cu mare părere deEliabel şi fiii săi primiră vestea cu mare părere de rău. Maria nu spuse nimic, văzându-şi mai departe derău. Maria nu spuse nimic, văzându-şi mai departe de ghergheful la care lucra. Dar, când rămase singură cughergheful la care lucra. Dar, când rămase singură cu Guccio, îşi dădu pe faţă spaima. Se întâmplase o neGuccio, îşi dădu pe faţă spaima. Se întâmplase o ne --norocire? Îl ameninţa pe Guccio vreo primejdie?norocire? Îl ameninţa pe Guccio vreo primejdie?

El o linişti. Dimpotrivă, zicea, datorită lui, datorităEl o linişti. Dimpotrivă, zicea, datorită lui, datorită d ă l d î lăi d i ă l d î lă

aveau să se ivească, schimbând dintr-o dată ursita fieaveau să se ivească, schimbând dintr-o dată ursita fie --căruia dintre ei.căruia dintre ei.



ei, datorită acelor documente ascunse în capelă, oaei, datorită acelor documente ascunse în capelă, oa --menii care voiau să-i nimicească pe bancherii italienimenii care voiau să-i nimicească pe bancherii italieni fuseseră învinşi.fuseseră învinşi.

La gândul că Guccio are să plece, Maria izbucni înLa gândul că Guccio are să plece, Maria izbucni în plâns.plâns.- Mă părăseşti, zise ea, e ca şi cum aş muri.- Mă părăseşti, zise ea, e ca şi cum aş muri.- Mă voi întoarce de îndată ce-oi putea, o încredinţă- Mă voi întoarce de îndată ce-oi putea, o încredinţă

Guccio, şi, vorbind, îi acoperea faţa de sărutări. SiGuccio, şi, vorbind, îi acoperea faţa de sărutări. Si --mţea în el o furie neaşteptată împotriva împrejurămţea în el o furie neaşteptată împotriva împrejură --rilor care se puneau de-a curmezişul dorinţelor sale.rilor care se puneau de-a curmezişul dorinţelor sale. Că toţi bancherii lombarzi scăpaseră de nenorocire,Că toţi bancherii lombarzi scăpaseră de nenorocire, asta nu-l bucura de fel, ci dimpotrivă! Ar fi voit să seasta nu-l bucura de fel, ci dimpotrivă! Ar fi voit să se

mai afle în primejdie şi să aibă pentru ce rămâne lamai afle în primejdie şi să aibă pentru ce rămâne la

Cressay. Nu-şi ierta că nu ştiuse să folosească la timpCressay. Nu-şi ierta că nu ştiuse să folosească la timp prilejul, bucurându-se de acest trup minunat care i seprilejul, bucurându-se de acest trup minunat care i se lăsa în braţe fără să mai ştie de nimic, gata să i selăsa în braţe fără să mai ştie de nimic, gata să i se dea. "Şovăiala asta nu-i vrednică de un bărbat", gândidea. "Şovăiala asta nu-i vrednică de un bărbat", gândi el.el.

- Mă voi întoarce, frumoasa mea Maria, repetă el,- Mă voi întoarce, frumoasa mea Maria, repetă el, ţi-o jur, căci nu-i fiinţă în lume pe care s-o doresc maiţi-o jur, căci nu-i fiinţă în lume pe care s-o doresc mai mult.mult.

Şi, de data aceasta, o spunea din inimă. Venise aiciŞi, de data aceasta, o spunea din inimă. Venise aici sa caute un adăpost şi acum pleca ducând o dragostesa caute un adăpost şi acum pleca ducând o dragoste în suflet.în suflet.

Deoarece unchiul nu pomenea în răvaşul său deDeoarece unchiul nu pomenea în răvaşul său de chitanţa arhiepiscopului, Guccio se prefăcu a înţelegechitanţa arhiepiscopului, Guccio se prefăcu a înţelege că trebuia s-o lase în capela din Cressay, ca să aibă decă trebuia s-o lase în capela din Cressay, ca să aibă de ce să se întoarcă curând pe acolo. Alte întâmplări însăce să se întoarcă curând pe acolo. Alte întâmplări însă

ÎNTÂLNIREA DE LA PONT SAINTE-ÎNTÂLNIREA DE LA PONT SAINTE-MAXENCEMAXENCE

La 4 noiembrie, regele urma să vâneze în pădureaLa 4 noiembrie, regele urma să vâneze în pădurea de la Pont Sainte-Maxence. Împreună cu primul săude la Pont Sainte-Maxence. Împreună cu primul său şambelan Hugues de Bouville cu grămăticul său deşambelan Hugues de Bouville cu grămăticul său de

cu oamenii, pe atât de bine se înţelegea cu animalele.cu oamenii, pe atât de bine se înţelegea cu animalele. Le arăta mai multă prietenie decât rudelor sale celorLe arăta mai multă prietenie decât rudelor sale celor mai apropiate. În fundul sufletului, oricare dintre camai apropiate. În fundul sufletului, oricare dintre ca --peţieni rămânea un om de la ţară, legat de pământ.peţieni rămânea un om de la ţară, legat de pământ. Printre copaci, plante şi dobitoace, regele Filip se siPrintre copaci, plante şi dobitoace, regele Filip se si --mţea împăcat şi la largul său.mţea împăcat şi la largul său.

Î ijl l i ii d fă d îÎ ijl l i ii d fă d î



şambelan, Hugues de Bouville, cu grămăticul său deşambelan, Hugues de Bouville, cu grămăticul său de taină, Maillard şi alţi câţiva oameni de-ai lui, regeletaină, Maillard şi alţi câţiva oameni de-ai lui, regele înnoptase în castelul din Clermont, la două leghe deînnoptase în castelul din Clermont, la două leghe de locul întâlnirii.locul întâlnirii.

Filip cel Frumos părea odihnit şi arăta o bună disFilip cel Frumos părea odihnit şi arăta o bună dis --poziţie, cum nu i se văzuse de multă vreme. Treburilepoziţie, cum nu i se văzuse de multă vreme. Treburile statului îi dădeau oarecare răgaz. Împrumutul luat destatului îi dădeau oarecare răgaz. Împrumutul luat de la lombarzi înzdrăvenise vistieria. Iarna avea să-i pola lombarzi înzdrăvenise vistieria. Iarna avea să-i po --tolească pe nobilii paraponisiţi din Champagne şi petolească pe nobilii paraponisiţi din Champagne şi pe burghezii din Flandra.burghezii din Flandra.

Ninsese toată noaptea, întâia zăpada a anului, timNinsese toată noaptea, întâia zăpada a anului, tim --purie, aproape neobişnuită; îngheţul de dimineaţă pupurie, aproape neobişnuită; îngheţul de dimineaţă pu --sese o chiciură peste omătul subţire, făcând din totsese o chiciură peste omătul subţire, făcând din tot câmpul o uriaşă mare albă. Şi oamenii se minunau,câmpul o uriaşă mare albă. Şi oamenii se minunau, găsind culorile lumii de-a-ndoaselea, lucru care se îngăsind culorile lumii de-a-ndoaselea, lucru care se în --tâmplă la un an o dată, adică lumină acolo unde detâmplă la un an o dată, adică lumină acolo unde de obicei e întuneric, iar cerul mai negru ca pământul,obicei e întuneric, iar cerul mai negru ca pământul, ziua nămiaza mare.ziua nămiaza mare.

Oamenii, câinii şi caii scoteau pe gură aburi, careOamenii, câinii şi caii scoteau pe gură aburi, care se ridicau în faţa lor desfăcându-se în văzduh ca niştese ridicau în faţa lor desfăcându-se în văzduh ca nişte flori mari de vată.flori mari de vată.

Câinele Lombard mergea la pas lângă calul regelui.Câinele Lombard mergea la pas lângă calul regelui. Deşi ogar, deprins să încolţească iepurele, lua parte şiDeşi ogar, deprins să încolţească iepurele, lua parte şi la vânătoarea de cerbi sau de mistreţi, gonind cam dela vânătoarea de cerbi sau de mistreţi, gonind cam de unul singur şi punând adeseori haita pe urmele vânaunul singur şi punând adeseori haita pe urmele vâna --tului. Căci ogarilor le merge de obicei faima că autului. Căci ogarilor le merge de obicei faima că au ochi ageri şi că-s iuţi de picior, dar că nu simt nimic;ochi ageri şi că-s iuţi de picior, dar că nu simt nimic; Lombard însă avea miros ca un câine din Poitou.Lombard însă avea miros ca un câine din Poitou.

Pe cât de rece şi de nepăsător era Filip cel FrumosPe cât de rece şi de nepăsător era Filip cel Frumos

În mijlocul poienii unde se făcea adunarea, într-oÎn mijlocul poienii unde se făcea adunarea, într-o hărmălaie iscată de ropotul cailor şi tropotul oamehărmălaie iscată de ropotul cailor şi tropotul oame --nilor, de nechezuri şi lătrături, regele rămase o bunilor, de nechezuri şi lătrături, regele rămase o bu --

cată de vreme să privească la haita sa minunată, săcată de vreme să privească la haita sa minunată, să întrebe cum se simte cutare căţea care nu era acoloîntrebe cum se simte cutare căţea care nu era acolo fiindcă fătase şi să vorbească câinilor săi.fiindcă fătase şi să vorbească câinilor săi.

- Oho! Feciorii mei! Oho! Frumoşii mei! Staţi, fru- Oho! Feciorii mei! Oho! Frumoşii mei! Staţi, fru --muşeilor! le zicea el.muşeilor! le zicea el.

Maestrul de vânătoare însoţit de mai mulţi bătăiaşiMaestrul de vânătoare însoţit de mai mulţi bătăiaşi se apropie de rege pentru a-i da raportul. În zori, gose apropie de rege pentru a-i da raportul. În zori, go --nacii urmăriseră până în vizuina lor mai mulţi cerbi,nacii urmăriseră până în vizuina lor mai mulţi cerbi, şi printre ei unul mare de şapte ani, care, după spusaşi printre ei unul mare de şapte ani, care, după spusa hăitaşilor, avea douăsprezece ramuri, de i se ziceahăitaşilor, avea douăsprezece ramuri, de i se zicea cerb regesc, căci era vietatea cea mai de soi din câtecerb regesc, căci era vietatea cea mai de soi din câte se află în pădure. Acest cerb era, pe deasupra, unulse află în pădure. Acest cerb era, pe deasupra, unul din cei porecliţi "drumeţi", care umblă fără ceată, dindin cei porecliţi "drumeţi", care umblă fără ceată, din pădure în pădure, mai puternici şi mai sălbăticiţipădure în pădure, mai puternici şi mai sălbăticiţi tocmai fiindcă-s aşa de singuratici.tocmai fiindcă-s aşa de singuratici.

- Să înceapă bătaia, porunci regele.- Să înceapă bătaia, porunci regele.Dezlegară câinii şi-i scoaseră pe urmele vânatului,Dezlegară câinii şi-i scoaseră pe urmele vânatului,

iar vânătorii se împrăştiară, aşezându-se la pândă îniar vânătorii se împrăştiară, aşezându-se la pândă în locurile de unde putea să sară cerbul.locurile de unde putea să sară cerbul.

După câteva clipe izbucniră strigăte:După câteva clipe izbucniră strigăte:- Şo pe el! Şo pe el!- Şo pe el! Şo pe el!Zăriseră cerbul. Pădurea toată răsună de lătratulZăriseră cerbul. Pădurea toată răsună de lătratul

câinilor, de sunete de corn, de ropotul cailor şi decâinilor, de sunete de corn, de ropotul cailor şi de trosnetul crengilor rupte.trosnetul crengilor rupte.

Cerbii se lasă de obicei goniţi câtăva vreme prinCerbii se lasă de obicei goniţi câtăva vreme prin

preajma bârlogului din care au fost scoşi de hăitaşi,preajma bârlogului din care au fost scoşi de hăitaşi, se rotesc în pădure şi, umblând cu şiretlicuri pentru ase rotesc în pădure şi, umblând cu şiretlicuri pentru a li se pierde urma, caută vreun cerb mai tânăr peli se pierde urma, caută vreun cerb mai tânăr pe lângă care aleargă o clipă ca să înşele mirosul câilângă care aleargă o clipă ca să înşele mirosul câi --nilor, apoi se întorc în locul împresurat de vânători.nilor, apoi se întorc în locul împresurat de vânători.

Acesta însă îi uimi pe toţi, zbughind-o drept înainte Acesta însă îi uimi pe toţi, zbughind-o drept înainte i ă Si i d i jdi i b ldi ă t Si ţi d i jdi i b ld

zdravăn şi puterile nu-l lăsaseră niciodată. Gândi căzdravăn şi puterile nu-l lăsaseră niciodată. Gândi că se cam încălzise gonind atâta. Absorbit numai dese cam încălzise gonind atâta. Absorbit numai de cerbul său, vrând să ştie dacă ţâşnise de undeva saucerbul său, vrând să ştie dacă ţâşnise de undeva sau nu, îşi lăsă calul să meargă la pas, pe marginea pănu, îşi lăsă calul să meargă la pas, pe marginea pă --durii, iar el căta cu ochii în pământ, doar o da dedurii, iar el căta cu ochii în pământ, doar o da de

vreun semn că trecuse cerbul pe acolo. "În chiciura vreun semn că trecuse cerbul pe acolo. "În chiciura î i i b i ă i dă l " Ză it î i i t b i ă i dă l " Ză i



spre miazănoapte. Simţind primejdia, un imbold asspre miazănoapte. Simţind primejdia, un imbold as --cuns îl mâna îndărăt către codrul depărtat al Ardecuns îl mâna îndărăt către codrul depărtat al Arde --nilor, de unde fără îndoială că venise.nilor, de unde fără îndoială că venise.

Regele se avântă cu mare vioiciune, apucând de-aRegele se avântă cu mare vioiciune, apucând de-a curmezişul ca s-o ia mult înaintea cerbului, să ajungăcurmezişul ca s-o ia mult înaintea cerbului, să ajungă la marginea pădurii şi să-l aştepte când o ieşi la şes.la marginea pădurii şi să-l aştepte când o ieşi la şes.

Nicăieri însă nu te poţi rătăci mai uşor ca la vânăNicăieri însă nu te poţi rătăci mai uşor ca la vână --toare. Te crezi la o sută de stânjeni înaintea câinilor şitoare. Te crezi la o sută de stânjeni înaintea câinilor şi a celorlalţi gonaci pe care îi auzi, dar numai după oa celorlalţi gonaci pe care îi auzi, dar numai după o clipă te pomeneşti învăluit de o tăcere ca la începutulclipă te pomeneşti învăluit de o tăcere ca la începutul lumii, de o singurătate desăvârşită, în mijlocul uneilumii, de o singurătate desăvârşită, în mijlocul unei catedrale de copaci, fără să ştii unde o fi pierit haitacatedrale de copaci, fără să ştii unde o fi pierit haita care lătra aşa de tare, nici ce zână şi ce vrăjitorie i-acare lătra aşa de tare, nici ce zână şi ce vrăjitorie i-a făcut pe toţi însoţitorii tăi să se topească, parcă infăcut pe toţi însoţitorii tăi să se topească, parcă in --traţi în pământ. Afară de asta, în ziua aceea suneteletraţi în pământ. Afară de asta, în ziua aceea sunetele răzbeau greu prin aerul îngheţat, iar câinii trebuie sărăzbeau greu prin aerul îngheţat, iar câinii trebuie să se fi ţinut anevoie pe urmele vânatului, din pricinase fi ţinut anevoie pe urmele vânatului, din pricina chiciurii care răcea mirosurile.chiciurii care răcea mirosurile.

Regele se rătăcise. Privind valea largă şi albă,Regele se rătăcise. Privind valea largă şi albă, unde, cât vedeai cu ochii, păşunile, gardurile de nuunde, cât vedeai cu ochii, păşunile, gardurile de nu --iele, stogurile de paie rămase pe mirişti, acoperişurileiele, stogurile de paie rămase pe mirişti, acoperişurile unui sat şi tălăzuirea depărtată a altei păduri din veciunui sat şi tălăzuirea depărtată a altei păduri din veci --nătate, toate erau acoperite de acelaşi scânteietor vălnătate, toate erau acoperite de acelaşi scânteietor văl neîntinat, un fel de ameţeală îl cuprinse pe Filip celneîntinat, un fel de ameţeală îl cuprinse pe Filip cel Frumos. Soarele, care străpungea negura, făcea săFrumos. Soarele, care străpungea negura, făcea să sclipească această privelişte; regele se simţi deodatăsclipească această privelişte; regele se simţi deodată foarte obosit şi cu totul străin, parcă, de toate câte ţinfoarte obosit şi cu totul străin, parcă, de toate câte ţin de lumea asta. Nu se sinchisi prea tare, căci erade lumea asta. Nu se sinchisi prea tare, căci era

asta, îşi zise, ar trebui să i se vadă uşor urmele." Zăriasta, îşi zise, ar trebui să i se vadă uşor urmele." Zări nu departe un ţăran care umbla pe câmp.nu departe un ţăran care umbla pe câmp.

- Hei, omule!- Hei, omule!

Ţăranul se întoarse şi veni spre dânsul. Era un moŢăranul se întoarse şi veni spre dânsul. Era un mo --cofan de vreo 50 de ani, spătos şi îndesat, cu faţa oacofan de vreo 50 de ani, spătos şi îndesat, cu faţa oa --cheşă, brăzdată de zbârcituri; purta în picioare niştecheşă, brăzdată de zbârcituri; purta în picioare nişte pâslari de pânză groasă şi ţinea o bâtă în mâna drepâslari de pânză groasă şi ţinea o bâtă în mâna dre --aptă. Îşi scoase căciula, lăsând să se vadă părul încăaptă. Îşi scoase căciula, lăsând să se vadă părul încă --runţit.runţit.

- N-ai văzut un cerb mare fugind pe aici? îl întrebă- N-ai văzut un cerb mare fugind pe aici? îl întrebă regele.regele.

- Ba da, măria-ta. O vietate întocmai cum zici mi-a- Ba da, măria-ta. O vietate întocmai cum zici mi-a trecut pe sub nas, cu o ţâră înainte. Fugise mai binetrecut pe sub nas, cu o ţâră înainte. Fugise mai bine de două ceasuri, căci se cocoşase alergând şi aveade două ceasuri, căci se cocoşase alergând şi avea limba scoasă de un cot. De bună seamă că era cerbullimba scoasă de un cot. De bună seamă că era cerbul domniei-tale. Nu mai ai mult de umblat, căci, aşa cumdomniei-tale. Nu mai ai mult de umblat, căci, aşa cum arăta, căuta apa. N-are s-o găsească decât la eleşteularăta, căuta apa. N-are s-o găsească decât la eleşteul Fântânii.Fântânii.

- Se ţineau câinii după el?- Se ţineau câinii după el?- Nici pomeneală de câini, măria-ta. Dar ai să afli- Nici pomeneală de câini, măria-ta. Dar ai să afli

călcătura picioarelor, depărtate unul de altul, cam pecălcătura picioarelor, depărtate unul de altul, cam pe lângă mesteacănul alb de colo. Cu sau fără câini, lalângă mesteacănul alb de colo. Cu sau fără câini, la eleşteu cerbul îţi cade în mână.eleşteu cerbul îţi cade în mână.

Regele se arătă mirat.Regele se arătă mirat.- Pari să ştii meleagurile astea şi te pricepi la vână- Pari să ştii meleagurile astea şi te pricepi la vână --

toare, zise el.toare, zise el.Faţa oacheşă se lumină de un zâmbet vesel. NişteFaţa oacheşă se lumină de un zâmbet vesel. Nişte

ochi mici căprui sclipiră şiret, aţintindu-se asupra reochi mici căprui sclipiră şiret, aţintindu-se asupra re --

gelui.gelui.- Meleagurile astea le ştiu şi mă pricep niţel în ale- Meleagurile astea le ştiu şi mă pricep niţel în ale vânătoarei, vorbi ţăranul, şi nu doresc alta decât ca vânătoarei, vorbi ţăranul, şi nu doresc alta decât ca un rege aşa de mare cum e măria-ta să-şi afle pentruun rege aşa de mare cum e măria-ta să-şi afle pentru multă vreme bună petrecere pe la noi, cât o vreamultă vreme bună petrecere pe la noi, cât o vrea Dumnezeu.Dumnezeu.

A d i t?A d i t?

Regele, care nu era mărinimos de felul său, simţiRegele, care nu era mărinimos de felul său, simţi nevoia să-i dea ceva omului. Nu o pomană, ci un dar.nevoia să-i dea ceva omului. Nu o pomană, ci un dar.- Fii întotdeauna bun slujitor al ţării, Andrei din pă- Fii întotdeauna bun slujitor al ţării, Andrei din pă --

dure, îi spuse el, şi păstrează asta ca să-ţi aducădure, îi spuse el, şi păstrează asta ca să-ţi aducă aminte de mine.aminte de mine.

Îşi desprinse cornul şi-l întinse ţăranului. Era unÎşi desprinse cornul şi-l întinse ţăranului. Era un d fild dălt it i d i t id fild dălt it i d gi t i



- Aşadar, m-ai recunoscut?- Aşadar, m-ai recunoscut?Celălalt înălţă iarăşi capul şi spuse cu mândrie:Celălalt înălţă iarăşi capul şi spuse cu mândrie:- Sunt om slobod, mulţămită măriei-tale, iar nu- Sunt om slobod, mulţămită măriei-tale, iar nu

şerb, cum m-am născut. Ştiu să număr şi să ţiu stişerb, cum m-am născut. Ştiu să număr şi să ţiu sti --letul pentru a socoti când e nevoie. L-am văzut o datăletul pentru a socoti când e nevoie. L-am văzut o dată pe monseniorul de Valois când a dezrobit şerbii de pepe monseniorul de Valois când a dezrobit şerbii de pe moşiile sale, şi acum văzându-ţi chipul şi aducându-mimoşiile sale, şi acum văzându-ţi chipul şi aducându-mi aminte ce se spune de măria-ta, am înţeles numaiaminte ce se spune de măria-ta, am înţeles numai --decât că eşti fratele lui.decât că eşti fratele lui.

- Eşti bucuros de-a fi slobod?- Eşti bucuros de-a fi slobod?- Bucuros... de bună seamă. Adică ne simţim altfel,- Bucuros... de bună seamă. Adică ne simţim altfel,

nu mai suntem toată viaţa noastră ca nişte morţi. Şinu mai suntem toată viaţa noastră ca nişte morţi. Şi ştim bine, noi ăştia, că măriei-tale îi datorăm legea peştim bine, noi ăştia, că măriei-tale îi datorăm legea pe care monseniorul de Valois a pus slujitori de ne-aucare monseniorul de Valois a pus slujitori de ne-au cetit-o, aceea de o spunem adeseori pe de rost, ca rucetit-o, aceea de o spunem adeseori pe de rost, ca ru --găciunea noastră, cât om fi pe lume: "găciunea noastră, cât om fi pe lume: " Având în vedere Având în vedere că oricare făptură omenească e plăsmuită dupăcă oricare făptură omenească e plăsmuită după chipul şi asemănarea Mântuitorului nostru, şi dechipul şi asemănarea Mântuitorului nostru, şi de aceea trebuie să fie îndeobşte slobodă, cum o cereaceea trebuie să fie îndeobşte slobodă, cum o cere dreptatea firii...dreptatea firii... " E bine să auzi una ca asta când te" E bine să auzi una ca asta când te credeai, nici mai mult, nici mai puţin, ca dobitoacele...credeai, nici mai mult, nici mai puţin, ca dobitoacele...

- Cât ai plătit pentru slobozenia ta?- Cât ai plătit pentru slobozenia ta?- Şaptezeci şi cinci de livre.- Şaptezeci şi cinci de livre.- Le aveai?- Le aveai?- Truda unei vieţi, măria-ta.- Truda unei vieţi, măria-ta.- Care ţi-e numele?- Care ţi-e numele?- Andrei... Andrei din pădure, aşa mi se zice, pentru- Andrei... Andrei din pădure, aşa mi se zice, pentru

că locuiesc pe acilea.că locuiesc pe acilea.

corn de fildeş dăltuit, cu cercuri de argint, şi carecorn de fildeş dăltuit, cu cercuri de argint, şi care făcea mai mulţi bani decât plătise omul ca să-şi răsfăcea mai mulţi bani decât plătise omul ca să-şi răs --cumpere libertatea. Mâinile ţăranului tremurau decumpere libertatea. Mâinile ţăranului tremurau de

mândru şi de tulburat ce era.mândru şi de tulburat ce era.- Vai, dar frumos mai e... murmură el. Am să-l pun- Vai, dar frumos mai e... murmură el. Am să-l pun sub icoana Maicii Domnului, ca să-mi apere casa desub icoana Maicii Domnului, ca să-mi apere casa de rele. Dumnezeu să te ţie, măria-ta.rele. Dumnezeu să te ţie, măria-ta.

Regele se depărtă, plin de o bucurie cum nu mai siRegele se depărtă, plin de o bucurie cum nu mai si --mţise de multe luni. Un om îi vorbise în singurătateamţise de multe luni. Un om îi vorbise în singurătatea pădurii, un om care, datorită lui, era slobod şi fericit.pădurii, un om care, datorită lui, era slobod şi fericit.

Apăsătoarea povară a cârmuirii şi a anilor i se păru Apăsătoarea povară a cârmuirii şi a anilor i se păru deodată mai uşoară. "Ştii întotdeauna când loveşti, îşideodată mai uşoară. "Ştii întotdeauna când loveşti, îşi zicea, dar nu ştii niciodată din înălţimea tronului,zicea, dar nu ştii niciodată din înălţimea tronului, dacă binele pe care ai vrut să-l faci e făcut întrdacă binele pe care ai vrut să-l faci e făcut într --adevăr, şi nici cui l-ai făcut." Această încuviinţareadevăr, şi nici cui l-ai făcut." Această încuviinţare care-i venea de la talpa ţării îi era mai de preţ şi maicare-i venea de la talpa ţării îi era mai de preţ şi mai plăcută decât toate laudele curtenilor. Când frate-meuplăcută decât toate laudele curtenilor. Când frate-meu a avut nevoie de bani, i-am spus: "Nu mai pune noi bia avut nevoie de bani, i-am spus: "Nu mai pune noi bi --ruri pe capul oamenilor, fără să le dai nimic înruri pe capul oamenilor, fără să le dai nimic în schimb. Sloboade şerbii de pe moşiile tale, aşa cumschimb. Sloboade şerbii de pe moşiile tale, aşa cum am făcut eu cu cei din Agenais, din Rouergue, dinam făcut eu cu cei din Agenais, din Rouergue, din Gasconia şi cu cei din ţinuturile Carcassonne şi TouGasconia şi cu cei din ţinuturile Carcassonne şi Tou --louse. S-ar fi cuvenit să întind slobozenia peste ţaralouse. S-ar fi cuvenit să întind slobozenia peste ţara toată... Din omul acesta pe care-l văzui adineauri,toată... Din omul acesta pe care-l văzui adineauri, dacă de mic era dat la carte, se putea scoate un isdacă de mic era dat la carte, se putea scoate un is --pravnic sau un căpitan de oraş mai bun decât mulţipravnic sau un căpitan de oraş mai bun decât mulţi alţii."alţii."

Se gândea la toţi Andreii din păduri, de prin creieriiSe gândea la toţi Andreii din păduri, de prin creierii

munţilor sau de la şes, la toţi iobagii de pe ogoare, lamunţilor sau de la şes, la toţi iobagii de pe ogoare, la toţi pârliţii cătunelor şi la argaţii curţilor, ai cărortoţi pârliţii cătunelor şi la argaţii curţilor, ai căror copii, ieşiţi din starea de şerbie, vor fi mâine o marecopii, ieşiţi din starea de şerbie, vor fi mâine o mare mulţime de oameni la care ţara va găsi reazem şimulţime de oameni la care ţara va găsi reazem şi izvor de putere. "Am să întind şi asupra altor plaiuriizvor de putere. "Am să întind şi asupra altor plaiuri legea în privinţa iobagilor", hotărî în sinea lui regele.legea în privinţa iobagilor", hotărî în sinea lui regele.

Î tâl i t îi t l t il g i d gâÎntâlnirea aceasta îi potolea temerile gonind gân

apa în care-şi găsesc moartea animalele încolţite,apa în care-şi găsesc moartea animalele încolţite, prinzându-le picioarele, şi de unde nu mai pot ieşi.prinzându-le picioarele, şi de unde nu mai pot ieşi.Lombard lătra tot mai tare văzând vânatul şi seLombard lătra tot mai tare văzând vânatul şi se

apropia tot mai mult de el. Dar toţi, şi regele şi calulapropia tot mai mult de el. Dar toţi, şi regele şi calul şi câinele şi cerbul, erau la capătul puterilor.şi câinele şi cerbul, erau la capătul puterilor.

Coarnele rămuroase ale cerbului îl nelinişteau peCoarnele rămuroase ale cerbului îl nelinişteau pe g li l î ă ti i i ti grege; sclipea ce a acolo în răstimp ri apoi se stingea



Întâlnirea aceasta îi potolea temerile, gonind gânÎntâlnirea aceasta îi potolea temerile, gonind gân --durile negre, care nu-i mai dădeau pace de la moarteadurile negre, care nu-i mai dădeau pace de la moartea papii şi a lui Nogaret. I se părea că Dumnezeu se slupapii şi a lui Nogaret. I se părea că Dumnezeu se slu --

jise de cel mai umil glas din ţară pentru a încuviinţa jise de cel mai umil glas din ţară pentru a încuviinţa

strădaniile sale de rege.strădaniile sale de rege.În clipa aceea auzi un "ham-ham!" scurt şi răguşitÎn clipa aceea auzi un "ham-ham!" scurt şi răguşit

la dreapta lui şi recunoscu hămăitul lui Lombard.la dreapta lui şi recunoscu hămăitul lui Lombard.- Aşa, băiatule, aşa! Nu te lăsa! Nu te lăsa! îi strigă- Aşa, băiatule, aşa! Nu te lăsa! Nu te lăsa! îi strigă

regele.regele.Lombard era pe urmele vânatului, gonind întins, cuLombard era pe urmele vânatului, gonind întins, cu

sărituri mari şi cu nasul la câteva degete de pământ.sărituri mari şi cu nasul la câteva degete de pământ. Nu regele se rătăcise, ci toţi ceilalţi vânători, şi FilipNu regele se rătăcise, ci toţi ceilalţi vânători, şi Filip cel Frumos se bucura ca un tinerel gândind că elcel Frumos se bucura ca un tinerel gândind că el singur cu câinele sau cel mai iubit va răpune şi vasingur cu câinele sau cel mai iubit va răpune şi va prinde marele cerb cu douăsprezece ramuri.prinde marele cerb cu douăsprezece ramuri.

Dădu pinteni calului şi, vreme de aproape un ceasDădu pinteni calului şi, vreme de aproape un ceas încă, se ţinu după Lombard prin câmpii şi vâlcele, săîncă, se ţinu după Lombard prin câmpii şi vâlcele, să --rind peste şanţuri şi garduri de mărăcini. Se încălziserind peste şanţuri şi garduri de mărăcini. Se încălzise şi sudoarea îi şiroia de-a lungul spinării.şi sudoarea îi şiroia de-a lungul spinării.

Deodată, când să iasă dintr-un lăstăriş, văzu o diDeodată, când să iasă dintr-un lăstăriş, văzu o di --hanie neagră care fugea.hanie neagră care fugea.

- Şo pe el! strigă regele. La cap, Lombard, la cap!- Şo pe el! strigă regele. La cap, Lombard, la cap!Era chiar cerbul fugărit, o vietate mare şi neagră,Era chiar cerbul fugărit, o vietate mare şi neagră,

cu pântecul gălbui. Nu mai alerga uşor ca la începutulcu pântecul gălbui. Nu mai alerga uşor ca la începutul vânătorii; călca împleticit, oprindu-se din când în vânătorii; călca împleticit, oprindu-se din când în când să privească îndărăt şi pornind iar cu o săriturăcând să privească îndărăt şi pornind iar cu o săritură greoaie. Se îndrepta într-adevăr spre eleşteul de caregreoaie. Se îndrepta într-adevăr spre eleşteul de care pomenise ţăranul. Căuta apa în care să se răcorească,pomenise ţăranul. Căuta apa în care să se răcorească,

rege; sclipea ceva acolo în răstimpuri, apoi se stingea.rege; sclipea ceva acolo în răstimpuri, apoi se stingea. Nu avea totuşi nimic din animalele acelea fabuloaseNu avea totuşi nimic din animalele acelea fabuloase de care legendele erau pline, dar nu le văzuse nimenide care legendele erau pline, dar nu le văzuse nimeni

vreodată, asemeni vestitului cerb al sfântului Hubert, vreodată, asemeni vestitului cerb al sfântului Hubert,

cu crucea sa de aur înfiptă în frunte. Cel din faţa recu crucea sa de aur înfiptă în frunte. Cel din faţa re --gelui nu era decât un cerb mare, istovit de o goanăgelui nu era decât un cerb mare, istovit de o goană nedibace, fugind drept înainte peste câmp, mânat denedibace, fugind drept înainte peste câmp, mânat de frica lui şi care, în curând, nu va mai avea scăpare.frica lui şi care, în curând, nu va mai avea scăpare.

Cu Lombard după el, cerbul se vârî într-o păduriceCu Lombard după el, cerbul se vârî într-o pădurice de fag şi nu mai ieşi de-acolo. Regele îl auzi îndată pede fag şi nu mai ieşi de-acolo. Regele îl auzi îndată pe Lombard scoţând un lătrat mai prelung, mai ascuţit,Lombard scoţând un lătrat mai prelung, mai ascuţit, furios şi sfâşietor totodată, aşa cum latră câinii atuncifurios şi sfâşietor totodată, aşa cum latră câinii atunci când animalul pe care-l vânează e încolţit.când animalul pe care-l vânează e încolţit.

La rândul său, regele pătrunse în pădure; printreLa rândul său, regele pătrunse în pădure; printre crengile copacilor se strecurau razele unui soare fărăcrengile copacilor se strecurau razele unui soare fără căldură, aşternând o lumină de un trandafiriu palid pecăldură, aşternând o lumină de un trandafiriu palid pe chiciura care trosnea sub picioare.chiciura care trosnea sub picioare.

Regele se opri în Ioc şi duse mâna la mânerul paRegele se opri în Ioc şi duse mâna la mânerul pa --loşului. Lombard urla într-una. Cerbul cel mare eraloşului. Lombard urla într-una. Cerbul cel mare era acolo, rezemat de un copac, ţinându-şi capul plecat şiacolo, rezemat de un copac, ţinându-şi capul plecat şi botul aproape în pământ, gata să înfrunte primejdia;botul aproape în pământ, gata să înfrunte primejdia; din blana lui scăldată de sudori ieşeau aburi. Întredin blana lui scăldată de sudori ieşeau aburi. Între coarnele uriaşe avea într-adevăr o cruce, mare câtcoarnele uriaşe avea într-adevăr o cruce, mare cât una de altar, şi care strălucea. Vedenia asta se arătăuna de altar, şi care strălucea. Vedenia asta se arătă regelui doar o clipă, căci numaidecât uimirea lui seregelui doar o clipă, căci numaidecât uimirea lui se prefăcu în cumplită spaimă: trupul ţeapăn nu-l mai asprefăcu în cumplită spaimă: trupul ţeapăn nu-l mai as --culta. Vru să se dea jos de pe cal, dar piciorul nuculta. Vru să se dea jos de pe cal, dar piciorul nu ieşea din scară; pulpele îi atârnau în coastele caluluiieşea din scară; pulpele îi atârnau în coastele calului

ca două cizme de marmură. Cuprins de groază, regeleca două cizme de marmură. Cuprins de groază, regele vru atunci să-şi apuce cornul ca să cheme în ajutor; vru atunci să-şi apuce cornul ca să cheme în ajutor; unde-i era cornul? Nu-l mai avea, nu mai ştia unde-lunde-i era cornul? Nu-l mai avea, nu mai ştia unde-l pierduse, iar braţele, lăsând să scape frâiele, nu maipierduse, iar braţele, lăsând să scape frâiele, nu mai mişcau. Încercă să strige, dar nici un sunet nu-i ieşimişcau. Încercă să strige, dar nici un sunet nu-i ieşi din gâtlej.din gâtlej.

Cerbul îşi ridicase capul şi sta cu limba scoasă cerCerbul îşi ridicase capul şi sta cu limba scoasă cer

începu să verse din el, deşertându-se pe toate părţileîncepu să verse din el, deşertându-se pe toate părţile ca o raţă înăbuşită. Avea ochii sticloşi, pe jumătate înca o raţă înăbuşită. Avea ochii sticloşi, pe jumătate în --chişi. Unde mai era voinicul care odinioară făcea săchişi. Unde mai era voinicul care odinioară făcea să se încovoaie doi oşteni, doar apăsându-le umerii cuse încovoaie doi oşteni, doar apăsându-le umerii cu palmele lui?palmele lui?

Îl duseră aşa până la Clermont, unde în timpul noÎl duseră aşa până la Clermont, unde în timpul no --pţii îşi recăpătă oarecum graiul Doctorii aduşi nupţii îşi recăpătă oarecum graiul Doctorii aduşi nu



Cerbul îşi ridicase capul şi sta cu limba scoasă, cerCerbul îşi ridicase capul şi sta cu limba scoasă, cer --cetând din ochii săi mari şi îndureraţi pe călăreţulcetând din ochii săi mari şi îndureraţi pe călăreţul acesta de la care aştepta moartea şi care încremeniseacesta de la care aştepta moartea şi care încremenise

deodată. Pe fruntea lui rămuroasă crucea străluceadeodată. Pe fruntea lui rămuroasă crucea strălucea

din nou. Copacii, pământul şi toate câte erau acolo sedin nou. Copacii, pământul şi toate câte erau acolo se clătinară pe neaşteptate şi se oglindiră strâmb înclătinară pe neaşteptate şi se oglindiră strâmb în ochii regelui. Simţi o groaznică detunătură în cap,ochii regelui. Simţi o groaznică detunătură în cap, apoi se făcu în el noapte neagră.apoi se făcu în el noapte neagră.

Câteva clipe mai târziu, când ceilalţi vânători ajunCâteva clipe mai târziu, când ceilalţi vânători ajun --seră în pădurice, dădură acolo peste trupul regeluiseră în pădurice, dădură acolo peste trupul regelui Franţei întins la picioarele calului său. Lombard lătraFranţei întins la picioarele calului său. Lombard lătra mereu în faţa marelui cerb drumeţ, şi toţi văzurămereu în faţa marelui cerb drumeţ, şi toţi văzură atunci că ducea în coarne două crăci uscate ce i seatunci că ducea în coarne două crăci uscate ce i se agăţaseră în vreun hăţiş şi, aşezându-se în chip deagăţaseră în vreun hăţiş şi, aşezându-se în chip de cruce, luceau la soare sub poleiul lor de chiciură. Nucruce, luceau la soare sub poleiul lor de chiciură. Nu era însă vreme de pierdut cu cerbul; de altfel, cândera însă vreme de pierdut cu cerbul; de altfel, când gonacii chemară haita, el o luă la fugă, căci mai pringonacii chemară haita, el o luă la fugă, căci mai prin --sese puteri, urmat doar de câţiva câini asmuţiţi caresese puteri, urmat doar de câţiva câini asmuţiţi care aveau să se ţină pe urmele lui până-n noapte sau pânăaveau să se ţină pe urmele lui până-n noapte sau până s-o îneca în eleşteu.s-o îneca în eleşteu.

Hugues de Bouville sosise cel dintâi în faţa trupuluiHugues de Bouville sosise cel dintâi în faţa trupului amorţit al lui Filip cel Frumos. Văzu că suveranul maiamorţit al lui Filip cel Frumos. Văzu că suveranul mai răsufla încă şi se întoarse la ceilalţi, strigând:răsufla încă şi se întoarse la ceilalţi, strigând:

- Regele trăieşte!- Regele trăieşte!Doborâră cu săbiile doi copaci crestaţi de pădurariDoborâră cu săbiile doi copaci crestaţi de pădurari

pentru tăiere, şi, cu cingătorile şi mantăile lor, încropentru tăiere, şi, cu cingătorile şi mantăile lor, încro --piră de mântuială un fel de năsălie pe care îl culcară.piră de mântuială un fel de năsălie pe care îl culcară. Regele nu dădu alt semn de viaţă decât atunci cândRegele nu dădu alt semn de viaţă decât atunci când

pţii îşi recăpătă oarecum graiul. Doctorii, aduşi nupţii îşi recăpătă oarecum graiul. Doctorii, aduşi nu --maidecât, îi luară sânge.maidecât, îi luară sânge.

Întâia vorbă, rostită anevoie, i-o auzi Bouville, care-Întâia vorbă, rostită anevoie, i-o auzi Bouville, care-

l veghea:l veghea:

- Crucea... Crucea...- Crucea... Crucea...Iar Bouville, gândind că regele vrea să se roage, seIar Bouville, gândind că regele vrea să se roage, se

duse să-i caute un crucifix.duse să-i caute un crucifix. Apoi Filip cel Frumos zise: Apoi Filip cel Frumos zise:- Mi-e sete.- Mi-e sete.În zori, ceru, cu limba împleticită, să fie dus la FonÎn zori, ceru, cu limba împleticită, să fie dus la Fon --

tainebleau, unde se născuse. N-au lipsit unii să-şitainebleau, unde se născuse. N-au lipsit unii să-şi aducă aminte că şi papa Clément al V-lea, simţindu-seaducă aminte că şi papa Clément al V-lea, simţindu-se pe moarte, vroise să se întoarcă la locul său depe moarte, vroise să se întoarcă la locul său de naştere şi că murise în drum.naştere şi că murise în drum.

Au hotărât să-l călătorească pe apă ca să nu-l hur Au hotărât să-l călătorească pe apă ca să nu-l hur --duce prea tare şi, aşezându-l într-o luntre cu fundulduce prea tare şi, aşezându-l într-o luntre cu fundul drept, au pornit pe râul Oise la vale. Curtenii, slujidrept, au pornit pe râul Oise la vale. Curtenii, sluji --torii şi arcaşii de pază veneau în urmă într-alte bărcitorii şi arcaşii de pază veneau în urmă într-alte bărci sau călări de-a lungul malurilor.sau călări de-a lungul malurilor.

Vestea mergea mai repede decât acest straniu Vestea mergea mai repede decât acest straniu convoi, şi ţărmurenii dădeau fuga să vadă trecândconvoi, şi ţărmurenii dădeau fuga să vadă trecând marea statuie doborâtă. Ţăranii îşi scoteau căciula,marea statuie doborâtă. Ţăranii îşi scoteau căciula, cum făceau când procesiunea cu prapuri şi icoane dincum făceau când procesiunea cu prapuri şi icoane din ajunul Înălţării Domnului străbătea ogoarele lor. În fiajunul Înălţării Domnului străbătea ogoarele lor. În fi --ecare sat arcaşii se duceau să caute lighene cu jeecare sat arcaşii se duceau să caute lighene cu je --ratic, pe care le aşezau în luntrea regelui, ca să-i ţieratic, pe care le aşezau în luntrea regelui, ca să-i ţie de cald. El sta culcat, cu ochii în sus, privind cerulde cald. El sta culcat, cu ochii în sus, privind cerul plumburiu, din care atârnau nori grei de zăpadă.plumburiu, din care atârnau nori grei de zăpadă.

Seniorul de Vauréal coborî din castelul său ce seSeniorul de Vauréal coborî din castelul său ce se înălţa deasupra unui cot al râului Oise şi veni să-l saînălţa deasupra unui cot al râului Oise şi veni să-l sa --lute pe rege, a cărui faţă i se păru ca de mort. Regelelute pe rege, a cărui faţă i se păru ca de mort. Regele nu-i răspunse decât cu o clipire a pleoapelor, dar înnu-i răspunse decât cu o clipire a pleoapelor, dar în --cepea să-şi mai mişte mâinile şi picioarele.cepea să-şi mai mişte mâinile şi picioarele.

Se întuneca devreme. Au aprins la botul bărcilor făSe întuneca devreme. Au aprins la botul bărcilor fă --clii mari a căror lumină roşie se răsfrângea jucăuşăclii mari a căror lumină roşie se răsfrângea jucăuşă

UN ÎNTUNERIC MARE SE LASĂ PESTEUN ÎNTUNERIC MARE SE LASĂ PESTE ŢARĂ ŢARĂ

Vreme de douăsprezece zile regele se zbătu, închis Vreme de douăsprezece zile regele se zbătu, închis în el însuşi, ca un drumeţ rătăcit. Deşi obosea foarteîn el însuşi, ca un drumeţ rătăcit. Deşi obosea foarte repede, din când în când părea să se întoarcă la înderepede, din când în când părea să se întoarcă la înde --



clii mari, a căror lumină roşie se răsfrângea, jucăuşă,clii mari, a căror lumină roşie se răsfrângea, jucăuşă, pe maluri, de ai fi zis că o peşteră luminată de flăcăripe maluri, de ai fi zis că o peşteră luminată de flăcări trece prin noapte. Şi aşa au ajuns la locul unde Oisetrece prin noapte. Şi aşa au ajuns la locul unde Oise

se varsă în Sena, iar de acolo la Poissy. L-au dus pese varsă în Sena, iar de acolo la Poissy. L-au dus pe

rege la castelul în care se născuse bunicu-său, sfântulrege la castelul în care se născuse bunicu-său, sfântul Ludovic. Călugării din tagma dominicanilor şi de laLudovic. Călugării din tagma dominicanilor şi de la cele două mânăstiri, ctitorii regale, începură să facăcele două mânăstiri, ctitorii regale, începură să facă rugăciuni pentru vindecarea lui.rugăciuni pentru vindecarea lui.

Rămase acolo vreo zece zile, după care păru mai înRămase acolo vreo zece zile, după care păru mai în --zdrăvenit. Îşi dobândise graiul. Putea să se ţină pe pizdrăvenit. Îşi dobândise graiul. Putea să se ţină pe pi --cioare, dar mişcările îi erau încă greoaie şi măsurate.cioare, dar mişcările îi erau încă greoaie şi măsurate. Stărui să-şi urmeze drumul spre Fontainebleau, ceeaStărui să-şi urmeze drumul spre Fontainebleau, ceea ce părea să fie ideea lui fixă, şi, adunându-şi toatăce părea să fie ideea lui fixă, şi, adunându-şi toată

voinţa, ceru să fie aşezat pe cal. Merse astfel, cu bă voinţa, ceru să fie aşezat pe cal. Merse astfel, cu bă --gare de seama, până la Essonnes. Acolo însă, oricâtgare de seama, până la Essonnes. Acolo însă, oricât se opinti din toate puterile, trebui să se dea bătut:se opinti din toate puterile, trebui să se dea bătut: trupul regesc nu mai asculta de vrerea lui. Trebuirătrupul regesc nu mai asculta de vrerea lui. Trebuiră să-l culce într-o lectică, şi aşa îşi sfârşi călătoria. Ninsă-l culce într-o lectică, şi aşa îşi sfârşi călătoria. Nin --soarea se pornise iar, şi paşii cailor se înfundau în zăsoarea se pornise iar, şi paşii cailor se înfundau în ză --padă. Olăcarii trimişi înainte puseseră să se facă focpadă. Olăcarii trimişi înainte puseseră să se facă foc în toate încăperile castelului, iar o bună parte a curţiiîn toate încăperile castelului, iar o bună parte a curţii şi sosise acolo.şi sosise acolo.

Când intră, regele şopti abia auzit:Când intră, regele şopti abia auzit:- Soarele, Bouville, soarele...- Soarele, Bouville, soarele...

repede, din când în când părea să se întoarcă la îndep , pletnicirile lui, arăta grijă pentru treburile statului,letnicirile lui, arăta grijă pentru treburile statului, cerea să vadă cu ochii lui socotelile vistieriei, pocerea să vadă cu ochii lui socotelile vistieriei, po --runcea cu o nerăbdare ce nu suferea împotriviri să iruncea cu o nerăbdare ce nu suferea împotriviri să i se aducă la iscălit toate scrisorile şi ordonanţele: n-se aducă la iscălit toate scrisorile şi ordonanţele: n-avusese niciodată aşa poftă de iscălit. Apoi, deodată,avusese niciodată aşa poftă de iscălit. Apoi, deodată, cădea într-o stranie năuceală, rostind puţine cuvinte,cădea într-o stranie năuceală, rostind puţine cuvinte, şi acelea fără şir şi fără noimă. Îşi trecea peste frunteşi acelea fără şir şi fără noimă. Îşi trecea peste frunte o mână moleşită, ale cărei degete le îndoia cu greu.o mână moleşită, ale cărei degete le îndoia cu greu.

La curte se şoptea că regele nu mai ştie ce-i cu el.La curte se şoptea că regele nu mai ştie ce-i cu el. Adevărul este că începuse să nu mai ştie de nimic. Adevărul este că începuse să nu mai ştie de nimic.

Din omul acesta de 46 de ani, boala făcuse în aşaDin omul acesta de 46 de ani, boala făcuse în aşa de puţină vreme un moşneag cu faţa răvăşită, care nude puţină vreme un moşneag cu faţa răvăşită, care nu mai trăia decât pe jumătate în fundul unei mari încămai trăia decât pe jumătate în fundul unei mari încă --peri a castelului de la Fontainebleau.peri a castelului de la Fontainebleau.

Şi setea, aceeaşi sete care îl chinuia într-una, siŞi setea, aceeaşi sete care îl chinuia într-una, si --lindu-l să ceară mereu de băut!lindu-l să ceară mereu de băut!

Celor dinafară care doreau să ştie cum îi merge liCelor dinafară care doreau să ştie cum îi merge li se răspundea că regele căzuse de pe cal şi că un cerbse răspundea că regele căzuse de pe cal şi că un cerb îl luase în coarne. Adevărul însă începea să se răspânîl luase în coarne. Adevărul însă începea să se răspân --dească şi se şuşotea că mâna lui Dumnezeu îl lovise ladească şi se şuşotea că mâna lui Dumnezeu îl lovise la cap.cap.

Doctorii ziceau că nu va mai scăpa din asta, iar asDoctorii ziceau că nu va mai scăpa din asta, iar as --trologul Martin, rostindu-se pe ocolite şi cântărindu-şitrologul Martin, rostindu-se pe ocolite şi cântărindu-şi cuvintele, vesti o cumplită năpastă care se va abatecuvintele, vesti o cumplită năpastă care se va abate către sfârşitul lunii peste un puternic monarh al Apucătre sfârşitul lunii peste un puternic monarh al Apu --sului şi care năpastă are să fie o dată cu o eclipsă desului şi care năpastă are să fie o dată cu o eclipsă de soare. "Se va lăsa în ziua aceea, scria meşterul cetitorsoare. "Se va lăsa în ziua aceea, scria meşterul cetitor în stele, Martin, un mare întuneric peste ţară..."în stele, Martin, un mare întuneric peste ţară..."

Şi deodată, într-o seară, Filip cel Frumos simţi dinŞi deodată, într-o seară, Filip cel Frumos simţi din nou în cap trosnitura aceea groaznică şi acea neagrănou în cap trosnitura aceea groaznică şi acea neagră rostogolire în beznă pe care le simţise în pădurea derostogolire în beznă pe care le simţise în pădurea de la Pont Sainte-Maxence. De data asta nu mai vedeala Pont Sainte-Maxence. De data asta nu mai vedea nici un cerb şi nici o cruce. Regele nu mai era decâtnici un cerb şi nici o cruce. Regele nu mai era decât un mare trup ţintuit într-un pat, fără să ştie măcar deun mare trup ţintuit într-un pat, fără să ştie măcar de îngrijirile ce i se dădeauîngrijirile ce i se dădeau

tele Renaud, şi chiar mă mir că nu-i încă aici.tele Renaud, şi chiar mă mir că nu-i încă aici.Minţea, căci trimisese într-adevăr un olăcar la episMinţea, căci trimisese într-adevăr un olăcar la epis --copia din Châlons, dar, în înţelegere cu monseniorulcopia din Châlons, dar, în înţelegere cu monseniorul de Valois, îl pornise la drum în aşa fel ca episcopul săde Valois, îl pornise la drum în aşa fel ca episcopul să fie înştiinţat prea târziu.fie înştiinţat prea târziu.

Fratele Renaud avea un rol de jucat şi nu putea săFratele Renaud avea un rol de jucat şi nu putea să se învoiască a l împărţi cu vreo altă faţă bisericeascăse învoiască a l împărţi cu vreo altă faţă bisericească



îngrijirile ce i se dădeau.îngrijirile ce i se dădeau.Când ieşi din această noapte a conştiinţei, de careCând ieşi din această noapte a conştiinţei, de care

nu-şi putea da seama dacă ţinuse un ceas ori douănu-şi putea da seama dacă ţinuse un ceas ori două zile, cel dintâi lucru pe care-l desluşi regele fu o arăzile, cel dintâi lucru pe care-l desluşi regele fu o ară --tare albă ce sta aplecată asupra lui. Auzi şi un glastare albă ce sta aplecată asupra lui. Auzi şi un glas

vorbindu-i. vorbindu-i.- Ah, frate Renaud, zise foarte încet regele, te recu- Ah, frate Renaud, zise foarte încet regele, te recu --

nosc bine... Dar parcă te-ar împresura o ceaţă.nosc bine... Dar parcă te-ar împresura o ceaţă.Şi adăugă îndată:Şi adăugă îndată:- Mi-e sete.- Mi-e sete.Călugărul Renaud, de la mânăstirea dominicanilorCălugărul Renaud, de la mânăstirea dominicanilor

din Poissy, mare inchizitor al Franţei, umezi buzeledin Poissy, mare inchizitor al Franţei, umezi buzele bolnavului cu niţică agheazmă.bolnavului cu niţică agheazmă.

- Chematu-l-aţi pe episcopul Pierre? E aici? întrebă- Chematu-l-aţi pe episcopul Pierre? E aici? întrebă atunci regele.atunci regele.

Printr-una din acele tresăriri ale minţii, cum le auPrintr-una din acele tresăriri ale minţii, cum le au adeseori muribunzii, purtându-i îndărăt către cele maiadeseori muribunzii, purtându-i îndărăt către cele mai depărtate amintiri, gândul care nu-i mai dădea pacedepărtate amintiri, gândul care nu-i mai dădea pace regelui în zilele-i de pe urmă acesta era, să-l aibă laregelui în zilele-i de pe urmă acesta era, să-l aibă la căpătâiul său pe Pierre de Latille, episcopul de lacăpătâiul său pe Pierre de Latille, episcopul de la Châlons, unul dintre prietenii săi din anii copilăriei.Châlons, unul dintre prietenii săi din anii copilăriei. De ce tocmai Pierre de Latille? Cei din jur se întrebauDe ce tocmai Pierre de Latille? Cei din jur se întrebau de ce această dorinţă, căutându-i vreo pricină asde ce această dorinţă, căutându-i vreo pricină as --cunsă, în loc să vadă că nu era decât o răbufnire dincunsă, în loc să vadă că nu era decât o răbufnire din străfundurile amintirii. Şi tocmai dorinţa asta care-lstrăfundurile amintirii. Şi tocmai dorinţa asta care-l muncea îi veni pe buze când se trezi din somnul greumuncea îi veni pe buze când se trezi din somnul greu ce-l cuprinsese după a doua izbitură a boalei.ce-l cuprinsese după a doua izbitură a boalei.

- Da, măria-ta, am trimis să-l aducă, răspunse fra- Da, măria-ta, am trimis să-l aducă, răspunse fra --

se învoiască a-l împărţi cu vreo altă faţă bisericească.se învoiască a-l împărţi cu vreo altă faţă bisericească. Într-adevăr, duhovnicul regelui trebuia să fie neapăratÎntr-adevăr, duhovnicul regelui trebuia să fie neapărat marele inchizitor al Franţei. Erau prea multe tainemarele inchizitor al Franţei. Erau prea multe taine între ei pentru ca tainele acestea, în clipa morţii suveîntre ei pentru ca tainele acestea, în clipa morţii suve --ranului, să fie lăsate să ajungă la alte urechi. Astfel,ranului, să fie lăsate să ajungă la alte urechi. Astfel, monarhul atotputernic nu putea să obţină ca priemonarhul atotputernic nu putea să obţină ca prie --tenul ales de dânsul să-l grijească pentru marea călătenul ales de dânsul să-l grijească pentru marea călă --torie.torie.

- Îmi vorbeai de mult, frate Renaud? întrebă regele.- Îmi vorbeai de mult, frate Renaud? întrebă regele.Cu bărbia înecată în grăsime, cu ochi mici şi negri,Cu bărbia înecată în grăsime, cu ochi mici şi negri,

doar cu o cunună de păr ţepos şi gălbejit în juruldoar cu o cunună de păr ţepos şi gălbejit în jurul creştetului pleşuv, fratele Renaud era însărcinat, subcreştetului pleşuv, fratele Renaud era însărcinat, sub cuvânt că împlineşte porunca dumnezeiască, să-icuvânt că împlineşte porunca dumnezeiască, să-i arate regelui ceea ce oamenii mai aşteptau încă de laarate regelui ceea ce oamenii mai aşteptau încă de la dânsul.dânsul.

- Măria-ta, vorbi călugărul, dacă Dumnezeu te-ar- Măria-ta, vorbi călugărul, dacă Dumnezeu te-ar chema îndărăt la el, aşa cum poate s-o facă în oricechema îndărăt la el, aşa cum poate s-o facă în orice minută cu fiecare dintre noi, îţi va fi recunoscător căminută cu fiecare dintre noi, îţi va fi recunoscător că ai lăsat în bună rânduială treburile ţării.ai lăsat în bună rânduială treburile ţării.

Regele rămase o clipă fără să răspundă, apoi înRegele rămase o clipă fără să răspundă, apoi în --trebă:trebă:

- Frate Renaud, spoveditu-m-ai?- Frate Renaud, spoveditu-m-ai?- Cum să nu, măria-ta, alaltăieri, răspunse domini- Cum să nu, măria-ta, alaltăieri, răspunse domini --

canul. Măria-ta ai făcut o frumoasă spovedanie, carecanul. Măria-ta ai făcut o frumoasă spovedanie, care mult ne-a minunat pe noi şi are să-i minuneze pe toţimult ne-a minunat pe noi şi are să-i minuneze pe toţi supuşii măriei-tale. Ai mărturisit că te căieşti de a fisupuşii măriei-tale. Ai mărturisit că te căieşti de a fi apăsat cu prea multe dăjdii poporul tău şi mai ales biapăsat cu prea multe dăjdii poporul tău şi mai ales bi --serica, dar că nu ai a cere iertare pentru cei ce-ar fiserica, dar că nu ai a cere iertare pentru cei ce-ar fi

murit din vrerea măriei-tale, căci credinţa şi drepmurit din vrerea măriei-tale, căci credinţa şi drep --tatea trebuie să meargă mână în mână.tatea trebuie să meargă mână în mână.Marele inchizitor îşi ridicase glasul pentru ca toţiMarele inchizitor îşi ridicase glasul pentru ca toţi

cei de faţă să-l audă.cei de faţă să-l audă.- Spus-am eu aceasta? se miră regele. Spus-am într-- Spus-am eu aceasta? se miră regele. Spus-am într-

adevăr aceasta?adevăr aceasta?Nu mai ştia Rostise cu adevărat asemenea cuvinteNu mai ştia Rostise cu adevărat asemenea cuvinte

de el, care-şi suflecă mânecile cu un gest de moaşă?de el, care-şi suflecă mânecile cu un gest de moaşă? O recunoaşte şi pe dânsa: e vară-sa, temuta contesăO recunoaşte şi pe dânsa: e vară-sa, temuta contesă Mahaut.Mahaut.

Regele se gândi la toate câte le lăsa încurcate, laRegele se gândi la toate câte le lăsa încurcate, la toate acele interese potrivnice care alcătuiau viaţatoate acele interese potrivnice care alcătuiau viaţa unui popor.unui popor.

Papa nu e încă ales şopti elPapa nu e încă ales şopti el



Nu mai ştia. Rostise cu adevărat asemenea cuvinte,Nu mai ştia. Rostise cu adevărat asemenea cuvinte, sau fratele Renaud era pe cale să născocească un sfâsau fratele Renaud era pe cale să născocească un sfâ --rşit pilduitor, aşa cum se cuvine să aibă orice mărimerşit pilduitor, aşa cum se cuvine să aibă orice mărime a lumii? "Morţii...", murmură Filip cel Frumos, dar nua lumii? "Morţii...", murmură Filip cel Frumos, dar nu mai avu putere să-şi sfârşească vorba. Ştia că pestemai avu putere să-şi sfârşească vorba. Ştia că peste puţin se va duce după ei.puţin se va duce după ei.

- Ar trebui ca măria-ta să ne spună care-i sunt ulti- Ar trebui ca măria-ta să ne spună care-i sunt ulti --mele hotărâri, stărui fratele Renaud, răbdător.mele hotărâri, stărui fratele Renaud, răbdător.

Se trase puţin mai la o parte dinaintea privirii reSe trase puţin mai la o parte dinaintea privirii re --gelui, şi acesta îşi dădu seama deodată că odaia eragelui, şi acesta îşi dădu seama deodată că odaia era plină.plină.

- Ah, făcu el, vă recunosc bine pe toţi care sunteţi- Ah, făcu el, vă recunosc bine pe toţi care sunteţi aici.aici.

Şi părea el însuşi mirat că mai putea recunoaşteŞi părea el însuşi mirat că mai putea recunoaşte feţele oamenilor.feţele oamenilor.

Erau toţi acolo în jurul patului, cei trei fii ai săi, ceiErau toţi acolo în jurul patului, cei trei fii ai săi, cei doi fraţi, doctorii cu lighenele şi lanţetele lor, şi madoi fraţi, doctorii cu lighenele şi lanţetele lor, şi ma --rele şambelan, şi Enguerrand de Marigny. În fundulrele şambelan, şi Enguerrand de Marigny. În fundul încăperii se vedeau pairii Franţei, nobilii cei mai deîncăperii se vedeau pairii Franţei, nobilii cei mai de frunte ai ţării şi alţii mai mărunţi care se găseaufrunte ai ţării şi alţii mai mărunţi care se găseau acolo, fie aduşi de nevoile dregătoriei lor, fie din înacolo, fie aduşi de nevoile dregătoriei lor, fie din în --tâmplare. Toţi aceştia şuşoteau între dânşii.tâmplare. Toţi aceştia şuşoteau între dânşii.

- Da, da, mai spuse o dată regele, vă recunosc bine.- Da, da, mai spuse o dată regele, vă recunosc bine.Dar îi vedea ca prin ceaţă.Dar îi vedea ca prin ceaţă.Cine o fi uriaşul de colo, rezemat de perete, alCine o fi uriaşul de colo, rezemat de perete, al

cărui cap se ridică deasupra tuturor celorlalte? A, da,cărui cap se ridică deasupra tuturor celorlalte? A, da, e Robert d'Artois, acel încurcă-lume de la care i s-aue Robert d'Artois, acel încurcă-lume de la care i s-au tras atâtea griji... Dar femeia cea voinică, nu departetras atâtea griji... Dar femeia cea voinică, nu departe

- Papa nu e încă ales, şopti el.- Papa nu e încă ales, şopti el. Alte probleme se îmbulzeau, veneau unele peste al Alte probleme se îmbulzeau, veneau unele peste al --

tele în mintea lui istovită. Soarta prinţeselor nu eratele în mintea lui istovită. Soarta prinţeselor nu era încă hotărâtă; fiii săi nu mai aveau soţii, fără să-şiîncă hotărâtă; fiii săi nu mai aveau soţii, fără să-şi poată lua altele. În Flandra buba nu era spartă...poată lua altele. În Flandra buba nu era spartă...

Tot omul crede niţel că lumea s-a născut o dată cuTot omul crede niţel că lumea s-a născut o dată cu dânsul, iar în clipa când trebuie s-o părăsească suferădânsul, iar în clipa când trebuie s-o părăsească suferă că lasă universul neisprăvit.că lasă universul neisprăvit.

Regele îşi întoarse capul ca să-l privească pe LuRegele îşi întoarse capul ca să-l privească pe Lu --dovic de Navara, care, cu braţele spânzurate de-adovic de Navara, care, cu braţele spânzurate de-a lungul trupului şi pieptul sfrijit, părea să nu-şi mai ialungul trupului şi pieptul sfrijit, părea să nu-şi mai ia ochii de la tată-său, dar nu se gândea decât la el înochii de la tată-său, dar nu se gândea decât la el în --suşi.suşi.

- Cugetă bine, Ludovic, cugetă bine ce înseamnă să- Cugetă bine, Ludovic, cugetă bine ce înseamnă să fii rege al Franţei! murmură Filip cel Frumos. Vezi defii rege al Franţei! murmură Filip cel Frumos. Vezi de învaţă cât mai curând cum stau lucrurile în ţara ta.învaţă cât mai curând cum stau lucrurile în ţara ta.

Contele de Poitiers se silea să se ţină tare, iarContele de Poitiers se silea să se ţină tare, iar Charles, cel de al treilea fiu, abia îşi stăpânea lacriCharles, cel de al treilea fiu, abia îşi stăpânea lacri --mile.mile.

Fratele Renaud schimbă cu monseniorul de Valois oFratele Renaud schimbă cu monseniorul de Valois o privire ce voia să zică: "Monseniore, dă-ne o mână deprivire ce voia să zică: "Monseniore, dă-ne o mână de ajutor, căci altminteri nu vom mai avea vreme!"ajutor, căci altminteri nu vom mai avea vreme!"

În zilele acestea din urmă, marele inchizitor se liÎn zilele acestea din urmă, marele inchizitor se li --pise cu dibăcie de cel care avea să fie stăpânitorulpise cu dibăcie de cel care avea să fie stăpânitorul adevărat al ţării. Filip cel Frumos avea să moară. Luadevărat al ţării. Filip cel Frumos avea să moară. Lu --dovic de Navara îi va urma la tron, iar monseniorul dedovic de Navara îi va urma la tron, iar monseniorul de

Valois era atotputernic pe lângă moştenitor, care nu Valois era atotputernic pe lângă moştenitor, care nu ieşea din vorba lui. De aceea, în tot ce făcea, mareleieşea din vorba lui. De aceea, în tot ce făcea, marele

inchizitor cerea părerea lui de Valois şi-i arăta o supuinchizitor cerea părerea lui de Valois şi-i arăta o supu --nere din ce în ce mai mare.nere din ce în ce mai mare. Valois se apropie de muribund şi-i spuse: Valois se apropie de muribund şi-i spuse:- Iubite frate, nu crezi că ai avea ceva de schimbat- Iubite frate, nu crezi că ai avea ceva de schimbat

în testamentul tău din 1311?în testamentul tău din 1311?- Nogaret a murit, răspunse regele.- Nogaret a murit, răspunse regele.Fratele Renaud şi Valois se uitară unul la altul gânFratele Renaud şi Valois se uitară unul la altul gân --

oprea la chipurile celor din jur. Numi astfel pe un caoprea la chipurile celor din jur. Numi astfel pe un ca --nonic de la Notre-Dame, Filip le Convers, care se aflanonic de la Notre-Dame, Filip le Convers, care se afla acolo ca să-i fie de ajutor fratelui Renaud, apoi pe Piacolo ca să-i fie de ajutor fratelui Renaud, apoi pe Pi --erre de Chambly, om de casă al fiului sau mai mare, şierre de Chambly, om de casă al fiului sau mai mare, şi pe Hugues de Bouville, marele şambelan.pe Hugues de Bouville, marele şambelan.

Enguerrand de Marigny se apropie atunci şi făcu înEnguerrand de Marigny se apropie atunci şi făcu în aşa fel ca să acopere feţele celorlalţi cu spătoşenia saaşa fel ca să acopere feţele celorlalţi cu spătoşenia sa



Fratele Renaud şi Valois se uitară unul la altul, gânFratele Renaud şi Valois se uitară unul la altul, gân --dind că regele nu mai ştie ce spune şi ca aşteptaserădind că regele nu mai ştie ce spune şi ca aşteptaseră prea mult. Dar Filip cel Frumos îşi urmă vorba începrea mult. Dar Filip cel Frumos îşi urmă vorba înce --pută:pută:

- Pe el îl însărcinasem să-mi împlinească vrerile.- Pe el îl însărcinasem să-mi împlinească vrerile. Valois făcu numaidecât un semn lui Maillard, gră Valois făcu numaidecât un semn lui Maillard, gră --

măticul de taină al regelui, care se apropie cu călimăticul de taină al regelui, care se apropie cu căli --mara şi penele sale.mara şi penele sale.

- Ar fi nimerit, iubite frate, să faci o adăugire- Ar fi nimerit, iubite frate, să faci o adăugire pentru a arăta din nou cine să le săvârşească toatepentru a arăta din nou cine să le săvârşească toate după voia ta, zise Valois.după voia ta, zise Valois.

- Mi-e sete, şopti Filip cel Frumos.- Mi-e sete, şopti Filip cel Frumos.Îi umeziră din nou buzele cu câţiva stropi de agheÎi umeziră din nou buzele cu câţiva stropi de aghe --

azmă.azmă. Valois spuse iarăşi: Valois spuse iarăşi:- Doreşti, aşa cred, ca eu să veghez la împlinirea în- Doreşti, aşa cred, ca eu să veghez la împlinirea în --

tocmai a vrerilor tale.tocmai a vrerilor tale.- Fireşte, zise regele. Şi tu de asemenea, fratele- Fireşte, zise regele. Şi tu de asemenea, fratele

meu Ludovic, adăugă el întorcând capul spre monsemeu Ludovic, adăugă el întorcând capul spre monse --niorul d'Evreux, care nu cerea nimic, nu spunea nimicniorul d'Evreux, care nu cerea nimic, nu spunea nimic şi se gândea la moarte.şi se gândea la moarte.

Maillard începuse să scrie. Pleoapele regelui nu seMaillard începuse să scrie. Pleoapele regelui nu se mai mişcau. Uitătura îi era şi acum tot aşa de neclinmai mişcau. Uitătura îi era şi acum tot aşa de neclin --tită, dar în locul acelei străluciri care băgase spaimatită, dar în locul acelei străluciri care băgase spaima în contemporanii săi, marii ochi albaştri păreau acoîn contemporanii săi, marii ochi albaştri păreau aco --periţi de o pânză spălăcită.periţi de o pânză spălăcită.

După numele lui Ludovic d'Evreux, buzele regeluiDupă numele lui Ludovic d'Evreux, buzele regelui mai şoptiră şi alte nume, pe măsură ce privirea i semai şoptiră şi alte nume, pe măsură ce privirea i se

aşa fel ca să acopere feţele celorlalţi cu spătoşenia sa.aşa fel ca să acopere feţele celorlalţi cu spătoşenia sa.Marigny ştia că în ultimele zile monseniorul de VaMarigny ştia că în ultimele zile monseniorul de Va --

lois nu încetase să-l sape în ochii regelui cu mintealois nu încetase să-l sape în ochii regelui cu mintea slăbită. Locţiitorul aflase învinuirile pe care monsenislăbită. Locţiitorul aflase învinuirile pe care monseni --orul i le punea în cârcă. "Boala ta, iubite frate, spuseorul i le punea în cârcă. "Boala ta, iubite frate, spuse de Valois, ţi se trage din toate grijile pricinuite dede Valois, ţi se trage din toate grijile pricinuite de acest rău slujitor. El i-a îndepărtat de tine pe toţi aceiacest rău slujitor. El i-a îndepărtat de tine pe toţi acei care te iubesc şi, ca să-şi facă mendrele, a adus ţaracare te iubesc şi, ca să-şi facă mendrele, a adus ţara în halul jalnic de astăzi. Şi tot el, iubite frate, te-a sfăîn halul jalnic de astăzi. Şi tot el, iubite frate, te-a sfă --tuit să-l arzi pe marele maestru al templierilor."tuit să-l arzi pe marele maestru al templierilor."

Filip cel Frumos avea oare să-l numească pe MaFilip cel Frumos avea oare să-l numească pe Ma --rigny printre împlinitorii diatei sale, dându-i, chiarrigny printre împlinitorii diatei sale, dându-i, chiar numai prin aceasta, o ultimă dovadă de încredere?numai prin aceasta, o ultimă dovadă de încredere?

Maillard, cu pana ridicată, aştepta. Dar Valois ziseMaillard, cu pana ridicată, aştepta. Dar Valois zise de îndată:de îndată:

- Cred că suntem câţi trebuie, iubite frate.- Cred că suntem câţi trebuie, iubite frate.Şi-i făcu semn lui Maillard sa încheie lista. Se auziŞi-i făcu semn lui Maillard sa încheie lista. Se auzi

atunci glasul lui Marigny:atunci glasul lui Marigny:- Ţi-am slujit întotdeauna cu credinţă, măria-ta. Te- Ţi-am slujit întotdeauna cu credinţă, măria-ta. Te

rog să mă dai în grija fiului măriei-tale.rog să mă dai în grija fiului măriei-tale.Între aceste două voinţe care se ciocneau în minteaÎntre aceste două voinţe care se ciocneau în mintea

lui, între Marigny şi Valois, între fratele său şi primullui, între Marigny şi Valois, între fratele său şi primul său ministru, regele avu o şovăială. Cum se gândeausău ministru, regele avu o şovăială. Cum se gândeau în clipa asta fiecare numai la ale lui şi ce puţin seîn clipa asta fiecare numai la ale lui şi ce puţin se gândeau la el!gândeau la el!

- Ludovic, zise Filip cel Frumos cu lehamite, să nu- Ludovic, zise Filip cel Frumos cu lehamite, să nu vă atingeţi de Marigny dacă dovedeşte că ne-a fost vă atingeţi de Marigny dacă dovedeşte că ne-a fost credincios.credincios.

Marigny înţelese atunci că învinuirile prinseseră înMarigny înţelese atunci că învinuirile prinseseră în

mintea regelui.mintea regelui.Dar Marigny se ştia tare. Avea în mâinile sale toatăDar Marigny se ştia tare. Avea în mâinile sale toată

dregătoria statului, vistieria, oştirea; avea până şi bidregătoria statului, vistieria, oştirea; avea până şi bi --serica - în afară de fratele Renaud. Era încredinţat căserica - în afară de fratele Renaud. Era încredinţat că ţara nu poate fi cârmuită fără dânsul. Îşi încrucişăţara nu poate fi cârmuită fără dânsul. Îşi încrucişă braţele pe piept şi privind la Valois şi la Ludovic debraţele pe piept şi privind la Valois şi la Ludovic de

de o mie de livre", cum ţinea să arate amănunţit de fide o mie de livre", cum ţinea să arate amănunţit de fi

--

ecare dată. Omul acesta care fusese toată viaţa aşaecare dată. Omul acesta care fusese toată viaţa aşa de zgârcit la cheltuială îşi mai cântărea greutatea dade zgârcit la cheltuială îşi mai cântărea greutatea da --niilor sale, de parcă ar fi aşteptat ca ele să-i aducăniilor sale, de parcă ar fi aşteptat ca ele să-i aducă

vreo iertare a păcatelor. vreo iertare a păcatelor.Fratele Renaud se aplecă şi-i spuse la ureche:Fratele Renaud se aplecă şi-i spuse la ureche:- Să nu uiţi măria-ta stăreţia noastră de la Poissy- Să nu uiţi măria-ta stăreţia noastră de la Poissy



braţele pe piept şi, privind la Valois şi la Ludovic debraţele pe piept şi, privind la Valois şi la Ludovic de Navara, de cealaltă parte a patului în care suveranulNavara, de cealaltă parte a patului în care suveranul său lupta cu moartea, păru să înfrunte domnia ceasău lupta cu moartea, păru să înfrunte domnia cea nouă.nouă.

- Măria-ta mai are şi alte dorinţi? întrebă fratele- Măria-ta mai are şi alte dorinţi? întrebă fratele Renaud.Renaud.

În clipa aceea Hugues de Bouville îndreptă o lumâÎn clipa aceea Hugues de Bouville îndreptă o lumâ --nare gata să cadă din marele policandru care dădeanare gata să cadă din marele policandru care dădea de pe acum acestei încăperi înfăţişarea unei odăi morde pe acum acestei încăperi înfăţişarea unei odăi mor --tuare.tuare.

- De ce e aşa de întuneric aici? întrebă regele. E- De ce e aşa de întuneric aici? întrebă regele. E încă noapte afară? Nu s-a crăpat de zi încă?încă noapte afară? Nu s-a crăpat de zi încă?

Cei de faţă se întoarseră fără voie spre fereastră.Cei de faţă se întoarseră fără voie spre fereastră. Într-adevăr în ziua aceea soarele umbrit de eclipsă nuÎntr-adevăr în ziua aceea soarele umbrit de eclipsă nu se arăta de fel şi era întuneric pe tot pământul Frase arăta de fel şi era întuneric pe tot pământul Fra --nţei.nţei.

- Îi las fiicei mele Isabelle, spuse deodată regele,- Îi las fiicei mele Isabelle, spuse deodată regele, inelul pe care îl am în dar de la dânsa, cu rubinul celinelul pe care îl am în dar de la dânsa, cu rubinul cel mare căruia i se zice cireaşă.mare căruia i se zice cireaşă.

Se opri o clipă, apoi întrebă:Se opri o clipă, apoi întrebă:- Pierre de Latille a sosit?- Pierre de Latille a sosit?Cum nimeni nu răspundea, adăugă:Cum nimeni nu răspundea, adăugă:- Îi las frumosul meu smarald.- Îi las frumosul meu smarald.

Apoi începu să înşire daniile pe care le lăsa cu Apoi începu să înşire daniile pe care le lăsa cu limbă de moarte unor biserici. Aceleia din Boulogne,limbă de moarte unor biserici. Aceleia din Boulogne, pe nume Notre-Dame, pentru că acolo se cununasepe nume Notre-Dame, pentru că acolo se cununase fiică-sa, bisericilor Saint-Martin-de-Tour şi Saintfiică-sa, bisericilor Saint-Martin-de-Tour şi Saint --Denis, le lăsa nişte flori de crin turnate în aur "preţDenis, le lăsa nişte flori de crin turnate în aur "preţ

- Să nu uiţi, măria-ta, stăreţia noastră de la Poissy... Să nu uiţi, măria ta, stăreţia noastră de la Poissy...Pe chipul răvăşit al lui Filip cel Frumos văzură toţiPe chipul răvăşit al lui Filip cel Frumos văzură toţi

o umbră de supărare.o umbră de supărare.- Frate Renaud, vorbi el, las mânăstirii tale fru- Frate Renaud, vorbi el, las mânăstirii tale fru --

moasa Biblie pe care sunt însemnări făcute de mânamoasa Biblie pe care sunt însemnări făcute de mâna mea. Are să-ţi fie de mare folos, ţie şi tuturor duhovmea. Are să-ţi fie de mare folos, ţie şi tuturor duhov --nicilor regilor Franţei.nicilor regilor Franţei.

Marele inchizitor, care se aştepta la mai mult, caMarele inchizitor, care se aştepta la mai mult, ca unul ce dăduse rugului atâţia eretici şi uneltise înunul ce dăduse rugului atâţia eretici şi uneltise în atâtea rânduri cu cârmuirea, plecă ochii pentru a-şiatâtea rânduri cu cârmuirea, plecă ochii pentru a-şi ascunde dezamăgirea.ascunde dezamăgirea.

- Iar călugăriţelor tale dominicane de la Poissy,- Iar călugăriţelor tale dominicane de la Poissy, adăugă regele, le las marea cruce a templierilor. Laadăugă regele, le las marea cruce a templierilor. La

voi se va păstra mai bine ca oriunde. voi se va păstra mai bine ca oriunde.Cei de faţă simţiră un fior rece. Valois îi făcu semnCei de faţă simţiră un fior rece. Valois îi făcu semn

poruncitor lui Maillard să încheie şi-i ceru să citeascăporuncitor lui Maillard să încheie şi-i ceru să citească cu glas tare adăugirile ce s-au adus testamentului.cu glas tare adăugirile ce s-au adus testamentului. Când grămăticul ajunse la cuvintele "scrisu-s-auCând grămăticul ajunse la cuvintele "scrisu-s-au acestea din porunca regelui", Valois îl atrase spreacestea din porunca regelui", Valois îl atrase spre dânsul pe nepotu-său Ludovic şi, strângându-i taredânsul pe nepotu-său Ludovic şi, strângându-i tare braţul, zise:braţul, zise:

- Adaugă acolo: "şi cu consimţământul regelui Na- Adaugă acolo: "şi cu consimţământul regelui Na -- varei". varei".

Atunci Filip cel Frumos îl privi pe fiul său care-i Atunci Filip cel Frumos îl privi pe fiul său care-i urma la tron şi înţelese că din clipa aceea domnia luiurma la tron şi înţelese că din clipa aceea domnia lui se sfârşise.se sfârşise.

Trebuiră să-i ţină mâna ca să poată iscăli pergaTrebuiră să-i ţină mâna ca să poată iscăli perga --mentul. Apoi, întrebă în şoaptă:mentul. Apoi, întrebă în şoaptă:

- Asta-i tot?- Asta-i tot?Dar nu, nu era tot, şi ultima zi de viaţă a unui regeDar nu, nu era tot, şi ultima zi de viaţă a unui rege

al Franţei nu se încheiase încă.al Franţei nu se încheiase încă.- Măria-ta, acum urmează să încredinţezi fiului- Măria-ta, acum urmează să încredinţezi fiului

măriei-tale regeasca minune, zise fratele Renaud.măriei-tale regeasca minune, zise fratele Renaud.Şi le ceru tuturor să părăsească odaia, pentru caŞi le ceru tuturor să părăsească odaia, pentru ca

regele să încredinţeze fiului său după datină tainicaregele să încredinţeze fiului său după datină tainica

pleoapele care nu clipiseră niciodată se ridicară sinpleoapele care nu clipiseră niciodată se ridicară sin

--

gure. De două ori încercă zadarnic marele inchizitorgure. De două ori încercă zadarnic marele inchizitor să i le coboare. Au trebuit să acopere cu un văl prisă i le coboare. Au trebuit să acopere cu un văl pri --

virea acestui monarh care intra cu ochii deschişi în virea acestui monarh care intra cu ochii deschişi în veşnicie. veşnicie.



regele să încredinţeze fiului său, după datină, tainicaregele să încredinţeze fiului său, după datină, tainica putere de a lecui gâlcile.putere de a lecui gâlcile.

Cu capul dat pe spate, Filip cel Frumos gemu:Cu capul dat pe spate, Filip cel Frumos gemu:- Frate Renaud, vezi cât fac măririle acestei lumi.- Frate Renaud, vezi cât fac măririle acestei lumi.

Iată ce a ajuns regele Franţei!Iată ce a ajuns regele Franţei!În clipa morţii, i se mai cerea o ultimă strădanie caÎn clipa morţii, i se mai cerea o ultimă strădanie ca

să-i arate urmaşului sau cum să aline o suferinţă neînsă-i arate urmaşului sau cum să aline o suferinţă neîn --semnată.semnată.

Nu regele fu acela care-l învăţă gesturile şi cuvinNu regele fu acela care-l învăţă gesturile şi cuvin --tele orânduite de biserică: le uitase. Fratele Renaud otele orânduite de biserică: le uitase. Fratele Renaud o făcu pentru dânsul. Iar Ludovic de Navara, îngenunfăcu pentru dânsul. Iar Ludovic de Navara, îngenun --cheat lângă tată-său, cu mâinile fierbinţi lipite de mâicheat lângă tată-său, cu mâinile fierbinţi lipite de mâi --nile îngheţate ale regelui, primi taina ca moştenire.nile îngheţate ale regelui, primi taina ca moştenire.

O dată isprăvită ceremonia asta, Curtea fu din nouO dată isprăvită ceremonia asta, Curtea fu din nou invitată să intre în odaia suveranului, iar fratele Reinvitată să intre în odaia suveranului, iar fratele Re --naud începu să zică rugăciuni, pe care toţi câţi eraunaud începu să zică rugăciuni, pe care toţi câţi erau acolo le repetau cu jumătate glas.acolo le repetau cu jumătate glas.

Rosteau tocmai versetul "Rosteau tocmai versetul " In manus tuas. In manus tuas. Domine... Domine... ", "În mâinile tale, Doamne, îmi dau su", "În mâinile tale, Doamne, îmi dau su --fletul..." când o uşă se deschise: era Pierre de Latille.fletul..." când o uşă se deschise: era Pierre de Latille. Privirile se îndreptară spre noul-sosit şi, o clipă, înPrivirile se îndreptară spre noul-sosit şi, o clipă, în timp ce buzele continuau să bolborosească fără voie,timp ce buzele continuau să bolborosească fără voie,

Regele de Fier

Documents

Transcript of Regele de Fier