Regele cu o harfa in maini paginat - · PDF filediavolul purtând în vârful...

Cristian Bãdiliþã

Regele cu o harfã în mâiniediþia a II-a, revãzutã

B U C U R E ª T I , 2 0 0 6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiBÃDILIÞÃ, CRISTIAN

Regele cu o harfã în mâini / Cristian Bãdiliþã, - Bucureºti: Curtea Veche Publishing, 2006112 p., 20,5 cm

ISBN (10) 973-669-294-9 ; ISBN (13) 978-973-669-294-9

821.135.1-1

© Curtea Veche Publishing, 2006,pentru prezenta ediþie

ISBN (10) 973-669-294-9ISBN (13) 978-973-669-294-9

Editor: GRIGORE ARSENE

Redactor: Doina Jela

CURTEA VECHE PUBLISHINGstr. arh. Ion Mincu 11, Bucureºtitel.: (021)222.57.26, (021)222.47.65redacþie: 0744.554.763distribuþie: (021)222.25.36fax: (021)223.16.88e-mail: [email protected]: www.curteaveche.rointernet: www.curteaveche.ro

Smarandei

Limita nevederii — icoanaºi limita vederii totodatã,limita simþurilor ºi-a doctei ignoranþe. Sticlã plesnitã de fulgerîn plinã-nseninare — Dumnezeucel ascuns, plictisit ºi golan!Cerul plesnit de fulger ca oul de Paºteîn palma lui Iuda sângele aºtrilor picurându-ne-n blid.Dincolo de nevedere vei vedeaumbra graþioasã a iconarului.

C r i s t i a n B ã d i l i þ ã

Î n v i e r e a d e t i n i c h e a

E p i t a f

Dintr-o viaþã fãrã viaþãîntr-o moarte fãrã moartetrec cu rânjet de paiaþãvoi muri când mã voi naºteºi-oi turna din cranii spartevin pe propriile-mi moaºte.

9

R e g e l e c u o h a r f ã î n m â i n i

D o o r s(O pasãre mi-a ciugulit azi lacrima din pumn era pentru tine, când te vei întoarce)

— Sãmânþã de poet tânãrºi fãrã complexedoorsorgasm de serãºarpele ghemuit în urecheva ieºiva muºca în curând

sãmânþã de poet tânãrrisipitã prin cãrþi ºi revisteochiul mi-l scot murdarºi bolnav dintre rânduri

10


ochi de prisostocit ca piatracu care-þi rãzuiesc în fiecare poemþâþele-palimpseste.

— Cearcãn infinitrãmâne cerulîn jurul ochiului zburãtor,mai sus,epifaniile —ceasuri subþiriprecum razele unui astrusurmenat.

— Numai îngerii beau gratisla poarta raiului ceai de mãtrãgunãpielea ºarpelui þine de caldo lunãpe urmã se înverzeºte,se îngãlbeneºtepe urmã fulguieºte pe cerul gurii,pielea de ºarpe, amarã

11


îngerii pudibonzi ºi blonzio întind sub ºoldurile îngeriþelorla micul dejun.

(Dacã vreþi cuvintenu vã aplecaþi prea tarepeste muta încercãnare)

— Piatrã fãrã chip ºi asemãnareîn orbita orbiriiºlefuitãudatãºi îngropatãºarpele a vorbitîncolãcit împrejuru-i

— Bunã dimineaþa zictrupului despicat;umerii femeii de lângã minedorm ca niºtecâini obosiþiMarº, iubire!Bunã dimineaþa zictrupului întors

12


din pãmântbraþul femeii de lângã mineatârnãca un cuþit înfloritHârºt, iubire!

(Va fi iarãºi o zi plinãde maci ºi cuvinte)

— Roºie, moarteanu poate fidecâtmãrul în care viermuiesc

atât de roºieîncâtnu poate ficuleasãori muºcatã.Dar înãuntrul eiviermelesughitesãtul.

13


— ºi acum voi, urâþilor,treceþi unul câte unulprin urecheaciulitãa acului —aþã de cusuthusepentru aripileîngerilorproaspãt spãlate.

(1990)


S â n g e r â n d c u v i n t e

A fost moarte, vis n-a fostîntre arsurã ºi îngheþare,Iuda lãcrimând în genunchicere umbrei sale iertare

Plouã mâl, iarbã ruptã din carnedau în muguri smeritele oasese preschimbã cuvintele-n cuiepentru crucea din mine, Hristoase!

15


E p i c l e z ã

Cimitire scoase la mezatdiavolul purtând în vârful coziisufletul cu spini încoronatmirosind a veºtede ambrozii

în biserici ard, la liturghii,áripile îngerilor, roºii,ca-ntr-un rai în care urlã, vii,cãrþile pe rug ºi pãcãtoºii

rugãciuni de pasãre asculþide sub umbra cerului, smerite,cad în stoluri porumbei desculþiºi ni se aºazã în orbite.

16


F r u m o s u l c e a r c ã n c ã t r e c a r e f u g

Prin berãrii ard cãrþi de mucegaidoi îngeri beþi contemplã înviereazorii albesc într-un ocean de ceaidin care-n faguri se prelinge mierea

þigare din þigare sãrutândfumul lasciv cu izuri de iubitãnenimeni va sã vinã în curândnesomnul rãstignit peste orbitã

ºi rânjetul scripturii de pe rugºi þipãtul cadavrului din mine?frumosul cearcãn cãtre care fugfrumoasa palmã ce-n cãuº mã þine…

17


Î n v i e r e a d e t i n i c h e a

Toamnã clipocind a must sãlbaticranã-n cer cu þipãtul solemnvinovat de sine, singuraticte cufunzi în liniºtea de lemn.Zorii se ridicã din linþoliuînvierea-þi pare tot mai greacând pe umãr se coboarã-n doliuheruvimi de plumb ºi tinichea.

18


I m p l o r a r e

Locuieºte-mã, doamnã, cu cearcãnuldupã care pândeºte moartea meabisericã þi-am zidit cu nuferiiorbi din cearºafuri,zorii mã amestecã trist în cafeapene albastre se tot aºeazãpeste umerii mei ca stihiile — vrafuri.Masa întinsã pentru festinmiroase-a scândurã de coºciugamiezile se mântuie-n vinplesnesc damigene sub crug,locuieºte-mã, doamnã, cu cearcãnuldin care nu voi sã mai fug.

19


P o e m p e n t r u a d o u a E v ã

Cerul îþi atârnã de urechea pleoºtitã(nici nu ºtiu, sfioaso, câþi ani ai)tâmplele zeului sunt mai jos de genunchii tãipasul blând muºcã iarba-litaniedacã ai spune, Doamne, un cuvântoare nu l-ai spune, tremurând, cu buzele ei!?

20


I e r t a r e a d e p ã c a t e

Iertarea de pãcate se face numai searacând porþile cetãþii primesc în coapse cheiatunci când trubadurul, ca melcul, cu ghitaracoboarã lin pe frunza bãrboºilor orfei

atunci când printre sânii fetiþelor de ºcoalãomizi în crisalidã lovesc cu insomniiºi-auzi cum dintr-odatã se sinucide-o yalãºi vezi cum colþi de tigru sticlesc pe sonerii

ºi-n mânecile nopþii stau vipere palmatecu þeava limbii pusã docil pe parapetatunci, mon cher, se face iertarea de pãcaterotind pe cerul gurii un psalm, cât mai discret.

21


D e s c â n t

Vino dragã,vino dragã sã te mângâipeste umeri, peste ºolduriºi de mine sã te mântuiºi de toate sã te mântui.Vino dragã mai aproapeintrã-n mine ca-ntr-un râuzdrenþuit ºi fãrã apemai aproape, mai aproapeochii tãi în trup sã-mi sapegropi adânciºi-n gropi sã-ngroapemânzul dulcelui desfrâu.

22


I n s c r i p þ i e p e u n t r u p n e l o c u i t

Pe trupul meu, gãsit din întâmplarela marginea oraºului, stã scris:„Lãsaþi orice speranþã, voi, cei careaþi încãput pe brânci în paradis!“

23


M e l a n c o l i a ( I )

Oh, bestiilor solitare,marchizelor de pe maidancu sâni perfizi ºi lungi picioareurcând din mâlul diafan,clavire trupeºe în caredorm anii mei de Don Juan,saline triste fãrã sare,pãºuni ce-aþi înflorit în van,azi în genunchi vã cer iertarepentru ce-avui ºi nu mai am,bestii nebune ºi flecare,marchizelor de pe maidan,cu sâni perfizi ºi lungi picioarecrescând din mâlu-mi diafan.

24


M e l a n c o l i a ( I I )

Pãdure irosindu-se spre cerpârtie-n noi trecând peste Golgotaseminþele în noaptea asta pierºi Dumnezeu nu-ºi mai gãseºte grota

îngeri buimaci cu traistele pe ºoldtrag aerul cu áripile-n casãstatui cãzute-n cearcãnul involtdin pântecele propriu vor sã iasã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un cârd de muºte oploºite-n vin!Pe degete, rubinuri ºi smaralde —bãtrâne,-o duºcã de pãcat închinpentru acest poem cu sfârcuri calde.

25


M e l a n c o l i a ( I I I )

Odaia paºte adieri de jarmiroase-a tei zadarnic ºi-n zadarmiroase-a lume pârguitã-n mustºi-a nor pribeag sub cearcãnul îngustºi încã-n ºerpuirea unei cheimiroase-a irosire de femeicând Rãstignitul bate-n fruntea meacuiul de foc acum ºi pururea.

26


M e l a n c o l i a ( I V )

Mamã cu nurii de cearãiubitã cu cearcãne roºiidaþi-mi pe suflet povarãcât pot duce-n somn pãcãtoºii:

cravatã din piatrã de moarãºi albi trandafiri la cãlcâiecãrare de spini subþioarãpustie în veci sã rãmâie

ºi vulturi închiºi în orbitesãpând orologii de saredin care, la ceasuri oprite,un ºtreang, fãrã ochi, sã coboare.

27


P r i n d i m i n e a þ a f ã r ã d e º t e p t ã r i

În rigola sufletului un câine mort —l-am ridicat în braþe ºi l-am plimbat îndelung,îndelungprin dimineaþa fãrã deºteptãriîn timp ce gura femeii muºca incestuos din pulpa îngerului.Deasupra fojgãiau nori gãuriþi de ploaie —suiau, coborau retezându-ne capul.Apoi moartea, venind, fãcu în jur o baltã de luminã sãratãîn care, obosiþi, ne-am spãlat inimile.

28


E l e g i a l u i d o i

Moartea e multiplu de doigândeam în beþie imparãgândeam fãrã milã de voicã moartea e multiplu de doi

ºi totul se frânge suavsub lacrima voastrã murdarãgândeam în beþie imparãgândeam melancolic ºi grav.

29


Pa c t u l v i t a l

În preajma judecãþii de apoialbastre aripi ne vor creºte-n umeriºi-ncolonaþi simetric, câte doi,vom merge cãtre Tine sã ne numeri

vom intona cu un elan exactcâteva imnuri despre înviereiar la sfirºit vom încheia un Pactstropit cu vin ºi tãvãlit prin miere.

30


c e a r c ã n p e n t r u o c h i u l f r u m o s a l m e d u z e i

C o l i n d u l l u p i l o r - u r s i t o r i

Se-mbracã zeii în cãmãºi de lutlinþolii de spovadã ºi-nvierepe care nuferi negri au crescutca din omãt amestecat cu fiere

ºi-aºteaptã, beþi, la poartã, vestitoride prin edenuri cufundate-n smoalã,se-mbracã lupii albi în ursitoriºi feþele-n coºciuge ni le spalã

dar aprigi zei dau chiot ºi-n firizica nevãzute iele ne înºalãîi aºteptãm mai triºti ºi mai livizitransfiguraþi de-o-mpãrãteascã boalã

33


cu spasm de rugãciune, în genunchi,veghem colindul lupilor departeunde linþolii albe se-nmãnunchiºi nu-s nici zei ºi parcã nu-i nici moarte.


L o c u s r e f r i g e r i i

Gheþarii poartã lumânãri în pânteciar noi, în inimi, luminãm gheþaricum trece moartea blând, ca un descântecºi-n urma ei se-ngraºã alþi gropariºi dupã ea alþi viemi încep sã roadãrugina de pe osul ascuþit,în cimitire morþii stau la coadãca unii care încã n-au murit.

35


M i t o l o g i c a l e

Sã-þi vinzi trupul ziditorilor de statuipentru o moarte celebrãdar mai ales umerii în care dorm cele douã ouã de ºoim, dar mai alesumerii sã þi-i vinzi ziditorilor de statui?pe ce ne vom urca dimineaþa la ceruri?

36


V i z i u n e

Cuvântul acesta —peºte eucharisticdansândîn cenuºa acvariului.

37


Î n s e m n a r e î n j u r n a l u l d e b o r d

Astãzi voi da tuturor ascultarepentru cã toþi sunt atât de fericiþi încâtn-aº putea sã-i dezmint. ªi chiardacã ºobolanii au pãrãsit corabiaeu n-am voie sã prevestesc vreo nenorociredar mai ales, în toiul petrecerii,sã strig ca un nebun: Pãmânt! Pãmânt!

38


H i n g h e r i idupã Milan Kundera

Hingherii au ieºit în stradã —o gaºcã de bãtrâni cuminþicu cearcãne în loc de dinþiºi plete unse cu pomadãrânjesc din slutele gingiiscot limba fiartã în salivãpândesc cu zeci de ochi saºiiniscai potaie costelivã

când noaptea cu stingher lãtratle-aprinde laþul subþioarãîncep un cântec sfânt, ciudatdin tinereþea lor barbarã

39


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Hingherii! Vând cununi de spini ºi suflete de câini, curate.Spre searã intrã în cetatemereu cu unul mai puþini.


C e a r c ã n p e n t r u o c h i u l f r u m o s a l m e d u z e i

I

Cu verde scrie-mi, cu verdele vestonului tãu, caporale, sentinþa putrezirii în genunchi.Am luat aminte la tãcerea porþilorºi-a zidului cetãþii — de sute de ani,de sute de mii de ani, caporale, încerc în zadar.N-ai unde sã fugi! Chiar astãzim-am plimbat viclean prin oraº, cu toþii pãreaupreocupaþi de drumul, de femeia, de pekinezul lor,mã-nþelegi, dar de fapt mã urmãreaudoar pe mine, n-ai unde sã fugi, caporale, întinde-te mândru pe iarba subþire ºi verde precumvestonul cãmaºa boneta sângele carnea pãrul tãu ºi-nchide ochii fãrã sã ºtie nimeni,

41


ca ºi cum te-ai împuºca pe dinãuntrucu diamante, iar când te vei trezi la umbrapãsãrii neºtiute, scrie-mi, caporale,tot ce-ai visat!

II

Ei vin de la Orizont cu burþile plinede pãsãri, uriaºe burþi abia târându-sepe pãmânt, burduºite cu mierle, cuciºi privighetori. Ai crede cã vin asuprã-þiniºte proiectile frumos ºlefuite, acoperite într-un nor de tandreþe. Mai ai destul timp sã-þi spui rugãciunea, caporale, ºi destulã mândrie ca sã moriîn genunchi; cãuºul palmelorsugrumã aerul plin de cântece precumcartuºiera nãduºitã de gloanþe. Sã nu vorbeºti, sã taci cu încãpãþânare,sã-þi muºti buzele,caporale, în clipa când trupurileburduºite cu milioane de pãsãri te vor

42


strivi. Muºcã þãrâna cu pietriº ud gândindu-te cã-i cerulvisat de-o pasãre împuºcatã.

III

Moartea va veni dar nu va avea ochiitãi, ci ochi senini ºi candizi de privighetoare. Nu va avea pãrul tãu retezat la doi centimetri, ci coama unui roib din ultimul ºi cel maifericit rãzboi. Nu va avea glasul tãu,ci glasul fiilor tãi nãscuþi înproaspete tranºee dintr-o mamã-schijã ºi un tatã-afet. Nu va aveapicioarele ºi mâinile tale, ci patrudrapele zdrenþuite întoarse pe furiºîn patria lor; nu va avea inima ta,ci numai o piatrã ºlefuitãsub genunchii iubitelor tale.Nimic al morþii nu va fi al tãu.Doar vestonul de iarbã tot mai negru ºi mai uscat þi-l vor

43


aºterne peste faþã ca pe o mascãautenticã, un perfect camuflajsub care vei putea încropi,în liniºte, caporale, prima ta scrisoare de dragoste.


Pe i s a j c u n a r c i º ilui C. M. I.

Narcis în pânzã de pãianjenºi chipul sãu purtat de apãcu spini cusuþi în jurul frunþiispre grota verde ºi mioapã

Ciclopul veºnic îl aºteaptã,bea rugul înclinat spre gurãºi chipul oglindit în sineºi-l pune-ntors peste arsurã

o lacrimã pe zid rãmânealt chip, al Nimãnui, Ulise!Prelins din ochiul meu Narcisulîntoarcerilor interzise.

45


a p o t e o z e l e f i u l u i r i s i p i t o r

P r o l o g p e p ã m â n t

Noapte de noapte îmi spãl inimaîn sângele tãuca pe un vârf de munte pururea impurca pe un ciob de vitraliuscrijelit cu cina mea de tainãnecuminecatã. Zi de zi inima, biata mea inimã,se face tot mai roºie, zi de zi sângele, bietul tãu sângese face tot mai alb

ca un râu de lapterotindu-se-n cearcãn ca un ou de pasãre singurã ca o floare posedatã de fulger.

49


S c r i s o a r e a I . I m p l o r a r e a

Moarte-iubire, mai stai! Departe sunt de cea pe care vrei s-o-mbrãþi-ºezi. Mâinile tale frumoase ºi albe sã-ºi mai înfrângã doar o clipã dorul?îþi scriu spre-a-þi cere un rãgaz. Iar tu, fiinþã farã de prihanã, iartã-mã,nu voi întârzia decât o zi. Pe lângã tot ce-ai aºteptat, ziua aceasta parc-aºi trecut. Clopotul meu de carne ºi oase a început sã batã nepãtimaº înmine, împrãºtiind tãcere. Îngerul te-a strigat: „Maria, cea plinã de har!“Înger cu chip de luminã. Strigãtul lui, aer sfânt pentru ultimele noastrecuvinte. Moarte-iubire, mai stai! Aºteaptã, moarte-iubire!

50


C a n t i l e n ã

Ca o urnã mi se face dor de eaca o primãvarã pe rugca o gurã sfinþitã sã bea ambrozia de sub crug

Ca o toamnã ce se sinucide încetca un înger implorând bacºiºca un oareºcare poetexistând pe furiº

Doamne, cât de dor mi-e de ealatrã sângele-n inimi strãineplictisitã-i cenuºa din mineºi-i prea jos ca sã poatã cãdea.

51


S c r i s o a r e a a I I I - a . P o e m u l

Pasãrea a cotrobãit prin ceruri toatã dimineaþa. Soarele n-a putut rãsãri. Din când în când o umbrã sonorã! Cui sã te rogi? În groapa în care scriu vertical simt cutremurul rãdãcinilor. La rãstimpuri cârtiþa de lemn traverseazã zenitul.


S c r i s o a r e a a I V - a . B u n i c a

Noapte luminoasã. Clarã. Miroase-a înger subpãmântean. Cineva alocuit aici înaintea mea. Pântecele în care mãnânc aceiaºi doi peºti,aceleaºi cinci pâini fãrã sã mã mai satur ca la început. Mi-e foame!Bunica Maria stã la cãpãtâiul meu ºi-mi spune poveºti. Mã cufund înpalmele ei ca-n iazul copilãriei. Rãcoare. Doamne, ce bine-i în palmeleTale! Închid ochii. Mã-nec!

53


N o a p t e p e r u g(Înãlþarea)

Zadarnic dimineaþa ne cautãinsulã cu insulã, trup cu trupsoarele în lãnci otrãvitoareîºi înalþã ºancrul luminos

primãvara ne-a uitat în scoiciîn cranii în ore în cuvintescriu la capãtul rãsuflãrii,acolo unde aerul mimând sinuciderease întoarce spre sine urlãtor ºi pustiu:

„Primãvara — psalm vegetalpe altarele focului!”

54


Zadarnic pescari somnoroºine cautã scormonind vastuladânc al mãrii.Peºtii-cometã s-au înãlþatstrãlucitori în vãzduh.

(Înserarea, sfânta)

În spaþiul dintre privirile noastrenefiresc de subþiri luna devinecu fiecare noapte mai solarã

prin ascuþimea roºie a cearcãnuluifiinþa-ntreagã o vei pipãi?roua de mii de ori crucificatãchipul nostru îmbujorat de patemi.

Da, înserarea ca un fulger va locuistatuile de lemnîntinse lângã þãrm

dar pe ea, sfânta,nu-þi va fi dat s-o vezi.

55


(Transfigurarea)

Albastrã este numai înviereacoajã de cer/ zvârlitã câinilornemestecatã/ râncedã/ amarã,topim înserareacu palmele/ cu genunchiirugãmu-ne aplecaþipeste vãmi,solzii noºtri bãtrânicad unul câte unulpeste pântecele femeiipârjolit de-nceputurio, coapsã pecetluitã-n veciºi râncedã/ ºi-amarãstrãpunsã doar de sãbiileîngerilor cabotini!Albastrã zice numaiînviereanimicul,poate,transfiguratspre alb.

56


N a º t e r e º i m o a r t e

Atât de bine e în tineca-n pântecele unui chitde ºapte ori împãturitºi uns cu miere de albine

Miroase-a fân abia cosita lunã beatã, a migdalãa piele de meteoritîntinsã pe tipsie-ovalã

Miroase-a gãlbenuº de oua naºtere cu scorþiºoarãa viaþã trasã prin lasoupentru a nu ºtiu câta oara

57


Atât de bine e în tineca-n pântecele unui schitunde-nadins stã scrijelitnumele morþii cu aldine.


S c r i s o a r e a a I I - a . D e s p r e a n d r o g i n

Sã scrii neîntrerupt, zile ºi nopþi, în uitare. Fiinþei iubite ºi indiferentesã-i trimiþi dealuri întregi de rãvaºe pânã când simþi cã te ascultã, ea, cuurechi de fluture te ascultã din mijlocul luminos al paginii. Cerul nu maiexistã, s-a preschimbat în cearcãn; ºi cearcãnul s-a rupt de greutateapãsãrii care ºezu pe el. Pãmântul s-a fãcut bob de strugure ºi s-a uscatdemult. Tu ºi ea, numai voi aþi rãmas vii ºi tineri. Vã priviþi doar, nu vãputeþi atinge. Foaia vã uneºte, cum vã ºi desparte. Tu eºti o faþã, ea, altãfaþã. Mereu altã faþã. A ta. Priveºte adânc, nu te recunoºti? Strãinule,dupã cine tânjeºti? Fiinþa, da, ruptã în douã þi-a fost la rãspântii desoartã. Ochii ei sunt chiar ochii tãi, mâinile ei sunt dintr-ale tale, pri-veºte-þi fruntea, pãrul, pieptul, priveºte-þi atent fiecare milimetru detrup ºi spune: totul este al ei, dupã cum totul este ºi-al meu. De ce taci?Aºa aþi apãrut, dupã surparea cerului ºi închircirea pãmântului. Nu-ijudeca pe zei. Ei þi-au dat viaþã ºi netãmãduire, dor ºi uitare, þi-au dat

59


putinþa de a te întruchipa singur scriind mereu, cu înverºunare, celuilaltchip al tãu. Ai vãzut-o, existã! Bucurã-te ºi te întristeazã. Priveºte-o ºi nuîncerca sã o prinzi altfel decât cu privirile dinlãuntru. Tu eºti ea. Zeulv-a desfãcut din gelozie. Dar ºi din iubire pentru amândoi. Amândoisunteþi una. Mereu împreunã, despãrþiþi printr-un gard de muþenie.Gura ta ar spune cuvintele ei, iar cuvintele ei ar prelungi numai gândultãu nerostit. Încã o datã îþi zic: iartã-i pe zei. Pleacã, dacã ai unde pleca,pentru cã totul e surpat împrejurul vostru. Temeliile putrezesc, iar ceicare v-au despicat trupurile nu ºtiu sã vã lipeascã sufletele la loc. Douãsuflete urându-se în cuºca aceluiaºi trup. Douã suflete moarte într-ocarne perfect rotundã, veºnicã. Zeii sunt proºti ºi rãi. N-au milã, ºi-aupierdut minþile, au bãut cucutã, sunt geloºi, ehe, iubirea voastrã îiumilea. Dorul de voi înºivã îi ardea ºi pe ei. V-au lipit mãdularele, v-aupus alãturi, unul într-altul, carne de bãrbat în carne de femeie, os defemeie în prelungirea osului de bãrbat. V-au prins în ºuruburi, v-aunituit cu luminã albã ºi densã, de nedezlipit. Acum, iatã, nu vã maiputeþi rupe. Totul în jurul vostru se spulberã, se macinã ºi dispare. Totulse dã de-a rostogolul. Zeii dorm, dorm ascunºi prin hãuri. Sleiþi se pre-schimbã într-un haos roºu. Iar voi, deasupra acestui haos, vã numãraþichipurile, miile de chipuri pãstrate în fiecare strat de piele, în fiecarecutã, în fiecare sclipire a irisului. Chipurile! Încet, încet vi le reamintiþi,pânã la ultimul. Peste ultimul nu se poate trece. Seamãnã ºi nu seamãnãcu cel de-acum, e perfect identic ºi complet diferit, este voi, dar ºi el,

60


obraz atrãgãtor, amãgitor, perfect, mascã hidoasã deopotrivã. Pânã acolose poate ajunge. Important e sã nu pãtrunzi. Chipul acela e mai viu decâtvoi înºivã laolaltã, e viaþã-n clocotire nedomesticitã, vârtej, bulboanã,scrâºnire amuþitã, moarte vie. Tu, androginule cu douã suflete, pã-zeºte-te de iubire! Fiinþa ta bolnavã ºi singurã scrie, tot timpul scrie caºi cum ar trãi. Fiinþei iubite, urâte cu patimã sã-i scrii, pânã când simþicã te ascultã, ea, cu urechi de fluture te ascultã din mijlocul paginii.Pentru leacul acesta toþi zeii fi-vor iertaþi.


A p o t e o z e l e f i u l u i r i s i p i t o rtrei zile ºi trei nopþi umblarã peste tot ºi vãzurã lucruri minunate, pe care însã nimeni nu le poate scrie altfel decât în parabole

I

Duminicã dimineaþa, soarele palid pe cer. Un glas necunoscut neîmbie prin desiºul pãdurii. Mergem mult, mult, enorm de mult pânãcând uitãm drumul cãtre casã (vom fi avut cândva ºi casã). Apoi neoprim la gura plinã de urzici a unui mormânt. Suntem trei — eu, tu ºiîngerul care nu se vede. Lespedea mormântului se dã uºor la o parte ºiîngerul ne porunceºte: Intraþi! Un miros de hoit — venind parcãdinãuntrul nostru, nu din groapã, chiar dinãuntrul nostru — ne taierãsuflarea. Abia facem un pas, încã unul. Cineva horcãie, horcãieanimalic. Degeaba ne astupãm urechile, degeaba vrem sã fugim. Cinevahorcãie, horcãie animalic. Undeva chiar la picioarele noastre. Noiaºteptãm în beznã, îmbibaþi de duhoarea stârvului ne cãutãmtremurând mâinile.

62


II

Mâinile noastre se cautã îndelung dar nu se gãsesc. De fapt, nici numai avem mâini, doar câteva ºuviþe de nervi, de muºchi ºi de sânge. Lapicioarele noastre desperecheate cineva scrâºneºte cuvinte, vrea sã nevorbeascã. Îngerul a rãmas afarã, a devenit uºa mormântului în care ne-am pierdut. Îi simþim rãsuflarea caldã în ceafã. ªi-mi zic: „Nici mãcarmoartea n-o voi cunoaºte singur.” O lacrimã uriaºã îmi taie obrazul,apoi mâna dreaptã, apoi muºchiul piciorului, pânã la cãlcâi. Îngerul nepãzeºte. Îi simþim fâlfâitul aripilor dar nu-l vedem. E atât de întunericsau poate nu mai avem ochi? Îngerul, el ne-a spus sã intrãm, îngerulnevãzut, cu o mie de ochi.

III

Îngerul cu trupul acoperit de ochi ne-a poruncit sã intrãm. ªi acum neþinem de mâini, de resturile mâinilor noastre ºi nu vedem nimic. Cinevahorcãie jos, pe pãmânt, ºi încearcã sã ne vorbeascã. Apoi dintr-odatã seface liniºte, sau nu, mai degrabã un gol, ca ºi cum nimic n-ar fi împrejur,nimic n-ar fi pretutindeni, ca ºi cum prezenþa noastrã ar fi deopotrivãmijlocul ºi marginea acestui gol de pretutindeni. Nu mai simþim nicimãcar umeda respiraþie a îngerului dupã ceafã. Ne pierdem unul decelãlalt ºi fiecare, parcã, de sine însuºi. Apoi ne trezim scriind.

63


IV

Apoi ne trezim scriind faþã în faþã la masa noastrã de piatrã, subcireºul veºnic neînflorit. Iarnã, suntem în toiul iernii ºi ninge cu fulgimari ºi pufoºi. Noi scriem fãrã oprire la masa de piatrã, goi ºi neîntinaþi,scriem direct cu degetele pe câte o piele de om. Ninsoarea acoperã saumai degrabã ºterge totul, adicã tot ce scriem cu degetele roz pe cele douãpiei aºternute dinaintea ochilor noºtri. Petrecem aºa zile întregi,sãptãmâni, fãrã ca ninsoarea sã se opreascã ori sã ne îngroape ºi fãrã cavreunul dintre noi sã oboseascã. Îngerul nevãzut se apropie tiptil ºi nespune, clãtinând un ram al cireºului: „Acestea, pe care scrieþi acum, sunttrupurile voastre vechi. Trupurile pline de sudoarea morþii. Trupurilecare miroseau a stârv. ªi pentru cã au fost ale voastre, numai voi le puteþispãla.” ªi dupã ce ne vorbeºte aºa începe sã fluiere din toþi plãmânii.Pretutindeni ninge. Pretutindeni ºi necontenit.

V

Ninge. În mijlocul cerului o masã rotundã de piatrã ºi noi scriem goiºi neîntinaþi pe vechile noastre trupuri. Scriem fãrã sã ºtim ce scriem.Scriem numai ºi numai din dorinþa de a le izbãvi de moarte. Cãcitrupurile vechi, întinse ca niºte linþolii pe masã, încã mai miros a stârvºi a moarte. Iar fulgii de zãpadã ºterg îndatã semnele degetelor noastre.

64


VI

Luni dimineaþa. Ne trezim la marginea unei pãduri albe. Un glas ne-cunoscut strigã: „Aþi murit! Aþi murit! Aþi murit! Acum duceþi-vã acasã!”Dar nici unul dintre noi nu mai ºtie drumul cãtre casã. Cãutãm pânãseara târziu, pânã la apusul soarelui ºi nu gãsim nimic. Atunci zãrimdeasupra capetelor noastre o micã stea în formã de om, de taur, de leuºi de aspidã, care lunecã încet, parcã aºteptându-ne, spre apus. Alergãmdupã ea, alergãm cu inimile strânse, cu sufletele pe buze. Steaua ceamicã nu se opreºte. E cât un punct, fãrã margini. Alergãm, ea în cer, noipe pãmânt. Ochi în ochi — umbrã ºi chip, chip ºi asemãnare. La miezde noapte ajungem pe malul unui lac. Steaua clipeºte deasupra. O barcãse furiºeazã pânã la picioarele noastre. Urcãm ºi eu încep sã vâslesc. Niciun zgomot nu se aude, vâslele împing trupuri mute, pline cu aer.Ajungem în mijlocul lacului, sub raza perpendicularã a stelei. Dintr-odatã scândurile se desfac ºi noi ne scufundãm, tot mai repede,orbecãind, prin cearcãne de luminã. Dupã o vreme atingem pãmântul,mai degrabã un mâl aurit ºi foarte cald. Intrãm sub el ca sub o plapumãºi adormim pe loc. Nu visãm nimic, absolut nimic.

VII

Ziua urmãtoare, marþi, ne trezim în Place de la Sorbonne. Conversãmîn limba nahuatl cu un aztec bãtrân, de un metru cincizeci înãlþime.

65


Madame Alexandre vine dinspre Soufflot cu geanta burduºitã de cãrþi ºispaghetti milaneze. Începe sã vorbeascã ºi ea în nahuatl. Toatã lumeavorbeºte la Paris nahuatl. În capela Sorbonei se face, dupã douã sute deani, o slujbã în rit ortodox. Toader þine locul împãratului bizantin.Madame Alexandre mã întreabã (fireºte, în nahuatl): „Dar ce-a pãþitprietenul tãu?” „A ajuns împãrat al Bizanþului”, îi rãspund. Apoi neînchinãm cu respect de la dreapta la stânga. Dupã terminarea slujbeimâncãm spaghetti milaneze ºi citim o paginã din Grigore de Nyssa.Cerul se acoperã încet încet. Numai un colþiºor a mai rãmas senin ºiacolo apare steaua în formã de om, de taur, de leu ºi de aspidã, careîncepe sã râdã.Astfel se lasã noaptea, lin, plinã de melancolie peste cei câþiva copacifãrã vârstã ºi peste trupurile noastre abia întoarse din cãlãtorie. Precummagii ocolind dupã steaua lor nebunã întreaga Cale Lactee.


Pe n u l t i m a s c r i s o a r e . I e r t a r e a

Împãcatã e astãzi roua din minerespir ca-ntr-o moarte demult visatãpruncul de scrum a dispãrutîn somnºi iatãdin sângele bunicii cresc zorii albi pe cer.

67


E p i l o g î n c e r

Îngerul îmbracã armuracum statuile se spalã toamna pe dinþicearcãnul mi-l port — doliupentru clipa aceastaîn care Dumnezeu se luptã cu sine însuºiîntr-un ou de vulturîngheþat.

68


E p i f a n i a

Eram tânãr, pãºteam turmelepe muntele Horeb. Turme depiatrã pe pãºuni de pucioasã.Eram tânãr ºi urât ca un þaptrãiam singur ºi nevãzut niciodatãde nimeni.

Doar stelele, soarele ºi luna mãatingeau cu raza lor oarbã,aproape impudicã. Am învãþatsã le iert.

Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Tu, Iahve, plin de bube, nãclãit

71


de puroaie, puþind îngrozitor ca unhoit pe care nici vulturii, nici þãrâna oarbãnici focul nu s-au încumetat sã-l înghitã.Însuþi Tu, Dumnezeule, pe un tron de gunoi,aºteptai izbãvirea.

„Iatã Paradisul, mi-am zis atunci,iatã Pomul vieþii ºi al cunoaºteriideopotrivã, iatã iubirea, mi-am zis,în sfârºit iubirea cu adevãrat dumnezeiascã”.Hohotitor am râs ºi-am plâns,m-am închinat ºi-am blestemat,te-am mângâiat ºi-am aruncat cu pietre.Apoi am închis ochii încetºi am murit. Atât.

Eram tânãr, pãºteam turmelepe muntele Horeb.

72


H o r a t r e m e n d a

La ceasul amieziibrusc te cuprinde spaima —tu nu vei mai finiciodatã nu vei mai finiciodatãnuvei mai fistrângi în braþe femeia de alãturio strângi cu scrâºnet ca pe ultimulcolac de salvare

ea strigã niciodatã nu voi mai fi,

73


niciodatãºi împreunã vã scufundaþifãrã speranþãîn marea învolburatãa somnului.


S u f l e t u l d i m p r e j u r

Ce ranã albã îmi lãsã pe creierurletul scos la moartea unui greierde paserile triste dimprejur.Eram tâlhar ºi iudã ºi sperjureram un hoit sãtul de tot ce-i viumuream devreme ºi-nviam târziumã rãsuceam cu iadul subþioriîn jurul crucii mele de trei oriºi inima scuipatã din toraceurca la ceruri pe cãrãri buimaceºi rãtãcea pân’ la cântat de greier.Frumos vuia pãmântul smuls din creier

75


frumos visam cã mã întorc acasãºi n-aveau vreme carnea sã mi-o coasã...

Sãrmanul suflet fu muºcat de-o piatrãºi de atunci tot schiaunã ºi latrã.


A u d c u m î n t r e d e g e t e s e p â r g u i e n i m i c u l

Mâinile, tot mai des îmi uit mâinileîmpreunate spre cer ca niºte pãsãrinaufragiate. Prea de timpuriu le gãsescacoperite cu o cenuºã care nu se ºterge. Prin ce purgatoriu solemn vor fi trecut amãgindu-se? Iatã-le cum stau înfaþa mea precum douã grãmãjoare de oase culese dupã ultimul potop fericit.ªi-aud cum între degete se pârguienimicul. Rugaþi-vã, pãsãri fãrã cer,imploraþi-l pe Ziditor sã trimitã îngerulpeste voi! Rugaþi-vã ca înflorirea de pe urmã sã fie asemeni fulgeruluisau chiar mult mai albastrã!

77


(Nimicul va trece prin nimic deºi nimicul existã fãrã de fisurã.Ori poate cã singura fisurã a nimiculuin-a fost sã fie decât însuºi Dumnezeu.El, nimicul în cãuºul palmelornoastre spalã faþa plinã de sânge a Fratelui sãu).



Regele lumii a venit desculþ,la ceasul înserãrii ivindu-se din marecând noi stãteam ºi contemplam pe þãrmfrumosul trup al zilei cum dispare.

Pãrea un ºarpe mut ºi plictisitîn mâini þinea o harfã ºi o carteînainta spre noi îndeplinind un ritizbãvitor de sete, aducãtor de moarte.

Licheni ºi alge îi jucau în pletefosforescente scoici îi atârnau pe braþÎn jur plutea o mare, gelatinoasã seteºi-n cerul gurii noastre creºtea un crunt nesaþ.

79


Strãlucitorul monstru avea arípi de sareprin cearcãnele-i roºii nu se zãrea nimic,înainta spre noi parc-ar fi vrut sã zboaredar cerul devenise mult prea mic.

ªi n-am plecat. Pe plajã, þinându-ne de mâiniam aºteptat minunea sã se-ntâmple,Regele lumii scoase din gurã douã pâiniºi ºapte peºti albaºtri din iazul de sub tâmple.

Jos, lângã templul mãrii am rupt ºi am mâncatlumina-pâine ºi lumina-peºteos nou simþind, schelet transfiguratsub vechiul trup, sub piele cum ne creºte.

Licheni ºi alge ne jucau în pletefosforescente scoici ne atârnau pe braþ,în cerul gurii noastre nu mai era nici sete,nici foame arzãtoare, nici ruºinos nesaþ.

Pãream un neam de ºerpi fecund ºi-ndrãgostitîn mâini þineam o harfã, fiecare,ºi-naintam de parcã abia ne-am fi trezitsã ne spãlãm de somn arípile în mare.

80


F o a m e a d e l a c r i m ãmamei

Lacrima nu e întrutotul lacrimacare-þi taie obrazulfãrã sã curgã sângecare te apasã fãrã sã te striveascãlacrima nu e întrutotul durerenici aer sfâºiatnici picãturã de moartelacrima nu e nimic din toate acesteanici milã pe deasupraea nu vine decât în ochiul celui nevãzutcare îngenuncheazã umilîn inima celui ce se vede

81


dupã toate acesteasingura fiinþã comparabilãcu lacrimae singura fiinþã prin care am trecutnãscându-ne.


S o r ã i u b i r e

Þie îþi las pe veciumbra ºi trupul meuºi duc cu mine restul,cãci vãd prin ochii tãicare m-au iubit porþile cerului deschizându-semolcom.Lumea aceasta nu-i fãcutãs-o putem strânge dintr-odatã în braþe.Plec, am plecat,lumineazã-mi calea, dacã vrei,cu eterna ta crucificare.

83


C â m p i i l e E l i z e e

În corturi de purpurã la marginea lumiilocuiesc toate femeile pe care le-am iubit:regine, contese, generãlese,electriciene, moaºe, subrete,intelectuale feministe ºi luptãtoarepentru drepturile omului,câteva jucãtoare de ºah, o gimnastãºi douã cultivatoare de porumb.Cam atât.De ani buni le-am instalat în corturi regeºti,la marginea lumii, acolo undeninsorile hiberneazã sãtule,unde ploile, domesticite, cu botul pe labenu-ºi scot niciodatã sãbiile din teacã.

84


Doar soarele, hâtru, zâmbeºte pe sub mustãþihohotind de-a binelea la solstiþii.Eu îmi petrec zilele în nacela unei montgolfiereprimitã în dar de la ultimul calif andaluz.Pufãi tãcut dintr-o narghileadeºertãciunea lumii ºi privesc cu nesaþ,cu tot mai mult nesaþ, zãu aºa,corturile de purpurã risipite jos,la picioarele mele,printre smârcurile fostelor Câmpii Elizee.


A l d o i l e a Ta b o r

Cum ceasurile, iarna, vin singure-napoila clipa din obârºii, pietrificatã parcã,tot astfel cu luminã pãmântul se încarcãºi vindecã orbirea pãmântului din noi.


v i s c u d i m o v

O p s e u d o - a r s p o e t i c a

Geometric poemele urcau spre cerca niºte piramide, urcau tot urcaupânã când au ajuns cu vârfulpe cealaltã lume,pustie.

ªi de acolo, oricât ar fi vrut,n-au mai putut niciodatã sã coboare.

89


C â n t e c d e l e a g ã n p e n t r u m i n e

Om, copac, javrã de floridormi c-un pat la subþioridormi cu somn de vârcolaccuc de om, om de copacmoartea-þi gâlgâie-n gâtlejdracu-þi cântã jos sub splinãse prãseºte luna plinãcu pufoaica ta cea bejom, copac, javrã de floridormi cãlduri, visezi ninsori!ªoarecii sã nu te roadãvipera sã nu te ºtiepune-þi pernã? moarte caldãcu susan sub scãfârlie,nu te teme, cuc bãtrân

90


rablã hâdã, fãrã doage,dormi cu mierla vie-n sânºi viseazã terfeloageºi viseazã sori pãtraþilacrimi-case, fete-casecu picioare lungi, pufoaseºi cu sâni însiropaþiºi viseazã gãri de lapteînghiþind locomotivede franzele ºi colive,caºcaval, triseþi rãscoapte.ªiºul ploii nu se-nfigãpatul scârbei nu te-ncapãbea nectar de mãmãligã ºi ambrozie de ceapã,te-nveleascã zorii zileiîn hlamidã purpuriecâinii credincioºi ai mileide-ntuneric te pãzeascã.Puiul mamii, dormi tãcutdormi tãcut ºi fãrã cântecintrã ca în aºternutîn pustiul meu de pântecºi o ia de la-nceput.

91


R u g ã c i u n elui Dimitrie Stelaru

Omule îngropat în mintea meaai puþinticã rãbdare,aºteaptã-þi sorocul, aºa cum se cuvine,nu mai bate cu pumniiºi nu mai urla,mâine îþi voi da iarãºi de mâncare.

Mâine îþi voi da iarãºi de mâncare ºi de bãutpâinea ºi vinul lui Dimitrie Stelaru,apoi am sã mã uit cum îþi înfloresc crinii din mucegai,din palmele pururi jegoase.

92


Omule îngropat în mintea mea,nu te mai preface surd sau nebun,lasã-mã sã dorm mãcar un minutun singur minut,

pânã se face noapte.


C u m i n e c a r e

Am visat cerul ca o pâine mare, aburindã.Noi stãteam pe marginea ferestreiºi pândeam foamea apropiindu-se.Cerul se rumenea, iar pãsãri galbene fâlfâiaupe sub nãri, peste buzeîntrupând chemãrile paradisului.Tot oraºul dormea.Zorii încã nu aveau nici o treabã.Foamea noastrã singurã pluteaca un zmeu între cer ºi pãmânt.Apoi am visat cã eu murisemdeºi continuam sã vorbesc cu tineîn limba oamenilor.Tu nici nu vei fi bãgat de seamã deºi

94


plângeai ca o proastã în hohote.„Pentru tine am murit, îþi ºopteam,numai pentru tine, altfel cum aº fi pututaduce pâine coaptã din cer?”Pe urmã s-a luminat ca ziua,dar ziuã nu era? o pasãre galbenã,fragedã, aburindã s-a furiºat în palmele tale,iar tu ai început s-o mãnânci.„Pentru tine am murit, numai pentru tine,altfel cum aº fi putut aducepâine coaptã din cer?”Încã te mai vãd cum stãteai mândrã (ori numai vicleanã)pe marginea ferestreiºi muºcai cu poftã din pasãrea aceeanebãnuind, desigur, nici o clipã cã muºcai din însuºi, cald, sufletul meu.

95


C r o n i c ã p a r a d i s i a c ã

Pe câmp abia ieºit din scutec la luminãse plimbã galeº-galeº fiinþa mea deplinã,iar soarele deasupra eipresarã pufde paºnici miei.Pânã târziu, în miez de noapte,miros a fân ºi-a pere coapte.

Gustã, iubito, ºtiu cã vrei!

96


D u m i n i c ã s e a r a

Auzi, paºii focului,zgârietura ploii,deloc sângeroasã.

S-a fost nãscut iarãºio melancolie.

97


V i s c u D i m o v

Când te-am visat, Maestre, erai în Herãstrãu mulþime însemnatã roia-mprejurul tãu. Se rãzgâiau la tine fãtuci ºi puradei, cinci militari în termen, locotenenþi vreo treiºi patru haimanale ieºite-atunci din iadfumând carpaþi cu filtru din þigaret nomad.Eu m-am oprit pe-o bancã feritã, sub un plopºi-þi contemplam chelia prin ochelar miopgândindu-mã: „Ce bine, a înviat Dimov,O sã citesc rondeluri de-acu' pân'la istov!”Dar abia prinse gândul a se urni din loccã brusc þâºni din apã un ditai ceas bondocc-un maldãr de inscripþii pictate pe cadransub inimioare arse de fulger median.

98


O, Doamne, ce minune! Sub pojghiþa de pixun ac cu gãmãlie bãtu o sutã fix!„Ptiu, mi-am ºoptit în barbã, oi fi orbit cu totul!”dar ceasul de o sutã de ori deschise botulºi-mi arãtã limbuþa pe-un sfert cam ruginitã.

Atunci fãcui, Maestre, o crizã de gastritã!

În zori de zi, când visul s-a fost de mult curmatþi-am auzit stafia cum ronþãia sub pat,m-am rãsucit cu grijã ºi-ncet am scos o doagã.Dar între timp fugise stafia xilofagã.


M u s t ã þ i l e r e c i a l e n e a n t u l u i

Nopþile dorm tun peste mine.Se acoperã cu pielea mea jupuitãîºi pun sub cap o bocceluþã plinãcu oase de pe când eram copil —oase fragede, luminoase —ºi dorm neîntoarse pânã la ziuã.Mi-e ºi fricã sã respir,mi-e ºi fricã sã am coºmaruri,la cea mai neânsemnatã miºcarea braþului sau a piciorului meuîntregul cosmos ar putea sãri în aer.(Vã daþi seama ce responsabilitateapasã pe biata mea fãpturã alcãtuitã din aer ºi puf?)

100


Iatã de ce am hotãrât sã mã strãmut la Polul Nord mãcar pentru urmãtoarea varã hiperboreanã.Acolo ziua nu sfârºeºte niciodatãiar somnul e din principiu exclus.Ceasuri întregi — o eternitate —nu faci nimic altceva decât stai ºi te uiþila cerul acela spumos,cum se prelinge uºor-uºorpe mustãþile reci ale neantului.


E l e g i a o m u l u i t â n ã r

Dacã vine seara, dacã nu mai iubesc pe nimeni are vreo importanþã?Dacã plouã alcoolic, dacã-mi iubesctotuºi braþele, enooooorm, pânã la înfrunzire,are vreo importanþã?Dacã ninge cu fulgi de plastic, dacã-mi vine sã mã arunc de la ultimul etajfix în braþele taleare vreo importanþã?Evident cã nu, evident cã nu,ma bichette, ma casquette, mon chouchou!

102


Singurul lucru important pe lumea asta nu-l ºtie nimeni. Nimeni.

P.S. (îl putem recunoaºte, mirosi doar prin aceea cãîntâmplarea lui rãzleaþãproduce în noi un mic gol ºi dacã suntem prea tineripuþinã greaþã).


G o l i a r d ã

E trist ºi greu fãrã alcoole greu ºi fãrã poezie,dar asta se mai poate scriecând vine frigul de la Poltiptil prin noaptea castanie.

Când însã TOTUL este GOLºi urlã cuiele-n sicrie,când zeii oploºiþi în vien-au nici un chef sã mai învie,e cât se poate de nasol.Fãrã poeþi, fãrã alcoolducã-s-ar toate pe pustie!

104


B a r b á r i i

Barbarii locuiesc deasupra mea(în mine-i loc doar pentru cai de rasã!)oh, cât aº vrea, oh, cât de mult aº vreasã mã preschimb în bestie sfioasãºi sã mã-nfig în tribul lor mârºavsã muºc din toþi bucatã cu bucatãºi sã nu las nimic decât un vrafde liniºte barbarã congelatã.

105


M - a m s ã t u r a t s ã m a i f i u s u b i e c t i v . . .

de-aº putea intra mãcar o secundãîn pielea cuvintelor cu care scriu,de-aº pãtimi cum pãtimesc ele,sãrmanele, pânã ajung sã exprime tãcerea,cu siguranþã aº deveni un alt om,poate chiar poet pe un sfert, sau pe jumãtate!De-aº putea intra mãcaro secundã în propria-mi piele jupuitã ºi tãbãcitã de hingherim-aº lecui pe vecide subiectivitate.

106


N u d e r a n j a þ i f e m e i a p e c a r e - o p o r t î n p â n t e c

Nu deranjaþi femeia pe care-o port în pântecnici chiar din întâmplare, vã rog, nu-i treceþi pragul,sfârºitul ar fi tragic, poveste-ar fi cu cântecv-ar pune la frigare întreg areopagul

de vreþi sã-i vedeþi chipul, lãsaþi-o sã se nascã,nu mã siliþi sã urlu din gurã de balaurnu mã siliþi sã umblu dupã amnar ºi iascã,sã intru-n pielea acrã a vreunui rege maur

aveþi rãbdare? moartea e coaptã ºi rãscoaptã?la rând va fi femeia. De ºapte mii de aniaºtept sã se-nfiripe, ca o mandorlã,-n ºoaptã,din propria-i cenuºã crescutã pe vulcani.

107


Nu deranjaþi. E searã. E noapte oarbã. Hoþiiîncep sã dea târcoale statuilor de zei,de-aceea cu otravã am uns mânerul porþiiºi-am încuiat chivotul cu douãzeci de chei,

de strajã sã rãmânã doar fiarele cetãþii,doar luna cea gravidã sã-mi þinã de urât,poate atunci, prieteni, când veþi dormi cu toþiivoi naºte ºi femeia în care n-aþi crezut.

Femeia fãrã margini ºi fãrã început.


C u p r i n s

Învierea de tinichea 7Epitaf 9Doors (O pasãre mi-a ciugulit azi lacrima din pumn era pentru tine, când te vei întoarce) 10Sângerând cuvinte 15Epiclezã 16Frumosul cearcãn cãtre care fug 17Învierea de tinichea 18Implorare 19Poem pentru a doua Evã 20Iertarea de pãcate 21Descânt 22Inscripþie pe un trup nelocuit 23Melancolia (I) 24Melancolia (II) 25Melancolia (III) 26

109


Melancolia (IV) 27Prin dimineaþa fãrã deºteptãri 28Elegia lui doi 29Pactul vital 30cearcãn pentru ochiul frumos al meduzei 31Colindul lupilor-ursitori 33Locus refrigerii 35Mitologicale 36Viziune 37Însemnare în jurnalul de bord 38Hingheriidupã Milan Kundera 39Cearcãn pentru ochiul frumos al meduzei 41Peisaj cu narciºilui C.M.I. 45apoteozele fiului risipitor 47Prolog pe pãmânt 49Scrisoarea I. Implorarea 50Cantilenã 51Scrisoarea a III-a. Poemul 52Scrisoarea a IV-a. Bunica 53Noapte pe rug (Înãlþarea) 54Naºtere ºi moarte 57Scrisoarea a II-a. Despre androgin 59Apoteozele fiului risipitortrei zile ºi trei nopþi umblarã peste tot ºi vãzurã lucruri minunate, pe care însã nimeni nu le poate scrie altfel decât în parabole 62Penultima scrisoare. Iertarea 67

110


Epilog în cer 68Regele cu o harfã în mâini 69Epifania 71Hora tremenda 73Sufletul dimprejur 75Aud cum între degete se pârguie nimicul 77Regele cu o harfã în mâini 79Foamea de lacrimã 81Sorã iubire 83Câmpiile Elizee 84Al doilea Tabor 86vis cu dimov 87O pseudo-ars poetica 89Cântec de leagãn pentru mine 90Rugãciunelui Dimitrie Stelaru 92Cuminecare 94Cronicã paradisiacã 96Duminicã seara 97Vis cu Dimov 98Mustãþile reci ale neantului 100Elegia omului tânãr 102Goliardã 104Barbárii 105M-am sãturat sã mai fiu subiectiv… 106Nu deranjaþi femeia pe care-o port în pântec 107

111


Regele cu o harfa in maini paginat - · PDF filediavolul purtând în vârful...

Documents

Transcript of Regele cu o harfa in maini paginat - · PDF filediavolul purtând în vârful...