Regele Carol II şi Principele Nicolae, în drum spre locul defilării, în ziua de 10 Mai.Foto L Berman-„Realitatea“

REALITATEA ILUSTRATA 21 Mai 193t

JUKKKUAĂ GĂSIAM într’un express,

I înapoind-u-mă spre Capitală, d in tr’o călătorie în provincie.

Eram singur în compartiment. Către ora mesei m ’am îndreptat spre vaigonul-restaurant. Toate me­sele erau ocupate. La o singură masă ocupată de o tânără domni­şoară, era un loc liber. Nu-mi ră­mânea nim ic de făcut, decât să cer permisiunea duduiei, să ocup locul. Eram înfuriat că nu puteam fi singur la o masă. Privirea mea întâlni pe aceea a domnişoarei. Era în tr’adevăr drăguţă, aşa cum stătea ea acolo, cu obrajii rumeni şi cu ochi mari, albaştri, speriaţi. Veni chelnerul cu supa.

—- „Mulţumesc“, spuse modest fata. Aş dori numai cafea şi unt cu pâine.

— „Aici se serveşte acum numai dejunul”, răspunse chelnerul înţe­pat.

—- „Atunci dă-mi şi mie te rog din acestea, dar numai câte puţin din fiecare” se rugă ea tim idă.

Aha! provincială naivă! Eu o priviam zâmbind, în timp ce-mi sorbiam supa. Cum nu eram prea atent, mi-am vărsat o lingură de

supă pe haină. Duduia începu să chihotească. Lucrul acesta nu-mi prea plăcea. Trăsăturile feţei mele deveniră iarăş severe, şi am încer­cat să şterg cu şervetul pata de pe haină.

Ai)j, comandat un ţap cu bere. Duduia comandă şi ea unul. In timp ce eu am băut jumătate din bere, domnişoara atinse numai cu buzele marginea paharului. Deoda- iă apucă însă paharul meu şi-mi bău toată berea. Confuzia era po­sibilă, deoarece masa era mică, si paharele stăteau foarte aproape li­nul de altul. Domnişoara observă eroarea şi speriată, împinse paha­rul ei spre mine. Eram complet désarmât. Câtă naivitate înduioşă­toare.

Binevoitor, am comandat un alt ţap cu bere; în fond însă nu-i ier­tam că trebuia să plătesc un pa­har în plus.

Chelnerul aduse peştele. Mi-am luat o porţie destul de mare, însă mai m ică decât a domnişoarei. Nu mă puteam abţine să nu o privesc. Avea o poftă de mâncare fabuloa­să. Mâinile ei erau cam roşii şi de­getele puţin umflate. Poate că era fiica unui popă de ţară, şi obişnui­

i

„ P E S T O X “ iNSECTICIDUL IDEAL

Comenzile se primesc de către:Soc. „UNIREA"-BUCUREŞTI: Palatul LIDO, Bul. Brătianu

No. 41-43 şi Palatul LIDO, Str. Franklin.

Soc. „UNlKEA“-PLOEŞTI: Str. Buna-Vestire No. 151-153.

precum şi la birourile şi depozitele Soc. „UN IREA“ din:

BÂNEASA, Şoseaua Kiseleff

BRAŞOV, Strada Vic­toriei No. 62

GALAŢI, Str. Nouă 4

CHlŞINAU-CRIŞ, Jud. Arad

TARGOVIŞTE, Str.Regele Carol, II, 6

SIBIU, Strada Pinte­nului, No. 13

ORAŞTIE, Jud. Hu­nedoara

CLUJ, Str. Lungă, î. T IM IŞOARA, Palatul

Loetler C AIUD. Jud. Alba PETROŞANI. Judeţul

Hunedoara CONSTANŢA, Strada

Lascăr Catargiu, 10

GIURGIU

D IST R IB U IR EA EXCLUSIVĂ PRIN

„ U N I R E A “S. A. R. DE PETROL

Se găseşte la principalele droguerii şi farmacii din ţară

tă să ajute în menaj, — educaţie sănătoasă.

Era modest îmbrăcată şi în cu­lori puţin cam ţipătoare. In defi­nitiv, putea fi fata unui ţăran chia­bur.

Chelnerul aduse friptura.„Mulţumesc” . spuse duduia.

„Acum n’nş mai vrea. E desigur şi aşa destul de scump”.

— „La ţară! Acolo nu-i njmie (ţ(| văzut.”

„Dar uitaţi-vă la aceste privt] lişti. Sunt m inunate!”

— „U i! Privelişti!” râse tânăra.' „Dar nu se vede nimic. Totu-i as* cuns sub zăpadă.”

Ce naivitate încântătoare! Chel­nerul îm i dădu socoteala. Consu­maţia doamnei îmi fusese socotită

...şi era destul de drăguţă, ou tovarăşe de drum...

— „Nu vă jenaţi domnişoară, serviţ.-vă!” am interve.iit eu. Ori­cum, tot atât costă.”

Ea se supuse imediat şi-şi luă o porţie, care ne puse şi pe mine şi pe chelnerul arţăgos în uimire. A- vea o poftă de mâncare fantastică, de invidiat!

Dar ea mânca aproape numai cu cuţitul. Furculiţa o întrebuinţa nu­mai ca să se ajute puţin. Mânuia cuţitul cu o virtuozitate desăvâr­şită. Mi-era frică să nu-şi taie ca­petele buzelor.

Dar ea nu se tăie. Era cu sigu­ranţă fata unui ţăran mai puţin înstărit.

Totuşi ghiaţa se topise între noi.

— „Trebue să coste grozav de m ult!” spuse ea.

— „Oh ! Chestia nu-i tocmai atât de grozavă!”

— „Şi dumneata călătoreşti tot spre Capitală. Ai vizitat adeseori Capitala?”

— „Nu prea. Dar mă bucur gro­zav că am să pot merge la cine­matograf, replică ea, şi ochii ei al­baştri se rostogoliau de bucurie în orbite.

Ce m inunată copilă a naturii!— „La ţară e totuş mai bine” am

spus eu.

tot mie. Am ezitat un moment. I poi totuşi am plătit.

— „Vai dar a fost foarte dragi din partea dumitale”, spuse don nişoara, intim idată de gestul met „Dar te rog să... Atunci trebuies vă mulţumesc...”

Era cu siguranţă fata unui rai! can.

îm i întinse mâna ei roşie. Oct şi gura ei râseră atât de dulce,t îm i trecu supărarea. Nu-mi ră», nea decât să fluer... a pagubă. In* diat însă m ’am scărpinat la iu cu mâna dreaptă, — cea cu inel de cununie, — ca avertisment,

M’am retras apoi în compari mentul meu şi am fumat câteva! gări, una după alta.

Soţia mea mă aştepta la gai Seara ne-am dus la Operă şi ap ia un restaurant. A doua zi, noi noastră servitoare mă deşteptă i somn, aducându-mi hainele pe« ie periase.

Eram amândoi u im iţi: eu căi „ea” şi ea că eram „el”.

Am crezut de datoria istorisesc totul nevestei verbal, ci în scris...

mea s mele.

Din suedeză de LOTIIARli

C<nnivarul Ponovici■ din Siguranţa Generală a Slutului, a mirul m rJ l Z « " : L im r n de memorii extren.de J k « “ . f " 'W a/re Va .si/mcis, prăbuşind u-se cu amanul, dela 8000 m. înălţime, memorii din care ne pane la dispoziţie următorul dapitol.

Bucureşti, 1 Iunie 1935

Nu mai am pace! Nevastă-mea ţine cu orice preţ să mă dîstragă dela lucru, să mă scoată din laboratorul unde caut sa perfecţionez tele-

8aZt rSsU anume'^o colecţie veche a „Realităţii Ilustrate” , din anul 1931, în care colegul meu, L. Florin, anticipa avionul pentru stratosfera

si ocolul pământului în 5 minute. . .' E adevărat că nu s’a ajuns încă la el, dar dupa performanţele avioa­nelor „Solid” din uzinele noastre dela Tg.-Mureş, — care au făcut ocolu pământului în 5 zile, cu escale, - „Stratoplanul” nu e departe de rea-

llZarCând ridici ochii >din volumele groase,_ de; pe .schiţe sau de pe for­mulele matematice, în care eşti cufundat, ramai uim it d« cele c '¡„[''lini" trec în jurul tău. In tr ’adevăr, munca d® laborator iţi absoarbe tot tim pul, în afară de cele două mese şi de patru ore de somn in _4. Şi de- aceea cred că n’ar fi tocmai rău să întrerup lucrările pentru catava

VretNevastă.mea tine morţiş să-şi vadă verîşoara, care s’a mutat de pa­tru luni la New-York. E drept că de-atunci ne-au vizitat ei de doua ou si în consecinţă, trebue neapărat să le întoarcem vizita.' — „Şi plecăm cihar mâine, dimineaţa. La 6.4;i ^are loc startul lui REMUS 846”. La 8 si jumătate seara, vom fi acolo.”

Perfect! Dă ordin să facă geamantanele. Dar iţi atrag atenţiunea, că peste patru zile trebue să fim înapoi. Am o conferinţă cu cancelarul...

2 Iunie 1i)35

Helicopterul nostru, — cu care am plecat de pe terasa casei noastre,- ne-a debarcat la patruzeci de metri d-3 „REMUS 846” . Bagajele sunt încărcate automat, iar după viza biletelor de călătorie ne îmbarcam pe

bordul uriaşului avion. i „ i.Slava Domnului, paşapoartele au fost desfiinţate de mult. A-lttel

buia să pierdem două săptămâni pentru scoaterea lor.Sosesc ultim ii pasageri: patru ingineri cari vor debarca la Azore,

pentru a găsi urmele Atlanti&ei, continentul scufundat.La 6.45 fix, avionul se pune în mişcare. Doamne, ce viteza.. La /

fără cinci, în timp ce trecem graniţa, ni se serveşte ceaiul, in restaurant. Comandantul bastimentului aerian, ne ureaza „bun venit , aratand

21 Mai m i REALITATEA ILUSTRATĂ

In sbor de-asupra Oceanului, conyxîtimiam pe nenorociţii cari mai cutreeră mările, ia bondul vapnaMor, ooji enorme de nucă.

St.: ...lia Arad, un agent nota numărul unui auion, dane încerca sa plaçanteze o reclamă aeriană.

că face cursa dela Bucureşti, în loc dela Constanţa, din pricina m ăririi traficului Capitalei. La Arad ne arată o scenă interesantă: un poliţist instalat în tr’un balon ,notează numărul unui avion, care a încercat să facă reclamă aeriană unor noui ciorapi de oţel filat, care im ită perfect mătasea, la culoare, supleţe şi mulaj.

După d'sjun vizităm avionul. Săli spaţioase pentru restaurant, fu­mat, muzică, cinematograf, salon pentru doamne, săli de gimnastică, un mic basin pentru înnot ,terase vaste, cabine spaţioase, cu săli de bae.

Comanda are rezervat etajul superior şi este în permanenta legă­tură radiotelefonică cu toate observatoarele meteorologice, care îi sem­nalează direcţia vânturilor şi a furtunilor.

Budapesta, Viena. Aci avionul primeşte o racheta poştala şi lan-

sează un sac cu scrisori, prevăzut cu o paraşută.Sborul nostru continuă. Intre München şi Paris

am asistat la o vânătoare originală, în treacăt, desi­gur. 0 tânără domnişoară, care plecase în tr’o călă­torie de agreiment, cu avioneta, era urmărită de vre-o douăzeci de tineri, pe diverse tipuri de mono şi biplane. Cele m ai variate semnale, ochiade, vira- gii sentimentale, rămâneau fără răspuns.

Aveam impresia că aerul s’a transformat în tr’o Calea Victoriei a noastră. Ce s’a m ai întâmplat, n ’aş putea preciza. Dar sunt aproape sigur, că fără com­panion n ’a ajuns la destinaţie.

Paris!! Oprire d 3 15 minute, în care timp luăm din nou contact cu solul. „Le Bourget” a luat din 1931, — când l-am văzut ultima dată, — proporţii uriaşe. Aci este nodul principal al tuturor lin iilo r aeriene. Apoi am pornit din nou.

Pe deasupra Pirineilor am fost atacaţi de un stol uriaş de vulturi. E curios cum aceste păsări s’au sindicalizat, pornind o acţiune internaţională, pen­tru îngrădirea stăpânirii aerului de către oameni şi maşinile lor. Cu ei s’a produs o adevărat revoluţie, fiind scoşi din toate drepturile lor de „regi ai ae­rului”...

Dar atacul lor rămâne fără efect. Din contra, ra­zele diabolice fac ravagii în rândurile lor. Unul după altul, vulturii se prăbuşesc la pământ, perfo­raţi de teribilele raze.

O americană lansează o săgeată d intr’un pistol special. Oţelul se înfige în gâtul unei pasări, care se prăbuşeşte. Firul subţire de metal care se desfăşoa­ră d in tr’un bobin, urmăreşte câtva timp căderea, a- poi ridică în mod automat pasărea. Atelierul de mo­de dela bord, garniseşte pălărioara doamnei, cu pe­ne smulse din corpul cald al vulturului. Ce trofeu!!!

4 REALITATEA ILUSTRATĂ

I

21 Mai 1931

Intre München şi Paris, am asistat in treacăt la o vânătoare originală. O (linlue care plecase in călătorie de agrement, era urmărită de vre-o 20 de avio- nele de diverse tipuri, din oare tinerii îi făceau cele mai variate semnale.

St.: ...trecu pe lângă noi o avionetă cu a- tache. Pilotul strigă însoţitoarei sale:

— „D rag ă , nu te pleca prea tare, că ne răsturnăm! “

Dr.: Azorele nu sunt un punct atât de im­portam în traficul ae­rian, astfel că schimbul de pasageri se face în plin sbor. din şi în a- viocare.

Intre Madrid şi Azore luăm masa. Un menu delicios, stropit cu vin de Himalaia, în sunetele unei orchestre din Hawai, transmisă prin radio.

Azorele sunt însă un punct prea puţin important în traseul aerian şi de-aceea avionul nu aterizează ci coboară şi îmbarcă pasagerii în şi din aviocarele diverselor hoteluri. Aci „am făcut cruce” cu „BUNICUL” 20, un alt avion al „ARPA”, care se înapoia din America. îmbarcarea şi de­barcarea se făceau în acelaş mod, în plin sbor. Apoi am pornit peste Ocean.

Sburam într’un decor complet albăstrui. Cerul avea culoarea Oceanu­lui şi viceversa. Şi cum lipsa de contraste provoacă plictiseala, am intrat în salonul de fumat, unde am găsit câteva mese de bridge. Cel puţin aci există contrastul între roşul cupelor şi caro-urilor şi negrul picilor şi treflelor. Un scandal: un domn a fost prins trişând. Drept pedeaspă, co­mandantul îl debarcă la Canare, cu un „avion de salvare”.

D in când în când privim pe geam. Pe luciul Oceanului trec lente, ca pedepse ale trecutului, vapoare mari, uriaşe, care din fericire, nu mai transportă decât mărfuri şi marinari. In curând vor dispărea poate cu totul, căci nimeni nu mai circulă azi cu vaporul. Adică, poate într’un sin­gur punct al Europei: între Brăila şi Galaţi, în România...

La orele cinci sala restaurantului ,se transformă în tr’un dancing, cu muzică mecanică. După un timp se recepţionează Bucureştii, cari transmite jazzul dela „Superb Palace” din Băile Herculane. Perechile lunecă uşor pe parchetul luciu al sălii.

La şapte seara luăm din nou masa. De astă dată menu-ul se compune numai din peşte, peşte şi iar peşte: icre, fillet-uri, peşte rasol, peşte pră­jit şi un desert de peşte cu miere.

Urmează apoi o oră de siestă pe una din terasele superioare, iar pes­te o oră ajungem la New-York.

Fără nici o formalitate debarcăm şi un aviocar ne conduce la Penn- sylvania-Hotel. Unde eşti tu, New-York de odinioară? Metropola a decă­zut. Centrul de gravitaţie al Americii este acum la Chicago, stăpânit încă de Capone şi de acoliţii lui. In locul fierberii de odinioară, o linişte a- proape provincială...

6 Iunie 1935

Pornim înapoi. Sunt tare obosit, iar stomacul meu nu mai poate su­porta bucătăria americană!!! Ce n’aş da pe o porţie de sărmăluţe cu mă- măliguţă, sau pe un borş de miel, ori pe o ciulama de pui...

Şi de dorul lor, mă culc...

Bucureşti... Am ajuns... p. conf. NORIM

21 Mai m iREALITATEA ILUSTRATĂ 5

A o a ® ®m i n t i r iV vă spun ceva de mare, de acea mare, cu toate bunurile

şi relele ei, de care geografii, poe- jii, exploratorii, naturaliştii, chi­micii, fizk ian ii, metalurgiştii, că­lătorii, pescarii şi marinarii, au vorbit, şi au scris cât au putut fie­care, pentru a-i desvălui tainele, calităţile, comorile, viclenia, atrac­ţiile, cruzimea.

Marea — aşa cum este, aparţine — dintre toţi câţi au admirat-o — marinarilor — dovadă că iubirea ei pentru marinari este atât de mare, că-i ademeneşte >di_n cea mai fragedă tinereţe — î i îmbată cu frumuseţile ei, le răipeşte toată viaţa, şi pentru cea mai mare par- te, iubirea merge până acolo că-i înghite şi-i reţine pe vecie.

Marea noastră a marinarilor, place tuturor şi lucru curios, ea place şi când este cuiminte — când larea se pierde în nemărginire — şi place şi când sub briza gingaşe a serii, pândită de luna galeşă se încreţeşte de valuri .albe ca lâna.

Ea place de-<asemeni_ şi când, sub năpraznica furtună, se fră­mântă în lupte uriaşe cu ea însăş, in goană nebună val după val, ca să se arunce asupra tuturor care-i stau în cale, a tot ce-i turbură mersul — în svârcolirea grozavă şi nemiloasă — spre ţărmuri — 9pre repaus — Aşa-i mairea ma-

Jos.: Noaptea la „Taxim" in Istam­bul

Comandor lonescu-JohnsonDirectorul g-ral a l S. M. R.

din tinereţeleagărea de oare m arinarii îşi

viaţa lor,Marea noastră, a .marinarilor ro­

m âni, e neagră şi e neagră numai când este albă, când biciuită de crivăţul iabraş şi tăios spumează de mânie, că-i turbură liniştea şi calmul ei, în care se oglindeşte cerul.

Pe această mare— noi m arinarii români — de pe vremuri vechi, am uimblat când cu flotele Lui Ştefan cel Mare, când cu corăbiile lui Petre Şchiopul, care mergeau până în ţara englezească de sub cârmuirea Reginei Elisabeta, cu care Petre Şchiopul făcuse învoia­lă de comerţ pe apă ca să-i tri- meată d in prisosul holdelor noas­tre.

ia r mai încoace sub înţeleptul şi înaltu l sprijin al regelui Gatrol I, cu vaipoare mândre, iuţi ca vân­tul şi albe oa zăpada, ne-am avân­tat pe cuprinsul ei, cu mosafiri veniţi din liuimea toată; am legat mare cu mare şi ţară cu ţară şi timp de 35 de ani am ţinut recor­dul în mările din Orient, ca pioni ai civilizaţiei, după cum ne spune un bătrân amiral al nostru,.

Azi pe mări ne cunoaşte lumea întreagă — ne respectă şi ne ad­miră, căci dela coarnele plugului românii au ajuns la roata cârmei.

Şi — când o lume care ştie să te preţuia&că te preţueşte — a- tunci ai drept la viaţă — Şi de a-

St,: In apus, pe mare.

REALITATEA ILUSTRATA 21 Mai M i

Podul deln Galala, in Istambul — De unde eşti ?— Dela „Ieşi”.— Ce apă aveţi pe-acolo ?— Ce nu ştiţi ?... Baiiluiul ! un­

de se scaldă toţi băeţii.- Ştii să înoţi ?

— 0 ho !— Ştii carte multă ?— Da, ştiu multă — şi mi-iam a-

duis şi geamantanul cu cărţi !— Bravo! Eşti înscris la concurs, pentru şcoala de marină.

Şi aşa m ’am trezit marinar.Câmd eşind am făcut un salut

p lin de respect şi mândrie, m i se părea că uşa nu-i.-J ajunge, şi a trebuit să miă plec.

Mândru şi nesipus de mulţumit,

ceea azi, M. S. Regele Carol al II- lea, a cărui drăgălaşe copilărie s‘a legănat pe lebedele albe ale Bos­forului, vrea să înzestreze Servi­ciul Maritim Român, cu vapoare mai iuţi ca gândul şi mai mândre ca închipuirea, ca să ne poată din nou admira lumea întreagă şi să ne preţuiască, aşa cum se cuvine.

Iar Marea — Marea — ne chia- mă la ea, la realitate.

* * *De la Bahlui (un pârâu ce trece

prin oraşul Iaşi) noi câţiva am fost prinşi de un gând, un dor de neţărmurire şi ne-am făcut mari­nari.

Mă văd că azi — mic, vânjos -— şi plin de voinţă, cânid cu un gea- mantanaiş, în care îm i pusesem toată zestrea şi ştiinţa, plecam de pe malul Bahluiului, la malul Du­nărei — unde auzisem din spuse— că se află o şcoală, unde se în ­vaţă să te faci marinar! îndrăzneţ şi înarmat cu voinţa fermă a omu­lui care ştie ce vrea, m ’am prezen­tat la Galaţi, omului care trebuia să m ă pecetluiască marinar. Aces­ta era colonelul de marină, neui­tatul savant, colonelul Drăghices- cu. E] Înscria, în calitatea lu i de şef de Stat Major al marinei — pe cei cari voiau să se înscrie la concursul pentru şcoala de mari­nă — fabrica de marinari.

De la înălţimea înţeleptuciunei sale — m ’a privit şi măsurat b la­jin si pătrunzător :

•ius: Ca năluci în­spăimântătoare,?uirasaiele engle­zeşti cutreeră mu­me. La adăpostul 'or, coasta poate prospera in liniş­te.

Dr.: Pe cheiul Du­nării, la Sulina, o combie cu pânze, pare un vestigiu uitat, din vremi de mult apuse.

- .............. ...................... ....................

părea că acum când sunt mari­nar, toţi îm i sunt prieteni şi deci nu mai am de ice m ă teme,

A trecut prim ul an de şcoală marină ca un viis urât, p lm de mâhnire, desgust şi oboseală. A venit plecarea cu vaporul; o bu­curie. Plecarea pentru practică la mare, la acea maire pe care încă nu o văzusem decât pe hărţile de p,e pereţi şi pe cele ce le desem­nam la şcoală, pe care nu erau de cât numere, unul lângă altul, cu rotogoale la fiecare vârf îşi cap,. E- rau adâncimile şi bătaia farurilor ce lum inau calea marinarilor şi le arătau primejdia coastelor. Cât ide multe învăţasem în tr’un an ! Şi

mu de giropne enorme, ale frumoa- m': străzi Belvedere descrise mai inra.u «Jtât de poetic de Carol S roi).

i’rinlr'un pas greşit am căzut în <i groapă — şi tot în acel moment ceva îngrozitor, un urlet de ba­laur, ceva care nu se poate spune, a pătruns la urechile mele, Eşind zăipâcit din groapa în care căzu­sem — înaintea ochilor mei se desvălui pentru prima oară, cel mai frumos şi mai dorit specta­col : Dunărea, mare, turbure şi repede. In mijlocul ei fugia ca un paraleu — o enormă dihanie — pe care ochii mei o vedeau pen­tru prima -dată, un vapor ! Un va- I*or adevărat, mare cât mitropolia dela Ieşi, şi ipe el scris cu litere albe: ,,Sirena“ ,

Acesta era primul vapor, adevă­rat vapor ce vedeanii. Singur nu­mele de „Sirena“ mă încurca, nu ştiam ipasă-mi-te că fiecare vapor are un nume, In mintea-mi aprin­să de copil, — ideia de vapor în ­cepuse să se confunde cu acea de sirenă. Dar oricum era, acum e- ram marinar consfinţit, şi-mi luai dramul spre Dunăre.PjiimhânrtyinTi încet pe chei,

pe aceşti marinari îndrăzneţi a-iraşi de fermecătoarele lor cânte­ce, adormiau legănaţi la sânul mă­rii ca să nu se mai trezească nici odată.

Plin de mândrie şi de imagina­ţie, păjiam îndesat pe cheiul T>u- nării, întovărăşit In mintea mea de toţi monştrii şi toate dinăniilerftlfc si rSw t* ţjrin cărţi; roi se

totuş m i se părea că ştiu mai pu­ţin decât ştiusem.

Plecăm legănaţi, ca în leagănul copilăriei, plecăm spre mare.

0 zi lungă, ch in u ito r de_ lungă, de drum pe Dunăre, ca să ajun­gem la Suiina, la mare. Am sosit seara, Unde-i marea 1 Gum o fi ? Aurisem că unora le face rău. A- tft.t {fe mult? mistere, Atât th? 3 ’

¡IkAi lTATCA ILUSTRATĂ

toţi; pe căpitanul Cocli, pe căpita­nul Brook, Suffren Prynt, Vasco di Gama, Maigellan, Cristoifor Go- iumib cari pe fel de fel de „sire­ne“, au străbătut mările, au desco­perit pământuri noui, oameni noui şi vechi; s’iau luptat cu fia­rele şi fel de fel de lighioane de mtare: foci, lei şi elefanţi de ma- re, morse şi şerpi de mare, a că­ror lungime se -zicea că întrece pe aceia a corăbiilor şi că se suiau şi furau marinarii de pe covertă. A- poi sirenele ispititoare, care se zi­ce că atrăgeau pe marinari în lo­curile primejdioase, cu stânci şi m ii de pericole, ca să nu m ai poia­tă ieşi dintre ele'şi ca să răpească

gândurile au început să fugă îna ­intea mea, dela Dunăre trecând la mare. Cum o fi marea ? Dacă Du­nărea este aşa de mare, cum o fi marea şi cât de mare o fi ? Grijă nouă, grijă chinuitoare.

Au început să^mi treacă prin minte toate călătoriile celebre pe m ări îndepărtate, despre care am Bţiţit Ş) am citii, fi vHl&fW ‘pe

21 Mai m i

am luat-o la vale, pe strada Bel­vedere, spre Dunăre.

Auzisem eu vorbindu-se de Du­năre, o urmărisem cu degetul pe tartă, în nenumărate rânduri şi ştiam să-i schiţez toate coturile — dar nu o văzusem niciodată, şi nici vapor altul decât corabia lui Noe, de pe tablourile din clasă sau corăbioarele dela alviţar — nu fămseiin.

Transportat şi zăpăcit de câte văzusem şi prin câte emoţii tre­cusem, înaintam par’că sb urând spre Dunăre, fără să mai ţin sea-

hi Ramazan, la Cospoli

8

proape de mare şi nu o puteam încă vedea. Era noaptea. M’am suit toiu.ş în vârful catargului şi cu ochii ageri şi pătrunzători de copil am căutat s’o văd prin noaptea neagră şi umedă. Dar în zadar. Doar din când în când se auzia sirenia. Asta era altfel de „si­renă“, un fel de buhai ce urula mereu, când mai tare când mai slab. 0 fi marea care geme ?

Şi aşa p lin de dorul m ării, în ­cărcat de bogata imaginaţie de copil şi marinar, am adormit pe vârful catargului, în crucetă — cum îi zicem noi marinarii — pâ­nă la primele raze de lum ină, ca­re străbătând pe sub pleoapele o- boisite şi închise, îm i împroşcară lum ina roşiatică şi caldă a soare­lui, ce tocmai eşia din mare, ca un felinar japonez. L-am prim it cu braţele întinse, cu gura căs­cată şi cu ochii întredeschişi, în- tinzându-mi capul înţepenit de o noapte de veghe, în tr‘un vârf de catarg. Era prim ul salut ce-1 fă­ceam m ării, m ării pe care în sfâr­şit o vedeam pentru prim a dată. Mare, mare şi lată până în soare, care par’că eşia din „Mare“. Un ţârâit. Erau sifleele, filierele şefi­lor mei cari dedeau semnalul deş- teiptării. Încet şi cu multă precau- ţiune coborîi din catarg. Când a- proape să sar pe punte, o voce crudă şi repezită mă întrebă :

— Ce cauţi în catarg ?— „Nimic, am vrut să văd ma­

rea!“Şi în tr’adevăr a văzusem şi a_-

cum eram pe deplin convins, că sunt cu adevărat marinar.

A doua zi am luat drumul spire largul mării, pe imensul câmp al­bastru, fără sfârşit în neant. Ce­rul, apa şi noi în mijloc, atât era lumea noastră. Şi zile după zile, nopţi după nopţi, cu stele de aur şi de diamant se strecurară şi fru­museţe după frumuseţe şi m ii de feluri de frumuseţi de valuri, şi valuri albe şi verzui şi albastre

REALITATEA ILUSTRATĂ

şi verzi şi m ici şi mari, de nu sta bereta pe cap, nici prinsă pe sub bărbie, căci nu ştiai unde e susul şi unde e josul, deasupra ca­pului vedeai valurile ce împroş- cau spume furioase, iar cerţul îl vedeai răsturnat în mare, Şi va­porul nu mai era decât o coajă de nucă, uitată şi aruncată din val în val. Şi multe zile n ’am văzut de cât cercul ce lega cerul cu marea, iar în această sublimă arenă mi$; că<toare, vie, p lină de frumuseţi şi de m inuni, eram noi stăpânii m ării, care ne căutăm destinul. Câte feluri de dihăn ii ne tăiau ca­lea şi ne treziau fantezia. Broaşte mari cât o covată, călăreţii mării — delfinii — se uitau cu ochii lor vicleni şi rugători la noi şi în goa­na lor nebună, se învârtiau în joc sglobiu pe sub vapor, în bande mari de vagabonzi ai m ării.

La orizont, acolo unde soarele se scaldă in mare pe înserat, vă­zurăm toţi un stol de păsări ce cuprinse par’că de nebunie, fă­ceau sboruri furioase din înălţi­m ile cereşti în mare. D in mare săriau in sus delfinii.

Era primul războiu naval ce ve­deam. Mii de pescăruşi se răsboiau cu peştii înării. Marea era p lină de sardele ori de scrumbii,_ peşti­şori cari nemai având loc în ma­rea largă, se înghesuiau un ii pe alţii, ca roiuri de albine. Şi vaga­bonzii m ării, delfinii,_ le dedeau goană precum şi pălăimida _ cea săltăreaţă, iar pescăruşii din înăl­ţimea cerului, strângând aripile pe lângă trup, se repeziau ca să­geţile, cu pliscul lor tare, în delfi­n ii şi marsuinii nesăţioşi şi mare era lupta lor. Marea se roşia toată de sângele delfinesc şi p isăresc. Rămâneau sărmanii pescăruşi cu câte un picioruş şi cu câte o a- ripă, dar şi mulţi dellin i plutiau cu Imrtia’n sus, Am tot privit lup­ta până s’a înoptat târziu.

Dimineaţa, odată cu aurora, îm i

apărură falnice farurile luminoase — albi străjeri ce stau de veghe la intrarea în Bosfor. F iind prea devreme, strâmtoarea era închisă,

„Gapalî” cum spune turcul dela poarta de intrare.

Şi în splendoarea dim ineţii, când gâlantom, frumosul soare îim- părţia raze calde şi aurite de lu­m ină peste codri, peste văi şi pes­te dealuri, peste tot Bosforul mân­dru, noi ne croiam drum pe apă. printre sutele de bărci.

Bosforul ! Văd Bosforul, măreţ, mândru, misterios. P lin de taii.e, plin de groază, cu mulţimea lui de tunuri mari, cu gurile căscate şi’n- dreptate către noi, parcă voiau cu foc să verse sau să ne în- gnită. Câte frumuseţi !_ Ochi n ’a- ve^iu destui deodată să putem cu­prinde totul. Incet-încet, prin faţa noastră apar cele două m aluri, de o potrivă de frumoase şi potrivn i­

ce ini re ele,Colea, un sat uitat de lume; d in­

colo palat din basme, ascunzând cu îndârjire iscoditoarelor p ri­viri, lucruri, taine m inunate, bas­me dulci adormitoare cu cadâne şi v iziri. Dincoace o geamie mân­dră, cu minaretele subţiri ca şi de­getele fine ale Sultanei care aci a zidit-o, să rămână semn in calea vieţii ei. Pe un colnic mai depar­te, un şir întreg de sicomori, li­niştiţi şi plângători umbresc un cim itir, unde rudele cernite stau la sfat cu morţii lor. Colo un turn măreţ şi mare, legat strâns de alte turnuri şi donjoane seculare, iar peste Bosfor, dincolo de apa al­bastră ce-i desparte ca un brau, alte turnuri vechi pe care se spu­ne că-şi făcuse pod Darie şi alţi sultani şi im paraţi isp itiţi de fru­museţea neîntrecută din Bizanţ şi din Stambul, şi-au făcut cu oaste drum, ca să ia în stăpânire toate acele frumuseţi de ţinuturi, m inu­nate fără seamăn, cu castele şi pa­late încărcate cu păcate.

Măreţii cum nu’s cuvinte să le tălmăceşti destul, adunate şi as­cunse la Stambul şi palate fel de fel; şi m inuni de minarete, geamii falnice şi drepte de te m iri cum de mai stau mândre, înalte şi co­chete. Lumânările credinţe^, pocă- irei şi smereniei când pătrunde omu’n ele. Colo turnul lui Lean­dru cu durere în am intiri. Ici Dolma-Bagce, iar mai celo Berler- bei şi Terapia, minunate de-ţi iau ochii. Colo Ceragan şi multe câte nu le mai pot spune. Şi mişcare şi vapoare şi corăbii leneşe şi bărci mândre şi ascuţite cu cadâne fru­museţi, Iar Stambulul cel plăcut care-ascunde ce-i pe lume mai de preţ şi de demult, bogăţii ce par turnate din comorile cereşti şi-a­dunate din tot locul de sultani, pietre scumpe şi divane, numai a- ur şi odoare, tronuri nestemate; şi odăjdii, iatagane, buzdugane cu smaralde care-ai zice că-s pie­troaie, nu odoare.

Dar încet se domoleşte torto- teiala zilei grele. Soarele^ agale ca­de după munţii cei bătrâni din 11- diz şi cei din Pera, lăsând mantia cea neagră pestea-ceste frumuseţi, iar în locu i luna blândă, cu poto­pul ei de stele, pune’ntreagă stă­pânire peste cer şi peste ape, pes- te’ntreg Bosforul strâimt.

Iar din vârf de minarete, ,ca un murmur dus de vânt, — la căde- rca'nceată-a nopţi, muezinii prii cuvinte, strigă’n noapte de ntune- ric şi’n credinţa lui _Alah, ca sa- udă credincioşii şi să vie la nciu-

nat._ „Lumea-i rea“ , le spun dân­

şii către cele patru vânturi.„Halim fena“ !... Şi încet se P f

de vocea care’n suflet te pătrunde, Noaptea cade şi misterul taina lu­me i o ascunde...Lună, tu stăpâna mării,

pe a luirnei boltă luneci Şi gândirilor dând viaţă,

suferinţele le’nUineci...

21 Mai 1931

In c ăi-lcim iniG

s o L'l c L c l

L c l e f& 9 aJPJ 9/nea/-¿ominJ-ecL higiQn/COL

Ccii Victoriei 9 o

► CO p î ■4* O I Doamnei Io Preturi iixaJ-G de J-crbr/cci

D € V T m flT A F C T n F l lQ f i

« V O A SÄ F l€ Fft*JmOAS€

APA DE OBRAZ

U m ca fittn tru în c h is n < rrii ţ i irA tiré a n is tru iio r (m nreand

axcrvm aIAM A face um In id e a l.

Launaca

U TOATE »HOGHRHIE M FAftttACItLE DIN CAPfTAj

« O t O i j PAPFUMEP'IA- EXCELí I O R '1 CAl.HOStj.OP 78

Tinereţe şi frăgezime prin MICK’s KAISER BORAXIntrebuinţaţi-l ziln ic în apa Dv. de spălat. Neîntrecut pentru îngrijirea ; pielii şi a frumuseţii_______________

Citiţi „ A d e v e ru l L ite r a r şi A r t is t ic “

21 Mai 1931REALITATEA ILUSTRATĂ 9

Vaporul criminalilor „E u ryalu s“

SE CURÂND s’a propus in fa- {a parlamentului englez un

nou proect de lege, din care un punct principal este acel care pre­vede că tinerii făcători de rele să nu cunoască grozăviile închisorii. Proectul crede că e necesar ca tri­bunalele să nu aplice imediat o sancţiune egală cu recluziunea, ci să se mulţumească cu o admones­tare.

E cu atât mai simpatic, că acest proect de lege a emis în Anglia, de­oarece în această ţară tinerii cri­minali erau altă dată trataţi în mod cu adevărat barbar.

In anul 1824 exista un vapor spe­cial pentru tinerii rătăciţi, anume „Euryalus”, unde deţinuţii erau schingiuiţi în mod oribil. Printre aceşti crim inali se aflau adesea co­pii de 9 ani, ba chiar şi unii maj mici, care nici nu erau in stare să se îmbrace singuri. Bieţii copii e- rau înghesuiţi clae peste grămadă, într’o încăpere murdară, p lin ă de ploşniţe şi păduchi.

Motivele pentru care înaltul tri­bunal din Londra condamna la o asemenea pedeapsă copilaşii, erau de natură aproape inofensivă. Aşa de plidă un băiat de 14 ani, anu­me Andrew Bra-ning furase dintr’o casă vecină o linguriţă de_ argint, iar pentru această cumplită crima a trebuit să stea un an întreg pe vapor. Fetiţe şi băieţi care fugi au de acasă, neavând habar că săvâr­şesc prin aceasta un delict atât de grav erau prinşi şi transportaţi pe vapor, cu tot protestul părinţilor, îşi ispăşiau acolo pedeapsa, iar re­zultatul era că erau sufleteşte şi fi­ziceşte distruşi.

Ucenicii de brutari cari nu se prea grăbiau să uituca panica cli­enţilor acasă, erau legaţi la stâlpul infamiei, cu un covrig mare de a- luat necopt în jurul gâtului, supuşi insultelor şi brutalizărilor poporu­lui ceasuri, ba chiar zile întregi.

Micii negustori ambulanţi de peş­te erau pedepsiţi în modul urmă­tor când aveau vre’un peşte stricat în coş: Li se atârna de umeri vre-o duzină de peşti putreziţi şi astfel erau purtaţi pe străzile Londrei. Mulţimea îi lovia cu gunoaie şi în înjura. Alte pedepse la care erau supuşi adolescenţii, constau în o- părirea mâinilor cu apă clocotită, în învelirea picioarelor cu o tablă înroşită în foc şi împiedicarea ar­tificială a somnului. Această din urmă pedeapsă nu mai era în uz în secolul «1 do-tica sub diferiţi regi englezi în e- vul mediu.

0 crimă nrsterioasă la Paris

0UTORITĂŢILE din Paris se ocupă cu o afacere pe cât

ile interesantă, pe atât de ciudată. Un asasinat in care nu există nici victimă nici asasin. Străduinţele îndelungate laie detectivilor au fost încununate în parte de succes, dar din deslegarea misterului s'au vă­zut in faţa unei /alte enigme.

Afacerea a început astfel : In Se­na s’a pescuit cadavrul unei femei cam de vreo 50 de ani, cu urme de strangulare la gât şi cu craniul fracturat. S’a pus ipoteza că neno­rocita a fost poate lovită de un va­por sau de o barcă cu motor. Ră­mâneau însă urmele de strangulare la gât, care nu aveau altă explicaţie, decât crima. Identitatea victimei trebuia stabilită şi în cele din ur­mă, datorită unui semn pe pulpă, a

fost recunoscută drept o doamnă Massart. Fiica vitregă o. acesteia, d-ra Louise Langlois a fost citată la poliţie, confirmând şi ea identi­tatea mamei sale vitrege. In acelaş sens au depus şi alţi martori. Iden­titatea necunoscutei a fost astfel stabilită.

Cercetările au dovedit însă că in ultimul timp existau diferende mari între d-na Massart şi fiica ei vitregă, deoarece d-na Massart re­fuzase consimţământul ei la căsă­toria fiicei saie vitrege, cu un tâ­năr negustor, anume Potin. Mar­torii confirmau că între d-na Mas­sart şi d-na Langlois au avut loc a- desea scene violente.

Bănuelile împotriva Luisei Lan­

glois sporiau şi în cele din urmă, ea mărturisi că asasinase pe mama ei virtegă, cu ajutorul logodnicului său Potin, care a fost şi el arestat. Nici nu încercă să tăgăduiască şi făcu deadreptul mărturisiri com­plete. Cu această anchetă era ter­minată şi afacerea dată uitării, ca atâtea alte cazuri.

Se ivi însă un incident neprevă­zut : D-na Massart, femeia ucisă, a- păru în carne şi oase la poliţie. Era perfect sănătoasă şi aflase, spre spaima ei, că lumea o credea moar­tă şi îngropată, şi că ,,ucigaşii“ ei fuseseră arestaţi. D-na Massart ple­case în vilegiatură la o familie de prieteni in Gasconia, unde nu citia ziare şi nu ştia nimic despre a-

ceastă afacere. „Victima“ a fost confruntată cu d-ra Langlois şi cu logodnicul acesteia. Tinerii rămâ­neau la depoziţia lor, susţinând că au -ucis pe d-na Massart şi că d-na din faţa lor era un alter ego al vic­timei.’ Ceilalţi martori afirmă însă că d-na care se dă drept d-na Mas­sart, este cu adevărat această fe­meie; până şi semnul de pe pulpă e acelas. Autorităţile sunt extrem de încurcate. Ori tinerii n’au co­mis fapta si se acuză din spirit bol­năvicios, sau e vorba într’adevăr de o persoană care seamănă grozav de mult cu d-na Massart. Se pune însă întrebarea dacă d-ra Langlois ŞiAd- Potin au ucis o necunoscută, sau în- tr’adevăr pe mama lor vitregă ?

Pâr frum os p rin Pîxavon

Shampoon. Nu conţine

sodă I Un p lic ajunge

pentru 2 în trebu in ţări, ţ i

costă numai Lei 1 0 — .

fem eia... Ia teatruDacă observăm triumful celebrelor artiste, ne întrebăm întotdeauna cui i se datoreşte această închinare,' frumuseţii, sau artei acestor femei. — Această întrebare este de prisos: Triumful unei mari artiste se dato­reşte armoniei între arta, care este in adâncul şi în personalitatea ei, şi frumuseţe. — Nu este dat oricărei femei această artă divină, dar îi este dat de a fi frumoasă, şi să îm ­prăştie în juru-i un farmec de nedescris. — 0 femeie care-şi îngrijeşte în mod metodic părul cu Pixavon Shampoon, va avea acelaşi triumf în cercul ei, pentru care-şi invidiază pe rivala ei de pe scenă. — Succesul tuturor femeilor în societate, se bazează pe frumu­seţea părului lor, iar femeile cari sunt în viaţa particulară ca şi pe scenă frumoase, şi au succes, întrebuinţează numai P ix avon S h am p o o n pentru îngrijirea părului lor. —

P I X A V O Na c iw t M ţ f iw M W n -

Pixavon Shampoon nu esfe un Shampoon simplu (săpun în praf parfumat)

Pixavon Shampoon este un mijloc de primul rang de a îngriji părul,

conlinând aceleaşi ingrediente ca ţi Pixavonul lichid.

RRALITATEA ILUSTRATĂ 21 Mai m i

învăţaţi a face corect baia de Soareaceasta însemnează a fricfiona corpul Dvs. înainte de a face baia

de soa re le nu esfe permis a se face niciodată fiind corpul ud, cu

C re m a N ivea:

Cea mai eficace,

cea mai eftina.

C H E M A ' N I V E A

U L E I U L * N I V E AA m bele confin-ca unice în felul lor — Eucerita înrudită cu pielea şi cea

mai bună întrefinătoare a pielei, ambele evită pericolul dureroaselor arsuri

solare, ambele înlesnesc bronzarea pielei, dându-vă un splendid ton de cu­

loare rumenită chiar şi la un cer înnourat. Crema N ivea pe lângă aceasta are şi un efect foarte plăcut răcoritor la zile calde.

Beiersdorf & Co. S. A. R.r Braşov, Strada Juliu Maniu 39

I M C i l C I T I TIon Brădeann. — Aţi câştigat 500

lei. Trimeteţi adresa exactă.Doamna. Dr. Cleo. — N’am primit

nimic, scumpă doamnă, mai înaintea acestei scrisori, aşa că nu sunt câtuş de puţin vinovat de... întârzierea răs­punsului. 1. Greta Garbo a debutat în filmul „Gosta Berling“. 2. Apariţia Marlenei Dietrich nu poate periclita situaţia Gretei, prin faptul că ecra­nul are nevoe de mai multe actriţe de acest gen. Eu, unul, cred c’a fost o greşeală comparaţia Marlenei cu Greta. Se putea ea lansa şi prîntr’O altă publicitate, căci lipsită de cali­tăţi nu e.

Nenorocită. — Toate acestea din cauza uşurinţei cu care judecaţi pro­punerile bărbaţilor. Voi, femeile, care vă lăsaţi prinse în trucuri atât de ieftine, vă meritaţi soarta. Şi dacă bărbaţii au ajttns atât de puţin cava­leri, vina e numai a voastră; aţi creat precedente... Acum în orice caz e prea târziu pentru orice tentativă. Dece n ’ai evitat la vreme? La vârsta de 28 de ani, cred c’aî f i putut să ştii cum se evită asemenea consecinţe. Sfa­tul meu ar fi să te resemnezi, fără nici o idee de răzbunare sângeroasă, care n ’ar face decât să te compromi­tă iremediabil.

îngeraş cu ochi albaştri. — La ur­ma urmei ce te interesează peripeţii- le „casnice“ ale Gretei Garbo?... Să presupunem că n»a fost niciodată... căsătorită; te mai interesează? 2. Pentru Maurice Chevalier adresează corespondenta la Paramount studio, Hollywood, Cal. U. S. A. 3. Cu între­barea a treia revino peste trei ani, când am să-ţi dau un răspuns prompt şi... satisfăcător.

Roxandra-Polixenia. — Marlene Dietrich turnează pentru Paramount (Hollywood, Cal. U. S. A.) unde-i poţi adresa corespondenţa. 2. Ultimele f il­me ale Gretei Garbo, care n ’au fost încă prezentate la noi sunt: „Inspira - tion“, „Romanţa“ şi „Mata-Hari“.

Dido de Cortego. — Foarte simplu. Pui maximum patru întrebări, cauţi să fi cât mai laconică în stil şi adre­sezi corespondenţa la revistă pe nu­mele meu sau „pentru rubrica D. V.C. C.“

No. 13, Dorohoiu. — Desigur că sal­varea mea e prima portiţă, dar., fără carte de vizită.

Ştii că eşti nostimă si interesan­tă!... Ai un stil admirabil, cum rar întâlnesc şi corespondenţa d-tale nu-mi poate procura decât plăcere...1. Gosta "Ekman nu e căsătorit — aşa se spune. I i vom publica fotografia, atunci când vom avea ceva de relevat asupra lui. 2. Despre ultimele filme ale Gretei Garbo, vezi mai sus. Asu­pra acestei actriţe avem aceleaşi pă­reri... Mulţumesc pentru urări; m ’am restabilit pe deplin. A fost o răceală

trecătoare — din nenorocire pentru cititorii mei!... Mai scrie-mi şi nu uita... cartea de vizită!...

Ionel dela Cosmeşti. — Sunt mal mulţi actori români în străinătate. Care anume vă interesează?... Ca să reuşeşti la examen trebue să înveţi şi ca să înveţi trebue să laşi orice altă preocupare la o parte. Cu alte cuvinte să uiţi de primăvară şi de... prietene.

Badea Dumitru. — Douglas Fair- banks se află încă în Europa. I i poţi adresa totuş, corespondenta la Bever- ly Hills, Vila Piekfair, California tr. S. A. Nu ştie româneşte (ce zici de ignoranţa lui?) şi nu e regisor ci in ­terpret. (Dacă nu ştii ce e, de ce te mai interesezi de el?).

Blondskaia. — Dacă vrei să ne în ­ţelegem. scrie-mi proză şi-o s’o dre­gem... Versul d-tale roşu se ’nţelege doar cu... coşu.

Hirsch Jammes. — Pola Illery nu turnează numai pentru aceeaş socie­tate de producţie. Actualmente se află în Franţa şi — pare-mi-se — fă ­ră angajament. 2. Lucie English nu e căsătorită. Scrie-i prin „Film Fiîhrer“ 217, Friedrichstrasse, Berlin S. W. 68, în limba germană.

Nu ştiu, domnilor, tâlcul şoapte­lor. — Exagerezi. De îndată ce ştii să scrii aşa de frumos şi — prin unele locuri, — atât de rafinat, nu se poate să nu cunoşti... tâlcul şoaptelor... Să-ţi spun ce impresie mi-a făcut?... Foarte bună!... (Dar, spune-mi, cu ce ocazie te-am cunoscut?) Cum?... La 1 Mai vrei să pleci din ţară? Păcat!... Renunţ să continui răspunsul...

F. Zecher. — Adresează corespon­denţa pentru Jeanette Mac Donald la Fox-Film Corporation studios, Holly­wood, Calif. U. S. A.

Raira. — In româneşte nu există nici un tratat în acest gen. Şi nici cele străine nu dau noţiuni prea exacte. Cele mai indicate ar fi artico­lele pe care le publică din când in când revistele de specialitate.

Steinberg, Galaţi. — Fireşte câ se utilizează tancuri autentice şi cjf în ­dată ce le-ai văzut în film înseamnă că... n ’au fost cenzurate. Mare enig­mă!... D-na de care te interesezi nu vrea să-şi dea adresa. Scrie-i prin redacţia revistei noastre care îi va inmâna-o.

Fetiţa modernă. — De 13 ani şi atât de... modernă? Hm!... La vârsta asta eu făceam goange pe marginea trotuarului şi jucam „to’rontu ’n cap şi Bile“ pe maidane, până mă prindea tata şi m ă punea să stau trei zile cu cartea în mână (pedeapsa cea mai cumplită). Insfârşit, să revenim: 1. Publicăm mai mult despre vedetele dela Hollywood, pentrucă acestea sunt cele mai cunoscute şi oferă pri­lej de comentarii mai interesante. 2. Când Voi avea o fotografie a Billiei

Dove din copilărie, fii sigură că-ti voi satisface dorinţa. Despre retra­gerea ei din cinema n ’avem nici o confirmare sigură. 3. Regină ca aceea putem să scoatem şi noi, oricând. E un truc de publicitate, dudue... Ei, îţi place răspunsul sau trebue să ţi-1 fac... în versuri moderniste?....

M. E. N. Nenorocitul. — Dacă ai suflet frumos şi eşti muncitor şi da­că fata te iubeşte, înălţimea sau alt defect fizic n ’are nici o importanţă. Deci, nici un motiv să fi disperat în halul acesta.

Bistriţeanca. — Ce condiţii se cer unei fete spre a fi curtată?... Să m ă­nânce alune americane şi papricaş de note muzicale; să bea ulei de naf­talină şi să doarmă pe saltea de mo- sorele coapte la cuptor de zid.

E. R. Korack. — Filmul „Unde mi-e nevasta“ a fost realizat de casa Metro-Goldwyn Mayer, care are stu­diourile la Culver-City, Cal. U. S. A. 2. Nu-ţi pot da nici un sfat. Să devii regisor nu e tot una ca să devii tâm ­plar, ca să-ţi spun ce trebue să faci.

Flori de cais. — Jack Diamond trăeşte, dar... nu e actor de cinema, ca să mă întrebi despre el la această rubrică. 2. Da e Ramon Novarro... Dar ai putea să-mi explici de ce mi-ai trimis scrisoarea in dublu exemplar? Aa, vrei poate, să fii mai sigură de răspuns.

Jorj. — Dacă eşti robust şi... sănă­tos, s’a făcut. La orice studio te vei prezenta vei căpăta angajament, fără nici o bătae de cap... Ştii? afară de sănătate şi forţă, cinematograful nu mai cere nimic, parol!...

Perpesic. — Amănunte puteţi că­păta dela Legaţia Franceză din Bu­cureşti, sau dela oricine altă legaţie.

Bucur Chilimbar. — M ’am născut pe vremea lui Nastratin Hogea şi voi muri când voi crede de cuviinţă... Ei asta-i, ce te priveşte pe d-ta când am să mor eu?... Dacă vrei să-mi grăbeşti într’adevăr, sfârşitul, mai scrie-mi vre-o două epistole din acestea!...

Poussy. — Părerea mi-o păstrez în rezervă până mal târziu. Te înşeli însă dacă-ţi închipui că m ’a cunos­cut cineva. N ’am făcut decât să joc farse întotdeauna, dar nici o cores­pondentă n ’a reuşit să mă demaşte şi aceea care-o va face are dela mine un premiu.

Costya de Baby. — Nu Edison a inventat cinematograful, cum crezi d-ta. Acestuia i se datorează numai unul din principiile fotografiei an i­mate. Filmul s’a născut mult mai târziu de invenţia lui Edison, prin contribuţia a numeroşi ingineri prin­tre cari şi fraţii Lumière din Franţa.2. Pola Illery primeşte corespondenţa prin „Mon Ciné“, 3 rue Rocroy, Paris, în limba română sau franceză.

Sage, — Regret din suflet, scum­pă corespondentă, dar nu sunt In curent cu ultimele traduceri. Intere- seazâ-te la o librărie mare şi vei avea toate detaliile... Cum? Eşti domni- nişoară şi vei fi doamnă peste o săptă­mână? Felicitările mele.

O aspirantă la gloria rampei. - Cred că cea mai indicată şcoală de balet este aceea a d-rei Leria-Niki, a cărei evoluţie am urmărit-o întot­deauna cu mult interes. Recomanda­te din partea mea şi vei fi admisă oricând. Şi dacă năzueşti la film ai încă un avantagiu: Leria-Niki îţi poate preda şi lecţii de canto.

Verodot. — Să iei amics un ko- prol... Să stai pe ploaie ’n capul gol, Şi când uşurel ai să te simţi, sunt si­gur c a i să-ţi vi în minţi...

Titescu. — O consider pe această Floricel Constantinescu, o fată foarte inteligentă. A ştiut să profite de mo­ment şi şi-a făcut reclamă în stil a- merican. Că Charlie Chaplin a cu- noscut-o e cert — am dovezi — ba Charlot a mers şi mai departe (avea omul ambiţia să cunoască o român­că). Şi, ca orice june, până şi a ajuns scopul i-a promis şi el marea cu sa­rea. Pe urmă, făcutu-s’a că n ’o mai Cunoaşte.,. In orice caz Floricica noa­stră nu e în pierdere. A fost angajată de Paramount şi turnează actual­mente la Joinville, unde-i poţi adresa orice corespondenţă. J. de S.

Lama de ras „LERESCHE"FABRÎCfncn FRÎÎIţĂ!Sl)

OUAUTE 'GARANŢIE

este «en vogue» în Franţa. De excelentele ei calităţi vă veţi convinge, cerând o lamă de probă

dela :

Concesionar pentru Rom ânia:

Narcisse H. B a lthazar

Bucureşti I, Str. Şelari 7

Veşnicul învinsromanul apărut recent al lui Iun Pas, obţine un remarcabil succes de librărie. E o carte în ale cărei pagini sunt dezbătute cu îndrăz­neală problemele iubirii. Discuţi­ile iscate în jurul acestei lucrări, dovedesc că ea iese, prin factură şi cuprins, din comun.

i a ER1NDU-SE de exagerare, femeia elegantă îşi va îmbiba rufăria I U I şi rochiile cu un parfum uşor şi dulce, care va adăuga mult far­mecului său. îşi va creia astfel o atmosferă înmiresmată, delicata şi subtilă, care o va învălui, denotând femeia distinsă, căci parfumurile violente şi prea pătrunzătoare, indică vulgaritate şi lipsă de gust.

Parfumurile trebuesc să armonizeze deci cu vârsta şi cu caracterul; o fată nu va întrebuinţa esenţele de oare uzează o femeie măritată. Fie­care femeie va întrebuinţa parfumul ce convine genului său de frumu­seţe, tot astfel cum îşi alege toaletele. Un parfum nu se potriveşte ori­cui: trebue să se armonizeze cu mirosul natural al pielii, lucru care uşor se poale dovedi, căci aceluş parfum poate avea cu totul alt miros, la două persoane diferite.

Trebue să şti să te parfumezi, aşa cum şti să te îmbraci. Parfumu­rile cu bază de ambră cenuşie de chiporoase, de iasomie, de garoafe, de vanilie albă, spre a nu cita decât câteva, convin brunelor; roza, le- vărtţica, rozeta şi violeta, blondelor; roşcatele vor evita parfumurile cu ambră şi mosc; se vor servi numai de parfumuri cu baze de flori, de parfumuri uşoiare. Irisul de Florenţa în praf, va parfuma stichet-urile, sertarele, geamantanele şi valizele; e un parfum delicat care se poate întrebuinţa fără deosebire de vârstă sau de ten.

Se poate amesteca praful de iris cu o altă esenţă: indrişaim-lftm- dafiriu, vanilie albă, garoafe, spre a-l accentua, dar trebue discernă­mânt, altfel parfumul va fi prea puternic şi va deveni neplăcut. Nu tre­bue să uitaţi că dacă din punct de vedere higienic, parfumurile au proprietăţi stimulente, abuzul poate dăuna sănătăţii si frumuseţii. O at­mosferă prea parfumată, poate da migrene, exercitând o influentă foar­te rea asupra nervilor. Astfel că tot pudica de iris rămâne parfumul de preferat, pentru rufărie şi îmbrăcăminte: mireasma sa îţi aminteşte câmpiile în floare şi va delecta întotdeauna, fără să vatăme.

In zilele noastre de intens progres ştiinţific, arta parfumeriei pre­zintă o imensă superioritate asupra celei din secolele trecute, când m i­resmele suave erau mult mai puţin subtile.

Feriţi-vă de parfumurile „chimice”, de parfumurile artificiale şi de esenţe falşe, care lasă în urmă un gust neplăcut şi care provdacă adesea dureri de cap. O femeie elegantă, obicinuită cu’ parfumuri bune, nu se va înşela niciodată asupra provenienţei unui parfum; industria esenţe­lor florale a prosperat mai cu seamă în Franţa, ca toată concurenţa „sinteticelor”.

.......................... ......... . • • » • tH*m« «i •«>'»<« t *•«««« t •« t »«» - *

| „ R E A L IT A T E A IL U S T R A T A “ j: oferă oricărui cititor al său, dotat cu puţin noroc :

IUN A U T O M O B IL PR O PR IU |♦ z: printr’un concurs la care pot participa atât abos : : naţii cât şi cititorii. : : Amănuntele acestui senzaţional concurs, în : : numărul viitor al :

I „Realităţii Ilustrate“: î

21 Mai 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

Parfumuri, noui iluzii DORINŢA LUI IONEL

M am a: — „Ei Ionel, ce vrei să-ţi

aducă unchiul din Japonia? N’ai

vrea să-ţi trim ită mărci?

Ionel: — Nu, nu, unchiule, te r og să-mi trim iţi un cutremur de pă­

mânt.

CUM DE NU?!?

Automobilul se opreşte. Şoferul întreabă pe jandarm:

— „Domnule jandarm, nu cumva d-ta şti în ce sat suntem acum?

— „Vrei să-ţi baţi joc? Desigur că ştiu!”.

D E F IN IŢ IE

— „Tată, ce-i un parazit?”.— ..Parazit e un om care merge

printro uşă turnantă, pe care <:• în­vârteşte altul”.

SANCTA SIMPLICITAS...Judecătorul: Martor, ia spune-mi,

când s"au luat clienţii la bătae cu scaunele, dece n’aî sărit şi d-ta?

Chelnerul: Aş fi sărit eu, d-le ju ­decător, dar nu mai erau scaune..

INFORMAŢII —„ Iţi spune bărbatul tău cât câş­

tigă pe lună?”.— „Nu-i nevoe! Ştiu oricum, căci

doarme foarte greu”.

0 minune a invenţiei ja p o n e z e !

EXTRA - KATOLPraf din flori japoneze, asigură dis­trugerea radicală a tuturor insectelor supărătoare ca: gândacii, ploşniţele, pu­ricii, moliile, muştele, insectelor vătă­mătoare florilor, plantelor şi animalelor etc. — inofensiv sănătăţii oamenilor şi animalelor (certificat sanitar legalizat de Legaţiunea României din Tokio cu No. 5449. din 13.IX.1929)

Fabrica AZUMI & Co. Ltd.Osaka-Japonia

Exclusivitate p. România : ____Narcisse H. Balfhazar

Bucureşti I, Str. Şelari No.7

■l -

Im n x fă 4 c t

d m w u f

Dacă dormi atât de puţin încât începi să te temi că ai pierdut exerciţiul somnului, poţi să-l redobândeşti.

Tabletele Bromural te ajută să înveţi a doimiila 1— 2 tablete ziua şi câteva puţin înainte de cuîcarc. Peste zi firea dtale îşi va păstra acel echilibru care pregă­teşte bine somnul. La ora cuvenită vei deveni somnoros°şi abia întins în pat, vei cădea într’un somn na*11 ral şi bine­făcător. In seara următoare aeelaş fenomen se va repeta; după ce vei fi întrebuinţat medicamentul câtva timp, ie vei putea lipsi de el. Bromural este somniferul cel mai între­buinţat şi cel mai inofensiv. — Caută să ai la dispoziţie

întotdeauna un tub de sticlă cu 10 sau 20 ta­blete. — Se găseşte în toate farmaciile şi drogueriile.

KNOLL A.-G., Ludw igshaîen/R in (Germania),

12REALITATEA ILUSTRATA

La Londra numeroase doa­mne îşi îmbracă servitoarele în culoarea predominantă a covoarelor de pe scări şi a decoraţiunilor murale. Lady Ashfield, posesoarea unui interior de o ex­tremă elegantă, şi-a îmbrăcat personalul femenin în acelaş bleu cu perdelele şi covoarele.

De când cu nebunia siluetei băieţeşti, toate re­gimurile sunt la modă; cele mai bizare şi adesea cele mai periculoase. Ana Kreiser, în vârstă de 129 de ani a murit luna trecută la Riga; mâncarea sa preferată erau scrumbiile afumate, muiate în cafea rece. Sprintenă, subţire şi perfect sănătoasă, graţie regimului său original — spunea dânsa — , această doamnă, spera să trăiască până la 150 de ani, dar pasiunea sa pentru scrumbii afu­mate, muiate în cafea rece, i-a fost fata­lă; a murit de indigestie, în tr’o seară, când mâncase prea multe. Cu ea dispare una din marile supravieţuitoare —• dacă nu singura — din epoca lui Napoleon.Ana Kreiser îşi amintia perfect anecdote, relative la campania din Rusia.

Dat fiind că femeile au cotropit totul în Statele Unite, bărbaţii celi­batari şi-au creiat un mic paradis, în care e interzis femeilor să pă­trundă. Un bloc enorm de construcţii a fost clădit, unde s’a introdus tot ce- eace ştiinţa modernă a putut inventa pentru con­fortul locatarilor. Clubul celibatarilor d i n New- York are 40 de etaje înă l­ţime şi aproape în fiecare oraş al Statelor Unite e-

xistă un hotel, special pen­tru ei. Problema cârpitu- lui, a curăţatului hainelor şi ghetelor a fost rezolvată de-un personal în întregi­me masculin. Chinezii sunt cei mai buni spălă­tori în America. Tot per­sonalul clubului e de alt­

fel masculin. Un serviciu special de medici şi de infirm ieri se găseşte în fiecare hotel. Dacă se lo­godesc, membrii trebuesc să demisioneze imediat.

Ca o replică, femeile ame­ricane au format vaste fe- deraţiuni şi asociaţii, cu cluburile şi hotelurile lor, iar numărul aderentelor e formidabil.

Culorile favorite ale ten- nisului sunt anul acesta albul şi negrul; aşii femi­n in i ai tennisului poartă rochii albe scurte, cu cra­vate flotante şi cordoane negre; banda de pe frun­te e neagră şi pantofii

sunt bordaţi cu negru. Cum majoritatea doamne­lor şi domnişoarelor care practică acest sport, nu mai poartă ciorapi, au ar­borat nişte chausette care au o bordură în carouri albe şi negre. Mima Loy într’un robe dTThambre de duiilelă.

Printre nouile cariere ce s’au des­chis femeilor, acea de gazdă profesio­

nală nu e lipsită de originalitate. Multe fete tinere găsesc în aceasta o ocupaţie lucrativă şi destul de agreabilă. Sunt foarte solicitate

în castelele şi casele mari dela ţară, unde amfitrioana, având numeroşi invitaţi, n ’are nici pofta nici tim­pul să se ocupe de ei. . . . . .

Gazda profesională e în genere o fată tanara şi în­cântătoare, nedeosebindu-se întru nim ic de ceilalţi invitaţi, dar are grijă de tot şi trebue să amuze lumea prin diverse distracţii pe care ştie să le pună la dis­poziţie. Când „house-party”-ul se termină, primeşte un cec de o valoare frumoasă şi apoi îşi consultă car­netul spre a vedea în ce altă parte a ţării e aşteptata,

Mamele care dau petreceri pentru copii, spun ci, aceste „gazde profesionale” sunt o adevărată binefa- cerc.

E în tr’adevăr o artă să parvii a amuza această m ică lume; copii sunt adesea mai greu de antrenat decât persoanele mari, Tim izi sau nervoşi, se privesc ca nişte „di ţeluşi”. Legătura trebue stabilită urgentj qentruca surâsul să apară.

M Ă R U N T EENTRU a păstra culorile perdelelor Dvs. de creton şi ale învelitoarelol

fotoliilor dv. din aceeaş materie, spălaţi-lr în apă de orez. Puneţi un kg. de orez liţ opt litri de apă, şi fierbeţi-1 bine. Dupi mărimea perdelelor, veţi spori şi propor ţia de apă şi orez. Muiaţi-le în apa den: rez răcită şi frecaţi-le fără săpun până Ii. perfecta curăţire. Clătiţi-le apoi într’o api de orez curată. Puneţi-le la uscat şi apoi călcaţi-le. Dacă fondul creionului e det

culoare închisă şi vă temeţi; să nu pălească, întrebuinţai târâţe în loc de orez.

Moda unghiilor ascuţitei căzut, din fericire, căci ghia- rele ce terminau frumoaseli m âin i, începuseră să ia pro porţii îngrijorătoare cel puţin pentru bărbaţi. Acum se taij în migdală. Dacă sunteţi funcţionare, e preferabil si nu le mai vopsiţi în aceln-, şu violent, care indică lipsi de gust şi vă dă o notă de ne­seriozitate.

încălţăm intea de antilopl pătată de grăsime sau de » roi se curăţă frecând-o uş« cu glas-papier; când petei au dispărut, periaţi încălţi mintea cu o perie aspră.

Persoanele care se tem li săpun, îşi pot spăla faţa o miezul călduţ al unui carto fiert cu coaje.

Şi zeama de lămâie curaţi foarte bine pielea; tot aşa) zeama de fragi.

Nu periaţi mătasea: şter geţi locul cu o bucată de o tifea. Dacă o rochie de char meuză nu e decât scămoşaji atârnaţi-o în odaia de baie când lăsaţi să curgă apă cal dă. Vaporii vor netezi satinul Nu călcaţi niciodată mătase sau catifeaua decât pe dos.

21 Mai 1931REALITATEA ILUSTRATĂ 13

Desigur că

C E A M A I F R U M O A S Ă

F A T Ă D I N L U M E

e în România,

íotoó rari aţi-o

şi câştigaţi o avere

MA RELE concurs Kodak dă putinţă fiecărui

amator — chiar celui cu mai puţină expe­

rienţă — să câştige cele mai mari premii, doarece nu

contează perfecţiunea technică, ci interesul pe care-3

prezintă fotografiile.

Fotografiile trimise vor fi judecate mai întâi în

ţară, pentru decernarea premiilor naţionale. Acestea

sunt compuse dintr’un premiu naţional de lei

25.000 şi şase premii de lei 5000, câte unul pentru

fiecare din cele şase categorii în care vor fi împăr­

ţite fotografiile precum şi alte premii. Aceste ca­

tegorii sunt: 1. Copii; 2. Peisagii; 3. Sporturi;

4. Natură moartă, arhitectură şi interioare; 5. Por­

trete; 6. Animale.Fotografiile câştigătoare ale premiilor din fiecare

categorie vor fi trimise la Geneva unde vor fi jude­

cate de către juriul internaţional pentru decernarea

premiilor internaţionale.

Luaţi-vă deci aparatul şi faceţi cât mai multe fo­

tografii până la 31 August. Fiecare concurent poate

trimite un număr cât de mare de fotografii.

Cereţi regulile concursului la orice magazin de

articole fotografice sau scriţi la K O D A K , 6, Str.

Edgar Quinet, Bucureşti.

Complectaţi cuponul de participare şi trimiteţi-!

cu fiecare grup de fotografii.

Juriul românesc se compune din:

D-ra Lili Popovici, societară a Teatrului Naţional; D-l /. M. Sadoveanu, scriitor; D-l Ion Minulescu, di­rector al Departamentului Artelor şi D-! P. Grant, director artistic al Institutului de Arte Grafice „Lu­

ceafărul“.

CO N CU RSU L

INTERNAŢIONAL

16.000.000 lei în premii

C U P O N D E P A R T IC IP A R E

Glumele(Ru$Sm a se scrie cu litere de tipar)

Strada ........ .............. ...................................*....................................

Oraşu l sau comuna şi ju deţul....................................................

Marca aparatului fotografic...........................................................

Marca film ulu i ................. *............................................. ...........

N um ăru l fotografiilor trimise cu acest cupon......................

KODAK

14 REALITATEA ILUSTRATĂ 21 Mai 1911

LA FEL CU PllOBA

Ana a fost trimisă în- tr’un pensionat clin Ca­pitală şi după câteva zi­le începu să-şi semneze corespondenţa către cei de-acasă „Anita”.

Nu mare i-a fost sur­prinderea, când a primit următoarea scrisoare de fratele ei:

„Dragă Anita, îţi mul­ţumesc pentru scrisoare Papaita şi mamaita suni sănătoşi. Fanţi Frosaiti

şi unchiul Goguita au fost eri Ia noi.De alaltăeri am un

nou prieten: Sanduita. Te sărută fratele tău

Virgilita.

Bece ai pus cactuşii in jurul patului?Mi i-a prescris medicul, contra somnambulisnmlui.

SOLUŢIE

Petrică, deabia culcat, chiamă din dormitor pe mamă-sa:

— „Vreau să beau Ceva!— „Stai cuminte şi culcă-te” răs­

punde mama.— ,.Dar vreşu să beau ceva!”.— „Petrică! dacă nu taci. viu cu

nuiaua”.(se amestecă tatăl.) — Pauză —Şi iar Petrică':— „Tăticule, dacă vii cu nuiaua,

adu-mi te rog şi un pahar cu apă”.

PRACTIC

— „Fiica mea mă plictiseşte in fiecare zi, că vrea să cânte la un in­strument.

Să-i cumpăr un pian sau o vioară?— „Gumpără-i o vioară. In pri­

mul rând e mai eftină şi în al doi­lea rând, o poţi ascunde mai uşor”.

REŢETĂ

— Ce trebue să fac, ca să-mi păs­trez mâinile frumoase?

— Nimic.

La Constanţa va fi montată anul acesta, cea mai senzaţională ino-î vaţie balneară: „Aquarium bar”.

CURAJ

Dentistul: — „Să vă anesteziez?”.— „Nu! N’am nevoie de extracţii

costisitoare. Nu-mi trebue nici-un anesteziant. Nici cloroform nici eter.Afară cu dinţii, fără multă vorbă!

— „Sunteţi un pacient foarte cu- ragios. Aşi dori să am numai astfel de clienţi. Vă rog luaţi loc pe scaun”.

— „Nu, domnule dentist, nu mie trebue să-mi sccţi dinţii, ci nevestei mele, oare aşteaptă afară”.

Tinerele măritate... trebuie

să dea o deosebită atenţie sănătăţii lor -

întrebuinţareaCum se stinge lampa in Me­

xic, când butonul nu este in­stalat lângă pat...

L Y S O F O R M - U L U Ieste deci foarte

indicată

f ele mai grave boli femenine,

acelea care turbură viaţa

unei femei şi-i iau farmecul, se

datoresc adesea noţiunei greşite

că apa şi săpunul sunt suficiente

pentru curăţenia igienică. Orice

specialist vă va spune că pentru

toaleta Dvs. intimă aveţi absolută

nevoe de un bun desinfectant.

Lysoform omoară cei mai pu­

ternici microbi în câteva minute,

întrebuinţat în soluţie potrivită,

el nu irită ţesuturile delicate.

Lysoform se vinde numai în fla­

coane verzi. Preparatele vândute

vărsat sunt imitaţii.

COZONACUL— M’a trimis mama să vă spun

că a găsit în cozonacul de azi omusca.

Spune-i să-mi trimită mus­ca şi-i dau în schimb o stafidă.

28 Mai 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 15

La V alea Călugărească a avut loc inaugurarea unei uoui scoli de viticul­tura, in prezenţa primului ministru. Fotografia de sus reprezintă şcoala

iar cea din cerc pe primul ministru, rostiiidu-si discursul '

De curând a avut Ioc un match de rugby între echipele „Stadiul Ro­mân" şi „Sportul Studenţesc”, care

a dat scorul C>:5 pentru primii

Inaugurarea studiilor în aer liber la Conservatorul ehoreografic Le- ria Niky. —- Zilele acestea s’a inau­gurat cu deosebit fast primul ,,stu­dio park” la şcoala de balet a d-rei Leria Niky, care funcţionează du­pă metoda celor mai perfecţionate şcoli similare din Occident. Impor­tanţa acestor exerciţii cât şi efec­tul lor binefăcător asupra tinerelor elemente ,este de netăgăduit, atât pentru carieră cât şi ca sport.

R I Sus- Trupele cantonate în cartea palatului din Versatile* în alegeriinresedinte al Franţei. R. I. mijloc: Acum catva timp. un tren egiptean a

luat foc inregisirându-se peste o sută de morţi şi numeroşi răniţi, f olograf ianou-

m o b i l i i I care i-a devenit deocamdată sportul favorit, practicandu-l infiecare zi. W Celebrul r o m a n c i e r englez Edgar Wallace, antonii celor mai celebre romane de aventar î n loderne, este (I e un L tim enta lism aproape exagerat, cand e vorba

de nepoţelele lui.

18 REALITATEA ILUSTRATĂ 28 Mai m i

Nu se poate concepe azi un birou modern, un birou al progresu­lui, al ritmului vremii, fără maşina de scris. Munca grea a scrisului cu mâna, eu toate inconvenientele ei: timp mai_ lung necesar la scris greutate de descifrare, consum mai mare de hârtie, toate au fost în ­depărtate de această m inunată maşină de scris, num ită cu drept cu­vânt tipografie în m iniatură.

Aceasta a fost şi intenţia inventatorului ei, Ghristopher Latham Sholes, când a creat-o în anul 1867, despre care nu s a prea vorbit.

Până în acea epocă accesul femeii în birouri era aproape imposibil. Ma­şina de scris îi deschise drum liber şi azi ea ocupă unul din principalele locuri în angrenajele muncii, atât de vaste şi complicate, ale vieţii comer­ciale, industriale şi chiar particulare.

Maşina de scris e făcută în special pefltru femei, ale căror degete lungi, fine şi mult mai agile ca ale bărbatului îi daii posibilitatea să tapeze claviatura cu o uşurinţă, iuţeală şi eleganţă ce ne uimeşte de 'atâtea ori. 0 dactilografă este o artistă îrt felul ei şi creează u- neori pe hârtia albă ansambluri de o estetică desăvârşită.

Că inventatorul s’a gândit să dea un mijloc de existenţă domnişoarelor şi doamnelor se vede şi din felul cum şi-a exprimat satisfacţia :

“ ■ „/ feel that I have done some- thing for the women who have atways hăt Io Work so hard; This will enable thern tnore easilg to earn a living“.(— „Simt că am făcut ceva pentru fe­mei, cari au avut întotdeauna de dus o muncă aşa de grea ! Aceasta le va în ­gădui să-şi câştige existenţa în mod mai uşor“ ).

Dactilografía, după un ii, ar fi o simplă punere în mişcare a clapelor maşinii. Mare greşeală! Ca la orice ştiinţă practică şi învăţarea dacti­lografíe! necesită un plan şi o metodă ibine stabilită. Numai un studiu sistematic, după o metodă modernă cu toate degetele, num ită metoda oarbă, pentrucă elevii când scriu nu privesc claviatura, poate să dea dactilografului abilitatea şi agilitatea cerută de intensitatea muncii actuale.

Dactilografía şi stenografia sunt armele de care se serveşte, cea mai mare parte d in tineretul de azi, pentru câştigarea existenţei.

Clişeele noastre reprezintă cursurile

secţiilor de steno-ldactilografie ale Şcoalei Berlitz din Bucureşti, Str. Să­

rindar 14, de sub conducerea d-lui di­

rector Em il Waniek, care se ocupă de

zeci de ani cu această importantă

ştiinţă şi care are mândria să se laude

cu numeroase generaţii de stenodacti­

lografi, elemente de o valoare reală.

D-sa a scris şi un manual absolut mo­

dern, „Cum se învaţă practic şi repede maşina de scris“. Prin el oferă tinere­

tului nostru un mijloc practic de a în­

văţa dactilografía după metoda ştiinţi­

fică cu 10 degete, care permite să se

scrie cu maximum de viteză şi m in i­

mum de oboseală. Becomandăm căldu­

ros acest manual tuturor celor ce vor

să se iniţieze sau să se perfecţioneze

în această ştiinţă, cu atât mai mult eu

cât in curând, vom avea plăcerea să a-

nunţăm data unui concurs de dactilo­

grafíe, dotat cu mari premii.

ANUL I. — Nr. 7

Eşisem de mult din Sighet. Ne apropiasem de frontieră. Am lăsat auto­mobilele la marginea unui sat şi, pe o potecuţă, în tr ’un teren ale cărui accidentaţii sporiau, înaintam în monom tăcuţi. Era noapte.

Insoţiam un pâlc de poli­ţişti, sub conducerea inspec­torului de poliţie D. O poteră circumspectă, lansată de unde­va, d in tr’un birou dela Bucu­reşti, prin „Hugues” — _ tele­graful secret al oficialităţii,— prin viroagele acestea pline de tain ică besnă, pe urmele gangsterilor spirtului falşifi- şificat...

P Â N D Ă

Am mers astfel până ia o cabană dela poalele unu i munte. Nu departe de _aci, se afla graniţa cehoslovacă.

La cabană ne aşteptau dom ţărani, două călăuze, cu cai.După un popas de câteva m i­nute, am încălecat. Erau cai piperniciţi, de munte. Şi-am pornit iar la deal, pe potecuţa plină de bolovăniş, c a iijm ic i se cătărau pe pante şi păreau neobosiţi, la urcuşurile cele mai grele.

Am mers astfel vre-o trei ceasuri. Noaptea era obscura, cerul acoperit de nori negri.Nu vedeam, decât, în dreapta, fantomatica siluetă a unor stânci uriaşe; în stânga un a- bis negru, în fundul caruia clipotia uneori ceva nevăzut, probabil o şuviţă de apă. Ex­cursie lugubră...

— Halt! şueră în noapte vo­cea inspectorului D.

Ajunsesem pe un m ic podiş, lângă un bordeiu, din care umbre ciudate începură sa iasă. Am recunoscut un grup de soldaţi, de grăniceri, cari _ se apropiau de noi. Era un post înaintat.

Am lăsat caii la post şi_ împreuna cu o patrulă de grăniceri, am înaintat pe coa­sta muntelui din faţă.

— Mai e mult până la Pietrele Albe / se aude din besnă, de lângă noi, vocea in ­spectorului de poliţie. w .

îndată, răspunde un sergent de grăni­

ceri.Şi ne explică:— Stâncile de colo, sunt Pietrele Albe.Ne arată cu m âna ceva, dar nu vedem

nimic, sau poate, cel m ult, un fel de abu­reală, ce poate fi numai o părere.

— Pe acolo au să treacă, spuse inspec­torul.

— Ce noapte blestemată! adaoga un po­liţist. In besna asta, nu vezi câte degete ai la mână.— Nu cred să-i putem prinde...

-- Cât e ceasul? întrebă inspectorul.Şi tot el — privindu-şi ceasul brăţară cu

ace fosforescente, — răspunse:— Unu şi un sfert... In cel mult t>

jumătate de oră, vor trece pe aci... La pândă copii... Ascundeţi-vă după

stânci, şi nici o vorbă... Dumitru Ion, stinge ţigara!...

Sergentul de grăniceri trimise pândari spre Pietrele Albe, cari

trebuiau să ne dea de veste, la apropierea caravanei.

Apoi, reveni spre inspec­tor :

— E sigur că au pornit în ­coace?

— Absolut sigur. Un spion ne-a adus vestea că au pori.it eri la 11 seara din Hazfalet, din Ungaria, de lângă graniţă au urcat muntele, au intra în Ce­hoslovacia, şi că urmeaz i it i­nerarul prin acest punct, spre Bomânia. Am crezut că e cel mai nimerit loc ca să-i pân­dim, şi v’am anunţat telefonic la post, că sosim... J)e data asta, cred că nu ne mai scapă.

GANGSTEBIi!..

Siguranţa generală primise în dimineaţa aceleiaşi zile, veşti u lu itoare: un grup de gangsteri ardeleni, intenţionau să treacă prin contrabandă, din Ungaria şi din Cehoslova­cia, cantităţi colosale de spir-

turi, licheururi metilic<; şi eter brut; Ungaria organizase as* fel de transpor­turi, având tot interes il ca să răspân­dească în Ardealul românesc patima ce dă degenerarea, eteromania şi beţia de spirt metili.’, care ckcimează populaţia băştinaşe.

Atât în Ungaria câl şi în Cehoslovacia, există mari fabrici iIe eter, grosolan ra­finat şi de sp iituri otrăvitoare, de proa­stă extracţie, prohibite în România, când nu sunt denatuiate. Gangsterii ardeleni aduc pestre graniţă, p rin contrabandă, aceste produse ini'mre şi otrăvitoare.

Atunci, siguranţa generală dela Bucu­reşti, prin agenţii ei din statele vecir.e, făcu cercetări, şi prinse de veste data, când un convoiu ( e gangsteri, aveau să treacă pela punctai num it Pietrele Albe, numeroase butoai şi galoane cu băutu­ri prohibite.

Un ordin pornise către autorităţile din nordul Ardealului şi o echipă de po­liţişti plecase aş’ dar la punctul sem­nalat.

Aşteptam aci, cam de o jumătate de oră, când unul din grănicerii ce făceau

Fotografia noastră reprezintă pe re­porterul nos i de vorbă cu unul din principalii şefi ai con'rabandiştilor de alcool, în curtea închisvrii din Tg.-Mu- reş.

20 R E P O R T A J 21 Mai 1931

de pândă, ca post înaintat, veni să ne spună ca s’a auzit un sgomot dinspre vârful muntelui;: bolovani s’au rostogolit, fie desprinşi de picioarele contra­bandiştilor, fie de vre-o vietate sălbatecă.

Cerul par’ică se mai limpezise de nori şi profilul dinţat al stâncilor albe, se desena acum m ai precis. Sau poate că ochii noştri se obicinuiseră cu -peisa- giul de basnă.

— Ei sunt ! şopti deodată sergentul de grăniceri.In tr ’a&evăr, nişte m ici mogâldeţe păreau că se

profilează pe cer, îna intând pe lângă aceste stânci.— Trebue să-i înconjurăm ! zise inspectorul D.

IN CAPCANADar operaţiunea aceasta nu era tocmai uşoară.Ce s’a întâmplat precis, cred că nu^mi voi da sea­

ma niciodată, fi cert însă că bandiţii 'au simţit apro­pierea noastră, fiindcă deodată am auzit un fel de uruitură.

— Ne-au simţit!... constată inspectorul.Şi-imi explică uruitură; bandiţii aruncau în pră­

pastie butoaiele şi bidoanele...I-am înconjurat, strângând apoi cercul. S’au pre­

dat fără nici o opoziţie: i-am percheziţionat, dar nici asupra lor, nici pe caii şi catârii ce-i însoţeau, n ’am

Dr.: In delirul etherului din bu- mmuicurile ardelene.

Jos: Un „distilalor“ de spirt

* mk

i a

■

Atunci, un grănicer sosi gâfâind, aducând din urmă, cu baioneta la armă, un complice de-al contrabandiştilor.

— Ce e cu ăsta ? (întrebă inspectorul.— L-au trim is contrabandiştii înapoi, pe potecă, să dea de veste

grupului care vine în urmă.— Mai vine un grup de contrabandişti ?

— Da, răspunse grănicerul. Acesta făcea legătură între cele d-ouă(Continuarea în pag. 26)

Aspect dintr’o fabrică ardeleană, unde s’a operat o descindere.

aflat nici un strop de alcool. Culmea era că aveau şi paşapoarte în regulă !

— Am să vă arestez !Protestară:— De ce ?... Suntem un grup de turişti...

N’am făcut nici un rău... Avem actele în regulă.

Grănicerii aprinseră torţe, se_ lăsară cu frânghii în prăpastie şi găsiră cioburile buţiilor şi urmele de alcool.

Atunci, unul din gangsteri, un tip de neamţ rotund, cu fălcile eşite, râse:

-— Dar n’am aruncat noi butoaiele in prăpastie. Nu ne puteţi aresta şi da în juj decată, fiindcă nu aveţi probe. Voiţi să vă faceţi de râs?...

ta**®*®

í ^ l E-AR fi plăcut mai mult să povestim aci o întâmplare cu eroi croiţi U J din minte susceptibili la m odificări după fantazia şi cu soarta la în ­demâna noastră. Nu garantăm bine înţeles că formele şi aluatul potrivite de noi ar fi putut concura în fason şi adevăr adevărul însuş. Ne-am fi putut lua totuş o răspundere: Să ne conducem eroii până la sfârşit şi odată cu sem­nătură să ne predăm cu aceste cuvinte:

Din toate câte li s’au întâmplat eroilor noştri, ei n ’au nici-o vină. Dacă sunt strâmbi din naştere, ori dacă s’au strâmbat mai apoi, vina nu-i a lor. Dacă s’au omorît între ei, dacă şi-au pocit vecinii prin farmece, dacă au destăinuit streinilor secretele părinţilor lor, şi dacă au încercat să ciupească din averea atât de atrăgătoare a aproapelui, vina nu-i a lo.r.Noi i-am îndrumat astfel. Iar noi n ’avem de asemeni nici o vină, fiindcă oamenii noştri sunt croiţi d in minte, sunt adică ceva mai puţin decât trădătorii sau pungaşii, oameni adevăraţi.

Şi ne-ar fi plăcut m ai mult să ne ocupăm de oameni inventaţi, fiindcă orice ar face ei, e un lucru de care nu se ating: conştiinţa au­torului — căci toate faptele eroilor lui sunt în mod necesar conforme acestei conştiinţe.

Iată însă că avem să ne ocupăm de întâm plări adevărate, de în ­tâmplări triste cu oameni adevăraţi. Şi ne mărturisim de pe-aci co­déala. Ne e teamă. Mânuirea unei povestiri adevărate conţine, în soris prea adesea elemente de verdict. Şi orice povestire e o judecată.

Cu atât mai mult aci, unde e vorba de un proces.O sală de şedinţe în tr’o cazarmă. Ferestre scunde, tavanul jos,

mobilierul sărac. Putea să fie dormitor pentru douăzeci de recruţi.A devenit sală de judecată, fiindcă în Ioc de paturi, s’au aliniat zece rânduri de bănci, comandate în frunte de o estradă, cu masa consiliu­lui. Lângă o fereastră, pe aceeaş estradă, o măsuţă de brad, poruncită la tâmiplar de bună seamă cu specificarea in iţială, pentru un tacâm Prin evoluţie s’a făcut aşa, că lângă^ fereastră şi Ia dreapta cate­drei consiliului, măsuţa se chiamă în noua-i întrebuinţare, foto­liul ministerului publio.

Pentru prezenta circumstanţă, de-a lungul ferestrelor s’au mai băgat în sala de şedinţe vre-o zece bănci şi s’au izolat de rest printr’un grilaj văpist în cărămiziu.

Pe aceste bănci sunt 43 de acuzaţi. Cel mai bătrân are şaizeci şi trei de ani şi e mai în vârstă decât fiecare cu cel puţin două­zeci şi cinci de ani. Cel mai tânăr are douăzeci sau douăzeci şi unul şi e fiul celui mai bătrân. Bătrânul se numeşte Eduard Hruşca. Este inginer pensionar. In fosta monarhie austro- ungară inginerul acesta înalt, uscat, cu membrele nesigure, cu ochii mobili, cu privirea scăpărătoare la dreapta şi la stânga, cu surâsul incert, fugărit de umbre, nevolnic, terorizat de teamă şi arsuri interioare, remuşcări, ciudă, regrete, se pare că a fost ceva mai mult decât azi.

'

u

r*

Jf T/

' 4 1 xm t "MU f j i l

L — X afcte» - " 1

Sus: In pauză.St.: Inculpaţii escortaţi la proces.

A însemnat ceva în viaţa poli­tică, a avut partizani, a condus şi a reprezentat o grupare sau o categorie de cetăţeni.

D in tr’o a doua căsătorie —- cu o descendentă a dascălului Di- mitrie Onciu — a îngrijit şi cres­cut trei copii, doi ai nevestii şi unul, cel mai m ic, al lui. Acesta este astăzi alături de bătrân pe banca celor 43 de acuzaţi.

Ca şi când prin botez bătrânul ar fi intenţionat o confuzie, ori ar fi încercat o proorocire, pe fiu l-a num it tot Eduard. Acum Edu­ard fiul şi Eduard bătrânul au să răspundă la aceeaş acuzaţie: Au trădat şi au spionat în favoarea sovietelor.

De răspunsurile lor depinde sentinţa care e scrisă în lege: cel puţin cinci ani m uncă silnică sau libertatea.

Inginerul Eduard Hruşca a cu­noscut şi întreţinut relaţiuni

22

strânse cu şeful un-ei grupări de spionaj în numele sovietelor, Mannhofer, astăzi dispărut.

Nu recunoaşte că i-a servit material informativ. A prim it bani dela acest Manhofer, pe care îl credea la început negustor şi reprezentant al m iniste­rului de externe german, dar banii Lau fost daţi pentru o lucrare de eco­nomie politică şi sociologie.

Poate că lucrarea dată lui Manhofer o fi servit^ drept material informativ, a fost însă fără ştiinţa şi voinţa inginerului Hruşca.

Când însfârşit şi-a dat seama că acest „negustor” nu era decât un spion, declară că a întrerupt le­găturile cu el.

Intre timp însă s’a întâmplat acest fapt : Tânărul Eduard Hruşca, sublocotenent nou eşit de pe băncile şcoalei m ilitare, a prim it o permisie de câteva zi­le, pe care şi-a consumat-o aca­să, la Cernăuţi. In tr’o zi tatăl i-a prezentat la cafenea pe Manhofer. Au stat câteva ore împreună şi au vorbit de toate, dar mai ales des­pre armată, — căci Manho­fer era şi ofiţer în rezervă.In tr ’un rând tânărul sublo-

După desbateri, acuzaţii sunt duşi sub pază înapoi, la închisoare.

K E P O R T A J •¿1 Mai m i

— Mi-ai promis trei m ii de lei pentru toc rezervor... Tatăl îşi ia aerul Iui sever:— Astăzi nu se poate. Ţi-i trim it la Sibiu.— Vezi papa... Mi-ai promis...

cotenent îşi aminteşte de o promisiune a tatălui şi, gândind că prezenţa streinului poate fi un prilej de constrângere pentru bătrân, i-se adre­sează şăguind:

— Ascultă, papa, ştii că mâine dimineaţă plec la regiment.Tatăl a adulmecat pericolul şi încearcă să-l evite.

- Până mâine dimineaţă mai sunt şaisprezece ore, dragul meu, să nu mai vorbim de asta.

— Dar, papa, la şase se închid prăvăliile.— Aşa e regula, puiule. Trebuie să se închidă.— Ei şi tocul meu-rezervor şi mănuşile mele?...— Nu înţeleg...

Boxa acuzaţilor.

D. Manhofer care îşi cunoştea meseria de a prinde oamenii cu îndatoriri, a intervenit împăciuitor în favoarea fiului şi mai la urmă a scos portofelul şi a oferit tânărului cei trei m ii de lei : pe care „bine înţeles d. inginer îi va înapoia mâine”. ,1

Sublocotenentul povesteşte scena la interogator şi termină cu vorbele: — „Am luat aceşti ban i cu permisiunea tatii, domnule j general.”

Tânărul ofiţer de cavalerie, mărunţel, cu_ obrajii îmbujoraţi, cu buzele tinere ,arse de emoţia ceasului, dă curajos şi hotărît ăspunsuri netede, corecte, cu vorba însoţită de nu ştiu ce sono­ritate tăinuită în piept, copilărească.

n . preşedinte: La Sibiu ai mai în tâln it pe acest Manhofer? f Sublocotenentul Eduard Ilruşaa: Da, de două ori. In cele

din urmă însă tata îmi scrisese să-l_evit.D. preşedinte: Cunoşti aceste cărţi?Sublocotenentul: Da, sunt ale mele.D. preşedinte: Cum se face că ele au fost găsite la d. Paul ‘

Solomon? (şeful organizaţiei de spionaj).Subloicotehientitl; Nu ştiu, domnule general, şi nu pot să-mi

explic.D. preşedinte: Când ai plecat din Cernăuţi le-ai luat cu d-ta? ; Sublocotenentul: Da, domnule general. Două dintre ele ştiu

sigur că le-am avut la Sibiu. Pe cealalta însă, am căutat-o şi n am găsit-o după plecarea mea din Cernăuţi.

Preşed.: Poate că cele două ţi-au dispărut încă de pe cand erai la Cernăuţi. .

Sublocot.: Nu, domnule general. Ştiu sigur ca le-am luat cu mine.

Preşed.: Poate le-ai dat d-lui Manhofer la Sibiu. . Sublocotenentul: Nu, domnule general.Şi în tot interogatoriul, n ici o contrazicere. Chestiunea căr- >

ţilor dispărute formează singurul punct obscur.Cineva însinuiază la masa presei:— Să ştii că nenorocitul vrea să salveze pe bătrân.

- Şi tată-său îl lasă să se compromită?Dar dacă nici tatăl nu e vinovat de dispariţia cărţilor?

Poat'> că Manhofer le-a furat.In boxa acnzaţilor, bătrânul şi fiul stau despărţiţi, pe bănci

diferite. După suspendarea şedinţei, bătrânul e dus la închisoarea Văcăreşti, iar fiul la Jilava.

Doar la eşirea din sala de şedinţe ,sunt Împreună. Se apropie gră­biţi unul de altul şi până la uşe fac în fiecare zi, câţiva paşi alături: fiul, cu braţul trecut pe după m ijlocul bătrânului, şi bătrânul rezemân- du-i-se de umăr. Şi mai niciodată nu vorbesc.

Am Întrebat odată un om, cunoscător al proceselor militare:Crezi că-i condamnă?

Mi-a răspuns urmărindu-şi propriul gând:— Uită-te la ei. Chiar dacă va fi condamnat numai unul, amândoi

vor ispăşi pedeapsa.

I. RAK

ONSILIUL de răsboiu al Corpului I de ar­mată din Craiava, a osândit la muncă sil­

nica trei sceleraţi. Ca trei vipere, au muscat toc­mai inima aceluia care i-a încălzit cu bunătatea sufletului său; au împlântat colţii veninoşi ai des- nădejdii, în sufletul îmbătrânit de griji al unei mame, omorîndu-i după torturi imunde unicu-i fiu. Azi răpuşi şi înfieraţi ca bestiile carnivore, amin­tirea lor nu trăeşte decât pentru a evoca jalea si oroarea unei crime, ce-şi desfăşură ultimele scene m galeriile jilave ale ucnei de sare.

¿1 Mai m i

A trebuit s’o părăsească, s’o lase singură în căsuţa lui albă cu brâul albastru de sineală, ca să fie o- ştean, la fel cu ceilalţi flăcăi. Pă­durile şi câmpiile pe care le cu- treerase încă de mic copil, tatăl lui care pierise în ţărână, îi topiseră paj’că sufletul în tr’un dor de crâng, de fluer... Şi nenorociţii pe cari trebuia să-i păzească, îi forfe- cau parcă inima, când se gândia ce soartă şi mizerie îi aşteaptă. Era prea bun ca să nu-i ajute, din pu­ţinul pe eare-1 avea.

Cineva se furişă în spatele lui. Pătru deşteptat din visurile lui, se întoarse. Era deţinutul Florescu Vasile, fost învăţător, închis pen­tru dezertare şi port de insigne false.r , — „Ai ceva, pentru noi, măi Pa­trule*?"

Pătru scoase de sub manta un pachet înfăşurat într’o năframă inodată. se repeziră ca nişte bestii cmipra lui...

G E R M E N II P E R IC U L O Ş I

A ! G U R E I

La fiecare respiraţie, m icrobii periculoşi se îngrămădesc în gură. Aceşti microbi atacă emailul d in ­ţilor şi sunt cauza acestor urâte pete galbene şi a cariei care îi u- răţeşte.

Un centimetru de KOLYNOS în ­tins pe o perie de dinţi uscată, umple gura cu o spumă antisepti­că, care distruge aceşti germeni într'un mod instantaneu. Spuma pătrunde in crăpăturile dintre dinţi şi înlătură rămăşiţele de a- liinemte în fermentaţie.

Neutralizează acizii şi curăţă dinţii bine şi fără stricăciune, dând emailu­lui un alb strălucitor. încercaţi KO- LYNOS-ul şi veţi vedea cum dinţii Dv. vor fi albi şi curaţi.

- „Uite mă Vasile, nişte tutun şi câteva ouă răs­coapte”.

Vasile ascunse pachetul şi plecă.Ochii lui Pătru se împăienjeniră:— „Să fie pentru sufletu’ tatii” murmură el.Aşa le îndulcia Pătru viaţa amară de închisoare,

de vreo câteva luni încoace.

Trecuse aproape o lună de zile. Era în noaptea de2—-3 Aprilie, când se anunţase eclipsa totală de lună.

La postul No. 4 era tot Pătru Constantin. O vije­lie cumplită se deslănţuise, fugărind norii pe cer, ca pe nişte duhuri rele. Crăngile pomilor se aplecau în vuet sinistru, urlând fioros, ca de o presimţire pe care nu o puteau exprima decât în gemete, în poc­nete lugubre, ca de oase sfărâmate. Dacă ar fi eşit morţii din cimitire, aerul ar fi fost tot atât de tăios ca vântul acela care biciuia faţa lui Pătru Constan­tin. Mai avea însă noapteâ asta de suferit. Mâine pleca în concediu, acasă la el; la mama lui.

In dormitorul închisorii era un întuneric de raclă.Ferestrele se zgălţăiau sinistru, ca scuturate de o

mană nevăzută. 'ICineva se furişă dela un pat la altul.— „Vasile ce facem?”

— „Chiamă-1 pe Balaci”.Toţi reuniţi în jurul patului lu i Vasile Florescu, a-

cesta începu:— „Nu ne-am gândit bine. Dacă fugim în pod şi

de acolo să spargem zidul, ca să ajungem la sârme, poate aude cineva şi cum o să sărim din pod? Dacă ne frângem picioarele?”

— „Eu zic una! Să trecem pela Pătru. U stiti doar. 0 să ne lase, că-i prost.”

O tăcere de câteva minute urmă acestor cuvinte ale lui Balaci. Nu se auzi adecât vuetul lugubru al vijeliei.

In întuneric, trei m inţi negre, înfierbântate de i- deia libertăţii şi a plăcerilor care-i aşteptau dincolo de zidurile închisorei, mooniau în întuneric o idee oribilii.

— „Să mergem!” fu răspunsul scurt şi tăios al lui Florescu.

„Dă-mi cheia”, spuse Balaci.Umbrele se furişară în gangul

care ducea dela dormitor la curte. La capătul gangului, Pătru îm bră­cat în şubă, se proptia cu mâinile de ţeava puştii. Toţi trei lip iţi de zid, se furişară până aproape 'de santinelă.

Pătru auzi un sgomot. Se întoar­se, încercând să străpungă cu p r i­virea întunericul.

— „Cine-i acolo?”Florescu se apropia.— „Eu, măi Pătrule?”— „Ce vrei?”tn loc de răspuns, Grigore Ma­

rin, se repezi ca o fiară la Pătru, şi cu un pumn îngrozitor îl trânti la pământ.

Fără să mai piardă o clipă, îşi încieştă degetele în jurul gâtului lui Pătru, strângându-1 cu toată forţa braţelor sale herculane.

— „Fraţilor... ple... plecaţi. d... dar lăsa... lăsaţinmi.., via... viaţa! articula abrupt Pătru, sim­ţind cum cleştele m âinilor îi luau răsuflarea.

Marin strângea şi mai puternic.O luptă mută, cu lovituri surde,

începu pe caldarâmul de cărămidă al gangului.

Petru să svârcolia în răsuciri e- pileptice, căutând să scape de Ma­rin. Lovituri de pumn cădeau pe o- braji, pe urechi, în ochi.

— „Fraţilor”... încercă din nou Pătru.

Cei trei ucigaşi: (dela şt. Ia dr.) Grigore Ma-

rinescu, Vasile Balaci şi Grigore Marin.

Ultimele zile ale lunei Martie. Primăvara moc­neşte pe ici pe colo în câţiva muguri tim izi, lup- tandu-se aprig cu iarna, care s’a înstărit pe meleagţurile noastre şi nu vrea să-şi mai ia boccelele albe de zăpadă.

închisoarea m ilitară din Craio­va, o fostă cazarmă, împrejmuită numai de un gard de sârmă ghim ­pată, străjuită de sentinele, con­trastează prin trista ei destinatie, cu împrejurimile de adevărat ta­blou pastoral, ce-şi desfăşoară pla­nurile din primele dâmburi ale pă- durişului,_ dela „Balta Verde” până departe, în desimea de codru al „Radovanului”.

La postul 4, e Pătru Constantin.Vlăjgan sănătos, dar cu ochii me­lancolici. Gândurile lui s’au risipit departe, acolo unde îl aşteaptă u- nica fiinţă ce-1 doreşte, — mama lui.

24 R E P O R T A J 21 Mai m i

D O A M N ELO R ! D O A M N ELO R !N u vă ap rov iz io na ţi cu S T O F E , M Ă T Ă S U R I Ş l

C I O R A P A R I E p â n ă n u v iz itaţi

Depozitul „VîDAS“Bucureşti, Cal. Victoriei 14, (vis-a-vis de Prefectură'

care vinde cu preţuri D ERIZO RII desfăcânri produsele unor F A S R I C i importante.

P 0 U ! ( C E A i 0 R. N I CU l

HI A P ^ , W O O DCare m erse ne în tre rup t cu prec iz ie şi n u trebue în to rs n ic ioda tă . în lo ­cu iţi ceasorn icul pe care-l purta ţi

cu ceasorn icul

U Â L W O O D

Uinţii falşi sunt o mare invenţiunelDar păstraţi pe ai D-voastra cât de mult puteţi...

INAmqi-VĂ CONÎRA TRANSPIRAŢ1UNEI

Nu vă lăsaţi surprinse de trans- piraţiune, mai ales când e vorba de sudoarea dc desubtul braţelor.

întrebuinţaţi deci în mod regulat preparatul:

Umanitatea are motive serioase să se teme de pyorrhea.

Multe persoane cari ar fi putut să evite pierderea dinţilor lor, îşi dau astăzi seama şi se simt rău şi neLionfortabil cu dinţi falşi. Pyorr­hea care se iveşte la patru oameni din cinci trecuţi de vârsta de 40 de ani, vă poate răpi d inţii şi ata­că chiar sănătatea dv., dacă îi per­miteţi să se desvolte.

Primele simptome sunt gingiile slabe, care sângerează uşor când le periaţi. Progresând, gingiile devin moi, până când dinţii slăbesc la ră­dăcină şi cad, sau trebuesc să fie extraşi.

Pentru a ne asigura păstrarea dinţilor, întărirea gingiilor şi să­nătatea gurii, întrebuinţaţi d im i­neaţa şi seara PASTA ŞI SĂPU­NUL DE DINŢI GELLE FRERES, La farmacii, droguerii şi parfume- rii.

Veritabil produs americanunicul şi cel mai eficace preparat ou renume mondial pentru a pre­întâmpina once fel de ^sudoare sau transpiraţiune excesivă.

Păstraţi dede.ubtul braţelor dv. în stare usca'ă şi veţi cruţa, dv. ca şi altor persoane, mirosul supără­tor şi neplăcut al transpiraţiunei.

Odorono fereşte corsajul şi îm ­brăcămintea ori cărei femei de ne­plăcerile şi stricăciunile ce le pot aduce transpiraţiunea şi din acea­stă pric ină întrerbuinţarea regula­tă a produsului ODORONO contra transpiraţiunei, este mai mult de­cât recomandabilă.

NOTA. ODORONO con­tra transpiraţiunei se gă‘.eşle in comerţ în două mărim i de flacoa­ne: în flacoane de mă­rime obişnuită şi în flacoane duble, având îndoita cantitate a ce­lor obişnuite. De vân­zare la farmacii, dro­gherii şi parfumerii. Unde nu se găseşte a-

dresaţi-vă la Reprezentanţa Gene­rală pentru România: PARFUME- RIA ELITEI, Bucureşti I, calea Victoriei No. 39.

UNCOZONACUEEIIţA l i ‘ 30sp lendid Y I E V I I / M U tei

Cuvântul pe care-l rostise însă, îi fu fatal. Florescu îi vârî întâi o mănuşă în gură şi apucând apoi cu amândouă mâinile fălcile ne­norocitei santinele, trase cu pute­re, ca să le despice. Balaci, în tr’o inspiraţie ce întrece fantazia celei mai oribi'le torturi, se repezi şi a- pucând limba lu i Pătru, trase cu putere. O pocnitură surdă se auzi. Un val de lich id cald şj cleios le umplu mâinile. O horcăială sini­stră, ca de vită înjunghiată se pierdu în mugetul vijeliei. Pentru un moment, speriaţi de grozăvia faptei lor, se lip iră de peretele gangului. Pătru, în t j ’un efort su­praomenesc, se sculă în genunchi şi bâjbâind cu mâinile prin în tu­neric, căuta un sprijin să se ridice. Sângele-i gâlgâia din gură oprm- du-i respiraţia. Balaci regăsindu-şi sângele rece, se repezi in dormitor şi achise o saltea.

— „Pe el tovarăşi! Să isprăvim cu el” . . . .

Marin apucă salteaua şi îsbina capul lui Pătru, îl prăbuşi la pă­mânt, acoperindu-1.

— „O frânghie!”In câteva clipe frânghia fu a-

dusă şi Pătru legat cobză în saltea.O manta mai fu înghesuită în dreptul obrazului.

Dincolo, in lumea celor liberi, erau deniile...

Sala de şedinţă a Consiliului de Răsboiu e arhiplină. Monstruoasa crimă, atrăsese nenumăraţi cu­rioşi, ou prisosinţă răsplătiţi prin amănuntele crude şi \oribile ce au fost evocate în decursul desbateri- lor. Făptaşii dovedind un cinism şi o cruzime fără pereche, lipsiţi de orice grăunte de renuişcare, o- dată evadaţi, s’au dedat ia orgii in cârciumi şi lupanare.

Prinşi astfel tocmai prin îndrăs- neala ou oare colindau împrejuri­mile, stăteau acum încătuşaţi pe băncile acuzării. 1

In faţa nepăsării (şi a bestialităţii lor mărturisite, nici apărătorul nu găsise cuvinte prea înflăcărate, să înduioşeze pe judecători, pentru a le solicita o micşorare a pedepsei.

In primele bănci, două femei bă­trâne, cu ochii istoviţi de plâns, tşi ascundeau feţele în tulpanele lor negre. Stăteau mute una lângă alta, clătinând ctapul uşor oa în- tr’un bocet fără glas. Era mama lui Balaci, unul dintre ucigaşi, şi mama lui Pătru Constantin, cel ră­pus de foştii lui camarazi.

Curtea îşi anunţă intrarea. Acu­zaţii fură introduşi. Palizi, cn ca­petele plecate, <aşteaptă 'sentinţa ce va decide soarta lor de azi fnainte.

Solemn, consiliul îşi făcu apari­ţia. O tăcere grea ca o lespede de mormânt, apăsa toate piepturile.

Se rosteşte sentinţa. Aceiaşi pen­tru toţi: Muncă silnică pe viaţă.

Deodată un ţipăt desnădăjduit, străfulgera sala.

— „Lăsaţi-mi-l! Nu mi-l luaţi!”Cu braţele întinse, în mişcări des-

ordonate, cu r chii holbaţi de groază, mama lui Balaci imploră mila judecătorilor.

Durerea sfâşietoare a acestei mame, ce-şi pierdea pentru tot­deauna rodul dragostei, împăian­jeni toţi ochii. O învălmăşeală în­frigurată se produse la uşă. Toţi căutau să fugă din sala aceasta, unde se perindaseră până acum câteva clipe, scenele cele mai tra­gice şi înspăimântătoare, din câte poate supravieţui o biată fiinţă o- menească.

Sala se goli ca prin farmec.Numai într’un colţ rămăseseră

două femei, cu tulpanele negre. Plângeau îmbrăţişate. Lacrimile lor scoborau lin, pe cutele obrajilor îmbătrâniţi de jale, topindu-se la­olaltă.

— „II iert maică! II iert!” mur­mura una din el cu buzele uscate ca prinse de friguri...

Rămase singure de azi înainte, viaţa lor se va stinge neştiută, aş a cum mor tainic, pâlpâirile cande­lei, în ungherul odăii, sub icoana Prea Sfintei Fecioare... CUŢANA

Dom nişoara detectiv

HINERII parisieni, sau cei în ____ trecere prin Capitala Fran­ţei, nu m ai înoadă atât de uşor flir­

turi ca altă dată. Faci cunoştiinţă în metro, la cafenea, la teatru, la un bal, cu o fată încântătoare, nas- timă, elegantă, dar îţi lipseşte cu­rajul să flirtezi cu ea, căci nu şti dacă nu cumva faci curte unei de­tective. Parisul e invadat de poli­ţiste secrete. Numeroase instituţii de urm ăriri angajează armate în­tregi de domnişoare frumoase, pre­zentabile cu cunoştinţe linguistice şi cu talent actoricesc. Detectiva e întrebuinţată pentru fel de fel de cazuri: constatare de adulter, su­pravegherea vreunui casier bănuit de defraudare sau e însărcinată cu vreo misiune politică.

Se ştie că la Paris există nume­roase colonii de emigranţi radicali, de dreapta şi de stânga, care se, spionează reciproc, fiind cei mai; buni clienţi ai birourilor de detec- ¡ tivi.

Or, nu e tocmai plăcut să înozi o; aventură galantă cu o detectivă. Nu poţi să şti niciodată dacă nu eşti, d-ta însuţi obiectul cercetărilor: sale.

Adorabilele agente ale birourilor de detectivi, răspândesc în jurul: lor o atmosferă de nesiguranţă ;i| de bănuială. Pierzi gustul de aven­turi galante, când trebue să-ţi fii, mereu teamă, că amabilitatea fer-' mecătoare a frumoasei partenere nu e decât o mască, după care sel ascunde un sistem de spionaj.

H A Z U R I

CLAUZĂ DE CONTRACT

Proprietarul: — „Pe celălalt chi­riaş am trebuit să-l dau afară; îmi datorează chiria pe un an! .

__ „Atunci iau locuinţa — dacirămân aceleaşi condiţiuni .

ASEMĂNARE

„Când vă privesc, îmi reamintea involuntar de numele unui mare sa

_ încântat domnule profesor. Şi]oare e acel savant?”.

— „Darwin”.

In num ărul viitor vom public, rezultatul concursului

„ P e c a r e o p re fe ra ţ iconcurs care o avut un răsunet Mtraordinar.

CONSERVAREA BLĂNURILOR şi a C0V0AREL0R

tu casete mctalice model, precum

Îi curăţirea lor pe cale electrică, nsta laţie h ig ien ică. Trans­

form ări şi orice alte lucrărise primesc de pe acum în baza tarifului redus de vară.

Heinrich PragerS t r . C a r o l I , 2 2

21 Mai 1931R E P O R T A J 25

De unde i-a adunat Dumnezeu, nu ¿e ştie. Destul că s’au întâlnit în Târ­gul Moşilor, achiziţionaţi fiecare de câte un impresar abil, care ştie să spe­culeze numerele de atracţie şi na iv i­tatea publicului.

Cei doi: prim ul e lung. nesfârşit de lung, de pare că Dumnezeu i-a uitat măsura, atunci când l-a creat, sau că în copilărie i-au fost întinse oasele pe vre-o roată, sau pe un instrument de tortură, imaginat de-un ind iv id cu fantezia mai bogată decât a lui lor- quemada, celebrul inchizitor spaniol.

Al doilea e scurt, mărunţel. Parc’a avut în tinereţe un om angajat cu ziua, care să-i tragă pum ni în caip şi in umeri, ca să-i împiedice creşterea.Şi totuş cel lung are aspectul unui copil, faţă de barba neagră şi stufoa­să a piticului.

Doi oameni cari nu se văzuseră în viaţa lor, doi indivizi cari habar n’a- veau unul de existenţa celuilalt.

Iar când s’au întâln it la Moşi, dupăce bărăcile respectiv« au fost ridicate peste noapte, s’au privit lung, — curiozităţi interesante pentru fiecare, — cu aceeaşi expresie de uimire, de ciudă pentru... concurenţă «şi cu acelaş gest reflex, care marchează compătimirea pentru diformitatea celuilalt.

Apoi şi-au zâmbit reciproc. Un sentiment subit de încredere îi anima pe amândoi şi iată că cele două curiozităţi ale Naturii îşi^dau mâna. Piticul se înalţă în vârful picioarelor, întinzând o mânuţă de copilaş trudit în cele mai grele munci, iar uriaşul se pleacă atât cât il ţine mijlocul, prinzând în palma-i enormă, — ca o tablă pentru servit cafele turceşti, — mânuşiţa celuilalt.

— „Ştefan Goagă, de 18 ani, născut la Mârşani, în Dolj“.— „Ilie Dobrogeanu, 45 ani, de profesiune pitic. îm i pare bine“ .— „Nu mai puţin“.— Ian spune,, măi Ştefane, rupi mărul din pom? (P iticul, ca mai

vechiu în meserie, îşi poate permite familiaritatea tutuirii).— „Am doi metri şi treizeci. Nu numai că-1 iau, dar 11 şi m ănânc!“Şi se porniră amândoi pe râs, un râs prostesc, de oameni cari

se simt obligaţi să râdă, atunci când nu mai au ce discuta.Fotograful nostru este un om ciudat. Dupăce-a trecut prin toate

fazele fotografiei, nu-i mai plac în obiectiv decât contrastele, contrastele fra- rvinte Si nentrucă n’a vrut în ruptul capului să-i fotografieze parţial, i-a fixat îm p r e u n ă , ^ ă ,lungi" şi laborioase tratative, care erau să se termine cu un

”SCUUriaşul îl caută pe p itic cu privirea, iar acesta şi-a frânt aproape gâtul, ui-

tandujse^in o ch i^ lii ăJa ]ungi sunt şi proşti. Tu ce crezi, eşti deştept?

—• „Nu cred. Sunt sigur chiar că-s mai deştept ca tine . ((— „Bagă de seamă, Fănică, buturuga m ică răstoarna carul mare .

— „M ofturi!!“__ „Facem „pari“ faţă de dumnealor, că te păcălesc !— „Pă doi poli că nu“ . . .— „Bine, eu pun prinsoare că-ţi dau sa aprinzi ţigarea cu mana întins,

drept, orizontal, fără să mă ’nalţ în vârful P ^ f g 1“ ^ , şi Ştefan Goagă

se porni pe un râs nebun. Ia să te vedem“.

Dar Dobrogeanu e om deştept. A cerut unui servitor o scară dublă, s’a urcat în vârful ei, sprijin it de alţi doi pitici, care rcii se pare că sunt copiii lui (încă o punere în practică a celebrului „toţi pentru unul şi unul pentru toţi“ ). Apoi i-a întins lungului ţigarea, care de voe de nevoe a aprins-o. Un alt hohot de râs şi Ştefan cere „patronului“ cei doi poli, ca să-şi plătească ră­măşagul.

— „Faci şi tu prinsoare cu m i­ne că te ipăcălesc?“

— „Mai pune-ţi pofta’n cui, că eşti destul de lung şi ajungi“, a re­plicat Dobrogeanu, cu toată serio­zitatea pe care o cerea momentul.

I-am lăsat ciondănindu-se pe chestia rămăşagului şi am trecut a- lături, la „Lionella“ (femeea-le- oaică) . . _

Or fi femeile „leoaice , dar daca ar vedea monstrul d in târgul Mo­şilor, ar renunţa pe veci la aseme­nea titulaturi.

O creeatură diformă, cajre p lân ­ge, râde, vorbeşte şi scapă pentru circumstanţă câte un răiget,- -după afirmaţia „managerului“ , copia f i­delă a urletului regelui animalelor, în pustiu.

Dar vom mai reveni.LIM IR.

26 i l E P Ó R T A J 21 Mai 1911

Gangsterii Ardealului(URMARE D IN P A G IN A 20)

coloane şi 1-ain prins , îna in te să fi' putut da de Veste celor d in urm ă. că grupu l d ina in te a căzut in m â­na noastră.

Ofi{erii şi şefii poliţiştilor, dă­dură ordine pentru a se executa o manevră, cu scopul ca grupul din urmă să fie prins.

Profitând însă de învălmăşala produsă de rapida înaintare a a- cestor ordine, gangsterii se agita­ră, un ii din ei, ca la un semn ne­văzut, îmbrânciră pe grănicerii ce-i păziau, rupseră cercul nostru şi o luară la fugă.

Deşi li se făcuse o sumară per­cheziţie corporală, totuş mai a- veau desigur arme ascunse asupra lor, deoarece o adevărată luptă se încinse.

Noaptea era punctată de focurile roşii ale puştilor şi revolverelor. Văile răsunau lugubru, în ecouri prelungi.

Când focurile tăceau o clipă, se auziau strigătele răniţilor, sau uruitura form idabilă a bolovanilor, desprinşi de pe povârnişurile, pe care vreun trup de om se rostogo- lia în prăpastie...

Urmărirea în acest teren foarle accidentat, era —• evident — foar­te grea. O parte din gangsteri re­uşiră să fugă.

Pe culmea muntelui, începuse lupta cu grupul al douilea de con­trabandişti. Gloanţe şuerau prin aer, turtindu-se de granitul stânci­lor, cu un sgomot sec.

Când lupta încetă, se iviau zările roşii, însângerate...

' DEMENTA COLECTIVA DIN ŢARA MOŢILOR

Auzisem că în special în Ţara Moţilor, ravagiile basamacului me- tilic, amestecat cu eter brut, sunt înfiorătoare.

Am coborît deci din Maramure­şul atâtor surprize, în regiunea A- brudului, la urmaşii lu i Avram lancu.

S’a scris mult despre nevoile şi mizeria acestor nefericiţi locuitori. Dar nim ic nu este mai impresio­nant din viaţa lor tragică, decât degenerarea colectivă a întregei populaţii din munţii Apuseni, din cauza băuturilor spirtoase fal­şi ficate.

Oameni necăjiţi, Moţii încearcă să-şi înece necazul în alcool. E o regiune care echivalează cu un bun debuşeu, pentru produsele gang­sterilor ardeleni.

La un spital delângă Abrud,, am- cunoscut un doctor, care îngrijise multe cazuri de demenlă, produse de alcoolurile negre, şi care m ’a dus să văd pe câţiva dintre paci­enţii săi.

Erau bolnavi cu figurile de cea­ră, cu orbitele adânci ş' vinete, ca şi când ar fi fost boxate , cu priv i­rile stinse. Pe cei cu c ize furioa­se, îi duc la ospiciul ¡'e nebuni...

In camera mortuară a spitalului, un cadavru.pe o masă de piatră. Un cadavru gol, vânăt, cu un ab­domen balonat ca de hidropic, cu capul negru-verzui.

— Caz de deces prin otrăvire cu alcool falşificat ! lini explică medicul.

La autopsie, se găseşte, în aces­te cadavre, in im a violetă, p lăm ânii ca un burete ars de drogurile co­rosive, gâtlejul uscat, negru, de par’că e carbonizat.

— Aceasta explică dece, când se accentuiază intoxicaţia cu spirt falşificat, bolnavul simte o sete a- tât de mare, încât bea kilograme întregi de metilic sau basamac „negru“ , şi setea 11 arde cu cât bea mai mult, şi bea astfel, sălbatec, cu o furie dementă, până ce moare, răpus de otravă...

Ceeace se vinde în Ţara Moţilor şi aproape în tot Ardealul, sub nu­mele de „basamac“, „rom“, sau „rachiu“, sunt alcooluri falşificate, spirt metilic, spirt extras din lemn, amestecat cu materii colorante sau astringente otrăvitoare, cu eter brut şi alte droguri veninoase.

După câte mi-au explicat medi­cii cari au observat cazurile de o- trăvire cu aceste m ixturi diabolice, rezultă că cele mai multe din aces­te băuturi falşificate, mai ales când conţin şi eter, lucrează ca stupefi­antele asupra organismului, putân- du-se observa trei faze: de stupoa­re, de stimulare puternică a si/rp- ţurilor, de depresiune adâncă.

La băuturile bogat eterate, p ri­mele senzaţii sunt acestea: muşchii se destind, trupul par’că se volati­lizează. O liniştire voluptuoasă cu­prinde sufletul. Optim ism. Senza­ţia fericirii absolute: Nirvana.

Aceasta explică de ce basamacu- rile cu eter sunt atât de căutate de populaţia ardelenească, şi mai ales de ce ţăranul care a gustat odată la cârciumă astfel de mixtură, nu se mai poate desbăra de obiceiul de a lua astfel de basamac, şi de­vine repede un beţiv statornic. Or, ravagiile alcoolismului propriu zis, prin vin sau alcooluri naturale, nu sunt nim ic, pe lângă urmările în ­fiorătoare ale beţiei cu spirturi falşificate şi eterate.

Aşa dar, medicul nu mai poate desbăra pe beţivul de spirt falşi­ficat, de viciul lui.

Acea senzaţie a fericirii fictive, produsă în general de toate stupe­fiantele, explică faptul că toxico­manii din Ţara Moţilor şi de aiu­rea, se pot lăsa foarte greu de v i­ciul lor, că de îndată ce primul pă­hărel 4e basamac eteric şi-a făcut efectul, şi euforia a apărut şi a- poi începe să dispară, ei simt ne­voia să-şi prelungească momentul de fericire şi cer îndată un al 'do­uilea păhărel de otravă şi tot astfel, până adorm, istoviţi de băutură, până înebunesc sau mor intoxicaţi şi sufocaţi.

Sub influenţa otrăvirii lente, este interesant de notat, că se formea­ză o personalitate nouă, indepen­dentă de condiţiunile externe, o transfigurare ca în extaz. Euforia ia locul necazurilor şi grijilor. I- deea datoriei, a fam iliei, a m i­zeriei, dispare. Curentul de idei devine foarte rapid, asociaţiile lor se fac foarte rapid.

După această fază plăcută, vine însă faza de agitaţie, de enervare. Beţivul simte nevoia să se mişte, să umble. E nervos neliniştit şi ne­mulţumit. Nervozitatea sporeşte când alcoolicul întrerupe propria sa alcoolizare, d in tr’un motiv sau altul. Alcoolurile naturale, i se par fade, după ce a gustat din cele fal­şificate. Se simte foarte deprimat, foarte nenorocit. El trebue sa se ducă îndată la cârciumă, dacă nu are bani, fură, — şi să bea un nou păhărel, altfel poate să ajungă chiar la sinucidere.

Moţii sunt literalmente sclavii alcoolului falşificat.

Dar, după o perioadă oarecare de uşoară îmbătare cu 2-3 păhărele pe zi, alcoolicul de acest gen, tre­bue să ia doze din ce în ce mai mari, căci euforia se obţine tot mai greu, iar depresiunile postal- coolice, adică după efectul prim al băuturii, sunt tot mai grave. Şi din acest cerc, în tr’adevăr vicios, cu mare greutate mai poate eşi : numărul paharelor creşte, cu cât depresiunile sporesc şi acestea spo­resc cu cât dozele absorbite sunt mai mari

Când această stare se agravează, încep halucinaţiile.

ETEROMANIIVedenii îngrozitoare au, mai a-

les, acei ţărani cari au început, la cârciumă, cu basamac amestecat cu eter, şi sfârşesc prin a deveni ete- romani puri, bând adică eter gol, neamestecat cu alcool.

Ei plătesc eterul cu sume enor­me, vânzându-şi întreaga gospodă­rie, treptat, pentru a-şi putea satis­face patima.

Cum îşi procură săteanul arde­lean eterul ?

Se ştie că pentru înfrânarea a- buzului de acest stupefiant în Ar­deal, s’a votat o lege, prin care nu se mai permite farmacişitilor să vândă eter —■ ca şi morfina, — de­cât cu ordonanţă medicală.

Sătenii au prins însă de veste, că medicii emit ordonanţe pentru eter, celor ce suferă de in imă. Or, aproape to{i eteromanii, din cauza viciului lor, au in im a atacată. Al­ţii, se duc la vizita medicală, cer reţetă pentru eter, şi pentru ca s’o obţină, simulează boli de in imă, mâncând tutun înainte cu câteva clipe de a intra la doctor.

Alţii se adresează farmaciştilor incorecţi, cari, pentru sume mari, vând eter fără prescripţiunile me­dicale.

Infine, satele sunt colindate de m ii de indivizi, cari vând eterul în mod clandestin, — nu eter far­maceutic, ci eter impur, brut, care este o otravă extraordinară.

Cel ce a prins obicinuinţa,să se îmbete cu astfel de eter, când ţine sticla îndelung la nas, sau chiar bea, îşi simte mai întâi trupul vi­dat, uşor ca aerul. Respiraţia pare că se face în gol, nu în piept. Ete- romanul nu mai simte decât plăce­rea de a trăi; n ici o jenă, nici o supărare.

Sufletul său pare că adoarme. Şi deodată, mintea i se ascute; etero- inanul are o senzaţie de creştere a inteligenţii sale, ca şi la opium, o senzaţie de fictivă superioritate. Furnicări în trup, accese de ero­tism, faţa se congestionează.

Halucinaţii...Trezirea e bruscă. O iritabilitate

excesivă abate pe eteroman, sau îl face agresiv.

După o perioadă mai mare de e- teromanie, toxicomanul are haluci­naţii foarte puternice, îngrozitoa­re. I se pare că e atacat, că e a- ineninţat să fie ucis, că lumea se prăbuşeşte.

Nebunia a sosit.

IN JUDEŢUL SPIRTULUI NEGRUDar adevărata regiune a spirtu­

lu i negru, este judeţul Bihor. Pe o rază de zeci de kilometri, în ju- îu l Oradiei, în sute de sate, se fa­brică spirt negru şi se expediază cu vagoanele, în toată ţara.

Trebue să facem distincţia între spirturile falşificate şi spirtul ne­gru. Spirtul negru este spirt obici­nuit, dar i se spune „negru”, nu fi­indcă ar fi extras din materii spe­ciale sau ar avea altă compoziţie, ci numai pentru că e fabricat în în ­tuneric în taină.

Noul regim al spirtului punând taxe prea mari pe fabricanţi, aceş­tia au început să fabrice şi să des­facă spirtul în mod clandestin, pentru a frauda fiscul.

O fabrică de lângă Oradia, sub vechiul regim al spirtului, expedia de p ildă 10 vagoane pe lună. Azi declară că nu fabrică decât două vagoane, deşi utilizează aceeaşi cantitate de materii prime, de bra­ţe de muncă, de combustibil, etc. Restul de 8 vagoane, sunt „spirt negru“....

Spirtul se fabrică în cazane, unde se rafinează. Nu numai marile fa­brici existente fabrică spirt negru, dar nu e sat, în care să nu fi a- părat câteva zeci de fabrici clan­

destine, — câteva cazane ascunse în pivniţe, — care scot spirt negru.

Evident, calitatea acestui spirt necontrolat e rea şi de multe ori spirtul clandestin e otravă sadea.

S’au fabricat în Bihor şi aiurea cantităţi atât de mari de spirt ne­gru, încât un ii evaluează la 10— 20

de miliarde, suma totală cu care fiscul ar fi fost fraudat .

Numeroase şi senzaţionale com­plicaţii s’au stabilit. Unii inspec­tori ai Statului, cari tolerau fabri­carea clandestină a spirtului, aveau dela fabricanţi, lefuri de 100.000

lei lunar!Vă înch ipuiţi ce câştiguri enor­

me au realizat gangsterii spirtului negru, dacă le convenea să plă­tească astfel de şperţuri !

SANDU VORNEA

f imaiori iotografi!Ascultaţi un stat sincer:

1 încercaţi plăcile şi filmele de:

VERAXV E R A X cele mai bune! V E R A X cele mai eftine!Cereţi-le furnizorului Dv. cel mai

apropiat!Dacă nu le găsiţi, adresaţi-vă

reprezentantului:

THEODOR GR. THOMA

„Centrala Fotografică”BU CUREŞT I I.

Strada Domniţa Anastasia No. 7 (fost Belvedere)

TELEFON 359 82

PetroleHalmLoţlune igienică suveranăcontra câderei părului sia mătretei.

t

— Curăţă şi dă părulu i un aspect luc ios şi îl parfumează p lăcut

— R ecom andat specia l pentru coafatul si ondu* latul părului.DC VÂNZARE PRETUTINOENi

Haineaţi contrafacerile şi ca- rati numai flacoane ta amba­

la! orioinsl

i l Mai t i l l R E P O R T A J

RUDYARD MULTON

OMUL C U M A S C A0 aventură a defectivului Gex Trevor

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE

Detectivul Gex Trevor, însoţit de autor, reuşesc să scape din mâinile bolşevicilor şi fug prin regiunile po­lare din Siberia, spre Japonia.

In drum sunt urmăriţi de cekişti, din mâinile cărora scapă cu mari sforţări.Ţinta lor este să ajungă în Tibet,

unde faimosul bandit Wampoo, ţine captivă pe Lydia Hilmar.

Gex Trevor, Ana Shetland şi auto­rul pornesc din Peking, şi ajung du­pă multe greutăţi, travestiţi în pele­rini, in Tibet.

* * *Ne aşezasem pe treapta unei scări

de piatră, ca nişte adevăraţi pelerini cerşetori, şi vorbiam, privind vastul peisaj.

Un alt pelerin, în zdrenţe, veni să se aşeze lângă noi. Ne privi o clipă, apoi se adresă lui Gex:— Sir Gex Trevor...Tresărirăm... Eram descoperiţi!...Dar cine era oare acest pelerin?...— Urmaţi-mâ! şopti el în engleze­

şte.Privii pa Gex în ochi. Pelerinul o

pomi înainte, şi Gex mă îmbrânci amical, după el. Ana Sethland în ­mărmurise...

— E unul din indienii lui Thaw! zise Gex.

— De unde şti? îl întrebai. Nu cumva e unul din oamenii lui W am­poo?...

— I-am zărit vulturul albastru ta ­tuat pe piept. E un nobil din tribul Incaş.

Ne luarăm după ciudatul pelerin, până ce ne depărtarăm de mulţime. Eşirăm în câmp, unde la adăpostul unui boschet, indianul ne spuse că Thaw, care pândia sosirea noastră la Potala de vre-o două săptămâni, ne zărise din palatul lui Nagpor, unde locuia, şi trimisese pe acest indian să ne prevină, că trebue să ne îndepăr­tăm.

— Dacă Nagpor v’ar vedea, totul ar ii pierdut, adăugă indianul. W am ­poo şi Curtea lui Dalai-Lama nu ştiu nimic despre sosirea voastră. Ei cred că aţi fost opriţi, la intrarea în zona interzisă. Au putut de asemeni să pătrundă până la Lhassa, din cei 40 fie indieni, cinci. Ei se află râspând.0i oraş, dar la un semn, se strâng in

jurul nostru... Thaw vă mai anunţă că mâine noapte se împlineşte ter­menul când tratativele pentru răs­cumpărarea Lydiei trebuesc termi­nate. Altfel, Wampoo e decis să sa­crifice pe prizonieră, arzând-o de vie pe rugul Fecioarelor sfinte... El nu aşteaptă decât sosirea Fiului Vultu­rului, cu diamantul Incaşilor...

— Şi unde va avea loc ceremonia sacrificiului? întrebă Gex.

( — La Kar-Gompa, unde se fac a- cum toate pregătirile, răspunse trim i­sul lui Thaw.

Stabilirăm un loc de întâlnire şi un mijloc de legătură cu oamenii lui Thaw, şi ne despărţirăm. Trei dintre indieni locuiau intr’un grajd, nu de­parte de locuinţa noastră.

Seara, in odăiţa noastră mizerabilă, după masa ce consista în tsampa, unt şi ceai, Ana Sethland, întrebă pe Gex:

— Ai vre-un plan? Ce e de făcut?.. Drept orice răspuns, Gex se ridică,

şi ne spuse:— Haideţi!...Eşirăm. Mergeam în monom, cu

Gex in frunte, după sistemul chine­zesc.

Din când In când, detectivul se opria ca să schimbe fraze neînţelese, cu câte un negustor din drum. Tre­curăm astfel prin cartiere Infecte, prin mulţimea ce mişuna: eram In toiul sărbătorilor budiste, şl a doua zi urmau să aibă loc procesiuni Impo­zante.

In faţa unei căsuţe scunde, ne o- prlrăm. Noaptea se lăsase. Pe feres­truica acelei case, se vedea o lumină roşlatecă...

Gex no spuse;

— Trebue să furăm un om!— ?!...— Altfel nu se poate...Ne-am strecurat, pe o portiţă dos­

nica, apoi intr'o curte. Am intrat în- tr ’un grajd.

Aci, pe pae, dormiau trei oameni.Erau' trei indieni incaş, trei cLn to­varăşii lui Tnaw. Gex fâou semnul convenit de recunoaştere şi spuse in ­dienilor în englezeşte:

— Treoue sa iuram un om.Ca nişte umbre, eşirăm tofi şase în

stradă. Merserăm iara în monom, prin uliţe muraare.

Muriam de curiozitate să ştiu pe cine anume vom fura, — pe Tnaw, pe Nagporv... — dar nu puteam sa întreb pe Gex, căci dupa convoroirea \ noastră in englezeşte, am fi fost uşor identificaţi că suntem străini.

îmbulzeala de pe St raz: se rărise. Intrarăm pe o ulicioară pustie şi în ­tunecată.

— Aci e! şopti G;x.— Cine?...— St!... Voi intra singur. Voi eşi

apoi însoţit de un om. Va va urma de buna voe. II veţi duce în grajdul indienilor, unde îl veţi lega şi-i v-vi pune un căluş în gură. Nu trebue sa-i v^ada nimeni!

— Dar cine e acest om? întrebai._ — N ’am vreme sa vă spun. Trebue

să executaţi întocmai plănui meu. i\u cercetaţi. Eu voi rămanea aci, in a- ceastă casă...

— Singur? întrebă Ana. Nu vrei să rămânem cu tine?

— Nu. Planul n ar mai reuşi. In ­dienii se vor ana mame seară la poarta mânăstirei Kar-Gompa, as­cunşi în văgăuna din stânga.

— Şi noi ce trebue să facem? în ­trebai.

— Ana şi cu tine, veţi fi mâine în fruntea procesiunei şi nu veţi pierde nici o clipă din vedere, pe omul care vă va atinge cu o coadă de yak.

Ana şi cu mine ne privirăm cu nedumerire. Nu avurăm timp să-i în ­trebăm altceva, căci Gex se şi strecu­rase în curtea casei în dreptul căreia ne aflam.

Peste câteva clipe, detectivul eşi d*n nou, însoţit de un tibetan, cu un cercel de aur la una din urechi. Ei spuse ceva tibetanului, pe care ni-i dădu în primire, şi cu care pornirăm spre grajdul indienilor. Pe drum,Gex dispăru. Se întorsese desigur a- casă la tibetanul care se lăsa condus de noi, fără să spună un singur cu­vânt.

.Abia când am pătruns cu el în grajd, a voit să se opună şi să ţipe.Dar indienii săriră pe el, doboran- du-1. In tr ’o clipă fu legat burduf şi ascuns sub pae.

CAPITOLUL X X X I I I

„Ţapul ispăşitor”

In noaptea aceea am dormit foarte prost. Eram singur cu Ana Sethland, căci Gex rămăsese acasă la omul pe care-1 furasem, şi eram foarte îngri­joraţi de soarta prietenului nostru, cât şi de a noastră proprie. Orice sgomot, n i se părea suspect şi ne aş­teptam ca din clipă în clipă autorită­ţile lui Dalai-Lama să vină să ne a- resteze.

Furasem un om necunoscut. Cine era oare acest om, şi de ce voise Gex să-l furăm? Şi ce făcea oare în clipa aceasta Gex, departe de noi?

Ce slabi ne simţeam fără sprijinul lui!... Lângă el n ’aveam teamă de n i­mic. Singur însă, cu Ana Sethland, deşi ştiam cât de curagioasă şi inte­ligentă este, o anxietate ciudată mă frământa, ca o prevestire rea. N’am putut să închid ochii nici o clipă.

— Suntem In ajunul atacului! îmi şopti Ana.

— Nu pot să adorm de loc!, am mărturisit.

— Caută să te odihneşti; mâine vom da o luptă unică In istoria po­liţismului...

Abia spre ziuă am putut să aţipesc.Dar s.sjorocte ciudate veniau din stra-

reii

lotira

arca cu noua

ai'ic im ava ra

/Tksigur nu pe qea din iarna trecuta deoarece proverbul :

Să nu porţi niciodată o haină veche cu o pălărie nouă ”

se potrivesţe si in acest caz

Noua D.v. figură va aşteapta la Salonul Elizabeth Arden. Aceasta este una tânara, plăcută, veselă si atractivă. Acolo este deasemenea o noua lumină pentru ochii D-v., o faţa încântătoare si mâini adorabile. Tratamentul renumit Miss Arden se refera la tot ceea ce poate cuprinde frumuseţea femeninâ. Prin acesta se întineresc celulele obosite, se stimuleaza

nervii şi se âctiveaza muşchii diformi. O noua frumuseţe naturala depinde numai de voinţa D-v. ca sa o aveţi

Insă priceperea si serviciile oferite de Miss Arden nu sunt numai pentru clienţii salonului său. D-v., oriunde locuiţi, puteţi benefecia direct de aceste preparate. Frecare dată când aplicaţi Crema Protectoare, Tonicul pentru Piele si Uleine Special astringent al muşchilor după metoda Elizabeth Arden, urmaţi tratamentul experimentat mult timp de Miss Arden pentru a

obţine cele mai excelente rezultate

Ventru a protega pielea D-v. in timpul primăverei Miss Arden recomandă

VENETIAN LILLE LOTION

Incomparabila pentru protectic

in contra soarelui si vântului

ARDENA PROTECTA CREAM

Protectorul perfect al pielei. Este

o pielita impermeabila de protecţie

in contra soarelui si uieaciunei.

Patru calitaţi

CREAM AMORETTA

O cremă moale parfumată. In automabil împiedică asprirea

pielei

ARDENA POWDER

O pudră fină, puţin parfumată facutâ numai pentru cei ce cer maximum de calitate. In două­

sprezece calitati

Cereţi broşura publicată de Miss Arden care vă arată cum

Să vă îngrijiţi pielea după renumita sa metodă

Preparatele Miss Arden sunt de vânzare in bucureşti la

Parfumeria Teatrului, Calea Victoriei 8 4 ; Magazin

Universel, Calea Victoriei 11

ELIZABETH ARDEN' 691 FIFTH A V EN U E N E W Y O R K

L O N D O N 25 O L D B O N D S T R E E T W iPARIS BERLIN MADRID ROMA

(Toate drepturile retervate)

26

dă. Am tresărit din somn. Ana Set- hland. se sculase şi făcea, ceaiul.

Dupăce mânearăm în grabă, am eşit în stradă, îndreptându-ne spre centru, unde avea loc marea proce­siune.

Pe străzi, o îmbulzeală cum n ’am văzut de când sunt. In centru, m ul­ţimea ocupase piaţa, aşteptând so­sirea lui Dalai-Lama şi a Curţii.

Erau pelerini c(in toată Asia chi­neză şi chiar din Siberia. Unele fe­mei purtau un fel de turbane roşii cu şiruri de coralii; numeroşi pele- lini aveau pe cap două coarne lungi ca de bou, iar între ele erau atârna­te şiraguri de perle. Alţii purtau ca­lote mici, pe vârul capului, sau pălă­riuţe ascuţite, ca de clowni. Tibeta- nii purtau la una din urechi un cer­cel mare. ca un cerc, cât o brăţară, sau pendantive ce le atârnau dela urechi, pe umeri. Inele şi brăţări de aramă, poartă toţi bărbaţii.

Ordinea era ţinută de un fel de poliţişti indigeni, înarmaţi cu tola- gurl şi scânduri. Clerul era in roşu cu aur; unii lama aveau pe cap pă­lării mongole, din blană şi mătase.

Când se anunţă sosirea lui Dalai- Lama, poliţiştii evacuară mijlocul pieţei, lovind în mulţime, cu bâtele. Sosiră atunci oameni costumaţi în răsboinici chinezi, cu scuturi, lănci şi prapori. Urmară dansatoare exo­tice şi oameni oribil mascaţi, în sco­pul de a goni spiritele rele. Mane­chine gigantice, înfăţişau tot felul de zei.

In fine, Marele Lama sosi, urmat de escorta sa de răsboinici călări şi de un cortegiu întreg de lama şi că­lugări

Deodată muzicile încetară, şi, în spaţiul gol de oarrieni din faţa Mo- narhului-preot, se ivi un om ce pur­ta o mască oribilă, care-i făcea un cap enorm. Omul acesta făcea sări­turi ridicule, dar nimeni nu râdea... Or, acest om mascat, avea în creşte­tul capului o coadă de yak, ce-i atâr­na pe spate, iar în m ână purta de a- semeni o coadă de yak negru!

— E Ind Kong Kyl Gyalpo! îmi zise Ana S fth land .

R E P O R T A J

— Ce spui, Ana, că nu pricep n i­mic?!...

— E faimosul ţap ispăşitor!—■ Ţap ispăşitor? întrebai nedu­

mirit.— Ei da, îm i explică Ana, nu ştiu

unde am citit, că odată pe an, ca şi unele popoare biblice, tibetanii aleg dintre ei un ţap ispăşitor, îl încarcă cu toate păcatele lor, şi ei cred că astfel scapă de păcate...

— Hai mai aproape, să vedem...Ne făcurăm loc printre mulţime,

până în primele rânduri...— „Ţapul“, urmă Ana, a cerşit

toată dimineaţa şi toată ziua de eri... Acum, îşi va alege doui servitori. Va lovi cu coada de yak pe doui inşi, cari-1 vor conduce afară din oraş, ducându-i bagajele, în timp ce tot poporul îi va alunga, huiduindu-i... „Ţapul“ are dreptul să se retragă la orice mănăstire din împrejurimi, ca să încerce să se scape el insuş de pă­catele tuturor, pe care le-a luat asu­pra sa.

Individul cu mască ţopăia grotesc, căutându-şi servitorii. Pelerinii fu- giau de el cu groază... Când fu în dreptul nostru, „ţapul“ ne lovi cu coada de yak!... Ne alesese servitori, şi urma să-l însoţim, pe când va fi alungat din oraş...

Atunci, mi-am am intit de reco- mandaţia ce-mi făcuse Gex în ajun, şi anume să urmăm pe omul care ne va atinge cu o coadă de yak!...

In aceiaş clipă, mulţimea izbucni în huidueli formidabile... Cu bâte şi vociferări uluitoare, pelerinii ne for­ţară să luăm bagajele „ţapului’’ în spinare şi ne împinseră împreună cu „ţapul”, spre marginea oraşului. Eram deci în fruntea unei enorme procesiuni...

— Suntem pieduţi!... şoptii Anei Sethland. Vor descoperi, în cele din urmă, că suntem streini...

— St!... făcu Ana... N’ai înţeles?...Şi-mi arătă pe omul oribil mascat,

ce ţopăia înaintea noastră, întor- cându-se spre Ana şi spre mine, şi făcându-ne semne groteşti...

— Ce să înţeleg? zisei. Am înţe­les că suntem pierduţi... Ce e de

făcut?...— Dar nu înţelegi că omul mascat

din faţa noastră e Trevor Gex?...Eram să cad în drum de emoţie!...Trevor Gex, omul mascat in chip

diabolic, „ţapul“ !...— Evident, îm i şopti Ana... Eri

seară, am furat dela el de acasă, pe adevăratul ţap ispăşitor, care acum e legat în grajdul indienilor... Iar Gex Trevor i-a luat locul...

In urma noastră, mulţimea venea tumultoasă, intonând imnuri reli­gioase...

— Dar pentruce se expune Gex în felul aceasta? întrebai pe Ana, la ureche.

— Nu vezi că am luat drumul spre Kar-Gompa, spre cuibul lui Wam- poo, unde se află Lydia Hilmar, pe care trebue s’o salvăm?...

In adevăr, luasem drumul pe care-1 străbătusem în ajun, când ne duse­sem în recunoaştere, la Kar-Gom­pa...

Cu toată emoţia ce mă copleşia, nu m ’am putut abţine să nu ad­mir încă odată ingeniozitatea lui Trevor Gex... In curând, ne a- flarăm in faţa porţilor masive ale mânâstirei Kar (gompa înseamnă mănăstire), şi m ’am gândit atunci, că numai printr’un şiretlic, ar pu­tea cineva să pătrundă in această cetate săpată în munte. Gex şi-a dat şi el seama desigur, că numai prin- tr’o stratagemă putea face să i se deschidă aceste porţi. Or, el ştia că orice lama din fruntea unei m ă­năstiri, e fericit să găzduiască pe Ind Kong, adică pe faimosul ţap is­păşitor, care vine cu punga plină de bani adunaţi din pomeni şi cu ba­gaje scumpe. Or, ca sâ-1 cureţe de păcatele tuturor, lama cere „ţapului“ sume enorme...

Pentru Wampoo, care conducea tagma din mănăstirea Kar, sosirea ţapului ispăşitor la el, era o bună afacere.

In tr ’adevăr, de îndată ce ne afla- răm în faţa mânăstirei, porţile e- norme se deschiseră, şi „ţapul" ori­bil mascat pătrunse în gura de bez­nă, făcându-ne semn să-l urmăm

înăuntru.Intrarăm, în huiduelile furtunoase

ale mulţimei, ce rămase afară. In urma noastră, — a „ţapului“ şi „ser­vitorilor“ săi, — poarta masivă se închise...

CAPITOLUL X X X IV Wampoo!

Ne aflam în întuneric, ca într’un tunel: un cerc de lum ină albă se ve­dea departe, la gura tunelului. Ur­mând pe Ind Kong, pe bizarul om mascat, în care Ana recunoscuse pe Gex, înaintarăm spre acea lumină.

Aşa dar, poarta masivă închidea una din gurile acestui tunel, ce per­fora un mare zid al muntelui. Mer­serăm astfel prin întunericul umed din coridorul acesta, câteva sute de metri, fără să îndrăsnim să ne vor­bim, de teamă să nu fim auziţi de cineva, care s’ar fi putut ascunde în umbra tunelului.

Când tunelul se termină, eşirăm la lumină. Ne aflam pe o vastă în­tindere, înconjurată de toate părţile de stânci drepte ca nişte ziduri inac­cesibile. Era ca o fortăreaţă natura­lă, un fel de platou pe care nu se pu­tea pătrunde din afară, decât pe po­teca ce ducea la poarta masivă şi la tunel.

Pe acest podiş, se aflau temple de piatră şi locuinţe de lut, albite cu var. Toate monumentele din jurul nostru, deşi de o eleganţă exotică, totuşi păream turtite de scunde ce erau, în raport cu întinderea lor. Printre temple, se vedeau tot felul de turnuri şi piramide subţiri, bal­dachine vaste deasupra treptelor de scări monumentale, coloane în spi­rală.

In mijloc, un spaţiu gol de clădiri; fundul, un templu vast. Traversarăm curtea.

Ea era plină de pelerini.In mulţime, nu recunoscui pe nici

unul din indienii lui Thaw, căci nici unul nu reuşise că se strecoare, dat fiindcă triajul ce se făcea la poarta mănăstirii era foarte sever. Nici un fi ling, nici un strein, nu era lăsat să intre. (Va urma)

21 Mai m i

C o n s e r v ă t i n e r e ţ e a ş l f ră g e z im e a te n u lu i Dv. P ro d u s orig inaI

COSTUME DE BAIECALITĂŢI NEÎNTRECUTE

PANTOFI DE ŞTRAND,

BONETE, CORDOANE,

MINGI, PING-PONG,

ANIMALE DE CAUCIUC

CU PRETURI EXTREM DE REDUSF■

GĂSIŢI NUMAI LA

O D EO N s s99

Str. LIPSCANI 94, Bucureşti I

„M orţii tac“ in „LECTURA“ No. 229

21 Mai M l REALITATEA ILUSTRATĂ 29

O tO ^ a iO Q . rfî/f& fftii

E K ttIZ ACTÜL CANALULUI A

— Linia de vapoare Bucureşti-Olteniţa. — Uzini hidro-electrice ca in Suedia.--

CUM vre-o 70 de ani s’a dus în presa franceză o campanie invcr-____ şunată, împotriva inginerului Lesseps, care a întocm it proectulcanalului Suez şi a început săparea canalului Panama.

Contemporanii săi n’au înţeles importanţa acestor două lucrări. Englezii au pus stăpânire pe canalul Suez şi americanii pe Panama, deşi Lesseps a fost francez, iar capitalul cu care s’au început ambele lucrări a fost de-asemenea francez.

II EXT A Ii ILITATE A CANALULUI PRIN CON­

STRUIREA A 3 UZINI HIDRO-ELECTRICE

„Lucrările vor începe in primăvara anului 1932”.„Carnalul Argeş va fi inaugurat în luna Mat 193V'. _Ne oprim aci cu imaginaţia, de oarece nu trebue să uităm că râul

Argeş nu e în Suedia, nici în Olanda, nici măcar în Germania ■— ci curge în ţara noastră, unde ştiinţa şi technica progresează cam încet. Nu ne grăbim de 50 de ani să adâncim Dunărea cu 1 metru la Sulina şi atunci dece ne-am grăbi să facem Bucureştii port?

Deocamdată în cercurile specialiştilor se discută, pro şi contra, chestiunea canalului.

Unii ingineri sunt de părere că s’ar putea săpa in doi ani, cu a- jutorul capitalului străin şi a m iilor de braţe româneşti în şomaj.

In loc să moară de foame atâţia muncitori fără lucru, am putea să-i întrebuinţăm la construcţii mari, după cum a propus de curând şi Albert Thomas.

Se obiectează că acest canal nu va fi navigabil iarna şi nici vara nu va fi rentabil. Se ştie că trenurile alimen­tare au fost desfiinţate după 3 săptămâni, de­oarece statul nu încasa nici măcar costul apei pentru locomotive; trenul Braşov-Bucureşti tăcea cursa cu... 11 pasageri.

Obiecţiile sunt neserioase. La urma urmei şi Dunărea înghiaţă câteva lun i, ba în urma schimbării climei a început să îngheţe chiar Marea Neagră, aproape în fiecare iarnă.

Cât- priveşte rentabilitatea nici C. F. R. nu prea sunt rentabile.

Apa Dâmboviţei şi a Argeşului curge gratis spre Dunăre. Ţara n’ar pierde nim ic dacă Bu­cureştii, ajuns azi un m unicip iu de peste un m ilion As locuitori, ar fi unit prin Olteniţa cu Viena, Budapesta, Belgrad, Giurgiu şi Brăi­la, prin drumul pe apă. Vapoarele ne-ar aduce alimente şi poate se va iefteni viaţa. Trenul e scump, cu toate reducerile. Drumul pe apă e mult mai ieftin.

In plus, conform proectului d-lui inginer Leonida, s’ar construi 3 uzini hidro-electrice îi. lungul canalului şi s’ar efteni simţitor curenţii' electric.

Avantajele şi desavantajele se pot discuta bineînţeles din punctul de vedere technic, strategic, economic, etc.

In tr’o convorbire avută cu d. inginer Toma Gâlcă, fostul secretar general al ministerului comunicaţiilor, care a fost preşedintele comi- siunilor desemnate să studieze proectul d-lui ing. D. Leonida, d-sa a binevoit să-mi dea ex­plicaţiile de mai jos.

BUCUREŞTII PORT!...

Este canalul Bucureşti-Dunăre o utopie irealizabilă ?Cunoaştem atâtea utopii realizate, încât nu ne-ar surprinde să c i­

tim într’o zi în ziare, cu litere mari:„Guvernul a hotărît săparea aanalului Argeş."

BUCUREŞTI

Pentru tăierea canalului e necesară învesti­rea unui capital, care nu se poate găsi în ţara noastră nici acuma, nici într’un viitor apropiat.

Exploatarea canatului n’ar da rentabilitatea capitalului ce s’ar învesti.

Dar odată cu tăierea acestui drum de apă, realizarea proectului prevede şi construirea u- nor uzini hidro-electrice, a căror energie să ai­bă o consumare asigurată, adică o lucrare de ansamblu, strâns legate unele de altele.

Uzinele ce se var construi pentru căderile de apă, vor fi: una in apropierea portului Bu­

cureşti, ce se va creea în Valea Plângerii, iar celelal­te două între Bucureşti şi Olteniţa. In aceleaşi locuri se vor face şi ecluzele.

Uzina din Valea Plânge­rii va debita circa 'i0 mili­oane hilowatore pe an, ca­re împreună cu producţia celorlalte 2 uzini mici din­tre Bucureşti şi Olteniţa vo>r putea servi muncipinlui Bu­cureşti, C. E. B. şi indus­triei.

C. F. Ii. vor consuma o

Ce splendoare va fi, când ¡< putea pleca din Bucureşti, d~... Palatul Justiţiei, direct, pe apă la C o ns tanti no pol, sau eventual la Marsilia, pe bordul unor vapoare mari şi elegante!! Dr.: Planul ca­nalului Bucureşti-Dunăre.

parte din energie, pentru electrifi­carea liniei BucureştUBraşov.

Canalul prin industriile alimen­tare oare se vor stabili în lungul său, va fi o binefacere pentru Bu­cureşti şi în general pentru toată ţara. Prin energia hidro-electrică, împreună cu energia termo-electri- că ce se va consuma, vom dispune de multă energie electrică, astfel că va permite celui nud sărac lo­cuitor din Bucureşti, să aibă elec­tricitate în casă.

Unii specialişti au susţinut că nu ar fi nevoe de canal, deoarece transporturile cu linia ferată Olte- n i ţa-B uc ure ş t i sau Giurgiu-tSucu- reşti, sunt mai eftine.

Dar par’că traficul Bucur eştiului se mărgineşte dinspre Dunăre nu­mai la Giurgiu şi Olteniţa?

Piatra pentru pavaje şi pentru şoselele din judeţul Ilfov şi chiar pentru Bucureşti, se aduce de lân­gă Măcin; lemnele de foc se pot aduce din pădurile din Banat.

Canalul Bucureşti-Argeş va fi le­gat şi cu Ialomiţa, pentru o eventua­lă uavigaiţe pe acest râu, irigaţiuni şi asanări ale râului Coleitiina cu bălţile lui.NOUA ARTERĂ DE TRANSPORT

Bucureştii având actualmente o populaţie de aproape un milion de locuitori, va avea perspectiva de a deveni un adevărat oraş occidental, prin noua arteră de transport.

Vase de 1200 tone, având un laj de peste 2,5 metri, vor putea circula pe canal, ceeace va J i de un mare folos pentru popiturţia Ca­pitalei, pentru aprovizionarea cu lemne din Banat, piatră din IWbrW i¡ea, cereale, păsări, legume, frucite ele.CANALUL AR PUTEA EI REALI­

ZAT IN DOUĂ MODURI Realizarea canalului Bucureşti-

Dunăre s’ar putea face în două mo­duri:

1) Concesionarul să-l construia­scă, iar Statul să-l exploateze, pla­ta făcându-se în obligaţiuni ale Statului în oondiţiunile împrumu­tului de stabilizare;

2) sau concesionarul întregului ansamblu de lucrări să facă cana­tul, care se Va plăti dintr’un supra- preţ ('?) pe kilowatul consumat peiitru luminatul şi industriile din Capitală si împrejurimi, precum şi din electrificarea căii ferate Bucu- reşti-Braşov, în condiţiuni ca pre­ţul pe kilowatal-oră consumat să fie maximum de 3 lei şi 20 bani, adică mai mic chiar decât preţul actual. .

Totul va reveni gratuit statului prin lege la sfârşitul contractului.

Exploatarea se va face în primii 10 ani de societate, pentruca lucră­rile de întretinere --- care sunt mai costisitoare,’ - să-i privească şi apoi se va face de sliat.ORITICILE SUNT NEJUSTIFI-

CATECriticile aduse proectului suni

nejustificate.„Dificultăţile technice” privesc

grupul de concesionari, care n’are nici-un interes să piardă capitalul investit şi în consecinţă îşi va da toate silinţele ax lucrările să fie e-

30 REALITATEA ILUSTRATA 21 Mai 1931

xecutnte în cât mai bune condi- ţiuni, căci pe ei îi priveşte întreţi­nerea 10 ani de zile şi apoi ex­ploatarea.CANALUL, PORTUL ŞI UZINELE

VOR COSTA 4 MILIARDE LEI

lată costul aproximativ al lucră­rilor:

1100 milioane lei canalul Bucu- resti-Dunăre.

20 0 milioane lei amenajarea por­tului din Valea Plângerii.

1300 milioane lei lucrările de a- menajare pentru primirea energiei electrice de către municipiu.

1200 m ilioane electrificarea li­niei Buaureşti-Braşov, inclusiv lo­comotivele electrice.

300 milioane lei aproximativ lu­crări de irigaţii, asanare, etc. .

Totalul se ridică dar la aproxi­mativ 4 MILIARDE LEI.

IN TIMPUL IERN II

Iarna s’ar putea să îngheţe cana­lul şi debilul uzinelor hidraulice sa fie prea mic. .

Societatea va completa uzinele termice ale primăriei şi celelalte, cu care primăria are angajamente şi care vor asiawiaaJjnpretin? cele numai hidrmflicW ,onşu totalul de cel puţin 100 ■ fîioaL kilowattore astfel ţ î i ic â t fne&sitaţiu electrice ale munlcipiiilui şi ale C. F. R. vor fi asigurate în timpul în­gheţului, prin ajutorul uzinelor ter­m ic e , iar in celălalt timp prin uzi­ne le hidroelectrice. __

U n i i i tp e c ia liş tU f tu c r t i fcat exe­

c u ta re a c a n a lu lu i , s p u n â n d c a ia r r u i

v a în g h e ţa s i to c in u i i n t im p u l

t r a n s p o r tu lu i de ce rea le n u va ser­

vi laDar caiialele d in wlte ţari nu in-

ghiaţă? Dar Dunărea nu înghiaţa I i i Februarie 192H a îngheţat o

parte din marec^mSaltim. şi chiar Marea Neagră p

DOUĂ MILIAR LEI PENTRU

ŞOJV

Din cele 4 nitŞM'de^âMv ţ ansamblul lucrărnor, cer*puţi _ uă miliarde jumătate reprezintă ma­na de, lucru şi materiale^ din ţara.

Mii de muncitori români,— - cari din cauza lipsei de muncă, vor tre­bui exportati în străinătate, — vor găsi de lucru un timp îndelungat.

EFTINIREA ELECTRICITĂŢII

Electricitatea se va efteni, muni­cipiul Bucureşti va avea curent cu cel mult 3,20 lei în mediu kilowa­tul, dela uzinele hidraulice şi ter­mice. Municipiul Bucureşti îşi va putea reface şi apoi reţeaua elec­trică. ,

Se va forma dupa legea votata, o societate în regie mixtă, pe baza legii administrării bunurilor sta­tului, în care primăria ar intra cu 40 la sută din capital, reprezentat prin aportul în natură, iar 60 la sulă formând aportul grupurilor fi­nanciare române şi străine.

Pe lângă foioasele conferite prin lege, municipiul ar avea şi o cotă de 3 la sută din beneficiul brut.

Poate în tr’un număr viitor vom publica si părerile altor specialişti.

L. F.

Sfaturi pentru îngrijirea frum useţi

ENTTRU ÎNFRUMUSEŢAREA FEŢEI, MÂINILOR SI DECOLTEULUI

CREMA SI SĂPUNUL

F L O R AR A M A N N E Î N T R E C U T E

Noni, Dinei, Philipine, Juliette, O cititoare. — Pentru dorinţa, comună de a avea mâini şi braţe albe şi moi recomand o spaiare seara cu apa cal­dă taină de migdale şi săpun de Pai- molive. Apoi veţi unge bine şi abun­dent mâinile şi bravele cu glicerina Eanolina şi Vaselină circa 25 gr. Noaptea veţi pune o pereene de m â­nuşi uzate de piele ca să nu se ştear- ga crema.

Marsilieza. — Este recomandabil tot ce ţi-am prescrie pentru ten us­cat. Fii încredinţată.

Madona şatenă, Lissa Crişan, Ne- gruţul X., Dimaru, O admiratoare a Laurei, O mică bavareză, Tonelle Galaţi, N. Luceau, M imi N. Lilly cea visătoare, Tanţa Radu. — Mii de scu­ze că recurg din nou şi mereu la a- cest gen de răspuns generai dar sunt in imposibilitate să iac altfel. Sunt gata să mă mnec sub vraful de scri­sori la cari nu par viu să răspund par­ţial cum aş dori. Deci pentru a avea o cremă bună pentru ten vă reco­mand să preparaţi la o farmacie re- ceta mea: Cecaceum 3 gr. Ceară 3 gr.

m ras 3 gr. Migdale deeorticate ,-obifce 50 gr. Apă de rose 25 gr. ialicifa! 1 gr. Alcool 50 gr. Cu a- •ă cremă lăptoasa veţi unge bine

„ bucată de vată obrazul în fieca­re seară lâ culcare. Dimineaţa veţi şter ge cu vin alb un pahar, zeama de la 2 lămâi, apă de portocal un pahar.

La vierge candide, Alexandru al Laurei, Unei flori de munte, Aglae I- vanovna, Eroina de la Jiu, Ecaterina, Năluca, Micuţa care plânge, Mane de MedifclÎ Lelly, Floare de Primăvară, Un PloeşMţan cum se cade. Misterioa­sa Orientală, T ita— Un dicţionar în ­treg de pseudonime cărora mă adre­sez cu aceleaş scuze şi regrete de a vă răspunde en gros. Ce să fac? întreba­rea d-vs. comună e vinovată: Ten gras, puncte negre, coşuri oribile, etc... la tă balsamul alinâltor şi eficace: Mai întâi seara o Urină ştergere a obrazu­lu i cu vată imbibatâ în soluţia urmă­toare: Apă de rose 100 gr. Amoniac 50 gr. glicerina 50 gr. Na sulfuric 5 gr. Aieşol 100 gr« ,A e^#c îlic 5 gr. Apă de ploaie un litru.

Bine înţeles veţi prepara soluţia şi o veţi păstra intr’o sticlă curată la ră­coare din care veţi utiliza seral câte puţin. Apoi veţi unge obrazul cu cre­ma: Calomel 1 gr. Zinc oxid 3 gr. Extr. hamamelis sicc 0,50. Ac. fenic 1 gr. Vaselină 50 gr. Ceară 5 gr. D im i­neaţa spălare cu apă caldă şi săpun de ichtiol, Borax sau ulf. Pentru cei cu coşuri multe şi abundente reco­mand seara la culcare intern o pilulă din „Laotobyl”, iar dimineaţa drojdie de bere.

Lorii Galaţi, Minerva, O studentă nenorocită, Andalouse, O provincială amărâtă, O nouă cititoare, Loco, Mar-ga 43. — Cu toate că răspunsul şi lea­cul ridelor a mai apărut de multe ori în revistă, totuş eu rept cu răbdare unul din nenumăratele mele leacuri şi pentru acest supărător defect: Unt de cacao 20 gr. Ceară 10 gr. Ulei de migdale 50 gr. Cetaceum 10 gr. Apă de hamamelis 20 gr: Sulfat de Zinc 1 gr. Alumen crud 1 gr. T-re benzoe 5 gr. Veţi utiliza mai întâi laptele de migdale cu vată şi apoi crema cu pu­ţin masagiu.

Simposion, Aurora Braşov, Petite Caline, Maria Tereza, 3 X, Diacones- cu Roman, Sea Lia. — In pericol de a suferi de chelie progresivă, Şi mă- treaţă din belşug, îi sfătuesc să spele părul ce a mai rămas odată pe săptă­mână cu săpun de gudron, Lemn de Panama fiert bine la 50 gr. 5 litrii a- pă de ploaie şi 50 gr. oţet bun de vin. Apoi o bună fricţiune cu Sublimat co­rosiv 1 gr. T-ră Jaborandi 20 gr. Vin de China 100 gr. Ulei de ricin 20 gr. T-ra Cantaride 10 gr. apă de Javel 50 gr. Ac. salicilic 2 gr. Nădăjduesc că peste 3 săptămâni îmi vor zice merci

nu vor purta perucă.Trandafirul cel din urmă. — Ca

Blanchette din revistă.Neta Galaţi. — Dacă ai tenul gras

vei utiliza apa cu vată fără compa­nia Cremei. Vei lua Tokalon cutii verzi, căci cele galbene sunt creme pentru ten uscat.

Visul meu. — Nu pricep ce fel de

şi

semn alb aveţi pe obraz şi ce sfat vă trebuie de urgenţă ca sa-i megriţiv beninul e o cicatrice, semn uni naşte­re, din coşuri? Şi credeai ca daca va . H negru, se va prezenta mai irumosi ■ Eu cred contrariu, a noua întrebare, ( ai gene drepte şi te vrei arcuite. JNi- mic m ai simplu, ie smuig. cu penseu t compiect şi ie desenezi apoi cam iţi ; piace. Nu exista nici un iei de aline miraculoasă ca sa ie senunoe loima. i

Pisicuţa gălâţeana. — Este tocmai invers pisicuţa araga, un oarbat aa- m irâ întâi iiumuseyea şi apoi desco­peră calităţi suiieteşti daca exista, v'rei să Iu neaparat frumoasă? Am dat în nenumara^e rânduri recete pentru pori dilataţi iţi repet şi pen­tru mata vreo doua ia alegere. Acet aromat 100 gr. Amoniac 1 gr. glice­rina 20 gr. apă de rose 50 gr. Sau; Alcool IU) gr. ac. salicilic 1 gr. apa de rose 50 gr. glicerina 20 gr. ca iaxativ vei lua: i^aotoDyi cate 2 pastile seara la culcare. Pentru ride vei utiliza: < 200 gr. bulbi de crin pe cari ii ames­teci sdrobiţi cu 150 gr. vin alb. După ce a fiert bine o jumătate de oră, strecori şi amesteci în această solu­ţie Ulei de migdale 25 gr. Ceară 7 gr. Alumen crud 1 gr. Zinc sulfuric 1 gr. După altă jumatate de oră de fier­bere in bam mărie alegi crema pe care o amesteci bine. O utilizezi sea­ra după ce ai şters obrazul cu vata şi cu una din apele pentru închis porii, m

Nancy Caroll. — Există gimnastica specială in tratatul Doctor Miiller.

faţa slabă comparativ cu corpul?' Oani greu să te îngraşi numai la

obraj şi la corp nu.Tt^este vre-o oO de ani, poate şi mai

de vreme ştiinţa va descoperi şi acest mod de a se îngrăşa. Deocamdată insă o cură te va face cu obrajii bucălaţi e drept, dar şi cu şolduri pline.

Desperata. — Este datorită limfa- tismului şi unei rele circulaţii. Să iei tonice, de ex. Vin Deschiene.

Urâtul. — Dootor specialist pentru nasuri roşii nu există. Doctorul se va mulţumi cel mult să-ţi râdă în nas la o atare consultaţie. E drept că or­ganul d-tale olfactic dă dovadă de multă tenacitate şi preierinţă culoa- rei roşie, dar eu nădăjduesc că-1 voi convinge să revie la sentimente mai oune. moearca următoarea cremă: Hidrochinoină 2 gr. Apă de gramome- lis 10 gr. Ac. benzoic 1 gr. Ung. emo- liens 40 gr. Zinc oxid 5 gr. glicerin 10 gr. Andrenalină soluţie 1 gr. Conţi-1 nuă şi cu oblojelile fierbinţi cu ta- râţe de grâu că nu-i strică.

Clotilda. — Mulţumiri pentru floa­rea Paştelui. Regret că nu pot ad­mira şi eu câmpul cu astfel de flori. Aci au inflorit coşurile_ ţigăncilor ?i creioanele la vitrine. Să nu mai utili- zezî glicerina pură pentru ten. Nu e recomondabilă. Utilizează crema mea Laura 1. Cred că va fi potrivită tenu­lui d-tale. Pudra ce întrebuinţezi nu e rea. Pentru braţe şi mâini unguent glicerin e bun.

Ramon Novaro. — Eu nu sunt nici domn şi nici scump, stimate Novam din Piatra Neamţ. Scrisoarea e foarte Încâlcită. Nu pricep ce vrei să dai de tot jos Barba, părul? Nu vrei să te razi şi deci vrei probabil să te trans-i formi în babă turcească? Lasă-ţi, dom nule Novaro, barba să crească şi ra! de-o regulat la 2 zile cum zici a face tata. Ori crezi că tizul d-tale Ramoi-i Novaro cel mare e spân?

Puia din Buşteni. — Ai utilizat so­luţia Sabourand? Mentol 1 gr. Alther 50 gr. Alcool 100 gr. Apă de rose 50 gr,

T. D. S. abonat No. 11.700. — Iaras chestia nasului?! Am -tranşat aceasti cu d-1 Urâtul şi am convenit amân­doi ce este de făcut. Deci mi-ar face multă plăcere să te asociezi şi mat! la convenţia noastră şi vei fi satisfăcut.

Lecca. — Ai urmat o cură de zeami de varză pentru coşuri? Tratament ad­mirabil. M ă m iră că te-ai lăsat păgu­baş abia când ai văzut că ţi-ai stricat stomacul. Lasă domnule, doftoriseala băbească nu ajungi la nici un rezultat bun. Nu cunoşti nici o recetă pentn coşuri?

LAURA

21 Mai 1931 \\E AL IT ATE A ILUSTRATĂ 51

t m m r n PCuvinte încrucişate

(10 puncte) de Nory Bedig-hian

Orizontal : 2) Ceva plăcut dansa­torilor. 3) Oraş în Turcia. 9) Petre­cere cu dans după amiazi. 11) Pre­fix. 14) ProiTume. 15) Dans spaniol. 19) Dans figurat, reprezentând un subiect. 20) Dansatoare. 22) Hor- deum. 25) Dans naţional napolitan. 26) Prefix. 27) Desvoltare. 29) Dans neregulat. 30) Neobişnuit. 31) Dansa­toare indiană. 32) Interjecţie. 33) Rude... acefale. 34) Gură. 35) Subtil. 36) Mărginite la un singur organ (med.) 38) Bucăţi de litargir. 39) Bu­bă neagră. 42) Rege iudeu. 43) Dans in rond. 46) Grup de dansatori, execu­tând contradanţuri. 47) Creştin su­pus porţii. 47 a) Interjecţie. 50) Vals stlrian. 51) Simţ.

(10 puncte)

Vertical : 1) Oraş în Ungaria. 4) Personagiu biblic. 5) Pronume. 6) La teatru. 7) Arta de a nota figurile şi paşii dansului. 8) Dans spaniol. 10) Desluşit. 12) Ierbar e. 13) Dans de, origine provensală. 16) Are picioare, nu se poate servi de ele şi în cazul nostru n ’are nici coadă. 17) Natura se ¡nălbise! 18) Acum doi ani. 20) Dansul de predilecţie al negrilor. 21) Cântăreaţă, dacă se poate. 23) Re­vistă românească, a organizat un reuşit concurs de dans. 24, Dans spa­niol’, foarte viu. 28) Odinioară, dan­sul nobililor. 37) Gang. 40) Fără coadă. 44) Mijlocul carului. 45) Pro­nume. 47) Taie şi bate. 43) Zăgaz.

de V. Matişef

R E B U S

Se va afla o propoziţiune, cu oca zia unei sărbători naţionale.

Nouile noastre premiiDesleijările problemelor din nume­rele 223, 224, 225, 226 se primesc până Ia 10 Iunie 1931.

Fiecare problemă acordă un nu ­măr oarecare de puncte după care se va face împărţirea pe categorii şi distribuirea premiilor în modul următor :

Categoria I-a : 2000 lei io nu ­merar;

Categoria Il-a : Un aparat fo­tografic;

Categoria IlI-a : Trei aparate de radio cu gale- nă;

Categoria IV-a: 7 volume din o- perele literare renumite. Premiile se vor distribui la 20 Iunie când se vor acorda şi distinctiuni cola­boratorilor merituoşi.

N.B. Fiecare categorie are şanse egale în categoriile inferioare.

Buletin de votCea mai frum oasă din­

tre domnişoarele care apar în film ul „Parada Frum useţii” este

(Pseudonimul din film)

K j o p u o i

PURGATIVIDEAL

¥

CHOCOLATALAXATIV PLĂCUT KOPROL

„REALITATEA ILUSTRATĂ“. — Director Nic. Constantin.Redacţia şi Administraţia: slr. Const. Miile 7—9 11.

Preţui abonamentelor: Un an lei 400; 6 luni lei 200; 3 luni Ui 100. Pentru străinătate lei 500 anual.

FETIŢA DULCE. — Clara Bow dela „ParamountAtelierele „Adeverul” S. A.

care a fost poreclită de americani „the sweet girl