CAPITOLUL I: SISTEMUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE

A UNGARIEI

Forma de stat a Ungariei este republica (în maghiară: köztársaság). Constituţia maghiară a

fost modificată de mai multe ori, prima oară în anul 1949, însă schimbarea cea mai mare a fost în

1989. Preşedintele este ales odată la 5 ani, funcţia preşedintului este reprezentativă (simbolică), dar

el desemnează premierul. Parlamentul iniţiază legi care trebuie să corespundă cu constituţia ungară,

apoi preşedintele le aprobă. Toate aceste aspecte caracteristice sistemului administrativ

constituțional al Ungariei, vor fi analizate de noi în acest capitol.

1.1 Autoritatea legislativă a Ungariei

Ungaria este o republică parlamentară, unde locul central printre autoritățile puterilor de stat

îl ocupă Parlametul – Adunarea Națională. Acestă autoritate exercită rolul de autoritate supremă

reprezentativă și legislativă a statului. Anume Adunarea Națională este cea care: determină bazele

politicii interne și externe; allege președintele și prim-ministrul; formează Curtea Constituțională,

iar Președintele și Guvernul sunt responsabili în fața Adunării Naționale. Acestea sunt funcțiile de

bază ale Parlamentului Ungariei.

Adunarea Națională este format dintr-o singură cameră, compusă dintr-un număr de 386 de

deputați, care se aleg pentrtu un mandate de 4 ani. Pentru alegerea Adunării Naționale este utilizată

sitema cu 3 nivele majoritar - proporțională (combinată):

1. 176 deputați se aleg din pe circumscripție unică;

2. 152 prin reprezentare proporțională în circumscipții multiple;

3. 58 sunt aleşi pentru realizarea reprezentanţei proporţionale.

În acest sens, menționăm că în circumscripţiile de membru propunerile trebuie să fie

susținute de cel putin 750 de votanţi, autentificaţi prin semnatură, care sunt ceruţi pentru

nominalizare. În circumscripţiile regionale partidele pot face nominalizări pentru listele regionale.

O listă regională poate fi concepută de un partid care a nominalizat deja un număr de candidaţi

conform cu anexa acestui Act în cadrul circumscripţiilor unice din constituirea regională, dar cel

puţin în două circumscripţii. O listă naţională poate fi stabilită de un partid care are liste în cel puţin

7 circumscripţii regionale. Un candidat într-o circumscripţie va deveni membru al parlamentului în

prima rundă a alegerilor, dacă obţine mai mult de jumatate din voturile validate, voturi ale unui

număr mai mare de jumatate al votanţilor din circumscripţia respective. Fiecare votant poate să îşi

stabilească votul pentru propriul candidat. Dacă în timpul primei runde electorale mai mult de

3

jumătate din numărul votanţilor dintr-o circumscripţie nu votează, atunci se organizează o a două

rundă. Unul și același candidat poate participa concomitent cu înaintarea candidaturii la toate cele

trei nivele de alegere, și dacă acesta este ales în Parlament în urma primului nivel, atunci el este

exclus de pe lista de partid, iar locului lui este ocupat de următorul candidat de pe listă.

După ce Adunarea Națională a fost formată, deputații aleg din rîndurile lor președintele

adunării, vicepreședintele și secretarul. De asemenea formează comisii de specialitate în cadrul

cărora deputații activează cînd nu sunt în ședința. Activitatea parlamentului ca și în cazul Republicii

Moldova decurge în 2 sesiuni: prima începe la data de 1 februarie și se finisează la 15 iunie, iar cea

de-a doua începe la data de 1 septembrie și se încheie la 15 decembrie. În decursul unei sesiuni,

președintele republicii are dreptul să amîne o sedință a Adunării Naționale, dar pe o perioadă nu mai

mare de 30 de zile.

Printre prerogativele Adunării Naționale mai evidențiem:

- adoptă Constituția și legile;

- aprobă programul de activitate al Guvernului;

- stabilește planul social-economic al dezvoltării țării;

- declară starea de urgență;

- hotărăște în problemele războiului și păcii;

- dizolvă autoritatea deliberativă locală, dacă activitatea acestuia contravine constituției (la

propunerea guvernului, cu avizul Curții Constituționale);

- declară amnistie;

- adoptă hotărîri privind modificarea hotarelor administrative și denumirile unităților

administrative-teritoriale, precum și declară referendum (2/3 din numărul deputaților prezenți).

Parlamentul Ungariei poate fi dizolvat de președinte în două cazuri: neaprobarea în termen

de 40 de zile a candidatului propus de președinte pentru funcția de prim-ministru, dacă au încetat

atribuțiile Guvernului precedent, dar și în cayul ăn care Adunarea Națională de o singură legislatură

pe parcursul unui an a adoptat de 4 ori vot de neîncredere Guvernului, fie se poate autodizolva. În

acest sens, stabilim, că pînă la dizolvarea înainte de termen a parlamentului, președintele ste obligat

să se consulte cu prim-ministrul, președintele Adunării Naționale, liderii fracțiunilor parlamentare și

a grupurilor de deputați. În caz, de dizolvare, alegerile noi în noul Parlament se stabilesc și se

desfășoară pe parcursul a trei luni., iar dacă în țară au fost introduse stărea de urgență, de asediu sau

de război, prerogativele Adunării Naționale se prelungesc pînă la înlăturarea condițiilor respective.

Evidențiem de asemenea, că deputații Adunării Naționale reprezintă întreg poporul și au un

mandate liber, adică nu sunt obligați să îndeplinească voința celor care i-au votat (de exemplu, în

regiuni). Ei dispun de imunitate și nu poartă răspundere pentru opiniile exprimate în Parlament.

4

1.2 Președintele Ungariei – parte a puterii executive

Președintele este șeful statului Ungariei, conducătorul supreme al forțelor armate și simbolul

unității naționale. Constituția Ungariei prevede că președinte al țării poate deveni orice cetățean

maghiar care a atins vîrsta de 35 de ani și dispune de dreptul de a alege și de a fi ales, care își

exercită mandatul pentru o perioadă de 5 ani, pentru cel mult două mandate consecutive.

Șeful statului este ales de Adunarea Națională prin vot secret, iar pentru a deveni candidat la

funcția de președinte și de a participa la alegeri, persoana respectivă trebuie să fie susținută de cel

puțin 50 deputați. După desfășurarea alegerilor este declarat ales candidatul, care a obținut 2/3 de

voturi, din numărul deputaților parlamentului. Dacă nici un candidat nu a obținut numărul necesar

de voturi, se desfășoară al II-lea tur de scrutin, la care este necesară obținerea aceleiași majorități de

2/3 din numărul deputaților. În rezultat dacă nu este ales președintele, este organizat al III-lea tur la

care vor participa primii doi candidați, care au obținut cel mai mare număr de voturi la turul

precedent, și este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi, indiferent de

numărul deputaților care au votat. Menționăm că alegerea președintelui trebuie să fie desfășurată pe

parcursul a 3 zile consecutive.

Totodată procedura de alegere a Președintelui Ungariei, trebuie desfășurată nu mai tîrziu de

30 de zile pînă la încetarea mandatului președintelui în exercițiu, iar dacă prerogativele

președintelui anterior din anumite condiții au încetat înainte de expirarea mandatului său, atunci

alegerile pentru noul președinte trebuie să fie desfășurate în decurs de 30 de zile de la apariția

acestei situații. În rezultat, în primul caz președintele ales purcede la exercitarea atribuțiilor sale la

expirarea mandatului fostului președinte, iar în cel de-al doilea caz în termen de 8 zile de la alegere.

În ambele situații președintele nou ales depune jurămîntul de credință.

Președintele republicii dispune de următoarele atribuții:

1. reprezintă statul pe arena internațională;

2. semnează acorduri internaționale din numele Ungariei;

3. hotărăște în probleme de cetățenie;

4. participă la ședințele Adunării Naționale;

5. stabilește alegerile în Adunarea Națională și autoritățile locale descentralizate;

6. confirm în funcție Președintele Academiei de Științe a Ungariei;

7. acordă titlul de general;

8. numește și schimbă în funcție președintele Băncii Naționale a Ungariei;

9. acordă grațiere;

10. conferă premii de stat;

5

11. acordă titluri profesorilor universităților; numește și schimbă rectorii universităților (Ungaria

e un caz aparte unde profesorii universităților și rectorii sunt numiți de președinte);

12. îndeplinește alte funcții (declară referendum, decide în problemele care prin lege i-au fost

delegate spre a fi realizate).

În acest fel, conform Constituției, președintele Ungariei dispune de prerogative restrînse, nu

dispune de putere largă, jucînd un rol simbolic, de ceremonial (ceia ce și presupune forma de

guvernămînt – republica parlamentară, care este prezentă în Ungaria).

Împuternicirile președintelui republicii pot înceta înainte de termen în caz de deces,

imposibilitatea îndeplinirii funcțiilor pe motiv de sănătate, mai mult de 90 de zile, demisiei,

demiterii sau declarării incompatibilității. Astfel, în caz de intervenire a vacanței funcției, postul de

președinte interimar este ocupat de președintele Adunării Naționale, cu unele restricții în exercitarea

atribuțiilor, și anume: el nu poate remite legea spre o doua examinare în parlament, nu se poate

adresa Curții Constituționale pentru a se expune pe baza legii cu care nu este de acord, nu poate

dizolva Adunarea Națională, însă poate acorda grațiere în cayul în care pedeapsa a fost stabilită pe

bază de lege. Un aspect distinct al regimului constituțional din Ungaria, este faptul că pe parcursul

exercitării funcției de președinte, președintele Parlamentului nu își exercită mandatul de deputat,

atribuțiile acestuia fiind realizate de vicepreședintele ales de Adunarea Națională, această situație se

menține pînă la alegerea unui președinte.

Președintele poate fi înlăturat din funcție, dacă pe parcursul exercitării funcțiilor sale a

încălcat în mod intenționat Constituția sau orice lege. În acets caz, Adunarea Națională cu

majoritatea de 2/3 din voturi, inițiază procedura demiterii, hotărîrea pe baza căreia este luată de

Curtea Constituțională. De asemenea mandatul președintelui se încheie la încetarea mandatului, în

caz de deces, demisie, incompatibilitate sau imposibilitatea de a exercita prerogativele postului. Un

aspect interesant este legat de demisia președintelui Ungariei. Astfel, acesta își înaintează cererea de

demisie Adunării Naționale, care urmează să hotărască, dar nu înainte de a acorda președintelui 15

zile în care acesta urmează să se gîndească pentru a lua o decizie definitivă, dacă aceasta a rămas

nemodificată, atunci Adunarea Națională nu poate refuza acceptul de demisie.

Urmărirea penală în alte condiți decît cele care nu au legătură cu exercitarea mandatului de

președinte, poate fi posibilă numai după încetarea prerogativelor (funcției) acestuia.

În, concluzie, observăm că Ungaria este o tipică republică parlamentară în care șeful statului

are trăsături specifice acestei forme de guvernămînt, fiind ales de organul legislativ – Adunarea

Națională, are atribuții în domeniul formării guvernului, precum și în alte domenii de activitate

legate nemijlocit de sfera sa de influență stabilită prin Constituție.

6

1.3 Guvernul – organul central al administrației publice centrale

Guvernul reprezintă autoritatea executivă supremă a Ungariei, care este compus din prim-

ministru și miniștri. Primul-ministru este ales de Adunarea Națională la propunearea Peședintelui cu

majoritatea voturilor deputaților în Parlament. Miniștrii sunt numiți de președinte la propunearea

prim-ministrului. Drept urmare Guvernul în mod colectiv (miniștrii în mod individual) sunt

responsabili în fața Adunării Naționale.

Actuala componență a Guvernului este determinată de prezența prim-ministrului, vice-prim-

miniștrilor (2 la număr), și a miniștrilor. Prim-ministrul conduce şedinţele guvernului şi

supraveghează punerea în aplicare a decretelor şi deciziilor guvernamentale. Miniştrii conduc

sectoarele care intră în domeniul acestora de competenţă, în conformitate cu normele de drept şi

deciziile Guvernului, şi direcţionează activităţile organelor aflate sub autoritatea acestora. În cazul

în care sunt împuterniciţi prin legi ale Parlamentului sau decrete guvernamentale, miniştrii pot emite

decrete în limitele lor de competenţă. Decretele ministeriale nu pot contraveni legilor Parlamentului

sau decretelor guvernamentale. În acest sens, vom identifica o trăsătură distincă a sistemului

administrativ din Ungaria, unde la nivel central sunt formate și funcționează numai 8 ministere,

anume acestea vor fi prezentate succint în continuare.

Ministerul Apărării, supraveghează realizarea obiectivelor Ungariei în privința apărării

naționale, în special apărarea naţională de planificare şi organizare, pregătirea deciziilor referitoare

la problemele de apărare, precum şi îndeplinirea sarcinilor diplomației militare. Ministerul este

responsabil pentru direcția forţelor naţionale de apărare. Ministerul Apărării este condus de Csaba

Hende

Ministerul Afacerilor Externe este responsabil pentru formarea şi menţinerea relaţiilor

internaţionale ale Ungariei, reprezentarea intereselor naţionale, la un nivel global, şi pentru

atingerea obiectivelor Ungariei în afacerile externe. Ambasadele şi consulatele maghiare

funcţionează sub conducerea Ministerului Afacerilor Externe. Un domeniu prioritar pentru minister

este elaborarea politicii Ungariei în cadrul Uniunii Europene. Ministerul Afacerilor Externe este

condus de János Martonyi.

Ministerul de Interne coordoneaza afacerile legate de administraţia locală, legea şi ordinea,

imigraţia, cetăţenie şi amenajarea teritoriului în aşezări. Ministerul coordonează activitatea

organelor de drept, inclusiv cele legate de transport, de poliţie, poliţie de frontieră, sistemul

penitenciar, direcția de servicii civile de securitate naţională, şi direcţia de Centrul de Coordonare

pentru Prevenirea Crimei Organizate. Ministerul Afacerilor Interne este condus de Sándor Pintér.

Ministerul Dezvoltării Naţionale cuprinded sarcini în domeniu dezvoltării economice și

sociale a populaţiei prin promovarea şi realizarea obiectivelor comunitare ale Uniunii Europene.

7

Ministerul este responsabil și de gestionarea activelor și supravegherea lor de proprietate.

Ministerul Dezvoltării Naţionale este condus de Zsuzsa Németh.

Ministerul Economiei Naţionale este responsabil pentru planificarea generală a politicii

economice ungare şi punerea în aplicare a strategiei pentru economia naţională. Ministerul se ocupă

cu sarcini legate de crearea de locuri de muncă, crearea unui sistem de impozitare, cu viaţa de

familie, îmbunătăţirea competitivităţii, elaborarea bugetului, reducerea datoriei naţionale şi de

stimulare a creşterii economice, etc. Ministerul Economiei Naţionale este condus de György

Matolcsy.

Ministerul Resurselor Naţionale este responsabil pentru funcţionarea sistemului naţional de

sănătate şi bunăstare în Ungaria, de dezvoltare a educaţiei şcolare, de protecţie a patrimoniului

cultural, promovarea intereselor copiilor şi a tinerilor, precum şi realizarea de guvern are drept scop

legate de la sport în Ungaria. Ministerul Resurselor Naţionale este condus de către Miklós Réthelyi.

Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţie este responsabil pentru armonizarea activităţii

Guvernului, pentru dezvoltarea administraţiei publice centrale şi regionale - care constituie baza de

funcţionare a statului ungar - şi pentru politica în domeniul calităţii şi de personal legate de

administraţia publică. Sarcinile prioritare ale ministerului sunt pregătirea, coordonarea şi punerea în

aplicare a politicii de justiţie a Guvernului. Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţie este condus

de viceprim-ministru Navracsics Tibor.

Ministerul Dezvoltării Rurale, este responsabil de afacerile legate de dezvoltarea rurală,

supravegherea de lanţuri de retail alimentar, protecţia mediului şi a economiei agricole. Obiectivele

principale ale Ministerului sunt gestionarea durabilă a resurselor naturale, diversitatea de utilizare a

terenurilor rurale, dezvoltarea rurală şi crearea condiţiilor pentru producţia în condiţii de siguranţă şi

de înaltă calitate şi de distribuţie a produselor alimentare. Ministerul Dezvoltării Rurale este condus

de Sándor Fazekas.

În aspect general vom identifica următoarele atribuții ale Guvernului Ungariei:

1. apără organizarea constituțională și protejează și garantează drepturile cetățenești;

2. asigură executarea legilor;

3. direcționează activitatea ministerelor și a instituțiilor subordonate;

4. asigură executarea controlului de legalitate a actelor autorităților administrației publice

locale cu implicarea ministerului de interne;

5. elaborează programe și strategii de dezvoltare social-economică și asigură realizarea lor;

6. determină prioritățile dezvoltării științifice și culturale și asigură condițiile necesare a

îndeplinirii acestora;

7. conduce activitatea forțelor armate, a poliției și a organelor de ordine publică;

8

8. participă la realizarea politicii externe a statului, semnează acorduri internaționale din

numele statului ungar;

9. stabilește sistemul de stat de asigurare socială și medicală și are grijă de resursele financiare

necesare pentru finanțarea acestor domenii;

10. exercită alte atribuții care îi sunt acordate prin lege.

Pentru a coordona mai bine unele domenii și a garanta exercitarea unor atribuții, stabilim că

Guvernul ungar poate crea comisii guvernamentale care vor activa în direcțiile respective.

Menționăm, că Guvernul Ungariei răspunde în fața Adunării Naționale, fiind obligat să

prezinte rapoarte pe baza activității desfășurate, situație caracteristică și sistemului constituțional

din Republica Moldova. Totodată, o caracteristică distinctă a sistemului constituțional ungar de

reglare a activității Guvernului o reprezintă institutul votului constuctiv de neîncredere, care constă

în următoarele:

1. propunearea privind votul de neîncredere acordat Guvernului este înaintată de cel puțin 1/5

din numărul deputaților din Adunarea Națională, prezentată în formă scrisă;

2. în propunere se indică candidatura, prevăzută pentru postul de prim-ministru, în cazul

acordării neîncrederii;

3. hotărîrea în privința acordării votului de neîncredere este considerată adoptată, dacă pentru

ea au votat mai mult de jumătate din numărul deputaților în Parlament.

Un aspect important al acestei procedure constă în faptul că adoptarea votului de neîncredere

se consideră concomitent și votarea pentru alegerea noului prim-ministru (în cazul în care

propunearea va fi adoptată, atunci persoana prevăzută în calitate de prim-ministru în mod automat

obține această funcție). În acest context, vom complete specificînd că mandatul Guvernului

încetează și în alte cazuri prevăzute de Constituție: alegerea unei noi Adunări Naționale; demisia

primului ministru, care atrage și demisia întregului Consiliu de Miniștri; decesul prim-ministrului;

pierderea de către prim-ministru a dreptului la vot; în cazul apariției situației de incompatibilitate a

prim-ministrului precum și în situația prezentată mai sus.

În concluzie, stabilim că Guvernul este organul central al puterii executive. Acesta se află în

vârful administraţiei publice şi verifică şi coordonează activitatea autorităţilor administraţiei

publice. Guvernul este alcătuit din Primul ministru şi miniştrii. Guvernul poate adopta decrete în

limitele sale de competenţă prevăzute în Constituţie şi cu împuternicire legală. Decretele

guvernamentale nu trebuie să contravină legilor Parlamentului.

9

CAPITOLUL II: AUTORITĂŢILE LOCALE ÎN REPUBLICA UNGARIA

Reforma administraţiei publice locale în Ungaria a început cu adoptarea de către Adunarea

Naţională în 1990 a Actului nr.LXV. Schimbările au fost cauzate de multiplele transformări politice

şi economice din ţară. Potrivit acestui act, unităţile administrativ-teritoriale au căpătat dreptul de a-

şi administra în mod autonom treburile publice.

În aspect administrativ, Ungaria este împărţită în sate, oraşe, judeţe şi capitală. Fiecare

localitate (sat sau oraş) este o unitate a administraţiei publice locale. Potrivit legislaţiei în vigoare,

administraţia publică locală în Ungaria este de două niveluri:

- primul nivel – municipalităţile (asigură serviciile la nivel de localităţi);

- al doilea nivel – judeţele (asigură serviciile la nivel judeţean).

Între organele administraţiei publice locale de nivelul întîi şi doi nu există relaţii de

subordonare, ci doar de colaborare la rezolvarea problemelor de interes comun.

Astfel, în prezent, Ungaria este împărţită în 19 judeţe (megye) şi în capitala Budapesta. Sunt

23 municipii (megyei jogú város): Békéscsaba, Debrecen, Dunaújváros, Eger, Érd, Győr,

Hódmezővásárhely, Kaposvár, Kecskemét, Miskolc, Nagykanizsa, Nyíregyháza, Pécs, Salgótarján,

Sopron, Szeged, Székesfehérvár, Szekszárd, Szolnok, Szombathely, Tatabánya, Veszprém şi

Zalaegerszeg. (anexa 1)

2.1 Modalităţile de formare şi funcţionare a organelor deliberative

Organul deliberativ al administraţiei publice locale în Ungaria, atît la nivelul întîi, cît şi la

nivelul doi, este consiliul. Numărul de consilieri depinde de numărul locuitorilor din unitatea

administrativ-teritorială. În localităţile cu numărul de locuitori mai mic de 10 000 se înfiinţează o

singură circumscripţie electorală în acre numărul consilierilor aleşi variază între 3 şi 13, în funcţie

de numărul de locuitori.

În localităţile cu numărul de locuitori mai mare de 10 000 şi în sectoarele capitalei,

consilierii sînt aleşi prin sistemul electoral cu două voturi. Ca rezultat, o jumătate de reprezentanţi

sînt aleşi pe baza individuală (independenţi), iar cealaltă jumătate – pe liste de partid. Numărul lor

variază de la 19 pînă la 27, în funcţie de numărul populaţiei.

Consiliul local decide asupra tuturor problemelor din localitate şi îndeplineşte un şir de

atribuţii stipulate de legislaţie. Ca şi în Republica Polonia, atribuţiile consiliului local din Ungaria

pot fi clasificate în cîteva categorii:

10

a) atribuţii ce ţin de organizarea internă a consiliului şi a instituţiilor publice de ordin local .

Aici pot fi evidenţiate atribuţiile ce ţin de alegerea viceprimarilor, numirea administratorului,

numirea conducătorului şcolilor elementare şi secundare, spitalelor şi sanatoriilor, atribuţii ce ţin de

alegerea membrilor comitetelor, definirea structurii consiliului;

b) atribuţii ce ţin de consultarea cetăţenilor şi participarea lor la procesul decizional.

Consiliul decide asupra organizării referendumului local, asupra înfiinţării unor organe

reprezentative ale cetăţenilor, invitaţiei cetăţenilor la şedinţele consiliului, stabilirea asociaţiilor

pentru administrarea chestiunilor în comun cu satele vecine, organizarae audierilor publice (cel

puţin, o dată pe an), organizarea forumurilor cetăţenilor;

c) atribuţii de ţin de problemele de menire socio-economică;

d) atribuţiile ce ţin de planificarea utilizării terenurilor, protecţia mediului ambiant,

aprovizionarea cu apă, canalizare, întreţinerea drumurilor, transportul public local, evacuarea

deşeurilor şi menţinerea curăţeniei publice, asigurarea cu locuinţe;

e) atribuţiile ce ţin de organizarea şi funcţionalizarea instituţiilor de interes public. Consiliul

local decide asupra problemelor privind învăţămîntul primar şi preşcolar, asistenţa medicală şi

socială, administrarea bibliotecilor şi centrelor culturale, protecţia împotriva incendiilor, asigurarea

menţinerii ordinii publice. Cele menţionate anterior se referă nemijlocit la consiliile săteşti şi

orăşăneşti. În cepriveşte consiliul judeţean, e de menţionat că el are aceleaşi atribuţii, numai că se

referă la o rază mai mare de acţiune. Între consiliile săteşti, orăşăneşti şi cele judeţene există doar

deosebiri în modalitatea de formare. Pentru activitatea mai eficace a consiliilor, ele formează aşa-

numitele comitete. Membrii comitetului sînt aleşi de consiliul respectiv. Majoritatea lor sînt

consilieri, dar legislaţia permite să fie aleşi şi experţi în domeniu care nu deţin mandatul de

consilier. Pentru localităţile cu peste 2000 de locuitori este obligatorie înfiinţarea unui comitet

financiar. Activitatea comitetelor ţine, în mare măsură, de buna funcţionare a consiliului. Ele poartă

răspundere de leborarea proiectelor de hotărîri ale consiliului, urmăresc punerea în aplicare a

deciziilor adoptate, examinează materialele şi proiectele de rezoluţii propuse de departamente la

şedinţele consiliului. Fiecare comitet are un preşedinte acre e în contact direct cu şefii

departamentelor şi în activitatea sa este subordonat consiliului.

2.2 Modalităţile de formare şi funcţionare a organelor executive

În Republica Ungaria, funcţionează în calitate de autorităţi executive la nivel de sate şi oraşe

primarul şi biroul consiliului. Primarul este şeful politic şi administrativ. Mandatul primarului este

de patru ani. Există două modalităţi de alegere a primarului, în funcţie de numărul locuitorilor din

unitatea administrativ-teritorială.

11

În localităţile cu mai puţin de 10 000 de locuitori, primarul este ales prin vot direct, iar în

cele cu un număr mai mare de 10 000 de locuitori, primarul este ales de către consiliu. Primarul nu

poate fi revocat pe perioada mandatului. El are atribuţii ce ţin de organizarea biroului consiliului,

angajează şi destituie personalul şi administratorul-şef, conduce activitatea biroului, decide asupra

chestiunilor administraţiei de stat. În administraţia sa, primarul este ajutat de biroul consiliului.

Activitatea biroului este condusă de către primar şi administratorul-şef. Biroul este divizat în

subdiviziuni pentru diferite domenii de specialitate. Biroul răspunde de implementarea hotărîrilor

consiliului şi comitetelor respective, asigură exercitarea funcţiilor administraţiei de stat delegate

prin lege (de ex., eliberarea autorizaţiilor, atribuirea terenurilor, etc.). În fruntea biroului se afă

administratorul-şef, numt de consiliu la propunerea primarului. Administratorul-şef aduce la

îndeplinire ordinele primarului, decide în anumite chestiuni potrivit împuternicirilor delegate de

primar, supraveghează secretariatul şi departamentele (subdiviziunile) care au sarcini

administrative, conduce activitatea biroului.

Dormi să face referire și la controlul statului asupra activităţii organelor locale. Astfel,

Guvernul poate controla activitatea municipalităţilor doar prin intermediul Comisarilor Republicii.

Oficiul Comisarilor Republicii este un organ regional special cu subordonare centrală.

Oficiul Comisarilor Republicii supraveghează modul în acre autorităţile locale se

conformează legii şi poate interveni în toate chestiunile de sub jurisdicţia administraţiei de stat în

care primaru sau administratorul-şef au dreptul să ia decizii. Prin analogie, Oficiul Comisarilor

Republicii poate fi comparat cu Prefectura din Republica Moldova. (anexa 2)

În concluzie, cu referire nemijlocită la sistemul administrației locale din Ungaria, observăm

că administraţia publică locală este un organ public local, ales şi condus în mod democratic. Acesta

reglementează şi conduce în mod autonom activităţile publice locale care sunt de competenţa

acestuia, în interesul populaţiei locale şi în cadrul prevăzut prin lege. Administraţiile publice locale

pot, atunci cînd sunt împuternicite prin lege, să emită decrete de reglementare a propriilor activităţi.

Asemenea decrete nu trebuie să contravină niciunei alte norme de drept superioare. Administraţia

publică locală poate emite decrete de reglementare a activităţilor locale, care nu sunt guvernate prin

norme de drept superioare.

2.3 Prezentarea organizării administrative a Budapestei

Budapesta este capitala Ungarie, inițial aceasta fiind organizată în 10 sectoare, care au fost

înfințate la unificarea din anul 1873 a celor trei orașe componente. Trei sectoare au fost formate pe

malul drept al Dunării, pe teritoriul orașelor Buda și Óbuda, respectiv 7 sectoare pe malul stîng, pe

teritoriul orașului Pest. Acestea au fost numerotate cu cifre romane, tradiție păstrată și astăzi.

12

În anul 1930, luînd în seamă creșterea populației, au mai fost create încă patru sectoare, două

în Buda, și două în partea Pest a capitalei, iar la 1 ianuarie 1950 au fost unite cu Budapesta șapte

orașe cu drept de comitat și 16 comune mari, numărul sectoarelor crescînd la 22. Totodată au fost

schimbate hotarele sectoarelor, iar cu desfințare sectorului IV de pînă atunci, acest număr de sector

a fost atribuit sectorului format din orașul Újpest. Restul sectoarelor a fost numerotat de la XV la

XXII. Deja din 1994 Budapesta are 23 de sectoare, cînd s-a format Sectorul al XXIII-lea a

Budapestei pe teritoriul fostei comune Soroksár, cu desprinderea acestei teritorii din sectorul XX.

Sectoarele Budapestei sunt numerotate în sensul mersului ceasului, dinspre interior spre

exterior. Din cauza că sistemul a fost organizat în trei trepte, azi acest sistem de numerotare nu se

mai observă ușor. Din cele 23 de sectoare 6 se află pe partea Buda, 16 pe partea Pest, iar 1 pe insula

Csepel situat între cele două părți. Mnționăm că sectoarele au două denumiri oficiale: unul fiind

denumirea administrativă statală (ex. Sectorul III al Capitalei Budapesta), iar cealaltă denumirea

administrativă consilială (ex. Óbuda-Békásmegyer).

Autoritățile administrației locale sunt alese prin vot direct, și acestea sunt: primarul general,

membrii Adunării Generale a Capitalei, primarii sectoarelor și membrii consiliilor locale din

sectoare.

Primarul genenal și primarii sectoarelor sunt aleși cu sistem de vot bazat pe majoritate

simplă, iar membrii consiliilor locale sunt aleși cu sistem de vot mixt (fiind combinate sistemul cu

majoritate simplă (individual) și cel cu liste (liste de partid)). Membrii Adunării Generale a

Capitalei sunt aleși pe baza sistemului cu liste, pragul minim fiind de 4%.

Un cetățean al capitalei ungare trebuie să-și exprime opțiunea sa cu ocazia alegerilor locale

pe cele mai multe buletine de vot din țară, după cum urmează:

1. buletin de vot cu candidații la primăria generală;

2. buletin de vot cu candidații la primărie;

3. buletin de vot cu candidații individuali pentru consiliile locale din sectorul respectiv;

4. buletin de vot cu partidele sau/și asociațiile civice, cei care vor să ajungă în Adunărea

Generală a Capitalei.

Generalizînd, stabilim că administraţia Budapestei, oraş împărţit în 23 de districte, este un

model de eficienţă pentru orice capitală din lume. Cel mai important oraş al Ungariei este condus de

un primar general, 4 primari generali adjuncţi, un notar principal şi doi notari adjuncţi. Adunarea

Generală a Budapestei este formată din 67 de membri, iar districtele au propriile aparate de

conducere în frunte cu primari aleşi prin vot.

13

CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SERVICIUL PUBLIC

DIN UNGARIA

Statutul juridic al funcţionarilor publici crează condiţii necesare pentru exercitarea funcţiilor

de serviciu ale acestora, garantează drepturile şi asistenţa socială adecvată pentru acei care au ales

să satisfacă interesul general al cetățenilor. Astfel, majoritatea statelor au adoptate acte normative

legale care reglementează acest statut, printre care și Ungaria, unde activitatea funcționarilor din

serviciul public este reglementată de Legea nr.23 din 1992, care a stat la baza identificării

carcateristicilor specifice a acestui compartiment.

3.1 Statutul funcționarilor publici din Ungaria

În Ungaria, termenul de serviciu public include serviciile de bunăstare socială, educaţie şi

sănătate, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea regională, transport şi utilităţi publice.

Această ţară a introdus un sistem de trei nivele de putere care se bazează pe autorităţi administrative

locale, autonomii judeţene şi autoritatea administrativă centrală sau guvernul între care există

diferite responsabilităţi împărţite. Astfel, subordonarea ierarhică este unul din principiile care stau la

baza exercitării funcţiei publice. Legislaţia ungară merge pe ipoteza că nivelul local are cunoştinţele

cele mai exacte cu privire la nevoile locale, fiind cel mai aproape de cetăţean.

Pentru un mai bun studiu privind identificarea caracteristicilor funcţiei publice din Ungaria,

vom lua ca material principal Legea nr.XXIII/1992 privind Statutul Funcţionarilor Publici din

Ungaria care se referă la statutul juridic al funcţionarilor publici, precum şi administratorii şi

lucrătorii fizici care îndeplinesc funcţiile lor în cadrul Cabinetului Primului Ministru, în cadrul

ministerelor şi agenţiilor ca autorităţi administrative centrale, în cadrul organelor regionale şi locale,

judeţelor şi birourilor administrative de capital, precum şi controlului domeniului public şi biroul

notarului din reprezentanţii autorităţii administrative locale.

Funcţionarul public din Ungaria a fost definit în capitolul 1, secţiunea 1, alineatul 7 al Legii

XXIII/1992 ca fiind „un lider sau un administrator care acţionează în sfera activităţilor şi

sarcinilor autorităţilor administrative”, persoană titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le

exercite în scopul realizării competenţei autorităţii publice sau agenţiei din care face parte funcţia

publică. În acelaşi act, o autoritate administrativă este o autoritate menţionată în alineatele 1 şi 2,

precum şi cele enumerate în registrul întocmit în alineatul 2 din secţiunea 73: cabinetul primului

ministru, ministerele, agenţiile naţionale, birourile naţionale, birourile ministeriale, organe regionale

şi locale, controlul domeniului public, biroul notarului.

14

Aceiași lege stabilește că pentru a ocupa o funcție publică, persoana trebuie să participe la

concurs, trebuie să îndeplinească unele cerințe și condiții, ca pînă la urmă să fie numit în funcția

respectivă. Astfel, condiţiile generale de ocupare a unei funcţii publice în cadrul Republicii Ungare

sunt: are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe

bază de examen medical de specialitate, îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru

funcţia publică, nu a fost condamnat penal pentru o faptă care ar fi incompatibilă cu exercitarea

funcţiei publice. Totodată, solicitanţii trebuie să depună o declaraţie scrisă care să confirme că

îndeplinesc cerinţele postului, îşi dau consimţământul asupra acesteia, iar serviciul de securitate

naţională competent trebuie să verifice declaraţia lor. O declaraţie a unei rude, în conformitate cu

dispoziţiile legii, trebuie anexată la acordul de verificare.

Funcţionarul public trebuie să depună jurămînt la numirea în funcţie. Jurămîntul are

următorul cuprins: „Eu, (numele funcţionarului public), jur să fiu credincios ţării mele, Republica

Ungară şi poporului meu. Jur să respect Constituţia naţiunii, normele ei constituţionale şi legile. Nu

voi dezvălui secretul profesional. Am să-mi îndeplinesc atribuţiile mele oficiale, fără părtinire,

conştiincios, sincer, potrivit legii, precis şi etic, cu respectarea absolută a demnităţii umane, la cele

mai bune capacităţi ale mele, servind interesele naţiunii mele (şi a administraţiei publice locale

din...........). Mă voi comporta într-o manieră exemplară, în cadrul şi în afara serviciului şi voi face

tot ce îmi stă în putere pentru a promova îmbunătăţirea Republicii Ungare şi a creşterii sale

intelectuale şi materiale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Cel de-al treilea capitol din cadrul Statutului Funcţionarilor Publici din Ungaria, adică Legea

XXIII/1992, intitulat “Scopul relaţiilor din cadrul serviciilor publice” se deschide cu un prim

subcapitol care reglementează dezvoltarea carierei funcţionarilor publici. În acest sens, art. 23 din

Lege stabileşte că funcţionarii publici trebuie ordonaţi în funcţie de pregătirea loc educaţională şi

profesională, iar un alt criteriu ar fi perioada de timp petrecută de aceştia în cadrul relaţiilor din

serviciul public.

În cazul Ungariei, perioadele de stagiu sunt stabilite în art. 24 din Legea XXIII/1992, astfel:

“Viitorii funcţionari publici trebuie să fie clasificaţi în funcţie de perioada de stagiu.

Funcţionarii publici cu un nivel de educaţie ridicat, vor fi clasificaţi astfel:

1. Funcţionar junior din clasa a II-a , după o perioadă de stagiu de un an;

2. Funcţionar junior din clasa I , după cinci ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

3. Secretar din clasa a II-a , după nouă ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

4. Secretar din clasa I, după treisprezece ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

5. Consilier din clasa a II-a, după şaptesprezece ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

6. Consilier din clasa I, după douazeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

15

7. Consilier şef, după douăzeci şi cinci de ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

8. Consilier şef, special după treizeci şi trei de ani petrecuţi în cadrul serviciului public.

Funcţionarii publici cu un nivel de educaţie mai scăzut, vor fi clasificaţi astfel:

a) Funcţionar din clasa a II-a, după o perioadă de stagiu de doi ani;

b) Funcţionar din clasa I, după şase ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

c) Funcţionar şef din clasa a III-a, după doisprezece ani petrecuţi în cadrul serviciului public;

d) Funcţionar şef din clasa a II-a, după douăzeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul serviciului

public;

e) Funcţionar şef din clasa I, după douăzeci şi şapte de ani petrecuţi în cadrul serviciului

public;

f) Asociat senior după o perioadă de treizeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul serviciului public.

În ceea ce priveşte posibilitatea funcţionarilor publici de a promova în Ungaria, aceştia, în

urma îndeplinirii condiţiilor de experienţă menţionate anterior, trebuie să îndeplinească şi altele,

cum ar fi: să primească un calificativ de cel puţin “capabil”, în ceea ce priveşte responsabilităţile

implicate în cadrul postului ocupat; să îndeplinească criteriile stabilite de legea statutară pentru

funcţia respectivă sau să îndeplinească criteriile stabilite de autoritatea publică în scris. În ceea ce

priveşte funcţionarii publici din Ungaria, Statutul lor reglementează astfel: „Funcţionarii publici

sunt îndreptăţiţi să avanseze în carieră şi sunt obligaţi să participe la orice formă de pregătire,

perfecţionare a pregătirii profesionale, incluzând pregătiri pentru managementul administraţiei

publice, organizate la nivel central ori de către agenţiile administraţiei publice.”

Cu toate acestea, art. 34 , alin. 1 din Legea XXIII/1992 reglementează astfel: „Funcţionarii

publici trebuie evaluaţi cel puţin de fiecare dată cînd încearcă să fie încadraţi într-o funcţie

superioară …”. În acest sens, puncte importante pentru evaluarea funcţionarului public sunt:

cunoştinţe profesionale; abilităţi analitice; capacitate de judecată; acurateţe; abilitatea de exprimare

în scris; abilităţi de exprimare orală; simţul responsabilităţii; vocaţie; abilitatea de a întreprinde şi de

a păstra relaţii; hărnicie şi strădanie; munca în echipă; organizarea muncii. În urma evaluării se

utilizează calificativele „remarcabil”, „peste nivelul mediu”, „mediu”, „sub nivelul mediu” şi

„nesatisfăcător” sau calificative precum „extrem de capabil”, „capabil”, „puţin capabil” şi

„incapabil”.

Asemeni celorlalte țări din Uniunea Europeana, Statutul funcționarilor publici din Ungaria

prevede nemijlocit drepturile și obligațiile funcționarilor publici, printre drepturile funcționarilor

publici, menționăm dreptul la un salariu lunar, salariu ce cuprinde salariul de baza, supliment de

salariu și prima. Salariu diferă în funcție de clasa din care face parte funcționarul public. Astfel,

16

pentru funcționarii publici cu studii superioare fac parte din clasa 1, iar funcționarii publici cu studii

medii fac parte din clasa a 2-a.

Pe lîngă dreptul la salariu de bază funcționarul public are dreptul la plata compensatorie. În

cazul eliberării din funcție plata compesatorie diferă în funcție de perioada lucrată în cadrul

instituției respective. Asfel:

1. 3 ani: echivalentul salariului pe o luna

2. 5 ani: echivalentul salariului pe 2 luni

3. 8 ani: echivalentul salariului pe 3 luni

4. 10 ani: echivalentul salariului pe 4 luni

5. 13 ani: echivalentul salariului pe 5 luni

6. 16 ani: echivalentul salariului pe 6 luni

7. 20 ani: echivalentul salariului pe 8 luni

Funcționarii publici din Ungaria au dreptul la supliment de salariu care diferă în funcție de

clasa din care fac parte și în funcție de instituția publică în care îți desfășoară activitatea. De

exemplu, suplimentul salarial va fi de 35% din salariul de baza pentru funcționarii publici cu studii

superioare și de 15% din salariul de baza pentru funcționarii publici cu studii medii care fac parte

din birourile administrative din capitală și din teritoriu.

Potrivit legii, funcționarii beneficiază și de prime salariale, în cazul în funcționarul public

lucrează sub condiții periculoase pentru sănătatea sa, precum și de sporuri de noapte și sporuri de

condus. Pe lîngă aceste sporuri funcționarul are dreptul și la un spor de cunoaștere a limbii straine,

spor ce este stabilit de instituția angajatoare. În cazul în care funcționarul public deține un titlu

academic, directorul instituției poate să acorde funcționarului public un spor de pregatire

profesională. Calificările și domeniile de activitate care dau dreptul la un spor de pregatire

profesională sunt stabilie prin lege.

Un drept patrimonial care nu se regaseste în Ungaria este dreptul la alocații rambursabile

sau nerambursabile sociale, culturale sau de sănătate. Aceste alocații cuprind: biletul de transport

pînă la locul de muncă; suport fnanciar pentru cazare, cumpărarea sau construire a unei locuințe;

plata chiriei; prima de concediu; alocație socială; plata în avans a salariului; burse, suport financiar

pentru studii, studii suplimentare sau cursuri de limbi străine. De asemenea, în funcție de vechimea

în funcția publică funcționarii publici au dreptul la un premiu jubilar care constă în compensație

financiară a funcționarului public.

În fiecare an calendaristic, funcționarul public are dreptul la un fond de îmbracaminte,

insumînd 150% din salariul de bază. Statutul funcționarilor publici mai prevede pentru funcționarii

publici pensionați dreptul la un suport financiar care include: ajutor social ocazional; supliment

17

salarial; reducere pentru hrană; bilete de vacanță reduse; oferirea unor servicii cu reducere. Un alt

drept de care se bucură funcționarul public din Ungaria este dreptul la plata concediului anual. În

ceea ce privește dreptul la pensie, nu există reglementări speciale, funcționarii publici beneficiind

de pensia pentru limita de vîrstă acordată tuturor cetățenilor Ungariei. Pensia se calculează în

funcție de numărul de ani lucrați în cadrul serviciului public, salariul la pensionare și vîrsta de

pensionare.

De asemenea, potrivit legii funcționarul public are dreptul la avansare în funcție și este

obligat să participe la programe de instruire, perfecționare și reinstruire la care sunt desemnați fie de

la nivel central fie de către autoritatea administrativă. Printre alte drepturi cu caracter general

identificăm: dreptul la exercitarea funcţiei publice, dreptul la continuitate, la carieră în exercitarea

funcţiilor pe care le îndeplinesc, dreptul la promovarea în funcţii superioare, dreptul de a beneficia,

în exercitarea atribuţiilor, de protecţia legii, dreptul la opinie, etc.

Alături de drepturi, funcționarii publici din Ungaria, de fapt ca și din celelalte state au și un

șir de obligații pe care trebuie să le respecte în exercitarea atribuțiilor sale, și anume: să nu

reprezinte administrația locală sau o minoritate din administrația locală cît timp se afla sub

jurisdicția autorității angajatoare; să nu se angajeze în alte relații contractuale, cu excepția

activităților științifice, educaționale, artistice, literare și editoriale, precum și intelectuale prevăzute

de lege, fără consimțămîntul autorității angajatoare; nu se pot implica în activități și nu pot avea un

comportament nedemn de funcția pe care o ocupă sau care le-ar afecta imparțialitatea; nu pot primi

o funcție într-un partid politic și nu pot apărea în public reprezentînd interesul unui partid, cu

excepția participării la alegerile locale pentru propria candidatură; nu pot ocupa o funcție de

conducere într-o societate comercială, nu pot fi membri în comisia de control; sunt obligați să

raporteze în scris imediat ce a apărut o situație de incompatibilitate în ceea ce îi privește, sau dacă a

aparut o incompatibilitate în timp ce-și exercitau funcția; să păstreze secretul de serviciu; să

îndeplinească atribuțiile în interesul publicului, în conformitate cu prevederile statutare și deciziile

corpului de control, într-un mod profesionist, nepărtinitor și just, în acord cu regulile administrative;

să respecte ordinele superiorului ierarhic; să nu respecte ordinele superiorului dacă prin acestea ar

comite o infracțiune penală sau ar amenința în mod direct viața, integritatea fizică sau sănătatea unei

alte persoane; să depună declarația de avere autorității de numire. De asemenea, funcționarul public

are obligații compensatorii pentru toate daunele datorate încălcării responsabilităților ce decurg din

funcția publică, iar dacă încălcarea datoriei s-a produs din neglijență, funcționarul public trebuie să

plătească obligații compensatorii care merg pînă la reținerea salariului pe trei luni.

În acest context, ca urmare a neîndeplinirii satisfăcătoare a atribuțiilor deserviciu sau a

încălcării obligațiilor sau abuzului de drepturi, survine răspunderea funcționarilor publici ungari.

18

Astfel, legea din 1992 prevede răspunderea penală, disciplinară și patrimonială a funcționarilor

publici. Cu referire la răspunderea disciplinară se specifică că aceasta apare o odata cu săvîrșirea

unei abateri disciplinare, prin care se încalcă cu vinovație de către funcționarii publici îndatoririle

corespunzatoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională. Ca

sancțiuni se pot aplica următoarele: cenzura; prelungirea perioadei de așteptare în sistemul de

promovare în carieră; reducerea sau privarea de prestații în conformitate cu articolul 49 - valoarea

prestatiilor care nu sunt înca plătite în cursul anului subiect; recomandare în sistemul de avansare în

carieră cu o categorie de salariu; sesizarea, în sistemul de avansare în cariera cu o categorie de

clasificare; privarea de remunerare cu caracter personal în conformitate cu alineatul (5) din articolul

42; privarea de titlu în conformitate cu legea, retragerea de cesiuni oficiale de conducere și privarea

de birou.

În Ungaria, autoritatea care lansează procedurile disciplinare trebuie să numească un

comisar de investigare în maximum 3 zile de la inițierea procedurilor dintre funcționarii publici ai

Agenției de Administrație Publică ce au o clasificare mai mare decît cea a funcționarilor publici

investigați. Comisarul de investigații este obligat să efectueze ancheta și în cadrul acesteia, audierea

funcționarului public acuzat de comiterea abaterii disciplinare, în termen de 15 zile. Durata

investigației poate fi prelungită cu maxim 15 zile. Deja soluționarea propriu-zisă a cazului va fi

realizată de un consiliu disciplinar format din 3 membrii, în termen de 8 zile. Verdictul consiliului

disciplinar este dat într-o sesiune „cu ușile închise”. Aplicarea sancțiuni se face în termen de 2 ani

de la data săvîrșirii abaterilor, iar ele nu pot fi dispuse decît după cercertarea prealabilă a faptei

săvîrșite și după audierea funcționarului public considerat vinovat.

Răspunderea patrimonială poate interveni pentru deficitul de stoc (deficit în materiale și

bunuri-stoc de inventar). Aceasta se poate invoca atunci cînd: s-au adus daune prin încălcarea gravă

a normelor care reglementează gestiunea financiară a Agenției Administrației Publice; nu s-a

îndeplinit în totalitate sau deloc obligația de control; prin încălcarea legilor în cadrul măsurilor

oficiale; se produc daune în cazul ducerii la îndeplinirea instrucțiunilor, prin încălcarea unei legi

statutare.

În concluzie observăm ca funcționarii publici din Ungaria au un statut reglementat de o lege

în domeniu, care stabilește condițiile de acces în funcțiile publice, drepturile și obligațiile titularilor

acestora, răspunderea funcționarilor publici pentru neîndeplinirea sarcinilor publice și nerespectarea

interesului cetățenilor unguri. Toate aceste reglementări fiind îndreptate spre o motivare a

funcționarilor și spre o stimulare spre profesionalism, cu scopul de a realiza într-un mod echitabil

interesele publice.

19

3.2 Sistemul de pregătire a funcționarilor publici ungari

Instituțiile superioare de educație și Institutul Ungar de Administrație Publică au propriul

personal pentru pregătirea funcționarilor. Toate celelalte instituții de la nivel local sau central

angajează personal pentru acestă activitate de formare a funcționarilor civili.

Personalul majorității instituțiilor private specializate în servicii publice este preocupat mai

mult de organizare decît de asigurarea pregătirii curente. Deci, în determinarea numărului totoal de

formatori pot fi luați în calcul doar angajații universităților și cei ai Institutului Ungar de

Administrație publică.

În cadrul școlii de administrație publică desfășoară activitatea didactivă 100 de profesori

titulari și 30 de colaboratori cu jumătate de normă, iar în facultățile de drept 5 pînă la 15 experți au

cunoștințe în domeniul administrației. La Universitatea de Științe Economice din Budapesta 6-8

profesori au normă întreagă și tot atîția funcționează cu jumătate de normă.

La Institutul Ungar de Adminstrație Publică 8 experți se ocupă cu pregătirea personalului.

Profesorii instituțiilor de învățămînt superior trebuie să îndeplinească mai multe condiții pentru a fi

angajați: studii academice, să vorbească cel puțin o limbă străină, să aibă experiență profesională și

să fi publicat articole și cărți. Pentru profesorii care nu îndeplinesc aceste standarde au o importanță

decisivă experiența și aprecierea profesională.

Cursurile de pregătire organizate de instituțiile centrale și locale se adresează funcționarilor

activi. În consecință prin programe de pregătire se urmărește în special însușirea cunoștințelor

politice practice; de aceea academicienii sunt rar invitați să susțină prelegeri la aceste cursuri.

Cunoștințele de specialitate ale profesorilor din instituțiile de învățămînt superior sunt

considerate ăn general satisfăcătoare. Cei mai mulți dintre profesori vorbesc limbi străine, au

experiență în domeniul administrației și iau parte la cursuri de prgătire cu diferite durat organizate

la alte universități europene pentru a actualiza cunoștințele și a le îmbogăți continuu.

Salariile profesorilor sunt reduse și, în general, angajații serviciilor publice au venituri mult

sub cele ale oricăror angajați din sectorul privat. Aceasta este în particular problema profesorilor.

Între aceștia, profesorii universitari sunt poate cei mai săraci, comparativ cu sectorul privat, ei

primind în mod normal cu 1/4 mai puțin din suma plătită experților cu cunoștințe similare din

domeniul privat.

Cursurile de pregătire pe termen lung, organizate de universități de desfășoară pe durata a 3

pînă la 5 ani. Programele de pregătire pentru cursurile cu o durată mai mică de doi ani sunt

denumite în mod normal ca fiind pe termen scurt.

Cursurile de pregătire de 1 sau 2 ani, organizate de universități și terminate cu examinare

finală, sunt incluse în această categorie ca fiind cursuri postuniversitare pentru funcționarii publici

20

activi pe specializări: protecția mediului, economie, informații tehnologice, managementul

reesurselor umane și problemele sociale. Acestea sunt organizate de Școala Publică de

Administrație.

O altă formă de pregătire a funcționarilor o reprezintă cursurile de 1 sau 2 săptămîni,

susținute de organizații internaționale, care se concentrează pe o problematică specifică.

Menționăm, că există, și programe de pregătire cu o durată de 1-2 zile, organizate în special pentru

actualizarea cunoștințelor în diferite domenii. Instituțiile private de pregătire organizează aproape î

exclusivitate programe de o zi.

Studiile aprofundate pot fi menționate ca alte forme de pregătire. Asemenea studii

aprofundate au fost organizate pentru un umăr mare de funcționari publici după anul 1990. Prin ele

s-a urmărit familiarizarea cu experiența internațională în domeniul de lucru al fiecăruia.

Astfel, de oportunități au, în primul rînd înalții funcționari publici, secretarii de stat,

deputații, directorii generali și primarii. În multe cazuri și funcționarii publici de pe nivelurile

inferioare iau parte la astfel de programe internaționale. Numărul și durata acestor programe de

studii aprofundate variază, iar numărul funcționarilor care au luat parte la studiile aprofundate

internaționale organizate în ultimii 5 ani a fost mai mare de 5000 persoane.

21

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

1. Constituţia Ungariei adoptată la 18 august 1949 (cu modificările ulterioare);

2. Legea nr. 23 din 1992 privind statutul funcționarului public.

Literatură de specialitate:

3. Bârgău Mihail, Gureu Valeriu. Drept constituţional comparat: Curs universitar. – Chişinău:

CEP USM, 2009;

4. Deliu Tudor. Administrația publică locală în țările Europei Centrale și de Est. – Chișinău:

AAP, 2001;

5. Duculescu Victor, Călinoiu Constanţa, Duculescu Georgeta. Drept constituţional comparat.

Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Lumina Lex, 1999;

6. Roman Alxandru. Evoluția universală a sistemelor de administrație publică. – Chișinău:

AAP, 1998;

7. Stănciulescu G., Androniceanu A. Sisteme comparate de administraţie publică europeană. –

Bucureşti: Editura Economică, 2001;

8. Якушев А.В. Конституционное право зарубежных стран. Курс лекций. – М.:

„Издательство ПРИОР”, 2000.

Surse internet:

9. http://www.kormany.hu/en/members-of-the-government (accesat la data de 17.05.2012);

10. http://www.ccirm.com/ccirm/informatii_utile/14/1/ro.html (accesat la data de 10.05.2012);

11. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria (accesat la data de 10.05.2012).

22