REZERVELE TEHNICE ALE SOCIETĂŢILOR DE ASIGURARE

Cuprins

1. Introducere ..................................….......................................................... 32. Rezervele tehnice ale societăţilor care practică asigurări generale ........ 43. Rezervele tehnice constituite de societăţile care practică asigurări de viaţă .......................................................................……………………............

8

4. Acoperirea rezervelor tehnice cu active.................................................... 135. Concluzii ……………………………………………………………........... 166. Bibliografie ................................................................................................... 19

2

1. Introducere. În realizarea echilibrului financiar al activităţii desfăşurate de societăţile de

asigurare şi în crearea condiţiilor pentru onorarea promptă a obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare, un rol important îl joacă constituirea rezervelor tehnice, la timp şi în cuantumul rezultat în urma unor calcule statistico-matematice riguroase. Conform prevederilor art 12^1, alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea obţinerii autorizării de funcţionare, precum şi oricând pe perioada derulării activităţii, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în relaţii de muncă cu cel puţin un actuar. Alineatul (2) al aceluiaşi articol stabileşte printre obligaţiile acestuia şi următoarele: determinarea valorii rezervelor tehnice, controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice, calculul beneficiilor obţinute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă.

Datele comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor evidenţiază faptul că la data de 31.12.2008 asigurătorii aveau constituite rezerve tehnice brute pentru asigurările generale în valoare de circa 6.278,01 milioane lei, în creştere cu 36,74% comparativ cu 31 decembrie 2007. Această evoluţie pozitivă a fost influenţată de creşterea cu 29% a rezervelor brute de prime, dar şi de creşterea rezervelor de daune avizate (cu 39,83%) şi a rezervelor de daune neavizate (cu 72,19%) în aceeaşi perioadă.

 

Prime brute subscrise

Prime brute subscrise cedate în reasigurare

Prime brute încasate

Indemnizaţii brute plătite

Indemnizaţii nete plătite

Rezerva netă de primă

Rezerva netă de daună

Allianz Tiriac 354984237,8 187530461,6 333544004,8 154187018,2 78271943,09 292797896,5 174024624,8Ardaf 152816386 8017352,94 135470435 25662617 23824624,5 127571874 63777148Asiban 116906674,3 44184339 121122937,8 61799292,47 49532495,8 185434733,3 89470084,93Asirom - - - - - - -Asito Kapital 19779902,72 17637157,83 4314723,99 857993,68 331900,89 1787109,04 505443,36Asitrans - - - - - - -Astra 139087178,4 3387397,72 120194386,6 81760672,67 59324487,67 163350465,2 63735698,83Aviva - - - - - - -BCR Asig 135393492,7 84529837,46 124117590,7 87621305,74 79177186,82 135031361,3 86060783,19BCR Asigurari Viata - - - - - - -BT Asigurari - - - - - - -Carpatica Asig 22689923,28 2937670,77 24765251,56 17150375,9 17119482,2 31790970,98 28869137,53Eximbank - - - - - - -Fata Asigurari - - - - - - -Garanta 22215782,79 12033731,22 16027565,21 8961510,91 5049668,9 18606924,98 4217018,89Generali 93495579,03 4591688,38 82507976 57125953,65 38700433,89 157003410,5 60540744,83GRAWE 52746 0 20928,42 0 0 25473,4 9692,74ING - - - - - - -Interamerican 16979337,03 1736118,98 11423518,35 5906885,89 4433556,3 18406552,79 -Omniasig 347773047 37136694 291388763,2 154316054 153396950,6 512034504 230641001,2Omniasig Life - - - - - - -OTP Garancia 16009950,76 3941291 10640597 3631457,39 651650,8 12714340,51 3680851RAI - - - - - - -

3

UNITA - - - - - - -

Pentru asigurările de viaţă, la data de 31.12.2008 asigurătorii aveau rezerve tehnice brute constituite în cuantum de 3.355,25 milioane lei, în creştere cu 16% faţă de valoarea înregistrată la finele anului precedent.

 

Prime brute subscrise

Primiri în reasigurare

Prime brute subscrise cedate în reasigurare

Prime brute încasate

Indemnizaţii brute plătite

Indemnizaţii nete plătite

Rezerva matematică netă

Allianz Tiriac 25.379.169,11 0,00 1.064.655,16 22.414.047,73 1.164.940,77 1.164.940,77 142.109.422,07

Ardaf 526.864,75 0,00 13.217,82 704.309,18 866.226,42 54.428,21 10.917.801

Asiban 23.609.527,36 0,00 551.802,00 26.953.770,94 3.790.964,49 3.790.964,49 93.986.249,80

Asirom - - - - - - -

Asito Kapital - - - - - - -

Asitrans - - - - - - -

Astra 384.781,93 0,00 2.518,82 565.161,27 3.777,00 3.777,00 2.516.052,59

Aviva 28.965.655,00 0,00 1.530.816,00 22.828.014,00 759.391,00 746.022,80 103.866.666,09

BCR Asig - - - - - - -

BCR Asigurari Viata 22.792.993   3.868.776 20.849.075 3.750.192 3.206.515 45.837.567,00

BT Asigurari 1.726.222,26   143.599,12 1.337.363,71 188.788,31 131.145,31 13.550.644,30

Carpatica Asig - - - - - - -

Eximbank - - - - - - -

Fata Asigurari - - - - - - -

Garanta 3.693.688,83 0,00 156.817,46 3.676.472,02 399.017,14 354.756,64 193.591,01

Generali 22.587.848,63 0,00 1.224.290,41 18.887.089,90 1.315.073,61 1.255.924,19 36.464.420,38

GRAWE 48.426.627,63 0,00 989.943,06 20.741.550,86 1.103.454,01 970.492,35 68.884.999,41

ING 139.377.689,52 0,00 794.054,50 136.696.872,44 3.215.350,17 3.215.350,17 1.203.634.333,49

Interamerican 10.953.651,67 0,00 55.976,99 6.340.147,95 694.970,38 694.970,38 68.367.177,87

Omniasig - - - - - - -

Omniasig Life 15.753.166 0 396.789 25.436.416 6.304.044 6.264.002 73.079.064

OTP Garancia 920.608 0 0 770.879 92.944 92.944 14.161,80

RAI - - - - - - -

UNITA - - - - - - -

2. Rezervele tehnice ale societăţilor care practică asigurări generale.

Conform prevederilor art. 21, alin. (1) din Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile de asigurare care practică asigurări generale au obligaţia de a constitui şi menţine următoarele rezerve tehnice:

rezerva de prime; rezerva de daune; rezerva de daune neavizate; rezerva de catastrofă; rezerva pentru riscuri neexpirate; rezerva de egalizare.

Rezerva de prime se calculează lunar, prin adunarea părţilor din primele

4

de asigurare brute subscrise, care se referă la perioadele neexpirate ale contractelor de asigurare. Făcând diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi partea (rezerva) aferentă perioadelor neexpirate din contractele de asigurare vor rezulta primele brute care se referă la riscurile expirate la data calculării. Prin însumarea valorilor rezervei de prime (adică a părţii din primele brute subscrise aferente riscurilor neexpirate) calculată pentru fiecare contract, se obţine rezerva de prime care trebuie constituită.

Calcularea rezervei de prime aferente unui contract de asigurări generale se face pe baza formulei:

Rp = (X:Y) * Pbs,

unde: Rp = rezerva de prime;X = numărul de zile din perioada neexpirată aferentă primei brute subscrise;Y = numărul de zile din perioada aferentă primei brute subscrise;Pbs = valoarea primei brute subscrise

Dacă pentru un singur contract rezerva de prime se calculează ca anterior, atunci pentru toate contractele de asigurări generale rezerva de prime se va calcula în baza formulei:

unde: Rpt = rezerva de primă totală;n = numărul contractelor de asigurare în vigoare; Rpi = rezerva de primă individuală (rezerva aferentă fiecărui contract);i = 1 .... n

Aceste formule pot fi aplicate numai la acele clase de asigurări, din categoria asigurărilor generale, la care riscul asigurat este distribuit uniform şi liniar pe durata contractului de asigurare. Atunci când riscul asigurat nu este distribuit uniform, rezerva de prime se calculează prin metode actuariale.

Deoarece contractele privind asigurările generale pot fi încheiate pentrudurate mai mci, egale sau mai mari de un an, primele brute subscrise care vor fi avute în vedere la determinarea rezervei de prime vor fi:

o când durata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu un an, prima brută subscrisă se consideră valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare;

o când durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima brută subscrisă se va stabili astfel:

- pentru contractul cu primă unică, prima brută subscrisă se consideră prima brută unică aferentă contractului respectiv;

5

- pentru contractul de asigurare cu plata primei în rate, prima brută subscrisă este valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din perioada pentru care s-a încheiat contractul de asigurare.

Rezerva de primă se va calcula în valuta în care s-a încheiat contractul de asigurare.

Constituirea rezervei de daune vizează crearea resurselor băneşti necesare pentru acoperirea daunelor raportate şi în curs de lichidare. Ea se constituie şi se actualizează lunar, calculându-se pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea riscului asigurat. În calculele care se fac se porneşte de la cheltuielile previzibile, ce pot fi efectuate în viitor, pntru despăgubirea acestor daune.

Rezerva de daune totală care va fi constituită va rezulta din însumarea rezervelor de daune calculate pentru fiecare contract.

În calculul rezervei de daune se includ: despăgubirea estimată pentru dauna avizată. Această despăgubire poate fi

cel mult egală cu suma asigurată; cheltuilile privind atât constatarea şi evaluarea pagubei, cât şi cele legate de

lichidarea daunei dacă aceste servcii au fost prestate de terţe persoane; sumele privind recuperările şi regresele aferente atât daunelor soluţionate,

cât şi celor aflate în curs de soluţionare.Pentru daunele la care pretenţiile de despăgubiri fac obiectul unei acţiuni în

instanţe de judecată, rezerva de daune va fi constituită şi menţinută la nivelul pretenţiilor solicitate în instanţă, fără a depăşi suma asigurată.

Dacă este vorba de daune refuzate la plată de asigurători, iar ele sunt saudevin obiectul unei acţiuni în instanţa de judecată, rezerva de daune se constituie şi se menţine până se pronunţă hotărârea definitivă şi irevocabilă. Rezerva va fi constituită la nivelul pretenţiilor solicitate de asigurat în instanţă, dar în limita sumei asigurate, însă completată cu suma aferentă valorii estimate a cheltuielilor de judecată.

Rezerva de daună se va calcula în valuta în care urmează să se plăteascădespăgubirea.

Pentru ca să se poată controla cuantumul şi modalitatea de constituire arezervei de daune, este necesar ca asigurătorii să întocmească şi să menţină o evidenţă separată a daunelor avizate.

Rezerva de daune neavizate are menirea de a acoperi daunele întâmplate,dar neavizate. Ea se crează şi se ajustează conform reglementărilor interne ale asigurătorului, dar este obligatoriu ca aceste operaţiuni să se facă cel puţin la încheierea exerciţiului financiar. La baza estimărilor făcute de asigurător, pentru determinarea acestei rezerve, stau propriile date statistice sau calculele actuariale specifice pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

Rezerva de catastrofă are menirea de a contribui la acoperirea daunelordeosebite care pot fi produse de riscurile de catastrofe naturale asigurate. Această rezervă se constituie de către asigurătorii care au încheiat, şi se află în derulare, contracte de asigurare care acoperă riscurile de catastrofă naturală (este vorba de următoarele riscuri: seisme cu magnitudinea mai mare de 6 grade pe scara Richter, inundaţii şi furtuni). Rezerva de catastrofă se calculează prin aplicarea lunară

6

asupra volumului de prime brute subscrise aferente contractelor menţionate, a unei cote de minimum 5%. Această cotă se aplică până când fondul de rezervă constituit ajunge să reprezinte:

fie cel puţin cât valoarea înregistrată de partea reţinută de asigurător, pe cont propriu, din răspunderile asumate prin contractele de asigurare care acoperă riscurile de catastrofe naturale;

fie să fie egal cu 10% din valoarea răspunderilor preluate de asigurător prin contractele care acoperă riscuri de catastrofe naturale.

În vederea urmăririi şi controlării modului de calcul al rezervei de catastrofă este necesară o evidenţă distinctă a contractelor care acoperă riscuri de catastrofe naturale.

Rezerva pentru riscuri neexpirate. Deoarece este practic posibil ca daunele (care se referă la contractele de asigurare încheiate înainte de sfârşitul anului) estimate că vor apărea după încheierea exerciţiului financiar, să fie mai mari decât valoarea rezultată din însumarea rezervei de prime cu primele de asigurare ce urmează să se mai încaseze la aceste contracte, este necesară constituirea rezervei pentru riscuri neexpirate. Această rezervă se calculează după formula:

Rrn = Dest - (Rpt+Pa),

unde: Rrn = rezerva pentru riscuri neexpirate; Dest = valoarea daunelor estimate ca posibile în viitor;Rpt = rezerva de primă totală;Pa = primele de asigurare care urmează să se încaseze

Rezerva de egalizare se constituie în anii cu rezultate favorabile şi se utilizează, alături de alte resurse, pentru acoperirea daunelor în anii când rezultatele financiare sunt nefavorabile. Sursa de constituire a acestei rezerve este profitul, iar volumul ei nu poate depăşi valoarea calculată prin aplicarea unei cote de 3,5 % asupra primelor brute subscrise în anul financiar pentru care se face calculul.

Societăţile de asigurare care subscriu riscuri de credite trebuie să constituie o rezervă de egalizare pentru această clasă de risc. Rezerva minimă constituită în acest caz va fi de 134% din valoarea medie a primelor brute încasate anual în ultimii cinci ani, după deducerea cedărilor şi adunarea acceptărilor în reasigurare. Rezerva astfel constituită va fi suplimentată anual cu 75% din valoarea excedentului tehnic aferent clasei de asigurări de credit, până când valoarea rezervei va ajunge să fie egală cu cel puţin 134% din suma precizată mai înainte. Această rezervă nu trebuie constituită de asigurătorii care practică asigurări de credite dacă volumul primelor brute încasate pentru asigurări de credite reprezintă mai puţin de 4% din volumul total al primelor brute încasate într-un exerciţiu financiar, iar în sumă absolută să fie sub 2,5 milioane de euro sau echivalent.

Constituirea tuturor rezervelor menţionate pentru asigurările generale şi includerea lor în partea de cheltuieli a bugetului întocmit de asigurători vizează crearea condiţiilor care să garanteze existenţa capacităţii financiare a acestora, atât pentru onorarea promptă a obligaţiilor contractuale asumate, cât şi, alături de

7

promovarea unui management performant, prevenirea apariţiei stării de insolvabilitate sau faliment.

3. Rezervele tehnice constituite de societăţile care practică asigurări de viaţă.

Potrivit art. 21, alin. (3) din Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile de asigurare care practică asigurări de viaţă trebuie să constituie şi să menţină rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viaţă.

În categoria rezervelor tehnice pe care trebuie să le constituie asigurătorii care practică asigurări de viaţă se includ:

rezerva de prime; rezerva de daune; rezerva de beneficii şi risturnuri; rezerva tehnică suplimentară; rezerva tehnică pentru asigurările de viaţă legate de investiţii; rezerva matematică.

Normele privind modul de calculare a acestor rezerve stipulează că este necesară e evaluare actuarială prospectivă prudentă, care să aibă în vedere toate obligaţiile viitoare, aşa cum rezultă ele din condiţiile de asigurare, pentru fiecare contract de asigurare încheiat. Aceasta înseamnă că din aceste calcule nu trebuie să lipsească:

beneficiile garantate asiguraţilor (beneficiarilor), inclusiv sumele de răscumpărare garantate;

bonusurile la care asiguraţii (beneficiarii) sunt deja îndreptăţiţi; cheltuielile, inclusiv comisioanele, micşorate cu valoarea primelor

viitoare datorate de asiguraţi; alte posibile obligaţii ale asigurătorului rezultate din contractele de

asigurare încheiate. Rezerva de prime se determină prin adunarea părţilor din primele brute

subscrise care privesc perioadele neexpirate ale contractelor de asigurare. Făcând diferenţa dintre suma primelor brute şi rezerva de primă trebuie să rezulte primele brute aferente părţii din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează lunar, separat, pentru fiecare contract de asigurare.

Rezerva de daune se referă la daunele raportate şi în curs de lichidare. Ea se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a produs şi notificat evenimentul asigurat, avându-se în vedere cheltuielile previzibile ce vor fi făcute în viitor pentru lichidarea daunelor aferente.

Rezerva de beneficii şi risturnuri. Asigurătorii încheie şi contracte de asigurări de viaţă în care este prevăzut dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute de asigurător din fructificarea prin plasamente a rezervei matematice. Pentru aceste contracte este necesar să se calculeze rezerva de beneficii şi risturnuri. Menirea acestei rezerve este de a permite asigurătorului să-

8

şi onoreze obligaţiile contractuale asumate şi în eventualitatea în care rezerva matematică nu a putut fi fructificată conform calculelor iniţiale.

Rezerva tehnică suplimentară se impune a fi calculată atunci când randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului nu este suficient pentru a-i permite acestuia să-şi îndeplinească angajamentele luate faţă de asiguraţi referitor la rata dobânzii. Pentru a se evita pe cât posibil astfel de situaţii, rata dobânzii utilizate în calculele făcute de asigurător trebuie aleasă cu prudenţă, luându-se în considerare:

dacă în contractele de asigurare este prevăzută o rată a dobânzii garantată, atunci aceasta poate varia în funcţie de moneda în care sunt exprimate suma asigurată şi prima de asigurare, fără însă să poată depăşi 60% din rata dobânzii aferente obligaţiunilor emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul ori, după caz, rata dobânzii de refinanţare a Băncii Centrale Europene. În cazul contractelor exprimate în moneda altui stat membru, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va consulta autoritatea competentă din ţara în a cărei monedă este exprimat contractul. Aceste restricţii nu se aplică în cazul contractelor care au ca obiect:

asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fondurile de investiţii: asigurări cu primă unică încheiate pentru o perioadă de până la 8 ani; asigurări fără participare la beneficii; asigurări de anuităţi fără valoare de răscumpărare.În general, rata dobânzii utilizată în calcule de asigurători nu poate fi mai

mare decât randamentul activelor determinat conform reglementărilor în vigoare la data efectuării calculelor respective.

Rezerva tehnică pentru asigurările de viaţă legate de investiţii este dimensionată la nivelul activelor pentru care expunerea la riscul de investiţii cade în sarcina asiguratului. Dacă asigurările de viaţă legate de investiţii sunt cu o rată garantată a dobânzii tehnice sau oferă alte tipuri de garanţii, atunci trebuie constituite suplimentar rezerve tehnice specifice produselor de asigurare tradiţionale.

Rezervele tehnice privind asigurările de viaţă se calculează separat pentru fiecare contract. Se admite şi utilizarea de calcule cu caracter de generalizare sau aproximări adecvate, ori de câte ori acestea conduc aproximativ la acelaşi rezultat ca şi calculele individuale.

Odată determinate rezervele tehnice, indiferent de categoria de asigurare, urmează transferul sumelor echivalente pentru constituirea acestora şi menţinerea lor la nivelul rezultat din calculele efectuate.

Rezervele tehnice reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se scad din veniturile acestuia după calcularea profitului. Dacă în contractele de asigurare este prevăzută încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, atunci rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută.

Rezerva matematică. La asigurările de viaţă, între primele încasate de asigurător, în cursul unui an, şi obligaţiile sale în acelaşi an, de regulă nu există un echilibru. Uneori încasările întrec obligaţiile de plată şi apare un disponibil, alteori situaţia este inversă şi apare un deficit de resurse.

9

Această situaţie este pregnantă în cazurile în care prima de asigurare este unică, iar plăţile de sume asigurate se fac eşalonat de-a lungul mai multor ani. Aici apar, prin urmare, disponibilităţi de resurse care se consumă treptat.

Disponibilităţile apar şi în situaţia în care primele sunt anuale, ca şi plăţile, precum şi atunci când primele sunt anuale, iar plăţile de sume asigurate sunt unice, ca de exemplu în caz de deces.

La asigurarea mixtă de viaţă prima netă anuală este constantă şi se compune din prima de risc (care serveşte pentru plata sumei asigurate în caz de deces) şi prima de economisire (care serveşte la constituirea fondului din care se plătesc sumele asigurate în caz de supravieţuire a asiguratului la expirarea asigurării).

Ratele de primă de asigurare sunt uniforme, dar probabilitatea decesului creşte o dată cu înaintarea în vârstă a asiguratului.

Diferenţa dintre prima netă încasată de asigurător şi volumul obligaţiilor sale financiare, la asigurările de viaţă, în anul considerat, şi care serveşte la acoperirea obligaţiilor în viitor, reprezintă rezerva de primă pentru acel an. Privite în timp, obligaţiile celor două părţi, care iau parte la contractul de asigurare, evoluează în sensuri diferite, şi anume:

valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asigurătorului creşte în mod sistematic, fiind superioară valorii actuale a obligaţiilor financiare ale asiguratului. Excepţie face perioada de început a asigurării, când cele două valori sunt egale;

valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asiguratului descreşte pe măsura achitării primelor de asigurare anuale. Ea ajunge la zero după plata ultimei prime;

ultima obligaţie a asigurătorului constă în achitarea sumei asigurate.Diferenţa dintre valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale

asigurătorului şi valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asiguratului de onorat la un moment dat se numeşte rezervă matematică şi serveşte la acoperirea obligaţiilor viitoare ale asigurătorului.

Mărimea rezervei matematice se poate determina cu ajutorul mai multor metode: metoda prospectivă, metoda retrospectivă, metoda de recurenţă şi metoda valorilor auxiliare.

Metoda prospectivă se caracterizează prin aceea că compară, an de an, de la încheierea asigurării şi până la expirarea acesteia, valorile actuale ale obligaţiilor părţilor contractante.

Metoda prospectivă foloseşte următoarea formulă de determinare a rezervei matematice:

Rt = n-tEx+t - P * / n-tax+t

unde: Rt = rezerva matematică la timpul t;nEx = valoarea actuală a sumei amânate, ceea ce corespunde cu valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asigurătorului;/ nax = valoarea actuală a rentei anticipate limitate pe n ani, ceea ce corespunde cu valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asiguratului

De exemplu, să presupunem că o persoană în vârstă de 30 de ani încheie o asigurare de viaţă pe o perioadă de 10 ani, pentru suma de 100000 lei. Prima netă

10

datorată de această persoană trebuie să egalizeze obligaţia asumată de asigurător. Obligaţia asigurătorului apare sub forma unei sume amânate. Astfel, obligaţiile asigurătorului reprezintă 100000 *10E30, iar cele ale asiguratului P30 * / 10a30.

de unde:

Prin urmare, pentru ca asiguratul să poată primi la împlinirea vârstei de 40 de ani suma de 100000 lei, el va trebui să plătească la începutul fiecărui an câte 8134,81 lei, cu titlu de primă netă de asigurare.

Înainte de plata celei dintâi prime de asigurare, obligaţiile financiare ale asigurătorului sunt egale cu cele ale asiguratului, iar rezerva matematică, în acest moment, va fi egală cu zero, deoarece:

R0 = 100000 * 10E30 - 8134,81 * / 10a30 = 0După primul an de la încheierea asigurării, asigurătorul are obligaţia de a

plăti asiguratului suma de 100000, exigibilă peste 9 ani, iar asiguratul, acum în vârstă de 30 de ani, mai are de plată o primă pe 9 ani care reprezintă:

8134,81 * / 9a31

Diferenţa dintre valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asigurătorului şi valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asiguratului înainte de plata celei de a doua prime anuale, adică rezerva matematică, va fi:

R1 = 100000 * 9E31 - 8134,81 * / 9a31

După doi ani, înainte de plata celei de a treia prime, diferenţa va fi:R2 = 100000 * 8E32 - 8134,81 * / 8a32

Rezerva matematică se calculează în acest mod, an de an, până la expirarea asigurării. După 10 ani, asigurătorul are obligaţii de 100000 lei, iar asiguratul, ajuns la vârsta de 40 de ani, nu mai are nicio obligaţie, deoarece şi-a achitat toate cele 10 prime anuale datorate.

Metoda retrospectivă constă în compararea sumelor riscate atât de asigurător, cât şi de asigurat la fiecare an din perioada de valabilitate a asigurării.

Metoda retrospectivă foloseşte următoarea formulă de determinare a rezervei matematice:

11

Pe exemplul de mai sus: După primul an, când asiguratul a ajuns la vârsta de 31 de ani, asigurătorul

nu a riscat nimic, deoarece obligaţia lui de a plăti suma asigurată ajunge la scadenţă abia peste 9 ani, când asiguratul va avea 40 de ani. Dar asiguratul a riscat plata celei dintâi prime anuale, a cărei valoare actuală la începutul asigurării este de 8134,81 lei. Valoarea actuală a acestei sume la vârsta de 31 de ani, notată cu X1, înmulţită cu suma amânată pe 1 an, 1E30 va trebui să fie egală cu valoarea calculată cu un an înainte, adică cu 8134,81 * / 1a30.

X1 * 1E30 = 8134,81 * / 1a30, de unde:

După doi ani de la încheierea contractului asigurătorul nu a riscat nimic, dar asiguratul a riscat suma de:

După 3 ani asiguratul a riscat suma de:

Calculul se continuă până la cel de al 10-lea an, când riscul asiguratului va fi de:

Este de remarcat faptul că ambele metode conduc la acelaşi rezultat.Rezervele de prime sunt de 2 feluri: teoretice şi practice. Rezerva teoretică

de primă este cea pe care ar trebui să o calculeze asigurătorul, pornind de la prima

12

netă încasată de el, fără să ia în considerare condiţiile concrete în care se efectuează operaţiunile de asigurare (cum ar fi de exemplu cheltuieli legate de asigurare şi repartizarea lor în timp). Rezerva practică de primă ţine cont de aceste condiţii.

4. Acoperirea rezervelor tehnice cu active.

Rezervele tehnice calculate conform metodelor prezentate şi după ce au fost constituite ca atare trebuie acoperite cu active, iar acestea din urmă pot fi investite. Pentru garantarea siguranţei şi randamentului investiţiilor, este necesar să se acţioneze şi să se ia măsurile adecvate privind realizarea unei dispersii adecvate a activelor respective.

Conform Ordinelor preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113131/2006, respectiv nr. 17/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113130/2006, asigurătorii trebuie să-şi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente. Această acoperire se face conform regulilor de congruenţă (congruenţa activelor reprezintă acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă – art. 2, alin. (37) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare). Se va proceda astfel:

la toate contractele de asigurare, indiferent de categoria de asigurări, atunci când garanţia prevăzută este exprimată într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului pot fi plătite în acea monedă;

dacă garanţia prevăzută în contractul privind asigurările generale nu este exprimată într-o anumită monedă, atunci angajamentele asigurătorului pot fi plătite în moneda ţării în care se află riscul, fără să fie exclusă varianta achitării angajamentelor în moneda în care sunt încasate primele de asigurare;

autoritatea de supraveghere poate autoriza, pentru anumite clase de asigurare, societatea de asigurare care practică asigurări generale să încheie contractul de asigurare în moneda pe care aceasta o utilizează conform experienţei dobândite, iar dacă nu are o astfel de experienţă, atunci poate apela la moneda ţării în care asigurătorul are sediul central. În cazul contractelor privind clasele de asigurare pentru care nu se acordă o astfel de autorizaţie, moneda în care se vor exprima contractele va fi stabilită în funcţie de felul riscurilor acoperite prin asigurare;

13

dacă unui asigurător care practică asigurări generale i se solicită plata daunei într-o monedă diferită de cea rezultată din aplicarea procedurilor, despăgubirea va fi plătită în acea monedă şi, în special, în moneda stabilită de instanţa de judecată sau cea rezultată din înţelegerea încheiată între societatea de asigurare şi asigurat;

dacă un asigurător care practică asigurări generale este sesizat cu o daună exprimată într-o monedă cunoscută dinainte de acesta, despăgubirea poate fi plătită în acea monedă, chiar dacă aceasta din urmă este diferită de moneda rezultată din aplicarea procedurilor;

societăţile de asigurare care practică asigurări generale şi/sau asigurări de viaţă au posibilitatea de a nu acoperi rezervele tehnice prin active congruente (acest lucru este posibil când societăţile au de acoperit o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valută);

când angajamentele societăţile care practică asigurări generale şi/sau asigurări de viaţă pot fi plătite într-o altă monedă decât moneda unui stat membru, iar investiţiile în acea monedă sunt reglementate, ori moneda respectivă este supusă unor restricţii de transfer sau nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, atunci societăţile respective nu sunt obligate să respecte principiul de congruenţă;

dacă obligaţiile şi activele societăţilor care practică asigurări generale şi/sau de viaţă sunt exprimate în moneda unui stat membru al Uniunii Europene, atunci ele sunt considerate a fi exprimate în euro.

Pentru activitatea înregistrată de asigurătorii din ţările membre în Uniunea Europeană, activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în cadrul UE.

Activele admise să acopere rezervele tehnice brute sunt următoarele:a) pentru investiţii:

titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaţionale, titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată;

acţiuni şi alte partcipaţii cu randament variabil tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată;

unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;

depozite, depuneri în conturi curente la instituţii de credit şi disponibil în casierie;

terenuri şi construcţii în proprietatea societăţii de asigurare;

împrumuturi.

14

b) creanţe: creanţe de la asiguraţi şi intermediari, din operaţiuni

directe şi acceptări în reasigurare; creanţe de la reasigurători.

c) alte active: active corporale, altele decât terenuri şi construcţii,

evaluate pe baza amortizării prudenţiale; cheltuieli de achiziţie reportate.

Activele admise să acopere rezervele tehnice brute (a se vedeaexplicaţiile din Nota de mai jos) trebuie evaluate cu luarea în considerare a următoarelor reguli:

o activele respective se evaluează la valoarea netă, adică fără includerea datoriilor privind achiziţionarea acestora;

o evaluarea activelor se va face pe bază prudenţială, ţinându-se cont de orice nerealizări viitoare. Activele corporale, mai puţin terenurile sau construcţiile, pot acoperi rezervele tehnice brute condiţionat de evaluarea lor pe baza amortizării prudenţiale;

o împrumuturile acordate de societăţile de asigurare altor societăţi, statului sau organizaţiilor internaţionale, autorităţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice vor fi admise să acopere aceste rezerve dacă securitatea este ferm garantată şi se bazează pe: situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de garanţii uzuale;

o pentru creanţele admise să acopere rezervele menţionate, valoarea va fi calculată pe bază prudenţială, luându-se în calcul orice pierderi viitoare. Creanţele rezultate din operaţiunile de asigurare şi acceptări în reasigurare, deţinute de asiguraţi şi intermediari, pot fi acceptate doar dacă nu au o vechime mai mare de trei luni;

o dacă printre activele deţinute de un asigurător se regăseşte şi o investiţie într-o filială care gestionează toate investiţiile acestuia, autoritatea de supraveghere va avea în vedere numai activele deţinute de filiala respectivă, iar tratamentul activelor altor filiale va fi similar;

o cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate pentru acoperirea rezervelor doar dacă metoda de calcul al acestora este compatibilă cu modul de calcul al rezervelor de primă sau al rezervelor matematice.

La dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie respectat anumite reguli. Astfel:

a. în ceea ce priveşte investiţiile efectuate:o maximum 50% din rezerve pot fi plasate în valori mobiliare

tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea precizărilor de la alineatul următor;

15

o maximul 5% din rezerve pot fi plasate în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital emise de aceeaşi entitate;

o maximum 40% din rezerve pot fi investite în terenuri şi construcţii, cu respectarea precizărilor de la alineatul următor;

o maximum 10% din rezerve pot fi investite în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri, care să fie suficient de apropiate unele de altele pentru a putea fi considerate efectiv ca o singură investiţie;

o maximum 90% din rezerve se pot regăsi în depozite şi disponibilităţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute într-o singură instituţie de credit;

o maximum 10% din rezerve să fie plasate în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;

o maximum 3% din rezerve să fie sub forma disponibilităţilor în casierie;

o maximum 5% din rezerve să se afle în împrumuturi negarantate şi maximum 1% din rezerve pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de investiţii dintr-un stat membru.b. dacă din cele menţionate la litera a. nu rezultă o anumită limită

a investiţiilor într-o categorie de active, aceasta nu înseamnă că activele din categoria respectivă ar trebui admise să acopere fără limită rezervele tehnice brute.

Notă:Rezerva tehnică brută = rezerva tehnică calculată înainte de cedările în reasigurare.Rezerva tehnică netă = rezerva tehnică calculată după cedările în reasigurare.

Dispersia activelor va fi astfel efectuată încât să răspundă cerinţelor unor principii precum:

activele care acoperă rezervele tehnice vor fi diversificate şi dispersate de asemenea manieră încât să se evite o utilizare excesivă a unei categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;

investiţiile în activele cu un risc ridicat datorat fie naturii activului, fie stării în care se află emitentul, vor fi menţinute la un nivel prudenţial;

la calcularea rezervelor tehnice, limitele unor categorii de active vor fi coroborate cu prevederile din contractul de reasigurare;

ponderea activelor nonlichide destinate să acopere rezervele tehnice brute nu trebuie să depăşească 10% din totalul activelor admise.

5. Concluzii.

16

Conform studiului „Averea şi datoriile populaţiei“ elaborat de specialiştii din cadrul UniCredit, românii sunt persoanele cele mai subasigurate din regiunea Europei Centrale şi de Est.

 

Singurele ţări din regiune în care valoarea totală a rezervelor tehnice de asigurare - indicator care relevă gradul de protecţie financiară a populaţiei, asumat prin achiziţionarea de produse de asigurare (suma potenţială totală datorată de asigurători pe poliţele subscrise, adică valoarea bănească a riscurilor plasate în asigurare) - este mai mică decât în România sunt Croaţia şi Bulgaria, al căror număr de locuitori este însă semnificativ mai redus. Rezervele tehnice de asigurare reprezintă estimări ale plăţilor viitoare ale companiilor de asigurare, fie pentru riscurile produse în trecut (în cazul asigurărilor generale), fie pentru cele care se vor produce în viitor (pentru asigurările de viaţă). Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită asigurătorului, în orice moment, să-şi onoreze angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare. În calculul rezervelor se includ sumele estimate pentru plata daunelor şi costurile de lichidare aferente. Aceste caracteristici fac din rezervele tehnice de asigurare un indicator semnificativ referitor la activele financiare pe care persoanele asigurate le deţin ca urmare a achiziţiei de poliţe, întrucât exprimă valoarea bănească a riscurilor plasate în asigurare.Datele studiului elaborat de UniCredit arată că, în pofida unui ritm de creştere superior faţă de celelalte ţări avute în vedere, gradul de protecţie prin asigurare al românilor, exprimat prin nivelul rezervelor tehnice ale asigurătorilor, este, practic, cel mai slab din regiune. Potrivit UniCredit, rezervele tehnice de asigurare din România urmează să cunoască o temperare a creşterii şi se vor majora cu 15,8% în anul 2009, respectiv 16,8% în anul 2010. Prin comparaţie, singurele ţări în care valoarea rezervelor tehnice de asigurare este mai mică sunt Bulgaria, cu 560 de milioane de euro în 2007, care va cunoaşte

17

creşteri de 12% (2009 şi 2010) şi Croaţia - 1,08 miliarde de euro în 2007, cu creşteri prognozate de 11,9% (2009) şi 14,9% (2010). Cele două ţări au însă o populaţie semnificativ mai mică decât a României (22 milioane locuitori), iar Bulgaria - şi un PIB mai redus. În schimb, Slovacia, cu doar circa 5,45 milioane de locuitori, are rezerve tehnice de asigurare triple faţă de cele ale României (3,37 miliarde euro). Ungaria are rezerve de aproape şapte ori cât cele ale României (7,03 miliarde euro), la 10 milioane de locuitori, sau de Cehia - 8,6 miliarde de euro la 10,4 milioane de locuitori.

Potrivit ultimelor date ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), după primele nouă luni ale anului trecut, volumul de prime brute subscrise pe segmentul asigurărilor auto (RCA + Casco) trecea de patru miliarde de lei, cu mult peste valoarea totală a pieţei de asigurări de viaţă la aceeasi dată (1,31 miliarde de lei) şi reprezentând circa 60% din totalul subscrierilor industriei, pe ambele segmente (asigurări generale şi de viaţă). La nivelul rezervelor tehnice de asigurare, lucrurile par să stea mai bine, cel puţin la prima vedere. În comparaţie însă cu alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, ponderea asigurărilor de viaţă în totalul acestui sector, în cazul României, se dovedeşte a fi tot excesiv de mică. Astfel, în Ungaria, rezervele tehnice pe segmentul de asigurări de viaţă erau de 5,85 miliarde de euro, faţă de doar 1,18 miliarde de euro pentru cele generale. La fel, în Cehia, asigurările de viaţă acumulau rezerve tehnice în valoare de 7,41 miliarde de euro, iar cele generale - 1,23 miliarde de euro. Iar asta în condiţiile în care studiul UniCredit notează că, în Cehia, ritmul de creştere a rezervelor tehnice legate de poliţe de asigurare de viaţă a scăzut semnificativ şi va avea un ritm de creştere slab si în anii următori, ca urmare a performanţelor investiţionale precare, cauzate de actuala criză. În schimb economiştii UniCredit sunt de părere că investiţiile românilor în produse de asigurare s-au dovedit a fi mai stabile decât cele în acţiuni listate sau fonduri mutuale, iar acumularea de capital pe acest segment va rămâne „robustă“, în ciuda unei uşoare încetiniri, cauzată de stoparea creşterii veniturilor populaţiei în următorii doi ani.

Creşterea economică din Europa Centrală şi de Est a fost alimentată de credite, care, la rândul lor, au fost acordate de bănci bazându-se pe finanţări externe. Acest fapt a creat un deficit de economisire domestică în ţările din regiune, ceea ce a deteriorat poziţia financiară a populaţiei.

18

6. Bibliografie.

a) Cărţi:

„Asigurări şi reasigurări în România” – Gheorghe D. Bistriceanu „Asigurări şi reasigurări” – Iulian Văcărel, Florian Bercea„Asigurări comerciale moderne” – Paul Tănăsescu şi colectiv

b) Articole şi studii:

„Rezultatele studiului de impact cantitativ QIS4 pentru industria de asigurări din România” – Ionel Marin

c) Legislaţie:

19

Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioareLegea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioareLegea nr. 503 din 17 noiembrie 2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, cu modificările şi completările ulterioareOrdine ale Comisiei de Supraveghere a AsigurărilorNorme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

d) Resurse internet:

http://www.csa-isc.ro/

http://www.unsar.ro/

http://ro.wikipedia.org/

http://www.asigura.ro/

http://www.bursaasigurarilor.ro/

20