UNIVERSITATEA SPIRU HARETFacultatea de CONTABILITATE ŞI FINANŢE, Rm. Vâlcea

Program de masterat universitar: Contabilitatea Instituţiilor Administraţiei Publice

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE PENTRU SECTORUL PUBLIC NR.1 “PREZENTAREA

SITUAŢIILOR FINANCIARE”

Referat pentru disciplinaSTANDARDE CONTABILE INTERNAŢIONALE PENTRU SECTORUL PUBLIC

Masterand:Iacob (Dârmon) Liliana

Anul II CIAP

Râmnicu-Vâlcea Ianuarie 2011

1

2

INTRODUCERE

Intrarea României în Uniunea Europeană, un sistem a cărui evoluţie depinde în principal

de decizia statelor membre de a forma un stat federal european sau o organizaţie suprastatala

omogenă, a impus armonizarea reglementărilor legale ale Contabilităţii cu principiile şi normele

dreptului contabil practicate de statele membre ale Uniunii, armonizare iniţiată prin directivele a

IV-a, a VII-a şi a VIII-a ale Consiliului Economic European la care a fost conexată întreaga

reformă a contabilităţii din România.

Dezvoltarea sistemului de contabilitate din România, a avut ca obiectiv de bază

armonizarea legislaţiei cu Directivele Europene in domeniu, precum şi alinierea la Standardele

Internaţionale de Contabilitate, situaţie impusă de procesul de globalizare economică şi de

dezvoltare a pieţei de capital, condiţii în care, producţia şi comunicarea unor informaţii financiare

relevante, credibile, comparabile care să utilizeze un limbaj contabil comun în măsură să asigure

comunicarea între toate categoriile de utilizatori de informaţii sunt vitale mediului de afaceri.

Pentru realizarea acestor cerinţe a fost necesară armonizarea contabilităţii româneşti cu

prevederile aquis-ului comunitar şi implicit, aplicarea efectivă a Standardelor Internaţionale de

Raportare Financiară, cerinţe de care se ocupă organisme specializate cum sunt:

- Comitetul pentru Reglementarea Contabilitatii (ARC);

- Federatia Expertilor Contabili (FEE);

- Federatia internationala a Contabililor (IFAC);

- Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiara (EFERAG);

- Consiliul pentru Raportare Financiara (FRC);

- Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB);

- Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASCF);

- Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).

- Corpul Expertilor contabili si Contabililor autorizati din România (CECCAR);

În ce priveşte contabilitatea instituţiilor publice, reforma propriu-zisă a acesteia a demarat

prin crearea cadrului legal naţional de reglementări privind contabilitatea instituţiilor publice, un

punct de referinta al acesteia fiind adoptarea Standardelor Internaționale de Contabilitate pentru

Sectorul Public

3

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la

execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru

întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a

bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de

execuţie a bugetelor locale.

În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. 500/2002, instituţii publice reprezintă

denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte

organe de specialitate ale administraţiei publice, ale autorităţii publice, instituţiile publice

autonome, precum şi instituţiile din subordine a acestora, indiferent de modul lor de finanţare.

Acestea au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor

prevăzute în planul contabil general, aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice şi care

este armonizat cu standardele internaţionale de contabilitate, cu sistemul european de conturi şi cu

Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene. Prin intermediul

acestor conturi instituţiile publice trebuie sa înregistreze operaţiunile economico-financiare în

momentul generării drepturilor de creanţă sau de obligaţii, în conformitate cu cerinţele.

Metoda de contabilitate utilizată pentru bugetul comunitar începând cu data de 10

ianuarie2005 şi agreeata de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) este Contabilitatea de

angajamente.

România a trecut la contabilitatea de angajamente începând cu anul 2006 prin adoptarea

OMFP nr. 1.917 / 12-12-2005 respectiv, OMFP pentru aprobarea Normelor metodologice privind

organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile

publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, modificat prin O. nr.1.187/2008 al ministrului

economiei şi finantelor pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind

organizarea şi conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile

publice si instructiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice

nr. 1.917/2005 (M.Of. nr. 410 si 410 bis din 2 iun. 2008)

Promovarea şi dezvoltarea standardelor contabile pentru entitatile publice în vederea

facilitării schimbului de informaţii între profesioniştii contabili din domeniul public revin

IPSASB(fostul Comitet pentru Sectorul Public), organism format în cadrul Federaţiei

Internaţionale a Contabililor, care a încurajat statele membre să adopte Standardele Internaţionale

4

de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), ca măsura de armonizare contabilă

internaţională.

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public au ca punct de plecare

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, sistemul de raportare financiară reprezentând

în accepţiunea Consiliului pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB), o condiţie

esenţială în vederea dezvoltării economice.

Standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public emise de comitetul IFAC

(respectiv IPSAS) în vigoare de la 1 ianuarie 2005 sunt:

- IPSAS 1 - Prezentarea situaţiilor financiare;

- IPSAS 2 - Situaţiile fluxurilor de trezorerie ;

- IPSAS 3 – Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale şi modificari ale

politicilor contabile ;

- IPSAS 4 - Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar;

- IPSAS 4 – Costurile îndatorării

- IPSAS 6 - Situaţii financiare consolidate şi contabilitatea entităţilor controlate;

- IPSAS 7 - Contabilitatea investiţiilor în entităţi asociate;

- IPSAS 8 - Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie;

- IPSAS 9 - Venituri din tranzacţii de schimb ;

- IPSAS 10 - Raportarea financiară în economiile hiperinflationiste;

- IPSAS 11 - Costurile de construcţii;

- IPSAS 12 - Stocuri.

- IPSAS 13 - Contracte de leasing;

- IPSAS 14 - Evenimente ulterioare datei de raportare ,

- IPSAS 15 - Instrumente financiare : informaţii de furnizat şi prezentare.

- IPSAS 16 - Investiţii imobiliare;

- IPSAS 17 - Imobilizări corporale;

- IPSAS 18 - Raportarea pe segmente;

- IPSAS 19 - Provizioane, datorii contingente şi active contingente;

- IPSAS 20 - Informaţii de furnizat privind păţile legate;

- IPSAS 21 - Deprecierea activelor generatoare de alte fluxuri decât cele de trezorerie;

5

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE PENTRU

SECTORUL PUBLIC NR.1 “PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE”

Standardul International de Contabilitate pentru Sectorul Public nr. 1 ,,Prezentarea

situaţiilor financiare”a fost publicat de către Consiliul pentru Standarde Internaţionale de

Contabilitate pentru Sectorul Public din cadrul Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) în

ianuarie 2005 şi tradus în limba româna de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor

Autorizaţi din România (CECCAR) în aprilie.

Obiectiv

IPSAS 1 stabileşte consideraţiile generale pentru întocmirea situaţiilor financiare,

îndrumări privind structura lor şi cerinţe minime privind conţinutul situaţiilor financiare întocmite

pe baza contabilităţii de angajamente pentru a asigura comparabilitatea cu situaţiile financiare ale

entităţii din perioade anterioare, cât şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi.

Arie de aplicabilitate (par. 1-5)

IPSAS 1 se aplică:

- la prezentarea tuturor situaţiilor financiare de uz general întocmite şi prezentate pe baza

contabilităţii de angajamente, în conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate

pentru Sectorul Public ( nu se aplica informaţiilor financiare interimare condensate)

- atât situaţiilor financiare ale unei entităţi individuale, cât şi situaţiilor financiare

consolidate pentru o entitate economica, cum ar fi situaţiile financiare la nivel guvernamental.

- tuturor entităţilor din sectorul public, altele decât întreprinderile guvernamentale de

afaceri.

Definiţii ale termenilor folosiţi (par. 6-12)

Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile contabile

specifice adoptate de o entitate la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Contabilitatea de angajamente reprezinta o baza de contabilizare conform careia

tranzactiile si alte evenimente sunt recunoscute atunci când apar, înregistrate în registrele

6

contabile si recunoscute în situatiile financiare ale perioadelor la care se refera. Acestea sunt:

activele, datoriile, activele nete/capitalurile proprii, veniturile si cheltuielile.

Activele sunt resurse controlate de o entitate ca urmare a evenimentelor trecute si care se

asteapta sa genereze pentru entitate beneficii economice viitoare sau potential de servicii.

Entitatea asociată reprezinta o entitate în care investitorul are o influenta semnificativa si

care nu este nici o entitate controlata, nici o asociere în participatie a investitorului.

Costurile îndatorarii sunt dobânda şi alte costuri suportate de o entitate în legatura cu

împrumutarea de fonduri.

Numerărul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere.

Echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,

care sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc

nesemnificativ de schimbare a valorii.

Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieşirile de numerar si echivalente ale acestuia.

Situaţiile financiare consolidate sunt situatiile financiare ale unui grup de entitati

economice prezentate ca cele ale unei singure entitati.

Contribuţiile de la proprietari reprezinta beneficii economice viitoare sau potential de

servicii cu care s-a contribuit în entitate de catre parti externe entitatii

Controlul este capacitatea de a guverna politicile financiare si de exploatare ale unei

entitati pentru a obtine beneficii din activitatile sale.

Entitatea controlată este o entitate care se afla sub controlul altei entitati (cunoscuta ca

entitate care controleaza).

Entitatea care controlează este o entitate care are una sau mai multe entitati controlate.

Distribuirea catre proprietari reprezinta beneficiile economice viitoare sau potentialul de

servicii distribuit de catre entitate tuturor sau unora dintre proprietari, fie ca recompensare din

investitie, fie ca recuperare a investitiei.

Entitatea economică reprezinta un grup de entitati care cuprinde o entitate care controleaza

si una sau mai multe entitati controlate.

Metoda activului net este o metoda de contabilitate prin care o investitie este înregistrata

initial la cost si ajustata ulterior pentru a reflecta modificarea dupa achizitionarea de catre

investitor a valorii activelor nete/ capitalurilor proprii ale entitatii în care s-a investit.

7

Situaţia performanţei financiare reflecta partea investitorului din rezultatele operatiunilor

entitatii în care s-a investit.

Cheltuielile reprezinta descresteri ale beneficiilor economice sau ale potentialului de

servicii în timpul perioadei de raportare, sub forma de iesiri sau consum de active sau aparitii de

datorii care au ca rezultat descresteri în activele nete/capitalurile proprii, altele decât cele legate de

distribuirile catre proprietari.

Diferenţa de schimb valutar este diferenta care rezulta din raportarea aceluiasi numar de

unitati dintr-o valuta în moneda de raportare la cursuri de schimb valutar diferite.

Elementele extraordinare sunt venitul sau cheltuielile care rezulta din evenimente sau

tranzactii care se delimiteaza clar de activitatile obisnuite ale entitatii, nu sunt preconizate a

reaparea frecvent sau regulat si sunt în afara controlului sau influentei entitatii.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau poate fi decontata o

datorie, între parti interesate aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii desfasurate în

conditii obiective.

Un activ financiar este orice activ care reprezinta: numerar, un drept contractual de a primi

numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate, un drept contractual de a schimba

instrumente financiare cu o alta entitate în conditii care sunt potential favorabile sau un instrument

de capitaluri proprii al unei alte entitati.

Valuta este o moneda, alta decât moneda de raportare a entitatii.

Operaţiunea din străinatate este o entitate controlata, asociata, o asociere în participatie sau

o sucursala a entitatii raportoare, ale carei activitati sunt localizate sau se desfasoara într-o alta tara

decât cea a entitatii raportoare.

Erorile fundamentale sunt erorile descoperite în perioada curenta care au o semnificatie

atât de mare încât situatiile financiare pentru una sau mai multe perioade anterioare nu mai pot fi

considerate a fi credibile la data publicarii lor.

Întreprinderea guvernamentală de afaceri este o entitate cu capacitatea de a contracta în

nume propriu careia i-a fost desemnata autoritatea financiara si operationala de a desfasura o

activitate, vinde bunuri si servicii, în cursul normal al activitatii sale, catre alte entitati realizând

profit sau recuperarea totala a costurilor, nu se bazeaza pe finantare guvernamentala continua

pentru continuarea activitatii (alta decât achizitionarea de produse într-o tranzactie desfasurata în

conditii obiective) si este controlata de o entitate din sectorul public.

8

Asocierea în participaţie este o întelegere contractuala prin care doua sau mai multe parti

întreprind o activitate supusa controlului comun.

Datoriile sunt obligatii curente ale unei entitati, rezultate din evenimente anterioare, a caror

stingere se asteapta sa determine o reducere a resurselor concretizate în beneficiile economice sau

potentialul serviciilor entitatii.

Prag de semnificaţie: informatiile sunt semnificative daca omiterea lor sau prezentarea lor

eronata ar putea sa influenteze deciziile economice ale utilizatorilor, decizii sau evaluari facute de

utilizatori pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea si natura

omisiunilor sau erorilor luate în considerare în anumite situatii de omitere sau de prezentare

eronata.

Interesul minoritar este o parte din profitul net (deficit) si din activele nete/capitalurile

proprii ale unei entitati controlate atribuibile participatiilor care nu sunt detinute, direct sau

indirect, prin entitati controlate, de entitatea care controleaza.

Activele nete/capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele entitatii dupa

deducerea tuturor datoriilor.

Surplusul / deficitul net cuprinde: surplusul sau deficitul din activitatile curente si

elemente extraordinare.

Activităţile ordinare sunt orice activitati care sunt angajate de o entitate ca parte a

serviciilor sau activitatilor sale comerciale. Activitatile ordinare includ astfel de activitati conexe

în care entitatea se angajeaza în promovarea incidenta din sau care deriva din aceste activitati.

Activul cu ciclu lung de producţie este un activ caruia îi este necesara o perioada de timp

importanta pentru a fi gata pentru scopul sau sau pentru vânzare.

Moneda de raportare este moneda în care sunt prezentate situatiile financiare.

Data de raportare este data ultimei zile a perioadei de raportare la care se refera situatiile

financiare.

Veniturile din activităţi curente sunt intrari brute de beneficii economice si potential de

servicii înregistrate pe parcursul perioadei de raportare atunci când aceste intrari se concretizeaza

în cresteri ale activelor nete/ capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contributii ale

proprietarilor.

9

Surplusul/deficitul din activităţi ordinare reprezinta valoarea reziduala ce ramâne dupa ce

cheltuielile ce deriva din activitatile ordinare au fost deduse din veniturile ce deriva din activitatile

ordinare.

,,Entitatea economică” (par. 7-9) desemneaza, în contextul raportarii financiare, un grup

de entitati care cuprinde entitatea care controleaza si orice entitati controlate ea putand include atât

entitati care au politici sociale, cât si obiective comerciale.

Beneficii economice viitoare sau potentialul de servicii (par. 10) desemneaza

caracteristicile esentiale ale activelor.

Întreprinderi guvernamentale de afaceri (par. 11)

Întreprinderile guvernamentale de afaceri (GBE) includ întreprinderi comerciale, precum

si întreprinderi financiare, care functioneaza pentru a obtine profit, cu toate ca unele pot avea

obligatii limitate de servicii comunitare, conform carora trebuie sa ofere unor indivizi si

organizatii din comunitate bunuri si servicii, fie gratuit, fie la un pret semnificativ redus.

,,Active nete/capitaluri proprii”(par.12) desemneaza evaluarea reziduala în situatia

pozitiei financiare (active minus datorii). Activele nete/capitalurile proprii pot fi negative sau

pozitive.

Scopul situaţiilor financiare (par.13-16) este acela de a oferi informatii despre pozitia

financiara, performanta si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, utile pentru o gama larga de

utilizatori în luarea deciziilor economice si al demonstrarii raspunderii entitatii pentru resursele

încredintate ei.

Aceste informatii privesc sursele, alocarea si utilizarile resurselor financiare, modul în care

entitatea si-a finantat activitatile, si-a acoperit necesarul de numerar, si-a onorat datoriile si

angajamentele astfel incat sa indice daca resursele au fost obtinute si utilizate în conformitate cu

bugetul legal adoptat cat si daca resursele au fost obtinute si utilizate în conformitate cu cerintele

legale si contractuale, inclusiv limitele financiare stabilite de catre autoritatile legislative

corespunzatoare.

Responsabilitatea pentru situaţiile financiare (par. 17-18) variaza în cadrul aceleiasi

jurisdictii si între jurisdictii, unele permitand sa se stabileasca o distinctie între persoana care este

responsabila pentru întocmirea situatiilor financiare si cea responsabila pentru aprobarea sau

prezentarea acestora.

10

Responsabilitatea pentru întocmirea situatiilor financiare consolidate ale guvernului ca

întreg apartine atât directorului agentiei financiare centrale (sau oficialul financiar, cum este

controlorul sau contabilul-sef), cât si ministrului de finante (sau persoanei cu functie echivalenta).

Componente ale situaţiilor financiare (par. 19-24)

Un set complet de situatii financiare include:

- O situatie a pozitiei financiare;

- O situatie a performantei financiare;

- O situatie a modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii;

- O situatie a fluxurilor de trezorerie; si

- Politicile contabile si note la situatiile financiare.

Consideraţii generale

Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate

pentru Sectorul Public (par. 25-36)

Situatiile financiare trebuie sa prezinte fidel pozitia financiara, performanta financiara si

fluxurile de trezorerie ale unei entitati iar aplicarea corespunzatoare a Standardelor Internationale

de Contabilitate pentru Sectorul Public presupune satisfacerea tuturor cerintelor fiecarui Sandard

International de Contabilitate pentru Sectorul Public, tratamentele contabile neadecvate neputand

fi rectificate, nici prin evidentierea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau material

explicativ.

Pentru a se asigura ca situatiile financiare care sustin conformitatea cu Standardele

Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public sunt la nivelul standardelor cerute de

utilizatori la nivel international, acest Standard include o cerinta generala ca situatiile financiare sa

ofere o prezentare fidela, îndrumari asupra modului în care cerinta de prezentare fidela este

respectata si îndrumari suplimentare pentru determinarea împrejurarilor extrem de rare în care este

necesara o abatere.

Politici contabile (par. 37-42)

Conducerea trebuie sa selecteze si sa aplice politicile contabile ale unei entitati astfel încât

situatiile financiare sa respecte toate cerintele fiecarui Standard International de Contabilitate

pentru Sectorul Public aplicabil.

Anexa 2 a acestui Standard rezuma caracteristicile calitative ale raportarii financiare.

11

Continuitatea activităţii (par. 43-46)

La întocmirea situatiilor financiare trebuie facuta de catre responsabilii pentru întocmirea

situatiilor financiare o evaluare a capacitatii entitatii de a-si continua activitatea, informatiile

disponibile despre viitorul previzibil trebuind sa fie de cel putin o perioada de 12 luni de la data

aprobarii situatiilor financiare.

Atunci când situatiile financiare nu sunt întocmite pe baza continuitatii activitatii, acest

fapt trebuie evidentiat, împreuna cu baza de întocmire a situatiilor financiare si motivul pentru

care entitatea nu îsi va mai putea continua activitatea.

Consecvenţa prezentării (par. 47-49)

Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare va fi menţinut de la

o perioadă la alta, cu excepţia cazului când se estimează în urma unei analize că modificarea în

natura operatiunilor entitatii va conduce la o prezentare mai potrivita a evenimentelor sau

tranzactiilor sau aceasta este ceruta de un Standard International de Contabilitate pentru Sectorul

Public.

Prag de semnificaţie şi agregare (par. 50-53)

Elementele care prin natura lor sunt semnificative trebuie prezentate separat în situatiile

financiare iar cele care sunt semnificative din punct de vedere al dimensiunii lor, dar care au

aceeasi natura, pot fi agregate. Valorile nesemnificative trebuie agregate cu valorile cu naturi sau

functii similare si nu trebuie prezentate separat.

Etapa finală a procesului de agregare si clasificare este prezentarea de date condensate si

clasificate care formeaza elemente-rânduri în cadrul situatiilor financiare sau în note.

Informaţiile sunt semnificative dacă neprezentarea lor poate influenţa luarea deciziilor şi

evaluarile utilizatorilor referitor la alocarea si gestionarea resurselor si a performantei entitatii,

facute pe baza situatiilor financiare.

Pentru a decide daca un element sau o agregare de elemente este semnificativ(a),

dimensiunea si natura elementului sunt evaluate împreuna.

Principiul pragului de semnificatie prevede ca cerintele specifice ale informatiilor de

furnizat din Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public nu trebuie

respectate daca informatiile ce rezulta nu sunt semnificative.

12

Compensare (par. 54-59)

Activele şi datoriile nu trebuie compensate, cu excepţia cazului în care compensarea este

cerută sau permisă de un Standard International de Contabilitate pentru Sectorul Public.

Este important ca atât activele şi datoriile, cât şi veniturile şi cheltuielile să fie raportate

separat.

Raportarea activelor după deducerea valorii provizioanelor aferente — de exemplu,

provizioane pentru deprecierea stocurilor şi provizioane pentru creanţele incerte — nu se

consideră compensare.

Compensarea fluxurilor de trezorerie este tratată în IPSAS 2 ,,Situaţiile fluxurilor de

trezorerie”.

Informaţii comparative (par. 60-63)

Cu excepţia cazului în care un Standard Internaţional de Contabilitate pentru Sectorul

Public permite sau cere altfel, informatiile comparative vor fi prezentate, în ceea ce priveste

perioada precedenta, pentru toate sumele raportate în situatiile financiare, cu exceptia situatiilor

financiare pentru perioada de raportare în care este aplicat pentru prima data acest Standard.

Informatiile comparative vor fi incluse pentru informatiile narative si descriptive atunci când acest

lucru este relevant pentru întelegerea situatiilor financiare ale perioadei curente.

Structura şi conţinut

Introducere

IPSAS 1 permite ca anumite informaţii să fie fumizate în situaţiile financiare şi cere

prezentarea altor elemente-rând fie în situaţiile financiare propriu-zise, fie în note, stabilind

formate recomandate ca anexă la Standard, formate pe care o entitate le poate adopta în functie de

circumstanţele sale specifice.

Identificarea situaţiilor financiare (par. 66-70)

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public se aplică numai

situatiilor financiare nu si altor informatii prezentate în raportul anual sau în alt document fiind

important ca utilizatorii să poată distinge informaţiile elaborate prin utilizarea Standardelor

13

Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public de alte informaţii care le pot fi folositoare,

dar nu fac obiectul acestor Standarde.

Fiecare componenta a situaţiilor financiare va fi în mod clar identificată fiind în mod

special evidentiate:

(a) Denumirea entitatii raportoare sau alte mijloace de identificare;

(b) Daca situatiile financiare se refera la entitatea individuala sau la entitatea economica;

(c) Data raportarii sau perioada acoperita de situatiile financiare, care dintre acestea doua

este corespunzatoare pentru componenta aferenta a situatiilor financiare;

(d) Moneda de prezentare;

(e) Nivelul de precizie utilizat în prezentarea sumelor din situatiile financiare.

Perioada de raportare (par. 71-73)

Situatiile financiare vor fi prezentate cel putin annual, iar daca, în împrejurari

exceptionale, data de raportare a unei entitati se schimba si situatiile financiare anuale sunt

prezentate pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de un an, entitatea trebuie sa furnizeze

motivul folosirii unei perioade diferite de un an si faptul ca valorile comparative pentru anumite

situatii, cum ar fi situatia performantei financiare, modificarile în activele nete/capitalurile proprii,

situatia fluxurilor de trezorerie si notele aferente nu sunt pe deplin comparabile.

Oportunitate (par. 74)

O entitate trebuie sa fie capabila sa emita situatiile sale financiare cu sase luni dupa data de

raportare. Termene-limita mai specifice sunt cerute prin legislatia si reglementarile din multe

jurisdictii.

Situaţia poziţiei financiare

Diferenţierea curent/termen lung (par. 75-78)

Fiecare entitate trebuie sa determine, în functie de natura operatiunilor sale, daca va

prezenta activele curente si imobilizate si datoriile curente si pe termen lung ca si clasificari

separate în situatia propriu-zisa a pozitiei financiare sau pe larg, în ordinea lichiditatii, informatiile

despre datele la care se preconizeaza scadenta activelor si datoriilor fiind utile pentru evaluarea

lichiditatii si solvabilitatii entitatii

14

Active curente (par. 79-82)

Un activ va fi clasificat ca activ curent atunci când satisface oricare din urmatoarele

conditii:

- Se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vândut sau consumat în

cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; sau

- Este detinut, în principal, în scopul tranzactionarii sau pe termen scurt si se asteapta a fi

realizat în termen de douasprezece luni de la data de raportare; sau

- Reprezinta numerar sau echivalente de numerar.

Toate celelalte active vor fi clasificate ca active imobilizate.

Datorii curente (par. 83-84)

O datorie va fi clasificata ca datorie curenta atunci când:

- Se asteapta sa fie stinsa în cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; sau

- Este exigibila în termen de 12 luni dupa data raportarii.

Toate celelalte datorii vor fi clasificate ca datorii pe termen lung.

Datoriile curente pot fi clasificate într-un mod similar activelor curente. Unele datorii

curente, cum sunt datoriile din transferuri guvernamentale si angajamentele fata de angajati si alte

costuri de exploatare, fac parte din fondul de rulment utilizat în ciclul normal de exploatare al

entitatii. Astfel de elemente de exploatare sunt clasificate ca datorii curente, chiar daca sunt

exigibile dupa mai mult de douasprezece luni de la data raportarii.

Alte datorii curente nu sunt stinse ca parte a ciclului normal de exploatare, dar sunt

exigibile în termen de douasprezece luni dupa data raportarii. Exemplele sunt: partea actuala din

datoriile purtatoare de dobânda, descoperirile de cont, dividendele de platit, impozitul pe profit si

alte datorii necomerciale. Datoriile financiare purtatoare de dobânda care ofera finantare pe

termen lung pentru fondul de rulment si care nu sunt exigibile în douasprezece luni de la data

raportarii sunt datorii pe termen lung.

O entitate continua sa îsi clasifice datoriile pe termen lung, purtatoare de dobânda, ca fiind

pe termen lung, chiar daca ele trebuie stinse în douasprezece luni de la data raportarii, daca:

- Termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni;

- Entitatea intentioneaza sa refinanteze sau sa reesaloneze obligatia pe termen lung; si

- Aceasta intentie este sustinuta de un acord de refinantare sau de reesalonare a

platilor, care este încheiat înainte de aprobarea situatiilor financiare.

15

Valoarea oricarei datorii care a fost exclusa din categoria datoriilor curente, în

conformitate cu acest paragraf, împreuna cu informatiile care sustin aceasta prezentare, trebuie

prezentata în notele situatiei pozitiei financiare.

Informaţii ce trebuie prezentate în Situaţia poziţiei financiare (par. 89-94)

Situatia pozitiei financiare va cuprinde cel putin elementele-rând care prezinta urmatoarele

valori:

a). Imobilizări corporale;

b). Imobilizări necorporale;

c).Active financiare [fără valorile de la (d), (f) si (h)];

d). Investiţii contabilizate prin metoda activului net;

e). Stocuri;

f). Sume de recuperat din tranzacţii non-schimb, inclusiv taxe şi transferuri;

g). Creanţe din tranzacţii de schimb;

h). Numerar şi echivalente de numerar;

i). Impozite şi transferuri de plată;

j). Datorii din tranzacţii de schimb;

k). Provizioane;

l). Datorii pe termen lung;

m). Interes minoritar; şi

n). Active nete/capitaluri proprii.

Alte elemente-rând, titluri si subtotaluri vor fi prezentate în situatia pozitiei financiare

atunci când un Standard International de Contabilitate pentru Sectorul Public cere acest lucru sau

când o astfel de prezentare este relevanta pentru prezentarea corecta a poziţiei financiare a

entităţii.

IPSAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul de prezentare a elementelor.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în faţa situaţiei pozitiei financiare, fie în note

(par.95-100)

- O entitate va prezenta, fie în Situaţia pozitiei financiare, fie în notele la Situaţia pozitţei

financiare, fiecare element trebuind subclasificat, în functie de natura sa, iar sumele de plată

prezentate separat.

16

- Detaliile oferite în subclasificari, depind de cerinţele Standardelor Internaţionale de

Contabilitate pentru Sectorul Public şi de mărimea, natura şi funcţia sumelor implicate.

Situaţia performanţei financiare

Informaţii ce trebuie prezentate în Situaţia performanţei financiare (par. 101-103)

Situaţia performanţei financiare va include cel putin elemente-rând care să prezinte

urmatoarele valori:

(a) Veniturile din activitatile de exploatare;

(b) Surplusul sau deficitul din activitatile de exploatare;

(e) Costurile de finanţare;

(d) Partea din surplusurile sau deficitele nete aferenta entitaţilor asociate şi asocierilor în

participaţie, contabilizată prin metoda activului net;

(e) Surplusul sau deficitul din activitaţile ordinare;

(f) Elemente extraordinare;

(g) Partea interesului minoritar din surplusul sau deficitul net; şi

(h) Surplusul sau deficitul net pentru perioadă.

Elemente-rând suplimentare, titluri şi subtotaluri vor fi prezentate în Situaţia performantei

financiare atunci când un Standard International de Contabilitate pentru Sectorul Public cere acest

lucru sau când o astfel de prezentare este relevanta pentru prezentarea corecta a performantei

financiare a entitatii.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în situaţia performanţei financiare, fie în note

(par.104-113)

- O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia performanţei financiare, fie în notele la

situaţia performanţei financiare, o subclasificare a veniturilor totale, clasificate într-un mod

corespunzator pentru activitatile entitatii.

- O entitate trebuie să prezinte, fie în situatia performantei financiare, fie în notele la

situatia performantei financiare, o analiza a cheltuielilor utilizând o clasificare bazata fie pe natura

cheltuielilor, fie pe destinatia lor în cadrul entitatii, oricare dintre ele este mai relevanta şi mai

credibilă.

- Cheltuielile sunt agregate în situaţia performantei financiare conform naturii lor sau dupa

programul sau scopul pentru care sunt facute.

17

- Cheltuielile asociate cu principalele funcţii asumate de către entitate sunt prezentate

separate şi prezentă informatii suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu

amortizarea şi deprecierea, cu beneficiile angajatilor si cu costurile de finantare.

Modificări în activele nete/capitalurile proprii (par. 114-120)

O entitate va prezenta, ca o componentă separata a situatiilor sale financiare, o situatie care

sa evidentieze:

(a) Surplusul sau deficitul net al perioadei;

(b) Fiecare element de venit si cheltuiala care, asa cum este cerut de alte standarde, este

recunoscut direct în activele nete/capitalurile proprii, si totalul acestor elemente; si

(c) Efectul cumulat al modificarilor politicilor contabile şi al corecţiilor erorilor

fundamentale abordate în tratamentele de referinta din IPSAS 3.

O entitate va prezenta, de asemenea, fie în aceasta situatie, fie în note:

(a) Contributiile proprietarilor si distribuirile catre proprietari, în calitatea lor de

proprietari;

(b) Soldul surplusurilor si deficitelor acumulate la începutul perioadei si la data raportarii,

precum si miscarile pe parcursul perioadei; si

(e) în măsura în care componentele de active nete/capitaluri proprii sunt prezentate separat,

o reconciliere între valoarea contabila a fiecarei componente de active nete/capitaluri proprii la

începutul si sfârsitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

Situaţia fluxurilor de trezorerie (par. 121)

IPSAS 2 stabileste cerinte pentru prezentarea situatiilor fluxurilor de trezorerie si alte

furnizari de informatii aferente necesare utilizatorilor situatiilor financiare, ca baza pentru

evaluarea capacitatii entitatii de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a

necesitatilor entitatii de a utiliza fluxurile de trezorerie respective.

Note la situaţiile financiare

Structura (par. 122-127)

Notele la situaţiile financiare ale unei entităţi vor:

(a) Prezenta informatii despre bazele de întocmire a situatiilor financiare si despre

politicile contabile specifice selectate si aplicate pentru tranzactii semnificative si alte evenimente;

18

(b) Furniza informatiile cerute de Standardele Internationale de Contabilitate pentru

Sectorul Public care nu sunt prezentate în alta parte în situatiile financiare; si

(c) Oferi informatii suplimentare care nu sunt prezentate în situatiile financiare, dar

care sunt necesare pentru o prezentare fidela.

Notele sunt în mod normal prezentate în urmatoarea ordine:

(a) O declaratie a conformitatii cu Standardele Internationale de Contabilitate pentru

Sectorul Public;

(b) O situatie a bazei (bazelor) de evaluare si a politicilor contabile aplicate;

(c) Informatii care stau la baza elementelor-rând prezentate în situatiile financiare, în

ordinea în care este prezentata fiecare situatie financiara si fiecare element-rând; si

(d) Alte prezentari, inclusiv:

(i) Contingente, angajamente si alte informatii financiare de furnizat; si

(ii) Informatii nefinanciare de furnizat.

Prezentarea politicilor contabile (par. 128-132)

Sectiunea privind politicile contabile din notele situatiilor financiare trebuie sa descrie

urmatoarele:

(a) Baza (bazele) de evaluare utilizata la întocmirea situatiilor financiare;

(b) Masura în care entitatea a aplicat orice prevederi tranzitorii din orice Standard

International de Contabilitate pentru Sectorul Public; si

(c) Fiecare politica contabila care este relevanta pentru întelegerea corespunzatoare a

situatiilor financiare.

Politicile contabile pe care le poate prezenta o entitate includ, dar nu se limiteaza la,

urmatoarele:

(a) Recunoasterea veniturilor;

(b) Principii de consolidare, inclusiv entitati controlate;

(c) Investitii;

(d) Recunoasterea si amortizarea/deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale;

(e) Capitalizarea costurilor îndatorarii si a altor cheltuieli:

(i) Stocuri detinute pentru vânzare;

(ii) Alte active calificabile;

(f) Contracte de constructii;

19

(g) Investitii imobiliare;

(h) Instrumente si investitii financiare:

(i) Contacte de leasing;

(j) Costuri de cercetare si dezvoltare;

(k) Stocuri:

(i) Detinute pentru revânzare;

(ii) Pentru consum;

(1) Provizioane;

(m) Costuri cu beneficiile angajatilor;

(n) Conversie valutara si acoperirea împotriva riscului;

(o) Definirea segmentelor si baza pentru alocarea costurilor între segmente;

(p) Contabilizarea inflatiei;

(q) Subventii guvernamentale.

Alte informaţii de furnizat (par. 133)

O entitate va furniza urmatoarele informatii, daca nu sunt prezentate în alta parte în

informatia publicata împreuna cu situatiile financiare:

(a) Rezidenta si forma juridica a entitati si jurisdictia în care opereaza;

(b) O descriere a naturii activitatii si a principalelor obiecte de activitate ale entitatii;

(e) Referiri la legislatia relevanta care guverneaza operatiunile entitatii; si

(d) Numele entitatii care controleaza, precum si al entitatii care controleaza entitatea

economica (acolo unde este cazul).

Prevederi tranzitorii (par. 134-135)

Toate prevederile acestui Standard trebuie aplicate de la data adoptarii acestui Standard

pentru prima data, cu exceptia elementelor care nu au fost recunoscute ca rezultat al prevederilor

tranzitorii ale unui alt Standard International de Contabilitate pentru Sectorul Public. Prevederile

privind informatiile de furnizat din acest Standard nu trebuie aplicate unor astfel de elemente pâna

când prevederile tranzitorii din celalalt Standard International de Contabilitate pentru Sectorul

Public nu expira.

Chiar daca exista prevederi tranzitorii ale unui alt Standard International de Contabilitate

pentru Sectorul Public, entitatile care sunt pe cale de a adopta contabilitatea de angajamente în

20

contextul raportarii financiare sunt încurajate sa respecte în întregime prevederile acelui alt

Standard cât mai curând posibil.

Data intrării în vigoare (par. 136-137)

Acest Standard International de Contabilitate pentru Sectorul Public intra în vigoare pentru

situatiile financiare anuale cu începere de la 1 ianuarie 2001.

Când o entitate adopta contabilitatea de angajamente, asa cum este definita de Standardele

Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public, în contextul raportarii financiare, anterior

datei intrarii în vigoare, acest Standard se aplica pentru situatiile financiare anuale ale entitatii

pentru perioadele de dupa data adoptarii.

ANEXA 1 Structura ilustrativă a situaţiilor financiare

ANEXA 2 Caracteristici calitative ale raportării financiare : inteligibilitatea,

relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.

Comparaţie cu IAS 1

Diferenţe între IPSAS 1 si IAS 1, din care este inspirat:

- în IPSAS 1 au fost incluse comentarii suplimentare pentru a clarifica aplicabilitatea

standardelor la contabilitatea entităţilor din sectorul public, care nu se regăsesc in IAS1

- IPSAS 1 cere prezentarea unei situaţii care să arate toate modificarile activelor

nete/capitalurilor proprii iar IAS 1 permite prezentarea fie a unei situatii care sa arate toate

modificarile activelor nete/capitalurilor proprii, fie a unei situatii care sa arate toate modificarile

activelor nete/capitalurilor proprii, altele decât cele provenite din tranzactiile cu proprietarii si

distribuirile catre proprietari, în calitatea lor de proprietari.

- IPSAS 1 utilizează o terminologie diferită, în anumite cazuri, de cea a IAS 1

(ex.,,entitate”, ,,venituri din activităţi curente”, ,,situaţia performanţei financiare”, ,,situaţia poziţiei

financiare” şi ,,active nete/capitaluri proprii” în IPSAS 1.

,,întreprindere”, ,,profit”, ,,cont de profit şi pierdere”, ,,bilanţ” si ,,capitaluri proprii” în IAS 1)

- IPSAS 1 conţine un set diferit de Definiţii ale termenilor tehnici faţă de cel din IAS 1

- IPSAS 1 conţine o prevedere tranzitorie care permite nefurnizarea informaţiilor privind

elementele care au fost excluse din situaţiile financiare datorită aplicării unei prevederi tranzitorii

dintr-un alt IPSAS (paragraful 134).

- IPSAS 1 conţine un rezumat al caracteristicilor calitative (pe baza cadrului general IASC) în Anexa 2.

21

Bibliografie STANDRDE INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE PENTRU SECTORUL PUBLIC , Editura CECCAR, Bucuresti, 2005

22