Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

ReferatTema: Intoxicatiile alimentare si profilaxia lor.

Disciplina: Igiena

Realizat de studenta anului II, grupa 3207Ghemu Rodica-MagdalenaProfesor - Bivol Natalia

Chisinau 2014

Cuprins: Definitia intoxicatiilor alimentare. Clasificarea

intoxicatiilor alimentare. Intoxicatiile de origine microbiana.Particularitatile

specifice acestor intoxicatii. Toxicoinfectiile alimentare provocate de bacteriile

conventional-patogene. Ce produse alimentare sau bucate pot cauza aceste intoxicatii? Conditiile ce influenteaza asupra gradului de impurificare a acestora.

Bacteriotoxicozele. Produsele ce cauzeaza aceste intoxicatii. Specificul clinicii. Masurile de profilaxie.

Micotoxicozele, intoxicatiile mixte. Particularitatile si profilaxia lor.

Intoxicatiile alimentare cu ciuperci si plante otravitoare. Particularitatile si profilaxia lor.

Intoxicatiile cu produse alimentare periculoase in anumite conditii.

Intoxicatiile alimentare cauzate de substante chimice (aditivi alimentari, pesticide, sarurile metalelor grele etc.)

Tratamentul şi primul ajutor în cazul intoxicaţiei alimentare, oferit de medic.

DEFINI Ţ IE :

Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute, ce apar sporadic sau epidemic în urma consumului de alimente intens contaminate cu vari-ate bacterii şi toxinele acestora , caracterizate clinic prin vărsături, co-lici abdominali, scaune diareice, însoţite de fenomene toxice generale şi uneori de febră.

Denumirea de "toxiinfecţie" este adecvată, deoarece se re-feră atât la componenta toxică cât şi la cea infecţioasă, prezente con-comitent şi în proporţii variabile în cursul acestor boli.

CLASIFICARE :

Se poate face în raport cu agentul patogen cauzal sau în funcţie de caracterele de patogenitate a speciilor microbiene.

a) Clasificarea etiologică (în raport cu agentul patogen) germe-nii incriminaţi ca agenti cauzatori ai toxiinfecţiilor alimentare sunt:

- coci patogeni enterotoxici - enterobacteriacee - bacterii formatoare de spori (bacterii care degradează unele substanţe din alimente până la formarea de substanţe toxice

Această clasificare etiologică poate fi în mod schematic astfel:

TOXIINFECŢII ALIMENTARE:

1 -COCII PATOGENI ENTEROTOXICI

- STAFILOCOCI ENTEROTOXICI

- STREPTOCOCI ENTEROTOXICI

2 - ENTEROBACTERIACEE

-SALMONELLA

- ARIZONA

-SHIGELLA

- ESCHERICHIA COLI

- PROTEUS

3 - BACTERII FORMATOARE DE SPORI

- BACILI AEROBI FORMATORI DE SPORI

- b. subtillis

- b. cereus

- b. anthracis

- BACILI ANAEROBI FORMATORI DE SPORI

- Clostridium perfringens

- Clostridium botulinum

b) Clasificarea după caracterere de patogenitate a speciilor microbiene

După caracterele de patogenitate a speciilor microbiene toxi-infecţiile alimentare, se împart în:

- TOXIINFECŢII ALIMENTARE DE TIP INFECŢIOS – deter- minate prin acţiunea directă asupra organismului a edotoxinelor ela-borate de germenii patogeni , care pătrund în alimentele în care se află în cantitate foarte mare. Microorganismele se multiplică şi în in-testin revărsându-se apoi în sânge, unde produce bacterii trecătoare (enterobacteriacee şi spiralacee )

- TOXIINFECŢIILE ALIMENTARE DE TIP TOXIC – determi-nate de acţiunea directă asupra organismelor a toxinelor elaborate de unii germeni patogeni şi care se acumulează în cantităţi suficient de mari pentru a declanşa fenomene morbide (stafilococii, enteroco- cii şi clostridium botulinum ).

- TOXIINFECŢIILE ALIMENTARE PROVOCATE DE ANUMITE ALIMENTE - al căror rol patogen în provocarea acestor afec-ţiuni este condiţionat de calităţi foarte mari din aceşti germeni în ali-mentul consumat pentru a produce toxiinfecţii alimentare (b.cereus, b.proteus, streptococus fecalis).

In general prin toxiinfecţiile alimentare se înţeleg numai acele boli produse

fie de bacterii patogene , fie de toxinele lor , în urma ingestiei unor alimente masiv contaminate , deosebindu-se de intoxicaţiile alimentare produse prin toxinele minerale sau vegetale. O alta clasificare a intoxicatiilor alimentare o prezint in tabelul ce urmeaza : Forme nozologice Factorul etiologic

I. De origine microbiana1. Toxiinfecţii a. Germeni potenţiali patogeni (Proteus

mirabilis şi vulgaris,E.coli serovariantele enteropatogene, Bac. cereus, Cl.perfringens, serovarianta A, Str. faecaloides, serovarianteleliquefaciens şi zymogenes, Vibrio parahaemolyticus);b. Germeni studiaţi insuficient (Citrobacter, Hafnia, Klebsiella,Edwardsiella, Iersinia, Aeromonas, Pseudomonas ş.a.).

2. ToxicozeA. Toxicoze bacterieneB. Micotoxicoze

Toxinele produse de Staphylococcus aureus şi Cl. botulinum.Micotoxinele produse de diverse ciuperci microscopice(Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Claviceps purpurea ş.a.)

3. De etiologie mixtă Combinarea diferitor agenţi patogeni (de exemplu Bac. cereus şitoxinele Staphylococcus aureus, Proteus şi toxineleStaphylococcus aureus ş.a.).

II. De origine nemicrobiană1. Intoxicaţiile cu plante otrăvitoare şicu ţesuturi de origine animalăA. Cu plante otrăvitoare

B. Derivate de origine animală

Ciuperci otrăvitoare (ciuperca albă, buretele pestriţ ş.a.), ciupercicondiţionat comestibile care n-au fost supuse unei prelucrăriculinare corespunzătoare (buretele iute, zbârciogul gras ş.a.).

Plante otrăvitoare (mătrăguna, măselariţa, cucuta etc.).Seminţele buruienilor culturilor cerealiere (Trihodesma,

heliotrop ş.a.).Organele unor specii de peşti (marinka ş.a.).

2. Intoxicaţii cu alimente de originevegetală şi animală toxice în anumitecondiţii:A. Cu alimente de origine vegetală

B. Intoxicaţii cu produse de origineanimală

Cu sâmburii unor specii de fructe (piersice, caise, vişine,migdale), care conţin amigdalină.Cu fructele (nucile) unor specii de plante (ricin, fag ş.a.), cucartofi încolţiţi (verzi), care conţin solanină, cu fasole crude, careconţin fazină.Cu ficatul, icrele şi lapţii unor specii de peşti în perioadadepunerii icrelor (ştiucă, macrou ş.a.).Cu mierea de albine din nectarul florilor unor plante otrăvitoare

3. Intoxicaţii cu reziduuri de substanţechimice.

Cu pesticide.Cu metale grele şi arsen.Cu adjuvanţi alimentari, introduşi în cantităţi nepermiseCu substanţe ce nimeresc în alimente de pe utilaj, inventar,ambalaj.Cu alte substanţe chimice.

III. De etiologie neidentificatăMioglobinuria alimentarăparaxismală-toxică

Unele specii de peştidin lacuri (în unii ani)

Din numărul total de intoxicaţii alimentare, cele mai răspândite sunt intoxicaţiilemicrobiene (85–95%). Cele nemicrobiene se întâlnesc mai rar, în schimb, sunt mai periculoase şi cu un înalt procent al mortalităţii.

Intoxicaţiile alimentare microbiene

Toxicozele alimentare bacteriene se manifestă printr-o stare morbidă, care apare în urma consumului produselor ce conţin toxine ale unui agent patogen specific (bacilul botulinic ori al unui stafilococ). Este caracteristic faptul că însuşi agentul patogen poate lipsi în produsele alimentare sau se află în cantităţi mici. Dar acumularea unor cantităţi mari de substanţe toxice are loc şi în urma activităţii vitale a ciupercilor microscopice. Anume ele provoacă micotoxicoza. Dintre intoxicaţiile alimentare bacteriene cel mai des se întâlnesc botulismul şi cele provocate de toxinele stafilococilor. Bacilul botulinic este imobil şi are proprietatea de a se dezvolta în lipsa oxigenului (anaerob). El formează spori rezistenţi la factorii fizici şi chimici, care nu pot fi distruşi prin fierbere, suportând temperatura de 100ºC timp de 5–6 ore. Cea mai eficientă metodă de nimicire a bacilului botulinic este autoclavarea la temperatura de 120ºC. Există mai multe varietăţi ale bacilului botulinic: A, B, C, D, E etc. La noi în ţară, boala este provocată mai des de tipurile A, B şi E. Cu spori sau forme vegetative ale bacilului botulinic pot fi contaminate toate produsele alimentare de origine agricolă sau industrială: cârnaţul, carnea afumată, conservele din carne şi peşte, peştele roşu, precum şi conservele din legume. Extrem de periculoase sunt conservele preparate în condiţii casnice (din fructe, legume, ciuperci), care se sterilizează, de obicei, în borcane timp de cel mult 30–40 min., ceea ce nu e suficient. Consumarea acestor produse constituie cauza celor mai grave intoxicaţii alimentare în Moldova, unde conservarea în condiţii casnice este foarte răspândită. Formele vegetative ale bacilului botulinic elimină o exotoxină, proprietăţile toxice ale căreia depăşesc toate toxinele bacteriene. Precum am spus, această exotoxină rezistă la influenţa factorilor fizici şi chimici, ea nu se schimbă la acţiunea fermenţilor din sucul gastric şi intestinal, însă, prin fierbere, se distruge timp de 10–15 minute. Toxicoza alimentară stafilococică. Aceste intoxicaţii sunt cele mai răspândite printre intoxicaţiile alimentare înregistrate în lume. Pentru prima dată intoxicaţia alimentară provocată de stafilococi a fost descrisă în anul 1901 de către profesorul P.N. Laşecinikov, care a cercetat, în oraşul Harkov,

un caz de intoxicaţie alimentară cu torturi cu cremă. Probele chimice ale torturilor n-au depistat substanţe toxice de provenienţă neorganică. În urma cercetărilor bacteriologicice ale cremei, a fost descoperit stafilococul auriu. S-a presupus că focarul infecţiei au fost oamenii bolnavi (infecţii acute ale sistemului respirator, piodermită, răni infectate la mâini). Agentul patogen (stafilococul auriu) elimină în produsele alimentare o substanţă foarte toxică – enterotoxina, care provoacă intoxicaţii alimentare. Stafilococii sunt foarte răspândiţi în mediul înconjurător. Ei există şi pe suprafaţa corpului nostru, şi în intestin. Aproape o jumătate din oamenii sănătoşi sunt purtători de stafilococi patogeni. În timpul vorbirii, tusei sau de pe mâinile nespălate, microbii nimeresc uşor în hrană. Vom remarca că în această privinţă prezintă pericol mai ales persoanele care au deprinderea de a se scobi în nas sau de a-şi scoate cu unghia rămăşiţele de hrană dintre dinţi. Deosebit de periculoase sunt tăieturile, rănile de pe mâini, deoarece secreţiile din aceste leziuni conţin mulţi stafilococi. Stafilococii au un mediu favorabil de înmulţire în produsele ce conţin hidraţi de carbon – vinegrete de legume, lapte şi produse lactate, torturi cu cremă etc. De regulă, intoxicaţiile alimentare apar în urma nerespectării regulilor igienice şi sanitare. Dacă produsul alimentar este contaminat, el, de obicei, conţine o cantitate mică de agenţi patogeni, dar suficientă pentru a provoca boala infecţioasă. Intoxicaţiile alimentare se pot produce doar în cazul în care acest produs contaminat se păstrează mult timp la o temperatură favorabilă pentru înmulţirea microbilor (cel puţin, la temperatura camerei). Astfel, se acumulează multă toxină şi, dacă produsul nu este prelucrat termic suplimentar, ea provoacă intoxicaţii. Stafilococii elimină substanţă toxică (enterotoxină) numai la temperaturi favorabile, nu mai joase de +22ºC. În condiţii de frigider (+4, +6ºC), aceste microorganisme nu se înmulţesc şi nu elimină enterotoxină. Enterotoxina se distruge numai la fierbere (1,5–2 ore) şi, deoarece la pregătirea unor bucate perioada prelucrării termice e mult mai mică, devine clar care e motivul intoxicaţiilor de acest fel. Simptomele principale sunt: greaţa, voma, durerile acute în regiunea stomacului, insuficienţa cardiovasculară. 60–70% din numărul bolnavor suferă de diaree, dureri de cap, ameţeli; transpiraţia – rece, pielea – palidă, chiar cenuşie, buzele – palide-vinete. Micotoxicozele

Nu o singură dată aţi observat, probabil, că pe produsele alimentare, păstrate mult timp, apare un strat albicios. Acestea sunt nişte ciuperci microscopice. Ele apar pe pâinea păstrată câteva zile într-un pachet de polietilenă, pe dulceţurile care conţin puţin zahăr şi nu sunt fierte îndeajuns. Deseori, ciupercile microscopice acoperă legumele, fructele şi alte produse alimentare. Pe măsură ce se dezvoltă, ele capătă o culoare verzuie ori cafenie, uneori devin negre. Aceasta ne vorbeşte despre faptul că produsele sunt atacate de diferite ciuperci microscopice (penicillinum, aspergillus ş.a.). Dintre micotoxicozele provocate de toxinele ciupercilor microscopice fac parte: ergotismul, fuzariotoxicozele şi aflotoxicoza. Ciupercile microscopice parazitează pe diferite produse alimentare, în special pe cereale. Micotoxicozele se deosebesc de intoxicaţiile alimentare prin manifestările lor clinice. Aflotoxicoza, de exemplu, are trei forme: acută, subacută şi cronică. Forma acută, după cum arată U. Jalbă şi A. Chirlici, se caracterizează prin necroza şi infiltraţia adipoasă a ficatului, au loc hemoragii, ascită, afectarea rinichilor ş.a. Ciroza şi cancerul primar al ficatului se dezvoltă la formele subacute şi cronice ale aflotoxicozei. Ergotismul apare în urma folosirii în alimentaţie a produselor atacate de cornul secării, care se dezvoltă pe spicele de secară, mai rar pe cele de grâu, şi prezintă un cornişor tare, încovoiat, de culoare închisă, cu lungimea de 1–2 cm şi grosimea de 3–4 mm. Substanţele toxice sunt provocate de alcaloizi foarte rezistenţi la încălzire, care îşi păstrează toxicitatea chiar şi în pâinea coaptă (ergotina, ergotamina, ergotoxina etc.). Boala începe acut, forma convulsivă se manifestăprin dereglarea tractului gastrointestinal şi a sistemului nervos: greţuri, vomă, dureri în abdomen, dispare sensibilitatea degetelor, ameţeli, convulsii ale muşchilor, somnolenţă. În cazuri grave se observă dereglări ale sistemului nervos central. Pot apărea şi dereglări ale sistemului vascular, aprovizionarea cu sânge, mai ales a membrelor inferioare, este insuficientă, în cazuri grave apare necroza. Un pericol grav pentru om prezintă şi produsele alimentare preparate din cereale atacate de mucegaiuri, mai cu seamă din genul fuzarium (fuzariotoxicozele). Ele pot provoca tulburarea hematopoiezei, urmată de o afecţiune septică acută, anghină toxică şi hemoragii cutanate.

Bolile provocate de ciupercile microscopice la om şi la animale pot fi prevenite prin respectarea regulilor de păstrare a produselor alimentare, cerealelor şi nutreţurilor, prin prelucrarea cuvenită a cerealelor, prin controlul riguros efectuat permanent de către serviciul respectiv.

Intoxicaţiile alimentare nemicrobiene

Intoxicaţiile alimentare nemicrobiene includ intoxicaţiile cu ţesuturi ale unor animaleveninoase (unele specii de peşti), cu produse de provenienţă vegetală sau animală, care devin toxice în anumite condiţii (sâmburi amari de migdale, de piersice şi de vişine, cartofi încolţiţi, boabe de fasole crude, ficatul şi icrele unor specii de peşti, mierea produsă de albine din nectarul plantelor otrăvitoare), intoxicaţiile cu diferite substanţe chimice (pesticide, săruri de metale grele şi de arsen, substanţe ce nimeresc în produsele alimentare de pe veselă, ambalaj etc.).

Intoxicaţiile cu ciuperci Ciupercile sunt un produs alimentar preţios. Valoarea alimentară alor depinde de substanţele chimice pe care le conţin (acizi organici, proteine, fermenţi, vitamine, etc.). Compoziţia chimică a ciupercilor depinde de mai mulţi factori: de specie, de faza dezvoltării, de partea ciupercii folosite, de locul unde cresc. Ciupercile proaspete conţin 82–92% apă, 0,5–1,5% substanţe minerale, 1–3% substanţe organice, 2–4% substanţe azotice extractive, puţine grăsimi, vitamine (A1, B1, D, C, PP), acizi organici, mulţi compuşi aromatici. Însă din cauza membranei celulare, bogată în celuloză şi cu o structură specifică, substanţele lor chimice sunt asimilate de către organism mai greu decât alte produse alimentare. Pentru a culege ciuperci, trebuie să avem o anumită experienţă şi să fim foarte atenţi, căci în republica noastră sunt multe specii de ciuperci otrăvitoare. De aceea, dintre intoxicaţiile alimentare nemicrobiene un loc deosebit, atât în ceea ce priveşte frecvenţa, cât şi gravitatea, le revine intoxicaţiilor cu ciuperci.

Ciupercile amanita (amanita phalloides) (buretele-viperei), pălăria-şarpelui, zbârciogul gras, popenchiul ş.a. provoacă intoxicaţii grave, uneori cu sfârşit letal. Dintre ciupercile otrăvitoare cea mai toxică este amanita faloidică (buretele-viperei). Această denumire o poartă câteva feluri de ciuperci, toate însă conţin substanţe toxice, cea mai periculoasă dintre ele fiind amanitotoxina. Aceasta prezintă alcaloizi stabili, legaţi organic de ţesutul ciupercii, şi de aceea nu se dizolvă în apă. Prelucrarea termică (fiertul, prăjitul) şi metodele de conservare (muratul, marinatul) nu reduc toxicitatea amanitotoxinei. Au fost înregistrate cazuri când o singură ciupercă a provocat intoxicarea mai multor oameni. Amanitotoxina conţine următoarele substanţe toxice: falina, amanitina şi faloidina, ultima fiind cea mai toxică pentru om (100 g de ciuperci conţin aproape 10 g de faloidină, iar doza mortală e de 0,02 g). Spre regret, până în prezent nu cunoaştem mijloace eficiente ce ar distruge sau ar micşora acţiunea toxinei. Această ciupercă creşte peste tot – în păduri, mai ales în cele de stejar şi de fag, în parcuri, în grădini, în fâşii forestiere etc., începând din luna iunie şi până toamna târziu, dar cel mai des se întâlneşte în august. Ciupercile tinere au pălăria sferică, care devine, cu timpul, plană, au marginea netedă şi culoarea galbenă-verzuie. Piciorul îi este albicios, dens, la bază e puţin îngroşat şi are forma unui bulb înfăşurat într-o membrană larg deschisă, albă. Când amanita-faloidică creşte în condiţii nefavorabile, ea îşi schimbă înfăţişarea, încât o recunosc cu greu chiar şi culegătorii cei mai experimentaţi, deseori confundând-o cu ciupercile de gunoi. În majoritatea cazurilor, oamenii consideră toate ciupercile de acest soi necomestibile. Şi bine fac, căci e mai bine să ne dezicem de toate ciupercile lamelate, decât să culegem o singură ciupercă otrăvitoare. Primele manifestări de intoxicaţie cu ciuperca amanita faloidică apar peste cel puţin 7 ore şi cel mult 40 de ore după consumare. La început, afectatul are dureri în burtă, diaree frecventă şi intensă şi vomă necontenită. Intoxicaţiile evoluează foarte grav. În pădurile umede este răspândită ciuperca pălăria-şarpelui, sau, cum i se mai zice, amanita-de-muscă ori buretele veninos. Ea are pălăria roşie sau roşie-portocalie, acoperită cu solzi albi. Partea ei inferioară este de culoare albă sau gălbuie. Are piciorul cilindric, bulbos la bază, cu resturi de volvă în

formă de cerc. În partea superioară a piciorului se află un inel alb, mebranos, lăsat în jos. Culoarea vie, punctele albe de pe pălărioară, piciorul înalt şi drept, inelul caracteristic pe picior şi îngroşarea la bază sunt indicii după care culegătorii de ciuperci deosebesc buretele veninos de ciupercile comestibile. Substanţa toxică pe care o conţin bureţii veninoşi este muscarina. Câteva miligrame (3–5) de această toxină sunt suficiente pentru o intoxicaţie acută. O astfel de cantitate de toxină se conţine în 3–4 ciuperci.

Spre deosebire de manifestările clinice ale intoxicaţiilor cu alte specii de ciuperci, în cazul pălăriei-şarpelui perioada din momentul consumării până la apariţia primelor simptome ale intoxicaţiei este foarte scurtă: o jumătate de oră–două ore. Manifestările intoxicaţiei încep cu o transpiraţie puternică, lăcrimare şi salivaţie. Apoi se asociază greaţa, voma şi diareea. Afectatul este excitat, are halucinaţii. Dacă nu i se acordă ajutor de urgenţă, el îşi pierde cunoştinţa şi intră în comă.

Trebuie să fim foarte atenţi când consumăm ciuperci. Să reţinem: intoxicaţiile cu ciuperci decurg deosebit de grav mai ales la copii, la oamenii în vârstă şi la acei care au suferit recent de o boală gravă. Aceştia din urmă trebuie să excludă ciupercile din alimentaţie. Ciupercile sunt un produs alimentar alterabil, de aceea trebuie prelucrate la timp şi corect. Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare:- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare hepatica si renala grava, edem cerebral- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica - sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si se instaleaza insuficienta renala acuta.In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat cele cu incubatie lunga.

Primul ajutor: - prezentarea la spital in cel mai scurt timp- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie. Este foarte important de reţinut, că intoxicaţia cu ciuperci reprezintă o urgenţă medicală, şi rapiditatea în stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului - pot salva viaţa bolnavului.

Intoxicatii cu produse alimentare periculoase in anumite conditii

Intoxicatiile cu produse de origine animala, cel mai raspindite fiind cu peste. Sunt pesti otravitori, care contin toxina nemijlocit in carne ( au fost depistate neurotoxine) : la altii toxinele se concentreaza in ficat, in organele de reproducere ( pestii marinca, pestii din specia furu ). La unele specii de pesti in timpul depunerii icrelor laptii, icrele, rareori ficatul devin toxici din cauza formarii substantelor biologic active in ele. Alteori pestele capata toxicitatea daca se alimenteaza cu plankton toxic. Astfel, in zonele tropicale si subtropicale ale oceanului au fost depistate pina la 3000 de specii de pesti, care devin toxici brusc dupa inmultirea planctonului toxic ( toxina siguatera- care are actiune paralitica) . Sunt cunoscute cazuri de intoxicare dupa consumarea produselor din specia scrumbiilor (marcel, palemida, ton), nerespectindu-se tohnologia conservarii. In aceste cazuri in muschii de peste se formau cantitati mari de substante histaminice ( din cauza descompunerii proteinelor si substantelor azotoase sub actiunea bacteriilor) . Vom tine minte, ca pestii capata toxicitate in caz de poluare a bazinelor de apa cu reziduuri lichide industriale, care contin compusi ai mercurului ( boala Minomata), cadmiului si altor substante toxice.

Intoxicatiile cu plante, cel mai des sufera copiii, care maninca fara stirea celor adulti pomusoare, radacini dulci si frunze de plante otravitoare. Mai rar de aceste intoxicatii sufera adultii, in caz de confundare a plantelor comestibile cu cele toxice ( patrunjel, macris, etc.). Exista multe specii de plante toxice (cucuta, maselarita, matraguna, jir de fag, etc.), de aceea pentru profilaxia intoxicatiilor copiilor trebuie efectuata educatia sanitara despre pericolul pe care il prezinta plantele necunoscute. S-au inregistrat intoxicatii de pe urma

consumarii cantitatilor mari (100-200 g) de migdale amare, simburi de zarzari, piersice, visine. Acesti simburi contin glucozidul amigdalina, care, dezintegrind in tubul digestiv, formeaza acid cianhidric. Fasolea alba contine fazina, care la fierbere se neutralizeaza. Intoxicatiile cu faina de fasole (placintele) se manifestau prin gastrita acuta. Prelucrarea termica de scurta durata nu a asigurat dezintoxicarea fazinei, de aceea macinatul si vinzarea fainei de fasole in tara noastra e interzisa. La pastrarea incorecta a cartofilor, ei cresc si inverzesc, obtinind un gust amarui si zgiriietor. Astfel de cartofi contin toxina numita solanina, de aceea cartofii inverziti si crescuti trebuie bine curatati. Fiertura de cartofi trebuie varsata, deoarece salonina trece din bulb in apa.

Intoxicatii cu miere de albine. Mierea poate capata particularitati toxice daca albinele string nectar de pe plantele otravitoare ( azalie, ondromeda ). Aceste plante cresc numai in anumite regiuni. Sunt inregistrate cazuri de intoxicatie dupa consumarea a 2-3 linguri de miere de acest fel. Substanta active din miere are o actiune neurotoxica. In unele cazuri la prelucrarea termica mierea isi pierde proprietatile toxice.

Intoxicatiile cu seminte de buruieni, sunt cauzate in fond de consumarea produselor cerealiere impurificate cu seminte de plante toxice sau de uleiuri obtinute din seminte uleioase, amestecate cu cele toxice. La plantele buruienoase toxice se refera neghina, coronistea, heliotropul, trihodesma carunta, sofora. In cazurile cind faina este impurificata cu semintele uneia din plantele enumerate mai sus piinea are un gust neobisnuit, amarui. Intoxicatiile alimentare cu amestecuri de seminte toxice sunt foarte greu de diagnosticat, deoarece tabloul clinic al lor e foarte variat. Faciliteaza diagnosticul numai analiza amanuntita a modului de alimentatie, depistarea aceleiasi surse de intoxicatie la mai multi oameni.

Intoxicatii alimentare cauzate de substante chimice

Substantele toxice sunt foarte variate, de asemenea pot fi variate si conditiile de impurificare a alimentelor cu ele.

Alimentele pot fi impurificate in caz de contact cu vasele sau ambalajul facut din material ce contin plumb, zinc, cupru sau impurificate de substantele, care s-au pastrat anterior in aceste vase sau ambalaje. Sunt cunoscute cazuri de intoxicatii acute cauzate de folosirea in alimentatie a cerealelor tratate cu granozan - pesticid ce contine mercur. Granozanul se foloseste pentru combaterea daunatorilor agricoli. Au fost inregistrate intoxicatii cu alimente, la pregatirea carora intimplator in loc de drojdii au fost introdusi compusi ai arseniului, care sunt folositi ca otrava pentru soareci sau gindaci; intoxicatii cu nitrati sau bromuri in loc de sare; cu fluoruri in loc de bicarbonat de sodiu. Nu rareori se intimpla intoxicatii cu alcool metilic baut in loc de cel etilic. De fapt intoxicatii din acest grup se intimpla relative rar datorita controlului sanitar riguros asupra alimentelor, cresterii culturii sanitare a populatiei. Se interzice de asemenea folosirea preparatelor de o toxicitate inalta in lupta cu rozatoarele sau insectele domestic fara aprobarea speciala a serviciului sanitar. Ambalajele, vasele si mijloacele de transport pentru produsele alimentare, inainte de a le folosi pentru produse noi, trebuie bine curatate si spalate. Cu scopul de profilaxie a intoxicatiilor cu zinc legislatia sanitara interzice pregatirea si pastrarea alimentelor in vase zincate. Se admite pastrarea in caldari zincate numai a apei si a produselor alimentare uscate. Pentru profilaxia intoxicatiilor cu cupru si pastrarea cantitatii maxime de acid ascorbic se recomanda ca partea inferioara a vaselor din cupru sa fie acoperita cu cositor. Acoperirea repetata se face in caz daca aceasta se sterge, dar nu mai rar de o data la doua luni. Vasele din cupru curat se utilizeaza numai la intreprinderile alimentare pentru prepararea dulcetii, magiunului, aceste vase fiind apoi curatate pina la luciu. Drept surse de intoxicatii alimentare cu plumb pot fi vasele cu ceramica sau cele metalice acoperite cu cositor, in a caror component intra plumbul. Se considera, ca doza de 1 mg pe zi poate provoca peste citeva luni o intoxicatie cronica, iar cea de mg pe zi – peste un timp scurt. Din cauza acumularii a plumbului in organism, conform regulilor sanitare, se interzice folosirea materiei de acoperire, care contine plumb mai mult de 1 %. Cele mai grave intoxicatii cu plumb sint cauzate de alimentele pastrate timp indelungat in vase de lut, care au in interior acoperire, ce contine o cantitate sporita de plumb. In prezent se admite folosirea vaselor acoperite

centralizat, care contin mai putin plumb, in stare blocata. Inainte de a folosi vasele noi de ceramica acoperite ele trebuie fierte o data – de doua ori in apa acidulate cu otet, timp de o ora. Aceasta se face cu scopul de a extrage din vase oxidul de plumb liber. Toate vasele din masa plastica de polimeri destinate produselor alimentare in mod obligatoriu trec inspectia sanitaro – toxicologica in laboratoarele institutiilor stiintifice de specialitate. Folosirea lor e admisa doar cu permisiunea Ministerului Ocrotirii Sanatatii al RM.

Intoxicatiile cu pesticide, folosite in agricultura

In prezent sporeste mereu fabricarea pesticidelor, substantelor folosite pentru combaterea insectelor daunatoare, a buruienilor, ectoparazitilor de animale, etc. In ceea ce priveste folosirea pesticidelor trebuie sa se acorde atentia cuvenita nu numai profilaxiei intoxicatiilor acute, ci si a celor cronice. Intoxicatiile cronice pot fi cauzate de poluarea alimentelor cu pesticide clororganice, mercurorganice, fosfororganice, compusi ai arseniului in cantitati reziduale. Deosebit de periculoase se considera pesticidele rezistente la lumina, caldura, umiditate, persistente in sol si pe plante. La acest grup se refera in primul rind pesticidele clororganice (hexacloranul, hexaclorciclohexanul, etc.), preparate ca aldrina, dildrina, compusii arseniului. Fabricarea si folosirea unora din ele astazi e interzisa. Nimerind in organism cu alimentele, substantele clororganice cumuleaza in tesuturile bogate in lipide, lezind astfel organele parenchimatoase ( ficatul, rinichii ) si sistemul nervos. Compusii clororganici au fost depistati nu numai in produsele alimentare vegetale, ci si in laptele animalelor care au pascut pe terenuri prelucrate cu D.D.T., hranite cu nutreturi poluate si dupa prelucrarea pielii animalelor cu emulsii uleioase de compusi clororganici. Pesticidele persistente in mediul extern persistente in mediul extern pot migra ( indeosebi dupa prelucrarea aeriana a culturilor ), poluind aerul, solul, apele de suprafata si pe cele subterane. Expertii au constatat, ca poluantii chimici nimeresc in organismul uman in cantitatea de 70 % prin intermediul alimentelor, 20% - cu aerul atmosferic, 10% - cu apa. Aceste date se

considera destul de elocvente in privinta protectiei poluarii produselor alimentare si a mediului ambiant de pesticide si alti agenti chimici. S-a elaborat un system eficace de masuri pentru profilaxia influentei negative a cantitatilor reziduale de pesticide asupra sanatatii populatiei. Intii se fac investigatii asupra sintezei unor pesticide noi: mai putin persistente in mediul extern si mai putin toxice pentru organismul uman. In afara de aceasta se studiaza minutios si se reglementeaza folosirea unor preparate. In cazurile, cind pot fi folosite efficient substantele mai putin toxice, metode biologice si agrotehnice eficiente pentru combaterea daunatorilor se renunta la preparatele de o toxicitate inalta. Sunt determinate stiintific cantitatile reziduale maxime de pesticide in produsele alimentare. De exemplu, nu se admit cantitati reziduale de hexacloran in lapte, carne, unt, oua, in alte produse alimentare ele nu trebuie sa depaseasca 0,001 g/kg. Categoric nu se admite prezenta substantelor mercurorganice, arsenice si a unor substante fosforoganice. Se admit numai acele metode de folosire a pesticidelor, care vor asigura cantitatile reziduale in produsele alimentare, in limite mai mici decit cele admisibile. Astfel, in perioada de coacere a recoltei, se interzice prelucrarea capsunelor si zmeurei cu pesticide, prelucrarea verzei cu hexacloran din momentul legarii. Nu se admite cultivarea cartofilor, sfeclei, morcovilor in solurile, care au fost prelucrate cu hexacloran trei ani in sir. Tratarea semanaturilor cu diferite pesticide se intrerupe in termenii fixate (de la 15 pina la 60 de zile, in dependenta de planta si de pesticide) pina la recoltare. Se interzice cu strictete folosirea in alimentatie a semintelor si pastaioaselor tratate cu orice pesticid. Semintele prelucrate cu pesticide trebuie sa se pastreze separate de cele alimentare, sa fie special marcate. Nerespectarea acestor conditii a cauzat nu o singura data intoxicatii grave. Produsele vegetale care au fost tratate cu pesticide trebuie bine spalate si controlate la cantitatile reziduale. Statiile sanitaro-epidemiologice dispun de personal si laboratoare toxicologice, care controleaza sistematic cantitatile reziduale de pesticide din produsele alimentare.

Substantele alimentare aditionale

La acest grup se refera substantele chimice natural sau sintetice folosite in industria alimentara cu scopul de a preveni alterarea produselor alimentare, de a le ameliora aspectul, gustul, aroma, consistenta ( colorante, conservante, aromatizante, emulgatoare, etc. ) sau folosite in scop tehnologic ( condensatoare, neutralizatoare, stabilizatoare, preparate fermentative, etc.). Substantele alimentare aditionale se admit numai dupa un control toxicologic-igienic riguros. In timpul studierii lor se determina cantitatile maxime admisibile inofensive pentru organismul uman si care nu diminueaza valoarea nutritiva a alimentelor. In procesul folosirii substantelor substantelor aditionale se efectueaza inspectia sanitara curenta asupra corectitudinii folosirii lor. Se controleaza daca aditivul e admis de catre Ministerul Ocrotirii Sanatatii Omului al RM spre folosire, nu sunt incalcari in tehnologia fabricarii lui, se foloseste conform indicatiilor metodice ( in anumite produse alimentare si in concentratiile admisibile ).

Funcţiile medicului practician în caz de declanşare a intoxicaţiei alimentare.

Daca dupa particularitatile sale, boala se aseamana cu o intoxicatie alimentara, medicul este obligat : 1. Să acorde ajutorul medical urgent2. Să facă cercetările prealabile ale cazului cu scopul de a determina cauzele bolii, de a lua măsurile necesare pentru profilaxia răspîndirii sau repetării intoxicaţiei alimentare, spre exemplu, sustragerea3. Să informeze centrul sanitaro-epidemiologic despre cazul de intoxicaţie (prin telefon sau telegrafic) şi să expedieze înstiinţarea urgentă indicînd în ea : 1) localitatea ; 2) data ; 3) locul (unitatea alimentară), unde s-a întîmplat cazul ; 4) numărul de victime (inclusiv spitalizate) ; 5) tabloul clinic al bolii ; 6) numărul de cazuri letale (dacă sînt) ; 7) produsul alimentar suspect şi cauzele, care au dus la izbucnirea intoxicaţiei alimentare ; 8) ce măsuri s-au luat. Centrele sanitaro-epidemiologice primesc informaţia despre cazurile de intoxicaţie alimentară şi imediat trimit în focar un medic-specialist în igiena alimentară. Acesta efectuează inspecţia sanitaro-epidemiologică a cazului de intoxicaţie alimentară. Studierea cazului începe cu cercetarea locului şi chestionarea celor suferinzi, precizîndu-se data şi ora intoxicaţiei alimentare, specificul clinicii, cu ce bucate s-au alimentat 1. Medicul igienist :• Sa excluda produsul suspect din alimentatia populatiei ;• Sa colecteze mase vomitive si sa le trimita in laborator ;

• Sa interzica comercializarea produselor suspecte pana la identificarea cauzelor ;• Sa anunte centrul sanitar-epidemiologic ;2. Medicul sanitar :• Colecteaza anamneze ;• Impreuna cu medicii curativi analizeaza tabloul clinic ;• Expediaza in laborator materialele recoltate de la bolnavi ;• Sa clarifice caile de infectare.

Tratamentul intoxicatiei alimentare

Varsaturile si diareea sunt modalitatea prin care organismul elimina toxinele, asa ca in primele 24 de ore dupa aparitia simptomelor nu lua medicamente antiemetice sau antidiareice.

De indata ce poti retine lichide in stomac, bea lichide simple timp de 12 ore. Apoi, timp de o zi intreaga mananca alimente neiritante, cum sunt orezul, cerealele fierte si supele strecurate.

Lichidele pierdute trebuie sa fie prompt si complet inlocuite, asa ca hidrateaza-te adecvat.

Daca simptomele sunt grave sau persistente, medicul gastroenterolog iti va prescrie antidiareice, antiemetice. Sugarii, copiii, varstnicii si persoanele diabetice sau cu alte afectiuni cronice vor fi monitorizati pentru prevenirea deshidratarii si altor complicatii.

Pentru botulism, tratamentul este antitoxina botulinica. Campilobacterioza se trateaza acasa, in cazuri severe se administreaza antibiotice. Listerioza se trateaza de asemenea cu antibiotice.

Toxoplasmoza se trateaza cu spiramicina. In infectia cu E. Coli se monitorizeaza riguros bilantul hidro-electrolitic si se face dializa.

SFATURI ESENTIALE SI PREVENIRE!

- Dupa disparitia simptomelor, refa-ti puterile consumand alimente cum ar fi orezul alb, legumele neiritante si bananele.

- Pentru a reface bacteriile esentiale pentru tubul tau digestiv, mananca iaurt simplu ce contine culturi active de Lactobacillus acidophilus. - Evita produsele din laptele nefermentat, pentru ca poate fi dificl de digerat. - Spala-te intotdeauna pe maini inainte de pregatirea oricarui aliment. - Spala ustensilele cu apa fierbinte si sapun dupa ce le ai utilizat pentru pregatirea oricarui fel de carne sau peste. - Nu dezgheta carnea congelata la temperatura camerei. Las-o sa se dezghete gradat in frigider. - Evita alimentele marinate nefierte si carnea, pestele sau ouale crude. - Nu manca nici un aliment care miroase sau arata urat, sau alimente din conserve metalice umflate sau din recipiente fisurate. - Regleaza-ti frigiderul la 3 grade Celsius. - Nu manca niciodata carne pregatita sau produse lactate care au fost scoase din frigider mai mult de 2 ore. 

Bibliografie: “Igiena” Gh. Ostrofet, L. Groza, L. Cuznetov“Igiena” R. D. Gabovici, S.S. Poznanski, G.X. Sahbazean

http://www.divahair.ro/sanatate/boli_infectioase/intoxicatia_alimentara_-_simptome,_diagnostic,_tratament ;http://citynews.ro/lifestyle-16/tratamente-de-urgenta-toxiinfectiile-alimentare-130532 ;http://ziarullumina.ro/sanatate/toxiinfectia-alimentara-cauze-si-tratament ;http://sanatate.acasa.ro/boli-7/primul-ajutor-in-caz-de-intoxicatie-alimentara-157113.html ;