referat farmacologie antianemicele

BOTOSANEANU LAURA RALUCA – I. C

REFERAT ANTIANEMICE

I. PREZENTAREA GENERALA A ANEMIEI

Ţesutul eritrocitar este o unitate morfofuncţională formată dintr-o parte fixă, în măduva osoasă şi o

parte circulanta in sânge.

In mod normal în sânge se găsesc:

· la bărbatul adult: 4,5 - 5,5 milioane eritrocite / mm3

· la femei: 4,2 - 5,0 milioane eritrocite / mm3

· la copii: 4,5 - 5,1 milioane eritrocite / mm3

Valoarea constantă a eritrocitelor se realizează prin echilibrul a două procese opuse, producerea şi

distrugerea lor. Producerea eritrocitelor se realizează în măduva osoasă roşie pornind de la celula reticulară

nediferenţiată (hemocitoblastul) din care derivă şi leucocitele granulare si trombocitele.

Hemocitoblastul suferă procese de divizare şi de diferenţiere rezultând celulele cap de serie, acestea la

rândul lor suferă procese de maturare specifice, evoluând spre elementele sanguine mature care circulă în

sânge. Pentru sinteza hemoglobinei şi formarea eritrocitelor sunt necesare: proteine, fier, factori de maturare.

Reglarea producerii eritrocitelor în funcţie de nevoile organismului este rezultatul unor mecanisme

complexe care sunt influenţate de concentraţia oxigenului în sânge şi de eritropoietină.

In măduva hematoformatoare, în mod normal se produc circa 3 milioane eritrocite pe secundă. Ea

poate realiza, la nevoie, valori de circa 7 ori mai mari. Distrugerea eritrocitelor se realizează tot în ţesutul

reticular. Media de viaţă a unui eritrocit este de 120 de zile. Zilnic dispar circa 0,83 din totalul eritrocitelor,

echivalentul a 50 ml sânge.

Tulburările patologice ale seriei eritrocitare sunt grupate în două mari categorii:

· anemii

· poliglobulii

Anemia este produsă de scăderea numărului de globule roşii sau a încărcării lor cu hemoglobina. Ca urmare

scade cantitatea de oxigen pe care o transportă sângele în ţesuturi şi se produc tulburări generale

(paliditate,slăbiciune generală, adinamie).

Există anemie atunci când scade numărul eritrocitelor sub limita normală:

1

· la bărbaţi având sub 4 milioane eritrocite / mm3 sânge şi sub 14 % hemoglobina

· la femei sub 4 milioane eritrocite / mm3 sânge şi sub 12 % hemoglobina.

Anemia este definită prin scăderea concentraţiei hemoglobinei (Hb) sub valorile normale acceptate, pentru un

individ de o anumită vârstă sau sex.

Anemia constituie o manifestare a unei afecţiuni ascunse. Ea nu este o boală propriu-zisă.

Simptomele datorate anemiei sunt în funcţie de valorile Hb, de modul de instalare a anemiei, de vârsta

pacientului şi de rezervele cardiovasculare.

Semnele fizice sunt reprezentate de :

· creşterea gresiunii pulsului

· sufluri cardiace de anemie

· semne de insuficienţă cardiacă congestivă

· ocazional, ar putea cauza o modificare moderată a funcţiei renale, cu proteinurie, precum şi o

stare subfebrilă.

La adulţii sănătoşi, există o stare de echilibru a hematiilor nou formate din măduva osoasă în circulaţie

şi rata de îndepărtare a hematiilor îmbătrânite din circulaţie de către sistemul monocit-macrofag.

Sunt posibile variate mecanisme care ar putea conduce la anemie, şi anume:

· pierderea de sânge

· scăderea duratei de viaţă a hematiei (anemie hemolitică):

defecte congenitale (sferocitoză ereditară, siclemia, hemoglobinopatia)

defecte dobândite (malaria, unele medicamente)

· reducerea ratei de formare a eritrocitelor:

anomalii în formarea hemoglobinei

anomalii în funcţiile eritroblastului

reţinerea şi distrugerea hematiilor într-o splină mărită de volum

creşterea volumului plasmatic (splenomegalie, sarcină).

Poliglobulia este produsa de creşterea numărului de eritrocite.

Se deosebesc poliglobulii simptomatice si poliglobulii primare, care se datorează unor cauze cunoscute.

Unele sunt fiziologice: eritrocitoza nou-născutului, poliglobulia care apare la oamenii care trăiesc la altitudine.

Altele sunt patologice si apar in bolile cardiace congenitale(cu trecerea sangelui din cordul drept in cel

stang) in insuficienta cardiaca cronica, bolile pulmonare cronice cu insuficienta respiratorie.

2

II. CLASIFICAREA ANEMIILOR

Clasificarea anemiilor constituie o problemă dificilă datorită complexităţii factorilor clinici, morfologici,

etiopatogeni şi de cinetică celulară.

Astăzi se acceptă existenţa următoarelor modalităţi de clasificare:

A. clasificarea clinică

B. clasificarea morfologică

C. clasificarea eritrokinetică

D. clasificarea etiopatogenică

A.Clasificarea clinică

Anamneză,repetată şi minuţioasă, alături de un examen complet şi corect efectuat, constituie punctul

de plecare al clasificării clinice. Aceste date permit încadrarea anemiei bolnavului într-o formă uşoară, medie

sau severă, dar confirmarea gradului de anemie se face numai în funcţie de valorile hemoglobinei şi

hematocritului:

· Anemie uşoară: Hb - 11 - 8 g/dl, Ht =39- 30 %

· Anemie medie: Hb = 8 - 6 g/dl, Ht = 30-22%

· Anemie severă: Hb = 6 - 2 g/dl, Ht = 22 - 10 %

B. Clasificarea morfologică

Astăzi, pentru clasificarea morfologică a anemiilor se completează examinarea frotiului de sânge

periferic cu determinarea volumului eritrocitar mediu (VEM).

C. Clasificarea eritrokinetică

Se bazează pe numărul de reticulocite şi pe aspectul seriei eritroblastice din măduva osoasă. Dacă

numărul de reticulocite este scăzut, eritropoeza este considerată ineficientă, fie prin distrucţia intramedulară a

seriei roşii (anemia Biermer), fie prin dislocarea ei (leucemie acută).

D. Clasificarea etiopatogenică

Reprezintă momentul esenţial etapele de diagnostic. Cu ajutorul mijloacelor paraclinice se pot stabili

cauzele şi mecanismele de producere a anemiei. Anemiile rezultă din dezechilibrul între producerea şi

pierderea sau distrugerea eritrocitelor.

Se pot distinge două mari grupe de anemii cu subgrupe:

a. Anemii prin hipofuncţia măduvei osoase :

1. Diminuarea eritrocitelor datorită:

3

· deficitului factorilor de maturare: anemii megaloblastice

· alterării hemocitoblaştilor: anemii hipoplazice, anemii aplazice

· înlocuirii măduvei hematogene cu alt ţesut: metaplazii

2. Diminuarea sintezei hemoglobinei datorită:

· deficitului de sinteză a hemoglobinei : anemii hipocrome, anemii feriprive

· deficitului in sinteza globinei : talasemii

b. Anemii prin pierderea sau distrugerea crescută a eritrocitelor :

1. Anemii hemolitice:

· ereditare

· dobândite

2. Anemii posthemoragice

In anemiile prin hipofuncţia măduvei osoase, caracterizate prin carenţă de fier sau prin deficit al factorilor de

maturare a eritrocitelor se folosesc medicamente de substituţie, substanţele deficitare.

Toate aceste medicamente fac parte din medicaţia antianemică.

III. PREVENIRE

Exista o serie de masuri pentru a preveni si trata anemia feripriva si/sau nutritionala.

Acestea includ alaturi de tratamentul instituit de medicul specialist, imbunatatirea alimentatiei,

consumul de alimente bogate in fier, acid folic si vitaminele B12 si C si suplimente de vitamine.

Principalele alimente bogate in fier sunt: faina integrala de grau, faina de soia, susanul, fasolea,

mazarea, fisticul, lintea, semintele de floarea-soarelui, nautul, ovazul, salata verde, graul incoltit, fructele

(proaspete, oleaginoase, uscate), spanacul. Absorbtia fierului este stimulata de consumul de vitamina C din

fructele si legumele proaspete.

Cerealele integrale consumate la masa de dimineata ajuta atat la reglarea tranzitului intestinal, cat si la

suplimentarea cantitatii de fier necesara organismului.

IV. MEDICAMENTE ACTIVE IN ANEMII FERIPRIVE

In organismul uman există aproximativ 4 g fier sub diferite forme:

a. fier funcţional, legat în molecula de hemoglobina, de mioglobină de enzime.

4

b. fier circulant, legat de β1-globulină, transferină sau siderofilină

c. fierul de rezervă, legat sub formă de feritină şi hemosiderină, în organe bogate în celule

reticulohistiocitare (ficat, splină, măduva osoasă).

Feritină este o proteină cu durată medie de viaţă de câteva zile. Descompunerea şi resinteza ei

permanentă contribuie la menţinerea unui nivel constant intracelular al fierului.

Feritina descompusă este depozitată ca hemosiderină.

Raportul feritina/hemosiderină ajută la aflarea rezervelor de fier.

Feritina predomină când rezervele scad, hemosiderină predomină când acestea sunt înalte.

Valorile normale sunt:

· la bărbaţi: - hemoglobina 31

- feritină 13

· la femei: - hemoglobina 28

- feritină 5

Fierul total este de 50 mg/kg la bărbaţi şi 38 mg/kg la femei. Aceste necesităţi sunt acoperite în mod

normal prin alimentaţie care conţine 10-20 mg de fier / zi din care se absoarbe doar 5 - 10 % fier.

Femeia pierde aproximativ 1 - 40 mg fier la o menstruaţie şi 500 - 700 mg fier în timpul unei sarcini şi

perioadei de lactaţie corespunzătoare.

Anemiile feriprive sunt anemii hipocrome datorită carenţei de fier şi pot avea mai multe cauze:

- insuficienţa aportului de fier (alimentaţie săracă în fier)

- insuficienţa absorbţiei fierului (lipsa HCl din stomac)

- nevoi crescute de fler (perioada de creştere la copii şi adolescenţi)

- utilizarea insuficientă a fierului (infecţii sau inflamaţii cronice)

- pierderi crescute de fier (sângerări mici şi repetate)

- tulburări de transport al fierului (în hepatite cronice).

Deficitul de fier poate avea intensităţi diferite, evoluând în stadii:

1. într-un prim stadiu de deficit prelatent, sunt reduse depozitele de fier. Anemia este absentă.

Absorbţia fierului este crescută.

2. într-un alt stadiu de deficit latent, fierul de depozit a dispărut, anemia este normocromă, absorbţia

fierului este mult crescută.

3. al treilea stadiu de deficit feric manifestat este caracterizat prin golirea depozitelor de fier, anemie

hipocromă, microcitară, cu scăderea intensă a numărului eritrocitelor circulante.

5

IV. 1. FIERUL

1. PARTICULARITĂŢI FIZICO-CHIMICE

Substanţe folosite curent:

Sulfatul feros cristalizează cu 7 molecule de apă, conţine 20 % fier. Este o substanţă cristalină, albastru-verde

deschis, solubil în apă.

Glutamatul feros conţine 21 - 22 % fier.

Gluconatul feros, sare anhidră, brun roşcată, conţine 33 % fier, parţial hidrosolubilă.

Lactatul (19 % fier).

Succinatul (35 % fier).

2. PARTICULARITĂŢI FARMACOCINETICE

Fierul din alimente sau cel ingerat ca medicament se dizolvă în conţinutul gastric şi trece in forma de

fier bivalent sub influenta acidului clorhidric. In prima portiune a intestinului subtire se mentine de obicei in

forma feroasa sau forma bivalenta. Cand PH-ul este alcalin, fierul trece in forma ferica, mai greu absorbita.

Absorbtia se realizeaza in principal in duoden si in jejunul incipient implicand implicand tot mecanismul

transportor specific, care are si functie reglatoare a procesului. In celulele mucoase din intestin Fe feros se

transforma in Fe feric care trece in sânge transportat de transferina.

Fe este transportat de transferină fiind cedat in majoritatea măduvei hematopoetice care încorporează

in hemoglobina eritrocitelor. După corectarea anemiei fierul reface depozitele de feritină si hemosiderina.

Absorbtia fierului este cea mai buna pe nemâncate si este favorizata de acidul ascorbic, acidul succinic,

fructoza, cisteina si proteine cu grupari sulfhidril si este inhibata de acid citric, acid lactic, fosfati. Absorbtia

fierului este dependenta de doza administrata. Fierul administrat ca medicament, se absoarbe in proportii

diferite. Absorbtia digestiva este aproximativ egala (un sfert din fierul continut intr-o doza), pentru sulfat,

fumarat, glutamat, succinat si lactic. Mai putin se absoarbe citratul, tartratul, colinizocitratul si carbonatul

feros. Proportia fierului absorbit depinde si de nevoile organismului, fiind mai mare la bolnavii anemici.

Absorbtia unor noi cantitati de Fe, va fi posibila numai dupa ce apoferitina va deveni libera, prin

trecerea in sânge a fierului pe care la fixat initial. Fierul neabsorbit este excretat prin scaun.

O cantitate redusa (0,4mg) se elimina prin urina. Cantitati mai mici de Fe (0,6-0,8mg) sunt eliminate

prin bila in intestin, de unde sunt reabsorbite initial.

6

Preparate complexe de Fe injectate i.v., ajung in sange ca atare crescand mult sideremia. Complexul

este captat de ficat si splina unde Fe se desface treptat si trece in sange, fiind transportat de catre transferina

spre maduva hematopoetica.

3. PARTICULARITĂŢI FARMACODINAMICE

Fierul are acţiune antianemică, făcând parte din molecula hemoglobinei. Un miligram de fier

corespunde unui mililitru de eritrocit. Fierul are rol catalitic în respiraţia celulară, în secreţia acidului clorhidric

gastric, în nutriţia epiteliilor, în procesele antiinfecţioase.

4. PARTICULARITĂŢI FARMACOTOXICOLOGICE

Fierul poate provoca constipaţie datorită fixării hidrogenului sulfurat din intestine - se formează sulfura

de fier de culoare neagră, care determină colorarea scaunului în brun închis sau negru. In acest caz, bolnavii

trebuie preveniţi în legătură cu acest efect advers.

De asemenea, administrarea fierului poate avea drept consecinţă iritaţii ale mucoasei digestive,

însoţite de colici sau diaree. Toleranţa digestivă a preparatelor din fier este dependentă de cantitatea de fier

solubil şi de particularităţile individuale.

In cazul apariţiei acestor fenomene adverse la nivel digestiv, doza se reduce terapeutic la 1/3 sau 1/2.

La copii, tulburările digestive pot produce hipertensiune accentuată cu tulburări electrolitice.

Fierul administrat intramuscular produce sarcom (tumoare malignă) la 55 -92 % din animale. Asocierea

de fier injectabil şi apariţia de sarcom a fost semnalată si la om. Administrarea de fier intramuscular poate

determina hiperemie, transpiraţii, greţuri, vomă, algii diverse, astm, urticarie, fenomene anafilactice fatale.

5. FARMACOTERAPIE

Administrarea curativă a fierului este recomandată numai în anemiile feriprive. Profilactic se

administrează în timpul sarcinii, la copii subponderali, prematuri şi la donatorii de sânge. Eficacitatea depinde

de dozarea corespunzătoare şi de durata tratamentului.

In anemiile feriprive administrarea de sulfat feros 150 - 300 mg, de 3 ori pe zi timp de 3 săptămâni,

produce creşterea hemoglobinei cu 0,15 % pe zi şi a hematocitelor cu 5 - 15 %.

Intr-o anemie feriprivă severă, durata tratamentului oral cu 300 mg sulfat feros de 3 ori pe zi trebuie să

fie de circa 10 săptămâni până la restabilirea valorilor normale ale hemoglobinei, continuă încă 3-6 luni.

Concomitent, trebuie acordată atenţie îndepărtării cauzelor care au dus la anemie.

Când terapia cu fier este eficientă, pe lângă normalizarea eritrocitelor dispar menoragia, glosite,

distrofia unghiilor şi pielii şi apare creşterea apetitului.

7

Lipsa de efect a terapiei poate avea diferite cauze: diagnostic greşit de anemie feriprivă, existenţa unor

cauze care diminuează hematopoeza (infecţii, insuficienţă renală, administrarea de cloramfenicol), pierderi de

fier, insuficienţa absorbţiei fierului.

6. CONTRAINDICAŢII

Diateze hemoragice, stări congestive, talasemie. Precauţii în ulcer gastroduodenal, enterită, colită ulceroasă.

7. MOD DE ADMINISTRARE

Este recomandabil ca sărurile de fier să fie administrate oral, singure, de preferat înainte sau intre

mese. Dacă există probleme de iritaţie gastrică, se administrează după masă. Fierul polimaltozat se

administrează inclusiv injectat intramuscular doar atunci când calea orală este ineficientă sau inabordabilă.

8. INTERACŢIUNI

Absorbţia digestivă a fierului este diminuată de administrarea concomitentă cu cimetidină, antiacide, cofeină.

Fierul scade absorbţia tetraciclinelor.

Se tratează ulcerul cu antiacide luate cu cel puţin 2 ore înainte sau după fier.

Asocierea fierului cu penicilina creşte toxicitatea renală a urinei.

Cloranfenicolul scade efectul fierului împiedicând formarea hemoglobinei şi hematiilor.

Alcoolul creşte absorbţia fierului.

Laptele, ceaiul şi ouăle scad efectul fierului.

9. PRODUSE FARMACEUTICE INDUSTRIALE

A) Fier bivalent

PREPARATE ORALE

FUMARAT FEROS

Absorbţie digestivă bună. Fierul neabsorbit este eliminat prin scaun, colorand fecalele în negru.

Se administrează oral pe stomacul gol sau, dacă există o iritaţie gastrică, la 2 ore după masă.

Reactii adverse: constipatie (mai ales la varstnici), diaree( la persoanele cu intestin iritabil), dureri abdominale.

Contraindicatii: hepatita acuta, stari congestive, hemocromatoza, diateze hemoragice.

FERRONAT

· se prezintă sub formă de suspensii interne 3 %, flacon de 100 ml

· mod de administrare:

- adulti: 2-4 lingurite/zi

- copii sub 3 ani: 5mg/kg/zi

- copii 3-6ani: 1-2 lingurite/zi

8

FERRO-GRADUMET

· comprimate retard 325 mg (105mg fier)

· preparatele retard se administreaza o data pe zi

· in insuficienta renala cronica, anemia tratata cu epoetina necesita 200- 300mg sulfat feros zilnic.

FEROO SANOL

· se prezintă sub forma de capsule 100mg


- curativ: 200mg(=65mg fier) x 3/zi

- profilactic: 200mg x 1-2/zi

GLUTAMAT FEROS

· soluţie buvabilă 2 %, fiole de 5 ml;

· soluţie buvabilă 4 %, fiole de 10 ml.

GLUBIFER

· se prezintă sub forma de comprimate filmate 100 mg;


- profilactic: 100mg/zi

- curativ: - adulti:300-600mg/zi

- copii: 100-200mg/zi

· se administrează doze progresive pana la normalizarea valorii hemoglobinei

· se poate asocia cu acidul ascorbic in vederea absorbtiei intestinale

B) Fier trivalent

PREPARATE ORALE

FIER POLIMALTOZAT

Absorbţia digestivă este mai mică decât a fierului bivalent, dar cu eficacitate terapeutică mai bună.

Absorbtia digestiva este invers proportională cu doza administrata.

Exista o corelatie intre mărimea deficitului de fier si cantitatea de fier absorbita (cu cat deficitul este mai mare

cu atat absorbtia este mai mare).

Reactii adverse: iritatii gastrice, greata, constipatie, diaree.

Contraindicatii: cazuri de supraincarcare cu fier (hemocromatoza, hemosideroza), tulburari in metabolismul

fierului (anemia saturina, talasemia), alte anemii care nu sunt cauzate de carenta de fier (anemia

mhemolitica).

9

FERRUM HASMANN

· solutie orala 50mg/ml (1ml sol=50mg fier)

· sirop 10mg/ml (1ml sirop=10ml fier)

· solutie injectabila i.m. 50mg/ml

Mod de administrare: in timpul mesei sau imediat dupa masa.

· in anemia feripriva:- la copii pana la 1an: 2,5-5ml/zi

- la copii intre 1-12ani: 5-10ml/zi

- la copii peste 12ani si adulti:10-30ml/zi

· in carenta latenta de fier: - la copii intre 1-12ani 2,5-5ml/zi

- la copii peste 12ani si adulti:5-10ml/zi

PHARMA FERRUM

· solutie orala 50mg/ml

FER-SOL

· solutie orala 24mg fier/ml

· mod de administrare: - copii sub 2ani: 6-10mg fier/kg

- copii intre 2-6ani: 10 picaturi x 3/zi

- copii intre 6-10ani: 15 picaturix 3/zi

PROTEINSUCCINILAT FERIC

Se foloseşte în anemia latentă sau manifestată prin aport insuficient, scăderea absorbţiei, pierderi acute sau

cronice de sânge, infectii, in profilaxia anemiei feriprive in timpul sarcinii sau alaptarii.

Reactii adverse: greturi, diaree, dureri epigastrice.

Contraindicatii: anemie aplastică, anemie hemolitică, pancreatită cronică, ciroză hepatică.

FERPLEX

· soluţie orală 800 mg/ml.

· mod de administrare: - adulti: 400-800mg x 2/zi

- copii: 2mg Fe/kg x 2/zi

PREPARATE PARENTERALE

Se foloseste in deficienta de fier in stari clinice in care este nevoie de aport rapid de fier, pentru

bolnavii care nu tolereaza tratamentul oral cu fier sau sunt necooperanti, in boli intestinale acute in care

preparatele orale cu fier sunt ineficace.

VENOFER

10

· soluţie injectabilă 20 mg/ml, fiolă de 5 ml;

· se injecteaza exclusiv intravenos, in perfuzie, injectare lenta sau direct in linia venoasa a dializorului.

C) Fier în combinaţie cu acid folic

FERRETAB

· cuprinde fumarat feros 154 mg şi acid folic sare monosodică 0,52 mg;

· se găseşte sub formă de capsule;

· se administrează ca tratament de întreţinere în sarcină: câte 1 capsulă pe zi; anemii 2-3capsule/zi

TARDYFERON FOL

· conţine sulfat feros 159 mg, acid folic 0,35 mg, mucoproteoză 50mg, acid ascorbic 30 mg;

· se prezintă sub formă de drajeuri retard.

· se administreaza un drajeu/zi incepand cu saptamana 24-a de sarcina, de preferabil inainte de masa.

MALTOFER FOL

· conţine polimaltozat de fier 35 % mg şi acid folic 0,35 mg;

· se prezinta sub formă de comprimate masticabile

· se foloseşte în carenţa latentă sau manifestată de fier, profilaxia carenţei de fier şi acid folic în timpul şi după

sarcină.

· se administreaza in carenta manifestata: 2-3cp/zi, pana la normalizarea hemoglobinei, apoi 1cp/zi, 1-4 luni; in

carenta latenta, profilaxie: 1cp/zi.

D) Fier şi alte combinaţii

ASCOFER

· conţine gluconat feros; acid ascorbic

· se prezinta sub forma de comprimate

FERRO-FOLGAMMA

· contine acid folic 5mg; vitamina B12 0,01mg; fier 37mg; sulfat de fier(II) uscat 112,6 mg.

· se prezinta sub forma de capsule moi.

SIROFER

· contine gluconat feros 4,6 g/100 g sirop; acid ascorbic 600mg.

· se prezinta sub forma de sirop; 1 lingurita (5ml=37mg fier)

SORBIFER DURULES

· contine sulfat feros 320mg; acid ascorbic 60mg.

· se prezinta sub forma de comprimate filmate.

11

· se administreaza la adulti si copii peste 12 ani, un comprimat de 2 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

TARDYFERON

· contine sulfat feros 80mg; mucoproteaza 80mg; acid ascorbic 30mg.

· se prezinta sub forma de drajeuri retard

· se administreaza in tratamentul curativ: 80-160mg/zi, pe stomacul gol, 3-6 luni; iar in profilaxia carentei

martiale: 80mg/zi sau la 2 zile, pe stomacul gol, in ultimele 2 trimestre de sarcina.

TOT’HEMA

· contine gluconat feros 50mg; gluconat de mangan 1,33mg; gluconat de cupru 0,70mg.

· se prezinta sub forma de fiole buvabile 10ml.

· este indicata in anemie prin carenta grava a femeii insarcinate sau a nounascutului prematur.

· se administreaza la adulti, profilactic: 50mg fier/zi, incepand din luna a 4-a a sarcinii; iar la nou-nascut si copil,

curativ:5-10mg fier/zi, incepand de la varsta de o luna.

IV.2. CUPRUL

1. PARTICULARITATI FARMACOCINETICE

· prezinta o absorbtie digestiva buna.

· circula legat de o α-globulina.

2. PARTICULARITATI FARMACODINAMICE

· intervine in absorbtia fierului din intestin, in mobilizarea acestuia in depozite si in utilizarea sa la sinteza

hemoglobinei, catalizând refacerea pigmentului eritrocitar.

3. NECESITATI FIZIOLOGICE

· nevoia zilnică de cupru, la adult, este de 0,1-0,2 mg. Alimentaţia echilibrata contine 1-2,5 mg cupru.

4. FARMACOTERAPIE

· este recomandat tratamentul anemiilor feriprive asociat cu fier.

· se administrează oral sub formă de soluţie apoasă de clorură cuproasă sau sulfat cupros, în doză de 4-10

mg/zi la adult şi 1-3 mg la copil.

5. PRODUSE FARMACEUTICE

NEOANEMOVIT

· contine gluconat de fier 3g, clorura de cupru 50mg, clorura de cobalt 50mg.

· se prezinta sub forma de sirop, flacon de 125ml

· se administreaza : - adulti: 2-3 lingurite/zi , inainte de masa

- copii intre 2-15 ani: 1-2 lingurite/zi

12

IV.3. COBALTUL

1. PARTICULARITATI FARMACOCINETICE

· acesta se absoarbe complet din intestin.

· este inactiv după administrarea parenterală.

· se elimină prin urină şi bila.

2. PARTICULARITATI FARMACODINAMICE

· cobaltul are rol in hematopoeza provocând la omul normal creşterea reticulocitelor şi a hematiilor, inclusiv a

concentraţiei hemoglobinei.

· la doze mici administrate prelungit poate produce policitemie, prin stimularea secreţiei de eritropoetină, iar

la doze mari deprimă hematopoeza.

· carenţa cobaltului produce anemie normocitară sau hipocromă, anorexie, diaree, pierdere în greutate.

· de asemenea, provoacă oprirea eritropoezei cu depozitare excesivă a fierului in unele organe.

3. PARTICULARITATI FARMACOTOXICOLOGICE

· cobaltul poate produce iritaţii ale tubului digestiv, palpitaţie, dureri precordiale, congestia fetei şi a

extremităţilor.

4. FARMACOTERAPIE

· este indicat in anemia feripriva refractara la tratamentul cu fier.

5.PRODUSE FARMACEUTICE

NEOANEMOVIT

· contine gluconat de fier 3g, clorura de cupru 50mg, clorura de cobalt 50mg.

· se prezinta sub forma de sirop, flacon de 125ml

· se administreaza : - adulti: 2-3 lingurite/zi , inainte de masa

- copii intre 2-15 ani: 1-2 lingurite/zi

V. MEDICAMENTE ACTIVE ÎN ANEMII DATORITĂ DEFICITULUI ÎN FACTORI DE MATURARE A ERITROCITELOR

BAZE FIZIOLOGICE

Anemiile megaloblastice sunt datorate deficitului factorilor de maturare a eritrocitelor cu formarea

megaloblaştilor. Vitamina B12 propriu-zisă este cianocobalamina. In organism vitamina B12 se găseşte mai

ales sub alte forme de cobalamine, şi anume metilcobalamină, adrenosilcobalamină şi hidroxocobalamină.

13

Rezervele organismului în vitamina B12 sunt de 1-5 mg. Pentru înlocuirea pierderilor este necesar un aport

zilnic de vitamina B12 de 2-3μg. Carenţa vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburări de aport, de

absorbţie, de utilizare şi de creştere a nevoilor sau pierderilor.

Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se manifestă la persoane cu dietă vegetariană severă.

Absorbţia este diminuată la bolnavii cu insuficienţă în formarea factorilor intrinseci, datorită unor suferinţe

gastrice. Absorbţia insuficientă a vitaminei B12 din intestine se întâlneşte în inflamaţii şi disbacterioză

intestinală, tumori, insuficienţă pancreatică. Se cunoaşte situaţia cu consum crescut de vitamina Bl2. Semnele

de hipovitaminoză B12 la om constau în tulburări ale hematopoezei, ale integrităţii fibrelor nervoase mielinice

şi a celulelor epiteliare din tubul digestiv.

Anemia megaloblastică prin deficit de acid folic poate avea cause multiple:

· Deficitul alimentar de acid folic sau vitamina B12 care apare în aport insuficient la cei cu

tulburări de absorbţie şi în cazurile când la situaţiile menţionate mai sus se adaugă sarcină, neoplazii, anemie

hemolitică, infecţii, paraziţi.

· Deficit de acid folic la alcoolici, mai ales dacă există o afectare hepatică.

· Administrarea cronică de anticonvulsivante şi antimalarice, care au acţiune antifolică.

· Administrarea de antifolice.

· Anemii hemolitice când sunt crescute nevoile de acid folic.

· Anemia aplastică.

Semnele hematologice de deficit de acid folic sunt asemănătoare cu ale hipovitaminozei Bl2, anemia

megaloblastică neavând nici un character particular. In schimb, lipsesc tulburările privind fibrele nervoase

mielinice.

V.1. CIANOCOBALAMINĂ


Are structură porfirinică asemănătoare pigmentului eritrocitar şi culoare roşu închis şi este solubilă în

apă cu reacţie neutră. Se găseşte în toate organele, mai ales în ficat, stomac, rinichi, creier şi muşchi. A fost

obţinută iniţial din ficat de bovină. în prezent, se obţine prin culturi Streptomyces griseus, ca un subprodus la

fabricarea streptomicinei.


Pentru absorbţia digestivă a cianocobalaminei este necesară prezenţa aşa numitului factor intrinsec,

recrutat de mucoasa gastrică. La omul normal, se absoarbe în intestinul subţire, în proporţie de 70 - 95 % din

cianocobalamină. In intestinul gros absorbţia este redusă, deşi bacteriile saprofite sintetizează vitamina.

14

Administrarea orală a vitaminei B12 nu are efect în anemii dacă mucoasa gastrică este atrofiată sau

dacă există leziuni intestinale. Vitamina din alimente nu este distrusă în tubul digestiv, anemicii excretând

zilnic cantităţi de cianocobalamină egale cu cea excretată de oamenii normali.

Cianocobalamină este absorbită total şi rapid după administrarea subcutanată sau intramusculară. Este

depozitată în ficat şi se elimină renal sub formă nemodificată. După injectare, organismul reţine 55% din doză.

3. PARTICULARITĂŢI FARMACODINAMICE

Cianocobalamină este indispensabilă procesului normal de maturare a eritrocitelor. Lipsa ei duce la

hiperplazie megaloblastică a măduvei oaselor, datorită opririi evoluţiei maturării hematiilor. Intervine în

sinteza nucleoproteinelor, fiind necesară pentru transformarea tininei în timidină, substanţă care intră în

structura acizilor nucleici. Cianocobalamină are acţiune neurotropă, fiind esenţială în procesele de care

depinde integritatea funcţională a fibrelor mielinice.

Are acţiune lipotropă şi intervine în metabolismul proteic prin favorizarea formării grupărilor metal

labile necesare sintezei metioninei din homocisteină şi transformării glicocolului în serină.

Are rol în menţinerea grupărilor sulfhidrice în formă redusă, necesară pentru funcţionarea unor enzime.

O altă trăsătură farmacodinamică a cianocobalaminei este aceea că ar putea activa coenzima A.

De asemenea, cianocobalamină este cunoscută ca un factor essential pentru creşterea şi nutriţia

microorganismelor şi organismelor superioare. Contribuie la troficitatea mucoasei digestive (lipsa ei produce

glosită şi gastrită atrofică).

4. FARMACOTERAPIE

Cianocobalamina este indicată în anemii megaloblastice unde are acţiune majoră. Efectele

hematologice sunt primele care apar, şi anume se absoarbe la nivelul măduvei după câteva ore de la

injectarea vitaminei Bl2.

După 2 - 3 zile se restabileşte hematopoeza normoblastică. După 4 – 8 săptămâni, eritrocitele circulate

ajung la nivelul normal. Concomitent, se realizează valori normale pentru leucocite şi trombocite.

In formele obişnuite de anemie megaloblastică, după prima săptămână de tratament, se obţin

ameliorări evidente. Dispar tulburările digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa linguală, diminua astenia,

adinamia şi anorexia. Se obţine vindecarea clinică în câteva săptămâni. Nu sunt influenţate atrofia mucoasei

gastrice. Rezultatele sunt mai slabe dacă bolnavul are concomitent o infecţie, uremie sau primeşte

cloramfenicol.

Tratamentul de substituţie cu vitamina B12 trebuie continuat toată viaţa. Efectele cianocobalaminei

sunt mai slabe în anemia megaloblastică din cursul sarcinii şi al copilăriei.

15

Datorită acţiunii neurotrope, cianocobalamina produce efecte favorabile asupra tulburărilor nervoase

din cursul anemiei megaloblastice. La bolnavii cu complicaţii ale sistemului nervos, ameliorarea se obţine

mai lent, însă nu se mai înregistrează avansarea leziunilor. Cu cât tulburările neurologice au apărut mai recent

fată de aplicarea tratamentului cu vitamina Bl2, cu atât se obţin rezultate mai bune.

Cianocobalamina ar avea unele efecte în neuropatii, hepatite cronice şi ciroze, nevralgii de trigemen,

anorexie, întârziere în creştere, sterilitate, malnutriţie, în unele psihoze, senilitate. Nu există dovezi certe de

eficacitate în multe cazuri cu diagnosticele menţionate. Cianocobalamina este contraindicată în poliglobulii şi

neoplasm.


VITAMINA B12

· Se prezintă sub formă de fiole de 50 mg/1 ml.

· Se administrează injectat intramuscular sau subcutanat.

· Doza de vitamina B12 este diferită în funcţie de intensitatea anemiei megaloblastice, iniţial în formele medii,

necomplicate se administrează zilnic 1μg timp de 10 zile.

CIANOCOBALAMINA

· Se administrează intramuscular şi subcutanat.

· Se administrează oral numai ca supliment alimentar.

Incompatibilitati in solutie:

- acid ascorbic

- clorpromazina

- solutii alkaline

- solutii reducatoare

- vitamina K solutie apoasa.

V.2. ACIDUL FOLIC


Acidul folic (acid pteroil-glutamic- denumire chimică) este un biostimulator general, care intervine activ

în procesele enzimatice de sinteză sau de metabolizare a numeroaselor componente structurale sau

funcţionale ale celulei vii. Acidul folic nu acţionează în organism ca atare ci este transformat în acid folinic sau,

cum mai este denumit, factor citrovoum. Sub această formă, singura activă, acidul folic intervine în

metabolismul proteinelor.

16

El deţine un rol important în sinteza purinelor, a pirimidinelor şi a unor aminoacizi. Astfel, în anemia

biermeriană în care este perturbată sinteza nucleozidelor, acidul folic acţionează ca un catalizator al cuplării

bazelor purinice şi pirimidinice cu ribozele şi dezoxiribozele respective.

Totodată, acidul folic influenţează gruparea porfirinică din molecula hemului şi potenţează efectul

vitaminei B12. In tipul anemiei menţionat mai sus, acidul folic corectează numai tabloul hematologic, fiind

lipsit de orice acţiune curativă sau profilactică împotriva leziunilor nervoase, pe care le poate agrava chiar, mai

ales când se administrează în doze mari. Acidul folic este o substanţă microcristalină, galbenă, puţin solubilă în

apă. Sarea de sodiu este mai bine solubilă. Substanţa este distrusă prin fierbere cu acidul clorhidric (HCl)

diluat. Este larg răspândit în natură.

Numele său sugerează că se găseşte în frunzele unor vegetale. Se găseşte în toate alimentele uzuale, în

cantităţi variabile, mai mult în ficat, muşchi de mamifere, spanac, legume uscate, drojdie de bere. In mod

normal, se află în formă conjugată cu 1-6 resturi de acid glutamic, din care este eliberat acidul folic de unele

conjugaze hepatice sub influenţa cianocobalaminei.

2. NECESITĂŢI FIZIOLOGICE

· nevoia zilnică la adult este de 100 - 600 μg.

· la sugari, nevoia zilnică este de 50 μg.

· la copii, nevoia zilnică este de 100 μg.

· în sarcină şi lactaţie, este necesară o doză de 300 - 400 μg.

· într-o alimentaţie echilibrată se ingeră zilnic aproximativ 1,5 mg acid folic.


Acidul folic are acţiune importantă în hematopoeză, intervenind în metilarea uracilului cu formarea

tiaminei, ca şi în formarea serinei, metioninei, institinei, colinei si in maturarea celulelor din măduva osoasă. La

omul sănătos, acidul folic nu modifica formula sanguină sau medulograma.

Acidul folic nu are efect în anemiile hipocrome, micro- sau normocitară. Este activ în anemiile

megaloblastice de nutriţie din cursul sarcinii, din cursul tratamentului cu antifolice sau cele convulsivante, la

copiii hrăniţi cu lapte praf.

In anemia megaloblastică biermeriană, acidul folic are efect numai parţial. De asemenea, stimulează

formarea bazocitelor neutrofile şi a trombocitelor. La nivelul tubului digestiv, acidul folic ameliorează

absorbţia vitaminelor A, E, K, intervine în absorbţia glucozei şi în menţinerea peristaltismului intestinal normal.

Este factor de creştere pentru unele microorganisme şi mamifere.

17

Acidul folic se resoarbe uşor din intestine şi, după transformarea sa în acid folinic, favorizată de

vitamina C, este reţinut în parte în organism, iar excesul se elimină prin urină.

4. FARMACOTERAPIE

Acidul folic este indicat în:

· anemia macrocitară de nutriţie

· anemia megaloblastică a copilului

· anemia pernicioasă

· anemiile megaloblastice prin deficit de acid folic (din sarcină, pelagră, sprue)

· anemiile hemolitice

· după gastrictomie

· leucopeniile din cursul chimio şi radioterapiei cancerului

· fenomenele toxice provocate de substanţele antifolice sau de fenitoină.

Acidul folic este inutil în anemiile feriprive.

In anemia prin deficit de cianocobalamină, acidul folic se asociază obligatoriu cu vitamina Bl2, pentru a

evita declanşarea degenerării subacute a măduvei spinării.

Contraindicaţii:

· nu se asociază cu aminopterină sau cu sulfamide, care, intervenind ca antimetaboliţi, anihilează efectul

acidului folic.

· nu se administrează la persoanele a căror vârstă depăşeşte 60 de ani şi la care, eventual, poate accelera

evoluţia unui cancer latent.


ACID FOLIC

Prezentare: sub formă de cutii de 30 de drajeuri, fiecare drajeu conţinând 5 mg acid folic.

Mod de administrare: oral.

Terapeutic se administrează doze de 5, 10, 15 mg acid folic zilnic, în anemia megaloblastică, datorită

deficitului alimentar, alcoolismului, anticonvulsivantelor şi antimalaricelor şi în anemii hemolitice.

După normalizarea tabloului hematologic, tratamentul continuă 3 – 4 luni pentru refacerea depozitelor

din organism, doza fiind de 5 mg la 1 – 7 zile.

In cazul anemiei megaloblastice, datorită antifolicelor, este necesară administrarea acidului folic în

doze de 3 - 6 mg de 3 ori pe zi, oral sau intramuscular.

In anemia aplastică, sunt necesare zilnic 1000 μg vitamina B12 intramuscular şi acid folic 5 mg timp de 1 lună.

18

Profilactic, se administrează o doză zilnică de acid folic de 0,1 - 1 mg.

Interacţiuni: acidul folic diminuează efectul fenitoinei (stimulează metabolizarea ei). In acest caz, este

necesară creşterea dozei de fenitoină.

VI. CONCLUZII

Antianemicele sunt medicamente pe bază de fier şi alte metale: cupru, cobalt, cianocobalamina

(Vitamina Bl2), acid folic.

Ele pot corecta:

· Anemiile feriprive

· Anemiile pernicioase

· Anemiile megaloblastice

· Anemiile hemolitice (ereditare sau dobândite).

Anemiile sunt stări patologice caracterizate prin diminuarea numărului eritrocitelor şi valorile

hemoglobinei şi hematocritului din sânge. Hemoglobina este molecula prezentă în globulele roşii care are

sarcina să transporte oxigenul de la plămâni la diferite organe şi ţesuturi.

Anemia provoacă unele manifestări clinice specifice, şi anume:

· paloarea neobişnuita a pielii (palmele) şi a mucoaselor (mucoasa bucală)

· dispnee rapidă provocată de efort

· oboseală anormală

Anemiile pot apărea în multe cazuri, specifice fiind:

· unele sângerări ale tubului digestiv

· unele afecţiuni ginecologice

· pierderi de cantităţi mari de sânge, în urma unor operaţii.

· accidente sau alte cauze

· la copii cu alimentaţie neobişnuită

· în ultimele două trimestre de sarcină şi la nou-născuţi alăptaţi cu lapte praf.

Anemiile feriprive (tratabile cu medicamente pe bază de fier) sunt datorate unui deficit de fier, care

poate apărea în următoarele cazuri:

· hemoragii semnificative;

· în urma sindromului de malabsorbţie;

· în urma unei alimentaţii care nu completează necesarul de fier zilnic.

19

Fierul este indispensabil pentru organism şi intră în compoziţia hemoglobinei şi a unor enzime care participă la

procesul de oxido-reducere, la nivel celular.

Medicamentele pe bază de fier se administrează, de obicei, pe cale orală, iar în cazul în care calea orală

nu este oportună, se administrează injectabil intramuscular sau intravenos.

Digestia componentelor de fier poate provoca:

· iritaţii gastro-intestinale, cu greaţă şi dureri epigastrice,

· constipaţii, scaunul colorându-se în brun,

· diaree, datorită iritaţiei mucoasei intestinale,

· congestia feţei, cefalee, vomă, febră, polialgii, poliadenopatii,

· injectat intramuscular este dureros, pielea se poate colora în brun.

Anemiile sunt afecţiuni care necesită un tratament de lungă durată, 4 - 6 luni, timp necesar tratării anemiei şi

refacerii depozitelor de fier.

Cobaltul şi cuprul sunt folosite limitat, în cazurile rare de anemie refractară la tratamentul cu fier.

Cobalaminele sunt vitamine din complexul B, au structură asemănătoare hemoglobinei, centrate pe un

atom de cobalt. Absorbţia cobalaminei este intestinală, condiţionată de legarea de o glicoproteină secretată

de mucoasa gastrică, numită factor intrinsec.

Cianocobalamina este indicată în anemiile megaloblastice, unde are acţiune majoră, dar trebuie

asociată cu fier. Pentru tratarea anemiei pernicioase se asociază cianocobalamina cu medicamente pe bază de

fier şi acid folic, această asociere fiind specifică în tratarea acestui tip de anemie.

Acidul folic este o vitamină antianemică din complexul B. Este activă în anemiile megaloblastice de

nutriţie care apar în timpul sarcinii, la copiii alimentaţi cu lapte praf şi în tratamentul cu anticonvulsivante.

La bolnavii cu anemie feriprivă, acidul folic este inutil.

In tratamentul antianemic se administrează şi factori de creştere hematopoetică, care sunt nişte

proteine ce stimulează şi reglează creşterea, diferenţierea şi reabilitarea celulelor hematopoetice.

Diagnosticul de anemie poate fi dat doar de medic, prin examen de laborator, iar tratamentul este

indicat în funcţie de tipul de anemie.

20

referat farmacologie antianemicele

Documents

Transcript of referat farmacologie antianemicele