1. INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor

existente şi anume a Tratatului Uniunii Europene, care îşi păstrează

denumirea, şi a Tratatului Comunităţilor Europene care este redenumit

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Aceste două tratate,

modificate conform Tratatului de la Lisabona, reprezintă tratatele de bază ale

Uniunii Europene.1

Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007, urmând

să fie ratificat pe parcursul anului 2008 de către toate statele member,

conform practicilor constitutionale ale fiecăruia dintre cele 27. Procesul de

ratificare a intrat într-un impas după ce Irlanda a respins prin referendum

Tratatul. După 16 luni însă, Irlanda îşi modifică votul negative, astfel fiind

de acord cu ratificarea. Părea că toate statele Uniunii Europene sunt pregătite

pentru intrarea în vigoare a pactului însă, contra aşteptărilor tuturor, Cehia

nu îşi dorea noul tratat. De abia la 3 noiembrie 2009 a semnat ratificarea, iar

Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, aproape cu

un am mai târziu decât a fost stabilit iniţial.2

Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului

privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii

Europene, fiind cunoscut, în faza de proiect, sub numele de Tratatul de

Reformă.

11**, Intră în vigoare Traratul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.epochtimes-romania.com/articles/2009/11/article_66840.html22**, Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.europarlam.ro/ressource/files/publicatii/Lisbon-treaty.pdf

1

2. PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE TRATATULUI

Tratatul de la Lisabona pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi

instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi

pentru a răspunde aşteptărilor cetăţilor.

A. O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul

European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care

cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este

de făcut la nivel eropean şi naţional şi de către cine.

Un rol consolidant pentru Parlamentul European: ales direct de către

cetăţenii Uniunii Europene, acesta are noi atribuţii majore prinvind

legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul

că se recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării

politicilor europene, Parlamentul European se află pe o poziţie de egalitate

cu Consiliul (care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea

celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.3

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele

naţionale pot participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii

Europene, în special datorită unui nou mechanism care le permite să se

asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai

bune la nivel comnunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul

consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale

conduce la consolidarea caracterului democratic şi creşterea legitimităţii

acţiunilor Uniunii.

O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor,

un million de cetăţeni din diferite state member pot cere Comisiei să prezinte

noi propuneri politice.

3 **, Tratatul pe scurt, articol găsit la: http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm

2

Cine şi ce face: relaţia dintre statele member şi Uniunea Europeană

este mai clară, o dată cu repartizarea competenţelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit,

pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.4

B. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot

simplficate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu

27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate

majoră.

Un proces decisional efficient: votul cu majoritate calificată din

Consiliu este extins la noi domenii politice astefel încât procesul decisional

să se desfăşoare mai rapid şi mai efficient. Începând din 2014, calcularea

majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor

member şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla

majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din

statele member, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.

Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la

Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru

un mandate de doi ani şi jumătate), introduce o legătură directă între

alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatul alegerilor europene, prevede noi

dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi

include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile finaciare.

O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează

capaciatea Uniunii Europene de a acţiona în diverse domenii de prioritate

majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi – precum libertatea,

securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva

criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii,

4 Idem

3

prin care politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice,

serviciile de interes general, cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică

comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi cooperare administrativă.

C. O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidartăţii şi siguranţei,

care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale

în dreptul primar European, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură

o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează

valorile şi obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să

sevească drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce

anume are de oferit Europa partenerilor săi din întreaga lume.

Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la

Lisabona menţine drepturile existente şi introduce unele noi. În mod special,

garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale

şi conferă dispoziţiilor acestora forţă juridică obligatorie. Se referă la

drepturi civile, politice, economice şi sociale.

Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi

consolidează cele “patru libertăţi”, precum libertatea politică, economică şi

socială a cetăţenilor europeni.

Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede

faptul că Uniunea şi statele member acţionează împreună în spirit de

solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau

victima unei catastrofe naturale sau provocate de om. De asemenea, se

subliniază solidaritatea în domeniul energie.5

Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea beneficiază de o capacitate

extinsă de acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie ceea ce adduce

5 **, Mai multă justiţie, libertate, securitate, articol găsit la: http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/justice/index_ro.htm

4

avantaje directe în ceea ce priveşte capaciatea sa de a lupta împotriva

criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în materie de protecţie civilă,

ajutor umanitar şi sănătate publică au, de asemenea, obiectivul de a întării

capacitate Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii

cetăţenilor europeni.6

D. Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică

ewxternă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte

elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona oferă

Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii să din întreaga lume. De

asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniu economic,

umanitar, politic şi diplomatic, pentru a promova interesele şi valorile

europenepe plan mondial, respectând în acelaşi timp interesele specifice ale

statelo member în domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi

politica de securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte

impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a Uniunii Europene.

Noul Serviciu European pentru acţiune externă va oferi Înaltului

Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întăreşte puterea

de negociere, deterinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener

mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

Evoluţia politicii europene de securitate şi apărare se va realize

păstrând unele modalităţi decizionale specifice, facilitându-se totodată o

cooperare consolidată în cadrul unui grup mai mic de state membre.

6 Comisia europeană, Direcţia Generală Comunicare, Ghidul dumneavostră privind Tratatul de la Lisabona, 2009, p. 7

5

3. MODIFICǍRILE ADUSE LA NIVELUL INSTITUŢIILOR

EUROPENE

Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura

instituţională a Uniunii, care se va baza, în continuare, pe triunghiul

Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acestea, Tratatul introduce câteva

elemente noi menite să amelioreze eficienţa, coerenţa şi transparenţa

instituţiilor, astfel încât acestea să poată să răspunde mai bine exigenţelor

cetăţenilor europeni.

Numărul instituţiilor se ridică acum la şapte: Parlamentul European,

Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea

Europeană de Justiţie, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi.7

Tratatul de la Lisabona confirmă cele trei principii care stau la baza

guvernanţei democratice în Europe:

- egalitate democratică – cetăţenii trebuie să se bucure de

atenţie egala din parte instituţiilor europene;

- democraţia reprezentativă – acordarea unui rol important

Parlamentului European şi o mai mare implicare a

parlamentelor naţionale;

- democraţia participativă – noi mecanisme de interactiune între

cetăţeni şi instituţii printer care se numără, de exemplu,

iniţiativa cetăţenilor.

În plus, Tratatul de la Lisabona clarifică natura relaţiilor dintre statele

membre şi Uniunea Europeană.

Cetăţenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit

să se informeze şi să ia parte la procesul politic comunitar. Acesta li s-a

adăugat acum iniţiativa cetăţenilor. În virtutea acestui nou drept de iniţiativă,

7 **, Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=31822

6

un milion de cetăţeni provenind din mai multe state membre pot solicita

Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii ce ţin de competenţa

Uniunii. Detaliile practice ale acestei iniţiative vor fi precizate printr-un act

legislativ.8

Tratatul de la Lisabona subliniază, de asemenea, importanţa

consultărilor şi a dialogului cu asociaţiile, societatea civilă, partenerii sociali,

angajaţii şi angajatorii, bisericile şi cu alte organizaţii neconfesionale.

A. Parlamentul European

Parlamentul European îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre.

Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele acestuia la nivel legislative,

bugetar şi în materie de aprobare a acordurilor internaţionale. De asemenea,

Tratatul modifică structura instituţiei: numărul parlamentarilor europeni nu

poate depăşi 751 (750 plus preşedintele) iar repartizarea locurilor pe state

membre se face după principiul “proporţionalităţii degresive”. Altfel spus,

deputaţii din ţările cu mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare

de cetăţeni decât cei din ţările cu o populaţie mai mică. Tratatul mai

precizează că numărul de parlamentari reprezentând fiecare stat membru

poate să fie minim 6 şi maxim 96.9

B.Consiliul European

Consiliul European, are misiunea de a impulsiona elaborarea

politicilor, devine, la rândul său, o institutie a Uniunii Europene, fără a primi

noi atribuţii. Este creat, totuşi, un nou post, cel de preşedinte “permanent”.

Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandate de doi ani şi

jumătate şi are rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor

8 Ibidekm

9 ***, Parlamentul European şi Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay.do?language=RO&refreshCache=yes&pageRank=1&id=66

7

Consiliului şi de a găsi soluţii care să conducă la obţinerea consensului între

statele membre. Preşedintele Consiliului European nu poate ocupa şi alte

funcţii la nivel naţional.10

C. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul reprezintă guvernele statelor membre. Rolul său rămâne în

mare măsură neschimbat. Consiliul continuă să împartă prerogativele

legislative şi bugetare cu Parlamentul şi îşi menţine rolul central în materie

de politică externă şi de securitate comună şi de coordonare a politicilor

economice.

Scimbarea esenţială adusă de Tratat se referă la procesul decizional, în

primul rând, deciziile Consiliului se iau acum prin vot, cu majoritate

calificată, cu excepţia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură, cum

ar fi votul în unanimitate.

D. Comisia Europeană

Principala responsabilitate a Comisiei este aceea de a promova

interesul public european. Tratatul oferă fiecărui stat membru posibilitatea

de a avea un reprezentant în cadrul Comisiei, în timp ce, potrivit tratatelor de

până acum, numărul comisarilor ar fi trebuit să fie redus pentru a deveni mai

mic decât cel al statelor membre.

O altă schimbare importantă constă în faptul că este prevăzută o

legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi

alegerea condidatului la preşedinţia Comisiei.

Rolul preşedintelui Comisiei este consolidate, acesta având autoritatea

de a demite comisarii europeni.

E. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de

securitate / Vicepreşedinte al Comisiei

10 **, Instituţiile europene în Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.euroavocatura.ro/articole/248/Institutiile_europene_in_Tratatul_de_la_Lisabona

8

Înfiinţarea acestui post este una dintre inovaţiile instituţionale majore

ale Tratatului de la Lisabona, care ar urma să dea mai multă coerenţă

acţiunilor externe ale Uniunii.

Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte, este

împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă, iar pe de altă

parte, este comisar european pentru relaţii externe. Responsabil pentru

elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul

Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai

statelor membre. În plus, reprezintă politica externă şi de securitate comună

a Uniunii pe scena internaţională, fiind asistat de un serviciu european

pentru acţiune externă, format din acţionari ai Consiliului, Comisiei şi

serviciilor diplomatice naţionale.11

F. Alte instituţii europene.

Rolul sau competenţele Băncii Central Europene şi ale Curţii de

Conturi nu au suferit schimbări notabile. Totuşi, Tratatul de la Lisabona

extinde domeniul de intrvenţie al Curţii Europene de Justiţie, mai ales in

materie de cooperare penală şi poliţienească şi introduce câteva modificări

procedurale pentru această instituţie.

G. Parlamentele naţionale

Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naţionale,

care vor putea participa mai active la lucrările Uniunii. O nouă dispoziţie

reflectă clar drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în

cadrul Uniunii, fie că este vorba despre dreptul la informare, controlul

respectării principiului subsidiarităţii, mecanismele de evaluare a

11 **, Înaltul reprezentant pentru afaceri externe, articol găsit la: http://www.presseurop.eu/ro/category/keywords/inaltul-reprezentant-pentru-afaceri-externe

9

politicilorîn domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei sau despre procedurile

de revizuire a tratatelor.12

Cea mai semnificativă noutate se referăla controlul respectării

principiului subsiarităţii. Potrivit acestui principiu, exceptând domeniile care

ţin exclusive de competenţele sale, Uniunea nu acţionează decât în cazul în

care intervenţia sa este mai eficientă decât o acţiune întreprinsă la nivel

naţional. Orice parlament naţional are dreptul să îşi susţină argumentele

potrivit cărora nu este conformă cu acest principiu.13

4. POLITICA EXTERNǍ A UNIUNII EUROPENE DUPǍ

TRATATUL DE LA LISABONA. CUM ESTE VǍZUT TRATATUL

ÎN LUME

Tratatul de la Lisabona stabileşte principii şi obiective comune pentru

acţiunea Uniunii pe plan extern: democraţie, stat de drept, universalitatea şi

indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea

demnităţii umane, principiile de egalitate şi solidaritate.

Tratatul de la Lisabona grupează sub un singur titlu majoritatea

prevederilor privind relaţiile externe incluse în tratatele existente, pentru o

mai bună înţelegere şi pentru a promova coerenţa acţiunilor Uniunii. 

Tratatul de la Lisabona introduce o bază juridică pentru ajutorul

umanitar. Această prevedere pune accent pe aplicarea principiilor dreptului

internaţional şi a principiilor imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.

De asemenea, se prevede constituirea unui Corp voluntar european de ajutor

umanitar.

12 **, Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, găsit la: http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/12007L/htm/C2007306RO.01014802.htm13 Daniela Mereuţă, Totul despre Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://europa.timpul.md/article/2009/10/16/1431

10

Tratatul de la Lisabona menţionează clar că reducerea şi eradicarea

sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul

cooperării pentru dezvoltare. Acesta trebuie avut în vedere când Uniunea

Europeană pune în aplicare politici care pot afecta ţările în curs de

dezvoltare. Acest lucru implică faptul că politica de cooperare pentru

dezvoltare este o politică de sine stătătoare şi nu se situează în prelungirea

politicii externe şi de securitate comună.

Deschiderea Uniunii Europene către aderarea altor ţări, în special cele

din Balcani, este „fundamentală”, odată ce a a fost votat Tratatul de la

Lisabona, a declarat ministrul spaniol al Afacerilor Externe, Miguel Angel

Moratinos, potrivit AFP.14

Spania, care a preluat preşedinţia semestrială a Uniunii Europene,

“consideră că nu există motive pentru a ridica obstacole în faţa unei politici a

uşilor deschise”, a declarat oficialul, în timpul unei întâlniri cu jurnalistii

europeni la Madrid.

La 9 noiembrie 2009, ministrul italian de Externe, Franco Frattini, şi

omologul său rus, Serghei Lavrov, semnau împreună un articol în ziarul

italian „La Stampa". Putem citi în el despre nevoia unei „case comune

europene" în contextul unei „noi ordini mondiale". Aceasta va fi „bazată pe

interdependenţă şi cooperare pentru soluţionarea problemelor comune şi care

nu poate face abstracţie de o „Mare Europă" de la Atlantic la Vladivostok".

Numai o astfel de Europă, cred autorii, ar fi capabilă să garanteze o Europă

stabilă şi o lume mai bună.

Comisia pentru Politica Externă a Parlamentului European a aprobat

miercuri (27 ianuarie) amendamentele la raportul privind progresul 14 **, UE către o nouă extindere?, articol găsit la: http://www.euranet.eu/rum/Astazi/In-actualitate/Romaneste/UE-catre-o-noua-extindere

11

Macedoniei către aderarea la Uniunea Europeană înaintate de

europarlamentarul şi raportorul Zoran Thaler. Conform documentului, ţara

urmează să primească o dată pentru lansarea discuţiilor de aderare la

Uniunea Europeană în martie, la următorul summit al miniştrilor de externe

ai Uniunii Europene. 15

Turcia a înregistrat doar progrese limitate în anumite reforme

importante, a afirmat Parlamentul European în rezoluţia sa. Ankara a fost

criticată pentru incapacitatea de a implementa Protocolul Adiţional la

Acordul de Asociere CE-Turcia, pentru desfiinţarea Partidului Societăţii

Democrate şi pentru decizia judecătorească care anulează legea privind

limitarea jurisdicţiei tribunalelor militare.

CONCLUZII

Tratatul de la Lisabona nu substituie acordurile de bază ale Uniunii

Europene, nu este constituţie, însă, completând acordurile existente, serveşte

totuşi drept nou fundament al relaţiilor din interiorul Uniunii Europene. Şi

după cum a demonstrat anul 2009, el va deveni un document de consolidare.

Sensul practic al Tratatului de la Lisabona este de a putea fi condusă

Uniunea extinsă. Iar acest lucru este cu atât mai necesar pentru organele sale

de conducere. Cu tot scepticismul unora, proiectul Uniunii Europene este

important pentru  alte ţări. Un exemplu recent: chiar şi Serbia a depus

candidatura la Uniunea Europeană, în pofida problemelor pe care le are cu

15 **, Macedonia ar putea afla în martie data aderării la UE, articol găsit la: http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19314/Macedonia-ar-putea-afla-in-martie-data-aderarii-la-UE.html

12

ea, între altele din cauza Kosovo", a menţionat Vladimir Anohin,

vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Geopolitice.16

Beneficiile legate de eficientizarea activităţii Uniunii sunt

incontestabile, însă o serie de particularităţi care persistă în Tratat alterează

imaginea lui pozitivă şi consolidează poziţiile euroscepticilor în Europa.

Dreptul restrictiv de veto în privinţa mobilităţii forţei de muncă sau

transferarea continuă a competenţelor de la instituţiile naţionale către

autorităţile europene, ridică întrebari faţă de aplicabilitatea largă a acestui

document.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.euractiv.ro

2. http://ec.europa.eu

3. http://www.euranet.eu

4. http://eur-lex.europa

5. http://www.europarl.europa.eu

16 **, UE îşi începe existenţa în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, începând cu 1 ianuarie 2010, articol găsit la: http://romanian.ruvr.ru/2009/12/29/3332024.html

13

6. http://www.europeana.ro

7. http://europa.timpul.md

8. http://www.euroavocatura.ro

9. http://europa.eu/lisbon_treaty

10. http://www.epochtimes-romania.com

11. http://www.financiarul.ro

12. http://www.icc.ro

13. http://www.mae.ro

14. http://www.presseurop.eu

15. http://www.prisa.md

16. http://romanian.ruvr.ru

14

15

16