REFERAT ADMINISTRATIV

34
UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI FACULTATE A DE DREPT Locul ş i rolul Pre ş edintelui în sistemul public românesc Student:Chirilă Sorin-Mihai Anul II, Semestrul 2.

description

administrativ

Transcript of REFERAT ADMINISTRATIV

Page 1: REFERAT ADMINISTRATIV

UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI FACULTATEA DE DREPT

Locul ş i rolul Pre ş edintelui în sistemul public românesc

Student:Chirilă Sorin-Mihai Anul II, Semestrul 2. Profesor: Lect. Univ. Drd. Dan DRUGĂ

Page 2: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

I.Clasificarea atribuțiilor Președintelui României......................................................pag.3

II.Atribuțiile Președintelui României în raporturile cu Parlamentul......................pag.5

III.Atribuțiile Președintelui României în raporturile sale cu justiția.....................pag.8IV.Atribuțiile Președintelui României în raport cu Curtea Constituțională.........pag.9V. Atribuțiile Președintelui României în raport cu Executivul................................pag.11VI. Atribuțiile Președintelui României în domeniul politicii externe....................pag.12

VII. Atribuțiile Președintelui României în raporturile cu poporul........................ .pag.14

VIII.Sarcinile Preşedintelui României........................................................................... pag.16

Concluzii...............................................................................................................................pag.19Bibliografie...........................................................................................................................pag.20

2

Page 3: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Locul şi rolul Preşedintelui în sistemul public românesc

Parcurgând reglementările legii fundamentale vom constata că atribuţiile

Preşedintelui nu alcătuiesc un tot unitar. De aceea împărţirea şi gruparea devine mai

mult necesară.

I.Clasificarea atribuțiilor Președintelui României

S-au făcut mai multe clasificări determinate de diversele criterii care au stat la baza

acestora .1

Astfel ,

din punct de vedere al conţinutului atribuţiilor acestea sunt grupate:

a) atribuţii privind legiferarea

b) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice

1 Ion Rusu, Preşedintele României. Drept constituţional, Editura Lumina Lex, BUCUREŞTI, 1996, pag.39.

3

Page 4: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

c) atribuţii privind alegerea,formarea,avizarea formării, numirea sau revocarea

unor autorităţi publice

d) atribuţii în domeniul apărării Ţării şi asigurării ordinii publice

e) atribuţii în domeniul politicii externe

f) alte atribuţii

Se mai propune o clasificare a atribuţiilor Preşedintelui României folosindu-se mai

multe criterii.

Astfel :

din punct de vedere al funcţiilor ( sarcinilor) :

a) atribuţii specifice şefului de stat

b) atribuţii de realizare a funcţiei de şef al Executivului

c)atribuţii de apărare a Constituţiei şi de asigurare a bunei funcţionări a

autorităţilor publice

din punct de vedere al subiectelor faţă de care se exercită :

a atribuţii exercitate în raport cu Parlamentul

b atribuţii exercitate în raport cu Guvernul

c atribuţii exercitate în raport cu alte autorităţi ale administraţiei publice

d atribuţii în raporturile cu “ puterea judecătorească”

e atribuţii în raporturile cu Curtea Constituţională

din punct de vedere al frecvenţei exercitării se deosebesc:

a atribuţii obişnuite, curente în activitatea de stat

b atribuţii ieşite din comun (declararea mobilizării, a stării de urgenţă, a stării de

asediu)

din punct de vedere al procedurii :

a atribuţii care se exercită fără condiţionări sau restricţii (acordarea graţierii

individuale)

b atribuţii care sunt condiţionate de termene, de propuneri ale Guvernului, de

informarea, avizul sau aprobarea Parlamentului ( majoritatea)

din punct de vedere al formelor tehnico-juridice prin care se realizează:

a atribuţii ce se realizează prin decrete

b atribuţii ce se realizează prin operaţiuni administrative (semnarea în numele

României a tratatelor internaţionale)

c atribuţii ce se realizează prin acte exclusiv politice ( mesajul, declaraţia)

4

Page 5: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Literatura franceză de specialitate 2 foloseşte drept criteriu pentru clasificarea

atribuţiilor Preşedintelui, regimul juridic al acestora sau condiţiile în care se exercită .

Potrivit acestui criteriu apare următoarea clasificare:

atribuţii pentru exercitarea cărora actele ori faptele prezidenţiale sunt

supuse unor condiţii exterioare

atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele prezidenţiale nu sunt

supuse unor condiţii exterioare

După Ion Deleanu ar rezulta astfel :

a acte sau fapte prezidenţiale săvârşite în condiţii de “coautorat”

b acte sau fapte prezidenţiale cu un singur autor

Clasificarea atribuţiilor este asociată actelor prezidenţiale . Nu se consideră a fi

firesc, întrucât exercitarea unei atribuţii presupune o manifestare de voinţă, iar

manifestarea de voinţă pentru a-şi produce efectele trebuie să fie obiectivată printr-un

act3 .

II.Atribuţiile Preşedintelui României în raporturile cu Parlamentul

II.1 Adresarea de mesaje Parlamentului

Pentru a fi un bun mediator între autorităţile statale, precum şi între stat şi

societate, legea fundamentală reglementează posibilităţi, şi mijloacele Preşedintelui

României în acest scop .

Potrivit dispoziţiilor articolului 88, Preşedinte adresează Parlamentului mesaje cu

privire la principalele probleme politice ale naţiunii .

Această modalitate a mesajului şefului statului este cunoscută în sistemele

constituţionale contemporane . Prin mesaj, poporul ia cunoştinţă despre opiniile şefului

statului şi poziţiile acestuia în probleme de importanţă deosebită .

Trebuie totuşi să relevăm semnificaţia mesajului şefului de stat care diferă de la o

formă de guvernământ la alta .

“Mesajul Tronului” în monarhiile constituţionale este urmat obligatoriu de

dezbaterea acestuia în Parlament şi trimiterea răspunsului către Suveran. Prin aceasta se

urmăreăte desigur să se vadă poziţia instituţiei parlamentare faţă de programul de 2 Jean Rivero, Droit dministratif, 17e edition,Dalloz,PARIS, 1998, pag.1563 Ion Deleanu, Deleanu Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale-în dreptul comparat şi în dreptul român,

Tratat,,vol. II, pag. 354.Foarte puţine sunt atribuţiile care nu comportă o asemenea obiectivare. De exmplu: medierea, participarea la

şedinţele Guvernului, acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state.

5

Page 6: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

guvernare şi strategia adoptată .

În republica prezidenţială americană “Mesajul Preşedintelui cu privire la starea

Naţiunii”, semnifică nu numai “raportul electoral” ci şi prezentarea programului şi a

strategiei de guvernare, Parlamentul nefiind chemat să se pronunţe .

În ceea ce priveşte mesajul Preşedintelui României, rămâne la aprecierea acestuia

conţinutul său, legea fundamentală folosind o terminologie generală prin expresia

“principalele probleme politice ale naţiunii” . Cu toate acestea, credem că ele trebuie să

se refere la aspecte care pot fi soluţionate de Parlament, ori chiar dacă nu şi de

competenţa acestuia, să poată fi rezolvate prin implicare parlamentară ( controlul

parlamentar asupra activităţii Guvernului) .

Forma prin care Preşedintele adresează mesajul, rămâne de asemenea la

aprecierea şefului statului.

Credem că prezentarea directă de Preşedinte demonstrează importanţa pe care

aceasta o acordă momentului politic şi ar impune o atitudine corespunzătoare din partea

instituţiei parlamentare . Mai pot să apară şi situaţii când masajul poate fi citit de către

un consilier prezidenţial ori trimis pe cale oficială sub forma unei scrisori publice .

II.2 Regimul juridic şi efectele mesajului Preşedintelui României

Mesajul constituie un act exclusiv şi unilateral al Preşedintelui, care nu produce

efecte juridice ale unui decret, deoarece singura consecinţă prevăzută de art. 65 alin.2

din Constituţie este obligaţia Camerelor de a se întruni în şedinţă comună şi de a-l primi.

În altă ordine de idei, când Parlamentul discută propunerea de suspendare a

Preşedintelui, acesta nu are obligaţia de a participa la dezbateri.

În art. 95 alin.1 se arată că “Preşedintele poate da Parlamentului explicaţie cu

privire la faptele ce i se impută” .

În concluzie credem că legiuitorul constituant face distincţie între mesaj ca atare,

asociat cu obligaţia Parlamentului de a-l primi şi problemele cuprinse în mesaj, care se

dezbat numai dacă Parlamentul estimează şi nu pentru că ar avea obligaţia

constituţională în acest sens .4

Alta este situaţia mesajului prezentat Parlamentului în condiţiile art. 92 alin.3

referitor la aducerea la cunoştinţa Parlamentului a măsurilor luate pentru respingerea

unei agresiuni .4 Genoveva Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice,vol.II, Editura Cugetarea, Iaşi 1997, pag.312.

6

Page 7: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

II.3 Convocarea şi dizolvarea Parlamentului

În ceea ce priveşte convocarea Parlamentului, Preşedintele României poate

interveni în două situaţii . Prima situaţie se referă la convocarea Parlamentului rezultat

din alegeri,operaţie pe care Preşedintele trebuie să o facă în cel mult 20 de zile de la data

desfăşurării alegerilor .

Potrivit Constituţiei, Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni

ordinare, pe an, prima începe în luna februarie şi poate şine până la sfârşitul lunii iunie,

iar a doua începe în luna septembrie şi “nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie”, ceea

ce face ca Preşedintele să convoace noul Parlament în sesiune ordinară,sau , după caz,

în sesiune extraordinară, după cum împlinirea termenului de 20 de zile cade în perioada

sesiunii sau a vacanţei parlamentare .

A doua situaţie priveşte dreptul Preşedintelui României de a cere convocarea unei

sesiuni extraordinare a Parlamentului în funcţiune, drept pe care îl mai au alte două

subiecte :

a biroul permanent al fiecărei Camere

b cel puţin o treime din numărul membrilor unei Camere

Soluţia dizolvării Parlamentului, nu poate interveni decât în caz de criză

guvernamentală gravă, cerându-se întrunite trei condiţii fundamentale :

a)să existe cel puţin două solicitări privitoare la acordarea votului de investitură;

b)să fi trecut mai mult de 60 de zile de la data primei cereri şi de a se acorda votul

de investitură;

c)să fi fost consultaţi preşedinţii celor două Camere şi liderii grupurilor

parlamentare .

La aceasta se mai adaugă alte condiţii speciale, care trebuie să fie îndeplinite după

caz :

să fie vorba de prima dizolvare într-un an;

să nu fie vorba de starea de asediu sau starea de urgenţă ;

să nu fie vorba de ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui României .

II.4 Promulgarea legii

7

Page 8: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

După votare, orice lege este înaintată şefului statului pentru promulgare. Potrivit

prevederilor art. 77 alin.1 din Constituţie, promulgarea legii se face în termen de cel

mult 20 de zile de la primire .

Promulgarea este activitatea de “verificare şi de autentificare a legii, atât şi numai

atât” după Ion Deleanu 5.

Aşadar, ”promulgarea unei legi de către şeful statului român”, constituie o parte

componentă obligatorie a procedurii de elaborare şi adoptare a legii, grăitoare în acest

sens fiind şi prevederile art.58 alin.1 “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al

poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” .

Cu alte cuvinte, promulgarea legii de către Preşedinte ( sub rezervele cererii de

reexaminare ori a sesizării Curţii Constituţionale ) este obligatorie, dreptul de adoptare

ori refuzul adoptării legii fiind “de competenţa exclusivă a Parlamentului care nu o

împarte cu nimeni” .

Termenul de 20 de zile pentru promulgare este un termen de “decădere”, deoarece,

după îndeplinirea lui, legea intră în vigoare chiar în lipsa promulgării .

Mai mult, Preşedintele nu mai poate cere Parlamentului reexaminarea legii şi nici

Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia .

Se pune problema dacă Preşedintele poate cere direct Parlamentului reexaminarea

legii sub aspectul neconstituţionalităţii sau poate sesiza cu aceeaşi problemă şi Curtea

Constituţională .

Considerăm că nimic nu-l opreşte pe Preşedintele României să sesizeze numai

Curtea Constituţională sau numai Parlamentul, invocând în cererea de reexaminare şi

motive de neconstituţionalitate, dar din punct de vedere al bunei ordine judiciare nu

îngăduie ca una şi aceiaşi problemă să fie sesizată concomitent Curţii Constituţionale şi

Parlamentului .

Dacă Curtea Constituţională a respins sesizarea Preşedintelui României,

confirmând constituţionalitatea, cum se menţionează în art.77 alin.3, promulgarea legii

devine obligatorie în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale .

Decizia Curţii Constituţionale este obligatorie şi pentru Parlament .

Concluzia care trebuie subliniată în mod expres, este că Preşedintele României nu

poate să sesizeze unele aspecte de neconstituţionalitate Curţii Constituţionale şi altele să

le cuprindă în cererea de reexaminare adresată Parlamentului. Mai mult chiar, de vreme

ce Curtea Constituţională este organ specializat şi special în materia controlului

5 Ion Deleanu, op. cit. , vol II, pag. 356

8

Page 9: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

constituţionalităţii legilor nu se mai justifică sesizarea şi a Parlamentului, textul adoptat

de Parlament, în urma reexaminării, putând fi atacat la Curtea Constituţională . Rămâne

deschisă posibilitatea ca Preşedintele României să sesizeze Curtea Constituţională şi

Parlamentul cu aceeaşi lege, dar pentru probleme diferite de natură juridică, respectiv

Curtea Constituţională pentru probleme strict tehnic-constituţionale, iar Parlamentul

pentru probleme de oportunitate politică .

III.Atribuţiile Preşedintelui României în raporturile sale cu justiţia

III.1. Numirea judecătorilor

Conform dispoziţiilor articolului 134 aliniatul 1 din Constituţie, Preşedintele

României numeşte judecătorii şi procurorii, cu excepţia celor stagiari, la propunerea

Consiliului Superior al Magistraturii .

Soluţia legiuitorului constituant român are avantajul de a neutraliza influenţa

executivului, a politicianului în general, în procesul de investitură al magistraţilor. După

cum este redactat textul rezultă că decizia aparţine Consiliului Superior al Magistraturii.

Este adevărat că Preşedintele României poate refuza numirea unei persoane, dar nu

poate numi niciodată vreo persoană ca magistrat dacă nu face parte din propunerile ce I-

au fost înaintate de Consiliul Superior al Magistraturii, la rândul său conceput fără

influenţe politice sub aspectul procedurii de adoptare a deciziilor .

Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii

conform art. 133 alin. 6, această sarcină, când nu sunt în discuţie aspecte de ordin

disciplinar. Numirea judecătorilor de către Preşedintele Republicii are ca efect

dobândirea inamovibilităţii, adică a statutului juridic special, care presupune protecţia

judecătorilor faţă de oricine care, prin măsuri arbitrare şicanatorii, le-ar putea influenţa

decizia, Ie-ar putea afecta independenţa sau prestigiul în ochii opiniei publice .

În virtutea acestui statut, judecătorii nu pot fi transferaţi ,detaşaţi, promovaţi fără

consimţământul lor .

III.2. Acordarea graţierii individuale

Din vremuri foarte vechi, stăpânii aveau dreptul de a ierta , drept care s-a impus şi

ca o constantă a prerogativelor şefilor de stat, fiind preluat până în zilele noastre sub

9

Page 10: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

diverse reglementări .

Formularea din Constituţia României “Preşedintele acordă graţierea individuală”

ne conduce la cel puţin două concluzii:

a graţierea poate fi colectivă ,deci se poate acorda numai prin lege, mai exact

numai prin lege organică,

b acordarea graţierii individuale este o atribuţie exclusivă a Preşedintelui

României, potrivit Constituţiei, fiind exercitată fără vreo condiţionare procedurală

prealabilă, nu şi posterioară, art. 94, alin. 4.

IV.Atribuţiile Preşedintelui României în raport cu Curtea Constituţională

Curtea Constituţională este o autoritate publică autonomă şi independentă de toate

autorităţile statului, care nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti ce

soluţionează, în condiţiile legii cauzele civile şi penale, scopul fundamental al Curţii

Constituţionale fiind, aşa cum precizează Legea nr.47/19926 garantarea supremaţiei

Constituţiei7.

Deşi Curtea Constituţională este o autoritate publică independentă şi autonomă, este

însă totuşi în unele relaţii cu celelalte autorităţi publice ale statului, inclusiv cu

preşedintele României.

Conţinutul acestor din urmă raporturi juridice este dat de două atribuţii ale

Preşedintelui României, prevăzute de dispoziţiile constituţionale.

1 .Prima dintre acestea este prevăzută de art.142 alin. 3 din Constituţie. Potrivit

acestor dispoziţii, Preşedintele României numeşte o treime in judecătorii Curţii

Constituţionale, adică trei judecători, ceilalţi şase fiind numiţi, câte trei, de Camera

Deputaţilor şi, respectiv de Senat.

2 .Cea de-a doua atribuţie din această categorie se referă la dreptul preşedintelui

României de sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea unei legi ,

prevăzută de art.77 alin.3. În sfera raporturilor dintre Preşedintele României şi Curtea

Constituţională s-ar mai putea înscrie şi cele referitoare la dreptul Preşedintelui de a

iniţia, la propunerea Guvernului revizuirea Constituţiei, iniţiativă care este supusă

controlului Curţii din punct de vedere al constituţionalităţii ei şi asupra căreia Curtea se

pronunţă în termen de 10 zile; cele care privesc controlul respectării procedurii alegerii

6 Republicată, în M. Of. Nr.643 din 16 iulie 20047 Această Lege a fost republicată în M. Of. Nr. 643 din 16 iulie 2004

10

Page 11: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Preşedintelui României şi confirmării rezultatului sufragiului; constatarea existenţei

împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al

României; avizarea propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României chiar

dacă avizul are caracter consultativ.

V. Atribuţiile Preşedintelui României în raport cu Executivul

V.1.Atribuţiile în raporturile cu Guvernul şi alte autorităţi

În ceea ce priveşte relaţia Preşedintelui României cu Guvernul , potrivit

Constituţiei, identificăm cinci atribuţii ale Preşedintelui:

desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim Ministru

numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament

revocarea şi numirea unor membrii ai Guvernului , în caz de remaniere

consultarea Guvernului

participarea la şedinţele Guvernului .

Ca şef al Executivului, Preşedintele României conduce activitatea unor autorităţi

ale administraţiei publice care, logic sunt autorităţi centrale de specialitate autonome

faţă de Guvern. Astfel potrivit art.92 din Constituţie, Preşedintele României îndeplineşte

şi funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, având dreptul, să

convoace lucrările acestuia, de regulă trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, să-i

coordoneze şi să-i îndrume această activitate. În absenţa Preşedintelui, atribuţiile sale

sunt îndeplinite de vicepreşedintele consiliului . 8

Conform art. 92 din Constituţie, Preşedintele îndeplineşte funcţia de preşedinte al

Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, organizează şi coordonează unitar activităţile

care privesc apărarea naţională şi siguranţa naţională9. Se pune întrebarea de a şti ce

regim juridic au actele Preşedintelui României în raport cu actele Consiliului Suprem de

Apărare a Ţării, fiind neîndoielnic că faţă de sarcina prevăzută în Constituţie, precum şi

faţă de atribuţiile din Legea organică, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării adoptă 8 Potrivit art. 3 din Legea nr.39 /1990 Consiliul Suprem de Apărare a ţării se compune din .a) preşedinte – Preşedintele Republicii ; b) vicepreşedinte – Primul Ministru ; c) membrii – ministrul de stat

însărcinat cu activitatea industrială şi comercială, ministrul apărării naţionale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, directorul SRI, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Marelui Stat Major .

9

11

Page 12: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

acte cu caracter normativ . 10

Decretele emise de Preşedintele României care au la bază hotărâri ale Consiliului

Suprem de Apărare a Ţării au un caracter individual. Acestea trebuie semnate de

Preşedintele României şi contrasemnate de Primul Ministru cu excepţia hotărârilor cu

caracter militar şi publicate în Monitorul Oficial .

Hotărârile cu caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Tot în această subcategorie este şi atribuţia Preşedintelui României de a propune

numirea unor importanţi funcţionari ai administraţiei publice sau de a-i numi el în

funcţii publice administrative.

V2. Atribuţiile Preşedintelui României în cazuri excepţionale

Preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea

parţială sau generală a forţelor armate .

Constituţia permite ca numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui să se

supună ulterior în termen de cinci zile de la adoptare, aprobării Parlamentului.

Desigur că dacă hotărârea Preşedintelui nu este aprobată de Parlament, efectul este

anularea decretului prezidenţial, iar dacă Preşedintele emite un nou decret, contrar

voinţei celor două Camere ale Parlamentului, întrunite în şedinţă comună, se face

vinovat de o încălcare gravă a Constituţiei, putând să declanşeze procedura de

suspendare sau, după caz, punerea sub acuzare pentru înaltă trădare. Pe de altă parte,

hotărârea Preşedintelui de a declara mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate,

indiferent de împrejurare, trebuie să aibă la bază analiza situaţiei respective în Consiliul

Suprem de Apărare a Ţării .

În cazurile unei agresiuni armate îndreptate împotriva Ţării, Preşedintele României

ia măsuri pentru respingerea agresiunii, pe care le aduce neîntârziat la cunoştinţa

Parlamentului printr-un mesaj .

Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, Constituţia prevede convocarea acesteia de

drept, în 24 de ore de la declanşarea agresiunii (art.92 alin.3) . Cum se susţine în

doctrină, în aceste condiţii grave nu mai există posibilitatea solicitării prealabile a

încuviinţării corpurilor legiuitoare, acestea vor examina măsurile luate de Preşedinte, ca

şi în situaţia în care se află ţara ulterior, dar şi pe baza altor informaţii: “Desigur, în

cazul în care starea de război nu a fost declarată într-o şedinţă anterioară, Parlamentul va

face acest lucru în şedinţă în care audiază mesajul aprobând totodată şi măsurile de

10

12

Page 13: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

mobilizare necesare”11

Conform art.93 din Constituţie, Preşedintele României instituie, potrivit legii,

starea de asediu sau starea de urgenţă12 în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-

teritoriale şi solicită încuviinţarea Parlamentului în privinţa măsurilor adoptate în cel

mult 5 zile de la adoptarea lor .

Dacă Parlamentul nu se află în sesiune , el se convoacă în cel mult 48 de ore de la

instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata

acestora .

VI. Atribuţiile Preşedintelui României în domeniul politicii externe

VI.1.Regimul încheierii tratatelor internaţionale

Valabilitatea tratatelor încheiate de Preşedintele României este supusă unei triple

condiţionări: a) negocierea prealabilă a Guvernului; b) înaintarea, în termen de 60 de

zile Parlamentului; c) ratificarea de către Parlament.

Prima condiţie este în consonanţă directă şi firească cu rolul Guvernului, prevăzut

în art. 102 din Constituţie, acela de a asigura realizarea politicii interne şi externe a

Ţării, preluând răspunderea politică în faţa Parlamentului, conform art. 109, atât pentru

neîmplinirile din politică internă (locuri de muncă, şomaj, inflaţie, protecţie socială,

protecţia mediului, sănătate publică, învăţământ public, cultură ) cât şi pentru

neîmplinirea din politica externă .

Referitor la politica externă, trebuie subliniat faptul că nu s-a urmărit excluderea

Preşedintelui României ca şef al statului, de la negocierile tratatelor internaţionale, dar s-

a urmărit să se consacre răspunderea politică a Guvernului pentru negocierea

rezultatelor acestuia, de unde şi prezenţa obligatorie a unui reprezentant al Guvernului la

orice negociere realizată de Preşedintele României .

Dacă Preşedintelui României se angajează într-o negociere pentru un tratat

internaţional fără reprezentantul Guvernului, atunci el încalcă grav Constituţia, cu toate

consecinţele ce decurg de aici, rezultatul negocierii nelegând sub nici o formă statul

român. Legiuitorul constituant a urmărit să-l pună pe Preşedinte sub control în ceea ce

11 FLORIN VASILESCU, în "Constituţia României comentată şi adnotată, p.21012 Prof.Dissescu a înţeles starea de asediu ca fiind “o suspendare parţială a prescripţiilor

Constituţiei” pag. 481 citat după Antonie Iorgovan, op.cit.., pag.80

13

Page 14: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

priveşte “mişcările externe”, împiedicându-l să perfecteze şi apoi să semneze tratate

secrete.

Ceea ce trebuie subliniat în mod expres, este faptul că legiuitorul constituant a

urmărit să-l pună pe Preşedinte sub control în ceea ce priveşte “mişcările externe”

împiedicându-l să perfecteze şi apoi să semneze tratate secrete .

VI.2.Acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici

O altă categorie de atribuţii ale Preşedintelui României în domeniul politicii

externe priveşte asigurarea legăturilor diplomatice ale României cu alte state prin :

acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României

aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice

acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state .

Primele două atribuţii, conform art.91 al.2 din Constituţie, sunt condiţionate de

propunerea Guvernului, ceea ce scoate de asemenea în evidenţă caracterul temperat al

regimului semiprezidenţial de la noi .

Decretele Preşedintelui emise în realizarea acestor atribuţii, potrivit art.100 alin.2

din Constituţie, se contrasemnează de către Primul Ministru. Ca atare, atât Primul

Ministru cât şi Preşedintele ,13 trebuie să se înţeleagă asupra persoanelor şi, respectiv

asupra rangurilor misiunilor noastre diplomatice .

Ultima atribuţie, vizează acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine,

pe lângă şeful statului român, ceea ce , logic nu poate face decât şeful statului însuşi .

Acreditarea reprezentanţilor diplomatici pe lângă Preşedintele României, ca şef al

statului, face necesară respectarea unui protocol special, care cuprinde primirea

persoanei respective de către şeful statului şi înmânarea sarcinilor de acreditare.

Trebuie precizat că fiecare ambasador sau însărcinat cu afaceri, reprezintă în

România pe şefii statelor care i-au acreditat .

VII. Atribuţiile Preşedintelui României în raporturile cu poporul

Articolul 2 alin.1 din Constituţie prevede că suveranitatea naţională aparţine

poporului român, care o exercită prin organele reprezentative şi prin referendum.

13 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, Editura Nemira, BUCUREŞTI,1996,pag.77

14

Page 15: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Legiuitorul constituant prin exprimarea aceasta, a consacrat principiul democraţiei

semidirecte care îmbină democraţia reprezentativă (exercitarea suveranităţii prin

organele statale ) cu democraţia directă (folosirea unor metode prin care poporul îşi

exercită nemijlocit voinţa) .

Prin mijloacele tehnice de intervenţie directă, specifice democraţiei directe se

numără şi referendumul.

Referendumul poate fi obligatoriu ( când este expres reglementat de Constituţie )

şi facultativ ( când apelarea la consultarea poporului rămâne la aprecierea subiectelor

competente).

Un astfel de exemplu al referendumului consultativ îl oferă şi cel prevăzut de

art.90 din legea fundamentală.

Astfel, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere

poporului să-şi exprime voinţa cu privire la probleme de interes naţional, prin

referendum .

Rezultă următoarele aspecte, care pot fi reţinute :

a Analizând conţinutul textului constituţional, observăm că s-a făcut o exprimare

generală – probleme de interes naţional . Nici nu se putea astfel, prin “probleme de

interes naţional” înţelegând de fapt situaţii care se referă la interese naţionale şi pentru

rezolvarea cărora trebuie consultat deţinătorul suveranităţii naţionale – poporul .

b Preşedintele României “poate” cere poporului să-şi exprime voinţa. Prin

această formulare, legiuitorul constituant a lăsat la aprecierea Preşedintelui României,

luarea deciziei de consultare a poporului.

Desigur că în calitate de şef al statului şi având în vedere rolul său de garant al

independenţei naţionale, veghetor al respectării Constituţiei şi mediator între stat şi

societate, Preşedintele României va apela la electorat când nevoile Ţării impun această

măsură. Importanţa măsurilor preconizate a se lua, trebuie să aibă suportul susţinerii lor

de către popor.

a Preşedintele României poate cere exprimarea voinţei poporului “după

consultarea Parlamentului”. Consultarea prealabilă a Parlamentului este o condiţie a

respectării Constituţiei şi de şeful statului în acest caz. În opinia noastră, consultarea

prealabilă a Parlamentului scoate în evidenţă importanţa care se acordă referendumului

naţional, iar Preşedintele ca factor de echilibru între autorităţile statului şi societate,

trebuie să cunoască şi părerea unicei autorităţi legiuitoare a ţării .

Mai mult, Preşedintele trebuie să manifeste discernământ politic atunci când

15

Page 16: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

apelează la această consultare naţională. Avem în vedere eventualele situaţii

contradictorii între avizul parlamentar şi rezultatele referendumului (aviz negativ al

Parlamentului şi rezultatul pozitiv în urma referendumului şi invers. Urmările acestui

conflict nu se pot întrevedea, Preşedintele neavând desigur interes în obţinerea acestui

rezultat. De aceea credem că nimeni nu e interesat să se ajungă la o asemenea situaţie .

a Consultarea voinţei poporului în legătură cu problemele de interes naţional, se

poate face de Preşedinte prin referendum. Datorită importanţei relaţiilor sociale la care

se referă, Constituţia prevede ca organizarea şi desfăşurarea referendumului se

reglementează prin lege organică .

Rămâne ca potrivit competenţei legale, Curtea Constituţională să urmărească

respectarea procedurii de organizare şi desfăşurarea referendumului şi să confirme

rezultatele lui.

VIII.Sarcinile Preşedintelui României

Trebuie arătat că legiuitorul constituant din 2003, a proiectat un Preşedinte de

Republică pentru a satisface, pe de o parte nevoile de reprezentare ale statului, iar pe de

altă parte, nevoia de arbitraj între ”puterile statului,între stat şi societate” ; ceea ce

reprezintă o adevărată “revoluţie” în modul în care este concepută prima “dregătorie” a

Ţării, dacă respectăm tradiţia.

Instituţia Preşedintelui Republicii, a provocat foarte multe discuţii în Adunarea

Constituantă, realizându-se până la urmă un pact între curentul republican şi curentul

monarhic. Astfel , de la un regim semiprezidenţial cu un Preşedinte de republică relativ

puternic cel puţin în raport cu Guvernul, s-a profilat în cadrul Adunării Constituante, un

preşedinte de republică foarte apropiat de regimul politic parlamentar clasic, cu singura

deosebire că este ales prin vot universal direct.

Constituţiile europene merg pe ideea unui “funcţionar neutru”şi nu a unui

“personaj politic forte” ce defineşte esenţa funcţiei de Preşedinte al Republicii, idee

receptată şi de legiuitorul constituant român.

Preşedintele României apare conform articolului 80 din Constituţie într-o triplă

situaţie:

a)şef de stat ce presupune că are funcţia de reprezentant al statului român,în

exteriorul Ţării cât şi în interior. El poate încheia în numele României, tratate

16

Page 17: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

internaţionale,negociate de Guvern, de a acredita şi rechema ambasadorii, de a aproba

înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice ori de a acredita

reprezentanţi diplomatici ai altor state în România. Pe plan intern, între altele, şeful

statului are dreptul de a conferi decoraţii şi titluri de onoare, de acordare a celor mai

înalte grade militare, de numire în funcţii publice, de acordare a graţierii individuale.

b)şef al Executivului - Preşedintele României are sarcina de a garanta

independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării,ceea ce presupune ca

Preşedintele să fie “comandantul forţelor armate” şi să “ îndeplinească funcţia de

Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În vederea realizării acestor sarcini,

Preşedintelui îi sunt prevăzute atribuţii în domeniul apărării,( art. 92) şi în situaţii

excepţionale (art.93 din Constituţie).

c)autoritate publică – Preşedintele României este chemat să vegheze la

respectarea Constituţiei şi la funcţionarea autorităţilor publice în baza Constituţiei,

sarcină ce presupune şi un “arbitraj” între “puterile statului” sau după caz , între stat şi

societate.

Respectarea Constituţiei şi a legilor este o îndatorire fundamentală, articolul

16 ,aliniatul 2 consacră principiul legalităţii “ Nimeni nu este mai presus de lege “, deci

orice cetăţean şi orice autoritate publică trebuie să fie diligent pentru a se înscrie în

sfera Constituţiei.

Nici una din autorităţile jurisdicţionale (instanţe judecătoreşti, Curtea de Conturi,

Curtea Constituţională, Ministerul Public) nu are rolul de a “media” conflictul dintre

autorităţile exclusiv politice (ex. Între Parlament şi Guvern) determinat de aplicarea

Constituţiei, acest rol revine Preşedintelui României.

Acesta este elementul de noutate cu caracter revoluţionar14 ,fiind puţine constituţii

în lume ce reglementează un atare rol pentru persoana care îndeplineşte funcţia de şef

al statului, mai ales dacă e vorba de un preşedinte de republică. 15

Această funcţie a Preşedintelui României, reclamă într-o formulă ideală, un

Preşedinte ,prin educaţie şi statut anterior, echidistant faţă de partidele politice.

Preşedintele va fi pus să medieze şi între tabăra politică din care a făcut parte, pe

care a condus-o şi tabăra politică adversă ,riscând să fie “judecător şi parte în aceeaşi

cauză” .

14 S-a avut în vedere soluţia din Constituţia Spaniei care în art.156 precizează că şeful statului este arbitrul şi moderatorul funcţionării regulate a instituţiiilor.

15 Constituţia Greciei(9 iunie 1975) art.30 aliniatul 1 “Preşedintele Republicii este arbitrul instituţiiilor Republicii”.

17

Page 18: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Este de neconceput ca invocând art.80 aliniatul 2 din Constituţie, o Cameră a

Parlamentului să solicite “arbitrajul” Preşedintelui în “litigiul” pe care acesta îl are cu

Curtea Constituţională asupra unui text de regulament, declarat prin Decizia Curţii

Constituţionale sau un litigiu dintre Guvern şi o instanţă de contencios administrativ .16

După Ion Deleanu pot fi conturate trei funcţii preşedinţiale 17 prin care sunt

sintetizate sarcinile Preşedintelui României :

1.Funcţia de reprezentare derivă din caracterul “reprezentativ”al Preşedintelui

României în sensul că fiind ales prin vot universal , egal, direct, secret şi liber exprimat

el are calitatea de a fi purtătorul de cuvânt al poporului român- titularul suveranităţii.

În acest sens Preşedintele României este un “organ reprezentativ” ca şi

Parlamentul .18

Conform art.80 alin. 1 din Constituţie Preşedintele României este “reprezentantul”

statului român—trebuie să-l reprezinte şi să acţioneze în numele lui .

2.Funcţia de garant : a) garant al statului

b) garant al Constituţiei

a)Garant al statului – îşi asumă răspunderea pentru independenţa, unitatea şi

integritatea teritorială a statului . În asemenea coordonate, funcţia de garant se conjugă

cu cea de reprezentare.

Mijloace utilizate :

a) Preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate şi îndeplineşte funcţia

de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării .

b) Declară mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate .

c) În caz de agresiune armată împotriva Ţării, el ia măsuri de respingere a

agresiunii .

d) Instituie starea de urgenţă sau starea de asediu în întreaga ţară ori în unele

localităţi .

16 De aici nu trebuie să se înţeleagă că o “autoritate de putere judecetorească” sau Curtea Constituţională nu ar putea să-şi exercite această funcşie atunci când o autoritate politică a adoptat o atitudine contrar intereselor şi prevederilor Constituţiei.

17 “Presedinţial” şi “prezidenţial” par a fi sinonime, doar că ultimul termen e mai rar întrebuinţat, le-am folosit nuanţat, pentru a distinge “funcţia preşedintelui” într-un regim apropiat de cel parlamentar, de “funcţia prezidenţială”, într-un regim opus celui parlamentar-regim prezidenţial, prin care excelează cel american.

Ion Deleanu, op. cit.vol.II, pag.332 .18 Membrii Contituantei au voit însă ca Parlamentul să fie “mai reprezentativ” decât alte organe reprezentative

aţa încât, potrivit art.61 alin.1, el este “organul reprezentativ suprem”.

18

Page 19: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

e) Garant al Constituţiei – veghează la respectarea acesteia .

Mijloace utilizate : a) Sesizarea Curţii Constituţionale înainte de promulgarea

legii, pentru verificarea constituţionalităţii ei (art.146, litera a din Constituţie).

b) Mesajul adresat Parlamentului înainte de promulgarea

legii pentru ca acesta să procedeze la reexaminarea ei(art.88 aliniatul 2) .

c) Numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor la

propunerea Consiliului Superior al Magistraturii(art.134 alin. 1) .

3.Funcţia de mediere se sprijină pe principiul legitimării larg şi autentic

democratice a Preşedintelui, precum şi pe principiul neapartenenţei Preşedintelui la nici

un partid politic .

În calitate de mediator, Preşedintele este “o simplă magistratură de influenţă”, un

factor al “bunelor oficii”, este un factor reglator în mecanismul statal precum şi în

raporturile dintre stat şi societate. Preşedintele veghează la buna funcţionare a

autorităţilor publice, aplanează sau previne relaţiile tensionate dintre acestea, sau dintre

ele şi societate.

Mijloace utilizate: a)Preşedintele României poate solicita întrunirea Parlamentului

(art.63 aliniatul 3 )

b)Transmite mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale

naţiunii .

c)Solicită Parlamentului atunci când e necesar, reexaminarea legilor adoptate, înainte de

a proceda la promulgarea acestora .

d)Dizolvă Parlamentul atunci când prin refuzul acestuia de a investi Guvernul, sistemul

instituţional a fost blocat (art.89,aliniatul 1).

e)Consultă Guvernul cu privire la problemele urgente şi de importanţă deosebită (art.

86) .

Pentru definirea funcţiei de Preşedinte al României se impune a se reţine faptul că

el nu dispune de o putere absolută în realizarea funcţiilor sale, întrucât ele sunt funcţii

proprii puterii executive şi exercitarea lor este împărţită între Preşedintele României şi

Guvern, ambele autorităţi aflându-se sub control parlamentar.

De asemenea exercitarea funcţiilor Preşedintelui României se face prin realizarea

unor atribuţii strict determinate de Constituţie însă majoritatea lor se supun acordului

Guvernului sau Parlamentului.

CONCLUZIICONCLUZII

19

Page 20: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Sintetizând aspectele şi consideraţiile constituţionale care rezultă din modul de

desemnare a şefului statului, rolul şi atribuţiile Preşedintelui României, trăsăturile

caracteristice ale raportului acestuia cu autorităţile publice şi popor, aşa cum au fost ele

prezentate nu putem să nu remarcăm rolul Preşedintelui ca autoritate de administraţie

publică, ca factor de stabilitate al societăţii româneşti în perioada complexă pe care o

traversează.

Este şi motivul ce l-a determinat pe marele constituţionalist şi politolog

francez, profesorul Maurice Duverger, să declare : “Reconversia socială prezintă în

România mai multe dificultăţi decât în celelalte ţări din Est, pentru că a avut o dictatură

mai grea şi mai naţionalistă . Cred că Preşedintele a făcut destule eforturi pentru a

îndrepta lucrurile, nu văd cum s-ar guverna fără el în acest moment “ .

BIBLIOGRAFIE

1.Deleanu Ion, Justiţia Constituţională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995

2. Deleanu Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale-în dreptul comparat şi în

dreptul român, Tratat, Editura Servo-Sat, Arad. 2003.

3.Drăganu Tudor, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2000 .

4. Ionescu Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan, Editura All

Beck, Bucureşti, 2003

5.Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ,vol.I,Editura

Nemira,Bucureşti, 1996

6.Jipa Florina Ruxanda, Preşedinţia – note de curs, Editura Era, Bucureşti,1999

7. M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan, Revizuirea Constituţiei, Editura

Rosetti, Bucureşti, 2003

8. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, Elena Simina Tănăsescu,

Constituţia României revizuită- Comentarii şi explicaţii, Editura All Beck, Bucureşti,

2004

9. Manda Corneliu, Drept administrativ,Editura Victor,Bucureşti,2000.

10.Muraru Ioan,Drept constituţional şi instituţii politice,Editura

20

Page 21: REFERAT ADMINISTRATIV

CUPRINS

Actami,Bucureşti,1997.

11. Muraru Ioan, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002

12. Preda Mircea,Tratat elementar de drept administrativ român,Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1996 .

13. Prutianu Ştefan, Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol.II,

Editura Polirom, Iaşi,2000 .

14. Rusu Ion, Preşedintele României.Drept constituţional.,Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996 .

15.Vrabie Genoveva, Drept constituţional şi instituţii politice, vol.II,Editura

Cugetarea, Iaşi, 1997 .

16. Vrabie Genoveva, Bălan Marius, Organizarea politico-etatică a României,

Ediţia a-IV-a revizuită şi adăugită, Institutul european, Iaşi, 2004

17. Deleanu Ion, Revizuirea Constituţiei,în „Dreptul”, nr. 12 din 2003

18. Duculescu Victor, Câteva aspecte teoretice şi practice privind problematica

revizuirii Constituţiei, în „Dreptul”, nr. 4 din 2004

19.Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a

Constituţiei României nr. 429 din 2003, publicată în Monitorul Oficial al României

nr.758 din 29 octombrie 2003.

20. Legea nr.554 – Monitorul Oficial al României nr.1154 din 7 Decembrie

2004– legea contenciosului administrativ .

21. Legea nr.415 din 27 Iunie2002 – Monitorul Oficial al României nr.494 din 10

Iulie 2002 – legea privind organizarea, înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de

Apărare a Ţării.

22. Legea nr.370 din 20 septembrie 2004- publicată în Monitorul Oficial nr. 884

din 29 Septembrie 2004 – legea privind alegerea Preşedintelui României.

23. Constituţia României, 31 Octombrie 2003-Editura Nicora 2003

21