UNIVERSITATEA “DANUBIUS” GALAŢI ANUL II– ECTS – IDANUL UNIVERSITAR 2011/2012

TENDINŢE ÎN DINAMICA ŞI DIVERSIFICAREA SERVICIILOR

Referat la disciplinaECONOMIA SERVICIILOR

Student, Gavrilă Iuliana

2012

1

CUPRINS

1.Introducere.........................................................................................................................................32.Locul serviciilor în cadrul comerţului contemporan..........................................................................33.Tendinţe pe plan mondial în dezvoltarea serviciilor comerciale........................................................54.“Mutaţii” pe piaţa serviciilor pentru întreprinderi in Romania..........................................................9

4.1.Serviciile de informatică, publicitate, consultanţă şi contabilitate au cunoscut evoluţii spectaculoase în ultimii ani...............................................................................................................94.2.Tipuri de servicii pentru întreprinderi.......................................................................................104.3.În top: informatica, publicitatea, consultanţa şi contabilitatea..................................................104.4.Grupa „cercetare dezvoltare” a scăzut până la 0,2% din PIB...................................................11

5.Schimbări spectaculoase în ultimii ani.............................................................................................115.1.Consultanţa pentru afaceri şi management câştigă tot mai mult teren......................................125.2.Comerţul exterior cu servicii pentru întreprinderi....................................................................125.3.Externalizarea serviciilor în ţările dezvoltate............................................................................13

6.Concluzii..........................................................................................................................................137.Bibliografie......................................................................................................................................14

2

1.IntroducereModernizarea continuă a societăţii reprezintă un proces care implică dezvoltarea complexă a

tuturor laturilor vieţii economice, sociale şi spiritual culturale.Potrivit unei asemenea accepţiuni, dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a activităţii

prestărilor de servicii reprezintă o latură importantă a restructurării şi modernizării oricărei economii, serviciile prezentându-se ca o componentă care recepţionează impactul unor fenomene şi procese majore ce jalonează evoluţia economiei unei ţări.

În plus, specialiştii apreciază că, pe plan mondial, evoluţiile economice au început săse deruleze sub influenţa unui complex de factori care acţionează cu o intensitate din ce în ce mai puternică în direcţia expansiunii şi amplificării rolului serviciilor în viaţa economică 1. Se au în vedere fenomene referitoare la: sporirea continuă, sub efectul revoluţiei tehnologice contemporane, a importanţei imputurilor de servicii în toate domeniile economice, în raport cu munca fizică şi imputurile materiale; schimbări intervenite în structura cererii şi a pieţelor; accentuarea procesului de globalizare a activităţilor economice sub incidenţa societăţilor transnaţionale; sporirea substanţială a capacităţii serviciilor de a participa la circuitul economic mondial ca urmare a progreselor tehnologice în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor.

Efectul conjugat al unor asemenea aspecte a generat o expansiune deosebit de susţinută a serviciilor, care a ajuns să reprezinte peste 60% din producţia mondială şi peste 20% din volumul total al schimburilor comerciale internaţionale.

Importanta creştere a rolului serviciilor în toate ţările lumii, face ca ralierea la reţelele globale de servicii să devină o condiţie sine-qua-non a integrării şi operării în noul climat economic global, ceea ce presupune ca ţările integrate să dispună şi, respectiv, să dezvolte o bază infrastructurală cu un ridicat nivel tehnologic, corespunzător standardelor internaţionale, care să le permită respectiva integrare sub toate aspectele.

Drept urmare, conturarea rolului şi locului serviciilor în structura economică a unei ţări trebuie să aibă în vedere atât condiţiile obiective ale dezvoltării economice internaţionale, cât şi cerinţele mereu crescânde ale societăţii şi populaţiei din fiecare ţară.

2.Locul serviciilor în cadrul comerţului contemporan

Din punct de vedere pragmatic, serviciile sunt avute în vedere ca o nouă manieră de a produce, de a consuma şi de a trăi în societate.

Într-o asemenea accepţiune, serviciile apar în acele activităţi umane în cazul cărora mecanismul social - prestator-beneficiar - şi mecanismul tehnic specific sunt de asemenea natură încât rezultatul muncii nu mai poate apărea materializat într-un bun separabil de lucrătorul prestator.Ele generează variate raporturi de servire, fiecare cu trăsături distincte şi implicaţii deosebite pentru conturarea dimensiunilor specifice unei asemenea activităţi.

Dintre acestea, din punct de vedere al comerţului mai importante apar: relaţia domestică - în sfera familială sau a diferitelor comunităţi - şi raportul de serviciu comercial şi salarial - raport ce apare între prestatori şi beneficiarii serviciului ca produs comercial imediat, sau clienţii destinatari ai prestaţiei5. Dată fiind complexitatea activităţii comerciale, cât şi scopurile urmărite de către aceasta, atât pragmatizarea conceptului de servicii, cât şi cele două tipuri de relaţii sesizate au o semnificaţie 1 A. Ghibutiu: Globalizarea pieţei serviciilor, în revista “Tribuna economică” nr. 1-2/1995

3

deosebită, întrucât pentru a rezista în afaceri, important nu este doar de a poseda o bună tehnică şi de a promova noi tehnologii privind realizarea diverselor produse , ci de a concepe şi integra acestea într-un ansamblu de servicii, care să-l însoţească atât în cadrul ciclului său de viaţă, cât şi în perioada folosirii sale.

În plus, este necesar a se sublinia şi ideea potrivit căreia, în comerţ, acţiunile şi eforturile pentru realizarea diverselor servicii reprezintă dovada respectului faţă de client şi de exigenţele sale, apărând astfel o viziune care transformă însăşi activitatea personalului comercial într-o armă de succes şi o cale de a surprinde noi aspecte ce se vor constitui ca valori în viitor.

În cadrul economiei moderne întreprinzătorul comercial îşi construieşte destinul firmei sale pe o variabilă unică - satisfacţia clientului - variabilă care se constituie într-o veritabilă axă de succes sau insucces, devenind astfel adevăratul etalon al evoluţiei activităţii comerciale. În acest scop, urmărind cu o atenţie deosebită dezvoltarea tehnologică pe care o cunoaşte societatea contemporană şi utilizând frecvent o manieră inventivă, întreprinzătorul comercial, împreună cu furnizorii săi, caută să-şi diversifice, îmbogăţească şi mobilizeze oferta printr-o largă şi variată gamă de servicii.

Serviciile şi, în general, calitatea celor care însoţesc cumpărarea unui bun oarecare, au devenit astăzi elemente determinante în formarea comportamentului clienţilor tuturor unităţilor comerciale. Într-un asemenea context, atât comercianţii, cât şi producătorii, pentru a valorifica în mod profitabil produsele pe care le oferă şi pentru a răspunde cât mai adecvat aşteptărilor şi noilor exigenţe ale consumatorilor, sunt dispuşi la eforturi suplimentare deosebite în vederea dezvoltării unei ample şi complexe politici a serviciilor. Se vorbeşte chiar de aşa-zisa strategie de “servicemix”, care se aplică atât produselor destinate consumului final al populaţiei, cât şi bunurilor de utilizare productivă destinate consumului intermediar, unde beneficiarii sunt întreprinzătorii din diverse ramuri ale economiei. Fenomenul respectiv este semnalat în toate ţările cu o economie dezvoltată, ca de pildă în SUA, Japonia, Anglia, Franţa, Germania etc., tinzând să se impună ca o importantă caracteristică a evoluţiei activităţii de comercializare a produselor oferite pieţei. Mai mult, se are în vedere ca prin politica elaborată cu privire la respectivul service-mix, operaţiunile cealcătuiesc distribuţia fizică a fiecărui produs să fie, în permanenţă şi peste tot, susţinute de o ofertă de servicii - astfel elaborată, structurată şi direcţionată, încât să constituie o prelungire naturală a politicii de comercializare a bunurilor fizice. Se poate vorbi astfel de o nouă ofertă, care, în numeroase cazuri, generează sau sealătură unor profunde mutaţii ce intervin în însăşi noţiunea de produs, dând acestui fapt un caracter de substituţie progresivă, trecându-se astfel de la consumul unui bun tangibil, la cel al unei funcţionalităţi şi pe o durată de viaţă câteodată foarte lungă. În plus, însăşi combinaţia diverselor prestaţii de servicii, gândite anterior pentru a fi furnizate utilizatorilor în scopul susţinerii prestigiului produsului, mărcii sau firmei, depăşeşte respectiva concepţie tradiţională şi limitată, trecând la includerea a numeroase operaţiuni efectuate în favoarea clienţilor înainte de vânzarea produsului sau după vânzarea acestuia.

Sub aspect economic, serviciile comerciale devin, în epoca contemporană, o oportunitate majoră atât pentru întreprinderile din domeniul comerţului, cât şi pentru întreprinderile producătoare, furnizoare de ofertă. Aceasta, deoarece în marea lor majoritate, serviciile gândite şi oferite pentru susţinerea procesului de vânzare a diverselor bunuri s-au dovedit a fi mijloace ce pot contribui direct la creşterea veniturilor şi a profitabilităţii firmelor.

Fenomenul devine mai interesant şi mai atrăgător pentru întreprinzători dacă se au în vedere, în plus, şi alte două aspecte, respectiv:a) faptul că veniturile asigurate prin intermediul serviciilor respective reprezintă, în multe situaţii, unica sursă generatoare de marjă netă;b) imaginea calităţii serviciilor acţionează într-o manieră intensivă asupra comportamentului de cumpărare al clienţilor potenţiali ai produsului fizic, nivelul vânzărilor găsindu-se, astfel, într-o largă dependenţă de calitatea realizării serviciilor care le susţin.

4

Toate acestea au făcut ca în ultimul deceniu rolul serviciilor comerciale să crească simţitor în cadrul activităţii de distribuire a produselor, ajungându-se la concluzia că, în viitor, creşterea vânzărilor se va sprijinii, îndeosebi, pe o bună conceptualizare şi o intensă exploatare a serviciilor a căror valoare adăugată va permite o diminuare a ponderii ce revine activităţii industriale şi, în consecinţă, o limitare a vulnerabilităţii acesteia pe diversele pieţe. În cadrul unor asemenea coordonate, succesul în afaceri al întreprinzătorului din comerţ sau din sfera productivă va depinde, din ce în ce mai mult, de capacitatea de a oferi clienţilor o serie de servicii complementare cât mai adecvate şi utile, care să contribuie, în acelaşi timp, şi la întărirea legăturilor existente între produsele realizate şi clientelă, făcând astfel ca penetrarea concurenţei să devină mai dificilă. Fenomenul apare,concomitent, ca deosebit de favorabil şi pentru cumpărători, care vor deveni astfel, în mod continuu, beneficiari ai unor complexe de utilităţi - produs-servicii - care le vor asigura un grad sporit de satisfacere a diferitelor tipuri de nevoi.

3.Tendinţe pe plan mondial în dezvoltarea serviciilor comerciale

Pe plan mondial, actuala etapă de dezvoltare a diverselor societăţi se caracterizează printr-o puternică interferenţă produs-serviciu în sistemul de satisfacere a diverselor nevoi, serviciile şi îndeosebi inovaţia în cadrul acestora tinzând să determine raportul, respectiv să câştige noi domenii. Fenomenul este favorizat, pe de o parte, de dezvoltarea puternică a noilor tehnologii, care oferă multiple şi sofisticate posibilităţi de modernizare, pe de altă parte, de creşterea continuă a exigenţelor consumatorilor, care, sub impulsul factorilor generaţi de mediul în care trăiesc, devin tot mai pretenţioşi, suspicioşi şi mai greu de satisfăcut.

Aceasta face ca şi în domeniul distribuţiei să se apeleze, din ce în ce mai mult, la folosirea serviciilor de către comerţ, pentru a reuşi să se adapteze dinamic cerinţelor noului consumator. Această adaptare este concepută într-un cadru complex, având în vedere, în principal: marfa, reţeaua comercială, tehnologiile comerciale şi serviciile oferite consumatorilor fie în scopul individualizării produselor, fie al personalizării unităţilor comerciale.

Realizarea unei asemenea viziuni implică, din partea specialiştilor, preocupări privind trecerea la o gestiune strategică a serviciilor comerciale şi realizarea unei noi arhitecturi a managementului serviciilor respective, iar din partea întreprinzătorilor noi eforturi pentru sporirea numărului de servicii şi diversificarea continuă a domeniilor de realizare a acestora.

A. Trecerea la o gestiune strategică a serviciilor comerciale şi modificarea proceselor metodologice de realizare a acestora, prin crearea unor noi sisteme de conducere, constituie principala tendinţă, în profil managerial, a evoluţiei serviciilor pe plan mondial.

Modificarea continuă a posibilităţilor de realizare a serviciilor comerciale, cât şi costul ridicat, la care acestea pot fi asigurate, au creat numeroase probleme de ordin metodologic, cu implicaţii deosebite pe plan managerial. Tuturor acestora a trebuit şi mai trebuie să li se găsească soluţii. De asemenea, faptul că formularea unei strategii, care să stea la baza orientărilor politicilor comerciale folosite de diferiţi întreprinzători, afectează numeroase domenii de implicare, a impus sisteme specific de abordare, găsirea unor modele de integrare şi chiar noi conceptualizări.

B. Concomitent cu preocupările pentru modernizarea proceselor manageriale, evoluţia serviciilor comerciale este caracterizată şi printr-o accentuată tendinţă de creştere a

5

numărului de asemenea servicii, ce pot fi puse la dispoziţia consumatorilor şi diversificarea continuă a domeniilor de realizare a acestora.

Tendinţele ce se remarcă pe plan mondial cu privire la creşterea şi diversificarea continuă a serviciilor comerciale sunt strâns legate de tendinţele de modernizare a comerţului cu amănuntul, accentual punându-se, în acest caz, pe acţiunile de individualizare a firmelor comerciale şi personalizarea fiecărui tip de unitate comercială sau formă de vânzare, prin asocierea procesului de vânzare cu un evantai cât mai larg de servicii.

În acest sens, interesant de înţeles apare faptul că nu serviciul în sine contează, ci efectele sale psihologice asupra cumpărătorilor şi consumatorilor potenţiali, pe asemenea aspect psihologice urmând să se bazeze întreaga suită de efecte economice, cum ar fi costurile, profiturile, rentabilitatea pentru utilizatori etc. Drept urmare, orice firmă comercială caută să-şi facă cât mai atractive şi mai căutate magazinele sale, printr-o ambianţă cât mai plăcută, creată la punctele de vânzare, simplificarea şi uşurarea actului de vânzare-cumpărare, transformarea procesului propriu-zis într-un act de plăcere, creşterea nivelului de satisfacţie, asigurat cumpărătorilor prin produsele vândute, participarea la creşterea disponibilităţilor de timp ale cumpărătorilor, prin intermediul unor mijloace nelegate de activitatea de vânzare-cumpărare etc. Urmare a acestor preocupări cu implicaţii complexe asupra evoluţiei serviciilor comerciale, în ceea ce priveşte multiplicarea şi realizarea utilităţilor s-au conturat două categorii de tendinţe: prima priveşte unele aspecte generale, caracteristice evoluţiei activităţii de distribuţie în ansamblul său, cea de-a doua are în vedere conturarea unor tipuri de operaţiuni ce pot fi ataşate unui bun material în procesul său de vânzare şi de transferare spre utilizatori.

În ceea ce priveşte tendinţele din prima categorie, cea referitoare la evoluţia de ansamblu a serviciilor, de subliniat faptul că ele se referă la aspecte ce privesc renovarea şi modernizarea continuă a serviciilor comerciale, prin perfecţionarea tehnologiilor de dialogare cu consumatorii, cunoaşterea acestora sub toate aspectele, modernizarea procesului de servire şi de creştere a gradului de satisfacţie, realizat pentru fiecare segment de consumatori.

Un alt aspect ce trebuie subliniat, de asemenea, în legătură cu tendinţele din această primă grupă, se referă la faptul că ele nu privesc consumatorii în mod direct, ci firmele organizatoare, materializând preocupări ale acestora de a deveni cât mai eficiente, atât din punctual de vedere al apropierii de consumator, cât şi din punctul de vedere al costurilor şi almarjelor de beneficiari.

Între principalele tendinţe conturate în acest domeniu, atrag atenţia în mod deosebit:a) Extinderea sistemelor de informatizare a procesului de realizare a serviciilor comerciale. Preocupările respective au drept scop atingerea a două obiective: uşurinţa de apelare şi de ajustare a serviciilor de către consumatori; asigurarea unei promptitudini ridicate din partea firmei, în ceea ce priveşte realizarea serviciilor, calitatea acestora şi creşterea efectului de susţinere a realizării actului comercial;b) Aducerea serviciilor de garanţie şi întreţinere a bunurilor de folosinţă îndelungată în incinta marilor unităţi comerciale şi, pe baza strategiilor servicemixului, procesul realizării să se interfereze funcţional, cu procesul de vânzare a produselor respective. Fenomenul cunoaşte o amploare deosebită în ţările civilizate occidentale, puternic dezvoltate din punct de vedere economic, unde proiectarea şi realizarea noilor spaţii comerciale, în majoritatea cazurilor, ţine seama de o asemenea tendinţă, garanţia şi întreţinerea integrându-se, alături de demonstraţiilecomerciale, în însuşi procesul de vânzare a mărfurilor respective;c) Transferarea unora dintre serviciile comerciale, cum ar fi cele de transport, reparaţii, consultaţii etc. către firme specializate cu care se încheie contracte de colaborare, bine structurate din punctul de vedere al obligaţiilor cu privire la modul de efectuare a diverselor servicii din categoria celor

6

transferate. Fenomenul transferărilor respective îşi are originea în asigurarea unei cât mai largi diversificări a formelor de acordare a serviciilor, întreprinderile specializate putându-şi axa preocupările numai pe asemenea probleme, cât şi în dorinţa de realizare a unei cât mai bune echilibrări a costurilor şi riscurilor legate de utilizarea capacităţilor de realizare a serviciilor respective; Cea de a doua categorie de tendinţe o formează, aşa cum s-a arătat anterior, preocupările privind diversificarea continuă a operaţiunilor şi facilităţilor din structura serviciilor comerciale, ce pot fi ataşate unor bunuri materiale în procesul căutării, cumpărării şi utilizării.

Tendinţele din această categorie se referă la aspecte foarte eterogene, unele aducând în centrul atenţiei încercările diferitelor firme de a oferi noi utilităţi clientelei sale potenţiale, altelepunându-şi problema consolidării sistemului de relaţii cu cumpărătorii, prin îmbunătăţirea unora dintre utilităţile realizate sau a sistemului de facilităţi practicat.

Dintre acestea, câteva dintre orientările actuale se apreciază a fi foarte penetrante şi apreciate de populaţia din diferitele zone sau ţări unde ele au fost practicate.

a) Facilitarea realizării unor comenzi de cumpărături în cadrul unor mijloace de transport în comun care circulă pe o distanţă mare (trenuri suburbane etc.).

Organizarea unor asemenea servicii are în vedere un sistem bazat pe o serie de comenzi, un aparat de voiajori comerciali şi existenţa unor mici cataloage. Dimineaţa, în mijloacele de transport respectiv, voiajorii comerciali lansează cataloagele pe baza cărora călătorii îşi pot formula cererea; aceiaşi voiajori preiau notele de comandă completate de cumpărători, care notează pe lângă mărfurile solicitate şi staţia de debarcare la reîntoarcere. După amiaza sau seara, la reîntoarcerea pe aceeaşi rută, în staţia de debarcare sunt pregătite coletele cu produsele cerute prin nota de comandă. Plata se face prin intermediul cărţii de credit sau, mai rar, direct la ridicarea pachetelor respective. b) Perfecţionarea sistemului de organizare şi de oferire a serviciilor.

În acest scop, trebuie avute în vedere două direcţii principale: preocupări intense pentru introducerea unor cataloage cu serviciile prestate (plătite sau gratuite, parametrii calitativi ai acestora, modul de realizare, termene de garanţie, tarife etc.); stabilirea unor priorităţi în acordarea anumitor facilităţi sau realizarea anumitor utilităţi, cum ar fi asigurarea unor servicii speciale pentru tinerii căsătoriţi, familiile cu mulţi copii, bătrâni etc., crearea unor sisteme adecvate pentru rezolvarea reclamaţiilor şi altele.

c) Oferirea unor servicii care nu sunt direct legate de actul de vânzarecumpărare ce dă profilul magazinului.

Paleta unor asemenea servicii este foarte largă, cuprinzând printre altele: organizarea în cadrul hipermagazinelor şi a supermagazinelor a unor cicluri de lecţii despre diferite aspecte ale procesului de utilizare şi consum - lecţii culinare, de menaj etc.; crearea, în marile magazine specializate pe vânzarea articolelor vestimentare, a unor saloane de înfrumuseţare.Serviciile cosmetică, coafură etc.; organizarea, în cadrul marilor magazine cu articole sportive şi culinare, a unor birouri de turism sau excursii; crearea, în cadrul firmelor decomercializare a autoturismelor şi pieselor de schimb pentru acestea, a unor servicii de închiriere a automobilelor şi chiar asigurarea unor cursuri sau lecţii de conducere a acestora; instalarea, în magazinele cu articole fotografice, a unor microlaboratoare care să ofere posibilitatea amatorilor de a developa şi copia pelicule foto; organizarea unor servicii de curăţătorie rapidă în orice mare magazin cu unu flux ridicat de vizitatori.

7

d) Organizarea de către firmele comerciale, în colaborare cu o serie de întreprinderi specializate şi cu administraţia locală a puterii de stat, în imediata apropiere a centrelor comerciale, sau în incinta acestora, a unor parcaje auto care să aibă, în jurul lor, instalate şi ministaţii de servicii auto - verificări, spălări, alimentare cu ulei sau schimbarea acestuia, mici reparaţii, etc.

e) Oferirea, în incinta unor magazine, a unor programe de divertisment, pe timpul desfăşurării actelor de vânzare-cumpărare. Este vorba de organizarea unor spectacole teatrale - gen teatru scurt, în marile magazine universale, expoziţii culturale atrăgătoare - costume de epocă, recuzită, scenarii etc. – spectacole muzicale şi de divertisment, în cafenelele marilor magazine şi altele.

f) Organizarea unui sistem de servicii formând asistenţă tehnică şi reparaţii pentru orice produs ieşit din perioada de garanţie. Asemenea servicii pot fi realizate de către specialiştii firmei comerciale, fie de cei ai unor întreprinderi specializate, cu care firma comercială încheie contracte de colaborare pe o asemenea temă.

g) În ultimul deceniu, unităţile comerciale ale cooperaţiei s-au impus atenţiei printr-o serie de servicii financiare pe care le prestează în favoarea diferiţilor clienţi.

Între aceste servicii se înscriu: achitarea ratelor pentru mărfurile cumpărate pe credit, indiferent de sistemul comercial şi de magazinul de unde au fost achiziţionate mărfurile respective; achitarea unor taxe comunale (apă, electricitate, gaz etc.); achitarea mărfurilor primite prin poştă, în sistemul vânzărilor prin corespondenţă; acordarea de credite pentru construcţii de locuinţe, cooperativele având fonduri proprii, ce pot fi valorificate pe asemenea căi; alte servicii bancare, cum ar fi depunerile de economii, restituiri etc.

C. În ultimii ani au apărut în numeroase ţări şi unele tendinţe contradictorii în dezvoltarea serviciilor - generate de evoluţia unor fenomene social-economice.

Este vorba de o serie de tendinţe de limitare a expansiunii şi penetrării în consum a serviciilor în general, dar care îşi pun amprenta şi asupra evoluţiei serviciilor comerciale. Fenomenul se datorează fie sporirii considerabile a timpului liber al diferitelor contingente de populaţie dintr-o serie de ţări mai dezvoltate din punct de vedere economic, fie creşterii substanţiale a costului vieţii, care restructurează apelarea la unele servicii. În acest context, organizatorii serviciilor se văd confruntaţi cu tendinţe de revenire la “consumul natural de servicii”, gospodăriile preluând asupra lor realizarea unor servicii care constituiau atribute ale unor unităţi specializate. În ţările anglo-saxone fenomenul este identificat prin expresia “do ityourself”, iar cele francofone, prin noţiunea de “bricolaj”.

4.“Mutaţii” pe piaţa serviciilor pentru întreprinderi in Romania

4.1.Serviciile de informatică, publicitate, consultanţă şi contabilitate au cunoscut evoluţii spectaculoase în ultimii ani   

Serviciile au devenit un sector important al economiei mondiale, în continuă creştere, înglobând cea mai mare parte a producţiei şi forţei de muncă în majoritatea ţărilor industrializate.  

8

O cercetare realizată de Comisia Naţională de Prognoză arată că aproximativ 70% din producţia agregată totală provenind din ţările OECD este generată de activităţile de servicii, care absorb într-o proporţie asemănătoare forţa de muncă activă. Situaţia este similară şi în cazul ţărilor membre UE-15.  

De asemenea, transformările majore în ceea ce priveşte structura sectorială a economiilor ţărilor est-europene, corelate cu creşterea semnificativă a PIB, a numărului de locuri de muncă, precum şi cu intensificarea comerţului internaţional, au determinat o evoluţie semnificativă a sectorului de servicii şi în aceste ţări, persistând, totuşi, diferenţele faţă de ţările dezvoltate, precum şi între diversele ţări în tranziţie, în ce priveşte rolul şi performanţele sectorului de servicii.  

Ecartul dintre valoarea adăugată brută generată de servicii în Uniunea Europeană şi cea din România, este redată în graficul alaturat.

Deşi în ţara noastră, în ultimii 10 ani, au cunoscut o dezvoltare deosebită serviciile cu aport sporit de valoare adăugată (telefonia mobilă, televiziunea prin cablu, serviciile bancare şi de asigurare, informatica şi activităţile conexe, serviciile de consultanţă, publicitate etc.), iar saltul făcut de sectorul terţiar este spectaculos, totuşi într-o ierarhie la nivelul Uniunii Europene, în anul 2005, România se situează pe ultimele locuri din punct de vedere al ponderii serviciilor în valoarea adăugată brută

4.2.Tipuri de servicii pentru întreprinderi    

Un segment mai puţin abordat din sectorul terţiar şi aproape inexistent la începutul tranziţiei îl reprezintă serviciile pentru întreprinderi, altele decât cele comerciale şi de transport. O structură modernă a economiei – bazată pe avantajul comparativ al specializării – presupune o pondere relativ însemnată a activităţilor de consultanţă care se desfăşoară de către operatori independenţi, pornind de la activităţi de secretariat până la servicii de contabilitate, juridică şi de personal.

9

Mai mult, această categorie de servicii se pretează cel mai bine la delocalizare şi sunt multiple exemple când astfel de servicii sunt efectuate de firme situate la mii de kilometri distanţă de societatea beneficiară.  

În Contabilitatea Naţională, în ramura „servicii pentru întreprinderi” se regăsesc mai multe grupe: servicii de informatică şi activităţi conexe, cercetare-dezvoltare,  activităţi de arhitectură/ inginerie şi „alte activităţi de servicii pentru întreprinderi”, respectiv: închirierea maşinilor şi echipamentelor; activităţi juridice; contabilitate şi revizie contabilă; activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj; activităţi de consultare şi management; activităţi de testări şi analize tehnice; publicitate; selecţia şi plasarea forţei de muncă; activităţi de întreţinere şi curăţire a clădirilor; activităţi fotografice; activităţi de secretariat dactilografie; activităţi de multiplicare şi traduceri.  

În prezent, expansiunea acestui sector este facilitată mai ales de posibilitatea prestării şi livrării electronice a acestora. Amploarea acestui fenomen a făcut ca în cadrul serviciilor pentru întreprinderi să apară o nouă structurare prin evidenţierea „serviciilor cu livrare electronică”. În această categorie sunt incluse în primul rând serviciile din domeniul tehnologiei informaţiei, precum şi cele profesionale şi de afaceri.

4.3.În top: informatica, publicitatea, consultanţa şi contabilitatea 

Evoluţia acestor tipuri de activităţi, începând cu anul 1990, a fost diferită. Astfel, unele activităţi din categoria „informatică şi activităţi conexe” sau cele de consultanţă şi management, contabilitate şi revizie contabilă, publicitate, etc. au avut o evoluţie spectaculoasă, ca urmare a adaptării la noile cerinţe ale pieţei.  

Pătrunderea pe piaţa românească a noilor generaţii de calculatoare şi a diferitelor pachete de soft-uri, înfiinţarea a numeroase firme de specialitate, au contribuit la dezvoltarea spectaculoasă a acestei ramuri după ’90, fapt reflectat şi în creşterea ponderii valorii adăugate brute realizată de ramura „informatică şi activităţi conexe” în produsul intern brut naţional, de la 0,2% în anul 1990, la 0,7% în anul 2004.

De asemenea, după anul 1990 s-au înfiinţat foarte multe unităţi de profil, cum sunt firmele în domeniul consultanţei pentru afaceri şi management, în publicitate, în domeniul contabilităţii şi auditului sau firme de consultanţă pe diferite probleme juridice (notariale, obţinerea dreptului de autor, arbitraj şi conciliere, etc.) şi multe altele au făcut ca importanţa şi ponderea acestora în economia naţională să sporească.

Astfel contribuţia grupei „alte activităţi de servicii pentru întreprinderi” la formarea produsului intern brut a crescut de la 0,1% în anul 1990, la 1,4% în anul 2004.

4.4.Grupa „cercetare dezvoltare” a scăzut până la 0,2% din PIB

  La polul opus, cu o evoluţia descendentă s-au situat activităţile din grupa „cercetare-

dezvoltare”, a cărei pondere în produsul intern brut a scăzut de la 0,7% în anul 1990, la 0,2% în anul 2004. Aceasta este, în principal, consecinţa desfiinţării numeroaselor institute de cercetare după anul 1990.  

10

În viitor, activităţii de cercetare-dezvoltare i se acordă o importanţa deosebită, una din ţintele strategiei Lisabona prevede pentru anul 2010 alocarea a 3% din produsul intern brut pentru activitatea de cercetare. De asemenea, grupa „activităţi de arhitectură, inginerie şi ale servicii tehnice” a pierdut din importanţă reducându-şi ponderea în PIB de la 1% în 1990, la 0,6% în anul 2004.  Evoluţia pe subgrupe a condus la următoarele modificări în structura serviciilor pentru întreprinderi .

5.Schimbări spectaculoase în ultimii ani   

Practic, pe măsură ce mecanismele de piaţă s-au dezvoltat şi cerinţele de competitivitate au devenit mai stringente, serviciile administrative profesionale şi de afaceri au devenit din ce în ce mai importante pentru societăţile comerciale. Ca urmare, la nivelul anului 2004 , aceste servicii împreună cu cele de informatică deţineau 73,3% din total, faţă de numai 14,2% în 1990.

Corespunzător, s-a redus ponderea celorlalte două categorii – „activităţi de arhitectură, inginerie şi alte servicii tehnice” şi „cercetare-dezvoltare” – de la aproximativ 85% în 1990, la numai 27% în 2004.  

Distribuţia cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi, în anii 2004 şi 2005, evidenţiază următoarele caracteristici:  • cea mai mare parte din volumul totalul al cifrei de afaceri realizată de serviciile pentru întreprinderi, respectiv peste 90%, este dată de următoarele tipuri de activităţi: informatică şi activităţi conexe, activităţi de contabilitate, revizie contabilă, consultanţă în domeniul fiscal şi consultanţă pentru afaceri şi management, activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă legate de acestea şi publicitate;  •celelalte tipuri de activităţi (activităţi juridice, activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj, activităţi de testări şi analize tehnice, selecţia şi plasarea forţei de muncă) participă cu aproximativ 7% la realizarea cifrei de afaceri;  • creşteri ale ponderii s-au realizat în domeniile informatică şi activităţi conexe, activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj, publicitate şi selecţia şi plasarea forţei de muncă.  

Activităţile de testări şi analize tehnice s-au menţinut constante, în timp ce restul activităţilor şi-au diminuat ponderea.

Cifra de afaceri este dată în proporţie de peste 85% de întreprinderi rezidente, diferenţa fiind realizată de unităţi nerezidente, atât din spaţiul Uniunii Europene, cât şi din afara UE.   

5.1.Consultanţa pentru afaceri şi management câştigă tot mai mult teren   

La nivelul activităţii de contabilitate, revizie contabilă, consultanţă în domeniul fiscal şi consultanţă pentru afaceri şi management, ponderea cea mai mare o au serviciile de consultanţă pentru afaceri şi management, cu peste 70%, urmate de serviciile de contabilitate, ţinerea registrelor contabile şi audit, servicii de consultanţă în domeniul fiscal – cu peste 20%, celelalte tipuri de activităţi din domeniu având pondere sub 1%.

11

 În ceea ce priveşte informatica şi activităţi conexe, cifra de afaceri este realizată, în proporţie

de 80%, de trei tipuri de servicii: servicii de programare IT şi servicii de consultanţă privind tehnologia informaţiei cu aproximativ 30% fiecare şi comerţul (cu ridicata şi cu amănuntul) cu 20%. Ponderea celorlalte tipuri de servicii specifice în totalul cifrei de afaceri din domeniul informaticii şi activităţilor conexe, se situează sub 5%.  

Referitor la activităţile juridice, în cadrul acestora un rol major îl au serviciile de consultanţă şi reprezentare în drept administrativ, care dau peste 45% din totalul cifrei de afaceri, urmate de serviciile de consultanţă pentru afaceri şi management (peste 20%) şi serviciile de consultanţă şi reprezentare în legislaţia muncii (peste 16%). Celelalte tipuri de activităţi specifice participă cu mai puţin de 10 procente la realizarea cifrei de afaceri.

5.2.Comerţul exterior cu servicii pentru întreprinderi

  

Progresele înregistrate în domeniul tehnologiei informaţiei, care au influenţat structura şi organizarea serviciilor, au determinat numeroase schimbări în modul de prestare a serviciilor pentru întreprinderi şi au avut ca efect îmbunătăţirea capacităţii de comercializare a serviciilor prin transfer electronic. Practic, în aceşti ani comerţul exterior cu servicii a devenit tot mai important, înlăturând astfel exclusivitatea comerţului exterior cu bunuri.  

Serviciile de afaceri cu livrare electronică se constituie astfel într-unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creştere în comerţul internaţional, fluxurile fiind orientate – în concordanţă cu fenomenul de delocalizare – dinspre ţările în curs de dezvoltare către cele dezvoltate. Din acest punct de vedere, România are un potenţial ridicat, evoluţiile pozitive din ultimii ani putând fi amplificate, cu efecte directe asupra balanţei de plăţi.  

Conform datelor din balanţa de plăţi, se poate aprecia că anul 2006 reprezintă punctul de inflexiune în evoluţia comerţului exterior cu servicii, atât pentru că din 2006 balanţa serviciilor, dar mai ales a celor pentru întreprinderi, a început să înregistreze excedente, cât mai ales pentru dinamica ridicată a exporturilor.  

Sugestiv este faptul că exportul de „alte servicii” a crescut în 2006 cu 45,1% (19% pe total de bunuri şi servicii), iar pe primele patru luni din acest an cu 48,9% (18,3% pe ansamblul exporturilor de bunuri şi servicii). Corespunzător, ponderea acestor servicii s-a majorat până la aproape 10% din totalul exporturilor româneşti.

5.3.Externalizarea serviciilor în ţările dezvoltate   

Externalizarea serviciilor a reprezentat în ultimul timp o preocupare constantă în Uniunea Europeană pentru analizarea unor aspecte noi ale activităţii economice în condiţiile globalizării.

12

Externalizarea internaţională este utilizată mai ales de către firmele din economiile avansate către firmele localizate în ţările cu salarii mici şi se referă mai ales la serviciile cu livrare electronică.

 Cum s-a menţionat şi în buletinul 2/2005 al Comisiei Naţionale de Prognoză, fenomenul de externalizare este dificil de măsurat, datorită faptului că informaţiile referitoare la părţile din stadiul de producţie care sunt contractate în afară nu sunt disponibile. În cadrul Uniunii Europene, fluxurile de servicii cu livrare electronică sunt mai de grabă reciproce, decât direcţionate după criteriul profitabilităţii.  

Totuşi se poate identifica şi în acest spaţiu tendinţa de externalizare şi prestare a serviciilor electronice în ţările membre mai puţin dezvolte. Aproape toate noile state membre şi-au majorat sensibil exportul de astfel de servicii.  

De exemplu, în anul 2005, comparativ cu anul 2003, exportul serviciilor de afaceri s-a majorat semnificativ în cazul următoarelor ţări: Slovacia – 60,2%; Polonia – 58,8%; Ungaria – 47,4%; Slovenia – 45,5%; România – 24,2%. În privinţa serviciilor financiare, s-a înregistrat o creştere de 2,2 ori a exportului Cehiei, o dublare a celui aferent Slovaciei şi o majorare cu 22,5% în cazul României.

Analiza dinamicii serviciilor informatice situează România pe locul I, în cadrul noilor ţări membre UE, cu o creştere de 2,5 ori urmată de Cehia cu 2,2 ori şi de Ungaria cu 43,1%.  

În acelaşi timp, s-au majorat şi importurile de servicii electronice. De aceea considerăm că cea mai adecvată măsură a poziţiei unei ţări în procesul de externalizare rămâne soldul comercial al serviciilor electronice, care atunci când este negativ înseamnă o prestare internă de servicii pentru un beneficiar extern.  

Din punct de vedere al soldului comercial, două ţări se detaşează ca fiind ţări care externalizează servicii, respectiv Cehia şi Polonia. Semnificativ este că, în cazul Cehiei, deficitul de 1,65 miliarde euro reprezenta 84% din întregul deficit comercial de bunuri şi servicii.

6.Concluzii Viitorul Romaniei ca destinatie investitionala se va construi in stransa legatura cu abilitatea

acestei tari de a atrage companii active in domeniile serviciilor. Ani la rand, ni s-a spus ce loc minunat este Romania pentru productia de bunuri. Calitati precum forta de munca ieftina, dar in acelasi timp de calitate superioara, locatia buna si resursele naturale sunt mentionate printre motivele pentru care producatorii ar trebui sa vina aici.

In industria serviciilor, Romania are avantaje cheie. Abilitatile multi-lingvistice ale populatiei autohtone permit furnizarea de servicii de mare amploare pe pietele europene. Populatia Romaniei si reteaua sa de universitati ofera, totodata, o resursa apreciabila de forta de lucru. in plus, capacitatea de a calatori in Uniunea Europeana imprima perspectiva regionala si mobilitatea.

Mai mult - in industriile de servicii cu salarii considerabile exista in continuare o diferenta semnificativa de remuneratie intre romani si cetatenii Europei de Vest. Or forta de munca este principalul factor de cost luat in calcul in industria serviciilor.

Dezvoltarea pietei locale permite companiilor straine sa vanda servicii pe piata romaneasca, in paralel cu furnizarea lor la nivel regional sau global.

In concluzie, urmatorii ani ne rezerva cateva investitii interesante in domeniul productiei, dar viitorul Romaniei apare mult mai stralucit in segmentul serviciilor.

13

7.Bibliografie

Ioncică Maria (2003) Economia Serviciilor.Teorie şi practică. Bucureşti.Editura Uranus, Ediţia a III –a revăzută;

Ioncică Maria, Minciu R., Stănciulescu G.(1999) Economia Serviciilor Bucureşti.Editura Uranus

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5 ; http://www.financiarul.ro/2007/09/07/mutatii-pe-piata-serviciilor-pentru-intreprinderi ; http://www.theinvestor.ro/economie/viitorul-sta-in-servicii.

14