STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr....

166

Click here to load reader

Transcript of STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr....

Page 1: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

IURISPRUDENTIA

Nr. 2 / 2017 Aprilie – Iunie

Page 2: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

COLEGIUL REDACŢIONAL

REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU

REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB

MEMBRI:

conf.dr. Sergiu BOGDAN

prof.dr. Dan CHIRICĂ

prof.dr. Paul VASILESCU

lect.dr. Cosmin COSTAŞ

REFERENŢI:

Michel GRIMALDI – profesor, Université Paris II „Panthéon-Assas"

Liviu POP – profesor emerit, Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca

Mircea Ştefan MINEA – profesor, Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca

Denis MAZEAUD – profesor, Université Paris II “Panthéon-Assas”

Bjarne MELKEVIK – profesor, Université Laval, Québec

Benoit MOORE – profesor, Université de Montréal

SECRETAR DE REDACŢIE: lect. dr. Sergiu GOLUB

Page 3: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

CUPRINS / TABLE DE MATIÈRES

PUBLISHED ONLINE: 2017-06-15 PUBLISHED PRINT: 2017-06-30

ISSUE DOI: 10.24193/SUBBiur.62(2017).2

Seminarul profesional INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ ŞI MEDICO-LEGALĂ

A UNOR ELEMENTE MATERIALE -între tradiţie şi modernism-

» Mădălina DINEA, PREZENTARE ......................................................................................................... 5

» Mădălina DINEA, PRESENTATION .................................................................................................... 8

» Articole: Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ. EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE / CASE REPORT. EXAMINATION OF HANDWRITTING IN UNUSUAL CONDITIONS .............................................................................................................. 11

» Articole: Piotr PETCOVICI, POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE / POSSIBILITIES FOR DETERMINING THE TIME OF EXECUTION DOCUMENTS USSING TRADITIONAL METHOTDS .................. 16

» Articole: Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR CU SCOPUL DETERMINĂRII TIMPULUI CREĂRII DOCUMENTELOR / MATERIALS RESEARCH DOCUMENT. TASKS AND METHODS OF RESEARCH ON MATERIALS OF DOCUMENTS WITH OF DETERMINING TIME OF CREATED ........................................................................................................................ 20

» Articole: Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTER-PRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR. STUDIU DE CAZ / TRAFFIC ACCIDENT OR MAN SLAUGHTER? FORENSIC TRACES INTERPRETATION IN A SPECIFIC CASE .............. 25

» Articole: Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES ................. 57

» Articole: Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL / THE IMPORTANCE OF TACTICAL ELEMENTS OF PERSON INTERROGATION DURING THE CRIMINAL TRIAL .............................................. 64

» Articole: Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING-ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE / THE PROFILING TECHNIQUE IN FORENSIC INVESTIGATIONS ............................................... 70

Page 4: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

» Articole: Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW ........................................ 76

» Articole: Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ / HOW CAN WE DEFINE WRITTING AS FORENSIC IDENTIFICATION TOOL? ................................................................................................ 88

» Articole: Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS ......................................................................................................... 95

» Articole: Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI / RESEARCHES ON THE CORRELATION BETWEEN THE PROJECTION DISTANCE OF BYCICLE RIDERS AND THE SPEED OF MOTOR VEHICLES AT THE MOMENT OF IMPACT ................. 102

» Articole: Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTI-VITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA / A VIEW ON THE "METHODOLOGY" CONCEPT IN THE ACTIVITY OF JUDICIAL EXPERTISE IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA ...................................................................................................................... 115

» Articole: Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO-URMELOR. MĂSURAREA CONSTAN-TELOR OPTICE ALE STRATURILOR ȘI ALE STRUCTURILOR NANOMETRICE DIN SUBSTANȚE ORGANICE ȘI NEORGANICE / POSSIBILITIES TO MEASURE NANO-TRACES. MEASURE-MENT OF OPTICAL CONSTANTS OF NANOSCALE LAYERS AND STRUCTURES IN ORGANIC AND ANORGANIC SUBSTANCES .................................................................................. 121

» Articole: Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOA-RELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ / OPINIONS CONCERNING THE PROBLEMS OF FORENSIC LABORATORIES ACCREDITATION IN MOLDOVA .................................................... 129

» Articole: Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU-DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTO-CICLURILE – DOUĂ STUDII DE CAZ / PARTICULARITIES OF ROAD TRAFFIC ACCIDENTS INVOLVING MOTOCYCLES – TWO CASE STUDIES .................................................................. 134

» Articole: Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC-BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI / ON THE COMPETENCE OF FORENSIC EXPERTS ....................................... 139

» Articole: Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ / RESEARCH OF CAUSALITY REPORT FROM PSYCHANALITICAL PERSPECTIVE ........................................................ 156

Page 5: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ ŞI MEDICO-LEGALĂ A UNOR ELEMENTE MATERIALE

5

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Numărul 2/2017 al revistei Studia-Iurisprudentia cuprinde comunicările susţinute la

Seminarul profesional INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ ŞI MEDICO-LEGALĂ A UNOR ELEMENTE MATERIALE

-între tradiţie şi modernism-

Alba Iulia 17-19 Mai 2017

În cursul lunii mai 2017, la Alba Iulia a avut loc Al Doilea Seminar Profesional de Criminalistică. Acesta a devenit o tradiţie, îmbrăţişată de multe persoane. Evenimentul, departe de a putea fi considerat o conferinţă tipică, îşi demonstrează unicitatea şi nota modernă tocmai prin cadrul deschis al discuţiilor si ambianţa plăcută, oferita de oraşul Alba Iulia în care modernul şi istoria se îmbină perfect.

Tema aleasa de aceasta data a fost „Interpretarea Criminalistică şi Medico Legală a unor elemente materiale”. În organizarea seminarului au fost implicate instituţii de renume în domeniul juridic, precum: Societatea Română de Criminologie, Criminalistică şi Ştiinţe Penitenciare (Filiala Transilvania), International Police Asociation Secţia Română, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Pe lângă acestea, au participat ca instituţii partenere : Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ALBA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel CLUJ, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, Universitatea din Bucureşti-Facultatea de Drept şi Centrul Naţional de Expertize Judiciare din Chişinău, Rep. Moldova.

Seminarul a avut loc în sala de conferinţe a Hotelului „Parc” din Alba Iulia, unde participanţii au avut parte de o primire ospitalieră, un mediu confortabil, propice implicării acestora în discuţiile ce au urmat prelegerilor magistrale. Deşi s-ar putea crede că acest eveniment a fost destinat exclusiv profesioniştilor din domeniul expertizelor criminalistice sau din cel al medicinii legale, temele propuse spre dezbatere au prezentat o doză de interes pentru cele mai diverse nivele de pregătire: în sală au fost şi masteranzi ai Facultăţilor de Drept Cluj Napoca, Alba Iulia şi a celei de Psihologie din Bucureşti. Seminarul a avut invitaţi de renume, atât la nivel naţional, cât şi internaţional: Prof.univ.dr. Emilian Stancu, Prof.univ.dr. Augustin Lazăr, Prof.univ.dr. Valentin Iftenie, Av.dr. Mihai Baco (Vicepreşedinte al Uniunii Europene a Barourilor), Prof.univ.dr. Vicenzo Tarantino (Italia), Elio Carlos Tarantino Mendoza Garofani (Italia), Prof.dr.hab. Maciej Szostak (Polonia), Dr. Rafal Ciesla, Dr. Grzegorz Ruszek (Polonia) şi ai Academniei Forţelor de Poliţie din Ungaria. Prelegerile au fost realizate în italiană, engleză şi română, participanţii beneficiind de traducere simultană.

De ce seminar profesional şi nu conferinţă?

În primul rând, evenimentul a avut ca scop prezentarea unor prelegeri extinse (2-3 ore), pe teme de mare interes si complexitate, într-un cadru dinamic, aşa încât participanţii au

Page 6: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ ŞI MEDICO-LEGALĂ A UNOR ELEMENTE MATERIALE

6

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

putut avea intervenţii, fie întrebări, fie obiecţii la cele expuse. Temele de discuţie au fost diverse, acoperind o largă arie a domeniului criminalisticii si medicinei legale. Fără a respinge importanţa altor conferinţe pe teme juridice, seminarul profesional de la Alba Iulia s-a dorit si a avut o latură mai activă, cu vii dezbateri între participanţi. S-a dorit ca acest seminar să stârnească interesul participanţilor pentru temele prezentate, scop care a fost şi atins încă de la prima prelegere, creând celor prezenţi posibilitatea de a înţelege temele discutate şi de a observa implicaţiile acestora în realitatea practică.

În deschiderea seminarului, domnul procuror general dr. Augustin Lazăr a vorbit despre importanţa acestui tip de intâlnire, remarcănd buna afluenţă a celor interesaţi, precum şi “formarea unei tradiţii pentru aceste întâlniri la Alba Iulia”.

Seminarul a debutat cu prelegerea susţinută în limba italiană de Prof.univ.dr. Vicenzo Tarantino, cu tema „Incapacitatea de a înţelege şi a vrea: alterarea grafică, indicator al stării cognitive. Interpretarea grafică (Aprecierea discernământului)”. Discuţiile cu privire la acest subiect s-au conturat în jurul stărilor maladive care au o legătură directă cu actul grafic al persoanei bolnave. S-a demonstrat că scrierea unei persoane are o stabilitate relativă, fiind influenţată de funcţionarea defectuoasă a organelor implicate în realizarea grafismelor şi de boala de care este suferind scriptorului. Pentru exemplificare, prof. Tarantino a amintit de boala Parkinson şi de efectele acesteia asupra scrierii în cazul unor persoane celebre, precum: Adolf Hitler, Salvador Dali, Cassius Clay (micşorarea scrisului, tremurături în scris etc.). Au fost facute importante referiri la studii actuale asupra efetelor tratementelor medicamentoase in ameliorarea aspectului dezorganizat al scrierii persoanelor afectate de diferite maladii. De asemenea a fost exemplificat aplicarea acestor aspecte ale grafologiei medicale la aprecierea discernământului semnatarilor de testamente, etc.

A doua temă a fost susţinută de Elio Carlos Tarantino Mendoza Garofani (Italia), cu privire la utilizarea fotografiilor în cauzele judiciare şi importanţa acestora în aflarea adevărului în cauzele aduse spre soluţionare. Au fost folosite referiri la imaginile realizate cu aparate Smartphone, tip „ selfie” şi la cerinţele de calitate ale aparaturii de laborator în expertizele criminalistice grafice şî traseologicce.

Prima zi a seminarului s-a încheiat cu prelegerea d-nei dr. Costea Gabriela, medic primar psihiatru al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti, ce a avut ca temă „Aspectele Medico Legale ale discernământului”. Au fost subliniate abordarile complexe ce se impun ,precum si o buna documentare a istoricului prezumptivei boli pentru care este examinat pacientul.

Cea de-a doua zi a seminarului s-a orientat spre discuţii referitoare la probleme legate de regimul inregistrarilor audio-video si al expertizei accidentelor auto.

O prima temă de discuţie a fost „Rolul experţilor în cauzele de corupţie bazate pe înregistrări”, prezentată de Lect.univ.dr. Sandra Grădinaru. Au fost facute importante referiri practice şi observatii cu privire la problemele pe care le ridică notiunile de “original” respectiv “copie “ privind aceste inregistrari, obstacolele tehnice si cerinţele procesuale pe care le intilnesc participantii la procesul penal in valorificarea acestor probe. Vii discuţii au fost legate de rolul expertului angajat de o parte si de modul in care este înţeleasă şi se realizează asa numita “participare la expertiza”a acestuia.

Page 7: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ ŞI MEDICO-LEGALĂ A UNOR ELEMENTE MATERIALE

7 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Importante observatii au fost facute de unii dintre participanti cu privire la conditiile tehnice si de calitate ale echipamentelor folosite in realizare înregistrarilor, precum si modul in care acestea atrag dupa sine calitatea înregistrărilor precum si utilizarea lor ca probe, respectiv capacitatea de valorificare.

Prelegerile intitulate „Interpretarea criminalistică a leziunilor şi urmelor de impact în expertiza accidentelor de trafic” susţinută de dr.ing. Bogdan Boboş şi „Interpretarea medico-legală a leziunilor rezultate în urma accidentelor de trafic” susţinută de Prof.univ.dr. Valentin Iftenie, din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, Bucureşti au prilejuit impreuna un ansamblu de discutii profesionale animate. Astfel, au fost adresate numeroase intrebari legate de reconstrucţia virtuală a accidentelor, importanţa calităţii cercetărilor locului faptei, simulările computerizate si stadiul de dotare al laboratoarelor de expertiză.

Ultima zi a seminarului profesional de la Alba Iulia a fost animată de prezentarea Conf.univ.dr. Sorin Alămoreanu cu tema „Expertizele complexe”, discuţiile fiind orientate spre rolul expertizelor complexe în soluţionarea unor cauze de răsunet profesional şi mediatic (printre care şi cea a “Brăţărilor dacice”) . S-au analizat succint metodele de lucru şi informaţiile utilizate de experţi în examinarea unor obiecte de patrimoniu, aplicaţiile traseologiei, prin care s-a demonstrat natura şi vechimea urmelor lăsate de instrumentele specifice perioadei pe materialul din care au fost confecţionate brăţările, observarea şi analizarea porţiunilor de pământ cristalizat aflat pe suprafaţa obiectelor dacice, precum si complexele colaborări interdisciplinare care au stat la baza formulării concluziilor.

Conf.univ.dr. Neculai Zamfirescu a prezentat un proiect prin care să se încerce formarea unei biblioteci modus operandi, unde dosarele să fie privite asemeni unor cărţi de identificare criminală, formând şi un spaţiu de cercetare ştiinţifică.

În cadrul seminarului au fost purtate discutii notabile şi s-au formulat propuneri ale unor persoane cu o vastă experienţă în domeniul juridic sau al medicinei legale, precum Prof.univ.dr. Emilian Stancu, Prof.univ.dr. Valentin Iftenie, Conf.univ. Petruţ Ciobanu şi Conf.univ.dr. Sorin Alămoreanu.

Finalul seminarului profesional cu tema „Interpretarea Criminalistică şi Medico-Legală a unor elemente materiale” a fost marcat de înmânarea diplomelor de participare şi de discutarea necesităţii organizării în semestrul II a unui nou seminar orientat pe problemele îmbinării aspectelor de procedură, metodologie şi practică în administrarea probelor ştiinţifice.

Mădălina DINEA

Jurist, absolventă a Facultăţii de Drept, UBB Cluj-Napoca.

Page 8: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, CRIMINALISTIC AND FORENSIC MEDICINE INTERPRETATION OF MATERIAL ELEMENTS

8

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

The 2nd issue of Studia-Iurisprudentia features the papers presented at the

Professional Seminar CRIMINALISTIC AND FORENSIC MEDICINE INTERPRETATION OF MATERIAL ELEMENTS

- between tradition and modernism -

Alba Iulia, 17-19 May 2017

In May 2017, the Second Professional Forensic Seminar was held in Alba Iulia. The professional forensic seminar organized in Alba Iulia became a tradition, embraced by many people. The event, far from being a typical conference, demonstrates its uniqueness and the modern note through the open discussion framework and the pleasant ambience offered by the city of Alba Iulia in which modern and history blend perfectly.

The theme chosen by this time was "Criminalistic and Forensic Medicine Interpretation of Material Elements". In organizing this seminar were involved renowned institutions in the legal field, such as: Romanian Society of Criminology, Forensics and Penitentiary Sciences (Transylvania Branch), International Police Asociation (Romanian Section), The University "1 December 1918" from Alba Iulia and the Faculty of Law from "Babeş-Bolyai" within University of Cluj-Napoca.

In addition, they participated as partner institutions: the National Mina Minovici Forensic Institute from Bucharest, the Prosecutor's Office attached to the ALBA Court of Appeal, the Prosecutor's Office attached to CLUJ Court of Appeal, the National Criminal Investigation Institute from Bucharest, the University of Bucharest- Law Faculty and National Center for Judicial Expertise from Chisinau, Republic of Moldova.

The seminar took place in the conference room of the "Parc" Hotel in Alba Iulia, where the participants had a hospitable reception, a comfortable environment, suitable for their involvement in the talks that followed the lectures. Although it may be thought that this event was exclusively for forensic professionals or forensic medicine, it has been noticed that the themes proposed for the debate present a dose of curiosity and interest for the most diverse levels of training that the present ones had Former law professors from Cluj Napoca, Alba Iulia and the Faculty of Psychology from Bucharest. The seminar had important guests, both nationally and internationally renowned: Professor Emilian Stancu, University Professor D. Augustin Lazar, University Professor D. Valentin Iftenie, Attorney D. Mihai Baco (Vice President of the European Bar Association), University Professor D. Vicenzo Tarantino (Italy), Elio Carlos Tarantino Mendoza Garofani (Italy), Professor D. Maciej Szostak (Poland), D.Rafal Ciesla, D.Grzegorz Ruszek ((Poland) and the Academy of Hungarian Police Forces. The lectures were conducted in Italian, English and Romanian, with participants receiving simultaneous translation.

Page 9: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, CRIMINALISTIC AND FORENSIC MEDICINE INTERPRETATION OF MATERIAL ELEMENTS

9

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Why a professional seminar and not a conference?

First of all, the event aimed at presenting extended lectures (2-3 hours), on topics of great interest and complexity, in a dynamic environment, so that the participants could have interventions, either questions or objections. The themes of the discussion were diverse, covering a wide area of the field of forensics and forensic medicine. Without rejecting the importance of other conferences on legal issues, the professional seminar in Alba Iulia wanted and had a more active side, with debates among the participants. It was hoped that this seminar would spark the interest of the participants for the presented themes, a goal which was achieved even after the first lecture, creating the opportunity for the present participants to understand the topics discussed and to observe their implications in the practical reality/field.

In the opening of the seminar Mr General Prosecutor D. Augustin Lazar spoke about the importance of this type of meeting, noting the good affluence of those interested, as well as "forming a tradition for these meetings in Alba Iulia".

The seminar began with lectures in Italian by the University Professor D. Vicenzo Tarantino on "Failure to understand and want: altered graphic, Indicator of cognitive status, Graphic interpretation (assessment discernment)". Discussions on this topic have emerged around ill-health states that have a direct link to the graphic act of the sick person. It has been shown that a person's writing has a relative stability, being influenced by the malfunctioning of the organs involved in charting and the illness of the scriptor. For example, Professor Vicenzo Tarantino recalled Parkinson's disease and its effects on writing for famous people such as Adolf Hitler, Salvador Dali, Cassius Clay (writing downscreen, writing trembling, etc.). Important references have been made to current studies on the effects of drug treatments in alleviating the disorganized aspect of the writing of people affected by various diseases. It has also been exemplified the application of these aptitudes of medical graphology to the appreciation of the discernment of criminal signatories, etc.

The second theme was supported by Elio Carlos Tarantino Mendoza Garofani (Italy), referring to the use of photographs in court cases and their importance in finding out the truth in solving cases. Reference was made to images made with "selfie" smartphones and to the quality requirements of laboratory equipment in graphic forensic and trasological expertise.

The first day of the seminar ended with a lecture from Mrs. Gabriela D. Costea, MD psychiatrist at the National Institute of Forensic Medicine "Mina Minovici" in Bucharest, which had the theme "forensic aspects of discernment". There have been highlighted the complex approaches that are required, as well as a good documentation of the history of the presumptive disease for which the patient are examined.

The second day of the seminar focused on issues related to audio-video recordings and car accident expertise.

The first topic of discussion was "The role of experts in corruption cases based on audio recordings", presented by University Lector D. Sandra Grădinaru. Important practical references and remarks were made on the issues raised by the notions of "original" or

Page 10: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Mădălina DINEA, CRIMINALISTIC AND FORENSIC MEDICINE INTERPRETATION OF MATERIAL ELEMENTS

10

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

"copy" of these recordings, the technical obstacles and the procedural requirements that the participants in the criminal trial encounter in capitalizing on these evidence. The discussions were about the role of the expert engaged by one party and the way it is understood and realized the so-called "participation in its expertise"

Important observations were made by some of the participants regarding the technical and quality conditions of the equipment used to record the audio recordings, as well as the way they bring the quality of the recordings as well as their use as evidence and the capacity to capitalize.

Lectures entitled "Interpretation forensic traces of injuries and their impact in traffic accidents expertise" held by D. Engineer Bogdan Boboş and "Interpretation of the forensic injuries resulting from traffic accidents" supported by University Professor D.Valentin Iftenie, from the "Mina Minovici" National Institute of Forensic Medicine, Bucharest, have made together an ensemble of animated professional discussions. Thus, many questions have been addressed concerning the virtual reconstruction of accidents, the importance and the quality of the research of the crime scene, the computer simulations and the endowment status of the laboratories of expertise.

The last day of the professional seminar in Alba Iulia was animated by the presentation of Conf. University D. Sorin Alămoreanu on "complex examinations", discussions were role oriented of expertise in solving complex causes of professional and media visibility (including the "Dacian bracelets'). The methods of work and the information used by experts in the examination of heritage objects, the applications of traceology, have been analyzed succinctly, which proved the nature and the traces left by the instruments specific to the period on the material from which the bracelets were made, the observation and analysis of the crystallized ground portions on the surface of the Dacian objects, as well as the complex interdisciplinary collaborations that led to the formulation of the conclusions.

Conf. University D. Zamfirescu Neculai presented a project to try forming a library modus operandi, where the files to be viewed like some criminal identification card forming and space research.

During the seminar, important discussions were held and proposals of persons with extensive experience in legal or forensic medicine, such as Professor Emilian Stancu, Professor Valentin Iftenie, Conf. University Petruţ Ciobanu and Conf. University D. Sorin Alămoreanu.

At the end of the professional seminar on "Interpreting Forensic and Forensic Medicine of material elements" was marked by offering the diplomas to participation and discussion of the need to organize another seminar in the second half of the quarter tailored to merge aspects of procedure, methodology and practice in the management of scientific evidence.

Mădălina DINEA

Jurist, LLM Faculty of Law, UBB Cluj-Napoca.

Page 11: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ.  EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE 

 

11 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Seminarul profesional Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale 

  

PREZENTARE DE CAZ. EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE  

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.1 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

  

Victoria CATARAGA*  

Abstract: Case report. Examination of handwritting in unusual conditions. Determination of the manuscript executor has an major  importance  in  judicial process. When writing  is made up  in unusual conditions,  it  causes  impediments  in  the  research  process,  but  strict  compliance  to  the  principles  of conducting forensic allow to solve successfully the problem. 

 Keywords: handwriting examination, unusual signature, forensic identification, determination of 

the author, expertise 

   ACTUALITATEA LUCRĂRII  De  cele mai multe ori,  experţii  grafoscopişti opresc  examinările de  identificare  a 

executorului,  în  cazul  când  se  atestă  condiţii  de  neobişnuinţă  în manuscrisul  examinat. Este oare întodeauna corect? 

Am  întâlnit mai multe  lucrări ale experţilor grafoscopişti, finisate  la etapa stabilirii în  manuscrisele  examinate  a  condiţiilor  de  neobişnuinţă,  mai  cu  seamă  generate  de procesul copierii directe şi formulând în această bază concluzii de imposibilitate.  

 OBIECTIVE  Evaluarea unor posibilităţi de soluţionare a problemelor de identificare a executoruşui 

uni manuscris îndeplinit prin copiere directă. Prezentarea algoritmului cercetprilor efectuate.  METODE DE CERCETARE  Analize asupra unui caz din parctica de expertiză grafosocpică şi tehnică a documentelor: Obiect de expertizat: ‐ o recipisă despre împrumut; obiectiv înaintat de ordonator: ‐ 

identificarea executorului (titularul sau o altă persoană);  

Page 12: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ.  EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE 

 

12

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Circumstanţe: ‐ anterior s‐au efectuat patru examinări asupra acestui obiect. Drept motiv de numire a prezentei expertize au servit concluziile diferite formulate de 

către experţi în cadrul investigaţiilor anterioare asupra obiectelor expertizei, dar mai cu seamă, imposibilitatea soluţionării  întrebării cu privire  la executorul manuscrisului  şi  semnăturii, din cauza condiţiilor de neobişnuinţă din acestea, expuse în două din concluziile la RE anterioare. Experţilor  li  s‐a  cerut  examinarea  repetată  a  obiectelor,  cu  scopul  soluţionării  întrebărilor înaintate. 

În acelaşi timp, la expertiza actuală, în urma solicitării de către experţi, s‐a prezentat un obiect, care nu a fost examinat anterior, anume ‐ o copie de recipisă cu conţinut a manuscrisului similar obiectului în litigiu, însă executat pe o filă de caiet în pătrăţele (1 filă A4). 

Mai jos prezint imaginile obiectelor despre care am menționat:  

  

Imag. 1. recipisa în litigiu 

 

  

Imag. 2: fila cu copie unei recipise, prezentată se către OUP pentru comparaţie, la solicitarea suplimentară a experților. 

 Algoritmul expertizei date, fără a reda detalii de metodică generală, a fost următorul: I. Stabilirea modului de executare a manuscriselor ambelor obiecte / scris şi copie/, 

inclusiv s‐au efectuat examinări cu scopul de a depista o eventuală „înbătrânire artificială” [4] [6], [15]; 

II. Comparaţia prin confruntare a acestor obiecte; III. Analiza  rezultatelor  obţinute,  urmare  căreia  am  stabilit,  că manuscrisul,  care 

începe cu cuvintele „Eu subsemnatu ...” şi se termină cu cuvintele„…. De euro Isac Oleg” 

Page 13: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ.  EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE 

 

13 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

şi semnătura literală „Isac”, de pe fila format A5, în litigiu au fost executate prin copiere directă, realizată pe o suprafaţă netedă şi transparentă (cum ar putea fi sticla) plasată  în direcţia unei surse de  lumină de contrapunere de pe recipisa  în copie, sau de pe o copie intermediară a acesteia sau a originalului, sau chiar de pe original.  

IV. Examinări grafoscopice. În acest caz, menţionez, că identificarea executorului textului recipisei în litigiu prezintă 

dificultate datorată  specificului  copierii,  care presupune  redarea  fidelă a unei  forme grafice străine  executorului.  Adică,  acesta,  îşi  abandonează  temporar  propriile  deprinderi  grafice, limitându‐se la actul mecanic (mai mult sau mai puţin) de urmărire a unor semne grafice, ce nu îi  sunt proprii.  În  consecinţă,  grafismele obţinute nu  vor  reţine, decât  în mod de  excepţie, elemente  specifice  scrisului  executorului.  Având  în  vedere  cele  specificate mai  sus,  unica posibilitate de  a  încerca  stabilirea persoanei  care  a efectuat  copierea  în  transparenţă  a textului recipisei este de a examina obiectul în două etape, anume: 

– etapa 1: examinarea comparativă, prin juxtapunere, a fiecărei litere în parte din copia autentificată a recipisei (copia realizată cu ajutorul MTMC, de tip laser) cu litera respectivă din copia  recipisei  executată  în  transparenţă,  scopul  fiind  de  a  depista  eventuale  elemente  de execuţie diferite, adică – mici detalii, care pot constitui elemente de execuţie proprii persoanei care a executat copierea şi la care persoana dată nu a atras atenţie în momentul copierii, fiind în  afara  controlului  scrisptorului,  ca  mişcări  dirijate  la  nivelul  subconştient  (deprinderi automatizate din cadrul stereotipului dinamic cimentat al executorului); 

– etapa 2: compararea, din punct de vedere grafoscopic, a elementelor de execuţie diferite, care au fost depistate în cadrul etapei I, cu elementele de execuţie a modelelor de comparaţie prezentate, executate de titular. 

Foarte important în situaţia descrisa a fost aprecierea coincidenţelor şi diferenţelor înregistrate, explicarea valorii acestora din punct de vedere a teoriei identificării criminalistice şi această apreciere o prezint mai jos: 

“Diferenţele înregistrate, în cadrul examenului comparativ descris mai sus (ilustrate cu săgeţi de culoare roşie în imag. 15‐25, RE Nr . 9965din 18 noiembrie 2015) au caracter esenţial, stabil  şi  fiind  din  cele  mai  valoroase  din  punct  de  vedere  identificator  (referindu‐se  la executarea celor mai mici elemente grafice) sunt fireşti şi în totalitatea sa formează un complex suficient  pentru  a  exclude  executarea  acestui  manuscris  (semnătura  este  literală  şi  s‐a examinat  de  comun  cu  scrisul,  având  indici  generali  şi  individuali  comuni)  de  către  titular, mostrele de scris ale căruia s‐au pus la dispoziţia experţilor. 

Coincidenţele de ordin general  şi cele de ordin  individual,  înregistrate  între obiectele comparate (ilustrate cu săgeţi de culoare roşie  în  imag.15‐25, RE Nr  . 9965 din 18 noiembrie 2015) şi altele, care nu au fost menţionate fiind în majoritatea lor din cele mai uşor de redat, ţinând de aspect, formă şi dimensiuni nu influenţează concluzia, deoarece se explică astfel: ‐ persoana care a executat copierea era preocupată de redarea cât mai fidelă atât a aspectului general al simbolului respectiv, cât şi a aspectului textului recipisei în ansamblu, în acelaşi timp procedând uneori involuntar la mici abateri (inexactităţi de redare), lipsite de importanţă în  viziunea  sa.  Majoritatea  din  aceste  inexactităţi  sunt  elemente  de  execuţie  proprii 

Page 14: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ.  EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE 

 

14

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

persoanei care a executat copierea, adică deprinderi proprii de a scrie,  şi anume – de a iniţia  şi  de  a  finaliza  unele  semne  grafice,  referitor  la  care  şi  s‐au  stabilit  diferenţele menţionate mai  sus,  altele  din  ele,  însă  sunt  accidentale,  având  caracter  întâmplător (elemente străine deprinderilor executorului,  irepetabile  în scrisul acestuia),  reieşind din condiţiile neobişnuite de executare a manuscrisului prin copiere, dar prin natura sa, fiind lipsite de importanţă pentru concluzia formulată.”[5], [9]. 

În final am formulat următoare concluzie: „1‐2.  Manuscrisul  cu  conţinut  de  recipisa  de  pe  fila  format  A5,  prezentată  la 

expertiză în calitate de material în litigiu, care începe cu cuvintele „Eu subsemnatu ...” şi se termină  cu  cuvintele  „….  De  euro  Isac  Oleg”  şi  semnătura  literală  „Isac”,–  nu  au  fost executate de către numitul Isac Oleg, dar de către o altă persoană. 

Acest manuscris  a  fost  realizat  prin  copiere  directă,  pe  o  suprafaţă  netedă  şi transparentă (cum ar putea fi sticla) plasată în direcţia unei surse de lumină de contrapunere (în  transparenţă) de pe  recipisa  în copie, prezentată  la expertiză suplimentar,  la solicitarea experţilor sau de pe o copie intermediară a acesteia sau a originalului, sau de pe original.” [3] 

 CONCLUZII  În multe situaţii, pot  fi soluţionate  întrebări cu privire  la executorul manuscrisului 

îndeplinit  în condiții neobișnuite, chiar  şi copierea directă.  Important este ca expertul să respecte strict principiile de efectuare a expertizei  judiciare,  în special cel al plenitudinii examinărilor. 

  

BIBLIOGRAFIE  

1. Gheorghe Popa, Conf. Univ. dr. ş.a. „Exploatarea urmelor prin expertize criminalistice”‐ Note de curs ‐ Bucureşti – 2005. 

2. Frăţilă A., Păşescu Gh., Expertiza criminalistică a semnăturii, Editura Naţional;  3. RAPORT DE EXPERTIZĂ Nr . 9965 din 18 noiembrie 2015 4. Буриский,  Е.Ф.  Громов  В.И.  К  проблеме  идентификации  струйных  знакосинтезирующих 

печатающих устройств (СЮИ МВД России 2011). 5. Вимберг Л.А., Шианкова М.В. «Почерковедческая экспертиза.‐ Волгоград, 1977. 6. «Возможности  спектрофотометрического  исследования  паст  шариковых  ручек 

современных производителей» Научные ведомости, вып.15/2 258. 7. Деление букв прописей русского алфавита на элементы, Москва 1987. 8. Koen Herlaar, Tehnici NFI de examinări tehnice ale documentelor, 2014 9. Комиссаров  А.Ю.,  Журавлева  Т.  Н.,  Макарова  Л.  В.,  «Cборник  фрагментов  заключений 

эксперта‐почерковеда. (Учебное пособие) М.В.Д. РФ Э.К.Ц, ‐М, 1997». 10. «Научно‐практический  журнал  «судебная  экспертиза»  2010‐2  (22)»,  МВД  РФ.  Ст.  П.В. 

Бондаренко  «характеристики  движений  пишущего  над  плоскостью  рукописи»,  П.М. Кошманов, М.П.  Кошманов, А.А. Шнайдер «Признаки построения подписи и их роль»„  ‐ Recomandări metodice. 

Page 15: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Victoria CATARAGA, PREZENTARE DE CAZ.  EXAMINAREA SCRISULUI EXECUTAT ÎN CONDIŢII NEOBIŞNUITE 

 

15 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

11. С.Д.Павленко,  Н.С.Золотарь  и  др.  «Криминалистическое  исследование  документов»., Киев, Редакционно‐издательский отдел МВД УССР, 1989 ‐ Instrucţiune metodică. 

12. Соколов  С.М.  Судебно‐химическая  экспертиза  материалов  документов…!  Изд‐во «Медицина» Москва‐1964. 

13. „Судебно‐почерковедческая экспертиза общая часть”, Москва 1989. 14. Судебно‐техническая  экспертиза  документов.  Выпуск‐1.  (Методическое  пособие  для 

экспертов, следователей и судей). Москва 1989». 15. Tехническая экспертиза документов. Азбука криминалистики 2011.   Nota  1:  Lista  cuprinde  inclusiv  literatura  utilizată  la  efectuarea  raportului  de  expertiză  analizat. Ordonatorul a dat acord pentru prezentarea cazului.  

                          

                                                                 * Centru Naţional Anticorupţie al RM, mun. Chişinău, Republica Moldova; [email protected]

Page 16: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Piotr PETCOVICI, POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE  EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE 

 

16

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medidco‐legală a unor elemente materiale   

POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE 

  DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.2

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

  Piotr PETCOVICI* 

 Abstract: Possibilities for determining the time of execution documents ussing traditional 

methotds. For each particular expertise it is necessary to find a specific algorithm, depending on the specific characteristics forensic clues circumstances of the case. 

 Keywords: handwriting examination, forensic identification, contested documents, time of execution 

  

ACTUALITATEA TEMEI  De cele mai multe ori, stabilirea timpului de executare a documentuui prin metode 

de expertiză nu este posibilă. Am întâlnit mai multe lucrări ale experţilor cu concluzii despre imposibilitate, formulate 

în  temeiul  lipsei metodicilor de acest gen. Părerea mea este, că pentru  fiecare caz  în parte, trebuie  de  ales  algoritm  speific  de  investigaţii  şi  respectiv,  indici  criminalistici  caracteristici anume  circumstnţelor de  caz  şi  de  foarte multe ori, problema poate  fi  soluţionată  sau  cel puţinpot fi orientaţi ordonatorii spre anumite situaţii importante pentru investigarea cauzei.  

OBIECTIVE  ‐  Ilustrarea unui  caz despre determinarea  timpului de  executare  a documentului 

prin metode criminalistice (cercetări tehnice ale documentelor).  METODE DE CERCETARE  Analize asupra unui caz din parctica de expertiză tehnică a documentelor: Obiect de expertizat: 

Page 17: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Piotr PETCOVICI, POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE  EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE 

 

17 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Materiale în litigiu:  ‐ CD cu informaţia extrasă din portalul de ştiri al website‐ului www.unimedia.info; 

Materiale pentru comparaţie: ‐ dosarul privind aplicarea măsurii preventive  în privinţa  învinuitului Vicol Nicolae, 

pe 106 file, în care sunt cusute copiile actelor –mostre de comparaţie:  f.d. 20, 23 avers, 28 avers, 29 avers, 30 avers, 34, 35 avers; 

‐ dosarul privind aplicarea măsurii preventive în privinţa învinuitului Sîrbu Veaceslav, pe 101 file, în care sunt cusute copiile actelor –mostre de comparaţief.d. 10, 11 avers, 17, 20 avers, 25 avers, 26 avers, 27 avers; 

‐ cauza penală nr.2012978140 , în care sunt cusute actele ( în original) mostre: ‐ vol.II ‐ f.d. 84, 85 , 86; ‐ vol.III ‐ f.d. 184, 185 avers;  

Obiective: 1.  A  fost  oare  obţinută  informaţia  extrasă  din  portalul  de  ştiri  al  website‐ului 

www.unimedia.info conţinută în fişierele de tip JPG de pe CD‐R prezentat la expertiză, din (sunt enumerate dosarele în care se găsesc actele pentru comparaţie)?  

2. Dacă da, în ce mod şi care este timpul relativ al copierii informaţiei conţinută în fişierele de tip JPG de pe CD‐R prezentat la expertiză? 

(întrebare  formulată  la  iniţiativa experţilor,  în conformitate cu p.4) alin.(5), art.88 CPP RM.) 

 Algoritmul expertizei date, fără a reda detalii de metodică generală, a fost următorul: I. Examinarea  informaţiei  extrase  din  portalul  de  ştiri  al  website‐ului 

www.unimedia.info, care se conţine pe CD‐R –ul prezentat în calitate de material în litigiu, cu scopul de a identifica originalul (actele de pe care a fost obţinută) acesteia, obţinând rezultate care  ne‐au  permis  să  concludem,  că  imaginile  conţinute  pe  CD‐R  au  fost  executate  de  pe originale (în acest context prin „original” se are  în vedere actul  în original sau  în copie de pe care s‐a realizat imaginea din fişier) obţinute la acelaşi dispozitiv de imprimare. 

II. Examinarea  obiectelor  identificate  între  ele,  urmare  cărui  fapt  am  stabilit,  că originalele  actelor  de  pe  care  s‐au  obţinut  imaginile  examinate  de  pe  CD‐R‐ul  dat,  au  fost executate  de  pe  acelaşi  set  de  acte  (copii)  cu  ajutorul  tehnicii  de  multiplicare  (aceluiaşi copiator), după care unele din ele (se face referința la tabelul nr.2) au fost supuse modificărilor conţinutului iniţial, transformate în formă electronică, în care s‐au prezentat la expertiză. 

III. Gruparea  obiectelor  examinării  în  baza:  conținutului  textual,  indicilor  grafici, stilistici,  topografici,  etc.,  a  permis  să  stabilim,  că  trei  obiecte  din  cele  examinate  – alcătuiesc imagini ale filelor unui act.  

IV. Examinarea comparativă a acestor obiecte cu materialul comparativ prezentat, ce a permis  identificarea dosarului de pe care s‐a executat copii şi modalitatea executării,  inclusiv prezenţa modificărilor conţinutului iniţial al copiilor executate şi altor operaţii de transformare; 

V. Examinarea comparativă a obiectelor identificate, care a permis stabilirea timpului relativ de executare actelor reprezentate în imagini pe CD‐R: 

Page 18: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Piotr PETCOVICI, POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE  EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE 

 

18

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Mai jos prezint aprecierea rezultatelor pe care am fondat concluzia: „Judecând după modificările conținutului inițial prezente în originalele (în acest context 

prin „original” se are în vedere actul de pe care s‐a obținut copia examinată) de pe care s‐au realizat  imaginile  în  litigiu  şi  după  natura  diferențelor menționate mai  sus,  concludem,  că multiplicarea f.d. 34 avers şi revers, 35 avers, 23 avers, 20 avers şi revers, 28 revers, 29 revers şi 30 avers din dosarul nr. 14‐11/13 (Vicol N.A.), a avut loc după coaserea acestor file în dosar şi depunerea semnăturilor executate cu instrument de scris, colorant albastru pe f.d. 20 avers, 23 avers,  28  avers,  29  avers,  30  avers,  34  avers,  35  avers.  ‐  întrebare  soluţionată  la  iniţiativa experţilor, în drept p. 4), alin.(5), art.88 CPP RM.” [2] 

 

                    

 Im.1. Fragment mărit a părţii inferioare a im.                                Im.2. Fragment mărit a părţii inferioare a f.d. din fişierul (13623480876307)‐ ob.5 al cercetării                        20 avers din dosarul nr. 14‐11/13 (Vicol N.A.) cu marcarea unor coincidenţe individuale 

 

Fig.1. Aspect mărit al fragmentelor similare de pe obiectele comparate. 

 În final am formulat următoarele concluzii: 1.  Informaţia extrasă din portalul de  ştiri al website‐ului www.unimedia.info, care se 

conține pe CD‐R –ul prezentat la expertiză în calitate de material în litigiu, anume, 9 fişiere de tip  grafic,  cu  numele:  1362348096545.jpg,  362348111911.jpg,  13623480876307.jpg, 13623480914449.jpg,  13623481003352.jpg,  13623481036796.jpg,  13623481072997.jpg, 

Page 19: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Piotr PETCOVICI, POSIBILITĂŢI DE DETERMINARE A TIMPULUI DE  EXECUTARE A DOCUMENTULUI PRIN METODE TRADIŢIONALE 

 

19 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

13623481141772.jpg, 13623481185300.jpg. (câte o imagine în fiecare) – a fost obţinutăde pe copiile actelor, cusute  în dosarul nr. 14‐11/13  (Vicol N.A.) şi prezentate  în calitate de material comparativ. 

2. Această informaţie s‐a obţinut prin multiplicarea f.d. 34 avers şi revers, 35 avers, 23 avers, 20 avers şi revers, 28 revers,29 revers şi 30 avers, după care unele din ele ( vezi mai  sus  tabelul nr.2)  au  fost  supuse modificărilor  conţinutului  iniţial,  şi  transformate  în forma electronică, în care sunt prezentate la expertiză.  

Informaţia dată s‐a obţinut după coaserea filelor respective în dosarul nr. 14‐11/13 (Vicol N.A.) şi executarea semnăturilor cu  instrument de scris cu colorant albastru pe f.d. 20 avers, 23 avers, 28 avers, 29 avers, 30 avers, 34 avers, 35 avers ‐ întrebare soluţionată la iniţiativa experţilor, în drept p. 4), alin.(5), art.88 CPP RM [2]. 

 CONCLUZII  De  cele mai multe  ori, pot  fi  soluționate  întrebări  cu privire  la  timpul  executării 

documentului, doar că cer o abordare nestandardă, de aceia şi nu sunt metodici speciale pentru aceste scopuri. Totul depinde de modul în care expertul gândeşte, doreşte şi este motivat intelectual să stabilească situaţii cu adevărat importante pentru caz. 

  

BIBLIOGRAFIE   

1. Gheorghe Popa, Conf. Univ. dr. ş.a. „Exploatarea urmelor prin expertize criminalistice”‐ Note de curs ‐ Bucureşti – 2005. 

2. RAPORT DE EXPERTIZĂ Nr 60,61,64,65 din „28” martie a. 2013. 3. Koen Herlaar, Tehnici NFI de examinări tehnice ale documentelor, 2014 4. С.Д.Павленко,  Н.С.Золотарь  и  др.  «Криминалистическое  исследование  документов»., 

Киев, Редакционно‐издательский отдел МВД УССР, 1989 ‐ Instrucţiune metodică. 5. Судебно‐техническая  экспертиза  документов.  Выпуск‐1.  (Методическое  пособие  для 

экспертов, следователей и судей). Москва 1989». 6. Tехническая экспертиза документов. Азбука криминалистики 2011. 

     

                                                                 * CNEJ MJ, mun. Chişinău, Republica Moldova. 

Page 20: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR ...

20

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR.

SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR CU SCOPUL DETERMINĂRII TIMPULUI CREĂRII DOCUMENTELOR

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.3

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

Alina ZADOROJNIUC*

Abstract: Materials research document. Tasks and methods of research on materials of documents with of determining time of created. The determination of time in execution of documents is an important parameter in determining the authenticity of documents. In present work are presented several methods of documents dating written with different writing materials, which involves determination of different parameters, which may change over time: reaction speed; solubility; concentrations of volatile substances, etc.

Keywords: documents; issuing; forensic determination. ACTUALITATEA TEMEI Inventarea scrisului reprezintă o etapă importantă în istoria dezvoltării omenirii.

Documentele au o însemnătate deosebită şi se utilizează în toate domeniile de activitate, datorită acestui fapt în practica judiciară apare tot mai frecvent necesitatea cercetării documentelor ce prezintă suspiciuni privind autenticitatea lor, precum şi a posibililor falsificări a acestora.

Dezvoltarea continuă a ştiinţei şi tehnicii a contribuit la faptul că numărul documentelor falsificate să fie în creştere şi de o calitate mai ridicată, acestea fiind tot mai greu de depistat şi de deosebit de actele originale.

În prezent există o multitudine de metode de cercetare a materialelor documentelor, printre care fac parte: metode chimice (cercetarea materialelor cu ajutorul reacţiei de picurare; cercetarea compoziţiei elementare; ş.a.); metode fizico-chimice (spectroscopia IR; cromatografia în strat subţire; analiza spectrală de emisie/absorbţie; ş.a.); metode microscopice; ş.a.[4]

O atenţie deosebită se acordă determinării timpului îndeplinirii documentului, în acest domeniu fiind efectuate o multitudine de cercetări.

OBIECTIVE 1. Studiul metodelor de cercetare a materialelor documentelor cu scopul depistării

falsului;

Page 21: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR ...

21 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

2. Analiza detaliată a metodelor de cercetare a materialelor documentelor cu scopul determinării timpului creării;

ANALIZE, CONSTATĂRI În cadrul cercetării materialelor documentelor se pot diviza următoarele sub-domenii: - cercetarea hârtiei şi cartonului; - cercetarea conţinutului instrumentelor scripturale (cerneală, pastă, minele creioanelor,

ş.a.); - cercetarea materialelor scripturale destinate obţinerii impresiunilor şi a materialelor

utilizate pentru multiplicare-copiere (vopsele pentru ştampile, tonere, cerneală pentru imprimante jet, ş.a.);

- cercetarea cleiului; - cercetarea materialelor de copertare; - cercetarea substanţelor corosive. Fiecare întrebare formulată expertului spre soluţionare se abordează în mod

special în dependenţă de materialul destinat cercetării. Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate expertului este determinarea

timpului efectuării înscrisului, acesta fiind un indicator important în stabilirea autenticităţii documentului.

În prezent există o multitudine de cercetări în domeniul dat, materialele de scriere sunt cercetate atât sub aspectul compoziţiei calitative a lor, cât şi a transformărilor pe care le suferă substanţele înglobate ca urmare a acţiunii timpului, sau a condiţiilor de mediu în care au fost păstrate actele.

Datorită compoziţiei calitative şi cantitative a materialelor de scriere, acestea sunt bine diferenţiate în: hârtie; creioane; cerneală de diferite tipuri; pasta pentru stilou cu bilă; hârtia copiativă; vopsea pentru ştampile; tonere, cerneală pentru imprimante jet, ş.a.

Datarea actelor scrise cu creionul din punct de vedere chimic este dificilă, deoarece trecerea timpului nu influentează semnificativ stabilitatea substanţelor care intră în compoziţia minei. Textele scrise cu creion copiativ/ colorat sunt de dată mai recentă decât cele executate cu creion obişnuit. Identificarea colorantului din traşeele grafice executate cu creionul copiativ/ colorat permite limitarea perioadei de timp în care au fost redactate actele.

Datarea actelor scrise cu cerneală: Presupune mai multe modalităţi de cercetare, care cuprind determinarea diferitor parametri dependenţi de vechimea înscrisurilor:

- Cerneala carbon a fost utilizată multă vreme la scriere, datarea fiind greu de rezolvat. Cerneala suferă puţine modificări în timp, singura schimbare este nuanţa, pentru datare se cercetează coloranţii utilizaţi pentru corectarea nuanţei de cafeniu specifică carbonului, precum şi a lianţilor deoarece aceştia au fost folosiţi în procesul de fabricaţie a cernelii la date precis determinate.

- Cerneala pe bază de galatonat de fier, cerneala proaspătă are culoarea temporară specifică colorantului ce intră în compoziţia ei, iar odată cu trecerea timpului în urma

Page 22: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR ...

22

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

proceselor de oxidare, în decurs de aproximativ doi ani devine neagră şi mult mai stabilă la acţiunea factorilor mediului. Este posibilă îngălbenirea cerneliii odată cu trecerea timpului datorită procesului de descompunere a coloranţilor şi a compuşilor fierului, însă toate modificările suferite de cerneală nu sunt uniforme, ci depind mult de condiţile de păstrare precum şi calitatea materialului pe care a fost efectuat înscrisul. [1]

* Analiza solubilităţii cernelii. La actele redactate recent, la acţiunea apei cerneala se scurge şi pătează mult suportul, iar la acţiunea timpului solubilitatea componentelor cernelei se reduce considerabil, dizolvabil rămânând doar colorantul care, se desprinde din compuşii insolubili de fier în care este integrat. Stabilirea gradului de solubilitate se face prin tratarea actelor cu soluţii acide cu concentraţie de 5% (soluţii ale acidului oxalic sau clorhidric). Solubilitatea este influenţată de condiţiile în care a fost păstrat documentul, iar determinarea timpului se face numai la examinarea comparativă a înscrisurilor executate cu aceeaşi cerneală, cu condiţia că ele au fost păstrate în aceleaşi condiţii ca şi documentele litigioase.[1, 2]

* Analiza gradului de migrare în masa de hârtie a componentelor de clor şi sulf din cerneală, pentru clor durează aproximativ 2 ani, în timp ce a sulfaţilor -depăşeşte 10 ani. Umiditatea crescută influenţează gradul de migrare, metoda dată poate fi utilizată doar cu condiţia că materialele supuse cercetării pe parcursul timpului nu au fost supuse acţiunii umedităţii ridicate.

În prezent se utilizează analize gaz-cromatografice, specrometria de masă şi cromatografia densiometrică în strat subţire.

Cea mai eficientă metodă de stabilire a vechimii unui înscris se bazează pe cromatografia gazoasă şi spectrometria de masă, iar reziduurile agenţilor cernelii sunt examinate împreună cu solvenţii. Cu ajutorul acestor metode se pot data majoritatea cernelurilor, pastelor de scris ca şi tuşurile tipografice.

Alte categorii de examinari care sunt efectuate cu scopul stabilirii vechimii documentelor scrise cu cerneală, este stabilirea gradului de copiabilitate. [4]

* Gradul de copiabilitate se poate determina prin punerea actului scris în contact direct cu partea gelatinoasă a unei hârtii fotografice, din emulsia căreia au fost îndepărtate halogenurile de argint prin tratarea într-o baie de fixator. Cerneala va adera la hârtia fotografică într-o masură mai mare sau mai mică, în raport cu vechimea actului, gradul de aderenţă descrescând odată cu scurgerea timpului.

* Viteza de reacţie a cernelii la tratarea cu diverşi reactivi scade odată cu trecerea timpului, cerneala veche având o reacţie mai lentă decât cea proaspătă. În calitate de reactiv se foloseşte un agent oxidant în soluţii diluate de perhidrol sau clorură de var. Cerneala cu o vechime de câteva zile, dacă este tratată în clorură de var dispare în 6 minute, cea de 6 luni în 9-12 minute, iar cea veche de 1 an- în 20 minute. Trăsăturile cu o vechime de 2 ani dispar parţial, cele de 14 ani sunt uşor afectate, iar cele mai vechi de 22 ani nu se modifică deloc în primele 20 minute de interacţionare cu reactivi. Datele obţinute sunt doar orientative, procedeul poate fi folosit pentru orice tip de cerneală, indiferent de condiţiile de executare şi păstrare a documentului.

Datarea actelor scrise cu cerneala stiloului cu bilă este deosebit de dificilă, deoarece pasta se decolorează sub acţiunea luminii solare directe (îndeosebi cernelurile

Page 23: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR ...

23 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

verzi şi roşii) iar unele dintre ele dispar complet. În cazul falsului prin adăugare de text, dacă cercetarea se desfăşoară într-un moment nu prea îndepărtat de cel al executării scrisului, se pot constata că scrisul preexistent este decolorat iar adăugirile au o culoare mult mai pronunţată, locurile în care sunt prezente putând fi identificate relativ uşor.

Cernelurile actuale au o rezistenţă foarte mare la decolorare, iar stabilirea vechimii relative a paragrafelor dintr-un act scris este cu mult mai greu de determinat. Pentru datarea actelor se utilizează metode ce constau în cercetarea comparativă a conţinutului de substanţe volatile remanente în urmele de cerneală în actul în litigiu şi probele de comparaţie efectuate cu aceeaşi cerneală în perioade apropiate de timp (perioada de timp specificată de expert) cu ajutorul cromatografiei lichide. Cromatograful trebuie să ofere posibilitatea de a introduce proba cercetată fără dizolvare în interiorul tubului de injectare, cu scopul transferului cantitativ a substanţelor volatile.

Documentele redactate cu stilou cu bilă nu pot avea o vechime anterioară anului 1946, an în care a fost produs şi comercializat pentru prima dată un asemenea instrument de scris.

Datarea actelor scrise cu pasta de tip gel în prezent nu s-au elaborat metodici care ar permite datarea acestora, deoarece gelul posedă proprietăţi deosebite faţă de alte materiale de scris, şi datarea lui poate fi efectuată pentru o perioadă foarte mică care de obicei nu este reprezentativă (aroximativ o lună).

Determinarea vechimii prin examinarea hârtiei pe care este depus scrisul. Stabilirii sortului de hârtie permite obţinerea unor informaţii importante despre

vechimea maximă a documentelor, îndeosebi atunci când se pretinde ca ele sunt foarte vechi. Hârtia se cercetează sub aspectul constituenţilor săi, avându-se în vedere natura fibrelor, materialelor de umplere şi de încleiere, a coloranţilor, tratamentul aplicat la suprafaţa ei etc.

Atunci când obiectul examinărilor îl constituie documente contemporane, cercetarea naturii hârtiei oferă un număr restrâns de informaţii pentru datare, deoarece principiile de bază şi tehnicile de fabricare au rămas, cu mici excepţii, neschimbate încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Pentru stabilirea unei perioade de timp bine determinate cercetarea hârtiei nu prezintă o informaţie precisă ci doar vechimea maximă cînd s-a produs hîrtia, însă înscrisurile pot fi efectuate cu o perioadă mult mai tîrzie decât data fabricării acesteia. Din aceste considerente determinarea vechimii hîrtiei se efectuează doar în măsură de a determina vechimea maximă când ar putea fi efectuat înscrisul.

CONCLUZIE Din toate cele relatate mai sus se poate concluziona: Determinarea perioadei relative de efectuare a înscrisurilor are loc prin compararea

anumitor parametri caracteristici pentru fiecare material de scris în parte ai documentului în litigiu cu cei a altor acte puse la dispoziţia expertului pentru comparaţie.

Pentru actele supuse condiţiilor de mediu extreme, precum şi factorilor de îmbătrânire artificială este greu sau chiar imposibil de determinat timpul îndeplinirii înscrisurilor.

Page 24: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Alina ZADOROJNIUC, CERCETAREA MATERIALELOR DOCUMENTELOR. SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE A MATERIALELOR DOCUMENTELOR ...

24

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

BIBLIOGRAFIE

1. E. Locard – Les faux en écriture et leur expertise – Editure Payot, Paris, 1959, pag. 345 2. V. Bercheşan, M. Ruiu, “Tratat de tehnică criminalistică“- Editura Little star, Bucureşti 2004, pag. 536 3. В.С. Митричев , В. Н. Хрусталёв „Основы криминалистического исследования материалов,

веществ и изделий из них”, Moscova- 1964 4. С.М. Соколов, В. Н. Хрусталёв, „ Судебнохимическая экспертиза материалов документов,

копоти выстрела, волокнистых веществ и других вещественных доказательств”, (Методическое пособие для экспертов), Питер- 2003

* CNEJ MJ, mun. Chişinău, Republica Moldova

Page 25: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

 

25 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR. STUDIU DE CAZ 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.4

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Bogdan FLORESCU* Dănuţ SIBIAN** 

 Abstract: Traffic accident or man  slaughter? Forensic  traces  interpretation  in a  specific  case. 

During  the  year 2003, on  the edge of a  vilage  in Caraş‐Severin County,  in  the  immediate  vicinity of a national road, a violent event occurred, resulting in the death of the victim M.P. The original investigation ‐ focused on a supposed traffic accident ‐ was not confirmed, so a forensic examination of the traces was required to confirm or deny the implied version. The interpretation of the traces revealed the nature of the violence that led to the death of the victim and detailed the events preceding the death of the victim. 

 Keywords: bloodstain, shoeprint, trace  interpretation,  forensic experiment, traffic accident, man 

slaughter   

CONTEXTUL EVENIMENTELOR  Victima M.P. lucra ca paznic de noapte la o unitate de producţie aflată la marginea 

comunei  B.,  într‐o  zonă  neiluminată;  totodată,  locuia  într‐o  încăpere  a  acestei  unităţi. Anterior evenimentelor, există susţineri potrivit cărora obişnuia să întreţină relaţii amoroase în  această  încăpere  cu  concubina  altui  locuitor  al  comunei;  acesta  aflase,  iar  într‐o  seară chiar  a  venit  să  îşi  ia  concubina  acasă,  întâmplare  care  a  decurs  tensionat  însă  fără violenţe,  însă acesta  i‐a atras atenţia  concubinei  să nu mai  repete  cele petrecute.  Şi,  în special,  i‐a  atras  atenţia  ca  nu  cumva  să  „joace”  sau  să  socializeze  cu  victima M.P.  cu ocazia sărbătorii săteşti care se apropia.  

Cu ocazia sărbătorii săteşti care a urmat, concubina nu şi‐a respectat promisiunea şi a dansat cu victima. Concubinul său nici de această dată nu a reacţionat violent, însă mai târziu, atunci când victima M.P. a plecat acasă singur şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a plecat şi el însoţit de încă o persoană; au lipsit aproximativ jumătate de oră, timp în care – conform susţinerilor personale – s‐au dus până la locuinţa proprie. 

Page 26: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

26

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

În cursul aceleiaşi seri, un alt cetăţean a plecat cu un autoturism cu numere străine expirate, până în oraşul din apropiere. La întoarcere s‐a oprit la intrarea în sat, într‐o zonă întunecoasă  (în apropierea unităţii de producţie,  respectiv a  locuinţei victimei M.P.), din cauze fiziologice. Auzind însă gemete venind din întuneric, în apropierea sa, s‐a speriat şi a mers mai departe. Ajuns în centrul satului, la sărbătoarea locală, s‐a întâlnit cu poliţiştii ce asigurau ordinea publică, însă nu le‐a povestit nimic despre gemete, speriat fiind de faptul că ar putea devoala cu această ocazie conducerea autoturismului cu numere expirate.  În dimineaţa următoare s‐a descoperit corpul victimei M.P., ocazie cu care  acest cetăţean s‐a confesat poliţiştilor şi le‐a povestit ce făcuse şi ce  auzise în seara precedentă.  

Pornindu‐se  la  de  ideea  unui  accident  rutier  (victima  fiind  descoperită  în  imediata vecinătate a carosabilului unui drum naţional şi prezentând unele urme care păreau a susţine ipoteza accidentului), a fost investigat în primul rând acest conducător auto; cu toate acestea, pe  autoturismul  său  nu  s‐a  descoperit  nicio  urmă  care  să  confirme  implicarea  sa  într‐un accident, iar testarea poligraf pentru detecţia comportamentului simulat nu a pus în evidenţă indicii de nesinceritate. 

În continuare au fost făcute cercetări pentru a se identifica autovehiculele care au circulat  în acea noapte  în zonă, fiind verificate toate autoutilitarele ale căror foi de drum indicau tranzitarea localităţii respective; şi aceste verificări au rămas fără rezultat. 

EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ 

În cursul  lunii  iulie 2004, organele de cercetare penală s‐au adresat Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, dispunând efectuarea unei expertize criminalistice traseologice şi a accidentelor de trafic rutier, pentru a se stabili dacă decesul numitului M.P. a survenit ca urmare a unui accident rutier ori consecutiv unor violenţe de altă natură. 

Anterior  expertizei  criminalistice  efectuate  în  cadrul  Laboratorului  Interjudeţean  de Expertize Criminalistice Timişoara, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză criminalistică în cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române (denumirea instituţiei corespunde anului 2003, când s‐a efectuat  lucrarea), care a concluzionat că „nu se poate  stabili  dacă  urmele  de  pe  cămaşa  în  litigiu  au  fost  create  de  o  anvelopă  pentru autovehicul sau de un alt obiect”; o a doua expertiză, de data aceasta  întocmită de către un expert tehnic, a concluzionat că decesul victimei nu a survenit ca urmare a unui accident rutier. 

În  vederea  efectuării  expertizei  criminalistice  dispuse  în  cauză,  ne‐a  fost  pusă  la dispoziţie cămaşa purtată de victimă în momentul decesului, precum şi procesul‐verbal de cercetare a  locului faptei, planşa foto şi schiţa  locului faptei  întocmite cu această ocazie, raportul medico‐legal de autopsiere  şi planşa  foto  întocmită cu ocazia autopsierii cadavrului victimei M.P.; nu ne‐au putut  fi puse  la dispoziţie celelalte articole de vestimentaţie sau de încălţăminte, însă acestea au fost fixate anterior prin fotografiere. 

Examinarea  criminalistică  s‐a  disjuns  pe  trei  axe  de  examinare,  rezultând  (A) constatări  din  examinarea  locului  faptei,  (B)  constatări  din  examinarea  obiectelor  de 

Page 27: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

27

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

îmbrăcăminte ale victimei şi (C) constatări din examinarea cadavrului victimei, urmând ca toate constatările să fie coroborate şi interpretate într‐un capitol sintetic (D). 

A. Constatări în urma examinării locului faptei 

1. Absenţa urmelor specifice unui accident rutierCu ocazia cercetării locului faptei nu au fost identificate niciun fel de urme dinamice 

sau statice create de pneurile vreunui autovehicul (urme de frânare, derapare, demarare sau rulare liberă). 

Totodată  nu  au  fost  relevate  urme  specifice  unui  impact  de  tip  autovehicul  – pieton.  În  acest  sens putem menţiona  absenţa de pe partea  carosabilă  şi  acostamentul drumului  a unor eventuale  cioburi  (de  far,  semnalizator, oglindă, parbriz,  grilă  radiator, bara paraşoc etc.) care sunt prezente în cvasitotalitatea unor asemenea tipuri de impact. 

De asemenea, în astfel de accidente, există posibilitatea detaşării unor particule de vopsea  de  pe  elementele  de  caroserie  ale  autovehiculului,  precum  şi  a  detaşării  unor particule de sol care au aderat anterior impactului în zonele inferioare ale autovehiculului. 

Nu  au  fost  relevate  nici  urme  create  de  diverse  lichide  scurse  de  la  autovehicul (apă, ulei, combustibil etc.), în urma unui eventual impact. 

Toate aceste aspecte rezultă din examinarea procesului verbal de cercetare la faţa locului, a schiţei locului faptei şi a planşei foto întocmită cu această ocazie. 

2. Urmele fixate în cursul cercetării locului fapteia). Urme de sânge În una din fotografiile din planşa foto întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului a 

fost fixată, cu reperul criminalistic „0”, o picătură de sânge (v. foto nr. 1). 

Foto nr. 1. 

Page 28: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

28

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Procedând la examinarea acestei urme am constatat următoarele: 

picătura are drept obiect primitor un element de bordură, are o formă circulară şiaspect stelar, prezentând la exterior stropi împrăştiaţi pe direcţie radială. Aspectul circular al discului central al urmei de sânge  indică faptul că picătura a căzut vertical pe obiectul primitor; 

nefiind în prezenţa unei fotografii metrice, stabilirea dimensiunilor picăturii (atâta discului  central  al urmei,  cât  şi  a  împrăştierii  stropilor marginali)  s‐a efectuat  în două modalităţi: 

deplasarea  la faţa  locului,  identificarea cu ajutorul planşei foto a elementului debordură primitor de urmă, fotografierea metrică a acestui element (v. foto nr. 2), stabilirea unor puncte de reper vizibile şi omologe în ambele fotografii şi compunerea unei fotografii metrice prin îmbucşarea celor două imagini (cu metoda continuităţii liniare) – v. foto 3; 

Foto nr. 2. Fotografie metrică a elementului de bordură primitor de urmă 

pornind de la dimensiunea cunoscută a bazei reperului criminalistic (65 mm) şi dela faptul că în fotografia din planşa foto, baza acestui reper se află în acelaşi plan cu planul picăturii  de  sânge,  prin  metode  geometrice  (asemănări  de  triunghiuri)  s‐a  obţinut diametrul discului central al urmei de sânge. 

Ambele  metode  au  condus  la  aceeaşi  valoare  a  diametrului  discului  central, respectiv 15 mm. 

Pentru obţinerea unui material de comparaţie adecvat, am procedat  la efectuarea unui experiment criminalistic, pornind de la premisa că desprinderea sub efectul propriei greutăţi a unei picături de sânge are loc la acumularea unei cantităţi constante de sânge, astfel încât volumul mediu al unei picături de sânge este de 0,05 ml1. 

Page 29: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

29

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 3. Fotografie metrică a picăturii de sânge 

Astfel, s‐a picurat, cu ajutorul unei pipete, sânge de provenienţă umană (proaspăt recoltat în cadrul unei unităţi medicale, de la unul din cei doi autori ai prezentei lucrări) pe elementele de bordură aflate în imediata vecinătate a obiectului primitor de urmă şi care  prezintă  caracteristici  fizice  (rugozitate,  aderenţă,  curbură  a  suprafeţei, material etc.) similare cu cele ale elementului pe care a căzut picătura în discuţie. Înălţimile de la care s‐a picurat sânge au fost cuprinse în intervalul 5 – 170 cm, efectuând un număr de 32  de  determinări  experimentale.  Rezultatele  experimentului  au  fost  fixate  prin fotografiere  metrică,  procedând  ulterior  la  compararea  urmei  în  discuţie  cu  cele obţinute experimental. 

Am  constatat  că  determinările  experimentale  obţinute  prin  picurarea  de  la înălţimi cuprinse  în  intervalul 120 – 170 cm au condus  la diametre ale discului central apropiate de  valoarea de  15 mm  şi  o  împrăştiere  a  stropilor marginali  asemănătoare picăturii în discuţie. 

Ilustrăm în anexa 1 rezultatele obţinute de la înălţimile 120 cm, 140 cm, 150 cm şi 160 cm. 

Picătura  având  caracteristici  dimensionale  şi  de  împrăştire  similare  cu  urma  de sânge în discuţie a fost obţinută de la înălţimea de 150 cm, fapt ilustrat prin juxtapunere în forografiile de mai jos. 

Page 30: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

30

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 4 Foto nr. 5 

Faţă  de  cele  constatate  şi  ilustrate  anterior,  am  conchis  că  picătura  fixată  în fotografia din  planşa întocmită cu ocazia cercetării locului faptei, a avut ca mecanism de producere căderea  liberă, prin picurare, de  la o  înălţime de aproximativ 150 cm. Această înălţime corespunde zonei faciale a unei persoane având talia cuprinsă în intervalul 160 – 180 cm, aflată în poziţie ortostatică. 

Înălţimea numitului M. P. fiind de 171 cm, apreciem că este posibil ca picătura de  sânge  în discuţie  să provină de  la plăgile deschise de  la nivelul  feţei  (descrise  în raportul  medico‐legal  nr.  XXX/2003  la  punctele  9,  10  şi  11  din  cadrul  examenului extern al cadavrului). 

Analizând stropii de sânge aflaţi pe elementul de bordură pe care a fost amplasat reperul  criminalistic  „0”  (conform  planşei  fotografice),  am  constatat  că  aceştia  au  un diametru mult mai mic (v. foto nr. 6) decât al unei picături care se formează prin cădere liberă (vezi supra). Aceasta se explică prin faptul că mecanismul de producere al stropilor este diferit de cel prezentat anterior  (picătură), respectiv formarea stropilor nu mai este determinată  de  gravitaţie,  ci  de  alte  forţe  (inerţiale,  centrifugale  etc.)  care  corespund diverselor deplasări ale sursei de sânge (alergare, scuturare, rotire etc.). 

O parte din  aceste urme de  sânge  (v.  foto nr. 7) prezintă o  formă  alungită,  însă aceasta nu  se datorează căderii  sub un anumit unghi,  ci  întinderii dinamice de către un obiect într‐o mişcare de translaţie faţă de elementul de bordură. 

Page 31: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

31

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 6 Foto nr. 7 

Având  în  vedere  faptul  că  întinderea dinamică  s‐a putut produce numai atâta timp cât stropii de sânge se aflau  în stare  lichidă şi datorită faptului că acest  interval de  timp este de ordinul minutelor,  rezultă că  întinderea stropilor  s‐a produs  imediat după  căderea  stropilor  pe  bordură.  Totodată,  direcţia  de  alungire  a  acestora  ‐ respectiv sub un unghi de cca. 45° faţă de axul drumului ‐ şi sensul de alungire dinspre acostament  către  partea  carosabilă,  exclud  posibilitatea  alungirii  stropilor  de  către pneurile unui autovehicul. 

b). Lentila de ochelari spartă şi fixată în cursul cercetării locului faptei În planşa foto se relevă prezenţa unor cioburi care în procesul verbal de cercetare 

la faţa locului sunt fixate ca fiind cioburi ale unei lentile de ochelari. Examinând  grupul  de  cioburi,  am  constatat  că  fragmentarea  lentilei  s‐a  produs 

după  direcţii  radiale,  spargerea  propagându‐se  dintr‐un  focar  central  către  marginile lentilei.  În  zona  centrală  a  grupului  de  cioburi  se  constată  o  aglomerare  de  particule pulverulente de sticlă care marchează focarul de spargere a lentilei. 

Faptul că cioburile au rămas grupate după spargere, iar dispunerea unora dintre ele indică  tocmai  conturul  iniţial  al  lentilei  (linia  roşie  punctată  din  foto  nr.  9),  înlătură posibilitatea  spargerii  lentilei  ca  urmare  a  căderii  libere  şi  indică  drept  mecanism  de spargere  o  comprimare  între  două  planuri  dure,  unul  dintre  acestea  fiind  cel  al elementului de bordură. 

Page 32: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

32

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 8 Foto nr. 9 

Constatăm că  în momentul comprimării  lentilei, cele două planuri, care au produs spargerea, se aflau  într‐o mişcare relativă de translaţie, fapt demonstrat de  împrăştierea pulberii, din zona focarului de spargere, după o anumită direcţie, indicată în foto nr. 9 cu săgeată albastră, aspectul final al urmei pulverulente având o formă parabolică. 

Această direcţie este similară cu cea de întindere a stropilor de sânge descrisă anterior (cca. 45°  faţă de axul drumului),  ceea  ce  conduce  la  ipoteza  că atât  întinderea  stropilor de sânge, cât şi spargerea lentilei au fost produse prin acelaşi mecanism, de către acelaşi obiect. 

Pentru a verifica această ipoteză, am efectuat un experiment criminalistic constând în spargerea unor lentile de ochelari în două ipoteze, cele mai plauzibile în condiţiile date, respectiv călcarea lentilei de către anvelopa unui autovehicul şi de către piciorul încălţat al unei persoane. 

În primul caz – ilustrat în anexa 2 (foto 1 ‐ 9) – s‐a rulat cu roata unui autovehicul peste o lentilă, rezultatul  fiind relevat  în  fotografia nr. 9 din anexa 2. S‐a constatat astfel, că după spargerea lentilei şi îndepărtarea roţii cioburile rezultate au rămas grupate păstrând conturul iniţial al lentilei, fără deplasări reciproce. 

Efectuând  acelaşi  experiment  în  condiţii  de  demarare  a  autovehiculului  cu  ruperea aderenţei dintre pneu şi calea de rulare, am constatat că după îndepărtarea pneului cioburile lentilei au fost proiectate la distanţe considerabile faţă de poziţia iniţială (0,5 – 4,5 m) în mod aleator. În acelaşi timp pe calea de rulare s‐au imprimat urme dinamice de demarare. 

În cea de‐a doua situaţie, s‐a procedat la spargerea lentilelor prin călcare cu piciorul încălţat, sub diferite unghiuri. 

La călcarea sub un unghi de 90°, respectiv fără mişcare relativă de translaţie  între planul  încălţămintei  şi  cel  al  solului,  cioburile  rezultate prin  spargerea  lentilei  au  rămas grupate păstrând conturul iniţial al lentilei, fără deplasări reciproce, similar cazului în care s‐a rulat cu roata peste lentilă (v. foto nr. 10 din anexa 2). 

Page 33: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

33

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

La  călcarea  violentă  sub  un  unghi  mai  mic  de  90°  (70°  ‐  80°),  s‐au  constatat următoarele (v. foto nr. 10 şi 11): 

fragmentarea lentilei s‐a produs după direcţii radiale, spargerea propagându‐sedintr‐un focar central către marginile lentilei (v. foto nr. 11 ‐ a); 

focarul central prezintă o aglomerare de particule pulverulente de sticlă  (v.foto nr. 11 ‐ b); 

cea mai mare parte a cioburilor situate anterior focarului de spargere (avândîn vedere sensul de translaţie al încălţămintei) şi‐au păstrat poziţia indicând conturul iniţial al lentilei (v. foto nr. 11 ‐ c). Un singur ciob s‐a distanţat de grupul compact situat în jurul focarului de spargere la cca. 7 cm înapoia acestuia (v. foto nr. 11 ‐ d); 

cioburile situate, faţă de focar, în sensul de translaţie al încălţămintei prezintă oîmprăştiere mai pronunţată pe această direcţie – cca. 12 cm de focar (v. foto nr. 11 ‐ e). 

        Foto nr. 10                    Foto nr. 11 

Comparând grupul de cioburi relevate  în cursul cercetării  locului faptei (v. foto nr. 12) cu grupul de cioburi descris mai sus (v. foto nr. 13), constatăm asemănări evidente subtoate aspectele enumerate anterior. 

Foto nr. 12      Foto nr. 13 

c d 

e

sensul de translaţie 

Page 34: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

34

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Aşadar, am conchis că spargerea lentilei de ochelari s‐a produs prin comprimarea şi translaţia  între  două  planuri  dure  sub  un  unghi  de  cca.  70°  –  80°,  cel  inferior  fiind  al elementului  de  bordură,  iar  planul  superior  al  unui  obiect  care  se  afla  într‐o mişcare relativă de translaţie, probabil un obiect de încălţăminte. 

c). Urme dinamice pe acostamentul drumului şi în vegetaţie Examinând  foto nr. 8 din planşa  foto  întocmită cu ocazia cercetării  locului  faptei, 

am  constatat  prezenţa  pe  acostamentul  drumului  a  două  urme  dinamice  de  târâre. Acestea reprezintă, de fapt, două şanţuri create în solul acostamentului, a cărui suprafaţă are o consistenţă nisipoasă, fiind alcătuită cu preponderenţă din pietriş de granulaţie fină. 

Traiectoria  acestor  urme  este  curbilinie,  sfârşitul  acestora  având  continuitate  cu debutul  urmelor  de  târâre  din  vegetaţie  fixate  în  procesul  verbal  de  cercetare  la  faţa locului  şi marcate cu  reperul criminalistic „3”  în planşa  foto  şi  în schiţa  locului  faptei  (v. foto nr. 14). 

Pornind de la lăţimea reperului criminalistic „3”, respectiv 65 mm, prin măsurători efectuate pe fotografie, s‐a constatat că distanţa între cele două urme de târâre – în zona reperului criminalistic – este de aproximativ 30 cm. 

Foto nr. 14. Urme de târâre pe acostamentul drumului 

Page 35: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

35

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Această distanţă de 30 cm corespunde unei depărtări fireşti a membrelor inferioare ale unei persoane târâte. 

În vegetaţie au fost  identificate, de către echipa de cercetare  la  locul faptei, urme de târâre constând în vegetaţie culcată începând cu limita dintre aceasta şi acostament şi sfârşind cu locul unde a fost găsită victima (v. foto nr. 15). 

Foto nr. 15. Sensul de culcare a vegetaţiei 

d). Alte mijloace materiale de probă În cursul cercetării locului faptei au fost identificate şi fixate fragmente de proteză 

dentară,  o  brichetă  şi  pantofii  victimei.  Poziţiile  acestora  au  fost  descrise  în  cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi relevate în planşa foto. 

Nu a fost găsită rama de ochelari şi nici nasturii rupţi de la cămaşa victimei. 

B. Constatări în urma examinării articolelor de îmbrăcăminte ale victimei 

1. Cămaşa victimeia). Descriere generală Cămaşa  cu  care  era  îmbrăcată  victima  în momentul  cercetării  locului  faptei  este 

bărbătească,  cu  mânecă  scurtă,  de  culoare  predominant  albastru  deschis  cu  dungi verticale (culoare crem) şi orizontale (albe). Pe cămaşă se află cusuţi primii doi nasturi (de la guler în jos), ceilalţi fiind lipsă. 

În interiorul cămăşii, în zona mediană, în partea inferoară a gulerului este cusută o etichetă brodată cu inscripţia „imperial” (ilustrată alăturat). 

Page 36: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

36

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Pentru  o mai  bună  localizare  a  celor  constatate,  am  utilizat  un  caroiaj  cu  patru coloane  şi  patru  rânduri,  notate  astfel:  „A”  delimitează  partea  anterioară  dreapta  a cămăşii,  „B”  delimitează  partea  anterioară  stânga  a  cămăşii,  „C”  –  partea  posterioară stânga şi „D” – partea posterioară dreapta (v. foto nr. 16 şi 17). 

     Foto nr. 16       Foto nr. 17 

Cămaşa prezintă pe  zone  întinse urme de  sânge cu margini neregulate,  stropi de sânge, culoarea acestora fiind specifică proceselor naturale survenite în decursul timpului de  la data producerii urmelor şi până  la momentul examinărilor criminalistice şi totodată emanând un miros specific înţepător. 

Îmbibarea  cu  sânge  s‐a  produs  cu  preponderenţă  în  partea  dreaptă  a  cămăşii, respectiv în sectoarele A1, A2, D1, D2 şi D3. 

Această  împrejurare  se  datorează  sângerării  abundente,  având  ca  sursă  plăgile deschise situate la nivelul facial, respectiv buze (pe partea dreaptă). 

b). Examinarea cămăşii Procedând la examinarea amănunţită a cămăşii, atât în spectrul luminos vizibil, cât 

şi cu ajutorul surselor de radiaţii ultraviolete, am constatat următoarele: b.1.  La  nivelul  sectorului  A4,  cu  prelungire  în  sectorul  D4,  respectiv  la  nivelul 

regiunii abdominale  lateral dreapta a corpului uman, s‐a decelat prezenţa unei urme de încălţăminte. Aceasta este o urmă de stratificare, creată prin  transferul unei pelicule de sânge de pe talpa obiectului de încălţăminte pe cămaşa victimei. 

A B

1

3

4

2

C D 

Page 37: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

37

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Urma a  fost creată de un obiect de  încălţăminte corespunzător piciorului drept  şi este  poziţionată  uşor  oblic  şi  ascendent  faţă  de  orizontală,  fiind  orientată  cu  regiunea tocului către zona nasturilor şi cu vârful depăşind cusătura laterală dreapta a cămăşii. 

Urma reproduce pe obiectul primitor (cămaşă) construcţia exterioară a pingelei şi a tocului încălţămintei ca obiect creator, regiunea arcadei fiind incert imprimată. 

Ilustrăm mai  jos urma de  încălţăminte fotografiată  în spectrul  luminos vizibil (foto nr. 18), în cel al radiaţiilor ultraviolete (foto nr. 19), precum şi prin negativare şi  întărirea contrastului  (foto  nr.  20).  Fotografiile  de  examinare  au  fost  realizate  cu  ajutorul  unui aparat  foto digital Canon EOS 10D  şi au  fost prelucrate  (pentru sporirea contrastului) cu ajutorul  computerului,  utilizând  programele  Adobe  Photoshop  7.0  şi  Adobe  Photoshop Elements 2.0. 

Foto nr. 18 

Foto nr. 19 

Page 38: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

38

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 20 

Examinând  fotografiile efectuate cu ocazia examinării obiectelor de  îmbrăcăminte ale victimei (din anexa procesului verbal de cercetare la faţa locului, precum şi planşa foto întocmită cu această ocazie), constatăm că această urmă este vizibilă şi în fotografiile din planşa foto ataşată la dosar. Ilustrăm mai jos un detaliu din această fotografie efectuată cu ocazia cercetării locului faptei. 

Foto nr. 21 

În ce priveşte mecanismul de producere a urmei, am constatat următoarele: Aceasta este o urmă de stratificare ce reproduce – în cvasitotalitatea sa – structura 

exterioară a tălpii unui obiect de încălţăminte; sângele a aderat, într‐o primă fază, pe talpa 

Page 39: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

39

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

obiectului de  încălţăminte,  fiind ulterior  transferat  în momentul  contactului  cu obiectul primitor, respectiv pe cămaşa victimei. 

Având  în  vedere  forma  convexă,  precum  şi  elasticitatea  regiunii  corpului  uman, corespondentă  zonei unde  a  fost  imprimată urma pe  cămaşă,  apreciem  că pentru  a  se imprima  o  urmă  integrală  în  această  regiune  a  fost necesară  o  forţă  suficient  de mare pentru a comprima şi aplatiza regiunea abdominală laterală dreapta a victimei. 

De asemenea, constatăm că adiacent urmei create de pingea – respectiv  la 6 mm deasupra  şi  paralel  cu marginea  acesteia  (v.  foto  nr.  22  şi  23)  –  a  fost  creată  o  urmă fragmentară  ce  redă  structura  exterioară  a  bordurii  pingelei.  Aceasta  a  fost  creată  ca urmare a deformării ţesuturilor regiunii abdominale şi mulării cămăşii pe partea laterală a bordurii pingelei.  Şi această  constatare  conduce  la  concluzia  că  forţa  cu  care a acţionat obiectul de încălţăminte asupra corpului victimei a fost mare. 

Foto nr. 22 Foto nr. 23 

Urma pingelei prezintă, la o treime de vârf, o zonă în care nu s‐a depus sânge de pe talpa încălţămintei, indicând faptul că, în momentul creării urmei, cămaşa formase în locul respectiv un pliu. În foto nr. 22 este delimitată această zonă cu linii de culoare albastră, iar în foto nr. 24 este ilustrată urma de încălţăminte cu reconstituirea pliului cămăşii. 

Foto nr. 24 

Page 40: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

40

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Examinând  urma  astfel  obţinută,  constatăm  că  în  cea mai mare  parte  conturul urmei este imprimat clar, detaliile având continuitate liniară raportat la traseul de pliere. 

Dimensiunile  urmei  sunt:  lungime  ≈  30  cm;  lăţimea  pingelei  –  11  cm;  lăţimea tocului – 8,5 cm  (v.  foto nr. 25).  In anexele  raportului de expertiză criminalistică au  fost ataşate  ilustrări  la  scara  1:1  ale  urmei  de  încălţăminte,  ilustrări  pe  care  s‐a  evidenţiat modelul antiderapant şi conturul obiectului creator. 

Foto nr. 25. Dimensiunile urmei 

La  examinarea  urmei  lăsate  de  pingeaua  obiectului  de  încălţăminte,  constatăm  că aceasta redă un profil antiderapant regulat. Zona marginală a pingelei prezintă proeminenţe de formă  aproximativ  patrulateră  pe  toată  circumferinţa,  şanţurile  care  le  delimitează  fiind dispuse radial. Zona centrală a pingelei – având formă aproximativ elipsoidală – prezintă, de asemenea, proeminenţe patrulatere, dispuse pe trei rânduri (v. foto nr. 26). 

Examinând urma  imprimată de zona tocului obiectului de  încălţăminte, constatăm că aceasta reproduce  în mare parte circumferinţa tocului, cu redarea parţială a profilului din  zona marginală  a  tocului  (v.  foto  nr.  27).  În  această  zonă  se  distinge  imprimarea parţială  a  proeminenţelor  tocului,  acestea  având  formă  trapezoidală,  şanţurile despărţitoare  fiind dispuse pe direcţii  radiale  cu  convergenţă  în  centrul  tocului.  În  zona centrală a urmei  tocului, având  formă ovală, nu  se disting elemente  care  să  conducă  la stabilirea modelului corespunzător acestei zone. 

≈ 30 cm

11 cm 

8,5 cm 

Page 41: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

41

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 26 

Foto nr. 27. Urma imprimată de tocul obiectului de încălţăminte 

Page 42: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

42

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

b.2.  La  nivelul  sectorului  B3  (v.  foto  nr.  16),  corespunzător  regiunii  toraco‐abdominale stânga, se constată prezenţa unei urme fragmentare de  încălţăminte (v. foto nr.  28  şi  29).  Aceasta  reproduce,  în  parte,  construcţia  exterioară  a  tocului,  respectiv  a zonei marginale dreapta a acestuia. Ea este amplasată la cca. 20 cm de buzunarul cămăşii, inferior acestuia, fiind înclinată la cca. 45° faţă de orizontală. 

Foto nr. 28 Foto nr. 29 

Urma  are  lungimea de 8  cm  şi  lăţimea de 1,5  – 2  cm.  Ea  reproduce  cu  claritate conturul  tocului,  estompându‐se  către  zona  centrală  a  acestuia.  Urma  e  formată  din amprenta a şase proeminenţe paralele cu  lăţimea de cca. 6 mm, distanţa dintre ele fiind de cca. 3 – 4 mm. 

Totodată,  poziţia  acesteia  indică  faptul  că,  în momentul  imprimării  pe  cămaşă, obiectul de încălţăminte care a creat‐o se afla orientat oblic cu vârful descendent. 

Având  în vedere  faptul  că proeminenţele  tocului  reflectate  în urmă  sunt paralele  (v. foto nr. 30) şi faţă de constatările anterioare, respectiv amplasarea radială a proeminenţelor încălţămintei care a creat urma relevată la pct. b.1, conchidem că urma fragmentară descrisă mai sus provine de la un obiect de încălţăminte diferit de cel care a creat urma de la pct. b.1. 

Foto nr. 30 

Page 43: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

43

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

În  ce  priveşte  stabilirea  aparteneţei  de  tip  a  încălţămintei, menţionăm  că  urma descrisă  anterior nu oferă  suficiente elemente  în  acest  sens, existând posibilitatea  ca o diversitate mare de încălţăminte să prezinte un desen antiderapant al tălpii apt să creeze astfel de urme. Doar  cu  titlu  exemplificativ,  ilustrăm mai  jos  trei  tipuri de  încălţăminte (foto nr. 31 – papuc de plajă; foto nr. 32 – pantof de stradă; foto nr. 33 – pantof tip sport). 

    Foto nr. 31               Foto nr. 32         Foto nr. 33 

b.3. Examinând zona nasturilor (sectoarele A1 – A4) şi a butonierelor (sectoarele B1 – B4) constatăm prezenţa a doi nasturi,  respectiv primii doi  începând de  la guler  în  jos,următorii  cinci  nasturi  lipsind.  Ilustrăm  în  foto  nr.  34  detalii  ale  zonelor  nasturilor  şi butonierelor corespunzătoare, notate de la 1 la 7, începând de la guler în jos. 

 1.   2.     3. 

4.    5.     6.    7. 

Foto nr. 34 

Page 44: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

44

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Procedând la examinarea amănunţită a acestor zone, constatăm că zona relevată în foto nr. 34, poziţia 4, se află  la  limita suprafeţei textile  îmbibate cu sânge. Constatăm că locul  unde  a  fost  cusut  anterior  nasturele  este  rupt,  iar marginile  acestuia  au  aspect scămoşat, ceea ce  indică smulgerea nasturelui (v. foto nr. 35 –  în  lumină naturală şi foto nr. 36 – în radiaţii ultraviolete). 

Foto nr. 35 Foto nr.36 

Totodată constatăm că în jurul loculului ocupat anterior de nasture, sub forma unui disc, ţesătura textilă nu este îmbibată cu sânge, difuzia sângelui în materialul textil ocolind acest loc (v. foto nr. 35 şi 36). 

În  acelaşi  sens,  constatăm  că  şi  zona  situată  în  jurul  nasturelui  cusut  la  gulerul cămăşii este îmbibată cu sânge, iar difuzia sângelui în materialul textil a ocolit locul de sub nasture (v. foto nr. 37). 

Foto nr. 37 

Page 45: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

45

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Constatările de mai sus conduc la concluzia că în momentul în care s‐a produs îmbibaţia cu  sânge  a  acestei  porţiuni,  nasturele  de  la  poziţia  4  se  afla  cusut  pe  cămaşă,  cusătura nasturelui comprimând ţesătura, fapt care nu a permis sângelui să difuzeze în această zonă. 

Examinând zona situată între butonierele nr. 3 şi nr. 4 se constată prezenţa a două urme de sânge de  formă aproximativ circulară.  Întrucât această zonă este confecţionată prin dublarea materialului cămăşii, am examinat modul de propagare a sângelui  în masa ţesăturii. Astfel  constatăm  că pe  faţa exterioară  a  cămăşii,  cele două pete de  sânge  au marginile  net  conturate,  iar  pe  cea  interioară marginile  acestor  pete  au  contur  difuz, neregulat, sunt de dimensiuni superioare celor de pe faţa exterioară şi se unesc (v. foto nr. 38 – faţa exterioară şi foto nr. 39 – faţa interioară, indicate cu săgeţi de culoare roşie). 

Foto nr. 38       Foto nr.39 Foto nr. 40 

În  zona  imediat  învecinată acestor pete,  constatăm  că marginea  liberă a dublurii exterioare  este neîmbibată  cu  sânge,  iar  sub  aceasta materialul  este  îmbibat  cu  sânge, aspecte indicate cu săgeţi de culoare albastră în foto nr. 38 – 40. 

Aceste constatări conduc la concluzia că urmele în discuţie s‐au format prin propagarea sângelui dinspre faţa interioară a cămăşii către faţa exterioară. 

b.4. Alte urme relevate pe cămaşă Prin examinarea cămăşii s‐au decelat  şi alte urme decât cele descrise până acum, 

pe care le enumerăm mai jos: 

buzunarul cămăşii prezintă  la  interior  fire de  tutun; de asemenea, se constatăprezenţa unei urme de sânge cu contur neregulat atât pe materialul buzunarului aplicat, cât şi pe faţa interioară a cămăşii. Dimensiunea urmei de pe faţa interioară a cămăşii este mai mică decât a celei de pe buzunarul aplicat, ceea ce indică propagarea sângelui dinspre exteriorul cămăşii către interior (v. foto nr. 41); 

Page 46: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

46

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 41       Foto nr. 42 

pe mâneca stângă a cămăşii se relevă o pată de culoare galben‐verzui cu aspectpulverulent, vizibilă doar în spectrul radiaţiilor ultraviolete (v. foto nr. 42); 

în  sectorul  C3  (v.  foto  nr.  17)  se  constată  prezenţa mai multor  urme  liniaredispuse neregulat  (v.  foto nr. 43) care  însă nu prezintă  suficiente caracteristici pentru a conduce la identificarea obiectului creator ori a mecanismului de producere; 

pe gulerul cămăşii  (sector C1)  în partea din spate se relevă prezenţa unor alteurme  de  sânge  cu margini  neregulate  (v.  foto  nr.  44),  care,  de  asemenea,  nu  prezintă suficiente elemente în vederea stabilirii mecanismului de producere; 

Foto nr. 43 Foto nr. 44 

Page 47: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

47

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

în sectorul C1, corespunzător  regiunii omoplatului stâng, se constată prezenţaunei urme statice de sânge cu margini liniare şi aproximativ paralele (v. foto nr. 45), care însă nu prezintă  suficiente  caracteristici  identificatoare;  în  sectorul A2  şi B2  se  relevă o serie de stropi de sânge cu aspect circular şi punctiform (v. foto nr. 46); 

 Foto nr. 45            Foto nr. 46 

în  sectorul  B3,  pe  faţa  interioară  a  cămăşii,  se  constată  prezenţa  unei  urmedinamice de sânge (v. foto nr. 47), aceasta fiind slab vizibilă pe faţa exterioară a cămăşii (v. foto nr. 48). Urma are un aspect neregulat, sub formă de mânjitură, creată prin deplasarea dinamică a unui obiect pe o direcţie oblică, de la dreapta la stânga şi de sus în jos, însă nu prezintă suficiente caracteristici pentru a putea conduce la identificarea obiectului creator. 

Foto nr. 47     Foto. nr. 48 

Page 48: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

48

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

2. Pantalonii victimeiÎntrucât nu ne‐au fost puşi la dispoziţie pantalonii victimei, examinarea acestora s‐a 

efectuat doar prin intermediul fotografiilor întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a examinării criminalistice. 

Din  examinarea  acestor  fotografii  (v.  foto nr. 49  şi 50)  am  constatat  faptul  că  şi aceştia  prezintă  urme  de  sânge  de  formă  neregulată  situate  în  partea  dreaptă  sub buzunarul de ceas (v. foto nr. 51). Buzunarul stâng prezintă o ruptură la partea superioară, fiind descusut  la nivelul beteliei. În zona genunchilor, pantalonii prezintă pete de culoare închisă şi formă neregulată (v. foto nr. 52). 

Foto nr. 49 Foto nr. 50 

Foto nr. 51 Foto nr. 52 

Page 49: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

49

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Examinarea obiectelor de  îmbrăcăminte nu a  condus  la decelarea nici unei urme care să indice ca mecanism de producere contactul cu un autovehicul ori subansamble ale unui autovehicul, urmele constatate pe obiectele de  îmbrăcăminte ale victimei fiind  însă de natură să indice – ca mecanism de producere – heteroagresiunea. 

C. Constatări în urma examinării cadavrului victimei Examinând  planşa  foto  întocmită  cu  ocazia  autopsierii  cadavrului  numitului M.  P., 

precum şi rapoartele de expertiză medico‐legală întocmite în cauză, constatăm următoarele: 

leziunile de la nivelul buzelor, respectiv plăgile deschise situate în partea dreaptă aacestora, pot reprezenta sursa sângerării abundente ce a produs  îmbibarea cu sânge pe arii extinse ale cămăşii; 

multiple  excoriaţii  punctiforme  situate,  în  principal,  la  nivelul  hemitoraceluidrept,  dar  existente  şi  la  nivelul  feţei  şi  al  antebraţului  drept,  precum  şi  excoriaţia profundă de la nivelul cotului stâng, relevată în planşa foto întocmită cu ocazia autopsierii. Aceste  aspecte,  coroborate  cu  absenţa  perforaţiilor  cămăşii,  indică  posibilitatea  producerii acestora ca urmare a căderii victimei pe o suprafaţă acoperită cu pietriş, posibil acostamentul drumului. Stabilirea în concret, însă, a modului de producerea a acestor excoriaţii punctiforme poate face obiectul unei expertize medico‐legale; 

latero‐abdominal  dreapta  constatăm  prezenţa  unei  echimozări  de  formăarcuită. Această  leziune  corespunde poziţional  şi  ca  formă  cu partea  inferioară  a urmei pingelei descrisă  la pct. b.1. Absenţa unei  fotografii metrice a echimozării  în discuţie ne împiedică  să  procedăm  la  o  comparaţie  eficientă  şi  concludentă  între  aceasta  şi  urma pingelei menţionată anterior.  Ilustrăm prin  juxtapunere,  în  foto nr. 53  şi 54,  leziunea  şi partea inferioară a urmei pingelei. 

Foto nr. 53     Foto nr. 54 

Există posibilitatea  ca  această  leziune  să  se  fi produs  concomitent  şi prin  acelaşi mecanism cu urma de  încălţăminte descrisă  la pct. b.1, aceasta cu atât mai mult cu cât partea  inferioară  a  urmei  pingelei  este  imprimată  mai  puternic  şi  leziunea  se  află poziţionată  în  zona osului  coxal, deci opunând o  rezistenţă mai  ridicată  la  comprimare. 

Page 50: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

50

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Posibilitatea ca acelaşi mecanism de producere a celor două urme (v. foto nr. 53 şi 54) să fi avut  ca  urmare  şi  alte  leziuni  ale  organelor  interne  (rupturile  multiple  de  la  nivelul ficatului) poate face, de asemenea, obiectul unei alte expertize medico‐legale. 

în  regiunea  pectorală  stângă  constatăm  existenţa  unei  echimozări  violacee(descrisă  în  raportul  medico‐legal  nr.  XXX/.2003  şi  fixată  prin  fotografiere  în  planşa întocmită cu ocazia autopsiei). Examinarea acestei urme relevă faptul că este alcătuită din urme echimotice de dimensiuni mici, cu aspect liniar, orientate radial şi care se pot încadra între două arce de cerc. Toate aceste caracteristici de ordin general se regăsesc la bordura urmei  pingelei  descrisă  la  pct.  b.1.  În  absenţa  unei  fotografii  metrice  a  echimozei  în discuţie, nu a fost posibilă efectuarea unui examen comparativ eficient şi concludent între cele două urme, pe care le ilustrăm în foto nr. 55 şi 56.  

            Foto nr. 55 Foto nr. 56 

Am conchis aşadar că există posibilitatea ca echimoza în discuţie să fi fost creată de către acelaşi obiect de încălţăminte care a creat şi urma descrisă la pct. b.1. 

Atât  examinarea  planşei  foto  cu  privire  la  cadavrul  victimei,  cât  şi  rapoartele medico‐legale  întocmite  în cauză, nu au relevat existenţa unor urme specifice călcării de către roţile unui autovehicul. 

D. INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

Examinarea picăturii de sânge relevată în cursul cercetării locului faptei (v. pct. A.2.a) a condus la concluzia că mecanismul de formare a acesteia este căderea liberă, prin picurare, de la o înălţime de aproximativ 150 cm. Această înălţime corespunde zonei faciale a unei persoane având talia cuprinsă în intervalul 160 – 180 cm, aflată în poziţie ortostatică. 

În  imediata  vecinătate  a  acestei  picături  de  sânge,  s‐a  constatat  prezenţa  unor stropi de  sânge. Din examinarea acestora  s‐a  concluzionat  că mecanismul de  formare a câtorva  dintre  aceşti  stropi  de  sânge  este  întinderea  dinamică  (mânjirea)  de  către  un obiect aflat într‐o mişcare de translaţie faţă de elementul de bordură. 

Page 51: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

51

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Totodată  s‐a  concluzionat  că  întinderea dinamică  s‐a putut produce numai  atâta timp cât stropii de sânge se aflau  în stare  lichidă şi datorită  faptului că acest  interval de timp  este de ordinul minutelor,  rezultă  că  întinderea  stropilor  s‐a produs  imediat după căderea  lor pe bordură. De asemenea, direcţia de alungire a acestora  ‐ respectiv sub un unghi de cca. 45°  faţă de axul drumului  ‐  şi sensul de alungire dinspre acostament către partea  carosabilă,  exclude  posibilitatea  alungirii  stropilor  de  către  pneurile  unui autovehicul. De altfel, nu au fost relevate niciun fel de urme de pneuri, astfel  încât să se poată presupune un asemenea mecanism de formare. 

Din  examinarea  cioburilor  de  lentilă  relevate  la  faţa  locului  (v.  pct.  A.2.b),  am concluzionat  că  spargerea  lentilei de ochelari  s‐a produs prin  comprimarea  şi  translaţia între două planuri dure sub un unghi de cca. 70° – 80°, cel  inferior  fiind  reprezentat de elementul de bordură, iar planul superior al unui obiect care se afla într‐o mişcare relativă de translaţie, probabil un picior încălţat. 

Cele menţionate mai sus, coroborate cu prezenţa pe acostament a unui fragment de  proteză  dentară  şi  totodată  cu  leziunile  victimei  de  la  nivelul  buzelor,  indică posibilitatea ca – pe acostamentul drumului – să se fi produs o altercaţie, victima aflându‐se în poziţie ortostatică. 

Multiplele  excoriaţii  punctiforme  existente  pe  corpul  victimei  (pct.  C),  precum  şi murdărirea  pantalonilor  victimei  în  zona  genunchilor  (pct.  B.2),  sugerează  posibilitatea căderii victimei pe acostamentul drumului, în timpul altercaţiei. 

Urma de frecare relevată pe zona exterioară superioară tocului pantofului stâng al victimei, consemnată în anexa la procesul verbal de cercetare la faţa locului, coroborată cu urmele de târâre de pe acostament şi din vegetaţie  (v. pct. A.2.c),  indică posibilitatea ca victima să fi fost târâtă prin susţinerea părţii superioare a corpului, victima având contact cu solul doar  la nivelul  regiunii calcaneane. Această poziţie a victimei este  indicată şi de cantitatea  redusă  de  sânge  depusă  de‐a  lungul  traseului  de  târâre,  concomitent  cu îmbibarea puternică a cămăşii. Poziţia pantofilor victimei, raportată la traseul de târâre a acesteia, indică, de asemenea, târârea victimei cu partea posterioară către sol. 

Examinarea  celor  două  urme  de  sânge  de  formă  aproximativ  circulară  (v.  pct. B.1.b.3) a condus la concluzia că acestea s‐au format prin propagarea sângelui dinspre faţa interioară a cămăşii către faţa exterioară. 

De  asemenea,  am  constatat  că nasturele de  la poziţia  4  era  cusut  pe  cămaşă  în momentul în care această zonă s‐a îmbibat cu sânge, smulgerea lui producându‐se ulterior (v. pct. B.1.b.3). 

Faţă de acestea, am apreciat că sângele care a creat cele două urme s‐a depus prin comprimarea zonei butonierelor pe zona nasturilor, deja îmbibată cu sânge, cămaşa fiind încheiată.  Forma  urmelor  şi  distanţa  dintre  centrele  acestora,  precum  şi  comprimarea zonei (ca mecanism de formare), pun în discuţie posibilitatea lovirii victimei cu pumnul (v. foto nr. 57).  

Page 52: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

52

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 57 

Această posibilitate este confirmată şi de relieful specific al pumnului, respectiv faptul că articulaţia metacarpiană a degetului mijlociu este mai reliefată, iar articulaţia metacarpiană a  degetului  inelar  este mai  puţin  proeminentă,  situaţie  ce  explică  dimensiunile mai mari (datorate unei comprimări puternice) ale urmei superioare,  şi dimensiunile reduse  (datorate unei comprimări mai uşoare) ale urmei inferioare. Toate acestea indică – cu probabilitate – că urmele în discuţie au fost create prin lovirea victimei cu pumnul.  

Constatarea că urmele de sânge de pe cămaşa victimei se  întind până  în  treimea superioară  a  sectoarelor  C4  şi D4,  partea  inferioară  a  acestor  sectoare  prezentându‐se relativ curată, sugerează faptul că, majoritatea urmelor de pe cămaşă s‐au format în timp ce aceasta se afla introdusă în pantaloni. 

Faptul  că  urma  de  încălţăminte  descrisă  la  pct. B.1.b.1  este  o  urmă  cvasiintegrală imprimată cu sânge, coroborat cu faptul că la faţa locului nu s‐au produs alte bălţi de sânge decât cea formată sub victimă în poziţia finală, conduce la concluzia că sângele a aderat, într‐o primă fază, la talpa încălţămintei de pe cămaşa victimei în cadrul unui contact anterior, iar în momentul lovirii în regiunea latero‐abdominală dreapta s‐a produs transferul sângelui de pe talpă pe cămaşă. 

Pornind de la concluzia că urma fragmentară de încălţăminte descrisă la pct. B.1.b.2 provine de  la un obiect de  încălţăminte diferit de  cel  care a  creat urma descrisă  la pct. B.1.b.1, se ajunge la concluzia lovirii victimei de către cel puţin doi agresori. 

Totodată,  poziţiile  şi  orientarea  urmelor  create  de  obiectele  de  încălţăminte  pe cămaşă indică faptul că, în momentul exercitării loviturilor asupra victimei, aceasta se afla în decubit. 

Page 53: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

53

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Urma de sânge existentă  la nivelul părţii  inferioare a buzunarului cămăşii, descrisă  la pct. B.1.b.4  şi  relevată  în  foto nr. 41,  respectiv propagarea  concomitentă a  sângelui atât  în ţesătura buzunarului  aplicat,  cât  şi  în  cea  a  cămăşii propriu‐zise,  indică  faptul  că  cele două suprafeţe se aflau în contact, astfel că, în momentul producerii acestei urme, în buzunar nu se putea afla niciun obiect, întrucât prezenţa unui astfel de obiect ar fi împiedicat propagarea concomitentă a sângelui în ambele ţesături. 

Faptul că urma de sânge descrisă la pct. B.1.b.4 şi relevată în foto nr. 47 şi 48 este o urmă dinamică şi datorită  faptului că ea  se găseşte pe  faţa  interioară a  cămăşii,  fără  să aibă  corespondenţă  cu  vreo  plagă  deschisă  de  la  nivelul  regiunii  toraco‐abdominale  a victimei, conduce la concluzia că, în momentul producerii acesteia, cămaşa era descheiată (sau nasturii fuseseră smulşi anterior) şi nu se mai afla introdusă în pantaloni. 

Poziţia  finală  în  care a  fost găsită victima,  respectiv  în decubit  lateral dreapta cu capul sprijinit de braţul drept, explică  îmbibarea mânecii drepte a cămăşii cu o cantitate mai mare de sânge. 

Buzunarul rupt la nivelul beteliei pantalonilor, smulgerea nasturilor cămăşii, precum şi toate cele menţionate anterior la acest punct, conduc la concluzia existenţei unei altercaţii între victimă şi minim doi agresori, fiind exclusă ipoteza producerii unui eveniment rutier. 

Faţă  de  cele menţionate  la  acest  capitol,  am  apreciat  că  succesiunea  în  timp  a actelor de violenţă exercitate asupra victimei a fost următoarea: 

Pe acostamentul din dreapta al DN XX, în direcţia oraşului X către comuna B la cca. 14 m de  intersecţia cu drumul de acces către S.C.  (…..) S.A., s‐a produs o altercaţie  între numitul M. P. şi cel puţin doi agresori. Este posibil ca în timpul acestei altercaţii victima să fi  căzut pe acostament,  fiind ulterior  târâtă prin  susţinerea părţii  superioare a  corpului, victima  având  contact  cu  solul  doar  la  nivelul  regiunii  calcaneane.  La  cca.  6  –  7 m  de bordura drumului,  în vegetaţie, asupra victimei s‐au exercitat violenţe  fizice constând  în lovituri  cu pumnul  (în poziţie ortostatică a  victimei)  şi  cu piciorul  încălţat al agresorilor, momente  în care victima se afla  în decubit. Ulterior aceasta a fost abandonată  în acelaşi loc, survenind decesul. 

Concluziile raportului de expertiză au reflectat obiectivele formulate, respectiv: „Decesul  numitului  M.  P.  nu  a  survenit  ca  urmare  a  unui  accident  rutier.  În 

momentele  premergătoare  decesului  victimei,  a  avut  loc  o  altercaţie  în  cadrul  căreia asupra numitului M. P. s‐au exercitat acte de violenţă fizică. 

Opinăm că succesiunea în timp a actelor de violenţă este cea enunţată la capitolul „D. Interpretarea criminalistică a urmelor”. 

Deşi, din punct de vedere profesional, această lucrare a generat autorilor satisfacţia unei  lucrări  deosebite,  abundenţa  urmelor  şi  indiciilor  permiţând  interpretarea  şi reconstituirea  amănunţită  a  „filmului”  evenimentelor  violente  premergătoare  decesului victimei, totuşi satisfacţia nu poate fi deplină întrucât, din informaţiile pe care le deţinem, fapta a rămas în evidenţe ca omor cu autor necunoscut. 

Page 54: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

54

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

ANEXA 1 – picurare experimentală de la înălţimile de 120 – 140 – 150 – 160 cm faţă de sol 

Foto nr. 1       Foto nr. 2 

Foto nr. 3        Foto nr. 4 

Page 55: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

55

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

ANEXA 2 – secvenţe din timpul experimentelor criminalistice privind spargerea unor lentile 

Foto nr. 1 Foto nr. 2 

Foto nr. 3                 Foto nr. 4       Foto nr. 5 

Foto nr. 6                   Foto nr. 7       Foto nr. 8 

Page 56: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bogdan FLORESCU, Dănuţ SIBIAN, ACCIDENT RUTIER SAU OMOR? INTERPRETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR 

56

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Foto nr. 9        Foto nr. 10 

* Expert  criminalist,  Laboratorul  Interjudeţean  de  Expertize  Criminalistice  Timişoara; Email: [email protected].

** Expert criminalist, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara. 1 Gheorghe Păşescu,  Interpretarea  criminalistică a urmelor  la  locul  faptei, Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, pag.194. 

Page 57: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

57 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.5

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Árpád BUDAHÁZI*  

Abstract:  Lawfully  collected  and  credible  evidences  are  indispensable  in  judging  criminal cases by the court, whether to establish criminal liability of the defendant, to decide over acquittance or to eventually terminate the procedure. Courts may refer to  five means of criminal evidence  (the testimony  of  the witness,  the  expert  opinion,  physical  evidence,  documents  and  pleadings  of  the defendant)  in Hungary,  out  of which  three means  shall  be  considered  as  personal  evidences  (the testimony of  the witness,  the expert opinion,  the pleadings of  the defendant), while  the remaining two  result  in material  evidences  (physical  evidence,  documents).  Specification  of  evidences  is  of taxative nature, namely, no other means of evidence can be recognised than those assigned  in the statutory provision on criminal proceedings (Act XIX of 1998 on criminal proceedings). If we focus on criminal offenses against traffic regulations we may state that both personal and material evidences play  a  rather  significant  role  in  the  evidentiary  procedures.  This  study  shall  analyse  the  specific means of evidence for the aspects of the statutory regulations on causing a road accident and shall explore the circumstances of the authorities’ consideration to secure just outcomes of the procedure. 

 Keywords: evidences, criminal procedure, testimony, reconstruction 

  

1. Preliminary thoughts  It  is  the  common  characteristic  of  offenses  against  traffic  regulations  that  –  in 

accordance with their legislative evolution – the Criminal Code (Act C of 2012 on the Criminal Code)  invokes the criminal  liability of those breaching traffic regulations originating from the rules of professional duty. Originally, the provisions of traffic regulations have been specified amongst the rules on professional duty, thus, traditionally traffic regulations were considered as  special  rules of professional duty  ‘that  required  state permission  in  accordance with certain conditions’ (Major, 2009, p 358). Primarily, this study aims to focus on the criminal procedural and criminalistics aspects of the offense of causing a road accident, defined in Section 235 (1) of the Criminal Code as ‘Any person who causes grievous bodily  injury to another person or persons by violation of traffic regulations through negligence’. 

Page 58: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

58

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

2. Significance of the on‐site survey for offenses against traffic regulations  The  on‐sites  survey  (inspection)  is  one  of  the  evidentiary  procedures  expressly 

stipulated  in  the criminal procedural act aiming  to gather proof of evidence. During  this procedure,  the participants observe and  record  the  state and actualities of  the  site and the other circumstances, they search for proof of evidence related to the eventual crime, they detect changes and alterations and puzzle their correlations, keeping the formalities (procedural  guarantees)  expressly  stipulated  by  the  law.  (Tremmel  –  Fenyvesi  – Herke, 2005, pp 299‐300) The aim of the inspection is the unambiguous and true recording of the facts found on the spot, furthermore, the gathering and recording of evidence. (Farkas – Róth,  2012,  p  161)  Significance  of  the  inspection  is well  represented  by  the  fact  that approximately 60‐70% of criminal actions are the so‐called on‐the‐spot criminal offenses, where  the  conduction of  inspection  is  statutory.  (Fenyvesi, 2014, p 154) Generally,  the inspection  is  completed  in  the  course of  the  investigation, principally  at  the beginning, however,  it  is often the  inspection that starts the criminal procedure  in cases there  is no time to formally initiate the investigation prior to the on‐site survey. 

For example, the results of the on‐site survey may answer the basic question whether there was a breach of traffic regulation or not. Besides, through the inspection the perpetrator or  the  circle  of  perpetrators may  be  determined  or  even  expressly  defined, moreover,  it exposes what other measures  shall be necessary  in  the  course of  further  investigation and evidentiary  procedure.  Movement  of  the  vehicles  effected  by  the  accident,  the  factors effecting the recognition of the participants, weather, visibility, road conditions, causation or the lack of cause and effect are circumstances to be clarified. (Bíró, 2010, p 243) The records taken at the on‐site survey may be used by the court as documental evidence. Other proof of evidence, substantial remains, etc. tracked down during the inspection shall be considered as material evidence. Actually, the on‐site survey aims to track down and gather such evidence yet unknown to the authorities. (Tóth, 1999, p 150) In deemed, an expert may be involved in the inspection, for example, if the authority orders the expert to determine the speed of the vehicle prior to the crash. Eventual eye witnesses must be detected during the on‐site survey. Records must be taken on the eye witnesses, their residence and the issues of visibility of the accident must be clarified.’ (Bíró, 2010, p 241) 

 3. The testimony of the witness  As for most of the cases the testimonies of the witnesses have great significance in the 

offense of causing a road accident. On the one hand, the testimony of injured party, and the eye witnesses and other person with the knowledge of the  facts to be proven on the other hand may  either  assist  or  eventually  hinder  the  investigation.  It  is  the  generally  approved principle of criminalistics related to witnesses that examination of the material circumstances of  the witnesses’  cognition  is one of  the most  significant element  in  the  evaluation of  the personal evidence. (Katona, 1986, pp 97‐98) The eye witness might be mistaking, the injured 

Page 59: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

59 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

party  may  withhold  important  information.  Consequently,  the  possibility  of  phony  or fabricated  statements  must  always  be  thought  of,  especially  if  authorities  discover fundamental or repetitious contradictions  in the partial evidences.  (Dobos, 1988, p 25) Such actions  may  originate  in  the  witness’s  misunderstanding  of  the  scene  described  in  the testimony  due  to  the  fact  that  he  did  not  precisely  see  the  hitting  of  the walking  person because it was dark and his vision is weak. (Bócz, 2008, p 79) Anyhow, experience proves that the self‐confidence of the witnesses  is often far from being solid at the time of the criminal offense,  and  any  eventual  innocent  positive  response,  a  simple  ‘all  right’  said  by  the investigator  might  increase  it  significantly.  The  witness’s  self‐influence  later  increases  his awareness to remember facts he was not sure before. (Elek, 2008, p 69) In order to secure that investigator’s accidental or deliberate influence can not distort the testimony of the witness it necessary  that  the  witness  should  present  his  statement  coherently  in  his  own  words, nevertheless, the adequate questions must be addressed to assist the witness to fill up the part he has missed out from his testimony, to testify on facts he has originally missed to mention, furthermore, to motivate the witness to reveal his observations regarding his knowledge on the information he has deliberately withheld. (Nagy, 1966, p 324) The investigation must aim to acquire an uninfluenced, honest and true testimony. 

 4. Testimony of the defendant  While witnesses bear criminal liability for giving false testimony (offense of perjury) 

the  injured party shall not  face such consequences,  the  injured may only be accused of false  accusation,  conducted  if  the  injured  falsely  accuses  another  person  with  the perpetration of a crime. Consequently, the defendant’s testimony must always be taken with a grain of salt, yet,  it  is still one of  the most  important evidential means since  the perpetrator  of  the  offense  should  have  the most  information  regarding  the  conducted criminal action. Similarly to witnesses, the perpetrator channels his knowledge of facts to the  authority  through  his  statements  included  in  the  testimony  that  are  necessary  to determine  the state of  facts of  the debated  issue  (criminal act) and to  finally adjudicate the case. (Bócz – Finszter, 2008, p 171) Nevertheless, thorough examination should secure that he is possibly telling the truth and his eventual lies are revealed. At the end, the court shall decide whether the defendant  is trustworthy or not, his statements can be used as credible  evidence.  The  possibility  to  control  the  testimony  in  the  course  of  the investigation assists proper adjudication of the court. (Budaházi, 2013, p 3) 

 5. Controlling the testimony through reconstruction  Controlling the testimony may be conducted by using technical devices (polygraph) 

or without using such measures. One of  the  later evidentiary means  is reconstruction, a rather effective method conducted  in order to control the testimony at offenses against traffic regulations. We may even state that the reconstruction is an evidentiary procedure 

Page 60: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

60

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

that  has  its  the  greatest  practical  role  in  offenses  against  traffic  regulations.  (Bodor  – Székely – Vaskuti, 2011, p 219) Even the consequences of the on‐site survey may point out to the necessity of the reconstruction, and such demand may only strengthen if there is a need  to  check  the  testimony  of  the  defendant  or  the witness,  whether  the  event  or occurrence mentioned in their statements could, in fact take place in a way they’ve stated. Similarly,  to  the  inspection,  in  the  course  of  the  reconstruction,  the  authority (investigating authority, prosecutor, court) shall actually have a sense of the proof of fact, a  site or  the  following‐up of events  and  the  artificially generated event.  (Bócz, 2006, p 133)  The  authorities  conduct  an  experiment,  whereas  they  schedule  and  scheme  to generate  and  create  a  certain  event,  condition  or  cause  for  the  purpose  of  scientific observation. (Barta ‐ Illár – Katona – Kertész – Lakatos – Lichtblau – Magyar, 1998, p 168) For  example,  the  witness’s  cognitive,  representative  and  display  abilities  might  be determined  through  the  reconstruction.  (Angyal,  1915‐1917,  p  333)  In  case  of  a  car accident  it  can  determined whether  the  spotlights  of  the  vehicle were  visible  or  not. (Bolgár – Kárpáti – Traytler, 1965, p 69) Also, this procedural event allows the witness to show his experiences of the criminal act  in the presence of the authority. (Nagy, 1966, p 364)  Uncovering  false  statements  may  already  be  completed  at  the  first  saying, discovering that the witness surely could not have seen the debated event from the spot he’s  been  staying  at.  Namely,  reconstruction  verifies  or  excludes  an  assumption  by remodelling. (Tóth, 1999, p 151) Either way, reconstruction  is deemed to be successful  if the  procedure  leading  to  the  positive  or  negative  result  was  lawful  and  met  the requirements of criminal tactics. (Tremmel – Fenyvesi – Herke, 2005, p 321) 

Regarding reconstruction, we must mention, that in case the on‐site circumstances or  the  debated  conditions  have  played  a  significant  role  in  the  act,  conducting  the procedure may only make sense at the actual site and in the same (weather, visual, etc.) conditions, otherwise only the essential conditions should be simulated. (Bócz – Finszter, 2008, p 174) For instance, if the subject is only to prove whether the defendant is able to open a certain type of lock with a bended wire as he otherwise states, no season, time of the  day,  lights  or weather  conditions  have  any  importance.  On  the  contrary,  the  fact whether a train approaching from behind a  line of trees could have been sensed from a certain section of  the road crossing  the railways  (visibility, audibility),  the significance of the time of the year or the day and other meteorological conditions in inevitable. (Bócz – Finszter, 2008, p 174) Typically,  causing a  road accident  is  criminal offense  that usually requires conducting the reconstruction under the same circumstances.  

As of the personal side of reconstruction, participation of the both the witness and the  defendant  must  be  mentioned,  alongside  with  the  statutory  presence  of  the proceeding  authority.  Nevertheless,  while  the  witness  is  obliged  to  cooperate  at  the reconstruction, the defendant is in a special position, since showing the scene of the crime he’s committed he may provide – or substantially strengthen  ‐ evidence against himself. With  regards  to  the  above,  the  defendant  is  protected  by  the  prohibition  of  self‐accusation hereto. (Herke – Hautzinger, 2014, p 56) In case the defendant is not willing to 

Page 61: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

61 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

participate or show the intention active cooperation (or he is just pretending to cooperate) a stunt might be employed to replace him. The replacing participants must be of the same figure and age as the defendant. (Fenyvesi, 2017, p 102) Anyhow, not only the defendant, but the witness can have a duplicate, as one of the advantages of this procedural act, the other benefit of this measure that it can be repeated as several times. Reconstruction may result in a new testimony  with  higher  evidential  means  if  the  new  testimony  alters  from  the  previous statements due to the results of the reconstruction. (Budaházi 2015. p. 187) 

Experts  ‘employed by the proceeding authority  in order to establish state of facts that require special knowledge’ can be  important participants of reconstruction  involved cases. (Székely, 1967, p 11) According to Section 99 of the act on criminal proceedings ‘an expert shall be employed if the establishment or evaluation of a fact to be proven requires special knowledge’. However, Árpád Erdei is more than right stating that ‘notwithstanding to scientific perceptions, authorities tend to use experts in many cases, where there is no need for any special knowledge’ (Erdei, 1987, p 23), still, reconstruction is actually one of the evidentiary measures that demands special expertise and expert opinion for offenses against traffic regulations. For example,  it  is the task of the traffic expert to present the objective sensing possibilities under the given circumstances to the authorities  in case of accidents that took place in the dark or in foggy weather. (Tóth, 1986, p 251) 

 6. Pitfalls of reconstructions  Although reconstruction is considered a magnificent measure to control testimonies, 

still, there are a few factors that may lead the investigation to rather wrong directions. The fact  that  creation  of  circumstances  similar  to  the  remodelled  occasion  or  event  is  often impossible (for example, the site has changed significantly) can be a problem. Deficiencies of the  records  taken at  the on‐site  survey can also cause difficulties,  thus  circumstances are going to be different from those present at the conduct of the criminal action (for example, the walking person has stepped out from the cover of a tree, but the tree is cut by the time of the reconstruction). It may also occur, that the actors of the event are placed at the wrong destination, or the stunts are completely different from the persons they should replace (the defendant is 150 cm tall, while his replica’s height is 190 cm); the clothing they wear at the reconstruction  is  inadequate,  the  vehicle  is  way  different,  also,  if  the  officer  of  the investigating authority is acting for the defendant knowing what he should see (in case the goal of the reconstruction to model whether the defendant could actually see the walking victim from the vehicle). (Budaházi, 2015, p 131.) 

 7. Summary  I  have  aimed  to  introduce  the  means  of  evidence  characterising  the  criminal 

proceedings for the offenses of causing a road accident. These cases reveal that mistakes and deficiencies of the authorities may mislead the investigation, whether they are related 

Page 62: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

62

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

to witnesses or defendants giving false testimonies yet remained undiscovered, similarly, a  poorly  conducted  inspection  or  reconstruction  may  also  result  in  the  perpetrator’s escape  from  criminal  liability  or  lead  to  the  punishment  of  someone  innocent  in  the offense. Besides  the great  liability of  the authorities proceeding  in  the criminal case  the liabilities of the expert involved are also evident, since his expert opinion is completed to assist  the  investigation,  regardless  of  the  fact  whether  it  results  in  incriminating  or exempting evidence against the defendant. We may also conclude that both personal and material evidences play a significant role  in the cases of causing a road accident, neither one of them are more substantial than the other.    

Bibliography   1. Angyal Pál: A magyar büntetőeljárásjog tankönyve. Athenaeum. Budapest,1915‐1917. 2. Barta  Endre  ‐  Illár  Sándor – Katona Géza – Kertész  Imre –  Lakatos  János –  Lichtblau György – 

Magyar József: Krimináltaktika I. Rejtjel Kiadó. Budapest, 1998.  3. Bíró Gyula: Kriminalisztika. Debreceni Egyetem ÁJK. Lícium‐ART Könyvkiadó Kft. Debrecen, 2010. 4. Bócz Endre – Finszter Géza: Kriminalisztika  joghallgatóknak. Magyar Közlöny Lap‐ és Könyvkiadó. 

Budapest, 2008. 5. Bócz Endre: Büntetőeljárási jogunk kalandjai – sikerek, zátonyok és vargabetűk. Magyar Hivatalos 

Közlönykiadó. Budapest, 2006. 6. Bócz Endre: Kriminalisztika a  tárgyalóteremben. Magyar Közlöny Lap‐ és Könyvkiadó. Budapest, 

2008. 79. o. 7. Bodor Tibor – Székely Ákos – Vaskuti András: Büntető eljárásjog  I.  Jogi  szakvizsga kézikönyvek. 

Novissima Kiadó. Budapest, 2011. 8. Bolgár György – Kárpáti László – Traytler Endre: A bűnügyi védő munkája. Közgazdasági és  Jogi 

Könyvkiadó. Budapest, 1965. 69. o. 9.  Budaházi  Árpád:  Bizonyítási  kísérlet  a  büntetőeljárás  szolgálatában.  In: Gaál Gyula, Hautzinger 

Zoltán (szerk.)? Tanulmányok a "Biztonsági kockázatok ‐ rendészeti válaszok" című tudományos konferenciáról. Pécsi Határőr Tudományos Közlemények XV. 2014. 

10. Budaházi Árpád: Bizonyítási kísérlet a felderítésben és a bizonyításban. In: Gaál Gyula, Hautzinger Zoltán  (szerk.):  Modernkori  veszélyek  rendészeti  aspektusai.  Pécsi  Határőr  Tudományos Közlemények XVI., 2015.  

11. Budaházi Árpád: A műszeres vallomásellenőrzés, különös  tekintettel a poligráfos vizsgálatra. A doktori értekezés tézisei. PTE ÁJK Doktori Iskola, Pécs, 2013. 

12. Dobos János: Kis nyomozástan. BM Könyvkiadó. Budapest, 1988. 13.  Elek  Balázs:  A  vallomás  befolyásolása  a  büntetőeljárásban.  Tóth  Könyvkereskedés  és  Kiadó. 

Debrecen, 2008.  14. Erdei Árpád: Tény és jog a szakvéleményben. Közgazdasági és Jogi Könyvkiadó. Budapest, 1987.  15. Farkas Ákos – Róth Erika: A büntetőeljárás. Complex Kiadó. Budapest, 2012. 161. o. 16. Fenyvesi Csaba: A bizonyítási kísérlet és a hit. Iustum Aequum Salutare, 2017/1.  

Page 63: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Árpád BUDAHÁZI, PERSONAL AND MATERIAL EVIDENCES IN CRIMINAL PROCEDURE, WITH PARTICULAR ATTENTION TO ROAD TRAFFIC CRASHES 

 

63 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

17. Fenyvesi Csaba: A kriminalisztika tendenciái. A bűnügyi nyomozás múltja,  jelene,  jövője. Dialóg Campus Kiadó. Budapest‐Pécs, 2014. 

18. Herke Csongor – Hautzinger Zoltán: Büntető eljárásjogi alapkérdések. AndAnn Kft. Pécs, 2014.  19. Katona Géza: Még egyszer Magda János bűnügyéről. Belügyi Szemle, 1986/8. 20.  Major  Róbert:  A  közúti  közlekedési  balesetek  megelőzése,  különös  tekintettel  a  rendőrség 

lehetőségeire és korlátaira. Doktori értekezés. PTE ÁJK Doktori Iskola, Pécs, 2009. 21. Nagy Lajos: Tanúbizonyítás a büntetőperben. Közgazdasági és Jogi Könyvkiadó. Budapest, 1966.  22. Székely János: Szakértők az igazságszolgáltatásban. Közgazdasági és Jogi Könyvkiadó. Budapest, 1967. 23. Ternai Zoltán: Ki tudja, miért? Autó‐motor 1966/22. sz. 1966. november 26. 24. o. 24. Tóth Mihály: Vázlatok és szemelvények a büntető eljárásjog tanulmányozásához I. Egyetemi jegyzet. 

PPKE JÁK, Budapest, 1999. 25.  Tóth  Tibor:  Közúti  közlekedési  szakértői  vizsgálatok.  In: Molnár Gyula  (Szerk.): Az  igazságügyi 

szakértői vizsgálatok kézikönyve. Közgazdasági és Jogi Könyvkiadó. Budapest, 1986. 26. Tremmel Flórán – Fenyvesi Csaba – Herke Csongor: Kriminalisztika Tankönyv és Atlasz. Dialóg 

Campus Kiadó. Budapest‐Pécs. 2005. 

                                                                     * Dr. Árpád BUDAHÁZI PhD, Police Major, Senior Lecturer, Faculty of Law Enforcement, Department of Criminal Procedure Law, National University of Public Service, Hungary; budahazi.arpad@uni‐nke.hu. 

Page 64: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

64

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.6

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Sorin Silviu FINTA*  

Abstract: The importance of tactical elements of person interrogation during the criminal trial. In order  to successfully  interrogate a suspect,  investigators must conceive and apply such  interrogation tactics that are at the same time forensically adequate as well as criminal procedures law abiding, fitting also to the type of interrogated person. Tactics must be adapted to the investigation situation, person of interest and incriminating evidences being the main fundament of their structure. The author underlines some features of the tactical approach of person interrogation in criminal cases. Remarks are made upon the  types  of  tactics  that  are  recommendable while  interrogating  the  persons  in  criminal  cases.  Such methods  as  „the  surprise  encounters”  „cross  interrogation”,  „repeated  interrogation”,  „guilt  complex” could be applied, bunt only with the previous „suspect evaluation”. Short‐cutting the adequate methods and the co‐axing of guilt admission disregarding the actual situation are sure to lead to failure. 

 Keywords: suspect interrogation; interrogation techniques; tactical approach in interrogation. 

  

1. Introducere  

Pentru ca ascultarea suspectului să‐şi atingă scopul, acela de a obţine declaraţii sincere, complete  şi  fidele, este necesară elaborarea unor procedee  tactice de ascultare  în procesul penal. Tendinţa  firească a suspectului este aceea de a se sustrage de  la răspunderea penală care  îl ameninţă, folosind  în acest sens cele mai abile mijloace pentru  inducerea  în eroare a organului judiciar. Este de subliniat faptul că elaborarea procedeelor tactice nu poate depăşi cadrul legal, chiar dacă suspectul ascunde adevărul, refuză să dea declaraţii sau se revoltă. Din  punct  de  vedere  tactic,  ascultarea  trebuie  să  fie  organizată  (sub  aspectul  locului,  al numărului anchetatorilor, al momentului potrivit  în cadrul anchetei, al anunţării apărătorilor suspectului/inculpatului)  şi  planificată  (sub  aspectul  datei,  orei,  al  conţinutului  şi  ordinii întrebărilor, a variantelor adoptate  în  funcţie de poziţia suspectului). Totodată, alegerea tacticii de ascultare adecvate, presupune cunoaşterea tehnicilor de adresare a întrebărilor şi a noţiunilor de psihologie  judiciară care permit o  interpretare corectă a reacţiilor verbale, nonverbale sau scrise. 

Page 65: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

65 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

„Se poate considera că adevărul a fost aflat într‐o cauză penală doar atunci când nu există niciun dubiu că între situaţia de fapt, aşa cum s‐a petrecut aceasta în materialitatea ei şi concluziile la care au ajuns autorităţile judiciare, pe baza probelor directe şi indirecte administrate, există concordanţă deplină”1. 

Activitatea  de  ascultare  a  unui  suspect,  este  asociată  de  foarte  mulţi  oameni  cu imaginile oferite de industria de film americană. Pentru că durata medie a unui film este de o oră  şi  jumătate,  iar  ancheta propriu‐zisă  este o mică parte  a  filmului  în  care  trebuie  să  fie surprinse momentele cele mai relevante, sunt formate frecvent percepţii greşite, care asociază ancheta  cu  un  asalt  de  întrebări  provocatoare,  ce  generează  rapid  tensiuni  insuportabile pentru  suspect  şi  care  în  final  conduc  la mărturisire.  În  realitate,  abordările  de  acest  gen discreditează anchetatorii şi rareori conduc la asumarea unei mărturisiri susţinută de probe. 

 2. Organizarea și planificarea ascultării  Practica  organelor  judiciare  a  consacrat  eficiența  modelului  FBI  de  realizare  a 

interogatoriului  judiciar. Conform experților  FBI, pentru ascultarea  sau  interogarea unui suspect, trebuie să fie prezenți doi anchetatori, unul principal și celălalt secundar2. Pregătirea audierii, dincolo de particularităţile fiecărui caz sau ale fiecărui suspect, trebuie să ţină cont, de faptul  că  anchetatorii  trebuie  să  cunoască  foarte  bine  probele  existente  la  dosar  dar  și persoana care urmează să fie ascultată. Practic, procesul ascultării trebuie abordat cu răbdare, în mod metodic, dincolo de formarea unor idei preconcepute sau a grabei de a soluţiona cauza. Enumerăm mai jos etapele şi modurile necesare de abordare metodologică a etapei ascultării persoanelor, care în opinia noastră, pot conduce la o corectă evoluţie a soluţionării cauzei.  

Cunoașterea persoanei, dincolo de datele uzuale  stocate de  autorități,  referitoare  la starea  civilă, profesie,  implicarea  în administrarea/conducerea unor  societăți comerciale sau profilul fiscal, trebuie să privească și eventualele antecedente penale, cazierul rutier, dacă a fost  victimă  a  unei  infracţiuni  sau  dacă  este  suspectă  într‐un  alt  caz.  Această  cunoaștere prealabilă ascultării, asigură anchetatorilor o minimă superioritate  în plan psihologic și poate permite  alegerea  unei  strategii  adecvate  pentru  interogare.3  Investigatorul  va  putea  să abordeze  astfel  procesul  audierii  prin  adecvarea  la  tipul  de  personalitate  al  celui  audiat, precum şi la atitudinea sa: respingere, teamă, negarea, încăpăţânare, dispreţ, etc. 

Tactica ascultării repetate, este utilizată  în practică  în special  în cazul  infractorilor aflaţi în stare de arest preventiv sau a infractorilor recidivişti, care oferă declaraţii incomplete, contradictorii sau mincinoase.  În utilizarea acestui procedeu  tactic, o mare  importanţă o au întrebările de detaliu. Practica a demonstrat că există suspecţi sau inculpaţi, care fac afirmaţii contradictorii, dar recunosc anumite fapte sau oferă date despre alte persoane, fără să‐şi dea seama  imediat,  motiv  pentru  care  fidelitatea  în  consemnarea  declaraţiilor  este  foarte importantă4.  

Tactica ascultării încrucişate, presupune interogarea simultană, de regulă, de către doi anchetatori, care trebuie să cunoască foarte bine cauza şi în acelaşi timp trebuie să se cunoască  foarte bine unul pe celălalt, astfel  încât să nu se  încurce reciproc. Acest procedeu 

Page 66: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

66

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

este destinat destrămării unui sistem de apărare ce este ales uneori de martori ostili sau cu o poziţie vulnerabilă de martor, dar  şi de suspecţi sau  inculpaţi care au avut atitudini specifice de comportament simulat şi care în contextul tensiunii specifice unei anchete nu mai pot minţi logic, se încurcă în explicaţiile oferite şi în cele din urmă recunosc comiterea faptelor. Acest  procedeu  nu  este  însă  recomandat  în  cazul  suspecţilor minori  sau  cu  o structură psihică mai slabă.  

Tactica  întâlnirilor  surpriză, este utilizată  în  cazul  suspecţilor nesinceri, de  regulă fiind  implicat un martor sau un complice care  fie este condus „dintr‐o eroare”  în acelaşi birou  cu  suspectul,  fie  se  va  regăsi  pe  acelaşi  traseu,  cu  prilejul  escortării  suspectului  sau inculpatului de la arest spre camera de anchetă sau pe drumul spre instanţă. Întâlnirea surpiză are drept scop vulnerabilizarea poziţiei nesincere a suspectului şi inducerea sentimentului că a fost „trădat” sau abandonat de grupul din care face parte. O asemenea  întâlnire, trebuie să fie urmată de o întrebare relevantă, care să facă legătura cu acel martor sau complice. 

Tactica  complexului de vinovăţie, dă  rezultate  în  cazul  infractorilor primari  sau ai celor cu un fond psihic mai slab (femei sau minori). Este bazată pe alternarea întrebărilor neutre cu cele afectogene, referitoare în special la consecinţele faptei. Este de asemenea utilizată şi realizarea unei întâlniri sau observarea „întâmplătoare” pe un geam a unor apropiaţi ai suspectului  (iubit,  iubită, copii, părinţi) urmată de  întrebări  referitoare  la consecinţele sau pedeapsa  pe  care  crede  suspectul  că  ar merita‐o  persoana  vinovată  de  comiterea  faptei. Perspectiva unei pedepse aspre, atrase de atitudinea nesinceră, poate genera o reconsiderare a atitudinii suspectului, aflat sub influenţa sentimentului că poate să fie privat pe termen lung de cei dragi. Prezentarea progresivă a probelor de vinovăție, interogarea unui suspect sau  inculpat despre activitatea celorlalți participanți  la săvârșirea  infracțiunii,  justificarea timpului  critic  (sau  ”spargerea  alibiului”)5,  precum  și  interogatoriul  psihanalitic  (sau interogatoriul viitorului), pot constitui tot atâtea opțiuni pe care anchetatorii le au la dispoziție în funcție de particularitățile cazului. 

Alegerea momentului  în care persoana este ascultată este de asemenea  importantă, pentru că dacă persoana este audiată prea devreme, este posibil să fie scăpate anumite detalii necunoscute  la acel moment.  În  schimb, o audiere  tardivă  îi poate permite  suspectului  sau inculpatului  să‐şi  pregătească  o  apărare  greu  de  învins.  Momentul  potrivit  trebuie  însă adaptat în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. 

Alegerea locului, în cazul suspectului sau al inculpatului nu ridică probleme deosebite, deoarece  locul este  sediul organului de urmărire penală. Cu  toate acestea, amănuntele  fac diferența, iar în practică se recomandă ca alegerea camerei de anchetă să se facă în funcţie de spaţiile disponibile,  într‐un  loc cât mai retras, cu posibilități alternative de acces, astfel  încât riscul unei întâlniri între suspect (inculpat) şi o persoană cunoscută, să fie minim. Un alt aspect util în alegerea locului audierii, are în vedere gradul de confort al spaţiului, care trebuie să fie cât mai nefamiliar pentru suspect. Se recomandă eliminarea oricăror elemente de distragere a atenţiei, precum  telefoane,  tablouri,  fotografii,  iar  ferestrele  trebuie  să  fie acoperite  şi  în cazurile  cu  infractori  violenți,  prevăzute  cu  gratii.  Totodată,  eliminarea  barierelor  fizice între suspect şi anchetatorul principal este de natură să permită anchetatorilor observarea 

Page 67: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

67 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

cu uşurinţă a reacţiilor non‐verbale şi în acelaşi timp să uşureze comunicarea şi să transmită un sentiment de deschidere a suspectului (inculpatului) către anchetator. Amplasarea mobilierului trebuie să  inducă suspectului un sentiment de disconfort atunci  când minte, prin aşezarea scaunului  suspectului  în  mijlocul  încăperii,  fără  masă  aproape,  sau  alt  suport  şi  cu posibilitatea anchetatorilor de a se putea apropia cu uşurinţă de suspect, care trebuie să perceapă un sentiment de izolare şi faptul că singurul sprijin pe care‐l poate primi este de la anchetator. 

Stabilirea legăturii cu persoana audiată reprezintă o stare mentală pe care puţini o pot defini, dar  care  este  asociată  empatiei  sau  stării de  confortabilitate  resimţite odată  cu stabilirea ei. Dincolo de regulile bunului simț și cele pe care  le presupune o minimă politețe, trebuie  să  se  țină  cont  de  faptul  că  limbajul  ”non‐amenințător”  facilitează  cooperarea. De regulă  persoana  ascultată  resimte  sentimente  de  anxietate  în  preajama  anchetatorului.  O atitudine  cooperantă  facilitează  stabilirea  legăturii  la  fel  ca  şi  o  glumă  bine  aleasă  sau  un compliment. Scopul anchetatorului  trebuie să  fie acela de a demonstra prin comportament, cuvinte, atitudine, că va proceda corect şi că este competent. O eventuală minciună spusă de anchetator, dacă este simţită sau descoperită de suspect, conduce  la pierderea oportunităţii anchetatorului de a obţine mărturisirea faptelor comise, deoarece suspectul îl percepe ca pe o persoană  în  care  nu  poate  avea  încredere.  Hess  J.E.  descrie  stabilirea  legăturii  dintre anchetator şi suspect ca pe o sincronizare a anchetatorului cu modul dominant al persoanei audiate în special modul de a fi şi de a vorbi.6 Pentru înţelegerea acestui „mod dominant”, în cartea  sa,  „Interviewing  and  Interrogation  for  Law  Enforcement”  descrie  experimentul  lui Robert Bandler şi John Grinder. Cei doi cercetători au studiat modurile de examinare ale mai multor  psihoterapeuţi,  în  special  pentru  înţelegerea  sincronizării  terapeutului  cu  pacientul. Printre  concluziile  experimentului  se  regăseşte  şi  faptul  că modurile  dominante  de  a  fi (chinestezic,  vizual  şi  auditiv)  sunt  exprimate  într‐un  limbaj  specific.  Astfel,  o  persoană caracterizată  de  modul  vizual  de  a  fi,  se  poate  exprima  astfel:  „Am  văzut  cum  stau lucrurile”. O persoană cu mod auditiv dominant, se exprimă în acelaşi context cu ”Am auzit şi am  înţeles  ideea”  iar  cea  cu  mod  chinestezic,  „Simt  că  am  înţeles”.  Bandler  şi  Grinder concluzionează că înţelegerea modului de a fi, permite adaptarea limbajului la modul respectiv şi  astfel  sincronizarea  se  realizează  cu  o  mai  mare  probabilitate.  Interacţiunea  cu  un  tip dominant auditiv trebuie adaptată la modul de a gândi al aceluia, adică raportarea gândurilor la cuvinte sau sunete şi nu la imagini. Dacă în cadrul interacţiunii i se transmite o idee raportată la o  anumită  imagine,  comunicarea  suferă datorită necesităţii procesului de  gândire, de  „a traduce”  imaginea  respectivă  şi  a  o  raporta  la  modul  de  înţelegere  dominant,  auditiv. Determinarea  acestui  mod  dominant  de  a  fi,  al  unei  persoane  (suspect  sau  inculpat), prezintă  o  importanţă  deosebită  pentru  anchetator,  acesta  având  posibilitatea  de  a interacționa mai  bine  şi  de  a  putea  adapta  limbajul  sau  gesturile  la mesajul  transmis. Un anchetator experimentat  ştie că majoritatea persoanelor, atunci când apelează  la memorie, realizează o mişcare a privirii. J. Hess susţine că persoanele cu mod dominant vizual, privesc în partea dreaptă sus, într‐un unghi de circa 45 de grade. Persoanele cu mod auditiv dominant, privesc direct în partea dreaptă, iar cei chinestezici, în partea dreaptă jos, într‐un unghi de 

Page 68: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

68

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

45  de  grade.  Dacă  sunt  adresate  întrebări  care  îi  obligă  să  apeleze  la memorie,  după câteva  minute  de  conversaţie,  se  poate  determina  modul  dominant  de  gândire  şi exprimare al suspectului audiat. 

Alegerea numărului anchetatorilor trebuie să ţină cont de numărul suspecţilor sau inculpaţilor  care  sunt  audiaţi uneori  simultan, dar  în  acelaşi  timp  trebuie  să  aibă  în  vedere securitatea  fizică  a  anchetatorilor,  mai  ales  în  cazul  suspecţilor  cunoscuţi  cu  unele dezechilibre sau tulburări ale personalităţii. Există situaţii în care mărturisirea o poate obţine doar un singur anchetator, de regulă cel care simte că i‐a câştigat încrederea suspectului. Nu în ultimul râd atenţia va fi acordată aspectelor procesuale: prezenţa apărătorului din oficiu/ ales ,a căror respectare. 

 3. Concluzii  Tactica ascultării suspectului (inculpatului) în procesul penal, poate fi definită drept 

acea parte a tacticii criminalistice care în scopul obţinerii unor declaraţii complete şi fidele, elaborează,  cu  respectarea  normelor  procesual  penale,  un  ansamblu  de  procedee referitoare la organizarea ascultarii, la elaborarea planului pe baza căruia se va desfășura ascultarea,  la modul  propriu‐zis  de  efectuare  a  acestei  activitaţi,  la modul  de  fixare  a declaraţiilor  suspectului  (inculpatului),precum  și  la  verificarea  şi  aprecierea  acestora.7 Pentru  a‐şi  îndeplini  obligaţiile  cu  bună  credinţă,  cu  prilejul  ascultării  suspectului  sau inculpatului,  organele  judiciare  au  obligaţia  consemnării  probelor  propuse  de  acesta, indiferent dacă sunt în favoarea sau în defavoarea sa. Dacă în cazul unei ascultări derulate în  faza  de  urmărire  penală,  mărturisirea  constituie  o  ţintă  realistă,  în  cazul  ascultării inculpatului în instanţă, într‐o şedinţă publică, probabilitatea obţinerii unei mărturisiri este aproape  inexistentă. Foarte puţini  infractori mărturisesc din proprie  iniţiativă,  iar  în cazul în care întrebările adresate de anchetator sunt inadecvate, de natură să‐l compromită pe suspect, şi mai puţini o fac. 

Infractorii mărturisesc doar dacă au un motiv bun să o facă. Anchetatorii trebuie să identifice modalităţile  legale  adecvate,  prin  care  să  inducă  suspectului  sau  inculpatului alternativa recunoaşterii, ca fiind una cel puţin rezonabilă sau poate chiar mai avantajoasă decât negarea. 

Desigur, pentru obținerea mărturisirii‐ ținta oricărui anchetator, nu este suficient să‐ți pregătești  interogatoriul  sau  să adopți o anumită  tactică,  însă dacă  aceste  reguli sunt ignorate, eșecul este aproape sigur. Alături de pregătirea minuțioasă a planului de anchetă cu variantele adecvate evoluției interogatoriului, organele de urmărire penală își pot spori șansele de reușită prin însușirea și aplicarea tacticii adresării întrebărilor8 și  nu  în  ultimul  rând  prin  deprinderea  de  a  analiza  din  punct  de  vedere  psihologic răspunsurile primite. 

Page 69: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin Silviu FINTA, IMPORTANȚA ELEMENTELOR TACTICE ALE ASCULTĂRII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL 

 

69 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE   1.  Voicu,  C.,  Olteanu,  G.,  Păun,  C.,  Pletea,  C.,  Lazăr,  E.,(2008)  „Ascultarea  persoanelor  în  cadrul 

anchetei judiciare”, Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2008; 2.  Inbau,  Fred E., Reid  John E.,  (1986),  „Criminal  Intterogations and Confessions”, Baltimore, MD: 

William and Wilkins; 3. Ciopraga A. (1986) “Criminalistica. Elemente de tactica”, Iaşi, Univ. “A.I. Cuza”; 4. Hess,  J.E.,  (2010),  „Interviewing and  Interrogation  for  Law  Enforcement,  ‐Second Edition”, New 

Providence NJ, Matthew Bender & Company, Inc., a member of LexisNexis Group; 5.  Butoi  T.,  Stolojescu  G.,  Ștefan  E.C.,  (2014),  ”Analiza  comportamentală  în  procesul  penal”, 

București, Editura Pro Universitaria; 6. Stancu E, Moise C.A., (2014), “Criminalistica ‐Elemente de tehnică şi de tactică a  investigării penale”, 

ediţia a II‐a, Bucureşti, Editura Universul Juridic; 7. Udroiu M., (2010), “Drept Procesual Penal”, Bucureşti, Editura C.H. Beck 

          

                                                                  * Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Alba Iulia. 1 Udroiu M., (2010), “Drept Procesual Penal”, Bucureşti, Editura C.H. Beck, p.99  2 Butoi T., Stolojescu G., Ștefan E.C., (2014), ”Analiza comportamentală în procesul penal”, București, Editura Pro Universitaria, p.246 

3 Ciopraga A. (1986) “Criminalistica. Elemente de tactică”, Iaşi, Univ. “A.I. Cuza”, p.477 4  Stancu  E, Moise  C.A.,  (2014),  “Criminalistica.  Elemente  de  tehnică  şi  de  tactică  a  investigării penale”, ediţia a II‐a, Bucureşti, Editura Universul Juridic, p. 243 

5 Butoi T., Stolojescu G., Ștefan E.C., (2014), ”Analiza comportamentală în procesul penal”, București, Editura Pro Universitaria, p.248 

6  Hess,  J.E.,  (2010),  „Interviewing  and  Interrogation  for  Law  Enforcement,  Second  Edition”, New Providence NJ, Matthew Bender & Company, Inc., a member of LexisNexis Group, p. 10 

7 Ciopraga A. (1986) “Criminalistica. Elemente de tactica”, Iaşi, Univ. “A.I. Cuza”, pag. 137 8  Voicu,  C., Olteanu, G.,  Păun,  C.,  Pletea,  C.,  Lazăr,  E.,  (2008),  „Ascultarea  persoanelor  în  cadrul anchetei judiciare”, Bucureşti, Editura AIT Laboratories s.r.l., p. 155‐ 160 

Page 70: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

70

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE  

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.7 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

  

Bianca CÂRDAN*  

Abstract:  The  profiling  technique  in  forensic  investigations.  The  psychological  profile  of  the criminal is a complex process of identifying it, by analyzing the nature of the offense committed and the mode of committing it. This technique can provide information on the type of offender, while reducing the suspect circle. Due to the modernization of society, many criminals have come to know how to alter the crime scene so that their traces are lost. That is why the profiler will have to carefully and professionally investigate the scene of the crime in order to discover the traces of the offense and at the same time to be able to reproduce mentally the thread of the events. Profiling is therefore important in forensic research, and it is precisely in order to discover and interpret the traces of crime and its author. 

 Keyword: profiling, serial killer, criminal investigation, psychological profile, traces. 

 Rezumat: Profilul psihologic al infractorului reprezintă un proces complex de identificare a acestuia 

prin analiza făcută asupra naturii infracțiunii săvârșite și a modului de comitere. Prin această tehnică se pot furniza informații cu privire la tipul de infractor prezent în cauză, reducându‐se totodată cercul de suspecți. Datorită modernizării societății, mulți criminali au ajuns să știe să altereze locul faptei în așa fel încât, urmele acestora să fie pierdute. De aceea, profiler‐ul va trebui să cerceteze cu atenție și profesionalism locul faptei pentru a fi descoperite urmele infracțiunii și, totodată, pentru a se putea reproduce mental firul evenimentelor petrecute. Profiling‐ul este, așadar, important în cercetările criminalistice, impunându‐se tocmai pentru a se descoperi și interpreta urmele infracțiunii și autorul acesteia. 

 Cuvinte‐cheie: profiling, criminal în serie, investigație criminalisică, profil psihologic, urme. 

   În  literatura  de  specialitate,  termenul  de  profiling  este  descris  ca  fiind  „o  tentativă 

academică de a  furniza agențiilor de  investigații  informații specifice despre  tipul de  infractor care  comite  o  anumită  crimă”1.  Într‐o  altă  accepțiune,  Brent  Turvey  definește  profilul psihologic  ca  fiind  „procesul  de  a  deduce  caracteristicile  de  personalitate  distinctive  ale indivizilor responsabili de comiterea actelor criminale”2. 

Page 71: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

71 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Pornind  de  la  definițiile  menționate  mai  sus,  putem  afirma  că  „profilul  psihologic” echivalent  cu  denumirea  de  „psihocriminalistică”  este  un  proces  complex  de  identificare  a infractorilor,  prin  care  se  arată  caracteristicile  de  personalitate  și  comportamentele  acestora, modelele motivaționale, bazându‐se pe analiza câmpului  infracțional. Această nouă metodă de investigare  a  infractorilor mai  este  cunoscută  și  sub  termenul  de  „criminal  profiling”,  adică investigație psihologică, profil comportamental sau cu alte cuvinte profilul  infractorului. Oricare dintre aceste denumiri se referă la un singur lucru, și anume la „știința identificării infractorului, bazată pe analiza naturii infracțiunii sau a modului în care a fost comisă.” 3 După cum se poate observa, prin aplicarea tehnicii de profiling nu se poate identifica un individ anume, ci se pot oferi date referitoare la personalitatea și tipul de criminal care ar fi putut săvârși fapta, direcționând în acest  sens  cercetările  într‐o  anumită  direcție,  reducându‐se  totodată  cercul  de  suspecți  și ajungând  mai  repede  la  finalitatea  investigației.  În  România,  Dr.  Nicolae  Zamfirescu  este promotorul aplicării tehnicii de tip profiling pentru investigarea crimelor cu autori necunoscuți. 

Crima este un fenomen de devianță socială a unei persoane care vine în contradicție cu un set de norme de conviețuire socială considerate fundamentale pentru o orânduire socială. Cu  alte  cuvinte,  aceasta  este  un  fenomen  infracțional  complex,  datorită  factorilor  care  îl compun și totodată datorită multitudinii și diversității formelor în care se manifestă, fapt care nu poate fi înțeles decât pe baza psihocriminalisticii, cu toate implicațiile sale. În ultimii ani, se remarcă o creștere ascendentă a infracțiunilor de violență, astfel că autoritățile însărcinate cu descoperirea criminalilor în serie și nu numai, ar trebui să își adapteze metodele de investigare cu anumite metode moderne, folosite  în țările occidentale, procedee care au demonstrat pe deplin  viabilitatea  lor  în demersul  identificării omuciderilor  cu  autori necunoscuți.  Prezența criminalilor  în serie o regăsim  în tot arealul geografic de pe mapamond, cu vârfuri numerice mai  însemnate  în  țările care au  și populație mult mai densă, acest  fenomen al criminalității îndreptându‐se spre o „globalizare”. „Indiferent de aria geografică și culturală  în care au  loc, există elemente de particularitate care se remarcă de  la o societate  la alta, de  la o cultură  la alta, de la o țară la alta. În Europa de Vest, cea centrală și în România de asemenea, crima în serie a fost și rămâne o problemă care trebuie studiată și contracarată.”4 

Mulți criminali devin din ce în ce mai deștepți și foarte mulți dintre aceștia au început să  știe  să  altereze  locul  faptei,  deoarece media  și  serialele  de  tip  CSI,  Criminal Minds,  îi învață. Un tip de crimă care a început să apară și în România este Staging‐ul. Mihaela Brooks, criminal profiler, membră în American Investigative Society of Cold Cases, în prezentarea ei, în cadrul unui seminar profesional de criminalistică cu tema „Utilizarea metodelor de profilaj  în investigarea criminalistică”, a subliniat diferența dintre staging și precauție, aceasta precizând că „precauția este acel act în care ucigașul ia ceva de la locul crimei, ștergând urmele, cu scopul de a înșela poliția. În schimb, staging‐ul, este acel act intențional, voluntar, premeditat, unde criminalul alterează special locul faptei, făcând să pară ceva ce nu este, introducând ceva nou în câmpul  infracțional, și de această dată nu de a  înșela organele  judiciare, ci de a‐i conduce spre o altă pistă. Se  simulează evenimente  sau crime care nu au avut  loc. Ceea  ce este de subliniat la staging, este faptul că autorul aranjează locul crimei așa cum crede el că ar trebui să arate o sinucidere de exemplu, acesta fiind un indiciu important pentru autorități.” 

Page 72: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

72

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Una dintre principalele tehnici de elaborare a unui profil psihologic este cercetarea locului faptei. Din perspectiva profiler‐ului, cercetarea  la  fața  locului este printre cele mai  importante activități cuprinse în conceptul de criminal profiling, prezența sa impunându‐se. Acesta trebuie să își reproducă mental firul evenimentelor petrecute, pentru a realiza un profil psihologic complex, oferind organelor prezente în câmpul faptei „filmul crimei în dinamica sa”5, comparând schițele mentale  cu  cele  ale  anchetei.  „Tehnica  de  lucru  a  profilerului  se  bazează  pe  o  profundă cunoaștere și înțelegere a psihologiei comportamentului uman.”6 De asemenea, este necesar a se face diferența între modul de operare și amprenta psihocomportamentală a infractorului, aspect căruia nu  i se dă atenție  în cele mai multe cazuri de către organele prezente  la  locul  faptei  și totodată sesizarea acțiunilor care sunt  ilogice  în raport cu derularea evenimentelor,  însă ele au fost executate(ne ajută să descifrăm amprenta psihocomportamentală a autorului). Nu în ultimul rând, expertul psiholog trebuie să „anticipeze «comportamentul următor pretabil» contracarând pentru  viitor  «mișcările»  autorului  prin  intuirea  versiunilor  optime  cu  grad  rezonabil  de credibilitate în identificarea acestuia.”7 Putem afirma cu tărie faptul că în timp ce un loc al faptei organizat  indică premeditarea,  iar  făptuitorul evită să  lase urme pentru a nu  fi prins, un câmp infracțional dezorganizat ne duce  cu  gândul  la  ideea de  acțiune  spontană de  a ucide  sau un moment de nebunie al infractorului.  

Câteva caracteristici ale profilului psihologic surprinse de Holmes:8   Scena actului infracțional reflectă personalitatea autorului.  „Semnătura”  rămâne  mereu  aceeași,  reprezentând  elementul  simbolic  cel  mai important al criminalului în serie, chiar dacă modul de operare se schimbă. Urmele  sunt  foarte  importante  în  realizarea  profilului  autorului,  fiind  „mijloace 

materiale  de  informație  despre  infracțiune  și  persoanele  angajate  într‐un mod  sau  altul  la săvârșirea ei.” 9 Urmele de picioare lăsate la locul faptei ne indică sexul și vârsta făptuitorului, direcția de mers, punctele de staționare, dacă era sau nu  în stare de ebrietate, neliniște sau chiar și starea de boală a autorului prin „unghiuri de deschidere variate, cu orientări spre valori negative; dese reveniri și oscilări”10 și starea de obezitate sau graviditate avansată atunci când autorul este o femeie. Urmele de mâini sau relief papilar ne conduc spre a aprecia dacă sunt lăsate  pe  obiectul  primitor  de  bărbați,  femei  sau  copii,  precum  și  înălțimea  acestora.  Spre exemplu dacă urmele de relief papilar au fost lăsate la o înălțime de 1,90 m, atunci excludem persoanele de  talie mică din cercul de suspecți. Până  în momentul de  față, urmele papilare constituie cel mai sigur mijloc de individualizare a unei persoane.11 

În  aceeași  ordine  de  idei,  cunoașterea  victimei  este  primordială  în  procesul  de identificare a autorului faptei și ne ajută să descifrăm relația cuplului penal victimă‐autor. Personalitatea  acesteia,  structura  și  dinamica  ei,  evidențiază  inteligibilitatea  raportului  cu criminalul.12 De cele mai multe ori, criminalii în serie își aleg un anume tip de victime, având o importanță simbolică pentru ei, astfel că putem contura un profil psihologic al infractorului prin intermediul subiectului pasiv al faptei. Din cele spuse anterior, putem afirma că „un anumit tip de personalitate al victimei ne conduce, coroborând datele rezultate din cercetarea statică și dinamică a locului infracțiunii, din expertiza modului de operare, din concluziile medico‐legale, către un anumit  tip de personalitate au autorului  infracțiunii.”13 De aceea este necesar a  ști care sunt datele ce o definesc și anume: cercul de prieteni, obiceiuri, tabieturi, anumite vicii, 

Page 73: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

73 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

nivelul  de  educație  și  cultură,  serviciul,  localurile  frecventate,  antecedente  penale  sau contravenționale,  ș.a.m.d,  stilul  său de  viață  impunându‐se  într‐o mare măsură  în profiling. Este necesar să studiem și să stabilim care este natura relației reale dintre victimă și infractor, adică  să‐i  studiem  în  același  grup  social,  aceeași  cultură  sau  subcultură  și  să  cunoaștem întreaga  dinamică  a  evenimentelor,  toate  văzute  în  context  și  nu  în  afara  lui.”14.  În  acest context,  trebuie  precizat  și  rolul  de  autopsiei  psihologice  a  victimei,  care  este  la  fel  de importantă  în  procesul  de  identificare  a  făptuitorului,  ocupându‐se  de  tot  ceea  ce  ține  de psihicul acesteia. 

De asemenea, rolul medicului legist în cercetarea locului faptei este unul complex, deoarece acesta ne  furnizează date cu privire  la natura  și cauza morții  și concluzionează asupra „legăturii cauzale dintre acțiune și consecințele sale.”15 Acesta trebuie să examineze în detaliu  leziunile cadavrului, succesiunea, când au  fost  făcute, numărul  și poziționarea  lor „în raport cu diverse puncte anatomice de pe corpul victimei. Semnele particulare trebuie atent descrise, arătându‐se natura, felul, amplasarea, forma, aspectul, culoarea.”16 Rănile de pe fața victimei pot să ne indice faptul că cei doi se cunoșteau, existând o tentativă de depersonalizare a  acesteia.  De  exemplu,  semnele  de  tortură,  de  canibalism,  ne  pot  indica  „semnătura” criminalului. De asemenea, „starea  îmbrăcămintei poate oferi detalii  asupra  condițiilor de mediu în care a stat cadavrul.”17  

Se  impune a  face o precizare  în ceea ce privește profilajul psihocriminalistic, care îmbină cunoștințele criminalisticii cu cele ale medicinei‐legale, oferindu‐ne o interpretare corectă a locului faptei, având la bază următoarele premise:18  

Personalitatea infractorului se oglindește în scena și condițiile crimei.  Criminalul va comite  în mod  repetat crime asemănătoare, datorită  impulsiilor  care  îl marchează,  iar modul  în care ucide  și „regizarea”  locului crimei, ne  indică suferințele acestuia. Importanța  medicului  legist  în  realizarea  unui  profil  psihologic  este  însemnată, 

deoarece  acesta ne  furnizează date  în  legătură  cu  cauza  reală  a morții  și  interpretarea tuturor  leziunilor  prezente  pe  corpul  victimei,  locul  unde  a  fost  găsită  victima,  poziția acesteia,  în  final  făcând  autopsia medico‐legală,  rezultate  care  ne  pot  indica modul  de operare și „semnătura” criminalului în serie. 

Așa  cum  am  precizat mai  sus,  se  impune  a  se  face  o  precizare  în  ceea  ce  privește diferența  covârșitoare  dintre  modul  de  operare  și  semnătura  psihocomportamentală  a criminalului. Așadar, pentru a înțelege mai bine semnificația termenilor, putem afirma faptul că „semnătura” criminalului  în serie reprezintă acele acte  inutile care  le‐a comis pentru a ucide victima și care nu erau necesare în săvârșirea crimei. Exemple în acest sens ar fi maltratarea, tortura, mutilarea cu ferocitate care duc la depersonalizarea victimei. „Profilerii FBI au descris «semnătura» ca  fiind «realizarea  fanteziilor unui criminal violent.».”19 De aici putem deduce faptul că, aceste fantezii sunt adânc înrădăcinate în conștientul lor, iar cu timpul le transformă în  acțiuni,  exprimând  dorințele  și  ideile  lor  unice.  Semnătura  psihocomportamentală  este sintagma‐cheie în descoperirea criminalului în serie, fiindcă are la bază nevoile psihologice ale acestuia, nevoi care și‐au pus amprenta asupra dezvoltării lui emoționale. 

Page 74: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

74

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Spre deosebire de amprenta  criminalului, prin modus operandi  înțelegem  felul  în  care criminalii în serie operează, adică unii acționează doar pe timp de noapte, unii așteaptă victima în mașină sau în locuința acesteia sau chiar în locuri publice. Tot astfel, modul de pătrundere poate fi diferit, modul de atac, obiectele care sunt folosite în săvârșirea crimei, data, ora, ș.a.m.d. Astfel, dacă „semnătura” reprezintă acele acte inutile, care nu sunt necesare în comiterea crimei, atunci modus operandi reprezintă actele care sunt necesare pentru a comite crima. 

Așa cum am precizat mai sus, modul de operare se poate schimba de la o infracțiune la alta, ceea ce ne sugerează că este un „comportament învățat, care este dinamic și flexibil, care se dezvoltă în timp pe măsură ce infractorul câștigă experiență și încredere în sine.” 20 

În opinia lui Ion Poenaru, modul de operare reprezintă „acel complex de activități, deprinderi  și  procedee  folosite,  ce  caracterizează  activitatea  unui  infractor  înainte,  în timpul și după comiterea unei infracțiuni intenționate.”21 

Putem conchide, pe baza celor arătate mai sus, că tehnica profiling‐ului ar trebui să constituie o reală preocupare a organismelor abilitate în acest sens, în vederea identificării autorilor necunoscuți. Este de neconceput ca această metodă sau acest criminal personality profiling să nu se impună în investigațiile penale ale poliției judiciare, deoarece imaginea unui ucigaș o regăsim în chiar urmele lăsate de acesta la locul faptei, fiind suficient ca acestea să poată fi interpretate.  

  

BIBLIOGRAFIE  

1. Barbu Nicu‐Damian, Investigarea infracțiunilor de omor, Editura SITECH, Craiova, 2012, p.112. 2.  Gheorghe  Pășescu,  Interpretarea  criminalistică  a  urmelor  la  locul  faptei.  Master  European‐ 

Criminalistică. Note de curs, Editura Era, București, 2006. 3.  Ion Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de  la  locul  faptei, Editura „Vasile Goldiș”, Arad, 

1996. 4.  Ioan  Buș,  Psihologie  și  Infracționalitate.  Fundamente  teoretice.  Volum  I,  Editura  ASCR,  Cluj‐

Napoca, 2006. 5. Ioan Buș, Psihologie judiciară, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj‐Napoca, 1997. 6. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificare criminalistică, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2011. 7. Magdalena Spiridon, Psihologia victimei‐Sursă  importantă de  identificare a  infractorilor, Revista 

Română de Psihocriminalistică, Anuarul 2007. 8. Mihaela Brooks, Introducere în profiling, Revista Română de Psihocriminalistică, Anuarul 2007. 9. Neculai Spirea Zamfirescu, Tratat practic de psihocriminalistică. Autori și adevăruri necunoscute, Editura 

Universul Juridic, București, 2010. 10.  Neculai  Spirea  Zamfirescu,  Logica  cercetării  criminale.  Psihocriminalistica.  Curs  postuniversitar  de 

poliție judiciară, Editura PRINTEURO, Ploiești. 11. Neculai  Zamfirescu,  Sorin  Alămoreanu, Oana  Zamfirescu,  Criminal  profiling:  The  romanian  experience. 

Profile analysis of  crimes  committed by Rroma, Revista Română de  Psihocriminalistică, Anuarul 2009. 

12. Sorin Alămoreanu, Elemente de criminalistică, Editura ALMA MATER, Cluj‐Napoca, 2000. 13. Tudorel‐Severin B. Butoi, Criminali  în Serie. Psihologia Crimei. Serial killer, profiler, psihopatul 

sexual pe terenul criminalității, Editura PHOBOS, București, 2003. 

Page 75: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Bianca CÂRDAN, TEHNICA PROFILING‐ULUI ÎN INVESTIGAȚIILE CRIMINALISTICE 

 

75 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

14. Tudorel Butoi, Psihologie  judiciară. Curs universitar. Abordări teoretice și practice, Editura Trei, București, 2012. 

15. Tudorel Butoi, Grigore Stolojescu, Cristian – Eduard Stefan, Analiza comportamentală în procesul penal, Editura Pro Universitaria, București, 2014. 

16. Viorel Vasile, Investigarea crimelor și criminalilor în serie, Editura Ministerului Afacerilor Interne, București, 2013. 

17.  Viorel  Vasile,  Aspecte  victimologice  circumscrise  actului  criminal,  Revista  de  Investigare  a Criminalității, Anul V Numărul 1/2012. 

18. Vladimir Beliș, Medicina legală în practica judiciară, Editura Juridică, București, 2002.  

                                                                 * Jurist; [email protected]. 1  HOLMES  &  HOLMES,  p.3,  apud  Mihaela  Brooks,  Introducere  în  profiling,  Revista  Română  de Psihocriminalistică, Anuarul 2007, p. 120. 

2 Ibidem. 3 Neculai Zamfirescu, Sorin Alămoreanu, Oana Zamfirescu, Criminal profiling: The romanian experience. Profile analysis of crimes committed by Rroma, Revista Română de Psihocriminalistică, Anuarul 2009, p. 11. 

4 Sorin Alămoreanu, Elemente de criminalistică, Editura ALMA MATER, Cluj‐Napoca, 2000, p. 212. 5 Tudorel‐Severin B. Butoi, Criminali în Serie. Psihologia Crimei.Serial killer, profiler, psihopatul sexual pe terenul criminalității, Editura PHOBOS, București, 2003, p. 62. 

6 Ioan Buș, Psihologie și Infracționalitate. Fundamente teoretice. Volum I, Editura ASCR, Cluj‐Napoca, 2006, p. 107. 

7 Ibidem. 8 Tudorel Butoi, Grigore Stolojescu, Cristian – Eduard Stefan, Analiza comportamentală  în procesul penal, Editura Pro Universitaria, București, 2014,  p. 121. 

9 Ion Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Editura „Vasile Goldiș”, Arad, 1996, p.24 10 Gheorghe Pășescu, Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei. Master European‐ Criminalistică. Note de curs, Editura Era, București, 2006,  p. 54. 

11  Lucian  Ionescu,  Dumitru  Sandu,  Identificare  criminalistică,  Ediția  2,  Editura  C.H.  Beck,  București, 2011, p. 12. 

12 Viorel Vasile, Aspecte victimologice circumscrise actului criminal, Revista de Investigare a Criminalității, Anul V Numărul 1/2012, p.82 

13 Magdalena Spiridon, Psihologia  victimei‐Sursă  importantă de  identificare a  infractorilor, Revista Română de Psihocriminalistică, Anuarul 2007,  p.7 8. 

14 Ioan Buș, Psihologie judiciară, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj‐Napoca, 1997, p.  87. 15 Vladimir Beliș, Medicina legală în practica judiciară, Editura Juridică, București, 2002, p. 409. 16 Barbu Nicu‐Damian, Investigarea infracțiunilor de omor, Editura SITECH, Craiova, 2012, p. 112. 17 Neculai Spirea Zamfirescu, Logica cercetării criminale. Psihocriminalistica. Curs postuniversitar de poliție judiciară, Editura PRINTEURO, Ploiești, p. 48. 

18 Sorin Alămoreanu, Elemente de criminalistică, Editura ALMA MATER, Cluj‐Napoca, 2000, p. 218. 19 Douglas J., Burgess A., Crime classification Manual, Editura Pocket Books, 1992, p.46, apud. Viorel Vasile, Investigarea crimelor și criminalilor în serie, Editura Ministerului Afacerilor Interne, București, 2013, p. 80. 

20  Tudorel  Butoi,  Psihologie  judiciară.  Curs  universitar.  Abordări  teoretice  și  practice,  Editura  Trei, București, 2012, p. 70. 

21 Ion Poenaru, Prezent și perspectivă în știința criminalistică, Editura MI, 1979, p.229, apud. Neculai Spirea Zamfirescu,  Tratat  practic  de  psihocriminalistică.  Autori  și  adevăruri  necunoscute,  Editura  Universul Juridic, București, 2010, p. 253. 

Page 76: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

76

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.8

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Vince VÁRI*  

Abstract: The social expectation of efficiency against criminal investigation is formulated more and more vigorously. The efficiency of  investigations can be apprehended  through exploring  the statistically measurable criteria of success and also through applying the rules of criminal procedure law legally and expertly. The police fulfill all these with strictly obeying the legal and professional regulations enforced by the prosecution. However,  the  result‐centric  requirement  system makes  the whole  criminal  jurisdiction system  contraproductive  if  the  directing  conditions  and  activity  competences  of  the  structure  and  the function of the subsystems (the prosecution, the police) are not settled clearly along a uniform efficiency aim philosophy. Their own internal functional management adjusted to the general function of the police can easily conflict with the criminal investigation activity directed by the prosecution. For this reason, only creating  the  legal  institution of  cooperation between  the  subsystems  can make way  for  improving  the whole jurisdiction. 

 

Keywords: efficiency, case selection, diversions, simplifying investigation 

 Introduction  In Hungary,  investigation  is done by  the police under  the  judicial supervision and 

effective  professional  direction  of  the  prosecution,  which  has  little  independence  in initiating  diversion  procedure methods.  Legally,  thus  it  is  hardly  appreciated  that  first investigation authorities get into contact in time and space with events happening in the outworld and having relevance from a criminal  law point of view. May attention get  lost over the condition that the investigation authority operates a kind of selection mechanism in the form of hidden diversions1 under the pressure of efficiency expectations and necessity, and also  in  the  lack of  simple diversions2? Surely, yes. American  lawyers  studying  the European procedure systems has also pointed at:  ’the principle of compulsory procedure  requires  the impossible:  enforcement  of  the  law,  meanwhile  delinquency  and  violent  struggle  for obtaining goods are  increasing. There  is an  imperative necessity for changes with  leaving 

Page 77: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

77 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

principles  in  force, and where  formal  law or  ideology do not make  it possible,  informal procedures must  be  worked  out.’3  Today  it  is  a  banal  establishment  that  jurisdiction authorities doing criminal  investigation are able to deal with only a particular proportion of the cases, since all the crimes cannot be revenged, and neither structural changes nor staff increase mean a solution.4  

 1. Relation of the Prosecution and Investigation  Apprehending the notion it seems to be expedient to examine the summary opinion of 

the penal board of the „Kúria”5 which analyses legal practice. When examining the legality of the accusation, the Analyser Team came to the conclusion that the existence of the suspicion and  increasing  it towards verification during criminal procedures – on the basis of rationality and  legality  –  is  enough  guarantee  to  eliminate  hidden  diversions,  also  terminating  illegal procedures  determined  by  ’success  view’.  ’  There  is  no  reason  to  assume  that  a  criminal procedure starts with a ’blind investigation’, ’goes on track’ and cannot be stopped – sticking to the example it stays on track ‐, ’its success’ produces a perpetrator who becomes a convict, in comparison with  it, high accusation success  is the negative figure of criminal procedures, the self‐justification of the office.’6 The serious deficiency of this argumentation is that it neglects the uncontrollable human and structural ’elements’. The investigation authority gets to know and  finds  out  past  actions  immediately  and  directly,  and  assesses  them  immediately.7  Its efficiency can be assured with practicing  it which, however, bumps  into  resistance with  the hierarchic and normative expectation system of the prosecution which directs activities. That is the  seemingly  thorough  regulation  exactly which  locks  the  investigation  authority  into  the stocks of ’success endeavour’ and, blocking criminal investigation, makes it the playground of the discretionary  scope  for  action of  law  enforcement.  ’On  the other hand,  the  pejorative, negative meaning of accusation success based on the ’weakness’ and compliance of the court, is not relevant as well. It , that is, neglects that the risk of accusation is lower and its possible success  is higher  in a system where  investigation  is  regulated.(…)  In case of a not  regulated investigation  the  risk of accusation – obviously –  is higher and, consequently,  the  rate of  its success  is  lower.The standpoint which  ’accuses’ the high  rate of accusation success, neglects that there are not fewer but more criminal procedures because investigations are regulated.’8 Being  regulated  cannot  increase  the  rate  of  accusation  success  because  the  success  of investigation dissolves  in  the success of accusation only  in  theory, otherwise,  it has  its own success objectives and performance measuring system. The success of accusation can be seen clearly only in the mirror of the success of investigation and reconnaissance, deducing from it, it is not difficult to understand that in case of limited sources, the compulsion of selecting cases appears  in all phases of  the  investigation.  It  increases  the number of selecting cases and of illegal procedures as well, by  increasing regulations and by the stress of over‐proving. In this way, efficiency will not be assessed in the correspondence of the mutual result factors of the two systems, but much rather in the performance evaluation principles which qualify the work structure of the independent subsystems.  

Page 78: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

78

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

It is also well demonstrated by the considerably different objective figures: namely the rate of investigation success and accusation success. Accusation success9 is mainly the proof whether the ’cases of accusation’10 are suitable for verification, and not the proof of investigation success.11 The prosecutor helps cases being suitable for accusation by the right of giving orders to do real verifications.  ’Accusation success  is primarily the consequence of the success  of  the  investigation  –  and  only  in  accordance  with  this,  the  representation  of accusation. That is, accusation success cannot be regarded a negative category by itself.’12 To tell the truth, accusation success can only be regarded a negative category when comparing it to low investigation success, if the investigation authority select cases or the diversionary toolbar is out of their reach. 

The investigation authority may only reach vital efficiency improvement in case of promoting informal and confidence‐based relation with the prosecution which directs the investigation.  In other countries  the high rate of accusation success  is not  inevitably  the result of the regulation of investigation, as the differentiated judgment of cases may have an important role there, and as a result of  it, cases reaching trial are bound to suffer smaller informal selection mechanism before  the  inquiry phase13 of  investigation.  It demonstrates quite well  that  in Anglo‐Saxon  countries  cases  ending  in  a  confession do not  reach  trial, relieving courts with it. 

The determinant of the relation system  is practically the different success mission and  partial  interdependence,  furthermore  dependence  on  each  other.  The  prosecution expect  cases  of  proper  quality,  which  are  revealed  and  investigated,  and  suitable  for accusation, on the other hand, the investigation authority expect fewer other verification tasks and  other  restrictions,  respectively  measures  deriving  from  legality  worries.  Today  both subsystems struggle with significant overload, in this way the own diversion action plan of the prosecution – which definitely  finds shape  in expedited or consensus procedures  ‐ does not inevitably work properly because of the overload of the investigation authority, for lack of co‐ordinating the operation direction of the two work‐organizations. 

 2. Diversion or Differentiation  The  increase of significant burden of cases and  the  lack of resources urged penal 

jurisdiction systems  to operate  filters  in  the different  levels of criminal procedure which let only some parts of cases go further,  in this way they release the further elements of the system.14 The first jurisdiction participant filling the part of such a formal15 filter is the prosecutor. The Recommendations of  the Council of Europe urge  that  the discretionary authority of the prosecutor must be extended so that cases with  less  importance should not get to the court, but get stuck at the prosecutor.16 It is not essential, on the contrary in many  cases  it  is  not  expedient,  that  a  case  gets  to  the  court  phase.  The  range  of  the authority  of  considering  cases  is  largely  determined  by  the  principles  of  the  criminal procedures of the certain states. whether they are based on the principle of  legality17 or on the principle of opportunity.18 

Page 79: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

79 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Even before the R (87) 18. Recommendation, the dilemmas of jurisdiction were outlined by 1970, which demanded urgent solutions. Kerezsi named three main sources of ’crisis’: 

1.  experimental  crisis:  caused  by  those  research  results  which  questioned  the efficiency of rehabilitative treatment; 

2.  resource  crisis:  caused  by  the  increasing  number  of  convicts  in  penitentiary institutions; 

3.  theoretical crisis: caused by  the authorization of using discretion by  treatment institutions.’19 

The  well‐known  management  attitude  of  enterprises  offered  a  solution  to  the challenges of  efficiency, which made  its way  into  the organizational  reform of  criminal jurisdiction. 

The development of management attitude had an effect on four fields of jurisdiction: 1. organization development; 2. the tasks and functions of institutions; 3. appearing efficiency and success viewpoints in the assessment; 4. reforming the personnel of criminal jurisdiction organizations.’20 

In consequence of the new attitude, more and more diversion forms appeared  in the  criminal  procedures  of  the  different  legal  systems,  since  these may  obviously  and significantly reduce the costs of criminal procedures. 

Similarly, the double gauge penal politics meant a breakthrough – under the aegis of efficiency – by the 80ies and 90ies, which is the separation of the perpetrators of slight crimes from the perpetrators of serious crimes (significant crimes, qualified cases multiple violent  recidivous  criminals).  Both were  treated  differently,  different  procedures were added to the two categories. Different alternative punishments can be used in larger numbers against perpetrators of slighter crimes, emphasizing diversion which could reduce not only the work‐load of courts, moreover, it was cost efficient, and also had reparation solutions against the participants of the procedure. As Korinek said in 2003: ’Against bagatelle criminality it is more expedient to spread the conflict solving practice of alternative sanctions which have more and more civil law elements.’21 

In  order  to  achieve  a more  efficient  activity,  it  is  a  requirement  that  the  criminal procedure law assures enough possibility for the crime investigation authority to synchronize its resources. The contradiction deriving  from the differences of the activities and operation direction of  the  investigation authority,  is  treated completely differently by  those European countries  which  have  bigger  past  of  law  or  more  pragmatic  attitude.  The  question, independently  from  the  type of  the  legal  system,  shows  a  connection with  the  theoretical concern of  some main procedural  criteria or principles,  such as  legality, opportunity or  the application scope of diversions. 

 3.  R  (95)  12  European  Council  Recommendation  about  the  Management  of Criminal Jurisdiction  This  significant  European  Council  recommendation  deals  with  the management 

system  of  the  criminal  jurisdiction  system  from  the  side  of  efficiency.  The  aim  of  the 

Page 80: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

80

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

recommendation is to promote the efficient and successful criminal jurisdiction. With respect to  it,  the  recommendation  drafts  the managing  principles,  strategies  and  procedures  of jurisdiction. 

The recommendation outlines four models to achieve efficiency and success: ‐ the latosensu ’procedure law’ model, which reduces the number of cases, on new 

criminalpolitical considerations; ‐ the strictosensu ’procedure law’ model, which aims to simplify cases; ‐ the  ’management’ model which wishes to realize the most optimal utilization of 

resources and to increase the performance of the system; ‐  the  ’financial’ model, which wishes  to  achieve  the above mentioned  aims with 

assuring financial resources.22 The  rationalization aspect of  the  structural management of  the  recommendation 

lies on the appreciation of the significance of the principles as follows: ‐ Dividing workload inside the organization. ‐ Managing infrastructure whic mainly means geographical and material allocation. ‐ Managing human resources – efficient management of human resources, training 

and career system, and optimising the amount of work compared to the personnel. ‐ Information and communication – outer and inner information management and 

the methods of keeping contact with citizens.23 The principles of the recommendation mainly have suggestions in connection with 

management structures in terms of efficiency, in contradiction to the R (87) 18 recommendation which arranges  strictosensu procedure24  law questions, and which mainly gives opportunity and diversion patterns in order to simplify criminal procedure. Another much earlier European Council  Recommendation  also  declares  the  fundamental  demand  of  acceleration:  ’ everything must be done  in order  to shorten  the  time needed  for decisions  in a case.’25 This principle corresponds to the European Treaty of Human Rights paragraph 6, point 1, hereinafter  Treaty,  and  in  accordance with  it,  the  delay  of  court  equals with  refusing jurisdiction.26 Therefore there is a need for revising old legal institutions, and for assuring the adequate number of personnel and equipment.  

 4.  ’Wasted’  Chance:  the  Concept  of  the  Currently  Effective  XIX.  Criminal Procedure Law of 1998   Nearly 20 years ago,  in 1994 the Government made the concept of the new criminal 

procedure  law public,  in  the  form of government regulation.27  In  it  the government drafted that  the main  task  of  investigation  is  to  inform  the  department  of  the  prosecutor,  thus investigation must fundamentally aim to clear up the current evidentiary methods, not to put  down  the  proving  facts.  Except  the  unrepeatable  verification  actions,  knowledges acquired during evidentiary methods do not have to be written down.  

The codification conception wanted to develop such a system of calling to account, in which responsibility is decided at the trial, in respect of the principle of immediacy, and 

Page 81: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

81 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

in which the principle of contradiction is more dominated, within it the right of disposal of the parties. The conception determined  the aspects of developing  the new  law  in eight points, and one of  the points was  the enforcement of  the principle of  function division, clearly  defining  the  tasks  of  the  police,  the  prosecutor  and  the  judge.  Furthermore, besides the dominance of the basic procedure, creating simplified procedures in order to differently judge cases. During investigation, detailed written work may be omitted in case of parts of  the cases, because  it has no guarantee significance.  Judging certain crimes – especially economic crimes – makes it essential to prepare the cases properly for the trial. In  those procedures, of course, documentary evidence  is dominated and  it  requires  the judge to bring them to the trial with an up to date method.28 

The question arises with reason in the process of legislation that how the reform of organizational  order  relates  to  the  reform  of  procedure  law, which  has  bigger  density. organizational reform was put to the second place, so it is always exposed to the current financial situation, so procedure law is forced to wait for coming into effect.  

It was regarded as an evidence that within the order of procedure, in connection with clearing  up,  establishing,  considering  and  assessing  the  facts,  inquisition  and  accusation elements must be in balance. ’Another evidence, can be generalized, is that a procedure has two equal phases, and it would not be appropriate if they built on each other or fell behind each other. They would  lead to repeated mechanism or needless repetition and both harm criminal jurisdiction. Either because, though the decision will be non‐appealable but it will not be  satisfying, or because  timeliness deteriorates. Therefore  the  regulation  is  correct  if  the basis of the procedure is the facts established during the investigation and accused, but there is  no  need  to  give  the  case  back  for  a  supplementary  investigation  if  completion  of verification is needed.’29 

The third evidence was connected to the performance of the authority. According to international experience, the procedure form standing on the ground of legality could not be hold  for more.  Its slight correction was  the suspension of  the  investigation against  the accused who cooperated. Though, connected to several other forms of judicial proceedings, opportunity was put  into the act, which  left the ’broker’ position to the prosecutor, so the prosecutor  could  decide  using  more  simple  forms  of  procedure.  At  the  same  time,  ‐ deteriorating the main rule – the act assured the opportunity of independent investigation for  investigation  authorites  as well,  and  gave  them  the  authority  of making  decisions without the contribution of the prosecutor, without an  injury on the principle of  legality. On  the  other  hand,  such  elements were  not  introduced which would  have mixed  the elements of the Anglo‐Saxon trial with continental law. Instead of the radical reform of the legal institution, the scheduled ’reorganization’ of jurisdiction seemed to be the passable road, which was mainly reasoned with the inflexibility of law enforcement.30 Thus seemingly, in spite of a  considerable  re‐regulation,  the organization did not  follow  the notion of  the act  in  all detail.  The  relation  between  the  criminal  investigation  departments  of  the  police  and  the prosecution was not set to the reform, and their organization structure was not reorganized according  to  the  changes  of  procedure  order,  which  was  thanked  to  the  ’fulfilment’  of 

Page 82: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

82

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

urgent  political will.  ’If  the  social‐political  and  professional  conditions  of  organizational reform  are  not  given,  such modification  of  the  procedure  law  is  needed which  restores harmony between law and its enforcer.’31 

Beyond the fail of organizational changes, it was a vain hope to expect much from formal reliefs. ’I think that the new Criminal Procedure Law rehabilitates criminalistics with the codification of other data obtaining activities of  the  investigation authority and with the authorization of reports which substitute police records (168.§). It gives a wide‐ranging opportunity for the investigation authority to find out – under less formal and bureaucratic circumstances  ‐ where, how and what  further  knowledge  can be obtained, and  in what respect they help to reconstruct past actions. Nevertheless, in my opinion, the main aim of investigation – especially  in case of personal evidences  ‐ must be not creating evidences and  records of evidence being used directly  in court. Wider  space must be given  for  the investigation authority to inform the prosecuting about verification opportunities.’32 

So the endeavour has failed, procedure order has got back to what  it was  like the act  of  1973.I.  in many  respects.33 During  professional  debates,  however, many  experts objected  that  if  concessions  were  made  in  written  work  –  for  example,  testimonies, evidentiary  facts were not written down  ‐, guarantees would suffer damage. Courts has also indicated that in those cases trials will not be well prepared and they cannot prepare for  questioning  the  accused  and witnesses.  They managed  to  reach  that  investigation means not only collecting verification methods but fixing evidentiary facts  ’surronded by guarantees’  as  well.  Unrestricted  time  frame  means  that  the  legislator  is  definitely generous with  the  prosecution when  prolonging  investigation  deadlines,  and  therefore today in almost every non‐patterned cases investigation lasts for several months and quite often  for  years.  During  that, witnesses  are  interrogated  and  confronted  several  times, several  hundred  or  thousand  pages  of  investigation  document  are made, making  the preparations  of  the  court  ’easier’.  Such  an  investigation  inevitably  orients  the  court  – which  conscientiously  studies  the documents of  the  investigation  ‐  towards  accusation. Has  it become a more constitutional state with  the  investigation verification? Recognition during  investigation  is one‐way, approach  is determined  and  subjective,  investigation has become  full  circle  and  more  time‐consuming.  Recording  investigation  and  verification testimonies  is  extremely  shifted.  The  judge’s  interest  is  to  uphold  all  the  testimonies, otherwise the case cannot be easily and simply judged. The primacy of judiciary verification must be increased, and most evidences would happen there. It would have the advantage of shortening the time of procedures and timeliness in procedures would improve.34 

Bánáti  clearly  considers  the  exaggerated  subordination  to  the prosecutor  as  the weakening of  the constitutional state, and  the deceleration of procedures  is  thanked  to overvaluing the role of investigation, and he finds the only proper solution if the border of the  judiciary main  phase  is  shifted  and  relocated.  It  basically  leads  to  the  same  initial dilemma, which has been  sharpened during  the debates before  the  codification  and  in connection with  the conception, and as a result of enforcing  interests,  it resulted  in  the supremacy of courts, in the undervaluation of the formal role of investigation, in practice – agreeing with Bánáti – in the spreading the dominance of criminal work. 

Page 83: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

83 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

The Achilles heel of the question is rather hidden in increasing the scope for action of the investigation authority, in differentiating procedures on the basis of summary, and in initiating and conducting diversions by the investigation authority. It is also verified that the regulation reducing the scope for action of the former Criminal Procedure Law has been broken through by the practical claim caused by overload, which has brough several former legal  institutions  back  under  the  pressure  of  compulsion.35  However,  the  differentiated easing  solution  of  miner  offence  procedure  has  totally  got  out  from  the  act,  so  the investigation authority has been  left without summary procedure differentiation based on criminal law.36 Because of its efficiency mission and work organization overload, simple and easily  investigated  cases have bacome primary,  its  ’hidden’ diversionary  selection activity has become even stronger. 

Seeking  the  solution,  it  can  be  easily  found  out  that  the  contradiction might  be resolved from two directions: on the one hand, widening diversionary opportunities and introducing procedural differentiation based on criminal law. On the other hand, in case of fundamental  procedures  besides  summary  procedures,  by  resolving  the  contradiction  of success of the subsystem, the operation management of the examination work organization should be placed under the prosecution.  

 Instead of Summary  Besides  the  previously  explained  efficiency  obstacles,  other  questions  arise  in 

managing  the  efficiency  crisis  of  criminal  investigation  as  well.  Such  question,  among others,  is  the  ’pyramid’‐like model37 which  regulates  the  authority  of  the  investigation authority, and it gives disproportionately a lot of cases to the local investigation authority, overloading  its capacity – with a rigid and unjustified allocation – with  it. Besides,  it also holds  the  possibility  of  transfering  cases  from  superior  organizations,  and  the  local investigation authority has no chance to protest against it, though, because of its current overload  it  is not able to  investigate at a high standard. On the other hand, the Criminal Procedure  Law  does  not  distinguish  simple  and  fundamental  procedures,  so  in  case  of offence  investigations  of  minor  importance,  investigation  is  done  with  the  same compulsion of „over‐assurance’ and guarantee. Simple  investigations might expressly be differentiated  within  the  scope  of  cogent  independent  procedures  and  with  strict enumeration  in  the  Penal  Code.  Its  main  reason  is  that  it  is  complicated  and  time consuming to investigate crimes and these features can be imagined neither in the duality of offence  and  crime, nor  in  the  level of  the  sanction. The basis of  the enumeration  is made by  cases of  simple  factual  and  legal  judgement  falling within  the  competence of local authorities, and which appear  in  large numbers. There  is a social and  legal‐political demand  on  fast  and  efficient  investigations,  which  requires  the  fast  and  successful solution  of  such  cases.  The  simplifying  method  of  investigations  causes  the  capacity increase of criminal  investigation authorities, which will be  realized  in  improving quality and in activating crime prevention. 

Page 84: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

84

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

The  diversionary  output  of  cases  is  similarly  weakened  that  initiating  consensual procedure (mediatory procedure) belongs to the authority of the prosecution. The standpoint can be hardly defended, that if there is the intention of consensus from both sides, the suspect has  admitted  the  action,  and  able  to  and willing  to  compensate  the damage,  finishing  the criminal procedure in such a way will depend on the decision of the law enforcer.38 Considering the perpetrator, recidivous perpetrators would be given the chance of such a finish not more than  once,  but  in  case  of multiple  or  special  recidivous  perpetrators  it  would  be  clearly excluded. The nature of the crime would also be considered by the cogent regulation in form of enumering concrete chapters. Crimes which appear  in relatively  large numbers cannot be excluded from this circle, such as rowdyism or crimes related to documents.  In those cases, after  recompensing  the damage  for  the offended,  the prosecutor would order doing  social, useful work in the form of diversion if the perpetrator accepts it. If the perpetrator does not perform  it within  the  given  deadline  because  of  his  own  fault,  the  investigation  and  the criminal procedure may be done within the scope of plenary suit. 

The  empirical  examination  of  the  researcher  who  examines  the  efficiency  of investigation  has  also  supported  that  the  procedural  forms  of  differentiated  calling  to account – thus the simplified procedures – are in positive connection with the efficiency of procedures.  Evidentiary  rules  used  during  judging  cases  of  simple  factual  and  legal judgement and the confession of the accused contribute to that  in 90% of the examined sample, the case would be end with establishing criminal responsibility.39 

As an epilogue, nothing would be more expressive than quoting professor Farkas Ákos as an authentic answer to the initial question of ’why is it important to improve the efficiency of criminal jurisdiction?’: ’ The bigger the tension is between the expectations against criminal jurisdiction, the sense of security of the society and the performance of the jurisdiction system, the bigger the chance is of emerging a repressive‐autoriter criminalpolitics.’40   

BIBLIOGRAPHY  

1. Barabás, A.  T: Börtön helyett egyezség? Mediáció és más  alternatív  szankciók  Európában. Budapest, 2004. KJK‐KERSZÖV Jogi és Üzleti Kiadó 

2.  Bánáti  János:  Gyorsítás  versus  garanciák.  A  magyar  büntetőjogi  társaság  jubileumi tanulmánykötete. Budapest‐Debrecen‐Pécs, 2011. 

3. Burgstaller: Perspektiven der DiversioninÖsterreichaus der Sicht der Justiz. in: Perspektiven der Diversion  in  Österreich.  (Interdisciplinare  Tagung  vom  27  bis  29  April  in  1994  in  Innsbruck). Bundesministeriumin Justiz. 1995. 

4. Bócz Endre: Legalitás, opportunitás és az ügyész diszkrecionális  jogköre, Rendészeti Szemle, 1994. 

5. Bócz Endre: Az eljárásjogi törvény és a kriminalisztika. Belügyi Szemle. Issue 2003/7‐8. Farkas Ákos: A falra akasztott nádpálca avagy a büntető igazságszolgáltatás hatékonyságának korlátai. Osiris kiadó. 2002. 

6. John McEnemy: Bűnügyi nyomozás és büntetőjogi felelősségrevonás az Egyesült Államokban. I.rész. Rendőrségi Szemle,1992./11. 

Page 85: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

85 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

7.  dr.  Fakó  Edit: Diverzió  a  német,  az  osztrák  és  a magyar  büntetőeljárásban.  PhD.  thesis  – Miskolci Egyetem, Állam‐és Jogtudományi Kar – Deák Ferenc Doktori Iskola.2003. Miskolc. 

8. Herke Csongor: A német és angol büntetőeljárás alapintézményei. Egyetemi Jegyzet. Pécs. 2011. 9. Herke Csongor: A francia és az olasz büntetőeljárás alapintézményei. Egyetemi Jegyzet, Pécs. 

2012. 10. Hermann.J: „Diversion und Schlichtung“. Zeitung  für gesamte  für Strafrechtswissenschaft, 

96(1984) 11. Hirano: „Diversion und Schlichtung”. ZStW 93 (1981). 12.  Dr.  Kadlót  Erzsébet:  A  jogbizonytalanság  múzeuma,  avagy  barangolások  az  új 

büntetőeljárási törvény útvesztőiben. Magyar Jog.Issue 2004.1. 13.  Kerezsi,  Klára:  Kontroll  vagy  támogatás:  az  alternatív  szankciók  dilemmája.  Budapest. 

CompLex Kiadó Jogi és Üzleti Tartalomszolgáltató Kft. 2006. 14. Kertész Imre: A legalitás eróziója, az opportunitás inváziója, Magyar Jog, April 1998.  15. Korinek László: Tendenciák. Belügyi Szemle. 2003/1. 16. Korinek László: A bűnügyi tudományok helyzete. Magyar Tudomány. Issue 2007.12. 17. Márki Zoltán: Az új büntetőeljárási törvény és újdonságai. Belügyi Szemle. Issue 2003. 7/8.  18.  Miskolci  László:  Egy  konferencia  tanulságai,  avagy  a  magyar  büntetőeljárás 

továbbfejlesztésének az ügyész‐e a kulcsszereplője. Ügyészek Lapja, 2001/1. 19.  Nagy  Anita:  Eljárást  gyorsító  rendelkezések  a  büntetőeljárás  bírósági  szakaszában  (PhD 

thesis). 2007.Miskolc. 20.  Nagy  Zsolt‐  Kovács  Judit:  A  társadalmi  szabályok  hatása  a  büntetőeljárási  szabályokra  a 

rendszerváltozás után.  21. Nyíri Sándor: Az ügyészség és a nyomozóhatóság kapcsolata. Belügyi Szemle. Issue 2003/7‐

8. 22. Szabóné Nagy Teréz: A büntető igazságszolgáltatás hatékonysága. KJK.Budapest.1985. 23.  Sléder  Judit:  A  büntetőeljárás  megindítása.  (PhD.  manuscript),  2010.  Pécs.  Ügyészségi 

értesítő. Volume XXX. Issue 1994.1.  24.  http://www.euro‐justice.com/member_states/austria/country_report/1362/  (downloaded:17 

June 2014.) 25.  Steve  Clarke:  Trends  in  crime  and  criminal  justice,  2010.Eurostat.  Statistics  in  focus. 

18/2013. (downloaded: 16 June 2014.) 

 Legal Sources 

 A  vád  törvényességének  vizsgálata.  2013.Összefoglaló  Vélemény.  Kúria,  Büntető  Kollégium, 

Joggyakorlat elemző Csoport. 2013.EI.II.E.1/4.April 2014. Büntető  Perrendtartás  (1877.  II.  1.‐i  Büntető  perrendtartás  (Strafprozessordnung,  StPO)  1987‐es 

egységbe foglalva) StPOKommentar §. (KommentarzuStPO),(Hrsg): Leuterhand,1998. Bírósági Szervezeti Törvény, (Gerichtsverfassungsgesetz, GVG 1975‐ben egységbe foglalva) 2002/1994.(I.17.) Korm. határozat a büntetőeljárás‐jog koncepciójáról The provisions of A büntetőeljárásról szóló XIX. törvényt (Be. tv.) módosító 2010. évi CLXXXIII. törvény R (87) 18. számú Ajánlás, a büntetőeljárás egyszerűsítéséről,  R (81) 7 számú Ajánlás R (2000) 19. számú Ajánlás R (95) 12. számú Ajánlás a büntető igazságszolgáltatás irányításáról 

Page 86: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

86

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                                                                 * Dr. Vince Vári p.major PhD. Assistant  lecturer,  Faculty of  Law Enforcement, The Department of Criminal Procedure Law, National Univerity of Public Service, Hungary; vari.vince@uni‐nke.hu. 

1 Simple diversion means giving up criminal procedure without consequences either in the investigation phase  but  before  the  verdict.  These  are  actions with minor  danger  to  the  society  so  using  any punitive sanction is not reasonable. The burdens of justice are mainly reduced by cases which do not reach trial. 

2 In those legal systems where the principle of legality succeeds, police cannot use diversion if they get to  know about  a  crime  from any  source,  they have  to  initate  the procedure ex officio. However, hidden diversion creates such a scope for action which police can use when they talk the complainer out of bagatelle actions which seem to be unsuccessful , they do not make the report, they do not take measures in case of reporting. It also has the result that there will be no cases and procedures in case of minor actions. in Blau: Diversion und Strafrecht. Jura.1987.S.29. 

3  Goldstein,  Abraham  S.  and  Marcus,  Martin(1998):  The  Myth  of  Judicial  Supervision  inThree „Inquisitirial” Systems: France Italy and Germany. The Yale Law Journal. Vol. 87: 240, 1977. p. 280. in: Kertész Imre: A legalitás eróziója, az opportunitás inváziója, Magyar Jog, April 1998. p.152. 

4 Sléder Judit (2010): A büntetőeljárás megindítása. (PhD. manuscript), Pécs.p.140. 5 The highest judiciary authority of Hungary, its former name was the Supreme Court. 6 A vád törvényességének vizsgálata. 2013.Összefoglaló Vélemény. Kúria, Büntető Kollégium, Joggyakorlat elemző Csoport. 2013.EI.II.E.1/4. April 2014. p.12. 

7 The  investigation authority  is  the  first who get  into  touch with  the  case and decide on primary measures. The proper penal classification of the action will be a decisive aspect when determining the mode and degree of reaction, and the chance of predictable, successful, effective clearing up in a certain case have a significant impact on it.  

8 A vád törvényességének vizsgálata (2014) i.m. p.12. 9 In Hungary the success of accusation is 96‐97% . 10 Cases sent to the prosecution from the investigation authority with a proposal of accusation. 11 The  success of  investigation  is  the  invert of  successful and unsuccessful  cases which practically depends on the result of cases which have come to the knowledge of the investigation authority, and  in  which  investigation  have  been  ordered.  On  nation  wide  level  it  currently  shows  a decreasing tendency of 30‐40% depending on the certain investigation authority levels. 

12 A vád törvényességének vizsgálata (2014). i.m. p.12. 13  See  later  the  application  conditions of  the Austrian  criminal procedure  law diversions used  by  the prosecutor. 

14  Miskolci  László  (2001):  Egy  konferencia  tanulságai,  avagy  a  magyar  büntetőeljárás továbbfejlesztésének az ügyész‐e a kulcsszereplője. Ügyeszek Lapja Vo.1. p. 20. 

15 The investigation authority filter and select with the suspicion and the classification, but it is not a formal or simple diversion. 

16 R (87) 18. számú Ajánlás, a büntetőeljárás egyszerűsítéséről, furthermore R (2000) 19. számú Ajánlás 17  In  systems  based  on  the  principle  of  legality,  the  prosecution  is  obliged  to  urge  that  all perpetrators of all crimes will be called to account. In: Bócz Endre (1994): Legalitás, opportunitás és az ügyész diszkrecionális jogköre, Rendészeti Szemle, pp.12‐18. 

18 On the other hand,  in systems based on opportunity, authorities have a wide range of discretionary authority, and decides on practical consideration which cases to investigate. 

Page 87: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Vince VÁRI, DIVERSIONS FORMS AND THE RELATION OF THE PROSECUTION AND INVESTIGATION IN THE CRIMINAL PROCEDURAL LAW 

 

87 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                                                                                                                                                                   19  Kerezsi,  Klára  (2006):  Kontroll  vagy  támogatás:  az  alternatív  szankciók  dilemmája.  Budapest, CompLex Kiadó Jogi és Üzleti Tartalomszolgáltató Kft. p.208. 

20 Kerezsi: (2006) i.m. p. 209. 21 Korinek, László (2003): Tendenciák. Belügyi Szemle. Vo.1. p.63. 22 R (95) 12. számú Ajánlás a büntető igazságszolgáltatás irányításáról 23 Nagy, Anita  (2007):  Eljárást  gyorsító  rendelkezések  a  büntetőeljárás  bírósági  szakaszában  (PhD thesis). Miskolc.p.164. (downloaded: 11 June 2014.) 

24  Reccomendation No.  (87)18  of  the  Committee  of Ministers  to Member  States  Concerning  the simplification of criminal justice (Adopted by theCommittee of Ministers on 17 September 1987 at the 410th meeting of the Ministers’ Deputies) 

25 R (81) 7 számú Ajánlás B/6. pont 26 R (81) 7 számú Ajánlás C/8. elv 27 2002/1994.(I.17.) Korm. határozat a büntetőeljárásjog koncepciójáról 28 Ügyészségi értesítő. Volume XXX. 1994. Issue 1. p.7.  29 Márki Zoltán (2003): Az új büntetőeljárási törvény és újdonságai. Belügyi Szemle. Issue 7/8. p. 11. 30  Nagy  Zsolt,  Kovács  Judit:  A  társadalmi  szabályok  hatása  a  büntetőeljárási  szabályokra  a rendszerváltozás után. http://jesz.ajk.elte.hu/kovacs6.html (downloaded: 10 June 2014.) 

31 Korinek, László (2007): A bűnügyi tudományok helyzete. Magyar Tudomány. Volume 12. http://www.matud.iif.hu/07dec/10.html (downloaded: 2 June 2014.) 

32 Bócz, Endre (2003): Az eljárásjogi törvény és a kriminalisztika. Belügyi Szemle. Issue 7‐8. p. 43. 33 Kadlót, Erzsébet (2004): A  jogbizonytalanság múzeuma, avagy barangolások az új büntetőeljárási törvény útvesztőiben. Magyar Jog. Issue 1. p. 8. 

34  Bánáti,  János  (2011):  Gyorsítás  versus  garanciák.  A  magyar  büntetőjogi  társaság  jubileumi tanulmánykötete. Budapest‐Debrecen‐Pécs, pp. 209‐219. 

35 example: 172/A. § Feljelentés kiegészítése 36 Investigation in minor offence procedures on the basis of the Act 1973. évi I. tv.  37 The structure of the criminal  investigation authority of the police  is pyramid‐schemed, rigid and hierarchic on the base of 25/2013. (VI.24.) BM rendelet.  

38 Be.221/A. §(3) The prosecutor may suspend the case for maximum six months and relegates it to mediation ex officio or if the suspect, the defence or the offended party have a motion, in case if 

d) judicial proceedinds may be ommitted with respect to the nature of the crime, to the method of perpetration and to the character of the suspect, or  it may be well presumed that the court will appreciate active regret when  punishing. 

39 Szabóné Nagy, Teréz (1985): A büntető igazságszolgáltatás hatékonysága. KJK. Budapest. p.307. 40  Farkas, Ákos  (2002): A  falra  akasztott  nádpálca,  avagy  a  büntető  igazságszolgáltatás  hatékonyságának korlátai. Osiris Kiadó. p.51. 

Page 88: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

88

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.9

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

Sorin AlĂMOREANU*

Abstract: How Can We Define Writting as Forensic Identification Tool? The author makes an atempt to define writing from the forensic point of view, in accordance with previous specialist opinions.

Keywords: handwriting; forensic identification; graphical variations; stability and varibility in

handwriting.

Răspunsul la această întrebare poate părea la prima vedere unul facil. Dacă privim atent însă, valențele noțiunii de scris sunt mult mai complexe, însă o definiție a scrisului nu este ușor de formulat într-o frază. Prin rolul complex și marea sa semnificație socio-umană scrisul este mai mult decât o simplă așternere pe suport material a unor semne care însumate să alcătuiască cuvinte ori fraze, ori să reprezinte „marca grafică” a unui autor.

Enciclopedia Criminalistică ne spune că scrisul este o formațiune de caractere, litere sau simboluri realizate prin utilizarea unui model ce poate fi recunoscut și care este constituit pentru a putea comunica cu alte persoane.1

Scrisul a constituit mijlocul suprem de comunicare inter-umană, o culme și un vehicul a progresului intelectual pentru multe secole, rămânând și azi un produs al educației și semn al culturii. Pe de altă parte pe lângă valențele sale culturale, emoționale, personale, scrisul este și un important mijloc de identificare a persoanei. In literatura recentă s-a spus că „Scrierea, ca mijloc de fixare și comunicare a ideilor constituie o deprindere, și anume o deprindere intelectuală în care sunt implicate varii acte motrice.”2

Citându-l implicit pe Camillo Baldi, s-a susținut cu temei că particularitățile grafice dintr-un scris sunt irepetabile într-un alt scris și ireproductibile în totalitatea lor de o altă persoană3. Din această perspectivă scrisul poate fi privit atât ca mijloc de identificare criminalistică grafoscopică, dar și ca instrument de evaluare grafologică. Însă despre asemănările și deosebirile dintre cele două domenii conexe vom vorbi la timpul potrivit în cadrul acestei lucrări. Credem adecvat mai întâi, în spiritul oricărui demers cu pretenții de seriozitate, că se impune a începe printr-o definire a noțiunii asupra căreia operăm sub aspect cognitiv.

Page 89: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

89 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Ca activitate specific umană, scrisul constituie o deprindere intelectuală, motrică și de comunicare dobândită în cadrul unui proces de învățare prin repetare. Realizat printr-un ansamblu de gesturi grafice cu caracter de automatisme controlate, el este un mijloc specific destinat fixării, transmiterii și valorificării complexe a imaginilor, percepțiilor, ideilor, sentimentelor și altor elemente rezultate din procesul activității intelectuale omenești și este alcătuit din structuri ce pot include: litere, cifre, cuvinte, fraze, precum și derivatele cu caracter de individualitate ale acestora: semnături, ideograme, prescurtări, etc. In noțiunea de scris4 trebuie să includem nu numai manifestările explicit literale, dar și cele grafice neliterale: semne de punctuație, modurile de subliniere, semnele care însoțesc cifrele de numerotare a paginilor, de continuitate ori finalizare a frazei, marcarea aliniatelor, desenele explicative, chiar modurile de anulare ale unor cuvinte5. Gestul grafic se constituie astfel ca un act conștient, coordonat, care prin intermediul învățării integrate procesului educativ devine în funcție de timpul și frecvența repetitivității exercițiilor, o activitate semi-reflexă coordonată, cu conținut ideatic și de comunicare.

Dintr-o perspectivă sintetică (deși oarecum reducționistă n.n.) scrisul poate fi privit ca produsul deprinderilor grafice ale persoanei constând din elemente de text, componente cifrice și semnături. El este urma materializată a ideilor, dar una de un gen cu totul aparte6. Ca și ființa umană care îl produce, scrisul este o realitate dinamică, chiar dacă la prima vedere el pare un ansamblu de structuri standardizate (modelele caligrafice învățate în școala primară). Am dori să reamintim susținerea, la care achiesăm ,conform căreia: Scrisul ca mijloc de identificare nu se limitează însă doar la grafismul propriu-zis, el cuprinzând și alte forme de exprimare grafică a persoanei, inclusiv desenele, ideogramele ori semnăturile neliterale (subl.ns.), accentele și punctuația7.

In cadrul unui proces mai îndelungat de învățare și fixare se constituie la nivelul cortexului8 un ansamblu de legături de natura a permite transpunerea în elemente grafice a percepțiilor, a simbolurilor rezultate prin ascultare, citire, pronunție, ca și cele produse în procesul intim al reflexiei și creației ideatice. Indiferent de forma concretă pe care o îmbracă (cuvinte, semne, etc.), se poate însă observa cum chiar dacă există o anumită similitudine între primele linii trase pe hârtie de copilul neștiutor și primele sale încercări de scriere, a scrierii sale se manifestă deja semnificative schimbări. In cursul învățării scrierii, ca și pe parcursul cristalizării sale grafice, scrierea unei anumite persoane rămâne însă „constituțional” aceeași chiar dacă în evoluția ulterioară ea suportă amprentele pasagere ale unor momente ori șocuri ce pot marca personalitatea.

Prin scris, ideile sunt fixate pe o suprafață cu ajutorul unor semne convenționale care redau sunetele ce alcătuiesc cuvintele. Se înțelege, deja, că între scris, gândire și limbaj este o legătură organică. Se mai poate deduce încă un fapt important și anume că actul scrierii se află sub imediatul control al creierului.

Scrisul se însușește ca orice deprindere prin exerciții repetate timp îndelungat. La fel ca orice deprindere scrisul poate stagna imediat după ce atinge un nivel minim de automatizare sau se poate perfecționa, printr-un proces evolutiv care poate fi considerat ca încheiat când scrisul atinge așa-numitul nivel general superior. Acesta s-ar caracteriza

Page 90: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

90

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

printr-o dexteritate deosebită și prin simplificarea sau stilizarea semnelor grafice. Coordonarea este, de asemenea, la parametrii maximi.

Mecanismul care asigură scrierea este extrem de complicat și are o multitudine de componente. Unele dintre acestea se manifestă constant, altele sunt variabile. Pentru ilustrarea acestui aspect redăm un pasaj elocvent dintr-o carte mai puțin cunoscută, un compendiu de criminologie și poliție științifică avându-l ca autor pe Guillame Beroud. „Scrisul este urma lăsată de un ansamblu de gesturi. Gesturile acestea ca toată mimica omenească sunt condiționate în același timp de elemente variabile și de elemente constante.

Variabile: excitația cerebrală, graba, temperatura exterioară, instrumentele întrebuințate. Constante: educația și obișnuința, care au fixat tipul caligrafiei, poziția mâinii, lungimile

osoase ale membrului scriitor, elasticitatea pumnului, forța mușchilor antebrachiali și palmari. Rezultanta acestor factori este o pletora de gesturi care nu sunt totdeauna identice

cu ele însele, dar îndestulător de asemănătoare, ca identitatea autorului lor să rămână constant perceptibilă”.

Această enumerare a elementelor constante și variabile care stau la baza scrierii poate fi completată cu foarte mulți factori de acest fel dar o astfel de operație ar depăși intențiile noastre. Ne mulțumim să repetăm că mecanismul scrierii este extrem de complex, practic, la orice act scriptural participând într-un fel sau altul întregul ansamblu psiho-fizic în care rezidă o persoană. „Scrisul - preciza C.I. Parhon – este într-adevăr graficul unei persoane....”. Este vorba de un grafic mai complicat care prezintă raporturi atât de strânse cu personalitatea autorului încât se poate recunoaște o persoană după scrisul său așa cum se recunoaște după figură sau după fotografia sa”. Individualitatea strictă a oricărei persoane determină și individualitatea scrisului ca expresie sintetică a autorului său. Individualitatea scrisului este acea proprietate a acestuia de a fi propriu doar autorului său. Prin caracteristicile de ordin grafic care îl definesc scrisul unei anumite persoane prezintă deosebiri esențiale față de orice scris aparținând oricărei alte persoane. Ca și omul căruia îi aparține scrisul acestuia este un unicat în sfera realului. Elementele constante din mecanismul ce stă la baza scrierii au un rol major în realizarea complexului de mișcări automatizate ceea ce face ca rezultanta lor să fie la fiecare act scriptural aceeași. Manifestarea lor stabilă conferă scrisului proprietatea de a fi stabil. Acest adevăr științific este exprimat în termeni extrem de clari e cunoscuta cercetătoare a scrisului, E. Solange-Pellat în prima „lege” a scrisului: „Gestul grafic se află sub influența imediată a creierului. Forma sa nu este modificată de organul scriptor dacă acesta funcționează normal și este suficient de adaptat la funcția sa”9. În plan grafic stabilitatea scrierii se traduce prin apariția unui grup de atribute manifeste constant. Această grupare individualizatoare poate fi decelată de marea diversitate de forme grafice generate de constituenții variabili ai mecanismului scrierii care au caracter circumstanțial. Stabilitatea scrisului ar fi imuabilă dacă aparatul ce îl creează nu s-ar caracteriza printr-o mare reactivitate ce îl face să reacționeze cu promptitudine la stimuli endogeni și exogeni. Această proprietate a mecanismului scrierii a fost sesizată și de cunoscutul grafolog și expert grafic H. Stahl care nota sugestiv: „... s-a observat, într-un cuvânt că scrisul e un aparat înregistrator extrem de sensibil al inteligenței, sensibilității și voinței”. Aceeași idee o exprimă și C.I. Parhon când

Page 91: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

91 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

compară scrisul cu „graficul unei persoane”. Reactivitatea mecanismului scrierii are consecințe asupra aspectului scrisului, fiind la originea fenomenului de variabilitate. Acesteia i se adaugă frecvent atributul „naturală” poate pentru a se sublinia că este generată de însăși pulsațiile ființei care este autorul. Variabilitatea este prezentă la fiecare act scriptural și face parte din însuși modul de manifestare a scrisului. Se pare că stimulii care determină variații permanente la nivelul scrisului sunt de mică amplitudine, impactul lor cu mecanismul de scriere fiind minor și ca atare neproducând nici măcar perturbații (tulburări) ale acestuia.

Concret, variabilitatea se manifestă prin variații în privința caracteristicilor elementelor componente ale scrisului și chiar modificări ale caracteristicilor generale ale acestuia. Variabilitatea este vizibilă la nivelul fiecărui act scriptural ce realizează un text sau chiar și o semnătură dar este pusă mai bine în evidență cu ocazia examinării mai multor grafisme având același autor. Orice comparație a mai multor scrisuri sau semnături aparținând aceleiași persoane va arăta faptul că nici unul dintre grafisme nu seamănă perfect cu celelalte, între ele înregistrându-se deosebiri. Acestea privesc în special semnele grafice componente, practic nici unul dintre acestea nereușind să iasă de sub incidența fenomenului dar diferențe pot apărea și în privința caracteristicilor de ordin general. Limitele manifestării variabilității nu sunt aceleași la toate scrisurile. Astfel, sunt autori al căror scris pare la fiecare execuție egal cu sine însuși. Desigur, este doar o aparență, variabilitatea existând ca un fel de „umbră”. Manifestările sale sunt însă aproape imperceptibile.

La polul opus, se situează scrisurile ce prezintă un tablou aparent diferit de la o execuție la alta. Deosebirile sunt evidente dar nu alterează structura fundamentală a scrisului care poate fi determinată prin observație. Numim aceste ambitusuri ale variabilității, mică și mare variabilitate. Undeva, între aceste praguri se situează variabilitatea medie, scrisurile cu această caracteristică fiind identificabile. Variabilitatea poate fi considerată ca o manifestare naturală a oricărui scris. De aceea, în expertiza tehnică a documentelor absența acestui fenomen este interpretată ca fiind un indiciu de fals. Stabilirea gradului de variabilitate pe care îl prezintă un scris sau o semnătură este important în expertiză deoarece ne oferă o imagine credibilă a posibilităților scripturale ale unei persoane și permite o evaluare a deosebirilor ce sunt raportate la limitele și direcțiile fenomenului. Uneori apare chiar și tendința negativă de explicare forțată a unor deosebiri ce sunt interpretate ca efecte ale unei mari variabilități. Referitor la variabilitatea naturală a scrisului ar mai fi necesare câteva precizări care vor fi de folos pentru evitarea unor posibile confuzii. Astfel, variabilitatea scrierii nu trebuie confundată cu folosirea de către un scriptor a două sau mai multe tipuri de scriere prin tipul de scriere aceasta înțelegându-se un scris compus în exclusivitate sau în mare măsură din litere de același fel. Variabilitatea scrisului nu se confundă nici cu variantele de scriere prin variantă de scriere înțelegând un anumit mod de scriere în cadrul aceluiași tip de scriere. Variantele de scris pot fi însă considerate ca modalități de expresie ale variabilității. Variabilitatea scrisului nu se manifestă în mod nelimitat și în toate direcțiile astfel că nu este în măsură să lezeze stabilitatea scrisului. În schimb, aceasta poate fi grav afectată de alte fenomene datorate tot reactivității mecanismului de scriere. Faptul că scrisul unei persoane poate suferi modificări esențiale conferă proprietății scrisului de a fi stabil o

Page 92: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

92

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

oarecare relativitate. Această stare de fapt este corect explicată prin sintagma „stabilitate relativă”. Paleta agenților care provoacă modificări esențiale ale scrisului este destul de largă. Aceasta include: leziunile sau/și afecțiunile unor părți ale corpului sau ale unor organe care participă la mecanismul de scriere, o lungă listă de boli grave, intoxicațiile grave, condițiile de scriere neobișnuite ș.a. Sub acțiunea unora dintre acești factori se pot produce modificări (mai mari sau mai mici) în privința caracterelor grafice de ordin general și particular ale scrisului, tabloul obișnuit al scrisului respectiv suferind prefaceri majore. Considerăm că ar fi necesar să facem câteva observații privind execuțiile scripturale realizate în condiții neobișnuite.

Execuția în condiții neobișnuite este un act scriptural în desfășurarea căruia intervine un agent de sorginte endogenă sau exogenă care influențează negativ mecanismul scrierii. Această prezență inoportună este capabilă să producă modificări în câmpul grafic. Schimbările de această natură se caracterizează printr-o mare diversitate, mergând de la variația uneia sau mai multor note grafice, până la degradarea ansamblului grafic care devine aproape de nerecunoscut. Cercetătorii scrisului au descoperit o multitudine de factori capabili să provoace o mare varietate de efecte. Chiar dacă rezultatele cercetărilor în acest domeniu n-au fost încă reunite și prezentate sistematic, se poate spune că experții cu experiență cunosc principalii agenți care pot interveni în desfășurarea unui act scriptural și efectele pe care le provoacă în plan grafic. Pe baza informației existente s-a constatat că, scrisurile ori semnăturile ce poartă semnele unor astfel de imixtiuni pot face obiect al identificării sub acest aspect doar atunci când impactul agentului respectiv asupra lor a fost extrem de puternic și s-a tradus în plan grafic prin tulburări deosebite. Nu este deloc simplu să realizezi portretul unor scrisuri serios afectate. S-ar putea face totuși câteva remarci, fără riscul de a greși prea mult. Un scris puternic dereglat în mecanismul lui va prezenta o serie de semne dintre care notăm:

- o așezare aleatorie în pagină, ceea ce oferă privirii elemente grafice dispuse haotic; - litere normale coexistând cu litere bizare ca aspect; - mari inegalități de ordin dimensional; - nerespectarea semnelor de punctuație; - trăsături finale eterate sau exagerat prelungite; - erori în construcția unor semne grafice; - prezenta unor semne grafice trasate incomplet; - neuniformitatea axelor longitudinale ale literelor; - manifestarea fenomenului de „impuls grafic al cuvântului” ce s-ar traduce prin

scrierea cuvintelor fără ridicarea instrumentului scriptural de pe hârtie.

Imaginea scrisului care reține astfel de note grafice este destul de șocantă și nu poate să nu atragă atenția expertului care nu va ezita să-l așeze în categoria scrisurilor executate în condiții neobișnuite. Riscul ca expertul să facă o încadrare greșită este destul de mic dar nu poate di neglijat ținând seama de faptul că există multe scrisuri care rețin în mod obișnuit astfel de note grafice. Dacă expertul înțelege să adopte această linie de examinare, va fi obligat să procedeze la decelarea elementelor grafice pe care le consideră

Page 93: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

93 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

a fi mai puțin afectate, de acela care au ieșit din tiparele scrisului normal al autorului respectiv. Operațiunea nu este deloc ușoară iar notele grafice obținute în finalul acesteia nu trebuie în niciun caz absolutizate. Cu puțină șansă, în multe cazuri, materialul grafic selecționat de expert se poate dovedi a fi operant în examinările comparative. Un impact nimicitor asupra mecanismului scrisului îl poate avea bătrânețea scriptorului, care la unele persoane se manifestă ca o stare de degenerescență generală.

Bătrânețea scriptorului, la care se asociază frecvent boli grave, produce o degradare progresivă a mecanismului scrierii. Aceasta este ireversibilă și poate distruge total mecanismul scrierii, dezastru ce se manifestă în plan grafic prin semne ce nu prezintă decât vagi analogii cu structurile de bază. Uneori un astfel de „scris” are aspectul unor trăsături ce se împletesc haotic, realizând un conglomerat – cunoscut experților grafici – care nu mai are nimic comun cu scrisul. Astfel de grafisme nu rețin elemente care să permită identificarea autorului, aspect pe care toți cei ce solicită efectuarea unor expertize ar trebui să îl cunoască.

Modificări ale caracteristicilor definitorii ale scrisului pot apărea și în alte circumstanțe. Avem în vedere situațiile în care după crearea automatismului care asigură scrierea are loc un proces de perfecționare a deprinderii. În urma unor exerciții repetate la care după unii specialiști s-ar adăuga și ridicarea prin studiu a nivelului intelectual al autorului scrisul se perfecționează, devine mai simplu și mai bine coordonat, apar stilizările de litere specifice nivelului superior de evoluție ș.a. Un astfel de scris care atinge pragul superior de evoluție va prezenta deosebiri importante față de scrisul anterior al aceluiași autor.

Mai poate avea loc un fenomen. Este vorba de posibilele regresiuni ale scrisului ce se petrec atunci când, dintr-un motiv sau altul, procesul de perfecționare a deprinderii este stopat. Renunțând la scriere sau scriind mai puțin ca înainte scriptorul își va pierde dexteritatea și acest lucru se va manifesta în plan grafic prin scăderea nivelului de coordonare și o serie de modificări ale caracteristicilor generale și speciale. Scrisul respectivului va manifesta tendința de a „coborî” spre nivelul de unde a plecat, de a redeveni o deprindere funcțională dar insuficient șlefuită.

Am trecut până acum în revistă principalele cauze naturale care pot determina modificări serioase ale scrisului. Scrisul însă poate suferi prefaceri serioase și prin acțiunea voluntară a însuși autorului său. Operațiunea prin care o persoană își modifică intenționat scrisul său obișnuit în scopul de a-l face de nerecunoscut poartă denumirea de deghizare a scrisului. Acest procedeu de intervenție asupra propriei scrieri echivalează cu o adevărată manoperă de falsificare. Sesizând acest aspect, H. Stahl, remarcabilul expert grafic și grafolog, considera că deghizarea scrisului reprezintă o autofalsificare, termen aflat în opoziție cu „altero-falsificarea” prin care înțelegea operațiunea de a falsifica scrisul sau semnătura unei alte persoane. Se impune să facem câteva considerații cu privire la scrisurile și semnăturile deghizate. Proprietatea oricărui scris de a fi relativ stabil nu împiedică în cele mai multe dintre situații determinarea caracteristicilor specifice scrisului ori semnăturilor respective. Se constată că acestea se caracterizează printr-un soi de elasticitate care le conferă perenitate. Caracteristicile esențiale ale unui scris au șanse foarte mari de a rezista acțiunii devastatoare a unor agenți de felul celor sus-menționați și de a-și conserva structura de bază care le face recogniscibile chiar în situațiile când au suferit unele modificări.

Page 94: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Sorin AlĂMOREANU, CUM PUTEM DEFINI SCRISUL CA MIJLOC DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ

94

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Pentru expert această calitate a caracterelor ce individualizează un scris este benefică, deoarece oferă șanse în demersul de identificare a autorului scrisului respectiv. Proprietățile scrisului de a fi individual și relativ stabil reprezintă baza identificării autorului acestuia, iar evaluarea variabilității naturale a scrisului este de un mare ajutor în investigarea complexă și dificilă pe care este obligat să o facă expertul grafic.

Astfel, scrisul apare sub aspect criminalistic a avea mai multe posibilități de utilizare ca mijloc de identificare. El apare în general ca expresie materială și ideologică a unui anumit autor- care se exprimă grafic (forme, grad de evoluție, structură ,topografie, etc. ) și ideatic (conținut, calitate și structurare mesaj, simbolistică, terminologie, limbaj, etc.) de o manieră personală.

Pe de altă parte, în chiar structura scrierii, experții cu un nivel mai ridicat de cunoștințe pot decela , observând și apreciind dezorganizarea și/sau alterarea grafismelor, diferitele boli ce afectează scriptorul, interpretând uneori, chiar prin elementele de natură medicală, aspectele capacității (discernământului) așa cum sunt ele oglindite în manifestarea grafică de ansamblu – text și semnătură.

Chiar reveniri spectaculoase ale scrisului unor bolnavi aflați sub tratament – interpretate uneori ca „falsuri”- pot fi observate și explicate consecvent și credibil în cadrul a ceea ce școala italiană modernă numește „ Grafologie judiciară medicală”10.

E adevărat că aceste aprecieri sunt accesibile unui grup mai redus de specialiști, validitatea lor necesitând cunoștințe medicale, de neurologie și fiziologie, toxicologie, etc. Apreciem însă că ar fi necesară formarea unei școli naționale de experți, care să genereze o formare profesională continuă unitară și unificată. * Dr. Sorin AlĂMOREANU 1 The Encyclopedia of Forensic Sciences, Academic Press 2000, pag. 584 2 R: Constantin - Grafologie, Ed. SAAB, București 2006 pag. 76. 3 L. Ionescu, D. Sandu - Identificarea criminalistică- ed, Științifică, București 1990. pag. 99 cu referire la. 4.”Scrisul materializat în formele grafice ale unui manuscris, este urmarea activității nervoase și

musculare a omului, tradusă printr-un complex de mișcări sau de deprinderi tehnice“ L. Ionescu Expertiza criminalistică a scrisului Ed. Junimea Iași 1973, pag. 17.

5 Gh Păşescu - Particularitățile expertizei semnelor auxiliare ale scrisului în Colectiv -Metode şi tehnici de identificare criminalistică, Asociația Criminaliștilor din România București 2006 pag. 128

6 L. Ionescu, op.cit. pag. 16. 7 L. Torbidoni, L. Zanin - Grafologia Test teoretico pratico, Brescia 1998 pag. 33 8 Ludwig Klages îl numea „dansul stiloului pe hârtie , în care mâna care scrie este corpul balerinei, al

dansatorului, iar marele regizor al acestui dans e creierul nostru”, Apud. Domenico Franco - « La perizia grafica a base grafologica » Ed. Instituto di indagini psichologiche Milano 1978 pag. 78.

9 E.Solange-Pellat – Les lois de l’ecriture, Paris VUIBERT, 1927, p.14. 10 Amintim în acest sens recentele expuneri ale Prof. Vincenzo Tarantino la Alba Iulia 17 mai 2017.

Page 95: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

95 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS  

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.10 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

  

Kornel GHIRHINY*  

Abstract: If questioning on the scene is performed correctly, however it – recalls the memories of a person – seems to be a human data source, we need to lay down, it is more than that. In those cases, when we get uniqe  informations, which are only known by  the people who were  there at  the crime, and  the previous inspections are reinforcing about it with material evidences, and it reflects on the spot, then it is a material  reflection of a  special personal evidence.  In  these  case, we  think,  the material  reflection of a special (unique) personal evidence produces a new, combinated evidence.  

If our thread  is correct, we think, we need to rethink categorizing questioning on the scene as a personal evidence. By the introducing it is clear to see, that this procedural act has a personal nature, but its role mutated by the material reflections, its effect is unquestionable.  

 Keywords: pyramid model of forensics, questioning, procedural acts, analyzing skills, tactics, 

criminal proceedings. 

   

Introduction  In each era of history emerged  the need  to  sanctionate  to punish  the ones who 

commit a crime. At the beginning this sanction was only about the person, then soon got the social values higher relevancy, and as a result of this long progress we have got to the present‐day justice. 

Nowadays we think that the most  important element of these acts  is the award, but  actually  the  process  of  investigation  contains  the  most  pitfalls.  We  find  many definitions for the investigation as the part of prosecution. Our opinion is that investigation is  series  of  complex  and  creative  acts  conducted  on  the  rules  of method  and  forensic theories,  but  actually  its  purpose  is  to  solve  an  issue, which  is  the  identification.  The pyramid  model  of  forensics  is  perfect  to  exemplify  its  aim,  and  it  shows  the  most relevant informations and methods. 

Page 96: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

96

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 The pyramid model of forensics. Based on the pyramid model it is clear to see the aim of the proceedings, which is 

the  identification  itself.  The usable  instruments  for  identification  – mediators  –  are  the traces and residual materials, deeds and depositions. Maybe  it  is worth to mention as an interesing  fact,  that  three of mediators  belong  to  the material  evidences,  and  only  the deposition is the part of the personal proof. The foundation stone of these data is no other than the basic questions of forensics. 

We know many ways to classificate the data sources, in our treatise we would use the most current and known three‐partitioning, accordingly the groups of data sources are:  

personal data sources (aggrieved, witness, culprit);  material data sources (material evidences, deeds); 

and the transition between them: the expert report.  In general about questioning on the scene  The  legal nature and  forensic relevancy of questioning on  the scene  is one of  the 

most contested issue of the forensic scientists – as we discussed about it before. Some of these  scientists  say  that  once  some  of  them  valued  it  as  a  version  of  proof‐test,  others considered it as an independent, sovereign procedural act. In foreign literature the authorities often call it reconstruction, payed particular attention of controlling the deposition on the spot and replaying the act. Now in our country it is easier to definiate this complex procedure,  it owns the signs of more procedural act.  

Based on the rules of prosecution “the court, the prosecutor or the investigating authority debriefs the culprit and the witness on the spot, if it is still needful to show the 

Page 97: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

97 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

site  of  the  crime,  another  site  connected  to  it, material  evidence  or  the  runoff  of  the action, after the previous questionings”  

(2) Before questioning on the scene the culprit and the witness shall be asked how they percieved the act or the material evidence, and how they could recognize it.  

According the forensic definition of János Lakatos „questioning on the scene  is a forensic tactical method, whereby the anteriorly debriefed person can 

show sites, place of material evidences; 

reconstruct sites, situations;  show actions expressively, while the person gives a debrief too related to the examined act, to make the facts absolutely cognizable for getting the 

case explorable.” 

As  the Article 36 of  Investigative Order says: “Questioning on  the scene may be tended to show paths, places, to control the culprit, aggrieved or witness's debrief, to get evidences, or to illustrate other elements of the occasion contained by the debrief.” 

The  forensic  definition  shows  aright  the  prerequisite,  conducting  and  aim  of questioning on  the  scene. While  the procedural  law emphasizes  the essence of method and  the  ones  who  are  entitled  to  initiate  it  (questioning  on  the  scene  is  a  probative proceeding controlled by the court, prosecutor or the investigating authority, and its aim is to present the site of the crime or another place connected to it, material evidence or the action),  the  Investigative  Order  pays  attention  –  compared  with  the  quoted  tactical wording ‐ to the versions and the main aims. 

The  definition  we  discussed  about  above  seems  to  suggest  the  same,  but  the different  definitions  pay  attention  on  different  conceptual  elements.  Lakatos'  forensic opinion  implies  to  the  prerequisite  of  questioning  on  the  scene  (“anteriorly  debriefed person”), it's aimed at what that is directed to (“shows sites, place of material evidences”), it mentions the reconstruction and the demonstrativity, and it also adumbrates its aim (“to make the facts absolutely cognizable for getting the case explorable”). 

It does not mention – unlike the Investigative Order – the controlling of debriefs ont he  site  of  crime  like  an  accidental  intetion,  but  the word  „reconstruction”  includes  it. However the Investigative Order does not contain the word „reconstruction”, which seems to  characterize  best  debriefing  ont  he  spot  for  us.  Lakatos’  standpoint  is  rather  criminal‐tactical,  that  is  why  it  is  understandable  that  he  soes  not  mention  the  undertakers  of questioning on the scene, but it will be replaced in the Act XIX of 1998 on Criminal Proceedings (“the  court,  the  prosecutor  or  the  investigating  authority  debriefs…”).  Furthermore,  the procedural law mentions that the debriefed person shall be revealed, “how they perceived the act or the material evidence, and how they could recognize it”. However, the illustrativity is not included. 

We can see that  the  three definitions have a point  in common: showing  the sites and/or material evidences.  Lakatos’ wording encompasses  the definitial elements of  the procedural law and also the Investigative Order, so it seems to be the most optimal way to express the meaning of questioning on the scene.  

Page 98: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

98

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Questioning on  the  scene  is uniformly bound  to human data  sources –  so  to  the human evidences  ‐ by  the  literature.  It does  it, because  the  subject  (the person) of  the procedure participates at this act only when she or he undertakes it, furthermore, in these incidents we get some kind of informations that only are known by the person that was on the site of the action, or who commited  it. The activity of contributory of the procedure itself can be categorised at least to three parts, 

 „if  the human  subject of questioning on  the  scene draws  the  attention of  the investigating authority to sites, parts of sites, which are related to a crime,  it happens by showing; 

when  you  should  rebuild  some  kind  of  situation,  it will  be  reconstructed,  that means, the situation that happened earlier will be restored as it;  

to express illustrating, demonstrating an action on the timeline perfectly, we use ’illustative presentation’ to draw up.” 

Based on the cathegorising by the versions it is clear to see, that in each version the preson  is  the  one  who  orients  them.  Nevertheless,  the  thought  bumps  up,  that  the debriefed person who tells us about the crime based on his memories, after he presented the event, does he create a new data?  Is this data – valued complex way – still a human data (maybe evidence later), or it could turn to a mutated, combinated data source? 

 Mediators of the pyramid model of forensics  The  frame of using  forensic mediators  is  the process of  argumentation  itself, we 

think. Argumentation can be approached  from different perspectives,  from  legal point Act XIX  of  1998  on  Criminal  Proceedings  names  evidences,  and  evidential  procedures. Furthermore, we can talk about forensic proof‐theory, which discusses about laws of genesis and reflection of the evidences, the expedient ways and devices to get and use them, and let the law‐applying authorities know them.  

As we mentioned above, nowadays questioning on the scene appears as a part of human evidences in the regulation. This procedure can be connected to the depositions in case  of mediators  of  forensics,  but we  think  it  cannot  be  clearly  classifiable  there.  To present  it more precisely, we see  it expedient to compare questioning on the scene with those evidences and methods of proof, which have similar signs with it.  

 Delimitation of questioning on the scene from other procedural acts  

Delimitation of questioning on the scene and spot inspection Spot  inspection  usually  is  performed  at  the  beginning  of  the  investigative  part, 

often the  investigation  is based on  it.  It  is no other than the answer without delay, after the site of the crime gets known. Beginning with questioning on the scene is virtually out of  question,  because  the  one  we  get  the  deposition  from  is  need  to  be  debriefed previously, and it in this case it neither matches the content. 

Page 99: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

99 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

The method of  implementation of the two procedural acts have  large differencies, and the dynamism of their  implementation  is also distinct. Spot  inspection shall be a fast but thorough work to get the most valueable traces and  lesions helping the „Hot on the trail”‐activity.  Over  time  the  traces  and  lesions  can  get  destroyed,  and  some  kinds  of recording methods get out of question. In case of questioning on the scene the time factor takes a backseat,  it  is more  important to  let the person present  independent,  in his own rythm. There is no need to hurry, it is expedient if everything goes in the lilt chosen by the debriefed person, so he is going to have enogh time to unfold. 

Spot  inspection  is  an objective, particular  research, during which  ‐ based on  the traces and lesions found on the site of crime – we try to evoke the situation in our minds with the help of  imaginary reconstruction. All of the relevant elements of the events get recorded,  it  is  the  fact‐recording.  In contrast, questioning on  the  scene  is meant  to deal with just „one piece of the cake”, only with a little phase of the site, a key‐act of the event. In  this  case  imaginary  reconstruction will not be attempted, but  rather  the  reflecting of memories will be reconstructed, controlled. 

Applying the spot inspection is a decision of police, when it shall be decided if it is needed, and the help of an external person is unnecessary. By contrast, questioning on the scene has two prerequisites. One of them is a procedural precondition – even it is logically justifiable  ‐,  to debrief  the person beforehand, which gives a base  to questioning on the scene. The other precondition  is  the  initiation and active participation of  subject of  the procedure, which  is no other  than a directing process, during which  the member of  the authority has the role of „subordinated party”.  

The  venue of  the procedural acts are different,  too. Meanwhile  the  inspection  is untouched by  the  authority,  it  only  reflects  the  forthcame  changes. questioning  on  the scene happens on a site which is not the same anymore as it was at the time of the crime, and it carries the interference of the investigating authority.  

Debriefing and questioning on the scene Debriefing is the prerequisite and also the element of the questioning on the scene, 

but in this chapter it is not about this fact.  One of the most widespread method to cognize the reality is the verbal communication 

itself. In case of debrief usually a correct scene spsrings in the mind of the operator, but it can be different individually. This skill depends on how the subject can his/her memories recall. We have to accept the fact that not all of the people have perfect, recollective memory. There is verbal, logical and visual memory. Individually others dominate.  

Questioning  on  the  scene  –  correlated with  debriefing  –  is  bound  to  a  concrete venue, in concrete material atmosphere, where the subject has experienced the events, or commited his act. This debriefing that happens in a cognized spot typically helps to recall such memories which could not be brought up at another sites (in a debriefing room at the police). We can see the excess in the thought‐provoking effect of being at the site. For the depositer  it  is easier to open up, and he can show relevant acts more  illustratively, as he could  do  it  between  sterile  „police‐walls”.  Debriefing  is  an  imaginary  reconstruction, questioning on the scene is an activity‐reconstruction. 

Page 100: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

100

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Questioning on the scene and reconstruction These two probative proceedings have plenty of analogies, and it often occurs, that 

reconstruction  rather  suggests  to  a  qestioning  on  the  scene,  and  vice  versa.  One  of  the palpablest differences is their aim. Reconstruction shall controll if an incident could happen in the told way or not.  If  it will be  laid down about an act, that  it could happen, that will be a probability‐result – it could happen this way ‐, but if something will be bowled out, that will be a  chategorical‐result –  it  could not happen  this way. Questioning on  the  scene –  as  it was mentioned above – is about only a part of the act in this case too. However it can be purposed to appoint if at the debrifing on the spot purchased  informations  in fact can be real, as the debriefed person told it, but its relevancy is on the lifelike and free introducing and the on the  right  cognition  of  the  site. While  at  the  probative  attempt  the  authority  and  the subject have other relations to the result, often they use other plane of thought and logic to present  the  reality,  in case of questioning on  the scene  the authority and  the subject have  the same aims about  the procedural act. Due  to  the nature of  the activity – active participation  –  the  aim  is  not  the  proof  based  on  science  theories  anyomre,  but  the aftercontrolling. In this case the proceeder examines if the deposition is real.  

Reconstruction is realized as a prerequisite in the reconstruction, but at questioning on  the scene  it  is  the  final goal.  It  is  important  to mention,  that  the debriefed person  is replaceable (the act also can be done without him), but at questioning on the scene he or she has key‐importance  (active participation). Without  that person  is  the questioning on the scene unimaginable, because the concrete memory can only arise  in the mind of the debriefed. If we say it is a film, then the depositer is the „main character”, while in case of the attempt only a „crew” and a „stand‐in” is needed. 

In case of the probatial attempt the authority  is the „scenarist”, because the attempt happens  in planned  and organised  frames, where  the authority  is  the one who makes  and directs the conditions of the realization. At questioning on the scene the depositer assigns the methods of the acts, the procedure goes on according to his narration. At this procedural act the main  job of the authority  is to check the debriefed so well and critically,  that  they can realize  if he shows or says something  that could not happen  that way – considering  the data of the previous debrief, spot inspection, material evidences etc. 

Probatial  attempt  is not bound  to  a  concrete place, because  if  all of  the  same – relevant ‐ conditions can be created on another place, then it can be prosecuted anywhere. In contrast, questioning on the scene shall happen only at the original site, because it wins home – recalling the memories ‐only there.  

Questioning on the scene and presentation for identification In point of their nature the two methods of procedure are quite similar. The object 

of questioning on the scene can be showing a site or a part of the site, which similarities to presentation  for  identification.  In both case the task of the cognizer  is to  identificate the object or  the spot, but at presentation  for  identification  it  is  the concrete goal, while at questioning on the scene it is just a momentum. 

Actually,  presentation  for  identification  rarely  happens  with  transporting  to  the spot, but questioning on the scene shall be put trough on the spot of the crime.  

Page 101: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Kornel GHIRHINY, THE RELEVANCY OF QUESTIONING ON THE SCENE IN CASE OF EXHIBITS 

101 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Addition of above mentioned  thoughts  it  is determined,  that all of  the acts have other preparations, tactics, and also their legal regulation. 

 „Key tasks”  We would not like to introduce the organization and planning tasks of a conductible 

questioning on the scene, but either way it is reasonable to present some critical points.  

The pre‐questioning The prerequisite of  the  investigative act – as we  refered  to  it above,  it  is not  just 

legal – is the pre‐questioning. The investigator prepares for pre‐questioning with all of the data of the case, he cognizes them and orders to a logical chain. In this chain the debriefer shall find those critical stores, which are only known by the commiter of the crime, or who was there on the site. So it is valid to mention the uniqe and elaboration. If the debriefed can answer the questions which are tended to details, and these data will reflect on the spot, it will prove the fact of the commiting. 

Tactics of questioning on the scene The  fault  of  validity  of  questioning  on  the  scene  can  be  the wrong  tactics.  The 

investigator shall hand off the initiation to the debriefed person, meanwhile he compares the  narration  with  the  extant  data  with  imaginary  reconstruction.  If  there  is  contrast between the known and on the spot described data,  it shall be exonerated, the solution shall be found, without taking away the guiding from the debriefed. If it seems just a little bit directed by us,  it will be not considered as a proof anymore. This  task needs a  large knowledge about the case, preparation and also analyzing skills. Signal verbal expression skill, high‐level  academic  knowledge  and pretty  good memory  shall be hand  in hand  to successful realization (not mentioning questions of organising, planning and controlling). 

           

* Faculty of Law Enforcement, Department of Criminal Procedure Law, National University of Public Service, Hungary; ghiriny.kornel@uni‐nke.hu.  

Page 102: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

102

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică și medico‐legală a unor elemente materiale   

CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.11

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Gabriel PĂDURARU∗ 

 Abstract: Researches on the correlation between the projection distance of bycicle riders and 

the speed of motor vehicles at the moment of impact. Recently, the presence of two‐wheeled vehicles is increasingly felt in urban agglomerations. For this reason, the incidence of accidents involving two‐wheeled vehicles  has  increased  substantially,  on  the  one  hand,  due  to  the  lack  of  infrastructure  to  ensure  the maximum safety of cyclists and, on the other hand, due to the  lack of discipline of cyclists, extra‐urban traffic. A very important element in the reconstruction of traffic accidents involving cyclists is the speed of the vehicle at the moment of impact. In the present paper there are some relationships that can be used successfully in calculating vehicle speed at the moment of impact by bicycle.  

 Keywords: forensics, bicycle accidents, projecting distance, impact velocity. 

  

Introducere  Stabilirea  vitezei  de  impact  a  autovehiculului  cu  o  bicicletă  reprezintă  un  factor 

important  întrucât  în momentul  în  care  se  trece  la  reconstrucția  accidentului  și  analiza  a dinamicii acestuia prin regresie în timp, se pot plasa cele două vehicule în spațiu în momentul declanșării  stării de pericol  și  astfel  se pot  stabili posibilitățile de observare  și măsurile  ori manevrele ce se puteau efectua pentru a evita impactul.  

 Coliziuni tipice în accidentele autovehicul – biciclete  Cel mai  des  întâlnit mod  de  producere  al  impactului  este  cel  în  care  traiectoria 

bicicletei formează un unghi cuprins între 25‐60o cu traiectoria autovehiculului. În intenția lor de a vira  la stânga sau de a  întoarce, bicicliștii chiar dacă se asigură pe moment,  ignoră din neștiință sau din neatenție faptul că un autovehicul deși se află la o distanță apreciabilă față 

Page 103: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

103 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

de  locul manevrei, vitezele acestora sunt de 5  ‐ 10 ori mai mari decât ale bicicletei  și  în mod eronat apreciază că virajul poate  fi efectuat  în condiții de siguranță  (Fig.1).  În  lipsa unor  indicii sau urme pe baza cărora să se poată stabili unghiul format de direcțiile celor două vehicule în momentul impactului, se poate aproxima valoarea acestuia la 45o. Indicii importante se pot obține pe baza unghiului de deformare a cadrului bicicletei  și poziționarea acestuia pe frontala autovehiculului (Fig. 2 și 3). Pe suprafața frontală a autovehiculului se vor  regăsi urme  formă și urme substanță create de diferite  repere ale bicicletei  în urma impactului (Fig. 4).                                  

Fig. 1. Impact autoturism biciclist sub un unghi de cca. 45o.

Fig. 2. Poziționarea bicicletei în momentul impactului

Page 104: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

104

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

               

  

Un  alt  tip  de  coliziune  este  cel  în  care  traiectoriile  celor  două  vehicule  sunt colineare  sau  paralele,  indiferent  că  lovirea  se  produce  față  –  spate  sau  față  –  față. Această coliziune lasă urme specifice pe ambele vehicule (Fig. 5,6 și 7). 

urmă formă și urmă substanță creată de extremitatea din 

dreapta a ghidonului 

urmă formă și urmă substanță creată de extremitatea din stânga a ghidonului 

Fig. 4. Urme create pe frontala autovehiculului în urma impactului

Fig. 3. Bicicleta fotografiată de sus 

Page 105: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

105 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 

 În  acest  tip  de  coliziune  se  remarcă  deformația  roții  din  spate  a  bicicletei  care 

reprezintă o urmă formă creată de frontala autovehiculului. De asemenea, cadrul bicicletei este deformat între ghidon și pedalier ca urmare a acționării unei forțe de compresie între cele  două  roți  ale  bicicletei.  Forța  de  compresie  care  a  acționat  a  depășit  limita  de încovoiere elastică a materialului din care e confecționat cadrul și a produs o deformație plastică unghiulară. 

Fig. 5. Coliziune față ‐ spate

Fig. 6. Aspectul roții din spate și al cadrului bicicletei

Page 106: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

106

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                 

Pe  frontala  autovehiculului  se  vor  regăsi  urme  create  de  diferite  repere  ale bicicletei, de exemplu de janta roții, de șea, portbagaj etc. (Fig.7). 

 

                    

 

Fig. 7.Urme de destratificare zgâriere lăsate de portbagajul 

bicicletei pe frontala autoturismului 

Fig. 8. Urme de destratificare ‐ zgâriere pe extremitățile laterale ale bicicletei 

Page 107: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

107 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Un al treilea mod de producere al impactului este cel în care conducătorul auto nu păstrează o distanță  laterală  suficientă  și acroșează biciclistul. Urmele de acroșaj  se vor găsi pe extremitățile  laterale exterioare ale bicicletei  cum ar  fi extremitățile ghidonului, șeaua, pedalele etc. (Fig. 8).  

Autovehiculul va purta urme de destratificare  zgâriere  și mai  rar urme  formă, de dimensiuni mici, discrete, de aceea se impune o examinare atentă (Fig. 9).  

După ce s‐a stabilit modul de producere al impactului, printre urmele constatate pe carosabil,  în mod  obligatoriu  trebuie  identificată  urma  sau  urmele  de  pneu  lăsate  de anvelopa  sau anvelopele bicicletei  în momentul  impactului. Aceste urme  se  imprimă pe carosabil,  în mod  obligatoriu  în  locul  în  care  se  intersectează  traiectoriile  celor  două vehicule și fixează locul impactului care reprezintă un reper important cu ajutorul căruia se poate stabili cu precizie distanța de proiectare a biciclistului (Fig. 10). 

În lipsa acestor urme, locul impactului poate fi aproximat cu o precizie suficient de bună luând în considerare obiecte care au aparținut victimei și care se desprind ușor, cum ar fi: șepci, ochelari de vedere, ochelari de soare etc.  

 

  

Fig. 9. Urme de destratificare ‐ ștergere imprimate pe anvelopa dreapta spate a autovehiculului. 

Page 108: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

108

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

   

Calculul distanței de proiectare  Distanța centrului de greutate al biciclistului față de sol este superioară celei a unui 

pieton  [1]. Avariile  autovehiculului  sunt produse  atât de  impactul  cu bicicleta  cât  și de impactul  cu  biciclistul.  Impactul  dintre  biciclist  și  autovehicul  se  soldează  cu  avarii  foarte asemănătoare cu cele create de impactul cu un pieton (Fig. 7 și 11) însă datorită centrului de greutate mai înalt, apare o rotație mai intensă a biciclistului, datorită momentului mai mare și datorită faptului că nu se mai consumă energie cinetică pentru a învinge aderența dintre tălpile pietonului  și  carosabil. Prin  ruperea oaselor membrelor  inferioare  ale pietonului momentul rotirii  victimei  este  mai  mic  prin  pierderea  rigidității  brațului  forței  de  rotație  și  datorită acționării forței gravitaționale asupra corpului pietonului. Poziția centrului de greutate al unui pieton este cu cca. 10 cm mai coborâtă decât a aceluiași pieton aflat pe o bicicletă al cărei scaun a fost corect reglat ceea ce poate reprezenta până la 25% din valoarea inițială. 

Poziția mai ridicată a centrului de greutate determină aproape întotdeauna bascularea biciclistului și contactul corpului acestuia (nu numai a capului ca  în cazul pietonilor) direct cu parbrizul fapt constatat de specialiști [2] (Fig. 11) din analize proprii (Fig. 12, 13).   

Fig. 10. Urmă imprimată de pneul bicicletei în momentul impactului 

Page 109: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

109 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                    

Corpul biciclistului  în urma  impactului cu parbrizul suferă o mișcare de ascensiune către cupolă care depinde de unghiul parbrizului, de adâncimea deformației și de viteza de impact. Din observații proprii s‐a constatat că uneori, mai ales  la coliziunile față – spate, bicicleta este aruncată și ea spre cupolă, lăsând urme specifice. 

Fig. 11. Impactul biciclistului cu parbrizul; > date obținute de Haight și Eubanks; * date obținute de Otte

Fig. 12. Aspectul frontalei  unui autoturism după împactul cu un biciclist poziționat 

perpendicular pe traiectoria autoturismului 

Fig. 13. Avariile unui autoturism la impactul față spate cu o bicicletă 

Page 110: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

110

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

După  impact, bicicleta este proiectată de obicei pe o  traiectorie diferită de cea a biciclistului iar distanțele de proiectare sunt diferite. Otte a propus două relații [3]:  

Vimpact = 6289.05458.8 pciclistS  <km/h>        (1) 

 

Vimpact = 6369.031211.7 pbicicletăS  <km/h>      (2) 

 unde: Sp = distanța de proiectare a bicicletei sau biciclistului <m>;  

În  1989,  Limpert  a  elaborat o  relație de  dependență  a distanței de proiectare  a biciclistului  în funcție de viteza autovehiculului  în momentul  impactului, a cărei eroare a estimat‐o la + 4 km/h [4]:  

Vi = 10,5624 3228,34,8 μμμ S  <km/h>  (3) 

 unde: µ = coeficientul de aderență al pneurilor autovehiculului la carosabil (între 0,7 – 1,2); 

S = distanța de proiectare a biciclistului <m>;  

Collins  ș.a.  [5]  au  elaborat  o  relație  pentru  calculul  distanței  de  proiectare  a pietonului funcție de viteza de impact în care a fost introdus ca factor înălțimea centrului de greutate al pietonului. Rescriind ecuația lui Collins sub forma unei ecuații de gradul doi, soluția acesteia va fi viteza de impact a autovehiculului:  

Vi = a

acbb2

42  <km/h>        (4) 

unde:   a = μ254

1 ; coeficientul de aderență µ recomandat de autori, este de 0,8; 

b = 97,4h

 ; 

 h = înălțimea centrului de greutate <m>; c = ‐ S ; distanța de proiectare a biciclistului <m>; 

 Datorită  faptului  că  intervine  ca  variabilă  înălțimea  de  proiectare  și mișcarea 

parabolică a corpului care nu este uniformă, factori care depind de înălțimea centrului de greutate al biciclistului și  înălțimea marginii frontalei autovehiculului, Searle și Searle  în 1983 

Page 111: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

111 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

au elaborat două ecuații prin care se poate calcula plaja de valori a vitezei autovehiculului în momentul impactului [6]. 

  

Vi min =  2126

μμ

Sg <km/h>        (5) 

 

Vi max = 1

26 Sg μ <km/h>        (6) 

unde: S = distanța de proiectare <m> g = 9,81 m/s2 ‐ accelerația gravitațională; µ= 0,66 ‐ 0,79 ‐ coeficientul de aderență al pneurilor autovehiculului la suprafața de 

rulare.  unde: µ = coeficientul de aderență al pneurilor autovehiculului la carosabil – recomandat de autori între 0,66 – pentru asfalt și 0,79 pentru iarbă.  

Fugger, Randles, and Eubanks (2000) au elaborat o ecuație simplă, neliniară pentru calculul  vitezei  de  impact  a  autovehiculului  în  funcție  de  distanța  de  proiectare  a pietănilor, care, conform autorilor poate fi folosită și pentru impacturile cu bicicliști.  

Vimpact = 6046.03604.8 pciclistS  <km/h>        (7) 

 

unde: S = distanța de proiectare <m>  

Prin  combinarea  datelor  experimentale  de  la  testele  de  impact  soldate  cu proiectarea către înainte cu datele obținute la impacturile soldate cu bascularea victimei și proiectarea către înainte pe o traiectorie parabolică, Wood [8] a stabilit o relație simplă în care  sunt  acoperite  atât  impacturile  cu  proiectare  simplă  către  înainte  cât  și  cele  cu basculare și proiectare parabolică.  

Vimpact =  SK   <km/h>         (8) 

 

unde:  K = 8,77 ‐ 13,76 S = distanța de proiectare <m> 

 

Page 112: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

112

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Pentru  cazul  în  care autovehiculul are  frontala  înaltă, marginea  capotei  lovește biciclistul  sau pietonul deasupra centrului de greutate  și victima nu  suferă bascularea  și rostogolirea  peste  capotă  se  pot  folosi  ecuațiile  lui Wood  în  forma  lor modificată  prin regresie logaritmică (pseudo neliniară). Ecuațiile au fost obținute prin testări efectuate cu autovehicule cu frontala înaltă de tip van. 

Ecuațiile empirice stabilite de Wood prezintă două forme, una de minim și una de maxim (8) [10] unanim acceptate în literatura de specialitate din SUA [3] (relația 8) și din țările europene (relația 9): 

 

Vi = c S  (km/h)    (9) 

 

unde :     

S = distanța de proiectare în metri. c = 9...16,2 valoarea acceptată și de literatura europeană este de 12 la coliziunile cu 

basculare și rostogolire.  

Atunci  când  suprafața  carosabilă  este  umedă  sau  acoperită  cu  zăpadă,  polei, mâzgă. se recomandă folosirea unor coeficienți ”K” sau ”c” mai aproape de minim.  

În  situațiile  impacturilor  cu  colțul  frontalei,  energia  cinetică  primită  de  corpul victimei este mai mică decât în cazul impactului total cu frontala deci ar trebui ca valoarea coeficientului de multiplicare din fața radicalului să fie mai mare.  

Experimentele efectuate în cazul coliziunilor cu vehicule cu frontala înaltă, au avut rezultate care s‐au încadrat în limitele de valori date de formulele (8) și (9). Cu acest prilej s‐au  obținut  un  număr mare  de  valori  experimentale  fapt  pentru  care  s‐a  procedat  la transformarea  ecuației  prin  regresie  liniară,  în  cazul  nostru  fiind  adoptată  metoda logaritmică deoarece a dat  rezultatele  cele mai mici  în privința abaterilor, obținându‐se relația (10): 

 Vi = ‐ 4,0894+(16,0339 x ln Spr)         (10) 

 

unde:  Spr = distanța de proiectare a pietonului.    Reprezentarea grafică a funcției de regresie și a curbelor pentru minimul și maximul ecuațiilor lui Wood sunt expuse în Fig. 14.  

c = 7,308....14,04 pentru copii;

c = 7,02....13,57 pentru adulți 

pentru  coliziunile  fără  rostogolirea pietonului sau bascularea acestuia 

Page 113: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

113 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                      

Discuții și concluzii  Din studiile efectuate, s‐a constatat că  între momentul  impactului  și cel al proiectării 

corpului biciclistului se scurge o perioadă de timp cuprinsă între 80 ‐ 120 ms, exact ca în cazul impacturilor cu pietoni. În momentul impactului corpul victimei primește o energie cinetică pe care o disipă pe parcursul  rostogolirii pe  capotă dacă muchia acesteia  este  sub  centrul de greutate al victimei, prin mișcarea parabolică de proiectare și prin alunecare sau rostogolire ‐ alunecare a corpului pe suprafața carosabilului.  

În cazul în care punctul de impact se află deasupra centrului de greutate al biciclistului, fapt întâlnit la frontalele înalte ale autovehiculelor (autocamioane, autobuze, microbuze etc.) cantitatea  de  energie  consumată  pentru  bascularea  pe  capotă  nu  dispare  ci  se  transferă celorlalte procese care succed impactului și astfel distanțele de proiectare sunt mai mari. 

În complexitatea procesului  intervin mai mulți factori cum ar fi: greutatea biciclistului, coeficientul de aderență al pneurilor autovehiculului la carosabil, coeficientul de frecare dintre corpul victimei și carosabil, greutatea autovehiculului, regimul de deplasare al autovehiculului (deplasare  rectilinie  și  uniformă, deplasare  în  stare  frânată  sau  uniform  accelerată). Atunci când se aplică astfel de calcule trebuie ținut cont de faptul că relațiile expuse au fost stabilite prin experimente desfășurate în condiții statice pentru bicicliști, deplasare rectilinie pentru autovehicul, urmată de frânarea autovehiculului și carosabil uscat. 

Fig. 14. Curbele de variație a distanței de proiectare în funcție de viteza de impact a unui autovehicul cu frontala înaltă de tip van cu un pieton adult. 

Page 114: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Gabriel PĂDURARU, CERCETĂRI PRIVIND CORELAREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A BICICLIȘTILOR CU VITEZA AUTOVEHICULULUI IN MOMENTUL IMPACTULUI 

 

114

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

În consecință, potrivit celor de mai sus,  la analiza unui accident vor trebui folosite cel puțin două relații și va trebui să se țină cont de abaterile pe care le au valorile obținute. Valorile  vitezelor  de  impact  calculate  astfel  vor  trebui  trecute  prin  filtrul  experienței specialistului care analizează accidentul.     

BIBLIOGRAFIE   

1.  Jeffrey  P.  Broker  Ph.D.,  Paul  F.  Hill.  Bicycle  Accidents,  biomechanical,  Engineering  and  Legal Aspects. Tucson, Arizona : Lawyers & Judges Publishing Company INC, 2006. 9789013875902. 

2. Trajectory Analysis for Collisions  Involving Bicycles and Automobiles. W.R. ”Rusty” Haigh, Jerry J. Eubanks. 900368, s.l. : SAE Paper, 1990. 

3. Otte, D. (2004). Use of Throw Distances of Pedestrians and Bicyclists as Part of a Scientific Accident Reconstruction Method. Warrendale USA: SAE Accident Reconstruction pag. 185‐193. 

4.  Limpert,  R.  (1999).  Motor  Vehicle  Accident  Reconstruction  and  Analysis,  Seciond  Edition. Charlotte, V.A.: Michie Butterworth. 

5. Collins, J. and J.L. Morris. (1979). Accident Reconstruction. În Highway Collision Analysis (pg. 240‐242). Springfield, IL: Thomas Publishing. 

6.  Searle,  J.C.  and  A.  Searle.  (1983).  The  trajectories  of  Pedestrians,  motorcycles, motocyclists,  etc. following road accident. Proceedings of the 27th Stapp Car Crash Conference. SAE 831622.  

7.  Fugger,  T.,  B.  Randles,  and  J.J.  Eubanks.  (2000).  Comparison  of  Pedestrian  and  accident reconstruction  model  to  experimental  test  data  for  wrap  trajectories.  ImechE  Conference Transactions: Vehicle Safety. pag. 104‐122. 

8.  Wood,  D.P.  (1997).  Determination  of  speed  from  pedestrian  throw.  Chapter  2.  In  Forensic Accident Investigation: Motor Vehicles. Charlotte, VA: Michie Butterworth. 

9. Thomas F. Fugger, Jr., Bryan C. Randles and Jesse L. Wobrock – Accident Research and Biomechanics, Inc.,  Jerry  J.  Eubanks  –  Automobile  Collision  Cause  Analysis,  ‐  Pedestrian  Throw  Kinematics  in Forward Projection Collisions – SAE 2002 World Congress Detroit, Michigan, March 4‐7, 2002 paper 2002‐01‐0019. 

10. Wood, D.  Impact and movement of  the pedestrians  in  frontal collisions with vehicles.  ImechE Conference Transactions. paper. no. 51/88, 1988. 

11. Radu Gaiginschi,  ‐ Reconstrucția și expertiza accidentelor rutiere – Ed. Tehnică, București 2009, pag. 310. 

      

                                                                  Institutul național de expertize criminalistice, Laboratorul interjudețean Iași; [email protected].  

Page 115: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

115 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.12

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Olga CATARAGA∗ 

 Abstract:  A  view  on  the  "methodology"  concept  in  the  activity  of  judicial  expertise  in  the 

Republic of Moldova. The article presents an analytical paper setting out the causes and ways of solving the process of judicial expertise in the Republic of Moldova with methodological scientific content. Because of the confusion of some fundamental notions of the knowledge process in the field of judicial expertise, there are impediments, which have negative consequences overall judicial process in the country. Due to the analysis and the explanations provided in the article, the work becomes clear and the actions necessary to achieve the omission of the deficiencies in the judicial process.” 

 Keywords: judicial co‐operation; methodology; fundamental notions, confusion. 

   

ACTUALITATEA TEMEI  În  ultimii  5‐6  ani,  actorii  procesului  judiciar  operează  tot mai  des  cu  termenul 

„metodologie”  în  contextul  regulilor  și procedurilor necesar de  respectat  în procesul de efectuare a expertizelor judiciare de diferite specialități.  

Sunt chiar cazuri de respingere a rapoartelor de expertiză  în  instanță, pe motiv că nu au fost efectuate în conformitate cu ”metodologii aprobate” [2] .  

În  legătură  cu  aceasta  în  strategia  de  reformare  a  sectorului  de  justiție,  a  fost planificată Acțiunea  2.3.1  p.6  ”Elaborarea metodologiilor  de  efectuare  a  fiecărui  tip  de expertiză  judiciară”, dar  lucrurile nu s‐au schimbat, așa numitele ”metodologii” nici până în prezent nu au fost elaborate și nici aprobate (strategia a fost implementată încă în din 2011) [1]. 

Cu regret, menționăm, că anume din motivul confuziei noțiunilor ”metodologie” și ”metodică” se întâmplă acestea. 

Page 116: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

116

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

  Desigur,  la prima  vedere  se pare  că aceste două noțiuni  sunt  similare  și  la urma urmei nu are mare importanță cum se vor numi ”metodologii” sau ”metodici” acele acte; dar  în  cazul  nostru,  acest  lucru  duce  la  imposibilitatea  elaborării  actelor  de  suport calitative pentru practica de expertiză judiciară.      Totul începe de la viziunea greșită asupra conceptului de „metodologie” și ”metodică” în activitatea de expertiză judiciară, cu referire la care, considerăm că sunt necesare anumite clarități, pe care ne vom strădui să le prezentăm în lucrare. 

 OBIECTIVELE LUCRĂRII  De ce s‐a creat o astfel de situație în domeniul discutat? De notat, că o situație similară celei de la noi a fost evitată în alte țări prin faptul, că 

au fost elaborate metodici pentru specialitățile de expertiză, care ulterior s‐au pașaportizat și catalogat,  astfel,  asigurând  suport  metodico‐științific  transparent  întregii  activități  de expertiză judiciară [7]. 

 ANALIZE, CONSTATĂRI  Cu adevărat, că  în  întreaga  lume  și  în  special  în Europa  în domeniul de expertiză 

judiciară  este pus  accent  pe  implementarea  sistemelor  de management  adecvate,  care fără un suport de felul descris mai sus nu este conceput [4,5]. 

În  continuare,  ținem  să  specificăm  câteva  momente  importante  în  înțelegerea corectă a noțiunilor de ”metodologie” și ”metodică” și a sarcinilor necesar de realizat.  

Greșit  este  stipulată  în  strategie,  dar  și  în  activitatea  practică  a  procesului  judiciar noțiunea ”metodologie”. Punctul de vedere al oamenilor de știință din domeniul expertologiei, în mai multe lucrări [6, 7], este axat pe următoarele definiții ale acestor noțiuni: Metodologia expertizei  judiciare,  se  concepe  ca  o  învățătură  despre metodele, mijloacele  ,  structura  și organizarea  logică  a  procesului  de  cercetare  expertuală.  Pe  când  diferitele  ”metodici”  de efectuare  a  expertizelor  judiciare  sunt  percepute  ca  nivelul  următor  al  cunoștințelor metodologice – nivelul metodicii și tehnicii de cercetare, deoarece ”metodica expertizei”  este un  sistem de prescripții  (categorice  sau alternative) despre alegerea  și aplicarea  în anumită consecutivitate  și  în anumite condiții  (existente  sau  create)  a metodelor  și mijloacelor de soluționare a problemelor expertuale,  și  respectiv, prevederile metodicii de efectuare a expertizei poartă un caracter mai puțin general, decât al metodologiei.  

Urmare celor relatate, atenționăm, asupra faptului că metodologia desemnează un sistem de principii  şi norme de organizare a  cercetării,  riguros  stabilite prin  intermediul cărora sunt elaborate metode, procedee și tehnici de cercetare.       

Metodologia expertizei judiciare nu cumulează mecanic metodicile de expertiză, cu atât  mai  mult  nu  le  substituie.  În  metodologie  sunt  concentrate  cele  mai  generale prevederi,  care  sunt  comune  practic  tuturor  cercetărilor  de  expertiză,  independent  de clasă, gen, tip, specialitate.  

Page 117: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

117 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Un  compartiment  important  al  metodologiei  expertizei  judiciare  ca  proces  de cunoaștere  îl  prezintă  învățătura  despre metodele  de  cercetare  de  acest  fel  (expertuale). Anume  metodele  (de  comun  cu  mijloacele)  prezintă  instrumentul,  cu  ajutorul  căruia  se soluționează sarcinile expertuale.  În același timp, menționează savanții, nu există fundament obiectiv pentru a echivala noțiunile ”metodă” și ”metodologie”, deoarece prin ”metodă” în cel mai general sens se are în vedere modalitatea de atingere a scopului anume, soluționarea unei probleme concrete, totalitatea de procedee și operațiuni de cunoaștere practică sau teoretică a realității [7]. Metodologia cercetării expertuale cumulează cunoștințe despre: 

- Metodele  (procedee, modalități)  științifice  trebuie de utilizat  în procesul  cunoașterii obiectelor de expertiză; 

- Prin care procedee, modalități științifice este necesar de efectuat anumite proceduri de examinare; 

- Conținutul metodelor (procedeelor, operațiunilor) concrete de cunoaștere a obiectelor de expertiză; 

- Modul de legătură a metodelor în procesul de cunoaștere a obiectelor de expertiză. Orice metodă de cercetare, aplicată anume la efectuarea expertizelor judiciare, are 

specificul său, determinat de scopul și sarcinile examinării expertuale. Specificul se referă mai întâi de toate la metodele științelor de bază, parte a cărora sunt expertizele judiciare de genul respectiv. Dar și metodele generale de cunoaștere, utilizate în acest domeniu, se caracterizează cu un anumit grad de specificitate, determinat de particularitățile, practic, ale tuturor elementelor structurale de realizare ale acestor metode: 

- Subiectul care le aplică – expertul judiciar care posedă cunoștințe speciale și are un statut procesual aparte; 

- Obiectele de acțiune – obiectele cercetării expertuale, care au statut întărt legal; - Condițiile de realizare a metodelor ‐ sunt stabilite de lege prin modul de efectuare a expertizei judiciare; 

- Mijloacele cu ajutorul cărora se realizează, ‐ dispozitive, permise pentru aplicare la efectuarea expertizelor judiciare. Urmare,  metodologia  expertizei  judiciare,  în  calitate  de  proces  de  cunoaștere, 

metodicile de expertiză și metodele utilizate la efectuarea expertizelor formează un sistem integru,  orientat  spre  realizarea  scopurilor  și  soluționarea  obiectivelor  cercetării expertuale și în final, aflarea adevărului în cauză. 

Aceste lucruri impun elaborarea metodicilor după niște principii unice.  În încercarea totalizării prevederilor științifice în acest sens [6,7,8], considerăm ca la 

elaborarea  metodicilor  de  efectuare  a  expertizelor  judiciare  trebuie  de  luat  în  calcul următoarele aspect, care pe drept sunt recunoscute ca ‐ 

Principii generale de elaborare a metodicilor, anume: 1. Specificul obiectelor examinate; 2. Caracterul  informației,  extrase  din  corpurile  delicte  și  alte  obiecte  prezentate 

expertului; 3. Procedura juridică de efectuare a expertizei. 

Page 118: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

118

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

În context ținem să menționăm, că metodica de expertiză poate fi elaborată numai după  stabilirea  sarcinii  concrete  și  a  obiectului  expertizei de  specialitatea  (genul)  respectivă. Eficacitatea metodicii de efectuare a expertizei depinde de metodele utilizate și condițiile de aplicare a mijloacelor tehnice. 

În continuare, atenționăm, asupra tipurilor de metodici [9].    Clasificarea metodicilor de expertiză judiciară Metodicile de efectuare a expertizelor se clasifică în: ‐ metodici: ‐ de gen (clasă); ‐ 

tipice și metodici specifice [7,8]. a/ Metodica  de  gen  (clasă)  prezintă  totalitatea  de metode  și mijloace  ce  servesc  la 

efectuarea expertizelor de clasa data. Ea este apropiată de descrierea etapelor procesului de investigare  expertuală  la  general,  dar  se  deosebește  de  acesta  prin  specificul  caracteristic conținutului acestor etape, condiționat de particularitățile  sarcinilor  și obiectelor expertizei  și indicarea metodelor și mijloacelor de examinare utilizate la efectuarea expertizelor de genul dat. 

b/ Metodica tipică – totalizare a experienței de soluționare a sarcinilor expertuale tipice. În anumite situații, ele se aplică de către expert fără modificări. Metodicile‐tip se elaborează de către subdiviziunile coordonatoare de expertiză judiciară, ce asigură unicitatea și consecutivitatea la examinarea tuturor obiectelor independent de genul/specialitatea de expertiză.  

În procesul de  formare a  lor metodicile  tipice  se bazează pe  recomandări metodice  – propuneri  de  realizare  a  lucrărilor  de  cercetare  științifică; hotărârilor  conferințelor  științifice, seminarelor științifico‐practice, consultațiilor metodice. 

Pentru  ca metodica de  expertiză  judiciară  să  capete  statut de metodă  tipică,  ea trebuie să parcurgă etapele de aprobare și  implementare. Fiecare metodică de expertiză trebuie să conțină:  

1. Elementele de bază – un set de date de identificare și 2. Structura – sub formă de consecutivitate logică totalitatea etapelor de desfășurare a 

procesului. 1.Elemente de bază: ‐ autorul; ‐ denumirea; ‐ entitatea care a elaborat‐o; ‐ date despre aprobare; ‐ date bibliografice; 2. Structura: 2.1. sarcinile de expertiză (competențele); 2.2. obiectele cercetării; 2.3. enumerarea întrebărilor‐tip; 2.4. enumerarea subsarcinilor (pentru metodicile complexe) și a sarcinilor concrete; 2.5. obiectele de cercetare pentru subsarcinile expertuale; 2.6. principiile de soluționare a subsarcinilor; 2.7. totalitățile indicilor ce caracterizează obiectul; 2.8. utilajul, materialele și reactivele; 

Page 119: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

119 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

2.9. consecutivitatea acțiunilor expertului; 2.10. formularea concluziilor de către expert: 2.11. literatura de bază utilizată.  c/ Metodica specifică – caracteristică pentru soluționarea unei probleme concrete 

și este rezultatul modificării, completării sau adaptării metodicii tipice,  în urma abordării euristice de către expert a modului de soluționare a problemei înaintate. 

Metodicile specifice, care constituie algoritmul de acțiuni ale expertului, executate pentru  soluționarea  obiectivelor  expertizei  judiciare  concrete  se  conturează  pe măsura formării  acestor programe  și  se  conține  în  textul  raportului de  expertiză. Generalizarea metodicilor  specifice  poate  fi  făcută  prin  analiza  practicii  de  expertiză,  pregătirea  unor treceri în revistă sau publicații de autor. 

Din această clasificare  științifică a metodicilor, este evident, că pentru SRSJ, dar  și  în activitatea practică de expertiză, inclusiv pentru pregătirea către acreditarea laboratoarelor de expertiză,  importante  sunt  metodicile  –  tip  –  care  constituie  fundamentul  științific  al activității practice de expertiză. 

Totodată, în scopul asigurării uniformității metodicilor tipice este necesară:  unificarea lor,   pașaportizarea și   catalogarea. 

 CONCLUZII  Din cauza abordării confuze a termenului „metodologie” și, respectiv, a procesului de 

elaborare a ”metodologiilor”, de către factorii de decizie (mă refer la actorii procesul judiciar) se întâmplă lucruri banale de tipul cerințelor de anulare a expertizelor, pe motiv, că laboratorul în  care  au  fost  efectuate  nu  are  ”metodologii  aprobate”;  includerea  în  diferite  planuri  de dezvoltare  a  acțiunilor  imposibil  de  realizat,  etc.  –  toate  având  pe  final  impact  asupra intereselor  persoanelor  care  se  adresează  instanțelor,  organelor  de  urmărire  penală, procuraturii pentru soluționarea situațiilor importante din viață și activitate, astfel, lezându‐le dreptul la un proces echitabil în termeni rezonabil.   

BIBLIOGRAFIE 

  1. Strategia de reformare a sectorului justiției în R. Moldova. Pilonul II. Justiția penală. Raport anual 

2016.  2. Încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20.12.2016 pe Dosarul Nr. 1‐189/16  3. Российский энциклопедический словарь, Ь. 2001Кн.1.с.940 4. Москвина Т.П. ISBN 978‐5‐93295‐730‐1 Аккредитация в судебной экспертизе. 2013 г. 5. Нестеров А.В. Методология объективизации судебно‐экспертной деятельности. 2013 г. 

Page 120: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, PRIVIRI ASUPRA CONCEPTULUI DE ”METODICĂ” ÎN ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

 

120

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

6. Подкoрытов Г.А. О природе научного метода. Л., С.940. 7. Юдин Э.Г. Методология науки. Системность. Деятельность. М., 1997. 8. Энциклопедия судебной экспертизы М., 1999. 9. http://bib.social/deyatelnost‐rozyisknaya‐sledstvieoperativno/sudebnaya‐ekspertiza‐grajdanskom.html 

                                                                     Centrul Naţional de Expertize Judiciare,  mun. Chişinău, R. Moldova; [email protected]

Page 121: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

121 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale   

POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR ȘI ALE STRUCTURILOR NANOMETRICE DIN SUBSTANȚE 

ORGANICE ȘI NEORGANICE  

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.13 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

  

Silvia EVTODIEV∗ 

Olga CATARAGA∗∗,Nicolae GURĂU∗∗∗ 

Dumitru UNTILA∗∗∗∗, Mihail CARAMAN∗∗∗∗∗ 

 Abstract: Possibilities to measure nano‐traces. Measurement of optical constants of nanoscale 

layers and structures in organic and anorganic substances. Reality shows that criminal investigators are still disarmed in the field of investigating nano‐dimensional forensic objects, having no counterparts to the  underworld,  both  in  order  to  detect,  fix  and  trace  the  subsurface  traces,  and  in  their  laboratory examination. 

In this paper, we try to contribute with a small scientific support, giving the criminal practitioners, through scientific demonstration, possibilities to achieve the structural identification and the characteristics of the nano‐dimensional materials. 

 Keywords: nano traces; nano traces measuring; optical layers constants.  

  

Actualitatea temei  Analiza microurmelor din cele mai timpurii vremuri ale existenței tehnicii criminalistice 

este una sensibilă, datorită particularităților speciale ale acestor tipuri de obiecte. Dacă pe segmentul dat, deja s‐au realizat foarte multe, realitatea arată, că în domeniul investigării obiectelor criminalistice de nano‐dimensiuni, experții încă sunt dezarmați, neavând ce contrapune lumii interlope, atât în vederea depistării, fixării și ridicării urmelor de submicrodimensiuni, cât și în examinarea de laborator a lor. 

În lucrarea dată, încercăm să contribuim cu un mic suport științific, oferind practicienilor criminaliști, prin demonstrație științifică posibilități de realizare a  identificării structurale și a caracteristicilor materialelor de nano‐dimensiuni. 

Page 122: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

122

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Introducere  

Identificarea  structurală  și  caracterizarea materialelor  în  deosebi  sub  formă  de straturi subțiri se face prin măsurări optice. Caracteristicile substanțelor prin  intermediul cărora mediul  interacționează cu unda electromagnetică  sunt  indicii de  refracție n  și de extincție k, care determină permitivitatea dielectrică  reală ε1, complexă ε2  și coeficientul de absorbție α. Acești parametri se determină din măsurări ale absorbției (A), reflexiei (R), difuziei, difuziei combinate  (Raman) și  luminescență [1, 2]. Fiecare din aceste metode de cercetare a materialelor  are  un  anumit  domeniu  aplicativ.  Pentru  determinarea  constantelor  optice, modurile de  vibrație  ale moleculelor  (în  gaze  și  lichide)  și  a  rețelei  cristaline  a materialelor solide, grosimile straturilor subțiri este posibilă prin calcule complicate și necesită mari eforturi (trasări de curbe de calibrare, tabele, nomograme ș. a.). Aceste activități se ușurează folosind anumite formule valabile pentru anumite tipuri de măsurări și de materiale. Rezultatele măsurării anterioare ale caracteristicilor optice îndeosebi ale structurilor cu dimensionalitate redusă de multe ori se deosebesc de la autor la autor [3]. Pricina constă în aceea că proprietățile optice ale eșantioanelor depind de condițiile de obținere, determinate de absența unor metode perfecte  de  control  și  de  dirijare  cu  procesul  tehnologic.  În  deosebi  o  necoincidență  a rezultatelor măsurărilor se atestă în cazul probelor administrate în diverse condiții, cum ar fi în ingineria mediului, investigații medicinale ș. a.  

În  această  lucrare  o  să  prezentăm  rezultatele  cercetării  proprietăților  optice  ale straturilor cu dimensiuni nanometrice pe substrat dielectric și a structurilor compuse din straturi solide cu dimensiuni submicrometrice. 

Caracteristicile optice și grosimile straturilor subțiri, omogene sau insulare pe substrat dielectric se determină din analiza elipsei polarizației  în  reflexie  (metoda elipsometriei). Prin această metodă  pot  fi  caracterizate  straturi  cu  grosimi  de  până  la  unități  de  nm  (straturi monomoleculare) [4], pe când metodele absorbționale sunt limitate de fenomenul interferenței în straturi subțiri [5]. 

 

Elemente de teorie  

Amplitudinea și gradul de polarizare a fasciculului de radiație reflectat sau transmis printrun strat subțire omogen optic pot  fi exprimate prin  intermediul  formulelor Fresnel care  fac  legătura dintre acestea cu  indicii de refracție ni  și no a stratului subțire  și,  respectiv, a substratului și unghiurile de incidență și de reflexie și de refracție φr prin relațiile [6]: 

 

,  (1) 

,  (2) 

,  (3) 

.  (4) 

Page 123: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

123 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Aici p și s indică direcția componentelor vectorului electric al undei EM, respectiv, în planul de  incidență și perpendicular  la acesta. Parametrii caracteristici ai razei reflectate de  la suprafața exterioară a stratului cu indicele de refracție ni și de la interfața substratului cu indicele de refracție no  se  exprimă  prin  raportul  axelor  elipsei  de  polarizare  a  luminii  reflectate,  legați  respectiv  cu amplitudinile coeficienților de reflexie Rs și Rp prin expresia [5]: 

 

.  (5) 

 

Pentru incidența normală:  

,  (6) 

cu 2 / , (7) 

   

 – lungimea de undă a radiației incidente în vid. Din ecuațiile (5), (1) și (2) onținem:  

.  (8) 

 

Întrucât  în  măsurările  elipsometrice  unghiul  de  incidență  este  în  apropierea unghiului Brewster, diferența de fază   este egală cu: 

 

2 / . (9)  

Dacă stratul subțire cercetat cu grosimea   este acoperit cu un alt strat dielectric optic transparent cu indice de refracție   (Figura 1) atunci la incidență normală coeficientul de reflexie   și de transmisie   depinde de caracteristicile optice ale structurii și se prezintă prin expresiile: 

 

,  (10) 

,  (11) 

 

unde ⟨ ⟩

, iar  . 

 

Din ecuațiile (10) și (11) se obține expresia pentru coeficientul de absorbție:  

ln .  (12) 

Grosimea   a stratului subțire cercetat se determină din măsurări aparte cum ar fi din spectrul interferențial, folosind relația [7]: 

,  (13) 

Page 124: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

124

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Aici   și   sunt numerele de undă deplasate unul față de altul cu   ordine de interferență. 

  

Figura 1. Schema secțiunii structurii cu trei straturi (1‐3).  Straturi dielectrice. 2‐ stratul subțire cercetat. 

 

Tehnica și rezultatele experimentale  

Elipsometrul  a  fost  asamblat din  componente  care  includ monocromatorul,  sursa  de radiație, doi polarizori montați pe cercuri gradate 0‐360°, cu nonius de 0,1°, goniometru vertical cu măsuță  pentru  eșantioane  aranjată  în  plan  orizontal.  Diagrama  schematică  a  sistemului elipsometric este prezentată în Figura 2. Fasciculul de lumină emis de o lampă cu Xe, funcțională în regiunea UV‐VIS sau cu filament din wolfram, pentru intervalul VIS‐NIR modulat cu frecvența de ~43 Hz  și descompus  în  spectru  cu monocromatorul M  (MDR‐2),  cade  sub unghiul  φ pe eșantion (strat de ulei pe suprafața apei sau pe suprafața unui material dielectric). Unghiul φ de incidență este de mărime apropiată de unghiul Brewster (pentru stratul de ulei φ~55°). Planul de polarizare fixat cu polarizorul   este orientat astfel încât intensitatea componentelor p' și s' să fie egală. Intensitatea fasciculului de lumină reflectată de la suprafața eșantionului trecută prin analizorul P2 se înregistrează cu un detector pe Si (FDK‐24) cu sensibilitate spectrală în intervalul lungimilor de undă 270‐1150 nm. Polarizorii P1 și P2 sunt fixați pe cercuri gradate care permit determinarea azimutului planelor de polarizare cu preciuzia de 0,1°. 

 

  

Figura 2. Diagrama schematică a sistemului elipsometric. L – sursa de lumină (KIM‐100); M1 – modulator 324 Hz; M – monocromator (MDR‐2); P – polarizor (prismă Glan–Thompson); R – receptor (FDK‐24); A – amplificator 

selectiv (V6‐4); D – detector de fază; K – pereche optoelectronică; E – eșantion; O1 – oglindă parabolică;  O2 – oglindă plană de Al. 

Page 125: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

125 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Modul de  lucru constă  în măsurarea  intensității maxime  și minime  și, respectiv, a unghiurilor de rotație a planului de polarizare pentru aceste două măsurări.  Intensitățile Imax  și  Imin  sunt  proporționale  cu  coeficienții  de  reflexie  Rs+Rp.  Din  determinări experimentale ale acestor două mărimi, cât și a unghiului de incidență φ0 a unghiurilor de rotație a analizorului pentru Imax (φmax) și Imin (φmin), se calculează parametrii Ψ și Δ. 

Primul  parametru  elipsometric  (Ψ)  se  determină  din  relația  / .  Al doilea parametru (Δ) este diferența de fază relativă dintre componentele p‐ și s‐ formată în  rezultatul  reflexiei  de  la  structura  cercetată.  Întrucât  raza  de  lumină  incidentă  este polarizată liniar, fazele componentelor p‐ și s‐ pentru raza incidentă coincid. 

 

400 500 600 700 8000,0

0,4

0,8

1,2

1,62

αd

λ (nm)

1

 Figura 3. Dependența spectrală a absorbanței stratului subțire (d ≃ 200 nm) de vopsea cu lac depus 

pe substrat de sticlă (1) și a acestu strat acoperit cu un strat de lac transparent optic (2).  

 Figura 4. Accesoriu pentru măsurarea simultană a coeficientului de reflexie și de transmisie a straturilor subțiri. BC‐ cub pentru despicarea razei în două componente identice după intensitate; M – modulator cu disc cu două fante simetrice; O – oglindă metalică (etalon); L1, L2 – condensori cu F = 50 mm; D1, D2 – fotodiodă  

FDK‐24; Eșantion – strat subțire organic pe substrat din sticlă (eșantion pentru verificare). 

Page 126: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

126

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Erorile experimentale în măsurările optice (reflexie, absorbție) sunt determinate de instabilitatea  temporală  atât  a  fasciculelor  de  lumină,  cât  și  a  receptorilor  de  radiație. Aceste instabilități au fost minimizate folosind accesoriul prezentat în Figura 4. 

Modul  de  lucru  constă  în  următoarele:  fasciculul  de  lumină monocromatică,  cu intensitatea I0, se despică cu ajutorul bicubului (BC) în două fascicule cu intensitățile egale cu  I0/2. Unul din aceste două fascicule se reflectă de  la oglinda etalon (Ret≃1) se despică din nou  în două fascicule cu  intensitatea (I0/4) Ret, care odată cu fasciculul reflectat de  la eșantion  se  înregistrează  cu  receptorul  D1  (fotodiodă  FDK‐24).  Al  doilea  fascicul  este concentrat pe suprafața eșantionului cu ajutorul condensatorului C1. Apertura fasciculului incident pe fața receptor este corectată cu ajutorul condensorului C2. Semnalul înregistrat de către receptorul D2 este egal cu (I0/2)t (t – transmitanța eșantionului). Razele I și II sunt modulate  cu  ajutorul  unui  disc  cu  două  deschizături  simetrice.  Astfel,  receptorul  D1 înregistrează  un  fascicul  de  radiație  egal  cu  I0/4(Ret+Res).  Pentru  t  =  1,  Ret=1  și  Res=0, detectorii D1 și D2 înregistrează semnalele I0/4 și 2(I0/4), mărimi care indică despre gradul de etalonare a  instalației.  În calitate de obiect de studiu s‐a  folosit o structură compusă dintr‐un strat de vopsea cu grosime submicrometrică (d ≃ 200 nm) depus pe substrat din sticlă acoperit cu un strat de lac optic transparent.  

În Figura 5 este prezentată dependența parametrilor Ψ și Δ în funcție de grosimea stratului de ulei pe suprafața apei bidistilate  la  incidența razei de  lumină cu  lungimea de undă 546,1 nm.  

0 100 200 300 400

-20

0

20

40

ΨΔ

d (A)  Figura 5. Dependența Ψ și Δ‐180° de grosimea stratului de ulei cu indice de refracție  

n = 1,52 pe suprafața apei bidistilate. 

 După  cum  se  vede  din  această  prezentare,  pentru  straturile  subțiri  cu  indice  de 

refracție  egal  cu  ~1,5  sensibilitatea maximală  a metodei  elipsometrice  de  determinare corespunde grosimilor din intervalul 160‐220Å. La grosimi de la câteva zeci până la sute de Å, mai  pronunțat  variază  parametrul  Δ.  În  acest  interval  de  grosimi  parametrul  Ψ  se schimbă mult mai  lent. Maximul  curbei Ψ(d)  corespunde  grosimilor  stratului de ulei de ~210Å. 

Page 127: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

127 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Din măsurări ale coeficienților de reflexie R și de transmisie T s‐a calculat densitatea optică αd a  stratului  cu grosime  submicrometrică de vopsea de  culoare oranj depus pe substrat din  sticlă  (curba 1, Figura 3)  și a acestui  strat acoperit  cu  lac organic  (curba 2, Figura 3). Pentru acest eșantion densitatea optică (αd) atinge valoarea minimă de 0,26 la lungimea de undă ~630 nm. Curbele 1 și 2 bine coincid în intervalul spectral de la 540 nm până  la 740 nm prin ce se confirmă corectitudinea metodei de măsurare a straturilor cu grosimi  submicrometrice  organice  pe  suport  neorganic.  Majorarea  diferenței  dintre densitățile optice a stratului neacoperit  și a celui acoperit cu un strat de  lac  în  regiunea spectrală λ < 500 nm probabil este determinată de influența absorbanței mult mai mari a stratului de pe suprafața stratului de vopsea. 

 Aplicare  

De foarte multe ori, investigatorii de crime sunt în imposibilitate să probeze faptele din  cauze  legate  de  impotența  specialiștilor  de  a  realiza măsurări  submicrometrice.  În criminalistică  microurmele  sunt  de  o  mare  importanță,  fiind  obiect  de  cercetare  atât  în expertizele  traseologice  a  urmelor  de  depunere,  cât  și  în  cele  chimice  ale materialelor  și substanțelor. Experții au  la dispoziție mult mai multe metode de detecție, foarte sensibile, a compoziție a diferitor structuri solide, pe când la determinarea indicilor criminalistici legați de proprietățile cantitative, întâmpină destul de frecvent dificultăți. Este cunoscut faptul, că doar prezența  unora  și  acelorași  componente  în  anumite  probe  examinate,  pe  departe  nu  este suficientă unui criminalist pentru formularea a careva concluzie. În cazuri similare, experții se limitează doar  la formularea concluziilor despre prezența anumitor componente  în obiectele cercetate, desigur comună unui număr foarte mare din cele similare. Din lipsa altor indici, mai cu seamă cantitativi, obiectele investigate nu pot fi separate in grupuri mai mici, care să ofere gestionarilor de caz, cel puțin unele direcții determinate de activitate. Posibilitatea determinării microdimensiunilor, oferită  în  lucrarea noastră creează condiții bune experților criminaliști  în sensul  depistării  complexelor  de  indici  pentru  obiectele  expertizate,  pe  măsură  să  le individualizeze, astfel, furnizând date  în folosul formulării concluziilor despre comunitatea îngustă de grup sau chiar identitate a obiectelor examinate.  

Este  cunoscută  valoarea  astfel  de  concluzii  în  cazurile  practice,  apreciate  de instanță  la  justa  lor  valoare  –ca  unele  din  cele mai  obiective  probe,  având  în  vedere veridicitatea  metodele  prin  care  au  fost  obținute.  Totodată,  epoca  nano‐tehnologiilor impune  implementarea  în practicile de analiză criminalistică a metodelor adecvate nano‐obiectelor, inclusiv a celor de măsurare a dimensiunilor submicrometice.  

Lucrarea dată oferind aceste posibilități, ține de o valoare majoră și merită aplicată în cazuri de investigare a structurilor compuse din straturi solide cu astfel de dimensiuni. 

 

Concluzii  

Pentru  identificarea  compoziției  și  măsurarea  parametrilor  optici  a  straturilor suprasubțiri de  substanțe organice  (ulei din  țiței) prin determinări a grosimii  filmului pentru valori cunoscute a  indicelui de refracție sau propus două metode,  și anume: elipsometria  în 

Page 128: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Silvia EVTODIEV, Olga CATARAGA, Nicolae GURĂU, Dumitru UNTILA, Mihail CARAMAN, POSIBILITĂȚI DE MĂSURARE A NANO‐URMELOR. MĂSURAREA CONSTANTELOR OPTICE ALE STRATURILOR  

 

128

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

domeniul vizibil al spectrului și prin determinarea simultană a transmitanței și a reflectanței de la suprafața filmului subțire acoperit cu un strat din alt compus organic (lac). 

S‐a stabilit legătura dintre parametrii elipsometrici Ψ și Δ de grosimea stratului de ulei pe suprafața apei. Sensibilitatea maximă a metodei de măsurare corespunde grosimilor de ~200Å. 

S‐a elaborat metodica măsurării densității optice (αd) în structuri bi‐ și tricomponente. S‐a  stabilit  intervalul  spectral  în  care  eroarea  în  determinarea  coeficientului  de  absorbție pentru grosimi ale eșantionului cunoscute este minimă. 

Metodele de identificare a substanțelor sub formă de straturi cu grosimi submicrometrice sunt valabile atât pentru substanțe organice, cât și neorganice, în stare solidă. 

S‐a demonstrat necesitatea metodelor expuse,  în practica  investigațiilor criminalistice de laborator, în condițiile progresuluinano‐tehnologic.    

BIBLIOGRAFIE   

1. Abeles F. Optical properties of solids. Elsevier, New York, 1972 2. Bell E. E. Optical constants and their measurement.  In Light and Matter  Ia/Licht und Materie  Ia, 

pp. 1‐58. Springer Berlin Heidelberg, 1967 3. Bohren C. F., and Huffman D. R. Absorption and scattering of light by small particles. John Wiley & 

Sons, 2008 4. Azzam R. M. A., Bashara N. M., and Ballard S. S. Ellipsometry and polarized  light. North Holland, 

1978 5. Heavens O. S. Optical properties of solid thin films. Butterworth, London. 1955 6. Ditchburn R. W. Light Blackie. Son Limited, London, Glasgow, 1962 7. Swanepoel R. Determination of the thickness and optical constants of amorphous silicon, 1983 

                                                                       Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ”Constantin Stere”, Chișinău.  Centrul Național de Expertize Judiciare, Chișinău.  Centrul Național de Expertize Judiciare, Chișinău.  Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău.  Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău. 

Page 129: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 

129 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică și medico‐legală a unor elemente materiale   

OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.14

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Olga CATARAGA∗  

Abstract: Opinions concerning the problems of forensic laboratories accreditation in Moldova. The article  analyzes  the  approach  of  some  judicial  actors  on  the  process  of  judicial  expertise  laboratories accreditation in the country. Explanations are made on the term “accreditation”, with a retrospective of the accreditation process of the first laboratories of its kind in the world. Conceptual issues are explored on the quality of forensic expertise. The author explains the true destination standards quality and guides. Particular attention  is  drawn  to  the  importance  of  accreditation  for  thejudicial  expertise  laboratories  and  their development. Laboratories improve their legal expertise and enhance the quality of their products (results).” 

 Keywords: forensic exertises; quality ensurance ; quality standards; ISO CEI 17025 Standard; 

accredited laboratory. 

   

ACTUALITATEA TEMEI  În ultimii cinci‐șase ani, avocații, dar și unii procurori sau ofițeri de urmărire penală 

operează  tot mai des  cu  termenul  „acreditare”  în  contextul nerecunoașterii  valabilității expertizelor judiciare, pe motivul că „nu s‐au executat în laboratoare acreditate”.  

Sunt  chiar  cazuri  de  sesizare  a  Curții  Constituționale  a  Republicii  Moldova,  în conformitate cu dispozițiile articolului 25 al. (l) lit. "d" din Legea № 317‐) XIII din 13 decembrie 1994 cu privire  la Curtea Constituțională, articolul 38 alin. (1)  lit. "d" și articolul 39 din Codul jurisdicției  constituționale  nr.502‐XIII din  16  iunie  1995,  articolul  7 din  Codul  de  procedură penală al Republicii Moldova,  în cazul excepțional al constituționalității prevederilor art. 12 Legea  cu  privire  la  Expertiză  nr.1086  din  23  06.00  și  art.36,65,85  Legea  RM  nr.68  din 14.04.16  „Cu  privire  la  expertiza  judiciara  si  statutul  expertului  judiciar”,  Regulamentul Unic cu privire  la atestarea experților  judiciari din RM nr.393 din 28.12.2004 aprobat de Ministerul Justiției RM la 29.12.2004 cu nr.394. [4, 5] 

Page 130: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 

130

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

În legătură cu aceasta, este invocat faptul că lipsa de acreditare și lipsa metodelor de  cercetare  aprobate  folosite  la  efectuarea  expertizei,  (care  asigură  credibilitatea  în rezultatele evaluării) ar indica că activitatea laboratoarelor de expertiză din RM contravine și  nu  ar  corespunde  obligațiunilor  internaționale  ale  Republicii Moldova  de  a  respecta standardele  internaționale  în  domeniul  evaluării  conformității  ISO/IES17025  și  a  Legii nr.235 din 01.12.2011 privind activitățile de acreditare  și de evaluare a conformități,  iar Legea care dă competență acestor  instituții de a efectua  investigații,  încalcă normele de drept susnumite și deci nu poate reflecta constituționalitatea. [4]   Desigur, la prima vedere se pare că acest lucru este unul firesc și apare întrebarea: cum  de  nimănui  până  acum,  nici  nu  i‐a  trecut  prin  cap  să  se  conformeze  obligațiunilor internaționale  ale  Republicii  Moldova;  dar  în  cazul  nostru,  situația  actuală  în  domeniul expertizei judiciare (criminalistice) în țară nu este chiar așa după cum se descrie și se percepe de către anumiți actori ai procesului judiciar. 

Situația  este  generată  de  viziunea  (interpretarea)  greșită  asupra  conceptului  de „acreditare” și de cunoașterea insuficientă a practicii internaționale, inclusiv a celei europene, privind  de  procesul  de  acreditare  a  laboratoarelor  de  expertiză.  Cu  referire  la  acestea, apreciem că sunt necesare anumite clarificări, pe care le prezentăm în această lucrare. 

 OBIECTIVELE LUCRĂRII  De ce s‐a creat o astfel de situație în domeniul discutat? De notat, că o situație similară celei de la noi este prezentă atât în unele state ex‐

sovietice, cât și în statele europene dezvoltate (Olanda, Germania, Franța). Acolo este însă corect perceput  la nivel de concept, cât și în practică procesul de „acreditare” și respectiv, este  deja  instituită  și  o  anumită  „ordine”  în  ceea  ce  privește  actele  normative,  care ghidează  activitatea  de  expertiză,  ca  și  însuși  procesul  de  acreditare  a  laboratoarelor criminalistice pentru diversele metode de examinare. 

 ANALIZE, CONSTATĂRI  Trebuie spus că,  în  întreaga  lume  și  în special  în Europa  în domeniul de expertiză 

judiciară  se pune accent pe  implementarea  sistemelor de management adecvate. Acest lucru a devenit posibil, deoarece marea majoritate a cercetărilor de expertiză, despre care nu de mult timp se spunea că reprezintă „o mică cercetare științifică”, acum sunt asigurate cu metodici moderne  și  efectuarea  lor  capătă o  tentă de  „proces  tehnologic”. Desigur, nicăieri nu au dispărut expertizele complicate, „unice”, care cer de la experți cunoașterea nu  numai  a  abordării metodice  existente,  dar  și  a  activității  de  „căutare  științifică”  de soluții noi pentru problemele anterior nestudiate. 

Pentru  asigurarea  calității  activităților  de  expertiză  criminalistică,  peste  hotare,  este unanim acceptat standardul ISO/CEI 17025,pentru implementarea sistemelor de management a calității în laboratoarele de expertiză judiciară (criminalistică) bazate pe acest standard. 

Page 131: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 

131 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Inițiator  al  acestui  proces  a  fost  programul  de  acreditare  a  laboratoarelor  de expertize judiciare și criminalistice, declarat de către societatea Directorilor laboratoarelor criminalistice din SUA (ASCLD/LAB), în 1982. [1,9] 

Drept criterii pentru programul de acreditare au fost utilizate cerințele stabilite de acest standard  referitoare  la  „resurse”,  „personal”,  „încăperi  și  condiții de mediu”,  „echipament”, „manipularea obiectelor de  încercat”, „colectarea probelor”, „asigurarea calității  rezultatelor examinărilor”, „trasabilitatea măsurărilor”, „raportare”. În perioada de la finele a.1982 până la începutul  a.2003,  numai  în  SUA  s‐au  acreditat  237  din  350  laboratoare  de  expertiză criminalistică. Alături de  laboratoarele americane s‐au acreditat și cele din Canada, Australia, Noua Zeelandă, Hong Kong, Singapore.  

Procese analoge  se observau  și  în Europa.  La  început au  fost acreditate de  către (ASCLD/LAB)  laboratoarele  din Marea  Britanie,  Olanda,  iar  după  formarea  structurilor europene de acreditare (EA), acestea au fost acreditate de cele dintâi. Ideea de calitate în expertiza  judiciară,  dovedită  prin  acreditare,  a  devenit  una  centrală  pentru  Rețeaua Europeana a Institutelor de Expertiză judiciară (ENFSI). [9] 

Practica  de  acreditare  a  laboratoarelor  de  expertiză  judiciară  a  arătat,  că  doar aplicarea a ISO/CEI 17025 „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări” pentru activitatea de expertiză nu este suficientă. Cerințele acestui standard nu  acoperă  integral  necesitățile  laboratoarelor  criminalistice  și  de  expertiză  judiciară. Urmare, se  înregistrează  tot mai des cazuri de acreditare  și  la standardul  ISO/CEI 17020 „Evaluarea  conformității.  Cerințe  pentru  funcționarea  diferitor  tipuri  de  organisme  care efectuează inspecții”. [6,7] 

Aceste  lucruri  au  avut  drept  consecință  revizuirea  concepției  de  construire  a modeleelor  de  sisteme  de management  adecvate  laboratoarelor  de  expertiză  judiciară. Particularitățile  de  activitate  a  laboratoarelor  de  expertiză  judiciară  și‐au  găsit  ecoul  în noua redacție a ghidului ILAC G‐19:2014 „Module în activitatea de expertiză judiciară”. 

În legătură cu cele expuse supra, mai specificăm câteva momente, destul de importante, în formarea opiniei corecte despre procesul de acreditare a laboratoarelor de expertiză judiciară.  

De fapt, acreditarea se obține pentru anumite metode de examinare în parte și nu există forme  de  acreditare  a  laboratoarelor.  Corectă  din  punct  de  vedere  a  sensului  adevărat  este sintagma  „laborator  acreditat  pentru  efectuarea  expertizelor  gazoscopice  prin  metoda  de comparație”  sau  cea  indicând  „laborator acreditat pentru efectuarea expertizelor  substanțelor chimice speciale prin metoda cromatografiei  în strat subțire”, etc.  În activitatea cotidiană este prea lung a folosi aceste sintagme, astfel că se operează doar cu primele două cuvinte „laborator acreditat”. Formula dată nu este chiar atât de greșită, deoarece un laborator acreditat presupune existenta  unui  sistem  de management  conform  cerințelor  unui  anumit  standard,  ex.  ISO/CEI 17025  sau  ISO/CEI  17020,  iar  obținerea  de  către  laborator  a  acreditării  chiar  și  la  o  singură metodă pentru  efectuarea  unui  gen de  expertiză,  deja  impune  implementarea  pentru  întreg laboratorul a sistemului de management respectiv. Cert este, că sub simbolul acreditării se vor afla numai examinările (serviciile) pentru care laboratorul are acreditare (alin.7 art.13 din legea RM nr. 235 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității). [1,2] 

Page 132: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 

132

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

  În condițiile descrise,  în cazul efectuării unor expertize, cel mai des complexe, sub simbolul  acreditării  nu  vor  acționa  toate  tipurile  de  examinări  utilizate  de  către  expert pentru  formularea  concluziilor.  In  același  timp,  întreaga  activitate de  expertiză din  acel laborator  va  fi  efectuată  în  conformitate  cu  cerințele  standardului,  prin  sistemul  de management implementat(denumit în continuare „SM”).    Un lucru important trebuie evidențiat pe acest segment: beneficiul pe care îl oferă SM în activitatea  laboratoarelor cu referire  la posibilitatea satisfacerii cerințelor de autorizare ale laboratoarelor de expertiză. Autorizarea fiind prestabilită de alin.(1) art.73 din legea nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar. 

Implementarea SM este cheia succesului organizării calitative a activității de expertiză  judiciară,  întrucât  oferă  formule  de  soluționare  a  tuturor  problemelor existente în laboratoare, dar și de prevenire a unor eventuale situații neconforme din cadrul tuturor elementelor de bază ale activității  instituției. Problema  implementării SM în laboratoarele criminalistice s‐a pus și în contextul reformei sistemului de justiție în RM, fiind atrase anumite resurse financiare (ambasada SUA și PNUD). Acreditarea prezintă un proces de confirmare a faptului că în instituția respectivă este implementat și operează un anumit SM, adecvat activității. Efectele acreditării oricărei instituiți, la fel ca și a celor de expertiză sunt dovedite practic de cele care deja o au obținută de mai mult timp, dar și de beneficiarii finali a produselor – expertizelor judiciare: organe judiciare, etc..    Considerăm  important sublinierea că: acreditarea  laboratoarelor de expertiză  judiciară pentru  anumite  încercări  (metode  de  examinare)  este  un  proces  voluntar,  avându‐se  în vedere, că nu cade sub prevederile art. 18 din legea RM nr. 235 privind activitățile de acreditare și de evaluare  a  conformității,  însă obținerea  acesteia urmărește  realizarea obiectivelor importante: 

1) asigurarea independenței instituției față de presiuni și influențe necorespunzătoare, atât interne, cât și externe; 

2) sporirea capacităților de efectuare a expertizelor în toate domeniile; 3) reabilitarea domeniilor de expertiză deținute anterior; 4) asigurarea unei transparențe în activitate; 5) cheltuieli minime pentru rezultate înalte; 6) produs de calitate, recunoscut. 

  În contextul opiniei care circulă în rândurile colegilor de breaslă, cât și ale beneficiarilor serviciilor de expertiză  judiciară despre faptul, ca  laboratoarele de expertiză ar  trebui  să  fie acreditate pentru toate tipurile de încercări (expertize) solicitate, apreciem poziția aceasta ca fiind greșită: 

Acreditarea tuturor metodelor este nejustificată, uneori chiar și imposibilă, cum ar fi în cazul celor din domenii solicitate de 1‐3 ori pe an, sau chiar o dată la 4‐5 ani, având în vedere că nu vor putea fi satisfăcute toate cerințele standardului, cât și din considerente raționale pecuniare. 

Page 133: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Olga CATARAGA, OPINII PRIVIND PROBLEMATICA ACREDITĂRII LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ JUDICIARĂ 

 

133 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Este important să subliniem că, unii actori ai procesului judiciar, consideră că ghidul ILAC‐ G19  “Ghid pentru  laboratoarele de  științe  criminalistice”  stabilește  cerințe pentru competență, lucru totalmente eronat. Ghidul are doar un rol de recomandare și explicare a  cerințelor  standardului  pe  segmentul  specific  „laboratoare  criminalistice”.  În  el  sunt lămurite cerințele, sunt recomandări de aplicare, etc. 

 CONCLUZII  Datorită abordării și interpretării confuze a termenului „acreditare” și, respectiv, a 

neînțelegerii procesului de obținere a acreditării, de către factorii de decizie (cu referire la cei din procesul judiciar) apar situații de tipul cerințelor de anulare a expertizelor, pe motiv că „laboratorul în care au fost efectuate nu are acreditare”, ori solicitări la Curtea Constituțională cu  privire  la  ridicarea  excepției  de  neconstituționalitate  a  anumitor  prevederi,  etc.  –  toate având  în final  impact asupra  intereselor persoanelor care se adresează  instanțelor, organelor de urmărire penală, procuraturii pentru soluționarea situațiilor importante din viață și activitate, astfel, lezându‐le dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil.    

BIBLIOGRAFIE   

1. ISO/CEI 17025 „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări” 2. ISO/CEI 17020 „Evaluarea conformității. Cerințe pentru funcționarea diferitor tipuri de organisme 

care efectuează inspecții” 3. Încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20.12.2016 pe Dosalul Nr. 1‐189/16  4. Legea nr.235 din 01.12.2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformități  5. Regulamentul Unic cu privire la atestarea experților judiciari din RM nr.393 din 28.12.2004 6. Москвина Т.П. ISBN 978‐5‐93295‐730‐1 Аккредитация в судебной экспертизе. 2013 г. 7. Нестеров А.В. Методология объективизации судебно‐экспертной деятельности. 2013 г. 8.  Россинская  Елена,  Галяшина  Елена.  Настольная  книга  судьи.  Судебная  экспертиза. 

Издательство: Проспект ISBN 978‐5‐392‐13457‐1, 2014 г. 9. Теория и практика судебной экспертизы. Научно‐практический журнал №3 (43) 2016 б ст. Кузмин 

С.А..  ФГАОУ  высшего  образования «Российский  университет  дружбы  народов», Москва,  Россия, 117198 «Современные модели менеджмента качества в судебно‐экспертной деятельности». 

     

                                                                  Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei, mun. Chişinău, R. Moldova. 

Page 134: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE 

 

134

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 Seminarul profesional 

Interpretarea criminalistică și medico‐legală a unor elemente materiale   

PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE – DOUĂ STUDII DE CAZ 

 DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.15

Published Online: 2017-06-15 Published Print: 2017-06-30

  

Codrin REBELEANU∗, Daniel URECHE∗∗ 

Ștefan ANITAN∗∗∗, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ∗∗∗∗ 

  

Abstract: Particularities of  road  traffic accidents  involving motocycles –  two  case  studies. The motorcycle has become a true culture in our society, so it is important to analyze its use in Romanian society. The most common cases of motorcycle accidents are those of a motorcycle and a car, most of which have resulted in death or serious injuries to drivers. Specialty literature recommends wearing a closed helmet, a leather armor, hard armrests, gloves, special knee pants and tibia and leather boots with a metal fitting. The study of Rome, conducted  in Australia, on a number of over 200 motorcyclists  involved  in road accidents allowed the assessment of the reduction in the relative risk of bodily injury for each piece of the protective suit. This article aims  to present  two cases of motorcycle  fatal accidents, one  in which  the driver of  the motorcycle wore  complete  protective  equipment  and  the  other  in which  the  driver  did  not wear  any protective  equipment  besides  the  helmet.  In  conclusion,  an  exponential  increase  in  the  frequency  and severity of injuries can be observed in the absence of protective equipment, which is why it is important to complete the legal provisions in Romania on this issue, in order to better protect motorcycle riders. 

 Keywords: Motorcycles, protective equipment, death, injuries, serious accidents. 

  

Motocicleta s‐a situat încă din zorii apariției sale la limita dintre mijloc de transport ieftin și simbol al libertății, al independenței. Probabil Che Guevara și motocicleta sa, La Poderosa, au lansat ideea de romantism al transportului motorizat pe două roți.  

Practica utilizării motocicletelor este, după opinia autorilor, puțin analizată în societatea românească. Examinând componența parcului moto la nivel național prin evaluarea ofertelor de vânzare de pe  site‐urile de  specialitate  se  constată  că există anumite produse destinate celor cu potență economică (5000‐20000 euro), dar și produse destinate celor care optează pentru “2 roți” din motive economice (200‐1000 euro), precum și produse destinate clasei mijlocii (1000‐3000 euro). 

Page 135: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE 

 

135 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Este  în  epoca  actuală motocicleta un moft, o  cultură  (trend)  sau o  reminiscență istorică? La noi, motocicleta a evoluat de la mijloc de transport ieftin spre hobby, devenind în  cele  din  urmă  o  adevărata  cultură,  care  etapizează  existența  celor  care  se  afiliază, făcându‐i să treacă prin diferite faze începând cu cea de formare a afinității și ajungând în cele din urmă la cea a afilierii [1]. 

În  tentativa de a  releva unele aspecte ale accidentologiei specifice motocicletelor trebuie ținut cont de faptul că nu tot ce rulează pe doua roți este motocicleta (ex.: mopedul este frecvent utilizat de “braconieri” ai motociclismului – scopul lor fiind pur utilitar; deținerea permisului de conducere, deși este impusă de către legislație, nu pare a fi ceva obligatoriu pentru  utilizatori!),  dar  riscurile  din  punct  de  vedere  al  expunerii  la  accidente  rutiere  al variantelor  de  deplasare  respective  sunt  apropiate  de  cele  ale  motocicliștilor,  existând  și diferențe. 

Privitor  la  aspectele medico‐legale,  individualizarea unor  caracteristici particulare ale accidentelor de motocicletă, în literatura de specialitate românească este menționata pentru prima dată în 1967 [3]. Profesorul Moraru clasifică mecanismele de producere ale accidentelor de motocicletă, evidențiind unele aspecte lezionale specifice. 

O clasificare mai complexă a accidentelor moto a fost propusă în 2004, vorbindu‐se despre accidente produse prin: 

‐ciocnirea motocicletei cu un alt mijloc de transport ‐cădere de pe motocicleta ‐ciocnirea motocicletei cu un pieton ‐ciocnirea motocicletei cu obstacole imobile ‐călcarea cu motocicleta  ‐cazuri atipice [4]. Cele  mai  frecvente  cazuri  sunt  cele  ale  impactului  dintre  o  motocicletă  și  un 

autoturism, acestea fiind soldate și cu leziuni de gravitate mai mare [11]. De ce problema accidentelor rutiere cu motociclete devine una de actualitate? La 

18 iunie 2014, jurnalul.ro [2] titra faptul că parcul moto din România s‐a dublat în ultimii 5 ani, înscrise în circulație fiind în momentul publicării articolului 96.000 de vehicule moto. 

Pe plan internațional, un studiu al OMS raporta în 2010 faptul că aproximativ  jumătate din  numărul  total  de  decese  urmare  a  accidentelor  de  trafic  îi  vizează  pe  “utilizatorii vulnerabili” ai drumurilor publice, aceștia  fiind motocicliștii, cicliștii  și pietonii  [8]. Tot  în 2010, Romania se califica a avea cel mai mare procent de decese prin accidente rutiere din UE și cel mai  scăzut progres pe decadă  (2001‐2010)  în  reducerea deceselor urmare a acestor evenimente (3%) [7]. 

În 2015 IGP a realizat o analiză profundă a accidentelor produse de către conducătorii moto în anul precedent [6], din care s‐au desprins câteva concluzii importante: 

‐din totalul accidentelor produse cu mopeduri, motociclete și motorete, majoritatea au fost produse de către mopeduri, dar în majoritatea accidentelor grave și a celor soldate cu decesul victimei, au fost implicate motocicletele (62,41%). 

Page 136: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE 

 

136

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

‐se remarcă o reducere a numărului de accidente raportat la anul precedent, superioară celei descrise de sursa OMS în 2010, anterior citată: numărul accidentelor grave s‐a redus cu 7,4%, cel al persoanelor decedate cu 5,8%, iar cel al râniților grav, cu 2,7%. 

‐remarcabilă  în  studiul  IGP  citat  este  și  analiza  orelor  predilecte  ale  producerii accidentelor moto grave: cele mai puține se produc dimineața, între ora 3 și ora 7, iar cele mai multe, seara, în intervalul orar 17‐19 producându‐se 25,7% din totalul accidentelor grave. 

Studiile  realizate până acum  și  care ating  importanța utilizării echipamentului de protecție moto sunt relativ puține, acest aspect fiind mai degrabă axiomatic. Literatura de specialitate [6] recomandă purtarea căștii închise (cu protecție pentru menton și viziera), a unei geci de piele cu armură, cotiere din plastic dur, mănuși, pantaloni speciali cu genunchere  și apărători de tibie și cizme din piele, cu armatura metalica. Legislația din țara noastră, impune prin art. 36 al. 2 ca “pe  timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor  și persoanele  transportate pe acestea au obligația să poarte casca de protecție omologată”, fără să impună utilizarea și a altor mijloace de protecție [12]. 

Studiul de Rome [9], realizat în Australia, pe un număr de peste 200 de motocicliști implicați în accidente rutiere a permis evaluarea reducerii riscului relativ de vătămare corporală pentru fiecare piesă a costumului de protecție: astfel, purtarea mănușilor speciale reduce riscul de accidentare cu 45% în zona anatomică respectivă, la fel și purtarea cizmelor de motociclism, purtarea pantalonilor cu protecție reduce riscul de vătămare cu 39%, iar a jachetei cu armură cu 23%. 

Vom analiza în continuare două cazuri de accidente mortale de motocicletă, unul în care  conducătorul motociclului purta echipament de protecție  complet,  iar altul  în  care conducătorul nu purta, în afara de cască, niciun fel de echipament de protecție. 

 Studiu de caz 1: La data de 31.05.2016, numitul B.V. de 27 de  ani  a  fost  victima  a unui  accident 

rutier în calitate de conducător de motocicletă: deplasându‐se cu viteza ridicată, o autoutilitară a întors pe  linie continuă și astfel  i‐a tăiat calea,  iar victima a “culcat” motocicleta pe o parte, lovind cu capul roata din spate a autoutilitarei (între legendele urbane specifice motociclismului, dar contrazise de  legile fizicii, se numără  ideea că e utilă pentru  limitarea  leziunilor  în caz de iminență a unui impact, “culcarea” voluntară a motocicletei pe șosea). Motocicleta făcea parte din categoria celor de viteză, iar conducătorul purta echipament complet de protecție. Accidentul a fost  înregistrat  de  camerele  de  supraveghere  [10].  Susnumitul  a  fost  internat  în  Spitalul Județean de Urgență Bistrița cu dgs: “Politraumatism prin accident de motocicletă. Comă GCS (scor Glasgow) 3. Traumatism  cranio‐cerebral  sever. Hemoragie  subarahnoidiană. Dislocare  ant. atlanto‐occipitală.  Fractura apofizelor  transverse  vertebrale T2‐T7. Traumatism  toracic.  Contuzie pulmonară lob superior drept, lob inferior drept, minim hemotorace drept, fractură costală 10. Contuzie  severă  umăr  și  cot  dr.  Luxație  trans‐scafo‐periulnară  stg.  Plagă  contuza  umăr  dr. Pneumatoză intestinală.” Examenul CT efectuat la data de 31.05.2016 releva: “Edem cerebral difuz, cu sânge în V4. Hemoragie subarahnoidiană. Fractura porțiunii bazilare a osului occipital interesând marginea anterioară a  foraminei magna  cu deplasarea  fragmentului de  fractură, secundar cu creșterea distantei bazion‐axis la 16 mm (normal sub 12 mm)‐ aspect de dislocare anterioară atlanto‐occipitală. Fractura apofizelor transverse ale T2‐T7. Fisura vertical corp 

Page 137: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE 

 

137 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

L3 fără tasare. Arii imprecis delimitate de alveolită difuză și de creștere a atenuării pulmonare cu aspect de “geam mat”, diseminate în lobul superior drepentru și lobul inferior drepentru – aspect de contuzie pulmonară. Fractura arc costal II dr. Importantă distensie a anselor intestinale subțiri  cu  conturare de  câteva nivele hidro‐aerice, pneumatoză  intestinală.“ CT  comparativ efectuat  în  02.06.2016  releva:  “persistă  edemul  cerebral  difuz,  hemoragia  subarahnoidiană bilaterala ușor crescută cantitativ; coagul în V4. Aspect de dislocare anterioară atlanto‐occipitală.” Consultul neurochirurgical  constată absența  indicației  chirurgicale. Se  instituie  tratament de reechilibrare hidro‐electrolitică, antibiotic, tonice cardiace, neuroroborante. GCS se menține la 3. Evoluția este nefavorabilă, iar la 05.06.2016, susnumitul decedează. Autopsia medico‐legala a evidențiat  leziuni externe minime: o pergamentare deltoidiană dreapta de 16/10  cm  și o excoriație pe șoldul dr. de 10/8 cm. Examenul intern a evidențiat următoarele leziuni: edem cerebral,  contuzie  cerebrală  difuză,  contuzie,  dilacerare,  hemoragie medulo‐bulbară,  dislocare anterioară atlanto‐occipitală, plămâni emfizematoși; contuzii pulmonare, o fractură costală și  fisură  splenică. S‐a  concluzionat  că moartea a  fost violentă  și  s‐a datorat  contuziei  cerebrale difuze și contuziei, dicacerării și hemoragiei medulo‐bulbare. Leziunile descrise au fost apreciate ca fiind produse în cadrul unui accident rutier, prin mecanism de cădere de pe motocicletă și lovire de corpuri dure. 

 Studiu de caz 2: La data de 02.07.2016, numitul D.C. de 21 de  ani  a  fost  victima  a unui  accident 

rutier în calitate de conducător de motocicletă. Susnumitul se deplasa cu viteză ridicată pe un drum de  țară, noaptea, cu o motocicletă din categoria celor de viteză.  În afara căștii de protecție nu purta nici un  fel de echipament specializat,  și nici nu era posesor de permis de conducere. A pierdut  controlul  vehiculului  și  a  intrat  în  coliziune  cu un pod  în  construcție. Autopsia medico‐legală a evidențiat ca leziuni externe: periorbitar stâng echimoza albăstruie, pectoral  stâng  pergamentări  discontinue,  patelar  bilateral  pergamentări  de  6/2  și  5/2  cm, fractură deschisă ambe oase gamba stânga. Examenul intern a evidențiat mai multe leziuni cu potențial  tanato‐generator: dilacerarea  sacului pericardic, două  rupturi miocardice  la nivelul ventriculului  stâng,  dilacerare  splenică,  dilacerare  hepatică,  explozie  gastrică,  7  coaste fracturate  la nivelul hemitoracelui  stâng. Examenul  toxicologic a evidențiat o alcoolemie de 0,75 grame la mie. Concluziile raportului medico‐legal au fost că moartea a fost violentă și  s‐a datorat hemoragiei interne consecutivă dilacerarii viscerale multiple, și că leziunile s‐au produs în cadrul unui accident rutier, prin mecanism de proiectare de pe motocicletă. 

Se remarcă faptul că ambii conducători de motociclu se încadrau în aceiași categorie de vârsta, și ambii conduceau motociclete de viteză. 

Deosebirile  între  cele două  cazuri  constau atât  în atitudinea  respectivilor  față de propria  siguranță  și  față  de  prevederile  legale  (primul  conducător  de motociclu,  cel  cu echipament de protecție complet, avea toate documentele – permis de conducere, asigurare, inspecție tehnică periodică – la zi, în timp ce al doilea nu deținea permis de conducere și era sub  influența  băuturilor  alcoolice),  cât  și  în  leziunile  grave  emergente:  în  cazul  purtării  de echipament complet, a existat o leziune tanato‐generatoare ce a interesat extremitatea cefalică, fără leziuni semnificative la nivelul restului corpului, în timp ce în cazul în care echipamentul de protecție nu a fost purtat, numărul leziunilor cu potențial tanatogenerator a fost de 4, iar numărul 

Page 138: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Codrin REBELEANU, Daniel URECHE, Ştefan ANITAN, Dan PERJU‐DUMBRAVĂ, PARTICULARITĂŢI ALE ACCIDENTELOR RUTIERE ÎN CARE SUNT IMPLICATE MOTOCICLURILE 

 

138

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

și gravitatea leziunilor externe a fost mult mai mare decât în cazul purtării echipamentului de protecție. 

 Concluzii  Importanta purtării de către motocicliști a unui echipament de protecție complet, 

deși este intens promovată în revistele de specialitate și pe mediul on‐line, este subapreciată de către mulți dintre utilizatorii vehiculelor motorizate cu două roți. 

Studiile privitoare la aspectele de risc lezional în funcție de purtarea sau nu a diferitelor părți componente ale costumelor de protecție de către motociclist sunt puține, dar concludente, indicând o creștere exponențială a frecvenței și gravității leziunilor în absența echipamentului respectiv. 

Prevederile  legislației  românești  privitoare  la  echipamentul  de  protecție  minim obligatoriu sunt insuficiente pentru a asigura o reala protecție a conducătorilor de motociclete.   

BIBLIOGRAFIE  

1. Jderu, G., Cultura Motocicletelor, Ed. Tritonic, 2014. 2. http://jurnalul.ro/auto/parcul‐moto‐din‐romania‐s‐a‐dublat‐in‐ultimii‐6‐ani‐670813.html  3. Moraru, I. Medicina Legala, Ed. Medicala, București, 1967. 4. Plahteanu M., Baciu Gh., Padure A., Aspecte medico‐legale  lezionale  în traumatologia mecanica, 

Ed. Performantica, Iași, 2004. 5. Lindermann, M., Manual complet de motociclism, Ed. Litera, 2014. 6. http://pemotoare.ro/accidente‐moto‐2014/  7. Minca, G.D. et all, Profile of persons involved in traffic accidents in Romania, Rom. J. Leg Med [21] 

155‐160 [2013]. 8. http://www.who.int/violence_injury_prevention/global_status_report/flyer_gsrrs2_french.pdf 9.  Liz  de Rome  et  all., Motorcycle  protective  clothing:  Protection  from  injury  or  just  the weather?  in 

Accident Analysis & Prevention, Vol. 43, Issue 6, November 2011, pg. 1893–1900,    https://doi.org/10.1016/j.aap.2011.04.027  10. https://www.youtube.com/watch?v=‐t15rlNA_mQ  11. http://stiintasiinginerie.ro/wp‐content/uploads/2014/01/23‐RECONSTRUC%C5%82IA‐ACCIDENTELOR‐

RUTIERE.pdf  12. http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1243  

                                                                  UMF “Iuliu Hatieganu” Cluj‐Napoca,  UMF “Iuliu Hatieganu” Cluj‐Napoca.  UMF “Iuliu Hatieganu” Cluj‐Napoca; [email protected].  UMF “Iuliu Hatieganu” Cluj‐Napoca. 

Page 139: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

139

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Seminarul profesional Interpretarea criminalistică şi medico‐legală a unor elemente materiale 

SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.16 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

Rafał CIEŚLA∗ 

Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI∗∗ 

Abstract: On the competence of forensic experts. Different countries have different criteria to  accept  forensic  expert  in  handwriting.  It  is  anyway  difficult  to  verify  their  moral,  personal  and professional  quality.  The  problem  resides  mostly  in  how  to  control  their  personal  and  professional competences, acquired before and after their inscription on the expert lists.  

As  a  “person  of  special  skills”  the  forensic  expert  is  bound  to  bring  through  his  findings  a  significant  result  in  reflecting  the  truth  by  the  judicial  process.  Titles  and  professional  diplomas  are not  always  reflecting  the  expert’s  adequate  role  in  the  investigation.  It  is  absolutely  necessary  in  today’s scientific evolution to keep one’s level of preparation up‐to‐date. 

Keywords: forensic experts, personal and professional competences, competence evaluation, legal rules. 

Alcune considerazioni 

L’attività del perito tecnico nel procedimento giudiziario è essenziale al fine di acquisire  il parere  professionale‐specialistico.  Infatti,  il  perito,  come  persona  con  le  conoscenze  speciali, rappresenta nel processo un punto di riferimento per l’espressione del giudizio. Indubbia è quindi  l’alta responsabilità dell’esperto poiché  il risultato del suo  lavoro deve riflettere  la verità giudiziaria e, in maggior parte dei casi, da esso dipende l’applicazione della giustizia. 

Per  questi motivi  non meno  importante  è  la  selezione  dei  periti,  la  verifica  delle  loro conoscenze speciali, necessari nello svolgimento delle  indagini, ma anche delle  loro doti personali: serietà, affidabilità, ponderatezza, consapevolezza del proprio ruolo, rispetto delle norme sociali. 

Page 140: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

140

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Gli  attestati  e  i  titoli  professionali  non  sempre  rispecchiano  l’effettiva  idoneità  allo svolgimento delle attività nello specifico ambito giudiziario. L’applicazione delle proprie conoscenze acquisite durante  i corsi di  laurea, master o altri corsi di specializzazione, non sempre soddisfa  le esigenze indagatorie del processo. Ancora più complessa risulta l’accertamento delle competenze conseguite successivamente all’iscrizione all’albo.  Il perito registrato nell’elenco degli specialisti di solito viene nominato dal giudice e convocato allo svolgimento della perizia senza gli accertamenti sui suoi progressi scientifici o tecnologici indispensabili nel suo campo. 

È indubbia la necessità di aggiornamento continuo delle conoscenze: la scienza e la tecnologia sono costantemente in progresso, oggi più che mai. Le nuove ricerche segnano le strade nuove nelle teorie, nelle pratiche e nell’approccio metodologico. Le vecchie idee talvolta vengono superate o persino abbattute e al loro posto sorgono i nuovi metodi, più affidabili e più efficaci. Per questo motivo la mancanza di aggiornamento è il sinonimo di stare  sempre nello  stesso punto e attualmente, nell’epoca dei dinamici e  spesso  imprevedibili progressi, è equivalente persino alla regressione.  

Nonostante ciò  le verifiche degli aggiornamenti degli esperti non sempre vengono attuate. Una volta  iscritto all’albo  il perito svolge  le proprie  funzioni per  il periodo definito dalla legge, spesso senza preoccuparsi di accrescere e di aggiornare le proprie competenze, mentre la scienza e la tecnologia fanno i passi da gigante e chi non le segue rimane lontanamente  indietro. Dopo la scadenza dell’iscrizione all’albo il suo rinnovo avviene pressocché automaticamente, sulla richiesta dell’interessato.  

L’albo dei periti che è tenuto a cura del presidente del tribunale viene formato da un comitato da lui presieduto. Il comitato decide sulla richiesta di iscrizione e di cancellazione, a questo scopo deve  informarsi sulle competenze del candidato, dei corsi da  lui  frequentati e degli aggiornamenti. Tuttavia  il comitato del presidente nella maggior parte dei casi non è a conoscenza dei corsi di formazione e di aggiornamento nei campi specifici di varie discipline e delle loro qualità, non ha nemmeno l’idea del livello di preparazione professionale offerto dalle relative scuole o associazioni. La decisione sul rinnovo dell’iscrizione del perito all’albo viene spesso presa sulla base dei precedenti servizi presso lo stesso tribunale. A questo punto ci si trova in un circolo chiuso, in cui l’incarico dell’esperto viene rinnovato sulla base delle precedenti indagini svolte nei processi giudiziari, senza esigere i necessari aggiornamenti della sua professione.  

Certamente non è facile trovare una soluzione. Il comitato del presidente del tribunale di  fronte a una varietà di discipline peritali non è  in grado di conoscere  tutte  le modalità di formazione e di aggiornamenti,  i nuovi parametri di acquisizione delle competenze,  le novità metodologiche o  le metodologie ormai obsolete  in un determinato campo delle conoscenze speciali. È vero che in molti paesi la verifica delle competenze dei specialisti è di compito delle associazioni dei professionisti,  tuttavia,  come  dimostra  l’esperienza,  gli  esami  ai quali  vengono sottoposti i candidati non sempre sono esaustivi e il loro risultato non sempre corrisponde alle effettive conoscenze dell’esaminato.  

Le considerazioni fatte finora ci pongono di fronte ad alcune domande su chi dunque dovrebbe valutare le competenze del candidato al perito, in che modo bisognerebbe valutare la validità scientifica del metodo adoperato dal perito e se i risultati degli esami svolti dalle associazioni dei professionisti rispecchiano pienamente la preparazione del candidato. 

Page 141: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

141 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

La questione che vorremo sollevare in questo articolo riguarda le leggi regolanti la nomina dei periti e la questione delle loro competenze in riferimento alle leggi in vigore in Polonia e in Italia con l’obiettivo di analisi delle soluzioni adottate dai due paesi nell’ambito delle competenze dei periti e di riflessione sulla loro efficacia.  

 La questione degli esperti in Polonia e in Italia  In Polonia non esiste un atto legislativo regolante la questione degli esperti. Questo 

vale sia per le regole della costituzione che della nomina e del controllo delle loro qualifiche. Un tale stato di cose significa che il regolamento dell’istituto del perito in Polonia è piuttosto dispersivo. 

La maggior parte del materiale pubblicato sul funzionamento degli esperti è attualmente nelle disposizioni a  livello del regolamento1. Nell’articolo 157 § 2 della  legge sul sistema dei tribunali distrettuali e delle corti d’appello2, il legislatore ha presentato una delega al Ministro della Giustizia con la quale si doveva stabilire nel regolamento: 1) la modalità di istituzione dei periti  giudiziari,  lo  svolgimento delle  loro  attività  e  la  loro  sospensione dalle  funzioni; 2)  la modalità per la convocazione e per l’attività delle equipe degli esperti forensi. Alla dispersione legislativa citata in alto si accompagnano anche i problemi terminologici riguardanti lo statuto del perito. Nel sistema giuridico polacco funzionano due concetti: “perito giudiziario” e “perito”. Il termine  “perito  giudiziario”  si  riferisce  alla  persona  iscritta  all’albo  degli  esperti  gestito  dal presidente del tribunale distrettuale competente, la categoria di “perito” è invece più ampia e si applica agli esperti designati dall’organo processuale con l’obiettivo di emettere il parere nel relativo procedimento. Questa categoria comprende: 1) iscritti all’albo del presidente del tribunale distrettuale, e 2) periti non presenti nell’albo, ovvero gli esperti ad hoc o esperti istituzionali3. Tuttavia nella  legge polacca questa divisione delle categorie non  implica  la distinzione fra gli esperti “migliori” e “peggiori”.  

Sulla necessità o meno di consultare la persona con le conoscenze speciali decide sempre l’organo giudiziario. Nei casi  in cui ci si arrivi alla conclusione sulla necessità di consultare  la persona  con  le  conoscenze  speciali  l’organo  giudiziario  è  obbligato  di  acquisire  la  prova dell’opinione del perito anche quando egli stesso dispone di conoscenza adeguata nell’ambito di relativa conoscenza speciale. L’organo giudiziario prende la decisione anche sulla necessità o meno di convocare uno o più esperti. Gli esperti nominati vengono scelti dall’albo dei periti giudiziari,  tuttavia  è possibile nominare una persona non  iscritta nel  suddetto  elenco  a condizione che essa sia in possesso di conoscenze speciali. L’esperto convocato al di fuori dell’albo è chiamato perito ad hoc. La responsabilità di valutazione se l’esperto effettivamente dispone delle conoscenze speciali pesa sull’organo giudiziario.  Il perito ad hoc nominato come esperto in un procedimento ha l’obbligo giuridico di svolgere le attività di ricerca e di presentare  un  parere.  Inoltre,  l’organo  giudiziario  può  chiedere  un  parere  ad  un’istituzione scientifica o specialistica. 

Come è stato indicato in alto i requisiti che dovrebbe rispettare la persona richiedente l'iscrizione all’albo dei periti giudiziari sono regolati nel § 12 del regolamento n. 1 che tratta la 

Page 142: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

142

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

questione dei periti.  In base a  tale disposizione, nell’albo dei periti può essere  iscritta  la persona che: 

1. gode di pieni diritti civili; 2. ha compiuto 25 anni; 3.  possiede  le  conoscenze  speciali  teoriche  e  pratiche  in  una  particolare  branca 

della  scienza,  tecnologia,  arte,  artigianato,  o  altre  abilità  per  le  quali  verrà  nominata perito; 

4. garantisce la corretta esecuzione dei compiti del perito; 5. concorda ad essere nominata ad adempiere le funzioni del perito. Il problema più importante connesso con il funzionamento dell’istituzione dei periti 

è  la  correttezza  del  processo  di  verifica  delle  competenze  dei  candidati  per  questa funzione. Purtroppo,  il presidente del  tribunale distrettuale che decide sull’iscrizione del candidato nell’albo dei periti giudiziari, non dispone delle risorse che gli avrebbero permesso di verificare il livello delle conoscenze speciali del potenziale esperto. Egli stesso, non essendo in possesso delle  conoscenze  specifiche nel  relativo  campo di  competenza, non è  in  grado di giudicare se  il completamento di un particolare corso o di un  indirizzo di studi rilascia  i titoli adeguati per diventare un  esperto  legale. Va  sottolineato  che  sono  rarissimi  i  casi  in  cui l’organo  giudiziario,  nell’ambito  di  verifica  dei  documenti  presentati  dal  candidato,  si rivolge ad un’istituzione con la richiesta di controllare e di verificare i dati ivi contenuti. 

In pratica  l’iscrizione all’albo dei periti viene eseguita dal presidente del tribunale distrettuale, sulla base dei documenti presentati dal candidato. I dati forniti dal Ministero della  Giustizia  rivelano  che,  negli  ultimi  anni,  quarantacinque  presidenti  dei  tribunali distrettuali in Polonia pochissime volte hanno rifiutato l’iscrizione all’albo dei periti.  

La  valutazione  formale  e  specifica  dei  candidati  per  gli  esperti  è  effettuata  dal presidente  del  tribunale  distrettuale.  La  letteratura  specialistica  evidenzia  gli  svantaggi della procedura di verifica delle qualità degli aspiranti agli esperti giudiziari e la mancanza di  un  adeguato  controllo  sulle  attività  dei  periti  giudiziari,  ciò  comporta  il  rischio  di convocare a  ricoprire  tale  ruolo  le persone  scorrette e  inaffidabili e, di  conseguenza, di emettere  le opinioni errate4. Esistono anche  i casi noti dei periti aventi problemi con  la legge. Per questo motivo da alcuni decenni  in Polonia si sta  lavorando su un progetto di legge sui periti giudiziari, che ipoteticamente, dovrebbe eliminare tali patologie. 

A causa del significativo problema dei periti in Polonia di recente sono state svolte una serie di analisi sui periti giudiziari, tra cui sugli esperti nominati nelle specializzazioni connesse agli esami della scrittura manuale e dei documenti5. D. Wilk nelle sue ricerche ha preso in considerazione gli esperti del campo della scrittura manuale (tra cui delle firme), dei  documenti,  della  scrittura  dattilografica,  tipografica,  dei  timbri  e  di  grafologia.  In risultato delle  ricerche  si è potuto  stabilire che  in Polonia  sono  stati  istituiti 480 esperti forensi  in  queste  specializzazioni.  Il  numero  così  alto  di  questi  esperti  è  dovuto  alla maggiore  richiesta  da  parte  delle  autorità  giudiziarie  delle  opinioni  rispetto  alle  altre specializzazioni.  Come  comunemente  saputo  i  documenti  sono  il  significativo  mezzo probatorio sia nel processo penale che civile e amministrativo. Un gran numero di questi 

Page 143: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

143 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

esperti è anche il risultato di numerosi e popolari corsi di formazione o di preparazione alla perizia della scrittura manuale, che facilitano l’accesso all’acquisizione delle conoscenze specifiche. Nel caso  di  studi  classici  della  scrittura manuale,  in maggior  parte  dei  casi,  la  scelta  di  questa specializzazione  è  stata  anche  giustificata  con  non  necessità  di  possedere  dei  costosi  ed avanzati strumenti di ricerca tecnica, il che riduce significativamente il costo dello svolgimento delle analisi ed elimina il bisogno di investimenti in attrezzature6. 

D. Wilk  indica  le  alte difficoltà nell’analisi del numero dei periti,  a  seconda delle competenze  specificate  a  causa  di  differente  descrizione  e  di  ambiguità  dei  nomi delle specializzazioni utilizzati negli albi dei vari  tribunali distrettuali. Nel corso della  sua  ricerca è stato possibile  isolare sette categorie di specializzazione nell’ambito di analisi dei documenti, ampiamente compresi. Va notato che  i periti sotto  il termine “grafologia”  indicavano spesso l’esame forense della scrittura manuale, ciò non è coerente con la terminologia criminalistica, poiché, specificamente  in Polonia,  la grafologia ha per obiettivo  l’analisi delle caratteristiche psicologiche dello scrivente sulla base della sua grafia, mentre nel caso di perizie giudiziarie il termine  coretto  è  “l’esame  forense  della  scrittura”.  Alcuni  esperti  sondati  sottolineavano inoltre la specializzazione nel campo degli studi classici della scrittura (documenti). Si è deciso di  tralasciare  questa  categoria  di  specializzazione,  tenendo  in  considerazione  che  tale  sua nominazione potrebbe essere soltanto  la precisazione della preparazione, ovvero dell’esame della  scrittura manuale.  La  stragrande maggioranza degli esperti, perché più della metà, ha indicato la specializzazione in perizia (o esame forense) dei documenti e in studio della scrittura manuale e delle firme. Gli altri esperti sono stati nominati sia nella specializzazione degli studi della scrittura manuale, sia nella perizia dei documenti. Nelle altre categorie di specializzazioni è stato istituito il numero significativamente minore degli esperti. In particolare, un basso numero degli esperti ha dichiarato di occuparsi di analisi della scrittura dattilografica, tipografica e di analisi tecniche dei documenti7.  

Si  deve  notare  che  attualmente  il  numero  dei  periti  specializzati  nell’ambito  dei documenti  è  relativamente  alto,  soprattutto  confrontando  il  numero  degli  esperti  in  altre discipline criminalistiche. L’elevato numero degli esperti nell’ambito descritto dovrebbe essere accolto positivamente, poiché l’organo giudiziario, avendo la scelta più ampia, può ottenere il parere dell’esperto nel termine più breve. Tuttavia, l’elevato numero degli esperti previsto per alcuni tribunali distrettuali può suscitare i dubbi sulla modalità di valutazione della conoscenze speciali dei candidati ai periti da parte dei presidenti dei tribunali distrettuali.  

È  molto  discutibile  la  possibilità  di  iscriversi  nell’albo  dei  periti  in  più  tribunali distrettuali, soprattutto quando sono distanti gli uni dagli altri. Tale situazione limita l’esperto nella  partecipazione  attiva  al procedimento  (ad  es. partecipazione personale  in udienza,  la partecipazione alle attività processuali). Inoltre i lunghi viaggi che richiedono più tempo creano il rischio di deterioramento della qualità ed affidabilità dei pareri del perito8. 

Invece  in  Italia,  svolgere  una Consulenza  Tecnica  nel  Settore  Giudiziario significa conseguire, da parte di un professionista tecnico, un incarico conferitogli da un Tribunale (Civile o  Penale).  In queste  circostanze  il  tecnico  assume  il  ruolo di Consulente  Tecnico d’Ufficio  (CTU),  nei  procedimenti  civili,  o  di  Perito  d’Ufficio  (nei  procedimenti  penali). 

Page 144: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

144

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Affinché  un  professionista  tecnico  possa  svolgere  una  Consulenza  Tecnica  nel  Settore Giudiziario, è necessario che lo stesso sia iscritto all’albo dei CTU o dei Periti d’Ufficio del Tribunale di riferimento. Il perito, tuttavia, può iscriversi solo al tribunale della zona della sua residenza.  

Nell’articolo 68 c.p.p. viene presa in considerazione la formazione e revisione dell’albo, stabilendo  che  l’albo  dei  periti  è  gestito  a  cura  del  presidente  del  tribunale  ed  viene formato da un comitato da lui presieduto che rappresenta un collegio composto dal Presidente del Tribunale, dal Procuratore della Repubblica, dal Presidente del Consiglio dell’Ordine Forense e dal Presidente dell’Ordine o del Collegio a cui appartiene la categoria di esperti per la quale si deve provvedere ovvero da loro delegati9.  

Il comitato decide sulla richiesta di iscrizione e di cancellazione dall’albo e a tale scopo può assumere informazioni e delibera a maggioranza dei voti. In particolare, conformemente all’art. 69  c.p.p.,  la  commissione  responsabile  per  la  gestione  dell’albo,  prima  di  iscrivere  il nominativo  del  nuovo  consulente,  procede  alla  valutazione  del  requisito  della  speciale competenza della materia  in base ai  titoli e documenti attestanti  la  specializzazione del richiedente, nonché il certificato di iscrizione all’albo professionale10. 

Infatti  lo  svolgimento delle attività del Consulente Tecnico d’Ufficio o di Perito di un Tribunale in Italia esige il possesso di specifiche competenze tecnico‐procedurali. Esattamente il punto 1 dell’articolo 61 del codice di procedura civile stabilisce che “quando è necessario, il giudice può farsi assistere, per il compimento di singoli atti o per tutto il processo, da uno o più consulenti di particolare  competenza  tecnica”.  Il punto 2 dello  stesso  codice precisa  che  la scelta  dei  consulenti  tecnici  deve  essere  normalmente  fatta  tra  le  persone  iscritte  in  albi speciali, formati a norma delle disposizioni di attuazione al presente codice.  

Le  norme  di  iscrizione  all’albo  vengono  regolate  sia  dal  Codice  di  procedimento civile che di procedimento penale.  

Nell’ambito di procedimento civile, l’art. 16 regola la presentazione delle domande d’iscrizione all’albo che dovrebbero essere corredate da: 

1. estratto dell’atto di nascita;  2.  certificato  generale  del  casellario  giudiziario  di  data  non  anteriore  a  tre mesi 

dalla presentazione;  3. certificato di residenza nella circoscrizione del tribunale;  4. certificato di iscrizione all’associazione professionale;  5.  i  titoli  e  i  documenti  che  l’aspirante  crede  di  esibire  per  dimostrare  la  sua 

speciale capacità tecnica.  Anche nell’ambito penale il riferimento ai requisiti per l’iscrizione all’albo dei periti 

lo  troviamo nell’art. 69  in  cui nel punto 1  viene  specificato  che  “Salvo quanto previsto dal comma 3, possono ottenere  l’iscrizione nell'albo  le persone  fornite di  speciale  competenza nella materia”. I punti successivi dello stesso articolo stabiliscono la documentazione necessaria per  l’iscrizione all’albo dei periti nonché gli attributi morali.  Infatti  il punto 3 dello  stesso articolo prevede che non possono ottenere l’iscrizione nell'albo le persone:  

Page 145: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

145 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

1) condannate con sentenza irrevocabile alla pena della reclusione per delitto non colposo, salvo che sia intervenuta riabilitazione,  

2)  che  si  trovano  in  una  delle  situazioni  di  incapacità  previste  dall'articolo  222 comma 1 lettere a), b), c) del codice11, 

3) cancellate o radiate dal rispettivo albo professionale a seguito di provvedimento disciplinare definitivo.  

La  richiesta di  iscrizione nell’albo  resta  sospesa per  il  tempo  in  cui  la persona  è imputata di delitto non colposo per  il quale è consentito  l’arresto  in  flagranza ovvero è sospesa dal relativo albo professionale  

Le  informazioni specifiche riguardanti  la condotta pubblica e privata dell’aspirante al perito vengono acquisite a cura del presidente del  tribunale e devono essere assunte presso le autorità (politiche e) di polizia (art. 17 c.p.c).  

L’art. 18 c.p.c. delle disposizioni di attuazione al codice di procedura civile dispone che “l’albo è permanente”. La medesima disposizione normativa prevede, inoltre, la procedura di  revisione  dell’albo:  ogni  quattro  anni  il  comitato  del  presidente  deve  provvedere  alla revisione dell’albo per eliminare  i  consulenti per  i quali è venuto meno alcuno dei  requisiti previsti nell’articolo 15 (speciale competenza tecnica in una determinata materia, alta condotta morale e  iscrizione nelle  rispettive associazioni professionali) o è  sorto un  impedimento a esercitare l’ufficio.  

Nonostante  tale  disposizione  normativa  preveda  espressamente  che  revisione debba essere effettuata ogni quattro anni, nulla dice  in merito  con  i quali  criteri debba essere condotta12.  

In  altre  parole  la  legge  prevede  che  per  lo  svolgimento  dell’attività  di  CTU  o  di Perito  d’Ufficio  di  un  Tribunale  in modo  efficiente  ed  efficace  è  necessario  essere  in possesso di specifiche competenze tecnico‐procedurali, ossia essere in grado di coniugare e  gestire  le  proprie  particolari  competenze  tecniche  nell’ambito  di  un  procedimento giudiziario. In tal senso è sostenuto in dottrina che il comitato possa richiedere in sede di revisione  agli  iscritti  di  documentare  la  partecipazione  ad  attività  di  aggiornamento, sebbene  sia  stato osservato che,  in difetto di  tale  requisito, possa difficilmente  ritenere che il comitato possa disporre la cancellazione dell’iscritto13.  

Presso  ogni  tribunale  sono  istituti  gli  albi  dei  periti  divisi  in  categorie,  ciò  viene stabilito nel punto 1 dell’art. 67 c.p.p. Nel punto 2 sono specificate le categorie di esperti in: medicina  legale, psichiatria, contabilità,  ingegneria e  relative  specialità,  infortunistica del  traffico e della circolazione stradale, balistica, chimica, analisi e comparazione della grafia, interpretariato e traduzione.   

Nell’art. 221 comma 1 c.p.p viene precisato: “Il giudice nomina il perito scegliendolo tra gli  iscritti negli appositi albi o  tra persone  fornite di particolare  competenza nella  specifica disciplina. Quando  la perizia è dichiarata nulla,  il giudice cura, ove possibile, che  il nuovo incarico  sia  affidato  ad  altro  perito”.  Ciò,  costituisce  il requisito  essenziale  richiesto  dai tribunali per l’espletamento della predetta attività, anche con finalità dirette alla comunicazione richiesta dall’Istituzione Giudiziaria. 

Page 146: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

146

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Tuttavia,  l’art.  221  del  c.p.p.  prevede  inoltre  l’eventualità  che  il  giudice,  per questioni di  varia natura, nomini una persona non  iscritta nell’albo dei periti,  comunque specificando la necessità dei requisiti della particolare competenza del soggetto scelto per lo svolgimento  delle  indagini  peritali;  tale  scelta  potrà  essere  fatta  solo  con  ordinanza  che indichi precisamente le sue ragioni, prediligendo la persona che svolge la medesima attività professionale presso un ente pubblico.  

La perizia è considerata uno dei mezzi di prova a disposizione del giudice, il quale ha il potere di decidere  se  servirsi o meno di  tale ausilio per  la  risoluzione di quelle questioni tecniche che non rientrano nelle sue ordinarie conoscenze. 

Le parti possono soltanto sollecitare tale nomina, non sussistendo, ad ogni modo, a carico delle stesse, uno specifico onere in tal senso. 

La  nomina  del  perito,  anche  se  sollecitata  dalle  parti,  rimane  sottoposta  alla valutazione  discrezionale  da  parte  dell’organo  giudicante,  il  quale,  nel  provvedimento  di ammissione  con  contestuale  indicazione  del  nominativo  del  prescelto  e  del  quesito  allo stesso posto, deve limitarsi ad indicare, anche genericamente, le motivazioni per cui ritiene necessario tale mezzo14.  

Il  Consulente  Tecnico  d’Ufficio  dopo  la  sua  nomina  diventa  l’assistente  dell’organo giudiziario, ciò li conferisce il diritto di svolgere le indagini e acquisire le prove utili nell’inchiesta, che, tuttavia, devono essere autorizzate dal giudice. Il lavoro del CTU deve essere trasparente ed oggettivo, al fine di assicurare l’imparzialità della sua attività15. Conformemente all’art. 508 c.p.p. se  il giudice, di ufficio o  su  richiesta di parte, dispone una perizia,  il perito è  immediatamente citato a comparire e deve esporre il suo parere nello stesso dibattimento. 

Nell’ambito delle  indagini sulla scrittura  in  Italia è prevista  la figura del grafologo, con l’indicazione  della  specializzazione  in  questa  disciplina  (grafologo  giudiziario,  grafologo consulente  dell’età  evolutiva,  grafologo  di  consulenza  familiare  o  grafologo  di  consulenza professionale). Di conseguenza  il grafologo giudiziario esegue  le perizie nel campo giuridico. Tuttavia, ancora oggi, a seguito dell’erronea dicitura del passato, viene utilizzato comunemente il  termine  “perizia  calligrafica”,  definita  così  per  mancanza  di  una  effettiva  preparazione grafologica  in  questo  ambito. Molti  decenni  fa  tante  perizie  in  materia  di  manoscrittura venivano effettuate attraverso  il confronto formale di  lettere omografe. Tali perizie, eseguite principalmente dai calligrafi o dagli insegnanti, non prendevano in considerazione la parte “viva” della scrittura, ovvero tutti gli elementi del movimento  (impossibile da alterare o copiare), ma soltanto  la forma delle singole  lettere (possibili da modificare o copiare).  Il termine è ormai  in disuso dopo  l’applicazione  in campo penale del decreto  legislativo n. 271 del 28  luglio 1989, dove è stato sostituito con la definizione “analisi e comparazione della grafia”.  

Un altro metodo di analisi della scrittura è quello grafometrico che si basa sulle regole metriche molto  precise,  ovvero  sull’uso  delle  tecniche  più  quantitative  che  qualitative  che analizzano  la staticità della scrittura e non  il suo movimento. Anche questo caduto  in disuso proprio per mancanza di considerazione della parte essenziale del movimento grafico.  

Anche  più  evoluto  il metodo  grafonomico  che  impone  delle  regole  scientifiche corrette e si basa sulla tecnica segnaletico‐descrittiva, nonostante che consideri il movimento della scrittura, non da valenze alle cause psicologiche e neurofisiologiche dello scrivente. È vero 

Page 147: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

147 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

che nella perizia giudiziaria non viene svolto il quadro psicodinamico dell’autore della scrittura, tuttavia la conoscenza degli aspetti psicodinamici e neurofisiologici del gesto grafico, essenziale nel metodo grafologico, permette al confronto anche dei movimenti più fini, perciò consente di capire la loro eziologia e la logica, ai fini di comparazione o di ricerca dell’identità grafica. 

Nell’ambito della perizia grafologica in Italia funzionano alcune università e diverse scuole  accreditate  che  preparano  appositamente  a  questa  professione,  riconosciute dall’Associazione Grafologi  Italiani  e dall’Associazione Grafologi  Professionisti.  Le  scuole triennali di studio grafologico preparano gli addetti al superamento dell’esame presso suddette associazioni  di  grafologia  per  le  quali,  il  4 ottobre  2010,  è  stato  firmato dal Ministro della Giustizia e dal il Ministro delle Politiche Comunitarie, il decreto di annotazione nell’elenco delle Associazioni di professionisti senza albo ai sensi del dlg 206/2007. 

Per la prima volta nella storia delle professioni italiane, le Associazioni professionali non regolamentate hanno trovano una forte legittimazione all’interno di una legge dello Stato con l’iscrizione in un registro ministeriale e conseguente accreditamento per la partecipazione alle piattaforme europee.  Il  superamento dell’esame presso una di queste due Associazioni italiane permette di diventarne il membro e l’iscrizione all’albo dei periti giudiziari.  

Di conseguenza  il decreto del 2010 ha segnato una svolta  importante e una guida per la selezione dei periti giudiziari nel campo dell’esame della scrittura, tuttavia non ha ancora risolto  il  problema  della  verifica  delle  competenze  dei  periti  iscritti  negli  appositi  albi precedentemente all’entrata in vigore del decreto. È vero che le suddette Associazioni, come tante altre, sono incaricate a svolgere i corsi di formazione e i corsi di aggiornamento, è vero che l’art. 5 del disegno di legge 1378 prevede l’obbligo per i periti grafologi di accrescere e di aggiornare le proprie competenze tramite la frequentazione dei corsi, delle pubblicazioni e degli  insegnamenti16,  tuttavia  attendendo  che  tale  disegno  di  legge  diventi  un  atto normativo i periti giudiziario iscritti negli albi dei tribunali prima del 2010 (quando ci si poteva iscrivere come grafologo dopo qualsiasi corso privato), rinnovano tuttora  le  loro registrazioni non  sulla base  delle  competenze  acquisite,  aggiornate  e debitamente documentate, ma  in base  alla  loro attività precedente  come grafologi presso gli  stessi  tribunali.  L’utilizzo di  tale criterio, sicuramente insufficiente, non è in grado di valutare la correttezza dei pareri peritali svolti dai periti nel passato, come non può garantire la correttezza delle loro opinioni future.  

 Un caso della pratica peritale in Italia  Il  testamento  olografo  vergato  e  stipulato  a  nome  della  signora  R.F.,  firmato  in 

calce da 4  testimoni, di  cui uno di questi  era  l’avvocato dell’“aspirante  erede”,  è  stato contestato dalla  famiglia della defunta R.F.  Il primo esame eseguito dalla perito di parte della famiglia della defunta, con preparazione grafologica di impostazione morettiana (che considera  il movimento come espressione neurofisiologica dello scrivente), ha permesso di constatare la falsità sia della scrittura che della firma in calce.  

Durante  le  operazioni  preliminari  di  acquisizione  delle  fotografie  del  materiale contestato presso lo studio notarile, dove è stato depositato il documento, la CTU (ovvero perito d’ufficio),  con pluriennale  esperienza peritale,  si  è presentata  con  il microscopio 

Page 148: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

148

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

digitale e con  il telefono cellulare. Dopo aver acquisito  i frammenti del testamento con  il microscopio tenuto in diversi modi a mano libera e a diverse distanze, ha proseguito con la raccolta del materiale  fotografico con  l’uso dello smartphone senza un appoggio, quindi sempre a mano libera, inclinando il telefono sotto diverse angolazioni.  

              

                      

Foto 1. Il frammento del testamento 

olografo contestato ‐ parte finale.  (La fotografia 

acquisita da perito di parte della famiglia 

della defunta) 

Foto 2. La firma in calce al testamento contestato. (La fotografia acquisita da perito di parte della famiglia della defunta) 

Page 149: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

149 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

              

Delle comparative c’erano a disposizione 21  firme della defunta. Non si è riuscito ad  acquisire  nessun  testo  più  lungo  vergato  con  la  sua mano,  tuttavia  il  numero  e  la qualità delle firme autografe erano sufficienti per procedere nelle indagini. 

               

     

Nelle sue operazioni peritali la CTU si è servita del metodo grafonomico (ormai in disuso per  applicazione  prevalentemente  quantitativa  e  mancato  approccio  alla  grafomotricità), valutando  quantitativamente  tutte  le  lettere  del  testo  del  testamento,  ma  non disponendo di un testo scritto più lungo della defunta non ha avuto il modo di comparare i 

   

Foto 3, 4, 5. Le tre di  ventuno firme autografe della defunta adoperate nella comparazione.  (Le fotografie acquisite da perito di parte della famiglia della defunta) 

 

Foto 6. Una delle fotografie presentate dalla CTU nell’albo allegato alla perizia.  

Foto  1  Foto 2 Foto 3 

Page 150: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

150

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

segni misurati. Tuttavia con  le misurazioni delle  lettere è riuscita a riempire 2 di 22 fogli dell’elaborato. Altri 6  fogli  li ha dedicati alla spiegazione del metodo grafonomico e alle sue  origini.  Le  fotografie  del  testamento  contestato  e  delle  comparative  sono  state inserite in un album a parte, senza opportune spiegazioni. La loro qualità risultava bassa e le  forme  di molte  lettere  erano  distorte.  Numerose  fotografie  scadenti,  perciò  inutili, hanno riempito il numero delle pagine dell’albo. 

Nonostante  la  qualità  scadente  delle  fotografie  acquisite  dalla  CTU,  è  stato possibile valutare e comparare, fra  il testamento contestato compreso la firma  in calce e le firme autografe (comparative), alcuni valori essenziali della scrittura come per esempio: collegamenti/stacchi  fra  le  lettere,  inclinazione delle aste delle  lettere, presenza/assenza dei segni “scattanti” sul rigo e del rigo ascendente costruito a scaglioni17, ritmo e modalità di costruzione di alcune lettere. 

                      

 Tuttavia  la  CTU  sbaglia  anche  questi  valori:  se  da  una  parte  alla  scrittura  del 

testamento contestato e della firma sottostante giustamente attribuisce criterio di lettere prevalentemente  staccate,  dall’altra  attribuisce  il  valore  di  staccata  anche  alle  firme autografe,  ciò,  come  è  possibile  osservare,  non  corrisponde  al  vero,  poiché  nelle comparative  le  lettere  sono prevalentemente attaccate  con  la  tendenza di unire  i  segni anche  più  difficili  (come  per  esempio  la  “i”  per  la  presenza  del  puntino).  Similmente 

 

Foto 7. La firma in calce al testamento contestato: Non è presente il fenomeno “a scaglioni”. 

Page 151: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

151 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

attribuisce  le  conformità  fra  l’andamento  del  rigo  di  base  nella  firma  in  calce  al testamento  contestato  e  nelle  autografe,  il  ritmo  nella  modulazione  delle  lettere, dell’inclinazione  e della disposizione delle  lettere  sul  rigo di base. Ovviamente,  come  è possibile osservare, nessuna delle sue dichiarazioni corrisponde alla verità.                        

Nonostante  che  la  CTU  nel  suo  elaborato  faccia  i  riferimenti  all’analisi  del movimento,  in  realtà  nelle  sue  analisi  comparative  sottopone  all’esame  la  sola  forma grafica.  Infatti attribuisce  l’autenticità alla grafia del testamento richiamando soprattutto la  lettera “R” del nome della defunta,  facilmente  imitabile.  In questo punto si verifica  la limitatezza del modo di procedere della CTU, poiché non  coglie  la  staticità delle  forme presenti  in tutto  il testamento contestato, compreso  la firma  in calce, a confronto con  la dinamicità delle firme autografe della defunta.  

Nel parere della CTU non mancano neanche le contraddizioni, infatti alla p. 11 del suo elaborato ella attribuisce al ritmo del testamento in verifica la fluidità e la spontaneità, mentre  nella  parte  conclusiva  alla  p.  21,  sempre  riferendosi  al  ritmo,  gli  conferisce l’artificiosità e  l’assenza delle caratteristiche genuine ed automatiche. Nonostante ciò  la CTU aggiudica al testamento in verifica il valore di autenticità. 

Lo  studio grafologico  completo, profondo e oggettivo ha permesse di  riscontrare moltissime differenze motorie fra il testamento in verifica, compreso la firma sottostante, e  le  firme  autografe  della  defunta.  Infatti  nel  testamento  è  chiaramente  osservabile 

Foto 8, 9, 10, Firme comparative: è evidente la  presenza  di  Ascendente  a  scaglioni, persino nella  firma eseguita sul modulo con le righe prestampate (vedi foto 10).  

 

Foto 8.

Foto 9. 

Foto 10.

Page 152: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

152

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

l’inibizione  del  movimento  che  rivela  un’altra  personalità,  che  cura  la  forma  in  ogni dettaglio  a  scapito  del  movimento,  mentre  in  tutte  le  firme  autografe  della  defunta traspare  il  procedere  veloce,  spontaneo,  persino  agitato  e  impaziente  a  scapito  della forma. Tuttavia, in tutte le firme comparative tre segni sono di buona lettura: ‘R’, ‘t’ e ‘F’ e proprio  questi  attirano  l’attenzione  del  falsario,  che  cerca  di  riprodurne  le  forme. L’esecuzione  di  queste  lettere  non  presenta  nessuna  difficoltà  imitativa,  anzi  sono  le lettere  più  semplici  e  attirano  attenzione,  ciò  viene  considerato  in  tutti  tipi  di  scuole grafologiche, iniziando da Klages, autore della legge della direzione attentiva: le modifiche intenzionali hanno per oggetto i tratti che attirano di più l’attenzione18, ovvero:  “attirano di più l’attenzione gli elementi più rappresentativi come le maiuscole, gli inizi di parola, le lettere lunghe, la dimensione, la larghezza, l’assetto, caratteri particolari”19.  

Dalle impensabili considerazioni della CTU, dalle sue dichiarazioni, dalle misurazioni inutili delle  lettere  (per mancanza di un relativo materiale di comparazione), e persino dalle contraddizioni all’interno del suo elaborato traspare l’insicurezza del procedimento, dovuto senz’altro alla insufficiente preparazione professionale, sia tecnica nell’ambito di acquisizione del materiale, che metodologica. Probabilmente questa carenza ha messo la CTU nella condizione di incertezza di fronte alla presenza di una delle firme di quattro testimoni  dichiaranti  la  presenza  durante  la  stesura  dell’ultima  volontà  della  defunta, vergata in calce al testamento, appartenente all’avvocato della parte pretendente il diritto all’eredità. 

L’esempio  riportato  in  alto  dimostra  l’esigenza  delle  verifiche  delle  competenze anche nel  caso degli esperti  iscritti da decenni negli albi dei periti presso  i  tribunali ma anche delle metodologie da loro adoperati.  

La  necessaria  verifica  delle  competenze  del  perito  non  elimina  tuttavia  la probabilità dell’errore dell’esperto. Anche negli esperti  con una  lunga esperienza non  si può eliminare  l’eventualità di uno  sbaglio, poiché ogni  caso è diverso ed esige  i diversi approcci  metodologici.  Anzi,  una  lunga  esperienza  può  implicare  la  routine20.  Inoltre bisogna prendere  in considerazione  il fattore della percezione soggettiva che è una delle cause degli sbagli.  

Nella psicologia del perito vengono considerate certe  regolarità nell’emettere dei pareri  categorici.  Secondo  l’osservazione  di  H. Malewski  e  A.  Zalkauskiene  il  notevole aumento  di  opinioni  categoriche  si  verifica  tra  il  terzo  e  il  decimo  anno  di  lavoro professionale  dell’esperto,  di  conseguenza  si  avvera  il  timore  di  sbagliare,  con  una sensazione di disagio circa la corretta presentazione del parere.  

“Questi fattori negativi, spesso a livello del’inconscio, influiscono sulla motivazione dell’esperto,  l’esame  sostanziale  del  problema  e  la  presentazione  oggettiva  del  parere diventa l’obiettivo secondario, e l’obiettivo superiore è non perdere la faccia21”.    

Page 153: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

153 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

 FONTI BIBLIOGRAFICHE 

 1. Brescia G., Manuale del perito  e del  consulente  tecnico, nel processo  civile  e penale, 

Maggioli Editore, Santarcangelo di Romagna 2015. 2. Cieśla R., Technical Examination of Documents. Within the Scope of Polish Evidence Law, 

Wydawnictwo Uniwersytetu Wrocławskiego, Wrocław 2006. 3.  Grębowiec‐Baffoni  J.,  Biegły  sądowy  i  biegli  stron  we  Włoszech  jako  konsultanci 

techniczni w  postępowaniu  –  prawne  i  socjologiczne  aspekty  funkcji  biegłych  [in]  J. żylińska,  M.  Filipowska‐Tuthil  (a  cura  di)  ,  Postępowanie  dowodowe  w  procesie karnym – zagadnienia wybrane, Wyższa Szkoła Prawa  im. H. Chodkowskiej, Wrocław 2016, pp. 360‐374. 

4.  Gruza  E.,  Junk  science  po  polsku,  [in]  V.  Kwiatkowska‐Darul,  Czynności  procesowo‐kryminalistyczne  w  polskich  procedurach. Materiały  z  konferencji  naukowej  IV  Zjazdu Katedr Kryminalistyki, Toruń 2004, pp. 67–78 

5.  Gruza  E., Moralność,  etyka  a  praca  biegłego,  [in]  Z.  Kegel  (a  cura  di),  Kryminalistyczna ekspertyza  pismoznawcza  a  grafologia”  Wydawnicto  Uniwersytetu  Wrocławskiego, Wrocław 2003, pp. 77–84, 

6. Gruza E., Ustawa o biegłych – realna potrzeba czy kosztowny zbytek?, [in] A. Głazek, J. Wójcikiewicz (a cura di), Biegły w sądzie. Konferencja w 40. rocznicę śmierci Profesora Jana Sehna, Kraków 2005, pp. 19–29. 

7. Karczmarska D., Sądowa ocena opinii biegłego w procesie karnym ‐ Judicial Evaluation of Expert  Opinion  in  Criminal  Proceedings,  ANNALES  ‐  Universitatis  Mariae  Curie‐Skłodowska Lublin ‐ Polonia Vol. LVI/LVII SECTIO G 2009/2010.  

8. Klages L., Expression du caractère dans l’ècriture, Delachaux‐Niestlé, Neuchatel, 1949 9.  Leśniak  M.,  Ławrientjew  S.,  Przesłanki  wpisu  na  listę  biegłych  z  zakresu  badań 

dokumentów w sądach okręgowych w Częstochowie, Gliwicach  i Katowicach‐analiza praktyki,  [in]  R.  Cieśla  (a  cura  di) Współczesna  problematyka  badań  dokumentów, Wrocław 2015, pp. 215‐228. 

10. Malewski  H.,  Zalkauskiene  A.,  Przyczyny  błędów  w  ekspertyzie  pizmoznawczej,  [in] Problematyka  z  dowodu  ekspertyzy  dokumentów,  Z.  Kegel  (a  cura  di), Uniwersytet Wrocławski, Wrocław 2002 

11.  Palaferri  N.,  L’indagine  grafologica  e  il  metodo  morettiano,  Edizione  Messaggero Padova,  1999,  p.164.  Ascendente  a  scaglioni  ha  una  propria  interpretazione psicologica quindi è un segno identificativo dello scrivente. 

12.  Scolaro  A.,  La  consulenza  tecnica  nel  conflitto  genitoriale.  L’affidamento  dei  figli, l’assegnazione  della  casa  familiare  e  gli  oneri  di  mantenimento,  G.  Giappichelli Editore, Torino 2014. 

13. Skorupka J., Kodeks postępowania karnego. Komentarz, wyd.2, Legalis 2016    www.sip.legalis.pl. 

Page 154: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

154

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

14. Vettorazzo B., Metodologia della perizia grafica sulla base grafologica, Giuffrè Editore, Milano 1998 

15. Widła T., Uwagi o przeprowadzaniu dowodu z opinii biegłego, „Palestra” 2002, n. 3–4, pp. 66–73.  

16. Wilk D., Potencjał ekspercki w  zakresie oceny autentyczności dział  sztuki  i dokumentów w Polsce, [in] R. Cieśla, Współczesna problematyka badań dokumentów (a cura di), Wrocław 2015, pp.309‐326. 

 Fonti dal Giornale Ufficiale:  1. Dz.U. del 2001 n. 98 pos. 1070 2. Dz. U. del 2005, n. 15, pos. 133,                                                                    Cattedra di Criminalistica della Facoltà di Legge, Amministrazione ed Economia, Università di Wrocław (Polonia); [email protected]

 Dipartimento di Sociologia dei Gruppi di Disponibilità,  Istituto di Sociologia, Facoltà di Scienze Sociali, Università di Wrocław (Polonia), Scuola di Giurisprudenza, Alma Mater Studiorum Università di Bologna (Italia); [email protected]

1 Lo statuto del perito giudiziario è attualmente regolato nel regolamento del Ministro della Giustizia del 24 gennaio 2005 sui periti giudiziari (Giornale Ufficiale: Dz. U. del 2005, n. 15, pos. 133). 

2 Giornale Ufficiale: Dz.U. del 2001 n. 98 pos. 1070. 3 J. Skorupka, Kodeks postępowania karnego. Komentarz, 2016, wyd.2, Legalis, www.sip.legalis.pl, accesso: 30.05.2017; R.Cieśla, Technical Examination of Documents. Within  the Scope of Polish Evidence  Law, Wydawnictwo  Uniwersytetu Wrocławskiego, Wrocław  2006,  D.  Karczmarska,  Sądowa  ocena  opinii biegłego w procesie karnym ‐ Judicial Evaluation of Expert Opinion in Criminal Proceedings, ANNALES ‐ Universitatis Mariae Curie‐Skłodowska Lublin ‐ Polonia Vol. LVI/LVII SECTIO G 2009/2010, p. 1.  

4 T. Widła, Uwagi o przeprowadzaniu dowodu  z opinii biegłego, „Palestra” 2002, n. 3–4, pp. 66–73; E. Gruza,  Junk  science  po  polsku,  [in]  V.  Kwiatkowska‐Darul,  Czynności  procesowo‐kryminalistyczne  w polskich procedurach. Materiały z konferencji naukowej IV Zjazdu Katedr Kryminalistyki, Toruń 2004, pp. 67–78; E. Gruza, Moralność, etyka a praca biegłego, [in] Z. Kegel (a cura di), Kryminalistyczna ekspertyza pismoznawcza a grafologia” Wydawnictwo Uniwersytetu Wrocławskiego, Wrocław 2003, pp. 77–84; E. Gruza, Ustawa o biegłych – realna potrzeba czy kosztowny zbytek?, [in] A. Głazek, J. Wójcikiewicz (a cura di), Biegły w sądzie. Konferencja w 40. rocznicę śmierci Profesora Jana Sehna, Kraków 2005, pp. 19–29.  

5 D.Wilk, Potencjał ekspercki w zakresie oceny autentyczności dział sztuki i dokumentów w Polsce, [in] R. Cieśla, Współczesna problematyka badań dokumentów (a cura di), Wrocław 2015, pp.309‐326. 

6  Idem,  pp.309‐326,  Cfr  anche: M.Leśniak,  S.Ławrientjew,  Przesłanki wpisu  na  listę  biegłych  z  zakresu badań dokumentów w sądach okręgowych w Częstochowie, Gliwicach i Katowicach‐analiza praktyki, [in] R. Cieśla (a cura di) Współczesna problematyka badań dokumentów, Wrocław 2015, pp. 215‐228. 

7 Più su questo argomento  in: D.Wilk, Potencjał ekspercki w zakresie oceny autentyczności dzieł sztuki  i dokumentów  w  Polsce,  [in]  R.  Cieśla, Współczesna  problematyka  badań  dokumentów  (a  cura  di), Wrocław 2015, s.309‐326. 

8 Idem. 

Page 155: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Rafał CIEŚLA, Jolanta GRĘBOWIEC‐BAFFONI, SULLA QUESTIONE DI COMPETENZE DEI PERITI 

 

155 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

                                                                                                                                                                   9 G. Brescia, G. Brescia, Manuale del perito e del  consulente  tecnico, nel processo  civile e penale, Maggioli Editore, Santarcangelo di Romagna 2015, p. 383. 

10 Idem. 11  L’art.  222  c.p.p.  comma  1:  Non  può  prestare  ufficio  di  perito,  a  pena  di  nullità  a)  il minorenne, l’interdetto,  l’inabilitato  e  chi è  affetto  da  infermità  di  mente;b)  chi è  interdetto  anche temporaneamente dai pubblici uffici ovvero è interdetto o sospeso dall’esercizio di una professione o di un’arte;c) chi è sottoposto a misure di sicurezza personali o a misure di prevenzione; d) chi non può essere assunto come testimone o ha facoltà di astenersi dal testimoniare o chi è chiamato a prestare ufficio  di  testimone  o  di  interprete;  e)  chi è  stato  nominato  consulente  tecnico  nello  stesso procedimento o in un procedimento connesso. 

12 A. Scolaro, La consulenza  tecnica nel conflitto genitoriale. L’affidamento dei  figli,  l’assegnazione della casa familiare e gli oneri di mantenimento, G. Giappichelli Editore, Torino 2014, p. 25. 

13 Idem. 14 G. Brescia, op. cit., p. 386 15  J.  Grębowiec‐Baffoni,  Biegły  sądowy  i  biegli  stron we Włoszech  jako  konsultanci  techniczni w postępowaniu – prawne i socjologiczne aspekty funkcji biegłych [in] J. żylińska, M. Filipowska‐Tuthil (a cura di)  , Postępowanie dowodowe w procesie karnym – zagadnienia wybrane, Wyższa Szkoła Prawa im. H. Chodkowskiej, Wrocław 2016, p. 365 

16  L’art.  5  del  disegno  della  legge  1378  (Aggiornamento  professionale)  1)  È  fatto  obbligo  a  ciascun grafologo giudiziario di svolgere  in modo costante un’attività di aggiornamento frequentando corsi di specializzazione  e master sulla  grafologia  giudiziaria  presso  scuole  selezionate  e  accreditate  dal Ministero della  giustizia, ove esistenti,  con  l’obbligo di  frequenza  ad  almeno due  corsi o master per ciascun anno.2) Qualora l’attività di aggiornamento prevista dal comma 1 non sia realizzabile, è prevista l’istituzione di  corsi  finalizzati,  della  durata  di  non meno  di  quindici  ore  distribuite  in  due  corsi  per semestre, e organizzati da un numero non  inferiore a cinque grafologi dei quali almeno tre  iscritti da almeno quindici anni  all’albo dei CTU di  cui  all’articolo 4.3).  I  corsi di  cui al  comma 2,  con  i  relativi programmi,  i nominativi dei partecipanti, dei docenti e degli allievi, e  l’indicazione della sede dei corsi stessi sono comunicati al presidente del tribunale competente per territorio almeno tre mesi prima del loro  svolgimento.4)  Al  termine  dei  corsi  è  comunicato  al  presidente  del  tribunale  competente  per territorio il verbale delle attività di formazione svolte con le firme dell’avvenuta frequenza da parte dei docenti e degli allievi.5) In ciascun corso è prevista  la frequenza, da parte di ogni docente, alle  lezioni svolte dagli altri docenti nelle materie non rientranti nel proprio incarico di insegnamento. 

17 cioè quando le singole parole salgono con diversi gradi di inclinazione posizionandosi l’una sopra l’altra in modo  irregolare. “Nel rigo Ascendente esiste  la possibilità di una salita a scaglioni, di modo che  le parole  sembrano  collocarsi  sul  rigo  come  le  tegole  dei  tetti,  talvolta  anche  un  po’  sconnesse”:  N. Palaferri,  L’indagine  grafologica  e  il metodo morettiano,  Edizione Messaggero  Padova,  1999,  p.164. Ascendente a scaglioni ha una propria interpretazione psicologica quindi è un segno identificativo dello scrivente. 

18 L. Klages, Expression du caractère dans l’ècriture, Delachaux‐Niestlé, Neuchatel, 1949, p. 13, 195, in B. Vettorazzo, Metodologia della perizia grafica sulla base grafologica, Giuffrè Editore, Milano 1998 p. 67 

19 B. Vettorazzo, Metodologia della perizia grafica sulla base grafologica, Giuffrè Editore, Milano 1998 p. 67. 20 J. Grębowiec‐Baffoni, op. cit. p. 369 21 H. Malewski,  A.  Zalkauskiene,  Przyczyny  błędów w  ekspertyzie  pizmoznawczej,  [in]  Problematyka  z dowodu ekspertyzy dokumentów, Z. Kegel (a cura di), Uniwersytet Wrocławski, Wrocław 2002, p. 943 

Page 156: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

156

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

DOI:10.24193/SUBBiur.62(2017).2.17 Published Online: 2017-06-15

Published Print: 2017-06-30

Neculai ZAMFIRESCU* Ionuț CONSTANTINESCU

Abstract: Research of Causality Report from Psychanalitical Perspective. The authors

explain the actions in various situations from the psycho-analytical prospective, as a use full tool in explaining the cause-effect relation. The ratio cause-effect is viewed as a double sided relation, both psychological and physical at the same time. The explanations are made based on a case upon the analysis of surveillance camera images. The article underlines the physical and psychical aspects of an aggression, as they can be observed and explained from the psychocriminalistic point of interpretation.

The use of modern psychanalysis in criminal various cases has been enhanced by recent researches, case analysis success and it’s appeal to public’s interest.

Keywords: cause-effect relation; psychological approach; surveillance camera images.

Cercetarea raportului de cauzalitate este un instrument care, pus la îndemâna practicii, oferă soluții juste pentru toate situațiile cu care sunt confruntate organele judiciare, situații care, prin diversitatea și complexitatea lor, au ridicat, adeseori, aspecte delicate, a căror rezolvare nu a fost lipsită de dificultate.1

Rațiunea impune ca toate antecedentele unui rezultat ilicit, atâta timp cât există o înlănțuire între ele, să intre sub sancțiunile penale în măsura imputabilității. Din această perspectivă, se impune ca examinarea imaginilor video să se realizeze cu mare atenție pentru a se remarca dacă, șirul de acțiuni au rezultate parțiale și dacă între cauzele mediate s-au interpus acțiuni ce au determinat rezultatul.

Alăturându-ne opiniei potrivit căreia, legătura de cauzalitate în infracțiune prezintă un dublu aspect, fizic și psihic, urmează să valorificam imaginile video puse la dispoziție pe baza ambelor aspecte. Acțiunea fizică se constată deoarece sa exteriorizat, în afară de orice mărturisire, iar acțiunea psihică se deduce și explicit se motivează din perspectivă psihanalitică2.

Page 157: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

157 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

MOMENTUL 1 - REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI FIZIC

Premisa declanșării evenimentului3

1

2 3

4 5

6

Page 158: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

158

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Subiectul (A) remarcă bidonul (ce conține material de construcții,) după o prealabilă tatonare asiguratorie, intră nelegitim în posesia bidonului 4.

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI PSIHIC

Teza de lucru pentru momentul 1

INTERVAL ORAR

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR

REFLEFICTIVITATEA MĂRTURIILOR

INTERPRETARE PSIHANALITICĂ

15:34:57 Apariția subiectului (A) Privirea îi este atrasă de un obiect aflat sub schela metalică

Remarcă și dorință impulsivă

15:34:57- 15.37:00

Este evidentă preocuparea subiectului (A) pentru a remarca daca obiectul vizat este în atenția unui eventual posesor.

Precugetarea furtului.

15.37:00

15.37:18-15.37:42

Subiectul (A) intra sub schela, verifică conținutul obiectului vizat (un bidon din plastic plin cu material de construcții.) intră în posesie nelegitimă a acestuia. Iese de sub schelă cu bidonul în mâna dreaptă. In acest moment o persoană aflata în afara imaginii înregistrate, îi atrage atenția asupra faptului că bidonul trebuie să rămână la locul lui. Așează bidonul la marginea trotuarului intrând în comunicare contradictorie cu persoana aflata în afara imaginii.

Impuls patologic de a intra în posesia obiectelor ( în reprezentarea sa “ obiecte fură stăpân “) Trecerea de la obsesie la compulsie, respectiv, capacitatea de a reduce teama pe care o provoacă obsesiile 5. Refuzul adaptării la realitate. Situație nevrotica, complexuala, cu imposibilitatea de a asimila condițiile unui model social6.

Page 159: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

159 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

MOMENTUL 2 - REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI FIZIC

Motivațiile acționale a celor doi subiecți

1 2 3

Subiectul (B) explică faptul că, materialele de construcție

aparțin asociației de locatari

Subiectul (B) încearcă să ia bidonul Este lovit de subiectul (A)

4 5 6 A doua lovitură aplicată de

subiectul (A) Subiectul (B) nu ripostează, însă își reafirmă posesia legitimă asupra

materialelor de construcție

Subiectul (B) duce bidonul chiar în locul de unde a fost luat nelegitim

de subiectul (A)

Page 160: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

160

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

Subiectul (A), dorește păstrarea posesie bunului apropriat nelegitim, sens în care apelează la violență 7

Subiectul (B), dorește reintrarea în posesia bunului, argumentează dorința, evită

violența.

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI PSIHIC

Teză de lucru pentru momentul 2

INTERVAL ORAR

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR

REFLEFICTIVITATEA MĂRTURIILOR

INTERPRETARE PSIHANALITICĂ

15.37:42–15.38:11

În imagine apare subiectul (B) care se poziționează pe trotuar lângă bidon relaționând din perspectiva explicativă cu subiectul (A)

Ipulsul dreptului subiectiv “ bidonul este al meu “

15.38:11–15.38:39

Subiectul (B) se apleacă și ia bidonul în mână, Subiectul (A) îi aplică subiectului (B) mai multe lovituri cu pumnul Subiectul (B) nu reacționează decât verbal. Gestica sa sugerează explicarea faptului că bidonul îi aparține și că trebuie dus înapoi la locul de unde a fost luat.

SUBIECTUL (A) – Stare specifică nevrozei (refulare a unui impuls inacceptabil) “Eul” îi provocă tulburări de natură isterică, stări de anxietate sau fobii obsesive.8 SUBIECTUL (B) – Stare de uimire, de uluire, surpriza. “Sinele” primește imaginea acțională a subiectului(A) repetarea loviturilor.

15.40:16–15.40:28

În imagine apare un trecător care urmărește o acțiune din stânga sa (în afara imaginii).N.N. Dialogul purtat de cei doi beligeranți atrage atenției trecătorilor

Analiza mărturiei poate reflecta repere relative la simptomatologia specifica conduitei subiecților

Page 161: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

161 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

MOMENTUL 3 – REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI FIZIC CU REFERIRE LA RAPORTUL DE CAUZALITATE9

1 2 3 Lovitura aplicată de subiectul (A) Riposta subiectului (B) Riposta subiectului (B) include

gestul prinderii adversarului de gulerul hainei și trage către sine

4 5 6 Subiectul (A) revine în atac și forțează eliberarea din priza

subiectului (B) făcând în același timp pași spre înapoi

Pașii spre înapoi sunt făcuți către carosabil, chiar la marginea

bordurii

Diferența de nivel (bordură - carosabil) determină dezechilibrarea și căderea, urmată de desprin-derea din mâna subiectului (B)

În cazul de față legătura de cauzalitate nu poate fi examinată decât din perspectiva

șirului de acțiuni ce se înlănțuiesc prin rezultatele lor parțiale, numai așa se poate identifica cauza directă și suficientă a producerii rezultatului.

Page 162: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

162

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

ȘIR DE ACŢIUNI ÎNLĂNŢUITE PRIN

REZULTATELE LOR PARŢIALE SUPRAPUSE10

CONDITII CAUZA DIRECTĂ A REZULTATULUI

1

Subiectul (A) [ victima ] surprinde printr-o lovitură de dreapta fața subiectului (B)

2

Subiectul (B) ripostează printr-o

lovitură lateral dreapta

3

Lovitura este consecutivă cu

prinderea gulerului hainei subiectului (A) și tragerea spre sine (imobilizare corp la corp)

4

Subiectul (A) revine în atac și

forțează liberarea din prinderea subiectului (B) făcând în același timp pași spre înapoi dreapta

Page 163: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

163 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

5

Pașii spre înapoi dreapta sunt făcuți chiar pe marginea

bordurii

6

Subiectul (B) încearcă oprirea

căderii (B)

Forța angajată pentru a se desprinde de subiectul (B)

asociată cu pașii spre înapoi dreapta și diferența de nivel trotuar – carosabil a deter-

minat dezechilibrarea subiectului (A) și căderea

acestuia

7

Subiectul (B) este pe punctul de a scăpa din mână vestimentația

subiectului (A)

8

Are loc căderea și lovitura de

carosabil

Lovitură cu efect tanatogenerator.

Poziția corpului subiectului (B) foto 5,6,7,8, ne indica intenția acestuia de a opri precipitarea subiectului (A) [ victimei ]

Page 164: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

164

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR VIDEO DIN PERSPECTIVA ASPECTULUI PSIHIC

Teză de lucru pentru momentul 3

INTERVAL ORAR

REFLECTIVITATEA IMAGINILOR

REFLEFICTIVITATEA MARTURIILOR ŞI

ACTELOR EXPERTALE

INTERPRETARE PSIHANALITICĂ

15.42:07 Subiectul (A) reapare în imagine venind din partea stângă a trotoarului, intra in bloc

15.45:32

In imagine reapare subiectul (A) însoțit de o altă persoană căreia îi indică cu mâna locul unde se afla bidonul cu material de construcție

15.45:33 Din partea opusă apare subiectul (B). Persoana care însoțea subiectul (A) întinde brațele într-un gest reflex de reținere a subiectului (A). Cu toate acestea subiectul (A) aplică cu mana dreapta o lovitură subiectului (B) în barbă, deplasând corpul acestuia spre dreapta. Surprins de lovitura puternică primită subiectul (B) reacționează la rândul său.

SUBIECTUL (A) – aplică lovituri subiectului (A) sub imperiul unor tulburări de natură isterică izvorâte din locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al refulărilor. ("Sinele") SUBIECTUL (B) reacție legitima de apărare. "Eul" reprezentând instanța funcției de adaptare la realitate (reacția legitimei apărări)

CONCLUZII Acțiunile subiectului (B) sunt acțiuni mediate, fără legătură de cauzalitate directă cu

rezultatul investigat 11. Argumentăm prin faptul că riposta subiectului (B) a inclus prinderea de guler a

subiectului (A). Această acțiune l-a determinat pe subiectul (A) să acționeze pentru a se detașa din prinderea vestimentației opunând rezistență fizică, asociată cu pașii spre înapoi-dreapta, chiar la limita trotuar-carosabil.

Aceste acțiuni ale subiectul (A), asociate cu diferența de nivel (trotuar-carosabil), au determinat dezechilibrarea și căderea subiectului (A), în mod independent de voința subiectului (B) și în ciuda eforturilor de susținere ale acestuia.

Page 165: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

165 SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

DECI rezultatul, respectiv, lovirea de carosabil cu efect tanatogenerator este în directă legătură de cauzalitate cu însăși acțiunile victimei [ subiectului (A) ].

* Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu, Email: [email protected], C.S. Ionuț Constantinescu 1 G. Antoniu, Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Comunicare prezentată la Sesiunea științifică a

Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Romane 2010. 2 Psihanaliza este în același timp, un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga

semnificația faptelor și reprezentărilor ce au loc în subconștient; o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafață și clarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor ascunse ale pacienților; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconștiente asupra trăirilor, gândirii și activității oamenilor. Elementele acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia stărilor psihopatologice.

Studiul nostru are în vedere definirea psihanalizei ca procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificația faptelor și reprezentărilor ce au loc în subconștient

Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea recomandată pentru accesul în inconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri).

Psihanaliza a devenit azi extrem de familiară publicului larg (din occident) după ce o vreme îndelungată a fost fie respinsă, fie adulată. Dar succesul din deceniul 5, de pildă, mai ales în Europa, a înstrăinat-o, paradoxal, de esența ei. Psihanaliza s-a răspândit pretutindeni nu numai datorită interesului stârnit de terapia psihanalitică. S-ar putea spune chiar că terapia a fost eclipsată de virtuțile psihanalizei aplicate.

Psihanaliza aplicată în literatură, sociologie, antropologie și etnologie, în religie și mitologie a stârnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinică. În fine, psihanaliza s-a remarcat și prin mediatizarea pe căile cele mai comune: radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema. Filme celebre au adus în prim plan psihanaliști. A exista chiar un film dedicat lui Sigmund Freud, care surprindea anii de incertitudine ai începuturilor sale în psihanaliză.

3 LEGENDA Subiectul (A) [ victima ] Subiectul (B) [ prezumtivul agresor ]

4 SITUATIA DE DREPT – Art. 228 C.p. Furtul - (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

5 Obsesiile se referă la anumite gânduri, imagini sau idei care apar în minte în mod intruziv (adică nedorit, pe neașteptate sau împotriva voinței noastre) și care provoacă niște emoții neplăcute foarte intense. Compulsiile se referă la o serie de acte mentale sau comportamente care sunt realizate într-un mod ritualizat (adică, sunt repetate fără abatere de un anumit număr de ori, sau mereu într-o anumită formulă, sau mereu în anumite locuri), în mod intenționat, deoarece ele au capacitatea de a reduce teama pe care o provoacă obsesiile.

6 Se impune procurarea și examinarea antecedentelor medicale ale subiectului(A) in scopul circumstanțierii atitudinii acestuia.

7 SITUATIA DE DREPT - Subiectul (A) – încadrare sub aspectul art. 193 Lovirea sau alte violențe - (1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice.

Page 166: STUDIAstudia.ubbcluj.ro/download/pdf/1097.pdf · COLEGIUL REDACŢIONAL REDACTOR-ŞEF: prof.dr. Florin STRETEANU REDACTOR COORDONATOR: prof.dr. Mircea Dan BOB MEMBRI: conf.dr. Sergiu

Neculai ZAMFIRESCU, Ionuţ CONSTANTINESCU, CERCETAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE DIN PERSPECTIVĂ PSIHANALITICĂ

166

SUBB Iurisprudentia nr. 2/2017

8 Nevroza obsesiv-compulsivă (o vom prescurta NOC) este una dintre cele mai frecvent întâlnite forme ale

anxietății clinice. Numele NOC reflectă cele două categorii de simptome care definesc această problemă de anxietate: obsesiile și compulsiile.

Persoanele cu NOC sunt măcinate de apariția nedorită și persistentă a unor obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată și pe care nu le pot îndepărta din minte și nu le pot ignora. Cu toate că adesea persoana își dă seama că obsesiile sunt exagerate sau chiar absurde, aceste idei nedorite rămân fixate în minte și absorb atenția individului, producându-i multă neliniște. În mod firesc, persoanele cu NOC vor căuta un agent de neutralizare a acestor obsesii neplăcute, adică un anumit comportament prin care să poată reduce anxietatea pe care o trăiesc și să îndepărteze din minte obsesiile.

Persoana cu NOC percepe aceste comportamente ca fiind obligatorii – este absolut necesar să le pună în practică pentru a se asigura că se află în siguranță – și adesea sunt realizate imediat, în mod excesiv, persoana având o mare dificultate de a le opri sau de a le amâna. Practic, compulsiile reprezintă o formă de protecție – persoana simte că ceva îngrozitor se va întâmpla dacă nu repetă un anumit comportament.

9BORDURA

10 Este demonstrat că percepția vitezei este condiționată de dezvoltarea structurilor operatorii ale

posibilităților intelective ale omului. Se constată că în percepția vitezei capacitățile omului sunt destul de limitate. Astfel, oamenii tind să perceapă relativ corect viteza imaginilor înregistrate în limite destul de restrânse, vitezele foarte mici sau foarte mari sunt percepute eronat. Întrucât experiența omului în ceea ce privește deplasarea și mișcarea este condiționată de mai mulți factori, am procedat la o analiza progresiva a imaginilor înregistrate.

11 Cauză nu pot fi decât acțiunile care au produs rezultatul, in timp ce toate celelalte acțiuni care au concurat rămân simple condiții, insuficiente producerii rezultatului. Acestea pot atrage incidența unei sancțiuni numai în măsura imputabilității lor (a se vedea în acest sens - cauzele justificative).