· PDF fileEchipa redac]ional`: Ilarion }IU, redactor-[ef Filip-Lucian IORGA, pre[edinte SSI...

NN oo 14142003-20052003-2005

R e v i s t aR e v i s t aE r a s m u sE r a s m u sPublica] ie aa SSocietã] i i dde SStudi i IIstor ice EErasmus

Bucure[ti, 22005

Echipa redac]ional`:Echipa redac]ional`: Ilarion }IU, redactor-[efIlarion }IU, redactor-[efFilip-Lucian IFilip-Lucian IORGAORGA , pre[edinte SSI , pre[edinte SSI ErasmusErasmus

Responsabilitatea pentru con]inutul [i calitatea articolelor revine în întregime autorilor

Num`rul 114 // 22003-22005 aal RRevistei EErraassmmuussa aap`rut ccu ssprijinul ddomnului MMircea AAndrei

Revist` a Societ`]ii de Studii Istorice Revist` a Societ`]ii de Studii Istorice ErasmusErasmus , , Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Facultatea de Istorie, Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Facultatea de Istorie,

etaj I, sala 103, Bucure[ti, sector 6, cod 030018 etaj I, sala 103, Bucure[ti, sector 6, cod 030018 e-mail: [email protected], www.erasmus.go.roe-mail: [email protected], www.erasmus.go.ro

Adresa wweb: www.revistaerasmus.go.rowww.revistaerasmus.go.roE-mmai l : [email protected][email protected]

Societatea de Studii Istorice Societatea de Studii Istorice ErasmusErasmus este afiliat` din 1991 la este afiliat` din 1991 la InternationalInternationalStudents of History AssociationStudents of History Association (ISHA)(ISHA)Adresa wweb: www.isha-international.orgwww.isha-international.org

CC oo pp ee rr tt aa :: AA ll bb rr ee cc hh tt DD üü rr ee rr :: „„ EE rr aa ss mm uu ss dd ii nn RR oo tt tt ee rr dd aa mm ““CC oo pp ee rr tt aa :: AA ll bb rr ee cc hh tt DD üü rr ee rr :: „„ EE rr aa ss mm uu ss dd ii nn RR oo tt tt ee rr dd aa mm ““

CuprinsF i l ip-LLuc ian IIORGA

EEllooggiiuu nneebbuunniieeii ((EEddiittoorriiaall ))

VVaalleenntt iinn- IIoonnuu]] DDRR||GGOOIIEESSCCUU ,, FF ii ll iipp-LLuucc iiaann IIOORRGGAA ,, MMiihhaaii PPAARRAASSCCHHIIVVEESSCCUUFFaarrmmeeccuull ggrr`̀ddiinnii lloorr eenngglleezzee[[ttii ((EEddiittoorriiaall ))

Redac] iaAA pplleeccaatt TTaatt`̀ ll nnoossttrruu

I lar ion }}IU113300 aannii ddee iissttoorriiee .. NNoottee pprriivviinndd \\nntteemmeeiieerreeaa PPaarrttiidduulluuiiNNaa ]]iioonnaall LLiibbeerraall

Conferin]ele SSSI EErasmusCCoommeemmoorraarreeaa aa 5500 ddee aannii ddee llaa mmooaarrtteeaa lluuii GGhheeoorrgghheeBBrr`̀tt iiaannuu

InterviuriF i l ip-LLuc ian IIORGA

IInntteerrvviiuu ccuu ffoossttuull ddee ]]iinnuutt ppooll iitt iicc GGhheeoorrgghhee BBoolldduurr -LL`̀ ]]eessccuu

F i l ip-LLuc ian IIORGATTrreeccuuttuull eessttee vviiuu .. IInntteerrvviiuu ccuu NNeeaagguu DDjjuuvvaarraa

Note dde llectur\Adrian RROBU

CCaatthheerriinnee MMoorrggaann ,, EEaarrll yy GGrreeeekk SSttaatteess bbeeyyoonndd tthhee PPoolliiss

Marius-FF lor in DDRA{OVEANEExxeerrccii ]] iiii \\nnttrruu ccuunnooaa[[tteerree :: ssoocciieettaattee [[ii mmeennttaall iitt `̀ ]] ii \\nn nnooiiaabboorrdd`̀rrii iissttoorriiooggrraaffiiccee

F i l ip-LLuc ian IIORGAAAlleexxaannddrruu MMaaddggeeaarruu ,, OOrrii ggiinneeaa mmeeddiieevvaall `̀ aa ffooccaarreelloorr ddeeccoonnffll iicctt ddiinn PPeenniinnssuullaa BBaallccaanniicc`̀

Cr is t ina NNEDELCUFFlloorriinn {{ppeerrlleeaa ,, FFrroomm tthhee RRooyyaall AArrmmyy ttoo tthhee PPooppuullaarr AArrmmyy..TThhee SSoovviieettiizzaattiioonn ooff tthhee RRoommaanniiaann MMiill iittaarryy ((11994488-11995555 ))

5

6

7-8

9-12

14-20

22-29

30-45

48-49

50-51

52-53

54-55

StudiiAlexandru CCODESCU

SSttaabbii ll iirrii ddee bbaarrbbaarrii \\nn IImmppeerriiuull RRoommaann :: ddaattaarree [[ii ccllaarriiff iiccaarreejjuurriiddiicc`̀

Oana BBABOIOOrraall iittaattee [[ii tteexxttuuaall iittaattee \\nn ll iitteerraattuurraa eettiicc`̀ ppeerrssaann`̀ ddiinnttrreesseeccoolleellee aall IIIIII - lleeaa - aall VVIIII - lleeaa dd.. HHeeggiirraa

Andrei PPOAM|TTooccqquueevvii ll llee :: mmoorrpphhoollooggiiee dduu ddeessppoottiissmmee ddoouuxx

Alexandru LLANCUZOVFFiillee ddee iissttoorriiee uurrbbaann`̀ .. TTrraammvvaaiiuull ccuu ccaaii \\nn BBuuccuurree[[ttii

Marian TTUDORDDee llaa uullii ]] `̀ llaa ssttrraadd`̀ .. ||nncceeppuuttuurrii llee uurrbbaanniizz`̀rrii ii \\nn oorraa [[uullBBuuzz`̀uu

Marius-FF lor in DDRA{OVEANTTaacchhee RRuusseessccuu ssaauu ssuufflleettuull ccoommeerr ]]uulluuii ccuu vvoorrbbee - ssttuuddiiuupprriivviinndd rreeccllaammaa bbuunneeii ddiissppoozzii ]] iiii llaa ssffâârr [[iittuull sseeccoolluulluuii XXIIXX

I lar ion }}IURReellaa ]] ii ii llee rreeggiimmuulluuii aauuttoorriittaarr aall lluuii CCaarrooll aall IIII - lleeaa ccuu ooppoozzii ]] iiaa ..SSttuuddiiuu ddee ccaazz :: aarreessttaarreeaa ccoonndduucceerrii ii MMii [[cc`̀rrii ii LLeeggiioonnaarree

Cr is t ina NNEDELCUTTrr`̀ss`̀ttuurrii llee iiddeeoollooggiieeii [[ ii ddeeccll iinnuull lluuii NNaasssseerr

F i l ip-LLuc ian IIORGADDiiaabbooll iiccaa ddeegghhiizzaarree .. RReeeedduuccaarreeaa pprriinn ttoorrttuurr`̀ mmoorraall `̀ -AAiiuudd 11996600 -11996644

Sava DDIAMANDINNaa ]]iioonnaall iissmmuull bbaasscc \\nn SSppaanniiaa

George BBOJOAG|AAssppeeccttss ooff RRoommaanniiaa ffoorreeii ggnn ppoolliiccyy iinn tthhee 11998800 ''ss .. RRoommaanniiaann -HHuunnggaarriiaann rreellaattiioonnss

I lar ion }}IUIIddeennttiittaatteeaa mmoollddoovveenneeaasscc`̀ dduupp`̀ 11999911 .. IInnssttrruummeenntteelleeiinnvveenntt`̀rrii ii uunneeii nnaa ]]iiuunnii

58-70

71-75

76-79

80-85

86-90

91-104

105-113

114-127

128-133

134-139

140-144

145-150

5

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005EE

ddiitt

oorr

iiaall

C~nd Valentin S`ndulescu scria, \n cuv~ntul introductiv al num`rului 13/2002 al revistei noas-tre, c` „Erasmus merge mai departe“, nu avea de unde s` [tie ce complicat va fi drumul. Acum,\n mai 2005, c~nd apare num`rul 14 al Revistei Erasmus, [tim c` nu a fost u[or s` asigur`msupravie]uirea unei societ`]i al c`rei nume a ajuns, datorit` membrilor sì [i a proiectelor pecare le-a organizat, s` \nsemne ceva \n lumea academic`. Problemele financiare au \mpiedicatdepunerea bilan]urilor contabile [i au sporit, cu timpul, impiedic~nd atragerea de finan]`ri [ipun~nd sub semnul \ntreb`rii \ns`[i existen]a societ`]ii. Moartea S.S.I. Erasmus p`reainevitabil`, iar un semn al ei era [i nepublicarea revistei, timp de 3 ani consecutiv. Cei mai mul]imembri ai societ`]ii nemaiput~nd lua parte activ` la activit`]ile curente, au existat [i [edin]e lacare au participat 3 persoane (de altfel, la ora actual`, nu exist` mai mult de 4 membri activi).{i totu[i, eu unul nu am \ncetat niciodat` s` sper c` vom g`si puterea [i nebunia de a nu l`saS.S.I. Erasmus s` se opreasc` definitiv. De aceea, parafraz~ndu-l pe patronul nostru spiri-tual, Erasmus de Rotterdam, vreau s` elogiez „nebunia“ celor c~]iva care nu au abandonat, lagreu, societatea noastr`. {i nu pot aici s` nu am o men]iune special` pentru redactorul-[ef alrevistei, Ilarion }iu, c`ruia \i datorez, \n bun` m`sur`, faptul c` nu mi-am pierdut \ncrederea \nposibilitatea relans`rii S.S.I. Erasmus.

Problemele nu sunt nici pe departe rezolvate, dar nu ne putem pl~nge la nesf~r[it, f`r` sàc]ion`m. Important e s` \ncerc`m s` schimb`m c~te ceva \n bine, c~tu[i de pu]in. Sprijinulfinanciar oferit cu generozitate de domnul Mircea Andrei [i ajutorul prietenilor Valentin-Ionu]Dr`goiescu, Drago[ Bourceanu, Constantin Cioate[ [i Mihai Paraschivescu, membri aiTineretului Na]ional Liberal – Sector 3 ne permit, iat`, dup` o nedorit` pauz`, s` public`m unnou num`r al revistei noastre. Finan]atorul nu ata[eaz` nicidecum o „etichet`“ politic` soci-et`]ii, cre~nd \ns` perspectiva – pe care sper s` fim capabili a o fructifica – unei colabor`ri petermen lung, pe t`r~mul politicilor culturale, strìne de orice partizanat ideologic.

N`d`jduiesc ca apari]ia acestui num`r 14 al revistei s` fie o gur` de aer pentru S.S.I.Erasmus [i s` reprezinte doar \nceputul unei necesare revigor`ri [i dezvolt`ri. Iat`, a[adar,c` nebunia Erasmus continu`. {i e molipsitoare.

Elogiu nnebunieiElogiu nnebuniei

FF ii ll iipp-LLuucc iiaann IIoorrggaa

6

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005

EEdd

iittoorr

iiaall

Politica nu este chiar cel mai iubit teritoriu al Rom~niei contemporane. Dezam`girile succe-sive i-au f`cut pe mul]i oameni bine [i de bine s` p`streze o distan]` circumspect` fa]` de unmediu care d`, de multe ori, impresia c` este toxic [i nefrecventabil.

Prin finan]area public`rii celui de-al 14-lea num`r al prestigioasei Reviste Erasmus,\ncerc`m s` oferim un semn, desigur m`runt, c` politica poate avea [i o alt` fa]`. La 130 de anide la \nfiin]area Partidului Na]ional Liberal, dup` ce am trecut prin infernul comunist [i afla]i \nplin proces de racordare la structurile [i mentalit`]ile occidentale, este esen]ial` afirmarea [isprijinirea valorilor liberale [i \n afara cadrului \ngust al politicului imediat. Liberalismul poateexista numai prin cultivarea valorii individuale. Iar aceasta se dezvolt` cel mai bine \ntr-un cli-mat de stabilitate [i tr`inicie. Civiliza]ia \nseamn` cultivarea valorii. Frumuse]ea gr`dinilorengleze[ti e dat`, se [tie, de faptul c` sunt \ngrijite secole de-a r~ndul. Mai avem p~n` acolo,dar e bine s` contribuim, punctual, la a[ezarea unor tradi]ii [i la cultivarea unor valori.

S.S.I. Erasmus [i revista pe care o editeaz` sunt „gr`dini“ care merit` cultivate. Suntemonora]i c` am putut contribui la apari]ia num`rului 14 al revistei [i sper`m s` putem colabora\n continuare, nu pe t`r~mul militantismului politic, ci pe acela al militantismului pentru pro-movarea valorilor [i pentru gr`dinile cu via]` lung`. Il faut cultiver notre jardin.

Farmecul ggr\dinilor eengleze[tiFarmecul ggr\dinilor eengleze[ti

VVaalleenntt iinn- IIoonnuu]] DDrr\\ggooiieessccuuFF ii ll iipp-LLuucc iiaann IIoorrggaa

MMiihhaaii PPaarraasscchhiivveessccuudd ii nn pp aa rr tt ee aa TT NN LL SS ee cc tt oo rr 33dd ii nn pp aa rr tt ee aa TT NN LL SS ee cc tt oo rr 33

7

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005AA

ppllee

ccaatt

TTaa

tt\\ll

nnoo

ssttrr

uu

N u e x i s t \ v i i t o r f \ r \ m e m o r i e .P a p a I o a n P a u l a l I I - l e a

O revist` de istorie nu trebuie s` r`m~n` pasiv` la evenimentele contemporaneit`]ii, mai alesc~nd acestea cuprind [i dep`[esc aria Istoriei. Num`rul 14 al Revistei Erasmus apare \ntr-olume post-Papa Ioan Paul al II-lea. Ceva ne face s` credem c` a[a vor \mp`r]i istoricii viitoruluiepoca pe care noi o parcurgem cu o mi[care ne\ntrerupt`, care combin` crisparea cunon[alan]a.

Sentimentul cu care am \nceput s` scriem aceste r~nduri este unul dual: pe de o parte, [timc` trebuie s` scriem ceva despre Papa Ioan Paul al II-lea, pe de alta, suntem con[tien]i c` suntenorme [ansele de a c`dea \n platitudine repetitiv`, personalizare neinteresant`, siropmelodramatic sau pseudo-analiz` politico-religioas` (de toate am avut parte, din bel[ug, \nperioada care a trecut).

Am putea s` repet`m, pentru a nu [tim c~ta oar`, destinul excep]ional al polonezului KarolWojtyla: cel care s-a opus nazismului [i comunismului; actorul; filosoful; poetul; muncitorul dincariera de piatr`; cardinalul cracovian; primul Pap` polonez [i slav din istorie [i primul Pap`neitalian, dup` aproape jum`tate de mileniu; omul care a reu[it, f`r` s` dispun` de nici o„divizie“, s` zdruncine \n mod decisiv regimurile comuniste; c`l`torul neobosit, care a f`cut, demai multe ori, ocolul P`m~ntului; Pontiful care a conservat tradi]ia Bisericii Romano-Catolice,dar care i-a zdruncinat iner]iile [i a plasat-o \n fruntea dialogului ecumenic [i a luptei pentrupace [i pentru sprijinirea celor afla]i \n dificultate; b`tr~nul bolnav [i obosit, care [i-a dus cruceapersonal` p~n` la cap`t, [i care ne-a oferit nu numai un exemplu de existen]`, ci [i unul de cumse moare; sf~ntul. Dar toate aceste fa]ete au fost [i, mai ales va trebui s` fie cercetate cu aten]ie,dezb`rate de formule stereotipe [i cercetate \n miezul lor plin de semnifica]ii.

Am putea s` facem, \nc` o dat`, istoricul vizitei Sanctit`]ii Sale \n Rom~nia: prima vizit` aunui Pap` \ntr-o ]ar` majoritar ortodox`. Rela]ii personale cu Papa Ioan Paul al II-lea au avutzeci, sute de milioane de oameni. Pentru c` [i acesta a fost unul dintre harurile P`rintelui: acelade a fi, \n acela[i timp, departele (Pontiful urma[ al Sf~ntului Petru) [i aproapele nostru, altuturor [i al fiec`ruia \n parte. Nu degeaba mul]i dintre noi, inclusiv ne-catolicii (noi \n[ineapar]inem confesiunii ortodoxe), am resim]it moartea Papei ca pe moartea unui apropiat.

|n fine, despre analiz` nici nu poate fi vorba. Nu numai c` nu suntem competen]i, darcredem c` nimeni nu poate vorbi, deocamdat`, de competen]` \n ceea ce prive[te via]a [i opera

A pplecat TTat\l nnostruA pplecat TTat\l nnostru

8

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Papei Ioan Paul al II-lea. Ceea ce ne preocup` \n modul cel mai acut este ce se va \nt~mpla dup`ce ecourile mediatice ale mor]ii Papei [i ale manifest`rii de iubire [i solidaritate f`r` precedent\n istorie, care au urmat-o, se vor [terge. Vom [ti, oare, s` gestion`m uria[a mo[tenire care ner`m~ne de la Ioan Paul al II-lea? Vom fi mai aten]i la semnele acelei Providen]e care a fost„responsabil`“ de existen]a acestui Pap` care nu s-a pliat timpului, ci care a reu[it s` transformetimpul \n care a trìt [i care ne-a demonstrat c` „iubirea“, „libertatea“, „moralitatea“ sau„tradi]ia“ nu sunt nici vorbe bune de folosit \n discursuri pentru persoane ceva mai slabe de\nger, nici scheme teoretice bune doar pentru disec]ia rece a min]ilor „obiective“, ci suntrealit`]i care a[teapt` mereu s` li se (re)dea via]`?

C~nd Papa Ioan Paul al II-lea p`r`sea Rom~nia, dup` vizita din mai 1999, un preot ortodoxspunea: „A plecat Tat`l nostru!“. Asta s-a \nt~mplat [i \n aprilie 2005, pentru c` doar plecare sepoate numi moartea unui sf~nt. Plecare care ne \nsingureaz`, desigur, lipsind lumea de aceavoce pe care ne bazam [i care ne scutea, poate, de efortul de a fi curajo[i, dar ne [i oblig`, nunumai la pietate [i reflec]ii de circumstan]`, ci [i la o \ncercare consecvent` de a trì \n libertate[i ne-fric`, pentru c` „nu putem trì de prob` [i nu putem iubi de prob`“. {i nici nu putem credede prob`. Anii care vin vor demonstra dac` oamenii pe care Papa Ioan Paul al II-lea i-a iubit at~t[i care l-au iubit [i ei vor [ti s` \mplineasc` visul cel mare al Sf~ntului P`rinte: recuperarea realà valorilor cre[tine, na[terea unei Europe care s` nu renun]e la Memoria ei [i renun]area lagrani]e \n favoarea drumurilor, la desp`r]iri \n favoarea \nt~lnirilor.

RReeddaacc]] iiaa

AA pp

lleeccaatt TT

aatt\\

ll nnoo

ssttrr

uu

9

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005

Ast`zi, c~nd Rom~nia se afl` \n pragul integr`rii \n Uniunea European`, istoricul are datorias` fac` o retrospectiv` asupra momentelor care au marcat istoria noastr` na]ional`. Acesta,istoricul, va observa c` din punct de vedere politic un singur curent ideologic a dìnut pestevremuri, \ncep~nd cu fondarea statului modern [i p~n` la semnarea traratului de aderare la UE– liberalismul. Chiar [i \n anii negri ai comunismului g~ndirea politic` liberal` nu a murit, per-sist~nd \n con[tiin]a urma[ilor politicienilor care au „populat“ temni]ele bol[evice dup` 1948.Lucrarea de fa]` analizeaz` condi]iile \n care p`rin]ii fondatori ai Partidului Na]ional Liberal aupus bazele organiza]iei [i consecin]ele acestui act istoric.

NNEEVVOOIIAA DDEE PPOOLLIITTIICCåå. |n urm` cu ceva vreme tocmai am ie[it dintr-un secol alfr`m~nt`rilor, marcat de cele mai teribile experimente sociale – comunismul [i fascismul.Ambele ideologii au avut la baz` convinderi antidemocratice, contest~nd sistemul partidelorpolitice, pe care-l considerau generator de corup]ie. |ns` partidele politice au ap`rut deoareceera nevoie de ele pentru a se media rela]ia dintre stat [i cet`]ean. Ini]ial, contactele dintre insti-tu]ii [i cet`]eni au fost mediate de anumite grupuri de interese unite de credin]e ideologicecomune, cunoscute sub denumirea de „partide na]ionale“. La jum`tatea secolului al XIX-lea„partida na]ional`“ se dezvolt`, \ncep~nd s` \ndeplineasc` nu numai func]ii electorale periodice.Prin apari]ia organiza]iilor locale, activitatea „partidei na]ionale“ devine permanent`, trans-form~ndu-se \n ceea ce numim ast`zi partid politic1.

DDEE CCÅÅNNDD LLIIBBEERRAALLIIII?? |n Europa liberalismul a ap`rut ca un curent cet`]enesc de reac]ie laprivilegiile nobiliare de tip feudal. Principalul exponent al liberalismului a fost burghezia euro-pean`, care de[i de dezvoltase economic furtunos era \ngr`dit` s` se manifeste din cauzacutumelor aristocratice. |n }`rile Rom~ne, primele elemente liberale au ap`rut dup` revolu]iafrancez` din 1789. Ele eu fost recrutate din r~ndul boierimii progresiste, care a decis s` renun]ela o parte din privilegiile tradi]ionale pentru a promova democra]ia. |napoierea cultural` [ipolitic` a spa]iului rom~nsc, dublat` de suzeranitatea Imperiului Otoman, a determinat o\ncetineal` a dezvolt`rii liberalismului. |n anii ’20 ai secolului al XIX-lea \n }ara Rom~neasc` seconstituie prima „partid` na]ional`“, din care f`ceau parte boieri cu vederi pro-franceze, dispu[is` realizeze o apropiere cultural` cu Occidentul: Scarlat C~mpineanu, {tirbei, Grigore [i DumitruGhica. Tot \n aceast` perioad` se manifest` orient`ri liberale [i printre familiile boiere[ti dinMoldova: Sturdza, Caragiu, Beldiman2.

OO CCOONNSSTTIITTUU}}IIEE...... Boierii mici [i mijlocii din }ara Rom~neasc` au v`zut \n liberalism o calede afirmare a elitei urbane comerciale, care se va constitui ulterior \n burghezia rom~n`. Astfelc`, implusionat de modelul italian al „Constitu]iei Carbonarilor“, Ioni]` Tùtu a elaborat \n 1822o constutu]ie, pe care a numit-o „c`rvunar`“. Constutu]ia lui Tùtu nu avea \n]elesul de ast`zi

130 aani dde iistorie. NNote pprivind `̀ntemeierea130 aani dde iistorie. NNote pprivind `̀ntemeiereaPartidului NNa]ional LLiberalPartidului NNa]ional LLiberal

II llaarr iioonn }} iiuu

1133

00 aa

nnii

ddee

llaa `̀

nnttee

mmeeii

eerreeaa

PPNN

LL

10

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005al termenului, fiind mai degrab` o expunere de dorin]e democratice venite din parteaburgheziei3.

RREEGGUULLAAMMEENNTTEELLEE OORRGGAANNIICCEE.. Primele elemente liberale se vor cristaliza odat` cu adoptareaRegulamentelor Organice \n }ara Rom~nesc` [i Moldova (1831). Aceste regulamente au avut \nepoc` rolul de constitu]ie, introduc~nd \n }`rile Rom~ne principiile moderne de guvernare. Prinrespectivele reglement`ri, apare la nivel institu]ional un organism parlamentar denumitAdunarea Ob[teasc`. |n 1836 \n Adunarea Ob[teasc` din }ara Rom~neasc` apare opozi]iana]ional-constitu]ional` condus` de boierul Ion C~mpineanu. P~n` \n 1838 \n jurul acestui nucleureformator se va construi ideologia liberal`, materializat` de apari]ia unui program politic de tipliberal care solicita: unirea }`rii Rom~ne[ti [i Moldovei sub suzeranitate otoman` [i garan]iaMarilor Puteri, regim monarhic, institu]ii liberale [i abolirea cl`c`[iei4.

RREEVVOOLLUU}}IIAA DDEE LLAA 11884488.. Revolu]ia de la 1848 \n }`rile Rom~ne a fost animat` de eveni-mentele revolu]ionare care „b~ntuiau“ Europa \n acea perioad`. Ideologia liber`l` a atinsapogeul \n timpul acestor evenimente, marc~nd \n mod determinant Proclama]ia de la Izlaz, carea func]ionat ca o veritabil` constitu]ie pentru guvernul revolu]ionar din }ara Rom~neasc`.Proclama]ia cerea instituirea unui regim liberal democratic bazat pe drepturile individuale,abolirea privlegiilor social-economice, \mpropriet`rirea cl`ca[ilor etc5. |ns` interven]ia brutal` aImperiului Otoman a t`iat elanul liberalilor reformatori, care au fost nevoi]i s` se refugieze \nOccident pentru o perioad` de timp.

AADDUUNNååRRIILLEE AADD-HHOOCC.. |nfr~ngerea Rusiei \n r`zboiul Crimeii din 1856 a eliminat suzeranitatearuseasc` asupra Principatelor Rom~ne. For]ele na]ionale au profitat de acest prilej [i au ini]iatdemersuri pe l~ng` oamenii politici occidentali privind unirea }`rii Rom~ne[ti [i Moldovei.Sprijinit` de Fran]a, boierimea na]ional` a reu[it s` sensibilizeze Europa, care a acceptat s` fieconvocate Adun`ri ah-hoc \n cele dou` Principate pentru ca rom~nii s` decid` singuri soarta lor.|n aceste condi]ii, boierimea liberal` [i conservatorii [i-au dat m~na pentru a realiza unirea. |njude]ele celor dou` provincii au ap`rut nuclee liberale care au militat pentru acceptarea unirii.Totu[i, deoarece Conven]ia de la Paris prevedea un nivel ridicat al censului pentru dreptul lavot, liberalii nu au reu[it s` domine Adunarea. |ns` ace[tia erau foarte activi la nivel extra-par-lamentar, constituind noi nuclee liberale.

|nc` din perioada Adun`rilor ad-hoc se vor distinge dou` grup`ri liberale. Liberalii modera]ierau reprezenta]i de boierimea mijlocie, care era afiliat` ideologic la grani]a dintre conserva-torism [i liberalismul radical. Ceal`lalt` grupare, a radicalilor \i avea exponen]i pe revolu]ionariide la 1848 Ion C. Br`tianu [i C.A. Rosetti. Ace[tia erau considera]i de for]ele politice conserva-toare extremi[ti, uneori „revolu]ionari“6.

LLAA UUNNIIRREE.. Liberalii au fost cei mai activi militan]i pentru alegerea aceluia[i domn \n Moldova[i }ara Rom~neasc` \n 1859. Dar prevederile Conven]iei de la Paris prin votul censitar permiteamai ales conservatorilor s` accead` \n Adunare. Astfel c`, liberalii [i conservatorii se aflau \npermanent conflict politic, iar radicalii condu[i de C.A. Rosetti uneori au amenin]at cu revolu]ia.|n cele din urm`, Alexandru Ioan Cuza a decis s` pun` cap`t acestor fric]iuni [i la 2 mai 1864 adat o lovitur` de stat prin care a instaurat un regim personal, guvern~nd f`r` ajutorul politicie-nilor. At~t conservatorii c~t [i liberalii s-au ar`tat nemul]umi]i de gestul domnitorului, unindu-[ifor]ele \ntr-o alian]` anti-dictatorial` denumit` „monstruoasa coali]ie“.

Domnitorul a tolerat activitatea partidelor politice f`r` s`-i pedepseasc` pe opozan]i. Dup`unire existau patru categorii sociale din care erau recruta]i liberalii rom~ni: 11.. vechea boierimeangrenat` de la \nceputul secolului al XIX-lea \n lupta na]ional` (C~mpineanu, Golescu, Ghicaetc.); 22.. boierimea mic` [i mijlocie legat` de comer]ul cerealier [i cu vite (Dumitru [i Ion C.Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu); 33.. liberalii munteni (burghezia ora[elor, eterogen` etnic); 44.. in-telectualii (profesori, juri[ti, avoca]i, medici, publici[ti, \nv`]`tori, preo]i)7.

RRååSSTTUURRNNAARREEAA LLUUII AA..II.. CCUUZZAA.. „Monstruoasa coali]ie“ a func]ionat perfect \n perioadaregimului autoritar al lui A.I. Cuza, pl`nuind \n detaliu modalitatea \n care urma s` fie r`sturnat

1133

00 aa

nnii dd

ee llaa `̀nn

tteemmeeiieerr

eeaa PP

NNLL

11

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005domnul unirii. Acesta \[i pierduse [i din popularitate, mai ales dup` ce l-a \nl`turat de laguvernare pe Mihail Kog`lniceanu. La 11 februarie 1866 liberalii [i conservatorii au provocatabdicarea domnului f`r` a \nt~mpina rezisten]` at~t din partea acestuia, c~t [i din parteaarmatei.

Dup` \nl`turarea lui A.I. Cuza liberalii au intrat din nou \n „fierbere“ pentru a aduce un domnstrìn care putea asigura stabilitate intern` prin leg`turile sale de rudenie cu casele regaleeuropene. Cel mai activ militant pentru un domn strìn a fost liberalul radical Ion C. Br`tianu.Acesta a analizat diferite variane p~n` ce l-a convins pe Carol de Hohenzollern, \nrudit cu fami-lia regal` a Prusiei, s` accepte s` ia tronul Principatelor Unite. Liberalii au fost principalii artizaniai Constitu]iei din 1866, \n care au introdus principii liberale dup` cele mai moderne modele aleepocii.

Nici prin noua Constitu]ie liberalii nu puteau accede \n majoritate \n Parlament deoarece afost men]inut sistemul votului cenzitar. Acest sistem de vot era ceva normal \n Europa acelortimpuri. |n 1866 liberalii nici nu erau foarte uni]i \n jurul unui nucleu politic. Existau trei curenteliberale, fiecare av~nd interese [i scopuri aparte: 11.. liberalii modera]i condu[i de Ion Ghica [iMihail Kog`lniceanu erau adep]i convin[i ai sistemului constitu]ional sus]in~nd legea electoral`censitar`; 22.. liberalii radicali condu[i de Ion C. Br`tianu [i C.A. Rosetii erau adep]ii „arderiietapelor“ \n modernizarea societ`]ii, sus]in~nd chiar un regim republican dac` nu erau l`sa]i deconservatori s`-[i ating` idealurile; 33.. frac]iunea liberal` [i independent` de la Ia[i condus` deNicolae Ionescu care solicita autonomie local`8.

IIZZOOLLAARREE PPOOLLIITTIICCåå.. Dup` 1866 Carol I i-a chemat la guvernare preponderent pe conserva-tori. El credea c` ace[tia pot asigura mai facil stabilitatea politic`, iar prin apartenen]a lor aris-tocratic` vor contribui la consolidarea regimului dinastic. Treptat, liberalii se vor ar`ta irita]i deaceste ac]iuni ale domnului. |n ianuarie 1870 are loc o criz` a guvernului conservator condus deDimitrie Ghica pe fondul unor e[ecuri repetate \n politic` intern` [i extern`. Liberalii s-au regru-pat \n jurul principalilor exponen]i: Mihail Kog`lniceanu, Ion Ghica [i Ion C. Br`tianu. Radicaliicondu[i de C.A. Rosetii au ini]iat manifesta]ii de strad` pentru a-l determina pe Carol I s` con-voace alegeri. |ns` domnul nu a luat \n seam` aceste presiuni, numindu-l pe conservatorul mo-derat Manolache Costache-Epureanu \n fruntea guvernului. Protestele liberalilor au continuat,reu[ind \n cele din urm` s`-l conving` pe Carol I s` organizeze alegeri. Dar izolarea politic` a li-beralilor a continuat deoarece conservatorii au c~[tigat [i scrutinul din mai-iunie 18709.

RREEOORRGGAANNIIZZAARREE.. Deoarece prin alegerile din 1870 grup`rile liberale au devenit minoritare \nAdunarea Deputa]ilor, activitatea militan]ilor s-a mutat \n teritoriu unde au fost constituite [iconsolidate organiza]ii locale. Mihail Kog`lniceanu, de comun acord cu Ion C. Br`tianu, astr`b`tut jude]ele Moldovei unde a \ntemeiat nuclee [i asocia]ii liberale. |n Muntenia, radicalicereau unirea tuturor aripilor componente, \ntemeind cluburi liberale \n Ploie[ti, Craiova,Pite[ti, Giurgiu sau Brìla. Cei c~]iva parlamentari liberali [i-au coordonat ini]iativele, comb`t~nddemersurile legislative anti-modernizare ale conservatorilor. |n acest demers au fost implica]iexponen]ii tuturor grup`rilor liberale: Ion C. Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu, Ion Ghica, NicolaeIonescu10.

MMOOMMEENNTT OOPPOORRTTUUNN.. Colaborarea dintre grup`rile liberale a intrat \n faza final` odat` cupreg`tirea campaniei electorale prntru alegerile din 1875. Cei mai activi militan]i au fost tot li-beralii radicali, coordona]i de C.A. Rosetti [i Ion C. Br`tianu. La 4 ianuarie 1875 liberalii aualc`tuit un Comitet central electoral cu scopul de a coordona activitatea pe tot cuprinsulRom~niei. Pentru a-[i m`ri influen]a la nivel na]ional, liberalii au \ntemeiat la 23 ianuarie 1875periodicul „Aleg`torul liber“, \n al c`rui colegiu editorial intrau: Dumitru Br`tianu, Ion Ghica,Mihail Kog`lniceanu, Dimitrie A. Sturdza [i al]i asocia]i.

|ns` alegerile nu le-au adus liberalilor rezultatele a[teptate. Acest ultim mesaj al urnelor i-aconvins definitiv s`-[i uneasc` for]ele. Treptat, \nt~lnirile dintre grup`ri au devenit maifrecvente, mut~ndu-se \n casa spa]ioas` din centrul Bucure[tiului a maiorului englez Stephen

1133

00 aa

nnii

ddee

llaa `̀

nnttee

mmeeii

eerreeaa

PPNN

LL

12

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Bartlett Lakeman (ofi]er \n armata turc` \n r`zboiul Crimeii sub numele de Mazar Pa[a).

||NNTTEEMMEEIIEERREEAA.. |nt~lnirile repetate de la re[edin]a maiorului Lakeman s-au finalizat \nprim`vara anului 1875 prin semnarea unui acord \ntre grup`rile liberale. Astfel c`, la 24 mai 1875Ion C. Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu, A.G. Golescu, Ghoerghe Vernescu, Tache Anastasiu, C.Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chi]u, C.G. Pa[cov [i N.C.Furculescu [i-au pus semn`tura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Na]ionalLiberal. La acest program a aderat [i fostul prim-ministru conservator Manolache Costache-Epureanu.

Programul a fost publicat la 4 iunie 1875 \n „Aleg`torul liber“, expun~nd principiile doctrinare[i obiectivele unui viitor guvern liberal: 11.. dezvoltarea „bunei st`ri a claselor muncitoare“;22.. combaterea legilor tocmelilor agricole; 33.. \mpropriet`rirea \nsur`]eilor de la sate [i a „maha-lagiilor“ din ora[e; 44.. dezvoltarea \nv`]`m~ntului public; 55.. autonomie comunal` etc11.

PPRREESSIIUUNNII.. Dup` publicarea programului, fosta frac]iune radical` [i-a intensificat propagandade strad` prin care cerea numirea unui guvern liberal. |n vara anului 1875 num`rul organiza]iilorlocale ale PNL a crescut semnificativ, acest lucru contribuind la presiunea asupra regelui privindnumirea unui guvern liberal. La 30 iunie 1875 liberalii au provocat o criz` politic` prin p`r`sireaposturilor de deputa]i. Paralel, C.A. Rosetti a organizat noi manifesta]ii de strad`, amenin]~ndchiar cu „revolu]ia“. |n cele din urm` Carol I a cedat presiunilor, iar \n martie 1876 l-a chemat \naudien]` pe Ion C. Br`tianu pentru a-i garanta libertatea alegerilor senatoriale. Aceas` garan]iea domnului a determinat victoria PNL la alegerile pentru Senat.

Totu[i, Carol I a fost prudent \n schimbarea guvernului, numind mai \nt~i prim-ministru peManolache Costache-Epreanu, fost conservator moderat care trecuse la liberali. |ns` \n cele dinurm` Ion C. Br`tianu a fost numit \n fruntea guvernului la 23 iulie 187612. A urmat o guvernareliberal` de 12 ani, cea mai lung` din istoria statului rom~n modern \n care au fost aplicate prin-cipalele reforme care au determinat alinierea Rom~niei la modelul economico-social [i politiceuropean.

NOTE1 Scurtu, Ioan, Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Mamina,Ion, Stoica, Stan, Enciclopedia partidelor politice dinRom~nia (1859-2003), Bucure[ti, Editura Memoria, 2003,p. 9.2 R`dulescu-Zoner, {erban (coord.), Istoria PartiduluiNa]ional-Liberal, Bucure[ti, Editura All, 2000, p. 5.3 Ibidem, p. 6.4 Ibidem, p. 6-7.5 Ibidem, p. 8-9.

6 Ibidem, p. 12-13.7 Ibidem, p. 14-15.8 Ibidem, p. 24.9 Ibidem, p. 38.10 Ibidem, p. 40-42.11 Ibidem, p. 43.12 Popa, Traian, Din istoria Partidului Na]ional Liberal, vol.I (De la origini p~n` la 1918), Giurgiu, Editura Tentant,1998, p. 71-74.

1133

00 aa

nnii dd

ee llaa `̀nn

tteemmeeiieerr

eeaa PP

NNLL

CCoonnffeerriinn]]eellee SSSSII EErraassmmuuss

14


CCoo

nnffeerr

iinn]]eellee SS

SSII

EE

rraa

ssmm

uuss

AAddrriiaann CCiioorrooiiaannuu:: |nainte de a-i da cuv~ntul domnului academician {erban Papacostea,c`ruia doresc [i eu s` \i mul]umesc pentru c` a r`spuns solicit`rii studen]ilor no[tri, vreau s`felicit Societatea de Studii Istorice Erasmus pentru ideea de a pune \n discu]ie un nume derezonan]` al istoriografiei rom~ne[ti – m`rturisesc, \nc` de la \nceput, c` sunt eu \nsumi unadmirator al lui Gheorghe Br`tianu. Este reconfortant s` particip`m la o discu]ie despre perso-nalitatea [i personajul Gheorghe Br`tianu, care a fost, timp de decenii, \n timpul regimuluicomunist, foarte pu]in cunoscut, lipsind din manuale [i din discu]iile istoriografice. V` m`rturi-sesc c` am avut o surpriz` c~nd, la sf~r[itul anilor ’80, a ap`rut o edi]ie din „Marea Neagr`“,prefa]at` de domnul Stelian Brezeanu. |n acel moment, nu [tiam foarte multe lucruri despreGheorghe Br`tianu, \n afara b`nuielii c` f`cuse parte din familia politic` a Br`tienilor. Daucuv~ntul domnului Papacostea.

{{eerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa:: V` mul]umesc pentru invita]ia aceasta, care \mi provoac` o dubl` satis-fac]ie: prima dintre ele, aceea c` pot s` reintru \n contact cu studen]ii, lucru care m` duce [i pemine, m`car cu g~ndul, \n vremea studen]iei mele; a doua, faptul c` vorbim despre o persona-litate, despre un mare istoric pe care l-am cunoscut personal, \n calitate de student, dar [i prinrela]iile puternice, dincolo de afinit`]ile politice, care au legat familiile noastre.

|ntre istoricul [i omul politic Gheorghe Br`tianu exist` o aderen]` total`, pe liniile majore \ncare s-a \nscris activitatea lui. Fermitatea lui extraordinar`, \n ap`rarea propriilor op]iuni, fie eleistoriografice sau politice, a fost inspirat` [i de convingerea c` apar]inea unei mari tradi]ii. Ideeade tradi]ie revine cu constan]` \n opera lui, [i nu \n ultimul r~nd tradi]ia familiei sale, de numelec`reia se leag` \ntregul proces de formare a statului rom~n modern. Domeniul de discu]ie fiindfoarte vast, nu ne vom propune s` \l epuiz`m aici. Voi \ncerca s` schi]ez, \n pu]ine cuvinte, per-sonalitatea lui Gheorghe Br`tianu, insist~nd pe c~teva elemente mai pu]in cunoscute.

S` \ncepem cu istoricul, pentru c` asta r`m~ne, \n primul r~nd, din Gheorghe Br`tianu. Aabordat etapele esen]iale ale istoriei rom~ne[ti, din Evul Mediu timpuriu p~n` la contempo-raneitate. S-a ocupat de tema continuit`]ii rom~nilor, dezvolt~nd-o \n polemica sa cu profesorullui ([i al lui Fernand Braudel, cu care a fost coleg) de la Sorbona, marele medievist FerdinandLot, cu care \[i sus]inuse doctoratul [i care, \ntr-o lucrare de sintez` asupra form`rii na]iunilor\n Evul Mediu, sus]inuse teza imigra]ionist`, conform c`reia rom~nii imigraser` din sudulDun`rii, la nordul ei. Br`tianu a pornit cu ideea de a scrie o recenzie a c`r]ii lui Lot, dar recen-zia a devenit o carte care a avut un mare r`sunet \n epoc` [i care a r`mas [i ast`zi extrem deutil`, chiar dac` problema tratat` [i-a pierdut [i \[i va pierde din ce \n ce mai mult din semnifi-ca]ia politic`. |n epoca \n care Gheorghe Br`tianu a scris „O enigm` [i un miracol istoric“, \nc`se credea c` dreptul istoric poate decide asupra apartenen]ei unui teritoriu la un stat sau altul.

Comemorarea aa 550 dde aani dde lla mmoartea lluiComemorarea aa 550 dde aani dde lla mmoartea lluiGheorghe BBr\tianuGheorghe BBr\tianu

PPaarr tt ii cc iippaann]] ii :: IIooaannaa BBRR||TTIIAANNUU ((ff ii ii ccaa lluu ii GGhh.. BBrr\\tt iiaannuu)) ,, aaccaadd.. {{eerrbbaann PPAAPPAACCOOSSTTEEAA

MMooddeerraattoorr :: lleecc tt .. uunniivv .. ddrr .. AAddrr iiaann CCIIOORROOIIAANNUU ((vveecchhii mmeemmbbrruu SS..SS .. II .. EErraassmmuuss ))

15

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Pe urm`, lucrarea capital` a lui este cea \n care se ocup` de tradi]ia istoric` a \ntemeierii

statelor medievale rom~ne[ti. Acolo, Br`tianu a reluat problematica tradi]iei, \ntr-o optic` cutotul nou` fa]` de Dimitrie Onciul, care dezvoltase teza lipsei de valoare a tradi]iei istorice, pen-tru \n]elegerea apari]iei statelor rom~ne[ti. Pornind de la un nivel mai modern de g~ndireistoric`, Gheorghe Br`tianu a demonstrat temeinicia tradi]iei. |n faza final` a activit`]ii sale, s-amai ocupat [i de structura statului medieval rom~nesc, aduc~nd contribu]ii capitale \n problemast`rilor [i adun`rilor de st`ri, a regimului privilegiilor [i organiz`rii politice. A abordat [i temelemajore de istorie modern` a Rom~niei, de care sunt at~t de legate numele bunicului s`u [i ale\ntregii sale familii: 1848, 1859, 1866, Independen]a, proclamarea Regatului [i, \n fine, MareaUnire. Unele dintre contribu]iile lui au adus un bogat material inedit, a[a cum a fost lucrareadespre „Ac]iunea politic` [i militar` a Rom~niei \n 1919“, \n care a folosit documente din arhivatat`lui s`u, Ionel I.C. Br`tianu.

{i \n domeniul istoriei universale, studiile lui Gheorghe Br`tianu au o mare \nsemn`tate.Importan]a istoriei M`rii Negre [i a rela]iilor genovezilor [i ale vene]ienilor cu aceste spa]ii nuar fi ast`zi at~t de cunoscut`, dac` nu ar exista studiile lui Br`tianu. |n 1975 a avut loc, laBucure[ti, un colocviu rom~no-genovez, despre istoria genovezilor \n bazinul pontic, [i marelemedievist Roberto Lopez, \nainte de a-[i \ncepe comunicarea, a spus c` s-a format, ca specialist\n domeniul istoriei Mediteranei [i a M`rii Negre, pornind de la lucr`rile lui Gheorghe Br`tianu,ceea ce a determinat conducerea de atunci a Academiei Rom~ne s` aduc`, a doua zi, toatelucr`rile lui Gheorghe Br`tianu [i s` le a[eze \ntr-o vitrin`. Studiile lui Br`tianu \n domeniulamintit au culminat cu redactarea, \n limba francez`, \n perioada de domiciliu obligatoriu, a cur-sului pe care \l sus]inuse la facultatea noastr`. Textul a fost scos din ]ar` pe o filier` complicat`[i publicat, postum, \n 1968, la München, sub titlul de „Istoria M`rii Negre“. Remarcabile sunt [istudiile sale de istorie bizantin`, recent ap`rute \n limba rom~n`. „Etudes byzantines d’histoireéconomique et sociale“, culegere de studii mai pu]in cunoscut` la noi, l-a \ndrept`]it pe unbizantinist francez s` observe c` lucr`rile lui Gheorghe Br`tianu \l recomandau pentru scriereaunei ample istorii economice [i sociale a Imperiului Bizantin.

Ajungem [i la problema controversat` a omului politic Gheorghe Br`tianu. |n privin]aop]iunilor sale de politic` extern`, trebuie s` avem \n vedere contextul \n care acestea s-au ma-nifestat. Dup` ianuarie 1933, noul regim na]ional-socialist de la Berlin a imprimat un dinamismextraordinar politicii externe germane, \n sensul anul`rii Tratatului de la Versailles [i al expansi-unii germane \nspre r`s`rit. Politica dinamic` a Germaniei hitleriste a pus [i lumea rom~neasc`\n fa]a unei \ntreb`ri, \n func]ie de care s-au conturat dou` direc]ii de politic` extern`: ceadint~i, majoritar`, reprezentat` de Nicolae Titulescu, miza pe fidelitatea p~n` la cap`t fa]` deTratatul de la Versailles, care ne asigurase re\ntregirea na]ional`, [i pe includerea UniuniiSovietice \n sistemul de securitate colectiv` european`, \n inten]ia de a z`g`zui dinamismul ger-man. Cea de-a doua direc]ie se orienta spre Germania, dar avea, la r~ndul ei, dou` curente:primul, reprezentat de Garda de Fier [i de partidul lui Octavian Goga [i A.C. Cuza, doreaapropierea de Germania pe baz` de afinit`]i ideologice, de aderen]` la modelul autoritar deguvernare [i la antisemitism; al doilea, \n care s-a aflat [i Gheorghe Br`tianu, a \ncercat s` seapropie de Germania din considerente pur pragmatice, pornind de la constatarea c` Fran]a [iMarea Britanie nu erau capabile s` men]in` echilibrul fragil instaurat dup` Primul R`zboiMondial. Indiciile erau foarte clare: sistemul sanc]iunilor \mpotriva Italiei lui Mussolini, careinvadase Abissinia, se dovedise falimentar; remilitarizarea Rhenaniei, prin \nc`lcarea acordurilorcu Fran]a etc. Constat~nd c` Fran]a nu se putea ap`ra pe sine, mul]i rom~ni s-au \ntrebat cumar fi putut ea s` ne apere pe noi. Spre toamna lui 1936, Gheorghe Br`tianu a mers la Berlin, undea avut o \ntrevedere cu Herman Göring. Aceast` op]iune a fost atacat` [i de contemporani, dara fost transformat` de comuni[ti \ntr-un instrument propagandistic ucig`tor. Recent, domnulAndrei Pippidi mi-a spus c` a g`sit, \ntr-o edi]ie a rapoartelor ambasadorului Poloniei la Berlin,Lipsky, dinainte de invazia german`, relat`ri despre conversa]iile pe care le avusese cu

CCoo

nnffee

rriinn

]]eellee

SSSS

II EE

rraa

ssmm

uuss

16

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Gheorghe Br`tianu. Rezult` din ele foarte clar c` orientarea spre Berlin a lui Br`tianu se n`scusedin ra]iuni strict pragmatice, din nevoia de a crea o contrapondere la revizionismul ungar,sus]inut de Mussolini, [i de a asigura frontiera r`s`ritean`, amenin]at` de politica agresiv` a sovi-etelor. Br`tianu a avut o polemic` cu Titulescu, condamn~nd orientarea pro-sovietic` a acestu-ia. Cred c` [i \n cazul acesta, ca [i \n alte cazuri din istoria noastr`, dat` fiind pozi]ia geo-politic`,ambele opinii au partea lor de realitate. Titulescu era convins c` pericolul cel mare venea dinpartea Germaniei hitleriste [i a avut dreptate, pentru c` politica revan[ard` a lui Adolf Hitleravea s` arunce \n aer sistemul versaillez. Dar [i Br`tianu avea dreptate, pentru c` s-a dovedit c`[i URSS a dorit dispari]ia acestui sistem, iar Rom~nia avea s` r`m~n` prizonier` \ntr-un nou sis-tem, cel comunist, pe care sovieticii l-au impus statelor pe care le-au ocupat. La solicitareaRegelui Carol al II-lea, Gheorghe Br`tianu a mai mers \nc` o dat` la Berlin, \n 1938. Atunci a ]inut[i o conferin]`, publicat` \n german`, despre rela]iile dintre Bismarck [i Ion C. Br`tianu. Fiindistoric, c`uta analogii: a[a cum Rom~nia se orientase spre Puterile Centrale, dup` 1878, c~nd ru[iiocupaser` sudul Basarabiei, a[a trebuia s` se orienteze [i atunci, \n 1938, spre Germania.

Trebuie categoric subliniat, pentru a z`d`rnici falsurile propagandistice comuniste (dup` 6martie 1945, Gheorghe Br`tianu a fost una dintre personalit`]ile cele mai atacate de comuni[ti),c` orientarea lui de politic` extern` nu a fost \nso]it` de una de politic` intern`, \n direc]iainstaur`rii unui regim totalitar, pe model german sau italian. Nu a pledat nici pentru statul tota-litar, nici pentru rasism. Dimpotriv`, exist` suficiente probe care confirm` c` a r`mas fidel ide-ologiei liberale. A publicat foarte multe texte politice care demonstreaz` acest lucru [i cred c`,\ntr-o zi, ar trebui s` se fac` opera]ia dificil` a culegerii lor din presa vremii, din analele parla-mentare, chiar din cuv~nt`rile radiofonice, dac` s-a p`strat ceva din ele, [i a public`rii lor \nvolum. |n 1930, Gheorghe Br`tianu a plecat din PNL-ul str`mo[ilor s`i, pentru c` a fost unul din-tre adep]ii revenirii pe Tron, \n 1930, a Regelui Carol al II-lea. Insatisfac]ia provocat` de regimulRegen]ei n`scuse un puternic curent carlist. Remarcabil este faptul c`, din clipa \n care [i-a datseama – [i a f`cut-o destul de repede – c` Regele Carol al II-lea avea tendin]a de a suprimaregimul parlamentar [i de a introduce unul autoritar, peste partide (cum zicea Nicolae Iorga), s-a \ndep`rtat de el [i a r`mas fidel democra]iei parlamentare, asociindu-se cu acele for]e care seopuneau tendin]elor autoritariste ale regelui, inclusiv cu Mare[alul Averescu. Tat`l meu, PetrePapacostea, a fost secretarul politic al Mare[alului Averescu, principalul colaborator politic alacestuia, p~n` la moartea lui. A[a a ajuns tat`l meu s`-l cunoasc` mai bin` [i s` colaboreze cuGheorghe Br`tianu. Au organizat, \mpreun`, manifesta]ii ale Frontului Constitu]ional, care\ncerca s` se \mpotriveasc` dorin]elor camarilei regale. Au ap`rut, \n ziarul Partidului Poporului,„|ndreptarea“, mai multe articole virulente \mpotriva acestui grup format \n jurul regelui;con]ineau multe aluzii istorice [i aveau titluri ca: Cloaca maxima [i abuzurile ei dictatoriale,Madame Du Barry [.a. Eu aveam 6 ani \n 1934, dar [tiu, din povestirile p`rin]ilor, c` erau cozi \nBucure[ti, pentru c` toat` lumea vroia s` citeasc` articolele acelea, at~ta v~lv` f`cuser`. S-arputea ca unul dintre autorii lor s` fi fost [i Gheorghe Br`tianu. Dup` 1938, c~nd Carol al II-lea[i-a instaurat regimul autoritar, Gheorghe Br`tianu a revenit la PNL. Nu a cedat ofertelor luiCarol al II-lea.

|n toamna lui 1945, m-am \nscris la Facultatea de Litere [i Filozofie din Bucure[ti, \n care erainclus` [i Istoria. Era, probabil, o voca]ie de familie – am avut unchi preocupa]i de cercetareatrecutului: Victor Papacostea, care i-a fost colaborator politic lui Gheorghe Br`tianu [i a fost\nchis, \mpreun` cu el, la Sighet; Cezar Papacostea, filolog clasic, profesor la Universitatea dinIa[i, unde a fost coleg cu Gheorghe Br`tianu, care a fost mutat la Universitatea din Bucure[ti,dup` pensionarea lui Iorga. Pentru Br`tianu a fost o surpriz` s` m` vad` la cursul lui. }in mintec`, dup` primul curs, l-a sunat pe tat`l meu pentru a-[i exprima surprinderea. Ca materie prin-cipal`, mi-am luat Istoria universal`; asta era catedra lui Br`tianu. Am urmat cursurile [i semi-nariile lui (care se ]ineau \n vechiul local, unde este acum Facultatea de Litere, la parter). Laprima [edin]` de seminar, a fost foarte surprins c` avea sala plin`, el fiind obi[nuit s` lucreze cu

CCoo

nnffeerr

iinn]]eellee SS

SSII

EE

rraa

ssmm

uuss

17

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005oameni mai pu]ini. Atunci, \nainte de a ne introduce \n materia seminarului, a atras aten]ia aceleimul]imi c` istoria nu e o meserie din care se c~[tig` bani [i c` aceia care nu au o voca]ie foarteputernic` ar fi mai bine s`-[i caute alte meserii. |n perioada c~t i-am fost eu student, obi[nuia s`]in` dou` cursuri, \n paralel. Unul era despre Adun`rile de st`ri \n Europa [i \n }`rile Rom~ne,altul despre Formule de organizare a p`cii \n istoria universal`. La curs, venea cu geanta plin`.|nainte de a-[i \ncepe prelegerea, a[eza c`r]ile pe mas`, cu semne plasate la paginile din careurma s` citeze. Expunerea era liber`, dar \ntrerupt` cu citate din diverse izvoare istorice saulucr`ri istoriografice. La seminarii, erau o \nc~ntare parantezele lui; vorbea [i despre mari scri-itori. Odat`, a f`cut o prelegere despre Anatole France, \n care ne-a vorbit despre o scriere aacestuia, \n care poveste[te despre un [ah al Persiei, care le-a comandat \nv`]a]ilor din regatuls`u s` \i alc`tuiasc` o istorie complet` a lumii. |nv`]a]ii s-au izolat [i, dup` vreo 20-30 de ani, aurevenit la [ah cu 100 de c`mile, fiecare purt~nd c~te un volum uria[. {i au pus la picioarelemonarhului acea istorie a omenirii, \n 100 de volume. {ahul s-a pl~ns c` nu avea timp s` citeasc`at~t [i i-a rugat pe \nv`]a]i s` scurteze opera. Dup` ani, ace[tia au revenit la [ah, care era pepatul de moarte, cu un volum: „Majestate, iat` istoria omenirii \ntr-un singur volum!“. {ahul,\ns`, s-a pl~ns din nou: \[i dorise at~t de mult s` cunoasc` istoria lumii, dar se afla \n pragulmor]ii [i nu mai avea vreme s` citeasc` nici m`car un singur volum. Atunci, \nv`]atul i-a zis:„Sire, v` rezum eu istoria oamenilor, \n trei cuvinte: s-au n`scut, au suferit [i au murit…“.Gheorghe Br`tianu \mbina, a[adar, viziunea larg` cu erudi]ia foarte exact` ([tia 11 limbi!) [i erafoarte actualist, ca [i Iorga, lucru care pl`cea foarte mult studen]ilor, mai ales \n anii aceia deascensiune a comunismului. |ntotdeauna f`cea aluzii foarte fine, foarte discrete, dar percepti-bile, la unele tendin]e ale comuni[tilor, care \[i aveau echivalente, spre exemplu, \n istoria bizan-tin`. Trebuie s` [ti]i c` la cursul lui se afla \ntotdeauna cineva de la comuni[ti, care \l urm`rea[i \i stenografia cursurile. Cu c~]iva ani \n urm`, am primit de la Alexandru Elian, bizantinist deseam`, un plan de curs universitar, manuscris, din 1941, al lui Gheorghe Br`tianu, cu care elcolaborase \n c~teva r~nduri. Deasupra planului lec]iilor respective, era notat un R, a[a c` plan-ul apar]ine unui curs de istorie modern` pe care l-a ]inut, \n 1941, la cererea Regelui Mihai.

Fac, aici, o scurt` parantez`. Era prin 1942-43: fratele meu [i cu mine ne aflam la vila familieinoastre, din Sinaia, c~nd am primit un telefon de la Bucure[ti, de la mama, care ne spunea c` \nziua urm`toare avea s` soseasc` la Sinaia profesorul Gheorghe Br`tianu, care mergea \n audi-en]` la Rege [i c`ruia trebuia s`-i preg`tim o camer`. C~t timp el se afla la Rege, am intrat \ncamera lui [i am v`zut ceva care mi-a r`mas \n minte: pe noptier`, a[ezase o icoan` a Sf~ntuluiGheorghe. Se [tie [i din ultimele clipe ale vie]ii lui, din celula de la Sighet, c` era un spirit pu-ternic religios.

La seminar, avea urm`toarea metod`: \n primii doi ani, se f`ceau interpret`ri de textemedievale. Fiecare student avea de tratat un capitol dintr-o cronic`. |n anul acela, am lucrat peo cronic` englez`, despre Regele Ioan F`r` de }ar`. Mi-a revenit [i mie un capitol, l-am transcrispe jum`tate de foaie de caiet, l-am tradus al`turi [i am f`cut investiga]iile bibliografice derigoare, pentru comentariul textului. {tiind c` nu \ntotdeauna cuno[tin]ele de latin` alestuden]ilor erau excelente, \nainte de a prezenta lucrarea \n seminar, trebuia ca studen]ii s`treac` pe la una dintre asistentele sale, fost` asistent` a lui Nicolae Iorga, doamna VirginiaSacerdo]eanu, de la care am \nv`]at mult` paleografie latin`. Am primit [i eu, de la d-naSacerdo]eanu, o sumedenie de \ndrept`ri la lucrarea mea, pe care am sus]inut-o vineri, 29 mar-tie 1946. Atunci mi-am dat seama c` nu f`ceam fa]` cu nivelul acela de cuno[tin]e [i m-amhot`r~t ca, \ncep~nd de atunci, s` fac zilnic studiu personal de latin`, o jum`tate de or` sau oor`, p~n` mi-am format vocabularul [i capacitatea de a \n]elege curent un text latin, ba chiar dea redacta, ocazional. Mai t~rziu, \n epoca \n care descinderile Securit`]ii erau foarte frecvente,redactam c~te un text mai delicat \n limba latin`, [i \l semnam Suetoniu sau Tacit, pentru ca ochiisecuri[tilor s` nu-i poat` p`trunde \n]elesul. A[a, [i m-am prezentat la seminar cu acel text\ndreptat de d-na Sacerdo]eanu. La un moment dat, cu ironia lui fin`, profesorul Br`tianu mi-a

CCoo

nnffee

rriinn

]]eellee

SSSS

II EE

rraa

ssmm

uuss

18

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005spus: „Parc` descifrez, \n perfec]iunea traducerii, m~na doamnei Sacerdo]eanu“. Un lucru, \ns`,l-a surprins: acela c`, \n comentariile pe care le-am f`cut, pe marginea textului din cronic`, folo-sisem o carte sosit` recentisim la Biblioteca Institutului Francez, pe care o frecventam ([i aveams` fiu arestat pentru asta!), [i care se chema „Le roi Jean et Shakespeare“, o interpretare, din per-spectiva psihologiei moderne, a alternan]elor psihice ale lui John, a[a cum apar ele \n textulcronicii. Cartea era foarte recent` [i Gheorghe Br`tianu nu auzise \nc` de ea. A fost surprins(c~nd ceva \l mira, ridica din spr~ncene) c` un student cuno[tea o carte din domeniul medievis-ticii, pe care el nu o cuno[tea. Dup` alte c~teva [edin]e, am primit de la d~nsul un extras carecon]inea un articol recent al lui, cu o dedica]ie, fapt care a reprezentat pentru mine un foarteputernic \ndemn pe calea studiului istoric, [i am revenit la el \n situa]ii grele din existen]a mea,ca la o permanent` surs` de \ncurajare. De altfel, nu e un caz particular. Am aflat, spre exem-plu, de la un istoric din alt` genera]ie, Cihodaru, de la Ia[i, alte c~teva gesturi de fine]e [i delarghe]e ale lui Gheorghe Br`tianu, \n raport cu studen]ii.

|n anii 1945-47, situa]ia interna]ional` se agravase mult [i evolua spre ruptura est-vest, spreR`zboiul Rece. 1947 a fost anul decisiv \n care, pe de o parte, \n Europa occidental` a fost intro-dus Planul Marshall, care a z`d`rnicit speran]ele lui Stalin de a integra \ntreaga Europ` \n sferasovietic` de influen]`, iar pe de alt` parte, \n r`s`ritul Europei, ocupat de sovietici, s-a radica-lizat regimul, \n sensul elimin`rii „r`m`[i]elor burgheze“ din guvernele de „larg` concentraredemocratic`“. La noi, sf~r[itul lui 1947 aducea dispari]ia ultimului simbol care \i incomoda pecomuni[ti: Monarhia. Gheorghe Br`tianu intrase deja \n regim de domiciliu obligatoriu, \n carea r`mas p~n` la \nceputul lui mai 1950 c~nd, \mpreun` cu to]i fo[tii demnitari ai ]`rii, a fost ridi-cat [i dus \ntr-o direc]ie necunoscut`. Am luat cuno[tin]` de acest eveniment \n urm`toarele\mprejur`ri tragice: pentru c` frecventam Institutul Francez, am fost primul din familia mea caream fost arestat, cu dou` luni \naintea lui Gheorghe Br`tianu. |n martie 1950, Biroul Politic al C.C.al P.M.R., \n frunte cu Gheorghiu-Dej, luase hot`r~rea de a desfiin]a acele „oficine de spionaj“,printre care se num`ra [i Institutul Francez. La \nceputul lui martie 1950, tocmai luasem de laBiblioteca Francez` o carte proasp`t sosit` [i o r`sfoiam pe strad`, c~nd m-am pomenit azv~rlit\ntr-o dub` [i dus la Securitatea din Calea Rahovei, unde am fost \nghesui]i, \n dou` celule, vreo30-40 de in[i, aresta]i din fa]a institutelor francez, britanic, american [i italian. Pe urm`, dupànchete, am fost dus la Jilava [i, apoi, la Canalul Dun`re – Marea Neagr`, la Capul Midia. A[a c`pot fi... m~ndru, pentru c` am fost „membru fondator“ al acestui canal. Afl~ndu-m` \n deten]iela Canal, spre sf~r[itul lui mai 1950, a sosit un nou lot de aresta]i, \n care se aflau cei care fu-seser` g`si]i pe listele de membri ai institutelor strìne. |ntr-o zi, auzindu-mi numele, cineva avenit la mine [i m-a \ntrebat dac` sunt rud` cu profesorul Victor Papacostea. I-am r`spuns afir-mativ [i respectivul mi-a comunicat c` unchiul meu fusese ridicat \n lotul fo[tilor demnitari,\mpreun` cu Gheorghe Br`tianu. Victor Papacostea era al doilea din familia mea care intrase lapu[c`rie. Dup` ce am fost eu eliberat, avea s` vin` [i r~ndul tat`lui meu. Am f`cut cu r~ndul.Peste ani, c~nd au \nceput s` ias` de la Sighet supravie]uitorii, am aflat cam ce se \nt~mplaseacolo. Cele mai multe informa]ii le-am primit de la Victor Papacostea care, fiind dat afar` dincas`, se mutase, \mpreun` cu familia lui, la noi. Moartea lui Gheorghe Br`tianu a fost provocat`.A fost un asasinat. Cred c` sovieticii au avut o ostilitate special` fa]` de el, mai ales dup` ce i s-a cerut s` renege cartea despre Basarabia, \n care ap`rase drepturile istorice rom~ne[ti asupraacesteia, [i Gheorghe Br`tianu a refuzat, cu o extraordinar` t`rie de caracter. Ce m-a uimit celmai mult la omul acesta au fost, pe de o parte, delicate]ea, fine]ea lui aproape de timiditate, pro-duse ale unui rafinament social de genera]ii [i, pe de alt` parte, fermitatea extraordinar` [irefuzul de a se salva \n detrimentul numelui pe care \l purta. La \nceputul lui 1944, [i-a trimiscopiii \n Occident, pentru a nu fi [antajabil prin copii, dar el nu a plecat. |n 1945-46, c~nd direc-torul Institutului de Studii Bizantine din Bucure[ti s-a oferit s`-l ajute s` plece din ]ar`, i-ar`spuns, sumar [i expresiv: „Un Br`tianu ne quitte pas son pays!“.

IIooaannaa BBrr`̀ttiiaannuu:: C~nd am plecat \n strìn`tate, la 29 ianuarie 1944, evident c` am fost conduse

CCoo

nnffeerr

iinn]]eellee SS

SSII

EE

rraa

ssmm

uuss

19

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005la gar` de p`rin]i [i de c~teva colege. C~nd trenul a \nceput s` se mi[te, tata a fugit \n urma lui[i ne-a strigat: „Sper s-o revede]i pe mama, pe mine nu m` mai vede]i!“ El [tia perfect ce \la[tepta [i acceptase asta. Era un om de datorie, a[a cum fusese \ntreaga lui familie. {tiu c` sespunea c` Ionel Br`tianu \nt~rziase o dat` la un curs, la Paris, [i din cauza asta tat`l lui nu \i maiscrisese dou` luni de zile, ca s`-l pedepseasc`.

{{eerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa:: |ntr-una dintre ultimele conversa]ii pe care le-am avut cu VictorPapacostea, acesta mi-a spus, despre Gheorghe Br`tianu: „Era supus la cele mai mari presiuni,dar f`cea \n continuare ceea ce trebuia s` fac` [i nu f`cea ceea ce nu trebuia s` fac`“. |n\nchisoare, chiar a doua zi dup` moartea lui, unii au pus \n circula]ie zvonul fals al sinuciderii.Oricum ar fi evoluat lucrurile, eu sunt convins c` Gheorghe Br`tianu a fost asasinat, prin felul\n care a fost tratat \n temni]`.

AAddrriiaann CCiioorrooiiaannuu:: V` mul]umim, domnule profesor. O rug`m pe doamna Br`tianu s` ne maispun` c~teva cuvinte.

IIooaannaa BBrr`̀ttiiaannuu:: Se pare c` de la Moscova venise o telegram` care con]inea urm`torul mesaj:„Sc`pa]i de Br`tieni!“.

{{eerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa:: Nu pot nici confirma [i nici infirma acest lucru, dar [tiu c` sentin]ele eraudate \nainte de judecarea proceselor. Iar cu Gheorghe Br`tianu, sovieticii au avut, repet, or`fuial` special`.

IIooaannaa BBrr`̀ttiiaannuu:: De fapt, tat`l meu a fost \nchis f`r` s` fie judecat [i condamnat.Acum, eu nu o s` vorbesc foarte mult. Vreau doar s` spun c` Gheorghe Br`tianu nu era un

timid, dec~t poate cu copiii lui. Fusese crescut numai de mama lui, pentru c` p`rin]ii lui sedesp`r]iser`, [i nu prea se pricepea s` se poarte cu copiii. El ne-a tratat ca pe ni[te persoaneadulte, ceea ce pentru noi cred c` a fost un noroc. Din c~nd \n c~nd, ne lua la plimbare [i nepovestea despre istorie sau politic`; poate c` n-am p`strat totul, dar unele lucruri mi-au r`mas,[i \mi pare bine. C~nd m` g~ndesc la modul \n care a fost asasinat acest om, care era de obl~nde]e [i o bun`tate nesf~r[ite, la cum a fost b`tut de gardieni, m` \nfior. {i nu era numai du-rerea fizic`; de]inu]ii politici au fost [i umili]i p~n` la culme. {tiu, de exemplu, c` lui DinuBr`tianu i-au pus [obolani pe el. Iar tata a fost bolnav de dizenterie [i nu i s-a acordat nici o \ngri-jire medical`. El a murit \n 1953, iar noi am aflat abia \n 1958, c~nd a venit mama \n Fran]a.

AAddrriiaann CCiioorrooiiaannuu:: |n tot timpul acesta nu a]i putut comunica cu nimeni din Rom~nia?IIooaannaa BBrr`̀ttiiaannuu:: Cinci ani de zile nu s-a aflat nimic! C~nd am aflat, sora mea, Maria, a avut

curajul extraordinar de a-i \ntreba pe cei care ie[iser` de la Sighet, \n ce condi]ii murise tata. Nuputeam s` credem c` se sinucisese; nu se potrivea cu nimic din ceea ce [tiam despre el. Pe urm`,s-a spus ca a murit de boal`, fiind bolnav de ficat. Dar avea 55 de ani, ar fi putut s`supravie]uiasc`. Mai t~rziu, mama a reu[it s` afle c`, odat`, c~nd tata s-a sim]it mai bine, a ie[itla plimbare \n curtea \nchisorii [i s-a uitat \n sus, spre celulele de unde al]i de]inu]i politici f`ceauanumite zgomote, pentru a-i atrage aten]ia. Gardianul l-a v`zut [i, pe toat` \ntinderea sc`rilorpe care se cobora din curticic` spre celule, l-a lovit cu o b~t`. Se pare c` l-a lovit [i mai tare c~nda ajuns \n celul` [i l-a omor~t. Ce pot s` v` mai spun? |ncerca]i s` v` \nchipui]i prin ce-a trecut,f`r` s` v` dau eu prea multe explica]ii. |n fond, eu \n]eleg c` ace[ti comuni[ti vroiau s`-[iomoare du[manii, dar de ce trebuia s` \i mai [i chinuiasc` \ntr-un a[a hal?

Mul]i s-au \ntrebat de ce a luptat tata \n cel de-al doilea r`zboi mondial. A mers pe front pen-tru c` acela a fost r`zboiul lui. Ion C. Br`tianu a avut R`zboiul de Independen]`, Ion I. C.Br`tianu a avut R`zboiul de Re\ntregire. Trebuia [i Gheorghe Br`tianu s` aib` r`zboiul lui. Tataa fost pe Frontul de Est, voluntar, dar nu a vrut s` treac` Nistrul [i i-au scris mare[aluluiAntonescu, el [i cu Vintilic` Br`tianu, c` nu trebuia trecut Nistrul. Mare[alul nu le-a urmat sfa-tul [i a ordonat trecerea Nistrului, iar Br`tienii, chiar dac` nu erau de acord, au fost \ncorpora]i,s-au supus ordinului [i au mers p~n` la Stalingrad.

{{eerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa:: S-a spus de c`tre unii, cu inten]ie, cred, peiorativ`, c` Gheorghe Br`tianuar fi fost folosit ca o momeal`, de c`tre Rege [i partidele istorice, pentru a-l determina pe

CCoo

nnffee

rriinn

]]eellee

SSSS

II EE

rraa

ssmm

uuss

20

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Antonescu s` vin`, la 23 august 1944, la Palat. Personal, cred c` Antonescu nu a venit la Palatpentru Gheorghe Br`tianu; el era, oarecum, informat de ceea ce i se preg`tise, pentru c` nu avrut s` fie el cel care urma s` semneze armisti]iul, pentru a nu-[i c`lca onoarea militar`, care \llega de Hitler. Antonescu nu a fost un naiv [i r`m~ne un personaj controversat; sunt pagini care\l incrimineaz`, \n leg`tur` cu omor~rea evreilor. Totu[i, la activul lui putem a[eza cel pu]indou` elemente: nu a vrut s` semneze el un armisti]iu care \nsemna pierderea Basarabiei [iBucovinei, lucru care golea de sens ac]iunea lui militar` [i a hot`r~t s` nu mai fie o piedic` \ncalea ac]iunilor Regelui [i ale oamenilor politici din jurul acestuia, l`s~ndu-se arestat. E de necon-ceput c` nu ar fi fost informat de preg`tirile care se f`ceau. |n acel context, cred c` GheorgheBr`tianu a avut un rol secundar. Dar la procesul lui Antonescu, Gheorghe Br`tianu a fost supusunui tir violent, fiind \nvinuit c` fusese un colaborator al mare[alului. |n ziua execu]iei luiAntonescu, Gheorghe Br`tianu a venit la noi acas`, neanun]at, a stat de vorb` cu mine, care \ieram student, [i mi-a relatat felul \n care s-a desf`[urat execu]ia. Era profund impresionat.

IIooaannaa BBrr`̀ttiiaannuu:: Leg`tura dintre tata [i mare[alul Antonescu era \ntre]inut` mai ales prinintermediul lui Mihai (Ic`) Antonescu, fost membru al partidului tatei. }in minte c` el venea desla casa noastr` de la ]ar`; era mic [i \[i punea ni[te talonete, ca s` par` mai \nalt. Ic` a fost dr`gu]cu noi; odat`, am vizitat \mpreun` Curtea de Arge[. Iar mamei \i f`cea curte la culme, ceea cepe ea o enerva grozav. Ei, la petite histoire!

Pe noi, \nainte s` plec`m \n Elve]ia, tata ne-a dus la mare[al, la Predeal, unde acesta avea ovil`. Fusesem invitate la mas` numai fetele Br`tianu, pentru c` fratele meu era cam zburdalnic[i l-au evitat. Am luat masa seara. Mare[alul era cam egocentric, cam \ncrezut: \n sala de meseera un fel de mic podium, pe care se a[eza el, ca s` vorbeasc`. V` \nchipui]i c`, pentru ni[tecopii de 11-12 ani, asta era culmea caraghiosl~cului.

{{eerrbbaann PPaappaaccoosstteeaa:: Ca s` \ncheiem cu Gheorghe Br`tianu, e interesant` reac]ia lui FernandBraudel, fostul s`u coleg de studen]ie, atunci c~nd Nicolae Ceau[escu a trimis emisari \nOccident, pentru a c~[tiga simpatia mediilor intelectuale. Braudel a fost [i el vizat de propa-gand`, dar el a pus tran[ant urm`toarea \ntrebare: „De ce l-a]i asasinat pe Gheorghe Br`tianu,care a fost unul dintre cei mari istorici din genera]ia mea?“

AAddrriiaann CCiioorrooiiaannuu:: Pentru c` ne apropiem de final, vreau s` le mul]umesc invita]ilor, dar [icolegilor no[tri mai tineri din Societatea de Studii Istorice Erasmus, c`rora le apar]ine meri-tul de a fi ini]iat aceast` discu]ie despre un personaj at~t de important, pentru istoriografia noas-tr` [i pentru istoria contemporan` a Rom~niei, pentru istoria liberalismului rom~nesc [i a vie]iipolitice din secolul trecut.

NOTå* Mas` rotund` organizat` la Facultatea de Istorie dinBucure[ti pe data de 21 aprilie 2003, de c`tre S.S.I.

Erasmus, cu prilejul \mplinirii a 50 de ani de lamoartea lui Gheorghe Br`tianu.

CCoo

nnffeerr

iinn]]eellee SS

SSII

EE

rraa

ssmm

uuss

IInntteerrvviiuurrii

22


IInn

tteerrvv

iiuu

FFiilliipp-LLuucciiaann IIoorrggaa:: DDee mmuullttee oorrii,, mmaa[[iinn`̀rriiiillee ccrriissppeeaazz`̀..Gheorghe Boldur-L`]escu: E a[a de mic [i de dr`gu] reportofonul, c` nu are de ce s`

intimideze.FFaaccee]]ii ppaarrttee ddiinnttrr-oo ffaammiilliiee ccuu nnuummee iissttoorriicc.. CC~~nndd aa]]ii ccoonn[[ttiieennttiizzaatt aacceesstt lluuccrruu [[iiccee iinnfflluueenn]]`̀ aa aavvuutt aassuupprraa eevvoolluu]]iieeii dduummnneeaavvooaassttrr`̀??

Tat`l meu a fost un om care [i-a respectat str`mo[ii [i m-a crescut de mic \n acest spirit. Mi-aduc aminte c` una dintre primele poezii pe care m-a obligat s` le \nv`] a fost balada „Iordacheal Lupului“ a lui Alecsandri, \n care eroul principal este un str`mo[ de-al meu, care se ceart` cuGrigore Ghica, domnitorul care se cam temea c` Iordache \i va lua scaunul, [i fuge \n Bugeag,la t`tari. {i balada zice a[a: „Sus pe apa Prutului,/ |n ]inutul Hu[iului/ Mers-a ura [i lovit-a,/ PeIordache pr`p`dit-a./ El cu domnu’ se-nvr`jbea/ {i c`lare pribegea/ |n ]ara Bugeagului/Sc`parea pribeagului“. Hanul \i propune s` \i dea armat` [i s` \l instaleze domn. Iordache, \ns`,refuz` pentru c` „Cine-aduce oaste-n ]ar`/ De blestemul ]`rii moar`!“. Speriat de perspectivaunei invazii t`t`re[ti, domnitorul \i trimite ni[te emisari, pentru a-l convinge s` se \ntoarc` \n]ar`. Sigur c` la \ntoarcere este prins [i executat. Balada asta m-a impresionat foarte mult [i, pela 5 ani, o [tiam pe dinafar`, cu excep]ia c~torva pasagii pe care nu le-am putut \n]elege foartebine. De exemplu, nu reu[eam s` spun „el cu domnul se-nvr`jbea“ [i felul \n care pronun]amst~rnea r~sul tuturor. Cert este c` am avut contact cu tradi]ia familiei, dar \n sensul \n care m-ai \ntrebat, acela al con[tientiz`rii, lucrurile au venit mult mai t~rziu. |n mod ciudat, am avut la\nceput o u[oar` reac]ie de respingere a prelu`rii acestei mo[teniri, consider~nd c` e bine caomul s` mearg` prin via]` cu puterile lui. Spre b`tr~ne]e, \ns`, lucrurile s-au schimbat; probabilc` este un fenomen firesc. Am \nceput s` tr`iesc chiar afectiv aceast` leg`tur` cu str`mo[ii. M-am interesat, am aflat lucruri interesante [i m-am bucurat s` aflu c` mai sunt [i al]ii care seocup` de aceste probleme. De fapt, prin mijlocirea arborilor genealogici a \nceput [i amici]ianoastr`, care avea s` ne \ndrepte, apoi, spre studiul unor alte fenomene istorice.

DDiinnccoolloo ddee ffiilliiaa]]iiiillee ssttrriiccttee,, ddee ccaarree ssttrr`̀mmoo[[ii vv`̀ ssiimm]]ii]]ii mmaaii aapprrooppiiaatt ssuufflleettee[[ttee??Dup` tat`, sunt Boldur. Dup` mam`, sunt Stroici. Cele dou` familii s-au \nrudit de multe ori,

de-a lungul secolelor, p`str~ndu-[i, totu[i, unele tr`s`turi distincte. Familiile noastre boiere[ti,\n special cele din Moldova, au fost foarte mult influen]ate de polonezi [i de ru[i. Logof`tulLuca Stroici, un ilustru c`rturar, care a tradus „Tat`l nostru“ \n rom~ne[te, aproape \n formacare este rostit` [i acum \n biserici, era membru al Dietei poloneze [i cumnat cu domnitorulMovil`, [i el dintr-o familie vestit` pentru polono-filia ei. Dar, \n general, Stroice[tii au fostoameni lega]i de p`m~nt, [i p~n` t~rziu. Bunicul meu, Gheorghe Stroici, a fost acela care \n1944, la v~rsta de 92 de ani, c~nd au venit ru[ii, a refuzat s` plece de pe mo[ie. B`ie]ii lui s-au

Interviu ccu ffostul dde]inut ppolitic Interviu ccu ffostul dde]inut ppolitic Gheorghe BBoldur-LL\]escuGheorghe BBoldur-LL\]escu


23

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005dus s`-l ia \n aprilie ’44, c~nd tunurile ruse[ti se auzeau deja de pe malul cel`lalt al Prutului, iarel a refuzat, spun~nd c` nu poate s`-i p`r`seasc` pe oamenii al`turi de care trìse o via]`\ntreag`. }`ranii \l venerau. La \nceput, ru[ii au fost destul de disciplina]i; au luat ce le trebuia,cai, tr`suri, provizii. Apoi s-au \ndreptat spre biroul bunicului [i au g`sit acolo un mo[neag pecare l-au privit ca pe o ciud`]enie, dar l-au l`sat \n pace. S-a \nt~mplat \ns` urm`torul lucru: \ncrama conacului erau c~teva vagoane de vin, \n care solda]ii au dat iama.

SScceennaa mm`̀ dduuccee ccuu gg~~nndduull llaa bbee]]iiiillee ccaarree aauu \\nnssoo]]iitt „„mmaarreeaa rreevvoolluu]]iiee““ bbooll[[eevviicc`̀..Exact. Au urmat ni[te jafuri cumplite; au devastat tot. De[i au vrut s`-l omoare, bunicul a

sc`pat, printr-un miracol, [i a fost luat de ]`rani, dus \n sat [i ad`postit, \n mare secret, de ofemeie cu suflet mare, \n casa c`reia a [i murit, peste vreo doi ani de zile.

Boldure[tii au fost mai atra[i de m`re]ie [i au [i dat c~teva personaje foarte interesante,\ncep~nd cu acel Lupu Kostaki, care a avut o contribu]ie important` la schimbarea istoriei ]`rii,prin partea pe care a luat-o turcilor, \n timpul r`zboiului lor \mpotriva lui Petru cel Mare [i a luiDimitrie Cantemir. Nu [tiu dac` Lupu a avut ceea ce se poate numi con[tiin]` politic`. Probabilc` nu. A avut, \ns`, intui]ia corect` c` o alian]` cu ru[ii \nsemna, de fapt, intrarea sub tutelaRusiei [i pierderea total` a autonomiei. A sim]it c` dorin]a de expansiune a lui Petru era mai per-iculoas` dec~t sistemul destul de permisiv al domina]iei turce[ti. Din cauza lui Lupu Kostaki,Petru cel Mare a ob]inut afurisirea pe vecinicie a familiei. Blestemul a fost ridicat un veac mait~rziu, la interven]ia mitropolitului Veniamin Kostaki.

Un alt personaj str`lucit a fost hatmanul Iordache Kostaki Boldur-L`]escu (1798–1857). El afost comandantul armatei Moldovei [i a \nfiin]at [coala de ofi]eri de la Ia[i. F`cuse studii la Viena[i Petersburg [i era un foarte bun organizator [i unul dintre cei mai mari [i mai pricepu]i mo[ieriai Moldovei. Ion Ionescu de la Brad \l laud` pentru grija pe care le-o purta ]`ranilor. La Hude[ti,leag`nul ramurii Boldur-L`]escu, el are trei ctitorii: {coala Cost`cheasc`, ini]ial preg`titoare dec~nt`re]i biserice[ti, biserica [i conacul. Testamentul lui e foarte interesant, at~t prin datelegenealogice pe care le con]ine, c~t [i prin indica]iile asupra averii de la data aceea a familiei.Mo[ia era imens`, cam 20.000 de ha, dar s-a topit \ntr-o singur` genera]ie. Bìe]ii lui au f`cut-orepede praf. Noroc c` mo[ia a intrat pe m~inile unui armean cumsecade, [i nu pe cele ale unuiT`nase Scatiu.

Sentimental, m` simt parc` mai aproape de aceia dintre str`mo[ii mei care au fost maiapropia]i de p`m~nt [i de oamenii al`turi de care trìau [i care, \ntr-un anumit sens, sperau \najutorul lor. F`r` s` neg importan]a gesturilor m`re]e, cred c` esen]iale sunt leg`turile umaneprofunde.

||nn aanniiii ccoommuunniissmmuulluuii aa]]ii mmaaii ffoosstt llaa HHuuddee[[ttii??Prin 1964-65, sora mea, Anda Boldur, Dumnezeu s-o ierte, a avut ideea s` mergem la Hude[ti.

Eu, ca fost de]inut politic, eram foarte prudent [i \]i m`rturisesc c` m-am l`sat cam greu con-vins. Ea, \ns`, era mai curajoas` [i, \mpreun` cu tata, m-au determinat s` merg. Era \ntr-oduminic` [i ne-am dus \nt~i la biserica din sat, care fusese construit` de un str`mo[ al nostru.Preotul Ivan [tia c~te ceva despre istoria familiei [i ne-a primit foarte bine. |n ciuda rug`min]ilornoastre, el le-a spus ]`ranilor, la sf~r[itul slujbei, c` se aflau printre ei urma[ii familiei Boldur.|ntr-o or`, s-a str~ns tot satul. A fost foarte emo]ionant [i... m` mir cum n-am fost aresta]i. Credc` am str~ns atunci o mie de m~ini. Ei vroiau s` ni le s`rute [i \i opream cu greu. Pe atunci, bis-erica era \nc` \n stare bun`. Acum e \n paragin`.

EExxiisstt`̀,, \\nnttrree ggeenneeaallooggii[[ttii,, ccoonnttrroovveerrssaa ccoonnttiinnuuiitt`̀]]iiii ddiinnttrree ffaammiilliiiillee BBoolldduurr [[iiCCoossttaacchhee,, ddeessttuull ddee ggrreeuu ddeemmoonnssttrraabbiill`̀..

A[a este. Totu[i, de ce ar fi avut nevoie o familie str`lucit`, ca aceea a Cost`che[tilor, s`preia, la mijlocul secolului al XIX-lea, numele unei alte familii, e drept mai veche, dar cu multmai pu]in` greutate \n istoria Moldovei, dac` nu ar fi existat, totu[i, o filia]iune real`? Sigur, nuexist` h~rtiile care s` ateste continuitatea [i problema r`m~ne deschis`.

IInn

tteerr

vviiuu

24

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005TTiimmpp ddee ddeecceenniiii,, rroomm~~nniilloorr llee-aa ffoosstt iinnooccuullaatt`̀ tteeoorriiaa aabbeerraanntt`̀ aa lluupptteeii ddee ccllaass`̀..CCuumm pprriivvii]]ii dduummnneeaavvooaassttrr`̀,, ddiinn iinntteerriioorr,, bbooiieerriimmeeaa ddee aalltt`̀ddaatt`̀ [[ii ppee ddeesscceennddeenn]]iiiiddee aasstt`̀zzii aaii aacceesstteeiiaa??

Dac` ar fi s` judec`m rolul pe care l-a avut boierimea rom~n` dup` starea ]`ranilor, s-arputea spune c` n-a fost unul str`lucit, pentru c`, de pild`, \n Ungaria, rolul civilizator al nobi-limii a fost mult mai ad~nc. Satul maghiar st`tea mult mai bine dec~t cel valah sau cel moldove-nesc. |n prima jum`tate a secolului al XIX-lea, ]`ranul maghiar era mai bine hr`nit [i poate c`[tia [i carte. Nobilimea maghiar` a administrat mai bine domeniile [i, desigur, a fost mult maioccidentalizat` dec~t boierimea noastr`. Dar nu putem pune toat` aceast` situa]ie pe seama ine-ficien]ei rolului civilizatoriu al boierimii. A existat un m`nunchi de factori, \ncep~nd cu \ndelun-gata domina]ie turceasc`, din pricina c`rora \ns`[i boierimea era ni]el mai \napoiat` dec~t nobil-imea occidental`. |napoiere pe care o resim]im [i ast`zi, factorul determinant \n poten]areaacestor elemente negative fiind, desigur, comunismul. Exista, totu[i, o solidaritate foarte puter-nic` \ntre boieri, r`ze[i [i ]`rani, cel pu]in \n epocile marilor voievozi. Pe urm`, s` nu uit`m degenera]ia pa[optist`, de acei boieri care au luptat efectiv \mpotriva propriilor interese; sau defaptul, poate unic \n istorie, c` dup` \ncheierea Primului R`zboi Mondial, un Parlament alc`tuit,\n majoritate, din mari proprietari a votat exproprierea \n favoarea ]`ranilor. Nu e chiar pu]inlucru.

C~t despre descenden]ii actuali, am s`-]i r`spund \ntr-un fel care o s` te descurajeze, poate:Care aristocra]ie? Boierimea de s~nge este evident decimat`: foarte mul]i au plecat \nstr`in`tate, mul]i au murit \n pu[c`riile comuniste. Cei care au r`mas aici sunt pu]ini, \n gene-ral s`raci [i prea pu]ini dintre ei mai au con[tiin]a apartenen]ei la un grup social [i la un set devalori, care le poruncesc o anumit` ]inut`. |n ce m`sur` ace[ti descenden]i apar]in unei elitereale, cred c` trebuie analizat de la caz la caz. Oricum, trebuie re]inut c` noble]ea e mult maimult o chestiune de responsabilit`]i, dec~t una de privilegii. Cel pu]in, a[a o v`d eu.

CCaarree ssuunntt pprriimmeellee dduummnneeaavvooaassttrr`̀ aammiinnttiirrii??Am o amintire care arat` cum se formeaz` personalitatea unui om [i c~t de misterios este

fenomenul educa]iei. Locuiam la Ia[i [i aveam vreo 6 ani. Guvernanta mea elve]ian` plecase,fiindc` era b`tr~n`, [i r`m`sese s` aib` grij` de mine o fat` de la ]ar`, care servea la noi \n cas`[i care nu avea mai mult de patru clase primare. Eu nu am f`cut cursul primar, aveam acas` unprofesor foarte bun [i d`deam examenele la sf~r[it de an; n-am mers la [coal` [i nu aveam oeduca]ie sistematic`. Educa]ia o aveam din familie [i de la guvernant` [i eram pu]in dezorientat.|n gr`dina public` era o mic` pr`v`lioar` la care se vindeau dulciuri. {i fata aceea t~n`r` aveabani de la mama [i mi-a dat ca s` cump`r bomboane. Am cump`rat, dar am [i furat c~teva [i m-am dus triumf`tor la ea: „Mi-ai dat doi lei, dar eu ]i-am adus bomboane de patru lei!“. Fata m-aluat de m~n` [i mi-a spus: „Cum ai putut s` faci asta ?!“. M-a dus \napoi la v~nz`tor [i m-a pus s`spun ce-am f`cut. Eu, care \ntre timp muream de ru[ine – cred c` a fost cea mai mare ru[inedin via]a mea – am spus: „Am furat!“. V~nz`torul mi-a spus c` puteam s` p`strez bomboanele,dar fata m-a pus s` le dau \napoi. Acest gest al tinerei ]`r`nci cu patru clase a f`cut ca eu s` numai pot fura niciodat`, nimic. Nici chiar c~nd g`seam ceva, nu luam. Rolul educativ al gestuluiacelei femei simple a fost mai puternic dec~t toate prelegerile despre cinste care mi s-au ]inutmai t~rziu. Iat` cum se formeaz` personalitatea: este un mare mister. Asta e prima mea amintire:aceea a unui ho]!

CCee lluummee iinnttrraa llaa dduummnneeaavvooaassttrr`̀ \\nn ccaass`̀??Familia mea era foarte apropiat` de P`storel Teodoreanu, care venea des la noi; era mai cu

seam` apropiat de un cumnat al mamei, Romeo Dr`ghici, care era pasionat de vioar`, \lcunoscuse [i c~ntase cu Enescu la Ia[i, \n timpul Primului R`zboi Mondial [i a reu[it apoi formi-dabila performan]` de a \nfiin]a Muzeul „Enescu“, de care s-a ocupat, \mpreun` cu Colette, so]iadoctorului Corneliu Axentie, care era un om delicios [i un mare medic. Pe l~ng` talentul pe care\l avea, P`storel era nemaipomenit de fermec`tor. Spontaneitatea lui fantastic` m-a fascinat.

IInn

tteerrvv

iiuu

25

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Dup` dou`-trei pahare, \ncepea s` scrie; am [i acum o serie de epigrame scrise de el pe[erve]ele. Ei, [i pe la 12 ani m-am hot`r~t s` m` fac epigramist! Odat`, prin 1942-43, cineva i-aspus lui P`storel c` „`sta micu’“ (adic` eu) face epigrame. „Ce vorbe[ti, mì pu[tiule, e[ti epi-gramist? Atunci, ia, f`-mi o epigram` cu rime date“, zice el. {i mi-a dat urm`toarele rime: erete,plete, me[te[ug, plug. |n cinci minute, veneam cu epigrama: „Mi-ai dat ca rim` pe «erete»/ Ca s`m`-ncurci \n me[te[ug/ Dar fiindc` nu-s copil cu plete/ Te iert [i te trimit la plug“. Lumea a r~sde s-a pr`p`dit. P`storel a decretat c` am talent [i am \nceput s` scriu la „Gluma“, cea mai marerevist` de humor din Rom~nia, \ngrijit` de un inginer, Alexandru Devechi, care semna Aldev.Cele mai interesante erau duelurile \ntre epigrami[ti. Cred c` am publicat vreo sut` de epigrameacolo, sub pseudonimul Uria[ul trist, care a [i provocat o epigram` ironic`: „Ca s` te fac` uria[/Natura n-avu nici un rost/ Proverbul tare bucluca[/ Ne spune: mare, \ns`... trist“. Dup` ce a ie[itdin \nchisoare, P`storel era foarte bolnav. |n ultima faz` a cancerului lui pulmonar, minunataso]ie, c`reia \i zicea Porumbi]a, primea \nc` lume \n cas`, pentru c` lui \i f`cea bine. Se vorbea,se mai bea un [pri] [i P`storel agoniza. |ntr-o zi, a chemat un notar ca s`-i dicteze testamentul.{i respectivul notar, dup` \ncheierea formalit`]ilor, l-a \ntrebat de c~teva ori pe P`storel dac` \[iaducea aminte c` au bùt, odat`, un pahar de vin \mpreun`. P`storel, aproape agoniz~nd, ar`spuns de mai multe ori c` nu, dup` care a completat: „Nu unul, mai multe!“ `sta era P`storel,care reu[ea s` glumeasc` cu c~teva ore \nainte de moarte. R~sul poate fi o solu]ie de m~ntuire.Iar de moarte cred c` po]i s` r~zi numai dac` e[ti foarte credincios. {i cred c` P`storel a[a era.

La noi [i \n casa Dr`ghici mai veneau Ionel Teodoreanu, I. D. Suchianu, Vespasian Pella, unuldintre cei mai mari speciali[ti \n drept interna]ional, cu care tata fusese [i coleg la Liceul„Negruzzi“ din Ia[i, Demostene Botez, Mihai Ralea, Dimitrie Gusti (primul so] al Marthei, soramamei, rec`s`torit` apoi cu Romic` Dr`ghici), Ion Petrovici, generalul Mazarini, doctorulBruckner.

EErraa,, pprriinn eexxcceelleenn]]`̀,, oo lluummee aa ffrraannccooffoonniieeii......Franceza a fost prima mea limb` [i acum mi-e greu s` \n]eleg ce se vorbe[te la televiziunile

fran]uze[ti. S-a modificat radical, \n c~teva decenii. Limba e sufocat` de anglicisme, de bar-barisme ar`be[ti sau maghrebiene, de prescurt`ri [i moare, \ncet-\ncet. Trìm o epoc` \n caretotul trebuie prescurtat. Cine mai cite[te azi Dostoievski sau Tolstoi, c~nd po]i s` g`se[ti rezu-mate pe internet? Limbile noastre o s` dispar`, probabil, a[a cum au disp`rut greaca veche [i lati-na: prin vulgarizare. Iar prin dispari]ia limbilor, risc`m s` pierdem [i culturile pe care acestea le-au n`scut. Acesta e un pericol real. {i ce punem \n loc? E adev`rat c` suprema]ia Americii estetotal`, la ora actual` [i pentru noi, cei care am trecut prin comunism, nu poate fi dec~t bene-fic`. Tot adev`rat este [i c` americanii adun` tot ce e mai bun [i sunt la v~rf \n toate domeni-ile. Dar din punctul de vedere al influen]ei civilizatoare, cred c` ne afl`m pe terenul inconsis-ten]ei. Putem compara valorile promovate de SUA cu cele difuzate de Imperiul Britanic? Poatec` modelul britanic nu mai e actual, dar sunt convins c` civiliza]ia britanic` va r`m~ne \n istorie[i cred c` va sta onorabil al`turi de celelalte mari civiliza]ii.

DDee ffaapptt,, IImmppeerriiuull BBrriittaanniicc ee uullttiimmuull mmaarree mmoommeenntt ddee ssttrr`̀lluucciirree [[ii ddee ssuupprreemmaa]]iiee aaEEuurrooppeeii..

N-a[ spune ultimul. Vezi, asta \mi aminte[te de o glum`: „-Ai fost la ultima [edin]` de par-tid?/ – Pì, s` [tii c` dac` [tiam c` e ultima, veneam!“. Nu [tiu, Europa are \nc` un enormpoten]ial; \n primul r~nd, cultural. Tocmai de asta trebuie s` ap`r`m limbile [i culturile. Esteimposibil s` nu existe o for]` de reac]ie \n acest sens.

VV`̀ ssiimm]]ii]]ii lleeggaatt ddee IIaa[[iiuull ccooppiill`̀rriieeii??N-a[ putea spune c` am o mare leg`tur` afectiv` cu Ia[iul, pentru c` eram foarte izolat.

LLiicceeuull ll-aa]]ii \\nncceeppuutt aaccoolloo??Am dat doar admiterea la celebrul liceu-internat „Negruzzi“, apoi familia mea s-a mutat, din

cauza r`zboiului, la Bucure[ti [i eu am f`cut liceul la „Cantemir“. Primul meu contact cu elevii afost \n clasa I de liceu. A fost o mare fericire s` intru \n lumea copiilor de v~rsta mea, cu care

IInn

tteerr

vviiuu

26

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005nu prea avusesem contact \nainte. Atunci a \nceput copil`ria mea real`. Mai greu a fost \nprimele zile. Fiind mai \nalt [i av~nd o medie mare la admitere, directorul liceului, MarinPetrescu, m-a pus [eful clasei. Pentru c` profesorii nu prea veneau \n primele zile, trebuia s` staula catedr` [i s` fac lini[te. A[a c`, din c~nd \n c~nd, trebuia s` mai dau c~te o scatoalc` vreunuiacare f`cea scandal. {i atunci ei au protestat [i m-au amenin]at c` o s` m` spun` la director. Lacare eu, cu moldoveneasca mea, am ripostat: „Du’ [\ spuni!“. Bine\n]eles c` toat` clasa m-a\ng~nat \n cor [i a[a mi-a r`mas porecla. |n timp, aveam s`-mi pierd accentul moldovenesc.Numai \n cadru intim mai vorbeam a[a. Via]a de liceu am trìt-o cu mare intensitate, al`turi decolegi [i prieteni ca {erban R`dulescu-Zoner, care avea s` fac` o pu[c`rie foarte grea [i s` devinìstoric, sau Ilie Iliescu, talentatul om de teatru, care f`cea mont`ri \n toat` regula la liceu; dincauza dosarului, a fost dat afar` din facultate [i a profesat ca actor f`r` diplom`, fiind [i cel carea format oameni ca Radu Penciulescu, Radu Slavescu, Alcalay [.a. |n clasa I de liceu am fost colegde banc` cu Nicolae Stoenescu, viitorul component de marc` al Corului „Madrigal“.

CCaarree eerraa aattmmoossffeerraa llaa „„CCaanntteemmiirr““??Eu am apucat, ca licean, trei regimuri. Foarte pu]in, regimul legionar, \ntre octombrie 1940

[i ianuarie 1941. |n aceast` perioad`, director era profesorul de matematic`, Tiberiu Mihìlescu.Din p`cate, a existat [i un eveniment dureros: epurarea unui mare profesor de francez`, evreu,Beli[. Mai t~rziu, dup` 1944, l-am avut din nou profesor. A existat [i un oarecare fenomen decaptare a celor mai mici, de c`tre colegii mai mari, care f`ceau parte din „Fr`]iile de Cruce“. Noiaveam atunci 11 ani, eram ni[te copii. Sistemul era urm`torul: cei mari \ncepeau prin a vorbidespre patriotism, dup` care \i cooptau pe ceilal]i \n diverse activit`]i. M-au contactat [i pe mine,care nu prea [tiam ce \nseamn` „Fr`]iile de Cruce“. I-am spus mamei, care a fost foarte prompt`:„Dac` faci prostia asta, s` [tii c` o \ncurci cu mine!“. A[a c` am refuzat [i bine am f`cut pentruc`, mai t~rziu, c~nd am intrat la \nchisoare, eu nu am putut fi niciodat` considerat legionar, spredeosebire de to]i bie]ii copii care fuseser` „membri“ ai „Fr`]iilor“ [i care au purtat mereu aceast`piatr` de moar` la dosar.

Dup` asta, a urmat perioada r`zboiului, care nu a afectat \ns` foarte mult activitatea de laliceu. Directorul liceului a fost, \n acei ani, marele profesor de istorie [i geografie, Ionescu-Sachelarie, care cred c` a fost a doua persoan`, dup` fata care m-a \nv`]at s` nu fur, care mi-amodelat ni[te concep]ii despre via]`. Profesorul Sachelarie — Sache, cum \i spuneam eu — n-avea treab` cu istoria [i geografia. El ]inea lec]ii de moral`. De exemplu, lec]iile de geografie seconsumau rapid. El spunea, cu o voce grav`: „Ei, acesta este Mapamondul. Examina]i-l, re]ine]istatele, mun]ii [i apele, pentru c` asta trebuie s` face]i. {i noi vom vorbi ast`zi despre o anumit`parte a lumii“. {i vorbea, s` zicem, despre Olanda, cu istoria [i geografia ei [i se oprea la un per-sonaj. Ne-a vorbit foarte mult despre Egmont. Iar personajul lui preferat era Wilhelm Taciturnul.Copiii mai mici urm`rea mai greu aceste prelegeri, dar ele erau o \nc~ntare. Vorbele preferateale profesorului, atunci c~nd ap`reau nepl`ceri, erau: „Fii demn, domnule!“. }inea foarte multla disciplin` [i avea [i ciud`]eniile lui. La sf~r[itul zilei, la Cancelarie erau adu[i c~]iva elevi cudiverse abateri, \mpreun` cu pedagogul [i cu [eful clasei. Odat`, am asistat la un dialog \ntreprofesorul Sachelarie [i un coleg, care mi-e foarte drag, Iliescu: „- Dumneata, ce-ai f`cut?/-Domnule director, n-am f`cut nimic. Domnul pedagog minte!/ -A, domnule, tu \]i permi]i s` spuiasta despre pedagog!? Dou` zile eliminare./ -Domnule director, sunt nevinovat !/ -Trei zile eli-minare. Continu`, domnule!/ -Pedepsi]i un om nevinovat !/ -Patru zile, domnule“. La care elevuls-a l`sat p`guba[. De fapt, Sachelarie practica eliminarea cu suspendare: „A, eu v` elimin [i voimerge]i la cinema! Nu, veni]i la cursuri“. Prin 1946-47 a fost marginalizat [i pensionat, \nainte determen. Dup` o via]` de munc`, acest ilustru pedagog a terminat destul de trist, ca at~]ia al]iicare au fost persecuta]i de comuni[ti.

{i a[a ajung la ultima perioad` de liceu: aceea \n care conducerea a fost preluat` de pro-comuni[ti. {armul nu i-a lipsit nici acesteia, pentru c` aproape tot liceul era de un anticomunismhot`r~t; priveam cu luciditate dezastrul care ne a[tepta [i \ncercam s` ne opunem, at~t c~t se

IInn

tteerrvv

iiuu

27

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005putea. La 8 noiembrie 1945 a ie[it s` demonstreze \ntreg liceul. Dac` au \nchis u[ile, noi am ie[itpe ferestre [i tot am mers. Eu am sc`pat atunci ca prin urechile acului, dar un coleg, OctavianR`dulescu, a fost b`tut \nfior`tor.

Erau [i vreo doi-trei colegi care f`ceau pe comuni[tii. Cu unul dintre ei am fost chiar colegde clas`. E vorba de Edgar Reichmann, care era utecist [i \ncerca s` fac` prozeli]i; din cauza asta,m~nca, s`racul, b`taie crunt`. El era bìatul unui mare negustor. |n \ncercarea de a-[i atrageadep]i, ne-a invitat odat`, \n 1946, pe vreo patru-cinci colegi, la el acas`. Avea o cas` superb`.Dup` ce ne-a tratat cu diverse bun`t`]i [i am discutat diverse lucruri, a \ncercat s` ne racoleze.Noi am r~s de ne-am pr`p`dit [i, de data aceea, nu l-am b`tut. {i ne-am v`zut de treab`. Acum,el e publicist \n Fran]a [i [i-a mai modificat p`rerile din tinere]e.

||nn aaffaarr`̀ ddee [[ccooaall`̀,, ccuumm vv`̀ ppeettrreecceeaa]]ii ttiimmppuull??Bucure[tiul r`zboiului era trist, s`rac [i \n camuflaj. Tata a fost pe front [i a fost [i r`nit.

Exista un sentiment de ap`sare. Am avut de foarte devreme sentimentul, desigur alimentat [i deatmosfera din familie, mai ales dup` Stalingrad, c` ne aflam la o r`scruce de civiliza]ii.Amenin]area ruseasc` devenea tot mai evident`. Dar am gustat [i micile bucurii ale adolescen]ei.F`ceam mult sport [i am avut mici performan]e \n atletism, \n tenis de mas`. Nu am exagerat,\ns`, cu performan]ele, pentru c` sportul trebuie f`cut din pl`cere. Mergeam la Yacht-Club, \nparcul Her`strù, \mpreun` cu Nicolae Navasat, viitorul mare campion la canotaj, [i la Tenis-Club, \mpreun` cu {tefan Anghelescu; acolo, prin]ul B~zu Cantacuzino juca \mpreun` cu mariicampioni proveni]i din copii de mingi, T`n`sescu, Rurac, fra]ii Viziru. Erau dou` cluburi selecte,prezidate ambele de colonelul Medeleanu. Mergeam [i la ceaiuri, dansam, ascultam muzic` ame-rican`. Deseori ne duceam la Mihai Br`tescu. El avea o cas` foarte frumoas` pe str. Alecu Russo,tat`l lui era inginer constructor [i aveau o vie. A[a c` totdeauna puteam s` bem la el, cu m`sur`,vin. Ceaiurile \nsemnau [i contactul cu domni[oarele de v~rsta noastr`, \n special eleve la {coalaCentral`; se \njghebau flirturi [i chiar amoruri.

AA]]ii aavvuutt,, \\nnss`̀,, oo ttiinneerree]]ee ffooaarrttee ssccuurrtt`̀......Da, s-a terminat foarte repede. |mi amintesc de unul dintre pu]inele momente mai senine. |n

1944 am plecat la Herculane, unde fusese evacuat [i Ministerul de Externe, la care lucra soramea, Anda. Era lume de foart` bun` calitate [i acolo am trìt patru luni de efectiv` bucurie atinere]ii. |n ziua armisti]iului, eu st`team \n cas`, fiindc` eram r`cit. {i a venit la mine un coleg,fericit: „E pace, e pace!“. „Nu e pace, e comunism“, i-am r`spuns. Sim]eam c` e \nceputulsf~r[itului [i, \ntr-un fel, regret c` am con[tientizat asta, pentru c` mi-a r`pit ceva din bucuriaultimelor clipe lini[tite. Tata a fost unul dintre pu]inii care a prezis, atunci, c` vom sta sub comu-ni[ti 50 de ani [i c` regimul va c`dea, \n final, prin el \nsu[i. De aceea, el nici nu a \ncurajatac]iunile mele de rezisten]`, pe care le considera gesturi inutile; [i cred c` avea dreptate, pe ter-men scurt. La scara istoriei, \ns`, cred c` poporul nostru avea nevoie de existen]a acestei reac]ii.

{{ii aaiiccii aajjuunnggeemm llaa aammiinnttiirriillee dduurreerrooaassee lleeggaattee ddee rreezziisstteenn]]`̀ [[ii ddee \\nncchhiissoorriillee ccoommuu-nniissttee..

Anticomunismul meu de \nceput era unul, probabil, romantic. Ca student, \n 1947, am \ncer-cat, al`turi de c~]iva colegi, s` ne opunem comuniz`rii facult`]ii [i am \nceput s` avem problemecu Securitatea. |n activitatea de rezisten]` efectiv` am intrat ulterior. Planul nostru era naiv [iau existat [i scurgeri de informa]ii; am fost prin[i \n gar`, \nc` \nainte de a ne urca \n rapidul de7.04 spre R~mnicu-V~lcea, pentru a ajunge la grupul de rezisten]` „Arnota“ [i a \ncepe lupta, \nleg`tur` cu care eram destul de optimist. Ni se ceruse s` ducem cu noi, \n mun]i, [i verde]uripentru prepararea mielului pascal (se apropia Pa[tele), a[a c` \n momentul arest`rii, aveam ruc-sacul plin cu... praz. Implicarea mea ]ine de temperament; nu puteam s` stau degeaba, detestamcomunismul [i m` indigna minciuna. Pe l~ng` asta, de ce s` n-o spun, a existat [i un fel dedorin]` adolescentin` de a face pe eroul, o mic` nevoie de aventur`. Asta o spun ca s` nu-[iimagineze cineva c` la 20 de ani eram deja un anticomunist format, av~nd luciditatea gestului pecare \l f`ceam. Abia la Jilava, \ntre de]inu]i politici, m-am maturizat [i am \n]eles c` suferin]a la

IInn

tteerr

vviiuu

28

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005care eram supu[i avea un sens. Prin ea ne puteam c~[tiga demnitatea ca oameni [i ca na]ie, \nfa]a istoriei [i a lui Dumnezeu. Acolo, la Jilava, am luat contact cu brutalitatea lui Moromete,tipic` regimului de deten]ie comunist. Odat`, am fost dezbr`ca]i, b`tu]i [i apoi arunca]i \n celu-la 16, unde era ap` p~n` la genunchi [i o temperatur` de 2-3 grade; ca s` nu facem congestiepulmonar`, am propus s` facem, ore \ntregi, gimnastic`, doi c~te doi, spate \n spate [i a[a amsc`pat. Un miracol a fost c` nu am fost ucis \n b`taie, odat` c~nd m-am uitat afar` pe fereastr`,lucru interzis; gardianul Lis fusese subordonat al tat`lui meu, pe front, [i \l respecta foarte mult.Iat` ce efecte nea[teptate poate avea omenia.

AA]]ii ttrreeccuutt pprriinn iinnffeerrnnuull ddee llaa PPiittee[[ttii.. CChhiiaarr ddaacc`̀ aamm aavvuutt cciinnsstteeaa ddee aa ffii ccoollaabboorraa-ttoorruull dduummnneeaavvooaassttrr`̀ llaa ssccrriieerreeaa vvoolluummuulluuii aall ppaattrruulleeaa,, ddeeddiiccaatt rreeeedduucc`̀rriiii pprriinn ttoorr-ttuurr`̀,, ddiinn sseerriiaa „„GGeennoocciidduull ccoommuunniisstt \\nn RRoomm~~nniiaa““,, vvoolluumm eeddiittaatt ddee EEddiittuurraaAAllbbaattrrooss,, mmii-ee ddeessttuull ddee ggrreeuu ss`̀ aattiinngg aacceesstt ssuubbiieecctt.. PPeennttrruu dduummnneeaavvooaassttrr`̀,,PPiittee[[ttiiuull nnuu eessttee nnuummaaii tteemm`̀ ddee cceerrcceettaarree.. EEssttee vviiaa]]`̀..

Cred c` trebuie s` privim lucrurile dureroase, pe c~t posibil, chirurgical, cu o oarecaredeta[are. Nu \ns` cu indiferen]`. De[i mi-e foarte greu, \ncerc s` privesc \n urm` cu luciditate.Nu e locul aici s` repet`m am`nunte care pot fi g`site \n carte. Pe scurt, este limpede c` „ree-ducarea“ prin tortur`, \ndreptat` \n special \mpotriva studen]imii rom~ne, a avut ca scop anihi-larea rezisten]ei anticomuniste [i experimentarea extinderii la scar` na]ional` a sp`l`riicreierelor. Unele detalii organizatorice r`m~n, \nc`, greu de recompus. Nu r`m~ne \ns` nici o\ndoial` c` experimentul a fost organizat la ordinul capilor comuni[ti din ]ar`, din inspira]ia [icu acordul sovieticilor (exista precedentul „pedagogului“ Makarenko, iar \n Rom~nia nimic numi[ca, \n anii ’50, f`r` avizul consilierilor sovietici). Ipotezele se sus]in [i se articuleaz` logic. Nua fost vorba, a[a cum au \ncercat unii s` demonstreze, de un fenomen accidental, coordonat dec~]iva securi[ti dezaxa]i [i pus \n aplicare de de]inu]i tic`lo[i. |nceput la Suceava, \n 1949, \ntr-oform` non-violent`, a c`p`tat dimensiunea violent` la Pite[ti, apoi Gherla, Canal etc. Au trecutprin „reeducare“ c~teva mii de oameni [i au murit c~teva zeci.

Victimele nu trebuia s` fie „doar“ torturate, ci transformate, la r~ndul lor, \n c`lì. Torturatultrebuia s` devin` tor]ionar. Grani]ele dintre rù [i bine, dintre du[man [i prieten erau desfiin]ate[i, astfel, personalitatea uman` era anihilat` [i putea fi modelat` dup` voin]a „reeducatorilor“.De aceea, pr`bu[irea unora dintre cei care au trecut prin experiment a fost inevitabil`. Cei maimul]i au cùtat, \n acele condi]ii extreme, s` scape cu via]` f`c~nd c~t mai pu]in rù. Iar dupòprirea „reeduc`rii“, au redevenit, \ncetul cu \ncetul, ceea ce fuseser`: ni[te lupt`tori pentru li-bertate. Au pl`tit, \ns`, tributul teribilei pr`bu[iri, care i-a marcat pentru toat` via]a.

{i eu am fost fa]` \n fa]` cu }urcanu, tor]ionarul feroce de la Pite[ti. M-a b`tut cumplit [i mi-a fracturat osul sternului. |n compara]ie cu al]ii, am suferit \ns` mai pu]in. |n ceea ce m`prive[te, s-a petrecut un miracol. M` aflam \n celul` cu }anu Popa, un alt feroce „reeducator“ [i\nc` doi „reeduca]i“. Trei eram nereeduca]i [i urma s` fim lua]i pe r~nd. Primul luat a fost me-dicinistul E[anu; \l b`teau [i nu-l l`sau s` doarm`. Eu [i Nicolescu aveam \n fa]` imaginea a ceeace urma [i pentru noi. Dar \ntr-o noapte, E[anu a \ncercat s` se sinucid`, tìndu-[i venele.S~ngele lui a curs pe mine. Atunci am asistat la scena \nfior`toare \n care }anu l-a s`rutat peE[anu pe frunte [i care dovede[te gradul de dezechilibru \n care se aflau chiar [i tor]ionarii. Dece trebuia s`-l s`rute, dup` ce-l torturase? E[anu a fost scos; avea s` supravie]uiasc`. Dup`c~teva zile, }anu Popa a zis: „Boldur, ce ai de g~nd? Vrei s` te reeduci?“. Atunci am ales formu-la care ar fi trebuit s` m` lichideze mai repede, f`r` s` mai trec prin ce trecuse E[anu: „Nu vreaus` m` reeduc!“ [i atunci s-a petrecut miracolul: }anu s-a uitat lung la mine, mi-a tras c~]iva pumni[i m-a l`sat \n pace. Care a fost resortul psihologic al reac]iei lui, mi-e greu [i ast`zi s`-mi explic.Sau era speriat de ce se \nt~mplase cu E[anu, sau a fost prea mirat de r`spunsul meu. Eu nu amavut absolut nici un merit, pentru c` e evident c` Dumnezeu m-a \nv`]at ce s` spun. Dup` asta,a urmat o alt` [ans`: am fost transferat la Canal, unde nu am mai trecut prin „reeducarea“ detip Pite[ti, care a \nceput acolo dup` ce m-am eliberat.

IInn

tteerrvv

iiuu

29

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005{{ii dduupp`̀ ttooaattee aasstteeaa,, aa]]ii rreeuu[[iitt ss`̀ tteerrmmiinnaa]]ii ffaaccuullttaatteeaa,, ss`̀ pprrooffeessaa]]ii,, ss`̀ lluuccrraa]]ii \\nncceerrcceettaarree [[ii cchhiiaarr ss`̀ ccrreeaa]]ii oo [[ccooaall`̀ \\nnttrr-uunn ddoommeenniiuu ddee ppiioonniieerraatt ppeennttrruu RRoomm~~nniiaa..

{i aici e vorba de un miracol. Am reu[it toate astea. Am f`cut cercetare [i am creat o [coal`,reu[ind \n acela[i timp s` nu fac nici o concesie: nu am fost membru de partid [i nu am colabo-rat cu Securitatea. Dar nu vreau s` fac din asta un merit. Toate mi-au fost date. Am fost ajutatmult [i de familie. So]ia, copiii, alte miracole. {i sora mea, Anda Boldur, care a avut un talentdeosebit. A scris poezii, scenarii, dintre care unul despre o vizit` la Ia[i a lui Liszt, care a trecutprin casa unei m`tu[i de-a bunicului nostru patern, a[a-numita La belle Hélène, n`scut` Boldur-L`]escu [i m`ritat` Su]u. Anda a tradus, zic eu reu[it, opera lui Cehov, unul dintre geniile carepun \n umbr` imaginea negativ`, de multe ori \ntemeiat`, pe care o avem despre ru[i. Citind \nparalel nuvelele unor Cehov, Maupassant [i Sienkiewicz, consta]i asem`n`ri formidabile. Cehovera un european. {i adev`rata Europ` cuprindea [i Rusia. Anda s-a \ndr`gostit de Cehov [i \[ialesese din scrierile lui un pasaj care o definea: „La om, totul trebuie s` fie frumos. {i trupul, [isufletul, [i mintea“. Noble]ea lui Cehov r`zbate din aceste cuvinte [i de aceast` concep]ie despreliteratur` [i via]` se \ndr`gostise Anda.

DDuupp`̀ 11998899,, aa]]ii ssccrriiss ddeesspprree ggeennoocciidduull ccoommuunniisstt,, \\nncceerrcc~~nndd ss`̀ ccoommbbaattee]]ii eeffeecctteellee\\nncc`̀ pprreezzeennttee aallee „„rreeeedduucc`̀rriiii““ llaa ssccaarr`̀ nnaa]]iioonnaall`̀ cc`̀rreeiiaa ii-aauu ffoosstt ssuuppuu[[ii rroomm~~nniiii.. VV-aa]]ii lloovviitt ddee ddeezziinnffoorrmmaarree [[ii ddeezziinntteerreess,, aammbbeellee iinndduussee..

Am sim]it nevoia s` m`rturisesc. A l`sa uitarea s` \nving` nu \nseamn` dec~t a fi complice lao eventual` repetare a acelora[i nenorociri. Memoria trebuie s` fie treaz` [i reprezint` una din-tre premisele elimin`rii efectelor contemporane ale „reeduc`rii“, al`turi de altele, pe care\ncerc`m s` le creion`m \n ultima parte a c`r]ii despre „reeducarea“ prin tortur`. Prietenul meu,matematicianul Cornel Constantinescu, fost camarad de deten]ie, acum profesor la Zürich [icare a ajutat la apari]ia c`r]ii noastre, spunea c` pericolul repet`rii fenomenelor de tip „reedu-care“ este comparabil cu acela al exploziilor atomice, pun~nd \n pericol nu doar existen]a fizic`,ci [i con[tiin]a uman`. Din nefericire, „omul nou“ nu mai e o utopie. Exist` [i ne lovim de el.Este lipsit de sentimentul binelui [i al r`ului [i e \n stare s` fac` orice, la comand`. Nu are obusol` a valorilor [i nu a[teapt` dec~t ca un Frate mai mare s` \i dea valori pe care s` le asimi-leze orbe[te. De aici pornesc [i problemele societ`]ii rom~ne[ti. De la faptul c` nu con[tientiz`mfaptul c` suntem victimele unui mecanism foarte bine pus la punct, de dezorientare [i de dis-trugere a valorilor. Cum se poate altfel ca oameni care se declar` nemul]umi]i de felul \n caretr`iesc [i de persoanele care conduc ]ara, s` mearg` \n continuare pe aceea[i cale perdant`? Camseam`n` a dubl` g~ndire orwellian`.

AA]]ii ffoolloossiitt ddee mmuullttee oorrii ccuuvv~~nnttuull „„mmiirraaccooll““......V`d destinul ca pe un culoar fixat de Providen]`, din care nu po]i ie[i. Te na[ti \ntr-un anu-

mit moment al istoriei, \ntr-un anumit loc, cu o anumit` zestre genetic`. Toate sunt date. Dar peacel culoar po]i s` mergi drept, po]i s` te \mpletice[ti sau po]i chiar s` te pr`bu[e[ti. {i astadepinde [i de tine; aici ac]ioneaz` liberul arbitru. |n via]`, de multe ori, probabilitatea ca unlucru s` se \nt~mple este minim`. {i totu[i, se \nt~mpl`. Aici intervine miracolul, adic` m~na luiDumnezeu. Miracolele nu sunt spectaculoase [i poate c` trecem de multe ori pe l~ng` ele, f`r`s` le observ`m. Da, via]a mea a fost un [ir de miracole [i \i mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta.

IInn

tteerr

vviiuu

30


IInn

tteerrvv

iiuu

FFiilliipp-LLuucciiaann IIoorrggaa:: SSttiimmaattee ddoommnnuullee pprrooffeessoorr,, \\nncceepp~~nndd aacceesstt iinntteerrvviiuu \\nncceerrcc ss`̀\\mmii aalluunngg cceevvaa ddiinn ttrraaccuull iinneerreenntt,, aammiinnttiinndduu-mmii cc`̀ dduummnneeaavvooaassttrr`̀ aavvee]]ii eexxppee-rriieenn]]aa rreeaalliizz`̀rriiii ccoolleecc]]iieeii ddee ccaasseettee ccuu lleecc]]iiii ddee iissttoorriiaa rroomm~~nniilloorr..

Neagu Djuvara:: Trebuie precizat c` nu a fost ini]iativa mea. De altfel, \n general, \n via]amea, de c~te ori iau eu o ini]iativ`, nu prea merge bine. Trebuie s` a[tept ca invita]ia, impulsuls`-mi vin` din afar`. E chiar o supersti]ie la mine: am constatat c` toate lucrurile mai fericitecare mi s-au \nt~mplat au fost provocate de un impuls str`in, \nt~mpl`tor, \n general. Noroacele,ca s` zic a[a! Nici plecarea \n Occident, la 23 august 1944, nu a fost vrut` de mine, nici m`carplecarea \n Africa. Toate au fost accidente. A[a c` [i \nregistrarea de care pomeneai a fost rea-lizat` la ini]iativa doamnei Irina Nicolau, de la Muzeul }`ranului Rom~n, care s-a ]inut de mine\n primii ani dup` revolu]ie, adic` prin ’91-’92, c~nd nu ap`ruser` \nc` manuale de istorie zise,acuma, alternative [i continuau s` fie folosite vechile manuale, c`rora le fusese suprimat` doarpartea despre Ceau[escu. |n rest, acela[i limbaj de lemn [i acelea[i stereotipuri.

CCaarree,, ddiinn pp`̀ccaattee,, aauu ssuupprraavviiee]]uuiitt ppaarr]]iiaall [[ii \\nn nnooiillee mmaannuuaallee aalltteerrnnaattiivvee..|n unele dintre ele, da. E greu s` te dezbari de ni[te cli[ee vechi, at~t de bine imprimate. {i

asta cu at~t mai v~rtos cu c~t, s` fim cinsti]i, nu toate r`ut`]ile vin de la manualele Roller. Tonulistoriografiei noastre de la sf~r[itul secolului al XIX-lea [i din epoca interbelic` se justifica prinfaptul c` noi ne-am n`scut, ca na]iune [i ca stat, foarte t~rziu. Trebuia, deci, s` sari peste cal,ca s`-l \nve]i pe rum~n c` e totu[i ceva de capul lui, c` are un trecut. {i, \n sensul `sta, chiarNicolae Iorga a fost un superlativ al istoriei romantice. Om genial, descoperind mii de lucruriextraordinare, dar \mbr`c~ndu-le \ntr-o stof` a[a de exagerat na]ionalist`, \nc~t cred c` \n exte-rior nu ne-a f`cut prea mult bine. El era cunoscut \n \ntreaga Europ` [i privit, nu de pu]ine ori,cu destul` ironie. De pild`, marele bizantinist rus, Ostrogorsky, \l calific` drept polihistor.Faptul c` s-a ocupat de istoria universal` [i c` s-a crezut \n stare s` vorbeasc` de toate este con-siderat, \n general, de c`tre istoricii mai pondera]i, drept o sl`biciune.

AAcceeaasstt`̀ ppoolliivvaalleenn]]`̀ ppaarree ss`̀ ffiiee,, ddee aallttffeell,, oo ccaarraacctteerriissttiicc`̀ aa iinntteelleeccttuuaalluulluuii rroomm~~nn..DDee[[ii ddee cceellee mmaaii mmuullttee oorrii bbeenneeffiicc`̀,, eeaa aa ff`̀ccuutt ccaa,, ddeesseeoorrii,, iinntteelleeccttuuaalliiii nnoo[[ttrrii ss`̀ffiiee pprriivvii]]ii ccuu nnee\\nnccrreeddeerree \\nn OOcccciiddeennttuull ffooaarrttee ssppeecciiaalliizzaatt..

Eu interpretez lucrul acesta \n felul urm`tor. Poate c` e [i o tr`s`tur` na]ional`, dar faptulc` am intrat \n circuitul g~ndirii occidentale abia \n veacul al XIX-lea, deci cu o foarte mare\nt~rziere, a f`cut ca s` avem – [i asta este tipic pentru Iorga, Ha[deu [i chiar mai t~rziu,\ncoace, pentru un Alexandru Cior`nescu sau Mircea Eliade – r`m`[i]e intelectuale renascen-tiste. {i asta o spun \n sens pozitiv. Ace[tia au fost oameni cu o cultur` universal` [i cu dorin]ade a \mbr`]i[a totul, pe c~nd occidentalii au devenit ultra-specializa]i, ceea ce nu este de dorit.

Trecutul eeste vviu*. IInterviu ccu NNeagu DDjuvaraTrecutul eeste vviu*. IInterviu ccu NNeagu DDjuvara


31

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Fiindc` omul care face numai cutare lucru, care face numai un mic sector din fizic` sau numaiun mic sector din istorie este un om limitat.

TTiippuull aacceellaa ddee ssppeecciiaalliisstt \\nngguusstt,, ccaarree aarree ttooaattee rr`̀ssppuunnssuurriillee \\nn aarriiaa ssaa.. IIaarr mmoommeenn-ttuull \\nn ccaarree nnuu mmaaii aaii nniiccii oo \\nnttrreebbaarree,, ccii nnuummaaii rr`̀ssppuunnssuurrii,, rreepprreezziinntt`̀ ssff~~rr[[iittuull vviiee]]iiiiiinntteelleeccttuuaallee..

Interesant ca remarc`. |n orice caz, ace[ti speciali[ti sunt limita]i. Iar eu am avut \ndr`znealas` \ncerc o viziune proprie asupra filosofiei istoriei, deci o viziune asupra istoriei universale. A[ac` nu ar fi, \n nici un caz, nimerit ca tocmai eu s`-i critic pe cei care, ca Iorga [i ca al]ii, au avutviziuni universale asupra istoriei. Acesta nu este un defect.

Dar s` revin la casetele mele. Doamna Nicolau s-a ]inut de mine, insist~nd c` trebuie neap`rats` \nregistr`m ceva, pentru c` va avea un anumit impact. {i, atunci, m-am apucat, relu~nd [ini[te manuale, pentru a urma, totu[i, cronologia \n mod corect, s` \nregistrez cele dou`sprezecefa]ete rezum~nd istoria rom~nilor. Bine\n]eles c` eu nu vreau ca acele casete s` mai fie repro-duse [i r`sp~ndite pentru c`, fiind foarte improvizate, sufer` de multe lipsuri, strecur~ndu-sechiar c~teva erori. C~nd s-a hot`r~t domnul Liiceanu, de la Humanitas, ca din acele benzi s` facò carte, lucrul m-a speriat, la \nceput, fiindc` \mi ziceam c` numai pentru a sistematiza aparatulcritic, mi-ar fi trebuit zece ani. El \ns` m-a convins s` renun] la aparatul critic [i s` p`strez formapovestirii. A[a s-a n`scut O scurt` istorie a rom~nilor povestit` celor tineri, pe care o recomandmai mult, fiindc` este, totu[i, mai \ngrijit` [i, de la o edi]ie la alta, mai pot s` adaug sau s`corectez c~te ceva. Pe c~nd casetele sunt o povestire cu prea multe lipsuri.

||NN IISSTTOORRIIEE NNUU PPOO}}II SSåå FFIIII OOBBIIEECCTTIIVV,, PPEENNTTRRUU CCåå NNUU MMAAII ||NN}}EELLEEGGII NNIIMMIICC

||nn pprreeffaa]]aa „„SSccuurrtteeii iissttoorriiii““ pplleeddaa]]ii ppeennttrruu cc`̀uuttaarreeaa iimmppaarr]]iiaalliitt`̀]]iiii [[ii aadduuccee]]ii iinntteerree-ssaannttee ll`̀mmuurriirrii aassuupprraa uuttooppiicceeii oobbiieeccttiivviitt`̀]]ii \\nn ssttuuddiiuull iissttoorriieeii.. OObbiieeccttiivv nnuu ppooaattee ffiiddeecc~~tt cceevvaa ccaarree ssee aaffll`̀ \\nn aaffaarraa ccoonn[[ttiiiinn]]eeii..

E un lucru care nu este \n]eles suficient [i mul]i sus]in c` trebuie s` fii obiectiv. Or, \n isto-rie, nu po]i s` fii obiectiv, pentru c` nu mai \n]elegi nimic. Pentru a \n]elege oamenii – un omsau oamenii \n general – trebuie s` \ncerci s` te pui \n pielea lor, chiar dac` ei reprezint` pen-tru tine du[manul. |]i sunt antipatici, bun, dar \n momentul c~nd vrei s` studiezi, spre exemplu,rela]iile dintre rom~nii [i ungurii din Transilvania medieval` trebuie ca, la anumite momente, sìntri [i \n pielea ungurului [i s` te \ntrebi cum vede el istoria. Dac` nu, nu \n]elegi! Prin urmare,nu-mi place cuv~ntul de obiectiv [i prefer s`-l \nlocuiesc cu nep`rtinitor sau impar]ial. Adic` s`dai, pe r~nd, cuv~ntul fiec`rei p`r]i. Bine\n]eles c` este imposibil s` nu strecori o u[oar` sim-patie pentru una sau alta dintre tabere, dar dac` nu \ncerc m`car s` intru \n pielea s~rbului [i acroatului [i a bosniacului [i a albanezului, pe r~nd, nu pot s` \n]eleg ce se \nt~mpl` de 10 ani \nIugoslavia, e clar.

SSaauu,, dduupp`̀ 1111 sseepptteemmbbrriiee 22000011,, \\nn ppiieelleeaa aarraabbuulluuii,, aa mmuussuullmmaannuulluuii \\nn ggeenneerraall.. AAmmccaamm uuiittaatt,, ddiinn pp`̀ccaattee,, cc`̀ mmaarreeaa cciivviilliizzaa]]iiee mmuussuullmmaann`̀ \\nnsseeaammnn`̀ ccuu ttoottuull aallttcceevvaaddeecc~~tt cc~~tteevvaa bbaannddee ddee aalliieennaa]]ii mmiinnttaall,, ccaarree \\nnffrriiccoo[[eeaazz`̀ oo lluummee \\nnttrreeaagg`̀.. {{ii,, ppeeuurrmm`̀,, cchhiiaarr aappaarrii]]iiaa aacceessttuuii ffuunnddaammeennttaalliissmm iissllaammiicc ccrriimmiinnaall \\[[ii aarree ccaauuzzeellee ssaallee,,iiggnnoorraattee [[ii eellee..

Precum spuneam. Nimeni nu vrea s` se a[eze \n pielea lor, aceea a unei vechi civiliza]ii, cu ocredin]` foarte intens`, fiind [i mai proasp`t` dec~t cre[tinismul – ei sunt acum cam cum eraucre[tinii \n veacurile XIII-XIV, adic` foarte convin[i c` ei de]in adev`rul absolut – [i asuprac`reia impactul civiliza]iei occidentale este absolut dramatic. A[a c` eu \n]eleg fanatismul lorcare, de fapt, nu \i va duce nicìeri. Rezultatele fanatismului vor fi dramatice, \n primul r~ndpentru ei. Lumea musulman` nu poate s` ajung` din urm` civiliza]ia occidental`, dec~t adopt~ndmetodele noastre. Dac` le \mpiedici pe femei s` studieze, dac` le acoperi cu un v`l, din cap p~n`\n picioare, toat` ziua, nu vor putea, spre exemplu, s` lucreze ca infirmiere \n spitale; [i a[a mai

IInn

tteerr

vviiuu

32

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005departe. Este, deci, o incompatibilitate \ntre a recupera decalajul fa]` de occidentali [i a p`stralitera Islamului \n toat` puritatea ei, puritate de altfel exagerat`, pentru c`, [i la musulmani, tex-tele sfinte pot fi interpretate \n fel [i fel de chipuri: sunni]ii [i [ii]ii, \mp`r]i]i la r~ndul lor \nmulte subdiviziuni, dau, nu de pu]ine ori, interpret`ri divergente textelor sacre. Dovad` c` oparte a ierarhiei lor religioase a g`sit versete pe care s`-[i \ntemeieze opozi]ia fa]` de viziunealui ben Laden. Pentru ei, acesta nu este altceva dec~t un eretic. S` nu punem, deci, semn de egal-itate \ntre ben Laden [i lumea musulman`.

{{ii ss`̀ nnuu uuiitt`̀mm cc`̀ aa eexxiissttaatt [[ii oo ppeerriiooaadd`̀ \\nn ccaarree cciivviilliizzaa]]iiaa aarraabb`̀ eerraa ccuu mmuulltt mmaaiiaavvaannssaatt`̀ ddeecc~~tt cceeaa vveesstt-eeuurrooppeeaann`̀..

Da, \n epoca aceea noi eram \n \nt~rziere. E clar c` \n epoca Cruciadelor, cavalerii crucia]ierau ni[te s`lbatici fa]` de arabi. Dar, \ntre timp, ei au luat o mare \nt~rziere din punctul devedere al dezvolt`rii [tiin]elor practice. |n momentul de fa]`, dac` ei nu vor adopta [tiin]a occi-dental`, nu vor putea s` fac` progresele indispensabile, pentru a ie[i din s`r`cia cronicizat` \ncare se afl`.

SS`̀rr`̀cciiee ccaarree eessttee [[ii uunnaa ddiinnttrree ssuurrsseellee ffuunnddaammeennttaalliissmmuulluuii iissllaammiicc,, cchhiiaarr ddaacc`̀ mmuull]]iiddiinnttrree pprroommoottoorriiii ss`̀ii ssuunntt,, ddiimmppoottrriivv`̀,, ooaammeennii ffooaarrttee bbooggaa]]ii..

Acum m` vei \ntreba dac`, din punct de vedere filosofic, este ie[irea din s`r`cie un scopabsolut. Nu e[ti mai aproape de Dumnezeu \n s`r`cie?

AAcceeaassttaa eessttee vviizziiuunneeaa iinnddiiaann`̀.. DDeezziinntteerreess ttoottaall ppeennttrruu llaattuurraa mmaatteerriiaall`̀..S` [tii c` lume care a trìt \n India mi-a spus c` aceast` idee este par]ial gre[it`. La indieni,

exist` o anumit` por]iune din societate care este, dimpotriv`, nemaipomenit de ahtiat` dup`bog`]iile lume[ti. Nu trebuie s` generaliz`m. Este adev`rat c` sunt categorii \ntregi ale societ`]iicare trìesc \ntr-o s`r`cie absolut`, f`r` s` resimt` acest lucru ca pe o nenorocire, a[a cum \lresim]im noi, dar \n acela[i timp au mari negustori sau mari aristocra]i cu o tradi]ie de bog`]iecople[itoare. G~nde[te-te numai la am`nuntul aproape nostim al ceremoniei de \nvestire amo[tenitorilor lui Aga-Khan, cei care se numesc a[a din tat` \n fiu [i care se pretind a ficobor~tori din Mahomed (de fapt, nimeni nu coboar` din el, ci din nevasta lui, din ginere etc.),ca [i alte c~teva familii domnitoare din lumea arab`. Actualii membri ai dinastiei Aga-Khan, emi-grat` din Persia \n India, trìesc de trei genera]ii \n Fran]a [i sunt occidentaliza]i. Unul dintre eia fost, la un moment dat, \naltul Comisar O.N.U. pentru Refugia]i. Sunt foarte implica]i \n asis-ten]a umanitar`.

||nn aallbbuummuull aanniivveerrssaarr ddeeddiiccaatt ddee cc`̀ttrree PPrriinncciippeellee RRaadduu ddee HHoohheennzzoolllleerrnn-VVeerriinnggeenn,,MMaajjeesstt`̀]]iiii SSaallee RReeggeelluuii MMiihhaaii II,, ssee gg`̀ssee[[ttee oo ffoottooggrraaffiiee \\nn ccaarree MMaajjeesstt`̀]]iillee LLoorrRReeggeellee MMiihhaaii [[ii RReeggiinnaa AAnnaa ssee aaffll`̀ aall`̀ttuurrii ddee PPrriinncciippeellee SSaaddrruuddddiinn AAggaa-KKhhaann..

Exact. {i, precum \]i spuneam, \n momentul \nvestirii unui nou Aga-Khan, exist` un obicei \nregiunile care \i sunt credincioase. El nu mai are un stat al lui, dar mai are vreo 15 milioane decredincio[i ai sectei lui musulmane. |n momentul \ntron`rii, supu[ii lui religio[i trebuie s` vin`cu daruri, care se pun pe un taler al unui c~ntar. Pe cel`lalt taler se g`se[te noul Aga-Khan [i tre-buie s` i se dea aur \n cantitate egal` cu greutatea lui. {i, cum b`tr~nul Aga-Khan pe care l-amapucat eu era aproape obez, \]i \nchipui c` trebuie s` fi primit cam 120 de kilograme de aur.

IIaatt`̀ uunn mmoottiivv \\nntteemmeeiiaatt ccaa ss`̀ rreennuunn]]ii llaa ssiilluueett`̀......Da. Oricum, Aga-Khanii tineri [i-au mai schimbat atitudinea.

OO IISSTTOORRIIEE AARROOMMÂÂNNEEAASSCCåå

VV-aa[[ rruuggaa,, aaccuumm,, ss`̀ ttrreecceemm ppuu]]iinn llaa iissttoorriiaa dduummnneeaavvooaassttrr`̀ ppeerrssoonnaall`̀,, \\nncceepp~~nndd ccuurr`̀dd`̀cciinniillee.. ||nn pprriimmuull rr~~nndd,, ccaarree eessttee oorriiggiinneeaa nneeaammuulluuii DDjjuuvvaarraa??

Nu [tim exact \n ce condi]ii, Djuv`re[tii mei au venit din sudul Dun`rii aici. {tim doar, dinanumite documente, de pild` judec`]i din veacul al XIX-lea, c~nd primii dintre ei au \ncercat s`fac` politic`, s` fie primari ai Brìlei sau deputa]i, c` adversarii lor le repro[au c` nu sunt

IInn

tteerrvv

iiuu

33

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005rom~ni. Au fost dou` procese. Unul dintre ele, pe la 1858, c~nd Trandafir Djuvara ajunge depu-tat \n Parlamentul care avea s`-l aleag` pe Cuza-Vod`. {i pe primul Djuvara din ramura mea,venit aici, \l chema tot Trandafir. Avem trei genera]ii de Trandafiri. Era un prenume tradi]ionalal lor, de fapt un prenume grecesc. Majoritatea arom~nilor au ori porecle, ori prenume grece[ti.{i Triandafil \nseamn`, desigur, tot Trandafir [i au fost [i familii care au purtat acest nume capatronimic.

|n orice caz, din aceste documente reiese c` familia mea era venit` \n ]ar` cu cel pu]in 50 deani \nainte de Regulamentul Organic, fiindc` a[a era legea pe atunci: erai recunoscut ca rom~ndac` puteai dovedi c` familia ta se afla aici cu cel pu]in 50 de ani \naintea RegulamentuluiOrganic [i c` membrii ei sunt c`s`tori]i cu p`m~ntence. Rezult` c` aceste dou` calit`]i au pututfi dovedite de Djuv`re[ti pe la 1850, ceea ce \nseamn` c` avem certitudinea prezen]ei noastre\n ]ar` pe la 1770-1780. {i ramura din Moldova, care \[i scrie numele Juvara, este venit` tot camprin aceea[i perioad`.

Sunt m`rturii din regiunea Mun]ilor Pindului care, tot a[a, spun c` Djuv`re[tii au fugit pe la1770, c~nd unul dintre ei a fost prins [i ucis de turci.

AA]]ii ffoosstt vvrreeooddaatt`̀ \\nn MMuunn]]iiii PPiinndduulluuii,, llaa llooccuull ddee bbaa[[ttiinn`̀??Da, m-am dus, dar ce po]i s` descoperi acolo? Take [i Pericle Papahagi, dou` genera]ii din

aceast` familie foarte distins`, care au scris despre str`mo[ii mei, citeaz`, \ntr-o antologie,c~teva c~ntece b`tr~ne[ti, foarte frumoase de altfel, foarte poetice, care \i evoc` pe ni[tec`pitani de armatori, Djuvara. Unul ar fi din veacul al XVII-lea, omor~t de un [ef musulman,probabil nu turc, ci albanez, la 1672. Iar alt c~ntec este despre doi fra]i Djuvara, de pe la mijloculveacului al XVIII-lea.

Oricum, \nceputurile Djuv`re[tilor \n Principatele Rom~ne au fost destul de modeste. Au\ncercat s` se \mbog`]easc` prin comer], la Bra[ov [i \n Principate. |n 1815, erau deja stabili]i laBucure[ti. Aveau, probabil, un picior la Bra[ov [i f`ceau comer] cu ]ara. Iar c~nd s-a eliberatBr`ila, la 1830, s-au repezit acolo [i au f`cut avere \n marele comer], mai ales c` se liberalizaser`schimburile cu ]`rile occidentale [i \n special cu Marea Britanie, care cump`ra de la noi gr~ne [ivite. Cu timpul, str`mo[ii mei au cump`rat, probabil, [i unele titluri boiere[ti mai m`runte. Ampatalamale doveditoare cum c`, \ntre 1820 [i 1850, str`mo[ii mei au avut ranguri modeste deboieri. Djuv`re[tii nu au fost mari boieri niciodat`. Boieria mea vine, dac` vrei, pe linie matern`.Vezi, e destul de greu de conceput, pentru rom~nii de ast`zi, [i mai ales pentru tineri c`, \nmomentul \n care se c`s`toresc mama [i tat`l meu, \n 1913, familiile nu sunt echivalente, nuapar]in exact aceleia[i categorii sociale. Djuvara este o familie care urc`, care avea deja c~]ivamini[tri, diploma]i, profesori universitari [i a[a mai departe, pe c~nd Gr`di[tenii, familia mameisunt, dimpotriv`, o mare familie de boieri vechi, care se afl` indiscutabil \n declin. Ast`zi nu nemai d`m seama [i toat` lumea spune c` Djuv`re[tii au fost mari boieri.

DDee uunnddee vviinnee nnuummeellee ddee DDjjuuvvaarraa??Probabil c`, ini]ial, a fost un clan care se numea a[a. {i \n leg`tur` cu numele e o problem`.

Un poet, care era la mod` \nainte de 1914, Victor Eftimiu, este cel care a lansat ideea c` numelede Djuvara vine de la termenul turcesc djivar, care \nseamn` vecin`tate. |n epoca turcocra]iei,era aplicat un sistem mult mai de[tept dec~t cel de mai t~rziu, al nem]ilor care, dac` tr`gea cine-va \n ei, \n timpul r`zboiului, \mpu[cau tot satul. Ei bine, dac` era omor~t un turc [i criminalulnu era denun]at, tot satul era pus la amend`. {i aceast` amend` se numea, dup` cuv~ntul turco-arab, djivar. De acolo, \n opinia lui Eftimiu, ar proveni [i numele de Djuvara. Eu am crezut ovreme \n aceast` etimologie care pare, totu[i, destul de bizar`, dar care a ap`rut [i \n vreo dou`lucr`ri de etimologie a patronimelor rom~ne[ti. Mai t~rziu, am \nceput s` am \ndoieli \n leg`tur`cu aceast` teorie, din dou` motive. Mai \nt~i, apare \n Sicilia familia marelui arhitect italian, dinveacurile al XVII-lea [i al XVIII-lea, Filippo Juvara, despre care se [tia acolo c` este de originestr`in` [i, de altfel, italienii nici n-au pronun]at bine numele, spun~nd Juvara, Iuvara sau Ivara.\n familia lui Filippo Juvara, pe ai c`rui descenden]i actuali i-am cunoscut, se spunea c` sunt de

IInn

tteerr

vviiuu

34

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005origine saracen`, adic` arab`. P`rerea mea este, \ns`, c` ei erau refugia]i din Balcani, probabildin actuala Albanie, de pe la 1480, c~nd a fost strivit` revolta lui Skanderbeg. Ceea ce \nseamn`c` numele exista \n regiune dinaintea stabilirii regulii amenzilor djivar. Altceva, [i mai pasionant,este c` turcologul nostru, Nicoar` Beldiceanu, a descifrat primul recens`m~nt f`cut de turci, \nBalcani, pe la 1454, imediat dup` luarea Constantinopolului. |n acel recens`m~nt, chiar \n loca-litatea C`rpini[, care apare [i \n c~ntecul b`tr~nesc dedicat lui Nicoló Djuvara, este citat` ov`duv` al c`rei nume se poate citi v`duva lui Djuvara. Numele este, deci, anterior ocupa]ieiotomane. Acest fapt coincide cu spusele unui istoric arom~n, Ion Caragiani, anume c` Djuvaraar veni de la un cuv~nt care nu se mai aude, giuv`. Din p`cate, nimeni nu mai [tie ce \nsemnaacest cuv~nt. |n tot cazul, nu mai cred \n etimologia turceasc` a numelui meu. Trebuie s` fieceva tipic arom~n din regiunea Mun]ilor Pindului, de unde este originar` familia mea. Acum,numele s-a r`sp~ndit mult. Eu \nsumi am g`sit un b`can, specializat \n br~nzeturi, pe care \lchema Djuvara, \ntr-un or`[el din nordul Greciei. {i se pare c` mai exist` [i \n Albania, ortografi-at, desigur, alfel, cu xh. \n Grecia a fost, acum vreo 30 de ani, un ministru plenipoten]iar, [efulprotocolului Ministerului de Externe, care se chema Tsouvaras. Ortografia noastr` bizar`, cu dj,ne vine de la 1848, c~nd str`bunicul meu [i fra]ii lui, participan]i la revolu]ie, au fugit \n Fran]a.Probabil c` atunci li s-or fi dat h~rtii, de c`tre consulatele turce[ti, scrise \n fran]uze[te. {i, \nfrancez`, a[a se red` sunetul respectiv: prin dj. Lucrul se \nt~mpla \nainte ca noi s` adopt`mgrafia latin` [i probabil, mai t~rziu, ai mei au ]inut s` p`streze aceast` ortografie. La noi, lumease cam \ncurc` ast`zi de acest dj. De fapt, e clar c` numele trebuie pronun]at ca [i cum s-ar scrieGiuvara. Ramura din Moldova, din care provine medicul Ion (Cuti) Juvara, \ndep`rtatul meu v`r,cu care am fost prieten din copil`rie, a ortografiat \ntotdeauna f`r` d \n fa]`. Cuti mi-a spus,totu[i, c` pe safe-ul bunicului lui, dat~nd dinainte de adoptarea alfabetului latin, numele erascris Djuvara, dar cu acea liter` din alfabetul chirilic, care red` sunetul dj. Noi, rom~nii, inven-taser`m aceast` liter`, care seam`n` cu o furc` cu doi din]i, care nu exista la s~rbi [i la bulgari[i pe care ei au adoptat-o, abia \n secolul al XIX-lea, de la noi, pentru c` ei nu prea folosesc acestgrup de sunete, foarte \nt~lnit \n rom~n`: genunchi, geam, a geme, gemeni etc. Chiar ramuramoldovean` scria, deci, cu litere chirilice, Djuvara. Numai c` moldovenii pronun]` lene[: ei spunc` \i doare jenunchiul [i c` se uit` pe jam. A[a c`, \n timp, pronun]ia gre[it` a condus la formascris` Juvara.

SSppuunneeaa]]ii cc`̀ ssttrr`̀bbuunniiccuull dduummnneeaavvooaassttrr`̀ aa ppaarrttiicciippaatt llaa RReevvoolluu]]iiaa ddee llaa 11884488..Da, el [i fra]ii lui care, mai t~rziu, au fost deputa]i [i primari ai Br`ilei. La genera]ia

urm`toare, bunicul meu, Trandafir Djuvara, a fost diplomat [i publicist. A scris o carte de isto-rie diplomatic`, foarte interesant`, care s-a tradus de cur~nd \n turce[te. Bunicul a avut o ideeoriginal` [i anume, pe c~nd era ministrul Rom~niei la Constantinopol, \ntre 1896 [i 1900, a puspe cineva s` copieze multe documente turce[ti despre Rom~nia. Mai t~rziu, c~nd a fost \ndisponibilitate, a cercetat prin bibliotecile din Occident [i a publicat, \n 1914, o carte, care secheam` Cent projets de partage de la Turquie, [i este o lucrare foarte original`, care apare \ntoate bibliografiile privitoare la istoria Turciei, fiindc`, \ntr-adev`r, a descoperit vreo sut` de pla-nuri alc`tuite de c`tre oameni politici occidentali, de c`tre regi sau de c`tre Pap`, pentru\mp`r]irea Imperiului Otoman. Aceasta a fost cartea lui cea mai important`.

{{ttiiuu cc`̀ TTrraannddaaffiirr DDjjuuvvaarraa aa ffoosstt bbuunn pprriieetteenn ccuu DDuuiilliiuu ZZaammffiirreessccuu..Da, erau foarte prieteni. De altfel, au fost [i \n diploma]ie \mpreun`. Duiliu Zamfirescu

mergea la ]ar`, la str`bunicul meu, tat`l lui Trandafir. Str`bunicul ]inea \n arend` o mare mo[iea Eforiei Spitalelor Civile, care de fapt erau, aproape toate, mo[ii ale Cantacuzinilor [i aleGhicule[tilor, d`ruite acestei institu]ii, care \ntre]inea majoritatea spitalelor din ]ar`. Mo[ia decare vorbeam se g`sea la Peri[oru, l~ng` gara Urleasca. Bunicul meu, Trandafir, [i fiul lui, unchi-ul meu, Radu Djuvara, \mi povesteau c` Duiliu Zamfirescu a venit destul de des la ei, la Peri[oru.Bunicul meu nu era foarte vorb`re] [i mai avea un mare cusur. Era at~t de egocentric, \nc~t,pentru el, familia de la el \ncepea. Ce f`cuser` unchii lui, str`mo[ii, nu conta. Nici nu prea vor-

IInn

tteerrvv

iiuu

35

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005bea despre ei, nu mi-a pomenit nici de str`mo[ii arom~ni. Nu era \nc`... moda. Este foarte intere-sant acest fenomen. N`scut \n 1856, bunicul meu a fost un om care s-a str`duit, la via]a lui, s`fac` multe pentru arom~ni, pentru c` el este cel care a avut ini]iativa primului album macedo-rom~n, ocup~ndu-se de apari]ia lui la Paris. Dac` r`sfoie[ti lucrarea, care e mai mult un fel de...salat` macedonean`, o colec]ie de sute de scrisori ale unor personalit`]i, despre arom~ni, ai s`vezi c` multe dintre ele au adresarea Cher monsieur Djuvara, ceea ce dovede[te c` el a fostsufletul ac]iunii. {i, fiind mai \n]elept dec~t mine, care nu mi-am trecut numele pe acteleCongresului de la Paris, din 1959, cu toate c` eu f`cusem toat` munca, bunicul a scris undeva cèl a fost secretarul acestui album. Vezi, deci, c` f`cea multe pentru arom~ni; dar nu se lùda. Elera rom~n-rom~n [i era m~ndru de asta.

EErraa mmuulltt mmaaii aaccttuuaall`̀ pprroobblleemmaa iinntteeggrr`̀rriiii,, ddeecc~~tt cceeaa aa ssoonndd`̀rriiii oorriiggiinniilloorr ssuudd-dduunn`̀rreennee [[ii aa aaffiirrmm`̀rriiii iinnddiivviidduuaalliitt`̀]]iiii aarroomm~~nnee[[ttii..

Absolut. {i ceea ce spui are cu at~t mai mult` veracitate, dac` ne g~ndim c` am g`sit, la fami-lia Portocal`, care are o str`moa[` n`scut` Djuvara, var` primar` cu bunicul meu, Trandafir, undocument al unei judec`]i din 1877, care reamintea o alt` judecat`, din 1858, de care ]i-am maipomenit [i \nainte, \n care unchiul bunicului meu dovedea c` este rom~n. Deci aceasta era prob-lema, [i nu precizarea diferen]elor fa]` de nord-dun`reni.

MMaaii vvoorrbbii]]ii-mmii,, vv`̀ rroogg,, [[ii ddee aallttee ffiigguurrii iilluussttrree ppee ccaarree llee-aa ddaatt ffaammiilliiaa DDjjuuvvaarraa.. DDeeeexxeemmpplluu,, AAlleexxaannddrruu DDjjuuvvaarraa..

Fratele mai mic al bunicului, Alexandru Djuvara, n`scut \n 1858, a fost [i mai \nzestrat dec~tel, a f`cut [i pictur` la [coala lui Théodore Rousseau, de la Barbizon. I-a cunoscut pe mul]i din-tre pictorii impresioni[ti [i a fost prieten cu Grigorescu [i cu Mirea. Bunicul meu mi-a povestitc` a plecat, \mpreun` cu Alexandru, la Paris, pe la 1873, [i au fost \nso]i]i de un unchi al lor, unHabudeanu, care absolvise Facultatea de Medicin` de la Paris, \n 1870 [i care era nepotul uneib`tr~ne B`rb`tescu, bunica bunicului meu, pe care, \n mod cu totul excep]ional, o am \ntr-untablou de pe la 1850. Mama lui Habudeanu era n`scut` B`rb`tescu. O foarte veche familie, aceas-ta. Pe la 1750, Ilinca B`rb`tescu, ai c`rei fra]i erau c`s`tori]i, unul cu o Cantacuzin` [i altul cu oC~ndeasc`, s-a m`ritat cu un medic de la Moscopoli, faimosul doctor Procopie Pamberi, adus \n]ar` de Nicolae Mavrocordat, care \l trimisese s` fac` studii la Padova, unde studiase [i tat`l sù,Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Copiii Ilincì cu doctorul Pamberi se numesc B`rb`tescu.Deci bunicul, care avea 17 ani [i fratele lui, de 15 ani, sunt trimi[i, de tat`l lor, s`-[i ia bacalaure-atul la Paris. {i, cum unchiul lor dinspre mam`, doctorul Constantin Habudeanu, relativ t~n`r [iel, cuno[tea Parisul, a plecat cu ei. Au mers cu calea[ca p~n` la Lemberg, pentru c` \n Rom~nianu exista nici un tren. Abia de la Lemberg au luat trenul p~n` la Paris. Dup` ce bunicul meu [i-a luat bacalaureatul, tat`l sù s-a dus la bì, la Marienbad, ca s`-l primeasc`. |i am [i pe bunicul[i pe str`bunicul picta]i, la Marienbad, de c`tre Carol Popp de Szathmary, \n 1876. |n orice caz,cei doi fra]i nu au fost \nscri[i la acela[i liceu, ca s` nu vorbeasc` rom~ne[te. Ei [tiau binefranceza, tat`l lor fusese exilat la Paris \n 1848, dar aceast` m`sur` li s-a p`rut totu[i necesar`.Bunicul meu a fost \nscris la liceul Henri IV, care se afl` \n spatele Panthéon-ului, iar Alexandrula liceul Louis le Grand. Ce-i drept, cele dou` [coli sunt la o arunc`tur` de pra[tie una de alta.Totu[i, fiind interni, cei doi fra]i nu se vedeau dec~t duminica. C~nd erau ei acolo, CartierulLatin era \n plin` revolu]ie, ca s` zic a[a. Bulevardul St. Michel era abia tìat de c~]iva ani. M`g~ndesc c` acum \]i pot p`rea lucruri din vechime, dar c~nd bunicul meu era acolo, jum`tate dinbulevard nu exista \nc`, iar casele erau \n construc]ie. A existat o mare reticen]`, la vremearespectiv` dar, din p`cate, ora[ul trebuia modernizat. De fapt, mai era [i un motiv poli]ienesc,determinat de experien]a revolu]iilor succesive pe care le cunoscuse Parisul. Napoleon al III-leaa vrut bulevarde largi, ca s` \mpiedice, pe viitor, instalarea baricadelor.

Dup` ce [i-a luat licen]a \n drept, Alexandru s-a apucat de pictur` [i s-a ridicat deasupra sim-plului amatorism, lucru pe care \l scrie [i Petru Comarnescu. Are c~teva tablouri care sunt, dinp`cate, ]inute \n pivni]ele Muzeului Na]ional de Art`. C~nd a venit \n ]ar`, destul de t~n`r, pe la

IInn

tteerr

vviiuu

36

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-2200525-26 de ani, Alexandru s-a implicat imediat \n politic`, a devenit deputat \n 1885, la 27 de ani [ia primit c~teva luni concediu, pentru a-[i termina doctoratul \n drept, la Paris. Apoi, a continu-at s` \ndeplineasc` aceast` demnitate p~n` \n martie 1914, c~nd s-a pr`p`dit destul de t~n`r, la55 de ani. Acest Alexandru Djuvara a fost un foarte bun avocat, ministru de mai multe ori [i unfoarte bun orator. Unii spun c` a fost unul dintre cei mai mari oratori din genera]ia lui, iar I. G.Duca scrie despre el: „Pentru mul]i, cel mai mare orator din genera]ia sa“. Adev`rul este c` vor-beau foarte frumos. Acum nu mai sunt oratori, elocin]a a disp`rut, cuv~ntul a cam ie[it din uz[i e complet demodat. Iar elocin]a promovat` de televiziune e cu totul alta dec~t cea destinatàdun`rilor. Emfaza a fost ucis` de televizor.

CCOOMMUUNNIICCAARREEAA RREEAALLåå EESSTTEE IINNVVEERRSS PPRROOPPOORR}}IIOONNAALLåå CCUU FFAACCIILLIITTåå}}IILLEE TTEEHHNNIICCEE

CCee pp`̀rreerree aavvee]]ii,, ddoommnnuullee pprrooffeessoorr,, ddeesspprree ffeelluull \\nn ccaarree ccoommuunniicc`̀ oommuull ccoonntteemm-ppoorraann?? IImmpprreessiiaa mmeeaa eessttee cc`̀,, ddee[[ii mmeettooddeellee ssuunntt mmuulltt mmaaii rraappiiddee,, ccoommuunniiccaarreeaarreeaall`̀ ppaarree ss`̀ ffii iinnvvoolluuaatt llaa ssttaaddiiuull uunnuuii sscchhiimmbb sseecc ddee iinnffoorrmmaa]]iiii.. }}iinneemm lleegg`̀ttuurraa,,ddaarr nnuu mmaaii ccoommuunniicc`̀mm ccuu aaddeevv`̀rraatt \\nnttrree nnooii.. SSppuunneemm rreeppeeddee ccee aavveemm ddee ssppuuss [[iinnuu aavveemm rr`̀bbddaarreeaa ddee aa-ll aassccuullttaa [[ii ppee cceell`̀llaalltt.. DDee ffaapptt,, iinntteerrllooccuuttoorruull nniiccii nnuu pprreeaammaaii ccoonntteeaazz`̀,, aatt~~ttaa ttiimmpp cc~~tt tteelleeffoonnuull [[ii mmeessaajjeellee ee-mmaaiill ffaacc ccaa ddiissccuu]]iiaa \\nnttrree ppaattrruuoocchhii,, ssaauu \\nnttrree mmaaii mmuull]]ii,, ss`̀ ddeevviinn`̀ oo ffrruummooaass`̀ aammiinnttiirree..

Comunicarea real` este, adic`, invers propor]ional` cu facilit`]ile tehnice. E un lucru la carenu m-am g~ndit, dar cu care m` conduci la o reflec]ie. Mama, de pild`, scria destul de frumos[i \i pl`cea s` r`spund` la scrisori. A purtat coresponden]` cu prieteni strìni, timp de zeci deani. Erau francezi, era un diplomat spaniol. Dac` p`strezi scrisorile, creezi leg`turi mai str~nse,plus c` unele dintre epistole merit` chiar publicate sau folosite ca materie prim` pentru romanesau pentru c`r]i de istorie. Eu am p`strat acest obicei, mai ales c` nu \mi place s` telefonez.Scriu, \n medie, cam 50-60 de scrisori, \n fiecare lun`. Asta m-a salvat [i \n cei 23 de ani de [edere\n Africa. Scriam tot timpul, eram \n leg`tur` cu rom~nii din Fran]a, din Germania, dinDanemarca. Faptul c` nu se mai scrie a[a de mult [i de consistent, c` nu se mai trimit acelescrisori amicale, care reprezint` [i o confiden]`, adic` o \mp`rt`[ire, a cam afectat comunicarea.{i \n societate se vorbe[te mai pu]in ca \nainte, \n primul r~nd din cauza telefonului; [i de c~ndcu telefoanele portabile, e o isterie \ntreag`. Este adev`rat c` e un aparat util [i comod, dar...

LLaa nnooii eessttee [[ii uunn mmoofftt.. DDee aallttffeell,, ssee ssppuunnee cc`̀ ffiieeccaarree nnaa]]iiuunnee aarree cc~~ttee oo ccaarraacctteerriiss-ttiicc`̀ ddeetteerrmmiinnaanntt`̀.. LLaa eenngglleezzii ee sspplleeeenn-uull,, llaa ssppaanniioollii ee mmoorrggaa,, llaa rroomm~~nnii ee...... mmooff-ttuull..

A[a este.RReevveenniinndd llaa AAlleexxaannddrruu DDjjuuvvaarraa..

Trebuie spus c` a f`cut [i poezie, mai \nt~i \n jurul cercului lui Macedonski. Un lucru foarteinteresant l-am aflat de la un domn de la Brìla, care mi-a semnalat c` prima apari]ie, \n Rom~nia,a „Luceaf`rului“ lui Eminescu a fost \n paginile unei reviste a lui Alexandru Djuvara, de la Brìla,cu c~teva luni \nainte ca Maiorescu s`-l publice \n „Convorbiri literare“. Unchiul preluase poemuldintr-o fi]uic` scoas` la Viena, de c`tre studen]ii rom~ni [i \l publicase, chiar dac` ini]ial fuseseun apropiat al lui Macedonski. De fapt, cu acest prilej s-a [i desprins de cercul respectiv [i a scrislucruri destul de dure \mpotriva lui Macedonski, din cauza lucrurilor ur~te pe care acesta le pub-licase la adresa lui Eminescu. Cam ace[tia ar fi cei mai ilu[tri membri ai familiei.

Pe urm` este ramura din Moldova. Nu [tim exact unde se leag` cele dou` familii, dar estecert c` suntem unul [i acela[i clan. Au dat [i ei c~teva personalit`]i interesante, [i \n special unmare chirurg [i anatomist, Ernest Juvara care, \mpreun` cu maestrul sù francez, a fost autorulunui tratat de anatomie, dup` care au \nv`]at genera]ii \ntregi de francezi. Cartea lor mai esteeditat` [i ast`zi. |n plus, a mai descoperit [i un mu[chi al fe]ei, care se nume[te La boutonnièrede Juvara. Tinerii studen]i \n anatomie, care \[i \nva]` bine lec]ia, au auzit sigur vorbindu-se de

IInn

tteerrvv

iiuu

37

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Butoniera lui Juvara. Deci [i ramura moldoveneasc` [i-a f`cut un oarecare renume \n ]ar`.

Tat`l meu a fost [i el un om foarte \nzestrat. Ie[ise primul la [coala Politehnic` din Berlin-Charlottenburg. Dar a murit de grip` spaniol` \n timpul Primului R`zboi Mondial. Era c`pitan degeniu, dar n-a murit de glon], ci din cauza cumplitei epidemii de grip`, care a omor~t mai mul]ioameni dec~t gloan]ele. Un v`r de-al doilea al lui este Mircea Djuvara, care a fost profesor defilosofia dreptului la Universitatea din Bucure[ti. El a scris c~teva c`r]i care se mai reediteaz` [iacum, fiindc` dup` el, \n timpul comunismului, nu s-a mai prea practicat aceast` disciplin`.„Teoria general` a Dreptului“ este o carte groas` scris` de el. Mircea Djuvara a f`cut [i politic`liberal`, a fost mult` vreme deputat [i vicepre[edinte al Camerei. De altfel, toat` familia a fostliberal`, de la 1848 [i p~n` la venirea comuni[tilor: un veac \n care trei genera]ii ale familiei s-auimplicat \n politic`.

AAMM FFOOSSTT OOBBLLIIGGAA}}II SSå {{EERRPPUUIIMM

SSee vvoorrbbee[[ttee mmuulltt ddeesspprree bbaallccaanniissmm.. DDaarr,, \\nn ffoonndd,, ccee eessttee bbaallccaanniissmmuull?? CCrreedd,, ddoomm-nnuullee pprrooffeessoorr,, cc`̀ aarr ffii nneecceessaarr`̀ oo ddeeffiinniirree aa tteerrmmeennuulluuii..

Mai \nt~i, trebuie c`utat` originea cuv~ntului. Lumea nu ia \n considerare, \n general, c` ter-minologia este modern`. Balkan, pe turce[te, \nseamn` munte. C~nd veneai dinspre Constanti-nopol spre }`rile Rom~ne, treceai peste mun]ii Haemus, care taie Bulgaria \n dou`, [i care aufost boteza]i de turci, Balcani. Abia pe la mijlocul veacului al XIX-lea, un neam] preia numeleacestor mun]i [i \l extinde asupra \ntregii peninsule. {i abia dup` asta s-a \mp`m~ntenit adjec-tivul de balcanic \n Occident, din momentul \n care situa]ia a \nceput s` devin` tulbure \n penin-sul`. Sud-estul european, din cauza ie[irii de sub domina]ia otoman` [i din cauza conflictelordintre popoarele din zon`, a devenit un focar de instabilitate. Nimeni nu se \n]elegea cu nimeni[i fiecare t~n`r stat din aceast` zon` visa \mplinirea idealului de m`rime [i unificare (GreciaMare, Bulgaria Mare, Serbia Mare etc.). Occidentalii, uit~ndu-[i propria lor istorie de lupte intes-tine, pe motive teritoriale sau religioase, au privit, [i \nc` mai privesc, cu mare circumspec]ie,aceast` zon` a Europei, care intr` \n procesul de modernizare la c~teva secole \n urma vestului.Exist` o vizibil` defazare, care \ncepe chiar din vremea invaziilor barbare, de care ei au sc`patmult mai repede. Nici p~n` ast`zi nu am reu[it s` anul`m aceast` distan]`. A[a c` occidentalilorli s-a imprimat faptul c` dezordinea, murd`ria, violen]a fac parte din specificul sud-estului euro-pean. Balcanismul a c`p`tat un sens foarte, foarte peiorativ.

TTooccmmaaii ddiinn aacceeaasstt`̀ ccaauuzz`̀,, ddee cc~~nndd aauu \\nncceeppuutt ss`̀ ssee aaffiirrmmee ccaa nnaa]]iiuunnee,, rroomm~~nniiii aauuffuuggiitt ddee bbaallccaanniissmm,, cc`̀zz~~nndd uunneeoorrii \\nn rriizziibbiillee aacc]]iiuunnii ddee llaattiinniizzaarree ssaauu cchhiiaarr iittaallii-eenniizzaarree aa lliimmbbiiii..

Intelectualii no[tri au ]inut, \n general, s` se distan]eze de balcanism. Culmea este c` acestreflex supravie]uie[te p~n` ast`zi. N-am s` uit cum, \ntr-unul dintre primii ani dup` revenireamea \n ]ar`, dup` o conferin]`, a venit la mine un domn, cu sufletul la gur` [i m-a \ntrebat: „Nu-i a[a, domnule profesor, c` rom~nii nu sunt \n Balcani?“. I-am r`spuns c`, din punct de vederegeografic, lucrurile se pot discuta. Putem spune c` Peninsula Balcanic` se \ntinde doar de la nor-dul M`rii Adriatice p~n` la Marea Neagr` [i se opre[te la Dun`re. A[a am sc`pa de Balcani, dar...numai geografic!

SSuunntteemm nnooii,, rroomm~~nniiii,, bbaallccaanniiccii??Istorice[te vorbind, nu putem fugi de Balcani. Avem acela[i trecut cu s~rbii, cu bulgarii [i a[a

mai departe. Ne leag`, pe de o parte, ortodoxia [i apartenen]a la cultura bizantin`, pe de alta,faptul c` ne-am aflat cu to]ii, at~ta vreme, sub domina]ie turceasc`, sub turcocra]ie. Din acestamestec istoric s-a n`scut o mentalitate [i un tip comun de moravuri, la apari]ia c`rora a con-tribuit mult [i influen]a turceasc` din perioada lor de decaden]`, c~nd ajunseser` s` tr`iasc`numai din bac[i[uri. Acel moment a fost foarte neprielnic pentru mentalit`]ile din ]`rile noastre,de care nu ne-am dezb`rat \nc`.

IInn

tteerr

vviiuu

38

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005AAmm aavvuutt,, ccuummvvaa,, [[ii oo ooaarreeccaarree pprreeddiissppoozzii]]iiee \\nn aa aaddooppttaa aacceessttee mmoorraavvuurrii?? AAcceeaapprroovveerrbbiiaall`̀ aaddaappttaabbiilliittaattee ccaarree nnuu nnee-aa ff`̀ccuutt \\nnttoottddeeaauunnaa cciinnssttee..

Da, s-ar putea explica prin istorie aceast` adaptabilitate dus` la extrem. Chiar dac` sunt uniicare lanseaz` abera]ii de genul acelora c`rora noi am avea cel mai vechi stat din zon`, realitateaeste c`, din punct de vedere statal, suntem ultimii care ne-am constituit \n ni[te forma]iuni maimult sau mai pu]in independente. Desigur, nu trebuie s` uit`m c`, \n Evul Mediu, nimeni nu eracomplet independent. Sistemul feudal te silea ca, pentru a fi considerat ca f`c~nd parte dintr-oanumit` comunitate, s` apar]ii re]elei feudo-vasalice. Este clar c` faptul c` am fost vasalii regilorUngariei sau ai Poloniei nu era ceva ie[it din comun [i nu era deloc \njositor. Dimpotriv`,reprezenta o form` de integrare \n Europa. Totu[i, am ap`rut destul de t~rziu, ca state, [i ne-am aflat mereu \ncle[ta]i \ntre state mai puternice, fie c` erau ele Ungaria, Polonia, ImperiulOtoman, Imperiul Habsburgic sau cel }arist. Aceast` situa]ie ne-a obligat ca, pe l~ng` episoade-le de ap`rare eroic`, s` folosim foarte mult [i diploma]ia, ceea ce a f`cut s` fim considera]i, demulte ori, ca fiind cu... posteriorul \n dou` luntrii. Am fost obliga]i s` [erpuim: iat` un factorfavorizant pentru asimilarea balcanismului. Chiar oameni de mare valoare nu au fost constan]i\n op]iunile lor. De exemplu, Vlad Dracul, nu a r`mas p~n` la cap`t credincios regelui Ungariei,care \i acordase Ordinul Dragonului. C~nd a sim]it c` ]`ri[oara lui nu este ap`rat` suficient, s-aplecat turcilor; [i acest du-te - vino a continuat, \n func]ie de conjunctur`. P~n` [i \n ultimeledou` r`zboaie mondiale am fost a[a. De aceea suntem \nc` relativ prost v`zu]i \n exterior.

CCaarree aarr ffii cc~~tteevvaa ccaarraacctteerriissttiiccii aallee bbaallccaanniiccuulluuii,, aaddiicc`̀...... aallee nnooaassttrree??Nu suntem foarte scrupulo[i \n problemele legate de cinste. Eu cred c` limba rom~n` este

una dintre pu]inele limbi ale lumii, dac` nu singura, \n care cuv~ntul de ho] poate fi un fel dem~ng~iere, de laud`, de dezmierdare. Nu spunem noi copiilor: „M`i, ce ho] e[ti!“? E o mare ca-litate, la noi, s` fii ho] (a se citi uo]), \nseamn` c` e[ti iste] [i [tii s` te descurci \n via]`. Egroaznic atunci c~nd ho]ia devine o calitate. Pe urm`, mai e problema murd`riei endemice.Murd`ria trotuarelor, faptul c` se arunc` totul pe jos, ambalajele, cojile de banan`, pachetele de]ig`ri.

PPaarree aa ffii uunn ggeesstt ssffiidd`̀ttoorr,, ddee...... mmaarrccaarree aa tteerriittoorriiuulluuii..Da, precum c`]eii... \n tot cazul, impresia pe care i-o las` unui occidental o vizit` la Bucure[ti

este destul de nefavorabil`. Am adus, de exemplu, o prieten` fran]uzoaic` [i a fost [ocat` demurd`ria trotuarului, de faptul c` se scuip` pe jos, lucru foarte periculos pentru s`n`tatea po-pula]iei, de ]ipetele de pe strad` [i de \njur`turi. Te urci \ntr-un tramvai [i dac` e pu]in` \nghe-suial`, \ncep urletele. Se ]ip` [i \mpotriva controlorilor, de parc` ei ar fi vinova]i c` nu ]i-ai luattu bilet. Adev`rul e c` obiceiul nu e de ieri, de azi. |mi amintesc o anecdot`, din timpul r`zboiu-lui, c~nd veniser` mul]i militari germani \n ]ar`. Erau doi solda]i nem]i, unul dintre ei venit mairecent \n Rom~nia. {i se suie \n tramvai, unde \ncepe imediat o ceart`. {i atunci, cel care era maidemult \n Rom~nia, \i spune nou-venitului: „Achtung, Fritz, jetzst komst «futui»“, adic` „Aten]ie,Fritz, acum urmeaz`...“. Astea sunt moravuri care \i cam sperie pe vestici.

AArr mmaaii ffii pprroobblleemmaa lleenneeii..Cred c` se exagereaz` pu]in cu aceast` lene balcanic`. Nu cred c` se poate aplica tuturor

popoarelor din Balcani. Sunt unii, dimpotriv`, foarte harnici. M` g~ndesc la arom~ni, care suntextrem de muncitori [i de ambi]io[i, [i chiar la greci, care au construit o formidabil` flot`.

BBaallccaanniissmmuull ssee lleeaagg`̀ [[ii ddee mmoo[[tteenniirreeaa GGrreecciieeii ccllaassiiccee??S` fim cinsti]i, nu am mai mo[tenit aici mare lucru din epoca lui Pericle. Cel mai flagrant este

acest lucru chiar la grecii actuali. G~nde[te-te c` revolu]ia lor de la 1821-1827 a st~rnit o simpatiepasionat` \n vest. Valuri de voluntari au mers s` lupte pentru Grecia.

LLoorrdduull BByyrroonn aa mmuurriitt llaa MMiissssoolloonngghhii..Da, dar mul]i dintre ace[ti voluntari, c~nd ajungeau acolo [i luau contact cu realit`]ile, cu

moravurile localnicilor, primeau un du[ rece, erau profund deziluziona]i. Nu aceea era Greciapentru care veniser` ei s` lupte.

IInn

tteerrvv

iiuu

39

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005MMuullttee ddiinnttrree eelleemmeenntteellee nneeggaattiivvee aallee bbaallccaanniissmmuulluuii aauu ffoosstt ppootteenn]]aattee ddee rreeggiimmuullccoommuunniisstt..

A[a este. |nainte erau mai moi, mai inofensive. |n timpul comuni[tilor, s` furi a devenit unmod de a fi. Oamenilor c`rora li se luaser` p`m~nturile la C.A.P. considerau normal s` se duc`noaptea pe c~mp [i s` ia ce aveau nevoie. Sistemul comunist a fost bazat pe furt. Iar acest obi-cei s-a imprimat foarte ad~nc [i de aceea nu mai putem sc`pa de pacostea corup]iei generalizate,care ne s`r`ce[te [i ne face de r~sul Europei.

CCrreeddee]]ii cc`̀ aarr ttrreebbuuii ss`̀ nnee ddeezzbb`̀rr`̀mm ddee bbaallccaanniissmm?? {{ii ddaacc`̀ ddaa,, ccaarree aarr ffii cc`̀iillee sspprreeaa oo ffaaccee??

Spre deosebire de unii prieteni de-ai mei, nu prea v`d laturile pozitive ale balcanismului, a[ac` \mi doresc s` ne desprindem de el. Cu vremea, \nsu[i termenul \[i va pierde, cred, din sem-nifica]ie. Sunt multe cuvinte pe care timpul le toce[te. C~nd vom intra cu to]ii \n UniuneaEuropean` [i ne vom \mp`ca, de bine de r`u, termenul nu va mai avea obiect [i vom fi sc`patde moravurile legate de el. Dup` una sau dou` genera]ii ne vom elibera de balcanisme, nu \ntr-un an sau doi. Trebuie s` se instituie amenzi ustur`toare pentru aruncarea gunoiului pe strad`[i trebuie s` se instaleze [i mai multe co[uri de gunoi. Cu lucruri de genul `sta trebuie \nceput.Pe urm`, trebuie f`cut` educa]ie. {i asta nu e u[or deloc.

CCoonncclluuzziioonn~~nndd,, vveeddee]]ii bbaallccaanniissmmuull mmaaii ddeeggrraabb`̀ ccaa ppee uunn pp`̀ccaatt..Absolut !

LLeepp`̀dd~~nndd ssttrraaiieellee bbaallccaanniiccee ppiieerrddeemm,, ttoottuu[[ii,, cceevvaa??Da, poate c` pierdem o anumit` \nclinare c`tre poezie, c`tre lenevia contemplativ`, c`tre un

trai mai tihnit, mai relaxat, lipsit de acea isterie a muncii. Nu [tiu dac` e bine s` l`s`m \n urm`acest dulce al vie]ii, dar e clar c` lumea modern` spre care ne \ndrept`m \]i cere, \n schimbulavantajelor indiscutabile, o munc` de c~ine, f`r` de care nu po]i supravie]ui.

BBOOIIEERRIIMMEEAA AA FFOOSSTT OO AADDEEVVååRRAATTåå CCLLAASSåå PPOOLLIITTIICCåå

MMaammaa dduummnneeaavvooaassttrr`̀ aappaarr]]iinneeaa nneeaammuulluuii GGrr`̀ddii[[tteenniilloorr.. CCaarree ssuunntt oorriiggiinniillee aacceess-tteeii vveecchhii ffaammiilliiii??

{i la ei este o poveste prea pu]in clarificat`. |n familie, se transmitea legenda c` sunt oramur` a Basarabilor. Lucrul ciudat este c` nu numai \n ramura mea, dar [i \n alta, desprins` dinveacul al XVII-lea, de la unul dintre nepo]ii lui Bunea Gr`di[teanu, care a luat numele deB`rc`nescu de la o mo[ie a so]iei, exista aceea[i credin]`. Pe la 1900, Dan B`rc`nescu \i scrie lui{tefan Grecianu, care se specializase \n genealogie, fiindc` era inginer hotarnic [i avea multedocumente \n m~ini, c` \n familia sa se vehicula faptul c` se trag din Basarabi. Am v`zutscrisoarea la Biblioteca Academiei. Grecianu \i r`spunde c` nu a descoperit urmele unei astfelde filia]ii [i c` fapt cert este c` B`rc`ne[tii sunt o ramur` a Gr`di[tenilor. Dup` aproape 300 deani, s-au c`s`torit un B`rc`nescu cu o Gr`di[teanc`, s-au reg`sit f`r` s` mai [tie c` sunt rude.Am~ndoi au sf~r[it \n mod tragic. Oricum, vezi c` \n ambele ramuri se p`stra legenda aceasta aoriginii voievodale. Un cercet`tor independent, domnul Gheorghe Mu[at, crede c` a g`sit, la om~n`stire din Oltenia, un document care ar oferi o explica]ie despre felul \n care primulGr`di[tean ar descinde dintr-un prin] cu os domnesc, dar nu cred c` m` pot bizui pe aceast`descoperire. Totu[i, documentar, nu putem urca \nainte de 1500. Pe la 1500-1510 s-ar na[tebunicul lui Bunea Gr`di[teanu.

Bunea Gr`di[teanu, al c`rui prenume \l port [i eu, pe l~ng` cel de Neagu, a fost mare-vistier-nic sub Matei Basarab [i Constantin {erban, [i ctitor al actualei Patriarhii, unde este [i\nmorm~ntat. Interesant este c` Gr`di[tenii s-au men]inut, ca mari boieri, timp de sute de ani,ocup~nd, din genera]ie \n genera]ie, tot mari dreg`torii: mari-vistiernici, mari-logofe]i, mari-vor-nici. P~n` [i \n plin veac al XIX-lea, sunt doi fra]i care au fost mari-vornici, unul dintre ei fiindtat`l lui Iancu Gr`di[teanu [i str`bunicul mamei. De[i mai pu]in cunoscu]i dec~t, s` zicem,

IInn

tteerr

vviiuu

40

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005V`c`re[tii sau Filipe[tii, Gr`di[tenii au dat, [i ei, personalit`]i de frunte.

{i pe urm`, \nrudirile dintre ei. C~nd apar]ineai acestei categorii de mari boieri, dup` c~tevagenera]ii, erai \nrudit cu absolut toate marile familii. Dac` fac nu doar genealogia Gr`di[tenilor,dar [i un tabel de ascenden]i, \i g`sesc, printre str`mo[ii mei, de trei ori pe Gr`di[teni, de treiori pe Ghicule[ti, de patru ori pe Cantacuzini, de zece ori dinastia Basarabilor, dinastiaMu[atinilor, Mavrocorda]i, C~mpineni, Dude[ti, Cantemire[ti, Ghicule[ti, \n fine. Era un fel deendogamie \n r~ndurile marii boierimi rom~ne. Ace[ti mari boieri erau o clas` aparte. Din EvulMediu [i p~n` \n plin veac al XIX-lea, ei au monopolizat puterea politic`. Dac` pui laolalt`Muntenia [i Moldova, nu cu mult peste o sut` de mari familii. Este adev`rat c`, la fel ca [i \n altearistocra]ii, [i \n r~ndurile boierimii noastre \[i f`cea loc, uneori, un egoism feroce, de cast`. Uniidintre ei afi[au un lux nebun [i avem cazul marelui-logof`t Constantin Dudescu, ultimul b`rbatdin familia lui, care era [i pu]in cam tr`znit. Ace[ti Dude[ti apar \n prim-plan abia \n secolul alXVII-lea; primul dintre ei a fost cuscru cu Bunea Gr`di[teanu. Pe urm`, familia s-a ridicat, \n spe-cial prin \nrudirile cu Cantacuzinii [i prin faptul c` un Dudescu a fost f`cut, la \nceputul secolu-lui al XVIII-lea, conte al Sf~ntului Imperiu. C`l`toria \n Occident a lui Constantin Dudescu estepovestit`, cu foarte mult umor, de Ion Ghica, \n scrisorile sale c`tre Vasile Alecsandri [i se parec` faptele sunt autentice. Dudescu, vorbind bini[or fran]uze[te [i fiind imens de bogat, s-a auto-propus, ca el s` fie cel care, \n numele boierilor munteni, s` mearg` la Paris, pentru a \ncerca s`\i explice lui Napoleon Bonaparte, pe atunci prim-consul, situa]ia }`rilor Rom~ne. De fapt,Dudescu s-a dus la Paris cu bani \mprumuta]i de la un c`m`tar, B`lt`re]u, [i-a cheltuit toatàverea [i bine\n]eles c` nu s-a \ntors cu nici un rezultat. La Paris, \ns`, a avut multe extravagan]e,ca s` atrag` aten]ia. A \nchiriat un hôtel particulier, avea o calea[c` extraordinar`; la un momentdat, a cump`rat tot zah`rul tos din Paris, ca s`-l r`sp~ndeasc` \n curtea palatului unde locuia [is` se plimbe cu o sanie, pentru a le ar`ta aristocra]ilor francezi cum este iarna, cu sania, laBucure[ti. Alte extravagan]e ale lui sunt povestite de t~n`rul conte de Lagarde, care c`l`tore[te\mpreun` cu el, prin 1812-13. Iarna lui 1813, contele a petrecut-o la Bucure[ti, \ndr`gostit fiindde o Filipeasc`, [i a asistat la incendiul Cur]ii Noi, care se afla pe locul unde au fost, mai t~rziu,Arhivele Statului [i care acum a disp`rut cu des`v~r[ire, \nlocuit fiind de cartierul ceau[esc.Dup` incendiu, Caragea-Vod` s-a mutat \n dou` case boiere[ti, de pe Podul Mogo[oaiei [i amauzit c`, \ntr-una dintre case, construise o foarte frumoas` scar` de marmur`, care mai dìnuia\nc`, pe c~nd eram eu copil, \n interiorul „Clubului Tinerimii“, unde am fost dus de bunicul meu.Dar, cum noi nu [tim s` p`str`m lucrurile interesante, bine\n]eles c` a disp`rut [i aceast` scarà lui Caragea. Din genera]ie \n genera]ie, distrugem totul [i construim altceva, de multe ori maiur~t.

|n tot cazul, boierii cuno[teau politica [i au [tiut s` conduc` trebile ]`rii, au [tiut c~nd tre-buia s` te \nchini turcului sau c~nd trebuia s` lup]i \mpotriva lui. Boierimea a fost o adev`rat`clas` politic`. {i, \n definitiv, chiar \n veacul al XIX-lea, c~nd \ncepe procesul de democratizare,mai toate figurile principale ale politicii rom~ne[ti provin tot din boierime. Ca s` nu mai vorbimde gestul unic, poate, \n istorie c~nd, dup` Primul R`zboi Mondial, un Parlament \n care mo[ieriierau majoritari a votat pentru expropriere. A fost un fel de harakiri cu adev`rat patriotic, desprecare nu se prea scrie \n c`r]ile de istorie. Pentru c`, dup` acest moment, boierimea cam disparedin via]a politic`. {i nu numai din cauza exproprierii, ci mai ales din cauza faptului c` au \nceputs` nu mai prea nasc` mo[tenitori. E [i acesta un fenomen foarte interesant. Marile familiiboiere[ti se sting de la 1900 \ncoace, chiar \nainte de a-[i pierde averile [i \nainte de comunism.V`c`re[tii, Dude[tii, C~mpinenii s-au stins. Doar c~teva familii au continuat s` fac` mul]i copii.Restul familiilor boiere[ti s-au stins \n mod natural. Era ca [i cum [i-ar fi \ndeplinit mandatulistoric [i ar fi \ncetat s` mai fac` copii.

IInn

tteerrvv

iiuu

41


IINNCCUURRSSIIUUNNII GGEENNEEAALLOOGGIICCEE

TToottuu[[ii,, ddee[[ii mmaajjoorriittaatteeaa nnuummeelloorr mmaarrii aauu ddiisspp`̀rruutt,, ss~~nnggeellee ffaammiilliiiilloorr rreessppeeccttiivveeccoonnttiinnuu`̀ ss`̀ ssee ttrraannssmmiitt`̀,, pprriinn ffeemmeeii..

A[a este. |n acest sens, este foarte interesant c`, de[i de la 1900 \ncoace nu mai sunt dec~tfoarte pu]ini mari boieri la c~rma ]`rii, cum ar fi Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul sauNicolae Filipescu, totu[i c~teva dintre personalit`]ile politice cele mai interesante din perioadainterbelic`, descind din mari familii boiere[ti prin mamele lor. De pild`, mama lui Titulescu erao Urd`reanu, dintr-o familie nu chiar dintre cele mai \nalte, dar veche. Mama lui I. G. Duca eran`scut` Ghica. Mama lui T`t`rescu era o P~r~ianu, dintr-o familie cam dec`zut` \n secolul al XIX-lea, dar care fusese una str`lucit` \n veacurile al XVI-lea [i al XVII-lea, \nrudit` cu Craiove[tii [icu Br~ncovenii. Iorga are [i el mari boieri ca str`mo[i, chiar dac` \n scrierile lui este destul deanti-boierime. Iar mama lui Grigore Gafencu era o Costachi.

{{ii dduupp`̀ mmaamm`̀,, [[ii dduupp`̀ ttaatt`̀,, ddiinn ddoouu`̀ rraammuurrii aallee ffaammiilliieeii..Interesant. Vezi, deci, cum oarecum subteran aceste familii supravie]uiesc.

CCrreedd cc`̀ bbooiieerriimmeeaa mmoollddoovveeaann`̀ [[ii mmuunntteeaann`̀ aa ffoosstt oo «eelliitt`̀ vviirrttuuooaass`̀»,, ccaa ss`̀-ii cciitteezzppee cceerrcceett`̀ttoorriiii iittaalliieennii MMoossccaa [[ii PPaarreettttoo.. NNuu aa ffoosstt oo ccaasstt`̀ \\nncchhiiss`̀,, ccii uunn ggrruuppoommooggeenn ccaarree aacccceeppttaa,, ttoottuu[[ii,, [[ii nnoouu-vveennii]]iiii ccaarree ppuutteeaauu aattiinnggee ssttaannddaarrddeellee ssoocciiaalleecceerruuttee;; eerraa oo eelliitt`̀ ccaarree ssee rree\\mmpprroosspp`̀ttaa ppeerriiooddiicc..

Bine\n]eles! |n fiecare veac [i poate chiar la fiecare genera]ie, p`trundeau elemente noi \nacest bloc a c`rui vechime urc`, \n fond, chiar \nainte de \ntemeierea principatelor. P`rerea meaeste c` faimo[ii maiores terrae care apar \n Diploma Ioani]ilor, la 1247, sunt str`mo[ii boierilordin }ara Rom~neasc`; boierii munteni [i moldoveni preexist` \ntemeierii principatelor [i, cutoate c` se lupt` \ntre ei, formeaz` un bloc destul de compact, se c`s`toresc \ntre ei [i sunt so-lidari. Totu[i, \n r~ndurile lor intervin ori nou-\mbog`]i]i, ori viteji care sunt r`spl`ti]i de voievodcu \ntinderi de p`m~nt. A[a c` aceast` boierime este, \n acela[i timp, solidar` dar [i continuu\mprosp`tat`; [i pe urm`, \n veacurile al XVII-lea [i al XVIII-lea, prime[te o doz` destul deimportant` de s~nge grecesc, prin marile familii de la Constantinopol, care se \mbog`]esc acolodar, neput~nd fi st`p~ni de p`m~nt, tind s` plece \n }ara Rom~neasc` [i Moldova. Aici vezi clarleg`tura dintre a fi st`p~n de p`m~nt [i a fi nobil. Aceste familii, de[i multe erau foarte bogate[i unele dintre ele se tr`geau chiar din noble]ea bizantin`, cum ar fi Cantacuzinii, Ralet, Nottara,Moruze[tii care au un str`mo[ la Trebizund, \nainte ca acesta s` fie cucerit de turci [i altele, numai sunt considerate nobile de st`p~nii otomani, dec~t dac` se fac boieri \n ]`rile rom~ne, aceas-ta fiind una dintre principalele atrac]iuni. Fanario]ii nu vin aici doar pentru a face avere, ci [ipentru a fi considera]i nobili. Familii precum Cantacuzino, Catargiu, mai t~rziu Manu, Rosetti [iceilal]i, foarte bogate la Constantinopol, \[i cap`t` sau \[i recap`t` noble]ea doar prin \nrudiricu mari familii rom~ne[ti [i datorit` p`m~nturilor [i dreg`toriilor pe care le cap`t` aici.

{{ii ssee \\mmpp`̀mm~~nntteenneesscc ffooaarrttee rreeppeeddee,, ddaacc`̀ nnee gg~~nnddiimm nnuummaaii llaa eexxttrraaoorrddiinnaarruull ppaa-rraaddooxx cc`̀ ppaarrttiiddaa bbooiieerriilloorr pp`̀mm~~nntteennii vvaa ffii ccoonndduuss`̀ ddee vveecchhiiuull nneeaamm bbiizzaannttiinn aallCCaannttaaccuuzziinniilloorr,, iiaarr \\nn ffrruunntteeaa ppaarrttiiddeeii ffaannaarriioottee ssee vvoorr aaffllaa BB`̀lleenniiii,, vveecchhii bbooiieerriipp`̀mm~~nntteennii..

Da, e just. E un paradox interesant, dar s` nu uit`m un lucru. Primii care vin, cum sunt depild`, Cantacuzinii, se c`s`toresc cu rom~nce de vi]` nobil`. Postelnicul Constantin Cantacuzinose c`s`tore[te cu fata lui vod` Radu {erban, care se \nrude[te cu cei care se numesc Basarabidar care nu mai sunt Basarabi, ci Craiove[ti. |ns` prin mama acestei domni]e, Cantacuzinii vorprimi s~ngele vechilor Basarabi [i deci \nrudirea cu toate vechile familii. Asta explic` de ceurma[ii postelnicului se consider` nu numai rom~ni, dar os de domn.

LLaa ffeell,, MMaavvrrooccoorrddaa]]iiii..Care se trag din Mu[atini, prin Sultana Hrisoscoléos. Iat` cum, chiar ace[ti primi greci care

IInn

tteerr

vviiuu

42

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005ajung pe tronurile ]`rilor noastre, au o pic`tur` din s~ngele vechilor dinastii.

CCaarree \\ii lleeggiittiimmeeaazz`̀ \\nn oocchhiiii ssuuppuu[[iilloorr [[ii ffaaccee ccaa aaccee[[ttiiaa ss`̀ nnuu rreessiimmtt`̀ ccaa ppee oo rruupp-ttuurr`̀ rraaddiiccaall`̀ iinnssttaauurraarreeaa ddoommnniiiilloorr ffaannaarriioottee..

Absolut. Sau alt exemplu: primul Catargiu se c`s`tore[te cu fiica unui Buzescu, devenind, dela prima genera]ie, \nrudit cu cele mai puternice familii din ]ar`.

OOrriiggiinneeaa ffaammiilliieeii CCaattaarrggiiuu eessttee [[ii eeaa ccoonnttrroovveerrssaatt`̀.. SSuunntt pp`̀rreerrii ccoonnffoorrmm cc`̀rroorraaaacceeaassttaa aarr ffii rroomm~~nneeaasscc`̀..

Nu, dup` nume se pare c` sunt dintr-un trib turcesc. Dar nu turci otomani, ci pecenegi sauuzi, originari poate din Dobrogea [i deveni]i aristocra]i greci. De altfel, o ramur` a lor a [i r`mas\n Grecia [i a dat un important scriitor \n secolul al XIX-lea.

\\nn ccaarrtteeaa dduummnneeaavvooaassttrr`̀,, „„||nnttrree OOrriieenntt [[ii OOcccciiddeenntt““,, ooffeerrii]]ii oo vviizziiuunnee eecchhiilliibbrraatt`̀aassuupprraa ddoommnniiiilloorr ffaannaarriioottee..

Nu sunt nici un anti-fanariot, ca Dan Amedeu L`z`rescu, care vede aici o conspira]ie de lung`durat`, nici nu-mi sunt foarte simpatici. Dar g`sesc c` este cu totul nedrept s` li se pun` \n c~rc`toate nenorocirile care s-au ab`tut asupra }`rilor Rom~ne \n perioada respectiv`, fiindc` suntabsolut convins c`, [i dac` am fi avut \n continuare domnii p`m~ntene, ar fi fost exact acela[ilucru. Tot rùl vine din cauza faptului c` s-a str~ns [urubul din partea Constantinopolului, undeo duceau din ce \n ce mai greu [i aveau nevoie de din ce \n ce mai mul]i bani. {i mai trebuie datr`spunsul urm`tor: nu exista alternativ`. Atunci c~nd turcii au avut impresia c` [i Br~ncoveanu[i Cantemir i-au tr`dat, solu]ia era simpl`: ori transformarea \n pa[al~curi, ori trimiterea unorguvernatori greci cu titlu de prin]i, fideli Por]ii. Ce s-a \nt~mplat a fost rùl cel mai mic. {i tre-buie adùgat c`, printre ace[ti domnitori, au fost c~]iva foarte bine inten]iona]i, iar \n generaldinastia Mavrocordat a fost cinstit`. |n plus, e c~t se poate de paradoxal c` influen]a francezà ajuns la noi prin fanario]i [i prin ofi]erii ru[i veni]i \n cursul r`zboaielor ruso-austro-turce. Ne-am obi[nuit s` blam`m, f`r` discern`m~nt, ambele categorii de[i, pentru Rom~nia de ast`zi,influen]a francez` este determinant`. Am f`cut o socoteal`, folosind ziarele: 75 % din cuvintelepe care le folosim \n mod curent – s` ne-n]elegem, nu [i cele de baz`, cum sunt verbele a fi, aavea, conjunc]iile, adverbele etc. – sunt de sorginte francez`. E cert c` fanario]ii au adus o cul-tur` mult mai rafinat` dec~t cea a boierilor p`m~nteni. |n special Mavrocorda]ii erau oameni de\nalt` cultur`, aveau biblioteci extraordinare, pe care le r~vnea p~n` [i regele Fran]ei [i au fostbine inten]iona]i. Constantin Mavrocordat, spre exemplu, a \ncercat s` aduc` o serie de impor-tante reforme [i a murit s`rac. Alexandru Ipsilanti a fost, de asemenea, un bun domnitor [i separe c` ]`ranii au oftat, mult` vreme, cu regret dup` vremurile lui Vod` Ipsilanti. Iat`, deci, [iaspecte pozitive ale domniilor fanariote. Ultimii domnitori au l`sat o amintire mai proast`, darera [i momentul na[terii sim]ului de independen]` na]ional`, c~nd trebuia aruncat` toat` vinape conduc`torul strìn.

NNaa[[tteerreeaa sseennttiimmeennttuulluuii nnaa]]iioonnaall aarree lloocc ccoonnccoommiitteenntt ccuu cceeaa aa [[oovviinniissmmuulluuii..{i, deci, a anti-fanariotismului. Eu a[ mai adùga o surs` viclean`, dac` pot spune a[a, a aces-

tui anti-fanariotism. Boierii no[tri, deveni]i boieri patrio]i, se sim]eau cam cu musca pe c`ciul`,pentru c` mai to]i se \nrudiser` cu grecii. G~nde[te-te numai la Ien`chi]` V`c`rescu: s-a \nsuratde trei ori [i, de toate trei d`]ile, cu c~te o fanariot`. Aproape c` nu e familie dintre cele mari,care s` nu fi primit [i s~nge grecesc.

{{ii,, ffiiiinnddcc`̀ mmaaii ddeevvrreemmee vvoorrbbeeaamm ddeesspprree oorriiggiinniillee ccoonnttrroovveerrssaattee aallee nnuummeelloorr,, ss`̀ nneeoopprriimm llaa oo aalltt`̀ ccoonnttrroovveerrss`̀,, vveecchhee \\nn iissttoorriiooggrraaffiiaa rroomm~~nn`̀:: cceeaa lleeggaatt`̀ ddee nnuummeelleeBBaassaarraabb.. DDuummnneeaavvooaassttrr`̀ ssuunnttee]]ii aaddeeppttuull oorriiggiinniiii ccuummaannee..

Eu personal sunt convins c` erau cumani. Dar, dintr-un fel de ciudat` concep]ie ni]el\nt~rziat`, dac`-mi pot permite acest epitet, pe care \nc` o mai avem, mul]i ocolesc acest subiect.Nu ne-am dezb`rat \nc` de ideea c` nu e[ti bun rom~n dec~t dac` cobori direct din daco-romani,din Traian [i din Decebal.

SSaauu,, eevveennttuuaall,, nnuummaaii ddiinn DDeecceebbaall,, aa[[aa ccuumm ssuuss]]iinn cc~~]]iivvaa ppsseeuuddoo-iissttoorriiccii ccaarree ffaacc

IInn

tteerrvv

iiuu

43

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005ddeessttuull`̀ vv~~llvv`̀ [[ii cc`̀rroorraa mmuullttee mmiijjllooaaccee ddee iinnffoorrmmaarree llee ddaauu ccrreeddiitt,, \\nn ccuurrssaa lloorr dduupp`̀sseennzzaa]]iioonnaall..

Vai! Adic` ne tragem numai din daci. Este absolut copil`roas`, mincinoas` [i primejdioas`toat` povestea asta traco-man` a doctorului S`vescu. Sunt ni[te caraghiosl~curi [i nu pot s`descifrez prea bine ce interese materiale stau \n spatele lor. Povestea acestui medic care vine s`ne \nve]e istoria rom~nilor este absolut abracadabrant`. Din p`cate, bietul rom~n nefericit, si-tuat acum cam la coada Europei, este victim` sigur` a acestor teorii demen]iale, care \i spun c`face parte din cea mai veche ras` din Europa [i care a st`p~nit omenirea \ntreag`. C` avem [ipu]in s~nge dacic mi se pare destul de verosimil [i de logic. Doar cucerirea roman` nu a golittoat` Dacia, a[a cum ar vrea unii! Este o abera]ie s` crezi c` o invazie poate goli o ]ar`, cudes`v~r[ire, de b`[tina[ii ei. Unde s-a mai pomenit? Mai ales c` romanii nu aveau nici un interess` goleasc` ]ara, pentru c` aveau nevoie de bra]e de munc`, la c~mp [i la mine. De fapt, chiarsingurul istoric care vorbe[te de golirea Daciei, spune a viris exaustat fuit, adic` a fost golit` deb`rba]i, ceea ce e cu totul altceva. {i e destul de logic: au disp`rut b`rba]ii purt`tori de arme,probabil \ntre 16 [i 45 de ani, fie c` au murit \n lupte, fie c` au fost lua]i prizonieri, fie c` aufugit. Dar au r`mas tinerii sub 16 ani, b`tr~nii, femeile care s-au corcit cu coloni[tii adu[i deromani. E clar c` avem [i s~nge dacic, dar nu numai dacic. Iar teoria purit`]ii dacice a mai fostfolosit`, nu foarte demult, [i de istoria oficial` a regimului Ceau[escu.

{i revenind la Basarabi, noi ne speriem la g~ndul c` s-ar putea s` fi avut ni[te [efi politici cares` nu fi fost de origine daco-roman`. Dar care sunt ]`rile din fostul Imperiu Roman care s`-[i firidicat \n Evul Mediu conduc`tori apar]in~nd elitelor locale, romanice? Nici galo-romanii, niciitalicii, nici hispanicii nu s-au aflat, pentru o bun` perioad`, \n prim-plan. Structurile statalemedievale au fost create, peste tot, pe ruinele Imperiului Roman, de invadatori, de barbari. Astaeste o lege universal`, valabil` nu numai \n cazul pr`bu[irii Imperiului Roman, ci [i \n China, \nIndia sau \n Egiptul antic. Nicìeri, c~nd se pr`bu[e[te un imperiu, structurile statale nu mairenasc prin b`[tina[i. B`[tina[ii parc` ar fi steriliza]i, politice[te vorbind. |n primul r~nd, aris-tocra]iile vechi dispar [i, \n al doilea r~nd, poporul... pune botul pe labe, ca s` m` exprim \n modvulgar. |ntotdeauna, noua aristocra]ie, care refondeaz` statul, este alc`tuit` din barbari. A[a c`,dac` cumva primul domnitor al }`rii Rom~ne[ti a fost de origine cuman`, nu ar fi nimic extra-ordinar; dimpotriv`, ar fi regula. Pu]in \nainte, am vorbit de boierime. Cum s-au n`scut, \ns`,aceste aristocra]ii din Moldova [i }ara Rom~neasc`? E absolut clar, [i marele istoric Petre P.Panaitescu a spus-o [i el destul de r`spicat, c` originea boierimii rom~ne este majoritar slav`,ceea ce se vede [i dup` nume. |n Moldova, spre exemplu, nobilii rom~ni veni]i din Maramure[g`sesc deja aici boieri de origine slav`. Inclusiv nume ilustre, ca Tùtu, sunt dovezi ale originiislave: Tùtu este o transformare a ungurescului Toth, care \nseamn` slav. Prin urmare,str`mo[ii Tù]ilor sunt oameni pe care maramure[enii care i-au g`sit i-au numit slavi. |nMuntenia, acei maiores terrae trebuie s` fi fost, majoritar, ori de origine slav`, ori de originepecenego-cuman`. C~]iva sigur c` erau [i de origine valah`, dintre juzii mai puternici [i maiiscusi]i, fiindc` g`sim [i nume pur rom~ne[ti. De pild`, dintre primii, fratele lui Litovoi, care senumea B`rbat.

Basarab I era deja rom~nizat, pentru c` nici un document unguresc sau strìn nu \l identi-fic` drept cuman. I se spunea valahul. Numele este, \ns`, de origine cuman`. La fel [i numeletat`lui sù, care este gre[it cunoscut \n istoriografia noastr` drept Tihomir, c~nd de fapt elexist` \ntr-un singur document unguresc [i este Tocomerius, despre care Aurel Decei, marelenostru orientalist, a dovedit c` se apropie mult mai mult de numele cuman Toctomer. AcestTocomerius este, probabil, identificabil cu Negru-Vod`, at~ta vreme c~t fiul lui Basarab estenumit [i nepot al lui Negru-Vod`. Iat` un alt argument care pledeaz` pentru originea cuman` aBasarabilor, pentru c` e clar c`, fa]` de rom~ni [i de slavi, cumanii erau mult mai negricio[i lapiele, de aici venind porecla de Negru-Vod`. Legenda s-a p`strat [i chiar Paul de Alep scrie c`\ntemeietorul ]`rii fusese poreclit Negru-Vod`, pentru c` era negricios la fa]`. Atunci, de ce s`

IInn

tteerr

vviiuu

44

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005refuz`m eviden]a [i s` cùt`m alte explica]ii complicate? |n plus, numele ctitoriilor basarabe[tisunt cumane: Cozia, care \nseamn` nucet [i Hurezi.

MMii ssee ppaarr ppaassiioonnaannttee aacceessttee iinnccuurrssiiuunnii ggeenneeaallooggiiccee.. GGeenneeaallooggiiaa eessttee oo rraammuurr`̀ aaiissttoorriieeii \\nncc`̀ pprreeaa ppuu]]iinn aapprreecciiaatt`̀ [[ii ffoolloossiitt`̀ llaa nnooii..

Da, este un domeniu foarte interesant, care a fost aproape complet neglijat \n ultimeledecenii, din motive politice, [i care \]i dezv`luie multe lucruri. Greutatea la noi este s` realiz`mgenealogii dincolo de 1600, fiindc` nu se cristalizaser` \nc` numele de familie. |n general, sefoloseau numai prenumele: logof`tul Drago[, logof`tul Bogdan, vistiernicul Radu. Numai c~tevanume de familie s-au n`scut \nainte de 1600, cum ar fi Br~ncovenii, Sturze[tii, Micle[tii,Boldure[tii, Tù]ii. Nu sunt multe aceste familii. Marile nume ale Munteniei,V`c`rescu, Dudescu,C~mpineanu apar destul de t~rziu [i trebuie mult` dib`cie pentru a urm`ri traseul transmiteriimo[iilor [i pentru a le g`si originile p~n` \n veacul al XV-lea sau al XIV-lea.

Vezi, fiecare purt`m \n noi lucruri pe care le tìnuim cu grij` sau de care nici m`car nu [tim,date genetice care ne determin` [i ne urm`resc, chiar f`r` s` ne d`m seama. Pe l~ng` acestaspect, \nrudirile au [i semnifica]ii politice [i sociale. E foarte interesant s`-]i dai seama cum seformeaz` adev`rate dinastii de profesori universitari, de generali, de oameni politici, fiindc` sesus]in [i se ridic` unii pe al]ii. {i asta, nu numai datorit` sistemului de rela]ii, ci pentru còamenii trìesc de mici \ntr-un mediu care \i formeaz` [i \i preg`te[te. Atmosfera din cas` esteesen]ial`. De aceea, eu pretind c` politicienii cei mai buni sunt cei care au avut un tat`, un unchisau un bunic care deja f`cea politic`. Copilul, de mic, aude [i se lumineaz`. Nu spun asta ca s`fac elitism, dar s` [tii un lucru: este cert istorice[te c`, din prima genera]ie de oameni veni]i dela ]ar`, nu po]i avea politicieni valabili. Un fiu de ]`ran, care era numai ]`ran, nu e bun de politi-cian. Foarte ciudat, totu[i. Afar`, poate, de cazul \n care taic`-sù, foarte iste], ajunsese deja pri-mar \n satul lui [i \l \mpinge [i pe fiu, ca s` ajung` mai departe. Trebuie neap`rat s` existe interespolitic \n familie.

LLIIPPSSAA MMOODDEELLEELLOORR

DDiinn pp`̀ccaattee,, ssuunntteemm nneevvooii]]ii ss`̀ aassiisstt`̀mm,, zziillnniicc,, ttooccmmaaii llaa aacceeaasstt`̀ iinnccuullttuurr`̀ [[ii lliippss`̀ ddeepprreegg`̀ttiirree ppoolliittiicc`̀ aa cceelloorr ccaarree ssuunntt \\nn ffrruunntteeaa ]]`̀rriiii.. EElliitteellee ddeeccaappiittaattee \\nn \\nncchhiissoorriilleeccoommuunniissttee ssuunntt \\nncc`̀ llaa \\nncceeppuuttuull uunneeii ttiimmiiddee rreeccoonnssttrruucc]]iiii,, \\nn ttiimmpp ccee ffrr~~iieellee sseeaaffll`̀ \\nn mm~~iinniillee nneessiigguurree,, ddaarr llaaccoommee,, aallee uunneeii ppsseeuuddoo-eelliittee,, ddeesscceennddeenntt`̀ ddiirreecctt`̀ aannoommeennccllaattuurriiii PP..CC..RR..

|n momentul de fa]` asist`m la o lips` de modele.FFaapptt ccaarree ddeetteerrmmiinn`̀ [[ii ddeemmeerrssuull mmeeuu.. MMooddeelleellee ccaarree ttoottuu[[ii eexxiisstt`̀ ttrreebbuuiiee pprroommoo-vvaattee [[ii uurrmmaattee.. OOaammeenniiii ttrreebbuuiiee aajjuuttaa]]ii ss`̀ ffaacc`̀ ddiiffeerreenn]]aa [[ii ss`̀ nnuu ssee llaassee ccuucceerrii]]iiddee ffaallsseellee mmooddeellee..

Va fi foarte greu, pentru c` modelele adev`rate sunt foarte pu]ine. Burghezia rom~n` a de-zertat sau a murit \n \nchisori [i ave]i prea pu]ine specimene r`mase, multe dintre ele stricate,de altfel. V`d chiar tineri cu nume ilustre [i care \nc` mai sunt aici, dar pe care nu dai doi bani,a[a cum sunt, \mbr`ca]i ca vagabonzii din Occident, cu pinteni la picioare, cu cercei \n nas, cubluzoane de piele neagr` [i c`l`rind motociclete! La foarte pu]ine familii din vechea lumerom~neasc` mai exist` o anumit` ]inut`. Trebuie s` a[tept`m ca fiii, nepo]ii [i str`nepo]ii mem-brilor nomenclaturii comuniste s` devin` oameni civiliza]i. {i a[a, peste vreo 150 de ani, vomavea... o nou` aristocra]ie rom~neasc`.

JJaallnniicc`̀ pprroottiippeennddaadd`̀!! PPooaattee cc`̀ ssuunntt nnaaiivv,, ddaarr eeuu \\nncc`̀ ssppeerr \\nnttrr-uunn rreevviirriimmeenntt aallaarriissttooccrraa]]iieeii [[ii bbuurrgghheezziieeii nnooaassttrree..

S` dea Dumnezeu, dar suntem prea pu]ini. Mai \nt~i, n-ar strica s` revin` mai mul]i dintre ceipleca]i \n strìn`tate.

DDuummnneeaavvooaassttrr`̀ ssuunnttee]]ii uunn eexxeemmpplluu..

IInn

tteerrvv

iiuu

45

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Da, dar eu sunt unul dintr-o sut`, \n cel mai fericit caz. Nu vezi cum i-au \mpiedicat s` se

\ntoarc`? Majoritatea lor nu s-au \ntors, pentru c` se c`s`toriser` \n str`in`tate, aveau deja unrost acolo [i, \n plus de asta, actualul regim de la Bucure[ti a f`cut tot ce a putut, \n primii zeceani de dup` decembrie 1989, pentru a descuraja revenirea unor fo[ti emigran]i. Ca s` tesc~rbeasc`, nu te pl`teau, \]i f`ceau mizerii, nu-]i d`deau \nd`r`t casa, a[a \nc~t foarte pu]ini aurevenit \n Rom~nia [i, din p`cate, cu drept cuv~nt. Acum, \n ultimul timp, s-a mai schimbat placa,\ncepe s` ni se fac` curte. E, \ns`, cam t~rziu, [i se vede c` nu e dec~t praf \n ochii Europei \ntre-gi, semn c`... s-au liberalizat.

MMAAII TTOOTTDDEEAAUUNNAA,, FFOORRMMAA PPRREECCEEDDEE FFOONNDDUULL

TToottuu[[ii,, iiee[[iirreeaa ddiinn mmaarraassmm nnuu eessttee iimmppoossiibbiill`̀ [[ii aavveemm eexxeemmpplluull eexxttrraaoorrddiinnaarruulluuiissaalltt,, ppooaattee ff`̀rr`̀ pprreecceeddeenntt,, ff`̀ccuutt ddee RRoomm~~nniiaa \\nn cceeaa ddee-aa ddoouuaa jjuumm`̀ttaattee aa sseeccoolluu-lluuii aall XXIIXX-lleeaa..

A[a este. Desigur c` au ap`rut [i neajunsuri \n cursul acestei prelu`ri a valorilor occidentale,dar ele sunt exploatate c~teodat` \n mod aberant. Eu g`sesc c` formula lui Maiorescu, „formaf`r` fond“, a fost gre[it` [i, din p`cate, mai d`inuie[te [i ast`zi. Unii consider` c` ar trebui s` ne\ntoarcem la nu [tiu ce form` de rom~nism verde. Dar care o fi aceea? Tare a[ vrea s` mi sespun` ce este autentic rom~nesc. Ar trebui, poate, s` ne \ntoarcem la via]a pastoral`? Ei bine,dup` p`rerea mea, mai totdeauna forma precede fondul. Cu forma trebuie \nceput, pentru aavea pe ce s` construie[ti. Maiorescu nu a avut dreptate \n aceast` privin]`. {i, mai \nt~i, pestetot unde se introduc lucruri noi, exist` la \nceput impresia c` forma nu are fond. Nu are, dar \[iconstruie[te \n timp.

IIaarr rraappiiddiittaatteeaa ccuu ccaarree aaddoopptt`̀mm ddiinn mmeerrss aacceessttee mmooddeellee ffaaccee ppaarrttee,, ppooaattee,, [[ii ddiinnssppeecciiffiiccuull nnoossttrruu,, ccaa ppooppoorr.. PPooaattee cc`̀ aavveemm uunn ffoonndd ssppoorriitt ddee iinnssttaabbiilliittaattee [[ii,, \\nnaacceellaa[[ii ttiimmpp,, ddee aaddaappttaabbiilliittaattee..

Aceast` adaptabilitate poate fi un cusur, dar [i o calitate. Eu mai pun [i o alt` coordonat` \njoc [i anume faptul c`, totu[i, o parte important` din etnogeneza noastr` este de sorginte medi-teranean`, latineasc` prin limb`. Prin urmare, dac` ne compari cu s~rbul, bulgarul, rusul [i chiarcu grecul, facilitatea rom~nului de a adopta tipare fran]uze[ti sau italiene[ti este, desigur, multmai mare. Asta a f`cut ca noi s` nu opunem rezisten]` \n mod violent. De pild`, biserica orto-dox` rom~n` nu a fost at~t de radical anti-occidental`, cum au fost cea ruseasc` [i cea greceasc`.Bag` de seam` c`, \n 1439, c~nd cu unirea de la Floren]a, mitropolitul Damian al Moldovei a sem-nat. Mitropolitul Munteniei nu a fost prezent din cauze exterioare credin]ei religioase, dar eucred c`, dac` lucrurile ar fi evoluat normal, rom~nii ar fi acceptat atunci unirea bisericilor. S-auopus, \ns`, ru[ii [i grecii [i a mai fost [i ghinionul c` a murit patriarhul care \l \nso]ise pe\mp`ratul Paleolog, iar noul patriarh, Ghenadios, a fost violent anti-unire. El a fost [i cel care,mai t~rziu, a tratat cu Mehmet al II-lea un fel de pact, care a func]ionat sute de ani.

{{ii ccaarree ii-aa ooffeerriitt PPaattrriiaarrhhiieeii EEccuummeenniiccee oo ppuutteerree,, ppooaattee mmaaii mmaarree ddeecc~~tt cceeaa ppee ccaarreeoo aavvuusseessee \\nn ttiimmppuull \\mmpp`̀rraa]]iilloorr ccrree[[ttiinnii..

E clar. O mult mai mare putere politic`.

IInn

tteerr

vviiuu

NOTå

* Convorbirile s-au desf`[urat în perioada 2001-2003.Fragmente au mai ap`rut în revistele „Deci“ (2002, 2003)

[i „România literar`“ (2003).

NNoottee ddee lleeccttuurr\\

48


Dup` volumul cu privire la a[ezarea micenian` [i la sanctuarul de la \nceputul epocii fieruluide pe istmul Corintic1, C. Morgan ne ofer` o util` sintez` despre o serie de comunit`]i dinGrecia, constituite „beyond the polis“, [i modul \n care ele s-au autodefinit: „This book is anexploration of the different tiers of identity by which mainland Greek communities constitutesthemselves during the Early Iron Age and Archaic period“ (p. 1). Din punct de vedere geograficregiunile \n special analizate (Thessalia, Phocis, Locris de Est, Ahaia, Arcadia) sunt situate lamarginea a ceea ce a fost considerat „the polis world“.

Lucrarea este util` at~t studen]ilor, prin prezentarea unor zone mai pu]in abordate demanuale de istorie greac`, c~t [i speciali[tilor \n istoria Greciei arhaice [i clasice. Autoareaprezint` pe larg stadiul cercet`rilor arheologice pentru zonele analizate, oferind o bogat`bibliografie, plus o serie de planuri, h`r]i [i ilustra]ii complete.

Introducerea (p. 1-44) ne prezint` o analiz` a unor termeni des folosi]i de arheologi sauistorici ai Greciei antice, dar adesea prea pu]in explica]i. Subcapitolele, „Ethnos and polis“ (p. 4-10), „Ethne, ethnicity and tribalism“ (p. 10-16), „Archaeology and early Greek ethne“ (p. 16-18)se \nscriu \ntr-un program de cercetare a conceptelor de polis [i ethnos, inaugurat deCopenhagen Polis Centre. Acest centru, aflat sub direc]ia lui M.H. Hansen, a \nceput din 1993realizarea unui inventar de poleis pentru lumea greac` antic`, \ncerc~nd s` descifreze care estepercep]ia greaca asupra no]iunii de polis, [i printr-o examinare detaliat` a diferitelor tipuri desurse s` prezinte „what a polis did“2.

C. Morgan critic` prioritatea acordat` \n secolele XIX [i XX studierii cet`]ii (polis) grece[ti„as the most dynamic, creative and influential form of political organization in the Archaic andClassical world“. |n acest sens, autoarea subliniaz`: „It is certainly true that some Archai poleishave produced no evidence for any other politically salient forms of identity: Corinth is perhapsthe most striking case. But there are no grounds for prioritizing these comparatively few casesover political systems like those of Achaia and Thessaly which had more complex levels ofidentity, were active internationally in, for example, trade, colonization and warfare, andmaintained complex social interconnections with other state systems“ (p. 6).

|n ceea ce prive[te termeni precum „ethne“ [i „ethnicity“, C. Morgan define[te „ancientGreek ethnic groups not as primordial, reified entities, but as social constructs which are theoutcomes of ongoing processes of identity negotiation“, consider~nd c` „ethnicity“: „it is amatter of continuing choice, manipulation, and politicization, highlighting traits accorded activeimportance in the structuring and expression of sociopolitical relations with the community andin relation to outsiders“ (p. 10).

Capitolul 2, „Big sites and place identities“ (p. 45-106), prezint` o serie de „big sites“ (Eretria,

NNoo

ttee ddee lleeccttuu

rr\\

Catherine MMorgan, Catherine MMorgan, Early GGreek SStatesEarly GGreek SStatesbeyonnd tthhe PPoliisbeyonnd tthhe PPoliis , LLondon/New YYork:, LLondon/New YYork:Routledge, 22003, 3326 pp.Routledge, 22003, 3326 pp.

AAddrr iiaann RRoobbuu

49

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Corint, Argos, Atena), consecin]ele economice [i sociale ale dezvolt`rii lor \n epoca fierului [iperioada arhaic`, precum [i modurile de exprimare a identit`]ii lor. Aceste centre suntcomparate cu situa]ia prezent` \n Thesalia, subliniindu-se: „that there is no arheological supportfor a contrast between the polis as an urbanized state form and the generally unurbanized andthus politically backward Archaic and early Classical ethnos“ (p. 46).

Capitolul 3, „Communities of cult“ (p. 107-163), analizeaz` diferite manifest`ri de cult \nPhocis, Thessalia sau Arcadia, relief~nd rolul sanctuarelor \n crearea [i consoliderea identit`]iide grup. C. Morgan caracterizeaz` de asemenea sanctuarele drept „consumption centres“,subliniind importan]a economic` a acestora.

Importan]a construc]iilor mitice sau a teritoriului pentru definirea oric`rei comunit`]igrece[ti, a rutelor comerciale ca mijloace de interac]iune \ntre poleis [i ethne, prezentarear`zboiului [i a coloniz`rii ca dou` forme de mi[care a indivizilor care duc la \nt`rirea identit`]iide grup, reprezint` c~teva din subiectele tratate \n capitolul 4, „Territory, power and ancestors“(p. 164-205).

Trebuie men]ionat \n cadrul ultimului capitol, „Beyond the Polis. Political communities andpolitical identities“ (p. 206-225), analiza pe care C. Morgan o face cu privire la golful Corintic, cazon` de „regional interconnections“ (p. 213-222)3. Canal important de comunicare \ntre zone decoast` [i de interior, C. Morgan indic` faptul c`: „in terms of human geography, the Corinthiangulf ends not at the west coast of Achaia and Aetolia, but at Ithaka and Kephallenia“ (p. 218).

Reconstruc]ia istoriei politice [i sociale a unor comunit`]i grece[ti considerate p~n` decur~nd drept marginale, accentul pus pe faptul c` \n Grecia arhaic` polis nu reprezint` „thefundamental form of organization“ sunt principalele merite ale lucr`rii analizate \n aceste pagini.F`r` nici o \ndoial` este o lucrare care trebuie sa figureze \n bibliografia general` a celuiinteresat de istoria Greciei antice.

|n final, nu ne r`m~ne de men]ionat dec~t o critic` formal` la adresa editorilor acesteilucr`ri: prezen]a notelor la finalul lucr`rii, pe capitole, [i nu ca note infrapaginale. Notele con]ino bibliografie bogat` [i o serie de preciz`ri foarte folositoare, impun~nd consultarea lorcontinu`. |n acest sens trebuie subliniat c` este destul de dificil` pentru cititor utilizarea acestuisistem complicat iar verificarea referin]elor bibliografice este mult \ngreunat`.

NNoo

ttee dd

ee llee

ccttuu

rr\\

1 C. Morgan, Isthmia VIII. The Mycenaean Settlement andEarly Iron Age Sanctuary, Princeton, 1999.2 Pentru o prezentare a programului de cercetaredesf`[urat de Copenhagen Polis Centre, vezi: M.H.Hansen, „The Copenhagen inventory of poleis and thelex hafniensis de civitate“, în The Development of thePolis in Archaic Greece, L. Mitchell and P. J. Rhodes(eds.), London, 1997, p. 9-23. Hansen indic` principalulscop al cercet`rii desf`[urate la Universitatea din

Copenhaga: „The main purpose of this investigation is tofind out what the Greeks thought a polis was, and tocompare that with what modern historians think a polisis“.3 Pentru importan]a strategic` a golfului Corintic, vezi: C.Morgan, „Corinth, the Corinthian Gulf and westernGreece during the eight century BC“, BSA, 83, 1988, p.313-338.

NOTE

50


NNoo


rr\\

La unul din cursurile frecventate \n primul an de studen]ie am aflat c` exist` un cod albunelor maniere de lectur`. Pe parcurs am dedus c` exist` c`r]i pe care le cite[ti \n tramvai sau\n orice alt mijloc de transport; unele pe care le cite[ti [i recite[ti \n intimitatea dormitoruluit`u; altele, cum e cea de fa]`, le digeri doar cu creionul \n m~n`, st~nd pe scaunul de la birou.Cititul unei asemenea c`r]i presupune, de asemenea, \nv`]area r~nd cu r~nd [i pagin` cu pagin`.E una din acele c`r]i scris` documentat [i frumos, cu stil [i cu puterea de a-[i captiva cititorii.

|n momentul de fa]` ne confrunt`m cu o extraordinar` diversificare a istoriei.Multiplic~ndu-se istoria, istoricul trebuie s` \[i aleag` un segment bine delimitat. Tendin]a \nistorie devine aceea de interdisciplinaritate, deoarece pe baza unei istorii globale, inevitabil,istoria prive[te \n multe direc]ii. Istoria social` impune foarte multe abord`ri posibile. Acestaspect a fost foarte bine \nsu[it e c`tre coordonatorii [i autorii volumului aflat \n discu]ie. |ncontextul \n care atitudinile se diversific`, ie[im din faza na]ionalist` a istoriei. Acumintereseaz` ceea ce se \nt~mpl` sub nivel na]ional: entit`]i na]ionale, minorit`]i, istoria femeilor,istoria urban`, imaginarul [i propaganda, istoria alimenta]iei etc.

Prezentul volum \[i propune s` introduc` noi modalit`]i de lectur` / analiz` / interpretarea unor izvoare consacrate. Volumul e structurat \n jurul a dou` domenii: primul dintre eletrebuind \n continuare dezvoltat [i revalorizat - istoria urban`. Necesitatea revaloriz`rii acesteiistorii urbane „devine evident` \n clipa \n care con[tientiz`m c` ora[ul ultimei jum`t`]i demileniu este laboratorul \n care a fost experimentat` [i construit` lumea de azi“ (p. 10). Al doileadomeniu dezb`tut este cu siguran]` \n mare vog`, suscit~nd multe polemici [i cre~nd o anumit`sensibilitate mental` \n jurul lui — propaganda [i imaginarul. Ultimele dou` studii ale volumuluiaflat \n discu]ie pot fi incluse sub titulatura „Concepte [i metode“, autorii lor dezb`t~nd rolul [ilocul metodologiei \n scrierea istoriei.

Contribu]iile din volum ilustreaz` dinamismul noii genera]ii de istorici fiind scrise de min]ialerte [i vii, care au reu[it s` se elibereze de acel arsenal de concepte tradi]ionale existente p~n`acum \n istoriografie, concepte mai mult sau mai pu]in melodramatice [i mitice, care ascund, \nloc s` le ilumineze, realit`]ile istorice. De aceea, fiecare contribu]ie \n parte poate constitui lar~ndu-i un \nceput de drum deoarece istoria devine tot mai evanescent` pentru a oferi loculr`mas vacant istoriilor.

Din fericire, o asemenea oper` f`cut` cu r`bdare [i pe un ton euristic r`m~ne \n grijatimpului. R`sfoind-o, cititorul va ajunge s` z`boveasc`, \nc` de la \nceput asupra \n]elesuluicunoa[terii, pentru ca mai apoi prin intermediul exerci]iilor s` fie capabil s` \n]eleag`cunoa[terea ca pe o invita]ie la diversitate.

Bine\n]eles, am`nuntele au, de bun` seam`, greutatea lor. Dar toate aceste realit`]i

Exercii]iiii `̀nntru ccunnoa[tere: ssociietate [[iiExercii]iiii `̀nntru ccunnoa[tere: ssociietate [[iimenntaliit\]ii `̀nn nnoii aabord\rii iistoriiografiicemenntaliit\]ii `̀nn nnoii aabord\rii iistoriiografiice ,,Coordonatori: MMirela LLumini]a MMurgescu,Coordonatori: MMirela LLumini]a MMurgescu,Simion CC`l]ia, IIa[i, DDoMinoR, 22003Simion CC`l]ia, IIa[i, DDoMinoR, 22003

MMaarr iiuuss-FF lloorr iinn DDrraa[[oovveeaann

51

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005neprelucrate \ndeajuns p~n` acum, ne ajut` dac` nu s` tragem o concluzie, cel pu]in s` vedemexplica]iile esen]iale. Cititorul care nu \mp`rt`[e[te modul meu de a vedea lucrurile e invitat s`lectureze [i, cu riscul de a m` repeta, s` \n]eleag` aceast` invita]ie la diversitate. Discu]ia,bine\n]eles, r`m~ne deschis`.

Coordonatorii [i autorii acestui volum au \n]eles c` nu e \ndeajuns s` \n]elegi o problem`,ci trebuie s` [tii [i s` o prezin]i. {i la final, ceea ce conteaz` \n cercetarea [tiin]ific` e capacitateade a pune \ntrebarea care trebuie, aceasta constituind \ns`[i condi]ia indispensabil` asuccesului. Este exact ceea ce am vrut s` v` ar`t, s` v` semnalez.

Citit` cu bun` credin]`, o carte precum aceasta, ar trebui s` dea de g~ndit istoricilor rom~ni[i nu numai lor. Ea poate fi elementul declan[ator al unei dezbateri mai mult dec~t necesare \nistoriografia rom~neasc` de azi.

NNoo

ttee dd

ee llee

ccttuu

rr\\

52


NNoo


rr\\

Cartea domnului Alexandru Madgearu trateaz` una dintre temele cele mai disputate [i maisensibile ale epocii noastre. |n anii ’90 ai secolului trecut, Balcanii, deja fixa]i \n mentalul colectivca „butoi cu pulbere al Europei“ (sintagm` folosit`, de altfel, \ntr-un mod abuziv), audemonstrat \nc` o dat` lipsa endemic` a stabilit`]ii. Destr`marea Iugoslaviei, crizele din Bosnia,Kosovo [i Macedonia (FYROM) au fost gestionate cu mare greutate de c`tre comunitateainterna]ional`; uneori au ap`rut erori \n abordare, determinate de inadecvarea m`surilor lasitua]ia at~t de complex` din zona balcanic`. Poate tocmai de aceea istoricul simte nevoia ca,al`turi de speciali[ti din alte domenii, care studiaz` cauzele [i propun solu]ii, s` ofere propriasa imagine asupra unui trecut care, din cauza unor interpret`ri eronate (de cele mai multe ori,voit eronate), ajunge s` aib` influen]e negative \n actualitate.

|n primele pagini, citatele din Nicolae Iorga ilustreaz` una dintre temele principale ale c`r]ii,aceea c` trebuie evitat` confuzia de planuri \ntre lumea contemporan` [i cea medieval`, caretrebuie privit` ca o lume cu totul aparte. Argumentele de istorie medieval` folosite, spreexemplu, de c`tre unii politicieni din zona balcanic` pentru a legitima modific`ri ale grani]eloractuale sunt caduce [i periculoase. |n Introducere, autorul ofer` o descriere succint` aPeninsulei Balcanice [i a balcanismului (pe care ne-am obi[nuit, din p`cate, s` \l percepemexclusiv prin intermediul conota]iilor negative ale termenului). Balcanismul, dup` AlexandruMadgearu, este o „permanent` stare de conflict rece sau cald \ntre statele vecine care \[idisput` teritorii cu popula]ie amestecat`“ (p. 10). Tocmai de aceea a fost necesar` introducereatermenului de Europa de sud-est, pentru compatibilizarea la structurile occidentale. Rom~nia nua f`cut niciodat` parte, propriu-zis, din spa]iul balcanic dar a suferit influen]a acestuia (regimulcomunist repoten]~nd laten]ele unora dintre tr`s`turile negative ale balcanismului). Apari]iafocarelor de conflict din Balcani a fost favorizat` de factori precum spa]iul geograficfragmentat, „mozaicul etnic“ (p. 15), particularismul regional sau mi[c`rile de popula]ie (trans-humantice [i metanastice).

|n continuare, lucrarea este structurat` \n dou` mari p`r]i. Prima dintre ele, numit` chiarTrecutul, urm`re[te principalele aspecte etnice, politice [i religioase ale lumii balcanicemedievale: a[ezarea slavilor la sudul Dun`rii [i cre[tinarea lor; perioadele de dec`dere [i dereviriment ale Imperiului Bizantin; \ncerc`rile imperiilor s~rb [i bulgar de a prelua mo[tenireaimperial` bizantin` (toate unific`rile din perioada studiat` au fost realizate tocmai \n aceast`idee; de aceea, „frontierele medievale nu pot legitima frontierele contemporane“ — p. 110);cucerirea otoman`, favorizat` de conflictele dintre statele cre[tine; c`derea Constantinopolului[i preluarea de c`tre Imperiul Otoman a „ideii universalismului roman“ (p. 143); conflictuldintre confesiunile ortodox` [i catolic` pentru ob]inerea unei c~t mai mari influen]e \n spa]iul

Alexandru MMadgearu, Alexandru MMadgearu, Oriigiinnea mmediieval\ aaOriigiinnea mmediieval\ aafocarelor dde cconnfliict ddiinn PPenniinnsula BBalcanniic\focarelor dde cconnfliict ddiinn PPenniinnsula BBalcanniic\ ,,Bucure[ti, EEditura CCorint, BBucure[ti, 22001,Bucure[ti, EEditura CCorint, BBucure[ti, 22001,286 pp.286 pp.


53

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005NN

oottee

ddee

lleecctt

uurr

\\balcanic. Otomanii sunt primii care unific` \n mod real regiunea, instaur~nd a[a-zisa „PaxOttomana“, care va rezista p~n` la prefigurarea Problemei orientale. Sultanul protejeazòrtodoxia, pentru a o putea opune cu eficien]` amenin]`rii catolicismului.

Cea de-a doua parte, Prezentul. Propaganda istoric` [i ideologiile na]ionaliste balcanicecuprinde, la r~ndul sù, dou` sec]iuni: \n prima dintre ele, dl. Madgearu trece \n revist` c~tevateorii etnogenetice (unele dintre ele, abracadabrante), folosite de na]iunile balcanice \n scopuripropagandistice. Spre exemplu: teoria originii slave a grecilor de ast`zi; complicata problem` avetrei de formare a albanezilor; autohtonitatea bulgarilor \n Macedonia; folosirea uneipresupuse origini iraniene a croa]ilor \n scopul unei c~t mai mari distan]`ri de s~rbi. Urmeazùltima sec]iune, \n cadrul c`reia autorul revine la dou` dintre cele trei „problem areas“ enun]ate\n Introducere: Kosovo [i Macedonia. At~t s~rbii, c~t [i albanezii au dus campanii depropagand` acerb` pentru a-[i dovedi dreptul asupra provinciei Kosovo, folosindu-se copios deistorie. Macedonia, „cheia Balcanilor“, este [i ea disputat` de Grecia, Bulgaria [i Serbia. Dup` celde-al doilea r`zboi mondial, liderii comuni[ti iugoslavi au \ncurajat teoria fantezist` a existen]eiunei „na]iuni“ macedonene, apropiat` de cea s~rb`. Cazul \n spe]` ne aminte[te [i de \ncercareasovietic` de a inventa o „na]iune“ moldoveneasc` (fantezie rùvoitoare care mai are [i ast`ziadep]i).

|n concluzie, trebuie evitate capcanele teoriilor care sus]in puritatea etnic` a unei na]iunisau a alteia. Istoria nu trebuie folosit` \n scop propagandistic, pentru a legitima varii mitologiina]ionaliste care nu fac altceva dec~t s` conduc` la conflicte, ci trebuie folosit` pentru a\n]elege originea focarelor de conflict. Singura solu]ie viabil` pare a fi respectarea configura]ieietnice actuale.

54


NNoo


rr\\

Florin {perlea is a young and promising Romanian historian, who few time ago havepublished his second work. The book called „From the Royal Army to the Popular Army. TheSovietization of the Romanian Military (1948-1955)“ should become a basic tool for students andscholars who intend to study the problem of communist establishment in Romania after theSecond World War.

Although, first, the reader may think that this book is concerned only with militarystructures, he will have the pleasant surprise to discover a deep and a keen critical analysis ofthe Romanian society during a crucial historical period.

This book has developed, as the author himself testifies, from his PhD thesis, which it wascoordinated by Professor Dinu C. Giurescu and it have been very well received when asserted.Thus, the publishing of this project become imperative for our historiography field for manyreasons.

First of all, this necessity is due to the lack from the Romanian historiography of anobjective work about the military structures at the beginning of communist era. Before 1989such kind of works preoccupied with military field should’ve answer to the communist regime’slegitimacy needs. Another justification of this book’s importance stands in the fact that it bringsinto the light many primary sources found by the author in various archives and libraries. Allthese documents couldn’t have answered to the criterion of an objective and proper analysisduring the time of communist regime. Of great importance is also the fact that this bookrepresents the spirit of the new Romanian historiography. It is a demonstration of author’sability to go beyond simple narration of military and political events up to identifypsychological lines, propagandistic models and modalities of persuasion and actions promotedby the totalitarian regimes.

The book is divided in four major parts, a foreword signed by Professor Giurescu, annexeswhich includes an important selection of unpublished documents and an afterword in English.{perlea begins his study from 1945, when the army leadership still belonged to old traditionaland royal elites and ends it in 1955 when the new „socialist military“, as the Soviet modelrequested, was in control of every structure.

The first part deals with a presentation of the Romanian society from the end of the SecondWorld War, within the framework of which the military structures had functioned. As a specialsection of this chapter the author stresses some key concepts and the fact that the sovietizationprocess from Romania took place within a regional system.

The second part is dedicated to the period of effective action developed by the CommunistParty from 1948 to 1950 in order „to conquer“ the army. Inside this range of time he establishes

Florin {{perlea, Florin {{perlea, From tthhe RRoyal AArmy tto tthheFrom tthhe RRoyal AArmy tto tthhePopular AArmy. TThhe SSoviietiizatiionn oof tthhePopular AArmy. TThhe SSoviietiizatiionn oof tthheRomanniiann MMiiliitary ((1948-11955)Romanniiann MMiiliitary ((1948-11955) , BBucharest, ZZiua, BBucharest, ZZiuaPublishing HHouse, 22003, 3333 pp.Publishing HHouse, 22003, 3333 pp.

CCrr ii ss tt iinnaa NNeeddeell ccuu

55

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005chronological phases and describes the model, the doctrine and the type of action which theCommunists had followed to achieve the purpose of getting control over military. This periodwas followed by the phase of inside army action from 1950-1955 at the end of which army’sloyalty belonged to the Party, not to the country.

Florin {perlea proves that the sovietization process had been a punctilious work made by aminor group — the communists in 1945 represented only a minority — from the Romanianpolitical system, which in the end was successful because of Russian support.

It should be pointed out that the author sets down a very useful methodological approach,which can be helpful for those who study the mechanism of taking power by the communistsin other state’s fields. His analysis on the military level is just a schedule of a micro-cosmos,which, in order to understand correctly the sovietization process, can be transpose on thegrand level of the whole society.

The book, written in a clear style, easy to understand and to follow, is an inmostexamination of a „black“ period in Romanian history, concerned mainly with the evolution of aprofessional category, but, also, extended to the complex political and propagandistmechanism. Following, it should be pointed out that the author has the ability to perceive andto describe the delicate changes of conception of a generation. This conception change could’vebeen one of the reasons of communism’s long life in Romania.

NNoo

ttee dd

ee llee

ccttuu

rr\\

SSttuuddiiii

58


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

Colonatul roman este o institu]ie care \[i ia numele de la verbul colo, -ere (a cultivap`m~ntul), etimologie insuficient`, \ns`, pentru a oferi un r`spuns \n privin]a caracteristiciloresen]iale ale acestui edificiu normativ. Izvoarele prezint` dou` accep]iuni principale alecuv~ntului colonus. Prima dintre ele, care este [i cea mai veche, se refer` la \ntemeierea decolonii de c`tre Statul roman, prin deductio1, cet`]eanul trimis ca locuitor \n nou-\ntemeiatacolonia purt~nd numele de colonus (colonist)2. Al doilea sens, care fomeaz` par]ial obiectulstudiului de fa]`, este acela de cultivator liber al p`m~ntului altuia (colon)3. Colonatul, \naceast` ultim` accep]iune, este un ansamblu de norme ale dreptului roman care reglementeaz`raporturile juridice dintre colon [i proprietarul fondului pe care acesta \l lucreaz`. Ap`rut \nultimele secole ale Republicii4, colonatul evolueaz`, trec~nd prin trei stadii de dezvoltare, \ndecursul c`rora condi]ia juridic` [i social` a agricultorului se degradeaz` din ce \n ce mai mult,\n secolul al VI-lea \mp`ratul Iustinianus ajung~nd s` se \ntrebe retoric dac` mai exista, oare,vreo diferen]` \ntre colonul legat de glie [i sclav5, primul p`str~ndu-[i totu[i, cel pu]in de iure,calitatea sa de om liber. Dac` la \nceput raportul juridic dintre colon [i proprietar era guvernatde contractul de loca]iune a lucrului (locatio-conductio rei)6, cultivatorul pl`tind pentrufolosin]a terenului un pre] \n bani, cu timpul, dificult`]ile agriculturii [i situa]ia grea a colonilorau impus o nou` abordare a rela]iilor contractuale, pre]ul \n bani fiind \nlocuit cu plata uneip`r]i din recolt`7. Se face asfel trecerea la categoria colonatului par]iar. |ntre anii 244 [i 3328, princeea ce legile ulterioare9 numeau lex a maioribus constituta, colonilor li se interzicea s`p`r`seasc` terenul pe care \l cultivau, m`sur` luat` de autoritatea imperial` roman` \nconformitate cu unele cutume deja \ncet`]enite, cu scopul de a asigura o mai mare stabilitate\n perceperea impozitelor, dar [i din necesitatea de sprijini agricultura. Etapele de evolu]ie acolonatului apar succesiv \n odinea prezentat`, dar coexist` \n timpul unor lungi perioade detranzi]ie care au dus generalizarea aproape complet` a colonatului servaj10.

O problem` \ndelung dezb`tut` de istorici [i de specali[tii \n Drept Roman prive[te origineacolonatului ca institu]ie, \n special a formei sale ultime, colonatul servaj. S-a \ncercatdemonstrarea unei origini orientale sau a uneia germanice11. Se pare totu[i, dincolo deposibilitatea unor influen]e externe, c` evolu]ia progresiv` a colonatului \n interiorul societ`]iiromane este mai plauzibil`, din fericire exist~nd izvoare juridice, istorice [i literare careurm`resc stadiile prin care trece aceast` institu]ie. Trebuie f`cut`, \ns`, o distinc]ie \ntreoriginea prim` a colonatului (care, a[a cum am men]ionat, este cea intern`, italic`) [i origineacolonatului servaj, unde discu]iile persist`.

Teoria originii germanice a colonatului se sprijin` pe un fragment din Tacitus, „De origineet situ Germanorum“12 \n care este descris un sclav german a c`rui condi]ie este similar` cu

Stabiliri dde bbarbari `̀n IImperiul RRoman:Stabiliri dde bbarbari `̀n IImperiul RRoman:datare [[i cclarificare jjuridic\datare [[i cclarificare jjuridic\

AAlleexxaannddrruu CCooddeessccuu

59

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005aceea a viitorului colon serv roman: „De altminteri, de sclavi nu se slujesc ca noi, s` le r~nduiasc`treburile \n cuprinsul gospod`riei: fiecare sclav \[i chivernise[te casa [i c`minul sù. St`p~nul \l\ndatoreaz` a da zeciuial` ca un colon: gr~ne, vite, ori p`nur`, [i aceasta-i toat` supunereasclavului“13. Aceast` uimitoare asem`nare a fost coroborat` cu obiceiul \mp`ra]ilor romani de aa[eza pe teritoriul Imperiului popula]ii barbare supuse, ai c`ror indivizi urmau s` aib` o condi]iejuridic` asem`n`toare colonului. Era plauzibil`, \n aceast` lumin`, o preluare de c`tre romani amodului germanic de lucru cu sclavii \n agricultur`, pentru a fi aplicat \n rela]iile cu captivii, modcare ar fi putut influen]a [i raporturile juridice privind pe ceilal]i coloni. Este necesar a seobserva faptul c` sunt a[eza]i pe ogoarele romane nu doar germanici, cum se considera p~n` \nsecolul al XX-lea, cel pu]in14, ci aceast` institu]ie prive[te diverse grupuri de barbari care sepredau, indiferent de etnia lor. A[a cum vom vedea, mul]i sunt de sorginte germanic`, deasemenea, unele dintre primele atest`ri ale acestui fenomen se refer` la popoare de aceea[iorigine, astfel \nc~t nu poate fi exclus` de plano o influen]` asupra dezvolt`rii colonatului15.Istoricii [i juri[tii au datat \nceputul acestui mod de intrare \n colonat \n a doua jum`tate asecolului al II-lea, fiind atestat de „Historia Augusta“16, pentru perioada care a urmat r`zboiuluilui Marcus Aurelius cu marcomanii17. SS-aa ppuuss,, ttoottuu[[ii,, pprroobblleemmaa aanntteerriioorriitt`̀]]iiii aacceesstteeii iinnssttiittuu]]iiii..BBrriissssaauudd ccrreeddee cc`̀ eessttee \\nnddooiieellnniicc`̀ oo tteeoorriiee aa iinnttrr`̀rriiii \\nnvviinn[[iilloorr \\nn ccoolloonnaatt ccaarree ss`̀ uurrccee pp~~nn`̀ \\nnppeerriiooaaddaa rreeppuubblliiccaann`̀18. GGaarrssoonnnneett aaffiirrmm`̀,, \\nnss`̀ cc`̀ AAuugguussttuuss aadduuccee ccoolloonnii \\nn IImmppeerriiuu,, cciitt~~nnddffrraaggmmeennttee ddiinn SSuueettoonniiuuss [[ii CCaassssiiuuss DDiioo19.

Obiectul studiului nostru este acela de a observa \n ce m`sur` a[ezarea popula]iilor supusede c`tre autoritatea imperial`, \n interiorul grani]elor (de iure sau de facto) ale Statului roman,\n calitate de coloni, este anterioar` datei recunoscute de lucr`rile de istorie [i de cele privinddreptul roman, [i de a \ncerca o analiz` condi]iei juridice a barbarilor a[eza]i, a[a cum aceastaapare descris` \n surse (\n acest sens dorim s` \ncerc`m o explicare a originii acelei categorii acolonilor servi pe care izvoarele juridice t~rzii \i numesc tributarii20). Pentru a putea extragecaracteristicile esen]iale ale a[ez`rii barbarilor, ca izvor al colonatului, vom cerceta m`rturiileantice \n ordine aproximativ invers cronologic`, pornind de la constitu]ia \mp`ra]ilor Honorius[i Theodosius al II-lea, privind scyrii, din 12 aprilie 40921, ajung~nd la SHA, Marcus, 22. Pentru odatare a fenomenului vom folosi izvoarele care se refer` la situa]ii anterioare domniei lui MarcusAurelius, analiz~ndu-le \n compara]ie cu cele privind epoca ulterioar` acestui \mp`rat.

Pentru anii 408-409, Sozomenos noteaz`: „Uldis p`r`sit astfel, trecu pe cel`lalt ]`rm alfluviului, dup` ce a pierdut un num`r foarte mare din oamenii sì. El pierdu \ntre al]ii peScirieni, popoare care erau foarte numeroase \nainte de a li se fi \nt~mplat aceast` nenorocire.\ns`, r`m~n~nd \n urm`, o parte din ei au fost tìa]i \n buc`]i, iar ceilal]i lega]i [i du[i laConstantinopol. Magistra]ii erau de p`rere c` e bine de a-i desp`r]i, ca nu cumva r`m~n~nd uni]is` se porneasc` la vreo \ntreprindere; unii fur` v~ndu]i cu pre] de nimic, iar al]ii da]i \n dar cusarcina de a-i duce \n Asia f`r` a-i l`sa niciodat` sa se re\ntoarc` \n Europa. Am v`zut eu \nsumic~]iva dintre ei care lucrau la cultura p`m~ntului, \n Bithynia, \n \mprejurimile muntelui Olimp“22.De[i autorul se refer` explicit la cultivarea p`m~ntului, (), din fragmentul citatar reie[i c` scyrii erau a[eza]i \n calitate de sclavi ()23. Neclaritatea este de \n]eles,scopul istoricului bisericesc nefiind acela de a face o analiz` juridic`, ci de a descrie ceea cepercepuse. Este ne\ndoielnic c` \n epoc` exista, p`strat` de secole, tradi]ia lu`rii ca sclavi aprizonierilor de r`zboi, cauz` care determina pe Honorius [i pe Theodosius al II-lea, s`precizeze clar \n legea privind a[ezarea \n Imperiu a acestei popula]ii faptul c` proprietarii peale c`ror domenii vor lucra p`m~ntul nu vor cere de la ei dec~t o munc` de om liber (operaautem eorum terrarum domini libera utantur ac nullus sub acta peraequatione vel censui)24, c`nu vor avea dreptul de a face din ei sclavi (acent nullique liceat velut donatos eos a iure censusin servitutem trahere urbanisve obsequiis addicere)25, neav~nd alt` condi]ie juridic` dec~t aceeade coloni (ita ut omnes sciant susceptos non alio iure quam colonatus)26. Asem`n`tor celorlal]icoloni din Imperiu, [i scyrii sunt lega]i de glie cu caracter perpetuu (in quibuslibet provinciis

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

60

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005transmarinis tantummodo eos retinere et postea in sedes perpetuas collocare)27, neput~nd s`p`r`seasc` fondul, iar cei care \i vor primi pe fugari urm~nd a fi supu[i acelora[i pedepseprev`zute de dreptul comun referitor la coloni (apud se futuros nullique licere ex hoc generecolonorum ab eo, cui semel adtributi fuerint, vel fraude aliquem abducere vel fugientemsuscipere, poena proposita, quae recipientes alienis censibus adscriptos)28. Este vorba, deci de o\ntreag` popula]ie supus` autorit`]ii romane (Scyras barbaram nationem maximis Chunorum,quibus se coniunxerunt, copiis fusis imperio nostro subegimus)29, primit` \n Imperiu pentru acultiva p`m~ntul \n diferite provincii (liceat pro rei frumentariae angustiis in quibuslibetprovinciis transmarinis tantummodo eos retinere)30.

|n secolul al V-lea Imperiul de R`s`rit continu` primirea [i a[ezarea barbarilor pe teritoriilesale. Stabilirea unor scyri, \mpreun` cu sadagarii [i cu unii dintre alani, pe teritoriile provinciilorScythia Minor [i Moesia Inferior, este men]ionat` de Iordanes31, pentru perioada urm~ndpr`bu[irii puterii hunilor la Dun`rea de Jos. Gepizi32, go]i33, sarma]i, chiar [i unii dintre huni34,sunt primi]i la cererea lor \n Imperiu. Acela[i autor atest` c` rugii [i alte na]iuni cer s` fie l`sa]is` locuiasc` l~ng` ora[ele Bizzis [i Arcadiopolis35, nu [tim cu siguran]` cu ce titlu, posibil cu celde coloni, fiind \ndoielnic faptul c` popula]ii, nu cu mult timp \n urm` inamice, ar fi primitp`m~nt \n proprietate. Numai \n cazul \n care barbarii se stabilesc \n anumite p`r]i aleteritoriului roman \n calitate de cuceritori, ace[tia se vor comporta asemenea proprietarilor,chiar dac`, de iure, romanii nu le recuno[teau un asemenea drept, men]in~ndu-se o situa]ieincert`36.

De[i, de cele mai multe ori, izvoarele nu sunt suficient de clare, exist` autori care precizeaz`calitatea de coloni a barbarilor transfera]i \n Imperiu. Claudianus ne arat`, astfel, un barbartrecut Dun`rea [i stabilit de romani cu condi]ia juridic` de colon: vixisse colonus37. Ausoniusmen]ioneaz` a[ezarea sarma]ilor c`rora li se acord` terenuri pentru a le cultiva \n calitate decoloni: Arvaque Sauromatarum nuper metata colonis38.

|n a doua jum`tate a secolului al IV-lea, episodul rela]iilor dintre go]i [i romani (care se vasf~r[i cu r`zboiul ce urma s` duc` la moartea \mp`ratului Valens \n anul 378) este ilustrativpentru situa]ia a[ez`rii barbarilor. |n urma persecu]iilor lui Athanaricus, vizigo]ii, cre[tina]i pringrija aceluia[i \mp`rat, se vor refugia \n Imperiu (in Romanum solum... fugerunt)39. Orosiusprecizeaz` c` popula]iile de neam got trec Dun`rea, fiind primi]i de \mp`rat f`r` a se fi \ncheiatun tratat40. Alunga]i de pericolul hunilor, go]ii vor cùta ad`post pe p`m~nt roman, cupermisiunea \mp`ratului, de data aceasta nu ca fugari, ci „\n bloc“, [i nu doar cre[tinii, fiindprimi]i spre a locui pe terenuri din Thracia41. Descrierile autorilor antici, privind acesteveniment, sunt concordante. Iordanes consemneaz`: „dup` ce s-au g~ndit mult, (vizigo]ii, n.n.Al.C.) printr-un comun acord au trimis soli \n Romania la \mp`rartul Valens, frate al \mp`ratuluiValentinian, cel mai \n v~rst`, cu cererea ca s` le dea lor o parte din Thracia sau Moesia pentrua o locui, iar ei s` se supun` legilor [i autorit`]ii lui“42. Este de remarcat scopul pentru care go]iicer s` fie primi]i \n Thracia: pentru a cultiva p`m~ntul, ad colendum43. Ammianus Marcellinusnoteaz`: „[i pe c~nd se preg`teau cele necesare luptei, a venit un presbiter de rit cre[tin, cum\l numesc ei \n[i[i, \mpreun` cu al]i inferiori lui, trimis ca delegat de Fritigernus la tab`ra\mp`ratului. Primit cu bun`voin]`, a prezentat o scrisoare prin care Fritigernus cerea pe fa]` sì se \ng`duie lui [i alor sì, pe care i-au alungat din locuin]ele lor p`rinte[ti n`v`lirile unorneamuri s`lbatice, s` locuiasc` pe p`m~nturile Thraciei pentru a munci [i a cre[te pe el turmede dobitoace, promi]~nd c`, dac` li se va aproba aceast` cerere, ei vor respecta pe veciepacea“44. Acela[i autor men]ioneaz` a[ezarea go]ilor pe l~ng` ora[e [i castre, \n teritoriul agricolal acestora, Gothos antea susceptos, dispersoque per varias civitates et castra45. Faptul c` suntr`sp~ndi]i \n diverse teritorii arat` o transformare a condi]iei lor anterioare, o diminuarevoluntar` a libert`]ii lor pentru a fi transforma]i \n coloni. {i cet`]enii romani intrau \n colonatcu acordul lor, cu scopul de a se pune sub protec]ia militar`, fiscal` sau de alt` natur` asigurat`de acei potentiores. Intrarea \n colonat se f`cea \ns` individual sau \n grup, cum se \nt~mpl` cu

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

61

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005barbarii, dar \n pofida opozi]iei autorit`]ii imperiale, care, mai t~rziu, a \ncercat, f`r` rezultatenotabile, s` lupte \mpotriva acestei opera]iuni prin care se reducea baza de impozitare46. |ns`,\n urma rezultatului luptelor, dezastruos pentru Statul roman care \[i pierdea astfel \mp`ratul,go]ii, profit~nd de momentul favorabil, vor renun]a la condi]ia lor de coloni. Iordanes descrieplastic situa]ia: „acea zi (a anului 378, n.n. Al.C.) a f`cut s` dispar` foamea go]ilor [i securitatearomanilor [i de atunci go]ii au \nceput s` nu mai fie venetici [i str`ini, ci cet`]eni [i st`p~ni, s`porunceasc` posesorilor [i s` st`p~neasc` dup` dreptul lor p`r]ile nordice p~n` la Dun`re“47.Go]ii, din coloni, vor deveni domini, vor ajunge s` porunceasc` proprietarilor sub a c`rorautoritate trebuiau s` fi lucrat p`m~ntul, p`m~nt asupra c`ruia, de acum \nainte, au un dreptpropriu.

|n anul 377, Frigeridus, general al lui Valens, \nvinge \n Thracia o armat` a go]ilor, ucide omare parte dintre ei, iar pe cei r`ma[i \n via]` \i a[eaz` \n Italia pentru a cultiva terenurileapr]in~nd cet`]ilor Mutina, Reginum [i Parma48.

|n timpul domniei lui Valentinianus, Valens [i Gratianus, Theodosius, magister equitum \nacea vreme, \i atac` prin Raetia [i \i \nvinge pe alamani, omoar` pe cei mai mul]i dintre ei, pecei cru]a]i \i a[eaz` pe valea Padului, pe ogoare fertile, pe care le cultiv` ca tributari: ad Italiamiussu Principis misit, ubi fertilibus pagis acceptis, iam ttrriibbuuttaarriiii circumcolunt Padum49.

A[ezarea barbarilor este atestat` de Ammianus [i \n timpul domniei lui Constantius al II-lea.Caesarul Iulianus, \nving~nd popula]ii germanice din Occident \i aduce la supunere, afirm`autorul antic, „ca [i cum s-ar fi n`scut [i ar fi crescut ca tributari“50: velut inter ttrriibbuuttaarriiooss nati eteducati51. Conflictul dintre Iulianus Caesar [i Constantius Augustus era alimentat [i de pericolulpe care acesta din urm` \l percepea din cre[terea prestigiului lui Iulianus, cauzat` de victoriileasupra Alamanilor, din care o parte sunt stabili]i ca tributari. Ammianus nota: „Constantius segr`bea s` dea ajutor Orientului amenin]at de invaziile persane, dup` cum indicau [tirile adusede transfugi [i de informatori; dar \l ardeau pe inim` ispr`vile lui Iulianus, al c`rui nume deveneadin ce \n ce mai cunoscut \n r~ndul tuturor popula]iilor, fiindc` ducea faima unor faptestr`lucite: distrugerea Alamanniei, refacerea ora[elor gallice mai \nainte jefuite [i nimicite debarbari, pe care i-a supus [i i-a f`cut tributari“, quos ttrriibbuuttaarriiooss ipse fecit et vveeccttiiggaalleess52.Limigan]ii, neam barbar de la nordul Dun`rii cer \mp`ratului s` le permit` trecerea fluviuluipentru a se stabili „\n interiorul Imperiului, \ntr-o regiune oric~t de \ndep`rtat`, pentru ca av~ndnumele [i obliga]iile de tributari, s` beneficieze de o lini[te \ndelungat` si s` adore pacea ca peo zei]` salvatoare“53: paratique intra spatia orbis Romani, sid id pacuerit, terras suscipere longediscretas, ut diuturno otio involuti, et quitem colentes tamquam salutarem deam, ttrriibbuuttaarriioorruummonera subirent et nomen54. Se constat` faptul c` \n secolul al IV-lea deja exista format` oinstitu]ie a tributarilor. Aceast` institu]ie cuprindea norme referitoare la obliga]iile, onera,tributarilor care aveau o condi]ie juridic`, nomen, bine conturat`. |n codul lui Theodosius al II-lea [i al lui Iustinianus, \n cadrul categoriei mai vaste a colonilor lega]i de glie (coloni servi) estereglementat`, par]ial, [i categoria tributarilor55.

Barbarii erau folosi]i [i \n scopuri preponderent militare, dar, \n acest caz izvoareleprecizeaz` calitatea lor. Cei care erau angaja]i \n urma unei alian]e a na]iunii lor cu Roma purtaunumele de foederati, a[a cum se \nt~mpl` cu go]ii \n timpul lui Constantinus56. |ns` raporturilelui Constantinus cu barbarii nu fuseser` dintotdeauna cordiale. |i supune pe barbarii condu[i deRausimodus [i se \ntoarce \n tab`ra sa cu o mul]ime de captivi57 care vor fi distribui]i ora[elor58.Informa]iile oferite de Zosimos nu sunt explicite, astfel \nc~t nu putem [ti cu siguran]` dac`barbarii prizonieri nu erau v~ndu]i ca sclavi, av~nd \n vedere faptul c` erau prin[i de r`zboi [inu un grup care \n urma \nfr~gerii decide s` se predea. Putem face \ns` analogie cu m`rturia luiAmmianus, privind go]ii a[eza]i \n calitate de coloni pe p`m~ntul apr]in~nd cet`]ilor Mutina,Reginum [i Parma59 [i stabilirea unor grupuri de aceea[i etnie r`sp~ndite pe teritoriul unor ora[e[i castre60.

La sf~r[itul secolului al III-lea, Diocletianus [i Galerius \i \nving pe carpi, bastarni [i pe

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

62

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005sarma]i. Din r~ndul acestor popula]ii, nesf~r[ite mul]imi de oameni au fost stabilite \n interiorulImperiului. Eutropius consemneaz`: Carpis et Basternis subactis, Sarmatis victis, quarumnationum ingentes captivorum copias in Romanis finibus locaverunt61. Orosius, \ntr-un fragmentasem`n`tor, afirm` c` ace[ti barbari au fost dispersa]i (vincerunt quorum, copiosissimamcaptivorum multitudinem per Romanorum finium dispersere praesidia)62, lucru care se va\nt~mpla \n secolul al IV-lea cu go]ii aminti]i de Ammianus63. Ultimul autor aminte[te [i el deacest eveniment, viceprefectul Romei, Maximinus, din timpul \mp`ra]ilor Valentinianus, Valens[i Gratianus, av~nd ca origine „neamul carpilor, pe care Diocletianus i-a mutat din ]inuturile lorde ba[tin` \n Pannonia“64.

Deja din secolul al III-lea, izvoarele sunt mai s`race. O posibil` explica]ie const` \n m`rireafrecven]ei stabilirii barbarilor \n Imperiu, cu trecerea secolelor, \n condi]iile cre[terii presiuniiexercitate asupra grani]elor romane, presiune care determin` [i o \nmul]ire a conflictelor cuace[tia. |n aceast` perioad`, Probus are o activitate intens` \n rela]iile cu na]iunile germanice.Unii sunt stabili]i dincolo de Rhin, unde li se asigur` hambare, case [i aprovizionare cu alimente:agros et horrea et domos et annonam Transrhenanis omnibus fecit, his vindelicet quos inexcubiis conlocavit65. Acela[i \mp`rat afirm` c` a supus toat` Germania, ai c`rei locuitori ar`,seam`n` [i lupt` pentru poporul roman: Subacta est omnis qua tenditur late Germania, novemreges gentium diversarum ad meas pedes, immo ad vestros, supplices stratique iacuerunt.Omnes iam barbari vobis arant, vobis iam serunt et contra interiores gentes militant66. Este unfragment care ilustrez` dou` posibilit`]i de folosire a captivilor: coloni, [i militari. Dup` paceacu per[ii, Probus a[eaz` \n Thracia o sut` de mii de bastarni67, dar [i oameni din alte popula]iicare \ncalc` \n]elegerea [i se \mpr`[tie \n Imperiu68.

Aurelianus se ar`ta preocupat de situa]ia agriculturii, scriindu-i lui Cerronius Bassus, dup`\nfr~ngerea palmyrenilor: „Nu e bine ca s`biile solda]ilor sa mearg` prea departe. Au fostomor~]i destui palmyreni. N-am cru]at femeile, am ucis pe copii, am strangulat pe batr~ni, amnimicit pe ]`rani. Cui vom l`sa ogoarele [i ora[ul?“69, (rusticos interemimus, cui terras, cui urbemdeinceps relinquemus?)70. Din aceea[i preocupare, \mp`ratul ofer` proprietarilor terenurilornecultivate din Italia, \mpreun` cu facilit`]i fiscale, sumele necesare fix`rii pe aceste domenii aprizonierilor71.

N`v`lirile popula]iilor barbare, profit~nd de criza care love[te Statul roman \n secolul al III-a duc la o serie de conflicte cu rezultate schimb`toare. |n urma r`zboiului cu go]ii, Claudius alII-a aduce \n Imperiu mul]imi despre care afirm`: inpletae barbaris servis Scythi<ci>squecultoribus Roman<a>e provinciae factus lim<it>is barbari ccoolloonnuuss e Gotho. Nec ulla fuit regio,quae Gothorum servum triumphali quodam servitio non haberet72. Se pare c`, f`r` a fi o regul`,\n func]ie de modul de c`dere \n captivitate a barbarilor, varia condi]ia lor ulterioar`. Popula]iilecare se predau \n grup, printr-un acord cu autoritatea imperial` roman`, beneficiau dedrepturile colonilor, spre deosebire de prizonierii propriu-zi[i care erau v~nduti ca sclavi. Uniidintre barbari erau \nrola]i \n armat`, al]ii erau transfera]i \n Imperiu ca agricultori, dup` cumnoteaz` Zosimos73. Fustel de Coulanges arat` c` exprsia lui Zosimos, , estefolosit` de \n leg`tur` cu colonatul74.

La \nceputul domniei \mp`ratului Commodus, Sabinianus, legatus Augusti pro praetore \nDacia75 „aduse sub st`p~nirea sa [i dou`sprezece mii de daci alunga]i din ]ara lor de ba[tin` [icare se preg`teau s` dea ajutor altora, f`g`duindu-le loturi de p`m~nt \n Dacia Roman`“76.

Ciuma, izbucnit` \n Orient, care ajunge s` afecteze \ntreg Imperiul \n timpul Imp`ra]ilorMarcus Aurelius [i Lucius Verus, are ca efect depopularea unor \ntinse regiuni din Italia77. Pentrua compensa lipsa de m~na de lucru din agricultur`, \n urma r`zboaielor cu marcomanii, MarcusAurelius \i „prime[te \n supunere“ pe ace[tia, „dintre care pe foarte mul]i i-a trecut \n Italia“78

(accepitque iinn ddeeddiittiioonneemm Marcomannos plurimus in Italia traductis)79. Historia Augustaprecizeaz` c` au fost stabili]i pe teritoriul roman „oameni f`r` num`r“80: Aequitatem autemetiam circa captos hostes custodivit. Infinitos ex gentibus in Romano solo collocavit81.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

63

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Despre rezultatul campaniilor \mpotriva quasilor [i marcomanilor ne relateaz` [i Cassius Dio:

„Mul]i al]ii \[i trimiser` soli, pentru a-i ar`ta supunere, unii dup` semin]ii, al]ii dup` provincii.Mul]i dintre ace[tia au fost trimi[i pe alte meleaguri, pentru a sluji \n armat`, [i aceea[i soart`au avut-o [i prin[ii de r`zboi [i transfugii, c~]i erau \n stare s` o fac`. Ei au primit loturi dep`m~nt care \n Dacia, care \n Pannonia, care \n Moesia, \n Germania, chiar [i \n Italia. Dar uniidintre coloni[ti (de fapt coloni, n. n. Al. C.), cum ar fi cei stabili]i la Ravenna au mers p~n` acolocu indisciplina \nc~t au \ndr`znit s` pun` m~na pe ora[. De aceea, \mp`ratul se feri s` maiintroduc` barbari \n Italia, iar pe cei sosi]i aici mai \nainte vreme, \i trimise \n alte colonii“82. Dinperspectiva studiului nostru acest pasaj are o dubl` importan]`. Pe de o parte, este mai bogat \ninforma]ii [i ne ofer` o perspectiv` asupra anteriorita]ii asez`rii barbarilor, \n raport cu epocalui Marcus. |n Italia existau, se pare, barbari aseza]i anterior, pe care Aurelius \i duce \n alte p`r]iale Imperiului. |n al doilea r~nd, Cassius Dio utilizeaz`, \n privin]a a[ez`rii barbarilor verbul , care desemneaz` a[ezarea colonilor, lucru important, av~nd \nvedere c` sursele nu sunt, \n acest caz, explicite \n privin]a condi]iei juridice a barbarilor. Pentrusecolul al II-lea, informa]iile sunt s`race \n compara]ie cu situa]ia ulterioar`, c~nd acestprocedeu devine, a[a cum am v`zut, foarte r`sp~ndit. Acela[i autor consemneaz` aducerea \nImperiu a nari[tilor: „[i nari[tii, la r~ndul lor, care avuseser` de \ndurat unele neajunsuri, autrecut \n num`r de trei mii de partea romanilor [i primir` p`m~nt pe teritoriul nostru“83.

Raritatea caracterizeaz` [i izvoarele privind barbarii adu[i \n Imperiu \n secolul I p. Ch.Aceste surse nu lipsesc totu[i. |n inscrip]ia de la Tibur, \nchinat` memoriei lui Ti. PlautiusSilvanus Aelianus, guvernator al Moesiei \ntre anii 60 [i 6884, observ`m faptul c` acestatransferase la sud de Dun`re, \n perioada amintit`, peste o sut` de mii de transdanubieni:legat(o) pro praet(ore) Moesiae/ in qua plura quam centum mill(ia)/ ex numeroTtransdanuvior(um)/ ad praestanda tributa cum coniugib(us)/ ac liberis et principibus autregibus suis/ transduxit85. Aceaste popula]ii se supun \mpreun` cu principii [i regii lor, a[a cumse \nt~mpl` \n timpul lui Probus86. Cam \n aceea[i perioad`, dup` cum afl`m din inscrip]ia de laFundi, guvernatorul Pannoiei, L. Tampius Flavianus87 stabile[te pe teritoriul de sub jurisdic]ia sacaptivi tansdanubieni pentru a presta vectigalul: leg. Au]g pro pr. Pann[o]/[ni]arum/ [huictriu]mphalia ornamen[ta]/... opsidibus a Tran[sdanu/vianis acceptis, lim]itibus omnibusex[ploratis, hostibus ad vectig]alia praestanda88. Este vorba, fie redeven]a pe care trebuia s` oplateasc` titularul lui ius in agri vectigalis89, probabil o plat` asem`n`toare acelui tributum careapare [i \n inscrip]ia de la Tibur, fie o redeven]` pl`tit` \n baza unei loca]iuni de drept comun.De[i vectigal, -alis are cel mai adesea sensul amintit mai \nt~i, totu[i acest cuv~nt desemneaz`,\n unele cazuri, no]iunea general` de rent`90, acoperind \n cea mai mare parte, dar [i dep`[indno]iunea de tributum.

Ace[ti transdanubieni, popula]ii de peste Dun`re, care sunt adu[i s` presteze tributul,conform inscrip]iei de la Tibur91, aadd pprraaeessttaannddaa ttiibbuuttaa, exprimare a unui izvor epigrafic, nu cumult posterior evenimentelor, au o analogie uimitoare \n sursele care privesc secolul al IV-lea,surse care vorbesc de barbari a[eza]i \n Imperiu av~nd condi]ia juridic` de ttrriibbuuttaarrii \n timpul\mp`ra]ilor Constantius al II-lea, respectiv Valentinianus, Valens [i Gratianus92. Este de remarcatfaptul c`, a[a cum am ar`tat93, \n codurile lui Theodosius al II-lea94 [i al lui Iustinianus95, tributariisunt o categorie de coloni. \n acela[i sens poate fi interpretat` asem`narea dintre scopuladucerii \n Pannonia a transdanubienilor de c`tre L. Tampius Flavianus: [ad vveeccttiigg]aalliiaapraestanda96 [i termenul care descrie condi]ia barbarilor stabili]i de c`tre Caesarul Iulianus, \ntinpul lui Constantius al II-lea: qquuooss ttrriibbuuttaarriiooss iippssee ffeecciitt eett vveeccttiiggaalleess97. O posibil` cauz` adenumirii presta]iei pe care ace[ti barbari o pl`tesc, tributum sau vectigal, ar putea fi faptul c`,\n primele secole nu sunt atribui]i proprietarilor particulari, a[a cum se \nt~mpl` cu scyrii98, cisunt stabili]i pe domeniile imperiale, sau \n teritoriile ora[elor [i castrelor, nefiind exclus caloca]inea terenurilor pe care ei le cultivau, s` fi avut un caracter perpetuu99. Cei stabili]i pedomeniile imperiale se pare c` pl`teau fiscului pre]ul loca]iunii, \n acest fel put~nd fi explicat`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

64

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005denumirea acestei presta]ii, tributum sau vectigal. |n sprijinul acestei idei se poate aduce un textdin Digeste \n care coloni Caesaris sunt scuti]i de la plata obliga]iilor municipale cu argumentulc` oricum ei se ocup` de p`m~nturi ale fiscului100. Mai t\rziu, aceast` categorie de coloni vap`stra numele de tributari, \ns`, legat mai mult de originea lor.

Este ineresant faptul c` ttrriibbuuttaarriiii apar \nc` din perioada lui Vespasian, termenul fiind folosit,de asemenea, \n leg`tur` cu transferul unor popula]ii pe teritoriul Imperiului. Din inscrip]iadescoperit` la Heliopolis Syriae (Baalbek), afl`m c` C. Velius Rufus este trimis \n Parthia de undeaduce \mp`ratului Vespasianus pe Epiphanes [i Callinicus, fiii regelui Antiochus, refugia]i lapar]i. \mpreun` cu ace[tia, Velius Rufus aduce \n Imperiu un mare grup de tributari: Hic missusin Parthiam Epipha/nen et Callinicum regis Antiochi filios ad/ imp. Vespasianum ccuumm aammppllaammaannuu ttrriibbuu//ttaarriioorruumm reduxit101. Evenimentul se petrece \n anul 72 p. Ch102.

Av~nd \n vedere c`, din textele juridice, nu se desprinde vreo diferen]` \n privin]adrepturilor [i a obliga]iilor pe care le aveau tributarii, \n compara]ie cu situa]ia celorlal]i coloni,coroborat cu faptul c`, probabil din iner]ie, continu` s` fie v`zu]i ca o clas` inferioar` aagricultorilor, de multe ori av~nd reglement`ri aflate \n legi al`turi de cele ale sclavilor103, se parec` diferen]a de nume [i de condi]ie social` venea din deosebirea \n ceea ce privea originea lor.

|n primii ani ai secolului I p. Ch., Aelius Catus, fost consul ordinarius \n 4 p. Ch., \n urma unuiraid la nord de Dun`re, transfera \n Thracia cincizeci de mii de ge]i104. Din p`cate, geografulStrabon nu ne ofer` mai multe informa]ii, pentru a putea [ti \n ce calitate ace[tia erau a[eza]i \nImperiu.

Sursele sunt mai vaste in privin]a stabilirii de barbari \n Imperiu \n ultimii ani ai secolului Ia. Ch. \n timpul lui Augustus, romanii \[i extind domina]ia p~n` la Dun`re [i Rhin. O surs`contemporan` \mp`ratului, Messala Corvinus, \ntr-un panegiric dedicat acestuia, consemna:„At~t Germania Inferioar`, c~t [i cea Superioar`, nu au au cedat dec~t \n fa]a ta. Noricii,Pannonii, Suevii, Marcomanii, Dacii, Moesii [i alte popoare din nord sunt \nvinse“105. Dintre to]igeneralii care duc campanii \n zona Rhinului, Tiberius este cel care aduce Germania aproape destadiul de provincie stipendiar`106. Aceste evenimente sunt amintite [i de Res Gestae Divi Augusticare precizeaz` c`, printre al]ii care au cerut lui Augustus \ndurare, au fost [i regeleSygambrilor, al Marcomanilor si cel al Suebilor: Ad me supplices confug[erunt] (...)[Sugambr]orum/ Maelo, Marcomanorum, Sueboru[m]107.

Conform marturiei lui Tacitus, \n urma luptelor sub conducerea lui Tiberius, dar [i cuajutorul diploma]iei, sygambrii [i suebii se supun ca ddeeddiittiicciiii poporului roman: se, novies a divoAugusto in Germaniam missum, plura consilio quam perfecisse; sic Sugambros iinn ddeeddiittiioonneemmaacccceeppttooss; sic Suevos, regemque Marobaduum pace obstrictuum108.

Suetonius consemneaz`, la r~ndul s`u, supunerea ubilor [i a sygambrilor109, at~t \n capitoluldedicat lui Augustus, Germanosque ultra Albim fluvium summovit: ex quibus Ubios etSygambros ddeeddeenntteess se traduxit in Galliam, atque in proximis Rheno agris collocavit110, c~t [i \ncel al lui Tiberius: Germanico qquuaaddrraaggiinnttaa mmiilliiaa ddeeddiittiicciioorruumm traiecit in Galliam iustaque ripamRheni sedibus assignatis collocavit111.

Cassius Dio, noteaz` \n istoriile sale evenimentele care duc la a[ezarea sygambrilor \n Gallia,chiar [i solii [i numero[i frunta[i ai lor primind domiciliu obligatoriu \n anumite ora[e. Sygambriinu reu[esc s` se adapteze la „noul lor fel de via]`“ [i se sinucid112. De[i nici unul dintre izvoarenu afirm` c` aceste popula]ii germane ar fi c`zut \n sclavie, nu aveau, \ns`, o situa]ie foartefavorabil`. Ne explic`m acest gest \n lumina constat`rii lui Tacitus: „mai greu i-ai pune s` arep`m~ntul [i s`-i a[tepte roadele, dec~t s` cheme la lupt` pe du[man [i s` se \nvredniceasc` der`ni“113.

|n „Epitome de Caesaribus“, citim: Suevos, Cattosque delevit, Sigambros in Galliamtranstulit114.

Transferul barbarilor \n Imperiu este consemnat [i de Eutropius, care, asem`n`tor luiSuetonius, probabil inspir~ndu-se din opera acestuia, ne arat` [i num`rul lor: hoc tamen bellum

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

65

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005per Drusum, privignum suum, administravit, sicut per Tiberium, privignum alterum,Pannonicum, quo bello XL captivorum milia ex Germania transtulit et supra ripam Rheni in Galliaconlocavit115.

Orosius, \ntr-un stil asem`n`tor, el chiar m`rturisind pe Suetonius ca surs` a sa, nota:Idemque continuo Germanos bello arripuit, e quibus quadraginta milia captivorum victorabduxit116.

Stabilirile de barbari de dinainte de Marcus Aurelius, pun problema similarit`]ii de condi]iejuridic`, \n compara]ie cu transferurile \n Imperiu posterioare acestui \mp`rat.

At~t Tacitus c~t [i Suetonius precizeaz` faptul c` sygambrii se supun ca ddeeddiittiicciiii117, condi]iepe care o observ`m [i \n cazul germanilor transfera]i \n urma r`zboaielor marcomanice118.

Izvoarele folosesc acelea[i verbe pentru a descrie transferul [i a[ezarea barbarilor. Transferocu forma sa de perfect transtuli119, apare la descrierea evenimentelor din anul 8 a. Ch.120, dar [icu privire la fix`ri de barbari \n timpul \mp`ra]ilor Probus121 sau Diocletianus122. „CodexIustinianus“, de asemenea, \l utilizeaz` pentru a desemna transferul colonilor \ntre dou` fonduriapar]in~nd aceluia[i proprietar: colonos transtulerit123. Sursele \ntrebuin]eaz` verbul colloco, cuvarianta conloco cu sensul de a stabili, a fixa124 at~t pentru perioada lui Augustus125, c~t [i pentrudomnia \mp`ra]ilor Marcus Aurelius126 [i Probus127, iar constitu]ia scyrilor este, poate, cea maielocvent`: et postea in sedes perpetuas collocare128. Colloco, \n „Codex Iustinianuss“, apare \nleg`tur` cu stabilirea pe alte domenii a colonilor fugi]i: Omnes profugi in alieno latebrascollocantes; Caeterum si occultato eo profugi, quod alieni esse viderentur, quasi sui arbitrii acliberi apud aliquem se collocaverunt129.

|n privin]a dat`rii stabilirii barbarilor \n Imperiu, stabilire care se face \ntr-o condi]ie juridic`relativ omogen` timp de peste cinci secole, nu se poate aduce obiec]ia contamin`rii surselorcare se refer` la evenimente anterioare lui Marcus Aurelius cu realit`]i ulterioare, deoareceTacitus [i Suetonius tr`iesc [i scriu \naintea domniei acestuia130, iar sursele epigrafice sunt denecontestat.

Problemele privind condi]ia juridic` a barbarilor a[eza]i sunt dificile, \n lipsa unor izvoaretimpurii concludente.

Dac`, la \nceputul secolului al V-lea p. Ch., constitu]ia privind a[ezarea scyrilor ne arat` cusiguran]` existen]a unui colon, av~nd drepturi [i obliga]ii asem`n`toare cu cele ale colonilor alc`ror raport juridic cu dominus are la baz` alte izvoare, dac` \mp`ratul Claudius II este primuldespre care o surs`, oricum t~rzie131, afirma c` stabile[te go]i \n calitate de coloni, deja pentruMarcus Aurelius nu mai putem avea o deplin` siguran]`.

Dificultatea este dubl`, cu c~t cobor~m \n timp: cre[te ambiguiatea surselor [i num`rulacestora scade. P~n` \n momentul \n care va ap`rea un izvor care s` ateste f`r` putin]` det`gad` condi]ia juridic` a barbarilor stabili]i \n Imperiu \ntre perioada lui Augustus [i cea a luiClaudius al II-lea, analiza comparativ` a izvoarelor ne poate oferi un r`spuns, fie [i par]ial,put~ndu-se astfel reconstitui o imagine, destul de neclar` \ns`.

Pentru a discuta despre condi]ia juridic` a barbarului transferat pe p`m~nt roman, vomstabili grani]ele \ntre care poate varia conglomeratul de drepturi si obliga]ii care \i definescacestuia situa]ia.

|n primul r~nd, a[a cum temeinic ar`ta Fustel de Coulanges132, acestor barbari, \n nici un caznu li se da p`m~nt \n proprietate. R`spunsul contrar ar fi inadmisibil , av~nd \n vedere c` eraua[eza]i pe teritoriul Statului Roman unde este greu de crezut c` ar fost f`cu]i proprietari fo[tiinamici. Aceste popula]ii care luptaser` \mpotriva Romei deveneau, \n urma supunerii prin fortaarmelor, dediticii, o categorie inferioar` care, al`turi de alte restric]ii nu puteau aspira lacet`]enia roman`133. Dac` popula]iilor inamice \nvinse, Roma le confisca p`m~ntul, cum am puteacrede c` acela[i Stat roman ar fi dat tot unor popula]ii \nvinse terenuri \n proprietate? Faptul c`Marcus Aurelius mut` din Italia pe unii dintre barbari, care se r`sculaser`, arat` c` dreptul lorasupra p`m~ntului nu avea caracter absolut, caracter care este de esen]a dreptului de

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

66

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005proprietate.

|n al doilea r~nd, se pune problema dac` nu cumva acele grupuri din popula]iile barbarec`deau \n sclavie. Se [tie c`, de regul`, \n perioada veche, prizonierii de r`zboi erau f`cuti sclavi.|nc` de la sf~r[itul secolului I a. Ch., popula]ii \nvinse sunt transferate pe teritoriul roman, iarizvoarele nu spun c` ar c`dea \n sclavie. Captivii germani a[eza]i de Augustus \n Gallia nu suntsclavi, ci dediticii. Transdanubienii care apar \n inscrip]iile de la Tibur [i Fundi134, sunt adu[i sprea presta tributul, respectiv vectigalul. Dac` ar fi c`zut \n sclavie, ace[ti indivizi nu [i-ar fi pututasuma obliga]ii proprii, deci nici pe cea de a pl`ti pre]ul folosin]ei p`m~ntului.

Conditia juridic` a barbarilor muta]i \n Imperiu se afl`, deci, undeva \ntre limitelereprezentate de condi]ia de om liber, proprietar de p`m~nt [i cea de agricultor sclav, f`r` \ns`a atinge aceste limite. Unele surse arat` clar c` erau coloni135. Cele care privesc situa]ia anterioar`lui Claudius al II-lea nu se refer` direct la situa]ia lor juridic`, dar printr-o analiz` atent` ajungemla o singur` concluzie: ace[ti barbari deveneau coloni.

Din izvoare deducem c`: aa.. barbarii sunt transporta]i, adu[i, primi]i, aseza]i, stabili]i pe teritoriul roman;bb.. primesc terenuri, care nu le apar]in, spre a le cultiva, deci au un drept personal sau real

de folosin]`;cc.. sunt fixa]i pe acele p`m~nturi136; au domicilii fixe137;dd.. pl`tesc un pre] al folosin]ei, desemnat de izvoare sub numele de tributum, sau vectigal;

mai t~rziu ajung s` fie numi]i tributarii, mai rar vectigales.Condi]ia lor este cea de coloni, aceasta fiind similar`, \n linii mari, cu cea a celorlal]i coloni

din Imperiu. Este interesant c` situa]ia lor evolueaz`, de asemenea \n linii mari, \mpreun` cucolonatul roman urm`rind evolu]ia general` a acestuia: dac` \n timpul lui Marcus Aureliusbarbarii coloni pot fi transfera]i, \n acest caz cu titlu de sanc]iune138, colonii scyri a c`ror condi]iejuridic` o reglementeaz` constitu]ia din anul 409, au drepturi [i obliga]ii asem`n`toare celorlal]icoloni servi, printre acestea dreptul de a nu fi muta]i de pe terenul pe care \l cultiv` [i obliga]iade a nu \l p`r`si139.

O cauz` a aducerii de barbari \n calitate de coloni, este penuria de m~n` de lucru dinagricultur` care se poate observa \n timpul lui Marcus Aurelius, \n urma ciumei care devastaseImperiul140, motiv care \l determin` pe Aurelianus s` ofere facilit`]i locuitorilor Italiei care urmaus` primeasc` barbari coloni pe p`m~nturile lor141. Aceste m`suri nu au dat rezultatele scontate,Pertinax ajung~nd s` ofere un drept real asupra p`m~nturilor l`sate \n paragin`, acelora care lecultivau142.

O alt` cauz` este nevoia de a stabili grupuri de popula]ie la grani]e, \n zone slab populate,grupuri menite s` tempereze dezechilibrul demografic [i presiunea na]iunilor externe asuprateritoriului roman. Legat` de aceasta este [i cealalt` destina]ie a barbarilor adu[i \n Imperiu,serviciul militar.

Barbarii ajungeau pe p`m~ntul roman, fie \n calitate de captivi, fie la cererea lor, \n urmar`zboaielor, a pericolelor sau nevoilor de tot felul143. \n primul caz, din surse reiese c` exista unacord \n acest sens, \ns` aceasta nu era o regul`144. Via]a de colon nu era u[oar`, ajung~nd s` sesinucid`145, sau s` se r`scoale146. Probabil c` nu se bucurau de o deplin` libertate, fiind fixa]i \nlocurile pe care le cultivau147. Dac`, pentru secolul al cincilea, a[a cum observ`m \n constitu]iascyilor, o astfel de legare a cultivatorilor era \n concordan]` cu situa]ia general` a colonilor dinStatul roman, este interesant s` vedem c`, de la \nceputuri, libertatea de mi[care a acestorbarbari agricultori era limitat`. |n timpul lui Probus148, \mpr`[tierea prin Imperiu a barbarilor esteechivalent` cu nerespectarea \n]elegerii \ncheiate de ace[tia cu autoritatea imperial`. La sf~r[itulsecolului al III-lea, \nainte de consacrarea legal` a ata[`rii colonilor de glie, exist` o categorie cuo situa]ie care anun]a schimbrea general`, \n acest sens, a condi]iei juridice a colonilor. |n acestsens vine [i posibilitatea ca ace[ti barbari s` fi avut o folosin]` asupra p`m~ntului, cu caracterperpetuu, anun]~nd, din acast` perspectiv`, latura perpetu` a leg`rii de glie. |n momentul \n

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee


67

care r`d`cinile acestei leg`ri de glie coboar`, \n privin]a barbarilor, p~n` la sf~r[itul secolului Ia. Ch., este de neevitat problema unei origini fie [i par]ial germanice a colonatului servaj149. Unr`spuns pozitiv, de[i nu vine \n contradic]ie cu originea indigen`, italic` a colonatului \n formasa incipient`, bazat` pe contractul locatio-conductio, [i \n ciuda faptului c` unele argumente arconduce la acesta, este totu[i pu]in probabil. Ceea ce r`m~ne este anterioritatea transferurilorde popula]ii str`ine \n calitate de coloni, cu o condi]ie juridic`, evolu~nd de contractual spreobligatoriu, spre colonatul servaj, aduc~nd informa]ii at~t despre categoria tributarilor, c~t [i \nprivin]a unor grupuri stabilite pe teritoriul roman.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

1 Emilia Tomescu, s. v. colonia, \n EAIVR, vol. I, 1994, p.332; Res gestae Divi Augusti, lat. I. 17, ed. C. Barini, 1937,p. 8: Ex quibus dedu[xi in coloni]as aut remissi inmunicipia sua, lat. III. 26-28, ed. C. Barini, 1937, p. 28-29:Id primus et [s]olus omnium, qui deduxerunt/ coloniasmilitum in Italia aut in provincis ad memor[i]am aetatis/meae feci, lat. V. 35-38, ed. C. Barini, 1937, p. 46: Coloniasin Africa, Sicilia, [M]acedonia, utraque Hispania,Achai[a], Asia, S[y]ria,/ Gallia Narbonensi, Pi[si]diamilitum deduxi Italia autem XXVIII [colo]ni-/ as, quaevivo me celebrissimae et frequentissimae fuerunt, me[aauctoritate]/ deductas habet; Velleius Paterculus,Historia Romana, 1. 15. 2, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I,1982, p. 17: Cn. Autem Manlio Volsone et Fulvio Nobilioreconsulibus, Bononia deducta colonia; Cassius Dio, 48. 6,51. 1, 53. 26; Orosius, Adv. Pag., 7. 12. 6, ed. Marie-PierreArnaud-Lindet, vol. III, 1990-1991, p. 45: Hadrianusimperator collectas illuc aliunde colonias deduxisset,vacua penitus terra abraso habitatore mansisset; AureliusVictor, Liber de Caesaribus, 13. 4, ed. Teubner, 1993, p.91: Castra suspectioribus atque opportunis locisexstructa, ponsque Danubio impositus, ac deductemcoloniarum pleraeque. 2 Res gestae Divi Augusti, lat. III. 17-19, ed. C. Barini, 1937,p. 28: Et colon[i]s militum meorum consul quintum exmanibiis viritim/ milia nummum singula dedi; acceperuntid triumphale congiarium/ in colonis hominum circitercentum et viginti milia; Horatius, Sermonum, 2. 1. 34-39,ed. M. Nechita, vol. II, 1980, p. 90: Sequor hunc, Lucanusan Apulus anceps; nam Venusinus arat finem subutrumque, colonus missus ad hoc pulsis, vetus est utfama, Sabellis, quo ne per vacuum Romano incurrerethostis, sive quod Apula gens seu quod Lucania bellumincuteret violentia; Velleius Paterculus, Hist. Rom., 1. 14.6, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I, 1982, p. 16: SinuessamMinturnasque missi coloni, 1. 14. 7, ed. J. Hallegouarc’h,vol. I, 1982, p. 16: Ariminium et Beneventum coloni missi,1. 14. 8, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I, 1982, p. 16: Ad initioprimi belli Punici, Firmum et Castrum colonis occupata;Tacitus, Agricola, 14, ed. Nisard, 1883, p. 69: additainsuper veteranorum colonia; Cassius Dio, 48. 14, 49. 14,49. 34, 51. 4; Aurelius Augustinus, De civitate Dei, 10.1.3 Al. Barnea, s. v. colonat, \n EAIVR, vol. I, p. 332; Varro,Rerum rusticarum, 1.2, ed. Nisard, 1864, p. 65: atqueetiam leges colonicas tallis in quibus scribimus, colonusin agro surculario ne capra natum pascat; Horatius,Sermonum, 2. 2. 114-115, ed. M. Nechita, vol. II, 1980, p.105: Videas metato in agello cum pecore et gnatis fortemmercede colonum; Horatius, Carmina, 2. 14. 11-12, ed. M.Nechita, vol. I, 1980, p. 164 : sive reges, sive inopeserimus coloni; Columella, De re rustica, 1. 7, ed. Nisard,1864, p. 187-188 : Propter quod operam dandam esse, utet rusticos et easdem assiduos colonus retineamus; In

longinquis tamen fundis, in quos non est facilis excursuspatris familias, cum omne genus agri tolerabilis sit subliberis colonis, quam sub villicis servis habere; Palladius,De re rustica, 1. 6, ed. Nisard, 1864, p. 526 : Domino velcolono confinia possidenti qui fundum vel agrum suumlocat, damnis suis ac litibus studet; Lactantius, Demortibus persecutorum, 7. 3, ed. T. Arie[an, 2000, p. 91:Adeo maior esse coeperat numerus accipientium quamdantium, ut enormitate indictionum consumptis viribuscolonorum desererentur agri et culturae verterentur insilvam; Gaius, Institutiones, 4. 153, \n Corpus Iuris Civilis,ed. Galisset, 1856, I, p. 92 : Possidere autem videmur,non solum si ipsi possideamus, sed etiam si nostronomine aliquis in possessione sit licet is si nostra iurisubiectus non sit, qualis est colonus et inquilinus; CodexIustinianus, 4. 65, 11. 47-53.4 Alexandru Avram, Das Problem der Entstehung desKolonats in Italien am Ende der Republik und zu Beginndes Kaiserreiches, RRH, 21, (1982), p. 27-42. Mul]umesccolegei Adina Cojoc pentru amabilitatea cu care m-aajutat, traduc~nd articolul din limba german`. Deasemenea ]in s` exprim gratitudinea mea lui FlorianMatei-Popescu pentru sprijinul pe care mi l-a acordat \nclarificarea [i \mbun`t`]irea unor aspecte privind aceststudiu.5 C. I. 11. 47. 21: Quae enim differentia inter servos etadscriptitios intelligatur, cum uterque in domini suipositus sit potestate: et possit servum cum peculiomanumittere, et adscriptitium cum terra dominio suoexpellere?6 C. I. 4. 65.7 Plinius Secundus, Epistulae, 9. 37, 10. 8.8 C. St. Tomulescu, Drept privat roman, TUB, Bucure[ti,1973, p. 139.9 C. I. 11. 50. 1.10 Denumirea de colonat servaj nu trebuie s` conduc` laideea conform c`reia colonul ar fi de condi]ie juridic`servil`. Termenul provine din expresia Codului luiIustinian, 11. 51. 1: servi tamen terrae.11 V. contra: Fustel de Coulanges, Recherches sur qulquesproblèmes d’histoire, 2e éd., Paris, Hachette, 1894, p. 6;Alexandru Avram, Op. cit., p. 27-28, G. Bloch, L’EmpireRomain, Evolution et décadence, Paris, Flammarion,1931, p. 256; A. Burdese, Manuale di diritto privatoromano, 4a ed., Torino, UTET, 2000, 752 p.12 Tacitus, De origine et situ Germanorum, 25. 1, ed.Nisard, 1883, p. 115: Ceteris servis, non in nostrummorem descriptis per familiam ministeriis utuntur. Suamquisque sedem, suos penates regit. Frumenti modumdominus, aut pecoris, aut vestis, ut colono iniungit; etservus hactenus paret. 13 Ibidem, Bucure[ti, Ed. {tiin]ific`, 1958-1964, vol. I, p.115.

NOTE

68

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-2200514 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-53.15 Aceste posibile influen]e nu deturneaz`, \ns`, sensulgeneral al evolu]iei colonatului, dar pot explica - al`turide colonatul din inscrip]iile africane, bazat pe un dreptasupra p`m~ntului care are un caracter de perpetuitate(vom observa c` [i pentru colonii barbari se puneproblema unei posibile perpetuit`]i), al`turi de datoriilecolonilor — limit`rile libert`]ii de deplasare a acestora\ntre diferite fonduri de teren, limit`ri care, pringeneralizare, dar [i din cauze macro-economice duc laapari]ia de iure a colonatului servaj. |n nici un caz nu nereferim, \n privin]a colonatului, la un „import“ dinteriroriile gemanice; v. \n acest sens R. Monier, Histoiredes institutions et des faits sociaux des origines a l’aubedu Moyen Age, Paris, Editions Montchrestien, 1955, p.412; autorul ccitat oobserv`, ff`r`, \\ns`, aa fface rreferire llaizvoare, lleg`tura ddintre tributarii [i ccolonii bbarbari. 16 SHA, Marcus, 22, 24.17 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-44, C. Accarias,Précis de droit Romain, vol. I, 4e éd., Paris, F. Pichon,1886-1891, p.113-114; J. Brissaud, Régime de la terre dansla société etatiste du Bas-Empire, Paris, Boccard, 1927,p.96-97; Vicenzo Arangio-Ruiz, Istituzioni di dirittoromano, 2a ed., Napoli, Jovene, p. 64; G. Bloch, Op. cit.,p. 253; C. St. Tomulescu, op. cit., p. 139; Emil Molcu], DanOancea, Drept roman, ed. a 2-a, Bucure[ti, Casa deEditur` [i Pres` {ansa SRL & Ed. Universul, p. 95;Alexandru Suceveanu, F~nt~nele. Contribu]ii la sudiulvie]ii rurale \n Dobrogea roman`, Bucure[ti, EdituraAcademiei Rom~ne, 1998, p. 93; R. Monier, op. cit., p. 412.18 J. Brissaud, op. cit., p. 96.19 E. Garsonnet, Droit Romain, vol. I, Paris, Claude, 1894,190; Idem, Histoire des locations perpétuelles et desbaux à longue durée, Paris, Larose, 1879, p. 162-163; \naceast` ordine de idei, este remarcabil` interpretarea pecare D.M. Pippidi (Contribu]ii la istoria veche a Rom~niei,ed. a II-a , Bucure[ti, Ed. {tiin]ific`, 1967, p. 310) o ofer`referitor la transferul de transdanubieni de c`tre PlautiusSilvanus Aelianus, \n care autorul citat vede fie o\mp`r]ire a acestora c`tre proprietari, a[a cum se\nt~mpl` \n epoca t~rzie, fie „o a[ezare a lor pe ogoareob[te[ti, \n condi]ia juridic` a unor coloni [i cu obliga]iade a ceda statului o parte din roade“. Este accentuat c`ambele posibilit`]i pe care marele savant le subliniaz`sunt \n ultim` instan]` privitoare la colonat, ceea cedifer` este forma acestuia, colonat servaj, respectiv con-tractual. De semenea, D. Tudor (Problema colonatului \nDacia Roman`, \n SAI, II, 1957, p. 33-38) remarc`, \nleg`tur` cu colonatul din Dacia, transferurile de barbari,efectuate \nc` din timpul lui Augustus.20 C. Th., 10. 12. 2. 2; C. I., 11. 47. 12; 11. 53. 2.21 C. Th, 5. 6. 3, ed Mommsen, I, 2, 1905, p. 221-222.22 Sozomenos, Hist. Eccles., 9. 5, trad. IPS IosifGheorghian, Bucure[ti, Tipo-Litografia „C`r]ilor Biseri-cesci“, 1897, p. 394.23 Ibidem, ed. Joseph Bidez, Berlin, Akademie Verlag,1960, p. 397.24 C. Th. 5. 6. 3.25 Ibidem.26 Ibidem.27 Ibidem.28 Ibidem.29 Ibidem.30 Ibidem; Fustel de Coulanges, op. cit., p. 52-53.31 Iordanes, Getica, 50, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu,2001, p. 105: Scyri vero et Sadagari et certi Alanorum cumduce suo nomine Candac Scythiam minorem

inferioremque Moesiam acceperunt.32 Ibidem, p. 104: venientesque multi per legatos suos adsolum Romanum et a principe tunc Marciano gratissimesuscepti distributas sedes, quas incolerent, acceperunt.33 Ibidem: Gothi vero cernentes Gepidas Hunnorumsedes sibi deffendere Hunnorumque populus suisantiqus sedibus occupare, moluerunt a Romano regnoterras petere quam cum discriminere suo invaderealienas, accipientesque Pannoniam.34 Ibidem, p. 104: Sauromatae vero quos Sarmatas dicimuset Cemandri et quidam ex Hunnis parte Ilyrici adCastramartenam urbem sedes sibi datas coluerunt.35 Ibidem, p. 105: Rugi vero aliaeque nations nonnullaeBizzim et Arcadiopolim ut incolerent, petiverunt.36 Orosius, Adv.Pag., 7. 32. 12, ed. M.-P. Arnaud-Lindet,vol. III, 1991, p. 87: Galliae hodieque testes sunt, inquibus praesumpta possessione constitunt. 37 Claudianus, Eutropium, 2. v. 202-207, ed. Nisard, 1837,p. 542: Me nimium timido, nimium iunxere remisso/ Fataviro, totum qui degener exuit Istrum,/ Qui refugitpatriae ritus, quem detinet aequi/ Gloria, concessoquecupit vixisse colonus,/ Quam dominus rapto: quidpulchra vocabula pigris/ Praetentas vitiis? 38 Ausonius, Mosella, v. 9, ed. Max Jasinski, vol. II, p. 2.39 Orosius, 7. 32. 9, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, vol., III, 1991,p. 86.40 Ibidem, 7. 33. 10, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, vol., III, 1991,p. 90: Gothi transita Danuvio fugientes a Valente sine ullafoederis pactione suscepti.41 Isidorus Sevilliensis, Hist. Goth., trad. G. Donini, 1970,p. 6-7. 42 Iordanes, Getica, 25, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu,2001, p. 51: diuque cogitantes tandem communi placitolegatos in Romania ad Valentem imperatorem fratremValentiniani imperatoris senioris, ut, partem Thraciaesive Moesiae si illis traderet ad colendum, eius cum selegibus eiusque vivere imperiis subderentur.43 Trebuie s` avem \n vedere c` verbul colo, -ere, are [isensul de „a locui“, v. L. Quicherat, A. Davebuy,Dictionaire Latin – Francais, 2e éd. Paris, Hachette, f.a.,s. v. Colo, is, ui, cultum, colere, p. 264.44 Ammianus, 31. 12. 8, ed. Leipzig, 1867, p. 536, trad. D.Popescu, p. 585: Et dum necessaria parabantur addecernendum, Christiani ritus presbyter (ut ipsiadpellant) missus a Fritigerno legatus cum aliis humilibusvenit ad principis castra susceptusque leniter,eiusdemque ductoris obtulit scripta, petentis propalam,ut sibi suisque, quos extorres patriis laribus rapidiferrarum gentium exegere discursus, habitanda Thraciasola cum pecore omni concederetur et frugibus: hocimpetrato spondentis perpetuam pacem.45 Ibidem, 31. 16. 8, ed. Leipzig, 1867, p. 548; ed. D.Popescu, p. 596.46 C. I. 47. 53. 1.47 Iordanes, Getica, 26, ed G. Gheorghe, trad. D. Popescu,2001, p. 54: Illa namque dies Gothorum famen Romano-rumque securitatem ademit, coeperunt Gothi iam nam utadvenae et peregrini, sed ut cives et domini,possessoribus imperare, totasque partes septentrionalesusque ad Danubium suo iuri tenere.48 Ammianus, 31. 9. 4, ed. Leipzig, 1867, p. 529, trad. D.Popescu, p. 578: trucidasset omnes ad unum, ut nenuntius quidem cladis post adpareret, ni cum aliis multisperempto Farnobio, metuendo antehac incensoreturbarum, obtestatus prece impensa superstitibuspepercisset: vivosque omnes circa Mutinam, Regiumqueet Parmam Italica oppida, rura culturos exterminavit;

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

69

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Fustel de Coulanges, op. cit., p. 51.49 Ammianus, 28. 5. 15, ed. Leipzig, 1867, p. 441, trad. D.Popescu, p. 490. 50 Ammianus, 17. 10. 10, trad. D. Popescu, p. 162.51 Ibidem, ed. Leipzig, p. 119. 52 Ibidem, 20. 4. 1, ed. Leipzig, p. 183, trad. D. Popescu, p.229-230: Propteram Constantium Orienti ferre suppetias,turbando propediem excursibus Persici, ut perfuge con-tinentes exploratoribus indicabant, urebant Iuliani vir-tutes, quas per ora gentium diversarum fama celebrioreffundebat, magnorum eius laborum factorumquevehens adoreas celsas, post Alamanniae quedam regnaprostrata, receptaque oppida Gallicana ante direpta abarbaris et excisa, quos tributarios ipse fecit et vecti-gales.53 Ibidem, 19. 11. 16, trad. D. Popescu, p. 218.54 Ibidem, ed. Leipzig, p. 173.55 C. Th., 10. 12. 2. 2 : Si quis etiam vel tributariusrepperitur vel inquilinus ostenditur, ad eum protinusredeat, cuius se esse profitetur., (368?, 370?, 373?, iun.17); C. I., 11. 47. 12: Servos vel tributarios, vel inquilinosapud dominos suos volumus remanere., 11. 53. 2: Sicuiuslibet tributarius iunxerit sibi tributariam uxorem,vel e contrario si cuiuslibet ancilla servo se iunxeritalieno: tam tributarii, quam servi filios matrum sequiconditionem, earumque morem genitricum suarumdominis subditos esse censemus.56 Iordanes, Getica, 21, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu,2001, p.44: Nam et ut famosissimam et Romae emulam insuo nomine conderet civitaem, Gothorum interfuitoperatio, qui foedus inito cum imperatore quadragintasuorum milia illi in solacio contra gentes varias obtulere;quorum et numerus et militia usque ad praesens in republica nominatur, id est foederati. 57 Zosimos, 2. 21. 3.58 Ibidem, 2. 22. 1.59 Ammianus, 31. 9. 4.60 Ibidem, 31. 16. 8; supra, p. 5.61 Eutropius, Breviarium, 19. 25. 2, ed. {erban, 1997, p.216-217. 62 Orosius, Adv.Pag., 7. 25. 12, ed. M.-P. Arnaud-Lindet,vol. III, 1991, p. 66.63 Ammianus, 31. 16. 8; supra, p. 5.64 Ibidem, 28. 1. 5, trad. D. Popescu, p. 466; ed. Leipzig,1867, p. 417: Maximianus, regens quondam Romaevicariam praefecturam, apud Sopianas Valeriae oppidumobscurissime natus est, patre tabulario praesidialisofficii, orto a posteritate Carporum, quos antiquisexcitos sedibus Diocletianus transtulit in Pannoniam.65 SHA, Probus, 14, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 213; \nacest caz se pare c` este vorba de barbari adu[i \n scopmilitar, la grani]a Imperiului.66 Ibidem, 15, ed. Teubner, 1971, vol. II, p. 214.67 Este posibil ca autorul antic s` fi exagerat \n ceea ceprive[te dimensiunea acestei opera]iuni. 68 Ibidem, 18, ed. Teubner, 1971, vol. II, p. 216: Factaigitur pace cum Persis ad Thracis redit et centum milia<B>asternarum in solo romano constituit, qui omnesfidem servarunt. Sed cum ex aliis gentibus plerosquepariter transtulisset, id est Gipedis Grauthungis etV[l]andulis, illi omnes fidem fregerunt et occupato bellistyrannicis Probo per totum paene orbem pedibus etnavigando vagati sunt nec parum molestiae Romanaegloriae intulerunt.69 SHA, Aurelianus, 31, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu,1971, p. 463.70 Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 184-185.

71 Ibidem, 48 , trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p.474-475; ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 474-475: Etruriaeper Aureliam usque ad Alpes maritimas angentes agrisunt hique fertiles ac silvosi. Statuerat igitur dominisdominis, locorum incultorum qui tamen vellent, gratisdare atque familias captivas constituere, vitibus montesconserere etque ex ea <o>per<e> vinum dare ut nihilredituum fiscus acciperet sed totum p. R. concederet.72 Idem, Claudius, 9, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 140,trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p. 463.73 Zosimos, 1. 46. 2, ed. F. Paschaud, vol. I, 1971, p. 41-42.74 Fustel de Coulanges, Op. cit., p. 44-45.75 A Piatkowski, n. 5 la cartea 72, Cassius Dio, vol. III, p.713. 76 Cassius Dio, trad. A. Piatkowski, vol. III, p. 364. 77 SHA, Verus, 8, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971,p. 103; Ammianus, 23. 6. 24, ed. Leipzig, 1867, p. 294, trad.D. Popescu, p. 342; Orosius, Adv.Pag., 7. 15. 5, ed. M.-P.Arnaud-Lindet, vol. III, 1991, p. 48; Fustel de Coulanges,op. cit., p. 43; G. Bloch, Op. cit., p. 252; P. Rambaud,Explication élémentaire du Droit Romain, vol. I, Paris,Marescq, 1893, p. 80.78 SHA, Marcus, 22, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971,p.91.79 Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 67. 80 Ibidem, 24, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p. 92.81 Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 68.82 Cassius Dio, 71. 11, trad. A. Piatkovski, vol. III, p. 347-348.83 Ibidem, p. 351.84 Constantin C. Petolescu, Dacia [i Imperiul Roman,Bucure[ti, Editura Teora, 2000, p. 60. 85 CIL, XIV, 3608, 8-13; ILS, 986.86 SHA, Probus, 15; supra, p. 8.87 Constantin C. Petolescu, Dacia..., p. 61.88 ILS, 985.89 Emil Molcut, Dan Oancea, op. cit. p. 130; este deremarcat faptul c` de[i ius in agri vectigalis are caracterde drept real, acesata nu excludea existen]a colonatului,asemenea loca]iunilor perpetue sau de lung` durat` pecare le \ncheie colonii atesta]i de inscrip]iile din Africa denord; v. \n acest sens C. St. Tomulescu, op. cit., p. 195-196.90 L. Quicherat, A. Davebuy, Dictionaire Latin – Francais,p. 1467-1468; Cicero, Par., 6. 3, ed. Nisard, 1848, p. 552.91 CIL, XIV, 3608, 8-13.92 Ammianus, 17. 10. 10, 19. 11. 16, 20. 4. 1, 28. 5. 15.93 Supra, p. 6-7.94 C. Th., 10. 12. 2. 2.95 C. I., 11. 47. 12, 11. 53. 2.96 ILS, 985.97 Ammianus, 20. 4. 1.98 C. Th. 5. 6. 3.99 Interesele agriculturii africane determinaser` pe\mp`ra]ii romani s` acorde clonilor un drept perpetuuasupra p`m~ntului, a[a cum reiese din inscrip]iile dinAfrica de nord; ra]iuni de alt` natur`, cum ar fi acela dea \mpiedica o eventual` r`sp~ndire a barbarilor \nImperiu, puteau genera un caracter perpetuu al a[ez`riibarbarilor pe terenurile pe care urmau s` le cultive,posibil de realizat printr-o loca]iune in agri vectigales,aceasta fiind des folosit` pentru cultivarea p`m~nturilorapar]in~nd ora[elor, iar barbarii sunt a[eza]i des pe l~ng`ora[e (Ammianus, 31. 9. 4, 31. 16. 18; Zosimos, 2. 21. 1;Cassius Dio, 71. 11; Iordanes, Getica, 105).100 Callistratus, lib. 1, de Cogn., D. 50. 6. 6.11: Coloniquoque Caesaris a muneribus municipalibus liberantur,

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

vveecc

hhee

70

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005ut idoneiores praediis fiscalibus habeantur.101 ILS, 9200; Flavius Iosephus, Bell., 7. 7. 2-3.102 Constantin C. Petolescu, Inscriptions de la DacieRomaine, vol. II, Bucarest, Editura Enciclopedic`, 2000,p. 423; Idem, Epigrafia Latin`, Bucure[ti, Ars Docendi,2001, p. 195.103 C. I., 11. 47. 12, 11. 53. 2.104 Strabon, Geografica, ed. C. Müller, F. Dubner, 1853, p.252: ; FHDR, vol. I, 1964, p. 236-237; Constantin C.Petolescu, Dacia..., p. 28-29.105 Messala Corvinus, Ad Octavianum Augustum, 35: DuaeGermaniae, Inferior ac Superior tibi unica cessere.Norici, Pannoni, Suevi, Marcomani, daci Moesi,ceteramque nationes ed Arcton superati. 106 Velleius Paterculus, Hist. Rom., 2. 97. 4, ed. J.Hallegouarc’h, vol. II, 1982, p. 103: Moles deinde eiusbelli translata in Neronem est: quod is sua virtute etfortuna administravit peragratusque victor omnes partesGermaniae sine ullo detrimento commissi exercitus,quod praecipue huic duci semper curae fuit, sicperdomuit eam ut formam paene stipendiariae redigeretprovinciae. 107 Res Gestae, lat. 5. 54 - 6. 3 ed. C. Barini, 1937, p. 48.108 Tacitus, Annales, 2. 26, ed. Nisard, 1883, p. 42.109 Suetonius, Vitae duodecim Caesarum, trad. Ceau[escu,p. 67, 120.110 Ibidem, Divus Augustus, 21.1, ed. Nisard, p. 40.111 Ibidem, Tiberius, 9.2, ed. Nisard, p. 78.112 Cassius Dio, 55. 6, trad. A. Piatkovski, vol. II, p. 438.113 Tacitus, Germ., 14. 3, trad. Th. Naum, 1958, p. 110, ed.Nisard, 1883, p. 440: Nec arare terram aut expectareannum tam facile persuaseris, quam vocare hostes etvulnera mereri: pigrum quin immoet iners videtursudore acquirere quod passis sanguine parare.114 Epitome de Caesaribus, 1.7, ed. Teubner, 1993, p. 133. 115 Eutropius, Breviarium, 7. 9. 1, ed. [erban, 1997, p. 177.116 Orosius, Adv.Pag., 6. 21. 24, ed. M.-P. Arnaud-Lindet,vol. II, 1991, p. 233.117 Tacitus, Annales; 2. 26, Suetonius, Divus Augustus,21.1, Tiberius, 9.2; supra, p. 10-11.118 SHA, Marcus, 22; supra, p. 9.119 Quicherat, p. 1419.120 Epitome de Caesaribus, 1.7; Eutropius, Breviarium, 7.9. 1.121 SHA, Probus, 18.122 Ammianus, 28. 1. 5.123 C. I. 11. 47. 13. 1.124 Quicherat, p. 263.125 Eutropius, Breviarium, 7. 9. 1; Suetonius, Tiberius, 9.2.126 SHA, Marcus, 24.127 Idem, Probus, 14.

128 C. Th. 5. 6. 3.129 C. I. 11. 47. 8.130 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine. Imperiul, parteaa II-a, Bucure[ti, T.U.B., 1976, p. 65-68, 122-124. 131 SHA, Claudius, 9.132 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-45.133 Gaius, Inst., 1. 14, trad. A. N. Popescu, 1982, p. 70:„Peregrini dediticii se numesc aceia care c~ndva, ridic~ndarmele au luptat \mpotriva poporului roman, [i apoi,fiind \nvin[i, s-au predat“. Dediticii nu sunt niciodat`sclavi, \n ciuda unei interpret`ri eronate f`cute detraduc`tor, a fragmentelor \n care Gaius descrie condi]iade dediticii a liber]ilor proveni]i din sclavi fo[ti prizonieride r`zboi (Gaius, Inst., 1. 13,15). Ace[tia din urm`, caefect al eliber`rii, arat` juristul antic, nu devin cet`]enide drept roman sau italic, ci vor avea aceea[i situa]ie cua inamicilor supu[i, dar care, \n urma \nfr~ngerii, nuc`zuser` \n sclavie, dob~ndind condi]ia juridic` deperegrini dediticii. 134 CIL, XIV, 3608, 8-13; ILS, 985.135 SHA, Claudius, 9; Claudianus, Eutropium, 2. v. 202-207;Ausonius, Mosella, v. 9; C. Th. 5. 6. 3.136 L. Quicherat, A. Davebuy, Dictionaire Latin – Francais,p. 319: sensul lui constituo, ere este „a plasa“, dar [i „afixa“; SHA, Probus, 18; supra, p. 8; din context se trageconcuzia, independent de acest termen c` barbarii erau,\ntr-un fel lega]i de glie, \n locurile \n care fuseser`a[eza]i, infra, p. 14.137 Cassius Dio, 55. 6.138 Cassius Dio, 71. 11.139 C. Th. 5. 6. 3.140 SHA, Verus, 8; Ammianus, 23. 6. 24; Orosius, Adv.Pag.,7. 15. 5141 SHA, Aurelianus, 48142 Herodianus, Ab excessu Divi Marci, 2. 4, trad. RaduAlexandrescu, [Bucure[ti], Editura Academiei R.S.R.,1960, p. 59.143 D.Tudor, 144 Din SHA, Probus, 18, se poate conchide c` se \ncheiaseun acord; v. pasajul primirii go]ilor sub Valens, spuneizvorul, f`r` a se fi \ncheiat un foedus, Orosius, 7. 33. 10.145 Cassius Dio, 55. 6.146 Ibidem, 71. 11.147 Supra, pct. 3.148 SHA, Probus, 18; supra, p. 8.149 Subliniem faptul c` prin origine germanic` \n]elegemnu o grefare a unei institu]ii (colonatul dezvolt~ndu-se\n interiorul societ`]ii romane) ci o influen]` asupraaspectelor practice privind condi]ia social` [i apoijuridic` a colonilor, influen]` care \[i are sursa \nraporturile cu barbarii a[eza]i \n Imperiu.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee vv

eecchhee

71


L`murirea la nivel teoretic a conceptelor de oralitate [i de textualitate comport` uneleproblematici. Cultura oral`, tradi]ia se perpetueaz` din genera]ie \n genera]ie. Vorbirea care nua fost consacrat` de institu]ia tradi]iei are un caracter privat [i nu poate interesa societatea,neput~nd fi conceput` \n cadrul unui schimb reciproc de cuno[tin]e care i-ar unii pe membriicomunit`]ii.

|nv`]area unui text presupune memorarea, l`murirea problemelor gramaticale [i devocabular, \n]elegerea sensului [i selectarea de c`tre \nv`]at a pasajelor care pot deveni sfaturi.Dac` se \ntrerupe acest circuit, cultura este distrus` [i, poporul pierz~ndu-[i individualitatea,este absorbit de o etnie \n expansiune1.

Tradi]iile au ca obiect trei clase fundamentale de texte literare: mituri, povestiri, [irug`ciuni, formule propitiatorii, textele c~ntecelor.

Tradi]iile istorice, genealogiile, poemele cu valoare educativ` sunt \ncredin]ate unorprofesioni[ti care sunt p`str`torii [i interpre]ii lor2.

Consider~nd c` scriitorul nu este cel care scrie, ci cel care face scrierea necesar`, na[tereaunei textualit`]i \n modul manuscrisului [i al tiparului continu` lupta de supravie]uire [i nevoiade supravie]uire a tradi]iei.

NNIIVVEELL LLIINNGGVVIISSTTIICCObi[nuin]a de a considera oralitatea ca tradi]ional`, arhaic`, primitiv` \n opozi]ie cu o

cultur` evoluat` devine o premis` fals` sau cel pu]in paradoxal` \n practica lingvistic` [i literar`. Caracterul oral al unei literaturi trebuie \n]eles nu urm`rind o schem` de evolu]ie istoric`

prestabilit` care prescrie ce tr`s`turi sunt arhaice sau originare, dar \n raport cu o serie deconstr~ngeri specifice unei culturi. Mijloacele de comunicare, teoria care le justific` \ncon[tiin]a social`, institu]iile care asigur` perpetuarea tradi]iei, felul cum este g~ndit` separa]ia\ntre diferitele tipuri de discursuri ajut` la \n]elegerea societ`]ii orale. Renun]~nd la percepereasociet`]ii \n leg`tur` cu tehnologia ei „\napoiat`“ sau cu nivelul cuno[tin]elor ei [tiin]ificedespre lume „primitiv`“, devine important mijlocul de comunicare prin care se perpetueaz`cultura acelui popor — vorbirea3.

Rousseau considera c` limbile se formeaz` \n mod natural pe baza nevoilor oamenilor; elese schimb` [i se altereaz` potrivit schimb`rilor acelora[i nevoi4. Se poate ad`uga: alternan]a [imetamorfozarea limbilor \ntr-un anumit spa]iu geografic sunt determinate de factori politici,religio[i, dar [i de cultura tradi]ional`.

In primele dou` secole de islamizare, spa]iul persan cuno[tea dou` limbi literare, una \ndeclin [i cealalt` \n expansiune. Medio-persana sau pahlavi a fost men]inut` \n practicile

Oralitate [[i ttextualitate `̀n lliteratura eetic\Oralitate [[i ttextualitate `̀n lliteratura eetic\persan\ ddintre ssecolele aal IIII-llea - aal VVII-lleapersan\ ddintre ssecolele aal IIII-llea - aal VVII-llead. HHegirad. HHegira

OOaannaa BBaabbooii

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmeedd

iieevv

aall\\

72

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005administrative datorit` priceperii func]ionarilor iranieni, care \ntocmeau registrele financiare.Data oficial` a \nlocuirii cu limba arab` este anul 78 d.H/ 6 97- 698 d.Hr \n regiunile vestice [i 124d.H / 741 – 742 d.Hr \n Khorasan5.

Influen]a islamic` [i cultura arab` g`sesc noi adep]i \n elita intelectual` persan`, limba arab`\nlocuind treptat vechea limb` literar`. Abandonat` de cei converti]i la Islam, medio-persana asupravie]uit \n comunit`]ile zoroastriene, \n mediul ecleziastic, p`str`tor al culturii antice. Oproduc]ie literar` pecetluit` de religia mazdeian` s-a p`strat din secolul al III-lea d.H , \n Fars.

Ca limb` de cultur`, araba a devenit depozitara tradi]iei iraniene. Vechile c`r]i de istorie,moral` [i [tiin]`, povestirile [i fabulele au fost traduse \n arab`, fiind mai accesibile astfel\nv`]a]ilor iranieni dec~t \n versiunile originale. Civiliza]ia arab` oferea cuno[tin]e din surse,tradi]ii grece[ti, siriene [i, evident, iraniene [i arabe. Dar \n aceste schimburi culturale,popoarele nu-[i pierdeau identit`]ile lor proprii. Con[tiin]a „na]ionalist`“ nu se manifesta \nsfera limbii; na]ionalismul lingvistic este o inven]ie a modernit`]ii.

Decalajul \n timp [i spa]iu chiar \n impunerea oficial` a limbii arabe argumenteaz` lipsaunit`]ii lingvistice; regiunile mai \ndep`rtate de capital` nu au suferit o influen]` direct`. Depild`, \n Tabarestan, prin]ul Vindadh Hurmuz nu putea conversa cu Harun al-Rashid dec~t prinintermediul unui interpret6.

Nici oamenii de r~nd nu \nv`]aser` araba, continu~nd s` vorbeasc` o limb` persan`, dari.Aceast` dualitate lingvistic` s-a perpetuat chiar [i dup` formarea persanei literare \n secolul alIV-lea d.H. A[a cum \n Europa medieval`, latina a r`mas o vreme \ndelungat` limba de cultur`suprapun~ndu-se procesului de formare a limbilor na]ionale, araba a „mascat“ ridicarea dari larangul de limb` literar`. Aceast` evolu]ie a durat cel pu]in dou` secole (III – V d.H), oglindindu-se \n trecerea de la poezia popular` la poezia cu un stil elaborat, [i apoi \n [tiin]` [iadministra]ie. Limba literar` are la baz` forma vulgar` a dari din Transoxiana, unde poezia a fost\ncurajat` \n dezvoltarea ei7.

Nu se [tie c~nd a \nceput s` fie folosit` \n scris aceast` limb`, \ns` nu trebuie s` surprindàpari]ia ei \n texte scrise cu caractere evreie[ti.

Tradi]ia persan` a supravie]uit, prin oralitate [i textualitate, \n umbra [i, respectiv, prinintermediul culturii arabe. Literatura oral`, p`str`toare a preceptelor Sasanide, pre-islamice eracompus` de menestreli, poe]i-muzican]i, care c~ntau la \ntruniri. Temele surprindeau aspecteale vie]ii religioase, fragmente din imnurile pentru altarul focului din Karkuy p`str~ndu-se, depild`, transcrise \n manuscrisele arabe8.

Aprecierea de care se bucurau aceste imnuri \nainte de cucerirea arab` le-a asiguratcontinuitatea \n comunit`]ile pentru care limba arab` a r`mas strìn`.

Singura povestire am`nun]it` despre originile poeziei literare se g`se[te \n „Tarikh-i Sistan“,o cronic` local` ce poate fi suspectat` de exaltarea importan]ei unor evenimente petrecute \naceast` provincie. |ntr-una dintre scene, un rege iranian respinge panegiricul compus \n arab`,limb` pe care nu o \n]elegea. Muhammad ibn Vasif a fost astfel obligat s` caute alt mod de alùda faptele st`p~nului sù. Scrie atunci o qasida \n persan`. Nu a adoptat stilul poezieipopulare, nepotrivit pentru o curte regal`, dar forma liricii arabe.

Dep`rtarea de capital`, de controlul arab, [i existen]a unor dinastii locale iranieneindependente practic de califat explic` apari]ia literaturii persane \n provinciile r`s`ritene9.

NNIIVVEELL CCUULLTTUURRAALL-LLIITTEERRAARRDiscut~nd afirma]ia lui Marshall McLuhan potrivit c`reia „mediul este mesajul“, Peter Burke

considera mai plauzibil s` sus]in` c` mesajul — oral, scris, pictural — reprezint` o parte amediului10. ]in~nd cont de importan]a mediului de transmitere a mesajului, am analizat mai susaspectele lingvistice din spa]iul iranian, dintre secolele III - VII d.H. Am putea continua prindescoperirea con]inutului mesajului [i a rela]iei expeditor-destinatar.

Prin intermediul imaginarului despre filosofii greci [i despre Alexandru Macedon, ne

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

eeddiieevv

aall\\

73

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005propunem s` urm`rim alternan]a oralit`]ii [i a textualit`]ii \n tratatele de moral`. Tradi]iapopular` pres`rat` cu maxime, proverbe, anecdote, fabule era apreciat` \n spa]iul iranian \nc`din cele mai vechi timpuri. Consacrarea ei s-a f`cut, \ns`, prin culegerile de texte pilduitoare,care au \nceput s` apar` din secolul al V-lea d.H.

A[a cum era de a[teptat pentru lumea oriental`, valorile morale au izvoare religioase, \n„Avesta“ [i \n \nv`]`turile maniheice. |n timp, mo[tenirea g~ndirii grece[ti a r`zb`tut p~n` \nAsia Central` odat` cu campaniile lui Alexandru Macedon, cu influen]a culturii bizantine, cucucerirea arab`. }in~nd cont de cronologie, ar putea p`rea paradoxal c` „lumea musulman` ajucat un rol \n formarea mo[tenirii grece[ti“11.

Menirea sfaturilor [i exemplelor oferite \n c`r]ile de \nv`]`tur` [i \n tratatele didactico-filosofice persane contribuie la formarea unor comportamente sociale, integratoare; \nc`lcareasfaturilor presupune o judecat` social` a \ntregii comunit`]i. Modelele oferite reprezint`con[tiin]a colectiv` care se define[te prin vorbele atribuite. Imaginea unor suverani ideali,drep]i [i \n]elep]i, ca Khosrou I Anushirvan sau Alexandru Macedon, sfetnici buni, caBozorgmehr, g~nditori greci, ca Aristotel sau Platon, cap`t` contururi legendare.

Mitologizarea figurilor istorice a evoluat \n cultura oral` iranian`, transmi]~ndu-se \nliteratura oral` [i apoi \n literatura scris`, dup` recuperarea realizat` de civiliza]ia arab`.Evenimente la care au participat sau sfaturi date de aceste personaje se reg`sesc \n c`r]ile de\nv`]`turi, \n tratatele didactico-filosofice, c`r]ile despre guvernare, \n lucr`rile pur literare.

„A priori nimic nu ne permite s` distingem \ntre un sfat atribuit lui Platon [i altul atribuitlui Anushirvan sau Ali. Aceste compila]ii (\ntocmite de \nv`]a]ii din lumea persan`) erau,\nainte de orice, instrumente de lucru pe care se sprijineau \n exersarea profesieipredicatorii, autorii de lucr`ri de moral`, sfetnicii suveranilor [i conduc`torii de [coli“12.

Primele culegeri persane de pove]e sunt considerate primitive fiind fondate pe o reflec]iemoral` \n fa]a faptelor care afecteaz` via]a omului \n societate. Sfatul — pand, nasihat, enun]ao \nt~mplare devenit` experien]` a unui individ sau a unei comunit`]i de pe urma c`reia a fosttras` o \nv`]`tura. Enun]at \ntr-o form` simpl`, sfatul circula astfel \n cultura oral`.

Autorii persani au recurs la procedee literare pentru a alc`tui o form` elaborat`\nv`]`turilor: locu]iuni sapien]iale, jocuri de cuvinte, ghicitori, defini]ii, povestiri anecdotice —hekayat. Originea hekayat-ului se descoper` \n aforisme, proverbe, \nv`]`turi sus]inute prinrelatarea povestirii, a anecdotei.

Atribuirea unor vorbe pilduitoare diferitelor personaje istorice le conferea autoritate [icredibilitate.

„Se zice c` pe inelul lui Pitagora era gravat` deviza: E[ecul vremelnic e mai bun dec~t [ansavremelnic`“.„Hipocrat a zis: Neghiob este acela care \[i provoac` lui singur sup`rare ca s` fac` bineprietenului sù“13.

Se poate g`si aceea[i \nt~mplare atribuit` mai multor g~nditori.„Odat` \n]eleptul Aristotel \nt~lni un t~n`r minunat \n frumuse]ea lui [i-l \ntreb` ceva.T~n`rul \i r`spunse zic~nd cuvinte f`r` \n]eles.- Mda; \nc`perea este fastuoas`, \ns` nu-i st`p~n \n ea, grì Aristotel“.„Odat` \n]eleptul Galenus \nt~lni un t~n`r minunat \n frumuse]ea lui [i-l \ntreb` ceva.T~n`rul \i r`spunse cu vorbe grosolane.- Mda; vasul e de aur, \ns` plin cu o]et, grì Galenus“.

|n tradi]ia medieval` oriental`, personalit`]ii lui Socrate i-au fost transferate unele tr`s`turiale lui Diogenes. De exemplu, el a fost cel care a locuit \ntr-un butoi.

Prezentate \ntr-o form` artistic` pl`cut`, pildele erau mai u[or de re]inut.Vom \ncheia exemplele cu un sfat atribuit lui Aristotel [i citat \n „Qabus-name“:

„Acum, daca dore[ti s` fii \n]elept, \nva]` cuget`ri \n]elepte, c`ci cu [aceste] cuget`ri\n]elepte se poate \nv`]a ra]iunea“. Astfel, l-au \ntrebat pe \n]eleptul Aristotel: „|n ce

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmeedd

iieevv

aall\\

74

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005const` puterea ra]iunii?“. A r`spuns: „La to]i puterea e de la hran`, iar ra]iunea [\[i] iaputerea] de la cuget`ri \n]elepte“14.

Tradi]ia legat` de imaginea lui Alexandru Macedon s-a modificat \n timp de la un cuceritors~ngeros la un erou care ap`r` dreptatea [i legea. |n lucrarea „Iskandar-name“, Nezami, dup` cea consultat surse antice, cre[tine [i tradi]ia musulman` \l \nf`]i[eaz` \n trei ipostaze: rege-cuceritor, rege-filosof [i \n]elept, [i rege-prooroc.

Datorit` m`surilor \mpotriva clericilor zoroastrieni, Alexandru fusese descris \n c`r]ile lor cao f`ptur` diabolic` ce arsese cartea sf~nt` „Avesta“ scris` cu aur pe pergament15.

„Aceast` crea]iune a infernului, eretic nefericit, mi[elul nelegiuit Iskandar Rumi16 a venit [ia ars toate c`r]ile sfinte. {i a omor~t mul]i dasturi [i datovari [i erpati [i mobezi [ip`str`tori ai credin]ei [i nobili [i \n]elep]i ai Iranului“17(„Artak-viraz-name“).

Traducerea Alexandriei din greac` \n pahlavi a schimbat soarta lui Alexandru I,transform~ndu-l \n erou na]ional, cu o origine iranian`. Astfel adoptat, va fi prezent \n literaturapersan` \nc` din secolul al IV-lea d.H, prin legende, \n cronica lui Bal’ami [i \n epopeea „Shah-name“ a lui Ferdousi.

|ntr-una din c`r]ile persane salvat` prin traducerea \n arab`, „Siraj al-muluk“ („Facliaregilor“) apare pentru prima dat` un r`spuns dat unei \ntreb`ri puse lui Alexandru:

„- Cum ai dob~ndit ceea ce ai dob~ndit?“La care Iskandar r`spunse :

„- Apropiind spre mine du[manii [i ocrotind prietenii“18.|n mai multe anecdote autorii iranieni l-au pus pe Alexandru I mai presus chiar dec~t figurile

importante din istoria lor. \n „Povestirile atractive“, Ali Safi scrie:„C~nd Iskandar a pornit r`zboiul cu Darius, acesta i-a scris: S` [tii c` Darius nu e singur,noi suntem [aptezeci de mii. Cu asta vroia s`-l sperie pe Iskandar. Iar Iskandar i-a trimisun astfel de r`spuns: S` [tii, de mul]imea oilor nu se sperie m`celarul“19.

|ntocmai ca Oglinzile Principilor din Europa medieval`, existau \n literatura persan` c`r]i de\nv`]aturi destinate tinerilor prin]i. Concep]ia despre guvernare \l considera pe suveranresponsabil de tot ce se \nt~mpl` \n st`p~nirea sa, fiind \ndeosebi \nvinuit pentru ce nu mergeabine. |n „Comoara tainelor“ a lui Nezami, o b`tr~n` zice c` shahul care nu ]ine ordine, nu esteshah, ci rob care pretinde puterea shahului20.

Rolul sf`tuitorului prin]ului este \n acest context esen]ial. Modele pentru rela]ia prin]-sfetnicsunt oferite de tradi]ia persan`: Alexandru Macedon — Aristotel, Khosrou Anushirvan —Bozorgmehr.

Abu-l-Faraj poveste[te un sfat dat de Aristotel lui Alexandru:„Fii prev`z`tor \n purtarea ta cu o[tenii, ca ei s` nu g~ndeasc` niciodat` rù despre tine.Fiindc` atunci c~nd g~nde[ti rù despre cineva e u[or [i s` spui rù, iar dup` aceea e greus` te por]i cu el“. Comenteaz` apoi: „Cu aceasta el a vrut s` spun` c` trebuie s` te por]ifrumos cu fiecare“21.

|n afar` de prin]i, se poate pune \ntrebarea cui i se mai adresau c`r]ile cu \nv`]aturi. Pentrua r`spunde trebuie s` descoperim cine erau cititorii. C`r]ile circulau sub form` de manuscrise,frumos caligrafiate de c`tre scribi, eventual \mpodobite cu miniaturi ceea ce le f`cea foartescumpe. Cititorul care \[i dorea o astfel de lucrare trebuia \n primul r~nd s` [i-o permit` dinpunct de vedere financiar, [i \n al doilea r~nd s` [tie s` citeasc` sau cel pu]in s` aib` slujitoricare s`-i citeasc`, [i \n al treilea r~nd s` fie interesat de sfaturile oferite. Se constat` astfel c`tratatele moralizatoare erau adresate func]ionarilor din administra]ie, elitei intelectuale,aristocra]ilor, elitei politice \n fruntea c`reia se afla shahul. Pentru oamenii de r~nd, tradi]iaoral` continua s` primeze \n formarea unui comportament moral.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

eeddiieevv

aall\\

75

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005SS

ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee mm

eeddiiee

vvaa

ll\\1 P~nzaru, Ioan, Cercetare de estetic` a oralit`]ii, EdituraUnivers, 1989, p. 157.2 Ibidem, p. 179.3 Ibidem, p. 12.4 Rousseau, J-J., Eseu despre originea limbilor, EdituraPolirom, 1999, p. 88.5 Frye, R.N., cord., The Cambridge History of Iran, vol. 4,Cambridge University Press, 1975, p. 602.6 Ibidem, p. 603.7 Ibidem, p. 604.8 Ibidem, p. 605.9 Ibidem, p. 610.10 Burke, Peter, Istorie [i teorie social`, EdituraHumanitas, 1999, p. 119.11 Badawi, Abdurrahman, La trasmission de la philosophiegreque au monde arabe, Paris, Vrin 1987, p. 7.

12 Fouchecour, Ch.H. de, Les notions dans la litteraturepersane du 3-eme/9-eme siecle-7-eme/13-eme siecle,Paris 1986, p. 21.13 Bageacu Viorel, Prelegeri de istoria literaturii persane -Curs sus]inut la Facultatea de Limbi [i Literaturi Str`ine,Bucure[ti, 2001.14 Ibidem.15 Bageacu, Viorel, Curs de literatur` persan` 2001.16 Este numele sub care Alexandru Macedon era cunoscutîn culturile Iranului [i Asiei Centrale.17 Bageacu, Viorel, Prelegeri radiofonice despre literaturapersan` din 1991.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Bageacu, Viorel, Curs de literatur` persan` 2001.21 ***Kniga zanimatel'nych istorij, Moscova, 1966, p .24.

NOTE

76


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

Septembre 18511: Tocqueville a quitté le ministère des affaires étrangères depuis deux ans2;le temps de l’action se referme sur soi-même pour faire place au temps de la réflexion et dessouvenirs. En se rappelant de la „physionomie du cabinet“3, Tocqueville note: „Je ne croyais pas(…) que le gouvernement républicain fût le mieux approprié aux besoins de la France; ce quej’entends (…) par le gouvernement républicain, c’est le pouvoir exécutif électif. (…) J’aitoujours considéré, d’ailleurs que la république était un gouvernement sans contrepoids, quipromettait toujours plus, mais donnait toujours moins de liberté que la monarchieconstitutionnelle. Et, pourtant, je voulais sincèrement maintenir la république“4. Ce dilemmepolitique n’était pas récent chez Tocqueville; certes, le dilemme ne prend pas toujours la formede l’opposition concrète entre la république et la monarchie constitutionnelle: on le surprendintervenant aussi dans les rapports qui se nouent entre la liberté et l’égalité politique; on lepercoit dans la méditation historique et philosophique qui porte sur ce que Tocquevillenomme, dans „L’Ancien Régime et la Révolution“, „le despotisme démocratique“5, dans „De laDémocratie en Amérique“, „l’empire de la majorité“6 ou „une de ces grandes inondationsdémocratiques“7 dans ses „Souvenirs“.

Mon attention tourne vers ce „despotisme démocratique“. Cela, à plusieurs raisons.D’abord, le despotisme démocratique – qu’on l’appelle ainsi ou non, peu importe – est, àl’heure où Tocqueville en traite, chose nouvelle dans l’histoire des idées politiques. DepuisPlaton, en passant par La Boétie et jusqu’à Machiavel, on avait écrit sur et analysé une autreespèce de despotisme: c’était le despotisme d’un seul homme. Avec Tocqueville, le despotismechange d’agent: cet agent se dilate, s’amplifie, il se collectivise. Puis, la notion de despotismedémocratique joue un rôle déterminant dans l’ensemble de l’œuvre tocquevillienne: à écouterFrancois Furet8, on dirait que tout le projet intellectuel de Tocqueville va vers l’élaborationd’une „théorie de la ddyynnaammiiqquuee rréévvoolluuttiioonnnnaaiirree“ et, corrélativement, vers une mmoorrpphhoollooggiiee ddeellaa ddéémmooccrraattiiee. Ensuite, on ne saurait ignorer la force d’anticipation de cette notion par rapportaux théories du XXème siècle, qui vont des critiques de l’Ecole de Francfort (Eric Fromm)jusqu’aux études de l’Ecole Economique de Vienne (Ludwig von Mises).

Les réserves de Tocqueville par rapport au „pouvoir exécutif électif“, voire par rapport à ladémocratie et aux formes extrêmes qu’elle est susceptible de revêtir ne sont pas expriméespour la première fois en 1851; de fait, Tocqueville ne fait que recourir au même schémainterprétatif qu’il superpose à d’autres événements; les raisonnements des Souvenirs sont, enprofondeur, les mêmes que ceux „De la Démocratie en Amérique“9 ou de „L’Ancien Régime etla Révolution“: seulement les faits diffèrent.

Quelles sont ces raisonnements ?

Tocqueville: mmorphologie ddu ddespotismeTocqueville: mmorphologie ddu ddespotismedouxdoux

AAnnddrreeii PPooaamm\\

77

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Depuis „De la Démocratie en Amérique“, Tocqueville avait observé les inconvénients majeurs

du „système de l’élection, appliqué au chef du pouvoir exécutif chez un grand peuple“10.Les voici, en gros: .. le pouvoir exécutif élu est, d’abord, un „pouvoir faible et dépendant“11

du peuple; .. en introduisant l’élection directe de l’exécutif, le souci pour les élections et pourl’obtention du pouvoir commence à l’emporter sur celui d’un bon gouvernement12; .. l’électionde l’exécutif a la tendance de promouvoir, à cause du caractère limité de l’instruction publique,de l’envie des gouvernés envers les gouvernants comme du refus des „hommes distingués“ àparticiper à la politique, des gens, sinon entièrement incompétents, alors plutôt médiocres13;.. un exécutif élu est, d’habitude, un exécutif nombreux et qui, à cause de sa consistance même,tend à tout contrôler, à tout maîtriser, bref: à être omniprésent; .. l’élection de l’exécutifentraîne des changements périodiques de ceux qui gouvernent et, partant, rend impossible laconstance administrative ou la constitution d’une science administrative fondée sur les«découvertes des différentes générations»14 ; .. l’élection de l’exécutif favorise l’opportunismeet la corruption: les fonctions publiques deviennent source centrale de pouvoir et de fortune15.

Chacun de ces „dangers“16 plaide contre l’élection du pouvoir exécutif. Mais, entre cesdangers, celui de l’expansion des compétences de l’Etat semble être le plus grave. L’Etatomniprésent et centralisateur: voilà l’un des traits incontournables du despotisme doux. Ce typed’Etat est spécifique surtout de l’Europe. Dans „L’Ancien Régime…“, Tocqueville en parle: c’estl’Etat du projet des physiocrates17 qui envisagent un «immense pouvoir social; (…),impersonnel; (…) le produit et le représentant de tous» qui „doit faire plier le droit de chacunsous la volonté de tous“18. Ce type de pouvoir qui prend naissance par le biais des mécanismesélectifs transforme la société dans sa substance même: les hiérarchies disparaissent, les rapportsentre les individus s’égalisent, le corps social s’homogénéise; et, ce qui est encore plusdramatique, c’est qu’une sorte de fossé s’ouvre entre „cette masse confuse reconnue pour leseul souverain légitime“19 et „un mandataire unique, chargé de tout faire en son nom sans laconsulter“20. C’est dans cette béance même que le despotisme doux trouva, par la suite, le lieude sa consolidation et le noyau de son rayonnement. Cette séparation – plutôt cette rupture –explique, au moins partiellement, pourquoi tant de révolutions ont marqué l’histoire politiquede la France dès la fin du XVIIIème et tout au long du XIXème, en arrivant à celle de février 1848.Dans ce type de société, personne n’est vraiment libre21, toutes les choses se valent, tout est égalà tout; on y affirme „l’égalité absolue, l’uniformité en toutes choses, la régularité mécaniquedans tous les mouvements des individus, la tyrannie réglementaire et l’absorption complète dela personnalité des citoyens dans le corps social“22.

Ce qui apparaît encore plus étrange c’est que, après avoir mené une Révolution si violenteafin d’obtenir la liberté politique, personne ne s’inquiète de sa perte. Comment cetteindifférence est-elle si immédiatement possible, d’où arrive-t-il que l’oubli soudain du goût de laliberté s’installe-t-il si tôt? C’est qu’une certaine „douceur“ vient voiler ce déficit de liberté:„beaucoup de Francais se réduisirent à penser que vivre égaux sous un maître avait encore,après tout, une certaine douceur“23. Cette douceur se traduit dans un désintérêt, de plus en plusaccusé, pour les choses publiques; c’est comme si l’espace public se vidait et que seuls ceux quigouvernent y demeurent, incontrôlables, dangereux.

Tocqueville envisage cette disparition de la liberté dans le cadre de la Révolution de 1848: ill’avait fait surtout pour celle de 178924. Lors de son enquête sur les causes de la Révolution de1848, Tocqueville remarque une inappétence du peuple francais à obtenir ou à conserver laliberté: „ce peuple (…) vient d’achever de montrer qu’il était incapable et indigne de vivrelibre“25.

Après la Révolution, la douceur vient occuper sa place sur la scène politique. J’ai parlé dedespotisme doux et de despotisme démocratique: les symptômes de ce type de régime se fontsentir dans „la médiocrité et la monotonie des événements parlementaires (…) ainsi que lapetitesse des passions et la perversité vulgaire des hommes qui croyaient les faire ou les

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

78


conduire“26.Lorsqu’en 1851 Tocqueville traite de ll’’iinnssttaabbiilliittéé dduu ggoouuvveerrnneemmeenntt rrééppuubblliiccaaiinn et de la

mmeennaaccee qu’il pose ppaarr rraappppoorrtt àà llaa lliibbeerrttéé ppoolliittiiqquuee, il fait référence aux événements bienparticuliers. D’abord, en ce qui concerne l’instabilité: on la voit dans l’inconstance de la classepolitique27, dans son incompétence28, dans l’ignorance et la désorientation des membres del’Assemblée29, dans la médiocrité et les tensions insolubles des auteurs de la Constitution30. Puis,la menace de la liberté politique: Tocqueville sent que l’Empire est de nouveau aux aguets etque l’histoire va se répéter. On pourrait même dire que l’histoire de la disparition de la libertépolitique en France au XIXème fut celle d’une ddoouubbllee ffuuiittee (Louis XVI31, Louis-Philippe) et d’uneddoouubbllee uussuurrppaattiioonn (Napoléon 1er, Napoléon III).

Cette instabilité de l’édifice politique, d’un côté et cette fragilité de la liberté politique, del’autre, sont les effets immédiats de ce despotisme démocratique qui naquit suite à la Révolutionde 1789. Cette fois-ci – à la différence de la Révolution de juillet – celle de février donne audespotisme démocratique un nouveau nom, celui de ssoocciiaalliissmmee32: inutile de remarquerl’importance de cette anticipation par rapport aux événements ayant marqué le XXème siècle.

A ces deux conséquences du despotisme de la majorité vient se joindre une certaine cceennssuurreeiimmpplliicciittee ddee ll’’ooppiinniioonn ppuubblliiqquuee. Pierre Manent l’observe avec plus d’exactitude: la démocratieégalitaire (le régime vers lequel penche un gouvernement républicain élu) fait peser un dangersur la liberté de penser, danger qui prend corps, d’une part, dans le „refus d’écouter l’autrehomme“33 et, d’autre part, dans une confiance exacerbée dans l’opinion de la masse; de fait, lemécanisme de production de l’opinion change: l’opinion ne se forme plus dans le cadre serrédu dialogue avec l’autre, mais dans le contexte abstrait des rapports avec la société prise dansson entier; ce que les hommes pensent ne se décide plus au niveau individuel, mais, tout aucontraire, dépend de ce que la masse dicte. LLeess ooppiinniioonnss nnee ssee ffoorrmmeenntt pplluuss :: eelllleess ss’’iimmppoosseenntt34.C’est à ce moment que la théorie du nouveau despotisme fixe, de manière plus précise, sescontours.

Voici les noyaux durs autour desquels la trame du despotisme doux35 se hourde: instabilitéde la classe politique, débilité de la liberté politique, tyrannie de l’opinion publique.

Les réserves de Tocqueville quant au gouvernement républicain et ses préférences pour lamonarchie constitutionnelle ne sont pas accidentelles. Voyons les souterraines de ce choix.Antoine Redier, en fouillant dans les archives de la famille de Tocqueville, tombe sur cetteconfession qui, à mon avis, explique mieux les propos de Tocqueville de 1851: „J’ai pour lesinstitutions démocratiques un goût de tête, mais je suis aristocrate par instinct, c’est-à-dire queje méprise et crains la foule. JJ’’aaiimmee aavveecc ppaassssiioonn llaa lliibbeerrttéé,, llaa llééggaalliittéé,, llee rreessppeecctt ddeess ddrrooiittss,, mmaaiissnnoonn llaa ddéémmooccrraattiiee,, vvooiillàà llee ffoonndd ddee ll’’ââmmee“36. Si Tocqueville est méfiant à l’égard de la démocratie(à lire: gouvernement républicain élu) c’est parce qu’il redoute la foule: cette foule qu’il observele lendemain du 24 février, lorsqu’il traverse les rues de Paris.

Les réserves de Tocqueville à l’adresse du gouvernement républicain n’impliquent pas lerejet de celui-ci ; au contraire, il sait bien qu’il soit impossible de s’en dispenser; si Tocquevilleaccepte la république, c’est par un choix négatif: „Je voulais la maintenir, parce que je ne voyaisrien de prêt, ni de bon à mettre à la place“37.

C’est là tout le drame de Tocqueville: celui de se voir obligé d’accepter l’égalité en mêmetemps qu’il regrette la disparition discrète de la liberté politique.

NOTES1 Date où Tocqueville commence à écrire la troisièmepartie de ses Souvenirs ; vois „Tocqueville“, Alexis de,Souvenirs, in Idem, De la Démocratie en Amérique.Souvenirs. L’Ancien Régime et la Révolution,introduction et notes de Jean-Claude Lamberti etFrancoise Mélonio, Paris, Robert Laffont, 1986, p. 837.

2 Le 30 octobre 1849.3 Vois Souvenirs, p. 843.4 Ibidem, p. 845.5 Tocqueville, Alexis de, L’Ancien Régime et laRévolution, édité par J.-P. Mayer, édition revue etcorrigée, Paris, Gallimard, 1967, p. 260-1.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

79

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-220056 Tocqueville, Alexis de, De la démocratie en Amérique(DA), première édition historico-critique revue etaugmentée par Eduardo Nolla, Paris, Vrin, 1990, p. 193.7 Souvenirs, p. 771.8 Furet, Francois, Penser la Révolution francaise, Paris,Gallimard, 1978, p. 255. 9 De fait, DA est écrite comme pré-vision du futurpolitique de l’Europe: „Et pour qui cette étude“ - sedemande Tocqueville à propos de DA - „serait-elleintéressante et profitable, si ce n’était pas nous, qu’unmouvement irrésistible entraîne chaque jour, et quimarchons en aveugles, peut-être vers le despotisme,peut-être vers la république, mais à coup sûr vers un étatsocial démocratique?“, Idem, p. 151.10 DA, p. 100.11 DA, p. 101; Tocqueville explique: „car vouloir tout à lafois que le représentant de l’Etat reste armé d’une vastepuissance et soit élu, c’est exprimer (…) deux volontéscontradictoires“; T. recommande une diminutionprogressive des prérogatives de la monarchiehéréditaire, sur le modèle britannique.12 C’est ainsi qu’ „à l’approche de l’élection, le chef dupouvoir exécutif ne songe qu’à la lutte qui se prépare“ etque, par conséquent, „il en résulte presque toujours undéfaut de stabilité dans la politique intérieure etextérieure de l’Etat“, vois DA, pp. 101-102.13 „Il est évident“, note-t-il, „que la race des hommesd’Etat américains s’est singulièrement rapetissée depuisun demi-siècle“; vois DA, p. 152.14 DA, p. 160.15 DA, p. 171.16 DA, p. 100.17 Le modèle d’Etat projeté par les démocrates –Tocqueville cite le Code de la Nature de Morelly – estd’inspiration asiatique, en l’occurrence chinoise. D’icil’irritation et l’ironie de Tocqueville: „Ce gouvernementimbécile et barbare (m.n. la Chine), qu’une poignéed’Européens maîtrise à son gré, leur semble le modèle leplus parfait que puissent copier toutes les nations dumonde. (…). Ils (m.n. les physiocrates) se sentent émuset comme ravis à la vue d’un pays dont le souverainabsolu, mais exempt de préjugés, laboure une fois l’an laterre de ses propres mains pour honorer les arts utiles(m.n. l’adresse est ici Montesquieu); où toutes les placessont obtenues dans des concours littéraires ; qui n’apour religion qu’une philosophie, et pour aristocratieque des lettrés“, Idem, p. 261. Si la Chine est la source etcomme l’origine de cet hyper-Etat qui va avec ledespotisme démocratique, les Etats Unis sont, denouveau, le futur probable. „En Europe“ – noteTocqueville dans son deuxième tome de DA – „toutsemble concourir à accroître indéfiniment lesprérogatives du pouvoir central et à rendre chaque jourl’existence individuelle plus faible, plus subordonnée etplus précaire“. Tout s’étatise: situation sociale des

citoyens, éducation des enfants, religion des croyants,vie individuelle des hommes, propriétés, pouvoirjudiciaire, relations sociales. Vois idem, p. 252-263.18 L’Ancien Régime…, p. 260.19 Ibidem.20 Ibidem.21 Un mot sur le concept de liberté chez Tocqueville.D’abord, il n’y a pas de liberté politique chez T., mais, cequi est tout autre chose, des libertés politiques. Laliberté politique n’est qu’un nom à caractère génériquecomprenant: liberté individuelle, liberté économique,religieuse, de la presse, électorale, d’association. Puis, laliberté politique devient une question très importantelorsqu’il s’agit de sociétés démocratiques, voire celles oùle pouvoir politique est atteint à travers des élections,car c’est dans ces sociétés que la liberté et l’égalité seconfrontent de la manière la plus grave: „l’égalité“, écritOlivier Meuwly, „peut étrangler la liberté“; vois Meuwly,Olivier, Liberté et société. Constant et Tocqueville faceaux limites du libéralisme moderne, Droz, Genève, 2002,p. 140. C’est lorsque l’égalité arrive à „étrangler“ la libertéqu’un nouvel ordre social s’installe: le despotismedémocratique.22 L’Ancien Régime…, p. 262.23 Ibidem, p. 266.24 Ibidem, p. 194-204.25 Souvenirs, p. 765.26 Ibidem, p. 774.27 Les „hommes de parti“ renferment „seulement lafaculté (…) de se créer de convictions passagèressuivant leurs passions et leurs intérêt du moment“, voisIdem, p. 775.28 „Il y a eu des révolutionnaires plus méchants que ceuxde 1848, mais je ne pense pas qu’il y ait eu de plus sots“,Ibidem, p. 782.29 Ibidem, p. 785-6.30 Ibidem, p. 825-6.31 Pour celui-ci, il s’agit, il faut le préciser, d’une tentativeéchouée de s’évader.32 Ibidem, p. 769.33 Manent, Pierre, Histoire intellectuelle du libéralisme.Dix lecons, Paris, Calman-Lévy, 1987, p. 238.34 Olivier Meuwly essaie de dégager la logique duphénomène: „L’autorité intellectuelle d’un autre hommese contractera en proportion de l’hypertrophie de lasouveraineté que l’homme démocratique sera tentéd’octroyer à sa propre capacité à juger le monde et lesindividus“, vois Idem, p. 160. 35 Manent y ajoute: „Parler de «despotisme doux» suggèrepeut-être une idée inexacte: on vivra sous le despotismede la douceur“, Ibidem.36 Redier, Antoine, Comme disait M. de Tocqueville, Paris,Perrin, 1925, pp.46-8.37 Vois note 1.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

80


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

Originea cuv~ntului tramvai provine de la \nsu[i inventatorul acestui mijloc de transport,Benjamin Outram, care a propus \ngroparea [inelor \n pavajul str`zii, \n 1775. Primele tramvaiecu cai au ap`rut la New York, \n 1859. Timi[oara a fost ora[ul rom~nesc \n care au fost folositeprima dat` aceste mijloace de transport, \n vara anului 1869.

Anul 1871 este cel \n care Prim`ria Bucure[tiului acord` concesiunea drumului de fieramerican lui Harry Hubert de Mervee Slade, reprezentantul unei societ`]i belgiene. Dreptul deconstruc]ie [i exploatare se acorda pe timp de 45 de ani, urm~nd s` expire \n 1916. Dezbaterile\n cadrul Consiliului Comunal existaser` \nc` din 1868, c~nd mai mul]i ofertan]i solicitaser`aceast` concesiune, dar nici una dintre cereri nu fusese finalizat`.

Lucr`rile \ncepute \n 1871 au durat p~n` \n prim`vara anului 1872, c~nd prima linie a fostfinalizat`. Avea punctul de plecare la Bariera Mogo[oaiei [i cap`tul la Calea Mo[ilor, trecea pela Teatrul Na]ional, Sf. Gheorghe [i str. Roman`. A doua linie pleca din [oseaua Bonaparte [i sesf~r[ea \n Calea C`l`ra[ilor, iar ultima avea traseul Sf. Gheorghe – Calea V`c`re[ti. Cele trei liniiaveau o lungime de aproximativ 20 km., costul construc]iei ridic~ndu-se la 12.900 de lei.

Omnibusurile americane aveau conduc`tori rom~ni, cu uniforme [i [epci ro[ii, dar cuinspectori str`ini. Pe platforma imperialei se putea citi inscrip]ia: The Bucharest Tramways.Numai pe timpul verii [i pe linia care ducea la T~rgul Mo[ilor existau vagoane cu imperial`, darfiindc` au fost intens solicitate, acestea s-au deteriorat \n scurt timp [i au fost scoase definitivdin uz. Popula]ia Bucure[tiului a fost foarte receptiv` [i bucuroas` la apari]ia tramvaielor, la\nceput denumindu-le ,,traivan“ sau ,,trangavan“.

O descriere elocvent` ne parvine de la Ulysse de Marsillac, un contemporan al primelortramvaie: ,,sunt, \ntr-adev`r, cu b`ncile lor din catifea ro[ie, de o rar` elegan]` [i foarteconfortabile, f`r` zguduituri, aluneci pe [ine de fier, ceea ce este o voluptate c~nd e[ti obi[nuitcu scutur`turile birjei pe caldar~mul nostru“1.

Societatea concesionar` trebuia s` anun]e Prim`riei, la \nceputul fiec`rui an, pre]urile fixate,care nu le puteau dep`[i pe cele fixate de c`tre Consiliul Comunal:

- pentru un singur c`l`tor, 0,20 lei pe km.; pe imperial` taxa era de 0,13 lei ;- militarii [i angaja]ii statului purt`tori de uniform` urmau s` pl`teasc` 0,14 lei pe km.,pre]ul fiind redus la jum`tate, dac` mergeau pe imperial` ;- bagajele voluminoase urmau s` fie taxate de la 1,50 la 2,50 lei pe km.

Tarifele percepute erau afi[ate \n fiecare vagon [i porneau de la 15 bani, pentru o sta]ie,ajung~nd la 40 bani, pentru trei sta]ii (bilet cu loc). Pentru biletul f`r` loc pe banc` pre]ul erapu]in mai mic; la fel, pre]ul biletului era redus iarna, numai pentru ]`ranii cu haine populare.Pentru copii de p~n` la 6 ani nu era nevoie de bilet, dac` erau ]inu]i \n bra]e.

File dde iistorie uurban\. TTramvaiul ccu ccai `̀nFile dde iistorie uurban\. TTramvaiul ccu ccai `̀nBucure[tiBucure[ti

AAlleexxaannddrruu LLaannccuuzzoovv

81

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Cele mai multe probleme \nt~lnite \n exploatarea tramvaielor cu cai erau cele de ordin tehnic

[i anume deraierile [i sistemul deficitar de fr~nare. Deraierile se produceau \n curbe [i \n pante,datorit` faptului c` nu exista o ad~ncime suficient` a cantului [inei metalice [i din cauzagreut`]ii relativ mici a vehiculului. Sistemul de fr~nare era compus dintr-un angrenaj cu ro]idin]ate care, prin r`sucirea unei manivele, presa fr~na pe [in`. C~nd tramvaiul sta]iona \n pant`sau \n ramp` se punea o pan` metalic`, pentru blocarea ro]ilor2.

Alt` situa]ie des \nt~lnit` era cea \n care, pentru urcarea unor pante cu un unghi maipronun]at, se mai adùgau atelajului un cal sau chiar doi \nainta[i (cetlaia[i). Str`zi ca Mihai-Vod`, spre Calea Mogo[oaiei (Victoriei), pe l~ng` C.E.C., Podul Izvor spre Arhivele Statului [iUranus puneau, din acest punct de vedere, mari probleme. Cel mai cunoscut urcu[ era cel undestrada C~mpineanu taie Calea Victoriei: „Cai cu coastele ie[ite ca ni[te cercuri de butoi care, c~tepatru la ham, \n r`cnetele s`lbatice sub codiri[ti de bice, sc`p`r~nd sc~ntei din col]iipotcoavelor, cu ochi speria]i [i z`balele pline de spum`, cu limbile scoase, urcau harabauatramvaiului 1 din josul str`zii C~mpineanu spre T~rgul Mo[ilor“3.

Caii extenua]i se schimbau la cap`tul liniei [i, tot aici, vizitiii se cinsteau cu c~te o ]uiculi]`.Pentru reluarea traseului, vatmanul trecea \n cel`lalt cap`t al vagonului, iar pentru mutarea pe[inele de \ntoarcere, copii tocmi]i special ac]ionau manual un macaz. Pentru a struni caii, vizitiulavea la \ndem~n` un bici cu care \i mai atingea pe aceia dintre ei care f`ceau mai greu fa]`traseului.

P~n` la introducerea sta]iilor fixe, c`l`torii care doreau s` coboare trebuia s` trag` de un[nur care ac]iona un clopo]el, aten]ion~nd astfel conductorul de inten]ia lor. Pentru urcare,c`l`torul semnaliza vizitiului cu m~na [i acesta oprea vagonul, produc~nd disconfort celorlal]ic`l`tori.

Pe l~ng` cele trei linii ini]iale au mai fost construite \nc` dou`, prima plec~nd din Pia]aVictoriei [i sf~r[ind la Bufet, iar cea de-a doua de la Pia]a Sf. Gheorghe la Bariera Uli]ei Her`strù(Calea Doroban]ilor). Depoul societ`]ii se afla pe strada Bonaparte.

Tramvaiele de var`, deschise, aveau aspectul unor platforme cu sc~nduri pe jos [i eraudotate cu c~te [ase r~nduri de b`nci a[ezate transversal. Pentru urcare existau sc~nduri lungi,de fiecare latur` a vagonului, a[ezate mai sus fa]` de nivelul str`zilor. Nu existau u[i [i de aceeaurcarea [i cobor~rea se f`ceau pe toate p`r]ile. |n locul ferestrelor existau perdele groase,cenu[ii, care culisau \n caz de intemperii4.

{inele erau a[ezate, de obicei, \n axul str`zii, dar dac` strada era prea \ngust` se opta pentrusolu]ia unei singure linii (spre exemplu, strada Sm~rdan). Ecartamentul [inelor era de 1,435 m.[i distan]a dintre cele dou` sensuri, de 1,965 m5.

Conform articolului 8 al actului de concesiune, \ntre]inerea pavajului dintre [ine [i cur`]areaz`pezii c`deau \n sarcina concesionarului. Din acest motiv, au existat numeroase ne\n]elegeri\ntre Companie [i Prim`rie. |nt~lnim situa]ia hilar` \n care Prim`ria este \n[tiin]at` c` Societateaa cur`]at de zapad` str`zile pe unde circula tramvaiul, iar oamenii Prim`riei aruncaser` z`padape linia tramvaiului. La r~ndul sù, Prim`ria, prin Serviciul de Salubritate, someaz` Direc]iuneaCompaniei: „Subsemnatul, v` invit D-le Director s` binevoi]i a face ca, conform art. 8 din actulde Concesiune, s` se cure]e [i s` se ridice toata z`pada care v` prive[te“6.

Serviciul Drumurilor din cadrul Prim`riei, \ntocme[te un raport spre a fi prezentatinginerului-[ef, \n care arat` cum Societatea de Tramvaie nu s-a preocupat de \ntre]inereapavajului dintre [ine, care era \ntr-o stare deplorabil`. Pe l~ng` aceasta, nici dup` ce timpulnefavorabil trecuse nu se f`cuser` lucr`ri de corectare pentru cei 17 km. de pavaj care intrau \nsarcina Societ`]ii. Pentru a remedia situa]ia, s-a \ntocmit o comisie compus` dintr-unreprezentant al Societ`]ii, un inginer din Prim`rie, delegatul Ministerului Lucr`rilor Publice [i unreprezentant al Poli]iei. Comisia a constatat starea pavajului, \n mare parte serios deteriorat, pemari artere ca Mo[ilor, Academiei sau V`c`re[ti. Concesionarului \i este cerut s` extind` pavajul\n afara [inelor, cu 25-30 cm., deoarece numai prezen]a [inelor [i a tramvaiului era cauza acelor

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

82

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005deterior`ri.

Datorit` acestor ne\n]elegeri \ntre Prim`rie [i societatea concesionar`, a existat un proces\n 1883, \n urma c`ruia s-a decis c` Direc]iunea Tramvaielor era datoare s` \ntre]in` pavajul, s`cure]e [i s` ridice nu numai z`pada, dar [i noroiul dintre [ine. Se mai impunea Societ`]iischimbarea vagoanelor care erau \n stare proast`, cu unele noi ce urmau s` aib` avizul Prim`riei.

Ultima hot`r~re a dat na[tere unui alt conflict \ntre Prim`rie [i Direc]iune, pentru c` acesteiadin urm` i se cerea construirea unor localuri de a[teptare (chio[curi), dup` modelul marilorcapitale din Occident7. Aceast` prevedere era stipulat` [i \n actul de concesiune, dar nu se\ntreprinsese nimic pentru \nfiin]area lor.

Prim`ria a trimis Societ`]ii o list` cu locurile unde aveau s` fie \nfiin]ate aceste chio[curi:I. Linia [oseaua Bonaparte – Calea Mo[ilor:

- 7 localuri, dintre care 3 de pe Calea Mo[ilor se vor \nchiria. II. Linia Bonaparte – C`l`ra[i:

- 6 chio[curi.III. Linia Sf. Gheorghe – V`c`re[ti:

- doar 3 sta]ii, una fiind la „apele minerale“8.Societatea de Tramvaie considera c` cele 16 „locuri pentru ad`starea publicului“ erau prea

multe, \n raport cu num`rul de kilometri parcur[i de liniile de tramvai, consider~nd c` zecechio[curi ar fi fost suficiente. Decizia arbitrilor a impus Societ`]ii construc]ia a 12 localuri.

Inginerului-[ef al Prim`riei i s-a adus la cuno[tin]` c` „chio[cul ce societatea de tramvai \lconstruie[te \n dosul Teatrului Na]ional este o construc]iune destul de pl`cut` ochiului, dar nupoate scuti pe pasageri dec~t de ploaie, nefiind luate nici un fel de dispozi]iuni \n contrafrigului“9.

O alt` problem` care s-a ivit, \n privin]a chio[curilor, a fost aceea a materialului din caretrebuia s` fie construite. Deoarece construc]iile din sc~nduri erau interzise \n Bucure[ti,Prim`ria a solicitat ca acestea s` se realizeze din metal, fapt ce a st~rnit reac]ia Direc]iuneiTramvaielor. {i pe drept cuv~nt, dup` cum reiese din r`spunsul acesteia: „sunt nepracticefiindc` vara se \ncing [i nu vor putea s` stea oamenii sub ele, iar iarna frigu va fi [i mai mare“10.

La 12 octombrie 1883, Prim`ria a fost \n[tiin]at` c` \n trei luni toate chio[curile aveau s` fieterminate, neput~ndu-se finaliza lucr`rile \naintea acestui interval.

}in~nd cont c` trecuser` mai bine de 10 ani de la lansarea primelor vagoane, Direc]iuneaTramvaielor a f`cut demersurile necesare pentru \nlocuirea celor uzate [i sporirea parcului cunoi vagoane importate. |n mai 1883, Prim`riei i s-a cerut s` accepte vagoanele f`r` imperial`,pentru c` acelea dotate cu a[a ceva erau mult mai grele [i pentru c` oamenii se puteau urca peplatform` doar vara, nu [i \n anotimpurile r`coroase.

Prim`ria a acceptat oferta Societ`]ii, pun~nd \ns` condi]ia interzicerii fumatului \n vagoane,pentru c` se primiser` mai multe reclama]ii. R`spunsul Societ`]ii a venit la scurt timp [i afl`m c`cele 13 vagoane au fost comandate, conform fotografiei, la Philadelphia, av~nd un cost de 62.000de franci [i c` erau pe drum. Dar, privitor la fumat, se spunea: „...este imposibil de a opri, pentruc` lumea aicea s-a deprinsu cu aceste obiceiuri [i noi nu putem s` oprim publicu sub pedepsude a avea conductorii maltrata]i pe fie care di“

11

. Primul lot de 9 tramvaie din import a fost pus\n circula]ie la sf~r[itul lunii noiembrie [i fiecare vagon putea primi 12 c`l`tori \n interior,exist~nd [i [ase locuri pe platforma din fa]`, rezervate fum`torilor. Vagoanele noi, cu numerede la 52 la 60, au fost puse \n circula]ie pe linia nr. 1: Podul Mogo[oaiei — Bariera Mo[ilor.Majoritatea acestor tramvaie au f`cut, \n medie, 9-10 curse pe zi.

Alt` problem` care a m`cinat rela]iile dintre Prim`rie [i Societate a fost aceea a pre]uluibiletelor. Bine\n]eles c` Prim`ria dorea ca pre]urile s` fie c~t mai mici, \n timp ce Societatea \[ivedea amenin]ate c~[tigurile, dac` ar fi respectat cerin]ele Prim`riei. Suma total` pe care unc`l`tor o platea pentru dou` sau mai multe sta]ii nu era mai mare de 40 de bani12.

}in~nd cont c`, p~n` \n 1889, \n Bucure[ti nu existau dec~t 20 de km. de linie [i \n ciuda

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

83

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005cererilor repetate ale Prim`riei, de a se prelungi liniile mai ales p~n` la cele dou` g`ri, tensiuneas-a accentuat. La procesul din 1883, Societatea nu fusese obligat` de Comisia de Arbitraj s`prelungeasca liniile, dar existau numeroase cereri ale publicului, \n acest sens13. Refuzurilerepetate ale companiei au determinat Prim`ria s` o ac]ioneze din nou \n instan]`, pentrupreten]iile acesteia de monopol. Mai mult, \n februarie s-a ]inut o licita]ie public`, pentru a se\ncredin]a o nou` concesiune de linii de tramvaie.

Primarul Capitalei, Pake Protopopescu, a acordat o nou` concesiune. La licita]ie participaser`dou` societ`]i str`ine, una olandez` [i alta belgian`. La 29 noiembrie 1890, reprezentan]ilor celordou` societ`]i, cavalerul I. Keun, fost ministru al Olandei \n Rom~nia [i Adolf Otlet, antreprenorde tramvaie, le-a fost acordat` concesiunea, pe timp de 26 de ani. Articolul 5 prevedeaconstruirea [i exploatarea a 4 linii de tramvai cu cai [i a uneia electrice. A mai fost prezent laaceast` licita]ie Ercole Grazia-Dei, delegat al consiliului de administra]ie al „drumurilor de fier“,reprezentantul bancherului din Constantinopol, Frederico Thalasso. Concesiunea nou` a luatnumele de Societatea Anonim` pentru Exploat`ri de C`i Ferate [i Tramvaiuri14.

Concesionarii au propus Prim`riei noile tipuri de vagoane, pentru var` [i iarn`. Vagoanelede var`, asem`n`toare unor tr`suri deschise din toate p`r]ile aveau cinci r~nduri de banchete,a[ezate transversal, fiecare banc` av~nd o lungime de 1.80 m., put~nd primi patru persoane.Banchetele erau confec]ionate din sc~nduri de lemn de nuc, distan]ate \ntre ele. Reazemul eramobil, pentru ca pasagerii s` poat` vedea parcursul. Pe platforma din fa]`, l~ng` vizitiu, eraprev`zut un loc unde puteau sta [ase persoane \n picioare, iar pe cea din spate puteau sta optc`l`tori. Pentru a face c`l`toria c~t mai confortabil`, era prev`zut` suspensia pe arcuri. Exista [iun sistem de ventila]ie, \n partea superioar` [i pe laturile vagonului, iar perdelele se tr`geaulateral. Vagoanele erau vopsite la exterior \n albastru, galben [i bronz, iar la extremit`]i aveauinscrip]ionat` sigla Prim`riei. \n fa]`, \n spate [i \n lateral aveau inscrip]ionat un num`r de\nmatriculare, iar \n partea superioar` era indicat parcursul.

Tr`surile de iarn` aveau la interior dou` banchete longitudinale, cu c~te 6 locuri fiecare; laplatforma vizitiului mai erau tot 6 locuri, \n picioare, iar \n spate mai erau 5 locuri.

Deoarece \n actul de concesiune nu era specificat tipul de [ine, concesionarul nu le-aprev`zut cu traverse sau longrime pentru fixare, ci cu tiran]i de fier.

|n [edin]a din 24 februarie 1891, Consiliul Comunal aproba planurile Societ`]ii [i aducea uneleobserva]ii [i modific`ri:

- Nu a fost de acord cu linia dubl`, cu excep]ia Bulevardului;- Sta]iile se puteau \nchiria, put~nd fi folosite [i ca pr`v`lii; nu erau admise gheretele dinlemn;- Nu era aprobat` arborarea siglei Prim`riei, concesiunea fiind privat`;- Sistemul de [ine era l`sat la aprecierea concesionarului; - Vagoanele urmau s` fie dotate cu t`bli]e care s` indice parcursul [i cu iluminareinterioar`15.

Din grupul ini]ial al celor patru concesionari ai liniilor de tramvaie din Bucure[ti au r`mas \nconducerea concesiunii doar doi, respectiv Frederico Thalasso [i Ercole Grazia-Dei, J. Keun [iAdolf Otlet transfer~ndu-le primilor doi drepturile lor de concesiune: „... concesiunea sus-zis`prive[te numai pe d-l Frederico Thalasso [i contele Grazia-Dei, toate drepturile trec asupra d-luiFrederico Thalasso, care \mpreun` cu contele Grazia-Dei r`m~n absolu]ii [i singurii proprietaripe acea concesiune...“16.

Ministerul de Finan]e anun]a Noua Societate de Tramwayuri c` va trebui s` pl`teasc` o tax`de 50 bani pentru fiecare 100 lei din valoarea construc]iei17. Prim`ria a primit propunerea defurnizare a pietrei cubice pentru pavarea traseelor pe unde aveau s` fie a[ezate noile linii. |nschimb, Societatea se obliga s` suporte costul manoperei [i al nisipului. Pe l~ng` acestea,ministerul nu instituia nici o tax` comunal`, timp de 10 ani, asupra materialelor care aveau s` fieaduse prin Gara de Nord [i Gara Filaret.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

84

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005|n iulie 1891, Prim`ria a fost anun]at` c` linia Teilor-Rahovei, \n lungime de peste 4 km., urma

s` fie deschis` circula]iei. Datorit` acestei construc]ii, aproximativ 50 de proprietari de pe CaleaRahovei, care \[i vedeau amenin]ate leg`turile comerciale cu satele apropiate Bucure[tiului, auadresat o peti]ie: „Prin faptul \nfiin]`rii acestei linii, nou` comercian]ilor, schimb~ndu-secircula]ia popula]iunei rurale din vecin`tate, cu care lucr`m, pe o alt` strad`, ne g`simactualmente \ntr-o criz`, vom fi dar [i mai expu[i la enorme pagube, at~t materiale c~t [imorale“18. Prim`ria a r`spuns favorabil cererii comercian]ilor, notific~nd hot`r~rea [i Societ`]ii:linia de tramvai urma s` fie construit` p~n` \n dreptul str`zii Justi]iei. |n acela[i timp, autorit`]iles-au confruntat cu o situa]ie delicat`: peste 800 de locuitori ai C`ii Rahovei au adresat [i ei ocerere Consiliului, de a suspenda ultima hot`r~re, pentru c` linia de tramvai „\nlesneacomunica]ia la un foarte important num`r de locuitori, cari, cea mai mare parte sunt meseria[i[i lucr`tori, [i au absolut` [i mare nevoie de vitesa unui drum, care s`-i transporte mai \n toatep`r]ile ora[ului. Prin urmare decisiunea luat` pentru construc]ia acestei linii de tramvaiu a fostaplaudat` [i binecuv~ntat` de to]i cei din partea locului, care a[teptau cu ner`bdare \nceperea,terminarea [i punerea ei \n circula]ie — mai cu seam` dup` asigur`rile ce a]i dat prin \ntrunirilepublice [i prin publicitate“19.

Noua Societate de Tramwayuri avea angaja]i 24 de r~nda[i, cu ziua, [i 17 vizitii. Vizitiii erauobliga]i s` respecte un set de reguli impuse de Prim`rie:

„- Conductorii nu vor l`sa s` se urce \n vagoane dec~t numai at~]ia c`l`tori c~te locurisunt pe b`nci [i pe platforme;- Conductorii sunt datori: a nu l`sa s` se urce \n vagoane cei ce sunt \mbr`ca]i murdar saucare ar incomoda pe c`l`tori. A nu primi c~ini \n vagoane;- A nu l`sa pe cineva s` se aga]e de vagoane, fie chiar de scar`, fiind foarte periculos. Anu l`sa s` se urce vreun individ \n stare de be]ie. A nu l`sa pe c`l`tori s` fumeze \nvagoanele de iarn`”20.

Conductorii erau obliga]i s` opreasc` la sta]iile indicate, dar [i la solicitarea c`l`torilor,pentru urcare sau cobor~re, oriunde cu excep]ia locurilor \n pant`, ramp` sau \n curbe. Intra \nobliga]ia c`l`torilor s` prezinte biletul pentru control. Taxa de c`l`torie varia de la 15 bani,pentru o sta]ie, la 30 bani, pentru \ntreg parcursul.

Cumul~nd liniile Vechii Societ`]i cu cele ale Noii Societ`]i, observ`m existen]a a 10 linii detramvai cu cai:

Nr. 11. Cimitirul Sf. Vineri — Gara de Nord — Bariera Mo[ilor. Pornirea se f`cea din dreptulcimitirului, str`b`tea Calea Grivi]ei, C~mpineanu, trecea prin fa]a casei lui PakeProtopopescu, prin Lipscani [i, parcurg~nd toat` Calea Mo[ilor, se oprea \n locul actualuluimagazin Bucur Obor.Nr. 22. Bariera C`l`ra[ilor — Pia]a Victoriei. Pleca din Calea C`l`ra[ilor, parcurgea str. C.A.Rosetti [i de la Roman` ajungea \n Pia]a Victoriei. Nr. 33. Pia]a Victoriei — Bufet. Str`b`tea [oseaua Aviatorilor, p~n` \n dreptulMonumentului, f`cea st~nga pe str. Ion Mincu, p~n` la \ntret`ierea cu Kiseleff.Nr. 44. Pia]a Sf. Gheorghe — L~n`riei Str`b`tea str. Decebal, Calea V`c`re[ti, trecea podulV. Alecsandri [i ajungea \n str. L~n`riei.Nr. 55. Pia]a Sf. Gheorghe — Bariera Doroban]ilor Str`b`tea str. Col]ei, Rosetti [i ajungeap~n` \n locul unde {os. {tefan cel Mare se \ntretaie cu Calea Doroban]ilor (lacinematograful Studio).Nr. 88. Oppler – Teilor. Pornea din dreptul fabricii de bere Oppler, parcurgea str. Izvor,traversa Bulevardul Elisabeta [i, prin Brezoianu, Golescu [i Roman`, ajungea \n str. Teilor,l~ng` Spitalul Colentina.Nr. 99. Bragadiru – Mo[ilor. Pleca de la Antrepozite, parcurgea toat` Calea Rahovei,ajungea pe Sm~rdan, apoi trecea prin Pia]a C. A. Rosetti, Roman` [i de aici p~n` la cap`tulliniei, \n dreptul bisericii Sf. Ion-Mo[i.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

85

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Nr. 110. Pia]a Victoriei – Cimitirul Bellu. Pleca din Pia]a Victoriei, trecea prin Pia]a Matache,ajungea pe Brezoianu. Din Calea Victoriei trecea prin fa]a Po[tei, o lua pe Bulevardul Carol,traversa D~mbovi]a [i mergea pe [erban-Voda, p~n` la cimitir.Nr. 111. Antrepozite – Dude[ti. Pleca de la Antrepozitele Comunale, parcurgea Calea 13Septembrie, traversa Calea Victoriei, trec~nd prin fa]a bisericii Stavropoleos, ie[ind \nSm~rdan. Cap`tul era la biserica Troi]a.Nr. 112. Gara Filaret – Luter. Punctul de plecare era \n fa]a G`rii Filaret; str`b`tea str. 11iunie, Calea Rahovei, trecea D~mbovi]a pe podul din fa]a Tribunalului, ie[ea \n CaleaVictoriei, intra pe Bulevardul Elisabeta trec~nd prin fa]a Ci[migiului. Ajungea \n str. D.Golescu ,Witing [i Plevnei, p~n` la [os. Basarab21.

|n 1902, Prim`ria solicita celor dou` companii concesionare existente un plan cu intervalulde succedare a tramvaielor, pe liniile existente. Din statisticile trimise de concesionari, reiese omedie de maximum 10 minute, \n func]ie de traseu dar [i de Societatea concesionar`. Observ`mc` \n cazul vechii societ`]i, pe linia nr. 5, Doroban]i – Sf. Gheorghe, media era de peste 15minute [i linia nu era foarte lung`. Un traseu \ntr-adev`r lung \l avea tramvaiul cu nr. 12, Filaret– Luter, dar care avea o medie de frecven]` de 8 minute. Linia electric` cu nr. 14 \nregistra omedie de 7 minute.

Noua Societate f`cea aproximativ 270.000 de curse, anual, iar num`rul pasagerilortransporta]i atingea 6 milioane. Linia electric` a deservit 1 milion de c`l`tori, dar locul 1 \l ocupalinia Popa Tatu, cu 1,5 milioane. Liniile cele mai solicitate din punct de vedere al curselor f`cuteerau: Isvor, Rahovei, Popa Tatu (57.000), \n timpul verii, maximum-ul \nregistrat fiind \nperioada iunie-august.

La sf~r[it de secol XIX, Bucure[tiul avea 46.000 metri liniari de [ine pentru tramvai.Personalul care le deservea era compus din 350 de salaria]i: 90 de conductori; 90 de vizitii; 60 depavatori; 10 controlori. Se \ntrebuin]au, pe toate liniile, 49 de vagoane [i 313 cai.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

NOTE1 Ulysse de Marsillac, Ghidul c`l`torului \n Bucure[ti,Bucure[ti, 1872, p.168. 2 George Potra, Din Bucure[tii de alt`dat`, Bucure[ti,Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 287.3 Ioachim Botez, Prin Bucure[ti, odinioar` [i azi, EdituraTineretului, 1956, p. 16.4 George Potra, op. cit., p. 287.5 Bogdan Alexandrescu, Istoricul pavajelor bucure[tene,\n „Ghidul c`l`torului \n Bucure[ti“, p. 21.6 Arhivele Statului, Prim`ria Municipiului Bucure[ti,Serviciul Tehnic, dosar 34/1883, f. 63.7 Ibidem, f. 3.8 Ibidem, f. 16.9 Ibidem, f. 113.10 Ibidem, f. 59.

11 Ibidem, f. 53.12 Ibidem, f. 43.13 Ibidem, f. 3.14 Buletinul Societ`]ii Politehnice Bucure[ti, noiembrie1931, vol. II.15 Arhivele Statului, Prim`ria Municipiului Bucure[ti,Serviciul Tehnic, dosar 5 /1891, f. 13.16 Ibidem, f. 44.17 Ibidem, f. 23.18 Ibidem, f. 43.19 Ibidem, f. 57.20 Ibidem, f. 77.21 Monitorul Comunal al Prim`riei Bucure[ti, nr. 45/1890,p. 526.

86


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

|n trecere pe meleagurile noastre sau cu diverse treburi prin spa]iul rom~nesc, majoritateac`l`torilor st`ini constat` „lipsa facilit`]ilor urbane“1. Veni]i din diverse zone ale Europei, unde\ncepuse un proces de modernizare a ora[elor ace[tia descriu ora[ele }`rilor Rom~ne ca peni[te t~rguri mari, cu multe gr`dini, str`zi noroioase, \ntortocheate [i case nealiniate.

|nceput timid, procesul de \nnoire a ora[elor noastre va avea o evolu]ie rapid`, fiindobiectul admira]iei st`inilor „...\n fiecare zi capitala Valahiei se dezbrac` de caracterul ei orientalpentru a lua aspectul ora[elor din occident“2.

Cuv~nt nou \n literatura de specialitate, urbanismul3 „\[i are originea \n preocuparea de a seda ora[elor o organizare ra]ional` [i, \n special, de a se formula principiile [i a se asiguramijloacele pentru realizarea unor planuri de sistematizare, adoptate dezvolt`rii tehnice [inevoilor vie]ii moderne“4. Termen complex, urbanismul are ca axiome spa]iile libere [i celecl`dite, regularitatea str`zilor precum [i serviciile care le \ntre]in — salubrizarea, canalizarea [iiluminatul.

|n Bucure[ti, putem considera c` procesul de modernizare a \nceput \n 1826, odat` cupietruirea primei por]iuni dintr-o uli]` de c`tre domnitorul Grigorie D. Ghica. Aceast` \nnoireva cunoa[te pentru Bucure[ti [i pentru celelalte ora[e dou` perioade: etapa urbaniz`rii ascunse,disimulate, \ntre 1831-1878 [i etapa moderniz`rii active, de la 1878 la 19145.

Etapa urbaniz`rii ascunse se refer` la ini]iativele legislative din domeniul lucr`rilor edilitare,la promotorii acestor reglement`ri care, din p`cate, nu sunt puse \n practic` din cauza situa]ieipolitice [i economice \n care se g`seau }`rile Rom~ne. Promotorii urbaniz`rii \n aceast` prim`perioad` sunt particulari, statul rezerv~ndu-[i dreptul de a cere respectarea legisla]iei \nvigoare. Etapa moderniz`rii active este perioada \n care statul se implic` \n lucr`ri ample deurbanism, \n crearea unui cadru legislativ [i \n respectarea acestuia.

Prima etap` a moderniz`rii este caracterizat` prin \ncerc`ri timide de m`suri edilitare.Astfel, \n Regulamentele Organice sunt men]ionate c~teva m`suri pentru construirea delocuin]e, iar pentru Bucure[ti se prevedea amenajarea r~ului D~mbovi]a, delimitarea suprafe]eisale [i altele6. |n 1847 Bucure[tiul era \mp`r]it \n trei zone numite ocoale. |n ceea ce prive[tecondi]iile construc]iilor, \ncep~nd cu 1848 este adoptat „Regulamentul pentru aliniamentulcl`dirilor“. O importan]` mai mare vor avea Legea pentru organizarea Consiliilor Comunale [iLegea pentru expropiere pentru cauz` de utilitate public`, din 1864.

Cea de-a doua etap`, 1878-1914, este marcat`, pentru \nceput, de entuziasmul pe care \laduce cucerirea Independen]ei, fapt ce a marcat profund societatea rom~neasc`. Imit~ndmodelul francez, legile [i m`surile luate de baronul Haussmainne la Paris7, sunt adoptate dou`norme de c`tre Consiliul Comunal Bucure[ti, norme care vor avea o importan]` deosebit` \n

De lla uuli]\ lla sstrad\. ~~nceputurile uurbaniz\rii `̀nDe lla uuli]\ lla sstrad\. ~~nceputurile uurbaniz\rii `̀nora[ul BBuz\uora[ul BBuz\u

MMaarr iiaann TTuuddoorr

87

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005evolu]ia ulterioar` a ora[elor rom~ne[ti: „Regulamentul pentru construc]ii [i alinieri“ [i„Regulamentul pentru igien` [i salubritate public`“, \n 18788. Aceste dou` norme vor fi reunite\n 1881, r`m~n~nd \n vigoare p~n` \n 1925, timp \n care au fost aprobate [i adaptate la nevoilefiec`rui centru urban. Regulamentul a marcat evolu]ia ora[elor pentru o jum`tate de secol. |n1894 este aplicat` experimental o nou` lege de organizare administrativ` pentru Bucure[ti9, careulterior se va \ntrebuin]a \n unele comune urbane. Folosirea cu severitate a acestor legi a f`cutca \n scurt timp capitala ]`rii s`-[i schimbe \nf`]i[area, determin~ndu-i pe c`l`torii strìni s`-lnumeasc` „Micul Paris“10. Dac` rezultatele utiliz`rii acestor norme \n Capital` consider`m c` aufost remarcabile, este interesant de urm`rit cum s-au aplicat \n alte centre urbane.

Buzùl, vechi centru episcopal cu un important rol \n comer]ul de tranzit, cunoa[te \nsecolul al XIX-lea o dezvoltare economic` str~ns \mpletit` cu cre[terea popula]iei. |n anul 1838popula]ia Buzùlui era de 3.598 de locuitori, \n 1852 ajunge la 9.02711 locuitori, pentru ca \n 1890s` creasc` la 17.30012.

Primele m`suri edilitare sunt luate dup` instituirea Regulamentelor Organice [i constau \niluminatul public cu lum~n`ri de seu pe Uli]a Mare. |n1837 erau 38 de felinare, \n 1843 num`rullor cresc~nd la 5013. La 1841 casele \ncep s` fie construite „dup` reguli or`[ene[ti“ [i s` se aliniezestr`zile. Din 1851, pentru prima dat` pe str`zile Buzùlui apare o c`ru]` cu boi a prim`riei pentrutransportul gunoaielor14. |n 1859 \n ora[ se g`seau 24 de case cu c~te dou` caturi, 1.477 cu c~teun cat [i 70 sub p`m~nt.

Ini]iativele pentru modernizare continu` [i din 1860 c~nd se introduce pentru prima datìluminatul str`zilor cu l`mpi de petrol. Localitatea este inclus` \n categoria comunelor urbane.Se numeroteaz` casele, iar uli]ele sunt pavate cu piatr` de r~u. Din1877, uli]a ia numele de strad`[i apar t`bli]ele cu numele acestora. Cu toate aceste m`suri, \n jur de 1870 starea ora[ului erajalnic`. Continuau s` existe cartiere supuse inunda]iilor, cu b`l]i pline de ]~n]ari. Apeductul depe actualul bulevard Nicolae B`lcescu, plin de mort`ciuni [i gunoaie, devenise un focar deinfec]ie. Str`zi [i pie]e f`r` scurgere, aerul poluat din cauza rezidurilor „industriale“. Gunoaie pestr`zi [i \n cur]i, multe locuin]e f`r` geamuri mobile .

Primele m`suri concrete \n a schimba aceast` trist` imagine sunt legate de adoptarea [iaplicarea unor m`suri de modernizare, dup` Regulamentul pentru construc]ii [i alinieri alora[ului Bucure[ti, din 1878. Din p`cate, \n arhive nu s-a descoperit p~n` la aceast` dat` un plande sistematizare sau un regulament local pentru construc]ii [i alinieri. Permisiunile, aprob`rilepentru diferite construc]ii particulare, m`surile luate de autorit`]ile comunale ne vor ajuta \na „reface programul“ urbanistic g~ndit de edilii acelor timpuri.

Modul prin care se puneau \n practic` aceste norme era foarte simplu: peti]ionarul venea cu„suplica“ la secretariatul Prim`riei, de aici era \naintat` primarului care \[i punea avizul pe eatrimi]~nd-o c`tre „Comisarul Interior [i Arhitectul [ef, care vor lua m`surile legale [i vor dar`spunsul de este pentru a se da permisiunea“15.

Comisarul Interior este cel care verific` periodic proprietatea pe care urma s` se constru-iasc` sau s` se produc` o lucrare indiferent de natura sa. Arhitectul ora[ului, [eful BirouluiTehnic din prim`rie, este cel direct r`spunz`tor de toate m`surile edilitare care se pot produce\n ora[.

Pe scurt „Regulamentul pentru construc]ie [i alinieri al ora[ului Bucure[ti din 1878”, adaptatla nevoile comunei Buzù, cuprindea prevederi despre l`]imea str`zilor care trebuiau s` aib` celpu]in 12 metri, dimensiuni mai mici fiind admise numai \n cazuri excep]ionale. Pe baza \mp`r]iriiora[ului se stabilesc reguli de construc]ii pentru fiecare zon`. Astfel, pentru ocoalele centrale,proprietarul va prezenta un plan general al construc]iei [i un plan pentru fiecare pies` dincl`dire. Pentru cartierele periferice nu este nevoie de un plan, ci doar de o descriere detaliat`pentru fiecare lucrare \n parte care urmeaz` a fi construit`.

Modul de construc]ie este de asemenea foarte bine stipulat \n aceste norme. |n cartierelecentrale nu se pot face construc]ii dec~t din c`r`mid` acoperit` cu tabl` sau ]igl`, c`ci „\n afar`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

88

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005de u[i [i de ferestre orice alt` lemn`rie este oprit` la fe]ada cl`dirii“16. |n zonele periferice sunttolerate construc]iile \n paiant`, dar respect~nd linia desp`r]itoare a vecinilor precum [ialinierea. Pentru a preveni incendiile \ncep s` fie oprite construc]iile care au acoperi[ul dinlemn, iar co[urile vor avea o grosime de o jum`tate de c`r`mid` dep`rtare de orice lemn.

|n`l]imea caselor este reglementat` de zona \n care se construie[te, precum [i de l`rgimeastr`zilor. |n Bucure[ti, pe strad` cu l`rgime de p~n` la opt metri, casele vor avea un singur catcu maximum [ase metri \n`l]ime. Pentru str`zile de 8-11 metri, casele vor putea avea dou` etaje,\nsum~nd maximum14 metri. Numai pe str`zile de peste 20 de metri l`rgime se vor putea tolera4 nivele cu p~n` la 17 metri \n`l]ime. De asemenea, era interzis` amplasarea \n strad` detrotuare, st\lpi sau trepte, precum [i construirea vreunei ie[iri \n strad` din linia fa]adei17.

Prin articolul 21 „to]i agen]ii comunali [i poli]i[tii sunt obliga]i a veghea la \ndeplinirea\ntocmai a condi]iilor specificate. Ei au dreptul a cere a li se prezenta permisiunea eliberat` sprea se asigura de stricta \ndeplinire a clauzelor. |n caz de a se construi f`r` bilet de voie, vor oprilucrarea , \ncheind proces verbal, conform legii, iar \n caz de abatere de la condi]iile stipulate\n bilet sau \n regulament vor raporta \ndat` spre a se constata abaterea la fa]a locului de c`trearhitectul [ef din ora[“18.

Aceste sunt, pe scurt, unele din prevederile legii care a stat la baza procesului de urbanizaredin ora[ul Buzù, dar [i din alte ora[e. Pornind de la c~teva ini]iative particulare, pe bazabiletelor de permisiune [i a m`surilor luate de arhitectul [ef al ora[ului \mpreun` cu membriiConsiliului Comunal, voi ar`ta cum s-au aplicat [i adaptat la nevoile locale normele edilitareamintite mai sus .

Pentru reconstruc]ia unei case, precum [i pentru \mprejmuirea unei propriet`]i \n ColoareaNeagr`19, pe strada Episcopiei, \ntr-o zon` central`, arhitectul ora[ului a dat urm`toareapermisiune: „Fiindc` D. Peti]ionar a prezentat \naintea Biroului Tehnic un plan asupraconstruc]iei ce voie[te a face pe strada Episcopiei [i fiindc` lucr`rile prev`zute \n acest plancorespund condi]iilor cerute de regula or`[`neasc` at~t \n privin]a siguran]ei contra incendiilor,i se poate elibera (biletul) cu urm`toarele mo]iuni:

1. Alinierea despre strada Ilescu va fi \ntocmai paralel` cu bordurile trotuarului care s`respecte l`]imea de doi metri;2. Idem despre strada Episcopiei paralel cu linia stabilit` prin \mprejmuiri [i case de pestedrum, reprezent~ndu-l \n l`rgime de 12 metri;3. Zid`ria va fi masiv` [i \nvelitoarea cu ]igl` sau fier iar aranjamentul \nc`perilor sau altuturor pieselor cl`dirilor dup` plan, mai cu seam` \n privin]a haznalei se va p`zi strictcele prev`zute \n plan, \ngrijind de o bun` ventila]ie prin a[ezarea unui burlan pe l~ng`]eava hornului p~n` deasupra \nvelitoarei;4. Podul casei va fi pavat cu c`r`mid` a[ezat` pe lat deasupra unui strat de p`m~nt [ia[ternut cu mortar, asemenea pentru scopul siguran]ei focului se va tencui zid`riahoarnelor chiar de la podul casei“20. Aceast` permisiune este un caz fericit, undesolicitantul cunoa[te normele edilitare, arhitectul punct~nd \n biletul de voie doar uneledate tehnice care probabil nu erau bine precizate \n plan.

Altul este r`spunsul c~nd un solicitant dore[te a-[i „construi patru odì“21, \n apropierea g`rii,zon` important` pentru ora[ul Buzù, unde edilii urbei au \n vedere s` construiasc` un bulevard[i o pia]`. Astfel, arhitectul ora[ului nu poate elibera permisiunea de construc]ie: „Locul D.Peti]ionar fiind vis-a-vis de gar` [i av~nd fa]ada principal` chiar la un viitor bulevard nu poate ficonsiderat altfel (dec~t ) ca celelalte locuri din strada Elisabeta [i din fa]a platoului. D. Peti]ionarva fi \n[tiin]at c` la asemenea locuri nu este tolerat a se face o lucrare ordinar` [i numai o cl`diresistematic`, fie [i mic` dar bine lucrat [i ornat cu [icu! O asemenea cas`, mai cu seam` la uncol]u... opus (g`rii), nu se poate lucra f`r` vreun plan bine calculat c`ci va ie[i o lucrare pocit`[i proast`. Pentru aceste considerente se va pune \n vedere D. Peti]ionar c` este absolut necesara se face o lucrare sistematic` bazat` pe un plan examinat pe care va binevoi a-l depune la

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

89

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Biroul Tehnic“22.

Grija membrilor Consiliului Comunal [i \n special arhitectului pentru a impune, regulile,normele \n realizarea cl`dirilor o vedem [i \n r`spunsul dat unui solicitant care dore[te s`-[i\nveleasc` cu sc~nduri casa sa care \ns` nu respect` alinierea: „Fiindc` casa (sic!), \n chestiunese afl` (cu) un col] ie[it \n alenierea stradei afar` de acesta fiind asemenea aceast` cas` un obiectcu ur~t` \nf`]i[are, subsemnatul opineaz` c` nu este admisibil o \nvelitoare din nou cu sc~ndur`,astfel va r`m~ne prim`ria \n rezerv` cu dreptul de a cere retragerea casei la linia cuvenit` saua cere prefacerea casei c~nd va socoti de cuviin]`“23.

|ntr-o zon` apropiat` centrului arhitectul va lua o m`sur` de compromis \ntre o zid`rie dec`r`mid` [i o construc]ie de paiant`, dar cu respectarea normelor \mpotriva incendiilor [i cufa]ad` bine finisat`. „|n cazul dac` se tolereaz` construc]ia \n paiant`, cu gardul se cere absolutnecesar a se lucra peretele cu tencuial` dreapt` [i dri[cuit` ca [i zidul cu mortar de nisip.|nvelitoarea \ns` cu ]igl` system de Marsilie (sic!) sau celor introduse noi \n fabrica local` c`cipe acea strad` nu este admis nicidecum a se \nveli cu sc~nduri fie chiar \n`untrul cur]iiasemenea se cere obligatoriu ca ridicarea de-mprejurul sobelor ,vetrelor sau hoarnelor s` fiemasiv` de c`r`mid` [i podul casei s` fie pavat“24.

|n zona central` a ora[ului \ncep s` se ridice cl`diri cu dou` etaje. Ini]iatorii acestorconstruc]ii sunt oameni cu un statut social mai ridicat: negustori me[te[ugari, care cunoscnormele de construc]ie, ei ad`ug~nd peti]iilor [i planul viitoarei cl`diri. Arhitectul elibereaz`permisiunea dar cu observa]ia: „ca lucrarea \n ceea ce prive[te soliditatea construc]iei \n detaliueste numai responsabilitatea D. Antreprenor \ns`rcinat cu cl`direa (construc]ia)“25.

La respectarea reglement`rilor de construc]ii contribuie [i popula]ia ora[ului semnal~ndoficialit`]ilor locale toate neregulile.

Astfel un grup de [ase or`[eni \n[tiin]a prim`ria de nerespectarea regulilor de construc]iede c`tre un vecin de-al lor. Oameni \ntreprinz`tori, reziden]i \ntr-o zon` central` a ora[ului \ncare pulseaz` \ntreaga activitate me[te[ug`reasc`, cei [ase peti]ionari sunt con[tien]i deavantajele pe care le aduc \ndeletnicirii lor o strad` cu un spa]iu larg pentru circula]ie, pentruetalarea m`rfurilor, unde m`surile de cur`]enie [i de „hygien` public`“26, se pot aplica mai u[or[i cu rezultate mai bune.

Cunosc~nd aceste avantaje ale procesului de urbanizare ei recunosc „foloasele“ legii deexpropiere pentru cauz` de utilitate public` din 20 octombrie 1864, chiar dac`, poate au fost„afecta]i“ de aceasta norma, apreciind eforturile „Autorit`]ii Administrative [i Comunale carese silesc... ca str`zile s` nu fie niciodat` \nchesuite27. Voiesc aplicarea legii, „c~nd \i vorba pentruuli]e de comunica]iuni... astfel ca s` aib` at~t l`rgimea suficient` c~t [i o direc]iune regulat`“28.

Cei [ase peti]ionari nu se opresc aici, ei doresc continuarea acestor m`suri de modernizare,astfel ca „toate stradele din acest ora[, cu timpul va avea l`rgimea suficient`“29.

Interesant de urm`rit sunt [i etapele demersului. Depus` la secretariatul prim`riei la 17 mai1878 este \nm~nat` primarului \n aceea[i zi. Acesta a luat imediat m`suri trimi]~nd o not` poli]ieiprin care le cera ca: „imedia(t) s` dispoza]i propirea... din espusa lucrare“30. Dispozi]ie dus` la\ndeplinire.

Un alt locuitor al ora[ului v`z~nd c` i se \ncalc` proprietatea de c`tre un vecin printr-oconstruc]ie neautorizat` se adreseaz` primarului: „v`z~nd c` se construe[te o cas` sau magazie,nu [tiu bine ce poate fi, cu care cl`dire mi se \ntunec` lumina casei, apoi mai atac` [iproprietatea mea, l`s~nd scurgerea apei pe b`t`tura mea [i dup` c~t sunt informat numitul faceaceast` lucrare f`r` permisiunea onorabilei Prim`rii [i f`r` a se face vreo aliniere de c`tredomnul arhitect al ora[ului“31. Oficialit`]ile locale \n[tiin]ate despre aceste nereguli vor luam`surile necesare pentru a \mpedica abaterile semnalate de peti]ionar.

Prima parte a urbaniz`rii active este legat` de ini]iativele particularilor. Distan]a mic` deCapital`, facilitat` si de calea ferat`, \i pune \n leg`tur` cu realiz`rile [i nout`]ile de aici pe carele adopt` propriilor nevoi [i statut social. Oficialit`]ile locale \n primul r~nd prin Arhitectul

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

90

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005ora[ului suprevegheaz` aplicarea [i respectarea legii.

De fapt \n 1878 Buzùl, ca de altfel [i Bucure[tiul [i alte cente urbane nu au sedii aleprincipalelor institu]ii ale statului ale prim`riei, poli]iei, judec`toriei, nu sunt localuri de [coli.Mecanismul pornit [i exersat de ini]iativele particulare va fi des`v~r[it de administra]ia local`.Din 1881 au debutat marile proiecte edilitare, care au avut ca rezultat crearea de maribulevarde, cl`diri pentru institu]ii [i alte facilit`]i urbane.

NOTE1 Fernard Braudel, Timpul Lumii, Bucure[ti, EdituraMeridiane, 1989, vol. 2, p.102.2 Dana Harhoiu, Bucure[tii, un ora[ \ntre orient [i occi-dent, Bucure[ti, Editura Simetria Uniunea Arhitec]ilordin Rom~nia [i Arcud, 1997, p. 58.3 Termenul a fost creat \n 1867 de c`tre arhitectul spaniolCerda, \n a sa Théorie générale de l’urbanisation, Paris,1979, apud Jean-Louis Harouel, Istoria Urbanismului,Bucure[ti, Editura Meridiane, p.5.4 Alfred Cretzulescu, [i I.G. V~ntu, Bucure[ti, Urbanismuljuridic, Atelierele Grafice Voievodul Mihail, 1939, Vol. 1,p.VII.5 Nicolae Lascu, Bucarest au XIX-eme siecle etl’urbanisme moderne, \n „Bucure[ti-materiale de istorie[i muzeografie“, Nr. 12, 1997, p. 65.6 ***, Regulamentul Organic \ntrupat cu legiuirile din anii1831, 1832 [i 1833 [i adùgat la sf~r[it cu legiuirile de laanul 1834 \mp`r]ite pe fiecare an, precum [i cu o scar`deslu[it` a materiilor, Tip`rit la pitacul Karkaleki,tipograful cur]ei , Bucure[ti, 1841, p. 594-625.7 Georges Duby, sous la direction de, Histoire de laFrance urbaine, Paris, Seuil, 1983, p. 671.8 Nicolea Lascu, op. cit. p. 66.9 Ibidem, p. 66-67.10 Caselli Domenico, Cum au fost bucure[tii odinioar`,Bucure[ti, Silex, 1994, p. 4.11 Gh. Petcu (coord.), Municipiul Buzù — Monografie,Buzù, Editura Alpha, 2000, p. 58.12 Marele Dic]ionar Geografic al Rom~niei — alc`tuit dup`dic]ionarele par]iale pe jude]e, Bucure[ti, Stabilimentul

Grafic, J. Usocecq, 1899, vol. II, p. 121.13 Eugen M. Constantinescu, Buzù — mic` enciclopedie,Buzù, Biblioteca Meosoios, 2000, p. 285.14 Dimitri Gh. Ionescu, Istorai ora[ului Buzù din cele maivechi timpuri p~n` ast`zi, Bucure[ti, Editura Litera, 1979,p. 135.15 Arhivele Na]ionale ale Rom~niei, Direc]ia Jude]ean`Buzù (\n continuare A.N.R.D.J. Bz.), dosar nr. 4/1878,fila 36.16 Dimitrie D. Poltineanu, Codicele Comunale Complete— coprind tote legile comunale [i generale decretate dela 1878 p~n` la finele sesiunei corpurilorlegiuitoare dinanul 1883, Bucuresci, Tipografia Modern` Grigorie Luis,1883, p. 24.17 Ibidem, p. 24-54.18 Ibidem, p. 32.19 Ora[ul Buzù era \mp`r]it \n patru culori-cartiere:Negru, Ro[u, Galben, Albastru.20 A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila 66, verso.21 A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila91.22 A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila 91 verso.23 Ibidem, fila, 15 verso.24 Ibidem, fila, 88 verso.25 Ibidem, fila, 115 verso.26 Ibidem fila, 123 verso.27 Ibidem.28 Ibidem.29 Ibidem, fila 124.30 A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 1/1878, fila 218.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

91


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee mm

oodd

eerrnn

\\

Pentru omul de ast`zi prins \n stresul activit`]ilor cotidiene care-l solicit` din ce \n ce maimult, timpul liber devine o prioritate mereu am~nat` [i pe deplin consumat` atunci c~nd seproduce. At~t societatea consumerist` [i globalizatoare a \nceputului de secol XXI, c~t [isocietatea sf~r[itului de secol XIX, c`reia de abia \i fusese eliberat` re]eta consumului [i carecultiva individualizarea prin intermediul na]iunii, re]in f`r` rezerve legea fizicii conform c`reiaviteza reprezint` raportul dintre distan]` [i timp. Istoria a nuan]at cele trei variabile ale legiienun]ate (d, v, t), determin~ndu-le s` varieze [i mai mult \n decursul secolului XX. Dac` ast`zi,viteza este mult prea mare [i timpul prea scurt, la sf~r[itul secolului XIX coordonatele erauinversate: viteza era prea mic` [i timpul mult prea mare. |n urma unui banal calcul matematicobserv`m c` nu doar distan]a trebuie revizuit` [i reg~ndit`, ci [i activit`]ile omului, aspectvalabil indiferent de perioada pe care am aduce-o \n discu]ie. Chiar dac` ast`zi utilizareano]iunii de timp liber poate fi aplicat` [i locuitorilor din mediul rural1, pentru sf~r[itul secoluluial XIX-lea, no]iunea este una exclusiv citadin`.

Patru elemente \[i aduc aportul la identificarea no]iunii de timp liber la sf~r[itul secolului alXIX-lea: memoriile [i impresiile celor care au tr`it la momentul respectiv2, studiile elaborate \ndecursul timpului privind istoria [i via]a Bucure[tiului de odinioar`3, relat`riile c`l`torilorstr`ini4 [i reclamele cuprinse \n paginile ziarelor5. Timpul liber \n accep]iunea rom~neasc` atermenului sufer` \ns` anumite modific`ri, neput~ndu-se identifica pe deplin cu accep]iuneatermenului loisir din epoc`6, dar nici cu cea de ast`zi7. Chiar dac` pentru secolul al XIX-leano]iunea este una exclusiv citadin`, \n interiorul acestui spa]iu ea poate fi aplicat` doar elitei.Pentru grupul social amintit timpul liber nnuu rreepprreezziinntt`̀ oo nneecceessiittaattee, o posibilitate de a „schimbadecorul, aerul [i poate chiar impresiile cotidiene“8, ci este privit mai degrab` ca oo oobblliiggaa]]iiee,,devenind conform opiniei exprimate de Thorstein Veblen9 \n 1899, un „consum neproductiv detimp“10. Dar acest consum introduce bog`]ia simbolic` determinat` de necesitatea ostenta]iei11,iar de aceast` regul` nu vor sc`pa nici chiar cele mai s`race paliere ale societ`]ii12. La [osea se\nt~lnea „tot Bucure[tiul monden [i elegant“13, venit aici cu „frumoasele birji [i str`lucitoarelemilorduri“14. De ce [oseaua Kisseleff [i de ce lumea bun`? O lege nescris` a timpului ofer`r`spunsul: „orice persoan` care se respect` trebuie s` vin` cel pu]in o dat` pe zi, de la ora dou`la ora patru, \n timpul iernii, [i de la [apte la zece, \n timpul verii”15. A[adar, o obliga]ie, daraceast` obliga]ie trebuie \n]eleas` ca form` de acceptabilitate [i consacrare social`. Pe fondulacestei „obliga]ii“ la Bucure[ti „lumea se distreaz` eennoorrmm (s.n.)“16, capitala oferind „promenadeunice“17.

Aceast` modificare a moravurilor cotidiene trebuie corelat` cu faptul c` ora[ul renun]ase laobiceiurile sedentare de alt`dat` devenind mult mai dinamic, fapt u[or de sesizat prin num`rul

Tache RRusescu ssau ssufletul ccomer]ului ccuTache RRusescu ssau ssufletul ccomer]ului ccuvorbe –– sstudiu pprivind rreclama bbuneivorbe –– sstudiu pprivind rreclama bbuneidispozi]ii lla ssfâr[itul ssecolului aal XXIX-lleadispozi]ii lla ssfâr[itul ssecolului aal XXIX-llea

MMaarr iiuuss-FF lloorr iinn DDrraa[[oovveeaann

92

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005mare de cafenele, braserii, cabarete, restaurante, cofet`rii, gr`dini, reprezenta]ii de teatru saude circ \n distribu]ia c`rora erau incluse o serie de celebrit`]i strìne, baluri ale unor societ`]isau pariuri la hipodrom, alt`dat` necunsocute rom~nului18. Pe acest fond se modeleaz` gguussttuull casemn distinctiv [i simbolic al unei grup`ri \n s~ndul unei structuri sociale19.

Distrac]iile nu lipsesc din via]a Bucure[tiului, \n cadrul unor spa]ii luxoase, poe]i, scriitori,arti[ti, oameni politici sau intelectuali joac` biliard sau c`r]i, beau bere, ascult` muzic` [i discut`despre art`, literatur` [i politic`. |n dorin]a lor de a privi, dar [i de a fi privite, femeile elegante,cu un devotament neobosit, vin s`-[i etaleze toaletele splendide. |n lunile de var`, aceea[i lume„elegant`, monden` [i bogat`, porne[te spre locuri mai r`coroase \n ]ar` sau se \mpr`[tie «\ncele patru col]uri ale Europei»“20.

Din p`cate toate aceste relat`ri aduc \n discu]ie doar posibilit`]ile de petrecere a timpuluiliber al \naltei societ`]i, elud~nd timpul liber al celor de categoria a doua21. Prezen]a \n paginileziarelor a nenum`ratelor reclame promov~nd serviciile teraselor [i restaurantelor, a reprezen-ta]iilor de circ sau alerg`rilor de la hipodrom unde erai invitat s`-]i petreci timpul liber, confirm`\nc` o dat` faptul c` la sf~r[itul secolului al XIX-lea, cel pu]in \n Bucure[ti, exista o intens` via]`monden`. Ca urmare a muta]iilor22 ce se produc doar la periferie mai \nt~lnim „c~rciumi“23 [i„bodegi“24, \n zona central` acestea fiind \nlocuite de „birturi“25, „baruri“, „cafenele“26 [i„restaurante“27. Restaurantul devine astfel o posibilitate de petrecere a timpului liber. Conforminforma]iei preluate din reclame, existau mai multe stabilimente care prin intermediul ofertei,p`reau a rivaliza cu succes. Printre restaurantele ale c`ror proprietari au \n]eles s` apeleze lareclam` pentru a-[i difuza serviciile se num`r`28: Restaurantul „La Vi]ele de Aur“29, Gr`dinaRa[ca30, Cafe Hugo31, Restaurantul [i Cafeneaua „Collaro“32, Restaurant „Floreasca“33, HerastreulVechiu34, „Cafeneoa [i C~rciuma de la Hotel Nem]oaica“35, Gr`dina „Furnica“36, Birtul P.V.Criticos37, Restaurantul „Bobinca“38, Restaurantul R. Simion39, Restaurant „Vila Rusescu“40, Gr`dina[i Restaurantul „Spiridon“41, „Vila Baicoinau“42, Restaurantul V.H. Cosma43, Restaurant „Atena“44,Restaurantul I. Georgescu45 etc.

|n demersul nostru ne vom axa doar pe acele reclame ce promovau serviciile lui TacheRusescu. Considerentele care ne-au determinat s` alegem reclama acestuia sunt multiple46. |nprimul r~nd pentru faptul c` aceast` reclam` ap`rea doar \n paginile „Adeverului“ \n anul 189247.Cel de-al doilea criteriu vizat este forma de prezentare. Dac` \n materie de bijuterii existaTheodor Radivon care propunea un alt mod de a face reclam` [i anume prin intermediulcatrenelor, \n promovarea serviciilor restaurantului sù, Tache Rusescu propunea acela[i model.Diferen]a const` \n faptul c` mesajul celui din urm` este \nso]it permanent de un ton umoristiccare „ajut` la captarea [i men]inerea aten]iei, la crearea [i \ntre]inerea dispozi]ei pozitive fa]`de produsul/serviciul promovat“48 [i de faptul c`, spre deosebire de bijutier, Tache Rusescu \[iadapta constant reclama realit`]ilor timpului sù. |n aceste condi]ii, pe l~ng` serviciile oferiteconsumatorilor, holera, congresul studen]ilor sau mi[carea Memorandumului devin subiectepentru promovarea birtului sù. De asemenea, reclama suprinde [i modalit`]ile de utilizare atimpului liber \n perioada respectiv`, restaurantul sù fiind adesea invocat de cei ce se afl` \nexcursii pe munte, la alerg`ri la hipodrom sau \n stabilimentele balneare, tocmai pentru aamplifica ideea unicit`]ii serviciilor furnizate de el. Un alt aspect ce se cuvine men]ionat este cellegat de amplasarea reclamei de fiecare dat` aceasta put~nd fi localizat` \naintea rubriciipropriu-zise de inser]ii [i reclame.

Pentru \nceput ne vom \ndrepta aten]ia asupra reclamei promovate de Iordache Ionescudeoarece calitatea superioar` a serviciilor furnizate de Rusescu este datorat` \ndelungateipractici efectuate \n subordinea acestuia, fapt de altfel recunoscut [i men]ionat de Rusescu \ntr-o serie de reclame. Iodache Ionescu pare a fi un punct de reper pentru mul]i care inten]ionaus` p`trund` pe aceast` pia]`. Reclama promovat` de Ionescu este pe c~t de simpl`, pe at~t deconcis`, men]ion~ndu-se doar loca]ia restaurantului („Strada Covaci nr. 3“49) [i faptul c` \n cadrullocalului se poate audia „musica na]ional` \n toate serile“50. |n restaurant „intrai (...) aplec~ndu-

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

93

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005te, dar m~ncarea51 fiind foarte bun`, era lume mult`“52. Pentru cei care asemenea lui Rusescudoreau s` se impun` pe pia]`, experien]a dob~ndit` ca subordona]i ai lui Ionescu se poateconstitui \n garan]ia succesului, motiv pentru care acest fapt era frecvent men]ionat \nreclamele promovate. Pentru unul dintre ace[tia, cei zece ani de experien]` \n cadrulrestaurantului lui Iordache Ionescu ar putea constitui „destule garan]ii ca onor. vizitatori“53 s` fifost pe deplin mul]umi]i \n momentul c~nd apelau la serviciile restaurantului „Gr`dina Furnica“,aflat \n strada Gabroveni, \n incinta Hotelului Rom~nia54. Chiar [i Dumitru Enescu, cel care va lua\n antrepriz` Casino Petrovici, \[i promoveaz` serviciile anun]~ndu-[i clientela c` \ndelungata„practic` ce am f`cut \n afacerile D-lui Iordache N. Ionescu la restaura]iunile D-sale din stradaCovaci No. 3 [i hotelul Hugues me face a crede c` \ntreprinderea \mi va fi \ncoronat` desucces“55.

Pentru a oferi o imagine c~t mai exact` a modului \n care Rusescu \[i promova serviciile [ipentru a u[ura identificarea a ceea ce poate interesa \n acest studiu, vom prezenta reclamele pebaza subiectelor ce stau la baza conceperii lor.

LLAA RRUUSSEESSCCUU SSAAUU „„GGRRååDDIINNAA MMOODDEELL““56

Pentru a se putea impune pe pia]`, Rusescu era con[tient c` publicul consumator trebuie s`-i cunoasc` adresa [i serviciile promovate. |n acest sens, primele sale inser]ii se vor axa pedifuzarea unor mesaje informa]ionale credibile privind serviciile furnizate, \n vederea form`riiunor atitudini favorabile acestor servicii. |n aceste condi]ii cititorul „Adeverului“ afla la mijloculanului 1892 c`

„|n Bucure[ti e o gr`din` Frumoas` ‘ntocmai ca un rai De mu[terii e ve[nic plin` Fiind c’acolo e de trai...M`n~nci ca bimba[a de bine {i nu te cost` mai nimic,Ai l`utari de prima clas` Ce c~ntece frumoase zic...-Dar unde e ast` minune? Este la doi pa[i de teatru, Este gr`dina lui Rusescu,|n Calea Plevnei numeru patru“57.

Astfel, pe l~ng` faptul c` se afl` aproape de centrul capitalei58, restaurantul, un col] rupt dinRai, este frecventat at~t datorit` mediului ambiant, dar, \n egal` m`sur`, [i pentru m~nc`rurilealese [i ieftine. Oferta este pe larg prezentat` \ntr-o serie de reclame prin intermediul c`roraafl`m c` Rusescu s-a aflat la un moment dat \n serviciile lui Iordache Ionescu:

„P`tl`gele \mp`nate, Numite inambaldi, A[a bine preparate Nic`eri nu vei g`si Ca la birtul lui Rusescu Care-a fost [i sucursal` Lui Iordache Ionescu Renumit \n Capital`. -Dar m~nc`ril-ale l’ante? Ce cusur au ele iar`? - Au cusur c` sunt gustoase (s.n.) {i nu mai g`se[ti spre sear`“59.

|n acela[i stabiliment mai puteai g`si

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

94

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005„Pl`cute macmahoane Cu Dorna preparate, M~nc`ri foarte ggustoase (s.n.) Cu sosuri minunate. {i mititei d’ì prima Inven]ia lui Iordache“60.

Dac` m~nc`rurile realizate dup` re]etele „inventate“ de Iordache sunt gustoase pentrusimplul fapt c` poart` eticheta acestuia, Rusescu punea la dispozi]ia clen]ilor sì [i altem~nc`ruri la fel de „gustoase“61 [i chiar „foarte gustoase“62, motiv pentru care era imposibil, casimplu trec`tor pe l~ng` restaurant, „s` nu te lingi pe buze“63.

Birtul este de preferat stabilimentelor balneare, serviciile furnizate de acestea fiind replica\n oglind` a celor promovate de Rusescu. |n aceste condi]ii se \n]elege de ce un „oare cine“64

considera c` „De c~t la bì s` merg S` cheltuiesc parale{i s` m`n~nc mai prost Ca ni[te pu[lamale... De c~t c` cheltuesc Pe drum, pe locuin]`, Eu care n’am de loc Nici o suferin]` Mai bine la Rusescu, L~ng` Hotel de Fran]a, Me duce de ospetez Seara [i diminea]a...“65.

Dup` cum se poate observa, acel loc numit „acas`“ unde g`se[ti de regul` m~ncarea cea maibun` are corespondent \n sfera public` birtul lui Rusescu. De aceea amicul Ionescu \ntrebat fiindunde se duce r`spunde:

„ - Me duc s` dejunez acum La birtul lui RusescuC`ci este birtul cel mai bun {i cel mai cùtat; L~ng` Hotel de Fran]a De vale a[ezat... G`se[ti m~nc`ri g`tite fin Nem]e[te, rom~ne[te; {i-ori ce legum` este \nt~i Aicea se g`se[te... Serviciul este minunat, {i de dorit nu las`, M`n~nci mai bine, s` me crezi, Mai bbine cca aacas` (s.n.)“66.

Dac` la Rusescu te sim]i mmaaii bbiinnee, atmosfera generat` de spa]iul numit generic aaccaass`̀ treceautomat \n plan secund, explic~ndu-se astfel de ce birtul este locul de unde pleci (men]ionareamicului dejun) [i unde te \ntorci (men]ionarea cinei).

Dup` cum se observ`, Tache Rusescu se deta[eaz` de emulii sì prin „c~ntecile noui“67 pecare „nici Ghebauer nu le are“68, explic~ndu-se astfel de ce gr`dina este mereu plin`, de ce bunadispozi]ie predomin` \n r~ndul cleintelei [i de ce lùtarul Tache a devenit vestit. Mediul ambiantpl`cut este \ntre]inut [i de al]i „lùtari de prima clas`“69 care, asemenea lui Rusescu, „c~ntecefrumoase zic“70. Pentru c` \n perioada avut` \n discu]ie igiena public` [i cea privat` erau adesea

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

95

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005printre principalele teme de discu]ii ale ziarelor, Rusescu se recomand` ca av~nd [i un „birtigienic“71, conform standardelor prescrise de doctorul Babe[72. |n aceste condi]ii clientela nupoate fi dec~t una de primul rang, format` din studen]i, „medici mul]i [i profesori“73, „lume deafar`“74 [i „mai cu seam` ofi]erime“75. Dac` [i ace[ti oameni cu [coal`, nicidecum ignoran]i cuprodusele pe care le consum` [i care nu se las` u[or manevra]i de aparen]e au ales acest birt \ndauna altora, garant~nd astfel prin prezen]a lor calitatea serviciilor, de ce nu ar face aceea[ialegere [i ignoratul, credulul?

MMII{{CCAARREEAA MMEEMMOORRAANNDDUUMMUULLUUIIAt~t evenimentele care preced, c~t [i urm`rile Mi[c`rii Memorandumului sunt prezentate cu

mult` acribie \n periodicele timpului, \n cadrul acestora ap`r~nd articole ce men]ioneaz`conflictele existente \ntre unguri [i rom~ni la sf~r[itul secolului al XIX-lea \n Transilvania76.Acestui eveniment Rusescu \i dedic` dou` inser]ii, care dac` nu ar men]iona c~ntecele„De[teapt`-te Rom~ne!“ [i „Dulcea Bucovin`“, s-ar \nscrie \n linia pur informal` a celorlalteinser]ii prezent~nd calitatea serviciilor furnizate \n birt. Ambele inser]ii se \ncheie \ns` cumen]ionarea c~ntecului-mar[ „De[teapt`-te Rom~ne!“ ce putea fi audiat doar la ore t~rzii dinnoapte. Se considera probabil c` simpla intonare a acestui mar[ reprezint` o form` desolidarizare cu ac]iunile rom~nilor din Transilvania. Analiza textului acestor inser]ii vine s`confirme acest fapt, put~ndu-se sesiza, bucuria [i pl`cerea conferit` clien]ilor de audiereaacestui mar[:

„{i’]i c~nt` l`utarii... S’ascul]i zzeu, pp~n` mm~ine(s.n.)…- Ce c~nt`? - C~nt` mar[ul: «De[teapt`-te Rom~ne!»..“77,

dar [i interesul manifestat pentru acesta:„Mul]i ce vin de vreme P~n` tt~rziu rrem~ne(s.n.), Ca s` asculte mar[ul: «De[teapt`-te Rom~ne!»“78.

Cea de-a doua inser]ie, care men]ioneaz` [i c~ntecul „Dulcea Bucovin`“, confer` muziciir`spunderea pentru faptul c` birtul este mereu plin:

„Gr`dina lui Rusescu E’n tot-d’auna plin` C`ci l`utarii c~nt`“79,

elud~nd complet calitatea serviciilor culinare oferite \n cadrul birtului.

HHOOLLEERRAA|n condi]iile \n care pe prima pagin` a ziarului „Adeverul“ ap`reau constant articole cu titlul

„Holera“ ce prezentau evolu]ia epidemiei de la Sankt Petersburg la New York, Rusescuabordeaz` [i aceast` problem` \n inser]iile sale. Grija manifestat` de Rusescu fa]` de posibileleurm`ri ale acestei epidemii are mai degrab` o tent` comercial`, el p`str~nd acela[i ton umoristic\n prezentarea serviciilor sale. Nu era \ns` singurul care trata holera \ntr-o asemenea manier`80.

La sf~r[itul lunii august 1892, titlurile unor inser]ii, cum ar fi „|n vederea holerei“81, „LaRusescu“82, „O carantin` pl`cut`“83 sau „Consiliu“84, prezint` singurul remediu posibil \n tratareaacestei epidemii: vizita la birtul lui Tache Rusescu. Vizita devine \ndrept`]it` din moment ce oserie de doctori, personaje \n cadrul unor dialoguri fictive, o recomand`:

„Clientul: - Doctore, ce s` fac eu s` nu \mi pese de holer`? Doctorul: - Cite[te instruc]iunile consiliului sanitar. Clientul: - Le-am citit. Acolo spune c` trebue s` m`n~nc bine. Unde a[i putea s` fac lucru

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

96

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005`sta?Doctorul: - Ce prost e[ti. M`n~nc` la birtul lui Rusescu care e recunoscut ca cel mai bun“85.

Ulterior asemenea doctori primesc [i un nume, cum este \n cazul doctorului Sic`. Dac`dialogul prezentat mai sus era ceva mai intim, \ntre un anumit doctor [i un anumit pacient, dar\n cadrul c`ruia oricine se putea reg`si \n ipostaza clientului, de data aceasta \ndemnul esteadresat tutror:

„Voi (s.n.) ce ]ine]i la s`n`tate, Pe c~nd holera ne (s.n.) constr\nge, M~nca]i la birtul lui Rusescu {i n’o s’ave]i de ceve pl~nge“86.

Nu doar „medicii“ se \ntrec \n a recomanda birtul, ci [i mu[terii [i „m~nc`cio[ii“ care-[i petrecconstant timpul \n acest birt. Conform relat`rilor unui martor:

„De holer` speriat, Un mu[teriu se duse Tocmai la birtu lui Rusescu La mas` chiar se puse Dar dup` ce m~nc` pu]in,Sorbind [i un pahar87, Strig`: Holer`, po]i veni, De tine n’am habar!“88.

M`rturiile lor, \n condi]iile \n care „vorbesc“ pe \n]elesul poten]ialilor consumatori, devinastfel mai credibile, pentru simplul fapt c` ei au testat produsele. Dac` ei au reu[it, de ce nu arreu[i [i ceilal]i? {i de ce nu ar reu[i aplic~nd acela[i procedeu? Mai mult, \n condi]iile uneiputernice difuziuni a epidemiei ar fi de dorit ca izolarea preventiv` a celor care au intrat \ncontact cu un mediu contagios s` se produc` tot la Rusescu \n birt. „Un m~nc`cios“89 era fermconvins c`:

„Dac’ar fi pentru holer` S` me ]ie’n carantin`, A[ voi numai’ntr’o parte La Rusescu \n gr`din`“90.

A[adar, birtul nu este doar unul ieftin, cu muzic` bun` [i m~nc`ruri alese, ci [i sigur \ncondi]iile \n care nici m`car o epidemie de talia holerei nu putea aduce atingere celor care seaflau \n interiorul acestuia.

SSFFAATTUURRIILLEE MMEEDDIIUUCCLLUUIINu numai \n materie de holer`, ci [i \n probleme legate de diet` sau igien`, sfaturile

medicului erau prezente \n inser]iile lui Rusescu. Un anume doctor X recomanda celui care \[idorea:

„R`coare ca la munte Ca la Ruc`r ssau PPredeal? {i m~nc`ri cum nu se afl` Nici lla mmunte nnici lla ddealVrei stomacul s` ]i’l vindeci S` fii ro[u [i frumos? S` ai bune dispozi]ii, S` umbli trei po[ti pe jos? Du-te zilnic de m`n~nc`, {i’]i arat` elegan]aLa terasa lui Rusescu, {tii, l~ng` Hotel de Fran]a“91.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

97

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Inser]ia aduce \n discu]ie o serie de aspecte asupra c`rora se cuvine s` ne \ndrept`m aten]ia.

Apare din nou ideea petrecerii timpului liber \ntr-un alt spa]iu, departe de stresul cotidian, maiexact la Ruc`r sau Predeal. Chiar dac` inser]ia este publicat` la sf~r[itul lunii iunie92, ea nupromoveaz` aceste spa]ii, dimpotriv`, ofer` alternativa. Pentru cei care nu au p`[it \n acestelocuri, dar [i pentru nostalgicii acestora, birtul lui Rusescu devine spa]iul ideal. Iar \ntr-un spa]iuideal m~ncarea nu poate fi dec~t foarte bun`, a[a cum nu se g`se[te „nici la munte nici la deal“93,ci doar la c~mpie, fiind astfel avertizat c` te afli totu[i \n Bucure[ti, \n ciuda atmosferei din local.{i pentru c` e[ti \n Bucure[ti, problema acceptabilit`]ii sociale revine prin posibilitatea etal`riiluxului [i a elegan]ei \n acest cadru select, determinat at~t de calitatea serviciilor pomovate, dar[i de amplasarea acestuia \n imediata apropiere a Hotelului Fran]a.

Un dialog asem`n`tor \l reg`sim [i \ntr-o alt` inser]ie94 care prezint` \n form` concret`rezultatele unui asemenea tratament. Un t~n`r, „din fire prea anemic“95, „d`[irat [i slab“96, \nurma respect`rii indica]iilor medicului de a se hr`ni „numai la birtul lui Rusescu“97, a dob~ndit oconstitu]ie robust`, motiv pentru care „nu’ncape nici pe u[`...“98.

CCOONNGGRREESSUULL SSTTUUDDEENN}}IILLOORRLa \nceputul lunii septembrie a anului 1892 urma s` se desf`[oare la Roman un Congres al

studen]ilor. |n perioada 8-11 septembrie apar constant articole („Congresul de la Roman“99,„Congesul Studen]ilor“100 etc.) prezent~nd evolu]ia dezbaterilor acestei \ntruniri101. Anticip~ndevenimentul, Rusescu \i dedic` dou` inser]ii \n intervalul 5-6 septembrie. |n cadrul acestora \ireg`sim pe studen]i \n postura de beneficiari ai serviciilor lui Rusescu:

„Duc cu ei pentru m~ncare, |ntr’un geamantan \nfipt, Un pachet de la Rusescu C’un pui de g`in` fript...“102.

Calitatea serviciilor furnizate de Rusescu este garantat` de aceast` dat` de cei care nu vorlua parte la eveniment, dar care sus]in acest demers tocmai pentru c`:

„De ast` dat` Va fi ferice de studen]i...“103.

|n condi]iile \n care, dup` cum am v`zut, \n birtul lui Rusescu „vine studen]ime“104, era dea[teptat ca acesta s` sus]in` deplasarea acestora la Congres. Mesajul ce r`zbate din aceste inser]iieste simplu: nu circul` numai ideile, circul` [i m~ncarea, [i nu orice fel de m~ncare ci aceeapreparat` \n birtul lui Rusescu.

CCEE SSPPUUNN UUNNIIII — RROOMMÂÂNNIIII,, CCEE SSPPUUNN AALL}}IIII — SSTTRRååIINNIIIISimbolurile na]ionale105 sunt [i ele pe deplin utilizate de Rusescu \n elaborarea unor inser]ii.

Acestea au menirea de a crea impresia c` o dat` intrat \n birt fiecare posibil consumator se poateidentifica cu na]iunea c`reia \i apar]ine, na]iunea put~nd fi comunicat` [i/sau vizualizat` prinintermediul m~nc`rurilor, b`uturii, muzicii etc.

|ntr-una dintre aceste inser]ii, statuia lui Mihai Viteazul de „pe Bulevard“106 devine elementde identificare pentru consumatorii rom~ni, dar [i element publicitar pentru Rusescu. Trec~ndpeste faptul c` pozi]ionarea statuii face ca voievodul s` indice o cu totul alt` direc]ie dec~taceea a birtului, gestica lui Mihai Viteazul este reinterpretat` pentru a servi scopurilor salecomerciale:

„- Ce arat` `l Mihai Viteazu Cu spada lui \n m~n`? - Arat` birtul lui Rusescu La na]ia Rom~n`!...“107.

Lipsa celuilalt perceput mereu diferit nu este deloc \nt~mpl`toare [i se datoreaz` unui motivc~t se poate de logic: numai rom~nul se poate identifica cu Mihai Viteazul.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

98

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005C`l`torii str`ini sunt o alt` categorie de indivizi prezen]i \n reclamele lui Rusescu. Impresiile

acestora, \n urma degust`rii produselor comercializate \n birt, sunt deosebit de relevante.Indiferent de etnia, na]ionalitatea sau confesiunea lor, ace[tia par a se \ntrece \n a promovaserviciile c~rciumarului nostru. Alteritatea \n materie de comer] [i profit se poate dovedi oac]iune ineficient` sub aspect economic, fapt de altfel cunosut de Rusescu din moment ce \nelaborarea acestor inser]ii prefer` pentru referirile la adresa celuilalt o u[oar` tent` ironic`,sus]inut` de rima care nuan]eaz` \n primul r~nd diferen]ele de limbaj. |n ciuda acestui debu[eu,alteritatea r`m~ne \ns` parte component` \n structura inser]iilor fiind adaptat` scopurilorcomerciale.

Una dintre inser]ii, singura de altfel de acest gen, prezint` impresiile unui neam], ale unuigrec [i ale unui rom~n, fiind [i singura publicat` de trei ori la r~nd cu titlul „Plebiscit”:

„Eu \ntr’o zi am \ntrebat P’un neam], P’un grec [i P’un rom~nS`’mi spue mie adev`rat: Care e birtul cel mai bun Neam]ul respunse: Eu [tiu unul Ce face [ni]el bun – me mir! Este gasthaus la Rusescu |n Plevna[trasse, numer fir...{i eu cunoscu respunse grecul, Pe care’l \neca obida Un birto unde am m~ncato Cum n’am m~ncat ni]i la Patrida }e [armalu]e, ]e pilafuri }e scordolele adelfe! }e patlagele \mp`nate, }e baclavale, ]e cafe! La birto asta io man\nco |n timpo verei, timpo ernei, Sinto amic cu Kir Rusescu, La tesaris, \n strada Plevnei. Rum~nu zise: fleici mai bune Ca la birtu-`sta n’am g`sit{i ce potroace minunate! {i cce mm~nc`ri! SS’a iispr`vit(s.n.)“108.

Dup` cum se poate observa fiecare personaj \[i construie[te argumenta]ia pornind fie de labuc`t`ria na]ional`, fie de la propriile gusturi. |ns` toate aceste argumenta]ii concur` la creareaunei imagini favorabile lui Rusescu. |n inser]iile care-l prezint` pe cel`lalt este reluat` ideeaacelui loc numit „acas`“, de data aceasta prin „acas`“ \n]eleg~ndu-se patria, na]iunea. Germanulse mir` de calitatea [ni]elului produs \n Rom~nia, iar grecul constat` c` asemenea m~ncare n-a„m~ncat ni]i la Patrida“109. Interesant de asemenea este modul \n care mesajul este construit \ncadrul inser]iei: germanul este cel care indic` loca]ia, grecul prezint` oferta lui Rusescu, pentruca rom~nul s` fie cel care d` verdictul la \ntrebarea lansat` \n prima parte a inser]iei: „[i cem~nc`ri! S’a ispr`vit“110.

|n galeria personajelor care beneficiaz` de serviciile lui Rusescu, pe l~ng` greci, rom~ni saugermani, \i \nt~lnim [i pe ru[i, unguri. Reclamele care au ca actori principali pe cei din urm`eviden]iaz` priorit`]ile care au stat la baza alegerii acestui birt. |n ceea ce \l prive[te pe rus,ra]ionamentul este simplu, dar vizibil marcat de alteritate: m`n~nc` la Rusescu din „simpatie“111,dar mai ales c` „dup` nume pare Rus“112. Acela[i ra]ionament, dar ceva mai nuan]at, este valabil[i \n prezentarea ungurului. Chiar dac` acesta renun]` la serviciile unui co-na]ional:

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

99

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005„Nu mai mergem La birte ungurescu”113,

este suficient de precaut av~nd grij` s`-i confere lui Rusescu atributele unui ungur: „{i io]ocat \i zicem Lui baratom Rusescu...“114.

Spre deosebire de ace[tia, germanului, c`ruia i se mai acord` statutul de personaj principal\ntr-o serie de alte reclame, nu i se mai cere s` comunice na]iunea german`, ci doar s` ovizualizeze pentru a o refuza. El este chemat s` refuze loca]iile \n care [i-ar putea \nt~lniiprietenii germani:

„Nu me duc nici la bierhaus,Nu mai merg nici la popici“115,

simbolurile buc`t`riei germane:„Nu vreau s`’mi da]i atunci Ca s` mai prinz putere Nici crenvir[i cu hrean, Nici halb` cu bere“ 116, iar un „O du lieber Augustin!“117 c~ntat cu ll`̀uuttaarriiii(s.n.) este de preferat unui „obiribiraus“118

c~ntat cu co-na]ionalii. M~ncarea [i vinul \nlocuiesc a[adar jocul de popici [i berea, tocmaipentru c` serviciile furnizate la Rusescu sunt caracterizate de promptitudine:

„La Rusescu’n birt |]i frige puiu’ntr’un minut“119,

nefiind nevoie s` ]i se strige „Gleich mereu“120 deoarece „b`ie]ii’s spirt“121. Mesajul transmisprin intermediul inser]iilor care-l au pe german ca personaj central este simplu, put~nd firezumat \n c~teva cuvinte: la Rusescu g`se[ti muzic`, m~ncare, servicii etc. mmaaii cceevvaa ca lagermani!

Englezul este chemat [i el s` se pronun]e asupra calit`]ii serviciilor furnizate \n birt.Punct~nd unicitatea localului prin afirma]ia

„C`’n Capital` e O singur` gr`din`“122,

putem crede c` este pe deplin mul]umit de servicii din moment ce: „D’ar putea, cu el Ar duce-o la Englezi“123.

Nu numai englezii [i-ar dori o sucursal` a birtului lui Rusescu, ci [i „comitetul Executiv dinChicago“124 care a adresat o invita]ie proprietarului pentru a deschide un asemenea local peteritoriu american. Din p`cate nu [tim care au fost ac]iunile practice „\ntreprinse“ de Rusescu \ncondi]iile \n care a „respuns c` va aviza“125 o asemenea cerere. Cert este c` ulterior, aceast`chestiune nu a mai fost adus` \n discu]ie \n vreo alt` inser]ie.

„„RRAABBIINNUULL““ TTAACCHHEEInse]iile comandate av~nd ca personaj principal evreul prezint` o particularitate aparte. Una

dintre acestea, cu implica]ii puternice \n ceea ce prive[te postul, reinterpreteaz` vorbeleRabinului, practic~nd mesajul de influen]are \n defavorea celui informa]ional: „S~mb`ta ce vinee zi de post pentru Israeli]i; un rabin le-a predicat c` pot m~nca \n acea zi la birtul lui Rusescu,c`ci, a zis predicatorul, po]i m~nca toat` ziua [i seara par’c` n’ai m~ncat nimic – a[a de bunesunt m~nc`rile“126. Nu putem [ti care a fost reac]ia comunit`]ii evreie[ti la acest gen de reclame,dar baz~ndu-ne pe faptul c`, din principiu, comunitatea mozaic` este una care respect` cu mult`acribie preceptele impuse de credin]`, acest gen de inser]ii nu vor fi creat dec~t indignare \nr~ndurile acestora. Incert r`m~ne \ns` [i un alt aspect, acela c`:

„Dup` post, israeli]ii Au pornit cu tto]i(s.n.) pe drum

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

100

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005S` m`n~nce la Rusescu {i m`n~nc` [i aacum(s.n.)“127.

Cu toate acestea, Rusescu pare s` fi fost apreciat de comunitatea evreiasc` din moment ce„a primit c`r]ile de vizit` cu felicit`ri a peste doue sute israeli]i pentru c` g`te[te cu[er“128.

DDEEPPAARRTTEE DDEE BBIIRRTT,, DDAARR CCUU GGÂÂNNDDUULL LLAA EELLCei ce se aflau departe de birt, par s`-i resimt` din greu lispa din moment ce tonul care

r`zbate din acest gen de inser]ii este unul \nc`rcat de regret [i neputin]`, impresiile de c`l`torierelev~nd faptul c` un birt ca cel al lui Rusescu este unic prin calitatea serviciilor oferite. Dou`inser]ii a c`ror ac]iune se petrece \n acela[i decor:

„Frumos e la Sinaia, Unde am fost `st an, R`coare, brazi [i aer {i verful Caraiman“129

[i „Eram pe munte la Sinaia, Pe verful Caraiman“130,

prezint` dou` atitudini distincte determinate de lipsa unor asemenea servicii. Dac` unii selimiteaz` doar la a constata lipsa acestora:

„Unde-i gr`dina lui Rusescu Cu vin, cu mititei?“131,

ceilal]i trec la fapte: „D’aceia am plecat...{i’n strada Plevnii iute,Pe fug` eu m’am dus;Pe bere [i m~ncare |n grab` m’am [i pus“132.

IINNVVAAZZIIAA BBIIRRTTUULLUUIILa un moment dat Rusescu \[i modific` stilul \n care \[i promoveaz` reclamele, prezent~ndu-

le sub forma unor telegrame, tonul umoristic p`str~ndu-se \ns`. Printr-o asemenea telegram` luiTache Rusescu i se aducea la cuno[tin]` de c`tre Tasache Mizileanu din Mizil c` venea \n Capital`cu familie numeroas`: „Eu, nevasta, bunica, soacr`mea, opt copii, paisprezece nepo]i, cinci veri,doui unchi, [ase veri[oare, noue cumna]i, zece fini, trei gineri, doui cuscri, opt cumetrii“133. Nune putem pronun]a dac` a rezolvat sau nu problema caz`rii unui grup at~t de numeros \nCapit`l`, cert este c` principala grij` a acestuia este m~ncarea din moment ce adreseaz` luiRusescu \ntrebarea: „Ai m~ncare destul` ca s` ne dai?”134. R`spunsul la aceast` telegram`, pe care\l reg`sim sub textul acesteia, denot` faptul c` Rusescu nu numai c` a prev`zut, dar este [iobi[nuit cu asemenea situa]ii: „Ba bine c` nu! Pute]i veni tot ora[ul. M~nc`ri [i beuturiberechet“135. Put~nd face fa]` unor asemenea „invazii“ nu e de mirare c` \ntr-o alt` reclam`proprietarul birtului nostru era convins c`:

„Dac’ar n`v`li o dat` Din Buzeu [i din Ploe[ti,Din Craiova, Ia[i, Br`ila, C`l`tori \n Bucure[ti {i-ar veni [i cu o sete {i o foame foarte mare“136,

numai el:„S`’i hr`neasc` e \n stare“137.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

101

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005AALLEERRGGååRRIILLEE ||NN CCAAPPIITTAALLååAlerg`rile de la hipodrom devin [i ele subiect \n inser]ii, modific~ndu-li-se \ns` sensul. |n

inser]iile comandate de Rusescu aceste alerg`ri duminicale sunt concurate de un alt gen dealerg`ri deoarece „o sum` de consumatori s’au hot`r~t s` fac` o alergare la birtul lui Rusescu“138.Motivul unei asemenea escapade este unul c~t se poate de simplu [i de pragmatic: cel „care vaajunge cel dint~iu va m~nca mai curend [i bine“139.

AAPPUUSSUULL CCOOMMEERR}}UULLUUII CCUU VVOORRBBEEUn anume domn Mihalache care semneaz` una dintre reclamele de la sf~r[itul lui septembrie

1892, anticipeaz` prin tonul melancolic din prima parte a inser]iei: „Toamna vine, v~ntul bate Vara pleac` [i ne las`“140,

sistarea tip`ririi acestor inser]ii \n paginile „Adeverului“. Chiar dac`: „Acu’i vremea de petreceri La Rusescu, sub teras`...“ 141,

din p`cate, de la \nceputul lunii octombrie a anului 1892, acest gen de reclame nu mai apare\n paginile „Adeverului“. Ipotezele ce se contureaz` sunt numeroase142, cert fiind doar faptul c`reclama av~nd titlul „La Rusescu“143, dup` ce va ap`rea de dou` ori consecutiv va consfin]isf~r[itul demersului publicitar al lui Rusescu.

Reclamele sunt doar componente, este drept foarte importante, ale unui ansamblu mult maicuprinz`tor, prezent \n via]a fiec`ruia de zi cu zi, reprezentat de societatea de consum. |n aces-te condi]ii, scopul imediat al reclamei este acela de a atrage aten]ia consumatorului asupra unuiprodus sau serviciu, dorind influen]area lui \n vederea procur`rii [i utiliz`rii acestuia. Pentru afi perceput`, reclama trebuie s` se disting` \n masa cresc~nd` de publicitate cu care este con-fruntat` popula]ia, deci s` contrasteze, s` surprind` prin con]inut [i form`. Probabil c` TacheRusescu era con[tient de aceste lucruri \n momentul \n care a comandat prima inser]ie. Fiinddoar un mic comerciant induce inser]iei efect printr-o serie de avantaje vizibile, iar „dac’o fi[tirea-adeverat`“144 este birtul cceell mmaaii bun, cu cceeaa mmaaii gustoas` m~ncare, cceell mmaaii ieftin, l~ng`HHootteell ddee FFrraann]]aa etc.. Nu numai rom~nii, dar [i str`inii (ceilal]i) sunt chema]i s` garanteze cali-tatea serviciilor furnizate \n birt. Alteritatea este \nvestit` cu alte valen]e, \n acest caz fiindfolosit` \n scopuri comerciale. De data aceasta este nevoie de evreu sau de grec, selec]ia [iproiectul de respingere fiind \nlocuite de acceptarea celuilalt a[a cum este doar pentru a con-feri unicitatea lui Rusescu \n breasl`. Rima inser]íilor lui Rusescu ar putea fi catalogat` ca fiinduna ieftin`, \ns`, dup` cum s-a putut observa cuvintele nu sunt inserate \nt~mpl`tor, fiecarecontribuind la transmiterea unui anumit mesaj. Chiar dac` zilnic modific` textura inser]iei, setulde cuvinte de la baz` este acela[i (birt, Rusescu, Hotel de Fran]a, calea Plevnei etc.), abilitateasa const~nd \n a crea zilnic o alt` poveste. Astfel, birt, teras` sau gr`din`, la Rusescu pot fi sat-isf`cute orice gusturi \n materie de gastronomie sau muzic`, el reu[ind s` difuzeze acest mesajc`tre publicul-]int` explic~ndu-i cum [i \n ce m`sur` serviciile furnizate de el pot oferi [i satis-face anumite dorin]e, gusturi, nevoi sau aspira]ii.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

NOTE1 |n func]ie de segmentul de v~rst` dar [i de diviziuneasexual`, timpul liber poate fi consumat de locuitoriispa]iului rural \n fa]a televizorului, \n cadrul discoteciidin localitate, \n fa]a unei sticle de bere al`turi de c~]ivaamici sau chiar \n fa]a por]ii, la strad`. 2 Dintre lucr`rile de referin]` amintim aici, f`r` preten]iaexhaustivit`]ii: D. Caselli, Cum au fost Bucure[tii odinioa-r`, Bucure[ti, Editura Silex, 1994; C. Bacalba[a, Bucure[tiide alt`dat`, 4 vol., Bucure[ti, Editura ziarului „Univer-

sul“, 1927-1932; D.R Rosetti, Trotuarul Bucure[tiului,Bucure[ti, Editura Libr`riei Carol Müller, 1896; GheorgheIonescu-Gion, Istoria Bucure[tilor, Bucure[ti, 1899; Ion P.Licherdopol, Bucure[tii, Bucure[ti, 1889 etc. 3 Nici \n acest caz, enumerarea noastr` nu are preten]iaexhaustivit`]ii: Mircea Constantinescu, Cum \ndemultBucure[tii petreceau, Bucure[ti, Editura Albatros;Nicolae Iorga, Cum au fost [i cu trebue s` fie Bucure[tii,V`lenii de Munte, 1932; Idem, Istoria Bucure[tilor. Edi]ia

102

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005municipiului Bucure[ti, Bucure[ti, 1939; Moisil Constatin,Bucure[tii vechi. Schi]` istoric` [i urbanistic`, Bucure[ti,1932; N.I. Popescu-Lumina, Bucure[tii din trecut [i deast`zi, Bucure[ti, Editura Universul, 1935; Henri Stahl,Bucure[tii ce se duc. Cu 175 ilustra]ii originale de alt`dat`, Bucure[ti, 1935; Constatin C. Giurescu, IstoriaBucure[tilor din cele mai vechi timpuri p~n` \n zilelenoastre, Bucure[ti, 1966; Victor Bilciurescu, Bucure[ti [ibucure[teni de ieri [i de azi, Bucure[ti, 1945 etc. 4 A se vedea \n acest sens: Ulysse de Marsillac, Bucure[-tiul \n veacul al XIX-lea, Bucure[ti, Editura Meridiane,1999; George Potra, Bucure[tii v`zu]i de c`l`toristrìni(sec. XVI-XIX), Bucure[ti, Editura AcademieiRom~ne, 1992 (aten]ia ne-a fost re]inut` de relat`rileurm`torilor c`l`tori: Jean Lovedo – „unul dintre ultimiistrìni“ care a vizitat Bucure[tiul la sf~r[itul secolului alXIX-lea (p. 260-265), artileristul suedez Roos – a vizitatRom~nia \n dou` r~nduri, \n 1883 [i 1885, public~ndu-[iulterior memoriile de c`l`torie sub pseudonimul Topchi.„Introdus \n cercurile \naltei societ`]i, fiind prezentatsuveranului [i frecvent~nd elita bucure[tean`, ofi]erulsuedez a avut prilejul de a intra \n contact [i a cunoa[teprotipendada monden` [i politic`, schi]~nd \n cartea saportretele multora dintre figurile marcante ale vremii“(p. 250-255) [i Roberto Fava – \n calitatea sa de ziarist aparticipat la procesul memorandi[tilor de la Cluj,redact~nd zilnic rapoarte ziarului care l-a delegat (p. 255-260). 5 A se vedea \n acest sens „Universul“, „Adeverul“,„Epoca“, „Constitu]ionalul“ etc. |n elaborarea studiuluinostru ne vom axa \ns` aten]ia pe „Adeverul“ anului1892.6 Loisir-ul este considerat un „moment de libertate, r`gaz// adv. a loisir, dup` poft`, \ndelete“ (Mariu {ìneanu,Dic]ionar Franceso-Rom~n, Craiova, Institutul de editur`Ralian [i Ignat Samitea, 1897, p. 407); dac` urm`rimexplicarea termenului „\ndelete (pe-)“ \n alte dic]ionareobserv`m c` el ne re-aduce la termenul „loisir“ enun]atmai sus: „a l’aise, comnodement, a loisir, sans se presser,a son temps“ (Frederic Dame, Nouveau DictionnaireRoumain-Francais, Bucarest, Libraires-editeurs SOCEC,1905, p. 273.); de asemenea, presupune libertatea de adispune de propriul timp; timp acordat pentru a faceceva; timp disponibil pe l~ng` alte ocupa]ii ordinare; a teocupa de lucruri m`runte sau de lucruri care nu teprivesc (Paul Auge (coord.), LaRousse du XXe Siecle,tom IV, Paris, Librarie LaRousse, 1931, p. 504).7 Ast`zi, loisirul este privit ca acel timp de care cinevapoate s` dispun` dup` bunul plac \n afara ocupa]iilorordinare; termenul \nglobeaz` [i distrac]iile din timpulliber (Le Petit Larousse, Paris, Larousse, 2004, p. 604).8 Mircea Constantinescu, op. cit., Bucure[ti, EdituraAlbatros, p. 190.9 Thorstein Veblen, The theory of leisure class, Paris,Gallimard, 1970.10 Apud Roselyne Dartevelle, Methodologie des loisirs;aspects multidisciplinaires, Bruxelles, Presses Universi-taires de Bruxelles, p. 29.11 Ibidem, p. 29.12 Ibidem, p. 30.13 George Potra, op. cit., p. 264.14 Ibidem, p. 264.15 Ulysse de Marsillac, op. cit., p. 150. 16 Ibidem, p. 254.17 Ibidem, p. 261.18 Timpul liber cunoa[te multe forme: „prezen]` cu pari-uri la hipodrom, audi]ie la Ateneu sau preumblare agre-

mentat` cu conversa]ie sub]iric`, participare la vernisajsau deconectare prin vilegiatur`, bal masche sau circ`rie,exuberan]` de varieteu sau de fotoliu teatral, ifose [ispiritualitate de cafenea sau amor subtilizat de [lag`rulpreferat [i ]~[nit aerian din discurile gramofonului„“(Mircea Constantinescu, op. cit., p. 8).19 Roselyne Dartevelle, op. cit., p. 115.20 George Potra, op. cit, p. 264.21 Chiar dac` acest subiect este adus \n discu]ie \n multelucr`ri, el este tratat superficial [i numai pentru ademonstra c` posibilit`]i de distrac]ie erau [i pentru ceimai pu]in avu]i (ex: „Cine r`m~nea \n Bucure[ti semul]umea cu gr`dinile Stavri [i Ra[ca dac` era din lumeabun` (s.n.), sau cu Giaferul, Gr`dina cu cai, Leul [iC~rnatul, dac` era de a ddoua mm~n` (s.n.)“ (C. Bacalba[a,Bucure[tii de alt`dat`., vol. I, Bucure[ti, Editura Emines-cu, 1987, p. 71.).22 Pentru c` \n cadrul prezentului articol vom opera cutermeni cum ar fi „birt“, „c~rcium`“, „teras`“,„restaurant“ etc. se cuvine o scurt` prezentare a lor a[acum i-am putut identifica \n dic]ionarele epocii. Dup`cum se va observa nu exist` o delimitare strict`, clar`\ntre termeni, ei fiind inter[anjabili (a se vedea notele 22,23, 24 [i 25).23 C~rciuma este acel „local (popular, de obiceiu \n sate [i\n mahalalele ora[elor) \n care se bea ([i se vinde cuam`nuntul) vin, ]uic` [i alte bùturi spirtoase, [i \n careadesea se afl` spre consumare sau v~nzare [i alte m`rfuri(cf. pr`v`lie) [i unde une-ori se poate [i m~nca (cf. birt,osp`t`rie), mai rar [i m~nea (cf. han, f`g`dù)“(Dic]ionarul Limbii Rom~ne \ntocmit [i publicat dup`\ndemnul [i cheltuiala Maiest`]ii Sale Regelui Carol I –citat \n continuare: Dic]ionarul Carol I – , tomul I, parteaa II-a, Bucure[ti, Tipografia ziarului „Universul“, 1940, p.135-136.); Diaconovich nu face distinc]ia \ntre c~rcium`sau birt, consider~ndu-le pe ambele ca „localul \n care sevend beuturi spirtoase [i eventual [i de ale m~nc`rii“ (C.Diaconovich, Enciclopedia Rom~n`, vol. I, Sibiu, Editura[i tiparul lui W. Krafft, 1898, p. 724); pentru c~rcium` oalt` accep]iune este cea de tavern` (Henry L. Lolliot,Dictionar englez-rom~n, vol.II, Bucuresci, TipografiaGutenberg, 1898, p. 597-598).24 „Pivni]` de vin, ospet`rie“ (C. Diaconovich, op. cit., p.513). 25 Frederic Dame face distinc]ia \ntre birt ca restaurant [ibirt ca loc depravat – birt prost, gargote (Frederic Dame,op. cit., p. 71), cel din urm` termen definind astfelf`g`dùl, c~rciuma \n care se m`n~nc` prost (Mariu{ìneanu, op. cit., p. 327.); alte accep]iuni ale birtuluisunt acelea de restaurant, auberge, hotellerie sau chiarosp`t`rie, cu men]iunea c` termenul osp`t`rie define[teacea loca]ie „ceva mai bun` dec~t c~rciuma [i mai pu]inbun` dec~t restaurantul“. Acest sens al birtului caosp`t`rie este \ns` indicat prin intermediul unui semndistinctiv - o cruce - ca fiind „ie[it din uz“ (Dic]ionarulCarol I, tomul I, partea I, Bucure[ti, Libr`riileSOCEC&Comp [i C. Sfetea, 1913, p. 567).26 Pentru „cafenea“ lucrurile sunt ceva mai simple,definind localul unde se bea cafea [i „se producc~nt`re]i“ (C. Diaconovich, op. cit., p. 660) sau locul„public de \nt~lnire [i de consuma]ie \n care se beaodinioar` cu deosebire cafea (turceasc`), azi [i altebùturi (la unele put~ndu-se lua [i m~nc`ri), \n care secitesc jurnale [i se joac` biliard, c`r]i, etc (Dic]ionarulCarol I, tomul I, partea a II-a, Bucure[ti, Tipografiaziarului „Universul“, 1940, p. 23). 27 Accep]iunea termenului „restaurant“ difer` de la o

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

103

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005surs` la alta: „birt, locand`“ (Adolphe Steinberg, Cel mainou dic]ionar de bozunar pentru t`lm`cirea cuvintelorradicale [i dicerilor streine din limba roman`, Bucuresci,Tipografia Academiei Rom~ne, 1886, p. 205.); o altàccep]iune pentru restaurant, pe l~ng` cea de birt, este[i cea de „\nt`ritor; leac \nt`ritor“ (Constantin {ìneanu,Dictionnaire Francais-Roumain, Bucarest, 1939, p .692); \nalte dic]ionare „restaurant“ are o singur` accep]iune:restaurant, cu men]iunea c` este „neologism“ (FredericDame, op. cit., p. 445).28 Oferim doar trimiteri din ziarul „Adeverul“ chiar dacàceste reclame apar [i \n celelalte periodice ale timpului,pentru a eviden]ia [i mai mult unicitatea reclamelorpromovate de Tache Rusescu.29 „Adeverul“, nr. 167/1889, p. 3.30 „Adeverul“, nr. 211/1889, p. 3.31 „Adeverul“, nr. 359/1889, p. 3.32 „Adeverul“, nr. 375/1889, p. 3.33 „Adeverul“, nr. 484/1890, p. 4.34 „Adeverul“, nr. 798/1891, p. 3.35 „Adeverul“, nr. 803/1891, p. 3.36 „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3.37 „Adeverul“, nr. 903/1891, p .3.38 „Adeverul“, nr. 941/1891, p. 3.39 „Adeverul“, nr. 998/1891, p. 3.40 „Adeverul“, nr. 1072/1892, p. 3.41 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3.42 „Adeverul“, nr. 1255/1892, p. 3.43 „Adeverul“, nr. 1363/1892, p. 3.44 „Adeverul“, nr. 1516/1893, p. 3.45 „Adeverul“, nr. 1620/1893, p. 3.46 Am luat \n considerare periodicele \n care era promo-vat` reclama, perioada de promovare, amplasarea \npagin` [i structura inseratului.47 O explica]ie plauzibil` ar fi aceea c` Tache Rusescu a\ncheiat un acord cu administra]ia ziarului „Adeverul“. 48 Maria Moldoveanu, Dorina Miron, Psihologia reclamei– Publicitatea \n afaceri, Bucure[ti, Editura Libra, 1995, p.53.49 „Adeverul“, nr. 976/1891, p. 3.50 Ibidem, p. 3.51 Cunoscutul umorist Nae T. Or`[eanu a compus o list`de bucate \n stilul propriu: „P~inea era numit` o abon-den]`. Ghea]a: crem` de Siberia. Scobitoarea: o baionet`.Tac~mul: un regulament. }uica: o idée. Socoteala: proto-colul. C~rna]ii mici: mititei. C~rna]ii mari: patricieni. Unardei ro[u: o torpil`. Varza acr`: origin` de Belgrad.Sticlu]a de vin: o pricin`. Ocaua de vin cu borviz lar`citoare: o baterie. Apa: o natural`. Paharele pentru vin:semi-plutoane. Cafeaua neagr` turceasc`: un taifas etc.etc.“ (C.Bacalba[a, op. cit., p. 68).52 C.Bacalba[a, op. cit., p. 68.53 „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3.54 Ibidem, p. 3.55 „Adeverul“, nr. 1332/1892, p. 3.56 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3.57 Ibidem, p. 3. 58 Dac` urm`rim harta Institutului Artistic G. Freytaj &Berndt din Viena reprodus` de Diaconovich \nEnciclopedia Rom~n`, observ`m c` num`rul patru de pecalea Plevnei nu se afla chiar „la doi pa[i de teatru“, ciintersecta la timpul respectiv Bulevardul Elisabeta \nactuala Pia]` Kog`lniceanu. Bine\n]eles, rima „teatru-patru“ \[i are rolul ei aici, Rusescu pozi]ion~ndu-[i astfellocalul \ntr-o zon` mult mai central`: pe Calea Victoriei.De asemenea, proximitatea teatrului, dar [i a Hoteluluide Fran]a confer` o oarecare acceptabilitate social` lui

Rusescu. Mesajul sù devine astfel mult mai clar: servici-ile oferite \n cele trei loca]ii (teatru, hotel sau birt) suntcaracterizate de calitate, aceasta fiind la r~ndu-i determi-nat` de art`. Iar pentru Rusescu, arta de a juca teatru nueste cu nimic superioar` artei de a trata oamenii c~t maibine cu putin]` \n cadrul localului sù.59 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3.60 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3.61 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3.62 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3.63 „Adeverul“, nr. 1269/1892, p. 3.64 „Adeverul“, nr. 1219/1892, p. 3.65 Ibidem, p. 3.66 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3.67 „Adeverul“, nr. 1283/1892, p. 3.68 „Adeverul“, nr. 1224/1892, p. 3.69 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3.70 Ibidem, p. 3.71 „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3.72 În „Adeverul“ perioadei, un anume Dridri îi dedica uninstantaneu doctorului Babe[, prezentându-l ca „scurt [igros cu mers merunt. Per negru amestecat cu câte-va firealbe, ochi mari [i sperio[i; buzele [i din]ii e[i]i pu]inafar`, o caracteristic` a familiei. E de 32 de ani. Ca stu-dent la facultatea de medicin` din Budapesta, a fost multoropsit de colegii sei, pe cari nu-i înso]ea nici odat` lachefuri. Retras [i gânditor tot-d'a-una, a avut noroc caministrul instruc]iei Trefort, cel mai teribil românofag, l'aremarcat adese-ori [i l'a trimes la Paris [i Berlin ca s`'[icomplecteze studiile. A revenit savant de sub protec]iasavan]ilor Cornil, Pasteur [i Koch; guvernul unguresc nui-a dat îns` ce i-a trebuit, nici leaf` mare, nici laboratoriubogat; deci a venit în Bucure[ti. {i-a creat mul]i vr`jma[i;mereu acela[ cântec: lumina se izbe[te de ignoran]`. Prinmunca sa titanic` [i prin o cheltuial` foarte restrens` deimagina]ii a trântit îns`, pe vr`jma[ii sei. Vorbe[teromâne[te ca [i Dr. Felix. Fricos ca [i iepurii indiani dininstitutul seu. Când î[i vede numele prin jurnale, tre-mur`. Numai înjur`turile lui Pester Lloyd [i Egyetertes îisurîd, caci îl numesc ingrat [i tr`d`tor. Se entusiasmeaz`foarte u[or. Amic intim al miliardelor de microbi, dar unamic foarte periculos, despre care microbii cu dreptcuvenit pot sa zic`: Feri]i-ne Doamne de amici, c`ci dedu[mani ne ferim noi“ („Adeverul“, nr.1285/1892, p. 1).73 „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3.74 Ibidem, p. 3.75 „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3.76 „Ungurii [i Românii“ („Adeverul“, nr. 1265/1892, p. 1);„Presa maghiar` [i cestiunea Român`“ (Ibidem, p. 2);„Ungurii [i Transilvania“ („Adeverul“, nr. 1266/1892, p. 1);„Fuziunea for]at` a Transilvaniei“ („Adeverul“, nr.1267/1892, p. 1); „Nimicirea culturei na]ionale“ („Adeve-rul“, nr. 1272/1892, p. 1) etc.77 „Adeverul“, nr. 1218/1892, p. 3.78 „Adeverul“, nr. 1263/1892, p. 3.79 Ibidem, p. 3.80 „De luni \ntregi, toate ziarele din ]ar` [i strein`tatepublic` noti]ele cele mai fantastice asupra holereiprecum [i instruc]iunile cele mai gre[ite emanate de laconsiliile medicale \n privin]a precau]iunilor ce trebuescluate spre a ne feri de acest flagel. Crez c` a venit ceasuls` spui [i eu publicului cine este holera [i ce via]` trebues` duci ca s` scapi de d\nsa. Holera se aseam`n` cuca[cavalul de Penteleu. Precum exist` ca[caval dePenteleu care nu este adeverat ca[caval de Penteleu, totasemenea exist` [i holera care nu este adev`rat` holer`.Adev`rata holer`, profit~nd de biletele circulare [i

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

mmoo

ddeerr

nn\\

104

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005pre]urile reduse, pleac` dintr’o localitate \ndat` ce \ncepc`ldurile. Biletul ei de c`l`torie e valabil pentru 60 de zilecu dreptul de prelungire [i f`r` \ndatorire de a vizabiletul la fie-care sta]ie. Holera e scutit` de pa[aport lagrani]`.D\nsa c`l`tore[te incognito \ntocmai ca Principii, Regii,\mpera]ii, sub numele de Asiatica sau Nostras sauDysenteria, [i alt porecle mai ciudate. |ndat` ce plecareaholerei dintr’o localitate este anun]at` prin «Agen]iaHavas», toate guvernele se gr`besc s`’i fac` o primire \nraport cu rangul ce ocup` \n societate: a[a spre exemplula noi \n ]ar`, d-rul Felix a fost \ns`rcinat s’o \nt\mpine lagrani]` [i diferite deta[amente milit`re[ti au fost\nfiin]ate pretutindeni spre a’i presenta armele \ndat` cevor da ochii cu d\nsa. Holera av~nd obiceiul s`c`l`toreasc` incognito, neobositul doctor Felix estenevoit s` alerge mereu de la un punct al ]erei la cel-altpentru ca nu cum-va holera s` treac` grani]ane\nt~mpinat` de un representant al guvernului ceea-cear putea da na[tere unui conflict diplomatic. Unelesociet`]i medicale au emis gre[ita p`rere c` fricaproduce \n timpul holerei mai multe victime de c~tepidemia. Eroare ad~nc`. Proverbul rom~nesc zice:«Frica p`ze[te pepenele» prin urmare dac` te p`ze[ti depepene – fie numai de fric` – e[ti ferit [i de holer` – c`cipepenele produce numeroase cazuri de holer`. Regul`general`, dac` ai ocazia s` faci cuno[tin]` cu holera,ap`r`]i burta – c`ci d\nsa (holera nu burta) a luat demult timp mitoc`nescul obiceiu de a’]i zice bun` ziua,ating~ndu]i burticica \n semn, de prietenie. Bunacuviin]`cea mai elementar` cere ca atunci c~nd cineva \]i vine \ncas` s`’l pofte[ti s` [ad`; fa]` cu holera, aceste principiinu trebuesc \ndepinite. Dac` d\nsa vine s`’]i fac` vizit`,po]i foarte bine s`’i trimi]i respuns prin servitor c` e[tidus la ]ar`, [i nu te \ntorci de c~t pe la sf~r[itul luiSeptembre. Aceast` procedare, fa]` cu o persoan`strein` a c`rei cuno[tin]` nu ]ii c~tu[i de pu]in s` o faci,nu are s` par` nemenui gre[it`. S` poate \ns` foarte bine\nt~mpla ca toate aceste pove]e s` fie zadarnice. |n cazulacesta, dac` holera trebue neap`rat s` ve ia [i s` ve duc`spre ]ermuri necunoscute, m~ndri]i-ve cel pu]in c` vea[teapt` un sf~r[it demn numai de capetele \ncoronate:ave]i s` muri]i pe tron“ (D.R. Rosetti, Trotuarul Bucure[-tiului, Bucure[ti, Editura Libr`riei Carol Muller, 1896, p.98-101.).81 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3.82 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3.83 „Adeverul“, nr.1278/1892, p. 3.84 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3.85 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3.86 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3.87 |n condi]iile \n care apa putea fi infestat`, vinul [icelelalte b`uturi deveneau, iar be]ivul caricaturizat deD.R. Rosetti era con[tient de acest aspect: „\n ap` nu maiare \ncredere de c~nd cu microbii [i cu doctorul Babe[.Doamne fere[te! Te pomene[ti cu holera \n p~ntece! Celpu]in vinul are un lucru bun, \neac` microbii necazului!Apa trebue s` o fierbi, vinul e fiert gata!“ (D.R. Rosetti,op. cit., p. 75).88 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3.89 „Adeverul“, nr. 1278/1892, p. 3.90 Ibidem, p. 3.91 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3.92 Pe 23 iunie 1892.93 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3.94 „Adeverul“, nr. 1270/1892, p. 3.

95 Ibidem, p. 3.96 Ibidem, p. 3.97 Ibidem, p. 3.98 Ibidem, p. 3.99 „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 1.100 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 1.101 Dezbaterile din cadrul acestor congrese studen]e[ti— Congresul de la Roman era al XII-lea — urmareausolu]ionarea revendicarilor din programul „Ligii pentruunitatea cultural` a tuturor românilor“.102 „Adeverul“, nr. 1285/1892, p. 3.103 „Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3.104 „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3.105 Eroi, m~ncare, b`utur`, muzic`, diferen]ele de limbajetc.106 Titlul reclamei din 25 august 1892.107 „Adeverul“, nr. 1274/1892, p. 3.108 „Adeverul“, nr. 1271/1892, p. 3.109 Ibidem, p. 3.110 Ibidem, p. 3.111 Titlul inser]iei din 2 septembrie 1892.112 „Adeverul“, nr. 1284/1892, p. 3.113 „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 3.114 Ibidem, p. 3.115 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3.116 „Adeverul“, nr. 1294/1892, p. 3.117 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3.118 Ibidem, p. 3.119 „Adeverul“, nr. 1223/1892, p. 3.120 Ibidem, p. 3.121 Ibidem, p. 3.122 „Adeverul“, nr. 1303/1892, p. 3.123 Ibidem, p. 3.124 „Adeverul“, nr. 1297/1892, p. 3.125 Ibidem, p. 3.126 „Adeverul“, nr. 1296/1892, p. 3.127 „Adeverul“, nr. 1301/1892, p. 3.128 „Adeverul“, nr. 1291/1892, p. 3.129 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3.130 „Adeverul“, nr. 1264/1892, p. 3.131 Ibidem, p. 3.132 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3.133 „Adeverul“, nr. 1280/1892, p. 3.134 Ibidem, p. 3.135 Ibidem, p. 3.136 „Adeverul“, nr. 1227/1892, p. 3.137 Ibidem, p. 3.138 „Adeverul“, nr. 1304/1892, p. 3.139 Ibidem, p. 3.140 „Adeverul“, nr. 1302/1892, p. 3.141 Ibidem, p. 3.142 Potrivit celor observate de noi, o serie de factori potexplica sistarea acestor apari]ii: fie devenise \ntr-at~t decunoscut \nc~t nu mai avea nevoie de publicitate, fieRusescu s-a reprofilat pe alt gen de activit`]i, fie posibilulacord cu cei de la „Adeverul“ a \ncetat dintr-un motivnecunoscut, fie a renun]at la serviciile creatorului dereclam` \n ideea c` un asemenea creator a existat, fielipsa unei inspira]ii \n elaborarea textului \n condi]iile \ncare rareori s-a \nt~mplat ca aceea[i inser]ie s` fie publi-cat` de dou` ori etc.143 „A[a c~nta ni[te tineri /Prin dreptul lui Rusescu: /Haila birtul lui Rusescu! /Hai la birtul lui Ruses-cu!“(„Adeverul“, nr. 1313/1892, p. 3).144„Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee mm

oodd

eerrnn

\\

105


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

Represiunea statului contra oponen]ilor din Mi[carea Legionar` a fost un proces relativscurt, \ns` autorit`]ile au dorit s` se respecte parcursul legal privind condamnarea acestora.Corneliu Codreanu [i principalii colaboratori au fost obiectul unor procese \n care erau acuza]ide subminarea siguran]ei statului. Ei nu au putut s` se apere democratic, a[a cum avuseserànterior anului 1938. Majoritatea avoca]ilor [i martorilor au fost aresta]i, iar oricine dorea s` leapere punctul de vedere putea deveni la r~ndul sù arestat. Tot acest proces a culminat cuasasinarea lui Corneliu Codreanu \n noiembrie 1938, dup` care condi]iile deten]iei s-a mai\mbun`t`]it, iar regimul autoritar a \ncercat s`-[i asocieze fo[tii adversari \n vederea ob]ineriilegitimit`]ii politice.

PPRROOCCEESSUULL IINNTTEENNTTAATT DDEE NNIICCOOLLAAEE IIOORRGGAA LLUUII CCOORRNNEELLIIUU CCOODDRREEAANNUU ||NN AAPPRRIILLIIEE 11993388Anterior decretului de desfiin]are a partidelor politice (21 martie 1938), apropia]ii regelui \nce-puser` atacurile asupra Mi[c`rii Legionare, at~t \n pres`, c~t [i la nivel administrativ. Prinordinul nr. 746 din 6 martie 1938, ministrul de Interne a dat dispozi]ie tuturor prefecturilor depoli]ie [i pichetelor de jandarmi s`-i urm`reasc` pe legionari, iar \n cazul \n care nu respectaunoua legisla]ie s`-i aresteze. De asemenea, conform acestui document, func]ionarii statului careerau prin[i c` fac propagand` legionar` urmau s` fie destitui]i1. Perchezi]iile ulterioaredispozi]iei au fost sumare, iar orice fel de material legionar g`sit era considerat atentat la sigu-ran]a na]ional`. Pentru a se creea o stare de incertitudine, angaja]ii Ministerului de Interne autip`rit [i distribuit circulare false emise de liderii partidului, care de multe ori nu corespundeaucu limbajul folosit \n mod curent, dar care aveau incluse lozinci compromi]`toare: „Trìasc`moartea!“. Presa a contribuit la accentuarea st`rii de debusolare a opiniei publice, prin amplifi-carea importan]ei descoperirilor f`cute la respectivele perchezi]ii. |n cele din urm`, persoanalui Corneliu Codreanu a intrat [i ea \n aten]ia propagandei oficiale, iar prin discursuri radiofo-nice se sus]inea c` nu este rom~n. P~n` \n 1938, numele sù de Zelea nu ridicase nici un fel de\ndoial` privind apartenen]a la na]iunea rom~n`, iar pentru prima dat`, \n acel moment, s-auf`cut specula]ii sus]inute. De fapt, acest aspect a fost \ndelung dezb`tut at~t la procesele dinprima jum`tate a anului 1938, c~t [i la nivel public, deoarece se punea problema dac` un strìnpoate fi un na]ionalist veritabil.

Cele mai importante atacuri la persoana lui Corneliu Codreanu au fost proliferate \npublica]ia „Neamul Rom~nesc“, editat` de Nicolae Iorga. |n martie 1938, deoarece era consilierregal \n Consiliul de Coroan`, Nicolae Iorga avea statut de \nalt func]ionar public, iar orice felde afirma]ii \mpotriva lui intrau sub inciden]a noii legisla]ii. Corneliu Codreanu nu a ]inut contde aceste realit`]i [i printr-o circular` din 26 martie 1938 l-a acuzat pe consilierul regal c` este

Rela]iile rregimului aautoritar aal llui CCarol aal III-Rela]iile rregimului aautoritar aal llui CCarol aal III-lea ccu oopozi]ia. SStudiu dde ccaz: aarestarealea ccu oopozi]ia. SStudiu dde ccaz: aarestareaconducerii MMi[c\rii LLegionareconducerii MMi[c\rii LLegionare


106

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005„incorect“ [i „necinstitit suflete[te“ c~nd afirm` faptul c`, prin comer]ul legionar, tineriina]ionali[ti extremi[ti sus]ineau financiar ac]iuni violente \mpotriva demnitarilor statului.Principala argumenta]ie pe care liderul legionar a adus-o a fost c` \nsu[i Nicolae Iorga i-a\ncurajat pe tinerii na]ionali[ti s` fac` comer], pentru a face concuren]` evreilor [i a rezolva„problema evreiasc`“2. |n esen]`, afirma]iile lui Corneliu Codreanu erau veritabile, dar nu [i \n\mprejur`rile \n care au fost f`cute. Nicolae Iorga a depus pl~ngere \mpotriva lui CorneliuCodreanu, iar \n baza acesteia, Tribunalul Militar al Corpului II Armat` a emis la 29 martie 1938un ordin de urm`rire. Acuza]ia adus` a fost aceea de ultraj \n baza unei scrisori de amenin]aretrimis` printr-un curier3.

Imediat dup` intentarea procesului, principalii lideri ai Mi[c`rii Legionare: prof. GrigoreCristescu, col. Gheorghe Furdui, Traian Cotig`, Gheorghe Clime au fost convoca]i la „CasaVerde“ (re[edin]a lui Corneliu Codreanu) pentru a studia atitudinea politic` ce trebuia adoptat`.Liderul legionar le-a recomandat apropia]ilor s` nu ia nici un fel de atitudine dac` va ficondamnat la mai pu]in de [ase luni \nchisoare. |n acel moment a men]ionat c` dore[te s` fie\nchis \n urma unui astfel de proces, evident politic, pentru a da un exemplu de demnitate.Mesajele din teritoriu erau excelente, deoarece cuiburile func]ionau perfect [i aduceau fondurila casieria central`4. Corneliu Codreanu credea c` prin arestarea sa, legionarii nu-[i vor pierdemoralul [i vor rezista mai puternic presiunii autorit`]ilor locale. Dup` respectiva \nt~lnire [i-aanun]at adep]ii c` a[teapt` \n orice moment perchezi]ia autorit`]ilor la „Casa Verde“, c`reia nui se va opune. Totu[i, pentru a evita atacuri neprev`zute din afara autorit`]ilor statului, avea \nvedere s` mobilizeze o gard` de 20-30 de persoane, care s` fie \n permanen]` prezente lare[edin]a sa5.

Valul de arest`ri \nceput \n martie la nivelul jude]elor a atins la jum`tatea lunii aprilie [i celemai importante cadre ale Mi[c`rii Legionare. |n noapte de 16 spre 17 aprilie, Corneliu Codreanual`turi de al]i 44 de lideri legionari au fost ridica]i de poli]ie, f`r` nici o \n[tiin]are prealabil`.Autorit`]ile au studiat atent momentul ac]iunii, deoarece doreau ca efectul s` fie maxim, \nsensul c` trebuia ca to]i s` fie la domiciliu. Sera de 16 spre 17 aprilie a precedat \n anul 1938duminica Floriilor, astfel c` nimeni dintre cei viza]i nu se afla \n alt` parte dec~t \n familie.Corneliu Codreanu a fost internat la sediul Prefecturii Poli]iei Capitalei p~n` \n sera de 19 aprilie,c~nd a fost mutat la Jilava, unde urma s` stea p~n` judecarea procesului \n cazul pl~ngerii luiNicolae Iorga. La \nceput, condi]iile de deten]ie nu au fost deloc u[oare, fiind \nchis singur \ntr-o celul` \n care pere]ii erau umezi. Cu toate c` prim`vara era mai degrab` o iarn` t~rzie, nu aprimit dec~t o rogojin` [i dou` p`turi uzate, astfel \nc~t frigul i-a afectat s`n`tatea6. Pentrurestul de]inu]ilor, condi]iile nu au fost cu nimic mai bune, deoarece \n plin anotimp umed aufost du[i p~n` la M`n`stirea Tismana. Transportul s-a f`cut \n camioane, iar \n jude]ul Gorj \nanul 1938 drumurile erau extrem de precare, iar mul]i dintre cei aresta]i aveau probleme des`n`tate. Aici au fost interna]i principalii colaboratori ai lui Corneliu Codreanu: prof. Ion ZeleaCodreanu, Gheorghe Clime, prof. Grigore Cristescu, Virgil Ionescu, Nicolae Totu, GheorgheIstrate, Radu Budi[teanu, dr. Paul Craja, Traian Cotig`, Mihail Polihroniade, Sima Simulescu etc.Cu toate c` erau de]inu]i la o m`n`stire, regimul a fost extrem de aspru, [i au tr`it izola]i7. Dup`arestarea acestora, [efii de jude]e [i regiuni au intrat \n aten]ia autorit`]ilor, unii reu[ind s`scape [i s` ac]ioneze \n ilegalitate8. Celor din urm` li s-a stabilit domiciliul obligatoriu laM`n`stirea Dragomirna [i la Miercurea Ciuc, \ntr-un lag`r, \ns` \n realitate aveau regim dedeten]ie9. |n septembrie 1938 a fost \nfiin]at lag`rul de la Vaslui10, \n care au fost muta]i \n specialliderii de e[alon secundar ai Mi[c`rii Legionare, \n condi]iile \n care cei mai importan]i fuseser`transfera]i de la Miercurea Ciuc la R~mnicu S`rat.

Procesul s-a judecat la 19 aprilie, iar Corneliu Codreanu a fost privat de multe dintredrepturile cet`]ene[ti constitu]ionale. El a acuzat tribunalul c` \l judec` \n stil „bol[evic“,deoarece nu i s-a oferit posibilitatea s` fac` nici un fel de apreciere, [i c` era nevoit s` semul]umeasc` cu ap`rarea f`cut` de avoca]i. De asemenea, nu i s-a permis s` angajeze avoca]ii

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

107

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005pe care \i dorea, deoarece mul]i dintre ace[tia fuseser` inclu[i \n valul de arest`ri. Ap`rarea afost f`cut` de Sebastian Radovici [i Lizeta Gheorghiu, al`turi de al]i zece avoca]i legionariprovinciali, f`r` experien]` \n astfel de procese. Corneliu Codreanu era de p`rere c` nu a adusofens` autorit`]ii, \ntruc~t a trimis scrisoare lui Nicolae Iorga \n calitatea acestuia de ziarist [i nude consilier regal. De asemenea, ap`rarea a f`cut aprecieri asupra onestit`]ii lui Nicolae Iorga,care a reu[it s` treac` de cenzur` respectivele articole, cu toate c` \n mod normal ar fi fostrespinse. De[i Corneliu Codreanu a apreciat corect c` Nicolae Iorga a folosit cenzura \n favoareasa11, \n complicitate cu autorit`]ile statului, aceasta nu i-a ajutat la nimic, fiind condamnat la [aseluni de \nchisoare.

Cu toate c` la sf~r[itul lunii martie Corneliu Codreanu \[i dorea s` fie condamnat pentru ada un exemplu legionarilor, dup` aceast` sentin]` \i venea din ce \n ce mai greu s` ias` dinmecanismul represiunii statului. La c~teva ore dup` anun]area sentin]ei, Consiliul de Mini[tri adecis s` intenteze un nou proces lui Corneliu Codreanu, pentru atentat contra siguran]ei pu-blice12. |n fa]a noilor acuza]ii, liderul legionar nu avea foarte multe argumente de ap`rare,deoarece putea fi acuza practic de orice, iar principalii colaboratori se aflau \n deten]ie ca [i el.La nivel local, moralul legionarilor a sc`zut dup` sentin]` [i valurile de arest`ri, iar conducereao asigurau unele cadre r`mase \n libertate insuficient preg`tite. Membrii cuiburilor au primit dis-pozi]ii s` distrug` orice fel de material venit de la centru dup` citire, pentru a nu intra sub inci-den]a legilor dac` ar fi fost descoperite13. Moralul legionarilor era extrem de sc`zut \n aprilie1938, iar liderii r`ma[i \n libertate trebuiau s` \ntreprind` unele ac]iuni organizatorice dac` do-reau s` asigure continuitatea mi[c`rii.

CCOONNDDAAMMNNAARREEAA LLUUII CCOORRNNEELLIIUU CCOODDRREEAANNUU PPEENNTTRRUU „„||NNAALLTTåå TTRRååDDAARREE““Dup` sentin]a din procesul intentat de Nicolae Iorga, condi]iile de deten]ie ale lui Corneliu

Codreanu s-au \mbun`t`]it. Autorit`]ile aveau garan]ia c` cel pu]in pentru o perioad` de]inutulse afl` legal sub supraveghere permanent`, a[a c` aveau timp pentru a formula noi acuza]ii,pentru un proces care trebuia s`-l lichideze ca om politic. |ncep~nd cu 1 mai lui CorneliuCodreanu i s-a adus la cuno[tin]` c` unele acuza]ii mai vechi vor fi reactivate, inclusiv dinprocesul asasin`rii lui I.G. Duca. Acesta s-a aflat \ntr-o mare stare de confuzie, pentru c` nuputea lua contact cu avoca]ii sì, dar nici cu legionarii apropia]i. Abia la 5 mai a luat cuno[tin]`de noul proces, \n care era acuzat de \nalt` tr`dare, moment \n care [i-a dat seama de naturaactului juridic care urma s` se desf`[oare14.

Ordonan]a definitiv` pentru trimiterea \n judecat` a lui Corneliu Codreanu \n procesul de\nalt` tr`dare a fost dat` la 16 mai 1938 [i a avut [apte capete de acuzare: 11.. crearea deorganiza]ii \n r~ndul elevilor; 22.. emiterea unor circulare cu instruc]iuni [i \ndemnuri la violen]`;33.. organizarea unor exerci]ii de tir; 44.. organizarea unui serviciu de informa]ii particular;55.. de]inerea de acte secrete; 66.. leg`turi cu organiza]ii strìne; 77.. crima de r`zvr`tire15. Prima\nt~lnire cu avoca]ii a avut loc la 19 mai, prilej cu care le-a transmis c` se simte obosit din cauzaregimului deten]iei, dar c` personalul \nchisorii se poart` bine cu el. Corneliu Codreanu a spusc` se simte tr`dat, deoarece marii avoca]i au refuzat s` \l apere [i astfel a fost pus \n postura dea fi ap`rat de avoca]i f`r` experien]`: Lizeta Gheorghiu, Horia Cosmovici, Alexandru Borcea,Nicolae {eitan, Paul Iacobescu sau Nicolae Andreescu. La aflarea acuza]iilor s-a sim]it ofensat destrategia autorit`]ilor. El a sus]inut c` dac` s-au g`sit \n jude]ul Ilfov arme personale alelegionarilor nu \nsemna c` Mi[carea Legionar` de]inea mari arsenale. Acuza]ia privindorganizarea de servicii secrete a fost de asemenea respins`, \ntruc~t informa]iile despreac]iunile politice le lua de la ziari[tii care st`teau mai toat` ziua la Café Corso sau la Café Royal,f`r` a-i \nregimenta \n structuri ostile statului. Ulterior a descoperit chiar c` unii dintre ace[tiziari[ti \l spionau, la solicitarea autorit`]ilor. Corneliu Codreanu nu recuno[tea de asemenea nicic` s-a pus \n slujba unor puteri strìne, rela]ia sa cu Adolf Hitler const~nd doar \ntr-o singur`telegram` de felicitare, pe care recuno[tea c` a trimis-o16. Respectiva felicitare a fost transmis`telegrafic la 12 martie 1938 cu ocazia anex`rii Austriei17, iar Corneliu Codreanu a afirmat c` nu a

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

108

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005fost redactat` de el, ci de un avocat legionar \n numele s`u. De altfel, statul german nu luasenici o pozi]ie fa]` de procesul lui Corneliu Codreanu la nivelul Lega]iei de la Bucure[ti. AdolfHitler \i recomandase lui Wilhem Fabricius s` nu se amestece \n aceast` problem` intern` aRom~niei, dar s` urm`reasc` desf`[urarea procesului [i s` trimit` rapoarte periodice18.

|n preajma declan[`rii procesului, legionarii aveau \n vedere informarea membrilor dinteritoriu prin radio [i astfel au preg`tit instalarea unui post clandestin de radio-emisie19. Procesuls-a deschis la 23 mai 1938 la Tribunalul Militar al Corpului II Armat`, Sec]ia I-a, iar dezbaterile audurat p~n` pe 27 mai. |n cele din urm` cele [apte capete de acuzare au fost reduse la numai trei:11.. tr`dare prin de]inere [i reproducere \n public de acte interes~nd siguran]a statului; 22.. uneltirecontra ordinii sociale; 33.. r`zvr`tire20. Pentru ap`rarea lui Corneliu Codreanu s-au \nscris circa 200de avoca]i, \ns` mul]i dintre ei au fost aresta]i sau constr~n[i s` renun]e21. Este [i cazul unuiadintre fondatorii Mi[c`rii Legionare, Corneliu Georgescu, care sc`pase de primul val de arest`ri.Deoarece fusese inclus de Corneliu Codreanu pe lista ap`r`torilor, fiind avocat, s-a prezentat laTribunalul Militar, moment \n care a fost arestat [i dus la Miercurea Ciuc, unde se aflau lideriilegionari aresta]i odat` cu [eful organiza]iei, dup` mutarea de la M`n`stirea Tismana22. |n finallista avoca]ilor a cuprins doar 78 de persoane23, dintre care nici un nume important. CorneliuCodreanu adresase solicitarea de a-l ap`ra at~t lui Istrate Micescu, c~t [i lui Grigore Iunian, darambii au refuzat. Avoca]ii au fost \mpiedica]i s` se documenteze pentru proces, deoarece abiape 21 mai au avut acces la dosarele acuz`rii, iar cererea de expertiz` grafologic` a documentelorincriminate a fost refuzat`24. Ap`rarea nu a avut la dispozi]ie nici to]i martorii pe care \isolicitase. Dintr-un total de 120 de persoane convocate, 30 se aflau cu domiciliu obligatoriu laMiercurea Ciuc, printre care cei mai importan]i: prof. Ion Zelea-Codreanu, Mihail Polihroniade,col. Gheorghe Z`voianu, Traian Cotig`, prof. Drago[ Protopopescu, Vasile Cristescu, NicolaeTotu, prof. Nae Ionescu, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Vasile Ia[inschi, prof. RaduDemetrescu-Gyr, prof. Sima Simulescu etc.

Cel mai semnificativ nume care a pledat pentru ap`rarea lui Corneliu Codreanu la procesuldin mai 1938 a fost generalul Ion Antonescu, un vechi sf`tuitor al lui liderului legionar. Cu toatec` au fost ref`cute listele de martori, soarta procesului nu a putut fi schimbat`: pentru acuza]iade de]inere de acte secrete, interes~nd siguran]a statului, acuzatul a fost condamnat la zece anide munc` silnic` [i trei ani de degradare civic`; pentru acuza]ia de reproducere \n public de actecare interesau siguran]a statului a fost condamnat la zece ani de munc` silnic` [i la trei ani dedegradare civic`; pentru acuza]ia de uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la cinci anide \nchisoare corec]ional`, 10.000 lei amend` penal` [i cinci ani de interdic]ie corec]ional`;pentru acuza]ia de r`zvr`tire a fost condamnat la opt ani de deten]ie riguroas` [i la trei ani dedegradare civic`. Tribunalul Militar a decis ca acuzatul s` execute numai pedeapsa de zece animunc` silnic` [i [ase ani degradare civic`. Pentru cheltuielile privind organizarea procesului,Corneliu Codreanu urma s` pl`teasc` suma de 2.000 lei25.

Era evident faptul c` pedeapsa primit` de Corneliu Codreanu \n acest proces era unapolitic`, [i nu penal`. De asemenea, la fel de evident era faptul c` inculpatul nu va duce la\ndeplinire \ntreaga perioad` de deten]ie. Soarta lui Corneliu Codreanu a depins din acelmoment numai de evolu]iile interne, dar mai ales de cele interna]ionale [i nu de sentin]aTribunalului Militar al Corpului II Armat`.

|n timpul procesului, Corneliu Codreanu a fost ]inut sub o paz` extrem de sever`26, cu toatec` nimeni nu a \ncercat s` reac]ioneze \n vreun fel. Singurii care s-au agitat \n preajmaTribunalului Militar au fost comuni[tii, care doreau ca \n timpul procesului s` strige lozincifavorabile motiva]iilor acuz`rii27. |n ]ar`, legionarii erau foarte dezorienta]i deoarece con[tienti-zau c` liderul lor nu mai poate sc`pa [i de aceast` dat` de \nchisoare28. Corneliu Codreanureprezenta pentru ace[tia un mit, era singurul [ef pe care-l avuseser` vreodat` — „C`pitanul“.|ns` autorit`]ile nu puteau lua \n seam` numai acesta, iar uneori au \ntreprins ac]iuni pripite.Circulau zvonuri c` \n ajunul pronun]`rii sentin]ei, comandantul \nchisorii Jilava a fost arestat,

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

109

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005deoarece se descoperise c` participa la un complot care preg`tea evadarea acuzatului29. |ntr-adev`r, \n februarie 1938 s-a pus la cale un plan de evadare al lui Corneliu Codreanu de la Jilavaprin \nlocuirea sa cu o persoan` care-i sem`na fizic, dar \n luna mai 1938 organiza]ia Bucure[tiera foarte sl`bit` de valul de arest`ri ca s` mai \ntreprind` o astfel de ac]iune. Nici popula]ia numai era impresionat` de cauza legionar` deoarece autorit`]ile organizaser` o campanie propa-gandistic` anti-legionar` bine pus` la punct. |n preajma procesului, au fost distribuite mai multecopii ale unei variante a genealogiei genealogiei lui Corneliu Codreanu, cu caracter ofensator.Conform acesteia, familia Zelea-Codreanu provenea dintr-o mixtur` de na]ionalit`]i central [i esteuropene: ru[ii, ucraineni, germani, rom~ni, cehi, iar majoritatea ascenden]ilor fuseser`delicven]i, sau avuseser` un caracter violent30. Atitudinea popula]iei \n contextul acestor disputea fost de nep`sare, iar societatea civil` mai degrab` s-a bucurat de rezultatul sentin]ei31,deoarece dorea s` vad` rezolvat` aceast` problem`.

CCOONNSSEECCIINN}}EELLEE CCOONNDDAAMMNNåRRIIII LLUUII CCOORRNNEELLIIUU CCOODDRREEAANNUUDup` anun]area sentin]ei Tribunalului Militar, Mi[carea Legionar` a intrat \ntr-un mare con

de umbr`. |n primul r~nd, popula]ia nu mai manifesta simpatie pentru cauza na]ionali[tilorextremi[ti deoarece considera c` tensiunile din timpul procesului puteau crea instabilitate lanivel na]ional. Aceast` situa]ie a fost favorizat` \n primul r~nd de pozi]ia fostelor partide politicedemocratice fa]` de proces32. Legionarii spuneau c` cei mai interesa]i de condamnarea luiCorneliu Codreanu erau liberalii, deoarece Gheorghe T`t`rescu dorea ca poten]ialul s`uadversar la func]ia de prim-ministru s` fie eliminat din calculele politice. Na]ional-]`r`ni[tii, printradi]ie, nu apreciau extremismul Mi[c`rii Legionare. Primii care au luat \n serios ameliorareadezvolt`rii organiza]iei legionare au fost na]ional-]`r`ni[tii Virgil Madgearu [i Armand C`linescu.Virgil Madgearu chiar a avut de suferit repercursiuni, fiind atacat la mo[ia sa de un grup delegionari, organiza]i dup` toate probabilit`]ile de la centru. Negocierile dintre CorneliuCodreanu [i Iuliu Maniu din anul 1937, finalizate cu pactul electoral, nu au fost primite cudeplin` satisfac]ie de membrii ambelor grup`ri, fiind mai degrab` o \n]elegere politic` \ntre [efiiacestora. |n teritoriu, liderii na]ional-]`r`ni[ti [i liberali nu numai c` au primit cu satisfac]iearestarea liderilor legionari, ba chiar au apreciat c` pedeapsa dat` lui Corneliu Codreanu eraprea mic`33.

Legionarii din provincie au fost profund dezorienta]i de cursul evenimentelor. Cei mai radi-cali dintre ei fuseser` aresta]i, iar noua legisla]ie spunea c` orice material de propagand`legionar putea deveni obiect delict. Presiunea asupra lor a devenit mult mai mare dup` publi-carea Jurnalului Consiliului de Mini[tri nr. 46.645 din 24 mai 1938, prin care a fost introdus`pedeapsa cu moartea34. Autorit`]ile locale aveau toate motivele s` se team` de extremismullegionarilor. |n campania electoral` din 1937 existaser` numeroase abuzuri ale propagandi[tilorPartidului „Totul pentru }ar`“, care de multe ori umblau \narma]i. Existau numeroase pl~ngeriale b`tr~nilor satelor c` nu mai exista respect al tinerilor pentru b`tr~ni deoarece g`rzilelegionare [i cuziste deveneau violente dac` nu li se r`spunde la saluturile proprii. De asemenea,mai ales dup` anun]area rezultatelor alegerilor din 20 decembrie 1937, violen]ele dintre g`rzilelegionare [i cuziste erau foarte dure, \n condi]iile \n care adep]ii LANC se credeau \ndrept`]i]is` preia „controlul str`zii“ deoarece guvernul era condus de partidul lor. La jum`tatea lunii ian-uarie, Senatul Legionar, prin vocea lui Corneliu Codreanu, a fost nevoit s` intervin` [i s` reco-mande lini[te, pentru a nu se da argumente guvernului s` \n`spreasc` tratamentul fa]` deMi[carea Legionar`.

Cu toate c` la nivel general legionarii erau resemna]i, dup` condamnarea lui CorneliuCodreanu organizarea a fost preluat` de elemente extremiste dispuse s` nu ia \n seam` riscul.Astfel c`, unele grup`ri neorganizate de la centru au decis individual s` preg`teasc` evadareadin \nchisoare a liderului legionar35, dar f`r` a \ntreprinde ac]iuni concrete. A[a cum s-a precizatmai sus, exista un plan de evadare a lui Corneliu Codreanu \nc` din februarie 1938, dar care era

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

110

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005cunoscut de autorit`]i. Deoarece paza de]inutului era bine pus` la punct, iar conducerea de laBucure[ti a Mi[c`rii Legionare dezorganizat`, aceste planuri de la sf~r[itul lunii mai au dus celmai probabil la arestarea ini]iatorilor.

Dup` finalizarea procesului [i emiterea sentin]ei, Corneliu Codreanu a fost mutat din\nchisoarea Jilava la Doftana, \n jude]ul V~lcea. Cu toate c` era condamnat la zece ani munc`silnic`, nu a efectuat nici o or` de munc` fizic`, fiind doar \n regim de deten]ie36. Din informa]iilepe care le-a trimis Corneliu Codreanu \n afara, reiese c` a fost ]inut singur \n celul`, f`r` a puteaavea acces la pres` sau alte surse de informa]ii politice. |nc` de la \nceput le-a recomandatlegionarilor s` nu \ntreprind` ac]iuni de protest [i s` a[tepte ca evenimentele s` aduc`rezolvarea st`rii lor de fapt. Corneliu Codreanu a fost dintotdeauna adeptul utiliz`rii justi]iei,astfel c` imediat dup` comunicarea sentin]ei a anun]at c` va face recurs. Personal el nu credea\n eficien]a unui plan de evadare [i le-a comunicat legionarilor s` se ab]in` de la astfel deactivit`]i extreme. Pentru recurs, avoca]ii lui Corneliu Codreanu au formulat 15 motive de casarea sentin]ei, printre care: faptul c` ap`rarea nu a avut acces la toate dosarele incriminatorii,faptul c` nu s-a acceptat \n instan]` citarea avocatului R`dulescu-Thanir, cel despre carespuneau c` a redactat scrisoarea de felicitare c`tre Adolf Hitler etc37. P~n` \n toamn`, avoca]iiliderului legionar au formulat mai multe astfel de contesta]ii ale sentin]ei, dar toate au fostrespinse de Tribunalul Militar.

Condi]iile de deten]ie din \nchisoarea Doftana au fost bune, iar Corneliu Codreanu nu s-apl~ns de tratament, dimpotriv`, a apreciat modul \n care se poart` personalul \nchisorii cu el.Rudele de gradul \nt~i i-au putut face frecvent vizite [i i-au adus [i pachete. Acestora le-atransmis c` are aer, c` i se face tratament medicamentos etc.38 [i c` legionarii trebuie s` se ab]in`de la orice tentativ` care ar putea provoca reac]ia autorit`]ilor, deoarece \i \ncurcau socotelile.El mai spunea c` \mprejur`rile interna]ionale nu permiteau reorganizarea [i recomanda aceloracare nu sunt dispu[i s` a[tepte c` pot s` p`r`seasc` mi[carea39. Cu toate acestea, informa]iilecare ajungeau \n teritoriu erau contradictorii, mai ales \n luna august, c~nd se spunea c` estetratat foarte sever40. Campania de dezinformare s-a legat de strategia noii echipe de conducerede la nivel na]ional, care \n var` se consolidase [i preg`tea ac]iuni violente. |n general, au fostrecruta]i legionari recunoscu]i ca extremi[ti, sau membri noi, dispu[i la sacrificiu. Conducerea\nchisorii de la Doftana a fost nevoit` \n aceste condi]ii s` \n`spreasc` m`surile de securitate. |nprimul r~nd, paza pe timp de noapte a fost serios consolidat` [i au fost solicitate reflectoareelectrice mai puternice. Au fost reangaja]i mai mul]i jandarmi care terminaser` stagiul militar,motiva]i de pl`]i peste medie. Ra]iile de hran` [i soldele au fost dublate, verific`rile \n r~ndurilepersonalului au fost \n`sprite, iar jandarmii nu aveau voie s` intre \n contact cu de]inu]ii. Pentruintimidare, conducerea \nchisorii a primit ordin s` fac` exerci]iile de tragere \n apropiereazidurilor, iar fiecare jandarm trebuia s` aib` \n dotare \n permanen]` 100 de cartu[e41. De[i nuau fost semnalate tentative de evadare, toate acestea m`suri de precau]ie atest` faptul c`autorit`]ile cuno[teau noile inten]ii ale legionarilor [i nu erau dispuse s` ri[te.

Aceste eforturi de reorganizare s-au limitat doar la segmentul radical al Mi[c`rii Legionare,deoarece membrii din teritoriu au fost din nou demoraliza]i de sentin]a \n procesul fo[tilorconduc`tori ai Partidului „Totul pentru }ar`“. Dup` ce au fost du[i o perioad` la M`n`stireaTismana, \n aprilie 1938 ei au fost muta]i la Miercurea Ciuc. Deoarece nu li se judecase procesul,aveau statut de persoane cu domiciliul obligatoriu, sub paza jandarmilor. Dup` finalizareaprocesului lui Corneliu Codreanu, \n var` s-a organizat [i pentru ei un proces, tot la TribunalulMilitar al Corpului II Armat`. Ini]ial autorit`]ile au \ncercat s` ob]in` de la fo[tii lideri aiPartidului „Totul pentru }ar`“ declara]ii de fidelitate fa]` de noul regim42. Tentativa nu a avutefect \n acest moment, deoarece ei credeau, ca [i Corneliu Codreanu, c` evolu]iile interna]ionalele va \mbun`t`]i situa]ia. Procesul a \nceput la data de 25 iulie 1938, dup` ce au fost adu[i de laMircurea Ciuc la \nchisoarea Jilava. Sentin]a le-a fost comunicat` acuza]ilor la 1 august:Alexandru Cantacuzino [i Vasile Cristescu au primit, \n lips`, deoarece evadaser` \n timpul

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

111

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005transportului, c~te 9 ani de \nchisoare, Gheorghe Clime, Alexandru Christian Tell, GheorgheIstrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotig`, prof. Sima Simulescu, Virgil Ionescu,B`nic` Dobre, col. Gheorghe Furdui, dr. {erban Milcoveanu, Nicolae Totu [i Radu Budi[teanu,c~te 7 ani de \nchisoare, Gheorghe Apostol, Eugen Ionic` [i Aurel Serafim c~te 5 ani \nchisoare,iar preotul Nicolae Georgescu-Edine], 1 an \nchisoare43. Era evident c` nici ei nu vor ajunge s`execute pedeapsa pentru care au fost condamna]i, iar evolu]iile interna]ionale urma s` leregleze statutul. Dup` proces, au fost muta]i de la Miercurea Ciuc la \nchisoarea de maxim`siguran]` R~mnicu S`rat. Acolo ei nu mai aveau statut de re]inu]i cu domiciliul obligatoriu, fiindde]inu]i pentru pedepsele pe care trebuiau s` le execute. La Miercurea Ciuc, condi]iile desecuritate nu au fost cele mai vigilente, iar unii legionari au reu[it s` evadeze. Este [i cazul unuiimportant lider, Victor Silaghi, care \n noapte de 30-31 iulie a reu[it s` fug`, fiind dat \n urm`riregeneral`44.

|n cele din urm`, Corneliu Codreanu a fost adus [i el la R~mnicu S`rat, fiind transferat de laDoftana \n noaptea de 15 septembrie. Conducerea \nchisorii de la Doftana s-a ar`tat profundmul]umit` de decizia venit` de la Bucure[ti deoarece se temea de o evadare a de]inutului45.Conform unor informa]ii, Corneliu Codreanu a apreciat pozitiv acest transfer [i le-a transmislegionarilor c` \n cur~nd va ie[i din \nchisoare. Cu toate c` [i la R~mnicu S`rat st`tea singur \ncelul` [i nu putea s` ia leg`tura cu ceilal]i legionari afla]i acolo, el afirma c` are condi]ii mai buneca la Doftana, ceea ce-l f`cea s` cread` c` situa]ia lui se va ameliora46. La scurt timp dup`transfer, Corneliu Codreanu se pare c` ar fi primit vizita generalului Ion Bengliu, [efulInspectoratului General al Jandarmeriei, ceea ce a condus la ridicarea moralului lui CorneliuCodreanu pentru c` oficiali ai statului l-au contactat. Informa]iile acestea au ajuns prin [efii dejude]e la legionarii din teritoriu, cu scopul de a le ridica moralul47. Prin so]ia sa, CorneliuCodreanu le-a transmis legionarilor s` se ab]in` de la excese [i s` a[tepte un context favorabil.

|ns` \n septembrie 1938 noua structur` de conducere legionar` deja se consolidase [i se parec` dispunea [i de armament48. Mesajele lui Corneliu Codreanu, care se afla \n deten]ie, nu maiaveau aceia[i valoare ca [i atunci c~nd era liber [i putea coordona activit`]ile legionarilor.Preg`tirile din vara anului 1938 privind evadarea lui Corneliu Codreanu erau deja avansate, [i,ceea ce este cel mai important, erau coordonate la nivel central. Unul dintre planuri prevedeaevadarea lui Corneliu Codreanu din \nchisoarea de la R~mnicu S`rat, urmat` de trecerea pestegrani]` \n Germania. Planul a fost pus cu bine pus la punct, \nc~t autorit`]ile nu au aflat despreexisten]a sa. Organizatorii evad`rii au procurat acte false [i un pa[aport pentru CorneliuCodreanu, care urma s` p`r`seasc` ]ara \n caz de reu[it` pe la grani]a cu Ungaria. Organiza]iilelocale de pe raza itinerarului R~mnicu S`rat-Arad au avut responsabilitatea de a constitui echipede c~te trei legionari, care urmau s`-l escorteze pe distan]e mici, pentru a nu fi descoperite. Aufost stabilite parole de recunoa[tere, distan]ele pe care trebuiau s` le parcurg` echipele etc. Nuse poate [ti c~t de eficient ar fi fost planul, \ns` nu a fost pus \n aplicare, datorit` refuzului luiCorneliu Codreanu de a se supune riscului. Dup` cum s-a afirmat anterior, \nc` din aprilie [efullegionarilor recomandase lini[te membrilor din teritoriu. Conform spuselor unor contemporani,Corneliu Codreanu refuza s` mai cread` c` poate sc`pa cu via]` \n urma deten]iei [i c` ar fiintrat \ntr-o faz` mistic`, deoarece credea c` este trimis de Dumnezeu ca s` se sacrifice pentrusalvarea na]iunii49. |n scrierile sale memorialistice, Corneliu Codreanu a f`cut numeroasetrimiteri la divinitate \n ascensiunea legionarilor, \ns` este greu de crezut c` ar fi intrat \ntr-oastfel de stare de ascez`. Informa]ia apare la mai mul]i memoriali[ti, \nc~t \nclin`m s` credemc` ar fi existat o opozi]ie a lui privind planurile de evadare.

|n toamna anului 1938 starea general` de spirit a legionarilor se \mbun`t`]ise fa]` deprim`var`. De asemenea, contextul interna]ional le era favorabil, \ntruc~t puterea Germanieicre[tea, f`r` ca marile state democratice s` ac]ioneze. Dup` ce \n martie statul nazist realizaseAnschluss-ul, la 29 septembrie, o nou` \nc`lcare a dreptului interna]ional le-a creat germanilorsatisfac]ii, prin deciziile Conferin]ei de la München. Speran]ele legionarilor s-au intensificat dup`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

112

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Dictatul de la Viena privind Cehoslovacia, de la 2 noiembrie. Mul]i dintre ace[tia au crezut c`este vorba despre contextul interna]ional la care f`cuse apel Corneliu Codreanu [i s-a creat unsentiment general de speran]`. Noua conducere organizatoric` a \ncercat s` for]eze m~naregelui, distribuind unele manifeste de amenin]are50.

Cu toate acestea, concluzia general` este c` prin condamnarea lui Corneliu Codreanu,Mi[carea Legionar` a primit o puternic` lovitur` de imagine [i de for]`. Nivelul electoral atins \ndecembrie 1937 a fost practic anulat de valul de arest`ri [i condamn`ri din prim`var` [i var`.Popula]ia \n general era [i ea nemul]umit` de sistemul partidelor politice, al luptelor [ipromisiunilor electorale etc. Regele a fost sus]inut con[tient [i sincer de corpul cet`]enesc la\nceputul perioadei de regim autoritar. Legionarii, care vorbeau de un deceniu despreineficien]a sistemului parlamentar, au fost \n 1938 victimele propriei propagande. Membrii veni]i\n 1936-1937, care reprezentau majoritatea, s-au resemnat cu ideea desfiin]`rii Partidului „Totulpentru }ar`“ [i au aderat la \ndemnul regal de contribu]ie la efortul comun de redresareeconomico-social` a Rom~niei. Latura extremist` a organiza]iei, care s-a mobilizat dup`prim`vara anului 1938, nu a fost o mi[care de 15,56% din electorat, ci una de adep]i ai violen]ei,pe fondul unei convingeri ideologice foarte stabile. Cu toate c` \n 1927 Corneliu Codreanu a\nfiin]at Mi[carea Legionar` drept o organiza]ie spiritual`, \n care aveau loc numai cei carecredeau \n valorile ei, dup` 1936 a fost nevoit s` accepte sistemul membership-ului, ocazie cucare s-a integrat perfect \n sistemul politic de tip liberal. Cei care au aderat la Partidul „Totulpentru }ar`“ datorit` charismei liderului Mi[c`rii Legionare, sau datorit` discursului na]ionalist,au plecat primii dup` arestarea liderilor, iar mul]i dintre ei au devenit func]ionari fideli noiistructuri statale. Nu numai fo[tii membri ai Partidului „Totul pentru }ar`“ au f`cut aceasta, ci [imembrii celorlalte partide foste parlamentare: PNL, PN}, PNC etc.

NOTE1 Zamfirescu, Drago[, Legiunea Arhanghelul Mihail. De lamit la realitate, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1997, p.250.2 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, vol. II, ed. Radu-Dan Vlad, Bucure[ti, Editura Majadahonda, 2000, p. 25-31.3 Ibidem, p. 33-34.4 Ibidem, p. 32-33.5 Ibidem, p. 32.6 Arhivele Nationale Istorice Centrale (\n continuareANIC), Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.252/1938, f. 17-20.7 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 45-47.8 Chioreanu, Nistor, Morminte vii, Ia[i, InstitutulEuropean, 1992, p. 33.9 Palaghi]`, {tefan, Garda de Fier spre re\nviereaRom~niei, Bucure[ti, Editura Roza V~nturilor, 1993, p.105.10 Sima, Horia, „La un an de la moartea lui Ilie G~rnea]`“,\n }ara [i Exilul, an VIII, nr. 7-8, mai-iunie 1972, p. 2.11 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 42-43.12 Heinen, Armin, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Mi[caresocial` [i organiza]ie politic`. O contribu]ie la problemafascismului interna]ional, Bucure[ti, Editura Humanitas,1999, p. 355.13 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 34-35.14 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.252/1938, f. 20-21.15 Ibidem, dosar nr. 278/1938, f. 9.16 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 53-54.17 Zamfirescu, Drago[, op. cit., p. 250.18 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 47-48.19 Ibidem, p. 56-57.20 Ibidem, p. 58.

21 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.15/1938, f. 138.22 Sima, Horia, „Mari existen]e legionare. CorneliuGeorgescu“, \n }ara [i Exilul, an I, nr. 11, 1 septembrie1965, p. 27.23 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 58-59.24 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.15/1938, f. 139.25 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 68-85.26 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.252/1938, f. 24.27 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 117-118.28 Ibidem, p. 94.29 Ibidem, p. 96-97.30 Ibidem, p. 106-113.31 Ibidem, p. 96-97.32 Ibidem, p. 97-98.33 Ibidem.34 Ibidem35 Ibidem, p. 99.36 Heinen, Armin, op. cit., p. 357.37 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 120-121.38 Ibidem, p. 132-133.39 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.15/1938, f. 69.40 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei,dosar nr. 54/1939, f. 67.41 Ibidem, dosar nr. 49/1938, f. 10-20.42 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr.15/1938, f. 133.43 Ibidem, dosar nr. 262/1940, f. 86.44 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei,dosar nr. 54/1939, f. 124.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

113

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-2200545 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 135.46 Ibidem, p. 137.47 Ibidem, p. 137-138.48 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei,dosar nr. 54/1939, f. 129.

49 Chioreanu, Nistor, op. cit., p. 36; Dumitrescu-Bor[a,Ion, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Bucu-re[ti, Editura Lucman, f.a., p. 266.50 Heinen, Armin, op. cit., p. 358.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

114


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

Revolu]ia din 23 iulie 1952 nu a ap`rut din neant. Revolta a fost \mpotriva venalit`]ii,corup]iei [i ineficien]ei clasei politice, dar [i a sistemului democra]iei liberale, care s-a constituit[i a func]ionat \n Egipt \n perioada 1805-1952, considerat de „Tinerii Ofi]eri“ ca surs` principalà declinului ]`rii. Alc`tuirea grupului contestatar a fost gradual` [i favorizat` de \ns`[i evolu]iilesociet`]ii egiptene din perioada men]ionat` mai sus. Apari]ia [i legitimarea curentului politicpropus de Nasser a fost posibil` datorit` interac]iunii factorilor locali [i globali, ce au avut \nfundal desf`[urarea procesului de modernizare, iar momentul 1952 a reprezentat o izbucnire \nurma acumul`rilor din epocile anterioare. Ace[ti factori au fost: arabismul, Primul r`zboimondial, independen]a formal` a Egiptului din 1936 [i r`zboiul arabo-israelian din 1948. Astfel,\n iulie 1952 puterea politic` \n Egipt a trecut din m~inile clasei tradi]ionale \n cele ale armatei[i alia]ilor ei. Perioada tumultoas` a luptei pentru putere nu s-a sf~r[it \n 1952, ci a continuatp~n` \n 1955, c~nd Nasser l-a \nl`turat de la putere pe generalul Neguib.

|n acest articol ne intereseaz` raportul stabilit \ntre tras`turile ideologiei sale [i declinul sù.Este posibil ca sursa declinului sù s` fie tocmai ideologia sa.

II.. PPRROOBBLLEEMMAA PPRREELLUUååRRIIII PPUUTTEERRIIII {{II AA LLEEGGIITTIIMMååRRIIIINasser a preluat u[or puterea, \ns` adev`rata problem` a constituit-o legitimarea sa.

Condi]ia esen]ial` \n acest sens era aceea de a propune un sistem de idei pe m`sura nevoilor [ia[tept`rilor popula]iei. |n cazul politicii interne acest sistem [i-a g`sit expresia \n „socialismularab“, iar pan-arabismul, na]ionalismul arab [i neutralitatea fa]` de conflictul dintre cele dou`Superputeri au determinat ac]iunile sale din politica extern`.

Proveni]i din p`turile sociale de jos, noii de]in`tori ai puterii dup` Revolu]ia din 1952 au fost\n principal interesa]i de reformarea domeniului social, mai ales de reforma agrar`. Tendin]a luiNeguib de a pune pe un plan secund aspectul social [i preocuparea lui de a monopoliza scenapolitic`, declar~ndu-se adeptul revenirii la sistemul parlamentar de model occidental, care eraconsiderat de masele egiptene ca fiind corupt — a suspendat Constitu]ia din 1923 [i a am~natalegerile pentru o perioad` de 3 ani — a provocat \nl`turarea sa de un grup de „Tineri Ofi]eri“,condus de Nasser. Spre deosebire de predecesorii sì, Nasser a \n]eles preocuparea poporuluisù pentru trecut [i c` elementul cel mai important pentru p`strarea puterii era s` de]in`controlul Armatei. Ca sa p`streze puterea, el trebuia s` aib` sprijinul maselor [i s` \[i asigureloialitatea armatei.

Preluarea puterii a fost u[or de realizat \n cazul lui Nasser [i pentru c` a beneficiat de unmoment prielnic. |n lumea arab`, anii ’50 au fost o adev`rat` decad` a loviturilor de stat, ini]iat`\n 1949 \n Siria de ac]iunea \n for]` a colonelului Za’aim. Cei care preluau puterea f`ceau parte

Tr\s\turile iideologiei [[i ddeclinul llui NNasserTr\s\turile iideologiei [[i ddeclinul llui NNasser

CCrr ii ss tt iinnaa NNeeddeell ccuu

115

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005din r~ndul Armatei, sau alia]i cu ea, [i erau membrii genera]iei ajuns` la maturitate \n anii ’30-’40, exclus` din via]a politic` de c`tre cei pe care acum \i \nl`turau prin ac]iuni violente1. Alian]acu Armata era absolut necesar` pentru c` accesul la putere presupunea folosirea for]ei, iarArmata, instrumentul necesar pentru ac]iune, era [i simbolul demnit`]ii [i al m~ndriei na]ionale,elemente necesare \n procesul ulterior de legitimare \n fa]a maselor. Armatele na]ionale erauelemente noi \n societ`]ile arabe. |n Egipt, p~n` la al Doilea r`zboi mondial militarii de origineegiptean` aveau un statut inferior \n structurile Armatei, func]iile \nalte fiind ocupate de ofi]erienglezi, [i, ca o consecin]`, erau situa]i din punct de vedere al statutului la periferia societ`]ii.

|ns`, \n urma Revolu]iei din 1952, ei au devenit centrul vie]ii social-politice. Nasser [i-aasigurat sprijinul Armatei prin provenien]a sa din structurile sale [i prin promovarea \n func]iilede conducere a fo[tilor colegi din timpul studiilor de la Academia Militar`: Abdul Hakim Amer,Abdul Latif Baghdadi, Anwar el-Sadat, Hussein esh-Shafei, Zacharia Mohieddin [i fra]ii Gamal [iSalad Salem. Accesul \n structurile armatei l-a ob]inut dup` deschiderea por]ilor AcademieiMilitare [i claselor sociale de jos. Independen]a ob]inut` \n 1936, chiar dac` formal`, a obligatEgiptul s` \[i l`rgeasc` structurile militare, \n r~ndul ofi]erilor p`trunz~nd tineri \nsufle]i]i deidei na]ionale. |n cazul Egiptului a \nceput s` se vorbeasc` \n cercurile oficiale despreeventualitatea unui serviciu militar obligatoriu spre sf~r[itul anului 1935, \ns`, \ntreaga clas`[prin „clas`“ reprezentantul diplomatic rom~n \n]eleg~nd to]i tinerii egipteni ap]i pentruserviciul militar] a fost recrutat` sub drapel \ncep~nd din februarie 1936, guvernul egiptean fiinddispus s` acorde orice credite pentru sporirea armamentului2. Printre ace[ti tineri s-a aflat [iGamal Abdel Nasser, descendentul unei familii modeste — tat`l lui era func]ionar po[tal — care\n 1937 a fost acceptat la Academia Militar din Cairo, iar \n 1938 a fost trimis la unitatea militar`de la Mankabad ca locotenent de infanterie.

Nasser a ob]inut sprijinul maselor f`c~nd apel la gloriosul trecut arab, declar~ndu-[i inten]iade a-l restaura. Dup` 7 ani de la Revolu]ie, el spunea egiptenilor c` poporul [i armata sunt ceicare „\ntr-un timp a[a de scurt au realizat pagini glorioase \n istorie“ printre care: „expulzarearegelui care \mpr`[tiase corup]ia \n ]ar`, expulzarea imperiali[tilor“ [i mai ales au pus „funda]iilegloriei, libert`]ii [i demnit`]ii“3. Nasser pretindea \n discursurile sale c` ac]ioneaz` pentru popor[i de aceea a ob]inut sus]inerea [i entuziasmul maselor.

II.. 11.. PPoolliittiiccaa iinntteerrnn`̀Pe plan intern, prin principiile „socialismului arab“ (al`turi de idei precum egalitatea tuturor

„claselor“ sociale, \mbun`t`]irea legisla]iei muncii, politici sociale), Nasser a stimulat ideea deprogres, bazat pe modernizarea tehnic` [i \nl`turarea „feudalismului“ din structurile societ`]iirurale.

Socialismul era un fenomen nou \n Orientul Mijlociu, iar cel arab reprezint` o adaptare aideologiei la nevoile Egiptului. |nainte de anii ’60, ideologia a fost prezent` numai \n r~ndulintelectualit`]ii, pentru c` principala problem` cu care se confrunta e[ichierul politic eraindependen]a, pe un plan secund figur~nd starea intern` a societ`]ii. Socialismul era atractivpentru tinerii ofi]erii din armat` care au preluat puterea, deoarece ei proveneau din familii dinclasele de mijloc sau de jos, categorii ignorate anterior de liderii politici. |n Egipt, ace[ti ofi]eriau observat corup]ia democra]iei liberale [i fanatismul islamic prezent \n ac]iunile [i preceptele„Fr`]iei musulmane“ \n perioada interbelic`, [i au considerat c` o solu]ie poate fi o nou`ideologie, care, din punctul lor de vedere, sus]inea adev`rata democra]ie [i justi]ie social`.Pentru ei socialismul era:

oo simbolul independen]ei reale fa]` de puterile occidentale; \ntruc~t, companiileeuropene continuau s` domine economia ]`rilor din Orientul Mijlociu [i dup` ob]inereaindependen]ei, na]ionalizarea [i stabilirea economiei socialiste planificate a \ndrept`]itaceste noi guverne s` \[i declare din nou independen]a politic` [i economic`;oo un simbol al modernit`]ii; era vorba de o ideologie ce nu mai fusese \ncercat` p~n`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

116

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005atunci, de aceea se considera c` era o dovad` c` ]ara nu mai era \napoiat`;oo afirmare a unui nou set de valori specific lumii arabe: egalitate, \mp`r]irea bunurilor,cooperare, care este considerat superior celui capitalist unde este accentuat individul4.

Barajul de la Aswan, industrializarea [i reforma agrar` sunt exemplele pe care Nasser leconsidera cele mai importante contribu]ii ale regimului sù, \n vederea \mbun`t`]irii condi]iilorde via]` ale popula]iei. Ele au fost necesare pentru a se legitima \n fa]a maselor \n postura delider al poporului, care ac]ioneaz` \n interesul [i pentru bun`starea sa. Interesul lui Nasserpentru starea societ`]ii egiptene a fost real, \ns` dimensiunea realiz`rilor sale este discutabil`.Dac` \n discursurile sau interviurile ce urmau s` fie difuzate \n interiorul ]`rii, Nasser vorbea mai\nt~i despre aspecte ale politicii externe, \n interviurile date coresponden]ilor de presòccidentali accentul cade pe problemele interne ale societ`]ii egiptene, iar \n al doilea r~nd pepolitica extern`. |ntr-un astfel de interviu acordat lui Robert Stephens \n ianuarie 1967, Nasser adeclarat c` problema cea mai presant` pentru el era „faptul c` al]i 175.000 de oameni se vorna[te \n ]ar` \n acea lun`, iar ei trebuie hr`ni]i“5, prin urmare, el con[tientiza situa]ia precare aeconomiei egiptene.

Nasser nu putea s` prezinte \n cadrul discursurilor ]inute \n fa]a popula]iei din Egipt situa]iareal` a ]`rii - problemele economice, dependen]a de sprijinul financiar extern pentru realizareaproiectelor sale de modernizare — pentru c` „revolu]ia social`“ pe care o \nf`ptuise \n 1952 [iapoi \n 1955 \[i pierdea substan]a. Mai mul]i factori, printre care men]ion`m cre[tereademografic` rapid` [i evolu]iile din sistemul politic [i economic mondial, au f`cut ca m`surilesale s` aib` un impact redus.

C~nd popula]ia devenea ne\ncrez`toare \n realiz`rile regimului, Nasser f`cea apel la douateme pentru a le explica persisten]a problemelor sociale: simultaneitatea celor dou` revolu]ii [idu[manul din exterior. |n lucrarea „Filosofia revolu]iei“, el pleac` de la premisa c` orice popordin lume traverseaz` dou` revolu]ii: o rreevvoolluu]]iiee ppoolliittiicc`̀ ce \l ajut` s`-si rec~[tige dreptul laautoguvernare din m~inile unui despot care l-a subjugat...[i o rreevvoolluu]]iiee ssoocciiaall`̀, un conflict declas` care se \ncheie p~n` la urm` prin realizarea drept`]ii sociale pentru to]i locuitorii ]`rii6.Egiptul \nt~mpina greut`]i pentru c` trebuia s` sus]in` cele dou` revolu]ii \n paralel. De[i,Nasser le vorbea de marile realiz`ri — eliminarea feudalismului, privilegiilor, corup]iei — putemtrage concluzia c` necesitatea acestor revolu]ii demonstreaz` con[tientizarea rolului periferic alEgiptului \n rela]ia sa cu sistemul mondial. Un lider care consider` c` statul sù trebuie s` maitreac` printr-o revolu]ie ca s` ajung` din urm` celelalte state \[i percepe pozi]ia ca fiind una deinferioritate \n raport cu ierarhiile sistemului mondial. Nasser a \mbr`cat scopul sù (ob]inereaunui nivel de bun`stare pentru societatea egiptean` comparabil cu cel din societ`]ileoccidentale) \ntr-o exprimare sofisticat`, cu conota]ii nobile, specifice mentalit`]ii arabe, pentruc` dac` ar fi prezentat un discurs similar cu cel al liderilor occidentali [i-a fi pus \n primejdielegitimitatea \n lumea arab`.

Problema social` cu diversele ei aspecte — cre[terea demografic` rapid`, lipsa hranei, aserviciilor sociale [i de s`n`tate, num`rul redus al locurilor de munca etc. — a stat la bazamodel`rii politicii interne. |ntruc~t, provenea din segmentul inferior al societ`]ii, Nasser [tia cèxist` o grav` problem` social` \n Egipt: s`r`cia [i \napoierea. El s-a str`duit s` o rezolve, dar,mai ales, s` nu o complice, pentru a nu adùga [i societ`]ii egiptene o caracteristic`, specific`majorit`]ii societ`]ilor arabe din Orientul Mijlociu: clivajul social pe criterii religioase, economicesau de clan. Inten]ion~nd s` previn` apari]ia unor linii de clivaj a recurs la teoria existen]ei unuidu[man extern, \mpotriva c`ruia masele arabe trebuiau s` se unifice, (solidaritatea [i unificarearab` reprezint` esen]a pan-arabismului), to]i urm~nd s` se ralieze \n jurul unui centru. Teoriadu[manului extern a fost asimilat` cu u[urin]a de societatea egiptean`, care considera ca tot rùldin prezent se datora domina]iei britanice din secolul al XIX-lea. |n postura „du[manului“ ar`mas Occidentul, perceput ca fiind de o agresivitate cresc~nd` dup` proclamarea statului Israel\n 1948. Nasser propunea ca modalit`]i de lupt` \mpotriva „amenin]`rii“ externe conceptul de

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

117

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005solidaritate, at~t intern` c~t [i regional` (arab`), Egiptul transform~ndu-se \n centrul derezisten]` al lumii arabe.

Ideea de solidaritate aplicat` \n interiorul ]`rii presupunea coagularea \ntregului popor \njurul liderului, tradus` \n practic` prin centralizarea puterii. Treptat toate p~rghiile puterii aufost preluate de Nasser, iar partidele politice, considerate de el ca posibili constituen]i de liniide clivaj, au fost desfiin]ate, prefer~nd s` creeze un partid unic (acesta a avut diverse denumiri:Adunarea Na]ional` de Eliberare, Uniunea Na]ional`, Uniunea Socialist` Arab`) al c`rui scop eramobilizarea politic` a maselor arabe.

II.. 22.. PPoolliittiiccaa eexxtteerrnn`̀Politica extern` a lui Nasser a fost structurat` pe trei principii: pan-arabismul, na]ionalismul

arab [i neutralitatea. Acestea sunt interdependente [i se sus]in reciproc. A[a cum pan-arabismulnu ar fi putut func]iona f`r` na]ionalismul arab, pentru c` el \i d` elementul central, acela dena]iune, nici neutralismul nu ar fi avut succes f`r` pan-arabism, pentru c` a fi neutru \n rela]iacu dou` ideologii (comunist` [i democra]ia occidental`) presupune un vid ideologic, caretrebuia umplut cu un curent de g~ndire propriu, specific unei anumite culturi.

Pan-arabismul a reluat principiile arabismului de secol XIX referitoare la eviden]ierea lumiiarabe \n raport cu restul lumii, c`rora li s-a ad`ugat personalitatea unui lider charismatic,precum cea a lui Nasser. |n secolul al-XIX-lea, sistemul arab se bazase pe o unitate cultural`stabilit` printr-o dens` re]ea de comunica]ii, rela]ii de familie [i de apari]ia germenilor uneicon[tiin]e culturale comune, eviden]iat` de preceptele arabismului7.

Solidaritatea manifestat` pe plan extern gravita \n jurul ideii de pan-arabism / nasserism. Seimpune o observa]ie referitoare la terminologia utilizat`: \n interiorul Egiptului, Nasser a vorbitdespre pan-arabism, \ns` \n lumea arab` a fost mai des utilizat termenul „nasserism“ pentru adescrie curentul promovat de liderul egiptean. Arabismul de secol XIX ap`ruse [i se dezvoltase\n Levant, \n aceea[i perioad` c~nd Egiptul era condus de Muhammad Ali, care considera c`Egiptul trebuie s` fie beneficiarul unui statut privilegiat (dar nu stat independent) \n rela]iile cuImperiul Otoman [i cu restul lumii arabe. Nasser a fost atras de ideile referitoare la ssoolliiddaarriittaatteeaa[[ii uunniittaatteeaa lluummiiii aarraabbee promovate de arabism cu jum`tate de secol \n urm` [i folosite de el cabaz` pentru structurarea curentului pan-arabist. Spre deosebire de predecesori (Muhammad Ali[i regii Faruk [i Fuad), el a \n]eles c` succesul doctrinei poate fi ob]inut prin \ndeplinirea a dou`condi]ii:

1. dac` ideile men]ionate mai sus sunt promovate de cei care de]in efectiv puterea; \nsecolul al XIX-lea arabismul circulase \n r~ndurile oamenilor de cultur`, precum profesoride la Academia din Beirut, sau politicienilor lipsi]i de o legitimare solid` \n lumea arab`,precum regii Feisal [i Abdullah; 2. dac` ob]ine sprijinul maselor arabe; mobilizarea maselor \n sprijinul pan-arabismului arealizat-o promov~nd \n discursurile sale tema pericolului reprezentat de Israel;proclamarea statului Israel \n 1948 i-a servit lui Nasser \n dou` sensuri: pe de o parte ademonstrat popula]iei ineficien]a vechii clase politice, justific~ndu-[i interven]ia depreluare a puterii cu for]a, iar pe de alta a transformat pan-arabismul \ntr-un curent politicviabil, \ntruc~t, \ns`[i existen]a statului Israel demonstra c` exist` un pericol extern, \nlupta cu care era necesar` toat` for]a lumii arabe [i un lider care s` o ghideze.

Na]ionalismul arab a venit \n sprijinul pan-arabismului. Curentul presupunea unificarea lumiiarabe, posibil de constituit datorit` existen]ei acelea[i limbi, culturi [i a unei majorit`]i religioase(credin]a islamic`). Planuri \n aceast` direc]ie fuseser` elaborate \nc` din perioada interbelic`,multe dintre ele gravit~nd \n jurul Siriei. „Promisiunea“ f`cut` de britanici [erifului Hussein8 –Siria Mare independent` – a fost perceput` de Egipt ca o lovitur` dat` prestigiului de care sebucura \n lumea arab`, condamn~ndu-l la un statut [i mai servil \n rela]ia cu Marea Britanie [i culumea arab` de est, dec~t avusese pe parcursul secolului al XIX-lea9, de aceea Nasser trebuia s`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

118

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005g`seasc` [i s` utilizeze toate mijloacele necesare Egiptului pentru a ei legitima cu statutul delider regional.

Nasser a fost influen]at de arabism [i de activitatea din perioada interbelic` a grup`rii„T~n`rul Egipt“ (Misr al-Fatah), care sus]inea necesitatea c~[tig`rii, \ntr-o prim` faz`, aindependen]ei na]iunii egiptene, urmat`, apoi, de cea a \ntregii lumi arabe. Triumful ob]inutdup` negocierea Acordului de retragere a trupelor britanice de pe teritoriul Egiptului (1954),cump`rarea de armament de la Cehoslovacia (1955), participarea la Conferin]a de la Bandung(1955) [i na]ionalizarea Canalului Suez, l-a transformat \n eroul lumii arabe. Din aceast` postura,Nasser a putut sus]ine c` exist` o singur` lume arab`, care trebuia unificat` [i al c`rei prestigiutrebuia restaurat.

|n viziunea sa, puterea na]iunii arabe provenea din trei surse: tradi]ia arab` comun`, pozi]iageografic` strategic` [i petrolul. Lumea arab` nu era rupt` de planul global, ci avea o str~nsaleg`tur` cu Africa. Al treilea spa]iu de definire al lumii arabe este Islamul. Pentru Nasser,pelerinajul la Mecca avea putere politic`, manifest~ndu-se ca o „conferin]a politic` periodic` lacare [efii tuturor statelor islamice – lideri de opinie, oameni de [tiin]`, industria[i de vaz`,oameni de afaceri cunoscu]i – se adun` \n acest parlament islamic mondial pentru a trasa liniilede ansamblu ale politicii ]`rilor lor [i pentru a stabili principiile care s` le asigure o colaborarestr~ns` p~n` la urm`toarea lor \ntrunire“10. Principiile Islamului au fost puse \n slujba pan-arabismului, iar pan-arabismul a fost \n opinia sa expresia neutralismului, dac` ne raport`m lateoria bipolarist` a rela]iilor interna]ionale. Nu era suficient s` sus]in` c` dore[te s` nu fieimplicat \n lupta celor dou` Superputeri pentru sfere de influen]`, [i trebuia s` ofere oalternativ`, o ideologie proprie, a[a c` a prezentat un ideal [i o cale de urmat pentru lumeaarab`.

Atitudinea lui fa]` de Israel servea scopurilor sale politice. Nixon sus]ine c` dac` Israelul nuar fi existat, Nasser ar fi inventat ceva care s`-i ]in` locul. Unitatea arab` avea nevoie de o cauz`comun`, iar distrugerea Israelului a devenit obiectivul care a umplut acest gol11.

Nasser a \ncercat s` foloseasc` „problema Israel“ [i pentru a solu]iona unele aspecteeconomice interne. El era con[tient de gravele probleme economice ale Egiptului, iar pentru olume tot mai tehnologizat`, petrolul era vital. Barajul de la Aswan oferise agriculturii noisuprafe]e de teren arabil, \ns` exploatarea lor presupunea utilaje mecanizate, implicitcombustibil. Egiptul nu avea nici puterea financiar` ca s` cumpere petrol de pe pia]ainterna]ional`, dar nici resurse interne suficiente. P~n` \n 1967 Nasser a privit petrolul ca pe unbun al tuturor arabilor12, al c`ror lider se dorea a fi. El dorea s` foloseasc` petrolul arab pentrudezvoltarea interna a Egiptului, pentru c` unui stat productiv din punct de vedere economic \ieste mai u[or s` joace rolul de lider. Nasser a pretins c` resursele trebuie utilizate \n lupta cuIsraelul, pentru fra]ii palestinieni, de aceea a cerut ca tranzac]iile s` fie puse sub controlul sùdirect, ac]iune care a dat na[tere unor dure comentarii \n r~ndul statelor arabe ce dispuneau deresurse \nsemnate, aflate [i ele la r~ndul lor \n cùtarea independen]ei politice [i a unei pozi]iiavantajoase \n sistemul arab.

Contextul global i-a permis lui Nasser s` sus]in` c` exista un pericol extern. Confruntareadintre Superputeri l-a determinat s` pretind` \n public c` existen]a lumii arabe era \n pericoldatorit` amenin]`rilor Israelului / Occidentului sau comunismului. Una dintre problemeleenun]ate de istoriografia lumii arabe prive[te raporturile lui Nasser cu ideologia comunist`. |nopinia noastr`, Nasser a folosit factorul sovietic \n planurile sale. El nu a fost simpatizantulcomunismului, pe care \l considera incompatibil cu lumea arab`, sau al ideii de domina]iesovietic` \n lumea arab`. Din punctul sù de vedere, eliberarea de sub domina]ia strìn` era ceamai important` realizare a sa [i a poporului egiptean. Faza luptei de eliberare era, conformm`rturisirilor sale, „cea mai grav` din istorie...“ ea (n.n.) „a permis poporului egiptean s` sedescopere pe sine, capacit`]ile [i poten]ialul sù“13. Numai dup` eliberarea de sub domina]iastrìn` Nasser s-a preocupat de aspectul economic al Egiptului. El considera c` adev`rata

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

119

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005eliberare a fost adus` de Revolu]ia din 1952, pentru c` atunci au fost \nl`turate vechile eliteexploatatoare, \n viziunea lui ne-egiptene. Tot rùl din societatea egiptean` se datorase unorstrìni (dinastia instaurata de Muhammad Ali era de origine albaneza), de aici dorin]a de a evitao pozi]ie de inferioritate \n rela]ia cu un alt stat.

Nasser a militat pentru minimalizarea interven]iilor strìne \n Orientul Mijlociu. Comunismula fost considerat un pericol comparabil cu Sionismul. |ntr-un discurs ]inut la 17 martie 1953, cuocazia semn`rii Tratatului de ajutor tehnic [i financiar dintre URSS [i Irak, Nasser a declarat:„campania noastr` \mpotriva comunismului este menit` s` apere ]ara noastr` de o nou` form`de imperialism, [i s` reconstruiasc` ]ara noastr` pe o funda]ie na]ional` eliberat` deimperialism“14. Din punctul lui de vedere, sprijinul sovietic era binevenit \n diverse domenii, \ns`,\n sfera politicului, rela]iile sovieto-egiptene trebuiau s` conduse de pe pozi]ii de egalitatedeplin`.

Totu[i, atitudinea lui Nasser din 1956 a dat ocazia URSS s` devin` un factor important \n joculdiplomatic din Orientul Mijlociu15. Afirma]ia de mai sus este valabil` dac` analiz`m situa]ia dinperspectiva raporturilor Vest-Est, pentru c`, dup` acest moment, sovieticii au p`truns efectiv\n sistemul arab, iar influen]a franco-britanic` s-a diminuat considerabil. De remarcat este faptulc` Nasser nu a permis comuni[tilor egipteni sau sovietici s` preia controlul politicii externeegiptene. |n 1956, Moscova a sprijinit Egiptul, dar primele comentarii, favorabile lideruluiegiptean, care procedase la na]ionalizarea Suezului, le-a f`cut dup` 36 de ore de la declan[areablocadei.

Nasser a respins ideologia comunist` din pricina a dou` considerente: se opunea na]ionalis-mului arab [i preceptelor religiei islamice, \n spiritul c`reia fusese educat at~t el, c~t [imajoritatea societ`]ii egiptene / arabe. El a declarat: „accept faptul unei vie]i materiale. Dar cuma fost creat` via]a? Poate c` sunt gata s` accept [i teoria evolu]iei ei. Dar spune-mi cum a fostcreat p`m~ntul [i universul? P~n` atunci o s` cred \n Dumnezeu“16.

Nu se poate spune despre Nasser c` a fost tentat s` acorde Islamului un statut special \nstructurile statului, dar nu a riscat s` se rup` total de tradi]ia islamic` pentru a nu pune \npericol spijinul din partea unui considerabil segment al societ`]ii. C~nd „Fr`]ia Musulman`“ adevenit un factor de constr~ngere suplimentar la adresa planurilor sale politice, Nasser a interzisorganiza]ia [i a ordonat arestarea membrilor ei, f`r` s` ]in` cont c`, \n anii c~nd cùta s` selegitimeze, apelase la sprijinul lor. El s-a comportat \n public ca un bun credincios musulman,m`rturie st~nd finalul discursurilor sale unde f`cea apel la numele lui Dumnezeu, dar a refuzats` fie fanatic \n credin]a sa.

Ostilitatea manifestat` fa]` de lumea occidental` a fost [i mai evident`. \n ochii sì, [i f`r`\ndoial` [i \n cei ai majorit`]ii arabilor, Marea Britanie [i Fran]a erau fostele puteri coloniale,sursa umilin]ei poporului din ultimul secol, iar \n acest context r`zboiul din 1956 a fostconsiderat ca o nou` declara]ie de independen]`. Statele Unite au avut un statul privilegiatpentru c` [i ele luptaser` \mpotriva colonialismului, se opuseser` interven]iei franco-britanicedin 1956 [i au promis sprijin financiar pentru construirea barajului de la Aswan. Decizia SUA dea-[i retrage oferta de finan]are a Aswanului [i presiunile exercitate asupra lui Nasser pentru aadera la Pactul de la Baghdad, l-au determinat s` le includ` \n grupul statelor „imperialiste“, \ncare nici un lider arab nu trebuia s` aib` \ncredere. Valorile democra]iei occidentale (accentulpus pe individ, pe proprietatea privat` [i pe competi]ie) [i stilul de via]a din Vest erauconsiderate amenin]`ri la adresa societ`]ilor arabe.

Pozi]ia lui fa]` de confruntarea dintre Superputeri a fost exprimat` prin ppoolliittiiccaa nneeaalliinniieerriiii,sus]inut` de liderii Lumii a III-a la Conferin]a de la Bandung (1955). Nasser a dorit s` fac` dinlumea arab` [i cea afro-asiatic` un corpus separatum \n rela]iile interna]ionale, iar alian]a cuNehru l-a ajutat \n legitimarea sa \n postura de lider al segmentului arab. Criza Suezului i-a oferitprilejul s` demonstreze lumii arabe [i opiniei publice interna]ionale c` neutralismul [i pan-arabismul erau atitudini care rezistaser` \n confruntarea cu mediul extern. Respingerea Pactului

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

120

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005de la Baghdad [i ceea ce Nasser a considerat c` a fost „victoria sa \n r`zboiul din 1956“ aureprezentat adev`rate declara]ii de independen]` ale arabilor. Prestigiu pe care l-a ob]inut dup`1956 a netezit calea spre unificarea Egiptului cu Siria \n 1958, primul pas din noul proiect deconstituire a unei lumi arabe unitare.

Treptat, noul set de valori pe care l-a introdus \n lumea arab` s-a transformat \ntr-un factorde constr~ngere. Nivelul dezvolt`rii palierului politic [i economic a r`mas redus, de aceea,Nasser a putut instaura o conducere centralizat` [i s-a bucurat de puteri depline. Cu trecereatimpului entuziasmul maselor a sc`zut [i a ap`rut riscul constituirii unor posibile centre rivaleliderului. Ca s` men]in` entuziasmul maselor, liderul / Nasser a fost obligat s` ini]ieze ac]iunidramatice, ce trebuiau s` fie cel pu]in la nivelul unei ac]iunii anterioare \ncununate cu succes,\n cazul nostru cea din 1956, na]ionalizarea Suezului. De[i, pe c~mpul de lupta Egiptul a fost\nfr~nt, Nasser a transformat, ajutat [i de contextul istoric al anului 1956, r`zboiul din Sinai \ntr-o adev`rat` victorie politic`, cauz` principal` a prestigiului de care s-a bucurat ulterior \n r~ndularabilor. Mijlocul anilor ’60 a reprezentat un moment de sc`dere a entuziasmului maselor, [i, deaceea, Nasser s-a v`zut obligat s` ac]ioneze \n 1967, sper~nd \ntr-o reiterare a momentului ‘56.

Concluzion~nd, constr~ngerile pentru liderul politic \n practicarea politicii externe egiptene\n intervalul 1955-1967 erau date de:

oo lipsa resurselor; economia egiptean` era dependent` de subsidiile primite de la altestate (nu neap`rat arabe);oo cre[terea demografic` rapid`; tinerele genera]ii erau din ce \n ce mai s`race, nu aveaulocuri de munc` suficiente, prin urmare, erau [i mai intolerante [i greu de controlat de unlider care ar fi dus o politic` pe m`sura a[tept`rilor lor;oo prezen]a \n mentalul colectiv egiptean, dar [i \n cel arab, a ideii unui trecut glorios, caretrebuie restaurat.Elementele care pot fi utilizate \n favoarea sa, de c`tre liderul politic \n ac]iunile sale dinpolitica extern` pot fi:oo pozi]ia geografic` (valea Nilului), care \nc` din cele mai vechi timpuri necesita oconducere centralizat`, care s` planifice utilizarea sistemului de iriga]ii; aceast` realitategeografic` a determinat ca \n mentalul egiptean s` se poat` impune u[or un lider puternic,chiar dictatorial;oo societatea omogen` din punct de vedere etnico-religios, [i nivelul sc`zut de cultur`politic` face u[oar` ac]iunea de mobilizare [i manipulare a maselor;oo \n unele situa]ii, mediul interna]ional a fost favorabil: R`zboiul rece, perceput \ninteriorul Egiptului ca element amenin]`tor la adresa stabilit`]ii zonale, pentru c`presupunea existen]a unui posibil cuceritor (imperialismul occidental sau comunismul),\mpotriva c`ruia liderul trebuia s` lupte, iar masele s` \l sprijine necondi]ionat;oo trecutul colonial identificat \n mentalul colectiv arab cu o epoc` a asupririi [i umilin]ei,situa]ii fa]` de care arabii au manifestat dintotdeauna o sensibilitate sporit`; liderul poateoric~nd s` fac` recurs la ideea unei amenin]`ri [i s` mobilizeze societatea \n jurul lui [ialian]elor alese de el.

IIII.. DDEECCLLIINNUULL LLUUII NNAASSSSEERR.. CCAAUUZZEE {{II FFOORRMMEE DDEE MMAANNIIFFEESSTTAARREE..|n ciuda manifesta]iilor populare de pe str`zile ora[ului Cairo, nedirijate de sus, desf`[urate

\n iunie 1967, care cereau re\ntoarcerea lui Nasser la conducerea statului, perioada 1967-1970este cea a declinului s`u. Trei elemente i-au subminat pozi]ia \n lumea arab`:

oo percep]ia avut` de lumea arab` \n cazul deznod`m~ntului r`zboiului din 1967;oo implicarea comunit`]ii interna]ionale \n reglementarea diferendului dintre p`r]i;oo resurgen]a na]ionalismului palestinian.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

121

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005IIII.. 11.. PPeerrcceepp]]iiaa aavvuutt`̀ ddee lluummeeaa aarraabb`̀ \\nn ccaazzuull ddeezznnoodd`̀mm~~nnttuulluuii rr`̀zzbbooiiuulluuii ddiinn 11996677.. Principala cauz` a declinului lui Nasser o constituie percep]ia negativ` a deznod`m~ntului

r`zboiului din 1967 de c`tre lumea arab`. Dimensiunea nemilitar` a conflictelor reprezint` unaspect semnificativ \n r~ndul consecin]elor r`zboiului din 1967, printre care, men]ion`mschimbarea profund` [i ireversibila a sistemului arab post-1967. R`zboiul a provocat o „criz`moral`“, care a culminat cu o perioad` de auto-criticism, a c`rui principal` victim` a fostnasserismul (pan-arabism, na]ionalism arab, neutralitate, socialism arab) .

Primele semne ale declinului au ap`rut \n primii ani din deceniul [apte: \n 1961 a avut locsecesiunea sirian`, iar \n 1962 a \nceput r`zboiul din Yemen. Confruntarea dintre fac]iunileyemenite a avut o dimensiune dramatic` pentru prestigiul lui Nasser \n lumea arab`, pentru cà semnificat constituirea unui pol rival, reprezentat de Arabia Saudit`.

Implicarea lui Nasser \n confruntarea cu Israelul din 1967 era inevitabil`, dac` dorea s`r`m~n` liderul lumii arabe. Politica sa extern` dup` jum`tatea anilor ‘60 a fost precar`, iardiscursurile sale incendiare trebuiau s` se materializeze. Preocupat mai ales de prestigiul sù,Nasser a ales s` provoace Israelul, av~nd speran]a c` o eventual` confruntare cu acesta vasem`na cu cea anterioar` (r`zboiul din 1956), f`r` s` ia \n calcul situa]ia producerii uneiescalad`ri a ostilit`]ilor, imposibil de controlat. Nasser credea c` Superputerile, speriate de oposibil` degenerare a conflictului, vor interveni la momentul potrivit, iar el va putea s` prezintemaselor arabe aceast` interven]ie ca pe un vot de sus]inere dat politicii sale.

|n 1967, c~nd a avut loc cea mai umilitoare \nfr~ngere a arabilor, Nasser nu a avut inten]ia s`declan[eze un r`zboi, m`rturie st~nd lipsa unor planuri concrete de atac. Pentru Sinai nu erapreg`tit nici un plan, \ntruc~t Nasser nu considera c` tensionarea situa]iei va duce, \n modobligatoriu, la deschiderea ostilit`]ilor17. |n urma atacului israelian, luate prin surprindere,unit`]ile egiptene din Sinai, al c`ror comandant tocmai se \ntorcea de la o petrecere, au \nceputretragerea dezordonat` [i, a[a cum au ar`tat imaginile din publica]iile vremii, [i-au abandonatbocancii \n de[ert pentru a putea fugi mai repede.

Nasser a luat contact cu problema palestinian` \n 1948, \n urma particip`rii sale \n r`zboiuldeclan[at de arabi \mpotriva Israelului. E[ecul de atunci l-a pus pe seama clasei politice corupte[i ineficiente [i a dependen]ei armatei egiptene de cea britanic`. Din urm`toarea confruntare— \n 1956 — a ie[it \nving`tor \n ochii opiniei publice arabe, a[adar a preferat s` ignore realitateaprezentat` pe c~mpul de lupt`, a[a cum \n 1967 nu a dat aten]ia cuvenit` sfatului primuluiministru, Suleiman Sidqi, conform c`ruia, Egiptul nu era preg`tit de r`zboi pentru c` tocmaiini]iase un set de reforme economice. Ca politician, Nasser a devenit liderul \ntregii lumii arabe,dar ca militar nu a reu[it s` anticipeze [i s` controleze \n 1967 escaladarea conflictului sau sòrganizeze eficient o coali]ie a armatelor arabe.

Acest gen de reac]ie (nu ]ine cont de sfaturile consilierilor sì sau de realit`]ile politice [imilitare) arat` un Nasser iritabil, ner`bd`tor, dictatorial, st`p~nit de ambi]ii m`re]e, care nu au]inut seama de nevoile primare ale poporului sù18. Dimensiunile catastrofei din 1967 l-ausurprins pe Nasser, care s-a sim]it umilit, responsabil [i a decis s` se retrag` din politic`. El a fostnemul]umit c` i s-a ascuns dezastrul avia]iei egiptene [i c` generalii au decis evacuarea Sinaiuluif`r` s`-l consulte, cre~nd \n teren o stare de confuzie, care a u[urat semnificativ \naintareatrupelor israeliene.

Se pare c` la sf~r[itul r`zboiului, conform textului lui Mohammed Heikal, colaboratorapropiat, Nasser ar fi spus: „dac` oamenii m` g`sesc vinovat [i decid s` m` sp~nzure \n Pia]aLibert`]ii, cred c` au tot dreptul s` o fac`“ [i [i-a dat demisia19.

Mul]imile adunate pe str`zile ora[ului Cairo l-au convins s`-[i retrag` demisia. Decizia lui a\nsemnat un punct pus unei scurte perioade de pragmatism politic. Dup` reluarea atribu]iilorpreziden]iale s-a \ntors la practica disimul`rii, oficial pun~nd dezastrul pe seama unei conspira]iioccidentalo-israeliene, \ns` neoficial a \nl`turat majoritatea generalilor afla]i \n 1967 laconducerea Armatei, ac]iune care ne \ndrept`]e[te s` afirm`m c` nici el nu credea cu adev`rat

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

122

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005\n „teoria unei conspira]ii israeliano-americane“.

Nasser a avut succes \n epoca luptei pentru eliberare pentru c` a vorbit direct maselor,rup~ndu-se categoric de modelul utilizat de genera]ia anterioar` de politicieni (lideriitradi]ionali), care ignoraser` dorin]ele [i a[tept`rile maselor. Leg`tura dintre declinul sù [ir`zboiul din 1967 const` \n faptul c` \n preg`tirea conflictului s-a bazat exclusiv pe retoric`, f`r`s` alc`tuiasc` o strategie consistent` de dezvoltare [i aplicare a planurilor sale.

IIII.. 22.. DDiipplloommaa]]iiaa ccoommuunniitt`̀]]iiii iinntteerrnnaa]]iioonnaalleeImplicarea comunit`]ii interna]ionale \n reglementarea conflictului reprezint` o lovitur` dat`

prestigiului de care se bucura el \n lumea arab`, \ntruc~t, el nu a mai fost privit ca \n 1956: liderulindependent care a impus termenii unui armisti]iu favorabil arabilor (a ob]inut retrocedareapeninsulei Sinai), ci, ca omul politic, care \n 1967, a provocat cea mai umilitoare \nfr~ngere dinistoria lumii arabe. Comunitatea interna]ional` i-a subminat pozi]ia, prelu~ndu-i prerogativele deconduc`tor [i organizator al politicilor lumii arabe. Interven]ia sa concreta a constat \nadoptarea Rezolu]iei nr. 242, document deosebit de important \n evolu]ia ulterioara a evenimen-telor.

|n planul politico-diplomatic au avut loc semnificative muta]ii prilejuite de acest conflict. Peplan global (interna]ional) cele mai semnificative evenimente s-au desf`[urat \n cadrulorganismelor ONU: Consiliul de Securitate [i Adunarea General`.

Acest teritoriu a oferit Marilor Puteri posibilitatea unei confrunt`ri: URSS [i-a concentrat dinnou eforturile \n Consiliul de Securitate, \n sensul ob]inerii unei condamn`ri a ac]iunilorIsraelului [i retragerea trupelor sale din teritoriile recent ocupate. |n ciuda protestelor sale,numai alte trei state – Bulgaria, Mali [i India – au mai votat paragraful din schema rezolu]iei decondamnare a Israelul. Evenimentele de pe scena interna]ional` au oferit prilejul arabilor sàcuze din nou SUA c` era aliata Israelului, permi]~nd na[terea credin]ei \n r~ndul lor \n ipotezaunei ac]iuni concertate americano-israelian`, ce avusese ca obiectiv am~narea desf`[ur`riilucr`rilor Consiliului de Securitate, p~n` c~nd Israelul avea s` ob]in` \nsemnate succeseteritoriale.

|n sprijinul ipotezei de mai sus, politicienii arabi au citat declara]iile de pres` ale oficialiloramericani – printre care [i pe cea a Secretarului de Stat american, Dean Rusk – \n care sesus]inea c` sunt „mul]umi]i“ c` Israelul a c~[tigat r`zboiul20. La r~ndul sù, Israelul a acuzat URSSc` a sprijinit tab`ra arab` la toate nivelele: diplomatic, economic [i militar (a acoperit pierderilede armament ale arabilor), ceea ce, \n mediile politice israeliene, era considerat` a fi o alterarea echilibrului regional. Dintr-o telegram` a legatului roman la Tel Aviv c`tre Ministerul AfacerilorExterne RSR, din 23 iunie 1967, afl`m c` „\n cercurile politice [i \n presa [din Israel] se desf`[oarò ac]iune organizat` pentru prezentarea Uniunii Sovietice drept principal sprijinitor alconflictului \n Orientul Mijlociu [i du[manul p`cii“21.

|ncetarea formal`22 a ostilit`]ilor nu a atras dup` sine detensionarea situa]iei, tocmai deaceea, interven]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite s-a dovedit deosebit de important`. Dup` o var`tumultuoas`, \n cadrul dezbaterilor Adun`rii Generale [i Consiliului de Securitate, \n noiembrie1967, Consiliul de Securitate ONU a adoptat cel mai important document pentru evolu]iaulterioar` a conflictului \n palierul politico-diplomatic. Rezolu]ia, numerotata 242, a stabilitprincipiile ce urmau s` duc` la solu]ionarea conflictului din ultimele dou` decenii. |n Rezolu]iese stabilea c` „este inadmisibil` achizi]ionarea de teritorii \n urma r`zboiului [i c` este necesars` se lucreze pentru o pace dreapt` [i de durat`, prin care toate statele din zona s` trìasc` \nsecuritate“.

Rezolu]ia lega problema p`cii de retragerea israelienilor din teritoriile ocupate: „... realizareaunei p`ci drepte [i de durat`“ presupunea „retragerea for]elor armate israeliene din teritoriileocupate \n recentul conflict... respectarea suveranit`]ii, integrit`]ii teritoriale [i independen]eipolitice a tuturor statelor din zon` [i dreptul lor de a trai \n pace \n cadrul unor grani]e sigure

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

123

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005[i recunoscute...“23.

La prima vedere, documentul adoptat de Consiliul de Securitate al ONU \n 22 noiembrie 1967,la propunerea Lordului Caradon, nu stabile[te solu]ii concrete pentru problemele de fond cedeterminaser` apari]ia conflictul dintre p`r]i, tocmai de aceea reac]iile \n urma adopt`riiRezolu]iei nr. 242 nu au \nt~rziat s` apar`.

|n r`spunsurile date \n chestionarele, pe care reprezentantul special ONU, Gunnar Jarring, le-a \nm~nat guvernelor Israelului, Egiptului, Iordaniei [i Libanului, primul a declarat c` accept`principiile expuse \n Rezolu]ia nr. 242 [i cerea ca pacea s` fie realizat` prin tratate bilaterale\ncheiate \ntre Israel [i fiecare stat arab24.

|n chestionarele \nm~nate de Gunnar Jarring Egiptului, Iordaniei [i Libanului, cele trei statearabe au declarat c` accept` principiile Rezolu]iei nr. 242, [i c`, \n opinia lor, Israelul voaleaz`con]inutul documentului amintit, pentru c` \n urma unei agresiuni a decis s` p`streze teritoriileocupate25.

Dac` p`r]ile beligerante au c`zut de acord, \n principiu, \n privin]a con]inutului unuidocument oficial menit s` rezolve disputa, \ntrebarea fireasc` este ce anume a \mpiedicatpunerea \n aplicare a prevederilor Rezolu]iei nr. 242 [i solu]ionarea conflictului? Unul dinneajunsurile documentului, privit din punctul de vedere al subiec]ilor s`i arabi, a fost consideratneintroducerea \n textul Rezolu]iei a men]iunii „ttooaattee teritoriile ocupate dup` recentul conflict“.Arabii considerau c` acest text va permite Israelului s` p`streze teritorii, care s` satisfac`principiul grani]elor sigure [i recunoscute — principiu considerat a fi exprimat prea vag —, iar,c~nd statele arabe au declarat c` sus]in Rezolu]ia nr. 242, au sub\n]eles \n textul acesteiaparticula ttooaattee (\n varianta \n limba engleza aallll) pentru a satisface \n viziunea lor principiul „p`ciidrepte [i de durat`“.

|naintea votului din Consiliul de Securitate, Lordul Caradon a declarat c` „textul Rezolu]ieieste unul echilibrat. A ad`uga sau a scoate ceva \nseamn` s` se distrug` echilibrul... Trebuie s`fie considerat` un tot unitar a[a cum este“26. Mediile politice interna]ionale nu au dorit s` aduc`nici o modificare textului documentului, dup` cum a ar`tat \n declara]ia sa din 6 decembrie 1969Michael Stewart, Secretarul de Stat pentru Afacerile Externe [i ale Commonwealth-ului: „absen]acuv~ntului ttooaattee din fa]a cuv~ntului tteerriittoorriiii este deliberat`“27.

|n opinia noastr`, cuv~ntul ttooaattee lipse[te din cel pu]in dou` motive: 11.. includerea lui \nsemnatransformarea unui document interna]ional, menit s` solu]ioneze conflictul, \ntr-un dictatpentru una dintre p`r]i; 22.. prin Rezolu]ia nr. 242 comunitatea interna]ional` a urm`rit \nprincipal deschiderea dialogului \ntre beligeran]i. Principiile expuse \n document sunt destul delaxe tocmai pentru a putea oferi p`r]ilor interesate prilejul de a \ncepe tratativele.

|n r~ndul mediilor politice interna]ionale frontierele din zona Orientului Mijlociu eraupercepute ca fiind \nc` \n mi[care. Lyndon Johnson a declarat pe 10 septembrie 1968: „noi nusuntem cei care s` spunem altor na]iuni unde s` traseze grani]ele dintre ele, astfel \nc~t s` leasigure cel mai \nalt grad de securitate. Oricum, este clar c` \ntoarcerea la situa]ia din 4 iunie1967 nu va aduce pacea. Trebuie ca grani]ele s` fie sigure [i recunoscute. Asemenea grani]etrebuie stabilite de cei implica]i...“28. Atitudinea lui Johnson nu poate fi considerat` ca una derefuz fa]` de implicarea \n rezolvarea disputei. |n primul r~nd, pozi]ia adoptat` de LyndonJohnson denot` c` a ascultat [i a decis s` ]in` cont de aspira]iile de independen]`, frecventmen]ionate \n discursurile lui Nasser. Atitudinea pre[edintelui american poate fi interpretat` caun vot de \ncredere dat politicienilor arabi, care prin negocieri puteau \mpinge grani]ele c~t maideparte, \ns` Nasser nu a speculat acest vot de \ncredere, am~n~nd deschiderea unor tratativeconcrete.

|n al doilea r~nd, pozi]ia adoptat` de Johnson marcheaz` o modificare a atitudinii fa]` deLiga Arab`. |n condi]iile \n care legea interna]ional` modern` este v`zut` de arabi ca rezultat alexperien]ei Europei Occidentale, iar juri[tii ne-occidentali au protestat, mai ales \n privin]aarticolului 38 din Statutul Cur]ii Interna]ionale de Justi]ie, conform c`ruia Curtea aplic`

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

124

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005„principiile generale ale legii recunoscute de na]iunile civilizate“29, putem constata un progres aldreptului interna]ional, \ntruc~t Rezolu]ia nr. 242 acord` statut de egalitate arabilor cu restullumii, declar~nd inadmisibil` achizi]ionarea de teritorii prin r`zboi [i l`s~ndu-i s` g`seasc`ssiinngguurrii solu]iile concrete [i convenabile pentru rezolvarea diferendului cu Israelul.

Pozi]ia sovietic` fa]` de Rezolu]ia nr. 242 a fost exprimat` de Vasili Kuznetsov: „...frazeprecum «grani]e sigure [i recunoscute». Ce \nseamn`?... Ce fel de grani]e sunt acestea? Sigure,recunoscute — de cine, pentru ce? Cine va judeca c~t de sigure sunt ele? Cine trebuie s` lerecunoasc`?... aici este loc de interpret`ri... israelienii ar putea ob]ine dreptul s` stabileasc` noifrontiere [i s` \[i retrag` trupele numai p~n` la liniile pe care le consider` conveniente...“30.Declara]ia sovietic` ilustreaz` diferen]ele existente \ntre cele dou` sisteme — comunist [ioccidental — \n cazul modalit`]ilor de ac]iune [i de percepere a rela]iilor interna]ionale. \nOccident, sintagma „grani]e sigure [i recunoscute“ cuprinde \n sine [i ideea de negocieri, deacorduri semnate \n urma unor discu]ii. Pentru sovietici sintagma este goal` de con]inut. |nmentalitatea — [i practica lor din acele vremuri — „grani]e sigure [i recunoscute“ pot fi la fel debine [i cele impuse cu ajutorul for]ei, [i, totu[i, ei s` le vad` ca legale.

Pe termen scurt, consecin]a Rezolu]iei nr. 242 se reduce la acceptarea de c`tre Israel, Egipt,Iordania [i Liban a unor principii, pe baza c`rora urma s` se negocieze solu]ionareadiferendelor. Prin acceptarea documentului, Egiptul a intrat \n „r~ndurile“ lumii arabe,produc~ndu-se egalizarea sa cu restul componen]ilor [i \ncet~nd s` mai fie reprezentantul lorneoficial \n lumea diplomatic`.

Pozi]iile reticente exprimate de Siria — \n viziunea noastr`, Siria este unul dintre statele dinprimul cerc de implicare \n conflictele arabo-israeliene — [i de Organiza]ia de Eliberarea aPalestinei (O.E.P.) permit formularea afirma]iei c`, pe termen scurt, Rezolu]ia nr. 242 nu a avutimpactul dorit de Consiliul de Securitate al ONU. Organiza]ia de Eliberarea a Palestinei (O.E.P),\n declara]ia din 23 noiembrie 1967, considera c` Rezolu]ia nr. 242 reprezenta o „expresie ainten]iilor puterilor interna]ionale“, iar Consiliul de Securitate ignora existen]a popula]ieipalestiniene [i a drepturilor lor, pierz~ndu-se din vedere caracterul arab al Palestinei31.

Analizat din punct de vedere al consecin]elor sale pe termen lung, documentul reprezint` oprim` manifestare interna]ional` productiv` \n direc]ia pacific`rii Orientului Mijlociu. ScopulConsiliului de Securitate a fost s` provoace discu]ii \ntre cei implica]i \n conflict. |ntr-o prim`faz`, discu]iile au fost st~rnite de con]inutul rezolu]iei, ulterior negociindu-se [i problemele desubstan]` ale conflictului arabo-israelian. Rezultatul acestor negocieri a luat forma primuluitratat de pace (\ntre Israel [i Egipt), semnat \n 1979. Institu]iile interna]ionale mai jucaser` rolulde mediatori \ntre beligeran]i, \ns` p~n` \n 1967 aten]ia lor a fost \ndreptat` doar asupra g`siriiunor formule, care s` duc` la \ncetarea c~t mai rapid` a ostilit`]ilor. Pentru prima dat` \n cazuldinamicii rela]iilor arabo-israeliene, Rezolu]ia nr. 242 stabilea ni[te principii, care \n viitor s` aib`for]a de a structura un modus vivendi, din care violen]a s` fie exclus`.

Diferen]a dintre pozi]ia adoptat` de O.E.P [i trio-ul Egipt-Iordania-Liban fa]` de Rezolu]ia nr.242 nu poate fi caracterizat` ca o disensiune grav` ap`rut` \n sistemul Ligii Arabe \n perioada1967-1970. Sistemul arab a r`mas unitar \n jurul ideii ca \nc` nu sosise momentul p`cii. LaSummitul arab de la Khartoum, ac]iune din planul politico-diplomatic regional, desf`[urat \nperioada 29 august-1 septembrie 1967 s-a formulat consensul arab, care a caracterizat politicileexterne fa]` de Israel ale celor opt state arabe participante, p~n` \n prima parte a anilor ’70. LaKhartoum, de asemenea o manifestare a diploma]iei, de aceast` dat` regional`, care a ac]ionattot \n direc]ia submin`rii pozi]iei lui Nasser \n lumea arab`, s-a stabilit c` „p`m~nturile ocupatesunt arabe, iar povara recuper`rii lor revine ttuuttuurroorr ssttaatteelloorr aarraabbee“ (sublinierea ne apar]ine).Agresiunea din 5 iunie a obligat statele arabe s` adopte fa]` de Israel politica celor 3 NU. Lumeaarab` a spus nnuu p`cii cu Israelul, recunoa[terii diplomatice [i negocierilor cu acest stat. S-a maistabilit s` se insiste asupra drepturilor, pe care palestinienii le au \n propria ]ar`32. Schimbareadin cadrul sistemului arab const` \n faptul ca soarta Palestinei [i a palestinienilor a fost trecut`

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

125

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005din m~inile Egiptului \n cele ale tuturor statelor arabe, Nasser pierz~ndu-[i pozi]ia de unicreprezentant al problemei.

IIII.. 33.. RReessuurrggeenn]]aa nnaa]]iioonnaalliissmmuulluuii ppaalleessttiinniiaannNa]ionalismul palestinian a \nsemnat apari]ia unui al doilea pol ideologic ce rivaliza cu Nasser

(primul fiind dat de Arabia Saudit`), a c`rui dezvoltare a fost rapid` [i imposibil de controlat.Dup` umilitoarea \nfr~ngere din 1967, lumea arab` a fost zguduit` de un val de autocriticism.

Chiar [i persoanele cu educa]ie superioar` considerau c` fuseser` \n[elate [i atrase \n aceast`situa]ie de propaganda [i minciunile liderilor politici. Singura alternativ`, aflat` la \ndem~napoliticienilor pentru a-[i conserva pozi]iile, a fost s` adopte o atitudine intransigent` fa]` deIsrael, reflectat` \n con]inutul Rezolu]iilor de la Khartoum. Apelul la unificarea lumii arabe aavut succes, mai ales c` \n fundal fusese lansat` ideea conspira]iei occidentalilor \mpotrivaarabilor, iar pentru o scurt` perioad` de timp, sistemul arab nu a mai fost supus vreuneifragment`rii interne violente.

R`zboiul din 1967 a produs dou` curente \n lumea arab`:oo acomoda]ionist, ce urm`rea restabilirea ordinii politice stabile [i integrarea arabilor \nsistemul economic mondial;oo revolu]ionar, promovat \n special de mi[c`rile palestiniene de rezisten]`. Curentulurm`rea s` creeze o nou` lume; masele arabe care s-au adunat \n jurul rezisten]eipalestiniene credeau c` situa]ia revolu]ionar` creat` dup` 1967 va lansa un nou tip derevolu]ie, post-nasserist, care, nu numai c` va elibera Palestina, dar se va confrunta [i cudomina]ia Occidental` [i va crea o nou` societate arab` independent`, din punct devedere politic [i economic33.

Acest curent este specific st`rii de [oc care a traversat lumea arab` imediat dup` r`zboi.M`sura de contrapondere lansat` de Nasser a fost „R`zboiul de uzur`“34, prin intermediul c`ruiaspera s` poat` \mpinge grani]a egipteano-israelian` dincolo de Suez, pentru a crea arabilorsentimentul c` nu au fost \nfr~n]i [i c`, de fapt, r`zboiul nu s-a \ncheiat. Totodat`, spera c`, fie\n urma confrunt`rii directe din perioada 1967-1970, fie \n urma solicit`rilor de \ncetare a foculuivenite din partea organiza]iilor interna]ionale, \nso]ite de unele referitoare la retragerea dinteritoriile cucerite, Israelul va ceda presiunii [i, astfel, se va re-edita situa]ia din 1956. |ntruc~t,rezultatele strategiei sale \nt~rziau s` apar`, iar dup` \nfr~ngerea din 1967, statele arabe dinvecin`tatea Palestinei s-au confruntat cu grave probleme economice, ceea ce a f`cut ca aten]ialiderilor acestor ]`ri s` fie orientat` spre situa]iile interne [i problema palestinian` s` treac` peun plan secund \n agendele lor, grup`rile palestiniene au g`sit momentul prielnic pentru aob]ine unui grad sporit de autonomie politic`. Curentul revolu]ionar din lumea arab` post-1967este cel mai bine eviden]iat prin structuralizarea [i radicalizarea na]ionalismului palestinian.

|n r`zboiul din iunie, efectivele palestiniene au ac]ionat al`turi de celelalte trupe arabe, \ns`,prestigiul ob]inut de conduc`torii palestinienilor s-a datorat presta]iei de la Karameh, nu celeidin timpul conflictului propriu-zis. Dimpotriv`, liderii palestinieni s-au sim]it tr`da]i [i umili]i destatele arabe, care luptaser` \n 1967 pentru c`, \nc` o dat`, nu \[i respectaser` promisiunea dea-i arunca pe evrei \n mare, astfel \nc~t ei s` se poat` \ntoarce la casele lor.

Dac` \n viziunea arabilor r`zboiul din 1967 era echivalentul ru[inii, b`t`lia de la Karameh (unsat iordanian din apropierea grani]ei cu Israelul), din 21 martie 1968, a simbolizat recuperareademnit`]ii. |nsu[i cuv~ntul „karameh“ \nseamn` \n arab` demnitate, de aceea, lupta dintrepalestinieni (ajuta]i [i de trupe iordaniene) [i israelieni a c`p`tat simboluri speciale \n mentalulcolectiv palestinian35.

|n memoriile sale, Moshe Dayan m`rturise[te c` „victoria palestinienilor de la Karameh aconstat \n retragerea trupelor israeliene din zon`, dup` ce pierduser` peste 100 de oameni, darc~nd au revenit, israelienii au provocat moartea a peste 200 de terori[ti palestinieni“36.

Dac` \ntr-adev`r a fost o victorie sau nu, s-a dovedit a fi pu]in important pentru palestinieni.|n urma luptei de la Karameh, Arafat [i Fatah au fost propulsa]i la conducerea O.E.P., care este

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

126

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005o organiza]ie umbrel`, alc`tuit` din nou` grupuri de rezisten]` ce variaz` ca putere [i orientareideologic`. O.E.P. a fost \nfiin]at` de Liga Statelor Arabe, iar Nasser a impus la conducerea ei \nprimii s`i ani de func]ionare pe Ahmed Shukayri, \n speran]a c` astfel va controla \ntregulcurent na]ionalist palestinian. Din acelea[i considerente, Siria a finan]at [i sus]inut Saiqa, FrontulPopular de Eliberare a Palestinei — Comandamentul General [i Frontul Popular al LupteiPalestiniene, iar Irakul, Frontul Arab de Eliberare [i Frontul Palestinian de Eliberare, toateorganiza]ii membre din cadrul O.E.P.37, de aceea, de la formarea sa \n 1964, p~n` \n 1969, O.E.P.a r`mas dominat` de elemente palestiniene tradi]ionaliste, iar individualismul a predominat,f`c~nd imposibil` stabilirea unui program politic [i militar de ac]iune eficient`38.

Lupta de la Karameh s-a dovedit util` grup`rii Fatah, asigur~ndu-i legitimarea \n postura delider al O.E.P., dar a semnificat [i o declara]ie de independen]` a grup`rilor palestiniene fa]` destatele arabe, mai ales fa]` de Nasser, care se considerase p~n` atunci reprezentantul oficial alpalestinienilor. Independen]a a fost de scurt` durat`: din 1968 p~n` \n 1970, cu alte cuvinte \nintervalul cuprins \ntre Karameh [i Septembrie Negru, apoi revenindu-se la starea de autonomielimitat` [i condi]ionat`, impus` de lipsa cadrului teritorial [i a resurselor financiare, \ns` ea acoincis din punct de vedere cronologic cu perioada declinului lui Nasser.

Perioada de independen]` a fost sinonim` [i cu radicalizarea pozi]iilor fa]` de Israel,reflectat` cel mai bine \n textul Conven]iei Na]ionale Palestiniene din 1969, unde \n articolul 9 sestabilea c`: „lupta armat` este unicul mod de a elibera Palestina“39. Septembrie Negru, numeleac]iunii de expulzare a grup`rilor palestiniene de pe teritoriul Iordaniei, a semnificat sf~r[itulepocii independen]ei, pentru c` liderii grup`rilor palestiniene, care nu au acceptat politica dus`de Hussein al Iordaniei au fost obliga]i s` se refugieze \n Siria [i s` ajung` la un compromis cuAsad. Apari]ia conflictului \ntre Iordania [i Siria, pentru dominarea O.E.P., a produs disensiuni\n interiorul grup`rii palestiniene, care [i-a pierdut astfel abilitatea de a jongla cu ofertelevecinilor arabi.

Noul val de refugia]i, ap`rut \n urma pierderilor teritoriale din 1967, a determinatradicalizarea grup`rilor palestiniene manifestat` [i prin num`rul sporit de atacuri teroriste.Fragmentarea geografic` a produs declinul vechilor grupuri [i rela]iilor familiale [i ascensiuneaunei noii clase politice moderne. Liderii acestor grup`ri erau reprezentan]ii noii elite politice,care au abandonat pasivismul, ce a caracterizat clasa palestinian` \n intervalul 1948-1967.

Mobilizarea palestinian` a permis \n perioada 1968-1970 definirea unor linii principale aleunei identit`]i na]ionale [i conturarea unei con[tiin]e palestiniene compus` din:

oo tema rezisten]ei [i refuzului de a accepta expulzarea [i lipsa statului;oo accentul pus pe p`m~ntul Palestinei, ca simbol al identit`]ii palestiniene;oo distinc]ia \ntre identitatea palestinian` [i cea arab`, submin~nd astfel viziunea lui Nassercu privire la unificarea tuturor arabilor;oo necesitatea restaur`rii statului Palestina.

Concluzion~nd, perioada 1967-1970 este cea a declinului lui Gamal Abdel Nasser \n lumeaarab`, datorat consecin]elor [i percep]iei arabilor \n cazul conflictului din 1967, diploma]ieicomunit`]ii interna]ionale, dar [i a celei regionale (vezi Summitul arab de la Khartoum), precum[i revigor`rii curentului na]ionalist palestinian. Succesul acestor manifest`ri s-a datorat faptuluic` legitimarea liderului egiptean s-a produs \n primul r~nd prin accentuarea palierului politiciiexterne. C~nd Nasser nu a mai putut r`spunde cerin]elor, mereu \n cre[tere din acest domeniu,a fost obligat s` renun]e la politica sa de realizare a hegemoniei regionale. Prin urmare, ideolo-gia l-a obligat pe Nasser s` joace un rol pentru care Egiptul nu era preg`tit din toate punctelede vedere (economic, militar sau social). Dac` ideologia sa exploziv` l-a propulsat la statutul delider al lumii arabe, tot ea a fost sursa declinului s`u, pentru c` aceast` nu era viabil` \n oricecontext istoric.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\


127

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\1 Hisham B. Sharabi, Nationalism and Revolution in theArab World, New Jersey, D. van Nostrand Company Inc.,1966, p. 60.2 Raport diplomatic din lunile ianuarie-februarie 1936,Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe,Fondul 71/Egipt, vol. 1, General, fila 234.3 Address by President Gamal Abdel Nasser on theAnniversary of the July 23 Revolution, President GamalAbdel Nasser’s Speeches and Press-Interviews 1959-1960,vol. 1, Information Department-UAR, Cairo, 1961, p. 252-253.4 Bruce Maynard Borthwick, Comparative Politics of theMiddle East. An Introduction, New Jersey, Prentice HallInc., Englewood Cliffs, 1980, p. 73.5 Stephens, Robert, Nasser. A Political Biography,London, New York, Allen Lane-The Penguin Press HazellWatson & Viney Ltd., 1971, p. 8.6 Gheorghe, Drago[ (selec]ia [i traducerea), G~ndireapolitic` african`. Antologie, Bucure[ti, Editura Politic`,1982, p. 125.7 Termenul „arabism“ a fost introdus \n uz de C. ErnestDawn, care l-a folosit pentru a descrie credin]ele na]iuniiarabe timpurii, \n contrast cu otomanismul (ideologiacare a predominat palierul politic al sf~r[itului ImperiuluiOtoman), f`r` ca cele dou` s` se exclud` reciproc.|nainte de Primul r`zboi mondial majoritatea arabilorconsiderau c` trebuie men]inut` loialitatea fa]` deImperiul Otoman [i \[i propuneau s` aduc` ]`rilemusulmane la nivelul de dezvoltare al ]`rilor europene.Din punct de vedere politic, termenul implic` proto-na]ionalism, nu na]ionalism deplin ce presupune dorin]aconstant` a arabilor de separare de Imperiul Otoman.8 Coresponden]a MacMahon-Hussein al Mecc`i dinperioada 1915-1916 a fost interpretat` de liderii lumiiarabe ca o promisiune de sprijin f`cut` de Marea Britanie\n favoarea ideii constituirii unui mare stat arabindependent \n schimbul declan[`rii unei revolte arabe,care s` pun` \n pericol stabilitatea \n zona sudic` aImperiului Otoman. La 10 iunie 1916 [eriful Hussein alMecc`i a proclamat revolta, sus]inut` de numero[i lideritribali locali. Pentru detalii \n privin]a coresponden]eiMacMahon-Hussein vezi John Norton Moore (ed.), TheArab-Israeli Conflict. Documents, vol. III, New Jersey,Princeton University Press, Princeton, 1974, cap. II.9 Robert Stephens, op. cit., p. 14.10 Gheorghe Drago[ (selec]ia [i traducerea textelor),op.cit., p. 129-130.11 Richard Nixon, The Memoirs of Richard Nixon, NewYork, Grosset and Dunlop, A Filmway CompanyPublishers, 1978, p. 249.12 Bassam Tibi, Conflict and War in the Middle East. FromInterstate War to New Security, New York, St. Martin’sPress, 1998, p. 87.13 Anouar Abdel Malek, La pensee politique arabecontemporaine, Paris, Editions du Seuil, 1980, p. 116.14 President Gamal Abdel Nasser’s Spechees and Press-Interviews, 1959-1960, vol. 1, Cairo, UAR - InformationDepartment, 1961 p. 159.15 L. Carl Brown, „The June War: A Turning Point“, in TheArab-Israeli Conflict. Two Decades of Changes 1967-1987,(Yehuda Lukacs, Abdallah M. Battah, eds.), London,Boulder, Colorado, Westview Press, 1988, p.136.16 Mohammed Heikal, Nasser. The Cairo Documents,London, New English Library, 1972, p. 26.17 John W. Amos, Arab-Israeli Military-Political Relations.

Arab Perceptions and the Politics of Escalation, NewYork, Pergamon Press Inc., 1979, p. 82.18 Richard Nixon, Lideri, Bucure[ti, Editura UniversalDalsi, 2000, p. 363.19 Mohammed Heikal, op.cit., p. 3820 Fred J. Khoury, The Arab-Israeli Dilemma, New York,Syracuse University Press, 1968, p. 267.21 *** Romania-Israel. Documente diplomatice 1948-1969,vol. 1, Bucure[ti, Editura Sylvi, 2000, p. 198.22 Pe linia Suezului s-a desfa[urat \n perioada 1967-1970R`zboiul de uzur`.23 *** UN Security Council Resolution 242, Israel ForeignMinistry- Information Department, gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic.67//22. 24 Yehuada Lukacs (ed.), The Israeli-Palestinian Conflict:A Documentary Record, Cambridge University Press,Cambridge, 1991, p. 5-7.25 Ibidem, p. 9-1126 *** Statements Clarifying the Meaning of Resolution242, Israel Foreign Ministry Information Department,gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22.27 Ibidem, gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22.28 Ibidem, gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22.29 Majid Khadduri, Islamic Law and International Law,New Jersey, Prentice-Hall Inc, 1987, p. 93.30 *** Statements Clarifying the Meaning of Resolution242, Israel Foreign Ministry - Information Department,gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/6722.31 Yehuda Lukacs (ed.), op. cit., p. 290-291.32 *** The Khartoum Resolution, Israel Foreign Ministry -Information Department, gopher://www.israel-info.gov.il//00/mad/basic/670901.33 Nasser H. Aruri, „Palestinian Nationalism since 1967: AnOverview“, \n The Arab-Israeli Conflict. Two Decades ofChanges, 1967-1987 (Yehuda Lukacs, Abdallah M. Battaheds.), Boulder, Colorado, London, Westview Press, 1988,p. 73.34 Termenul „r`zboi de uzur`“ desemneaz` confruntareamilitar` desf`[urat` \n intervalul 1967-1970, de-a lungulCanalului Suez, \ntre trupele egiptene, sprijinite dinpunct de vedere logistic de URSS, care s-a v`zut for]at`de Nasser s` \nlocuiasc` cu acest prilej tot armamentulpierdut de egipteni \n r`zboiul din 1967, [i trupeleisraeliene sprijinite material de SUA.35 Kamel B. Nasr, Arab-Israeli Terrorism. The Causes andEffects of Political Violence, 1936-1939, North Carolina,London, McFarland&Company Inc. Publishers, Jefferson,1997, p. 44.36 Moshe Dayan, Istoria vie]ii mele, Bucure[ti, EdituraEnciclopedi-c`, 2001, p. 380.37 Sheryl A. Rudenberg, „The Structural and PoliticalContext of the PLO’s Changing Objectives in the Post-1967 Period“, \n Arab-Israeli Conflict. Two Decades ofChanges, 1967-1987 (Y. Lukacs, A.M. Battah, eds),Boulder, Colorado, London, Westview Press, 1988, p. 93-94.38 Mohammed E. Selim, „The Survival of a Non-StateActor: PLO“, \n The Foreign Policies of Arab States(Bahgad Korany, Ali E. Hilal Dessouki, eds.), Colorado,London, Westview Press, 1984, p. 199.39 Yehuda Lukacs (ed.), The Israeli-Palestinian Conflict: ADocumentary Record, Cabridge, Cambridge UniversityPress, 1991, p. 291.

NOTE

128


E o s i n g u r \ u m i l i n ] \ , a c e e ad e a s p u n e c e e a c e v o r e i s \ s p u i

L i z i F l o r e s c u( f o s t \ d e ] i n u t \ p o l i t i c \ )

Capii regimului comunist \n]eleseser` foarte bine acest lucru. Nu era suficient s` \[i ucid`fizic adversarii. Oric~t de abjecte ar fi fost metodele de tortur`, oric~t de dur ar fi fost regimulde deten]ie, prizonierii politici \[i putuser` p`stra demnitatea. Mai mult, moartea le confereaacestora o aur` de martiri. Reeducarea prin tortur` reu[ise s` anuleze fiin]a uman` [i s`bestializeze victimele, dar succesul celor care au ini]iat-o a fost doar par]ial. Odat` sistate b`tìle[i torturile, oamenii supu[i experimentului \[i reveniser`, \n marea lor majoritate, chiar dac`r`m`seser` cu anumite sechele. |n plus, atunci c~nd informa]ii despre ceea ce se petrecea laPite[ti [i \n alte \nchisori comuniste din Rom~nia ajunseser` \n lumea liber`, nici chiar comuni[tiirom~ni nu-[i mai puteau permite s`-[i asume experimentul sau, mai mult, s` \l continue.Aruncarea vinei pe Mi[carea Legionar` [i mascaradele de procese organizate spre a-i pedepsi pelegionarii instigatori, absolviser`, credeau liderii comuni[ti, regimul de crimele comise.

Reeducarea trebuia, \ns`, continuat`. Nemaiput~nd folosi metodele de la Pite[ti, carepresupuneau tortura continu`, spre transformarea victimelor \n c`lì, [efii comuni[ti au ales oalt` metod`, aceea a autoanalizei, autocriticii, autodemasc`rii. Victima trebuia s` ajung` a sedispre]ui pe sine1. Reeducatul trebuia s` fie convins de propria vinov`]ie [i de puterea absolutà partidului2. Cel care se reeduca trebuia s` \[i nege violent trecutul [i s` recunoasc` „tr`darea“pe care a f`cut-o fa]` de popor. Violen]a fizic` nici nu mai era necesar`, pentru c` aceia care aufost supu[i acestui nou tip de reeducare erau, spre deosebire de cei de la Pite[ti, oameni \ngeneral \n v~rst` [i demola]i fizic de lungii ani de \nchisoare. Intelectualii, care nu mai putuser`de ani de zile s` citeasc` o carte, puteau fi lesne vulnerabiliza]i3. Ispita unei \mbun`t`]iri aregimului de deten]ie, a c`p`t`rii de c`r]i sau chiar a eliber`rii \i putea face s` cedeze maidegrab` dec~t b`tìle [i torturile care, dimpotriv`, nu ar mai fi avut, \n acel stadiu, dec~t efectulde a-i \nd~rji \mpotriva regimului.

Date importante despre „tic`lo[ia cosmetizat`“ de la Aiud ofer` Aurel Vi[ovan, \n cel de-aldoilea volum al lucr`rii sale, „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai p`r`sit?“, scris`cu concursul lui Gheorghe Andreica. Poate cea mai complet` m`rturie [i, \n acela[i timp, lucrarede analiz` \n leg`tur` cu reeducarea prin autodemascare este cea a lui Demostene Andronescu4.

Diabolica ddeghizare. RReeducarea pprinDiabolica ddeghizare. RReeducarea pprintortur\ mmoral\ tortur\ mmoral\ ———— Aiud 11960-11964Aiud 11960-11964


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

129


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

Textul este echilibrat [i de el ne vom folosi, cu preponderen]`, pentru a schi]a etapeleorganiz`rii reeduc`rii prin autoanaliz`. Alte m`rturii ofer` Aurel State, \n „Drumul crucii“,Richard Wurmbrand, \n „Cu Dumnezeu \n subteran`“ [i Ilie Tudor. Important` este [i analiza luiIon B`lan asupra fenomenului, din volumul „Universul concentra]ionar din Rom~nia, 1945-1964“.

Introducerea noii metode de reeducare se leag` de valul de arest`ri din anii 1958-1959.Comuni[tii de la Bucure[ti ]ineau ca, dup` retragerea trupelor sovietice din ]ar` [i dup` seismulprovocat de revolu]ia maghiar` din 1956, s` \[i reafirme puterea de nezdruncinat. Aresta]ii aufost grupa]i \n \nchisorile de la Aiud, Gherla [i Boto[ani [i li s-a aplicat noua reeducare, a c`reiamploare a fost considerabil`, av~nd \n vedere c` a implicat mii de de]inu]i, cu mult mai mul]idec~t cei supu[i reeduc`rii prin tortur` fizic`.

|nchisoarea de la Aiud \[i construise o trist` faim` \n anii ’50 ai secolului al XX-lea. Personajeca Doroban]u [i Coler o transformaser` \ntr-una dintre cele mai dure din ]ar`. Zarca, una dintrecl`dirile \nchisorii, servise \ncarcer`rii celor mai recalcitran]i dintre de]inu]i, iar metode detortur` precum „Afum`toarea“ (o firid` \n zid, de aproximativ 1 mc prin care trecea fumul [i \ncare era \nghesuit de]inutul pedepsit) sau „R`coroasa“, o celul` cu ferestre goale [i cu ap` pejos, \n care de]inu]ii erau ]inu]i iarna, dezbr`ca]i5, deveniser` spaima prizonierilor politici.

Dar \n 1958 se v`dea preg`tirea unei schimb`ri. La direc]iunea \nchisorii, Coler a fost \nlocuitcu Gheorghe Cr`ciun, un fost muncitor la Atelierele C.F.R. din Cluj [i la Uzinele „Grivi]a“, bunorator, dar semidoct. Cochetase, mai \nt~i, cu mi[c`rile na]ionaliste anti-revizioniste dinTransilvania, dar se \ndreptase apoi spre P.C.R. \n 1945 a intrat \n Poli]ie, ajung~nd, pe r~nd,[eful Siguran]ei Sibiu [i, ulterior, al Securit`]ii Bra[ov, coordon~nd reprimarea mi[c`rii derezisten]` din Mun]ii F`g`ra[. F`r` s` fie o bestie sadic`, de tipul unui Goiciu, Cr`ciun era unpersonaj calculat [i nemilos, iar gesturile „umane“ pe care le f`cea uneori erau menite doar s`eviden]ieze puterea absolut` de]inut` de el asupra „bestiilor reac]ionare“ [i magnanimitateapartidului.

Dup` schimbarea directorului \nchisorii, la Aiud a \nceput o serie de ac]iuni de preg`tire areeduc`rii. Mai \nt~i, a avut loc o reorganizare a de]inu]ilor, urm`rindu-se ca, \n m`suraposibilit`]ilor, s` fie plasat \n fiecare celul` c~te un participant la fenomenul Pite[ti. Din cauzadezumaniz`rii suferite, pite[tenii aveau s` fie primii care, din fric` [i reflex incon[tient desupunere, s` accepte noua reeducare.

A urmat a[a-numita perioad` a „marii \ncremeniri“. Timp de doi ani [i jum`tate, nu se maifac nici un fel de mut`ri de de]inu]i, iar acestora nu le este permis` nici un fel de activitate.Regimul se \n`spre[te [i se dau pedepse pentru orice presupus` abatere. Tortura fizic` este\nlocuit` cu scoaterea din timp. Lipsa activit`]ii [i \ncremenirea creeaz` sentimentul de vidinterior. Singurele evad`ri sunt: rug`ciunea, mesajele prin intermediul limbajului Morse [idiscu]iile \n ascuns, pentru \nv`]area de limbi str`ine, matematic`, poezii. Spre exemplu,inginerul Dragon ]inea lec]ii de geometrie descriptiv`, iar Horia Cosmovici, discipolulmonseniorului Vladimir Ghika, ]inea prelegeri de filosofie.

|ncremenirea a fost urmat` de o mutare continu` a de]inu]ilor dintr-o celul` \n alta, pentrua se cunoa[te c~t mai bine \ntre ei, lucru care avea s` le serveasc` \n demasc`rile reciproce demai t~rziu. |n aceast` perioad`, Gheorghe Cr`ciun [i ofi]erii politici, colonelul Iacob, maiorulNode] [i c`pitanul Chiril` s-au documentat, alc`tuind, prin „discu]ii amicale“ cu de]inu]ii, dosarece aveau s` le serveasc` ulterior. Tot acum, personalit`]ile marcante, modele morale pentruceilal]i prizonieri, sunt izolate, iar \n \nchisoare sunt introdu[i gardieni noi, mai politico[i.

La sf~r[itul anului 1961, printre de]inu]i \ncepe s` circule vestea \nceperii reeduc`rii, sprespaima celor care cuno[teau crimele de la Pite[ti. Personalul \nchisorii \ncepe s` \i invite la„cluburi“. Li se spune c` pot vorbi nesupraveghea]i, pot citi [i juca [ah. Treptat, cei care accept`s` mearg` la „club“ sunt muta]i \n celule cu regim mai bun. Celor care resping invita]ia,percep~nd capcana care le era \ntins`, li se \n`spre[te regimul de deten]ie.

130

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Cum spuneam la \nceput, scopul nu mai era, acum, distrugerea fizic` a opozan]ilor, ci

anihilarea moral` a lor. {i cum se putea face mai eficient acest lucru, dec~t d`r~m~nd modelelede verticalitate, exemplele de rezisten]` din universul carceral? |n acest scop, o serie de astfelde personalit`]i, printre care poetul Radu Gyr, Ion Dumitrescu-Bor[a, Victor Biri[, Prin]ulAlexandru Ghica, Nicolae Petra[cu, Ion-Victor Vojen au fost plimbate prin ]ar`, pentru a le fiprezentate „realiz`rile“ regimului [i pentru a fi convinse s` colaboreze.

Poate c` momentul de cotitur` \n sl`birea rezisten]ei a fost o adunare obligatorie la „club“,\n cadrul c`reia directorul Cr`ciun le-a comunicat de]inu]ilor c` idolul lor, Radu Gyr, ale c`ruipoezii \i sus]inuser` moral, at~]ia ani, pe cei \ncarcera]i, a „renun]at la vis“. T`nase R`dulescu,unul dintre cei mai ferven]i admiratori ai lui Gyr, este pus s` citeasc`, cu glas tare,autodemascarea acestuia, construit` pe o schem` dat`: declara]ia \ncepea prin prezentarea unordate biografice, continua cu o „viguroas`“ condamnare a trecutului (reeducatul trebuia s` \[icondamne fo[tii camarazi [i s` \[i demoleze fostele idealuri [i fostele modele), cu osanale adusecomuni[tilor [i cu angajamentul de a urma fidel, din acel moment, linia partidului, singura careputea asigura prosperitatea poporului. |n urma acestei declara]ii, mul]i dintre de]inu]ii supu[iat~tor presiuni au cedat. Era greu pentru ei ca, la momentul respectiv, s` \n]eleag` chinul moralal personalit`]ilor obligate s` fac` jocul regimului. Pe l~ng` ispita avantajelor personale [i aeliber`rii, pe l~ng` arma polite]ii, c`reia a fost greu s` \i reziste, dup` ani de chinuri [i batjocur`6,aceste personalit`]i au fost abil [antajate cu faptul c` erau responsabile [i pentru soarta celorlal]i\ntemni]a]i, pentru care reprezentau modele de conduit`. |n fa]a unei astfel de dileme morale,un lupt`tor anticomunist at~t de aprig, precum Radu Gyr, a ales s` cedeze. Considerase,probabil, c` e mai cinstit \n fa]a lui Dumnezeu s` \[i sacrifice propria con[tiin]`, dec~t s`r`peasc` orice [ans` de reabilitare discipolilor [i admiratorilor s`i. {i trebuie c` nu a fost singurulcare a g~ndit a[a. Desigur, nu trebuie ignorate sutele de pagini laudative pentru regim, scrise demari personalit`]i ale societ`]ii [i culturii rom~ne[ti. Nu trebuie, \ns`, s` c`dem \n eroarea fatal`de a-i considera vinova]i (sau unici vinova]i) de c`derea lor. Ar \nsemna s` d`m c~[tig de cauz`tocmai criminalilor care i-au \mpins \n pr`pastie. Cum bine scrie Demostene Andronescu: „Faptulc` \n reeducarea de la Aiud, ca [i \n cea de la Pite[ti, oameni adu[i \n situa]ia limit` s-aucomportat omene[te, adic` s-au \ndoit, s-au lep`dat, au renegat [i s-au renegat, acest lucru nu-i dezonoreaz` pe ei, ci pe cei ce i-au adus, prin torturi fizice [i suflete[ti, \n aceast` situa]ie“7. C`au fost [i personalit`]i excep]ionale care au rezistat p~n` la cap`t, este adev`rat [i despre elevom vorbi ceva mai jos.

Pe tot parcursul anului 1962, au continuat demol`rile idolilor. |n ianuarie 1963, conducerea\nchisorii a organizat o nou` mare \ntrunire, la „club“. |n prezen]a prim-procurorului [i a prim-secretarului regiunii Cluj, Cr`ciun a ]inut un discurs, dup` care cinci de]inu]i care urmau s` fieelibera]i [i-au citit autodemasc`rile. Ace[tia erau fo[ti legionari: Gheorghe Parpalac, Victor Biri[(care nu a putut suporta ru[inea pactului [i, dup` eliberare, s-a sinucis), Ion-Victor Vojen, IonDumitrescu-Bor[a [i p`rintele Dumitru St`niloaie (vizibil st~njenit de respectiva \mprejurare,destul de confuz \n prezentare, dar care a strecurat \n inimile de]inu]ilor o raz` de speran]`,\ncerc~nd s` \mpace, cumva, socialismul cu credin]a cre[tin`). Dup` eliberare, cei cinci au maifost adu[i o dat`, pentru a-[i citi declara]iile [i \n prezen]a unor fo[ti conduc`tori legionari:Nicolae Petra[cu, Nistor Chioreanu, Radu Mironovici, Prin]ul Alexandru Ghica. |n cadrul acestei\ntruniri, Gheorghe Cr`ciun i-a spus lui Nicolae Petra[cu, \n timp ce acesta se str`duia s` seridice de pe scaun, pentru a r`spunde provoc`rii unui [ef al reeduc`rii: „Las` Petra[cule, acumstai [i ascult`! Vei vorbi [i tu, dar vei vorbi cc~~nndd vom vrea noi [i ccuumm vom vrea noi“. Iat`,a[adar, ce se urm`rea prin reeducarea de la Aiud.

Cei care \nc` rezistau au fost supu[i unei duble presiuni: aceea a ispitelor de tot felul(dreptul de a scrie acas` [i de a primi pachet, dreptul la vorbitor [i posibilitatea eliber`rii) [i ade]inu]ilor care acceptaser` reeducarea [i care considerau c` rezisten]ii le \nt~rzie eliberarea. |nfabrica \nchisorii, de exemplu, era un adev`rat „laborator de prelucrare“ a recalcitran]ilor.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

131

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005Senza]ia unei adev`rate semi-eliber`ri, dup` anii de claustrare, ispita eliber`rii definitive [ipresiunile prietenilor reeduca]i, a c`ror eliberare depindea, de multe ori, de comportamentulrecalcitran]ilor, reprezentau tot at~tea elemente din care se putea construi o justificareinterioar`, un alibi moral pentru cedare. |n plus, ced`rile modelelor au sl`bit for]a de rezisten]`a celor care nu vroiau s` se sinucid` moral, iar coordonatorii procesului l-au accelerat, pentruc` planul trebuia \ndeplinit p~n` la o anumit` dat`. Mul]i erau [antajabili [i din cauza familiilorpe care le aveau \n libertate.

|n martie 1963, a fost organizat` o [edin]` \n care trei dintre [efii colectivelor de reeducare,Stere Mihalexe, Octavian Paleologu [i Petre Tocu, au \ncercat s` \i conving` pe de]inu]ii izola]ila Zarc`, cei mai aprigi rezisten]i, de necesitatea schimb`rii mentalit`]ilor [i a reorient`riipolitice. Discursurile lor nu au avut un prea mare impact.

Printre reeduca]i s-au num`rat: Gheorghe Constantin, Gheorghe Cu[a, Gheorghe Florea,Gheorghe Georgescu, Lucian Stoichi]escu, Gheorghe Vecerdea8.

La 17 octombrie 1963, [i-a f`cut demascarea profesorul Nicolae Petra[cu. Impactul asuprade]inu]ilor a fost, de aceast` dat`, mai mare, Petra[cu fiind fostul secretar general al Mi[c`riiLegionare. Discursul lui a fost transmis, printr-o sta]ie de radioficare, \n \ntreaga \nchisoare. Peparcursul a dou` zile, profesorul a vorbit zece ore, demol~ndu-[i, a[a cum era programat,fostele convingeri. Totu[i, unii de]inu]i, precum Liviu Br~nz` sau Ion }onea nu s-au l`satconvin[i de aceast` autoanaliz`9. |n noiembrie, [i-a f`cut autodemascarea [i doctorul AlexandruPopovici.

Demostene Andronescu relateaz` o discu]ie pe care a avut-o cu unul dintre adjunc]ii luiCr`ciun, \n cursul c`reia acesta a recunoscut, cu cinism, c` adev`ratul ]el al reeduc`rii nu eraconvertirea sincer` a de]inu]ilor la principiile comuniste, ci compromiterea lor, sinuciderea lormoral`.

|n iarna lui 1963, regimul recalcitran]ilor \nchi[i \n Zarc` se \n`spre[te, \nmul]indu-se [i orelede izolare. Cei care nu acceptau reeducarea nu primeau nici un fel de \ngrijiri medicale. Maimult, de]inu]i bolnavi de tuberculoz` au fost r`sp~ndi]i prin celulele cu oameni necontamina]i,\nc` un „argument“ pentru ca ace[tia din urm` s` cedeze10. Grupele mici de reeducare,considerate ineficiente, sunt \nlocuite de c~teva cluburi mari, cu c~te 500-600 de de]inu]i.

La Aiud nu au existat, \ns`, numai c`deri, ci [i rezisten]`, fie ea eroic`, discret` sau mistic`(recalcitran]ii, peste 20011, erau \nchi[i la Zarc`, ceilal]i \n Celular). Doi au r`mas eroii acesteirezisten]e f`r` compromis, exemple de patriotism [i noble]e asumat`.

Profesorul George Manu, reputat atomist [i om de cultur`, a fost adev`ratul rector alUniversit`]ii de la Aiud, care ]inea conferin]e de istorie, filosofie, drept, literatur`, limbi str`ine,transmise prin viu grai sau prin limbajul morse. Pentru a transmite, unui grup de studen]i de laalt etaj, con]inutul Constitu]iei Statelor Unite ale Americii, profesorul a inventat un sistem descriere morse pe a]`, cu ajutorul nodurilor. Neaccept~nd reeducarea, George Manu nu a avutparte de \ngrijire medical`. Bolnav de tuberculoz`, a murit la Aiud, \n 1961.

Cel de-al doilea model de rezisten]` a fost Prin]ul Alexandru Ghica. Demn f`r` ostenta]ie,lucid [i iert`tor, el a [tiut s` fac` fa]` cu elegan]` tuturor presiunilor, mizeriei [i batjocuriipermanente la care a fost supus de colonelul Cr`ciun. Sprijinindu-se pe credin]a \n Dumnezeu,Prin]ul Alexandru Ghica [i-a asumat suferin]a [i a r`mas de o rectitudine moral` f`r` fisur`,emblematic` pentru rezisten]a \mpotriva reeduc`rii.

Al]ii au ales o alt` form` de rezisten]`, aceea eroic`, vehement`, curajoas` p~n` la extrem.Printre ace[tia, Traian Anderca, Ion C~rja (care a scris [i o carte despre Aiud, „|ntoarcerea dininfern“, marcat` de dispre]ul fa]` de cei care au pactizat cu regimul), inginerul GheorgheBrahonschi, avocatul Nae Cojocaru, studentul Valeriu Turturean, avocatul Puiu Atanasiu, AurelState, poetul {tefan Vl`doianu sau judec`torul Mo[oiu. Cu to]ii au rezistat presiunilor fizice [imorale, regimului de exterminare la care au fost supu[i.

|n august 1962, colonelul Cr`ciun raporta c` se scriseser` 11.000 de autoanalize; 135 de

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

132

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005de]inu]i alc`tuiser` cartea „Crim`, jaf, tr`dare, spionaj“12. La sf~r[itul lui 1963 [i \n 1964,conducerea \nchisorii a comandat alc`tuirea unei „C`r]i albe“, care s` con]in` autodemasc`rilescrise, procese verbale \ntocmite la [edin]ele cluburilor [i note informative, legate de via]a din\nchisoare. Pe l~ng` aceste m`rturii ale reeduc`rii, au fost incluse [i lucr`rile alc`tuite de o seriede personalit`]i culturale [i [tiin]ifice, chiar \n \nchisoarea de la Aiud. Regimul comunist g`sise\nc` o modalitate de a-[i exploata [i compromite adversarii, \n acela[i timp. Astfel, profesoriiGrigore Popa [i Octavian Paleologu au scris o lucrare despre caracterul retrograd al filosofieirom~ne[ti; un Blaga, diplomat de carier`, a scris o istorie a diploma]iei rom~ne[ti din timpulcelui de-al doilea r`zboi mondial; Petre }u]ea trebuia s` argumenteze superioritateasocialismului fa]` de capitalism; Alexandru Popescu „Teologul“ a scris despre misticismulrom~nesc. Alte lucr`ri se refereau exclusiv la istoria [i activitatea Mi[c`rii Legionare. Au scris,reneg~nd-[i trecutul: Eugen Teodorescu, Ion-Victor Vojen, Ion Dumitrescu-Bor[a, C. Savin.

La Aiud a fost \nchis [i reeducat [i Petre Pandrea. |n anul 2000, sub \ngrijirea fiicei sale, NadiaMarcu-Pandrea, a v`zut lumina tiparului jurnalul penitenciar al cunoscutului avocat [i scriitor cuvederi moderate de st~nga. Volumul a fost intitulat chiar „Reeducarea de la Aiud“. Con]inutulc`r]ii a fost scris, \n cap, \nainte de 1961, la Zarc` [i transcris, tot la Aiud, \ntre 1961-1964, \n aniireeduc`rii. Parcurgerea acestor pagini ([i a oric`ror altor m`rturii scrise \n \nchisoare, subpresiune) trebuie f`cut` cu maxim` pruden]`, f`r` a se uita, vreo clip`, condi]iile \n care au luatna[tere. De aceea, nu trebuie s` mire paginile laudative la adresa lui Makarenko [i a „Poemuluipedagogic“ rom~nesc, de la Aiud. Trebuie s` ne ferim a judeca din perspectiva actual`. La\nceputul anilor ’60, la Aiud, Pandrea trebuia s`-[i \mbrace \nsemn`rile \ntr-o hain` care s` lepermit` supravie]uirea. Astfel, Petre Pandrea nu r`m~ne mai ales prin faptul c` a scris c` „LaAiud […] s-a \ntins o m~n` omeneasc`“, ci mai ales prin acela c` a scris, \n \nchisoare fiind, ofraz` ca aceasta, care spune totul (chiar dac` este \ngropat` \ntre aser]iuni despre presupusa„conspira]ie“ legionar`): „La Ocnele Mari, Pite[ti [i Gherla s-a dat s` se bea urin` [i s` se consumefecale pe motive... teoretice“13.

|n continuare, o list` a scriitorilor \nchi[i la Aiud, \n timpul reeduc`rii14 (4 ianuarie 1964):Ar[avir Acterian, Valeriu Bartolomeu Anania, Gabriel B`l`nescu, Ernest Bernea, Roman Braga,Traian Br`ileanu, Zaharia Boil`, Radu Budi[teanu, Ion Caraion, Nichifor Crainic, TitusCristureanu, Sergiu Dan, Cristofor Dancu, Romulus Dianu, Ion Dimitrescu, Luca Dimitrescu, IonDumitrescu-Bor[a, Anton Dumitriu, Gane (+), Ion Gheorghi]`, Radu Gyr, Dorin Hasna[, dr.Sandu Lieblich, Ion Manta-Cluj, George Manu (+), Cuza Marinescu, Al. Mironescu, Nedelescu, dr.Ilie Niculescu, Petre Pandrea, Nicolae Petra[cu, Ion Peltz, Ion Petrovici, Tudor Popescu, Popescu-Prundeni, dr. Ilie R`dulescu, Dumitru St`niloaie, Paul Sterian, Romulus {ei[anu, Sandu Tudor,Petre }u]ea (ale c`rui conferin]e, ]inute la cluburi, erau \ntotdeauna captivante), FaneVl`doianu, dr. Vasile Voiculescu, Ion-Victor Vojen.

Unii dintre de]inu]ii reeduca]i au acceptat chiar s` colaboreze cu [efii \nchisorii. Dintre ei aufost recruta]i [efii de cluburi, propagandi[tii care \ncercau s` \i conving` pe refractari s` cedeze,precum [i acuzatorii publici, din [edin]ele de demascare. Unii dintre „damna]i“ (a[a cum numeaaceast` categorie Ion Caraion, el \nsu[i unul dintre ei) erau naivi, sincer convin[i de noile„adev`ruri“, iar al]ii oportuni[ti; unii dintre ei aveau, \ns`, o acut` con[tiin]` a c`derii. Chiar dac`unelte ale regimului, „damna]ii“ nu erau, [i ei, dec~t alte victime. Unul dintre ei, Puiu Giosanu,a l`sat un volum de poezii din care se v`de[te durerea de a fi cedat [i colaborat.

Spre mijlocul anului 1964, auto-demasc`rile au devenit mai mult formale, iar de]inu]ii au fost,\n cele din urm` elibera]i, nu \nainte de a se \ncerca, \nc` o dat`, compromiterea lor, prinpropunerea de a colabora cu Securitatea, f`cut` de o serie de ofi]eri, printre care [i colonelulEnoiu. |ncep~nd cu prim`vara lui 1964, Cr`ciun [i subordona]ii lui au \nceput s` se gr`beasc`.Nu mai conta „calitatea“ reeduc`rii. Important era ca to]i de]inu]ii s` \[i citeasc` o autobiografie,fie ea c~t de succint`. Totul devenise o problem` de statistic`.

Reeducarea prin autodemascare a fost aplicat` [i \n alte \nchisori, dar mai mult de form`. De

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

133

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005exemplu, la Boto[ani, unde erau \nchi[i liberali, ]`r`ni[ti, social-democra]i era organizat un clubunde se d`deau filme [i se organizau conferin]e. Am`git de aparenta „deschidere“ care urmase„Declara]iei din aprilie 1964“, Alexandru Paleologu a acceptat s` fie pre[edintele clubului, s` ]in`o conferin]` [i s` scrie dou` articole pentru „Glasul Patriei“15. Doru Novacovici, \n volumul „|nRom~nia, dup` gratii“, relateaz` c`, \n perioada respectiv`, [i la Gherla se difuzau filmepropagandistice.

Regimul de la Aiud a fost, \ns`, mult mai dur [i a constituit veritabila continuare a reeeduc`riiprin tortur` fizic`, de la Pite[ti. Una dintre explica]ii ar putea fi [i aceea c` la Aiud, ca [i la Pite[ti,s-au aflat \n mare num`r membri ai Mi[c`rii Legionare, una dintre ]intele predilecte alepersecu]iilor comuniste16.

„Eliber`rii“ din 1964 nu ne putem \mpiedica s` \i punem ghilimelele cuvenite. Pentru de]inu]iipolitici, ie[irea din temni]e nu \nsemna dec~t p`trunderea \ntr-o \nchisoare mai mare, Rom~nia\ns`[i [i \nceperea unei lupte dureroase [i obositoare, lupta cu realit`]ile de zi cu zi [i cufantomele pu[c`riei. Sc`p~nd, chiar dac` mutila]i, de reeduc`rile din \nchisorile comuniste, fo[tiide]inu]i politici ie[eau \ntr-o Rom~nie gata reeducat`, prin metode poate mai subtile [i mai greude contracarat. Pentru c`, pentru regim, experimentele de la Pite[ti [i Aiud nu au fost dec~tlaboratoare de studiu, \n vederea reeduc`rii unei societ`]i, a unei ]`ri \ntregi17 [i a cre`rii„omului nou“18.

La Aiud, unii au rezistat, p`str~ndu-[i cu d~rzenie convingerile19. Al]ii, \ns`, au cedat. Dar, a[acum scrie Demostene Andronescu, unul dintre cei supu[i reeduc`rii de la Aiud: „Neput~nd fisfin]i, am fost cu to]ii, p~n` la cap`t, oameni. Fiecare cu neputin]ele [i cu limitele lui, fiecare cutragedia, cu \ndoielile [i cu \nfr~ngerile lui“20. Vina apar]ine comunismului, un sistem utopicaberant, [i celor care l-au transformat \n realitate criminal`, aduc~ndu-i pe oameni \n situa]iilimit`, a[a cum a fost [i reeducarea prin tortur` moral` din \nchisorile rom~ne[ti.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

NOTE1 State, Aurel, Drumul crucii, Bucure[ti, 1993. 2 Wurmbrand, Richard, Cu Dumnezeu \n subteran`,Bucure[ti, 1993. 3 Aioanei, Constantin, Troncot`, Cristian, „Modelulreeduc`rii prin autoanaliz`, Aiud [i Gherla 1960-1964“, \nArhivele Totalitarismului, nr. 1-2/1994.4 Andronescu, Demostene, „Reeducarea de la Aiud“[lucrare publicat` \n serial], \n Puncte cardinale, 1993-1996, nr. 8/93-2/96.5 B`lan, Ion, Universul concentra]ionar din Rom~nia 1945-1964, Bucure[ti, Funda]ia Academia Civic`, 2000, p. 194-195.6 Paleologu, Alexandru, Polite]ea ca arm`, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 2000, p. 32: „|ntr-un climat de brutalitate [iprostie, polite]ea poate fi o arm` care te g`se[tedescoperit. Polite]ea pe mine m-a f`cut s` cedez“.7 Andronescu, Demostene, op. cit., p. 31.8 Aioanei, C., Troncot`, C., loc. cit., p. 66-67. 9 B`lan, Ion, op. cit., p. 242.

10 Andronescu, Demostene, op. cit., p. 43.11 B`lan, Ion, op. cit., p. 242.12 Apud B`lan, Ion, op. cit., p. 248.13 Pandrea, Petre, Reeducarea la Aiud, Bucure[ti, EdituraVremea, 2000, p. 90. 14 Dup` cea oferit` \n Petre Pandrea, Reeducarea de laAiud, p. 548-549.15 Paleologu, Al., T`nase, Stelian, Sfidarea memoriei,Editura DuStyle, 1996, p. 187-192.16 Andronescu, Demostene, op. cit., p. 77.17 Vezi B`descu, Ilie, Dungaciu, Dan, „Experimenteletotalitare. Modelul reeduc`rii: Pite[ti, Gherla, Canal. 1949-1952“, \n Arhivele Totalitarismului, nr. 1-2/1994, p. 12-14.18 Vezi Boia, Lucian, „Omul nou“, \n Mitologia [tiin]ific` acomunismului, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, p.122-153.19 Tudor, Ilie, „|n temni]a Aiudului“, \n Gazeta de Vest,nr. 3 (93), martie 1994, p. 20-21. 20 Andronescu, Demostene, op. cit., p. 89.

134


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

Existen]a regiunii autonome basce precum [i problema terorismului basc din Spania zilelornoastre este explicabil` prin urm`rirea cauzelor apari]iei na]ionalismului basc \n Spania lasf~r[itul secolului al XIX-lea, dezvolt`rii fenomenului na]ional p~n` la instaurarea dictaturii ge-neralului Franco, impactul esen]ial pe care l-a avut dictatura \n zona basc`, reglementareaautonomiei \n cadrul consti]uitional democratic post-franchist.

Na]ionalismul basc s-a n`scut la sf~r[itul secolului al XIX-lea pe fundalul deficitului de con-struc]ie na]ional` spaniol`1 concretizat` \n sl`biciunea burgheziei liberale, fragil` [i fragmentat`teritorial, inexisten]a eforturilor „na]ioanliz`rii“ maselor, politica depindea de interven]ionismulmonarhic [i militar, deficitul democra]iei (rela]iile patronale), caren]a educa]iei publice concu-rat` puternic de Biserica Catolic` anti-liberal`, o armat` care nu poate fi considerat` na]ional`deoarece reprezent` acele sectoare ale societ`]ii care nu puteau pl`ti suma de bani necesar`scutirii de serviciu militar, inexisten]a simbolurilor prin care s` fie creat` [i reprezentat` „comu-nitatea imaginar`“ spaniol`2. Toate acestea au permis durabilitatea [i consolidarea particularis-melor locale, \n special a periferiilor catalane, galiciene [i basce.

Mi[c`rile na]ionale sunt la origine un fenomen legat de o societate modern`, urban`,burghez`, industrial`. Nu \nt~mpl`tor la Bilbao, ora[ aflat \ntr-un proces spectaculos de dez-voltare economico-industrial` la sf~r[itul secolului al XIX-lea, Sabino Arana Goiri fondeaz`Partidul Na]ionalist Basc (PNV). La aceasta trebuie ad`ugate dou` elemente esen]iale: fuerismo[i carlismo, primul termen reprezint` mi[carea pentru revendicarea fostelor privilegii deautonomie date de regii Spaniei }`rii Bascilor [i cel de-al doilea reprezint` mi[carea neoabso-lutist` spaniol` anti-liberal` (r`zboaiele carliste din 1833-39, 1846-49, 1872-76)3. Aceste dou`fenomene fiind perimate datorit` moderniz`rii socio-economice vor l`sa locul mi[c`rilor radi-cale: na]ionalismul [i socialismul. Bazele na]ionalismului basc a[a cum a fost promovat de SabinoArana, au fost rasa [i religia. Constructul na]ional presupune afiramrea unei culturi prorii, oistorie prorie, inventarea simbolurilor na]ionaliste-steagul, stema, festivit`]i na]ionale,inventarea unei limbi na]ioanale purificata de influen]ele latine [i neologisme considerate purbasce: cuvantul Euzkadi desemnand }ara Bascilor4. Programul ini]ial al PNV poate fi consideratradical cu men]iunea foarte important` c` formarea unei na]iuni ca mi[care a tuturor claselor adus la formularea unor interese diferite, de aici [i contradic]iile interne \nc` de la \nceputulmi[c`rii na]ioanle basce [i care vor r`mane o constan]`: fluctua]iile dintre esen]ialismul radical[i pragmatismul moderat, dintre separatismul secesionist [i autonomismul regional.

Dup` moartea lui Sabino Arana \n 1903 va avea loc un proces de dezvoltare a na]ionalismu-lui basc care atinge apogeul \n timpul dictaturii lui Primo de Rivera, prin aceast` \n]eleg~ndu-seformarea unei mi[c`ri na]ioanle de mas`. Cauzele acestui proces sunt urm`toarele5: contextul

Na]ionalismul bbasc `̀n SSpaniaNa]ionalismul bbasc `̀n SSpania

SSaavvaa DDiiaammaannddii

135


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

structural spaniol, organizarea celui mai modern partid cu structur` intern` democrat` \n jurulc`ruia se formeaz` un sistem de organiza]ii culturale, sportive, sociale (de teatru, de dans,echipe de fotbal, uniuni ale pescarilor, muncitorilor etc.), inventarea unui microcosm simboliccare viza identitatea, diferen]ierea de grupurile din afar`, „imaginarea unei comunit`]i“ bazatepe o istorie ne\ntrerupt`, fueros care a devenit un totem mitologizat, o mistificare a memorieicolective6.

|n plan politic dou` momente sunt esen]iale: prima campanie de autonomie dinaintea dicta-turii lui Rivera [i c~[tigarea autonomiei \n timpul celei de-a doua Republici. Primul moment s-aconsumat \n 1919 cand PNV c~[tiga majoritatea mandatelor la alegeri \n provinciile Biskaia,Gipuzkoa [i Alava. Proiectul autonomiei va fi \ns` respins \n 1921, iar din 1923 odata cu instau-rarea dictaturii lui Primo de Rivera at~t radicalii c~t [i modera]ii vor suporta consecin]ele unuiregim centralist care \i calific` drept separati[ti la fel de periculo[i ca anarhi[tii. Instalarearegimului republican \n 1931 va da prilejul PNV-ului s` activeze \n plan politic [i s` manevreze\ntre partidele politice spaniole conform propriilor interese. Astfel, \n 1936 se \ncheie o\n]elegere \ntre Frontul Popular [i PNV privind autonomia regional`. Alegerile din 1936 au avuttrei semnifica]ii importante pentru }ara Bascilor: \n primul r~nd alegerile au confirmatpolarizarea triunghiular` a societ`]ii basce \ntre PNV (9 deputati), dreapta (8 deputa]i) [i st~nga(7 deputa]i): a doua este c` PNV \n alian]a cu st~nga c~[tig`toare a reu[it s` ob]in` autonomiaregional` primul pre[edinte al guvernului basc fiind Jose Antonio de Aguirre, iar \n guvernulSpaniei este inclus un basc Navarrese Manuel de Irujo; a treia component` este aceea ca Navarraa votat s` fie \n afara }`rii Basce (defec]iunea carli[tilor [i sociali[tilor basci), regiuneaautonom` fiind compus` din Gipuzkoa, Biskaia [i Alava7.

R`zboiul civil va situa PNV al`turi de st~nga, iar \n 1937 franchi[tii sprijini]i de forte italiene[i germane vor cucerii centrul politic al regiunii Geruika [i cel economic Bilbao. |nfr~ngerea [iapoi instaurarea dictaturii generalului Franco vor \nsemn` abolirea autonomiei, represiuneadur` a autorit`]ilor spaniole fa]a de basci, exilul reprezentan]ilor politici (\n special Aguirre [iIrujo) precum [i formare a unor structuri clandestine locale pentru activit`]i de subversiune.Perioada r`zboiului mondial [i cea imediat urm`toare este foarte important` deoarece organi-za]ia basc` din exil condus` de Aguirre a mizat pe suportul alia]ilor \mpotriva regimului luiFranco. Ori aceast` miz` a reprezentat un mare e[ec datorit` faptului c` dup` al doilea r`zboimondial [i odat` cu \nceputul r`zboiului rece puterile occidentale vor avea ca inamic comunis-mul, iar pe acest fundal va fi operat` o apropiere dintre Spania [i SUA prin Tratatul deColaborare Militar` din 19538. E[ecul exilului basc va duce treptat la ruptura dintre exila]i [inumita EKIN ( A FACE ) – organiza]ia secret` din Spania –, aceasta din urm` constituindu-seseparat \n Euskadi ta Askatasuna (}ara Bascilor [i Libertate) \n 1959. Este un moment crucialdeoarece ruptura a \nsemnat radicalizarea organiza]iei na]ioanle locale, o ruptur` de tradi]iapolitic` na]ional` basc` reprezentat` de PNV. Un punct central \n acest fenomen l-a avut formu-larea unei noi ideologii de c`tre Frederico Krutwig care va scie \n 1963 cartea Vasconia (bazaideologic` ETA)9. Krutwig critica politica lui Aguirre calificat` colaborationista cu inamiciipoporului basc, iar ideile politice formau un „cocktail“ ideologic revendicandu-se de la Arana,Marx, Prouhdon, Lenin, Mao, etnolingvi[ti europeni precum Guy Herand, anticolonialismsus]in~nd c` }ara Bascilor este o colonie spaniol` din „Lumea a treia“. Pe acelea[i coordonatede extrem` st~ng` \n 1966 ETA organizeaz` Frontul Militar pentru a preg`ti razboiulrevolu]ionar \mpotriva Spaniei.

Trecerea na]ionalismului basc la forme extreme, violenete necesit` explica]ii detaliate10. Dinpunct de vedere sociologic, germanul Peter Waldman sus]ine teoria „lower class violence“ sem-nificand schimbarea structurii sociale \n cadrul mi[c`rii de protest, clasa de mijloc [i cea supe-rioar` pierd conducerea \n favoarea sectoarelor inferioare sociale pe fundalul pericolului gravla adresa supravie]uirii unui grup etnic. Teoria este confirmat` prin analogie cu Irlanda de Nord[i eveninmen]ial, \ntre 1956-1975 au existat [apte stari de urgen]` \n Bizkaia [i Gipuzkoa aceas-

136


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

ta \nsemnand ocupa]ie militar`, numeroase arest`ri, torturi, execu]ii. |n al doilea r~nd teoriaistoric` a „structurilor durabile“ (Braudel) confirm` \n acest caz tradi]ia violen]ei ca mo[teniremental` transferat` de la o genera]ie la alta \n cazul bascilor. |n al treilea r~nd cultura basc` eraslab` \n compara]ie cu cea catalan` de exemplu. |n acest caz, limba este punctul central: na]io-nalismul basc a avut la baz` rasa [i religia \n timp ce limba era vorbit` de minoritate, greu de\nv`]at (intelectualii de la sfar[itul secolului al XIX-lea cum ar fi bascul Unamuno a calificat bascaca o relicv`). |n urma moderniz`rii din anii ’60, valorile tradi]ionale reprezentate de religie [ilimb` au dec`zut(efectul de anomie), discursul [i politica ETA avand rolul de a umple vacuumull`sat de cele doua elemente. |n al patrulea r~nd, radicalizarea este [i un r`spuns la provocari ra-dicale: am men]ionat deja valul de represiune dirijat de autorit`]ile centrale, la care se adaug`modernizarea rapid` promovat` de tehnocra]ii din grupul Opus Dei care pentru }ara Bascilor a\nsemnat eroziunea valorilor tradi]ionale, industrializare, imigra]ie masiv` (influx de popula]ienon-basc` [i implicit cre[terea presiunii asupra particularismului local basc. Rezultatul statistic alinfluxului de popula]ie este urm`torul: \n Bizkaia vorbitori de limb` basc` \n secolul al XIX-lea– 93%; \n 1970 – 16%; Navarra – 20%-11%; Gipuskoa – 99%-44%11.

Apari]ia unor noi valori [i idei nu a dus doar la o ruptur` \ntre genera]ii ETA-PNV, ci chiar\n cadrul noii genera]ii na]ionaliste basce. |n esen]` controversele s-au \nv~rtit \n jurul a dou`probleme: rela]ia dintre clas` [i na]iune sau altfel spus \ntre emancipare social` [i eliberarena]ioanl` [i cea de-a doua prive[te opozi]ia dintre mobilizarea maselor [i violen]a militar` (modde ac]iune)12. Diferen]a dintre ETA [i alte grupuri teroriste din anii ’70-’80 const` \n faptul c` ETAa fost mult mai na]ionalist`, astfel \ncercarile de a transforma ETA \ntr-o organiza]ie de stangarevolu]ionar` au e[uat (\ncerc`rile de coali]ie cu grupuri de st~nga cum a fost tentativa ETA-Berri din 1966 sau ETA-VI din 1970). |n al doilea r~nd, \ncercarea radicalilor ETA, care vor pro-mova violen]a militar` chiar [i \n contextul democra]iei parlamentare, de a domina organiza]iaa dus la ruptura din 1974 \n urma c`reia va exista ETA-politico-militar (p-m) [i ETA-militar(m)13.Prima men]ionat` se va auto-dizolva \n urma negocierilor cu guvernul \n 1982.

Tranzi]ia de la dictatur` la democra]ie \n a doua jum`tate a deceniului opt din Spania a pusproblema na]iunii basce pe noi coordonate: organizarea autonomiei basce, apari]ia partidelorpolitice \n contextul pluralismului politic [i complicata problem` a continu`rii violen]ei [i teror-ismului politic promovat de ETA.

Relevant este paralelismul dintre tranzi]ia la nivelul \ntregii Spanii [i cea la nivelul }`riiBascilor, prvind natura [i semnifica]iile. Contextul se desf`[oar` \ntre moartea lui Franco la 20noiembrie 1975, succedarea guvernelor Navarro [i Suares numite de regele Juan Carlos, „Legeareformei politice“ emis` de Suares din 1977 [i promulgarea Constitu]iei din 1978 \n urma refer-endumului. Astfel Spania intr` \n r~ndul monarhiilor constitu]ionale europene unde este promo-vat` democra]ia, drepturile [i libert`]ile cet`]ene[ti, pluralismul politic, suveranitatea na]ional`[i descentralizarea administrativ` \n forma regiunilor autonome. Referitor la ultima compo-nent`, legea fundamental` spaniol`14 formuleaz` o contradic]ie \n sens terminologic la art. 2privind „unitatea indisolubil` a na]iunii spaniole [i recunoa[terea dreptului de autonomie ana]ionalit`]ilor [i regiunilor“. Regiunile autonome cu guverne [i parlamente proprii, cu dou`limbi oficiale (cea spaniol` [i cea regional`) este o aplica]ie a federalismului15 (\n baza acestuiarticol Spania s-a regionalizat). Revenind la paralelismul enun]at mai sus este de remarcat faptulc` tranzi]ia democra]iei la nivel statal a fost un adev`rat succes care ar putea reprezenta mod-elul ideal al transferului de legitimitate f`r` o ruptur` major` violent`. Acest lucru se explic`prin reu[ita negocierii dintre reformi[tii modera]i franchi[ti [i cele mai importante for]e aleopozi]iei democratice, existen]a unei moderniz`ri de pe timpul dictaturii (guvernultehnocratilor Opus Dei) \n urma c`reia s-a format o societate civil` [i o elit` reformatoare [i nu\n ultimul r~nd rolul restaura]iei regale, monarhul Juan Carlos juc~nd rolul de gardian al trans-ferului pa[nic al legitimit`]ii de la autoritarism la democra]ie.

Perspectiva basc` a tranzi]iei este \ns` una mai pu]in optimist`, exist~nd o lips` a sin-

137


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

cronizarii derularii tranzi]iei cu restul Spaniei16. |n primul r~nd trebuie eviden]iat` atmosfera ten-sionat`, continuarea violen]elor, de la executarea unor activi[ti ETA cu pu]in timp \nainteamor]ii dictatorului la represiunea demonstra]iilor din 1976 [i 1977, impresia general` fiind aceeac` nimic nu se schimbase pentru basci pe timpul guvernelor Navarro [i Suares. Problema majorà fost aceea a lipsei legitimit`]ii statului \n zona basc` din moment ce pentru basci trecerea lademocra]ie trabuia s` \nsemne automat [i o form` dezvoltat` a autonomiei sau chiar a autode-termin`rii. Aici diferen]a fa]` de Galicia [i Catalunia este foarte mare deoarece \n cazul acesto-ra tranzi]ia presupunea dou` etape: trecerea de la regim dictatorial la unul liberal [i parlamen-tar [i apoi constituirea autonomiei institu]ionale. Pentru basci radicalismul \n forme violente adus la imposibilitatea ra]ionaliz`rii dezbaterii politice. Scuzele par]iale ale guvernului spaniol [iamnistierea prizonierilor ETA n-au schimbat climatul extrem de tensionat din zona la contribu]iac`ruia au participat [i autorit`]ile locale dup` cum am men]ionat deja la care trebuie adùgatèxisten]a unor comandouri anti-ETA neoficiale. Actele teroriste ETA au continuat cu o intesin-tate extrem` \n anii 1978, 1979 [i 1980, adica anii referndumului pentru Constitu]ie, a redact`rii[i promulgarii Statutului Autonomiei [i respectiv al primelor alegeri pentru Parlamentul }`riiBascilor, crimele \nsumand 240 de oameni uci[i (aproximativ 30/40 pe an)17. |n acest contextistoricul partid PNV a devenit principala for]` politic` basc` care a negociat [i promovat autono-mia regional` [i apoi a condus \n cadrul structurilor politice locale. PNV s-a bazat pe doua atu-uri: profilul politic al modera]iei cre[tin-democratice [i capacitatea de a combina utopia indepen-den]ei basce cu flexibilitatea pragmatismului din via]a politic`. Revenirea PNV \n politica Spanieinu a fost de loc lipsit` de dificult`]i deoarece reprezentan]ii partidului nu au fost admi[i \ncomisia unde se discuta proiectul constitu]ional, ceea ce a dus la promovarea ab]inerii la refer-ndumul constitu]ional. Reprezentan]ii PNV au sus]inut c` \n aceste condi]ii puterea dat` na]io-nalit`]ilor regionale nu a fost dec~t o simpl` delegare pus` \n aplicare de puterea central`.Astfel, dac` la nivelul \ntregului stat spaniol s-au ab]inut 33% [i au votat negativ 8% la referen-dum, \n }ara Bascilor s-au ab]inut 46% [i au votat negativ 21%. Acest rezultat va deveni argu-mentul forte al contestatarilor legitimit`]ii statale spaniole – HB [i ETA. PNV \ns` nu a avut deales dec~t participarea la procesul de creare a institu]iilor autonome participand la CosejoGeneral Vasco [i comisia partidelor basce care a formulat proiectul statutului autonom discutatapoi \n parlamentul spaniol [i votat, urmat de referndum \n }ara Bascilor18. Este de subliniat fap-tul c` locuitorii din Navarra au votat \n defavoarea al`tur`rii \n Comunitatea Autonom` a }`riiBascilor. Astfel, Comunitatea va fi format` din trei provincii: Bizkaia, Gipuzkoa [i Alava, cu par-lament [i guvern propriu, autonomie \n domeniul educa]iei, taxelor, comunica]iei.

|n procesul tranzi]iei s-a crstalizat [i sistemul partidelor politice \n zon`, \n afar` de celespaniole PSOE, PP CDS, cele basce \mp`r]indu-se \ntre partide participante la via]a politic` PNV,EE (de stanga, Euskadiko Euzkerra), EA (\ntre centru-reapta [i socialisti, Eusko Alkartasuma) [icele care contest` sistemul HB (Herri Batasuma, Uniunea Poporului) [i ETA. Ultimele men]io-nate vor forma „Mi[carea pentru eliberare na]ional`“ coordonat` de Consiliul Patriotic SocialistKAS. Programul redactat de KAS va fi valabil din 1976 [i p~n` \n 1995 c~nd apare ETA –„Alternativa Democratic`”. Programul este cunmoscut sub numele de Alternativa KAS19:11.. amnistie total`; 22.. legalizarea partidelor politice inclusiv cele care cer independen]a statuluibasc; 33.. expulzarea din Euskadi a Guardia Civil Policia Armada [i al corpului general al poli]iei;44.. \mbun`t`]irea condi]iilor de via]` [i de munc` pentru clasele populare [i \n special cele munci-toare; 55.. un statut al autonomiei care minimal s` recunoasc` suveranitatea na]ional` basc`,autorizarea Euskara ca principal` limb` oficial` [i controlul guvernului basc asupra autorit`]ilorjudiciare [i unit`]ilor militare. La acestea se adaug` \nc` doua condi]ii introduse de ETA: inte-grarea Navarrei \n viitoarea autonomie basc`, precum [i dreptul la autodeterminare (adic` con-stituire statului independent).

Autonomia regional` basc` are dou` fa]ete: pe de o parte consolidarea na]ionalismului basc[i \n special a componentei lingvistice, limba na]ional` basc` fiind din ce \n ce mai folosit` la

138


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

nivel educational inclusiv universitar, [i pe de alta parte e[ecul \n crearea unui consens politicdatorit` componen]ei ideologice radicale care dup` cum am v`zut s-a men]inut precum [i con-textul constitu]iei Spaniei neaprobat` de majoritatea locuitorilor regiunii [i neaderarea Navarrei,care se va constitui \ntr-o provincie [i regiune separat`. De asemenea, visul unui stat basc inde-pendent este [i mai utopic dac` avem \n vedere existen]a a trei provincii basce de partea cealal-ta a Pirineilor \n Fran]a, cunoscute sub numele de Iparralde.

Situa]ia dramatic` a continu`rii terorismului ETA \n anii ’80-’90 [i la \nceputul secolului alXXI-lea prive[te at~t negocierile complicate dintre guvernul spaniol [i lideri ETA, c~t [i impactulpromov`rii terorismul la nivelul societ`]ii basce. |n cazul negocierilor trebuie aplicat` o schem`foarte clar` pentru a \n]elege posibila reu[it` sau e[ec \nainte de ordonarea informa]iilor. |nprimul r~nd dac` exist` negocieri [i dac` actorii cheie sunt inclu[i \n proces, daca negocierile serefer` la principalele divergen]e care privesc p`r]ile, dac` negociatorii nu recurg la for]` pentrua atinge unele obiective [i dac` ace[tia doresc realmente s` sus]in` peocesul de pace. Astfel,Robert P. Clark enumer` 20-30 de \ncerc`ri serioase de negociere \ntre anii 1975-198820. Procesulde negociere sau tentativa de negociere trebuie corelat cu contextul care a favorizat disponibi-litatea p`r]ilor de a stabili contacte, situa]ia fiind foarte complicat` deoarce este vorba denegocieri cu terori[ti. Exist` dou` reu[ite totu[i, prima deplin`, concretizat` cu disolu]ia ETA-pm \n 1983, a doua \ncetarea unilateral` a focului de c`tre ETA-m \n 1999. Acest ultim evenimentnu a \nsemnat din p`cate rezolvarea problemei deoarece negocierile au e[uat [i atentatele tero-riste au fost reluate. La acestea ar mai putea fi adaugat` [i negocierea din Algeria din 1989 ([iacestea e[uate). Dizolvarea ETA-pm a confirmat de fapt ceea ce a prezis liderul acesteia Pertur(se pare omorat de ETA-m): anacronismul folosirii fortei armate, a tacticii [i discursuluirevolu]ionar \n contextul unei democra]ii func]ionale. ETA-pm s-a dizolvat cu garan]ia posi-bilit`]ii de integrare pa[nic` a membrilor s`i \n structurile sociale (un fel de amnistie informal`).Dac` \n anii ’80 punctul de greutate a fost presiunea guvernului socialist spaniol \n contextulintegr`rii \n structurile euro-atlantice (mai ales colaborarea cu guvernul francez \mpotrivabazelor basce din Fran]a), \n anii ’90 devine evident` pr`pastia creat` \ntre societatea civil`basc` [i na]ionalismul extremist. Insurec]ia revolutionar` [i discursul anti-capitalist nu se maipotriveau cu o Spanie care era departe de a fi centralist`, la fel cum }ara Bascilor nu se potriveacu imaginea unei „colonii din Lumea a treia“. Solidaritatea anti-terorist` din }ara Bascilor estereprezentat` de la nivel politic la cel al societ`]ii civile. Amplasarea de bombe \n zone urbaneaglomerate, lu`ri de ostateci pentru ob]inerea de bani [i uciderea de la consilieri municipalilocali PP la personalit`]i de seama precum juristul [i istoricul Francisco Tomas y Valiente (fostpre[edinte al Cur]ii Constitu]ionale) [i Fernando Mugia Herzog (lider popular al socialimuluibasc) au creat stupefactie [i indignare \n cadrul opiniei publice basce. Trebuie subliniat [i rolulesen]ial al mass-mediei \n apari]ia acestei st`ri de spirit precum [i atentatele fa]` de basci mem-brii ai PNV. |n 1997, \n urma r`pirii lui Miguel Angel Blanco [i apoi a uciderii acestuia de c`treETA, indignarea opiniei publice se va a manifesta sub denumirea „spiritrul de la Eruma“, ceea cea fost mobilizarea spontan` a popula]iei care a cerut oprirea violen]ei. {i sondajele confirm`efectul propagandistic negativ al terorismului ETA: dac` \n 1979 17% dintre basci considerauactivi[tii ETA patrio]i, \n 1989 numai 5% sus]ineau patriotismul ETA. |n acela[i sondaj 7% \i con-siderau criminali, iar dup` un deceniu procentul s-a ridicat la 16%21.

Ruptura dintre ETA [i majoritatea opiniei publice basce a confirmat viabilitatea democra]iei,pluralismului [i reglement`rii eficiente dintre statul-na]iune [i componentele na]ionale sub-statale \n forma regiunii autonome din Spania, astfel \nc~t cei ce se autoproclam` elibaratori audevenit contesta]i de cei care ar fi trebuit s` fie elibera]i.

139


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

1 Confirmat de diferen]a dintre bascii din Fran]a [i cei dinSpania \n Mansvelt, Jan, An Anatomy of Basque Identity:A Geografical Analysis Of Identity Paterns In The Franco-Spanish Border Area din Denationalising EuropeanBorder Regions, 1800-2000 ed by Knippenberg, Hans andMarkusse, Jan, Dodrecht, Boston, London, KluwerAcademic Publisher, 2001.2 Mess, Ludger, Nationalism, Violence and Democracy.The Basque Clash of Identities, University of Bilbao,Palgrave Macmillan, 2003, p. 7.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem, p. 11.6 Mansvelt, Jan, op. cit.7 Mess, Ludger, op. cit., p. 21.8 Edwards, Jill, Anglo-American Relations and the FrancoQuestion 1945-1955, Oxford, Clarendon Press, 1999.9 Mess, Ludger, op. cit., p. 27.10 Ibidem, p. 29-31.11 Ibidem.

12 Ibidem [i tactica ETA conform Teoriei spiralei ac]iunii– represiunii explicat` de Clarck, Robert P. \n Negoti-ating with ETA Obstacles to Peace in the BasqueCountry, 1975-1988 , Reno and Las Vegas, University ofNevada Press, 1990.13 Clark, Robert P., op. cit., p. 8-10.14 Anexe extrase din Consti]utia Spaniei privind regiunileautonome (lb. engl.).15 Watts, Ronald L. , Comapring Federal Systems in the1990’s, Ontario, Institute of Intergovernmental Relations,Queen’s University, 1996.16 Mess, Ludger, op. cit., p. 34, Villar, Pierre, IstoriaSpaniei, Bucure[ti, Editura Corint, 2000, p. 148-151.17 Mess, Ludger, op. cit., p. 36.18 La referndum, \n cele trei provincii au participat aprox-imativ 60%, dintre care aproximativ 90% au votat afirma-tiv statutul autonom.19 Mess, Ludger, op. cit., p.43.20 Clarck, Robert P., op. cit., p. 3.21 Mess, Ludger, op. cit., p. 93.

NOTE

140


The main purpose of this paperwork is to analyse a few aspects of romanian diplomacyduring the 1980’s, especially those aspects related to Hungarian-Romanian relations, a verycomplex issue by the nature of its historical implications.

The Romanian foreign policy under the leadership of N. Ceau[escu was unanimouslyconsidered the most spectacular aspect of the communist regime. Respected Westernpoliticians approved and encouraged the anti-Soviet policy of N. Ceau[escu, and theyapplauded Ceau[escu’s denunciation of the Czechoslovakia invasion. The whole course ofRomanian foreign policy seemed to make Ceau[escu a special protégé of the West, particularlyof the United States.

The decade of 1980’s was one of the most complex period of the international relations ofthe XX-th century. It has begun with Reagan Doctrine (1981), which inaugurated „the hottestperiod“ of the Cold War, continued with Gorbachaev „new thinking policy“ and ended with thecollapse of communism and the end of Cold War. All these caused a succession of deep changesin the evolution of international relations, which called for a diversification of methods and aserious re-examination of the previous patterns.

Romania’s principal claim to international attention for more than 30 years was its autonomyfrom the Soviet Union. The „deviation“ from Moscow foreign and bloc policies was pursued instrategically steps, from 1958 when Soviet troops left Romania, to 1958-1959 when Romaniarejected the Valev plan for a labour division within the CMEA countries, culminating with thefamous „Statement of RCP“ from 21 April 1964, considered a Romanian nationalist and anessential anti-Soviet document. Deflection and anti-isolationism was a constant of NicolaeCeau[escu diplomacy1. This position adopted by Romanian diplomacy within communistmovement was manifested by the absence of its representants to international conferencesorganised by USSR. Ceau[escu guested a few foreign personalities who disaproved soviet politictowards soviet block states: Santiago Carillo – General Secretary of Spanish Communist Party;Gian Carlo Pajetta – one of the leaders of Italian Communist Party, strongly contested byKremlin.

This tactic was, at least temporary, very fruitful: Romania was the only Warsaw Pact countryto have diplomatic relations and close connections with both Israeli and Arab States; the firstCommunist country to have diplomatic relations with FRG, in spite of Soviet and GDRopposition, anticipating the Realpolitik. Accordingly, Romania enjoyed an increase internationalstatus at the United Nation, in relations with West or with non-aligned countries. Romania wasthe first communist country to receive the visit of an American president (R. Nixon, 1970,followed by Ford in 1972), and of French President De Gaulle. This foreign policy gave Romania

Aspects oof RRomania fforeign ppolicy iin ttheAspects oof RRomania fforeign ppolicy iin tthe1980’s. RRomanian –– HHungarian rrelations1980’s. RRomanian –– HHungarian rrelations

GGeeoorrggee BBoojjooaagg\\

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

141

RevistaRevista ErasmusErasmusNN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005concrete economic benefits, too. Romania benefited by special financial aid from Bonn, and wasthe first communist country, along with Poland, to enjoy MFN status from USA. It was also thefirst communist country member in GATT (1971), in the International Monetary Fond and WorldBank (1972), in the „Group of 77“ in 1976, and benefited by Western credits for development.

Nicolae Ceau[escu prefered to continued his politic based on Romania neutrality within theWarsaw Pact, on Romania statute to U.N., on his efforts to mediate the Sino – American and Sino– Soviet relations and on his connections with non-aligned states, instead of addapting hisforeign policy to the new international realities. This politic, soon, proved to be inadequatedbeacause the Third World was not anymore a reliable political and economic partner. Chinaforeign policy had gradually changed; Peking Government had improved his diplomaticrelations with Moscow and Washington; therefore, Ceau[escu claims of beeing a mediatorproved to be useless.

A very important issue which influenced Romania foreign policy was its domestic politic.Rural sistematization, megalomanic urbanization projects, repetead bulges and Ceau[escuobstinacy to pay, with any price, the external dept influenced Romania image on theinternational arena. The infrigement of human rights, the „Securitate“ coercition werecondamned by Western governments, even by Moscow, which led to Romania internationalisolation.

Another important constant of Romanian diplomacy in the 1980’s was its dynamic. Among allsocialist states, which were or were not part of some economic, politic or military alliances,Romania had the most divesified and dynamic diplomacy2. Romania had diplomatic relations andeconomic or cultural relations with 140 socialist or non-socialist states. Romanian diplomacy wasvery active among third world states, especially in Asia and Africa3. Hereby, Bucharest has beenthe host of pompous visits of some important lidears of the third world: the presidents of Zair– Moubutu, of Cameroun – Ahidjo, of Zambia – Kaunda, of Guinee – Sekou Toure etc. Dozensof asian, african or latin-americam delegates visited Romania, while Romanian governmentaldelegations continued „to sweep the world“4.

One of the most complex and problematic issues of Central and Eastern Europe historyduring the XX-th century was the diplomatic relations between Hungary and Romania. It mustbe mentioned here the military conflict during the First World War, the soviet republic of BelaKun and the romanian military intervention, ended with Budapest occupancy; the hungarianpoliticians never accepted the stipulations of Trianon Treaty, and during inter-war period,Hungarian foreign policy promoted the regain of those territories lost by the mentioned treaty,most of them part of Romanian territory. After the Second World War, Romania and Hungarywas part of the same block – the communist camp. Therefore, on the 24-th of January 1948,Romania and Hungary signed the 20 years Treaty of Frienship and Mutual Collaboration. Thenew relations were based on the principles of marxism-leninism, on the mutual respect for thenational suveranity and independence, on the laissez faire politic and on the mutual aid5.However, the relations between the two states did not improve, but its got worst, reachingsome some critical points: 1971, 1978,1982 etc.

The divergence between Romania and Hungary reached the most critical point during the1980’s6. The treaty of Frienship, assistance and mutual cooperation has never been signed.

In 1975 the Helsinki Agreement was signed, which represented a turning point in therecognition and observance of human rights by international community, including theminorities rights7. Respecting human rights became a basic condition of economic ties, of creditsapprovals and the unroll of commercial exchanges. In the field of human rights during thecommunist regime the situation in Romania became one of the most serious from the entiresocialist block8. Although it ratified and signed a series of international treaties and agreementsrelating to the observance of human rights and the rights of the minorities, including theHelsinki Agreement, the Romanian communist government arbitrary put them into practice.

SSttuu

ddiiii

// II

ssttoo

rriiee

ccoo

nnttee

mmpp

oorr

aann

\\

142


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

By signing the Helsinki Agreement, Nicolae Ceau[escu opened the way to internationalinvestigations related to the situation of German and Hungarian minorities from Transylvaniaand Banat, encouraging the interested states to take attitude on the international arena.Thereby, the Hungarian communist regime became aware of the pressure it could exert onRomanian government, by exploiting any critics addressed to Romania autonomous policy,based most of it on Western support.

One of the main cause of the strained diplomatic relations between Romania and Hungary,was Ceau[escu policy toward hungarian minority from Transylvania. Another major cause wasthe standard of living disproportion of the two countries. The economic reform and sovietsubsidies allowed Hungary to improve its standard of living, which caused a feeling offrustration and envy among Romanians, but also among Hungarian minority from Transylvania.

A major issue which influenced the dynamic of Romanian-Hungarian relations was thepossibility of Hungarian minority to breast the repressed rage they considered to be thecommunist policy of discrimination9. Thus, it was printed illegaly samizdat publications by whichseveral information related to Hungarian minority opinions. The first publication of this kindappeared by the end of 1981, at Oradea, and it was named „Ellenpontock“ („Counterpoints“). OnJanuary 1983, after publishing just two numbers, the editors was arrested, then expeled inHungary. The second samizdat publication – „Ederly Magyar Hurugynokseg“ („The Hungarianpress agency from Transylvania“) – has been launched in May 1983.

The communist regime from Bucharest was obliged to face the increase contestation ofHungarian minority, by voice of some individuals, like Janos Torok, Gyorgy Lazar, LayosTokacs10. Tokacs protest had an incredible impact in Western newspapers; thus, „The Times“,„The Financial Times“ and „The Guardian“ published Tockacs 60 pages protest in which heemphasized the discrimination of Hungarian minority, especially in the field of education11. Bythe beginning of 1980’s Ceau[escu regime had to face the contestation of Karol Kiraly – formerleader of Romanian Communist Party. He denounced, in an letter addressed to the primeminister – Ilie Verde] – the discrimination to which the Hungarian minority was undergone,„contrary to marxist principles“ and „which violate the human rights“12.

All these takings of positions constituted an precedent which influenced ulterior diplomaticcontacts between Romania and Hungary. By the middle of 1980’s the an increasing tensitionemerged between the two states. The message of Hungarian Communist Party transmitted withthe occasion of the XIII-th Congress of RCP, emphasized the need of „protecting the culture,the language and the development of nationalities“13. In the same time, an article published in„România Literar`“ on December 6-th 1984, acused the Hungarian revue „Kritika“ of promotingtesis against Romanian people, by publishing the memoirs of an horthist general on August 23-rd 1984 – Romania national day.

On March 1985, with the occasion of the XIII-th Congress of HCP precise references weremade to Hungarian role from countries neighbouring Hungary in developing of nationallanguage and culture, as a reply to Romanian government decree, from June 1984, to limitatethe number of Hungarian students to 5% of the total. This decree was sanctioned by foreignnewspapers; thus, the British gazette „The Times“ related: „The 1,7 Hungarian inhabitants [ofTransylvania] must endure the gradual process of romanisation under the leadership ofCeu[escu regime. The last measures were some decrees which limited the number of studentsto 5%. The government also insisted, that history and geography teachers from Transylvania tobe Romanians[…]“14.

The elections for the Great National Assembly from March 17, 1985 constitued a proof ofregime crisis and of its relation with the minorities. Hereby, 2.27% of the votes were negative,the highest cotes beeing registred in Harghita (4,8%) and Covasna (5,9%)15.

The Hungarian-Romanian diplomatic relations got worst during the Budapest CulturalForum, from september-november 1985. During the conference, Hungarian part denounced the

143


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

„asimilation“ to which the Hungarian minority from Transilvania was undergone16. The case ofGeza Szocs – a Hungarian poet from Transylvania investigated by Romanian autorities fordispatching a open address to the Central Commitee of RCP and to United Nation, in which heclaimed for cultural rights. The Cultural Forum adopted an official position for the observanceof cultural rights of national minorities; therefore they asked Romanian government to join thisposition, but the Romanian part rejected it17.

On December 1986 the Hungarian Academy of Sciences published a history of Transylvaniain three volumes, coordinated by Bela Kopeczi – the ministry of education from Hungary,therefore it was considered to be an official opinion. The authors of the books were dening theexistence of Romanians in Transylvania before the XIII-th century. On March 12, 1987 „RomâniaLiber`“ has published an article signed by three important historians: {tefan Pascu, Mircea Mu[atand Florin Constantiniu, as a reply to the „History of Transylvania“. The authors wereapreciating the book as being „layed down in chauvinist and revisionist spirit“18. On April 7, 1987„The Times“ has published an article which was condamning the „History of Transylvania“, usingthe same logic of argumentation like the article published one month earlier by „RomâniaLiber`“. The authors of the book, according to „The Times“, „were not preoccupied of the fateof Hungarian from Transylvania, but of incitement of spirits and mistification of public opinion.This action is part of the attempt to create a false problem of minorities from Romania, withoutan objective base, because, during the years of socialism, the communist state had definitely andglobaly solved this problem“19.

During the 1988, Ceau[escu proposed a plan for rural sistematization which provokedBudapest reaction; thus, on June 27, 1988, in Budapest took place a big demonstration againstrural sistematization, to which participated 40.000 people – the most ample demonstration after1956. As a reaction, Ceau[escu decided to close the Hungarian Consulate from Cluj and theCultural Center from Bucharest. The Hungarian Parliement adopted an rezolution whichcondamned Romania, accusing it of infrigement of human rights. This was the moment ofmaximum tension of the relation between the two states.

On June 28, 1988 Ceau[escu accused, in a public statement, the Hungarian government ofinterference in Romania domestic affairs, asking Karoly Grosz – the prime minister of Hungary- „to end the nationalist and chauvinist activities“20. On June 30, Grosz declared in Hungarianmedia his intentions to visit Romania for discussig the problem of Hungarian minority.Therefore, Nicolae Ceau[escu asked Grosz to have an meeting at the end of August , whichproved to be effectless. The meeting took place at Arad, on August 28, and it was marked bythe intrasingense of Ceau[escu21. The Romanian leader promised Grosz that the conditions ofHungarian minority in the field of education would have been improved. Grosz reaction wasquite positive; he declared that the meeting has been a success.

On November 1988, Karoly Gyorffy – commercial counseler of Hangarian Embassy fromBucharest - was arrested, accused of implication in a car accident. Hungarian reaction camequickly, by the voice of M. Szuros – Foreign Affairs HCP Secretary: „The facts the declarationsof Romanians proves that it was a militia planned action“22. He was expeled by the considerationhe distributed ostile publications. As a response, Hungary expeled Pavel Paloma – PoliticalCounseler of the Romania Embassy from Budapest.

The hostile tones of public statements were observed in the newspapers from Bucharest andBudapest. On September 4, „Sc\nteia“ accused Hungarian press of distorsion of Romanianreality. In 1989, Romanian newspapers published only articles speaking about Hungarianeconomic failures, ignoring the its political reforms.

The tensions between Romania and Hungary were also present in the field of historigrafy.On April 1988, Ilie Ceau[escu published an article in revue „Lupta întregului popor“, in which hequalified Hungarian as beeing part of some migatory tribes inferior to Romanian people. He alsoaccused Hungary of „territorial revisionism“23.

144


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

To sum up, during the 1980’s the diplomatic relations between Romania and Hungaryreached the highest level of their modern history. The Helsinki Agreement and the deep crisisof communist regimes created the conditions of tensioned relations within soviet block orbetween socialist and Western states.

Ceau[escu pursued a Stalinist domestic policy, but he developed a very dynamic andrelatively independent foreign policy, but Romania’s internal developments, coupled withexternal changes and Ceau[escu obstinacy, determined a dramatic decrease of Romania’sinternational statute. These facts, associated with the historical controverse and the problem ofHungarian minority from Transylvania had an important influence on the Romanian-Hungarianrelations.

1 Fejto, F., Mink, G., Roumanie 1965-1980: 15 ans deceausescisme, „Notes et Etudes documentaires“, no.4587-4588, La Documentation Francaise, Paris, 1980, p. 59.2 Schreiber, Thomas, Roumanie - relations internationa-les, „Notes et Etudes documentaires“, no. 4673-4674, LaDocumentation Francaise, Paris, 1982, p. 210.3 Schreiber, Thomas, Roumanie - relations internationa-les, „Notes et Etudes documentaires“, no. 4673-4674, LaDocumentation Francaise, Paris, 1982, p. 210.4 Ibidem, p. 252.5 Iordachi, Constantin, The anatomy of a historical con-flict: Romanian - Hungarian Conflict in the 1980’s,Budapest, Central European University, 1996.6 Ibidem.7 Deletant, Dennis, Ceau[escu [i Securitatea. Constr~nge-re [i disiden]` în Rom~nia anilor 1965-1989, Bucure[ti,Editura Humanitas, 1998, p. 126.8 Ibidem, p. 127.9 Deletant, Dennis, Rom~nia sub regimul comunist,Bucure[ti, Funda]ia Academic` Civic`, 1997, p. 152.10 L. Takacs was vice-presient of Hungarian Council ofEmployers, trusty from regime.11 Witnesses to Cultural Genocide, American Transyl-vanian Federation, New York, Comitte for Human Rights

in Romania, 1979, p. 117-129.12 Fejto, F., Mink, G., Roumanie 1965-1980: 15 ans deceausescisme, „Notes et Etudes documentaires“, no.4587-4588, La Documentation Francaise, Paris, 1980, p. 72.13 Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no.4793, La Documentation Francaise, Paris, 1985, p. 178.14 Basset, Richard, „Romania turns screw on its Magyars“,in „The Times“, no. 6185 Wendsday, June 6 ,1984, p. 6.15 Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no.4793, La Documentation Francaise , Paris, 1985, p. 177.16 Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no.4818, La Documentation Francaise, Paris, 1986, p. 167.17 Ibidem.18 Pascu, {tefan, Mu[at, Mircea, Constantiniu, Florin,Falsificarea con[tient` a istoriei sub egida AcademieiUngare de {tiin]e, in „Rom~nia liber`“, an XLV, nr. 13171,12 martie 1987, p. 4-5.19 The Times, no. 6185 Wendsday, June 6, 1984.20 Ibidem 7, p. 140-141.21 „Notes et Etudes documentaires“, no. 4891-4892, LaDocumentation Francaise, Paris, 1989, p. 207.22 Ibidem 20, p. 142.23 Ibidem, p. 143.

FOOTNOTES

145


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

Lucrare de fa]` este o analiz` istoriografic` asupra modalit`]ilor de inventare a unei na]iuni.Contribu]ia noastr` nu se dore[te a fi un instrument de critic` asupra guvern`rii post-sovieticede la Chi[inù, deoarece respect~nd criteriul istoric de analiz`, \ncerc`m s` ne apropiem c~t maimult de adev`r. Aduc~nd \n discu]ie problema adev`rului, dorim \nc` de la \nceput s` preciz`mc` am utilizat o bibliografie clasic` privitoare la problema na]ionalismului, f`r` a devia de lascopul [tiin]ific. Obiectivul nostru este s` contur`m o schem` identitar` a no]iunii demoldovenism.

De asemenea, dorim s` preciz`m c` suntem \n stadiul unor considera]ii preliminare, at~t dinperspectiva surselor utilizate, c~t [i a bibliografiei de specialitate. Sursele folosite \n momentulde fa]` sunt de dat` recent`, respectiv Istoria Moldovei1 [i Dic]ionarul moldovenesc-rom~nesc2,ambele lucr`ri editate la Chi[inù, sub semn`tura filologului [i istoricului Vasile Stati.Instrumentele de analiz` problematic` le-am identificat \n lucr`rile a doi speciali[ti aidomeniului, respectiv Eric Hobsbawn – „Na]iuni [i na]ionalism din 1780 [i p~n` \n prezent“ [iAnne-Marie Thiesse – „Crearea identit`]ilor na]ionale \n Europa“.

|n aceast` faz` dorim s` demonstr`m c` publicarea unor astfel de materiale, ap`rute subegida Academiei de {tiin]e a Republicii Moldova, nu constituie simple tentative de creare a uneiideologii politice la Chi[inù. Astfel c`, nu putem trece neobservat faptul c` apari]ia unei istoriialternative a statului dintre Prut [i Nistru3 a fost urmat` de publicarea unui dic]ionarmoldovenesc-rom~nesc. |n consecin]`, identific`m o schem` metodologic` de definire a uneina]iuni, care are la baz` fundamente teoretice clasice ale na]ionalismului, av~nd ca miz`demonstrarea existen]ei „moldovenilor“ [i a „limbii moldovene[ti“. |n continuare, vom puneaccent pe interpretarea dat` de autor, intervenind c~t mai pu]in \n polemicile legate deveridicitatea afirma]iilor.

|n cele dou` lucr`ri, Vasile Stati folose[te ca metodologie instrumentele na]ionalismuluiclasic, cu care s-a operat preponderent \n secolul al XIX-lea. Preocup`rile sale se leag` deaspecte ale definirii [i identific`rii unei na]iuni, [i nu de accelerare a poten]ialului sù creator,a[a cum s-a \nt~mplat \n anii 1930-1940. Voluntar sau incon[tient, autorul parcurge cele treietape pe care Eric Hobsbawn le identific` ca fundament al construirii unei na]iuni:

oo asocierea istoric` a poporului cu un stat actual sau cu o oarecare tradi]ie istoric`;oo existen]a unei elite culturale cu vechi tradi]ii, [i cu o limb` popular` scris`, \ndocumente literare sau administrative;oo capacitatea de a cuceri4.

IIddeennttiiffiiccaarreeaa ssttrr`̀mmoo[[iilloorr. Aceast` etap` se reg`se[te \n toate \ncerc`rile de definire a uneina]iuni. De cele mai multe ori, existen]a unor predecesori este foarte greu de documentat pe

Identitatea mmoldoveneasc\ ddup\ 11991.Identitatea mmoldoveneasc\ ddup\ 11991.Instrumentele iinvent\rii uunei nna]iuniInstrumentele iinvent\rii uunei nna]iuni


146

RR EEVVIISSTTAAEEVVIISSTTAA ErasmusErasmus NN oo 14 // 22003-2200514 // 22003-22005criterii [tiin]ifice, [i tocmai de aceea sunt inventa]i. Se constat` uneori o competi]ie privindpaternitatea unor str`mo[i cu trecut glorios, mai ales \n cazul statelor noi ap`rute, desprinsedintr-un spa]iu mai larg5.

Definirea spa]iului \l preocup` pe Vasile Stati \nc` din studiile introductive ale celor dou`lucr`ri. Pentru el, „Moldova“ nu este un termen abstract – de la Est sau Vest de Prut. Se folose[tetermenul \n \n]elesul sù primordial, de spa]iu Extra-carpatic [i Vest-nistrean. Evit` c~t poate demult s` vorbeasc` despre Republica Moldova [i refuz` s` accepte termenul Basarabia, \ntruc~tMoldova este un teritoriu atestat \nc` din evul mediu, modificat spa]ial doar de interven]iipolitice. Aceast` accep]iune este \nt~lnit` [i la istoricii rom~ni, \ns` dintr-o perspectiv` totalopus` scopurilor lui Vasile Stati.

Competi]ia pentru str`mo[i debuteaz` la \nceputul mileniului cre[tin, consider~ndu-i pe ge]ipremerg`torii na]iunii moldovene[ti. Apelul lui Vasile Stati la ge]i nu este \nt~mpl`tor, \ntruc~tintervine s` precizeze c` dacii sunt o realitate a spa]iului intra- [i sud-carpatic, f`r` a avea vreoleg`tur` de rudenie cu vecinii lor ge]i. |n consecin]`, autorul identific` primul abuz alistoriografiei rom~ne[ti, care include \n „arborele genealogic“ al na]iunii [i aceast` popula]ieantic`. Ge]ii nu sunt desemna]i \nt~mpl`tor ascenden]ii moldovenilor. Fiind o popula]ie estic`\n spa]iul carpato-danubiano-pontic, nu ar fi fost inclu[i \n provinciile organizate la nord deDun`re de Roma, evit~nd astfel s` poarte, dup` expresia autorului, „lan]urile romane“6. Astfelc`, se lucreaz` cu o popula]ie „pur`“ din punct de vedere etnic, dar care trebuia p~n` la urm`romanizat`. |n opinia autorului romanizarea are exclusiv aspecte culturale, [i nicidecum amestecetnic, realiz~ndu-se prin p`trunderi de popula]ii getice \n fostul spa]iu provincial roman vecin.Acest schimb cultural, care a fost \nso]it de lipsa interac]iunii genetice, s-ar fi sf~r[it \n secolulVI, prin invazia avarilor, care ar fi tìat posibilit`]ile de comunicare, prin instalarea \ntre CurburaCarpa]ilor [i Dun`re. Imposibilitatea interac]iunii dintre cele dou` popula]ii romanizate de lanord de Dun`re a fost compensat`, \n opinia lui Vasile Stati, de bunele rela]ii cu popoareleestice, cultivate de str`mo[ii moldovenilor \nc` din secolul al II-lea7. Astfel c`, \n opinia autoruluiinterac]iunea cu popula]iile est-nistrene este continu` [i ireversibil`, f`c~nd parte din check-list-ul identitar8. \n acest context, momentul de gra]ie este reprezentat de instalarea slavilor,prezenta]i ca fiind o popula]ie pa[nic` de agricultori, cu rol civilizator \n regiune. Evul mediumoldovenesc este a[adar dominat, \n opinia autorului, de contactul cu statele slave, [i nicidecumcu cel`lalt stat romanic dintre Dun`re [i Carpa]i. Apartenen]a institu]iilor statale la modelul est-slav \i ofer` autorului criterii de justificare a discursului sù9.

|ntruc~t \n debutul expunerii noastre am f`cut apel la obiectivitate, nu putem observaexisten]a unor elemente de disput` istoriografic`. |n primul r~nd, consider`m c` stadiul actualal cercet`rii nu a l`murit pe deplin problematica romaniz`rii \ntregului spa]iu locuit de vorbitoriilimbii romanice de est. |n special chestiunea continuit`]ii a ridicat serioase semne de \ntrebare,\n prezent efectu~ndu-se o reevaluare a discursului oficial, care nu a fost definitivat` [ipublicat`. |n al treilea r~nd, unitatea est-romanicilor \n evul mediu ridic` probleme deveridicitate, av~nd \n vedere sistemul politicii externe al statelor Moldova [i Valahia, c~t [iinterac]iunile culturale cu statele vecine (a se avea aici \n vedere modelul ecleziastic utilizat \ncele dou` cazuri).

Tot ceea ce putem observa deocamdat` este c` Vasile Stati a folosit criterii bine structuratede definire a na]iunii, interpretarea lui respect~nd unele norme metodologice. Contestareara]ionamentului poate fi f`cut` pe acelea[i baze, [i nicidecum prin negarea absolut` aobserva]iilor sale.

Dup` ce este dezb`tut` chestiunea str`mo[ilor, autorul se va ocupa de iiddeennttiiffiiccaarreeaa cchheecckk-lliisstt-uulluuii iiddeennttiittaarr al moldovenilor. Punctul de pornire este de asemenea clasic pentru spa]iuleuropean, f`c~ndu-se apel la tradi]ia folcloric`10. Balada „Miori]a“ \i va oferi autorului atestareaistoric` a termenului de moldovean, plas~nd-o \n secolul al XIII-lea. El folose[te acest mit,comun [i spa]iului cultural rom~nesc, extr`g~nd doar informa]iile de care are nevoie \n

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

147


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

construc]ia sa.Simbolul central al check-list-ului identitar este voevodul secolului al XV-lea {tefan, pe care

istoriografia rom~neasc` \l nume[te „cel Mare“, dar pe care Vasile Stati \l introduce \ntr-o list`monarhic` de inspira]ie occidental`, denumindu-l „al III-lea“. De fapt, dup` 1991 {tefan cel Mare/ al III-lea a este plasat \n centrul mitologiei de peste Prut, at~t prin ridicarea unei statui \ncentru capitalei, Chi[in`u, denumirii bulevardului principal din acela[i ora[ cu numele s`u, c~t [iprin simbolistica monetar`, prin care voevodul apare pe toate bancnotele, de la 1 la 500 lei.Vasile Stati are o alt` viziune despre politica intern` [i extern` a lui {tefan dec~t istoriografiarom~neasc`, \ntruc~t \l a[eaz` \ntr-un sistem de alian]e [i rela]ii exclusiv cu lumea slav`. {tefanar fi fost \n permanen]` \n conflict cu voevozii munteni, care i-au ajutat pe otomani s`-l„mazileasc`“. Dup` dispari]ia voevodului conflictul ar fi fost mo[tenit de to]i domnii moldoveni,contur~ndu-se o ideologie anti-valah`11.

Momentul 1812 este plasat de Vasile Stati anterior unor agresiuni continue ale domnilormunteni, cea mai important` situ~ndu-se la sf~r[itul secolului al XVI-lea, prin „invazia“ lui MihaiViteazul. |n contextul evolu]iei istorice a statului medieval Moldova, anexarea jude]elor de la estde Prut, sus]ine Vasile Stati, n-a constituit dec~t un act „perfect legitim“, deoarece ]arul i-a„eliberat“ pe moldovenii cre[tini de sub „jugul“ turcesc12. Efectele acestui eveniment istoric suntconsiderate benefice, at~ta timp c~t dezvoltarea ulterioar` a jude]elor anexate ar fi fostsuperioar` celor r`mase statului autonom Moldova13. Pentru autor, istoria Moldovei se leag`fundamental de acest „act modernizator“, asupra c`ruia istoriografia rom~neasc` nu are nici undrept de contestare, \ntruc~t teritoriul respectiv era parte a Imperiului Otoman [i nu aRom~niei. |ntruc~t un stat rom~n se fondeaz` \n 1859 [i cap`t` recunoa[tere interna]ional` abia\n 1878, orice fel de comentarii sunt considerate simple specula]ii, f`r` legitimare juridic`.

Autorul este de p`rere c` de[i na]iunea moldoveneasc` se va dezvolta \n state diferite, va fiunitar`, deoarece la 1812 era deja format` [i existau monumente de cultur` scris`: „Polemiculm`n`stirii Bistri]a“, „Cronica lui Macarie“, „Letopise]ul }`rii Moldovei“ de Grigore Ureche etc14.Interesant este faptul c` „phanteonul na]ional” invoc` personalit`]i revendicate \n mare parte,la modul cel mai serios, [i de cultura rom~n`: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, MihailSadoveanu, Ion Creang`, Calistrat Hoga[, Gh. V. Madan, Ion Dru]`, Vasile Alecsandri, MihaiEminescu, Alexe Mateevici, Nicolae Labi[, V. Teleuc`, Grigore Vieru15. Apartenen]a autorilor est-carpatici la cultura modern` rom~neasc` este aspru criticat`. De exemplu, Mihai Eminescu,c`ruia i se recunoa[te contribu]ia monumental` la mo[tenirea cultural` a moldovenilor, se facevinovat c` s-a v~ndut pentru un pumn de bani ziarului „Rom~nul“ [i Partidului Conservator,public~nd articole revan[arde, na]ionaliste16.

Folosind metode consacrate ale na]ionalismului clasic, Vasile Stati creeaz` oarecum o na]iune\n sensul modern al cuv~ntului. Dar totu[i, nu trebuie s` trecem cu vederea faptul c` statelemedievale sunt elemente politice folosite pentru argumentarea identit`]ii na]ionale [i nuneap`rat creatoare de state moderne. A doua problem` ce dorim s` o ridic`m aici se leag` deargumenta]ia folosit` \n tratarea momentului 1812. Putem oare, din punct de vedere istoric, s`contest`m tratatul semnat \ntre Imperiul Otoman [i cel }arist? Suntem de p`rere c` istoriografiarom~n` \nc` nu a prezentat concret statutul pe care \l aveau }`rile Rom~ne \n cadrul ImperiuluiOtoman [i propunem o medita]ie asupra argumentelor folosite aici de autor.

Pornind de la premisa ca a demonstrat c` la sf~r[itul epocii moderne exista o na]iune [i ocultur` moldoveneasc`, Vasile Stati, \n finalul „Istoriei Moldovei“, apreciaz` c` \n perioada 1918-1940 s-a desf`[urat o agresiune a statului rom~n17, eliberarea venind din nou de la r`s`rit. Dup`1991 statul moldovenesc poate \n sf~r[it s`-[i gestioneze autonom existen]a [i tocmai de aceeaautorul sus]ine c` \ncearc`, prin respectiva lucrare, s` stabileasc` ni[te puncte de reper \nstudierea istoriei proprii.

PPrroobblleemmaattiiccaa lliimmbbiiii na]ionale necesit` cele mai serioase [i atente criterii de analiz` din par-tea istoricului. Dup` cum am specificat \n clasificarea de la \nceputul prezent`rii noastre, un al

148


SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

doilea element \n existen]a unei na]iuni este limba proprie. Tradi]ional, exponen]ii culturii scriseidentific` un idiom c~t mai apropiat de celelalte variante ale limbii dintr-un spa]iu ce se dore[tea deveni na]ional, transform~nd-l \ntr-o limb` comun`, care urmeaz` a fi [i limb` de studiu \n[coal`18. Acest model, consacrat de teoreticienii francezi ai na]ionalismului, nu se poate aplica\ntotdeauna la toate spa]iile. Perpetuarea dialectelor sau graiurilor locale a fost o realitatecurent` \n secolul al XIX-lea, ca un gest de protest fa]` de inten]iile centraliste, neasimilateintegral19. Interven]ia politicului20 este hot`r~toare \n acest caz, mai ales c~nd exist` mi[c`riseparatiste sau tradi]ionaliste.

Ideea „Dic]ionarului moldovenesc-rom~nesc“ porne[te cam de la acelea[i principii teoretice.\n „Cuv~ntul \nainte“21, colegiul redac]ional specific` faptul c` se observ` dup` 1991 p`trundereaunui fond important de neologisme (datorate contactului cu lumea occidental`), c~t [i amodelului rom~nesc de limb` (prin dic]ionare ortografice, de sinonime, omonime, bilingve).Acesta, colegiul, nu contest` rolul pozitiv al acestor realit`]i, \ns` observ` c` se pierde interesulpentru limba poporului (Volk).

|n continuare, vom fi aten]i s` observ`m nu c~t de [tiin]ific este criteriul de identificare aunei limbi moldovene[ti, c~t mai ales a modului cum este argumentat` existen]a acesteia.

Important`, pentru studiul de fa]`, nu este analiza fondului de cuvinte relatat (nu suntemlingvi[ti), ci expunerea de motive a autorului. De[i uneori acesta folose[te afirma]ii completeronate, are momente c~nd r`m~ne \n cadrul discursului [tiin]ific, explic~nd rostul dic]ionaruluidin ra]iuni lingvistice. Demersul sù este ghidat de constatarea a dou` ipostaze ale idiomuluimoldovenesc:

oo limba na]ional` a poporului moldovenesc: totalitatea graiurilor, variantelor de vorbiremoldoveneasc` actuale;oo limba moldoveneasc` literar` contemporan`, comun` [i rom~nilor22.

|n acest moment \n]elegem argumenta]ia autorului, \ntruc~t, din analiza documenteloroficiale [i a presei din Republica Moldova nu deducem nici o diferen]` \ntre limba rom~n` [i a[a-zisa limb` moldoveneasc` (denumire cu care apare limba de stat \n Constitu]ie).

Modelul desprinderii de o limb`-mam` comun` este cvasicunoscut \n Europa: cazul galez,sco]ian, basc, catalan etc. |n aceste cazuri vest-occidentale se pare, dup` cum relateaz` lucr`rileconsultate, c` s` se impune un studiu am`nun]it pe limbile locale. |ns` \n cazul unor limbi dinEuropa de Est, cum ar fi croata sau moldoveneasc`, vom vedea c` se creeaz` unele structuri \nafara criteriului [tiin]ific, din ra]iuni politice.

Ca [i na]iunea moldoveneasc`, limba moldoveneasc` este atest` de autor de timpuriu, prinintermediul barzilor, care ar fi purtat tradi]ia arhaic` prin balada „Miori]a“23. Dezvolt~ndu-seseparat \n fostul spa]iu al romanit`]ii orientale, ar face parte din categoria limbilor romanice der`s`rit, al`turi de dalmat` (ast`zi disp`rut`) [i rom~n`24. |ntruc~t s-a dezvoltat \ntr-un teritoriuneguvernat de popula]ia local`, ar fi fost dezvoltat` \n r~ndul popula]iei de r~nd (Volk),pierz~ndu-se astfel, prin forma ei literar` promovat` de limba rom~n`, esen]a primordial`.

Sursele „Dic]ionarului moldovenesc-rom~nesc“ sunt \n majoritate publica]ii editate deforurile [tiin]ifice rom~ne[ti, ceea ce demonstreaz` fragilitatea instrumentelor cu care lucreaz`Vasile Stati \n aceast` problematic`:

oo „Dic]ionarul limbii rom~ne literare contemporane“, vol. I-IV, Bucure[ti, 1955-1957;oo „Dic]ionarul universal al limbii rom~ne“ de L. [ìneanu, ed. A VIII-a, 1929;oo „Dic]ionarul limbii rom~ne din trecut [i p~n` ast`zi“, de I. A. Candrea, Bucure[ti, 193125.

Punctul de referin]` pentru definirea deosebirilor \ntre limba rom~n` [i cea moldoveneascèste edi]ia „Dic]ionarului Explicativ al Limbii Rom~ne“ (\n continuare DEX) din 1998, \n care sunt„strangulate“ (dup` expresia lui Vasile Stati) peste 10.000 de cuvinte apar]in~nd „limbiimoldovene[ti“26. Identificarea cuvintelor ce nu apar \n DEX [i ar fi specifice limbii moldovene[tis-a realizat prin studiile asupra operelor scriitorilor na]ionali din regiunea Moldovei, despre caream amintit anterior. Glosarele \ntocmite de editorii respectivilor autori (Ion Creang`, Mihail

149


ttuudd

iiii //

IIss

ttoorr

iiee cc

oonn

tteemm

ppoo

rraa

nn\\

Sadoveanu, Mihai Eminescu etc.), \n care sunt „t`lm`cite“ pentru rom~ni expresii cu nuan]`local` moldoveneasc`, sunt pentru Vasile Stati dovada incontestabil` a existen]ei limbiimoldovene[ti. Pe l~ng` cuvintele existente \n aceste glosare, au mai fost g`site alte c~teva mii,care au men]iunea Mold. sau Bucov. \n sursele mai sus-men]ionate. A[a ca, folosindu-se de faptulc` \n dic]ionarele editate de institu]iile de specialitate rom~ne[ti interbelice, [i mai apoi \n DEX-ul din 1998, expresiile utilizate de autorii din lista \n dezbatere sunt clasificate fiind Mold. sauBucov., Vasile Stati trage concluzia c` ace[tia nu fac parte din cultura rom~n`, ci din cea„moldoveneasc`“. Rezultanta acestei realit`]i este, pentru autorul lucr`rii, existen]a na]iuniimoldovene[ti, purt`toare a culturii „moldovene[ti“, mai sus demonstrate.

Cu toate c` \nt~lnim elemente din afara criteriului [tiin]ific, trebuie avut` \n vedereposibilitatea perpetu`rii unui astfel de ra]ionament. Existen]a a 19.000 de cuvinte \n dic]ionarulstudiat \n lucrarea de fa]` ar putea crea, poate, unele simpatii de veridicitate. Opinia personalèste c` nu ne afl`m \n fa]a unui dic]ionar bilingv, \n sensul obi[nuit al termenului, ci mai degrabàvem un dic]ionar de regionalisme [i arhaisme. |n fapt, \nsu[i autorul, la un moment dat, afirm`c` dic]ionarul sù este [i explicativ, \ntruc~t l`mure[te sensul cuv~ntului care nu exist` \n limbarom~n`27.

De[i autorul nu a reu[it s` demonstreze existen]a unei limbi „moldovene[ti“, cu o structur`gramatical` [i lexical` diferit` de cea rom~n`, trebuie totu[i \nregistrat demersul sù de plasare\ntr-o schem` a na]ionalismului clasic a moldovenismului. Publicarea acestui dic]ionar constituieo contribu]ie \n mediul [tiin]ific, care trebuie tratat` atent din punct de vedere istoriografic.

Cel de-al treilea element din schema identitar`, referitor la ccaappaacciittaatteeaa ddee aa ccuucceerrii esteinvocat printr-o orientare a discursului istoric \ntr-o direc]ie expansionist`.

A[a cum s-a precizat mai sus, demersul autorului este \n slujba \ntregului teritoriu care aapar]inut \n evul mediu statului Moldova, inclusiv jude]ele de pe actualul teritoriu al Rom~niei.Istoria la care face apel Vasile Stati nu apar]ine nici Republicii Moldova [i nici spa]iului ce esteasociat cu termenul de Basarabia. |n discursul sù identific`m o orientare spa]ial` [i temporal`cu r`d`cini \n statul medieval \ntemeiat de voevodul Bogdan. Aceasta ar fi o prim` constatareprivind discursul expansionist. Trebuie remarcat, \nainte de a elabora unele concluzii, c` autorulnu este sus]inut \n nici un fel de coresponden]i la vest de Prut, tentativa sa fiind temerar`.Faptul c` apeleaz` \n clasificarea chech-list-ului identitar la oamenii de cultur` comuni [i culturiirom~ne demonstreaz` c` instrumentele sale nu au baze stabile, put~nd fi supuse oric~ndinterpret`rii.

Discursul expansionist este mult mai vizibil \n argumentarea r`sp~ndirii limbii moldovene[ti.|n ambele lucr`ri studiate se remarc` preocuparea autorului de cartografiere a dispuneriispa]iale a limbii. Conform respectivelor h`r]i, limba moldoveneasc` cuprinde un teritoriu extremde vast, care include pe l~ng` jude]ele din Basarabia, Bucovina [i Moldova din grani]eleRom~niei [i jude]ele din jum`tatea de nord-est a Transilvaniei: Harghita, Covasna, Mure[,Bistri]a-N`sùd28. Drept exemplu, este relatat` r`sp~ndirea cuv~ntului „curechi“ \n jum`tatea denord a ]`rii, ca element de atestare a limbii moldovene[ti.

Ambele metode de definire a spa]iului identitar pot fi considerate, \ntr-un anumit momental dezbaterii, drept [tiin]ifice. Apartenen]a unui spa]iu din afara grani]elor statului na]ional lacomuniunea de cultura nu este o metod` inventat` de Vasile Stati. Na]ionalismul clasic de tipgerman, etnic, respinge legitimitatea unor state „zise na]ionale“, cum ar fi Belgia sau Elve]ia,tocmai datorit` criteriului apartenen]ei locuitorilor la spa]ii etnico-lingvistice caracteristicestatelor din jur. Dac` argumenta]ia este bine f`cut`, oric~nd se pot ridica preten]ii de unificarea Moldovei vest-prutene la statul na]ional Republica Moldova. |ns` absen]a receptivit`]ii \nspa]iul revendicat face ca teza lui Vasile Stati s` cad`, deocamdat`, \n derizoriu. O alt` ipotezèronat` de lucru a autorului este utilizarea h`r]ilor lingvistice, \ntruc~t este trecut` cu vedereexisten]a popula]iei vorbitoare de limb` maghiar` din jude]ele Harghita [i Covasna. Totodat`, seutilizeaz` gre[it criteriul cuvintelor comune \n spa]iul revendicat, deoarece lingvi[tii au

150


NOTE1 Stati, Vasile, Istoria Moldovei, Chi[inù, Editura „Vivar-Editor“, 2002, 404 p.2 Idem, Dic]ionar moldovenesc – românesc, Chi[inù,Tipografia Central`, 2003, 340 p.3 }iu, Ilarion, „«Antiromânismul» prin istorie“, în DosareleIstoriei, nr. 3/2003, martie 2003, p. 12.4 Hobsbwan, Eric, Na]iuni [i na]ionalism din 1780 [i pân`\n prezent, Chi[inù, Editura Arc, 1997, p. 40-41.5 Thiesse, Anne-Marie, Creare identit`]ilor na]ionale înEuropa, Ia[i, Editura Polirom, 2000, p. 8.6 Stati, Vasile, Istoria…, p. 17-19.7 Ibidem, p. 20.8 Theisse, Anne-Marie, op. cit., p. 99 Stati, Vasile, Istoria…, p. 25-29.10 Theisse, Anne-Marie, op. cit., p. 17-23.11 Stati, Vasile, Istoria…, p. 63-83.12 Ibidem, p. 231.

13 Ibidem, p. 237-240.14 Ibidem, p. 9.15 Stati, Vasile, Dic]ionar…, p. 8-9.16 Idem, Istoria…, p. 253-254.17 Ibidem, p. 265.18 Hobsbwan, Eric, op. cit., p. 53-54.19 Ibidem, p. 61.20 Ibidem, p. 74.21 Sati, Vasile, Dic]ionar…, p. 3.22 Ibidem, p. 9.23 Ibidem, p. 5.24 Ibidem, cop. 3.25 Ibidem, p. 11.26 Ibidem, p. 12.27 Stati, Vasile, Dic]ionar…, p. 11.28 Stati, Vasile, Istoria…, p. 367; Idem, Dic]ionar…, cop.2.

SSttuu

ddiiii // II

ssttoo

rriiee ccoo

nntteemm

ppoo

rraa

nn\\

demonstrat c` formele lexicale se dezvolt` pe linie orizontal` [i nu vertical`.Pornind de la studiul unor lucr`ri considerate a fi inspirate din ideologia de st~nga, ajungem

la concluzia c` am realizat o abordare marxist` a subiectului. Consider`m c` singura contribu]ie[tiin]ific` adus` \n lucrarea de fa]` este realizarea unei scheme a identit`]ii na]ionalemoldovene[ti. Specific~nd c` suntem departe de a fi adep]ii legit`]ii \n istorie, putem atrageaten]ia asupra faptului c` [ablonul utilizat de Vasile Stati \n lucr`rile sale poate fi oric~nd adùgit[i \mbun`t`]it, ceea ce ar putea servi intereselor na]ionalismului moldovenesc, de inspira]ieantirom~neasc`. Dac` istoricii rom~ni doresc s` demonstreze lipsa de substan]a a unor astfel depreocup`ri [tiin]ifice, trebuie s` o fac` demont~nd punct cu punct argumentele aduse, [i nuapel~nd la o retoric` cu nuan]e polemice.

· PDF fileEchipa redac]ional`: Ilarion }IU, redactor-[ef Filip-Lucian IORGA, pre[edinte SSI...

Documents

Transcript of · PDF fileEchipa redac]ional`: Ilarion }IU, redactor-[ef Filip-Lucian IORGA, pre[edinte SSI...