Anul X. D e c e m v r i e 1921. N r . 12.

CULTURA CREŞTINA revisiă lunară

Redacţia şi Admini­ Abonamentul: Redactor responzabil: straţia: Pe an . . . 40 lei. Dr. Victor Macave iu

Blaj (Transilvania). Pe şase luni. 20 lei. B L A ] .

Pro domo — La încheiere de an —

„Cultura Creştină" încheie, cu acest număr, încă un an de existenţă. — începând să apară în anul 1911, în decursul marelui răsboiu a trebuit şi ea să cumuleze doi ani într'un volum şi aşa, astăzi, la 31 Decemvrie 1921, ea încheie volumul al X-lea.

Nu ţin să repet fraza banală: dacă nu ar exista „Culfura Creştină", ea ar trebui începută cu ziua de mâne — ca o revistă a preoţimii, şi bisericii unite, ca o reprezentantă genuină a con­cepţiei de vieaţă creştină...

Vreme de 10 ani, ea a servit aceste două idealuri. A fost cetită de preoţimea noastră şi de mulţi intelectuali laici. Pe cei dintâi i-a întărit în credinţă şi în răbdare, i-a îndemnat şi în­drumat mereu spre o vieaţă vrednică de darul ce li-s'a hărăzit şi de misiunea ce li-s'a încredinţat. Celor din urmă, le-a des* chis nu arare-ori perspective noui şi orizonturi de gândire, pe cari nu aveau de unde le cunoaşte, de airea!

In paginile ei s'au reoglindat de multeori şi vederi indivi­dualiste, preocupaţii proprii şi, de sigur, şi temperamentul auto­rilor de articole, studii, însemnări, cronici etc. Sunt pagini răs-boinice, precipitate — sunt pagini calme, serioase, demne! — Dar am credinţa, că fiecare din ceice au scris, şi-a dat contribuţie, în scrisul său, o parte din suflet: aceea ce avea mai bun în el, şi mai curat. Fiecare a avui înaintea ochdor idealul revistei: cultura creştină, binele bisericii şi al neamului nostru!

Pag 316. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 12

In vremuri de cumpănă — acuşi vor fi doi ani — am preluat, la olaltă cu un credincios tovarăş, îngrijirea mai de­parte a acestei reviste. Am dus mai departe, absolut desintere-saţi, steagul, aşa precum ne-au îngăduit puterile şi împrejură­rile, şi l-am dus încătrău am crezut, că trebuie dus.

Am întimpinatîn drum recunoaşterea ostenelilor. Apreciări calde ne-au venit delà cetitorii abonaţi şi străini. Câţiva distinşi colaboratori au ţinut să ne ajute. Le mulţumim şi îi rugăm, să o facă ţi pe viitor!

Ni-am auzit şi critici: unele isvorîte din dragoste şi dor sincer de îndreptare — pentru cari de asemenea suntem recuno­scători! — altele, duşmănoase, ori din gura celor ce toate le ştiu mai bine, decât ceealaltă lume...

Fie Domnul lăudat pentru toate! * * *

Revista va apare ţi pe viitor! Problemele de cultură generală, interese de vieaţă ale bi­

sericii noastre, căreia duşmanii i-au jurat pierire, interesele de cultivare ale preoţimii, în special, vor îndemna poate şi pe alţii, ca să ajute la muncă.

Fiat... fiat...! Dr. VICTOR MACAVE1U.

P a g i n i d e filozofie.

Temeiul moralei creştine. Elementele intrinsece ale lucrării omeneşti.

vi. In articolul anterior am considerat e lementele extrin­

s e c e ale lucrării omeneşt i : scopul ţi legea. Am văzut tn ce c h i p ele directivează activitatea lucrărilor noastre.

Pentru completarea studiului, ne remâne s i analirăm, la lumina învăţăturei creştine, elementele intrinsece ale lucrării •omeneşti, cari sunt: binele şi răul moral, şi conştiinţa.

Se naşte în chip spontan î n m b a r e a : care e motivul, pentru care legea prescrie unele lucruri, iar pe altele le opreşte. Şi apoi , că unele lucruri, de aceea sunt oare bune, pentrucă sunt tmpuse de lege, ori de altă parte, de aceea sunt rele, pentrucă sunt oprite de ea? Bunătatea şi răutatea moral i e oare ceva relativ, ceva atărnator delà modul de gândire al legislatorului.

Nr. 12. t Ç U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. Si 7

delà obiceiurile primite din partea membrilor societ i j i i şi, astfel, supuse schimbărilor, dupăcum se perândează gustul şi felu! de a aprecia al oamenilor, ori, din contră, e ceva constant, imutabil, absolut şi astfel cu totul independent de cons ide-rantele aminti te? întrebarea e, că oare există deosebire « sen -ţială între binele şi răul moral, aşa, ca aceste să formeze două concepte ireductibile, să stee faţă în faţă, ca doue linii paralele, cari în veci nu se contopesc una în ceea la l tă?

.Nu cercăm bunătatea ori răutatea lucrărilor împuse de l egea pozitivă, divină ori omenească , ci aceea, impusă de legea naturală, E evident, că lucrările legilor pozitive îşi iau carac-i eru l lor moral delà voinţa legislatorului, fiind în sine indife­rente. Aşa spre ex. să posteşti Miercurea, ori să străbaţi stra­dele oraşului în automobil cu o anumită celeritate, nu sunt lucrări bune ori rele din Ins aş natura xilei amintite, ori a ce­lerităţii ca atare, ci din dispoziţiunea legislatorului.

Poate-se afirma acelaş lucru despre furt, minciună, omor, călcarea cuvântului dat, etc., că aceste sunt rele, exclusiv pentrucă le opreşte Dumnezeu şi legea omenească , ori doară sunt rele în sine, pentrucă stau în contrazicere cu însaş firea ş i ordinea stabilită a lucrurilor? Ar putea fi socotite faptele a c e s t e ca virtuţi de totalitatea oamenilor, s'ar putea vre-odată nivela, în decursul evoluării ştiinţelor omeneşti , deosebirea e sen­ţ i a l i ce se desprinde între e l e?

După spusele lui Schleiermacher şi Hartmann, rostul tu ­turor credinţelor religioase es te: de a explica existenţa şi cauza răului şi după putinţă a-1 nimici! Existenţa binelui şi a răului în lume au servit totdeauna de motiv pentru mulţi, de a se ridica contra bunătăţii şi înţelepciunii Creatorului şi de a nega finalitatea creaturilor. Existenţa răului fizic şi moral a condus p e mulţi la ateism. Budha a mers până la negarea existenţei zeilor ş i a fixat seopuJ omului: în nizuinţa constantă, de a se scăpa d e relele lumii şi ale vieţii. Gnosticii şi Manicheii au socotit , că numai aşa se poate împăca credinţa într'un Dumnezeu bun, dacă se admite existenţa şi a unui Dumnezeu rău, care să fie cauza tuturor neajunsurilor fizice şi morale.

Pe Lotze chiar neputinţa de a explica natura şi causa răului 1-a înduplecat, să denege orice valoare ştienţifică cre­dinţei In Dumnezeu. 1 )

») Lotze, Mikrokosmus.

fag. 318. C U L T U R A CREŞTINA. iNr. 12.

P a u l s e n a a juns să af irme, că nici chiar v iea ţa in te rnă a lui D u m n e z e u nu- i l ipsi tă de cont raz icer i , numai eât în El toa te d i sonan ţe le se resoa lvă în o perfectă a rmonie . 1 ) H a r t m a n n , fiind adep t al moni smulu i , a t r ibu ie răul direct lui D u m n e z e u s p u n â n d , că răul este un m o m e n t de t rans i ţ ie n e c e s a r în n i -zuin ţa con t inuă s p r e b ine .

C o n c e p ţ i u n e a m o d e r n ă a răului din lume — ceea p r o ­p u s ă de H a r t m a n n — nu se poa t e concil ia cu ideea, ce o avem d e s p r e D u m n e z e u şi nici cu conş t i in ţa mora lă . C o n s e n s u l unan im al neamulu i o m e n e s c ne învaţă , că păca tu l şi t o a t e consec in ţe le lui n imic nu d o v e d e s c con t ra bună tă ţ i i şi î n ţ e l e p ­ciunii Zidi torului . Intru începu t Dumnezeu a d i s p u s a l t cum lu­crur i l e , da r voinţa liberă a omulu i a s t r ica t o rd inea s t a b i -ită de El.

Mintea, s ă n ă t o a s ă ne s p u n e , că D u m n e z e u e o fiinţă s u ­bl imă, sfântă şi d r e a p t ă . Ne s p u n e , că tot, ce-i conform cu fiinţa şi voinţa lui, e bun, iar ceeace se o p u n e fiinţei şi voinţei lui, e rău. T o a t e p o p o a r e l e au făcut şi fac deoseb i re în t re b ine şi rău , deşi în cazuri concre te s ingura t i ce pot greş i , şi de fapt au şr g reş i t de multeor i . Lucru de a l t cum uşor de expl ica t , fiindcă e s t e vo rba d e s p r e ches t iun i , cari p r ivesc foarte d e a -p r o a p e pas iun i l e omeneş t i .

Filosofia t r ad i ţ i ona l ă c reş t ină ne învaţă , că ex i s tă lucră r i , cari din întaşifirea lor— i n d e p e n d e n t de orice d ispozi ţ ie ori d a ­t ină — sun t bune ori sun t rele. Ca să pu tem des făşura concep tu l a c e s t a fundamen ta l al filosofiei c reş t ine , vom u r m a avizul î n ­ţe lep t al sf. Torna de Aquino , care ne s p u n e , că b u n ă t a t e a ori r ă u t a t e a lucrărilor t rebuie c o n s i d e r a t ă chiar în ace la ş ch ip , p r ecum socot im b ine le ori răul lucrurilor.2)

Exp l i ca re a c c e p t a b i l ă a binelui şi a răului mora l ori fizic nu se poa t e da, decâ t numai în cadre le unui s i s tem filosofic, care admi te f inal i ta tea creatur i lor , a d e c ă înt r 'un s i s t em, care r ecunoaş t e , că f iecare zidire , o c u p e ea orice g rad în s ca ra ontologică , îşi are scopul său b ine de te rmina t , sp r e care t inde în mpd necesa r ori liber, conform perfecţ iuni i firei sa le . C r e a ­turi le apoi nu t rebu ie c o n s i d e r a t e s e p a r a t şi i ndependen t , ci In' r apo r t cu to ta l i ta tea , din care fac pa r t e in t eg ran tă .

') P a u l i e n , E in le i tung . 3 ) ;,De b o n o e t malo in a c t i o n i b u s o p o r t e t loqui , s i cu t dt b o n o et

malo in r e b u s " s. T h . 1 a ) 2 a e ) q. 18 a. 1.

Nr 12. C U L T U R A CREŞTINA Pag. 319

Premi t ând noţ iuni le aces te , af i rmăm, că în o rd inea rea lă fizica f iecare lucru e bun, în m ă s u r a în care p o s e d ă ex is ten ţa . Aşa, sp r e pi ldă, o p l an t ă e mai bună , decâ t un minera l şi un an ima l mai bun decâ t o p lan tă , pen t rucă p o s e d ă ex i s t en t ă maj desăvâ r ş i t ă . F iecare fiinţă c rea tă îşi ara bunătatea sa, chiar pen t rucă exis tă , nu posedă îngă b u n ă t a t e a din toa te punc te le de vedere . Bună t a t ea lucrur i lor cons i s t ă în n izu in ţa lor, l iberă ori necesa ră , sp r e un anumi t s cop .

Pr in ana log ie cu b u n ă t a t e a fizică zicem, că o ac ţ iune e mora lmin t e b u n ă a tunci , când t inde la a jungerea scopu lu i său, când e în conformi ta te cu spuse l e minţii s ă n ă t o a s e , care nu e a l tceva, decât un reflex al Inteliginţei divine. Motivul b u ­nătă ţ i i lucrări i omeneş t i nu e u t i l i ta tea , ce résu l ta din ea, pen t ru individ ori socie ta t« , ci conformi ta tea ei cu ord inul s tabi l i t de iegea e te rnă sădi t în m in t ea noas t ră . De unde résul ta , că b u ­n ă t a t e a creatur i lor , fie în ordinui moral , fie în o rd inu l fizic, e mărg in i tă şi re lat iva, ch ia r dia pr ic ina , că au ex i s t en ţ ă pa r t i ­c ipa tă , din fiinţa, ca re exis tă prin s ine şi de là s ine . Şi tocmai din mot ivul a c e s t a u rmează un alt a d e v ă r fundamen ta l al c re ­dinţei c reş t ine , a n u m e , că e exclus , ca o c rea tu ră să fie scop ul t im sie-si ori să-1 afle în o al tă c rea tu ră . Adevărul aces t a

» »

ev iden t s'a nizuit să-1 r ă s toa rne Nie tzsche , pr in teor ia n e b u l o a s ă a „ s u p r a o m u l u i " .

G r e u t a t e a cea mai mare o î n t i m p i n ă m în exp l i ca rea natur i i şi a cauzei răului . E fapt incontes tab i l , că ori cons ide răm p a r t e a fizică a vieţii omeneş t i , ori p a r t e a in te lec tua lă şi m o ­rală, aflăm în tot locul mizerie* si du re re . Cu d e o s e b i r e e în-s p ă i m â n t ă t o a r e mizer ia in te lec tuală şi morală , ca să nu mai amint im de ceea fizică. Şi a tunci , ne î n t r eabă scept ic i i , g n o ­sticii şi pes imiş t i i modern i , ce-i cu f inal i ta tea lucrur i lor , ce-i cu binele care- i c o m p e t e f iecărui lucru din î n s a ş firea s a ? 1 )

Isvorul p r inc ipa l al rău lu i es te a b u r u l l ibertăţ i i omulu i şi de l ibera ţ iuni le lua te în con t r a s copu lu i de te rmina t , care s e rve ş t e a t â t spre binele t rupu lu i , cât şi spre cel al sufletului . 2 ) î m p r e j u r a r e a apoi , că nu fiecare ®m sufere rele pen t ru vina sa şi că mulţi nevinovaţ i au de î n d u r a t nea junsu r i , ÎH în­vă ţă tu ra c reş t ină se expl ică pr in faptul, că aces te îi pot şj d e fapt îi şi s e rvesc spre mân tu i r e . 3 ) N u m a i în cazul , când

0 Fichte, Die theittische Weltansicht und ihre Berechtigung 1873, 27. *) Leibniti, Theodicee II. a) Blondei, f ac t ion .

"ág 320 CULTURA CREŞTINA. Nr. 12

scopu l omulu i nu a r ieşi din cadrele vieţii aces te ia , ar a v e a mai mult d rep t de ex i s t en ţă pes imimul , în faţa op t imi smu lu i es te t ic , logic şi d inamic . Pen t ru aceea , î n suş op t imis tu l Leibni tz , socot ind răul , „ca o p a r t e a lumii celei mai b u n e " , r ecurge la vieaţa v i i t t a r e , pen t ru a-i da o exp l ica re . De a l tcum d e s p r e lucrur i le lui D u m n e z e u t r ebu ie să j u d e c ă m aşa, cum a j u d e c a t Soc ra t e pe Heracl i t , z i când : lucruri le s p u s e de tine, pe car i le p r i cep , îmi plac, şl c red , că mi-ar p lăcea şi celelal te , dacă a ş reuşi să le pr icep .

Răul nu e o fiinţă absolută, ci e în mod esenţ ia l ceva relativ, a d e c ă l ipsa unui b ine n e c e s a r la desvo l t a rea f i rească a unei fiinţe. „ M a l u m nihil a l iud est, quam privat io ejus, q u o d quis n 1 tus e s t e t debe t h a b e r e " . 1 ) In înţe lesul lui concre t , răul p r e s u p u n e r ea l i t a t ea pozi t ivă a sub iec tu lu i , căru ia îi l ipseş te o a n u m i t ă însuş i re , care conform firei sa le l-ar face desă ­vârşit. Şi chiar l i p s a ' a c e a s t a formează răul . Se poa t e a s e m ă n a râul moral ori fizic cu ignoran ţa în ordinul intelectual . A n u m e ignoran ţa es te l ipsa unei cunoş t in ţe , pe care c ineva t rebuie s 'o aibă. S tuden tu l t r ebu ie să ş t ie lecţ ia dată , dacă nu o şt ie , dacă- i l ipseş te cunoş t in ţa , se zice şi es te ignorant . Astfel igno­ran ţa mi es te ceva rea l i ta te pos i t iva , ci l ipsa reali tăţi i , ce a r t rebui s' > a ibă. T o c m a i a şa e şi cu răul. Un om orb e bun, în­tru cât t ră ieş te şi a re celelal te o rgane şi facultăţ i , d a r e rău pent ru el, întru cât nu are facu l ta tea act ivă de a vedea, f i indcă conform firei sale ar t rebu i să şi vadă . L ipsa acestei per fec­ţiuni, ce c o m p e t e na ture i omului , cons t i tue aşa z i su l : rău fizic, care , p recum rezul tă din cele s p u s e , nu este fceva pozitiv, ci e o nega ţ iune din î n sa ş no ţ iunea sa.

Pe n ime nu 1-a munci t a tâ t de mult î nce rca rea de a e x ­plica n a t u r a şi or iginea răului , ca pe sf. Augustin. D u p ă p e ­nibile sbuc iumăr i — desc r i se cu mul tă măes t r ie şi admi rab i l ă s incer i ta te în ca r tea a Vll-a a Confes iuni lor sale — ajunge Ia convingerea , că răul nu- i z idirea lui D u m n e z e u , şi că nici nu este vre-o fiinţă ma te r i a l ă ori spir i tuală , şi a şa s t a to re ş t e a d e ­vărul, că l iber ta tea omului este cauza originală a răului mora l , a păca tu lu i .

D u p ă c e a pă ră s i t s ec ta Manichei lor , a jungând la c o n ­vingerea, că Fi in ţa s u p r e m ă numai una poa t e fi şi p r e a p e r -fectă, se în t r eabă : u n d e zace cuikul r ău lu i? De unde şi pe c e

•) Contra Gent , lib. 111. c. 7.

Nr. 12. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag. 321

căi a a juns în t re n o i ? Care- i es te r ă d ă c i n a ? Care- i es te s ă ­m â n ţ a ? Ori d o a r nici nu e x i s t ă ? Atunci de ce ne t e m e m ş i ne ferim de e l ? 1 ) în t rebăr i le aces t e i-se înfăţ işau cu ins i s t en ţă îna in tea minţi i şi se t e m e a să nu moară , îna in te de a afla a d e ­vărul . 2 ) Cu privire Ia răul fizic a a juns în sfârşit la c o n v i n ­gerea , că acela se vădeş t e t o t d e a u n a în ceva fiinţă b u n ă şi că fiinţa abso lu t bună nu poa te fi s u p u s ă s t r icăc iuni i . 3 ) Ce r ­când să afle ce este răul moral sau păca tu l , a ajuns la c o n ­cluzia, că nu este "un lucru de sine s t ă t ă to r , ci es te d e p ă r t a r e a ru ş inoasă a voinţei omeneş t i delà Binele sup rem, es te n e s o ­cot in ţa şi l ăpăda rea in teresului propr iu b ine priceput.*) Ia r cauza ult imă a răului moral o află în l ibe r ta tea omului , ca re în lucrăr i le sa le nesoco teş te n o r m a p r o p u s ă de D u m n e z e u prin min tea noas t ră .

To t a c e a s t a expl ica ţ ie o dă răului mora l şi sf. Thoma: „In his quae regun tur per vo lun ta t em — adecă în lucrăr i le omeneş t i — regula p rox ima est ra t io h u m a n a , regu la a u t e m s u p r e m a est lex ae te rna . Q u a n d o c u m q u e ergo ac tu s homin i s p roced i t in finem, s e c u n d u m ord inem ra t ion i s et legis ae t e rnae , tunc ac tu s est r ec tus , q u a n d o au tem ab hac rectf tudine obli-qaatar, tunc dicitur peccatum" .h)

Din cele s p u s e u rmează , că nu omul de t e rmină b ine le ort răul moral , ci el numai îl de scope re cu mintea sa, ca pe ceva deja ex is ten t . Mintea omului «u- i au tonomă , ci es te s u p u s ă Luminei fără de sfârşit. Fap tu l , că anumi t e lucrări toţi oamen i i le s o c o t e s c de bune ori de rele, se da to reş t e împrejurăr i i , că ei sun t conduş i de una şi aceeaş i r a ţ iune şi că au r e c u n o s c u t legile ei esenţ ia le ,

Prin u rmare e l ipsi tă de temeiu acuza r idicată con t ra biser ici i lui Hristos, că sus ţ ine şi acum, în lumina veacu lu i al XX-lea, ideologia învechi tă , metafizică, d e s p r e binele şi răul

') „Ubi ergo malum, et unde, et qua hue irrepsit? Quae radix e iui? et quod semen eius? An omnino non est. Cur ergo timemus et eavemui quod non est". D. Aur. Aug. ConfessiOnum 1. VII. c. V.

s ) „Talia volvebam pectore misero, ingravidato curia mordacissimis de timoré mortis et non inventa reritate*. Ibid.).

•) Loc. cit. c. XII. 4 ) „Et quaesivi quid esset Iniquitas, t t non inveni subttantiam; sed

a summa substantia, a t e Deo, detortae in infima voluntatis penersitatem, proiicientis intima sua, «t turmescentis foras" Soc. cit. c. XVI.

") S. Th. 1 a ) 2 a», qu. 21, a. 1; qu. 19, a. 4.

f*ag, 322.

mora l . Concep ţ i a biser ici i rezul tă din c o n s i d e r a r e a temein ică a firii lucrur i lor şi de aceea ea es te e t e rnă şi n e s t r ă m u t a t ă , ca şi însăş i n a t u r a lucrur i lor . Şi a cea s t a cu a tâ t mai vâr tos , că a fost p r o p o v ă d u i t ă şi întăr i tă şi de Isus , ves t i torul adevăru lu i veşn ic .

Pr inc ip i i le filosofiei c reş t ine , pr iv i tor Ia cauza răului fizic şi a răului moral , se pot r é suma , d u p ă î n v ă ţ ă t u r a sf. August in , în u r m ă t o a r e l e :

P roved in ţ a divină pr iveş te în pr imul rând ordinea, bineie un iversa l . Drep t aceea nu dovedeş te n imic în cont ra lui D u m ­nezeu ex is ten ţa răului fizic par t icu la r , de oa rece ace la încă c o n c u r g e la o rd inea un iversa lă . 1 )

Cauza un ică şi exclus ivă a răului moral es te s l ăb ic iunea l iberului arbi t ru a omului , pen t ru care D u m n e z e u nu e nici direct, nici indi rec t , r e s p o n s a b i l . Că D u m n e z e u nu voeş te răul mora l e vădit , din faptul, că-1 opreş te neconten i t , pr in legi pozi t ive şi prin glasul conşt i in ţe i n o a s t r e . Din împre ju ra rea , că D u m n e z e u permite răul moral , nu avem drep t să-1 facem nici indirect r e sponsab i l . Motivul e, p e n t r u c ă l iber ta tea , cu toa te defectele ei, es te n e s p u s mai pre ţ ioasă , decâ t fatal i tatea.-)

De a l tcum chiar faptul , că omul nu poa te cuprinde^cfe/j/m rostul ult im al răului — cu d e o s e b i r e al celui moral —, d o v e ­d e ş t e l ipsa puteri i noas t re in te lec tua le şi neces i t a t ea de a r e ­curge la învă ţă tur i le religiei creş t ine , pent ru a pr imi un ră­s p u n s l inişt i tor , cu pr ivire la c u n o a ş t e r e a ros tu lu i act ivi tă ţ i i şi a vieţii noas t re pe pămân t . împre ju ra rea , că Crea toru l face să rezul te o rd inea un iversa lă şi din relele pa r t i cu la re ce sun t în lume, ne î n d e a m n ă , să r e c u n o a ş t e m în ţe lepc iunea , b u n ă t a t e a şi, mai pe sus de toate , a t o tpu t e rn i c i a lui D u m n e z e u Din cons ide ră r i l e aces te re iasă , că scopul sublim al omului î nze s t r a t cu intel igenţă es te , să ducă la i sbândă ac t iv i t a t ea ra ţ iuni i a s u p r a lumii i ra ţ ionale şi să se r idice pes te vele i tă ţ i le , ne în ţe leger i l e şi luptele jo sn ice .

Al doi lea e lement in t r insec , care d i rec t ivează ac ţ iuni le o m e n e ş t i , e s t e : conştiinţa morală. Conş t i in ţa mora lă e glasul lui Dumnezeu , care se manifestă prin judeca ta , ce o formăm d e s p r e ac ţ iun i le noas t r e . D u m n e z e u nu s'a îndes tu l i i cu aceea , •că a provăzut mintea noas t r ă cu idei genera le şi vage d e -

1 ) S. Aug. Contra epiatolam Manichaei, quam vocant fundamenti, c. 41-2 ) Sf. Aug. Acta contra Fortunatum. Disputatio primae diei, n. 15.

Nr. 12. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 323 .

sp re b ine le şi răul moral , ci ne -a înzes t r a t in te l igenta şi cu put in ţa , de a stabil i în caz concret va loarea mora lă a acţ iuni i noas t re , prin glasul ta in ic al coriştiinţii . Dând ascu l t a re g lasulu i conşt i inţ i i , noi, în ace laş t imp , împ l in im voia lui D u m n e z e u şi u r ­măm deopo t r ivă şi conv ingerea noas t r ă cea mai in t imă. C o n -conşt i in ţa es te în noi, da r nu delà noi, pentru că ea nu ne obligă cu delà s ine pu te re , ci întru cât e reflexul voinţii s u p r e m e a lui Dumnezeu . Dacă , i n d e p e n d e n t de orice cauză ex te rnă , noi am p r o p u n e no rma activităţi i noas t r e , tot noi am p u t e a - o şi s c h i m b a d u p ă bunul, nost ru plac, ceeace vedem însă , că e imposibi l . Rolul conşt i inţ i i şi impor tan ţa ei deoseb i t ă res idă în faptul, că ea ne v o r b e ş t e şi*ne aver t i sează înainte de s ăvâ r ş i r ea cu-tărei lucrări şi astfel ne face capabi l i , de a împlini fapte b u n e mora le , ap te de a ne c o n d u c e la scopul nos t ru ult im. G r e ş a l a filosof iei m o d e r n e stă p rec i s în aceea , că ea a t r ibue rol c o n ­ştiinţii numai după împlinirea actului şi, şi aici, n u m a i prin mu­strare, ca şi când făuritorii aceste i filosofii nu ar fi s imţi t nici oda tă l iniştea şi pacea ce înso ţesc fapta b u n ă . Conş t in ţa fiind judecă to ru l nos t ru impar ţ ia l , p u t e m şi t r ebu ie să fim t o t d e a u n a liniştiţi şi mulţămiţ i cu verdic tu l ei. Prin darul aces t a a lui Dumnezeu fiecare are posibi l i ta tea , de a p rogresa în ca lea vir­tuţi lor, f iecăruia îi s tă la î n d e m â n ă no rma s igura şi infalibilă a perfecţ ionări i morale . Pr in e d u c a r e a s i s t emat ică şi în ţe leap tă a conşt i inţe i se formează adevăratele'caractere, ale oameni lor , cari îndestul i ţ i cu soar tea lor, uşurează şi vieaţa a l tora şi Inspi ră tu turor , pe unde t rec , înc redere şi dor de m u n c ă şi v ieaţă . Numai oameni i , cari au ca deviză : nimic în contră conştiinţii, sunt în s ta re să a d u c ă p r imeni rea vieţii soc ia le înspre b ine . Din oameni i aceş t ia s'au rec ru ta t nenumăra ţ i i mar t i r i ai rel i-» >

giunii , ai şt i inţei şi ai l iber tă ţ i i -pol i t ice .

Conş t i in ţa nu es te o facultate deoseb i t ă de in te l igenţa noas t ră , ci es te pu t e r ea aces te ia , de a j u d e c a b u n ă t a t e a ori r ău t a t ea unei lucrări concrete. Conş t i in ţa este j udeca ta p r a c ­tică inmedia tă a unei anumi te lucrăr i Conş t i in ţa morală, în înţelesul propr iu cons idera tă , se deosebeş te de aşa zisa synte-resis a celor vechi, cari cons is tă exclusiv în cunoaş t e r ea p r in ­cipii lor fundamenta le ale morale i . D e unde u rmează , că dacă afirm, a ş a numai în general , că furtul e lucru oprit , nu î m p l i ­nesc o j u d e c a t ă a conşt i inţe i . Când însă, în vir tutea aces tu i pr incipiu , z ic : ceeace am făcut ori voesc să fac e oprit, pen-

23

Pag. 324. C U L T U R A C R E Ş T I N A -Nr. 12.

t r ucă - i furt, a tunc i se manifes tă g lasu l conşt i in ţe i , a tunc i r o ­s t e sc j u d e c a t a infalibilă a conş t i in ţe i .

Şt i inţa şi conş t i in ţa pu rced , de o pot r ivă , din ace l a ş isvor, t o t u ş sun t esenţ ia l diferite. Ş t i in ţa se o c u p ă numa i cu pr inc i ­pii le abs t r ac t e , cari de mul teor i nu au nici o în r îu r in ţă a s p r a moral i tă ţ i i ac ţ iuni lor şi nici nu vin în chip n e c e s a r în c o n t r a ­zicere cu pas iuni le noas t r e josnice . De tinde u rmează , că ci­n e v a p o a t e avea o p regă t i r e foar te a l ea să şi o cunoş t in ţ ă de tot t emein ică cu pr iv i re la ordinul moral , fără ca t ă a ibă con­ş t i in ţă delicată. Chiar de aceea am s p u s , că syn te re sa nu se identifică cu conş t i in ţa mora lă , p recum greş i t sus ţ ine Iodl . 1 )

G r e ş e s c şi aceia , cari afirmă desp fe conş t i in ţă , că ar fi o ac t iv i t a t e a voinţii ori un simţ mora l . Bucur ia , în t r i s ta rea , du re rea ori m u s t r a r e a , ce cad sub s imţur i le n o a s t r e , sun t ur­mări ale judecă ţ i i conşt i inţ i i şi nici d e c u m nu formează î n s a ş conş t i in ţa . Alţii, cari s epa ră cu totul eonş t i in ţa de Dumnezeu , .afirmă, că ar fi un instinct ori un organ(?) spir i tual , prin ca re se manifestă d r e p t a t e a d u m n e x e e a s c ă . E ev ident , că aces te aser ţ iun i nu se pot sus ţ ine , de o a r e c e ins t inc tu l nu poa t e n i c i c â n d greşi , pe când conş t i in ţa , din p u n c t de vedere obiect iv , nu numai că pea t e , da r de multeori ch ia r g reşeş t e . Ins t inc tu l ,

d i n î n s a ş firea sa, fiind i ra ţ ional , nu poa te dubi ta , pe când — cine i s t e a t â t de fericit, să nu c u n o a s c ă chinur i le uc igă toare , ce Tezultă p rec i s din es i t ä rea conşt i in ţ i i , p r iv i tor la cval i f icarea bună tă ţ i i ori răutăţ i i lucrări i , ce voim să o săvârş im, ori chiar a m si s ăvâ r s i t - o?

j y

In conşt i in ţă , în j u d e c a t ă p r ac t i c ă a minţii referi tor la mora l i t a t ea s ingura t ice lor noas t r e lucrări omeneş t i , d e s p r i n d e m o înt re i tă act iv i ta te şi, conform aces te i act ivi tăţ i , conşt i in ţa e de trei feluri. îna in te de săvâ r ş i r ea acţ iuni i , conş t i in ţa ne a v e r -t i sează ce t rebuie să facem, ori ce t rebu ie să încun ju răm. Aceas t a se n u m e ş t e conş t i in ţa antedentă.

In decursu l acţ iuni i ne s p u n e , că facem b ine ' ori r ă u : conş t i in ţă concomitantă. D u p ă săvârş i rea acţ iuni i ne p e d e p ­seş t e cu mus t ră r i , ori ne cop leşeş t e cu bucur ie , d u p ă c u m a fost mora l i t a tea acţ iuni i .

Oficiul cel mai greu şi, în ace l a ş t imp, cel mai del icat îl are de împl in i t conş t i in ţa în momentu l începer i i ac ţ iuni i . C o n -

») Iodl, Geschichte der Ethik, I, 73.

Nr. 12 C U L T U R A C R E Ş T I N A . Fag. 325.

ş t i inţa poa t e fi dreaptă, b u n ă , ori rea. P o a t e fi sigură ori greşită, dubie ori probabilă. E b u n ă a tunc i , când d u p ă pu t in ţ a sa ju­decă în b u n ă c red in ţă şi cea rcă adevă ru l cu in ten ţ iune cura tă . E rea a tunc i , când vo lun ta r se lasă s e d u s ă de pas iun i şi de in te resu l propr iu , ne soco t ind d r e p t a t e a şi adevăru l . E clar, că nu-i ie r ta t «ici când să lucrăm cu conş t i in ţă rea, chiar din motivul , că a tunc i nesoco t im in ten ţ iona t g lasul lui Dumnezeu . Conş t i i n ţ a se zice şi es te s igură a tunc i , când exclude cu to tu l şi cea mai mică t eamă , că ar p u t e a să g r e ş e a s c ă In j u d e ­carea moral i tă ţ i i ac tu lu i . S i g u r a n ţ a a c e a s t a p r o d u c e în minte un echil ibru s tabi l , pr iv i tor la va loa rea mora lă a lucrăr i i . Con ­ş t i in ţa s igură poa t e să fie greşită, a d e c ă să tiu fie în conso ­nan ţă cu d i spoz i ţ i a obiec t ivă a legii, D a c ă greşea la aceas ta e invincibi lă , a tunc i e scuzab i l ă şi c ine o u rmează lucrează în mod ra ţ iona l ! Omul e obl igat să u rmeze t o t d e a u n a şi în toa te împre ju ră r i l e p o r u n c a conşt i in ţe i s igure şi să încunju're tot ce ea o p r e ş t e . Mai mult . O m u l e obl iga t să u rmeze t o t d e a u n a şi p o r u n c a conşt i in ţe i s igure , da r g reş i t e — greş i tă , în sensu l expl ica t . Aici se naş te î n t r eba rea mult d i scu ta t ă în t re m o r a ­lişti , că de unde a re conş t i in ţa g reş i t ă pu t e re o b l i g a t o a r e ? Di ­f icul ta tea res idă în împre ju ra rea , că pu t e r ea ob l iga toare a con­şt i inţ i i provine din faptul, că în caz concre t apl ică o anumi tă lege ex is ten tă . — Or în cazul conşt i inţe i greş i te , nu exis tă adevă ra t ă lege. E adevăra t , că în cazul conşti inţi i g reş i te de fapt nu exis tă nici o lege par t i cu la ră , da r ex is tă legea universală de ordin supe r io r , care ne prescr ie în mod inexorab i l , să u r m ă m glasul conşt i inţ i i , î n t rucâ t ne stă în pu t in ţă . Iar în cazul dat , conş t i in ţ a d u p ă spuse le minţii , fiind s igură în j u d e c a t a sa subiect ivă , ne obl igă să- i u r m ă m porunca . T o t u ş , din faptul a c e s t a , nu - i ie r ta t să d e d u c e m , că D u m n e z e u ne ob l igă prin glasul conşt i inţ i i să comi tem faptă p ă c ă t o a s ă . P e n t r u c ă mora l i t a tea acţ iuni i nu se s o c o t e ş t e d u p ă va loarea ei obiect ivă , ci d u p ă aceea formală, adecă d u p ă modul de p r i c e p e r e sub iec t iv , d u p ă a t i t u d i n e a voinţ i i . Iar în cazul conşt i inţ i i în chip invincibil g reş i t e , indi ­vidul subiec t iv este abso lu t sigur, că împl in ind fapta, face voia lui D u m n e z e u ; astfel el aşa - i d i spus , încât , dacă ar şti, că fap ta e con t r a ră voinţi i d ivine, s 'ar re ţ inea de là săvâ şirea ei.

Pen t ru a evita şi păca tu l mater ia l , se i m p u n e omului d a -io r in ţa , de a-şi câş t iga prin s i rgu in ţ ă con t inuă o cunoş t in ţ ă

Pag. 326. Ç U L T U K A C R E Ş T I N A Nr. 12.

cât se poa t e de a m ă n u n ţ i t ă şi p rec i să , d e s p r e dispoziţ i i le p o ­zitive ale legii divine şi b i se r iceş t i . 1 )

D u p ă săvâ r ş i r ea faptei conş t i in ţa p ă ş e ş t e în ca l i ta te de judecă to r , m u s t r â n d u - n e ori l ă u d â n d u - n e , f ă c â n d u - n e vrednic i de p e d e a p s ă ori de răsp la tă , d u p ă c u m luc r a r ea a fost în d i sco r ­d a n ţ ă ori în conformi ta te cu spuse l e minţii s ă n ă t o a s e , s ă d i t e în noi de î n s u ş D u m n e z e u . 2 )

Din cele s p u s e urmează ,că aceia, cari deţ in dreptu l i n s t r u c ­ţiunii popoare lo r , au da to r in ţă mare , să cult ive conş t i in ţa d u p ă p re sc r ip t e l e legii mora le i c reş t ine . P r e c u m în ord inul fizic mi ­şca rea cea mai n e î n s e m n a t ă a a tomulu i îşi a re influinţa a s u p r a tu turor a tomi lo r din univers , chiar a s a s i în ordinul moral , în vâr-tu tea legii sol idar i tă ţ i i un iversa le . Nu exis tă nici o ac ţ iune , fie bună , fie rea, — cu deoseb i r e , dacă e d e s r epe t a t ă — ca să nu con t r ibu ie la b inele ori răul total i tă ţ i i , să nu cont r ibu ie la c ins tea ori nec ins tea , la p a c e a ori învrăjbirea, la b u n ă s t a r e a ori dezas t ru l , la o rd inea ori d i sord inea familiei, a patr ie i , a în t regei socie tă ţ i . P â n ă şi ac ţ iuni le eele mai in t ime şi mai puţin a p a r e n t e , pr in faptul, că cont r ibu ie ia per fec ţ iunea ind i ­vidului , în mod indirect a jută d e s ă v â r ş i r e a to ta l i tă ţ i i .

Din s tudiu l nos t ru mai u rmează , că a d e v ă r a t a v ieată m o -' y

rală v rednică de om nu se poa te înch ipu i fără l iber ta te şi fără da tor in ţă . Da to r in ţă cup r inde în î n s a ş no ţ iunea sa rapor tu l de d e p e n d e n ţ ă faţă de D u m n e z e u şi a s igu ră deopot r ivă s anc ţ iu ­nile e t e rne . Inzădar s'a înce rca t să se subs t i t ue mora la c reş t ină cu o mora lă i ndependen t ă de orice idee metafizică, sp re ex. cu mora la solidarităţii, expusă cu mul tă vervă de cătră Sec rè tan şi Marion. 3 ) Inzădar s 'au încerca t Tols to i — prin r o m a n e l e sale , cu deoseb i r e „Învierea" — şi Paul Des ja rd ins , prin m e -di ta ţ iuni ie sale poet ice, să subs t i tue mora la creş t ină cu mora la milei şi a simpatiei. Şi în sfârşit î nzăda r a încerca t G u y a u 4 ) să subs t i t ue e lementul esenţ ia l al moralei c reş t ine : da to r in ţ ă ,

') Chestiunea referitor la puterea obligatoare a conştiinţii sigure, dar greşite, o tratează din toate punctele de vedere, foarte minutiös, Balle­rini, Opus theol. mor. t. tract. 2, n. 14

9 ) „Conscientia est sicut praeco Dei et nuntius et quod dicit, non mandat ex se, sed mandat quasi ex Deo, sicut praeco nicum divulgat edic-tum regis, et nine est quod conscientia habet virtutem ligandi". Sf Bona­ventura, 2 dist. 39, a. 1. q. 1.

3 ) Secrètan, Le principe de la morale; Marion, D e la solidarité morale

*) „Esqufse d'une morale sans obligation ni sanction".

Mr. 12 C U L T U R A CREŞTINA. Rag. 327.

cu interesul, onoarea şi simpatia, de o a r e c e da to r in ţă în a d e v ă r ob l iga toa re şi ca tegor ică nu se p o a t e c o n c e p e fără de D u m ­nezeu, care îi formează baza reală, fie ca legis lator , fie ca j u ­d e c ă t o r şi sup remul for de sanc ţ iune . Afirmând, cfi Dumnezeu e baza da tor in ţe i mora le , nu voim să z icem, că pent ru a cu­n o a ş t e existenţa da tor in ţe i e abso lu t necesa r , să cunoşt i deja în mod r e sp i ca t ex i s ten ţa lui Dumnezeu . H o t i r î t , că aşa ar p re t inde o rd inea logică, da r o rd inea cunoş t in ţ e lo r n o a s t r e câ­ş t iga te prin educa ţ i une se d e o s e b e ş t e mult de o rd inea logică. Nici nu voim să s p u n e m , că, pen t ru a te s u p u n e g lasu lu i da ­tor inţe i , t rebuie să ai in ten ţ iune formală, de a te s u p u n e orândue l i i lui D u m n e z e u , deş i de fapt, aces te doue con­c e p t e : a-ţi face da to r in ţ a şi a te s u p u n e lui Dumnezeu , pot să fie insepa rab i l e . Că Dumnezeu es t e baza da tor in ţe i mora l e î n s e a m n ă : că, d u p ă c e am c u n o s c u t odată , d i rec t şi inmedia t , prin e d u c a r e a conşt i in ţe i , ex i s ten ţa legii da tor in ţe i , mintea , prin un s implu r a ţ ionamen t , află cu uşur in ţă , că a c e a s t a lege p r e ­s u p u n e un Legis la to r sup rem. Legis la toru l e baza legii şi d r e p ­tul lui, de a d i spune , e baza da tor in ţe i noas t r e , de a ne s u p u n e .

Filosofia s epa ra t ă de rel igiune nu-i c apab i l ă să p r o p u n ă o doc t r ină morală , c a r e să sat isfacă neces i t ă ţ i l e rea le ale n a ­túréi o m e n e ş t i şi cu a tâ t mai puţ in e capabi lă , s'o facă să s t ă p â n e a s c ă , nu sic masse le poporu lu i , ci nici p ă t u r a cul tă a societăţ i i . Veacur i le cele mai s t ră luc i te în cul tura an t ică g reacă şi r o m a n ă au fost, din punc t de vedere mora l , cele mai corup te . Revolu ţ iunea franceză, voind să înal ţe v i r tu tea exclusiv pe ra­ţiune, fără cons idé ran t e de ordin rel igios, a c o n d u s la gradul ult im al decaden ţe i mora le .

S ingur m o r a l a c reş t ină a fost în s ta re să saneze corupţ ia lumii an t ice , prin învă ţă tur i le b lândulu i I sus . Ea s ingură p r o ­c lamă fără şovăi re cele mai grele da to r in ţ e ale vieţi i socia le , c u m s u n t : s f inţenia şl ind iso lub i l i t a tea căsă tor ie i , i e r t a rea vă­tămări lor , iub i rea inimicilor, s t ima einstei şi a averii a l tuia, sufer i rea cu pac i in ţă a durer i i , a sărăc ie i şi a a l tor nea junsur i ale vieţii .

Şi acum, când mul ţ i î ncea rcă , să r e c o n d u c ă iară o m e -nimea la mora la păgână , remediu nu vom afla, decâ t la Acela, c a r e a z i s : celce vrea să vină după mine , să se l apede de s ine , şi să-ş i iee c r u c e * sa, şi să vină d u p ă mine , şi i a ră : p o ­r u n c ă nouă vă dau v o u ă : să vă iubiţi unul pe al tul , p r e c u m v'am iubit Eu pe voi. Dr. August in Tatar .

Pag. 328. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 12.

Graiul n a t u r i i .

Scrisoare unui prietin. T e l n v ă ţ amice, o me todă foarte uşoară , de a t rage folos i m e n s

din p r e u m b l ă r i l e tale pr ia g răd ina natur i i , pe cari le afli, cum zici, p l ic t icoase , şi nu poţi în ţe lege e n t u s i a s m u l pent ru lucrur i aşa de sea rbăde , sau In cazul cel mai bun indiferente. Eşt i p reo t şi astfel cred, că voiu pu tea să te conving mai uşor, ce bine şi s a lu t a r es te , să nu te închizi e rmet ic în casă , î n t r e pat ru pere ţ i , ci să respir i l iber ta tea la rgă a firii, care te face să aprec iez i cu a d e v ă r a t l ibe r t a tea şi mai largă, l iber ta tea i m e n s ă a fiilor lui D u m n e z e u , în care s t ă p â n e ş t e s u v e r a n ă numa i legea şi iub i rea lui Dumnezeu , n e î m p i e d e c a t ă în mer ­sul ei de — r ă u t a t e a o m e n e a s c ă .

*

De ab i a eşi t din casă , c au t ă pr ie t ine la a tmosfera cu ra t a ca o fecioară, la cerul de c leş tar — c lopot imens ce se bo l teş te d e a s u p r a capulu i tău — la soa re le — mândru l Ga lb inc ra iu — ce t ronează în înăl ţ imi , şi ne t r imi te parecă lumină din Lumina n e -apusă . N'ai pu t ea să nu te uiţi la ele. Ele pă t rund în eul tău prin toţi porii t rupului , prin fereştile şi por ţ i le largi ale s i m ­ţuri lor . T ră ie ş t i şi viezi pr in ele. Vei cons t a t a a tunc i , că te a p a s ă cu p u t e r e de p l u m b ideea dumnezei r i i . T e vei gândi fără să vre i , la cuvinte le ps . 18: „Ceriurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria". Aceas tă măr i re ş i -o î m p ă r t ă ş e s c în gra iu l lor mut , da r var ia t şi boga t , de cumva n 'ar face-o oameni i , ş i -o î m p ă r t ă ş e s c , repet , pe toa te game le , îu mod iresist ibi l , în tot p ă m â n t u l , p â n ă la margin i le lumii , înseş i zilele şi nopţile ce se pe rândă în şirul veacur i lo r l ung i : „Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă, nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cărora să nu se auză glasurile lor, în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor" (ps . 18). Da ! O ves te ş t e a c e a s t ă idee mai a l e s mândru l soa re , ce s t ă p â n e ş t e l umea n u m a i pr in d ragos te în ­foca tă : Jn soare au pus lăcaşul său şi el ca un mire ce iese din cămara sa, bucura-se-va ca un urieş să alerge cale, din marginea ceriului ieşirea lui, şi întimpinarea lui până la mar­ginea ceriului, şi nu este cine să se ascundă de căldura luili. (ps . 18).

Nr. 12 C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 329

D a ! In aces t Fă t - f rumos avem noi pa se r ea m ă i a s t r ă cu t rup de aur, a r ip i de fum şi b râu de flăcări a l b a s t r e : care ne însufleţeşte , ne dă vieaţă . Nu ş i -au închipui t cei vechi , că din focul sacru al zeilor a furat s cân t e i a focului P r o m e t e u ?

Opreş t e - t e uimit tot a tunc i îna in tea imenselor depărtări delà ceriu până la pământ, în faţa cărora eşti mai puţin decâ t a tom minuscul, şi-ţ i va veni In minte , cu emoţ ie , că t o tu ş ab isur i mai adânci , depăr tă r i mai mari ca aces tea , s t r ă b ă t u t - a Domnu l şi umplu tu- le -a , mâna t de mila şi d r a g o s t e a sa nesfârş i tă : vCă după înălţimea ceriului delà pământ au întărit Domnul mila sa spre ceice se tem de el. Pe cât sunt departe răsăriturile de apus, depărtat-au delà noi fărădelegile noastre" (ps . 102).

-Au nu-i infinită d i s t an ţa între om şi d u m n e z e i r e a ba t jocor i tă şi vă tămată de noi, care, to tuş , ne - a iertat , scobor înd cer iur i le?

Privirea sboa re - ţ i d u p ă aceea la nouri i frumoşi , f an toame u ş o a r e ce lunecă pe ceriu, gându l o p r e a s c ă ţ i - s e la b o a r e a ce-ţ i mângăe fruntea, la căldura b ine făcă toa re ce exa lă prin toţi porii pământu lu i şi t rezeş te toa te la vieaţă, şi te as igur , că ţ i - se vor înfăţişa numa i decât , cu li tere de foc, şi cuv in te le : „Celce pai nourii suirea ta, celce umbli pe aripile vânturilor, celce faci îngerii tăi vânturile, şi slugile tale para de foc" (p s . 103). P e n t r u c ă toa te e lemente le şi fiinţele toa te viează şi operează numai prin Cel ce dă tu tu ro r suf larea vieţ i i : ,Dân-du-le tu lor vor aduna, deschizând tu mâna ta, toate se vor umplea de bunătate, iar intorcându-ţi iu faţa ta, se vor turbura, lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şl în ţarina sa se vor întoarce. Trimite-vei Duhul tău şi se vor zidi, şi vei înoi faţa pămân­tului" (ps . 103).

Apoi pr ivir i le ţ i -or a luneca în jur şi te vei desfăta — ce-i mai na tu ra l ? — în sboru l paser i lor spr in tene , ce sp in t ecă v ă z - , duhul ca săgeata, şi te vei uita cu drag, cum părinţii duc la cuiburi hrană puişor i lor . S p o n t a n îţi vor veni în minte cuv in ­tele ps . 83: „Că paserea şi-a aflat ei-şicasă şi turtureaua cuib ei-şi, unde îşi va pune puii săi". Şi-ţi vei a d u c e aminte , că d a ­tor inţă s t rânsă ai, să cauţ i să laş şi tu, însă în biser ică , la a l -tar iul Domnului , ca să poţi mai apoi câş t iga l ăcaşur i l e veş ­n ice : „Altarele tale Doamne al puterilor, împăratul mieu şi Dumnezeul mieu. Fericiţi cari locuesc în casa ta, în vecii ve­cilor te vor lăuda11.

Sau este c u m v a sea ră şi soarele a s c ă p ă t a t de mult d u p i orizont , scoborând pe pan ta r e p e d e a ceriului în adâncu l mări i

Pag. 330.

a lbas t re? Fără îndoia lă , că nu vei p r ege t a să-ţ i îndrepţ i ochii sp re cer iul in t te la t . O h ! acei sori , pu lbe re de au r ! Ei îţi p i cu ră în suflet din adânc imea lor, pr in ameţ i torul nemărgini t , ferici-t o a r e a pace a l iniştei cereş t i . Cât sun t de frumoşi , şi t o tu ş î nch ide - ş i -vo r şi ei genele lungi de foc. Mü de veacur i l ă sa t -au în u rmă , şi mii de veacur i îi a ş t e a p t ă . Şi to tuş , şi pes te ei fâlfăi-va ar ipi le greoiul somn etern. Numai tu suflete meni t eşt i , să t ră ieş t i veşnic . T e vei opri apoi , să admir i , fără î n d o ­ială, mai a les , luceafărul , ce sch in te iază orb i tor din cununa de raze ce-i î ncunună fruntea. S'ar pu tea ca, în clipe sfinte ca aces t ea , să nu-fi vină în minte cuv in te le sub l ime ale psa l ­mului 109: Zis-au Domnul Domnului mieu, şezi de-a dreapta mea, până ce voiu pune pe vrăşmaşii tăi aşternut picioarelor tale... Cu tine este începătura în ziua puterii tale, întru strălu­cirile sfinţilor tăi; din pântece mai înainte de luceafăr te-am născut Juratu-s'au Domnul şi nu-i va părea rău; tu eşti preot în veac, după rânduiala luiMekhisedec". lată luceafărul , m inu ­na t ă floare de aur a cer iului , Hi a d u c e amin te de celce este n ă s c u t înainte de luceafăr, în sânul dumnezeir i i , de răsăr i tu l cel de sus , care venind în lume şi je r t f indu-se pentru noi, ne es te : preot în veac , după r ându ia l a lui Melh isedec .

T e vei fi n imer ind apoi , v r e -oda t ă . în t imp de vară , ur­când ciî greu un pe re te de s t â n c ă în mijlocul munţ i lo r să l ­bat ic i , cu bobi grei de sudor i ce-ţi a lunecă pe fruntea îngân­dura tă . Eşti s ingur, tu şi sufletul tău, în pus t i a aceea , unde pasul r ă s u n ă a gol şi glasul tău deş t eap tă ecouri s in is t re . P ia t r ă p r ea tu t i ndenea , şi s tânci goa le u r i a şe jur împrejur . Ce pr ivel iş te a p ă s ă t o a r e de suflet, vei fi gândind . Dimpot r ivă amice! Intr 'o cl ipă ca şi aceas ta , m i - a d u c amin te , că m'am gândi t la cuv in te le : „Piatra, care nu o au socotit ziditorii, aceasta s'a făcut în capul unghiului. Delà Domnul s'a făcut aceasta şi esie minunată întru ochii noştrii". T ră in ic ia aces tor s tânci nebi rui te de furtuni mi-a a d u s amin te , cum vezi, de P i a t r a -Hr i s to s şi de „ P i a t r a " pe care Hr i s tos ş i -a în t eme ia t b iser ica nebirui tă de porţile" Iadului . î n t r e g t recu tu l bisericii mi-l 'a răscolit s impla vedere a ur iaşelor s tânci p leşuve , ce nu sufer jugul omului .

Mai mult! Porn i t oda tă pe' făgaşul medi ta ţ ie i , a c e e a ş p r i ­vel iş te mi-a sugera t în mod p las t ic idea eterni tăţ i i lui D u m ­nezeu. Pr iv ind mai cu luare amin te la s tânci , am c o n s t a t a t lungi scrijelări , c repă tu r i în păreţ i i lor. Am văzut , că or icâ t de nec lă t i t e ar fi, faţa lor e s u p u s ă la s ch imbă r i cont inue . S i n g u r

Nr. 12.

s tăpâni i ! înmii este n e s c h i m b a t : Jntru începui tu Doamne pă­mântul l-ai întemeiat, şi lucrurile manilor tale. sunt ceriurile. Acelea vor peri, iar tu vei rămânea, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un vestmânt vei înveli pe ei şi se vor schimba, iar tu acelaş eşti, şi anii tăi nu vor lipsi'' (ps . 101). „Mai înainte de ce s'au făcui munţii şi s'au zidit pământul şi lumea, şi din veac până în veac iu eşti... Anii noştri ca un paianjăn s'au socotit, zilele anilor noştri întru dânşii şepiezeci de ani, iar de vor fi în puteri optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere" (ps . 89). — Tră in ic i a păreţ i lor s t âncoş i , cari îşi au to tuş un început şi sfârşit , îmi că lăuzeş te deci gândul la veşnicia lui Dumnezeu şi la netrâ inicia , ia scur t imea de o clipă, a vieţii mele omeneş t i .

Sau, în altă ordine de idei, fixitatea, imobi l i ta tea ( re la t ivă) a ace loraş i masive de granit îmi r eamin tea tot a tunci cuvinte le ps . 124: „Ceice nădăjduesc întru Domnul, ca muntele Sionului; nu se va clăti în veac, celce lăcueşts în Ierusalim, munţi împre­jurul lui şi Domnul. împrejurul poporului său, de acum şi până în veac". Ţ i -e greu, dragii! mieu să să lăş lueş t i astfel de g â n ­duri în sufletui t ău? C u m ? Nu a exper ia t aces t adevăr tocmai neamul nos t ru , care îşi puse se toata năde jdea numai în Domnul , şi ia tă el nu s'a clătit în veac, căci Domnul s t a t -a împre juru l său de acum şi până în v e a c ? Nu es te tocmai ex is ten ţa noa­s t ră b imi lenară dovada cea mai c ias ică a a ce s to r versuri de aur a psa lmi lor , ce ar t rebui s cu lp t a t e a d â n c în sufletul fie­căruia din noi? Noi samăn-at-am cu lacrimi o n-ie de ani, me rgând am mer s şi am plâns , a runcând seminţe le noas t re . Şi iată, acum, venind ven i t -am cu bucur i e şi ne -am luat mă-nunch ie ie noas t r e , de rod dulce şi bogat .

In sfârşit, p r e s u p u n că ajungi în vârful munte lu i ce d o ­mină în t reg ţ inutu l . L-ai urcat , p robabi l , mâna t de dorul , să te uiţi la un răsăr i t fermecător de soare . Ajuns la ţ in tă te pui deci şi admir i p a n o r a m a fără pă r eche ce ţ i -se a ra tă ochilor.

Câtă lumină şi zimbet, câtă pace şi l inişte nu s t ă p â n e ş t e p re tu t inden i ! Ce a rmonie sfântă, exclami tu. Ce înfrăţire în t re ceriu şi p ă m â n t ! Parcă ar e x p r i m a în mod piast ic şi na tu ra , r á : „Mila şi adevărul s a u în l impiunt , d r e p t a t e a şi pacea s'au să ru ta t , adeva'rui din p ă m â n t a răsăr i t şi d r e p t a t e a din ceriu a pr ivi t" (ps . 84) cum ne învaţă credin ţa sfântă, - altfel ar pu tea ii oare a tâ ta s ă i h ă t o a r e p r e t u t i n d e n e a ? Toa tă za tea e inc insä de vâ lva tae . Nourii sunt zimţuiţi cu chena re de aur.

„t

Pag. iXi. C Ü l / i U K A C k E S t i Î S ' A Nr. l ' j .

Vârfurile munţ i lor sunt îmbrăca te în hlamidă grea de borangic fin, şi râuri le şi pârae le sunt lacuri vii de lumină, ce sc l ipesc şi s t r ă lucesc şi sch in te iază şi e m a n ă feerie de raze : pa rcă ar fi a s c u n s e în adâncur i l e lor cas te le ta inice, c lădi te din d ia ­m a n t e de foc. C o m p a r â n d s t ră luci r i le , f rumuseţ i le aces tea ideale cu lumea, pe care ai pă răs i t -o nu de mult , nu- ţ i vine oare un dor irezistibil după pa t r ia cerească , d u p ă Sionul ce resc? Nu-ţ i vine să plângi, ca oa recând Jidovii , car i la râul Vavi lonulu i au şezut şi au p lâns , a d u c â n d u - ş i amin te de Sion, şi s p â n z u r â n d în sălciile de lângă râu organe le lor, pen t ru ca să nu cânte din cântăr i le Sionului , din cân ta rea Domnulu i , în p ă m â n t s t r a in? Nu te-a i j u r a t şi tu, ca dânşi i od in ioa ră : „De te voiu uita le-rusa l ime, u i ta tă să fie d r e a p t a mea, să se l ipească l imba mea de g rumazu l meu, de nu-mi voiu a d u c e amin te , de nu voiu pune îna in te Ierusal imul , ca întru î ncepu tu l veseliei m e l e ? " Şi te mângâi numa i cu greu, a d u c â n d u - ţ i aminte , poa te , m â n -gă i toa re le şi dulcile cuv in t e : „Că ai înmulţit mila ta, Dumne­zeule, şi fii oamenilor în umbra aripilor tale vor nădăjdui. Sătura-se-vor din grăsimea căsii taie şi cu izvorul desfătării tale vei adăpa pe dânşii. Că la tine este izvorul vieţii; întru lumina ta voiu vedea lumina".

Năde jdea a c e a s t a te s u s ţ i n e ! Iar d u p ă ce te-ai desfăcut din bra ţe le a tâ tor f rumuseţ i şi-ţi concent rez i min tea şi mai mult, c ău t ând cu a t en ţ iune în ju r de t ine, te mângă i mai tare , prinzi puteri noui , descope r ind p re tu t inden i urmele d u m n e -zeirii, u rmele tatălui tău ceresc , pe care-1 iubeşt i a şa de mult. Da! Le vezi în i a rba ce smăl ţează coas te le p r iporoase , în muşchi i şi l ichenii s tânci lor , în nouri , în picuri i răcori tor i de ploaie , în neaua , în negura , pe cari le zăreş t i pâ lcur i—pâlcur i prin cele dosur i , în micile s b u r ă t o a r e ce mişună şi pe aci. Şi-ţi vine şi ţie să cânţi In a lău tă : „Celui ce îmbracă cerul cu nouri, celui ce găteşte pământului ploaie, celui ce răsare în munţi iarbă şi păşune, spre slujba oamenilor, celui ce dă 'do­bitoacelor hrană şi puilor corbilor celor ce-l chiamă pe el"-. (p s . 146). „Celui ce dă zăpada ca lâna... presară negura ca cenuşa... pune ghiaţa ca pâinile şi gerul, împotriva jeţii căruia cine va suferi? şi care trimiiăndu-şi cuvântul, le topeşte pe ele, suflând Duhul său face să curgă ape' (ps . 147).

Da dragul mieu ! Aceas ta ţ i -e mângâ ie rea , că te ştii a p r o a p e de aces t Dumnezeu , în care eşti , viezi şi te mişt i .

Nr. Í 2 . Pag. i-d.

„ Unde mă voiu dace delà Duhul tău, şi delà faţa ta unde voiu fugi? De mă voiu sui în ceriu, tu acolo eşti, de mă voiu pogorî în în iad, de faţă tşti. De voiu lua aripile mele de dimineaţă şi mă voiu sălăşlui la marginile mării, şi acolo mâna ta mă va povăţui, şi mă va ţinea dreapta ta" (ps . 138).

Gând , ce-ţi insp i ră în a c e e a ş vreme şi frică, şi ţ i -e ad -moniţ ie , să umbli pu ru rea în faţa Domnulu i .

De aceea , d u p ă c e ai scobor î t munte le şi te-a i î n d r u m a t spre ca t ă , îţi p ropui să nu umbli în sfatul nec red inc ioş i lo r să nu stai în calea păcătoş i lor , şi pe s c a u n u l p ie rză tor i lo r să nu şezi, ci voia ta să fie în legea Domnulu i , şi n u m a i , î n legea lui să cuget i ziua şi noap tea . Doreş t i să fii, ca şi pomul , pe care l-ai văzut în drumul tău, sădi t lăngă izvoarele ape lor , care le rodul său îl dă în v remea sa. Doreş t i , va să zică, să aduci Domnulu i rod în v remea sa, şi frunza faptelor bune să nu- ţ i cadă nici oda t ă şi să sporeş t i în toa te ori câte faci. Da ! Iţi p ropu i s u s şi ta re , să te de spa r ţ i cu desăvârş i re de păcă to ş i , cari sun t ca praful î na in t ea feţii vântului răscoli t tocmai acum de o undă mai pu t e rn i că de aer : „Nu aşa necrndincioşii, nu aşa; ci ca praful ce-l spulbera vântul de pe faţa pământului" (ps . 34). • ,

Şi rec rea t depl in sufleteşte reintri în casă , văzându- ţ i de ocupaţ i i le multe şi m ă r u n t e ale slujbei tale. — — — —

Ei! Iţi p lace me toda mea, amicul m i e u ? Cred, că nu poa t e ex i s ta o şcoa l ă mai bună pent ru suflet, decâ t con tem­p la rea a t en tă a naturi i . T o a t e în na tu ră ascu l tă de D o m n u l şi i-se s u p u n lui. Numai emul , pe care 1-a „micşora t mai puţin oa rece deeâ t îngeri i , l-a î ncununa t cu slavă şi cinste , şi 1-a p u s pe el pes te lucruri le mâini lor sale, sub pic ioare le că ru ia toa te le-a s u p u s , oile şi boii, toa te . încă şi dob i toace le c â m ­pului , pă să r i l e cer iului şi peşti i mări i , cele ce s t r ăba t cărăr i le măr i lor" , numai omul, zic, să nu devină mai bun şi mai d e s ă ­vârş i t c o n t e m p l â n d n a t u r a ? El să fie s ingura notă d i sco r ­dan tă ?

Dr. ALEXANDRU N1COLESCU.

P a g i A 3 4 - C U L T U R A C R E Ş T I N A Ni. 12

P a g i n i d e i s t o r i e .

Episcopul Samoi l Vuicanu şi biserica neunită. o i . )

î n .

Afară de a jutoarele da te , cunoscu t e din scr isor i le lui M. Ni-^oară, din alte documen te , ce se află la noi, mai ş t im, că Vuicanu s'a folosit de t r ece rea şi au to r i t a t ea ce o avea la cur tea din Viena, ca să le fie Români lor neuni ţ i din Arad spre ajutor, întru îm­pl in i rea dorinţei lor de a dobând i , d u p ă moar tea ep iscopulu i Avacumovic i ( f 1 Augus t 1815), un ep i scop de neamul lor.

Astfel es te o pet i ţ ie , lungă şi b i n e d o c u m e n t a t ă , făcută, se vede din pa r t ea lui Vuicanu, pe s e a m a clerului şi a poporulu i din d ieceza Aradulu i . ' ) Motivele e x p u s e în pet i ţ ie sunt in te ­resan te şi a ra tă , la câte ş icane şi supă ră r i erau supuş i Ro­mâni i din p a r t e a Sârbi lor . Se p r o v o a c ă şi la exemplu l din Ardeal , unde şi neun i ţ i lo r li-s'a dat ep i scop de na ţ iunea lor, iar uniţii sun t mângâ ie toa re pi ldă, desp re educaţ ia , ce o dau ep iscopi i lor naţ ional i poporului şi t inerimii . Acelaş lucru s 'ar pu t ea în t âmpla şi la neuniţ i , pe când s u b p ă s t o r i r e a s â r b e a s c ă es te cu nepu t in ţă . Pe temeiu l aces tora , cer supl icanţ i i , ca M. Sa să p o r u n c e a s c ă de pe a tunci , ca în s inodul e lec tora l s â rbesc să nu se aleagă, d u p ă obiceiu, ep i s cop sârbesc , pent ru d ieceza r o m â n ă a Aradului , şi să se mi los t ivească a pe rmi t e c lerului neuni t din Ardeal , să candideze trei pe r soane , cari apoi prin înal te le d icas ter i i vor fi îna in ta te M. Sale , spre a fi d e n u m i t unul .

Afară de pet i ţ ia a c e a s t a se mai află concepte le mai mul ­tor scr isori şi rugări îna in ta te de ep i scopu l Vuicanu d e - a -dreptu l împăra tu lu i , a rh iduce lu i moşteni tor , a rh iduci lor Reiner şi Iosif pala t inul Ungarie i , a rh iducese i Maria B e a t r i c e 2 ) , a rh ie-

l) E scrisă frumos, gata de iscălit,'dar e fără dat,'~care;"poate că ar fi fost lăsat să se pună dupá iscălire. Poate că este petiţia, de care scrie I. Vuicanu în op. cit, p. 26. Pe dos e scris: Non est expedita Se vede dar că a fost modificată ori schimbată cu alta. .Cu toate acestea, este un document importanta!; acelor vremi.

*) Arhiducesa Maria Beatrice ín atiui I8{fi lefugiată dinaintea ar­matelor franceze, a petrecut în Oradea ware o jumătate de an şi a avut locuinţă in reşedinţa episcodului Vulcanii. Lakos I... NaRVv .irad múltja es jelenéből. 1904, p. 95.

N n 12. C U j ^ M ^ J ^ K E Ş T J N A _ p l g ^ 3 3 A

p i scopu tu i din Viena, Sig. H o h e n w a r t şi cance la ru lu i , con te le Erdődy .

Sc r i soa rea cât ră împăra tu l este d a t a t ă din 10 Iulie 1814, a d e c ă îna in te de vacan ţa s caunu lu i e p i s c o p e s c din Arad, iar ce le la l te s'au scr is cu datul 26 Oc tomvr ie 1815, adecă d u p ă m o a r t e a Iui Avacumovic i . Din toa te scr isor i le se vede, că su ­pl ica clerului şi a popo ru lu i , d e s p r e care s'a vorbi t mai sus , o a îna in ta t Vulcanu împăra tu lu i în p e r s o a n ă în 10 Iulie 1814. Iar d u p ă m o a r t e a Iui Avacumovic i , t r imi te îna l te lor p e r s o n a ­lităţi mai s u s numi te , sup l ica clerului şi a poporu lu i , sc r i ­s o a r e a cu care a înso ţ i t î na in ta rea ace le ia şi cop ia unei noui scr isor i , d e s p r e care zice, că s'a îna in ta t la împăra tu l , d u p ă c e a auzit , că mai mulţi cand ida ţ i Sârbi ar fi fost p ropuş i M. Sale, s p r e a fi numi t unul d in t re ei în s caunu l vacan t .

Din aces te se vede , cât era de neobos i t aces t bun ar­h ie reu , pen t ru a ju to ra rea fraţilor neuni ţ i , pe a tunci foarte a s u ­priţi de ierarhia s â r b e a s c ă .

Pent ru zelul aces t a apoi ş i -a a t r a s nu numa i u ra e p i s c o -pi lor sârbeş t i , cari se vede că, prin agenţ i i lor, erau î n c u n o -şt inţaţ i d e s p r e ac ţ iunea Români lor , ci şi a contelui Rhedey , corniţele suprem pe acele vremi al judeţului Bihorului . D e s p r e a c e s t a scrie Vulcanu ep i scopulu i Bob din Blaj, în 10 Oct . 1817, că până în anul 1815 îi cău ta pr ie t in ia , dar , d u p ă c e în acel an a - u m b l a t prin " diecezele şi mănăs t i r i l e sâ rbeş t i din B a n a t şi din păr ţ i le sud ice ale Ungar ie i , s'a ap r in s de n e î m p ă c a t ă ură împot r iva sf. uniri şi a naţ iuni i române , care dorea să se s e -pa reze de Sârbi şi să fie i n d e p e n d e n t ă . Fiind de alt fel de religi 'unea reformată, şi se zice, că ar fi fost î m p r u m u t a t şi c u . ban i din fondul na ţ iona l al Sârbi lor , s'a mai s u p ă r a t şi p e n ­trucă, în con t ra p ropuner i i făcută de Rhedey cancelaru lu i , ep i ­scopu l Vulcanu, la po runca M. Sale , i-a fost p r o p u s unele pe r ­s o a n e (se în ţe lege române) pen t ru ep i scop ia Aradulu i . Din a c e s t e mot ive şi din bănu ia la , că şi ep i scopul ar fi subsc r i s niş te ja lbe ale autor i tă ţ i lor c o m i t a t e n s e in con t ra comite lu i sup rem, aces ta , la rândul său, a acuzat pe funcţ ionari i domi -niului ep i s copesc din Beiuş , că agită în cont ra u rba r iu lu i ; iar u rmarea a fost că, pen t ru anche t a r ea cazului , a fost t r imis în ca l i ta te de comisar î m p ă r ă t e s c un anumi t Klobusizki , ca re t i m p de o lună de zile a şi anche ta t la faţa locului , da r n i ­m e n e a dint re locuitorii celor 72 de sa te de pe ter i torul d o m i -

Pag. 336. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 12.

niului nu a r idicat nici o acuză în con t ra sa, ceeace îi s e r ­veş te , zice ep iscopul , sp re sa t i s fac ţ ie şi mângâ ie re .

IV.

D u p ă m o a r t e a ep i scopu lu i neun i t din Ardeal Gherasimt Adamovici ( f 1796), s caunu l ep i s copesc a r ă m a s vacan t p â n ă în anu l 1810. In acel r ă s t i m p , nu mai puţin de 12 inşi s 'au a d r e s a t cu rugăr i la cu r t ea din Viena, ca să fie numiţi e p i -scopi . 1 ) Se vede că mitropoli tul sâ rb din C a r l o v i t » v a fi i n t r i ga t şi aci, ca şi la Arad. ca sa pună în scaunu l ep i scopesc p e vre-un ep i scop sâ rbesc , ca astfel să - ş i poa t ă sus ţ inea pu te rea şi influenţa a s u p r a biserici i r o m â n e neuni te din Ardeal , după cum făcură şi an tecesor i i săi în tot veacul al XVlII-lea. Dar unelt i r i le Sârbi lor de a s t ă da tă nu au succes , căci c lerului român neuni t i-s'a da t voie, să-ş i a leagă ep i scop după dor in ţa sa . S inodul e lec tora l s'a ţ inut in T u r d a la 19 Sep temvr ie (1 Oc tomvr ie st. n.) si au fost cand ida ţ i trei ins i : N ico lae Huţovici cu 47 voturi , Vasi le Moga cu 36 voturi şi Nes to r loanovici , egumenu l mănăst i r i i din Kar lovi tz cu 17 voturi . Le-a s u c c e s totuşi Sârbilor, să bage şi aci pe omul lor, despre care ani văzut mai sus , ce pă re re avea Moise Nicoară .

Luând ep i scopu l Vuicanu cunoş t in ţă despre aceea c a n d i -dare , poa t e chiar fiind rugat de Moga , în anul 1811 a ce ru t delà î m p ă r a t u l 2 ) , să n u m e a s c ă pe aces ta de ep i s co p . Desp re Huţovici zice, că es te de tot ne învă ţa t (qui nul la p ro r sus pollet l i t t e ra tu ra ) , nu şt ie numai româneş t e şi, fiind neuni t îndârjit, poa te fi sp re mare s t r i căc iune unirii.

In con t ra lui loanovici scr ie mai pe lung, în pet i ţ ie s e ­pa ra tă , t e m â n d u - s e , se vede , că va fi" numit , fiind sprij init de pa t r i a rhu l din Karlovi tz , pen t rucă e mare d u ş m a n al uniri i . Ca exemplu a d u c e un caz în t âmpla t în comune le R o g o z ' ) şi Pr'e-s a c a 2 ) . Neuni ţ i i au acuza t pe ep i scopu l unit din O r a d e a mare , J. D a r a b a n t , că ar fi silit pe locuitorii acelor două c o m u n e , prin mijloace ne ie r ta te , să t reacă la unire . In u rma aces te i acuze cance la r i a aul ică a t r imis la faţa locului o comis ie , ca

') Dr. I. Lupaş: Istoria bis. a Românilor ardeleni, Sibiiu 1918, p. 153. nota.

%) Două concepte, unul fără dat, şi altul cu dt. 20 Octomvrie 1811. Datul acesta e pus de altă mână şi credem că e greşit, în loc de 1810. Arhivul diecezan, fasc. IV, Nr. 13 -1811.

3) Plasa Ceica. ') Plasa Beiuş.

Nr. 12. C U L T U R A CREŞTINA. _ Pag. 337.

să cerce teze cazul . Membri i comisiei au fost: Con te le Iosif Esz terházy , consil ier regesc , prepozi tu l latin din Oradea mare contele Ga ie t an Sauer , Pe t ru Vidak ep i scopu l Vârşe ţu lu i şi Nes to r Ioanovici . La anche tă , locuitori i au dec lara t , că nu pr in p romis iun i şi volnicii au fost amăgi ţ i ori siliţi să se facă un i ţu fără au fost a t raş i prin d e a s a p red ica re a cuvântu lu i lui D u m ­nezeu , prin Insuş ep i scopu l făcută. (Uniţi au şi r ă m a s p â n ă azi). Aceas ta dec lara ţ ie a lor întru a tâ ta 1-a înfuriat pe N. Ioa ­novici , încâ t a zis că: dacă voi sunteţi creştini, atunci şi Turcii sunt creştini! — F r u m o a s e vorbe, din gura unui călugăr , aspi­rant de v lădic ie!

Fa ţă de astfel de candida ţ i , Vulcanu r e c o m a n d ă pe Vas i l e Moga, d e s p r e care zice, că ştie l imba g e r m a n ă şi maghia ră , a a b s o l v a t filosofia !a catolici , es te om blând şi e priet in cu catol ici i , deci este nădejde că, dacă ar ajui ge ep i seop , nu ar împ iedeca îna in ta rea sf. uniri şi, fiind om cult, şi cu l tura c le­rului său ar înainta . Aceste preveder i ale lui Vulcanu s'au şi adever i t , de aceea scriitorii neuni t i îl si acuză de s l ăb i c iune pe Moga . Aceas ta îi pr iveş te pe dânş i i , insă n ime nu p o a t e lua lui Vulcanu în n u m e de rău, că a dori t să a ibă ca vecin na un agent pe r i cu los al Sârbi lor , cura ar fi fost Ioanovic i . Lupte le fratr icide, p rovoca te în veacul al XVlII-Iea, de agenţ i i Sârbi lor , erau o pildă destul de dure roasă pen t ru mare le român , care era ep i scopu l Vulcanu , ca să-1 î n d e m n e a în lă tura p r i ­lejul şţ r e p e t a r e a lor. I a r pa t r io t i smul lui luminat , de care a da t dovadă puţ in mai târziu, prin sprij inirea luptei a r ă d a n i l o r , c redem că justifică şi expl ică de c juns s tă ru in ţe le sa le în fa­vorul lui Moga.

Pen t ru spri j inul ce i-l 'a dat Vulcanu, ca să a jungă e p i ­scop , Moga, nu numai că i-a fost p u r u r e a ' r ecunoscă to r , da r încred in ţa t fiind d e s p r e b u n ă t a t e a lui. nu a înce ta t a recurge şi mai târziu la sfaturile şi ajutorul dânsului, în multele n ă ­cazuri şi neplăcer i , ce le-a avut delà s trăini şi delà ai să i . Dovadă d e s p r e a c e a s t a ne sunt scrisori le , al căror r é s u m â t il dăm în u rmă toa re l e :

In 4 I anuar ie 1811, d u p ă numirea sa de e p i s c o p , M o g a scr ie lui Vulcanu, mu l ţ ămindu- i pent ru spri j inul ce i-!'a d a t v

pent ru care îi es te p r e a înda tora t , şi nu află cuvinte , ca să - i poa tă de ajuns mul ţ ămi . Insă şt ie, că al tă r ă sp lă t i r e nu pof­teş te , decâ t ca să p o a r t e slujba ce i-s 'a înc red in ţ a t spre s lava iui D u m n e z e u şi b inele neamulu i .

Pag. 338 C U I / T U R A C R E Ş T I N A . Nr 12

Alătură apoi , în copie , s c r i soa rea de felici tare (în l imba datină, dt. 21 Oct. 1811) a cance la ru lu i contele Samui l Teleky , ca re este de na tu ră pr ivată , iar d u p ă c e va primi înş t in ţa re oficioasă, va pleca că t ră Viena t r ecând prin O r a d e a : „spre a mă putea mângâ ia de p rea lumina t a faţă Mării tale şi s fânta d r e a p t ă întru mul ţămi tă şi î n c h i n ă c i u n e a ţ i -o săru ta , spre dă ru i r ea b lagos lovenie i fericite în drum".

De notarul cons is toru lu i , Budai , (uni t!) ar avea mare lipsă, pen t rucă el, Moga, cu învă ţă tu ra , şi ş t i inţa tocmai nu se poate lăuda, da r nu ştie cum îl va pu tea dobând i , căci „s lobozenia" , adecă conced ia rea lui, a t â rnă delà í ezaura ru l Bethlen, care cu greu se va îndura de dânsu l .

Din altă sc r i soare , din 1 Mart ie 1811, a lui Moga , se vede, că Vuicanu i-a r ă s p u n s , dându- i sfatul , ca să meargă cât mai c u r â n d la Viena, luând cu sine şi pe B u d a i . — Insă pe aces ta nu 1-a lăsat cră iescul gubern iu să meargă , ba 1-a_desmântat chiar, şi de a face acel drum. Apoi t rebuie să meargă pe la Karlovetz , pe unde e drumul mai scurt , poft ind aşa şi punga , şi p o r u n c a mitropol i tului de acolo, care de s igur în u r m a ş o a p ­te lor r ă u t ă c i o a s e ale duşman i lo r săi , al căror n u m ă r nu era mic şi unii erau tocmai „grei", avea ceva p r e p u s , că el nu ar fi cu că ldură că t ră religia o r todoxă . împot r iva ace lor duşman i a ş t e a p t ă el t o tdeauna p ă r i n ţ a s c a povâ ţu i r e a ace lu ia , care îi e r a mar mult ca păr in te şi fără de al cărui pa t roc in iu nic icând nu a r fi a juns la t r eap ta arhieriei . Remarcab i l e sunt aces te ş i re din s c r i s o a r e : „Dar şi aceas ta pr icep , că nu atât mie ai vrut a prii, cât neamului nostru, a cărui fericire adânc la inimă îţi stă, sân t înv ins (adecă convins) , de unde şi cunosc aşa numai a-ţi p u t e a fi eu mul ţămi tor , când aş r ă s p u n d e acelui cuge t sfânt şi aş tep tă r i i ce-i fi da t înă l ţa tu lu i nos t ru î m p ă r a t de raine".

Cu greu se pot afla mai f rumoase cuvin te de recunoş t in ţă , decâ t aces t ea !

Delà aces t an începând , nu mai aflăm scrisori delà ep i ­scopul Moga, până în anii 1827—28, m ă c a r că credem, că şi tn acel r ă s t i m p şi, şi mai târziu, vor fi s ch imba t scr isor i , însă c ine ştie pe unde se vor fi ră tăci t , în desele mutăr i şi scor­monir i ale arhivului nos t ru .

In 27 Ianuar ie 1827 Moga t r imi te lui Vu icanu copia p e ­t i ţ ie i , pr in care cere din nou delà împăra tu l , să pe rmi tă , ca sa laru l său de 4000 fl., sau dacă acea s t a ar fi cu nepu t in ţă ,

C U L T U R A C R E Ş T I N A

cel puţin singhili i le î nda t i na t e să i-se p l ă t ească în monetă. conven ţ iona lă . Şi, pen t ru a dobând i rezolvarea favorabilă a r u -gări i , pusă în p revede re de agentul său Fekete , cere şi aju-toriul lui Vu lcanu : „mi los t iveş te - te Măria ta, prin câ tă o s t enea lă , din temeiu l , din care delà ' început t e -a i milostivit spre S m e ­renia mea, a pune un cuvân t bun" .

Pr in sc r i soa rea din 15 Oc tomvr ie 1827 Moga t r imi te lui Vulcanu în copie două scr isori de ale guvernu lu i , una din 9 April ie 1827 Nr. 3062 şi a l ta din 16 August 1827 Nr. 7581 şi r ă spunsur i l e lui la ace le scr isor i , sau , mai bine zis, umi l i ­toare porunc i . Se vede, că lepi scopu l Moga avea mulţ i d u ş ­mani , cari l-au acuza t la guvern cu feliurite abuzur i , în urrha că rora aces ta îi face a sp re impu tă r i şi în te rmini umili tori îi i m p u n e o b s e r v a r e a înd rumăr i lo r şi a ord ina ţ iuni lor ce l e -a pr imit .

Pen t ru aces te năcazur i po rn i t e a s u p r a lui, din par tea celor ce îşi f ăgăduesc fericire din ru ina lui, şi cau tă i zbândă a sup ra sa, cât şi pen t ru al te neplăcer i cari , ca şi un „fa tum r ă u " îşi ba t joc de dânsu l , se p l ânge a m a r lui Vulcanu . Doi nepoţ i iubiţi i-au muri t într 'un an, şi cei mai m a r i : „în r ă s p â r p ro ţ ădă lu i e sc" cu dânsul şi nu îi împl inesc nici o rugare . D a r ceeace mai ta re îl doa re es te , că c ineva i-ar.fi s p u s c ă : „Măria ta ai zis, că m'ai a juta t la viădicie şi eu a c u m a s t r ic Mării tale şi îţi fac ruş ine ! Asta mă bagă chiar în p ă m â n t , soco te sc că a s t a î n s ă m n e a z ă că eu nu m'am ştiut şi nu mă şt iu p u r t a după a ş t e p t a r e a Mării tale , u n d e ţi-ai legat omen ia pentTU mine" .

T o a t e Ie-a făcut în cel mai bun g â n d şi toa te s'au sfetit pe d o s ! I se t rag în tot anul ş a s e mii de zloţi din s imbr ie şi toţi s t r igă, că e t r ăgă to r ! Aces te rele c rede că îi vin delà Saş i , p e n t r u c ă a umbla t să c u m p e r e casă p res te voia lor, s'a je lui t a s u p r a alor ş a p t e judeţe , pen t rucă au voit să ia delà b iser ica din Săl iş te v a m a cea de târg şi a cerut din Iada Saş i lo r bani pent ru z idi rea biser icei din Sebeş . Duşman i i lui de frunte, „auctor i i pr icini i" , c rede că sun t : „Grof Lazar, consi l ier şi in­s t ruc toru l Iui de là şcoa lă , când învă ţa de odată , Pop Şamu, Alexandru Dezsa conzul torul şi Vajda László şi p ro topopu l din Sibiiu, că ru ia nu i-am făcut ficiorul popă îna in tea teo lo­gi lor" . Pe aceş t ia se roagă a îi domol i , s c r i indu- l e că nu e vinovat , da r să se informeze delà ej şi să îi scrie, ce vină îi află, dar să îl şi mângă i e : . M â n g â i e Măria ta sufletul mieu cu,

f a g 340 C U L T U R A CK E Ş T IN A Nr. 12.

o s lovă, nu poţi crede ce mângâ i e r e ar fi ac ia ia stării d e s p e ­r a t e , ce am eu p leca tu l şi împi l a tu l " .

Sc r i soa rea din 1 Decemvr ie 1827 o începe cu vorba la ­t i nă : Incidit în Scil lam qui vuit ev i ta re —, p e n t r u c ă uniţii ÎI acuză că e În con t ra unirei , m ă c a r că nici oda t ă în a şa puţ ină v reme nu s'au unit a tâ tea sate şi nu p r icep că, de nu altă, p roforma t rebu ie să zică şi să facă ceva în potr ivă . De altă pa r t e , n e u ­niţii zic, că el e uni t şi vrea să se u n e a s c ă toţi, pen t ru aceea t r imi te candida ţ i de teologie la Beci (Viena) şi d a c ă se în torc d e acolo îi p u n e profesori de teologie şi p ro topop i , ca mai b i n e să poa tă s ă m ă n a cele învă ţa t e acolo . Alţii zic, că vlădica « hoţ, t răgă tor , mâncă to r , beu to r , nu e ca loan ( ep i scopu l loan Bob , din Blaj) şi, a s c u l t â n d de Vuicanu, a in t rodus curs de mora lă şi d o g m ă şi che l tu ieş te banii s idoxiei cu a lumni i din Viena etc. Preoţ i i , cari numai D u m i n e c a merg la biser ica , de fac s lujba mehan iceş t e , iar p res te s ă p t ă m â n ă îşi văd de lucrul lor, îşi iau p la t a lor: „dela toa tă g a z d a pe an o ferdelă de g râu şi s cu t ea l ă n e m e ş e a s c ă " , iar vlădicului i-se ia de rău , d a c ă p re t inde dela n e o c o n s a c r a ţ i t axa singhil iei în argint , ca ceialal ţ i vlădici .

Pre lângă toa te aces tea necazur i , nu se învredn iceş te a d o b â n d i dela „Măr ia Sa" ( V u i c a n u ) o s lovă de mângâ ie re , d u p ă t ângu i rea sa de mai îna in te , ceeace îl face să îi vină în minte cuv in te le : t e m p ó r a dum fuerint n u b i l a ! Pen t ru a c e e a b ine ar face, dacă ar scr ie consi l ierului Lorentz , sau alt cuiva: „să nu g r ă b e a s c ă cu ruş ina rea vlădicului , prin care să ruşi­nează toa tă ruda (sic!) r u m â n e a s c ă " . Însuş i nu poa t e umb la să se de sv inovă ţ ea scă , l ips indu- i banii , d e o a r e c e , după alte necazur i , şi un boier din ţara r u m â n e a s c ă 1-a înşe la t cu 2000 floreni, l ă sându- i un epitafiu, pen t ru care în toa tă d ieceza nu s e află b i se r ică potr ivi tă şi nici în Blaj, p e n t r u c ă îi n u m a i sat . S'ar n imeri Ia biser ica din Orade , deci să încred in ţeze pre c ineva din Blaj să-1 vadă şi să îi refereze, ca să îi t r imi tă bani i . Se tnnează : „ob ida t s lugă Mări i T a l e " .

Lá aces t e două scr isor i îi r ă s p u n d e Vuicanu în 7 D e ­cemvr ie i 8 2 7 ' ) , a s igu rându- i , că s'a nevoit şi dânsul , cât a putu t , să-ş i d o b â n d e a s c ă cerer i le şi a r ă s p u n s la toa te , câte i-a scr is . E s t e mâhn i t şi dânsu l , pen t rucă nu numa i nu i-au fost împl in i t e cereri le , da r mai t r ebu ie încă şi g o a n e să s u -

*) Conctptul în arhivul nostru.

Nr. 12 C U L T U K A C R E Ş T I N A Fag. 341 .

fere şi clevete să auză , pen t ru câ te s t r ădu ie ş t e pen t ru b ine le eparh ie i .

„Ia tă ce au fost, şi p â n ă as tăz i es te , m o ş t e n i r e a e p i s c o -pi lor r o m â n e ş t i : a d e c ă să răc ie , rău pentru b ine , goane , hule , ca re toa ta nevinovaţ i au t rebui t să le sufere" . Să r abde da r şi dânsu l , p â n ă când t impul va s t r ica „cetatea răutăţii". Din p a r t e a sa, ori când va fi ruga t să îi mi j locească ceva, câ t va pu tea , va face. Epitafiul nu-1 poa t e c u m p ă r a , fiindcă tot ce a re , a des t ina t (sfinţi t) pen t ru d e s c h i d e r e a unor scoale (liceul din Beiuş) .

Intr 'o sc r i soare mai lungă în l imba la t ină, cu dt. 8 F e ­b r u a r i e 1828, Moga încunoş t in ţ ează pe Vulcanu, că sa laru l de 4000 fi. pr imit în valută v ieneză ( m o n e t ă de hâr t i e ) nu îi es te de ajuns, de a c e e a a ceru t delà î m p ă r a t u l , să îi pe rmi t ă a î n c a s s a t axe le s idox ia le delà preoţ i i neoord ina ţ i în m o n e t ă conven ţ iona l ă . Dar , d u p ă c e şt ie , că guvernu l t r ans i lvan es te con t ra r rugămin te i sale, îl roagă , să scr ie consi l ierului Lorentz ceva în favorul său»

Cu dt. 13 Oc tomvr i e 1828 îi r e c o m a n d ă de „ socac i " ( b u ­că t a r ) pe un nepo t al său (numele nu îl spune ) , ca re a învă ţa t mă ies t r i a ( socăc i a ) în Sibi iu la „comand i r genera l " , şi a r dori , s ă ajungă în t r 'un l o t bun , fi indcă în culina dânsu lu i nu are ce lucra .

V.

Spre a se vedea , de câtă s t imă şi cons idere ţ ie se b u c u r a ep i scopu l Samui I Vulcanu şi la bărba ţ i i de s e a m ă de p e s t e Carpa ţ i , l ăsăm să g ră i a scă u rmător iu l in t e resan t d o c u m e n t :

I l lus t r iss imo ac Reve rend i s s imo Domino D o m i n o Vulcanu E p i s c o p Magno Varad iens i .

P rea Sfinţ i te!

R ă s p u n s u l Preasfinţ i i Ta le , delà 3 ale cu rgă toa re i luni, cu care ai binevoi t a mă cinsti la p leca tă sc r i soa rea mea delà 7 ale t recutului Feb rua r i e , am pr imit cu multă bucur ie , şi mi s'a umplu t sufletul de mul ţumi re , văzând că pent ru acel s c u m p enkolpion pairioticesc, de care eu aveam nemărg in i tă dor i re a-1 vedea eşit la lumină, ai fost îngrijit Preasf inţ ia ta, nu cu mai pu ţ ină , r âvnă , a-i în lesni p u b l i c a r e a pr in t ipar , ca să vadă î n t r a c e a s t ă descr iere ; ca în t ro ogl indă, f ieşcare rumân nob i l a .sa or igină şi îna l te le fapte ale s t r ămoş i lo r . 1 ) — 0

') Nu am putut afla, că despre ce carte fi vorba. Dr. R.

Pag. jS42^

Sun t foarte mul ţumi to r P rea t f i n t e Pă r in t e g e n e r o a s e l o r Preasf inţ i i ta le sen t imen tu r i , pen t ru cărţ i le rumâneş t i ce b i n e -voişi 9 dă ru i . Pe aces te cărţi le avem şi noi pe toa te , afară de doă, în t i tu la te „începerea Istorii Rumâneşti cu ajutorul lui Dumnezeu dela anul Domnului nostru Is. Hs. 1575, şi Elementa Linguae Daco-Romane per G. Sinkay.

Pen t ru aces te doă cărţi voiu îngriji a afla ocazie şi vom îndrăzni a ruga pe Prea sfinţia ta, să ni se t r imită , ca să le d e p u n e m în bibl io teca na ţ iona lă , ce s'a în tocmi t acum în K o -legiul din t r aceas t ă Capi ta lă , la care b ib l io tecă , între al te cărţ i , ce se adună în feluri de l imbi, se culeg şi toa te căr ţ i le r u m â ­neşt i , câte s'au t ipăr i t , p â n ă a c u m , p recum şi Manusc r i se l e n a ­ţ ionale , câte se pot gas i .

Aş t ep t ăm cu m a r e bucur i e eş i rea din t ipar a Istorii lui Ş inkai , şi ca să o vedem mai curând s ăvâ r ş i t ă şi cit i tă de mai mulţi rumâni , spre a lor luminare , dor im, să ajutăm şi noi cu ceia ce vom pu tea . De ace ia ne rugăm, să ni se t r imi tă şi noă vre un p r o s p e c t de formatul cărţii şi preţul ei, ca să a d u ­năm şi p'aici câ tva p renumăran ţ i .

Sân t încredinţa t , că pen t ru a s e m e n e a car te mulţi r u m â n i sân t doioşi , şi învredni 'c indu-se a o dobând i , vor fi foarte r e ­cunoscă to r i P r e a sfinţii tale pen t ru s imţi torul ajutor, ce bine ai voit a da, la a ei t ipăr i re .

Cu aces t prilej eu mă soco te sc noroci t , că am d o b â n d i t bucur i a a afla în Prea -s f in ţ i a ta un zelos dor i tor de l u m i n a r e a neamulu i , şi cu tot r e spec tu l r ămân al Prea-sfinţi i ta le

fiu suf le tesc şi p leca t s lugă Bucureş t i Mar t ie 30 1836

ss . Mihail Qhica

încheiere. Din cupr insu l aces tu i s c h i m b de scr isori , a e p i ­s c o p u l u i Samoil Vuicanu cu Moise Nicoară şi cu ep i scopu l Vasi le Moga, se vede, de o par te , luminatul pa t r io t i sm al celui d in tâ iu , care, l ă sând Ia o par te oriş ice p r e o c u p a ţ i e de confe-s iona l i sm, nu a p rege ta t a folosi marea sa t recere la C u r t e a î m p ă r ă t e a s c ă din Viena, spre a ajuta şi mângâ ia pe cona­ţ ionali i săi , în lupte le şi năcazur i l e lor; iar de altă parte,, este de mira t s imţul de recunoş t in ţă şi g ra t i tud ine al ce lor-alalt i doui , fată de mare le lor amic s | binefăcător . Si din toa te cuvinte le şi pu r t a r ea lor ne s t r ă luceş t e , ca o p o d o a b ă su f le ­t ească şi ca o pi ldă foarte v redn ică de u ima t , a r m o n i a şi d r a - -

Nr. 12. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 3 4 3 .

g o s t e a frăţască, de care erau însufleţiţ i şi conduş i , când era vorbă de binele obş t e sc al n e a m u l u i .

D a r din aceea pu r t a r e nobilă şi gene roasă a celor din t r e c u t , se vede mai lămuri t şi mic imea de suflet, a acelor feţe b i se r iceş t i şi puţini mireni or todoxi din zilele noas t re , cari a jungând, prin fericita m u t a r e a vremilor , să vadă, d u p ă vorba ep i scopulu i S. Vuicanu, „stricată cetatea răutăţii", şi să se afle dânşi i în s i tua ţ ie mai favorabi lă , cu totul altfel p r o -cedează , decâ t acei îna intaş i i lor.

D a r — veni-va t impul , când istoria va judeca şi pe cei de azi şi îi va pune în pagini le sa le la locul, ce l i-se cuvine.

Dr. IACOB RADU.

însemnări.

O c o r e s p o n d e n ţ ă d e g a z e t ă , d e a c u m 145 an i d e s p r e v l ă d i c a G r i g o r e M a i o r . Ephemerides vindobonenses, No. XXVI, 27 D e c e m b r i s 1776, p. 217 s u b titlul Hungária, a r e u rmătoru l „ r ipor t" — c o r e s p o n d e n ţ ă :

„Ex locis Transilvaniae finitimis. Cum de iis, qui in T r a n ­s i lvania p rox imis hisce ann i s cum Eccles ia se Cathol ica con-iunxerun t , t am crebri ub ique t a m q u e varii s e r m o n e s se ran tu r , non i n i u c u n d u m f aut ingra tum p l e r i sque fore e x i s t i m a m u s , si nos , qui et p rop te r locorum p rop inqu i t a t em, q u a e c u n q u e ges ta sunt , ce r t i s s imis nunci i s c o g n o v i m u s , et eorum saepe t e s t e s oculat i fuimus, pauc i s earn rem e n a r r a n d a m s u s -c i p i a m u s .

„Ex quo t e m p o r e Gregor iu s Maior a p u d Cathoi icum Va la -c h o r u m popu lum, g raec i s r i t ibus add ic tum, s u m m u m ius o b -t inuit , s ace r hu ius viri a rdor iden t idem divers is in Valachiae t r a c t i b u s nori ex iguum non uni torum Valachorum n u m e r u m ac in tegros et iam in te rdum pagos Ecles iae R o m a n a e r econ-ciliavit. Verum exeun te demum anno preter i to , ac to to hoc , qui nunc labitur, anno m a x i m u m o p e r a e suae fecit p re t ium.

„Anno p rox imo in t ractu Albo- Karol inens i , qui Ep i scopo Satinorum r i tuum Cathol ico paref, s a c r a m exped i t ionem o b e -u n t i b u s nonnu l i s e Clero g r a e c o r u m r i tuum Cathol ico , ac eorum o p e r a m E p i s c o p o e t iam la t inorum r i tuum ad juvan te , 14 Pa roec iae , 18 S a c e r d o t e s , et inco la rum plura millia exiguo u n i u s m e n s i s Oc tob r i s spa t io se Ecc les iae redd iderun t .

Pag 344 C U L T U K A C R E Ş T I N A Nr. 12

„Hoc por ro a n n o E p i s c o p u s Maior f ini t imas nob i s T r a n -s i lvan iae pa r t e s ex C a n o n u m p r a e s c r i p t o inspexi t . Ac p r i m u m qu idem ad t r ac tum Tasnad 16 Iulii perveni t , ad cu ius o p p i d u m Szanto cum ingens S a c e r d o t u m ac popu l i tarn cum Eccleriai R o m a n a coniunet i , quam ab ea se iunc t i vis confluxisset , E p i s c o ­p u s Valach ico s e r m o n e fidei Ca tho l i cae ver i ta tem cer t i s s imi* a r g u m e n t i s demons t r av i t et f i rmisima q u a e q u e ex a d v e r s a r i o -rum er ror i s defensione p r o p u g n a c u l a pen i tu s deieci t , eo s u c -cessu , ut o m n e s opp idan i cum suis S a c e r d o t i b u s intra t r idu i spa t i um ad Ecc les iae a u c t o r i t a t e m redi rent . Horum e x e m p l u m illico opp ida Szanto et Csög, ac relqui eunct i hu iusce t r a c t u s pagi secut i sunt . Adven ieban t eodem t e m p o r e quam p lur imi ex r emot i s s imis T rans i l van i e p a r t i b u s non Catol ic is g r a e c o r u m r i tuum sac r i s addic t i , qui vel illico Ca tho l i cam Rel ig ionem re spexe run t , vel ut E p i s c o p u s ea q u o q u e loca, ex q u i b u s de legaţ i erant , inviseret , enixis p r ec ibus o ra run t . Is vero ex t rac tu Tasnad ad Comi t a tum Kraznensem transi i t . Q u a e ibi , a l i sque in locis c o m m o d o Religionis egerit , q u a m p r i m u m nob i s c o m p e r t a fuerint, p e r s c r i b e m u s " .

(Com. de Dl Q. B. D. - Cluj).

— Să nu se mai găsească şi c o n t i n u a r e a ? (x.)

C u r i a p o n t i f i c a l ă — în ş t i i n ţ a r o m â n e a s c ă . Profesorul de drep tu l ginţi lor la Unive r s i t a t ea din Bucureşt i , Valerian Ursianu, a publ ica t la 1904, în edi tura Alcalay, o car te din spec ia ­li tatea sa, în t i tu la tă : „Despre agenţii diplomatici şi consulari"^

Pe pagini le 15—22 autorul nos t ru se ocupă şi cu s i tua ţ i a Pontificelui Roman în cadre le dreptului in te rna ţ iona l .

Următoare le spicuiri c redem că sunt i n t e re san te . Iată ce spune , în ches t iunea dreptu lu i de a m b a s a d ă aî

Curiei Pontif icale! Ches t iunea aceas ta nu prezenta nici o dif icul tate , câ tă

v reme exista un s ta t pontifical. «Astăzi însă , d u p ă const i tuirea, unităţi i i ta l iene, r ă spunsu l nu poa te fi tot a şa de p r o m p t şi ca tegor ic , d u p ă cum era îna in te de 1870, când pontif icele r o ­man e.ra în a c e l a ş t imp şi un suve ran secu la r " .

Fa ţă cu teori i le unor autor i i tal iani , că exerc ia rea d r e p ­tului de a m b a s a d ă al Curiei Pontif icale s 'ar mai pu tea just if ica as tăzi numai pe urma deferentei guvernu lu i i tal ian, au toru l n o ­stru crede, că „nu numai din punc tu l de vedere is tor ic şi t r a ­di ţ ional , şi abs t r ac ţ iune făcând de imensele servicii pe car i

Ni . 12. C U l / r U K . A CK E Ş T I NA Pag. 345

le-a a d u s şi le va a d u c e omenir i i In vi i tor biser ica catol ică ' ) ) , da r .chiar şi din punctu l de vedere al teoriei dreptului i n t e rna ­ţ ional modern se poa te sus ţ ine , că sf. Scaun p o a t e să t r imită şi să p r imească a m b a s a d o r i , nu numai dela Sta te le , ai că ro r supuş i se cons ide ră ca fii sufleteşti ai sfântului Păr in te , da r şi dela acele guverne , cari do resc să manţ ină b u n e şi amica le re la ţ iuni cu capu l biserici i ca to l ice* .

Ca r ă s p u n s la o altă teză a cărţii s a l e : dacă b i s e r i c a catol ică es te o pu te re şi capul ei un Suveran , şi prin u rmare suscep t ib i l de relaţiuni d ip lomat ice , au toru l nos t ru are un r ă s p u n s , de un pa lp i t an t c reş t in i sm.

El sc r i e : „De sigur, că dela 1871 b iser ica catolică a înce ta t de a

mai fi o pu te re poli t ică şi capul ei un Suveran t e m p o r a l ; a r ă m a s î n să o pu te re morală şi re l igioasă, de care guve rne l e deoseb i t e lo r p o p o a r e — pentru cari rel igiunea este un mij loc pu te rn ic de perfec ţ iune şi de p rogres — nu se pot dispensa, , fără a l ipsi dela da to r ia şi mis iunea lor. D a r se ya z ice : p u ­terea sp i r i tua lă a bisericii şi în spec ia l a pap i lo r es te ea în a d e v ă r o pu t e r e? Cine ar pu t ea să o n e g e ? Afară, b ine în ţe les , de acei p re t inş i filosofi, cari nu văd în om, decâ t mater ie . Noi c redem însă, că pu te rea morală şi sp i r i tua lă este cea mai exce len tă şi mai durab i lă pu te re şi fără care puterea polit ică n 'ar fi, decât forţă şi violenţă , d i so rd ine şi anarh ie . Ce p u t e r e mai mare si mai reală voiţi, decâ t aceea , care a învins cel mai pu te rn ic imper iu din lume şi s'a i m p u s regilor şi d o m ­nilor pămân tu lu i ? Este ceva divin şi providenţ ia l în inst i tuirea, bisericii c reş t ine . Pe când mul te rega te şi imperi i au d i s p ă r u t şi a l teie în locul lor s'au r idicat , b i se r ica c reş t ină stă nec l in­tită, ca un far de g ran i t în mijocul valurilor, cari se r o s togo ­lesc imper iu l său . Dacă biser ica ca tol ică a p ierdut , sau, mai propiu vorbind , s'a curăţ i t de profana şi t r ecă toa rea pu te re

') Aci autorul nostru citează următoarele şire (de interes deosebit, pentru cei, cari nu vreau să priceapă rolul pontificatului roman din veacul mediu!), puse în gura unui alt autor de drept internaţional, autor, de sigur necatolic: H e n r y W h e a t o n , din a sa Histoire des progrès du droit des gens etc. (Leipzig 1865, Tom 1, p. 30): „La monarhi» spirituelle des pon-tifs romains était fondée sur le besoin d'un pouvoir moral, pour tempérer les desordres grossiers de la société pendant le moyen-âge. On peut avec raison regarder l'influence immente de l'autorité papale a cette époque comme un bienfait pour l'humanité. E l l e s a u v a l ' E u r o p e d e la b a r ­b a r i e , et devint le seul refuge contre l'oppression féodale".

Pag 346^ C U L T U R A C R E Ş T I N Ă Nr. 12.

l u m e a s c ă — care de s igur i-a făcut mai mult rău, decâ t bine — i-a r ă m a s pu te rea cea mai p re ţ ioasă şi mai durab i lă , pu te rea morală şi re l ig ioasă , carea a fost şi t r ebu ie să fie sorg in tea divină a exis tente i sa le , că t ră care s'a în to r s si delà care nu t rebuie să se depăr teze , dacă voeşte sä meargă pe ca lea g l o ­r ioasă şi mân tu i t oa re indica tă d e divinul ei fundator : Regnum n e u m non est d e hoc m u n d o . Reddi te quae sunt C a e s a r i s Caesar i , quae sunt Dei Deo" .

La o al tă î n t r e b a r e : dacă s u v e r a n i t a t e a s ta tu lui se poa te conci l ia cu i n d e p e n d e n ţ a şi l iber ta tea biserici i , d u p ă c e ră­s p u n d e afirmativ, autorul conc lude astfel :

„Aşadar guverne le în ţe lep te şi iub i toare de omeni re , nu n u m a i că nu t r ebu ie să împiedece mântu i toa re le sforţări ale biser ici i catolice, de a reduce un i t a t ea de odin ioară în sinul rel igiunii c reş t ine , carea, î m p r e u n ă cu d rep tu l in terna ţ ional , sun t ins t i tu ţ iuni le cele mai p r i inc ioase , pen t ru a prepara în­frăţirea popoarelor şi a face să d o m n e a s c ă p a c e a şi just i ţ ia p r in t re oameni , d a r din contră guve rne l e 6unt da toa re să fa-vor iseze şi să dea tot ajutorul convenabi l Păr in te lu i nost ru suf letesc, pen t ru îndepl in i rea sa lu tare i sale mis iuni .

„Pen t ru scopul aces ta nu în ţe legem, ca regii şi împăra ţ i i să dea concursu l lor mate r ia l pen t ru o cauză sp i r i tua lă , căci d u p ă c u m observa Fenelon: For ţa nu poa te nici oda t ă convinge pe oamen i , ea nu face decâ t ipocr i ţ i !"

D a c ă scrii tori , de va loarea lui Montesqu ieu şi a lui Mi­r a b e a u , cred, că plural i ta tea rei igiuni lor es te un b ine şi un mijloc, prin care ele să se poa tă cont ro la şi cenzura r ec ip ro -c a m e n t e si cu modu l aces t a să se men ţ ină în b u n ă s t a re — autorul nos t ru r ă s p u n d e , î n t r e b â n d u - s e , cu tot dreptul , că a tunc i pen t ruce rel igiunile p ă g â n e s'au c o n r u p t şi au d e g e ­nera t în supers t i ţ iuni g roso lane , în orgii infame şi s c a n d a ­loase , cedând în cele din urmă c reş t in i smulu i? (x.)

M i ş c a r e a c a t o l i c ă în U c r a i n a . Gazete le a d u c ş t i rea că în Ucra ina vec ină cu noi, mai ales în provinci i le Che r son şi T a u i i d a , credincioşi i din multe parohi i cer i n t roduce rea l imbei uc ra in iene în cărţ i le l i turgice şi în expl icarea c a t e h i s ­mului şi în une le locali tăţi preoţi i sunt opriţ i a mai face ru­găciuni în t impul l i turghiei pen t ru pa t r ia rhul rus .

Nu de mul t a avut loc un congres b i se r i cesc la Cherson, sp r e a d i scu ta toa te ches t iuni le şi pen t ru a hotăr î definitiv

î n t eme ie rea biser ici i na ţ ionale , D u p ă două zile de sfătuire c o n ­gresu l a hotăr î t , că b iser ica na ţ iona lă uc ra ineană este n e a t â r ­na tă de Rusia şi uni tă cu P a p a , că s inodul bisericii uc ran iene es te da tor să ascu l te de mi t ropol i tu l uc ra in ian g r e c o - c a t o l i c din- Galiţ ia Mgr. Andre iu Scep tycky , că toa te cărţ i le l i turgice t r ebu ie sc t r aduse prin mijlocirea că lugăr i lor gal i ţ ieni a O r d i ­nului Sf. Vasile. S'a hotăr î t în sfârşit de a se cere spri j inul aces to r că lugăr i , pent ru re înoi rea d isc ip l ine i că lugăreş t i în mânăs t i r i l e din Ucraina .

T o a t e hotăr l r i le aces tea au fost lua te cu unan imi ta t e din pa r t ea ce lor prezenţ i . Pent ru momen t d i rec ţ iunea noii b iser ic i uc ra in iene a fost înc red in ţa t ă ep iscopulu i Alexe din Cherson , un b ă r b a t din cei mai de frunte din ac/eastă ţ a ră , un pa r t i zan conv ins al unirii bisericii din Ucra ina cu P a p a delà Roma.

Se vor uni cu Roma „ p r a v o s l a v n i c i i " şi noi „ d r e p t c r e d i n -cioş i i" vom r ă m â n e a mai depa r t e în — „or todox ie" , din c a u s a

J a t a l u l u i des t in al i s tor ie i ! (x.)

Cărţi, reviste, recenzii. \

Diaconul Dr. Gheorghe Comşa, Predica la Români. Bu­cureşti 1921. Preţul 15 Lei

Dl Gheo rghe Comşa subd i r ec to ru l genera l în Minis teru l Cul te lor şi Arte lor din Bucureş t i , t ipă reş te , în ed i tura Min i ­s terului amint i t , o lucrare vo luminoasă de p e s t e 300 pagin i , a sup ra is toriei predicei româneş t i , din t impur i le cele mai vechi până în zilele noas t re . Autorul a săvârş i t o m u n c ă migă loasă cet ind şi r ezumând cu r ă b d a r e toa te cărţ i le de predici t ipăr i te în r o m â n e ş t e şi câ teva m a n u s c r i p t e , cari i-au fost acces ibi le .

Ca r t ea dsa le poa t e fi astfel cet i tă cu folos şi de p reo ta l ca re v rea să cu leagă m o m e n t e de insp i ra ţ i e şi pilde b u n e pen t ru m u n c a de ves t i tor a cuvân tu lu i d u m n e z e e s c şi poa t e fi u t i l iza tă şi de is tor icul l i terar, ca re va găsi în ea lămuri r i p re ţ ioase .

Cărţi i d. C o m ş a îi l ipseş te metodul sigur, cohe ren ţ a în t re s ingura t ice le capi to le , m ă s u r a d r e a p t ă la f ixarea impor tan ţe i scr ier i lor , de cari se ocupă , etc. L u c r a r e a n 'are apoi . cadre le is tor ice n e c e s a r e şi astfel es te l ips i tă de perspec t ive le largi,, cari să- i dea vieaţă şi ua înţeles mai boga t : e o înş i ra re de t i t luri şi r ezumate , cari îţi face mai mult i m p r e s i a unui c a -

f a g . 348 C U L T U R A C R E Ş T I N A -N'r 12.

talog bogat, decât a unei opere organice şi astfel după cetirea nu rămâi cu o impresie sintetică de ansamblu a evoluţiei

acestei importante părţi de activitate a spiritului românesc, Cu toată stăruinţa autorului, de a fi cât mai bine informat,

i-s'au strecurat totuş şi unele greşeli. Astfel d. p. la pag. 15 spuae că „Tâlcul Evangheliilor'' apărut la Braşov în 1564 este necunoseut şi citează .Bibliografia românească veche' pag. 51 . Dacă ar fi răsfoit „Bibliografia românească ' până la sfârşit ar fi văzut (pag. 516,) că este cunoscut. Dl Iorga în „Istoria literaturii religioase" (pag. 77) publică părţi întregi din el şi despre cuprinsul lui vorbeşte şi Nerva Hodoş în „Prinos lui Stürza" (pag. 245) .—Il ie Iorest n'a fost vlădică dela 1638—43, cum zice autorul (pag. 27), ci dela 1640—43. — Tot aşa este o scăpare din vedere de neiertat, că lui Bunea nu i-s'a dat un loc cât de mic între predicatorii români.

• Altfel dl Comşa, un bun predicator el însuş, este un fanatic al activităţii omiletice a preoţimii. Lipsa unei intensive pre­dicaţi a cuvântului dumnezeesc îi stoarce aluzii şi recriminări juste, iar în . încheierea" cărţii Dsa adresează un călduros apel, cătră toţi preoţii români, îndemnându-i la o puternică şi rodnică activitate de răspândire de pe înălţimea amvonului a adevărurilor creştine. — Reproducem din „încheierea" urmă­toarea pagină, scrisă într'un moment de bună inspiraţie:

„Istoria ue spune, că pe vremea când armata lui N a p o ­l eon I. se afla în Orient, departe de ţară, o m o l i m i cumplită începu să secere fără cruţare pe ostaşii viteazului între viteji. Ofiţerii pretind dela Napoleon să dea ordin de retragere, dar viteazul conducător de oştiri nu arată semne de spaimă, ci străbate cu energie printre rândurile soldaţilor, îi priveşte de aproape, le vorbeşte îmbărbătându-i. Ostaşii văzând îndrăs-neala conducătorului, strigă cu toată puterea; . T r ă i a s c ă î m ­păratul!" Moartea şi boala îşi pierdură atunci puterile şi oştirea s e afla iară gata să înfrunte val-vârtejul obstacolelor viitoare.

„Tăria sufletească a unui Napoleon, nu va putea desigur să se coboare în sufletul fiecărui preot, dacă el nu este preot după rânduiala. Adevăratul slugitor al altarului nu trebuie s i uite însă, că fără tăria sufletească necesară va crea numai reductibilităţi şi într'o bună zi se va pomeni, că nici chiar el nu mai imiteaz* vieaţa lui Hristos.

„Un pictor a făcut o copie, după un tablou al lui Ra­phael. A dona copie nu a mai făcut-o după original, ci după

Nr. 12. CULTURA CREŞTINA Pag. 349.

«tataia copie; a treia copie a făcut-o după a doua, şi aşa mai departe, până ce s'a pomenit că a zecea copie nu mai sămâna de loc cu originalul. Insăş vieaţa preotului va fi supusă unui asemenea procedeu, dacă nu are pururea înaintea sa pe Mân­tuitorul. Urmează, ca preotul să facă pastoraţie individuală, mai ales în oraşe, unde germenii nepăsării religioase încol­ţesc îngrozitor.

„El va avea să stea de vorbă cu părinţii copii lor în che­stiunile sufleteşti, va avea să introducă legătură personală între popor şi slugitorii altarului şi să înlăture bănuiala că face apostolié egoistă, care trezeşte aversiune faţă de tagma preoţească întreagă. Credincioşii se vor năzui atunci, să se preocupe mai serios de problemele religioase şi nu va lipsi din casa lor Cartea Cărţilor, Biblia, care va face obiect de studiu al credinciosului de mâine. Durere, că va trebui timp, până ce vom vedea înlăturate păcatele strigătoare la Cer ale multor cetăţeni şi ale multor fii ai bisericii . Un fior te cuprinde când ceteşti în ziare zi cu zi despre cele mai oribile crime, care au putut fi cândva săvârşite de o mână omenească .

„Dar se va zice, că furturile, jafurile, omorurile sunt ca­zuri izolate. Aşa să fie, dar şi atunci să nu uităm, că ele îşi au cauzele lor, existând factori, cari aruncă aruncă răspun-

• derea şi urmările asupra întregii societăţi. „Preotul român să nu-şi piardă nădejdea, dacă înaintaşii

săi poate nu au fost în toate privinţele Ia datoria lor. Trebuie s i aibe în vedere, că istoria nu a înregistrat, de pildă, pe te ­renul amvonului, toată truda umililor slugitori ai altarului. Au fost de bună seamă cuvântători, de cari istoria noastră nu face pomenire, precum nici despre toţi cuvântătorii de astăzi nu va. aminti istoria viitoare. Dar precum vântul nu zice, că el este rece, şi totuş îl simţim, aşa şi lipsa de devotament şi răceala unui slugitor al Domnului vor avea repercusiune asupra sufletelor păstorite, indiferent de glasul teoriei şi mai ales al istoriei profane, care — poate — nu mult îşi va bate capul să constate, c i decadenţa morală a unui popor este a se atribui şi văduviei amvonului". ( Z p)

»

„Albina", apare zilnic la Bucureşti. O veche dorinţă a bisericii române unite a fost, s i aibă

un ziar co t id ias propriu! ldeea acestui z iar s'a frământat de

Pag. 350. CULTURA CREŞTINA. Nr 12.

10 ani încoace , de la m e m o r a b i l a confer inţă ţ i nu tă in anul 1911, la O r a d e a - m a r e . Un p a s spre a c e a s t a fusese s coa t e r ea „Unir i i" de 3 ori la s ă p t ă m â n ă ; da r glasur i le , ce se ţ ineau lanţ, a r â t a u ;

că nu acea s t a soluţ ie avea să mu l t ămească . „Unirea are să a p a r ă în t impul cel mai scurt , în fiecare z i" , scr ia unul . „Ziarul cot id ian es te as tăzi ind i spenzab i l , ca şi pâ inea de toa te zilele", ser ia a l tu l !

„Va fi Ia min tea oricui , scr ia păr . Agârb iceanu (Unirea Nr. 49 din 1911), că de o gaze tă sc r i să în spir i t c r e ş t i ne sc , de un organ zilnic, avem cea dintâ iu şi cea mâi a r ză toa re l ipsă . El e ch i ema t zi de zi să p icure în sufletul cet i tori lor n o u a c o n v i n g e r e . . . să rupă câ te un pe tec din ha ina de î n t u -ne rec a indi ferent i smului , să pa reze zilnic loviturile, ce vin din pa r t ea d u ş m a n ă . Să a r a t e necu rma t roade le gen iu lu i creş t i ­n i s m u l u i . . . să î m b r a c e în haiiia c reş t ină p â n ă şi not i ţa cea mai mică din g a z e t ă . . . "

D a c ă p â n ă n'a i sbucn i t mare le răsbo iu , a c e a s t a idee nici prin soc ie t a t ea „sf. Uni re" , ca re nu s'a înfiinţat, nici prin in i ­ţ ia t ivă par t i cu la ră , nu s'a pu tu t realiza, pr imul s e m n al de s ro -birii noa s t r e a fost des rob i rea şi din a c e a s t a anumi t ă s ta rer s c o a t e r e a ziarului „Uni rea ca ziar cot id ian . C u m însă aceas t a s'a făcut în t r 'un t i m p , c â n d comunica ţ i a era abso lu t deranjată, , de altă pa r t e n u m a i un centru cu serviciu informativ şi cu celelal te mij loace necesa re fiind a c o m o d a t scoa ter i i unui ziar co t id ian , „Uni rea" a î ncepu t din nou a se s coa t e oda t ă la s ă p t â m â n ă , î rr ipl inindu-şi astfel mis iunea de ziar propr iu al provinciei noas t r e mi t ropo l i t ane !

R ă m â n â n d ia răş desch i să ches t ia ziarului cot id ian , cu a ju­torul bunu lu i Dumnezeu , pe lângă t o a t e greu tă ţ i le , ce erau a p r o a p e de ne înv ins , am ajuns să vedem pr imul ziar cot idian catolic r o m â n s cos în Bucureş t i . De 2 luni de zile ne ba t e la. u ş ă gaze ta „Albina" .

In apelu l ce îl t r imi te redac ţ i a aces te i gaze te , se r e c u ­nosc nea junsur i l e m o m e n t a n e . D a r acolo unde nu se lup tă cu alte mij loace, decâ t cu ale adevă ru lu i , tot începu tu l e greu şi în cad re reduse . La tot cazul, rolul aces tu i z iar d e o c a m d a t ă nu^e, decâ t ace la al micului David în faţa Golia tului , mai b ine zis, a Gol ia ţ i lor !

Ape lu l ' r edac ţ i e i c redem că se va r ă spând i cât mai mult . — Noi î n s e m n ă m aci numa i a d r e s a red. şi adm. care e s t e : Bucureş t i , Str. Bărăţiei 33 şi a b o n a m e n t u l anua l : 180 Lei., (x.)

Blaj. Tipografia Seminaru, jologic greco-catolic.