RECEPTORI ȘI FARMACORECEPTORI

9
RECEPTORI ȘI FARMACORECEPTORI Medicamentele acționează în organism prin intermediul unor anumiți receptori, asupra cărora pot avea efect agonist sau antagonist. Receptorii sunt macromolecule proteice care pot lega în mod specific anumite substanțe formând complexe active biologic. Farmacoreceptorii sunt cei care sunt capabili să primească și să interacționeze cu medicamentele. Capacitatea medicamentului de a se fixa specific de anumiți receptori , poartă numele de afinitate .Pentru ca medicamentul să se lege de anumiți receptori trebuie să aibă afinitate pentru ei . Cu cât afinitatea este mai mică , cu atât trebuie să mărim doza medicamentului. Pentru ca un medicament să producă efect nu este suficient să aibă afinitate ; el trebuie să și activeze receptorul respectiv . Activarea receptorului se numește activitate intrinsecă . . Au dimensiuni mari și prezintă pe suprafață o zonă a cărei conformație sterică se potrivește perfect cu conformația medicamentului . Această zonă poartă numele de situs receptor Există 4 grupe de receptori : - canalele ionice - sunt structuri transmembranare care prezintă în centru un por prin care pătrund ionii în funcție de gradientul electrochimic . Sunt formate din 4-5 subunități care delimitează porul . Fiecare subunitate este formată dintr-o macromoleculă proteică care traversează de 6 ori membrana . Canalele ionice prezintă selectivitate : canale de Na , K , Cl ,Ca . Unele dintre subunități prezintă la polul extracelular situsuri de legare pentru anumite medicamente . De exemplu : canalul de Na are 5 subunități ; două prezintă la polul extracelular câte un situs de care se leagă acetilcolina ; fixarea pe aceste situsuri modifică starea funcțională a

description

referat

Transcript of RECEPTORI ȘI FARMACORECEPTORI

RECEPTORI I FARMACORECEPTORIMedicamentele acioneaz n organism prin intermediul unor anumii receptori, asupra crora pot avea efect agonist sau antagonist.

Receptorii sunt macromolecule proteice care pot lega n mod specific anumite substane formnd complexe active biologic.Farmacoreceptorii sunt cei care sunt capabili s primeasc i s interacioneze cu medicamentele.

Capacitatea medicamentului de a se fixa specific de anumii receptori , poart numele de afinitate .Pentru ca medicamentul s se lege de anumii receptori trebuie s aib afinitate pentru ei . Cu ct afinitatea este mai mic , cu att trebuie s mrim doza medicamentului.

Pentru ca un medicament s produc efect nu este suficient s aib afinitate ; el trebuie s i activeze receptorul respectiv . Activarea receptorului se numete activitate intrinsec .. Au dimensiuni mari i prezint pe suprafa o zon a crei conformaie steric se potrivete perfect cu conformaia medicamentului . Aceast zon poart numele de situs receptor

Exist 4 grupe de receptori :

- canalele ionice - sunt structuri transmembranare care prezint n centru un por prin care ptrund ionii n funcie de gradientul electrochimic .

Sunt formate din 4-5 subuniti care delimiteaz porul . Fiecare subunitate este format dintr-o macromolecul proteic care traverseaz de 6 ori membrana . Canalele ionice prezint selectivitate : canale de Na , K , Cl ,Ca . Unele dintre subuniti prezint la polul extracelular situsuri de legare pentru anumite medicamente .

De exemplu : canalul de Na are 5 subuniti ; dou prezint la polul extracelular cte un situs de care se leag acetilcolina ; fixarea pe aceste situsuri modific starea funcional a canalului : unele medicamente deschid canalul ionic , altele l nchid . Fixarea acetilcolinei deschide canalele de Na ; are loc un influx transmembranar de Na datorit gradientului de concentraie , Na ptrunde n celul depolariznd membrana , producnd excitarea celulei .

Medicamentele care acioneaz prin intermediul canalelor ionice au efect foarte rapid i de scurt durat ; latena este de ordinul secundelor sau milisecundelor .

- receptori cuplai cu proteinele G -sunt molecule care traverseaz de 7 ori membrana celular . ntre segmentele transmembranare 3 i 4 se gsete situsul receptor pentru medicament .Medicamentele acioneaz n funcie de numrul de receptori prezeni n organul respectiv . Cu ct anumii receptori sunt rspndii n ntreg organismul , cu att medicamentul are o multitudine de efecte i este mai greu de utilizat. Dac exist anumii receptori numai n anumite organe, medicamentele corespunztoare vor influena numai acele organe.