Raze de Lumina

28

description

O revista a studentilor Colegiului Biblic Est European

Transcript of Raze de Lumina

Page 1: Raze de Lumina
Page 2: Raze de Lumina

2

Redacţia

RedactoriAlina Farcaș

Eusebiu Vașadi

Secretar de redacțieAlin Bistran

ReporteriMoldovan George

Roșu RebecaAlexandra Antoci

Design graficEusebiu VașadiBeniamin Pipa

Paula EghediStănilă Gheorghe

FotoreporterSonia Solomon

WebdesignMarius Buciuman

Au mai colaborat: Adi Soporan, Bebe Ciaușu, Dorin Rus, Patricia Parciu, Denisa Bulzan, Liviu

Șorea, Rîcu Semion și Alin Ban.

profesori coordonatoriLidia Ban

Cristina OlariuFlorin Iosif

25

18

19

12

22

24

10

9

23

6

Page 3: Raze de Lumina

3

In plină criză financiară acest vers de colindă sună rece și total nepotrivit cu situația de „afară”. Să deschid ușa? De ce? Nu e destul de frig în casă? Deja gripa și-a făcut culcuș confortabil în odaie, pentru ca încălzirea costă parale grele, ca să nu mai vorbim de cea sufletească. Dar să nu deviem. Să deschid ușa? Cui? Nefericiților, cerșetorilor, bețivilor, copiilor înghețați de vreme și soartă? Puținul meu e prea mic, să le dea vecina capra ei.

„Creștine”... Nimeni nu trebuie uitat. Milioanele de români adică. Cel puțin, conform ultimului recensământ. Concluzia logica ar fi: românii sărbătoresc nașterea lui Cristos. Însă miile de afișe cu superofertele de la malluri, interminabilele reclame cu moș Crăciun și Crăciunițe, goana după cadouri și banchetul de cârnați etalat ostentativ în vitrine au statornicit o altă sărbătoare în inima românului: „Nașterea EU-ului!” „EU mă distrez cum pot mai bine, EU mănânc până nu mai pot, EU îmi fac cadouri scumpe pe bani împrumutați sau strânși cu chiu și vai, EU mă sărbătoresc, măcar acum să simt că trăiesc”.

Răsfoiesc paginile Bibliei și înțeleg că acest „EU” are o politică a vieții diferită față de cea a românului. Una scurtă și concisă: „EU” trebuie să moară pentru ca „EL” să se nască și să trăiască în mine. Nașterea Domnului! Iată adevărata sărbătoare. Dumnezeu S-a lăsat încorsetat într-un trup de om, infinitul s-a limitat pentru o clipă, a trăit și a iubit în mijlocul nostru pe toți deopotrivă și asta schimbă TOTUL. Au trecut mai bine de 2000 de ani de atunci și încă nu am reușit să înțelegem că Iubirea e cel mai de preț cadou pe care îl putem primi și oferi Lui, nouă înșine și semenilor noștri. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Lumina a îmbrăcat trup de om, S-a coborât în mijlocul nostru dar nu a intrat în sufletele multora pentru că EU e mai important decât oricine. EU versus EL întruchipat în oamenii de lângă mine. Am confundat lumina cu frigul și stăm cu ușile închise.

Editorial de Alina FARCAȘ

Page 4: Raze de Lumina

De fiecare Craciun suntem bombardaţi cu informaţii ce vor să exprime cu cea mai mare

acurateţe detalii privind evenimentul ce a marcat istoria omenirii - Nașterea lui Isus Hristos.

Există în noi o anumită doză de informaţie pe care o moștenim de la părinţi, bunici sau din

tradiţiile zonei în care locuim, dar și informaţii mai mult sau mai puţin exacte pe care le

preluăm din diverse mesaje din biserică sau din mass-media. Cu aceste informaţii ne-am

obișnuit fără să ne punem întrebarea care este sursa lor, sau altfel spus ce este adevăr si ce

este tradiţie în relatarea Nașterii Mântuitorului.

NU ȘTIM CU EXACTITATE:Data nașterii. Când S-a născut Mesia? Biblia consemnează acest eveniment “în zilele împăratului

Irod” (37 Î.H.– 4 D.H.). Data nașterii e acceptată de multi cercetători undeva în anul 4 sau 6 ÎH.

Orice creștin ar trebui să știe că ziua de 25 decembrie era la origini o sărbătoare păgână închinată

Zeului Soare.

Magii. Câţi au fost? Tradiţia spune trei, probabil după diversitatea darurilor oferite “Pruncului de

curând născut”. Biblia spune că e vorba de “niște magi“.v De unde provin ei? Babilon? Persia? Nu

știm cu exactitate. Cert este că ei veneau din Est, că erau culţi, inteligenţi și generoși.

Că“I-au văzut steaua“ și s-au unit în călătoria lor plină de neprevăzut. Acești oameni știau să

interpreteze vremurile.

CE ȘTIM CU CERTITUDINE:Călătoria magilor era o călătorie prin credinţă și asta ar trebui să inspire orice creștin. E vorba aici de o cale lungă, cu multe

incertitudini, înfruntând pericolul deșertului, reacţia ostilă a lui Irod și chiar și nepăsarea preoţilor.

Scopul călătoriei lor era să se închine Regelui trimis din cer. Ei au cunoscut originea Lui și suveranitatea Regelui regilor.

Scopul umblării noastre pe Pământ n-ar trebui să fie cu nimic mai mărunt decît al acestor înţelepţi.

Ei aveau Lumina lui Hristos ca și călăuză, în bezna nopţii, în plin deșert. Există totdeauna suficientă Lumină pentru

căutătorul sincer după Hristos.

Ei călătoreau împreună. Nimic mai frumos. Asta îi făcea mai puternici, mai siguri și au ajuns să împărtășească nu

doar greul călătoriei ci și bucuria finală, pentru că, ei au găsit ce au căutat. Și “când L-au găsit n-au mai putut de

bucurie și I s-au închinat. “

Blaise Pascal este încă relevant și ne motivează pe noi azi prin afirmaţia sa: “Să-nvăţăm de la înţelepţi. Înţelepţii încă Îl mai caută.

de Florin GHIURĂUProrectorul CBEE

Page 5: Raze de Lumina

5

“Mulţi acuză Crăciunul că ar fi prea violent, prea generator de sentimente negative...”

Dacă Isus nu s-ar fi născut, tânărul tâmplar Iosif nu ar mai fi avut îndoieli cu privire la fidelitatea logodnicei sale şi nu ar mai fi simţit nevroza gândului că numele lui va fi, mai mult ca sigur, prilej de batjocură şi ironii sociale.

Dacă Isus nu s-ar fi născut, fecioara din Nazaret nu ar mai fi trebuit să suporte greul călătoriei, ca femeie însărcinată, din Nazaret până la Betleem. Ar fi fost scutită de grija căutării unui loc de adăpost în care să nască şi de durerile naşterii, chiar şi în cazul ei, mama pământească a lui Isus.

Dacă Isus nu s-ar fi născut, păstorii de lângă Betleem şi-ar fi văzut liniştiţi de somnul lor dulce. Și Irod cel Mare nu ar mai fi ordonat uciderea cu cruzime a pruncilor.

Naşterea lui Isus este mai mult decât o „pierdere”, este un CÂŞTIG imens!

Iosif, tâmplarul şi fecioara Maria au devenit familia responsabilă de aducerea pe lume, de creşterea şi educarea Prinţului ceresc.

Păstorii şi magii au avut unica şansă oferită muritorilor de a-L vedea pe Mântuitorului lumii abia născut.

Familiile îndurerate din Betleem au dobândit, prin naşterea lui Cristos, şansa de a se bucura de copiii lor pentru eternitatee, prin darul mântuirii oferit de naşterea salvatoare a lui Isus. Lumea întreagă a primit, în Cristos, darul speranţei.

Împreună cu îngerii, să proclamăm şi la acest Crăciun: „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!” (Luca 2:14).

în tre

Nașterea lui Isus

câștig șipierdere

Şi totuşi...El s-a născut!

de Dorin RUSProfesor CBEE

Page 6: Raze de Lumina

6

De multe ori m-am gândit la următorul lucru: Dacă Isus ştia ce o să I se întâmple pe pământ, dacă ştia că o să fie

primit cu oastilitate şi că, în cele din urmă, va fi ucis, de ce a acceptat să vină pe pământ? Răspunsul Sfintelor Scripturi este mai mult decât edificator: Pentru că aici jos erau cei care aveau să-I devină fraţi, erau cei pe care îi iubea şi pe care Tatăl voia să-i transforme în copii ai Săi. Pe scurt, pentru că nu exista altă cale de a ne mântui.

Îngerul care a anunţat minunata veste a naşterii Pruncului Divin, şi-a rezumat tot mesajul în următoarea frază: „Astăzi vi s-a născut un Mântuiror, care este Cristos, Domnul” (Luca 2:11). Dincolo de predicile meşteşugit alcătuite şi de colindele pe care le vom auzi în această perioadă, de brazii, beteala şi instalaţiile de lumini pe care le vedem la tot pasul, mesajul care contează cu adevărat este acesta: Ni s-a născut un Mântuitor! Îngăduiţi-mi să împărtăşesc cu voi ce înseamnă lucrul acesta.

1. Mântuirea este expresia dragostei lui Dumnezeu pentru oameni.

Mă gândesc dacă nu cumva în momentul acela de kenoză, de dezbrăcare voluntară a Domnului de gloria cerească (cf. Filipeni 2:7), nu o fi venit cumva vreun înger mai curios să-L întrebe: „Stăpâne, eşti sigur că vrei să cobori acolo? Ştii că părinţii Tăi pământeşti vor fi nişte oameni săraci şi needucaţi, care nu-ţi vor putea pune la dispoziţie lucrurile pe care ţi le-ai dori? Ştii că la naşterea Ta oamenii nu Te vor primi în casele lor, că Te vei naşte în gerul nopţii într-un grajd care miroase urât şi o iesle va fi leagănul Tău? Ştii că nu vei deschide bine ochii pe pământ şi un rege însetat de putere te va privi ca rival şi va voi să Te omoare? Ştii că atunci când le vei vorbi oamenilor nu Te vor înţelege şi vor vrea să Te ucidă cu pietre chiar în locul tău de baştină? Ştii că aceia la care mergi să-i mântuieşti nu Te vor primi? Ştii că nici cei din casa Ta, fraţii Tăi şi surorile Tale, nu vor crede în Tine? Ştii că prietenii Tăi cei mai buni se vor lepăda de Tine când vei avea mai mare nevoie de ei, că unul dintre cei pe care îi vei iubi cel mai mult, Te va trăda? Ştii că oile rătăcite pe care vrei să le aduci în staulul ceresc se vor răzvrăti împotriva Ta şi Te vor da la moarte? Ştii că omul pentru care Tu vrei să mergi jos te va bate cu palmele peste această faţă de Dumnezeu şi va ara cu biciul pe spatele Tău? Că te va atârna pe o cruce şi va scuipa pe Tine? Ştii toate astea?” „Da!”, trebuie să-i fi răspuns Cel veşnic, Cel fără început şi fără sfârşit. „Şi tot mai vrei să cobori acolo?” „Da, pentru că acolo sunt cei pe care-i iubesc. Nu există altă cale de a-i împăca cu Tatăl. Trebuie să cobor acolo”. Mântuirea este expresia dragostei lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Nu este ceva ce ni s-ar fi cuvenit, ci este expresia cea mai plenară a dragostei lui Dumnezeu pentru noi, de aceea, cel

de Bebe CIAUȘUProfesor CBEE

)

Page 7: Raze de Lumina

7

mai înţelept teolog care a trăit vreodată spune: „Căci prin har – prin bunătate dumnezeiască – aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni!” (cf. Efeseni 2:8-9). Dacă ai fost mântuit, dacă Duhul Sfânt a făcut minunea naşterii din nou în viaţa ta şi dintr-un păcătos a făcut un sfânt, nu este pentru că ai meritat lucrul acesta, nu este pentru că ai căutat aşa ceva, nici pentru că ai ales asta, ci este pentru că Dumnezeu te-a iubit. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viţă veşnică” (Cf. Ioan 3:16).

Niciodată pământul nu a primit o veste mai bună ca aceasta: că Dumnezeu încă ne mai iubeşte, că încă nu ne-a uitat şi nu Şi-a întors faţa de la noi. Dar dă-mi voie să te întreb: Această Veste Bună, care pentru mine sună extraordinar, este bună şi pentru tine? Ţi s-a născut şi ţie un Mântuitor? Această veste este extraordinară, dar dacă nu o iei în seamă pentru tine poate fi cea mai teribilă veste, pentru că Acela care a venit ca Mântuitor, într-o zi va fi Judecătorul tău.

2. Mântuirea este expresia condamnării păcatului nostru.

Mântuirea este în sensul ei cel mai deplin, purtarea păcatelor noastre de către Domnul Isus. El, Cel sfânt, Cel fără de păcat, a trebuit să Se încarce cu toată mizeria fărădelegilor noastre. El, Cel binecuvântat, S-a făcut blestem pentru noi. Deşi apropiaţii L-au numit „Învăţător”, Îngerul nu a spus: „Iată vi s-a născut un Învăţător!”, pentru că nu aceasta a fost cea mai mare nevoie a noastră. Ci el spune: „Vi s-a născut un Mântuitor!”, pentru că Dumnezeu a ştiu că mântuirea este cea mai mare nevoie a omenirii.

Ştiu că ai nevoie de mântuire mai mult decât orice. Ştiu că ai nevoie de iertare, pentru că Sfânta Scriptură ne spune că toţi oamenii care trăiesc fără Dumnezeu sunt „păcătoşi şi lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (cf. Romani 3:23) şi, prin urmare, pasibili de moartea eternă. Dar Isus a venit să poarte păcatul tău în trupul Lui pe lemn. El a fost condamnat în locul tău. Lasă-L să-ţi fie Mântuitor!

3. Mântuirea este expresia transformării păcătoșilor în copii ai lui Dumnezeu.

Domnul Isus Şi-a descris misiunea în felul următor: „[...] Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (cf. Luca 19:10). El a venit să transforme viaţa noastră; nu doar să o facă mai bună, ci să o schimbe radical. Când i-a vorbit lui Nicodim, Domnul Isus a asemănat acest proces al transformării cu o renaştere, şi atât de şocant a sunat pentru Nicodim încât a spus: „Cum se poate să mă nasc din nou, eu om bătrân? Să intru iar în pântecele mamei şi să mă mai nasc odată” (cf. Ioan 3:4). Pavel spune şi el în cea de-a doua sa epistolă către corinteni că aceia care sunt transformaţi de Domnul Isus devin făpturi noi (cf. 2 Corinteni 5:17). Nu doar cârpite pe ici pe acolo, ci transformate întru totul.

Sunt foarte multe exemple în Biblie de oameni care au mers la Domnul Isus ca să fie vindecaţi, să li se îmbunătăţească viaţa, dar El le-a dat mult mai

mult decât aşteptau ei, le-a dat mântuirea. Un exemplu foarte relevant este cel al femeii aceleia bolnave care a venit pe dinapoia Domnului ca să se atingă de haina Lui, sperând că se va face bine (vezi Luca 8: 43-48). Isus a văzut-o, i-a văzut credinţa şi i-a spus: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace!”

Un om sărac a mers la un rege ca să ceară milă, şi când l-au văzut soldaţii l-au luat cu aroganţă de umeri şi l-au aruncat în faţa regelui. „Împărate, nenorocitul acesta vrea să-ţi ceară de pomană!” Tăcut, regele a băgat mâna în pungă şi a scos câţiva galbeni pe care i-a întins săracului. Toţi au rămas uimiţi. „Împărate, de ce i-ai dat atât de mult? Era suficient să-i dai câţiva bani de bronz, nu de aur. E prea mare darul tău iar el nu este demn de o aşa mărinimie”. Împăratul a răspus: „I-am dat un dar demn nu de el, ci de mine”.

Când Domnul Isus a coborât pe pământ, a venit să ne aducă un dar demn de Dumnezeu, pe care niciunul dintre noi nu-l merita. Unii I-au cerut vindecare, dar El le-a dăruit iertare. Alţii au venit să le îmbunătăţească viaţa, dar Isus le-a transformat-o. Acesta este mesajul acestei extraordinare sărbători: Isus vrea să îţi fie mântuitor. Vrea să-ţi schimbe viaţa. Naşterea lui Isus a fost evenimentul focal al istoriei, dar dacă nu este şi evenimentul central al istoriei vieţii tale, nu ai nici un câştig. Lasă ca Vestea Bună anunţaţă de înger să fie bună şi pentru tine. Lasă-L pe Cristos, Domnul, să-ţi fie Mântuitor.

Page 8: Raze de Lumina

8

de Rebeca ROȘU

Persecuția este un cuvânt despre care am auzit și vom auzi în continuare.Chiar Biblia ne spune că cei care vor să trăiască o viață de evlavie vor fi prigoniți. Noi românii ne bucurăm de libertatea de a ne putea exprima liber credința, dar nu toți credincioșii din lume au această libertate.

Anul 2011 a continuat cu persecuția creștinilor din întreaga lume și vom vedea țările unde aceștia sunt persecutați. La începutul acestui an, organizația Open Doors a publicat o listă cu 50 de țări în care creștinii sunt persecutați. Pe primul loc, pentru al noualea an consecutiv, se află Coreea de Nord. Din primele zece țări, opt sunt islamice. Dintre ele menționăm: Arabia Saudită, Afganistan, Somalia și Iran, țară în care persecuția a crescut semnificativ în acest an, trecând de pe locul 17 pe locul opt. China se află pe locul al 16-lea, India ocupă locul 22, iar pe ultimul loc se află Malaezia și Rusia.

Cercetătorul David Barrett arată în cartea sa, “World Christian Trends AD 30-AD 2200” că până acum în lume sunt 70 de milioane de martiri. În primul deceniu al acestui secol, numărul celor care au murit din cauza credinței lor este de 160.000 şi în al doilea deceniu este estimat la aproximativ 105.000. Asta înseamnă că un creștin este omorât la fiecare cinci minute.

Persecuția nu ține cont de statutul social, sex sau vârstă. Creștinii sunt bătuți și amenințați să renunțe la credința lor, iar nu puțini sunt cei care sunt omorâți.

Credința mai presus de familieYing, o tânără de 21 de ani din Myanmar s-a convertit de un an de zile de la budism la creștinism, după ce a auzit un evanghelist vorbind despre Isus. Pe data de 19 septembrie a fost închisă în casă de către familia ei și amenințată că va fi dezmoștenită, bătută și i se va lua orice suport material, inclusiv hrana, dacă nu renunță la credința ei. Ying nu a acceptat cererile lor și a fugit de acasă, potrivit site-ului thevoiceofthemartyrs.com

Decapitat la 17 aniAdolescentul de 17 ani, Guled Jama Muktar, s-a mutat de trei ani din Kenya în Somalia împreună cu familia sa. După ce a fost urmărit mai mult timp de extremiștii Al-Shabab aceștia au intrat în casa adolescentului în dimineața zilei de 25 septembrie, după ce părinții lui au plecat la muncă și l-au decapitat pentru că era creștin, potrivit Compass Direct News.

Deportat din cauza unei BibliiAcuzat că împărtășește credința creștină într-o țară musulmană, indianul Shijo Kakkattu de 30 de ani, profesor la o școală din Maldive, a fost deportat pe data de 14 octombrie, după ce poliția a găsit în casa lui o Biblie, iar pe calculatorul școlii unde acesta lucra a descoperit material creștin, conform Compass Direct News.

Persecuția nu va înceta niciodată. Tu poți să te rogi mai mult pentru cei care sunt persecutați și să fii alături de ei în acest fel.

Page 9: Raze de Lumina

9

Cecilia Trușcă are 32 de ani și este din București. Este misionară în India de patru ani și merge acolo câteva luni pe an în funcție de cât îi permite viza.

În India slujește la Școala de Ucenicie (Discipleship Training School) prin Intermediul Misiunii “Tineri pentru Misiune” (Youth With a Mission), care se găsește în orașul Batna.

Acolo a fost și în acest an șase luni, din aprilie până în octombrie. Iată câte ceva din ce a experimentat în această perioadă: “Eram pe scaun în fața casei cu chitara și am început să cânt. În depărtare am văzut vreo zece femei care veneau spre mine. S-au apropiat și ascultau ce cântam. Au venit să mă vadă, căci pentru ele era prima dată când vedeau pe cineva străin. Le-am invitat mai aproape și am dat mâna cu ele. Erau așa de bucuroase. Cu ocazia asta le-am cântat ceva în hindi și le-am spus despre Isus. După două zile, alt grup de femei a venit să mă vadă. Le-am vorbit din nou despre Domnul Isus. În altă zi câteva dintre ele mi-au cerut să le învăț să se roage. M-am bucurat așa de mult. De asemenea m-au vizitat și mulți copii, iar spre sfârșit patru fete au venit și m-au rugat să le învăț engleză. Așa că am început să predau și câteva lecții de engleză, înainte de a mă întoarce în țară. Acum aceste cursuri sunt predate în continuare de colegii mei care au rămas acolo.

Am văzut cu ochii mei acest verset din Isaia 55:5 “Într-adevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfîntul lui Israel, care te proslăveşte.” Orice cuvânt al Domnului, El îl implinește. Ceea ce Domnul mi-a arătat în acest orășel Mahua m-a întărit mult și am înțeles încă o dată că trebuie să cer lucruri mari de la El pentru că este cu adevărat un Dumnezeu mare și Atotputernic.”

Putem vedea cu toții că nu trebuie să începem prin a face lucruri extraordinare sau ieșite din comun. O lucrare mare începe de la lucruri mărunte făcute cu multă pasiune și dedicare.

de Rebeca ROȘU

Sunetul chitării

Page 10: Raze de Lumina

10

Drag student,Știu că noi doi nu ne-am întâlnit vreodată și este posibil să nu fi auzit de mine. Un simplu click revelează faptul că numai în SUA există 110 persoane care mai poartă numele meu: John Stott. Probabil pentru tine este doar o statistică banală. Însă, această scrisoare îți este adresată personal, pentru că vreau ca povestea mea să prindă contur în inima și-n mintea ta. Nu un număr, ci o realitate. Călătorește cu mine în timp, până în 27 aprilie 1921...

Povestea mea începe într-un cartier londonez. Nu am spațiul necesar și probabil tu nu ai timp pentru a citi povestea vieții mele, iar acesta nu este scopul scrisorii. O astfel de abordare ar fi nejustificată. În schimb, vreau să îți argumentez câteva dintre evenimentele din viața mea.

Să începem prin a-ți spune că la vârsta de 17 ani viața mea a luat o turnură diferită: L-am primit pe Isus ca Domn și Mântuitor. De ce? Mi-am dat seama că păcatul și conceptul de a fi un copil al lui Dumnezeu sunt incompatibile. Acestea două se pot intersecta ocazional, dar nu pot conviețui în armonie. Realizez că acest pas simplu a schimbat total direcția și calitatea vieții mele.

După ce am studiat la două colegii din Cambridge, am fost ordinat în anul 1945 în biserica All Souls, unde ca și copil obișnuiam să terorizez fetele de la școala duminicală cu pistoale de jucărie. Această biserică a fost locul unde am crescut și în care mi-am petrecut aproape întreaga viață. Cei din jur m-au descris ca o persoană cu o teologie inovatoare. De ce? Îți dau un sfat, pe care l-am pus în aplicare în propria-mi viață. Ca tânăr student, te îndemn să îți disciplinezi mintea și să lucrezi mereu

pentru a-ți alinia gândirea la adevărurile Scripturii. Este posibil să înțelegi lumea numai în lumina învățăturii Bibliei despre

Dumnezeu și umanitate.

de Nane BREHA

Page 11: Raze de Lumina

11

De aceea, realizând impactul pe care îl are gândirea creștină supusă adevărului biblic, am înființat Langham Partnership International. Scopul acestei lucrări a fost de a echipa predicatorii, de a susține gânditorii credinței creștine în formarea lor și de a oferi literatură la prețuri reduse pentru pastori. Însă, mai presus de toate doctoratele, școlile sau proiectele în care am fost implicat, am pus un mare accent pe nevoile sociale și economice. În anul 1960 am călătorit în țările Lumii a Treia, și am văzut sărăcia din America Latină, Africa și Asia. A devenit clar pentru mine că Marea Trimitere includea nevoile practice ale vieții de zi cu zi. Sunt date două porunci: iubește-ți aproapele și mergi și fă ucenici. Care este relația dintre acestea? Unii dintre noi ne comportăm ca și cum ar fi identice, deci dacă am împărtășit Evanghelia unei persoane, considerăm că am îndeplinit responsabilitatea de a o iubi. Dar nu. Marea Trimitere nici nu explică și nici nu suspendă Marea Poruncă. Dacă ne iubim cu adevărat aproapele, cu siguranță ar trebui să îi împărtășim Evanghelia. Dar dacă ne iubim cu adevărat aproapele, nu ar trebui să ne oprim aici.

Sunt atâtea sfaturi pe care aș putea să ți le dau, dar fiecare om are limitele sale. Pe data de 27 iulie 2011 eu mi-am încheiat povestea. În acel moment nu a mai contat faptul că am fost printre cei 100 cei mai influenți oameni ai lumii, nu a mai contat că am scris peste 50 de cărți, sau că am avut șase doctorate. Nici măcar nu a avut vreo importanță afirmația conform căreia am fost un arhitect al evanghelismului secolului al XX-lea care a modelat credința unei generații. Ești îndreptățit să te întrebi ce a cântărit cel mai mult în acea zi de iulie. Tinere, vreau ca și tu să poți rosti împreună cu apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:7).

Simplu. În acea zi nu va mai conta altceva...

Page 12: Raze de Lumina

12

Nu, nu suntem în India, ci în România zilelor

noastre. Mai exact în judeţul Bihor, satul Săcuieni

locuiește o familie formată din doi părinţi și nouă

copii, care își duc viaţa de zi cu zi într-o mizerie de

nedescris. În casa în care stă această familie nu

ar putea sta nici măcar niște animale. Casa este

construită din chirpici, fără niciun strat protector,

astfel că fisurile sunt atât de mari încât îţi permit

să vezi ce este dincolo de zid, deși dincolo de zid

nu prea ai ce vedea. Când pătrunzi în casă nu poţi

vedea mai mult decât un pat, o sobă, un dulap și

vreo câteva găuri destul de mari prin care pătrund

în casă frigul și șobolanii. Camera în care își duc

traiul cei unsprezece nu are decît 4/4 m și toţi se

înghesuie să încapă într-un singur pat pentru a

putea dormi. Mai mare este durerea când îi vezi

pe cei mici desculţi, costelivi, flămânzi și morbizi.

Mănâncă și ei ce apucă și când apucă. De exemplu

cel mai mic dintre copii se născuse cu 3,5 kg și

peste un an ajunge să cântărească doar 5 kg.

Studenţii de la CBEE au auzit despre acest caz de la

un reprezentant al serviciilor sociale și au decis să

se implice pentru a porni o campanie de ajutorare

a acestei familii. Pericolul consta în faptul că dacă

nu reușeau pînă la o anumită data stabilită să facă

rost de banii necesari pentru a face rost de o casă

mai mare cu condiţii decente de trai, statul urma

să-i ia pe acești copii și să îi plaseze la o casă de

copii. În mai puţin de două luni s-au strâns banii

necesari pentru o casă cu utilităţi, curte și grădină.

Mai mult, s-au adunat atât de multe lucruri, încât și

alte familii vor putea fi ajute.

Se pare că în unitate putem schimba lumea din

jurul nostru, puţin câte puţin, ca să cinstim Darul

nespus de mare ce ni s-a dat.

de Simeon RÎCUși Alin BAN

Page 13: Raze de Lumina

13

Bunătatea. Am căutat-o prin toate cotloanele inimii și n-am găsit-o.

Fără de ea n-am nicio șansă la Poarta dinspre eternitate. Ce-i drept,

acolo se mai cer și alte virtuţi. E bine a le dobândi pe rând deoarece

așa cum crede și proverbul alergarea după prea multe în același timp

se poate transforma într-o mare pierdere. Mi-am adus aminte că stă

la pragul ușii Sfânta Sărbătoare a Nașterii Mântuitorului sau cum I se

spune popular, Crăciunul, golit de sensuri, și cum nu se cade a o lăsa

să aștepte am poftit-o înăuntru. Oricând poţi afla un sfat de la oricine.

Așa că ce mă costă o părere în plus. Cum Sărbătoarea era istovită

de atâta colindat prin lumea largă am lăsat-o să-și dreagă sufletul.

Căldura din casă a moleșit-o într-atât încît a adormit pe dată. Unde

mai pui că toată nerăbdarea mea mă aruncă cum sare tăciunele din

foc în frigul nopţii. Trecătorii grăbiţi îmi dădeau ghes. Un amestec

de colinde, mirosuri de bucate proapăt scoase din cuptor și daruri

pluteau îmbietor prin veranda pleopelor mele. Milosteniile erau la ele

acasă. Ba cum stam cu ochii-n lună m-am pricopsit cu un cozonac

cu nucă și o bancnotă pe care în zadar am încercat s-o returnez

proprietarului. Câtă filantropie. Pe bună dreptate, luna decembrie

mustește de acte caritabile ce iau naștere în inimi pline de bunătate.

Ăsta să fie secretul? Atunci subscriu să se introducă de la anul ce va

să vie calendarul compus din douăsprezece luni de Decembrie. Poate,

cine știe, așa o vom putea sechestra. Au încercat și alţii s-o ţintuiască

în cuie dar n-au reușit, îmi împrospătă memoria Sărbătoarea trezită

de insistenţa mea fără de preget. Care va să zică bunătatea e una

singură. N-are nici fraţi, nici surori gemene, nici verișoare? Nici, nici,

mă repezi Sărbătoarea. Unul singur este plin de bunătate și El poate

da oricui dorește atât cât să-I fie de folos într-o viaţă de om. O vei

găsi dacă o cauţi cu tot dinadinsul atunci când vei putea distinge

sărbătoritul din Sărbătoare. Atunci căutările tale vor avea un sfârșit.

Doamne descoperă-mi-te așa încât să nu-mi mai irosesc vremea în

căutări fără sens.

de Iulia TUNS

DECEMBRIE

Page 14: Raze de Lumina

14

La noi în țară există o vorbă: te grăbești ca fata mare la măritat - și culmea e că tot mai puține sunt cazurile acestea.

Căsătoria a devenit un fel de tradiție, un clișeu, o obligație, un moft, un mod de a-ți aranja starea financiară.

Societatea în care trăim se deteriorează din ce în ce mai mult, îți cere să renunți la copilărie tot mai timpuriu dar nu îți spune că trebuie să te maturizezi sau ce presupune acest lucru. Se ocupă de forma finală dar nu şi de fond. Avem astfel o societate de copii-adulți, persoane care fug de responsabilități și caută doar propria plăcere.

Așa de decăzută e situația încât afectează lumea creștină. Auzi tot mai mulţi părinţi creștini încurajându-și copiii să nu se căsătorească repede, ci să-și caute pe cineva înstărit dar nu cumva să nu se oprească la o singură persoană „pentru că nu se știe pe cine s-ar putea să întâlnească mâine’’. Nu prea se pune problema pocăinței, important e să fie sănătoși.

Alții în schimb, își încarcă mintea cu filmele de la Hollywood și tot ce înțelegi din dragoste și relații e o lume idilică a sentimentelor și propriei satisfacții.

Sentimentele, un alt factor puternic emancipat în societatea creștină a secolului XXI. Dacă îl simți pe Dumnezeu înseamnă că e cu tine, dacă nu-l simți, probabil s-a săturat de tine şi te-a părăsit. Aceeaşi mentalitate se aplică şi în relaţii: dacă simți că cealaltă persoană te iubește așa cum vrei tu, percepi acel lucru ca fiind real, dar când nu îţi împlineşte aşteptările te gândești că totul a fost o amăgire. În schimb așteptările acestea sunt formate de părinți, televizor, societate.

La biserică li se predică tinerilor abstinența, dar despre

căsătorie nu se spune nimic, lăsăm mentalitatea societății

să ne definească, sau mai bine spus, să ne deformeze.

Sunt predicatori care spun că Dumnezeu a instaurat căsătoria tinerilor pentru a rezolva

problema hormonilor care se resimte mult mai puternic la această vârstă. Nu cred că sexul poate să asigure longevitatea și fericirea unei tinere familii.

Dumnezeu nu face clasificări după vârstă, înălțime, greutate, inteligență în domeniul alegerii partenerului. Ceea ce dorește clar Dumnezeu este „Să nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși”. Adică cei doi trebuie să fie creștini născuți din nou care să aibă o relație vie cu Dumnezeu.

De aici încolo vârsta, culoarea părului, mâncarea preferată, starea financiară etc. revin preferințelor personale și a compatibilității celor doi. Din umblarea zilnică cu Dumnezeu vine şi călăuzirea alegerii persoanei potrivite, care te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti.

Am fost dintre acei care au sustinut căsătoria din tinerețe dar am ajuns să înțeleg că nu există o vârstă a fericirii matrimoniale, această fericire vine din a-L iubi pe Dumnezeu și din a învața să iubim ca El, din sacrificiul personal și din asumarea responsabilităților întemeierii unei familii. Nu sunt din tabăra celor care susțin căsătoria pentru a evita sarcini nedorite, și nici din a celor care amână căsătoria pentru că niciodată nu se simt suficient de pregătiți pentru acest pas.

Cred că cele două persoane din momentul în care au înțeles că trebuie să-și asume anumite responsabilități și sunt dispuse să renunțe la ele însele și vor să învețe să iubească ca Dumnezeu, se pot căsători și pot crește mai departe împreună.

SAUde Eusebiu Vașadi

Page 15: Raze de Lumina

15

Am încercat să dezlegăm misterul împreună cu oameni trecuți prin viață, pentru care căsătoria nu mai este doar un episod de poveste, ci si un exercițiu de maturizare. Mai întâi două cupluri, apoi

un psihoterapeut, un pastor, un profesor si un lider de tineret.

Cătălin Lup din Cluj avea 20 de ani, era un student compozitor

visător. Ramona, tot 20. Era venită din Moldova în Cluj pentru

studii.

Amândoi mergeau la aceeași biserică și la aceeași facultate. S-au îndrăgostit, iar după o lună Cătălin a cerut-o de nevastă.”Ea a fost destul de șocată”, spune Cătălin, dar a spus ”Da”.

De atunci au trecut 7 ani. Au doi copii: Levi și Neemia. Ei spun că atunci s-au găsit și că nu mai avea rost să amâne, după cum declară Ramona ”orice relație ce nu are un final scurt… nu merită”. Problemele de căsnicie nu bat la ușă, ci intră nechemate. Problemele de acomodare sunt primele pe listă. Cătălin și Ramona ne spun că la acest subiect ar putea scrie o carte, în schimb cel mai greu an al căsniciei lor a fost primul an, atunci s-au format unul pentru altul cât alții într-o viață. Ei spun că asta a fost voia lui Dumnezeu pentru viața lor și că dacă ar fi să dea timpul înapoi nu ar schimba

absolut nimic. Cătălin spune că “ maturitatea spirituală își spune cuvântul aici și nu vârsta”.

Alin și Hilda Fabian sunt din Oradea. S-au cunoscut în biserica

în care el slujea ca și pastor de tineret. Alin avea 31 de ani, iar

Hilda 36 de ani.

Au legat o relație de prietenie destul de apropiată cunoscându-se mai bine prin tabere. După un an de prietenie au făcut nunta. Sunt căsătoriți de 3 ani de zile și sunt foarte fericiți si au o fetiță, Lara. Ei spun că la această vârstă le-a rânduit Dumnezeu să-și întâlnească jumătatea. Nu au vrut să se căsătorească de capul lor, ci au pus asta înaintea lui Dumnezeu și s-au rugat. Pentru ei doi căsătoria este exact ce și-au dorit și nu s-au gândit niciodată să dea timpul înapoi să facă ceva diferit. Ei spun că nu cred că luarea deciziei de a te căsători ține de vârstă ci de cât ești de matur și vezi altfel lucrurile. Tot Alin spune că acomodarea cu celaltă persoană după o vârstă este mai grea, însă la ei a fost destul de simplu.

Care credeți că este vârsta potrivită la care doi oameni pot spune că sunt gata pentru căsătorie?

Psihoterapeutul Mihenț Petrică:

Intrebarea ar putea fi analizată din perspectivă socială, biologică și psihologică.

Sociologic: Nu există un standard unanim acceptat privind o vârstă pentru căsătorie. De remarcat este faptul că în organismul tinerilor între 14-25 ani se eliberează cei mai mulți hormoni sexuali, dar tocmai

Nu poți intra

cu succes

într-o relație

fără autonomie

emoțională.

Page 16: Raze de Lumina

16

în această perioadă societatea noastră „civilizată” ne determină la pregătiri și specializări în vederea intrării în sistem și este neavenit să te gândești la căsătorie înainte de a fi școlit și specializat. Căsătoria este amânată tot mai mult și conceperea de copii la fel. Nu este de mirare că avem o Europă imbătânită și o cultură în declin.

Biologic. Din momentul posibilității procreării persoana poate fi gata de căsătorie

Privind din perspectivă psihologică cred că un om este pregătit pentru căsătorie în momentul în care s-a

deprins cu autonomia emoțională. Mai exact omul trece prin faza de dependență totală de părinți, tinde spre autonomie și în cele din urmă ar trebui să dobândească independența. Nu poți intra cu succes într-o relație fără autonomie emoțională, fără autonomie relația se transformă într-una de sufocare reciprocă. În concluzie, pentru a crea interdependență este necesar ca persoana să dobândească un cât mai mare grad de autonomie. Conform lui Reiner Maria Rilke fiecare partener ar trebui să se transforme în gardianul autonomiei celuilalt și aceasta ar asigura funcționarea cuplului.

Putem afirma că trebuie ținut cont de toate aspectele sus menționate pentru întemeierea unei căsnicii.

Păstorul Adi Galiger declară:

Nu cred că vârsta e condiția primară, ci un alt aspect:

Băieții ar trebui să se căsătorească atunci când sunt gata să fie soți și tați, la fel și fetele.

Implicit, ambele cazuri cu asumarea responsabilității care vine cu acest statut. Altfel, dacă sunt pregătiți pentru a arăta bine în ziua nunții sau pentru o relație fie ea și plăcută, e prea puțin.

Profesorul de Vechiul Testament al Colegiului Biblic din Oradea,

Iulian Necea răspunde:

Nu cred că există o vârstă standard valabilă pentru toți, ci cred că aici intervine dezvoltarea psihică, fizică, inclusive contextual necesar pentru ați întemeia o familie.

Dacă îți întemeiezi o familie și pornești pe un astfel

de drum, trebuie să te gândești că mai ești singur ci vei fi împreună cu cineva. Dacă ești bărbat trebuie să asiguri pâinea cea de toate zilelept familia ta, te vei ruga pentru ea, dar va trebui ca Dumnezeu să ți-o dea. Dacă ești femeie trebuie să înțelegi că dincolo de libertățile adolescentine pe care le-ai avut vei avea responsabilități care țin de statutul tău de ajutor potrivit, viitoare mămică, va trebui să ai grijă de casa ta, să-ți speli rufele, să faci tu mâncare.

Deci este vorba de o maturitate spirituală,fizică, psihică,relațională pentru a porni așa ceva.

Statul spune că ar trebui să ai vreo 16 ani fata și 18 băiatul, minim ca să te căsătorești. Vârsta fizică nu e importantă,dar asta depinde de la caz la caz. Contează dragostea care

nu trebuie să fie o dragoste la prima vedere,nici una oarbă, ci una care deschide ochii și una care te impinge într-un legământ, care va fi valabil nu un an, nici 5, ci ”până când moartea ne va despărți” !

Liderul de tineret Răzvan Series:

Ceea ce pot să spun cu siguranţă, fără teama de a greşi, este ceea ce a spus Înţeleptul Solomon, în Eclesiatul, capitolul 3. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Dacă toate îşi au vremea lor, asta înseamnă cu siguranţă, că şi căsătoria îşi are vremea ei. Întrebarea care se pune este cum putem cunoaşte această vreme? De unde ştim, că ea sau el, este persona potrivită, şi mai mult decât atât când trebuie să ne căsătorim?

Nu cred că este o vârstă standard pentru căsătorie. În al doilea rând, cred că diferă de la cupluri la cupluri. Sunt mulţi tineri foarte maturi, care ar putea face faţă acestei mari responsabilităţi numită familie. Care e vârsta atunci?  Minimum 18 ani, deşi personal nu aş încuraja căsătoria la o vârstă aşa de fragedă. După părerea mea, ca şi lider de tineret, aş recomanda căsătoria doar după facultate, de la vârsta de 21 de ani în sus.  Este imposibil să te ocupi şi de familie, şi de şcoală, şi de locul de muncă.Ceea ce pot să spun cu siguranţă este că Dumnezeu iubeşte familiile tinere, încurajează căsătoria şi doreşte sfinţirea în căsătorie.  În al treilea rând, nu aş încuraja o relaţie de prietenie înainte de căsătorie mai lungă de un an...Nu este sănătos din nici un punct de vedere. Dar despre acest aspect vom discuta poate altădată.         

Nu există vârstă standard pentru căsătorie.

Page 17: Raze de Lumina

17

Creierul lui, Creierul ei

Autori: Walt Larimore și

Barb Larimore

Editura: Casa Cărţii

Cartea soţilor Larimore

este structurată în 4 părţi

mari, fiecare divizată

în câteva capitole care

introduc cititorul, pas cu

pas, în lumea femeilor și a

bărbaţilor.

Prima secţiune prezintă

informaţii biologice și

știinţifice legate de creierul

uman, însă toate acestea

într-un stil ușor de urmărit

până și de către cei mai

puţin iniţiaţi în domeniu.

Partea a doua se ocupă de

diferenţele fizice majore

între creierul femeii și

creierul bărbatului în ceea

ce privește perceperea

lumii, procesarea

informaţiilor primite și

comunicarea.

Autorii susţin că diferenţele

dintre cei doi nu sunt

„scăpări” ale lui Dumnezeu,

ci, sunt create în mod

intenţionat cu scopul de

a-i face fericiţi împreună,

dezvoltând o relaţie

de căsnicie biblică și

sănătoasă.

Vreau să mă CăsătoresC

Autor: Walter Trobisch

Editura: Discipolul

Bine-cunoscutul autor de

cărţi cu tema căsătoriei,

Walter Trobisch, prezintă

principiile majore care

stau la baza unei căsnicii

împlinitoare, după voia

lui Dumnezeu. Cartea

îmbină într-un mod savuros

predicile susţinute de către

autor într-o vizită a sa

pe continentul african cu

experienţa propriei vieţi de

căsnicie și alături de câteva

întâmplări adevărate ale

câtorva persoane întâlnite

cu ocazia aceleiași vizite în

Africa.

Când poVestea de dragoste ți-o sCrie dumnezeu

Autor: Eric și Leslie Ludy

Editura: Kerigma

Eric și Leslie Ludy își

prezintă, în această carte,

povestea lor de dragoste

într-un spirit încurajator și

motivator totodată pentru

tinerii cititori. Perspectiva

narativă se mută, alternativ,

de la Eric la Leslie, pentru

întregirea imaginii atât

pentru fete, cât și pentru

băieţi. Autorii îi îndeamnă

pe tinerii necăsătoriţi să se

pregătească și să-și aștepte

alesul/aleasa pregătit(ă) de

către Dumnezeu, într-o viaţă

de curăţie morală, fizică și

spirituală.

Cele zeCe porunCi ale Căsătoriei

Autor: Ed Young

Editura: Casa Cărţii

Prin cuvinte profunde,

uneori haioase, dar

întotdeauna biblice, Ed

Young ne prezintă, din

experienţa lui de zeci de ani

de consiliere maritală, 10

porunci pentru o căsătorie

lungă și fericită.

În cazul căsătoriei, doi

oameni intră într-un

legământ unul cu celălalt

și cu Dumnezeu. Acest

legământ al căsătoriei

poate fi cel mai bine ilustrat

cu ajutorul unui triunghi

echilateral. Dumnezeu

este în vârf, bărbatul și

femeia fiind în colţurile din

partea de jos a triunghiului.

Pe măsură ce partenerii

urcă mai aproape de

Dumnezeu, de fapt ajung

tot mai aproape unul faţă

de celălalt. Rezultatul unui

asemenea legământ este o

căsătorie dinamică și care

aduce împlinire.

4cãrți subiect

Page 18: Raze de Lumina

18

În urmă cu 24 de ani, într-un orășel micuț din partea de est a țării, se naște Silviu Popa,

cel de-al șaptelea copil al unei familii de credincioși. Dus la binecuvântare de părinți în

Biserica Creștină după Evanghelie, „Maranata”, din Bârlad, acolo își petrece anii copilăriei

și adolescenței și se implică activ în comunitate.

La 18 ani, viaţa i s-a schimbat când doi dintre fraţi, unul de 5 ani și altul de 15 ani,

au murit asfixiaţi în propria casă. „Cum a putut Dumnezeu să fie atât de nedrept cu

nişte oameni care îi erau dedicaţi întru totul, care au fost un exemplu pentru biserică şi

societate?” O întrebare pe care și-o punea adesea Silviu în momentele de singurătate,

după moartea celor doi. Treptat a refuzat ideea dependenţei de El și parcă Dumnezeu era

tot mai puţin Tatăl căruia să-i poată cere ajutorul.

Prietenii “de ocazie” l-au primit cu

braţele deschise, ajutându-l să uite

de prieteniile adevărate pe care le-a

construit de-a lungul anilor. Era student la facultatea de Arte Vizuale din Iași, secţia Design

ambiental, dar mergea cu prietenii prin cluburi și organiza diferite petreceri. “Dumnezeu

și-a întors faţa către mine”, spune el, într-o seară din octombrie 2010, când în Biserica

Betel din Londra a primit răspuns la întrebările lui. Se hotărâse și el să iasă în faţă, însă

în seara aceea nu s-a mai făcut chemare la altar. A căutat păstorul care vorbise în acea

seară, pentru a-i spune decizia luată. Din dorinţa de a face mai multe pentru Dumnezeu,

a renunţat la viaţa prosperă din Londra și s-a întors în orașul natal pentru a lucra cu

copiii străzii. La scurt timp însă, a descoperit nevoia unei cunoașteri mai amănunţite a

Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a hotărât să se înscrie la Colegiul Biblic Est European. În

prezent e student în anul I, secţia Teologie-Educaţe creștină.

După aproape 6 ani, rugăciunea mamei, pe care o găsea la ora 5 dimineaţa istovită de

plâns, lângă patul lui, pe când el se întorcea acasă de la petreceri, a fost ascultată.

o viață

schimbată

de Paula EGHEDI și Alexandra ANTOCI

Page 19: Raze de Lumina

19

Oare cerul tace uneori, sau nu-l pot auzi pentru că m-am

depărtat prea tare? Am fost odată în această dilemă. Nu auzeam

nimic altceva decât durerea imensă din sufletul meu. Probabil

era așa de grea, încât îmi amorţise sufletul și nu puteam să simt

că Dumnezeu lucra la vindecarea lui.

Știam pe de rost o melodie ale cărei versuri spuneau că în

fiecare om există un gol în formă de Dumnezeu, dar atunci

simţeam că în oameni rămân uneori și goluri în formă de alţi

oameni. Cred că atunci când iubești pe cineva, se creează o

legatură între sufletul tău și al celui pe care îl iubești, iar când

acesta își părăsește corpul, legătura se rupe și lasă în sufletul

tău durere. În mine era gravată adânc forma Alexandrei, prietena

mea, care murise într-un accident.

Nu simţisem niciodată o durere așa de mare. Când mă

confruntam cu o situaţie grea, mă rugam ca Dumnezeu să o

schimbe așa cum îmi doream eu să fie. Dar atunci nu vedeam

cum putea fi transformată în ce mi-aș fi dorit. Nu știam cum

să mă rog. Îmi voiam prietena înapoi. Îngenuncheam și tot ce

puteam să fac era să plâng. Întristarea mea era așa de mare,

încât aveam impresia că sufletul îmi sângera.

Voiam să pot povesti cuiva suferinţa mea. Dar cui? Eram

singură, la 1000 de kilometri de casă, într-o ţară străină. De

fapt, nu eram chiar singură; Dumnezeu era cu mine acolo. El

știa de ce am eu nevoie, știa dorinţa mea de a-mi spune cuiva

durerea și stătea mut pentru a mă asculta. Da, Dumnezeu tăcea

pentru că voia să mă asculte. Și eu, cu lacrimi și suspine, fără

a folosi cuvinte, Îi spuneam întristarea mea. În dragostea Lui, El

îmi vindeca rana din suflet. Încă mai lucrează.

Acum știu că atunci când se formează goluri în formă de oameni,

se mărește golul în formă de Dumnezeu. Și că atunci când crezi

că lui Dumnezeu nu îi pasă, “Domnul ţi se arată de departe” și

așteaptă ca tu să asculţi șoapta Lui care îţi spune: “Te iubesc cu

o iubire veșnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia

31:3). Când cerul tace, Dumnezeu ascultă.

de Denisa BULZAN

Page 20: Raze de Lumina

20

Părintele Jerzy Popieluszko, preot polonez martirizat sub

regimul comunist, a spus: „Un creștin trebuie să fie un semn al

contradicţiei în lume”.

De-a lungul zbuciumatei sale istorii, Biserica a avut de ales

între două variante: fie să se pună în acord cu spiritul vremii

în care trăia, fie de a se opune acestuia. O astfel de opoziţie

exclusivistă este generată de condiţia ucenicului creștin

afirmată de Mântuitorul Hristos: „Voi sunteţi sarea pământului

[...] Voi sunteţi lumina lumii” (Mat. 5: 13, 14). Se știe că atât

sarea cât și lumina au rolul de a preveni procesele de alterare,

respectiv acela de a risipi întunericul. Altfel spus, ele se opun

unor condiţii improprii de existenţă.

Scriitorul creștin Gene Edwards Veith Jr., în cartea sa

Postmodern Times, exploatând acest statut de opoziţie al

Bisericii creștine, folosește o altă metaforă, diferită de cea a

„sării și luminii”, dar similară în conotaţii, și anume pe cea a

„termostatului”. Termostatul are rolul de a menţine temperatura

în echilibru prin contracararea climatului preponderent.

Biserica, în general, și creștinul, în particular, trebuie să se

opună climatului cultural sau spiritual specific spiritului vremii

în care se găsește. Astfel, într-un mediu cultural dominat și

saturat de imagine, creștinul ar trebui mai mult ca oricând, să

accentueze și chiar să promoveze cititul și scrisul. Și aceasta,

dacă nu din raţiunea ontologică a faptului că Biserica creștină

este un popor al Cărţii (cf. 2 Tim. 3: 16-17), (și nu al imaginii),

atunci cel puţin din faptul că specialiștii în psihopedagogie atrag

atenţia asupra efectelor negative pe care imaginea o are asupra

activităţii cerebrale coerente și normale.

Cât și ce am citit în acest an? Pavel, aflat în condiţii de închisoare,

îi cerea lui Timotei să-i aducă „... și cărţile, mai ales pe cele

de piele” (2 Tim. 4:13). Ce am alege noi, urmașii lui Hristos –

Marele Învăţător – într-o după-amiază sau seară liniștită (acasă,

nicidecum în închisoare)? Am alege noi cartea sau scrisul, în

locul acelui potop de imagini capabil să transforme, încet dar

sigur, în cenușă materia noastră cenușie?

Unde ne este Cartea și unde ne sunt cărţile, în lista de priorităţi

cotidiene? În cultura contemporană, tot mai mult, ele sunt

percepute ca relicve, vestigii ale unui trecut clădit pe Carte și

pe cărţi. Uitându-ne Cartea suntem de fapt în pericolul de a

ne pierde pe noi înșine. Pentru că în Carte aflăm despre noi și

despre El. Cine suntem noi? Și cine este El, Dumnezeu, Creatorul

nostru? Și dacă uităm de Carte în mod constant, începem să

uităm și faptul că Dumnezeu, Creatorul, nu ne-a dăruit imagini

ale Creaţiei (pe tăbliţe, așa cum le au alte popoare), ci cuvinte,

scrise prin inspiraţie divină de către Moise. Și tot El a interzis

orice reprezentară vizuală a Lui, lăsându-ne în schimb să-I

zugrăvim ceva din mozaicul frumuseţii și desăvărșirii Sale prin

cuvântul scris

Dar nu vreau să-mi transform neapărat gândurile mele într-o

poziţie anti-imagine deși poate că ar fi necesar având în vedere

contradicţia de care vorbeam mai sus. Intenţia mea este aceea

de a ne aduce aminte de bogăţiile inepuizabile ale lecturării

unor pagini de carte, în oricâte reluări ar fi acea lectură, în

comparaţie cu stereotipia și previzibilul imaginii regizate ieftin

și trunchiat, și aceasta la prima interacţiune, fără să mai vorbim

despre nulitatea beneficiilor acesteia la „reluare”. Trist este că

mulţi creștini ai zilelor noastre pot să redea detaliile episoadelor

și emisiunilor nu-știu-care colegilor și prietenilor lor dintr-o

memorie și o fervoare demnă de invidiat (semn că le au în

proprietate personală!) dar par incapabili de angajament afectiv

și reproducere consistentă a episoadelor marcante ale Cărţii sau

ideilor preţioase ale unor autori sau cărţi de valoare. Te întrebi

atunci unde anume este acel semn al contradicţiei dintre creștin

și lume, despre care vorbea părintele Popieluszko? Unde sunt

„sarea și lumina” despre care cântăm retoric („suntem noi sare

pentru lumea aceasta? În întuneric suntem noi lumini?”)

Bat vânturi reci, vânturi ale depersonalizării și dezumanizării

fiinţei umane, care încearcă să confiște creierul „la pachet”... În

astfel de vremuri de apostazie nu doar spirtuală ci și culturală,

dintr-un spirit al solidarităţii cu oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu

din istorie și dintr-o chemare la contradicţie în calitate de

creștini, să căutăm același deziderat apostolic al trezirii minţii

sănătoase (2 Pet. 3:1), și nu a ochilor, care se poate realiza doar

prin Carte și cărţi.

Așadar, să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să cucerească mintea

și inima noastră, înnobilându-le astfel, și să descoperim, într-

un mod critic, lumea fascinantă și provocatoare totodată,

a cuvintelor și ideilor marilor minţi ale omenirii, ascunse în

paginile tăcute ale cărţilor. Unde ne sunt cititorii?

de Adi SOPORANProfesor CBEE

Page 21: Raze de Lumina

21

Anul acesta se împlinesc 400 de ani de la editarea primului exemplar al Bibliei King James

Version (KJV), este considerată una dintre cele mai bune traduceri, de asemenea este cea mai

tipărită carte din istorie: peste un miliard de exemplare. KJV s-a născut în urma conferinţei

de la Hampton Court unde regele Iacob I al Angliei (1567–1625) a ridicat problema erorilor

de traducere a Bibliei detectate de către puritani. Procesul de traducere a început în 1604,

de către cincizeci de cercetatori teologi, sub patronajul regelui, iar primelele exemplare care

îi poartă numele au fost publicate după șapte ani. Textul Masoretic (textul autoritar ebraic)

folosit pentru scrierea versiunii KJV a fost utilizat și de către Cornilescu pentru traducerea

Bibliei în limba română.

Traducerea Cornilescu în limba română a fost realizată de către Dumitru Cornilescu (1891-

1973). Cornilescu a devenit călugăr la vârsta de 26 de ani și s-a izolat aproape complet

de lume timp de 5 ani pentru a traduce Biblia în limba română, sub patronajul prinţesei

Rallu Callimachi. Prima ediţie a apărut în 1921 și se spune că la finalizarea proiectului și-a

pierdut abilitatea de a folosi mâna dreaptă. Cornilescu și-a pus următoarea întrebare: „Dacă

viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este

scris acolo, cum va înțelege oare poporul?” (Alexandru Măianu, Viața și lucrarea lui Dumitru

Cornilescu).

Chiar dacă între timp au apărut traduceri mai noi, aceste două traduceri se apropie foarte

mult de textele originale și asta le face să rămână un punct de referinţă pentru cititorii Bibliei.

de Liviu ȘOREA

Page 22: Raze de Lumina

22

Am fost rău cu viaţa mea, făceam lucruri

care mă satisfăceau pe moment. Nu

iubeam răul, dar îmi plăcea anturajul.

Odată, mi-am dat seama că ceea ce

făceam nu era bine. Așa că am pornit

să caut un bine. Și ce să vezi, am găsit

binele, dar acesta nu venea cu mine.

Oare de ce? Am stat, m-am gândit un

moment, două momente, trei, până mi-a

sărit fisa: ia să văd dacă accepţi ca

eu să vin după tine şi să fac exact

ce faci şi tu, mai bine!, rosti gura mea

așa, către nimeni. Ce minunat! Totul

era super, ochii-mi vedeau mai larg, și

lucrurile mari și lucrurile mici.

Am continuat să merg mai departe,

făceam binele și îl și urmam. De abia

îmi mai ţineam ochii deschiși și cu

greu îmi târâiam picioarele, dar eram

plin de bucurie. Dintr-o dată privirea

mi s-a înţepenit, nu puteam să mișc

din cap, ce să zic de ochi ,parcă mi-

au îngheţat. Ceva din mine mă ţinea

nemișcat, mintea începea să fie invadată

de simboluri, semne, culori contrastante,

la urmă de o provocare: vino la CBEE!.

Pffff, trebuie să ascult de asta? Cu ce

mă va ajuta? Mi-am revenit, în fugă am

ajuns acasă deoarece prietenul meu cel

mai bun abia aștepta să-mi explice ce

înseamnă CBEE. Îl chema Google pe

prietenul meu, și-a început să-mi explice

că e o școală biblică, cu temelia în

Cristos, dezvoltând în studenţi excelenţa,

integritatea, inovaţiea și într-un final,

caracterul. M-am gândit un moment,

două momente, trei... hmm stop! Aici

e răspunsul: pot să fac mult mai mult

bine doar că am nevoie de chibzuinţă,

cunoștinţă și dezvoltarea minţii.

Mi-am făcut bagajul și cu primul

tren am plecat la Colegiul Biblic Est

European (CBEE). Ajuns acolo au trecut

zile, săptămâni, luni și parcă aveam tot

mai multe probleme. Într-o zi, epuizat,

am căzut pe genunchi, pe obraji mi se

prelingeau lacrimi multe, m-am rugat,

am meditat, și am așteptat. În faţa mea,

pe noptieră era așezată telecomanda

televizorului. Am luat-o în mână și

din instinct arătătorul a apăsat on-ul.

Camera începea să fie luminată. Cineva

vorbea cu mine. Era un domn îmbrăcat

la costum, cu o cravată asortată perfect

cu cămașa. Stătea cu 70% din corp

ascuns după un amvon și fără să vreau

am stat atent să văd ce zice. Într-o clipită

urechile mi s-au încordat, ochii mi-au

stat nemișcaţi, doar inima îmi mai bătea:

„aţi înţeles dragi ascultători de ce celui

ce face bine îi merge și rău?”... pentru

că este încercat ca să i se formeze

caracterul. În timp ce înţelegeam că

omul de pe faţa televizorului vorbește

cu mine, tot feluri de gânduri năvăleau în

mintea mea printre care și spusele unui

profesor: „binele vrea să ardă răul”, deci

vegheaţi să biruiţi răul. Așadar, ca răul

din mine să dispară trebuia să ardă, deci

urma să mă doară. Atunci am înţeles și

I-am spus Domnului: ce-aș fi făcut fără

cunoștinţa pe care mi-ai dat-o? Nu

știam că încercarea e de partea mea și

că trebuie să veghez ca să nu fiu luat

prin surprindere cu nimic.

Au trecut anii, eram bine văzut,

cunoșteam multe și ce să vezi, vorbeam

oamenilor să facă ce eu nu făceam.

Hmmm, eram prefăcut. Nu puteam

continua așa, cuvântul meu nu avea

putere. Ce să fac? M-am gândit,

un moment, două momente, trei....

extraordinar: fapta mea îmi întărește

cuvântul când sunt același peste tot.

Ca să știu ce este bine, trebuie să-l caut

și să-l cunosc, fără cunoștinţă nu voi ști

niciodată că încercarea e de partea mea.

Și ca să înving răul, să fiu biruitor, trebuie

să stau în vegherea Cuvântului Său.

de George MOLDOVAN

CA SĂ ŞTII BI NELETREBUIE SĂ-L CAUŢI

Page 23: Raze de Lumina

23

În viața de student sunt multe lucruri care la început par

plăcute, dar pe parcurs se dovedesc a fi cât se poate de

complicate. Pentru studenții care aleg să plece să studieze

în altă țară sau localitate, viața nu mai pare așa simplă. Mulți

cred că, odata cu începerea studiilor, totul pare mai liber și

fără griji, dar pentru ei este doar începutul vieții.

Plecatul de acasă pentru mulți pare a fi un mod de a scăpa de

regulile parinților, dar odată ce ajung singuri într-un loc străin,

fără părinți și fără cineva care să-i sprijine, lucrurile iau altă

întorsătură. Treptat, încep să simtă lipsa celor dragi. Se văd

nevoiți ca pentru tot ceea ce aveau acasă (confort, mâncare

pregătită la timp, lucruri călcate, etc) să depună efort.

Și pentru noi a început la fel viața de student. Am venit cu

zâmbetul pe buze și cu noi așteptări pentru ceea ce avea să

urmeze, fără să ne gândim cumva ce presupune această viață.

În prima săptămână lucrurile au fost frumoase. Și toți păreau

să ne facă pe plac. Dar cu cât trece timpul, cu atât provocările

vieții te fac să descoperi noi personalități ale oamenilor.

Când cei din anii precedenți au spus că trebuie să ne organizăm

timpul, noi am spus că astea-s vorbe goale, doar toată lumea

știe ce trebuie să facă cu timpul lui. Mulți au afirmat: „Nu am

scris atâta în viața mea”, „oare nu pot dicta mai lent?”. Când

am început a doua săptămână deja eram obișnuiți cu modul

de predare și cu cantitatea de foi pe care o foloseam în fiecare

zi la cursuri. Crezând că așa o să fie în fiecare an (doar multe

foi de scris și un stil mai alert de predare) am zâmbit spunând

că viața de student nu este chiar așa de grea. Nu cred că am

terminat de spus aceste cuvinte, că următoarea săptămână

lucrurile s-au schimbat, am fost nevoiți să nu dormim noaptea

ca să ne terminăm proiectele.

Vă îndemn să luați viața în mâini și să nu stați să așteptați să

facă alții pentru voi ceea ce puteți face chiar voi. Dumnezeu

are un plan pentru fiecare, poate la început poate părea

simplu, apoi pot apărea complicații, dar numai alături de El

descoperim adevărata putere de a trece biruitori peste toate.

Sperăm că v-am stârnit curiozitatea pentru a descoperi

lucrurile minunate și pline de suspans din viața de student

la CBEE.

ÎNCEPUT

PROVOCAREA unui nou

de Patricia PARCIU

Page 24: Raze de Lumina

24

Născut pe data de 12 decembrie 1964 în Evansville, Indiana, Ernie Haase este unul din cei mai cunoscuţi cântăreţi de muzică gospel. În trecut a fost membru al faimosului Cathedral Quartet condus de George Younce. În anul 2003 Earnie a strâns un grup de oameni ce împărtăşeau aceleaşi idei ca şi el, acela de a comunica Vestea Bună cu originalitate şi de a împărtăşi dragostea lor pentru Dumnezeu, ajungând una din cele mai iubite formaţii gospel. Trupa Ernie Haase & Signature Sound este formată din: Ernie Haase (tenor), Ian Owens (bas), Doug Anderson (bariton) şi Devin McGlamery (solist).

În 26 octombrie, cei patru membri au ajuns pentru prima dată în România pentru un turneu ce s-a desfăşurat în 3 oraşe, Oradea, Cluj şi Bucureşti.

Prima apariţie pe scenă românească a fost la Oradea, când EHSS au avut o mică întârziere din cauza unui accident minor pe care aceştia l-au avut în Budapesta.

Întrebat de ce a ales să concerteze în România, acesta a răspuns la conferința de presă: ’’Am auzit de ţara aceasta multe lucruri frumoase, am văzut multă activitate pe pagina

noastră de Facebook din partea românilor, dar un alt motiv ar fi că managerul nostru, Trevor King se ocupă de un orfelinat din această regiune.

Când am primit invitaţia să cânt în Cathedral Quartet eram foarte fericit, a fost cel mai mare vis al meu din vremea respectivă, dar nu am avut şansa să cântăm şi în alte ţări, cele mai multe concerte le-am avut în America de Nord. Cu această nouă trupă simt că noi continuăm lucrarea de atunci.’’

Ultimul album al EHSS a fost lansat în 1 noiembrie 2011, A White Christmas şi conţine şapte piese.

Casa de Cultură din Oradea a fost plină de iubitorii de gospel.

‘’A fost unul dintre cele mai bune concerte la care am fost’’ sau ‘’A meritat să dau banii pe bilet chiar dacă nu ştiam foarte multe despre ei, nu regret deloc’’ au fost doar câteva din părerile celor prezenţi.

Cei patru performeri au reuşit să facă un spectacol de zile mari, au ridicat în numărate rânduri audienţa în picioare prin piesele cantate şi coregrafia pregătită. După trei ore de muzică, artiştii, în ciuda oboselii pe care o resimţeau, au avut bunăvoinţa de a face poze cu absolut toţi fanii care doreau, declarând că nu se aşteptau să aibă aşa o atmosferă minunată şi au promis că se vor mai întoarce în România. Posibil ca acest lucru să se întâmple chiar în anul ce vine.

de Alin BISTRAN

Page 25: Raze de Lumina

254FILME

CU CARE NU ÎȚI PIERZI TIMPUL

mr. popper`s penguins (2011)

Regia: Mark Waters

Filmul este o ecranizare

a romanului pentru copii

Mr. Popper`s Penguins,

scris de Richard și Floance

Atwater. Dependent de

muncă și având dorința de

a avansa în carieră, domnul

Popper uită de semnificația

cuvintelor iubire și

prietenie. Este părăsit de

soție, care ia cu ea cei doi

copii. Acesta primește ca

moștenire de la tătăl său 6

pinguini, fiind obligat să-și

transforme apartamentul

luxos într-un paradis

înghețat. Toate acestea

le face de dragul copiilor

săi, care s-au îndrăgostit

de cei 6 pinguini. În cele

din urmă, domnul Popper

ajunge să îndrăgească și

el pinguinii și atunci când

cei de la Grădina Zoologică

îi iau, el face tot ceea ce îi

stă în putință să recupereze

animalele.

the help (2011)

Regia: Tate Taylor

Eugenia Phelan, poreclită “Skeeter”, în vârstă de 22 de ani este o tânără absolventă care își dorește cu orice preț să devină scriitoare. Aflându-se în casa prietenei sale și văzând cu cât dispreț sunt tratate negresele care lucrau pentru familiile de bogătași; îi vine ideea de a scrie despre greutățile pe care sunt nevoite acestea să le îndure pentru a câștiga bani. Cu greu o convinge pe Aibleen Clark să-și deschidă inima în fața ei. Însă Eugenia ajunge să se împrietenească cu Aibleen, care o ajută cu scrierea romanului aducându-i femei care să-și împărtășească povestea vieții. La început Aibleen este condamnată de comunitatea afro-americană pentru implicarea în acest proiect literar.

Change of plans (2011)

Regia: John Kent Harrison

Până în acest moment,

viață lui Sally Danville s-a

derulat așa cum spera ea.

Era o cântăreață frumoasă

și cu un spirit libertin. Ea

și Jason, soțul ei, care

a fost pilot în armat își

trăiesc viața în moment,

liberi de responsabilitățile

casnice. Dar, printr-un

simplu apel de la Dorothy,

asistent social la Child

& Family services, Sally

află că lucrurile nu decurg

întotdeauna conform

planului. I se dă vestea că

prietena ei cea mai bună

din colegiu a murit într-

un accident tragic într-o

misiune în Peace Corps și

a numit-o pe Sally tutorele

legal ai celor 4 copii a săi

- dintre care 3 adoptați din

țări din lumea a treia. Acum

Sally și Jason trebuie să

învețe rapid să fie părinții

unei familii “la pachet”.

habemus papam (2011)

Regia: Nanni Moretti

Filmul Habemus Papam

este o comedie ce a rulat

anul acesta la Cannes.

Acțiunea se petrece în

Vatican, unde Colegiul

Cardinalilor catolici s-a

adunat după moartea Papei

pentru a alege un nou Papă.

După alegeri noul Papă

este așteptat la balconul

Vaticanului pentru a rosti

o binecuvântare. Însă

acesta simte că nu este

pregătit pentru o asemenea

respnosabilitate și intră

într-o stare de panică. Toată

acțiunea se desfășoară în

jurul acestui nou Papă și în

rezolvarea problemei lui .

Page 26: Raze de Lumina

26ia

nuari

e

apr

ilie

mart

ie

mai

iunie

2011 la cbee

9 - 11 ianuarie

2011

vizita lui Jerry Gibbson

directorul

International Media

Ministry

28 - 31 martie 2011 vizita lui Susanne Koch

Wolfgong Pfon de la Wec International

Germania

participarea unui grup de studenți CBEE în

Spania la GO BORDERLESS,

program educațional organizat de partenerii

noștri de la IMM

iuni

e -

gra

dua

re

23 a

bso

lven

ți

par

ticip

are

la

Pen

iel

de Sonia SOLOMON

vizi

ta d

e ac

red

itare

din

par

tea

Eur

op

ean

Eva

ngel

ical

Acc

red

iting

Ass

oci

atio

np

entr

u se

cția

Med

ia

Page 27: Raze de Lumina

27iu

lie

sept

embi

e

noi

embri

e

decem

bri

e

octo

mbri

eiunie

înce

per

ea

a

nulu

i uni

vers

itar

Med

ia C

halle

nge

la Ia

și

vizi

ta lu

i Do

rin

Ivo

nici

și

Mar

ius

Ban

în It

alia

și A

ustr

ia

șed

ința

Co

nsili

ului

R

epre

zent

ativ

o c

asă

pen

tru

11

per

soan

e

5 -

15 s

epte

mbr

ie

Mis

iune

in T

urci

a, Iz

mir

sept

embr

ie -

adm

itere

cbee

școala de vară Go Media

misiune în Albania admitere cbee

vizita Florin și Lidia Ghiurău la

Conferința WEC vizita Marius și Lidia

Ban la Conferința Anuală EEAA vizita lui Dorin Ivonici si

Florin Iosif in SUA

Page 28: Raze de Lumina